Ho’oponopono – Iertarea care vindecă

Pentru o foarte lungă perioadă de timp, în Hawaii nu au existat boli mentale sau fizice majore, înainte de afluxul de vestici în insule. In vremurile moderne şi contemporane cu noi însă, populaţia hawaiiană a fost expusă şi contaminată de tot ceea ce a adus cu sine civilizaţia occidentală şi ca atare manifestă exact aceleaşi atingeri patologice, somatice şi psihice, ca orice ţarăcivilizată. In acest context care a impus utilizarea lor pe scară largă, puternicele tehnici ancestrale de vindecare, cum este Ho’oponopono şi întreaga cunoaştere pe care o cuprinde, ies acum la lumină, fiind predate sub numele de Huna, sau Secretele. Preoţii vindecători (Kahuna) din Hawaii au descoperit că relaţia dintre vinovăţia percepută sau asumată şi pedeapsa autoimpusă (ambele la nivel emoţional), reprezintă cauza numărul unu a apariţiei unei afecţiuni psihice sau a bolii în corpul fizic. Ei au creat un ritual de vindecare, Ho’oponopono, menit să repună lucrurile în ordine. Ho’oponopono înseamnă continuitatea firească a relaţiilor. Este o tehnică extrem de eficientă în cazul traumelor sufleteşti (atât pentru subiectul acestora cât şi pentru cel considerat responsabil de provocarea lor) şi al eliberarii de sentimentele de vinovatie. Uneori suferim pentru despărţirea de o persoană dragă, chiar şi după mulţi ani de zile. Ne este foarte greu sa trecem peste iubirea care s-a sfârşit, sau peste moartea cuiva drag. Uneori chiar ne învinuim pentru felul în care s-au derulat lucrurile, pentru ceea ce am făcut sau pentru ceea ce puteam face dar nu am făcut. Ho’oponopono pune capăt acestor stări şi ne ajută sa mergem mai departe, să depăşim perioada de suferinţă. Durerea este naturală şi, spun unii, chiar necesară. Insă învinuirea de sine, răzbunarea sau depresia generată de suferinţă – nu sunt. Şi, în mod cert, furia şi vinovăţia nu fac decât să ne rănească şi mai mult, atât pe noi cât şi pe cei din jurul nostru. . Huna Huna este sistemul de cunoaştere care cuprinde străvechile arte hawaiiene de vindecare, principiile spiritualităţii şi codul vieţii corecte. Huna este echivalentul străvechilor învăţături ale multor alte popoare indigene. In mod obişnuit, Huna era numită Ho`omana, sau crearea energiei, folosirea Forţei Vieţii pentru vindecare şi evoluţie. Huna a fost considerată un sistem de cunoaştere psiho-spirituală, care este aplicată pentru vindecarea minţii, a trupului şi a sufletului, şi pentru conectarea cu spiritul.

Un Kahuna este Cel care detine Măiestria Secretelor tuturor lucrurilor (echivalentul titlului de Doctor în diverse ştiinţe). In mod obişnuit, ne gândim la Kahuna ca la un fel de preot sau vindecător spiritual, care cunoaşte misterele celor trei minţi ale fiinţei umane: Mintea Subconştientă, Mintea Conştientă şi Sinele cel mai Inalt – cu o conştiinţă elevată, orientată spre dimensiunea spirituală a vieţii. Practicanţii Kahuna ştiu cum să folosească eficient diferite tipuri de energie (a se citi atenţie şi intenţie) pentru atingerea echilibrului şi a vindecării. Şi poate că merită menţionat faptul că ei ştiau aceasta cu mii de ani înainte ca ştiinţele care studiază mintea umană să “descopere” aceasta. . Ho’oponopono Inţelegerea modului în care acţionează “cele trei minţi” (care compun modelul Kahuna al psihicului) a determinat, probabil, iniţierea ritualului Ho’oponopono, cheia oricărei vindecări. Ho’oponopono înseamnă, de fapt, să faci lucrurile aşa cum trebuie, just, corect, din punct de vedere moral şi social. Procesul de vindecare Ho’oponopono implică iertare, armonizare, bunăvoinţă şi eliberarea urii şi a vinovăţiei şi eliberarea de trecut. Kahuna consideră că vinovăţia generează cele mai multe îmbolnăviri şi face ca lucrurile să meargă anapoda în viaţa noastră. Vestea bună este că majoritatea vinovăţiilor noastre nu este întemeiată. . Greşeală şi păcat In Hawaii, se consideră că există trei feluri de greşeli şi că nu toate sunt păcate, deşi noi avem tendinţa de a le considera ca atare. Uneori avem tăria de a ne recunoaşte greşelile, ceea ce înseamnă şi că ne asumăm răspunderea pentru ele. Cu ceea ce etichetăm ca păcat, însă, lucrurile stau cumva altfel: le împingem în jos, le respingem, le refulăm în adâncul fiinţei noastre şi în întunecimile inconştientului, de unde ele ne fac să resimţim nenumărate vinovăţii. Şi nu numai că le resimţim astfel, ne comportăm ca şi cum ne dorim pedepsirea vinovatului şi a păcătosului. Şi asta facem: ne pedepsim! Şi o facem uneori în moduri atât de subtile încât nu suntem în stare să înţelegem de ce vieţile noastre devin adesea un calvar. . *** Mecanismul funcţionează fără greş: odată ce acea instanţă a minţii tale ţi-a dat verdictul “vinovat”, începi imediat să ispăşeşti.

Şi ghici cine este gardianul tău, torţionarul tău, sau uneori, chiar călăul tău? Tu însuţi! Iar gândurile tale devin instrumentele unei torturi rafinate care încep să-ţi contorsioneze viaţa şi viitorul. “Nu merit să…” sau “nu mi se cuvine…” sau “nu am dreptul să…” sau “nu sunt demn…” depăşesc cu brio pe oricare dintre instrumentele (oricum, foarte ingenioase) pe care ai să le găseşti în oricare din temniţele lumii sau donjoanele groazei, transformate sau nu în muzee. *** . Primul tip de greşeală este Hala: să te abaţi de la cale, să comiţi erori, să faci o greşeală sau să eviţi adevărul. Făcând astfel, poţi, în mod necugetat, să răneşti pe cineva, dar aceasta nu este un păcat. Al doilea tip de greşeală este Hewa: excesul şi lăcomia, greşeală care de asemenea nu este un păcat, deşi este considerată mai rea decât Hala şi, cel mai adesea, ne răneşte şi pe noi, dar, într-un anume fel, şi pe ceilalţi. Hewa include şi situaţiile în care, având nevoie, luăm de la alţii mai multă energie decât doresc ei să ne ofere. Cel de-al treilea tip de greşeală şi singurul care este cu adevărat un păcat este Ino, rănirea intenţionată a altei persoane şi acţiunile desfăşurate cu violenţă şi ură. (Putem constata din cele de mai sus că sexul nu este considerat în niciun fel un păcat, dacă nu are caracteristicile care să îl încadreze la Ino. Fac această remarcă spre a observa una dintre diferenţele majore între acest sistem de cunoaştere şi de credinţe şi sistemele lumii aşa-zis civilizate, în care sexul fiind unul dintre păcate, apare o categorie întreagă de noi vinovăţii şi implicit de autopedepsiri). Mai există un alt fel de vinovăţie neîntemeiată: părăsirea, abandonarea unei relaţii, faptul că nu acţionezi din iubire, sau că nu eşti perfect. Ne autojudecăm cu asprime, şi aceasta trimite un mesaj subconştientului nostru, că nu suntem suficient de buni şi că nu merităm prea multe. De aceea, nu ne iubim pe deplin; iar pierderea iubirii este asociată, în mod frecvent, cu probleme de sănătate, îmbolnăvire şi declinul calităţii vieţii. . Păcat – Vinovăţie – Iertare

Iertarea este necesară în toate cazurile. Trebuie să îi iertăm pe ceilalţi, şi în acelaşi timp, este imperativ pentru sănătatea şi starea noastră de bine, să ne iertăm pe noi înşine. Acesta este secretul vindecării depline. Poate uneori să mai fie nevoie de şi altceva, dar cel mai adesea, ritualul

tehnici. Este vorba de faptul că. soluţia există: iertarea. prin boală sau accidente”. Aceasta poate da naştere bolii. şi puteţi. Când spunem sacrificiu. Sinele inferior poate avea ideea fixă că păcatul trebuie pedepsit. In acest caz. şi chiar şi dacă mai târziu se produc schimbări în Mintea conştientă. chiar dacă schimbarea credinţelor adânc înrădăcinate nu se realizează bătând din palme. singurul tip de păcat care necesită iertare. Ino este. Ideile fixe devin obsesii. Folosiţi-vă conştiinţa drept călăuză şi nu ca pe un gardian! Dacă aveţi mustrări de conştiinţă. într-un scop bun şi doar nu puteaţi vedea posibilitatea ca toată lumea să câştige din acea situaţie. de foarte multă vreme. este suficient şi are grijă de rezolvarea tuturor problemelor. trebuie. am putea avea surpriza să constatăm că poate că nu am mai iertat pe nimeni. cel mai faimos Huna din Vest scria: „Practicanţii Kahuna ştiau ceea ce psihanaliştii au cercetat până la disperare.iertării. acestea poartă un mesaj conform căruia mai aveţi posibilităţi de evoluţie. dacă intenţia nu a fost să răniţi pe cineva. prin stabilirea unor îndatoriri reparatorii. Aşadar. iar Sinele inferior (Mintea subconştientă) şi Sinele mijlociu (Mintea conştientă) sunt de acord că el a păcătuit. Dar cât de des ne ocupăm de Ino? Dacă stăm să ne gândim la asta. care nu numai că răsplătesc victima. (Există destul de multe ritualuri. Poate că din vremurile inocente şi naive ale copilăriei. în Catolicism (confesiunea şi penitenţa). Examinaţi-vă credinţele şi observaţi dacă puteţi înceta să vă mai învinovăţiţi singuri. . la . să calmaţi lucrurile prin căinţă: cerând iertare şi făcând un sacrificiu (probabil că înţelegerea greşită asupra sacrificiului uman în Hawaii vine din această practică). iar vinovăţia creează obsesii subtile. nici pe noi înşine. Iertarea de sine Actul de a cere iertare şi a repara nedreptăţile face parte şi din cultura vestică şi din majoritatea religiilor. dar constituie un fel de vindecare şi pentru cel care a greşit. Dacă Mintea conştientă preia ideea că persoana respectivă păcătuieşte şi o plantează în Subconştient. ne referim la a renunţa la ceva. a noastră în faţa altora şi a altora în faţa noastră purtăm cu noi? Demult. în mod cert. In acest material am prezentat viziunea asupra vinovăţiei şi iertării din perspectiva Huna-ei hawaiiene). cam câtă vinovăţie. întrucât Sinele inferior nu are capacitatea de a raţiona. Pe parcursul acţiunilor voastre. probabil. Consideraţi că aţi acţionat în cel mai bun mod pe care îl aveaţi atunci la îndemână. înşelătoare. Judecătorii cei mai înţelepţi joacă. cea mai bună abordare pentru toţi cei implicaţi. meditaţii şi procedee prin care putem obţine şi/sau acorda iertarea. Ho’oponopono. Il regăsim în Ortodoxism (spovedania). un rol de Kahuna. Subconştientul poate încă să creadă că a fost un păcat. atunci când un om a „păcătuit”. Sinele inferior setează comanda de pedeapsă. la Alcoolicii anonimi (unul dintre cei 12 paşi) şi în familia noastră – orice mamă îşi învaţă copiii să ceară scuze. Cu toate acestea. Dacă nu vă puteţi convinge Subconştientul că nu aţi păcătuit. uneori. era.

ci te eliberează. te ierţi tot pe tine: tu eşti ceilalţi. Şi iată şi vestea bună. Iertarea de sine te poate vindeca. cu Creatorul şi cu Universul. dorinţa de răzbunare. pe care îi inghesuim în corpul nostru (metafizic sau eteric). La nivel spiritual. In consecinţă. . toţi suntem Unul. creează adevărate toxine în corpul nostru. „Nimic nu este păcat. Iertarea altcuiva nu scuză acţiunile acestuia şi nici nu îţi diminuează puterea. tu nu poţi păcătui faţă de Dumnezeu. rezultând boala şi depresia. De altfel. atâta vreme cât nu răneşte pe nimeni”. Din punct de vedere spiritual. De ce? Pentru că. . cum sunt vinovăţia şi furia.timp şi energie pentru a îndrepta lucrurile faţă de cineva pe care l-aţi rănit. hawaiienii sunt învăţaţi încă din copilărie să ierte necondiţionat pe oricine şi să îşi ceară scuze. Emoţiile reprimate. Mintea ta Subconştientă (Sinele inferior) nu poate face niciun rău Spiritului. totuşi punem vechile emoţii negative în adevăraţi săculeţi negri. Mintea ta Subconştientă este prea mică pentru a putea face asta. . Mintea Subconştientă este cea care comunică cu Sinele nostru Superior. Practicanţii Kahuna spuneau că deşi noi nu vrem să avem de a face cu ele. astfel încât corpul nu se mai poate auto-vindeca. de fapt. Ele blochează căile neuronale şi energetice. .

.dupa Neale Donald Walsch – The Little Soul and The Sun .

Micul Suflet era extrem de fericit.Ar fi totusi un lucru… . . Si astfel. ii spuse Dumnezeu: tu esti ca o lumanare in Soare.Acum ca stiu ce sunt. el nu ar fi Soarele fara una din lumanarile sale… si fara tine el nu ar mai fi Soarele. pot sa si fiu ceea ce sunt ? .Asa deci ? raspunse Dumnezeu razand in barba-i. . Micul Suflet a inceput sa-si doreasca sa fie ceea ce tocmai descoperise ca este. tocmai deslusise misterul pe care intreg Regatul dorea sa-l descopere. doar a sti nu i-a mai fost suficient.Ce? intreba Sufletelul. miliarde de lumanari pentru a crea Soarele. se tot plangea Micul Suflet. tu esti Dumnezeul. una este sa stiu ce sunt. . gandeste-te la o solutie… Dumnezeu zambi din nou si-i spuse : . Pentru ca nu te poti vedea ca fiind Lumina atata vreme cat tu esti in Lumina.Hai sa ne gandim in felul urmator. Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e deloc o idee rea pentru sufletelele care-si doresc sa fie Ceea ce Sunt cu Adevarat) si i-a spus : . Si Soarele nu ar fi el insusi fara de tine.Pai. .Ştiu cine sunt! Si Dumnezeu a răspuns: . Vezi tu. . nu exista nici o modalitate prin care tu sa experimentezi Ceea ce Esti atata vreme cat nu exista opusul a ceea ce esti. . . am creat doar ceea ce esti tu.Intr-adevar! Dar eu chiar vreau sa simt cum e sa fii lumina. .O dată ca niciodată. atunci te vom inconjura cu intuneric. a existat un Suflet Mic care i-a declarat lui Dumnezeu: . raspunse Sufletelul. “asta e grozav!” Dar curand.Pai. Lumina. Esti acolo impreuna cu alte milioane. mereu ai fost un spirit aventuros.Pai. Atunci privirea lui Dumnezeu se schimba : . ii raspunse Sufletelul.Ce-mi spui e minunat! Si cine esti tu? Sufletelul a strigat : . cum ai putea sa te cunosti pe tine insuti ca fiind Lumina cand tu esti in Lumina? . intr-adevar. si astfel.Adica vrei sa FII Ceea ce ESTI cu Adevarat? il intreba Dumnezeu. . exista doar Lumina. pentru ca nu ar mai straluci la fel de puternic.Eu sunt Lumina! Dumnezeu a zambit cu drag: .Am gasit deja solutia. si cu totul alta e sa fiu ceea ce sunt.Oau ! spunea Micul Suflet. Vreau sa simt cum e sa fiu Lumina.Adica ? intraba confuz Micul Suflet.Ai dreptate! Esti. Deci.Dar tu chiar Esti Lumina! ii raspunse Dumnezeu cu un zambet larg. ar fi trebuit sa-mi dau seama de asta mai devreme.

sa nu ridici pumnul ori vocea impotriva intunericului. . Nu are. .Bine-nteles! raspunse Dumnezeu razand. deja m-am linistit. si nu te intrista din cauza lui. decat daca tu decizi asta.Nimeni? Micul Suflet abia putea crede asta.Si asta este un mare dar.Stiu! Stiu! Stiu ce vreau sa fiu! striga Micul Suflet cu mult entuziasm. Lasa-ti Lumina sa straluceasca pentru a afla si ceilalti cat de special esti. de ce sa-ti fie teama. nici sa nu-l blestemi. . si a fi special are multe aspecte. oricand! Asta inseamna sa fii Lumina. Este special sa fii de ajutor. care dansa de bucurie impreuna cu Micul Suflet. “special” nu inseamna “mai bun”. . Acum fara Atunci.O da! e foarte special. . Totii sunt speciali. vreau sa fiu special fiind iertator. Este special sa fii bun. spuse Dumnezeu. fiecare in felul sau.Nimeni! raspunse Dumnezeu. dar inainte ar trebui sa stii ceva.Intr-adevar. Nu exista nici . Rapid fara Incet. pentru ca fara aceasta nu ai putea afla cum sunt toate de fapt. a fi Lumina inseamna a fi special. pot sa fiu oricat de special imi doresc! .In ce mod iti doresti tu sa fii special ? .Aaa ! exclama Micul Suflet. . Este special sa fii creativ. Sus fara Jos. noi ne jucam .Pai. Apoi. . Este special sa fii prietenos. il intreba : .Este ceea ce tu nu esti. ii raspunse Dumnezeu.Doar daca alegi tu sa-ti fie frica.Vrei sa spui ca e in regula sa-i las pe cei din jurul meu sa vada cat de special sunt? intreba Micul Suflet.Minunat ! radea Micul Suflet sarind in sus de bucurie. incheie Dumnezeu.Nu ai pe cine sa ierti… . Tot ce am creat este perfect. Vezi tu. Este special sa fii bland.Imi va fi frica de intuneric ? intreba Micul Suflet. . Este special sa fii bun fata de altii. . exact opusul starii respective va trebui sa apara : .Ma pot gandi la multe feluri de a fi special! exclama Micul Suflet. Stanga fara Dreapta. . Poti sa-mi spui in ce fel ai mai putea sa fii special? Micul Suflet a ramas tacut pentru un moment : . Nu ai putea sa cunosti Caldura fara ajutorul Frigului. de fapt.Ce este intunericul ? intreba Micul Suflet.Si poti sa incepi lucrul acesta chiar acum! ii mai spuse Dumnezeu. Apoi Dumnezeu ii explica faptul ca pentru a putea experimenta ceva anume. . Si astfel.. Micul Suflet devenea putin nerabdator.Bun. . Atunci vei stii Cine Esti cu Adevarat si toti ceilalti vor sti asta. Este special sa fii darnic. iar tu poti sa fii toate acestea. Aici fara Acolo. . doar ne prefacem ca e intuneric . E special sa fii iertator? . Isi vor da seama ca este in ordine sa se considere si ei speciali la randul lor doar atunci cand tu vei reusi sa accepti ca esti special. . sau orice parte iti doresti.Nu inteleg… raspunse Micul Suflet. Desi multi dintre ei au uitat lucrul acesta.Ce bine! Asta vreau sa fiu! Vreau sa fiu iertator! Vreau sa experimentez ce inseamna sa fii iertator. este perfect in regula! Dar aminteste-ti. Este special sa fii rabdator.Ce anume ar trebui sa stiu ? ofta Micul Suflet. Parea ca mereu apar unele complicatii. In schimb fi Lumina in Intuneric. .

ii spuse Sufletul cel Prietenos.Nu fi atat de mirat. pe tine – care esti atat de usor incat dansezi deaspura stelelor si te misti prin imparatie cu viteza gandului – sa apari in viata mea si sa comiti astfel de lucruri ? Micul Suflet fu suprins de raspuns. Uita-te in jurul tau! Abia atunci observa Micul Suflet marea multime ce se adunase in jur.Of! Nu va mai fi deloc distractiv. Nu-ti amintesti? Ohooo. pot sa apar in viata ta urmatoare si sa ma comport in asa fel incat tu sa ai pe cine ierta.Nu te intrista Suflet Micut.Da ?!? se lumina Micul Suflet. fiecare aducandu-i celuilalt exact ceea ce avea nevoie pentru a putea experimenta Ceea ce Suntem cu Adevarat. Micul Suflet a trebuit sa-i dea dreptate: nu exista nimeni mai putin minunat. dar cum? . Imi doream sa experimentez iertarea.macar un suflet in toata creatia care sa fie mai putin decat perfect. Tu.Dar ce anume imi vei face de va fi atat de inspaimantator? intreba Micul . noi doi. . Privind in jurul lui.Poti face tu acest lucru ? . Doream sa aflu cat e de special sa fii iertator. Am dansat impreuna de-a lungul veacurilor. . Aici si Acolo. se imbufna Micul Suflet. Dar chiar atunci un Suflet Prietenos iesi din multime si se apropie. . Acum si Atunci. am dansat de multe ori impreuna. mai putin magnific. Iti voi face niste lucruri groaznice. te voi ajuta eu. .Cu siguranta! ciripi Sufletul cel Prietenos. care vibrezi atat de puternic incat abia te pot privi. Si astfel Micul Suflet tocmai aflase cum e sa fii trist. mai putin perfect decat el insusi. Ce te-ar putea face sa vrei sa-ti incetinesti vibratia atat de mult incat Lumina ce-o radiezi acum sa se transforme intr-un Intuneric dens ? Ce te-ar putea face. Atat de minunata si stralucitoare era multimea din jur incat Micul Suflet abia o putea privi. . si tu ai facut acelasi lucru pentru mine. care esti o fiinta perfecta! Tu. Ne-am jucat impreuna de multe ori si in multe locuri. Astfel ne-am intalnit de nenumarate ori.Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta? intreba Micul Suflet. Bunul si Raul. Impreuna am fost Sus-ul si Jos-ul. Tu doar nu-ti amintesti. am fost amandoi si Victima si Asupritorul. Am fost amandoi un TOT (SFERA PRIMORDIALA).Iti voi aduce pe cineva pe care sa ierti. spuse Sufletul cel Prietenos.Atunci pe cine ai putea ierta ? intreba Dumnezeu. Stanga si Dreapta. . pentru ca se raspandise vorba cum ca Micul Suflet purta aceasta conversatie cu Dumnezeu si cu totii erau curiosi sa o auda. O multime de suflete venisera din toata imparatia. . NOI DOI. Am fost FEMEIA si BARBATUL. Sufletul cel Prietenos explica mai departe : Voi veni in viata ta urmatoare si voi fi «cel rau» de data asta. . si abia atunci tu vei putea experimenta cum e sa fii Cel care Iarta.

eu ma voi preface atat de bine. . chiar daca acel nou suflet ii aducea . si sa multumeasca oricarui suflet care facea acest lucru posibil. Tzup ! Atunci Micul Suflet observa ca Sufletul cel Prietenos ramase foarte tacut.Atunci cand te voi lovi si te voi izbi… in momentele in care iti voi face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea sa ti le imaginezi. . pentru ca. TE ROOOOG. raspunse Prietenul sau.La ce te referi ? . răspunse Sufletul cel Prietenos făcându-i un semn cu ochiul. . sa ştii. Cine Sunt cu ADEVARAT. incat voi uita si eu la randul meu.Pai. incepand sa danseze si sa cante: Voi putea fi Iertator! Voi putea fi Iertator! Tzup . Aminteste-ti asta mereu: Eu va trimit doar ingeri. Si astfel vom fi amandoi pierduti. s-ar putea sa nu mai fiu in stare sa-mi reamintesc pentru o perioada lunga de timp. Si daca nu iti vei aminti tu cine Sunt cu Adevarat. s-ar putea ca si tu sa uiti Cine Esti.Suflet putin speriat. Si atunci Micul Suflet nu-si dori nimic mai mult decat sa indeplineasca dorinta prietenului sau: . ceea ce era foarte special. si entuziasmat sa faca parte din acel ceva foarte special numit Iertare. Toti sunt ingeri. .Bine-nteles ca Sufletul cel Prietenos este un inger. vezi tu. ne vom gândi noi împreuna la ceva. . Sufletul cel Prietenos devenise deodată SERIOS si spuse cu o voce slaba : . iti voi reaminti eu. imi voi aminti! plangea Micul Suflet.Bine.Ai avut dreptate înainte. Micul Suflet isi incepuse noua viata. aici. ITI PROMIT! Mi te voi aminti exact asa cum esti acum.CE POT SA FAC EU PENTRU TINE? Sufletul cel Prietenos raspunse: . nu vom uita. Va fi nevoie ca un ALT SUFLET sa vina si sa ne aminteasca amandurora Cine Suntem. . Si astfel cei doi cazusera de acord.Va trebui sa-mi încetinesc vibraţiile si sa devin violent pentru a putea face toate aceste lucruri nu prea plăcute… Va trebui sa mă prefac ca sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt de fapt. Si ori de cate ori un nou suflet aparea in preajma lui. Si iti voi multumi ca mi-ai adus acest dar – sansa de a experimenta Cine Sunt cu Adevarat. . Si daca uit Cine Sunt.Ce anume doresti sa-mi ceri? Ce as putea sa fac pentru tine? Esti un inger sa faci toate acestea pentru mine… . As avea O FAVOARE sa-ti cer. in chiar acel moment… AMINTESTE-TI.Nu. emotionat sa fie Lumina. Micul Suflet astepta cu nerabdare sa fie in stare sa traiasca experienta Iertarii. ii promise Micul Suflet.Cere-mi orice! striga Micul Suflet. interveni Dumnezeu.Oooo.

Da… Eventualele zâmbete care se înfiripează uşor în colţul gurii sunt justificate. Acesta nu s-a lăsat impresionat de multitudinea de definiţii şi de descrieri ale iubirii pe care ni le oferă literatura sau cinematografia şi a căutat să lămurească tendinţele emoţionale. mai frumos şi mai bun. mai înalt. deopotrivă descriptiv şi explicativ. De ce iubim? De ce ne dorim să fim iubiţi? Pentru că avem nevoie de iubire. cumva. Cea dintâi dintre nevoile psihologice fundamentale ale unei fiinţe umane este aceea de a iubi şi de a fi iubită. Ştiu că undeva. EU VA TRIMIT DOAR INGERI Doar iubesc. ci ca o legătură firească. al iubirii. Pur şi simplu. Sau cel puţin eu nu găsesc un răspuns care să stea în picioare în faţa tuturor criticilor. De ce avem această nevoie? Greu de dat un răspuns. dar nu despre asta vreau să vorbesc acum. al formelor pe care acest sentiment le poate lua în vieţile noastre. este aceea a unui clasic şi cumva banal triunghi amoros: El. Este vorba despre modelul propus de psihologul Robert Sternberg. Nu ăsta este subiectul acestui articol. adică un alt El sau o altă Ea. Şi nu că acest subiect nu ar merita şi el să fie comentat.Adu-ti aminte. . . nu fac altceva decât să răspundă acestei nevoi fundamentale. Legătura cu natura şi cu divinitatea nu era văzută ca ceva distinct de viaţa de zi cu zi. Aproape toate vechile civilizaţii terestre au avut undeva în centrul credinţelor lor ideea că toate lucrurile şi fiinţele sunt legate între ele. îţi face bine. Cu alte cuvinte toate iubirile noastre. pentru că singura asociere pe care ne-o oferă societatea în mijlocul căreia trăim. comportamentale şi cognitive ale stării de a iubi. formând un tot complex. prezentă în fiecare clipă şi în fiecare gest. Triunghiul iubirii la care am să mă refer este un model. laolaltă cu toate căutările noastre. mai mult sau mai puţin reuşite. mai complex. A. Dar aş face o încercare: avem această nevoie ca să ne amintească de faptul că suntem cu toţii parte a ceva mai mare. în căutarea iubirii. Ea plus „al treilea”.bucurie ori tristete – dar mai ales daca ii aducea tristete – Micul Suflet isi amintea ce-i spusese Dumnezeu : .S.

oricum le-am aşeza în spaţiu ele descriu un triunghi. Persoana în cauză decinde dacă merge sau nu mai departe. Pasiunea este acea componentă a iubirii care are în vedere dorinţa emoţională şi sexuală. pasiunea şi angajamentul. Intimitatea este legătura emoţională prin care oferi celui de lângă tine informaţii personale fără nici o rezervă şi fără nici o teamă. la legătura profundă care se realizează între ele. . şi mai apoi mayaşii şi aztecii. . de bună-dispoziţie. descriind formele în care noi toţi trăim şi experimentăm iubirea. Angajamentul reprezinta componenta cognitivă. Pasiunea cunoaşte atât aspecte pozitive (starea de fericire. am să revin la teoria iubirii a lui Robert Sternberg. mă iubesc de fapt pe mine. . Intimitatea este acea componentă a iubirii care se referă la sentimentul de apropiere. Acesta este triunghiul iubirii la care m-am referit de la bun început. Haideţi să vedem ce înseamnă fiecare dintre acestea şi care este contribuţie fiecăreia la relaţia de iubire. logică şi decisivă a unei iubiri. continuând relaţia. Ca orice trei puncte diferite. Lăsându-i acum pe tolteci şi pe mayaşi acolo unde i-a aşezat istoria. Pasiunea poate fi adusă la viaţă foarte uşor. dar poate fi la fel de repede stinsă. incluzând astfel în structura sa şi atracţia sexuală. senzaţia de plutire şi mai ales faimoşii “fluturaşi în stomac”). care materializează cât de puternic cele două persoane se doresc una pe cealaltă. Persoana în cauză decide dacă este îndrăgostită. iar pentru a mă iubi deplin pe mine. Adică: „Eu sunt un alt Tu!”. la comunicarea existentă în cadrul unei relaţii. Iubindu-te pe tine. Pasiunea este involuntară şi motivaţională şi poate domina gândurile şi comportamentul. pentru ca Eu să fiu împlinit din punct de vedere emoţional (să mă iubesc pe mine).In Lak’ech A Lak’in! spuneau vechii tolteci. De gândit. Acesta a identificat ca principale coordonate sau componente ale relaţiilor interumane etichetate ca „iubiri”. Intimitatea se referă la încredere şi la cunoaşterea profundă a celuilalt. de deschidere şi de încredere existent între două persoane. următoarele: intimitatea. nu-i aşa? . Intimitatea se referă şi la capacitatea de acceptare reciprocă a două persoane. fiecare latură a acestui triunghi are în acest context propria sa semnificaţie. In cadrul unei iubiri pot fi identificate două tipuri de angajament: pe termen scurt şi pe termen lung. dar şi negative (pasiunea poate conduce către disperare şi gânduri negative) şi este modificată de trecerea timpului. Fiecare punct. am nevoie să te iubesc pe tine. încercând să menţină iubirea sau dacă doreşte să se oprească din a se mai apropia de cealaltă persoană. este necesar să te iubesc pe tine!… şi pe tine!… şi pe tine! Cu alte cuvinte. cum modifică fiecare dintre ele legătura dintre doi oameni. Pasiunea este cea care produce tot ceea ce poate fi descris sub numele de romantism. Pasiunea înseamnă a-ţi dori intimitatea sexuală cu persoana iubită.

. Atunci când circumstanţele îi îndepărtează fizic-geografic sau profesional pe cei doi. Nu putem vorbi aşadar de iubire la acest nivel. Iubirea-prietenie: reprezintă acea relaţie caracterizată doar de intimitate. Examinând acest triunghi în toate combinaţiile posibile. situaţii în care este evident vorba despre transfer. . Există aici foarte multă deschidere. relaţia se stinge treptat.. . înţelegere şi acceptare. de câte unul. Dar nu există atracţie sexuală şi nici decizii referitoare la durata de viaţă a acestei relaţii. sau când pacientul se “îndrăgosteşte” de medicul său. căldură sufletească. Robert Sternberg a descris cele 8 niveluri posibile ale iubirii. este reprezentată de legăturile care se stabilesc atunci când elevul se “îndrăgosteşte” de profesorul său. Urmează iubirile “punctuale” reprezentate pe diagramă printr-un singur punct respectiv prin câte unul dintre vârfurile triunghiului: . Non-iubirea: este acea relaţie în care nu există nici intimitate. non-iubirea. dar fără pasiune sau angajament. două sau trei elemente. nici pasiune şi nici angajament. O formă de manifestare a acestui tip de relaţie.

şi. Cele două persoane nu au nimic altceva în comun decât timpul petrecut împreună în actul dragostei. O atracţie fizică sălbatică. Acest nivel al iubirii se manifestă în cazurile în care două persoane sunt de mult timp împreună dar în timp pasiunea s-a stins şi care nu mai experimentează nici măcar deschiderea şi intimitatea celuilalt. în lipsa angajamentului. la un moment dat. cele mai importante fiind teama de schimbare. teama de singurătate. Motivaţiile pentru care două persoane ar accepta să convieţuiască în acest mod sunt multiple. adică a unei decizii despre viitorul lor. doar o viaţă în comun. sentimentul “datoriei” şi al unui “spirit de sacrificiu” prost înţeles. Iubirile duale. Cele două persoane sunt foarte deschise una spre cealaltă. s-a produs un blocaj neremediat al comunicării. fără angajament. şi deci decizia asupra viitorului. care a închis în timp şi calea pasiunii. Imbină foarte armonios (şi foarte plăcut spun unii) intimitatea şi pasiunea. . fără putinţă de a fi stăpânită şi care cere să fie stinsă prin eliberarea impulsului sexual. la acest nivel.. nu ştiu aproape nimic una despre cealaltă. Iubirea-vidă (goală): este iubirea ce caracterizează relaţia între doi parteneri care îşi asumă angajamentul. ducând relaţia mai departe. împărtăşesc fără . Sunt aventurile de-o noapte. sentimentul existenţei unei obligaţii. Nu există deschidere şi schimb de informaţii. . Iubirea romantică: intimitate + pasiune. Fără intimitate. asta nici nu contează. Se sting la fel de brusc precum au început. Iubirea-nebună (sau infatuată): caracterizează acea relaţie în care singurul pilon pe care aceasta se sprijină este reprezentat de pasiune. iubirile de-o vară. conţinând fiecare câte două dintre cele trei componente şi reprezentate pe diagramă prin câte una dintre laturile triunghiului: . însă în absenţa intimităţii sau a pasiunii. liber consimţită şi asumată de ambii. nu există nici atracţie sexuală între cei doi. Apare în acele relaţii în care. Este vizibilă o astfel de relaţie în cadrul unora dintre “căsătoriile aranjate” sau al relaţiilor “consumate complet”. Exemplul cel mai bun (tipic aş putea spune) al unei astfel de iubiri este iubirea la prima vedere.

şi angajamentul. care conduce la un nivel ridicat de apropiere şi de intimitate. Dacă s-ar iubi cu adevărat. ceea ce într-un mod subliminal arată că nici nu şi-o imaginează ca fiind pe termen lung. . Apare de regulă în cazul şi în cadrul cuplurilor cu o oarecare vechime. Şi în fine. legătura emoţională profundă. pe baza căreia ei decid să meargă mai departe în această relaţie. adică decizia de a merge mai departe în doi. Ei doi. . care elimină complet orice defect al celuilalt. sunt foarte atrase fizic şi sexual una de cealaltă. Cei doi au împărtăşit aceeaşi viaţă. mai devreme sau mai târziu aceasta colapsează. dar nu-şi asumă vreun angajament cu privire la viitorul relaţiei. s-au plăcut şi s-au luat. constituite sub imboldul momentului: s-au văzut. Intr-o astfel de relaţie. angajamentul ar face parte din relaţia lor. legătura emoţională care să cimenteze relaţia. Explicaţia populară cea mai plauzibilă este aceea că relaţia s-a constituit când cei doi se aflau în “săptămâna oarbă”. cei doi trăiesc cu impresia că sunt îndrăgostiţi şi că se iubesc. pasiunea. Ceea ce a rezistat timpului şi circumstanţelor sunt intimitatea. cum îi mai spunea Sternberg. Iubirea fără sens ( sau. cei doi nu se pot sprijini reciproc în cadrul relaţiei. asigurând acesteia un viitor. Atât cât pot. Iubirea prietenească (sau de companion): intimitate + angajament. pentru că în absenţa intimităţii. cei doi se idealizează reciproc. . Intre cele două persoane există şi se manifestă o puternică atracţie fizică. In fapt. atracţia fizică a pălit şi s-a şters.reţineri multe lucruri şi informaţii. Este cazul multora dintre relaţiile “de iubire” de tip Hollywood. cunoaşterea reciprocă este distorsionată de proiecţii şi de efectul de halou. stupidă): pasiune + angajament. au interese şi preferinţe în majoritate comune. dar pasiunea erotică. Neavând practic nimic în comun în afara sexului. întregul: Iubirea desăvârşită: intimitate + pasiune + angajament.

arătată. Sternberg emite un avertisment. foloseşte tot ceea ce te-ar putea ajuta. Şi ca de fiecare dată când priveşti o hartă. iluzorie şi neîmplinitoare.unde mă aflu eu acum. Relaţiile cele mai reuşite şi mai trainice au loc între persoane ale căror triunghiuri personale sunt cât mai compatibile. . valabil pentru toate nivelurile de iubire. inclusiv pentru aceasta. o hartă a iubirii tale. aşa cum acesta/aceasta o vede. Fără comunicare. o reprezentare grafică a triunghiului iubirii în acord cu teoria lui Robert Sternberg.care sunt factorii care m-ar putea ajuta? . fiecare persoană are în orice moment două triunghiuri ale iubirii: unul al relaţiei actuale. la o trăire interioară. adoptă singura atitudine sănătoasă posibilă: fă tot ceea ce depinde de tine.care este drumul de urmat pentru a ajunge acolo unde îmi doresc? Iar apoi ai putea să reflectezi: . şi unul care descrie relaţia şi iubirea ideală. Iubeşte! . totul se reduce la o fantasmă. ***** In fapt.ce anume depinde de mine şi ce nu? In final. Este completă şi complexă. pe această hartă? (în ce fel de relaţie mă aflu: există în această relaţie intimitate? dar pasiune? dar angajament?) .care sunt factorii care m-ar putea împiedica? .unde aş dori să ajung? de ce? . ai putea să te întrebi: . Uneori. această iubire se transformă în iubire prietenească (companion). în care fiecare trăieşte. ocoleşte tot ceea ce te-ar putea bloca sau îndepărta de iubire. când timpul şi poate instalarea rutinei determină erodarea şi dispariţia pasiunii. desăvârşită: iubirea trebuie exprimată. Ai putea privi această diagramă ca pe o hartă. Să fii iubit(ă)! Termenul de ”transpersonal” a fost lansat de Abraham Maslow in psihologie si desemneaza acele domenii ale psihicului omenesc aflate dincolo de ceea ce percepem in mod obisnuit drept o ”persoana”.Este nivelul de iubire către care tindem cu toţii. pentru a putea fi trăită. Existenţa şi împletirea tuturor celor trei componente fac ca această iubire să fie mai trainică decât oricare dintre celelalte iar cei implicaţi în ea să se simtă profund şi deplin împliniţi. ***** Am postat mai sus şi o diagramă. este cea mai înaltă expresie a unei relaţii ce poate exista între două fiinţe umane. a relaţiei pe care o trăieşti în prezent.

Nu este vorba deci despre o terapie in sensul clasic al cuvantului. „tehnologii ale sacrului” cum le numea Mircea Eliade. din perspectiva viziunii integrale si integrate asupra a tot ceea ce exista. decat fiinte materiale care experimenteaza spiritualitatea. Constituie subiectul a ceea ce Aldous Huxley a numit ”filosofia perena”. Psihologia si medicina secolului XX a depasit cu greutate viziunea mecanicista asupra fiintei omenesti.” . referindu-se la fiinta omeneasca in integralitatea sa. emotional. astfel incat o noua viziune asupra Universului si a Fiintei isi face loc astazi. intr-una dintre scrierile sale despre noile abordari in medicina. care a traversat mileniile de la inceputurile umanitatii si pe care in zilele noastre suntem pe care sa o redescoperim. mental. Termenul de ”terapii transpersonale” desemneaza toate acele mijloace. Progresele stiintei. Ele sunt cunoscute de toate traditiile mistice si metafizice. Celebrul medic american de origine indiana Deepak Chopra. . biologiei si biochimiei au confirmat insa viziunea holistica a stravechilor sisteme de credinta. In centrul conceptului de ”terapie transpersonala” se afla asadar reasezarea relatiei pe care o avem cu noi insine – intelegand prin aceasta toate nivelurile energetice ale Fiintei noastre – si cu intregul Univers. mai ales in domeniile fizicii cuantice. ci despre efectul terapeutic al relationarii noastre cu diferitele niveluri ale fiintei noastre si cu cele ale Universului. In acest sens. la toate nivelurile: fizic. ca apartinand misticismului. Domeniile transpersonale ale psihicului sunt accesibile in stari de constiita largita. Din aceasta perspectiva. Experimentarea. terapiile transpersonale depasesc cu mult cadrul psihologiei clasice. in sistemul de convigeri ale unei persoane are caracter terapeutic in sensul de vindecare holistica. constientizarea si integrarea acestei unitati a tot ceea ce exista. terapiile transpersonale sunt o aplicatie practica la nivelul fiintei omenesti a viziunii cuantice asupra Universului. spiritual. Trairea unei experiente transpersonale are efecte terapeutice intrinseci. formula astfel viziunea asupra umanitatii: ”suntem mai curand fiinte spirituale care experimenteaza materia. energetic. care exploateaza dimensiunea terapeutica a reconectarii fiintei omenesti la adevaratele sale origini si dimensiuni. Adica un nou concept asupra lumii. in care toate lucrurile din Univers sunt interconectate.Acest termen este echivalent cu acela de ”spiritual” si a fost folosit pentru a introduce in limbajul academic notiuni pana atunci refuzate de cercetarea stiintifica. tehnici. configurand ceea ce este cunoscut sub numele de ”noua paradigma”. sisteme de credinte cu aplicatii practice.

. Din acest punct de vedere. respiratia holotropica s-ar putea spune ca este tehnica ce a stat la baza tuturor cercetarilor in psihologia transpersonala. Unul dintre instrumentele de lucru cele mai importante si in acelasi timp cele mai puternice ale terapiilor transpersonale este reprezentat de starea de constiinta extinsa. Ea fost pusa la punct in forma in care exista astazi de catre psihiatrul american de origine ceha Stanislav Grof. Experimentara unor asemenea stari ale constiintei are un efect profund transformator si vindecator la toate nivelurile. Astfel. . combinata cu muzica sugestiva. unul dintre fondatorii psihologiei transpersonale. Este de asemenea un mijloc de investigare a Constiintei in ansamblu. Sunt stari de expansiune in care putem percepe dimensiunile spirituale ale propriei noastre fiinte. ci cu niveluri universale ale acesteia. metoda respiratiei holotropice este un instrument extraordinar de autoexplorare ale carui atribute vindecatoare izvorasc din reconectarea noastra la sursele fiintei. dupa ce studiile cu substante psihedelice precum LSD au fost sistate. cea despre care vorbesc toti misticii lumii. caci respiratia holotropica ne conduce intr-un spatiu in care realitatea isi reveleaza esenta ultima. practica respiratiei holotropice poate fi privita ca o cale spirituala si de auto-dezvoltare. De altfel. Respiratia Holotropica in sine este o respiratie accelerata. Stari de constiinta extinsa Starile de constiinta extinsa (sau starile non-ordinare de constiinta) sunt acele stari in care nu mai suntem identificati exclusiv cu aspectele corporale si mentale ale fiintei noastre. caci reveleaza straturile inconstientului personal si colectiv si le aduce in constienta. Respiratia Holotropica Respiratia holotropica este o tehnica eficienta de a accesa stari de constiinta extinsa. Aceasta calitate diferita a constiintei face posibila intrarea in conexiune nu numai cu niveluri neobisnuite a ceea ce consideram ”propria noastra constiinta”. . din toate traditiile spirituale. . . in asa fel incat sa conduca subiectul la un nivel calitativ diferit al constiintei.. cel putin oficial.

Pot aparea episoade reprimate. despre recuperarea calitatii sale universale. In cursul experientelor perinatale apar amintiri si intelesuri care ne pot reconstrui intregul mod de a vedea realitatea vietii noastre. insotite de revelatia unor semnificatii majore. Putem trai experiente mistice fundamentale. curgerea energiei sale. Retrairea acestor episoade biografice pot arunca o lumina noua asupra evenimentului si a contextului respectiv. senzatii de expansiune. se pot simti blocajele energetice in corp. mintea. Pot fi retraite cu mare intensitate episoade biografice post-natale. emotiile si convingerile noastre constiente. Acest tip de experienta are de multe ori un efect vindecator remarcabil pentru ca reaseaza experienta respectiva intr-un context in care poate fi integrata. Sunt experiente in care ne putem identifica cu orice lucru sau fiinta din univers. Poate fi retrait momentul nasterii si etapele premergatoare. in culturile precolumbiene ale Americii de Sud. pierderea granitelor corporale. Este vorba despre intregirea propriei noastre constiinte. in mod normal. Stanislav Grof considera nasterea cea mai grava trauma din viata unui om.Textual. Acest tip de tehnica. de unificare cu pamantul. emotii si sentimente care au fost ingropate in inconstient. Corpul isi reveleaza adevarata natura. secvente din viata intrauterina. Experientele care pot fi traite in timpul unei sesiuni de Respiratie Holotropica au fost impartite generic in cateva categorii. . Experiente corporal-senzoriale in care apar constientizari neobisnuite la nivel corporal si energetic. Sunt o categorie fundamentala de experiente. in insulele Pacificului si in traditiile africane. sau dimpotriva. decorporalizare. Sunt experiente in care transcendem identificarea cu corpul. traumatice. sau de ”tehnologie a sacrului” – cum numeste Mircea Eliade procedeele de activare a nivelurilor constiintei extinse – poate fi regasita sub diverse forme in traditii de pe tot cuprinsul planetei: in traditiile samanice siberiene. identificari cu personaje mitologice sau apartinand unor mari traditii mistice. in care putem accesa teritorii necunoscute ale psihicului si constiintei noastre. senzatia de ingreunare. Perinatal inseamna ”din preajma nasterii”. Experiente perinatale. ”holotropic” provine din limba greaca si inseamna ”indreptare catre intreg”. in meditatile yogine. nu suntem constienti. Putem trai experiente ale unor vieti anterioare. despre integrarea unor aspecte ale sale de care. Felul in care ne-am nascut ne influenteaza intreaga viata. in ritualurile indienilor nativi nord –americani. . Radacini In multe traditii spirituale exista tehnici de respiratie folosite pentru a intra in stari de constiinta extinsa. Practic in toate exista tehnici de respiratie folosite pentru accesul la o constiinta non-ordinara. Sunt experiente extrem de vindecatoare ce pot fi asimilate cu o renastere la un nou nivel. Experiente biografice. In multe cazuri se experimenteaza dilatarea corpului. Experiente transpersonale. putem accesa intreaga ”baza de date” a inconstientului . in tehnicile antice chinezesti. inclusiv unele de la o varsta foarte mica. Respiratia si legatura ei cu energia universala face parte din cunostintele ancestrale care au traversat istoria umanitatii.

iar starile de constiinta extinsa sunt pentru moment singura cale prin care putem sonda direct natura acestor transformari. Identificarea cu starea de constiinta obisnuita.Jung. limitata la nivelul mental. Sunt printre cele mai transformatoare experiente. si terminand cu densitatea corpului fizic. Simpla constientizare a unor continuturi traumatice reprimate poate conduce la vindecari psihologice importante. .colectiv despre care vorbea C. La nivel emotional. totul este Constiinta. devenim constienti de mecanisme de gandire intepenite. fie ele ”interioare” sau ”exterioare” si are un caracter terapeutic intrinsec la toate nivelurile. care ne blocheaza. La nivel mental. Un important aspect terapeutic il are trairea unor stari mistice si de uniune cu universul. energetice sau emotionale isi dezvaluie originile si modurile de functionare. Reconectarea cu dimensiunea spirituala si numinoasa a Fiintei poate schimba in intregime modul in care ne raportam la intreaga realitate. ne impiedica sa percepem integralitatea Fiintei. Expansiunea permite insa experimentarea oricarui nivel al Constiintei. In experientele transpersonale orice este posibil. Putem demonta realitatea interioara si constientiza mecanismele acesteia. foarte vechi care afecteaza calitatea vietii de fiecare zi. caci cele mai elevate niveluri ale constiintei devin accesibile prin experimentare directa. Incepand cu nivelurile cele mai subtile ale Fiintei noastre. Este ceea ce misticii numesc Starea lui Unu. Aceasta integrare este un proces dificil si presupune transformari majore la toate nivelurile. mostenite. In stari de Constiinta extinsa putem percepe mecanismele care transforma de pilda o convingere sau un mod de gandi realitatea intr-o suferinta emotionala si in cele din urma fizica. Respiratia Holotropica este un instrument puternic de acordare cu schimbarile fundamentale prin care trece Constiinta in ansamblul sau si prin care trecem cu totii. retrairea unor episoade traumatice la adevarata lor intensitate poate debloca continuturi osificate. Intreaga ierarhizare a valorilor umane se schimba. ”Nodurile” mentale. Deblocarile la nivelurile superioare aduc de foarte multe ori modificari ale fiintei la nivel fizic.G. . acolo unde de fapt putem simti intregul Univers. Forta vindecatoare a starilor de Constiinta extinsa Totul este Constiinta. Noua Constiinta care se instaleaza acum este un nivel al constiintei care integreaza dimensiunea umana si cea divina a fiintei omenesti. a oricaror continuturi ale acesteia.

ea este simbolul eponimic al personalităţii umane. . o frumoasă muritoare a stârnit invidia Afroditei (zeiţa frumuseţii). senzaţia. În termenii psihanalitici moderni ai lui Jung. De asemenea. Aceasta pentru a se răzbuna l-ar fi rugat pe fiul său Eros (zeul dragostei) să o străpungă cu una dintre săgeţile lui .Psyche în limba greacă înseamnă suflul vieţii sau sufletul şi este un simbol al iubirii veşnice aceasta reprezentand călătoria sufletului prin viaţă. psihicul uman (întreaga personalitate) este constituit din trei nivele: egoul (conştientul). Cu cât acestea sunt mai echilibrate. asemeni sufletului. Psyche este prezentată uneori ca fluture. În mitologia greacă se spune că Psyche. gândirea şi sentimentul. cu atât personalitatea este mai integrată. şi inconştientul colectiv (compus din amintirile umane împărtăşite). inconştientul personal (conţinând experienţele individuale şi dorinţele). Psihicul are patru funcţii: intuiţia.

şi au pus-o să aprindă noaptea un opaiţ ca să vadă dacă nu cumva este căsătorită cu un monstru. Părinţii lui Psyche. Surorile lui Psyche. Psyche le-a ascultat si a văzut ca sotul ei e frumosul zeu Eros. Zeus i-a acordat lui Psyche nemurirea . invidoase pe fericirea acesteia. Afrodita a avertizat-o să nu deschidă sipetul. a cedat din nou tentaţiei şi i-a ridicat capacul. căci se întâlneau doar noaptea. se înţeapă el însuşi în vârful unei săgeţi din tolba sa.pentru ca aceasta să se îndrăgostească de cel mai urât om de pe pământ. însă Psyche. pe care aceasta le îndeplineşte cu ajutorul unor fiinţe din lumea animalelor. au îndemnat-o să-şi încalce promisiunea făcută lui Eros de a nu încerca să-i vadă chipul. a părăsit-o. Eros a dus-o pe muntele Olimp acolo unde. supărat că aceasta şi-a încălcat promisiunea făcută. Zeul Zefir a luat-o de pe munte şi a dus-o într-o minunată vale unde Eros avea un castel. îndrăgostindu-se pe loc de frumoasa muritoare. Disperată. Afrodita. Aici Psyche a devenit sotia lui Eros fiindu-i însă interzis sa vadă chipul sotului ei. care le-a prezis că fetei îi este menit un soţ nepământean şi nu un muritor şi le-a recomandat să o ducă pe vârful unui munte. De aici. Eros îşi dă acordul dar când se pregătea să o săgeteze pe frumoasa Psyche. În final Afrodita o însărcinează să se ducă în lumea subpământeană a lui Hades şi să-i ceară Persefonei (soţia lui Hades zeul morţii) puţin din frumuseţea sa. Psyche a cerut ajutorul mamei acestuia. care o supune unor grele încercări. Aflând toate acestea. pentru a nu afla Afrodita. s-a abătut asupra ei un somn de moarte. dorind sa devină mai frumoasă pentru soţul ei. văzând că deşi frumuseţea fiicei lor este apreciată dar nimeni nu o dorea de soţie. în loc de frumusete. au consultat oracolul. impresionat de dragostea dintre cei doi. Însă o picătură de ulei l-a trezit pe Eros care.

pe care ai ridicat-o în timp. Pentru a ajunge la acea stare de confort financiar considerată optimă. faţă de ban. la care ai “trudit” din greu în timp ce făceai faţă tuturor presiunilor care ţi-au punctat viaţa.Ce faci atunci când vezi un bănuţ pe jos? Te apleci să-l ridici. fie încăţându-te cum să te “aliniezi emoţional” cu scopul urmărit. astfel încât. Toate bune şi frumoase până aici. sau treci indiferent(ă) mai departe? . . atitudinea faţă de sine în raport cu banii. . din nefericire uneori. S-au întrebat mulţi şi mă întreb şi eu care ar putea să fie diferenţa între cei ce ajung să-şi trăiască acest vis al bunăstării şi cei care încă îl visează. se transformă într-un vis şi rămâne aşa. Banii au reprezentat dintotdeauna un magnet social şi pare că în timpurile noastre îşi exercită cu şi mai mare forţă puterea de atracţie. conform unei vorbe celebre. Atitudinea faţă de valoarea materială. Ceea ce însă puţini te învaţă este că atitudinea ta faţă de bani este o construcţie elaborată. Un obiectiv de viaţă care. Fireşte că alţii îşi construiesc chiar şi aceste oportunităţi. deasupra tuturor. Bunăstarea materială. se pregătesc mai mult sau mai puţin intens în vederea surprinderii şi folosirii oricărei oportunităţi pe care curgerea vieţii le-o poate scoate în cale. reprezintă un deziderat legitim al oricărei persoane. . cei mai mulţi dintre oameni îşi construiesc cariere şi afaceri. tronează ATITUDINEA. “să vină banii pachete”. şi. cu alte cuvinte confortul economic şi financiar. Dincolo de toate aspectele care ar putea fi luate în considerare. numai că viaţa ne arată că doar unii îşi împlinesc acest obiectiv. . mai importantă decât aceasta. O construcţie . Ultimii 20 de ani au adus şi în România tone de cărţi care te învaţă cum să te îmbogăţeşti (mai mult sau mai puţin rapid) fie explicându-ţi diverse pârghii şi instrumente financiare.

din punctul tău de vedere. este acela al abundenţei. ca de obicei. concrete. Arată dacă crezi în noroc sau nu şi dacă atunci când un eveniment încadrabil conceptului de noroc se manfestă. Arată dacă îţi pasă sau nu că eşti văzut de alţii în timp ce faci acest gest. dar şi elemente nepalpabile. cunoştinţe şi deprinderi. vorbeşte despre tine. Arată dacă îţi e frică sau nu. toate gata să te transporte în extatica lume a abundenţei. Unul dintre conceptele recent apărute în domeniul dezvoltării personale. îl poţi primi şi accepta. este relevant doar pentru tine) spune totul despre atitudinea ta faţă de bani. Valoarea bănuţului constă în aceea că el te pune în faţa unei decizii. provenite din ceea ce intuieşti. Frică de orice. spirituală. şi tot aşa mai departe. . filme. care este atitudinea ta atunci când 1 bit din această abundenţă “îţi bate la uşă” sub forma bănuţului de pe trotuar? Un bănuţ a cărui valoare este de mii de ori mai mică decât a oricăreia dintre cărţile despre abundenţă. Arată dacă tu (şi nimeni altcineva) consideri că meriţi acel bănuţ.. practic una dintre “mărcile înregistrate” ale mişcării New Age. dar care este infinit mai concret. ca dealtfel toate deciziile pe care le iei în decursul vieţii. de la fraţi sau surori.mentală în care ai introdus toate învăţăturile pe care le-ai primit de-a lungul timpului de la părinţii tăi. pps-uri. formate din informaţii. informaţii culese din surse respectabile deopotrivă cu superstiţii care s-au agăţat de tine în ceasurile tale de teamă şi îndoială. dar din abundenţă. Răspunsul pe care ţi-l dai (şi care. de la biserică. articole. merită acest efort. Arată tot ceea ce ai inclus de-a lungul vremii în această construcţie mentală personală. fotografii. Arată dacă. şi cum te raportezi la această eventualitate. din ceea ce simţi. de la şcoală. . Arată dacă îţi pasă sau nu de ceea ce ar putea să creadă despre tine cei ce te văd în timp ce ridici bănuţul. al ridicării bănuţului. O construcţie ce conţine deopotrivă cărămizi solide. sau treci indiferent(ă) mai departe?” . Ei bine. Atât şi nimic mai mult. Despre abundenţă s-a scris şi se mai scrie încă din greu. pentru că orice frică ai resimţi va ascunde în spatele său o alta. Şi întreaga construcţie este extrem de rapid radiografiată (şi eventual diagnosticată) în răspunsul simplu la întrebarea din preambul: “Ce faci atunci când vezi un bănuţ pe jos? Te apleci să-l ridici. Pentru că restul este lăsat la latitudinea (a se citi proiecţiile) fiecăruia: abundenţă materială. videoclipuri motivatoare. despre CUM eşti. Există poate milioane de gigabytes dedicaţi acestui subiect. Abundenţă. creativă… Orice. Frică de ce? te vei întreba probabil. gestul de a te apleca pentru a lua bănuţul. mai puţin acceptabilă decât prima. transe hipnotice. de sănătate. şi chiar şi piese muzicale. Există cărţi. Iar această decizie.

bătrânul s-a lamentat şi a reproşat că după o viaţă petrecută în credinţă. Inevitabilul s-a produs atunci când apele. şi spunând în gând un simplu dar plin de recunoştinţă “Mulţumesc” . gândindu-te la felul năstruşnic în care abundenţa mult chemată găseşte de cuviinţă să-şi facă apariţia în viaţa ta. sau dacă eşti măcinat de temeri şi superstiţii. In timp ce apele creşteau mereu. a refuzat ajutorul vecinilor. umflate peste măsură. sau că este al altcuiva (deşi cel care l-a pierdut e imposibil de identificat). replicând tuturor că pe el îl va salva Dumnezeu. care vorbea despre un bătrân foarte credincios. sau că pur şi simplu “nu e bine” să aduni bani găsiţi? Sau îl vei ridica zâmbind.Oglindă infimă şi adesea murdară şi ciobită. sau că nu-l meriţi. ce o să faci cu bănuţul? O să-l laşi acolo. şi urmărind cu degetul o linie de text. în curăţenie şi rugăciune. al jandarmilor şi al unui elicopter de intervenţie.Imi pare rău moş Petre. i-a replicat: . a fost uitat. cu tot cu bătrânul urcat pe ea. dar ţi-am trimis întâi vecinii. sau că poate ar fi mai folositor altuia. Ajuns în faţa lui Dumnezeu. care în timpul unor inundaţii s-a refugiat din calea apelor urcându-se pe acoperişul casei sale. *** Deci. gândindu-te cu teamă că este blestemat. şi în cele din urmă ţi-am trimis şi un elicopter. Dumnezeu a consultat acel Registru al tuturor registrelor. apoi jandarmii. au măturat cu totul casa. bănuţul îţi arată dacă îţi doreşti cu adevărat această abundenţă şi dacă eşti pregătit să o primeşti. *** Imi amintesc acum de un banc destul de popular într-o vreme.

„Poate ca”. m-am trezit spre dimineata cuprins de un sentiment de panica totala. Ma mai trezisem de nenumarate ori inainte cu acest sentiment. Acum am sentimentul ca vorbesc despre o viata anterioara sau despre viata altei persoane. Intr-o noapte. Am fost cuprins de o frica intensa. „Eu nu ma mai pot suporta pe mine insumi”. Cel mai odios lucru era. Apoi. Am fost atat de uimit de aceasta stranie descoperire. de nonexistenta devine mult mai puternica decat dorinta. Simteam ca sunt tras intr-un gol. dintr-o data. incat mi-a produs o aversiune profunda fata de lume. am trait intr-o stare aproape continua de anxietate. cu toate acestea. de a continua sa traiesc. propria mea existenta. „numai una dintre ele este reala”. incat mintea mea s-a oprit in loc. care apoi s-a accelerat. La inceput a fost o miscare lenta. de ostil si de lipsit de orice sens. Ce rost avea sa continui aceasta lupta permanenta? Simteam cum o profunda dorinta de autodistrugere. zgomotul indepartat al trenului care trecea pe langa casa mea – totul parea atat de strain. cu care «eu» nu mai pot trai”. „Sunt eu o Fiinta sau doua? Daca eu nu ma mai pot suporta pe mine insumi. instinctiva. Ma simteam ca si cum golul se afla mai . aş vrea să vă spun pe scurt cum am ajuns să fiu învăţător spiritual.Zgomotul din mintea noastra Trecutul nu-mi foloseşte prea mult şi rareori mă gândesc la el. la putin timp dupa ce implinisem 29 de ani. si corpul meu a inceput sa tremure. am sesizat ciudatenia lui. dar nu mai aveam ganduri. Pana la varsta de 13 ani. Am auzit cuvintele „nu te impotrivi” ca si cum ar fi venit de undeva din pieptul meu. atunci trebuie sa existe doua fiinte in mine: «eu» si «mine insumi». intrerupta de perioade de depresie suicidala. contururile vagi ale mobilei in camera intunecata. dar de data asta era mai intens ca niciodata. Acesta era gandul care contiunua sa se deruleze in mintea mea. Apoi m-am simtit atras in ceea ce semana cu un vartej de energie. Linistea noptii. Eram perfect constient. m-am gandit eu. totusi.

inainte de identificarea cu forma. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. care este. o fictiune a mintii. am simtit. paleste. Am trecut prin stari de o indescriptibila fericire si sfintenie. M-am ridicat si m-am plimbat prin camera. ca si cum tocmai as fi venit pe lume. Uneori este foarte puternic. Poti sa-mi dai si mie sau sa-mi arati cum sa-l obtin si eu?”. asa ar suna. dar nu il intelegeam complet. Totul era proaspat si pur. ca mi se intamplase un lucru extrem de important. Am petrecut aproape doi ani stand in parc pe banci. aproape palpabil. Mai tarziu am invatat sa ma cufund in acea lume interioara atemporala si fara de moarte. Primele raze ale soarelui treceau prin draperii. ca atunci cand scoatem un dop dintr-o jucarie gonflabila. Nu aveam relatii sociale. loc de munca. . Aveam inca ochii inchisi si am avut imaginea unui diamant pretios. dupa ce am citit texte de spiritualitate si am petrecut mai mult timp cu o serie de maestri spirituali. Dupa aceea. incat acel sine fals. In ziua aceea m-am plimbat prin oras cuprins de o uimire profunda fata de miracolul vietii pe Pamant. Am fost trezit de ciripitul unei pasari din fata geamului meu. A venit un moment cand. identitate sociala definita. Dintr-o data. am stiut ca este infinit mai multa lumina decat ne dam noi seama. incat il pot simti si altii. minunandu-ma de frumusetea si viata care izvorau din ele. pe care o percepusem initial ca pe un gol. Nu imi amintesc ce s-a intamplat dupa aceea. daca un diamant ar putea scoate un sunet. desi mi-am dat seama ca. am realizat ca toti cautau ceea ce mie mi se intamplase deja. orice as fi facut. casa. plin de suferinta. care nu ma mai parasit de atunci. o sticla goala. Dar chiar si cele mai frumoase experiente vin si pleaca. probabil ca fundamental este sentimentul pacii. Da. un creion. Am recunoscut camera si mi-am dat seama ca niciodata nu o vazusem cu adevarat pana atunci. ca o melodie indepartata. si sa raman complet constient. s-a prabusit imediat. Aceasta retragere trebuie sa fi fost atat de completa. desigur. Abia peste cativa ani. Prin comparatie cu orice experienta. Nu mai auzisem pana atunci un asa sunet. pentru ca a devenit starea mea naturala. Am inteles faptul ca presiunea intensa a suferintei din noaptea aceea trebuie sa fi fortat constiinta mea sa se retraga din identificarea cu sinele nefericit si extrem de anxios. am trait intr-o stare de pace si fericire profunde si neintrerupte. nu as mai fi putut adauga nimic la ceea ce aveam deja. Ceea ce a ramas a fost natura mea adevarata ca existenta continua: constiinta in starea ei cea mai pura. In urmatoarele cinci luni. in ultima instanta. oamenii veneau din cand in cand la mine si imi spuneau: „Vreau si eu ceea ce ai tu. Am deschis ochii. nu a mai existat nici urma de frica si m-am lasat sa alunec in acel gol. Am luat in maini diferite lucruri. Stiam. ca si cum tocmai ar fi fost creat. am ramas fara nimic in plan fizic.degraba in mine decat in afara mea. ea s-a diminuat intrucatva in intensitate sau poate ca asa mi s-a parut mie. Alteori este undeva in fundal. in betia celei mai intense fericiri. Fara sa ma gandesc. Mai tarziu. Acea lumina blanda filtrata de draperii era iubirea insasi. fata de care chiar si experienta initiala pe care tocmai am descris-o. pentru o vreme. Puteam sa functionez normal in lume.

cuvintele şi gesturile tale. a neîmplinirii şi uneori.Iar eu raspundeam: „Ai deja acest lucru. chiar a disperării. pentru că aceste scenarii îţi descriu viaţa. ci doar cupa amară a dezamăgirilor. Corp şi Suferinţă La început. (Eckhart Tolle – Puterea prezentului) Despre Minte. . nici o cupă de şampanie. . dar pe care le vei interpreta în cel mai autentic mod posibil. Apoi un gând. De la scenariile asemănătoare unor călătorii frumoase şi plăcute. a fost o emoţie… Apoi alta. Sunt scenarii la finalul cărora vei zâmbi senin spre zenit iar liniştea din tine nu poate fi egalată de nici o recompensă umană. Scenarii pe care nu le vei vedea pe nici unul dintre ecranele lumii. dorite sau nevoite. Dar nu-l poti simti pentru ca mintea ta face prea mult zgomot”. împingând-o în tipare şi scenarii pe care singur le-ai construit de-a lungul timpului. Generate zilnic cu miile. Şi sunt scenarii la finalul cărora nu există nici un Oscar. apoi un cuvânt sau un gest. până la chinuitoare labirinturi ce par să nu se mai temine niciodată. gândurile. sunt cele care aparent îţi modelează viaţa.

Un paratrăznet involuntar şi inconştient al tuturor emoţiilor şi gândurilor tale negative. datorită unui tipar decizional emoţional. Şi am să-ţi explic de ce: scopul final al unei emoţii este să fie exprimată. toate au o importantă determinare psihică. La fel de paradoxal. Această breşă va fi. Până şi kilogramele în plus sunt programate să fie acumulate cu mult timp înainte ca vreun cântar să le măsoare. cele mai multe dintre suferinţele corpului tău sunt generate de mintea ta. cândva. să îţi reconstruieşti viaţa şi să-ţi optimizezi deopotrivă mintea şi corpul. fie determină evoluţia sau agravarea acesteia. mental şi comportamental. corpul tău.Deşi sună paradoxal. continuând însă căutarea unei breşe salvatoare. De la omniprezenta şi banala durere de cap şi până la cele mai grave sau dramatice afecţiuni şi boli. în ultimă instanţă. nu poate sau nu vrea să se exprime. a fost o emoţie… . emoţiile vor rămâne prizoniere în tine. … Şi toate astea de ce? Pentru că undeva. Iţi permite să te regăseşti pe tine în forma ta iniţială: liber(ă . Psihoterapia îţi permite să rescrii scenariul care nu te mulţumeşte. care fie generează boala. să fie eliberată. iar existenţa sa efemeră să conducă la eliberare. Dar dacă Eu-ul pe care ţi l-ai construit în timp nu ştie. prin ceea ce se numeşte somatizare. între mintea ta şi lumea din jurul tău se află ceva ce-ţi aparţine: corpul tău.

al puterilor care îţi blochează Calea. A crescut odată cu tine şi te-a urmat peste tot. Umbra este o parte constantă din tine. In Umbră se găseşte tot ceea ce stă între tine şi adevăratul tău Sine. are nevoie. aşa cum se pune azi. aşadar. Atunci când îţi vezi şi identifici Umbra. Dar de ce s-ar confrunta cineva cu Umbra sa? . nici de cealaltă. Este o parte din ceea ce eşti acum. O persoană care-şi neagă Umbra se identifică cu masca sa. cu ceea ce pretinde că este. Trebuie să ştie fără menajamente de cât bine şi de câte fapte ruşinoase este capabil şi să se ferească s-o ia pe una drept reală şi pe cealaltă drept iluzie. pierzându-se astfel pe sine. Umbra reprezintă ansamblul forţelor. în care soarele este de-a dreptul clocotitor. Atât de fierbinţi încât Umbra oamenilor prinde viaţă şi începe să lupte cu Sufletul“ Folclorul tribului Sioux . ambele sunt adevărate şi el nu va scăpa total nici de una. dacă – aşa cum ar trebui s-o facă de fapt de la sine – vrea să trăiască fără a se minţi şi fără a se amăgi pe sine. în primul rând de o cunoaştere temeinică de sine. Carl Gustav Jung “Străbunii au povestit părinţilor noştri despre acele veri fierbinţi. adică o cunoaştere cât se poate de bună a totalităţii sale. Nu ai motive pentru aşa ceva. Ca posibilitate. tot ceea ce vezi ar putea să te sperie.Cine vrea să capete un răspuns la problema răului.

în esenţa lor. . Mulţi oameni spun că este foarte greu să menţină o atitudine pozitivă. Unii chiar ajung să se simtă vinovaţi pentru că reuşesc să-şi îmbunătăţească calitatea propriei lor vieţi gândindu-se că alţii suferă pierderi mari şi se confruntă cu sărăcia cruntă. Inseamnă a trăi în adevăr şi într-o congruenţă interioară. Şi ele sunt o parte din tine. De cine îţi place cel mai puţin? 7. nu eşti singurul (singura). Ce este total inacceptabil în cărţile pe care le-ai cititi ori despre care ai auzit? 5. Dar tocmai pe acelea este necesar să le accepţi mai mult.Pentru că în energiile refulate va găsi acele potenţiale care sunt toate pozitive. devenind negre doar prin refuzul de a fi acceptate. visează. Ba chiar se va manifesta din plin. . pe care cândva. chiar şi în acele aspecte care nu corespund imaginii sau ideii pe care o aveai despre tine. A identifica şi accepta Umbra nu înseamnă însă că şi trebuie să o trăieşti. Pentru că se va întregi pe sine. că trebuie să o experimentezi la nesfârşit. Ce urăşti sau condamni cel mai mult? 9. Ce nu ai face niciodată? 8. Inseamnă să ajungi la un EU al tău atât de profund încât nimic din ceea ce te făcea să suferi nu te mai atinge. casele sau chiar sunt ucişi în alte părţi ale lumii? Dacă da. Ce valori nu vei adopta niciodată? 4.Viziunea îţi va deveni clară doar în momentul în care vei privi în inima ta… Cine priveşte în afară. ci în a nu vrea să ştii cine eşti şi cum eşti. Ce anume îndreptăţeşte răzbunarea şi represaliile? . ai decis să le îngropi adânc în tine: 1. Ce situatii îţi provoacă greaţă? 6. Pentru ce anume merită cineva să fie pedepsit? 10. Este un proces iniţiatic. din motive pe care numai tu le poţi cunoaşte. . Minciuna interioară nu constă din a nu trăi Umbra. A refuza existenţa unei părţi din tine nu înseamnă şi că aceasta nu se va manifesta. optimistă despre viaţa lor pentru simplul motiv că sunt bombardaţi constant cu ştiri şi informaţii negative care accentuează cât de mltă suferinţă este azi în lume. Recunoaşterea Umbrei este un proces profund şi intens. se trezeşte. E un inventar al unor aspecte ale personalităţii tale. Cine priveşte înăuntru. spiritual. Ce comportamente negative urăşti cel mai mult? 3. Vei vedea probabil lucruri despre tine care nu au să-ţi placă sau au să te uimească. pentru că tot ceea ce este îngropat în profunzimi are un singur ţel: să iasă la lumină. unul dintre ultimii paşi spre cunoaşterea şi acceptarea de sine. A integra Umbra înseamnă a recunoaşte şi accepta cine eşti. Ce anume judeci cu cea mai mare asprime? 2. Carl Gustav Jung Eşti îngrijorat(ă) sau stresat(ă) în legătură cu ceea ce se petrece azi în lume? Te întrebi dacă e corect să încerci să fii fericit(ă) din moment ce alţii îşi pierd slujbele.Iată un scurt chestionar care te va ajuta să identifici Umbra din tine.

Iată de ce: . Calea fericirii . dar împartăşirea fericirii îl poate face pe celălalt fericit. Pentru că fericirea şi pacea ta ajută cu adevărat pe ceilalţi Menţinerea unui cadru mental pozitiv şi fericit îţi permite să fii mult mai eficient în a obţine ceea ce este important pentru tine în viaţă. pentru toţi. fiecare dintre noi dorim să fim fericiţi. ce poţi face tu din moment ce eşti aşa de trist? Nu prea multe. asta e sigur. 3. Cu siguranţă a fost un moment frumos pentru tine. supărat sau furios. Şi chiar. Pentru că atenţia ta hrăneşte . 1. Poţi să găseşti măcar o ocazie în care atunci când erai trist. trist sau chiar deprimat. oare ar fi mai mult aer pentru ceilalţi? Acelaşi lucru este valabil şi pentru propria ta fericire şi pace a minţii. Gândeşte-te puţin. cum te simţi? Atunci când te focalizezi pe ideea că întreaga lume se prăbuşeşte. Pentru că suferinţa ta nu ajută pe nimeni (nici măcar pe tine) Dacă ai înceta să respiri. exagerarea în “suferinţa empatică” ne face mai mult rău decât bine. . De aceea este foarte bine să fii fericit! . este o importantă calitate prin care poţi acţiona spre binele comun. şi suntem atraşi în mod natural către acele condiţii si conjuncturi de viaţă care ne permit să fim fericiţi. De aceea este foarte bine să fii fericit! . 2.Aceste dificultăţi pare că îşi au izvorul într-o lipsă a speranţei de a îmbunătăţi viaţa celor care se află atât de departe de noi. De aceea este foarte bine să fii fericit! . Pentru că fericirea ia naştere din fericire Împărtăşirea tristeţii nu diminueaza tristeţea celuilalt. şi astfel ajuţi în a face lumea mai bună. . ai ajutat astfel (prin starea ta negativă) pe cineva în a-şi dobândi fericirea? Totdeauna dăruieşti celorlalţi doar ceea ce tu însuţi ai deja din plin. Aminteşte-ţi ultima dată când fiind cu cineva erai fericit. Pentru că “suferinţa empatică” face mai mult rău decât bine Atunci când citeşti sau afli ştiri proaste. Este mult mai bine (şi pentru ceilalţi) ca să fii fericit şi optimist! . 5. 4. Deşi suntem profund mişcaţi de compasiunea faţă de ceilalţi. este foarte greu să nu fii îngijorat. aşa-i? Fericirea era atunci pretutindeni. că există multă suferinţă şi tristeţe în lume. aşa-i? Pînă la urmă. Te ajută să ai capacitatea de a servi pe ceilalţi. Realitatea este că această capacitate de a menţine propria fericire deşi în jurul tău pare că întreaga lume se scufundă şi se dezumanizează.

indiferent de avere. este foarte uşor să fii distras. Acest faimos citat din Henry Ford o spune direct. vârstă sau religie. 9. Cel mai rapid mod de a-ţi transforma viaţa în bine este să acţionezi aşa încât să te simţi mai bine. Pur şi simplu aşa funcţionează mintea. am fost păcăliţi să credem că trebuie să ne câştigăm dreptul la fericire. sau dacă crezi că NU poţi. Ea ne aduce mai aproape aspectul pe care ne focalizăm atenţia. şi a face şi viaţa celorlalţi mai fericită? Este atunci când ai o stare de bine. Gândirea nostră poate fi una dintre cele mai fundamentale limitări ale capacitătii noastre de a fi fericiţi. Fiind distras. 6. cu siguranţă vei găsi mai multă fericire. atunci când eşti fericit. Aşa-i? Atunci dă-ţi voie să fii fericit! . îţi focalizezi atenţia spre a fi fericit. să uiţi de adevăratele scopuri. Pentru că ai dreptate “Dacă crezi că poţi. uiţi să acţionezi pentru atingerea scopurilor. eşti distras (adică pierzi timpul) Cu atât de multe evenimente care au loc azi în întreaga lume. 7.Atunci când. Dar. şi că îţi trebuie ceva din afara ta (ceva ce nu ai) pentru a fi fericit“. Pentru că obţinem o stare de bine La prima vedere ăsta nu pare un motiv suficient de bun pentru a căuta fericirea. poziţie socială. când suntem fericiţi. trebuie să merităm această fericire. în ambele cazuri ai dreptate“. când îi ajutăm. undeva pe lungul drum al vieţii. avem tot ceea ce ne trebuie pentru a fi fericiţi şi împliniţi. Cea mai mare minciună din civilizaţia noastră este cea care spune că eşti incomplet. Pentru că asta eşti Suntem făcuţi din esenţa celei mai pure fericiri. este deci natural să fim fericiţi. Aşa că spune-o tare şi cu convingere: este foarte bine să fiu fericit! . este natura noastră. “Fiecare dintre noi. . în mod conştient şi consecvent. Oare când obţii cel mai uşor un lucru? Oare cum poţi să acţionezi cât mai eficient pentru a-ţi face viaţa mai fericită. dar gândeşte-te. atunci când ai o stare pozitivă. Ne simţim cel mai bine atunci când trăim în armonie cu ceilalţi. şi mai repede! Aici nu e vorba de cine ştie ce “magie”. şi te trezeşti că ai pierdut timpul fără să obţii nimic. Gurucharan Singh Khalsa Fericirea este dreptul nostru dat prin nastere. atunci când ai energie. Aşa că descoperă chiar azi ceea ce te face fericit. şi acţioneaza în consecinţă! . atunci este esenţial să ne concentrăm atenţia asupra activităţilor şi mai ales a gândurilor care contribuie la fericirea noastră. 8. este ceea . Pentru că atunci când nu acţionezi. Şi din moment ce vrem să fim fericiţi.

. indiferent de ceea ce se petrece în jurul tău. A fi fericit este cea mai bună cale de a trăi şi de a ajuta acestă lume Inchide ochii câteva clipe şi imaginează-ţi acum că eşti un suflet. Astfel. Găseşte moduri de a te împlini în aceste direcţii.ce noi suntem cu adevărat. descoperă-ţi aceste preferinţe naturale. atunci poţi într-adevăr să îi ajuţi pe ceilalţi. imaterial și etern. Această idee te blochează înca înainte de a face primul pas. . Conectează-te la ceea ce valorează cel mai mult pentru tine. . poţi să devii un izvor de fericire. 10. Pentru că poţi Dacă poţi învăţa să-ţi menţii propria fericire. Renunţă la ideea complet greşită că tu nu poţi să faci mai nimic. te vei simţi împlinit şi îi vei putea ajuta şi pe alţii. aşa că nu îţi este de niciun folos. cutreierând Universul… Că urmează să te întrupezi și trebuie să alegi o viață pe care să o trăieşti.

dar la fel de personale: . câte dintre acestea mă fac să nu mă simt bine. Iţi doresc putere de introspecţie şi claritate în gândire! . mă fac să mă simt un străin/o străină în corpul meu. 12. . . Cum aş vrea să arate acest drum? . 9. 11. 8. şi nu-mi plac? . Ce aş vrea să simt faţă de mine? Dar faţă de fiecare dintre ceilalţi? . câte dintre acestea mă fac să mă simt bine. Ce simt eu acum? Faţă de mine. Dintre toate lucrurile pe care le fac. şi câte le fac pentru că aşa vor alţii (indiferent cine sunt ei) sau pentru că acestea sunt aşteptările lor faţă de mine? . că sunt pe drumul meu în viaţă aşa cum mi l-am imaginat. atunci probabil ai putea să te gândeşti la o schimbare. sunt extrase din numeroasele conversaţii non-directive purtate în cabinet pentru ca împreună cu clientul meu să identificăm nevoia de schimbare. câte mă devalorizează ca persoană.Ai alege viaț a ta? . din preambulul articolului. Aş vrea să le fac şi mai departe? . . pentru că le doresc. Dintre toate lucrurile pe care le fac. Ce fac eu acum. Ce ar trebui să fac pentru a ajunge acolo? Aceste întrebări. 5. să mă simt implinit(ă)? Mi-ar plăcea să le fac mai des sau mai mult? . în viaţa mea? . 7. 1. 10. metafora sufletului care trebuie să aleagă o viaţă. 2. 3. Mi-e bine să simt asta? . 4. 6. Revino acum la întrebarea iniţială. Iată câteva întrebări ajutătoare. faţă de cei din jurul meu? . mai puțin șocante decât cele din articolul precedent. direcţia schimbării şi stadiul schimbării (subiectul unui viitor articol). sau nu? . Dacă răspunsul tău este NU. grupate în 13 itemi. Câte dintre ele le fac pentru că aşa vreau eu. câte dintre acestea le fac pentru mine? . Dintre toate lucrurile pe care le fac. Ce ar trebui să fac pentru a nu le mai repeta? . Ce simt acum. 13.

a dat naştere practicii Ho’oponopono. pe lângă păstrarea sa în memoria colectivă a unor culturi. ca civilizaţie. Iată deci povestea… ****************** Cu mult timp înaintea gloriei Atlantisului. o rasă de oameni au venit în sistemul nostru solar dintr-un grup de stele acum cunoscut ca „Pleiadele”. Ei erau oameni mici de înălţime ce aveau o filozofie proprie asupra vieţii. Ei se auto-intitulau Oamenii de pe Mu.Aceasta este o poveste străveche… Atât de veche încât originea ei s-a pierdut undeva. dar era deasemenea cunoscuţi ca Manahuna sau Menehue. . despre originile noastre ca specie. Huna reprezintă acel sistem de cunoştinţe care stă la baza Ho’oponopono. un străvechi ritual Hawaiian de vindecare. Importanţa ei constă în faptul că. şi ale cărui principii ghidează şi astăzi viaţa unor comunităţi şi culturi din insulele Pacificului. O poveste ca multe altele. „oamenii puterilor secrete” datorită tehnologiei şi puterilor psihice avansate. pe care l-am descris într-un articol anterior. de-a lungul meandrelor timpului.

O dată ce s-au stabilit pe pământ. aceste limitări vin de la Dumnezeu sau de la Sinele nostru individual. KALA – Nu există limitări 3. PONO – Eficacitatea este măsura adevărului. IKE (i-che) – Lumea este ceea ce crezi că este Gândurile pozitive atrag oameni şi evenimente pozitive. 1. Singurul test pe care îl folosim pentru a verifica dacă ceva este real este dacă altcineva trăieşte sau nu ce trăim noi. Corolar: Toate sistemele sunt arbitrare Toate înţelesurile sunt inventate. sau un vis comun. IKE (i-che) – Lumea este ceea ce crezi că este. despre cine suntem noi de fapt şi despre cum să ne facem viaţa să funcţioneze cu adevărat. atunci putem schimba visul schimbându-ne felul de a visa. 2. Limitările creative au folositoarea funcţie de a impune anumite graniţe într-un univers infinit pentru a creea astfel experienţe bine definite. dar foarte puternice şi pot servi ca meditaţie sau cântece pentru a îmbogăţi viaţa de zi cu zi. . Ceea ce contează este cât de bine se potriveşte sistemul pentru tine. urme găsindu-se peste tot în lume. nu cât de adevărat este (ceea ce e doar un concept arbitrar). „Realitatea” pentru un şaman este o halucinaţie în masă. 7. Cele şapte principii ale Huna (ce înseamnă cunoaştere secretă/ascunsă) sunt simple. MANAWA (ma-na-ua) – În ACUM rezidă toată puterea 5. au început să-şi împărtăşească cunoaşterea către omenire. gândurile negative atrag oameni şi evenimente negative. MAKIA (ma-chi-a) – Energia curge unde o direcţionează atenţia 4. . Cele 7 principii Huna . . merg dincolo de percepţia noastră a realităţii. . Liberă de dogmă. iar cunoaşterea lor era Huna. 2. 1. KALA – Nu există limitări Experimentăm două tipuri de limitări: creative şi filtrate. MANA – Puterea vine întotdeauna dinăuntru. . Huna este o filozofie de viaţă despre care se crede că este rădăcina tuturor culturilor şi căilor spirituale străvechi. Ele ne dau posibilitatea de . Halucinaţia înseamnă „visul tău nu se potriveşte cu al meu”. cu o însemnătate mult mai adîncă decât aparenţele. . Limba lor era similară cu Polineziana. este simplu spus „ştiinţa secretă din spatele miracolelor” sau cunoaşterea ascunsă din adâncul sufletelor noastre. Dacă această viaţă e un vis şi dacă ne putem trezi plenar în ea. ALOHA – A iubi înseamnă a fi fericit cu (cineva sau ceva) 6. iar Adevărul Absolut este orice decizi tu că e. Aceste principii care sunt universale şi atotcuprinzătoare. Corolar: Totul este un vis Visele sunt reale iar realitatea este un vis. În filozofia Huna există şapte principii spirituale ale vieţii care explică modul in care funcţionează lumea.

Însă. şi orice obicei poate fi schimbat în orice moment alegem să o facem – chiar dacă nu e uşor. Frica te face să îţi uiţi rolul de ţesător de vise. Corolar: Atenţia merge unde o direcţionează energia Atenţia este atrasă către tot soiul de energii elevate intense. Ambele sunt stări identice de menţinere a focus-ului atenţiei. le scade şi eficienţa şi puterea din . Din imensa cantitate de resurse a băncii genetice. 3. Karma există şi operează numai în momentul prezent. MAKIA (ma-chi-a) – Energia curge unde o direcţionează atenţia Meditaţia şi hipnoza sunt pur şi simplu alte tehnici pentru a face acelaşi lucru – a-ţi redirecţiona atenţia către credinţe şi aşteptări pozitive.a ne trăi viaţa ca oameni pe Pământ (de a juca după acel set definit de reguli – a încălca regulile înseamnă a schimba jocul). MANAWA (ma-na-ua) – În ACUM rezidă întreaga putere. Limitările filtrate sunt impuse de idei sau credinţe care inhibă creativitatea mai degrabă decât să o sporească. cum nu eşti singur în Univers. Direct proporţional cu gradul în care îşi scad conştientizarea momentului prezent. Definiţia lui „acum” e direct dependentă de gradul tău de conştienţă (secundă. Corolar: Totul e posibil Tot ceea ce trebuie să faci e să crezi. . însă fiecare zi este o nouă creaţie. putem purta cu noi obiceiuri şi obişnuinţe ale trupului şi minţii de la o zi la alta. . an. Corolar: Separarea este o iluzie folositoare Empatia goală te face la fel de neajutorat ca cel care suferă. Datorită memoriei. însă ceea ce crezi despre ele acum şi felul în care reacţionezi la acele credinţe contează. cum ar fi idei şi credinţe care conduc la sentimente de neputinţă. fie în viitor. o viaţă) Corolar: Puterea creşte odată cu atenţia senzorială Mulţi dintre oamenii care trăiesc azi nici măcar nu se află aici – atenţia lor este focusată fie în trecut. . Acele aspecte ale vieţii tale prezente care par habituale şi trainice sunt efectul menţinerii permanente a focus-ului atenţiei realizată de Subconştient. răzbunare şi cruzime. iar un anumit tip de energie poate fi schimbată cu un alt tip de energie. alegi acele caracteristici care reflectă credinţele şi intenţiile tale prezente. oră. Acestea antrenează atenţia fără a avea însă potenţial pentru acţiuni pozitive. 4. Corolar: Totul este interconectat Metafora cea mai des folosită pentru asta este o reţea de interdependenţe. . Corolar: Totul este relativ. Corolar: Totul este energie Gândurile sunt energie. măsura în care ceva poate fi trăit în comun depinde de credinţa celor din jurul tău. Părinţii tăi şi fundalul social nu au nimic de-a face cu prezentul tău. Credinţele. deciziile şi acţiunile tale de azi legate de propria ta persoană şi de cei din jurul tău sunt cele care îţi dau ceea ce ai şi care te fac ceea ce eşti.

iar acesta creşte. PONO – Eficacitatea este măsura adevărului. 6. expuse pe scurt aici. care se poate să nu mai semene cu originalul. . iar acesta creşte. . Când critici. furia şi îndoiala sunt îndepărtate. atitudinile şi aşteptările tale negative. după care tu poţi reacţiona la evenimentul respectiv fie în mod instinctiv fie în mod conştient. Corolar: Puterea vine din autoritate Autoritatea încrezătoare este cheia creaţiei conştiente. pentru că tu nu erai probabil conştient atunci de credinţele. chiar dacă rosteşti laudele sau criticile cu voce tare. Aceasta nu înseamnă că tu eşti de vină pentru un abuz pe care îl trăieşti. iar profunzimea şi claritatea conexiunii cresc pe măsură ce teama. Corolar: Totul are putere Tu nu deţii TOATĂ puterea din lume – toţi au aceeaşi putere. lauda le construieşte şi re-construieşte. susţii răul. Fiecare critică te separă de şi îţi scade nivelul de conştientizare a obiectului criticii tale. . temeri şi aşteptări. furie şi îndoială. ****************** Sunt convins că şi fără invitaţia mea vei realiza o comparaţie între aceste principii. Mijloacele determină scopul. MANA – Toată puterea vine dinăuntru. ALOHA – A iubi înseamnă a fi fericit cu (cineva sau ceva) Existenţa iubirii este direct dependentă de măsura în care eşti fericit cu obiectul iubirii tale. Când cineva te critică pe tine. susţii binele. Corolar: Totul este viu. . ci doar să îţi schimbi abordarea. dorinţe. . care se potrivesc. şi principiile care ne (mai?) guvernează astăzi viaţa şi societatea. Când lauzi. pentru a contracara critica. chiar dacă ele nu sunt direcţionate către el. singurele concluzii valabile sunt cele pe care tu le vei trage. Ca întotdeauna. . 5. conştient şi receptiv Subconştientul tău receptează şi înmagazinează orice laudă sau critică pe care le aude. Corolar: Iubirea creşte pe măsură ce încetăm să mai judecăm Critica ucide relaţiile. până când ajungi să răspunzi la o creaţie secundară de-a ta. care funţionează. Ceea ce contează sunt lucrurile care merg. .prezent. nu scopul scuză mijloacele. Corolar: Există întotdeauna o cale alternativă de a face orice Orice problemă are mai mult de o singură soluţie. Dacă ţelul este important. Fiecare eveniment pe care îl trăieşti este atras în mod creativ către tine de propriile tale credinţe. 7. A fi profund îndrăgostit înseamnă a fi conectat profund. Vestea bună este că poţi lucra cu această putere. nu ar trebui să renunţi niciodată. Partea de nefericire vine din teamă. găseşte-ţi motive să te lauzi. .

şi multe altele pe care ţi le-ai dorit. Astfel că într-o zi laşi maşina în parcare şi porneşti pe jos… Apoi. în jos. într-o altă zi constaţi că paşii te poartă într-un parc. în loc să te ducă în impozantul mausoleu în care lucrezi. atente nu numai la semnalele din exterior dar şi la cele din interior. realizând că până atunci ai fost la fel de viu ca şi o mumie de acum 3000 de ani… . sau floare sau apă pe lângă care treci. să regăsească frumuseţea naturii. dar… Apare într-o zi un „dar…” după care nu ştii ce ai putea adăuga. Un eu care vrea să schimbe viteza. la acel eu care a rămas îngropat undeva adânc sub straturile de poleială cu care te-ai acoperit în timp ce urcai transpirat şi transfigurat scara socială. să resimtă plăcerea de a trăi fără nici un fel de presiuni. Un moment în care realizezi că ai câştigat mult mai multe decât bani. Şi s-a întâmplat aşa pentru că ţi-ai păstrat mintea deschisă şi conştiinţa „pe recepţie”. analize. sau chiar luxul de a nu programa nimic şi de a trăi pur şi simplu plutind la vale prin curentul timpului şi al evenimentelor. Îţi plac şi te foloseşti cu plăcere de toate acestea. te-ai spetit nopţi la rând cu strategii. că tu nu eşti costumul tău ultimul răcnet făcut pe comandă la cea mai scumpă casă de modă. Un eu care ar vrea să simtă alte bucurii. averi sau funcţii. să miroase. Un moment în care realizezi pregnant şi plenar că tu nu eşti Bentley-ul tău. că tu nu eşti casa ta cea scumpă aşezată într-o poziţie de belvedere a oraşului… Un moment în care realizezi cât de exterioare ţie şi personalităţii tale sunt toate aceste lucruri. prognoze şi rapoarte…Şi ai câştigat de toate: bani. să-şi permită luxul de a programa lucruri şi în afara intervalului dintre două termene.Pentru că realitatea este ceea ce tu percepi. pe mult mai multe planuri. să guste… totul. Şi toate astea nu puteai să le faci din Bentley. că tu nu eşti funcţia ta înscrisă cu litere aurite pe cartea ta de vizită. Ai tras din greu… Ai îndeplinit target-uri. pentru a putea privi la pas fiecare om. Un moment în care ai vrea să ajungi din nou la tine. deşi competiţia continuă şi tu ai rămas în continuare unul dintre concurenţi. ai respectat deadline-uri. chiar dacă ai tras din greu pentru ele. dar totuşi vechi: să meargă pe jos. Simţi că nu eşti în întregime ok chiar dacă ai toate acestea. că tu nu eşti somptuosul tău birou. funcţii. sau copac. Apare un moment în care parcă nu te mai identifici cu acel atlet economic şi social care ai fost până atunci. prin forfota oraşului. care vrea să atingă. noi. bunuri.

Ideea de bază este că de fapt calitatea vieţii individului. suntem o societate cu valori materialist – excesive. my friend! *** Un comentariu extrem de interesant asupra fenomenului downshifting. interviu realizat de Eugen Dumbravă. într-un interviu al doamnei Aurora Liiceanu. cum se spune. şi te distrează copios privirile mirate şi zâmbetele profesional îngheţate ale celor pe care îi conduci. în momentul de faţă. Din această perspectivă un om din est (din ţările postcomuniste) o să fie mai bine îmbrăcat decât unul din vest. Adică ei nu au o populaţie care supravieţuieşte ca la noi şi această condiţie . o să-şi ia tot ce este mai scump şi o să o facă ostentativ şi în mod excesiv. Prin urmare. Deci noi. Downshifting-ul înseamnă refuzul de a intra întro anume înregimentare (prin dresaj). pentru că noi suntem o societate care am demarat după ’90 în plin materialism grosolan şi exagerat. refuzul poziţiei. astfel încât să nu devii un sclav al muncii. după o poziţie ierarhică. să zicem. e vorba de o etică a muncii. dar constaţi că nu ai pe tine decât o pereche de jeans şi un tricou.Într-o altă zi faci aceleaşi lucruri. asupra resorturilor intime ale acestuia. Toată lumea priveşte cu admiraţie şi invidie desfăşurarea cursei achiziţiilor materiale. o să-şi dorească o maşină mai bună. refuzul salariilor mari etc. Incă… Pentru că începi să te gândeşti şi la asta… Deşi acest fenomen nu este caracteristic doar noului continent. Eu cred că nivelul de la care pornesc ei este mult mai înalt decât al nostru. lucru care în străinătate a început să fie pus sub semnul întrebării. de timpul pe care îl ai de trăit. dar şi calitatea ei. spre deosebire de cealaltă societate. victima societăţii de consum într-un mod cu totul necritic. în care banul şi acumularea de bunuri materiale este o dominantă a vieţii. *** Downshifting-ul s-a născut din refuzul societăţii occidentale (care de fapt este o expresie postmaterialistă) de a nu deveni sclavul valorilor materiale şi de a-ţi consuma toată existenţa alergând după bani. o să fie. care este dată nu de felul în care se poziţionează el din punct de vedere material – nu îţi trebuie atât de mulţi bani ca să poţi să fii fericit. mulţumit în viaţă – ci de faptul că poţi profita. capitaliştii de peste ocean ţi-ar spune: You’re downshifting. inteligent. în care oamenii profită de tot ce este modernitate pentru a spori confortul vieţii. Downshifting-ul nu poate fi la noi.

Există o dorinţă evidentă a unora de a fi invidiaţi pentru bunăstarea lor materială excesivă pe care ei o corelează cu reuşita socială sau cu reuşita existenţială. erau ca nişte mere sănătoase din care îţi venea să muşti cu poftă. Noi cred că suntem într-o perioadă în care a început să se vadă aceasta adicţie de shopping. dar nu neapărat foarte mulţi bani: relaţiile. care ţine de centrarea de materialism. Oricum. Pentru ca să ilustrez acest lucru am găsit un text foarte critic. Pentru simplul motiv că “doar te plătesc. în care un specialist în marketing se referă la ce se întâmplă la noi în România: “Am văzut fete care. densitatea de impostori pe metru pătrat nu e mai mare ca în marketing şi publicitate. plăcerea de a sta la ora 11 dimineaţa pe malul unui râu. ba dimpotrivă. prietenii. În general downshifting-ul pune accentul asupra unei idei importante: există şi alte laturi ale vieţii care sunt importante şi pe care le poţi realiza dacă ai bani. care îndeamnă necritic către consumerism. este apariţia acestui curent critic ca schimbare a stilului de viaţă. nu ţine de sărăcie. atunci când s-au angajat în agenţie. prin manipularea sau şi prin manipularea dată de publicitate. cu gazeta în pat etc. Numărul. cu două perechi de blugi şi cu zece maiouri poţi traversa o vară. şi preţul. Faptul că există oameni care stau pe stradă. ţine şi de o patologie socială care este legată de postmodernism. nu?” În niciun loc. ceea ce este interesant. . Probabil că la ora la care scriu aceste rânduri ele se află tot la birou bibilind un mediaplan sau pregătind press release-ul unui client isteric şi mitocan care nici măcar nu ştie să spună “mulţumesc”. sau trezitul de dimineaţă la ora 10. Cu alte cuvinte. să vezi cât şi-a mai luat. pentru că în străinătate abundenţa de lucruri materiale face să existe o anumită saţietate. astăzi sunt nişte scovergi iradiate de computer. Asta nu înseamnă că la ei nu există aşa ceva. minimă pentru a trăi relativ decent este realizată cam la toate categoriile sociale. este vorba de invidie şi chiar o răutate de a scotoci. Vedem o grabă teribilă a tinerei generaţii de alerga după bani şi de a uita să trăiască. tot nu ar plesni-o: e cunoscut faptul că stresul cauzează sterilitate masculină. cantitatea contează. La noi nu există deloc o atitudine critică. cum e vila etc.bazală. cum am mai spus. sau meserie. în această ordine a vieţii. câte vile şi-a luat. ar găsi cu greu un bărbat la ora la care pleacă de la birou şi dacă ar apela la soluţia cea mai la îndemână. un coleg de birou. însă sunt mult mai potoliţi şi. sau care refuză să intre în alt tip de înregimentare.

au sărit cu atâta grabă în această poveste care este realmente gândită foarte bine. să mai stai pe acasă şi să ai timp pentru datoriile de femeie. Toate aceste etichete care câteodată nu mai aduc bani. iar cele care mai există. practic imposibilă în condiţiile în care stai zece ore la serviciu. dar cu foarte mulţi bani. . pentru că.E interesant că mai mult este afectată partea feminină. te duci la workshopuri. flatează nevoia de statut. să mai faci o mâncare. este plin de bani. Toate duc la confiscarea individului pentru profit. posibilitatea de a fi reflexiv cu propria ta viaţă. plasarea într-un câmp al învăţării de calitate ai al creşterii personale. individul nu mai are decât week-endul care uneori poate fi petrecut cu colegii de la slujbă în continuare. extrem de mobile şi de dinamice. dar care psihologic motivează individul şi îl fac ca să accepte să lucreze mai mult. sau poate fugi de acasă. pentru prestigiu. Aceasta se întâmplă la noi şi oamenii nu au nici un pic de spirit critic. profesii extrem de consumatoare de timp. cu banii aceia cumpără foarte multe lucruri şi îl fac pe copil să devină la rândul lui consumator şi îl condiţionează. Atâta vreme s-a spus că nu este bine să existe relaţii soţ-soţie la slujbă. Consumul de droguri este şi o formă de protest nu numai o adicţie. astăzi. la care salariile pot fi substanţiale. Ţineţi minte că în ’90 atracţia faţă de domeniul privat a fost mărită şi prin schimbarea limbajului de nomenclatură a muncii. deci practic este o “deprivatizare” a individului. dacă au noroc lucrează la televiziuni -. acum se reia ceva care seamănă foarte mult cu comunismul. să aibă grădiniţă pentru copii şi unde să mănânce. poate ajunge violent. Deci. uneori fără o creştere salarială. Copilul. Este vorba despre o nevoie psihologică folosită foarte mult în manipulare. tocmai pentru a confisca total un individ în favoarea profitului. la rândul lui. mai ales pentru că el are şi o componentă intelectuală. fetele nu se mai fac deloc profesoare – intră în jurnalism. orice contabil era director economic. un semnal de alarmă pentru părinţi. dar dacă stai să te gândeşti mai atent îţi dai seama că de fapt sunt foarte prost plătite pentru cât de rar dau pe acasă. este ciudat pentru că nu se mai întâmplă. Se zice că femeile vin târziu acasă. care include preluarea critică a valorilor. de o anume condiţionare în privinţa statutului de consumator. dacă înainte exista acest stereotip – când ai o fată este bine să intre în învăţământ (învăţământul a fost totdeauna feminizat. downshifting-ul nu merge la noi. Dimpotrivă. pentru că îţi permite să mai creşti un copil. trebuie să fie căsătoriţi. De ce a apărut downshiftingul? Pentru că este vorba de manipulare. Ca fenomen. se duc mai degrabă la grădiniţe particulare pentru bani mai mulţi. pentru că imitaţia nu este suficientă ca să explice răspândirea acestui fenomen. care trebuie să ţină şi o casă). să stea cât mai mult acolo. teambuilding-uri (aflate la noi în plină modă). majoritatea intră în jurnalism şi în marketing. dar fără părinţi – copilul neglijat dar cu bani.

să nu devii un robot.Psihologii s-au gândit foarte bine. un nevrotic sau un isteric. Totuşi. să ai surse multiple de satisfacţie personală. de schimbare. creşte numărul de divorţuri. sau când ai mult mai mult decât îţi trebuie. dar trebuie să răspunzi la întrebarea ce se întâmplă cu familia. să revalorizezi prietenii şi lectura. De altfel. fără simţ critic (se zice că în India există obezitate spirituală. suntem încă morţi după vitrine. fie intră în această cursă pentru că nu mai vede nici o altă alegere. Retina îşi pierde sensibilitatea atâta vreme cât nu mai exersează alt peisaj decât cănile de cafea. echilibrată între investiţiile pe care le faci profesional faţă de cele pentru familie). Ideea transmisă prin downshifting este aceea de a învăţa să ştii când să te opreşti. şi lectura s-a pierdut tot din acest motiv şi cred că se petrec anumite lucruri foarte interesante din punct de vedere psihologic: se măreşte nevoia aceasta isterică de alternanţă. Acesta necesită o depăşire a ideii de supravieţuire. ideea de a reconsidera ce îţi trebuie (cu cele două componente: materială şi spirituală) e vitală. în civilizaţie există nevoia de confort. femeile şi bărbaţii nu mai pot sta împreună nici măcar în week-end deoarece toate aceste reuniuni (teambuilding-uri) se fac de obicei în afară. care se răsfrânge asupra psihismelor noastre. Cred că downshifting-ul aduce o mai bună convieţuire între “a fi” şi “a face”. să te uiţi în dreapta sau stânga. un om “simplificat”. Partea spirituală nu se poate face în supravieţuire. de a nu te chinui. pe care nu poţi să o neglijezi. un om care supravieţuieşte fie nu mai face nimic şi atunci îl târăşte societatea ca stat. care lucrează foarte mult şi sunt părăsiţi de soţii (aici poate că nu este vorba de partea materială. pentru că se zice că occidentul este centrat pe “a face”. nu poţi trăi în halul în care se trăieşte în ţările cu obezitate spirituală. . Nu suntem în stare să luăm ce e bun dintr-un loc şi ce e bun din celălalt loc şi să facem o sinteză care să fie superioară fiecăreia din cele două forme. nu poţi dormi pe stradă. pe care o propune modernitatea în detrimentul capacităţii de concentrare. fără simţ critic. te încântă că este un hotel scump. Vedem în filme poliţişti extraordinar de motivaţi. Deteriorarea relaţiilor interpersonale este o consecinţă a lipsei de timp. care stau cu o sticlă de whisky singuri în camere destul de modeste. pentru că nu ai nevoie de mai mult ca să poţi să ai satisfacţii nebănuite în viaţă. aparatele de făcut cafele şi monitorul computerului. iar în America există obezitate materială). Când ai foarte mulţi bani şi continui să munceşti ca un robot. iar ceilalţi sunt pe “a fi”. Filmele de acţiune induc un ritm alert al vieţii. să nu trăim în extreme. se cheltuie foarte mulţi bani. Acest lucru cred că la noi încă nu este posibil. Este vorba de a-ţi regândi existenta şi de a vedea ce priorităţi trebuie să ai în raport cu o existenţă în care să nu uiţi că există şi natură şi timp liber. ci de faptul că nu eşti în stare să ai o proporţie fericită.

dacă se pierde acest lucru – cum este şi firesc – posibila explicaţie ar fi că nu putea să se nască decât într-o epocă în care s-a lansat transplantul şi clonarea. Aici cred că există un pericol pentru că sunt de acord că s-a născut transplantul. aceste identificări care se propun şi care sunt preluate cu totul necritic este proprie prezentului. că ai mulţi prieteni şi intri într-un alt tip de nevroză. te poţi cupla. De ce este bine aşa şi de ce nu este bine aşa? Dacă înainte opoziţia între bine şi rău avea o demarcaţie clară. Aurora Liiceanu: Haideţi să luăm fenomenul “hippies”. că stai degeaba.Toefler spunea că oamenii nu mai investesc în alţi oameni. astăzi nimeni nu îţi spune ce e bine şi ce e rău. l-ar prelua şi apropia. Cineva spunea într-un interviu că “toţi oamenii vor fi foarte diferiţi. Aceasta necorelare între nevoia de afirmare a Eu-lui (a devenit din ce în ce mai mică afirmarea de sine. trebuie să semeni cu Cher. sau a renaturarii. foarte frumoşi. oamenii nu se mai fixează în relaţii de lungă durată. ce alegi. reprezintă o negare a unor principii psihologice adânci. din ce grupă faci parte. Avem foarte multă informaţie. De altfel. şi forme patologice ale unei intenţii bune de la început. admiraţia pentru persoanele cu vizibilitate socială. în sensul că începi să te plictiseşti că ai numai natura. care sigur modifică structura personalităţii. de grup. a denaturării. publicitate. însă. industria schimbării. e la modă pentru că inegalitatea prin natură era singurul lucru care făcea ca oamenii să fie diferiţi cel puţin din punct de vedere fizic. Tu trebuie să alegi şi să suporţi consecinţele Redactor: Estimaţi că vor exista nişte apropieri între marile companii şi fenomenul downshifting. de unică folosinţă. de pildă. toţi oamenii sunt frumoşi. această cursă de a fi altul şi un refuz de a fi tu până la urmă. Nu este decât o schimbare a formei. la fel”. dacă mergi către extrema aceasta te paşte ruperea totală de lume. Astăzi. pentru a împiedica exodul de capital uman către această deschidere a vieţii? Aurora Liiceanu: Nu ştiu. suntem ca într-o mişcare browniană. cu Britney Spears) şi dependenţa de alţii. frumuseţea se vinde. Redactor: Vorbim de o limită a downshiftingulul. poţi să faci aranjamente. aşa nu e bine -. existau precepte religioase – aşa e bine. însă într-un fel de avangardă poţi să îl vezi . Imaginea este totul! Suntem în pline provocări ale identităţii: cine eşti. l-ar transforma într-un profit în sensul că nimic din ce răsare ca germene de interes nu rămâne ascuns. Downshiftingul este şi un refuz al formei fără conţinut. care să zicem că nu poţi să îl vezi ca un downshifting. care apar la televiziune. chirugia estetică. Nevoia excesivă de imitare – modelele celebrităţii. conţinutul nu contează. investesc în obiecte de aruncat. Mă gândeam că exact acest evazionism va fi preluat de cineva care va vedea un profit. având în vedere că suntem interşanjabili. că mănânci. te poţi “marketa” etc. în cartea lui Beigbeder chiar acest lucru se spune: că te refugiezi pe o insulă şi acolo se reia acest ciclu. îţi faci relaţii. Televiziunea este o oportunitate foarte căutată pentru că vizibilitatea socială poate avea efecte pozitive: găseşti o slujbă. Un anumit tip de cultură a relaţiei se pierde. Acum. dar ne lipseşte discernământul şi ne lipsesc criteriile. Apar. câmpul de alegeri este uriaş. de unde eşti.

Când am zis de subdiviziuni m-am referit de exemplu la căsătorie. Nu neg că oamenii care sunt foarte săraci nu îşi pun probleme de ce sunt în halul ăsta de săraci şi de ce viaţa este atât de amară. Până la urmă suntem convinşi şi de beneficiile socialului. spuneaţi că downshifting-ul nu e de interes. În orice caz. Acum la noi se poartă adopţia. din varii motive s-au gândit să împace şi capra şi varza şi atunci îşi fac o carieră. Redactor: Adică întâi trăieşti părticica aceea de viaţă şi după aceea îţi mai trebuie alţi 15 ani să o explici. către rustic. dacă o luăm filozofic. Avem foarte multe forme. Cel care să-ţi spună că merită sau că este o datorie să trăieşti. Uneori am văzut că acest lucru poate fi şi una dintre explicaţiile sinuciderii la tinerii care nu găsesc acest sens. refuz apartament. lucrezi de înnebuneşti şi la 34. 28 de ani şi la 28 ani cu un copil mare îţi începi viaţa. Redactor: În privinţa mediului românesc. că trebuie să îi dai tu un sens. urcuşuri şi coborâşuri. motivul se naşte din ideea aceasta a utilităţii vieţii. pot să îmi permit un copil în condiţiile astea. 27. câştigă bani şi fiind şi mai eliberate de maternitate. viaţa se trăia. Vrei relaţii seriale fidele sau vrei hopuri. faci repede un copil. încet. pentru că eu fac banii. Una peste alta. ai făcut o investiţie în cineva. Înainte avea un sens în sine. Puteţi face o estimare. Pe de altă parte. pentru că reflexia faţă de propria viaţă în termeni mai evoluaţi nu se face decât în momentul în care ai asigurate condiţii de viaţă decente. Era mult mai comod când ţi se spunea cum trebuie să faci. eşti încă tânără şi poţi să îţi reiei o altă viaţă. Era clar că era spre binele tău să preiei un model. sau mergi în această idee de relaţii seriale. acum trebuie să îi găseşti tu sensul. Prin urmare. dar o fac în alţi termeni decât cei care au tot ce le trebuie. Generaţiile mai vechi nici nu şi-au pus problema. copilul devine o formă de lux. acest mit a lui Robinson Crusoe care ne bântuie din când în când şi pe care se bazează şi evaziunea către ţară. îţi începi cariera. ideea este că stilul de viaţă începe să preocupe foarte mult individul şi cred că. de actualitate. în privinţa a ceea ce ar mai trebui să treacă peste noi. La un moment dat se spunea despre femei: te măriţi repede. 35 ani când eşti pe ultima sută de metri faci un copil. refuz căldură. eu i-am făcut şi nu depind de nimeni. a alegerilor în societatea de astăzi. Este o acţiune voluntar – monoparentală la această categorie. submodele sau contramodele. Ideea este că stilul de viaţă a devenit o problemă. trăiau pur şi simplu. Poţi face o facultate. acum trebuie să îi găseşti o justificare. Ideea este că viaţa nu are sens.dacă forţăm puţin lucrurile. sau în orice caz sunt mulţumiţi şi îşi pun problema ce fac . ceea ce reprezintă o întreprindere destul de dificilă. Ai de ales. îl creşti până la 26. şi trebuie să alegi ce vrei. nu că îl fac sau îl iau şi îl cresc. Se poate şi invers. ce ar trebui să mai învăţăm pentru a ajunge în ipostaza de a marşa către acest fenomen? Aurora Liiceanu: Cred că ar trebui să fie mai multă bunăstare materială. adoptă copilul ca o formă de a compensa frustrările. Dar ce s-a observat până la urmă? La primele boli mai dure. încet. Aurora Liiceanu: Exact. Acum eşti pus în faţa multor modele. au fugit la spital. Refuz şcoală. Înainte. omenirea este extrem de pestriţă şi există foarte multe formule pe care ţi se propun ca fezabile. e foarte greu să îţi asumi ceva cu totul nou. anumite categorii.

pot să vă spun că mi-a venit în cap un banc destul de banal. Hobby-ul. cum se zice în sociologie. că mai poţi fi util. socializarea în orice caz este un fapt pozitiv. ca să poţi să spui că te duci să te ocupi de nişte copii părăsiţi sau de natură. te face ca oricând să te poţi opri şi să ai ce face. dar dacă nu îmi dai nici un ban mai bine stau acasă. de a fi plasat mai realist între principiul plăcerii şi principiul realităţii. că lucrurile nu sunt alba – neagra. Este o mare diferenţă. Aici remarc o deosebire faţă de lucrurile bune pe care le-am descoperit în străinătate. vremea era destul de ospitalieră cu el. hobby-uri. Sunt foarte mulţi oameni care se plictisesc. de altfel. iar societatea nu îi foloseşte. iar ceilalţi trebuie să dea un sens vieţii. peşte putea să-şi prindă dacă îi era foame şi nu-şi dorea să intre în această cursă. că mai poţi să te duci undeva. în ce sens? Aurora Liiceanu: Cred că da. nu poţi să te retragi din lume. E foarte greşit. ei devin resurse umane care se irosesc. dacă îţi iei un vapor. Dar la noi există acest curent: dacă nu-ţi dă bani. Acesta este un lucru negativ în societatea românească. cu nevoile. Trebuie să ştii ce să faci după aceea. Este de dorit să îţi rămână permanent nişte lucruri pe care vrei să le faci. să nu faci. care prinde extraordinar de mult acest fenomen: un om sta pe malul mării şi cineva vine şi îi spune să îi prindă nişte peşte. să nu rămâi gol. Este nevoie în această viaţă de relaţii. o să poţi să îţi iei un vapor şi. Tot nu vroia. Acesta îi spune: îţi dau bani şi nu o să mai ai barca asta prăpădită. să-ţi dea satisfacţii. iar el îi spune că nu. dar trebuie să îţi rămână ceva care să răspundă unor nevoi personale. trebuie să faci un pact cu lumea. Când am citit despre downshifting. Acesta începe să îi arate care sunt avantajele: dacă prinzi peşte mai mult cu barca cea bună. Sigur că există oameni săraci care trebuie să alerge . adică vor putea să genereze valori postmoderne? Dacă da. care nu îşi dau seama că ar putea fi folosiţi. ori pentru aceasta trebuie să înţelegi că uneori ţi se face un bine.cu viaţa lor. răspunde unui eu neutilizat. pentru că stă pur şi simplu şi contemplă marea. pentru că foarte mulţi oameni intră în depresie tocmai pentru că nu sunt relaţionaţi sau nu-şi găsesc o utilizare. Redactor: Consideraţi că oamenii care au beneficiat de provocările downshifting-ului într-o anumită porţiune a vieţii lor vor fi capabili să genereze alte valori pentru societate decât cele la care au apelat iniţial. în sensul că poate să arate faptul că avea de mic mai multe motivaţii. la care omul răspunde: şi acum ce fac? Probabil că acel om avea o casă deasupra capului. o să-ţi iei una mai bună. Vorbeam de principiul plăcerii şi principiul realităţii: există principiul realităţii. o să-ţi poţi face o fabrică de conserve de peşte şi o să lucreze alţii pentru tine şi tu nu o să faci nimic. Primii trebuie să lupte ca să trăiască.

Dacă poţi. Cei 10 “dacă” 1. fie nu au nici o motivaţie intrinsecă. dar sunt oameni care ar putea face ceva. 5. Dacă dai ceva. Dacă nu poţi să ajuţi pe cineva. atunci fă-l atunci când este nevoie. stilul vieţii se schimbă total. nu sta pe gânduri. la noi este prematur să admitem o asemenea evoluţie.după bani şi nu pot face astfel de lucruri. Este ca atunci când eşti concentrat pe ceva şi nu mai vezi nimic în jur. dar pe de altă parte el nu putea să apară la noi în societate. fii hotărât în ceea ce spui şi ceea ce faci. . nu distruge. dă mai departe. Lucrurile mici sunt importante. cotidiene. adică munca e foarte bună. însă ideile despre muncă şi activitate trebuie reconsiderate. În încheiere. dar care preferă să stea pasivi. că sunt oameni care ar putea să facă downshifting şi nu fac. fie că nu au alte resurse. nu există. Dacă poţi să construieşti ceva. 7. Dacă vrei să faci un bine. 4. acestea fac cursul vieţii. Nu neg. nu aştepta ca fapta să se întoarcă. adică în sistemul lor de valori prietenia. lectura. natura. spune-i-o în aşa fel încât să nu o recepteze ca pe un refuz. 6. Downshiftingul presupune o schimbare de stil de viaţă până la urmă. fără a acorda importanţă gesturilor mici. 2. 3. etc. informaţia. Viaţa are şi ceva care trebuie trăit. De fapt. Dacă poţi să faci pe cineva fericit. Dacă primeşti ceva. ceea ce înseamnă că fie sunt definitiv pierduţi. însă. aş spune că oamenii caută frumuseţea vieţii în marile reuşite şi aşa mai departe.

Dacă faci o observaţie. 9. Dacă devii celebru. nu-ţi descărca nervii pe alţii. rămâi modest. nu jigni Hipnoza propriului rol Nu ştiu dacă ceea ce urmează să citeşti este despre cea mai mare sursă de nefericire… Sunt dispus însă să pun pariu că este una dintre cele mai mari surse de autosabotaj din viaţa majorităţii oamenilor. Mai simplu şi mai direct spus: cam toate problemele majore cu care se confruntă un om matur în viață îşi au originea în acest loc. Uite câteva exemple: Munceşti până la ore târzii în noapte şi când ajungi acasă rupt de oboseală adormi fără să apuci să schimbi câteva cuvinte cu cei dragi. Eu numesc acest “loc” confuzia de rol sau hipnoza rolului. 10. Ce este de fapt aceasta? .8. . Dacă eşti nervos.

Te străduieşti din răsputeri să fii prietenul tuturor şi din cauza asta nu spui NU când ți se cere ajutorul. mentor. Asta se traduce printr-o relație foarte proastă cu propria-ți persoană. etc. voință şi energie vitală. … aşa că am fost martorul uimit al unui tip care dădea mâna cu nişte necunoscuți şi se recomanda “student la drept”… Atunci mi s-a părut foarte amuzantă situația. Cunoşti pe cineva într-o astfel de situație ? Eu da ! Ce putem face ? Hai să explorăm puțin cauzele. Mi-aduc aminte că în facultate am cunoscut un tip pentru care era atât de important faptul că era student la drept. valori. începi să petreci tot mai mult timp în rolurile care îți plac şi care ţi se potrivesc şi devii din ce în ce mai bun la ele… Altfel spus. inteligență. La un moment dat. pentru că în loc să te raportezi la tine ca la acea ființă trăitoare în trupul tău. care te scoate din contactul cu tine însuți/însăți. încât se recomanda când făcea cunoştință cu cineva aşa: Alex. dar acum o consider tragicomică. Te dedici educației copiilor tăi până la punctul în care îți compromiți cariera. angajat sau antreprenor. Dacă ajungi să te autodefineşti prin rolul social pe care îl joci chiar mai mult decât prin propriul tău nume. Rolul pe care îl îmbrățişezi cel mai mult începe să te definească ca om. . de aceea măiestria nu este un act ci o deprindere. urmând ca tu să decizi care e cea mai potrivită pentru tine. . expert. comunitate sau mass-media. ceea ce te face să ratezi termene limită şi atragi dezaprobarea celor din jur. ajunsese să uite să mai spună “Alex”. te raportezi la tine ca la o etichetă socială dictată de şcoală. om de echipa. Tu începi să te percepi pe tine ca ființă prin prisma acelui rol mai mult decât prin oricare altul. student la drept. Hipnoza rolului celuilalt . viața socială şi îți încalci propriile dorințe şi valori. intuiție. rişti să nu prea mai ştii cine eşti cu adevărat… E un soi de autohipnoză a rolului tău. la o petrecere în cadrul căreia a făcut cunoştință cu mai multă lume. Aşa că. care are nevoi. te manifeşti conform ziselor lui Aristotel: Suntem ceea ce facem în mod repetat. după care îți voi propune câteva soluții. Problema este că unul sau două din aceste roluri îți vin “mănuşă” iar altele nu ți se prea potrivesc. soț sau soție. Autohipnoza rolului In orice moment al vieții tale mature te exprimi prin interpretarea unei serii de roluri: parinte.

Aici avem două roluri: rolul de mamă şi rolul de fiu – ambele roluri foarte puternice. să iasă din pozițiile fixe din care îşi exercită relația: mamă – fiu. la rândul lui. şi ar privi realitatea din toate celelalte roluri. Sunt ele unicele roluri pe care le joacă cei doi ? Nu cumva mama mai este pe lângă mamă şi femeie ? Nu cumva mai este şi soție ? Nu este şi gospodină ? Nu este eventual şi femeie de carieră… ? Copilul.În plus.. . Iată un caz concret: Mama şi fiul ! Mama vrea ca fiul ei să se facă doctor iar fiul iubeşte desenul şi vrea să se facă arhitect. oare ar rămâne la fel de fermi pe poziții ? Părerea mea este că nu ! Hipnoza pe care o propagă rolul de mamă asupra copilului îl poate face pe acesta să gândească: Nu am de ales… e mama mea şi nu o pot dezamăgi… este important ca un copil să asculte de mama lui… Hipnoza pe care o propagă rolul de copil asupra mamei o poate face pe aceasta să gândească: Copilul meu e vulnerabil. Ce e de făcut ? Dacă te afli într-o astfel de situație fă o listă cu cele mai importante 5-6 roluri din viața ta şi răspunde la câteva întrebări: În această situație. ? Dar din cel de…. există o situație de comunicare în care hipnoza rolului poate duce la relații nesănătoase pe termen lung. Trebuie să îl protejez. cu sau fără ajutor. ? Ce alte roluri ar merita să ia parte la decizie ? Ce îmi spune intuiția ? Care din rolurile de mai sus mă reprezintă mai mult pe mine ca om şi care sunt mai mult formate prin satisfacerea aşteptărilor celorlalți ? Cum îmi pot exercita în acest caz mai bine şi alt rol decât cel cu care sunt prins în conflict ? Răspunzând la aceste întrebări vei căpăta mai multă claritate. cum ar fi bine să acționez din rolul meu de…. El trebuie să facă ce îi spun pentru că am trecut prin viaț ă şi ştiu mai bine ca el cum stau lucrurile… Dar oare chiar aşa să fie ? Aşa este ! Din perspectiva strictă a rolului de mamă respectiv de copil. aşa pot sta lucrurile ! Şi totuşi… la nivel profund amândoi sunt nemulțumiți… . nu cumva este şi prieten pentru unii din colegii lui ? Nu este şi iubit pentru… iubita lui ? Nu este şi desenator pasionat ? Nu este şi bărbat (chiar dacă în curs de maturizare) ? Dacă cei doi ar reuşi. iar aceasta este prima condiție pentru ieşirea din blocaj.

dacă îşi schimbă caracterul şi atitudinea. De exemplu. propriul sistem de credinţe. dacă un personaj se schimbă. presupun că e destul de evident că sfaturile pe care le-ai putea primi de la un manager sau de la un alt subaltern sunt destul de diferite de soluțiile la o astfel de problemă sugerate de un antreprenor sau un freelancer… . Crezi că acest mecanism va funcţiona şi pe scena vieţii tale? Eu cred că da ! Dar este dreptul tău să verifici şi să afli cum multiplele tale roluri pot deveni resurse pentru viitoare alegeri Ai dreptul… … să exişti aşa cum eşti. verifică din ce rol ai intrat în acel blocaj sau conflict. indiferent de ceea ce gândesc alţii despre existenţa ta. Aceştia au moduri de gândire foarte diferite de mentalitatea angajatului sau a managerului clasic pentru că trăiesc în alt tip de lume. atunci când simți că te afli într-o situație de blocaj sau eşti în conflict cu cineva. Exemple tipice aici sunt antreprenorii sau liber profesioniştii. la fel ca într-un film sau într-o piesă de teatru. … să ai propriile valori în viaţă. Nu cumva există şi alte roluri din viața ta pe care ai putea să le foloseşti drept resurse pentru viitoarele tale alegeri ? Inlocuieşte personajul şi rolul pe care l-ai identificat cu un alt rol pe care îl ai în acel moment al vieţii tale. . . dacă ai un conflict cu şeful tău. până la urmă la fel ca şi în viaţă. De fapt. O să fii uimit(ă) de cum se schimbă perspectiva şi dinamica alegerii sau opţiunilor pe care le ai. ai putea să cauți modele de rol foarte diferite de cele din zona şef – subaltern. În compania lor poți dobândi percepții noi pentru simplul motiv că poți să vezi în acțiune alte roluri şi implicit alte comportamente. Pentru că. şi celelalte personaje reacţionează în consecinţă. În concluzie.O altă modalitate ca să ieşi dintr-un astfel de blocaj este să cauți experiențe prin care percepțiile tale despre roluri se schimbă radical.

sau va încerca să te împiedice să le exerciţi. iubindu-ţi chiar şi imperfecţiunile. … să-ţi exprimi emoţiile şi sentimentele exact aşa cum le trăieşti. sau care umbresc bucuria vieţii. Undeva pe drum. De-a lungul vieţii tale. … să spui “Vreau”. rezultatul propriilor lor decizii şi al capacităţii lor de a înţelege lumea şi viaţa. continuând să nu înţeleagă. în cadrul cărora să te simţi împlinit(ă). . … să spui “Nu înţeleg”. … să iei propriile decizii în viaţă. neînţelegând că acestea depind doar de ei înşişi. … să iei decizii care altora le par “ilogice”. … să nu fii de acord cu alţii. duc mai departe propria luptă cu morile de vânt. doar pentru ca ei să se simtă bine. … să te răzgândeşti. … să dai fără să primeşti. ci din motive care îi privesc direct pe ei: îşi caută propriul echilibru şi confort în vieţile lor. Şi vor face toate acestea nu din motive care te vizează pe tine. Şi atunci pornesc într-o iluzorie cruciadă de schimbare a lumii şi a celorlalţi. . … să primeşti fără să fi dat. … să spui “Nu mă interesează”. … să spui altora cum ai vrea să fii tratat(ă). familia. Drepturile tale sunt intangibile şi coexistă cu ale lor. ţi le va ascunde pe altele. … să faci greşeli. … să-ţi construieşti viaţa în funcţie de valorile şi nevoile tale. … să spui “Nu ştiu”. … să schimbi acele lucruri din viaţa ta care nu mai corespund nevoilor tale. unii înţeleg că au pornit într-o direcţie greşită şi îşi reîntorc privirile asupra lor. Alţii. … să spui DA. . Dar drepturile tale (ca şi ale lor. … să fii diferit(ă). … să-ţi trăieşti viaţa aşa cum vrei tu. Toate acestea sunt drepturi cu care te naşti. … să fii unic(ă). … să iei decizii greşite. dealtfel) vin ambalate frumos şi etichetate sub semnul propriei tale responsabilităţi: AI DREPTUL SĂ-ŢI EXERCIŢI SAU NU ACESTE DREPTURI.… să ai propriile nevoi în viaţă şi propriile obiective. exact aşa cum eşti şi cum vrei să fii. … să ceri ajutor pentru rezolvarea problemelor tale. societatea în general. … să fii şi să te simţi tu însuţi/însăţi. … să ai şi să exprimi opinii despre orice subiect. indiferent dacă acestea seamănă sau nu cu ale altora. oamenii cu care interacţionezi. … să ai o părere bună despre tine. … să spui NU. dacă se înscriu sau nu în “agenda publică”. … să ai relaţii de calitate. Ceea ce se întâmplă în vieţile lor este propria lor responsabilitate. ţi le va enunţa pe unele. Nu pierde timpul cu ei.

1. pune articolul bine să îl găseşti când îţi va trebui ! .. energia şi vitalitatea în orice moment ai nevoie de asta. . . mai ales pentru copiii tăi (dacă ai) care “te iau de odihnit” de cum intri pe uşă. folosind alt set de întrebări: • “Cum pot să îmi schimb starea ?” • “Cum vreau să mă simt de fapt ?” . Iată cele 5 metode: . Așadar. E şi pentru cei dragi ţie. Şi nu e doar pentru tine. Schimbă-ţi gândirea Modalitatea principală prin care îţi menţii o stare negativă este dialogul interior neproductiv: • “Nu mă simt bine” • “De ce mi se întâmplă tocmai mie” • “Vai şi-amar de capul meu” Dacă îţi spui astfel de lucruri e dificil să te simţi bine. chiar dacă nu ai nevoie chiar în acest moment de energizare. . energie şi vitalitate e la cote mici pentru mulţi dintre cunoscuţii mei… O fi de la fluctuaţiile de temperatură sau de la schimbarea de anotimpuri…??? Nu ştiu! Ce ştiu este însă mecanica “punerii în stare” ! In acest articol vreau să îţi ofer 5 modalităţi prin care poţi să îţi îmbunătăţeşti starea emoţională. ştii acum că viaţa ta va fi expresia alegerilor tale. Aşa că schimbă-le. Indiferent de alegerea ta. Fitness emoţional Zilele astea am remarcat că multă lume are benzina pe terminate – adică nivelul de entuziasm.

Schimbă focalizarea atenţiei Observă care sunt lucrurile cărora le dai atenţie. La fel de “bine”. S-ar putea să îţi placă ! . Pur şi simplu plimbă-te. te poţi folosi de astfel de mesaje interioare ca să declanşezi procesul de trecere de la disconfort la confort. etc… .“Ce e bine în legătură cu ceea ce mi se întâmplă” Chiar dacă efectul nu va fi imediat. . De exemplu. Facem asocieri între elemente de mediu şi stările pe care le trăim. . un tablou aşezat într-un birou ne poate trezi amintiri neplăcute dacă lam vizualizat de mai multe ori în vreme ce ne simţeam inconfortabil. ieşi din birou şi du-te în parc. schimbă mediul…. probabil că niciodată în mod conştient. Eşti cumva atent la stimulul care ţi-a generat starea de disconfort ? Eşti în continuare atent la amintirile neplăcute care te menţin în starea neproductivă ? Schimbă-le ! Gândeşte-te la viitor. sau cântă. Schimbă contextul Uneori suntem extraordinar de tributari mediului în care ne aflăm. Orice modificare a felului în care te mişti (inclusiv a felului în care îţi mişti muşchii gurii când zâmbeşti !) este benefică pentru modificarea stării prezente. . ia masa în oraş cu cineva drag. Schimbă-ţi fiziologia Aceasta este probabil cea mai rapidă metodă de schimbare a stărilor de disconfort. 5. . o fotografie aşezată pe birou ne poate aminti de o persoană dragă. Respiră profund de 20 de ori şi vezi cum te simţi după aceea. sau fă flotări. Şi funcţionează aproape de fiecare dată. 3. Aşadar. Schimbă felul în care respiri Dă-mi voie să te întreb ceva: De câte ori ai respirat profund astăzi ? Dacă eşti ca majoritatea oamenilor. la cum vrei să se schimbe lucrurile în bine sau mută-ţi atenţia către oameni pozitivi care te pot scoate din starea actuală. 4. • 2. Schimbarea fizică a mediului poate fi antidotul unei stări neplăcute pentru că elimină acea asociere.

ca o sugestie pentru tine. pentru că acestea par să funcţioneze cel mai rapid la situaţiile de zi cu zi. În concluzie: Schimbă-ţi starea în care te găseşti şi vei obţine mai multă energie. Foloseşte energia în folosul tău şi al celorlalţi şi vei obţine mai multă fericire. ai putea alege să combini metode din categoria “minte” şi respectiv “trup”. nu ordinea paşilor… Totuşi. . aşa cum reiese din figura de mai jos.Cele 5 metode descrise mai sus funcţionează excelent mai ales luate împreună. Restul e…inspiraţie ! . pentru că până la urmă contează rezultatul. Dacă mă întrebi pe mine… eu prefer să încep cu schimbarea contextului şi a fiziologiei. . Le poţi combina cum vrei.

Izvorâtă dintr-un psihic pe care nu putem decât să-l reconstituim acum. atunci când vorbeşte în propria persoană. contemporană focului şi probabil anterioară descoperirii roţii şi altor unelte sau instrumente care ne-au marcat şi îndulcit evoluţia. ” Oscar Wilde Masca (din arăbescul mashara – glumă. Dă-i o mască. despre aspiraţiile. masca omului primitiv ne vorbeşte despre temerile acestuia. prin metode aproape arheologice (şi care includ. printre altele. . şi el îţi va spune adevărul. păcăleală) reprezintă una dintre cele mai vechi descoperiri ale omului. şi arheologia).Măştile noastre “Omul este cel mai puţin el însuşi. idealurile şi aşteptările sale. despre pasiunile sale. derâdere. farsă.

.

oricare ar fi metoda de cercetare. mă despart de masca-obiect. de ce nu. elemente ale naturii.Cred că nu vom găsi niciodată. nu am reuşit. Am învăţat că putem să fim cine vrem. cu caracter artistic. Masca ne scuteşte de povara de a fi noi înşine Spuneam mai sus că masca-obiect are două roluri: pe cel de ocultare. Aşa cum masca-obiect are două feţe. în noi s-a produs o schimbare. un foarte bogat arsenal de măşti. acela a fost un moment de cotitură. intrinsecă. puternicii zilei. al căror rol este acela de a-l depersonaliza pe purtător şi de a personifica o valoare contemporană: divinitatea epocii sau zonei respective. de ascundere. Oricât am încercat să despart aceste două roluri ale măştii. Sau. Cred că din perspectiva observării evoluţiei psihicului uman. de a se ascunde şi de a se transforma în altcineva. idealul de frumuseţe feminină sau masculină al vremii. etc. Din acel moment. un moment în care psihicul uman a căpătat un nou instrument de manifestare având o dublă funcţie: depersonalizarea şi personificarea. tehnic. căpătând însă şi roluri noi. acel prim artefact căruia să-i ataşăm mândri eticheta de primă mască a omenirii. una interioară ce se aplică pe figură . analizând subiectul. Era o mască de venerare a zeilor? Era o mască de vânător sau de războinic neînfricat? Era o mască de fecioară în căutarea dragostei sau a maternităţii? Cert este însă faptul că din acel moment. şi pe cel de transformare. nu ştiu dacă o să reconstituim vreodată ce a gândit acel strămoş al nostru care l-a pus primul pe faţă. de o mască-obiect. Şi întrucât am menţionat existenţa a două roluri ale măştii. Exact aceleaşi roluri au fost preluate şi de masca psihică. sau cine avem nevoie să fim într-o anumită situaţie. cu atât mai fermă a devenit în mine convingerea că aceste două roluri sunt indisolubil legate între ele. paralelă cu a omului care o utilizează tot mai des. Din acel moment vom găsi în toate ritualurile sociale şi/sau religioase. militar. sau de ce nu. Rămânem ascunşi. Am învăţat că putem fi alţii. Dar de ce purtăm măşti? Ca şi multe altele din structura psihicului uman. Cu cât am stat mai mult pe gânduri. Dar dacă ar exista un astfel de artefact. devine noua mască. în spatele căreia să se ascundă şi din spatele căreia să proiecteze în jurul său o altă imagine de sine. nevăzuţi şi necunoscuţi în spatele măştilor noastre şi devenim ce vrem să părem în faţa celorlalţi. în decursul căreia rolul său principal rămâne acela ambivalent de a ascunde ceva şi de a proiecta altceva în afară. comportamentală. rămânând însă în compania măştii psihice. cine trebuie să fim. După această scurtă introducere cu caracter cvasi-antropologic. nevoile împlinite de aceasta sunt tot în număr de două: nevoia compensării fricii generate de neacceptarea de sine şi nevoia de completare sau augmentare a propriei imagini şi personalităţi. şi masca apare pentru a împlini şi a acoperi una sau mai multe nevoi. Capacitatea psihică proprie. masca începe o evoluţie istorică proprie. Dar se mai întâmplă ceva: dezvoltarea inteligenţei îl învaţă pe om că nici măcar nu are nevoie de o mască materială. O mască psihică. individualizată pentru o anumită situaţie. Poate că nici nu există aşa ceva şi prima mască a fost doar o expresie a feţei.

proiectează în societate sau în relaţie. un eu fals dar socotit necesar. considerându-le nepotrivite. ocazională sau situaţională poate deveni astfel o mască permanentă. pe de-o parte ascunde starea. Putem vorbi aici de o frică de-a dreptul mutilantă. si una exterioară. Cu toate acestea. ceilalţi îl vor vedea exact aşa cum este. pentru că acesta include toate calităţile pe care ni le dorim sau pe care ne imaginăm că ceilalţi le aşteaptă sau le-ar plăcea să le vadă în noi. inabilităţile. aceasta nu are curajul şi tăria de a le afirma în plan social sau afectiv. apelează la mască. ele fiind clasificate mai curând ca defecte. în sensul că persoanele cu care interacţionează pot să nu aibe nici pe departe o imagine atât de negativă precum îşi imaginează subiectul nostru. parţial sau chiar în totalitatea lor. într-un cuvânt defectele pe care nu vrem să le vadă nimeni. ar putea să-l respingă. Uneori. pentru a nu pierde locul pe care-l deţine în acel grup sau în acea relaţie. al cărei efect în timp pentru purtătorul ei. Însuşirile pe care o astfel de persoană şi le atribuie. ca şi cum ar putea fi separate. va fi cel de rupere a legăturii cu ceea ce este în mod real acesta. persoana în cauză chiar are calităţi ce nu se situează cu nimic sub cele ale altor oameni. Frica sub spectrul căreia trăieşte este astfel ireală. Şi într-o situaţie şi în cealaltă. o să tratez distinct cele două roluri. deşi conştientă de calităţile şi capacitaţile sale. să-l ocolească sau să-i facă rău. fiind incapabilă să menţină o imagine de sine realistă sau pozitivă. purtătorul de mască trăieşte o frică întensă că dacă oamenii cu care interacţionează l-ar vedea aşa cum este cu adevărat. O astfel de persoană este depozitara unei imagini de sine negative şi în consecinţă are o stimă de sine scăzută. Astfel încât. O singură întrebare mai simt nevoia să pun: masca îl ascunde şi îl protejează de alţii. Omul care poartă această mască trăieşte teama că în lipsa ei. el îşi va purta cu conştiinciozitate masca. Astfel încât. pentru a putea aprofunda semnificaţiile lor. iar pe de altă parte. iar ceea ce vor vedea îi va face să-l respingă. O mască temporară. neoportune sau neconforme cu valorile grupului sau relaţiei în care se află. ea se subevaluează şi îşi minimalizează practic orice valoare pe care o posedă. Masca ce ne ascunde Această mască este generată de frică. În fine. dar nu este capabilă să le vadă în acest fel. îndreptată spre ceilalţi şi care reprezintă persoana care vrem să părem. unicitatea sa în cadrul omenirii. unui spectru negativ.şi care are rolul de a acoperi ceea ce nu vrem să se vadă. o altă situaţie în care o persoană poată masca fricii este aceea în care. aparţin. tot aşa şi masca generată psihic. deoarece masca pe care o arborează mutilează serios personalitatea originală a respectivei persoane. de pierdere a identităţii. lipsită de repere obiective. Ca urmare a unor distorsiuni cognitive. dar îl ascunde oare şi de el însuşi? . emoţiile.

în acest caz. de dorinţa de a obţine bunăvoinţa sau favorurile cuiva. Oamenii suportă greu necunoscutul. El îşi negociază în mod constant. de a intra într-o relaţie sau de a păstra una existentă. la beneficiile acesteia. incapabilă să răzbească în viaţă şi în societate fără acest accesoriu. un număr de calităţi pe care în mod real nu le deţine. eul său. dar care nu există în mod real. neputinţa noastră ne face uneori să ne gândim la rău şi chiar la malefic. adaptând în permanenţă atributele măştii la rezultatele acestei negocieri. pentru că adevărul este inacceptabil pentru purtătorul acesteia. de dezvăluire. că dincolo de mască se află o persoană slabă. lăsând în umbră faptul. cu societatea. dincolo de mască. pe care le afirmă. determinând o dată în plus dorinţa de cunoaştere. chiar identitatea sa. suntem mulţumiţi că am schimbat acest raport. sau pe care pur şi simplu şi le-ar dori să le aibe. A te afla în faţa unui om ce deţine o aparentă multitudine de calităţi poate stânjeni prin crearea unui raport de putere favorabil purtătorului de mască. Când însă inaccesibilul rămâne inaccesibil. Atunci când cunoaşterea penetrează masca şi inaccesibilul devine accesibil. mult mai apropiat de realitate. atractive în fond. De regulă se foloseşte masca acelui personaj pe care purtătorul crede că societatea sau partenerul său ar vrea să-l vadă în el. Masca de transformare induce în eroare atât prin calităţile. Masca de transformare este o formă de minciună. din lumea reală sau dintr-o lume imaginată.Masca ce ne transformă Masca de transformare este acea faţă a măştii orientată spre ceilalţi. de a dobândi ceva sau pentru a nu pierde ceva ce purtătorul măştii deţine deja. mai ales atunci când acesta se înfăţişează atractiv. Acesta consideră că în absenţa măştii arborate nu va putea atinge vreunul dintre aceste deziderate şi ca atare îşi arogă. Această mască atrage şi prin exploatarea dorinţei firesc umane de cunoaştere. şi au o tendinţă naturală spre a afla ce este „dincolo”. Purtarea acestei măşti este determinată de dorinţa de a accede la o poziţie de putere în societate. prin intermediul măştii. Purtătorul măştii de transformare suferă un intens şi perpetuu proces de depersonalizare şi deautentificare. este faţa pe care persoana şi-o doreşte să fie văzută şi prin care proiectează asupra sa acele calităţi pe care nu le are dar despre care crede ca îi sunt necesare în societate sau în relaţie. . cât şi prin aura de mister care o înconjoară. cu partenerul şi evident cu sine însuşi. când necunoscutul devine cunoscut.

anulându-ne orice şansă de a-l dobândi în mod real. Să mergi la un bal mascat fără a purta o mască este o sfidare pe faţă a tuturor regulilor. adulate şi premiate. din care alegem ceea ce ne trebuie pentru un anumit moment: masca de serviciu. Riscul cel mai mare al alegerii acestei măşti este că încercând să arătăm că avem acel lucru.Mască sau măşti? Negocierea identităţii poate avea loc în condiţii şi în termeni diferiţi. este un instrument care ne creşte şansele de a accede la rezultatele dorite. Purtătorii acestor măşti urcă pe podiumurile vieţii şi sorb şampania succesului. Este posibil să nu tolereze o astfel de încălcare a regulilor. Este posibil deci să nu purtăm o singură mască ci să fim deţinătorii unei adevărate colecţii. astfel încât atunci când identitatea negociată diferă în funcţie de situaţie. masca politică. masca pentru o relaţie sau alta. Ar putea fi chiar speriaţi de curajul de a apărea în lume „descoperiţi”. diferă şi masca arborată. aflaţi deja într-o căutare inconştientă a următoarei măşti sau a accesoriilor de adăugat celei pe care o poartă. Iar aceştia nu vor ezita să o ridice: am fi priviţi ciudat de către cei mascaţi. în medii sau situaţii diferite. masca impenetrabilă a indiferenţei. o mască este un instrument prin care ne optimizăm şi ne augmentăm şansele de „a reuşi” în societate şi în relaţii. Consecinţa este că şi rezultatele acesteia vor fi diferite. Cu mască sau fără mască? Aşa cum spuneam mai sus. Viaţa este un continuu bal mascat. o mănuşă aruncată viguros în feţele/măştile celorlalţi. în cel mai fericit caz cu neîncredere. De obicei o mască vine să compenseze exact atributul care ne lipseşte. Partea pozitivă a purtării uneia sau mai multor măşti este faptul că aceasta ne optimizează interacţiunile cu societatea şi cu semenii noştri. masca de stradă. la care cele mai frumoase măşti sunt admirate. sau. de a atinge obiectivele personale. să nu ne primească în jocurile lor. ne face să purtăm acea mască ce proiectează „plinătatea” acelui lucru sau acelei calităţi. Şi asta ne va face să nu-l mai căutăm prin eforturile noastre personale. Îşi trăiesc momentele de glorie cu ochii aţintiţi spre următoarea treaptă a podiumului. ne putem minţi pe noi înşine atât de mult încât să ajungem să uităm cu adevărat că în realitate nu îl deţinem. în relaţiile lor. de ce nu. iar această frică a lor s-ar face cu . Lipsa unui lucru în viaţa noastră sau a unei calităţi considerată necesară.

Viaţa ne mai livrează apoi cu generozitate încă un pachet de măşti. partenerul. Ştii deja rolul pe care îl va interpreta. care sunt cele care ne aduc prieteni. pentru că amândoi cunoaşteţi personajele. E mai interesant să faci cunoştinţă cu o mască şi apoi să-i ghiceşti caracterul. percepţiile. ci şi pentru că asta devenim. Măştile noastre ni se lipesc pe figură şi se schimbă la comandă. mai bine. Şi la fel şi el. şi în cele din urmă ajungem să învăţăm că putem obţine mai uşor ceea ce ne dorim sau că ne putem ascunde foarte uşor în spatele unor lacrimi sau a unui zâmbet. Vă cunoaşteţi de-o viaţă. mai sus! În acest tumult care ne ia pe sus. Cum să-şi accepte propria frică sau neputinţă.siguranţă resimţită. Ne negociem identitatea. cuvintele. naivitatea şi de ce nu. Dar nu vă veţi întâlni cu adevărat niciodată. le analizăm. pe care le folosim la serviciu: una pentru şefi. încă din clipa în care ne naştem. una pentru subordonaţi şi încă cel puţin una pentru parteneri şi colaboratori. Invăţăm apoi care sunt măştile care ne pot face mai populari. gândurile. Mai mult. Incă de la cea mai fragedă vârstă luăm contact cu măştile celor din jurul nostru. încercând să ajungem la podium şi apoi să urcăm pe acesta. ce interes am stârni fără o mască? Conform regulilor de mai sus. iubiţi sau iubite. eul. dar perfect oglindite în ochii şi în faţa ta atât de liber expuse? Oare te-ar urca pe podium fără o mască? Pe de altă parte. cu ingeniozitatea copilăriei. nu ajungem să purtăm nişte măşti numai pentru a ne ascunde sau pentru a părea alţii. bine ascunse în spatele măştii. dar cu dezinvoltura. mai profund sau mai superficial. învăţăm că o atitudine sau alta ne pot aduce avantaje sau dezavantaje. Măştile noastre ne pervertesc simţurile. Din păcate. . le observăm. purtarea diverselor măşti devine deja un automatism. Şi e în acelaşi timp mult mai sigur: când întâlneşti o mască. cuvintele pe care le va spune. dar tu şi el nu vă veţi cunoaşte de fapt niciodată. Personajele voastre pot avea o colaborare fructuoasă sau o relaţie decentă. ştii exact la ce să te aştepţi. un personaj. nu e nimic interesant în a privi faţa reală a unui om. mai repede. lucruri bune sau neplăcute. ne îndreptăm tot mai viguros spre centrul carnavalului. Devenind deja experţi în alegerea şi purtarea măştilor. Ne achiziţionăm astfel primele măşti din viaţa noastră şi le purtăm mai mult sau mai puţin conştienţi de prezenţa lor.

Pentru că ne-ar obliga să ne vedem aşa cum suntem. spunem cuvintele pe care le-ar spune acesta. Dar… nu am uitat oare ceva pe acest drum al devenirii sociale? Ba da. Pentru că ne-ar obliga să ne exhibăm fricile şi să călcăm peste ele. în care să iei bucăţi mari de prefabricate şi doar să le aşezi în poziţiile potrivite pentru a deveni construcţia . al nostru sau al altora. diversificând rolurile noastre şi acceptând în egală măsură măştile şi rolurile celor cu care interacţionăm. de rolurile pe care le jucăm. Devenim conştienţi de măştile noastre. iniţiem acţiunile care i se potrivesc. mai slabi sau mai puternici. Pentru că ne ascunde. Pentru că nu ne obligă să ne confruntăm cu adevăratul eu. să ne dezvelim în faţa nimănui. Pentru că ne protejează. Pentru că ne-ar obliga să simţim cu simţurile noastre. Pentru că ne compensează toate lipsurile. Pentru că ne-ar scoate dintr-un foarte comod automatism şi conformism social şi relaţional. să gândim cu mintea noastră. Pentru că devenim dependenţi de masca noastră. pentru că suntem scutiţi de a ne suporta sau accepta.Simţim ce „ar simţi” personajul interpretat. Pentru că nu cere să ne implicăm. aşa cum suntem. Pentru că ne acoperă frica. şi ne transformăm pe loc în ceea ce vrem să fim sau în ceea ce ceilalţi vor să vadă în noi. ipocrizia şi superficialitatea ne fac să intrăm tot mai mult în acest joc de-a v-aţi-ascunselea. Invăţăm că suntem ceea ce se scurge din privirile celorlalţi. mai buni sau mai puţin buni. pentru că ne e comod. Pentru că ne-ar scoate din marasmul neautenticităţii noastre. Am uitat de eul nostru. Pentru că o mască şi rolul aferent ei reprezintă o convenţie socială pe care între timp am învăţat-o şi asta ne conferă siguranţă în drumurile şi acţiunile noastre. Slăbiciunea. Pentru că ne transformă în orice vrem să devenim. Viaţa noastră nu ar mai fi un joc de lego. Pentru că ne e bine aşa. pe noi sau pe alţii. Putem trăi fără nici o mască? Ce s-ar întâmpla dacă am renunţa la orice mască şi am rămâne descoperiţi? A trăi fără nici o mască este o alegere a noastră şi ar fi cu siguranţă o alegere grea. ne-am pierdut identitatea şi autenticitatea.

Viaţa noastră ar decurge cu siguranţă mai departe. Nu. intrările şi ieşirile din scenă. Şi cu toate astea. dar în locul unui carnaval cu mii de măşti am avea de-a face cu un film în care suntem actorul principal. Admit. Şi atunci nu ţi-ai curăţa sufletul pentru a găsi un sens în propria ta viaţă? *** Evident că despre măştile noastre se poate vorbi sau scrie foarte mult şi foarte multe. dau sens unei reţete. ba chiar recunosc că acest articol este puternic impregnat de propria viziune asupra subiectului şi de propriile experienţe de viaţă. milioane de cepe sunt curăţate zilnic. înseamnă că mesajul meu a ajuns exact unde era destinat să ajungă. Nimeni nu-ţi garantează că nu vei plânge puţin. Muncă. stabilim singuri şi decorurile. Ar trebui să începem să săpăm fundaţii şi să ne clădim construcţia cărămidă cu cărămidă. riscuri! Dar ce filme ar ieşi! A te debarasa de măştile acumulate în timp seamănă cumva cu prozaicul gest de a curăţa o ceapă. Dar un film în care am mai avea două calităţi: aceea de scenarist şi aceea de regizor. cu o mulţime de figuranţi şi decoruri. . La fel de evident este şi faptul că nu toţi cititorii vor fi de acord cu unele puncte de vedere. Ceea ce în final doresc să subliniez este că măştile noastre există. rolurile lor. ba chiar te-ar putea asigura de contrariu. Dacă după citirea articolului îţi vei adresa pentru o clipă întrebarea „cine sunt eu cu adevărat?”. Pentru că albe sau roşii. efort. travaliu. le folosim şi ne folosim de ele dar şi că există viaţă şi în afara utilizării lor.dorită. atunci când sunt curate. Şi graţie acestor calităţi. Un film cu personaje principale şi secundare. le purtăm. şi personajele.

Libertatea de a fi o fiinta individuala. ne completam unul pe celalalt tocmai pentru ca suntem diferiti.Libertatea in relatii Toti dorim sa avem libertate intr-o relatie. fara sa incerci sa il schimbi pe celalalt. Desi avem o relatie. Libertatea de a avea propria intimitate. Faptul ca avem o relatie nu inseamna ca neaga aceasta libertate. inclinatii. 3. Tragic este ca adesea. care atunci cand este sustinuta de ambele parti. nesiguranta. mi-ai spune si ce gandesti”. gusturi. Poti sa fi diferit fata de mine si sa ai diferite pareri. Iar la baza lui sta propria lipsa de securitate. Iubirea nu ingradeste libertatea celuilalt. Este greu de oferit partenerului. Libertatea pe care o oferim unul altuia in mod implicit. Iata cateva dintre modurile in care poti sa alegi daca ai o relatie deschisa si sincera prin felul in care acorzi libertate celui de langa tine. etc. reprezinta o fundatie foarte sanatoasa pentru o relatie. Ceea ce ne aduce impreuna este tocmai deosebirea dintre noi. atitudinea interogatoare. poti iubi cu adevarat doar atunci cand il accepti asa cum este. Libertatea de a fi diferit. ai putea sa gasesti pe altcineva si sa ma parasesti. poate sa-ti placa ordinea chiar daca prefer spontaneitatea. ai propria personalitate si faptul ca ne iubim nu inseamna ca trebuie sa fim „siamezi” – ar trebui sa avem in continuare libertatea de a avea propriile personalitati. Trebuie sa stiu tot ce faci. E vorba de jocul „daca m-ai iubi cu adevarat. Toate acestea indeparteaza partenerul si . opinii. Asa ca nu trebuie sa indeplinesti fiecare nevoie sau sa te potrivesti cu fiecare stare a mea. prin urmare. 1. valori si individualitate. 2. pe cine cunosti. indiscretia. nu este nevoie sa fim identici. cu cine ai vorbit si chiar sa-ti cunosc gandurile – altfel nu te pot controla si. Poti sa te bucuri de linistea casei chiar daca eu prefer padurea. unde mergi. controlul asupra celuilalt produce chiar efectul pe care dorim sa-l evitam : gelozia. Esti unic. poti sa faci lucrurile altfel decat le fac eu. „NOI” nu trebuie sa-l ingradeasca pe „EU”. credinte.

Deoarece te iubesc cu adevarat pentru cine esti tu. sa se ingrase. Ai dreptul sa nu ramai acelasi. Sursa: Drumuri catre tine .. Acceptarea intimitatii celuilalt inseamna respect. infatisari. stilul de viata. etc. interese. dar acele lucruri sunt in noi.” 5. El nu trebuie sa imbatraneasca. A oferi aceasta libertate celuilalt inseamna respect pentru dreptul fiecaruia de a evolua si a se schimba in mod continuu. 4. Aceasta inseamna ca suntem de acord ca avem fiecare dreptul la o viata independenta „in afara cuibului”. va fi foarte bine Daca nu. locuri si activitati. care se pot schimba. credinte.. Se intampla adesea in relatii. Putem sa avem fiecare prietenii nostrii si sa ne bucuram de activitati si interese separate si. Cele mai frecvente motive pentru subminarea ei sunt : teama de a nu pierde partenerul si teama de a nu pierde posibilitatea de a domina viata partenerului. sa ma schimb. in acelasi timp sa pretuim si sa ne bucuram de relatia noastra : „esti liber sa ai o viata si interese personale. Libertatea de a avea propria viata. mai ales dupa ce trece vartejul primelor zile. infatisarea. fata de celalalt dar mai ales fata se sine. sa mearga la sala.il invita sa gaseasca pe cineva care il respecta si care ii ofera libertatea de a avea intimitate. si tu esti tu Eu nu m-am nascut pentru a raspunde asteptarilor tale Nici tu nu te-ai nascut pentru a raspunde asteptarilor mele Daca ne vom putea intalni undeva.. la mijloc. Inseamna sa alegem nu sa transformam partenerul in ceva ce nu este. sa-si schimbe obiceiurile. sa ma dezvolt. unul incearca sa corecteze imperfectiunile celuilalt – imperfectiuni dupa parerea sa. etc.. – sau cel putin nu trebuie sa faca asa ceva fara permisiunea si binecuvantarea mea. iti iubesc si caleidoscopul de stari. Dar partenerul meu trebuie sa ramana exact asa cum era cand ne-am cunoscut”. sa isi gaseasca interese noi. ci sa-l acceptam asa cum este. Adesea apare un program interesant in relatii: „pentru mine este in regula sa cresc. desi cei doi nu o vad este o oglida despre sine : incercam sa-l schimbam pe celalalt. sa slabeasca. Libertatea de a evolua si a te schimba. Apare o adevarata lupta : a unuia sa isi mentina dreptul de a face lucrurile in felul sau si a celuilalt sa-si modeleze partenerul dupa cum i se pare ca ar trebui sa fie. poate sa fie si va fi. sa evoluez. Despre frica . In loc sa fie doi oameni care interactioneaza ca adulti pe picior de egalitate. 6. Libertatea de a fi imperfect. Este minunat ca ne iubim si ne intelegem atat de bine. Iar aceasta este o relatie si nu o inchisoare” Negarea acestei libertati transforma relatiile in capcane. poti sa te bucuri de prietenii. „Schimba-te pe tine si lumea intreaga se va schimba. Eu sunt eu. ca unul dintre parteneri sa isi aroge rolul de parinte sau profesor critic. Aceasta lupta. directii. care nu ma intereseaza pe mine si nu vad lucrul asta ca pe o amenintare la adresa relatiei noastre.

comportamente sau reacţii ne sunt dictate. că absolut tot ceea ce înseamnă gânduri. indiferent de şcoala căreia îi aparţin. acest proces al morţii. să înţelegem viaţa. Dacă am putea să transformăm frica. ca rezultat al acestei înţelegeri. de absolut orice se poate sau ni se poate întâmpla în viaţă. într-un fel sau altul. frica se manifestă ca gândul că nu o să putem obţine acel ceva de care credem că avem nevoie. toate gândurile noastre următoare. De ce ne este frică? O privire profundă aruncată asupra vieţii noastre ar conduce la concluzia.Frica ar putea reprezenta cea mai mare problemă de pe planetă. ca în final. Pornind de aici. de aceste două emoţii fundamentale: iubirea şi frica. am reuşi să ne transformăm pe noi înşine şi în ultimă instanţă am reuşi să transformăm lumea. Pornind de la acest gând. lucrurile nu stau chiar aşa. toate reacţiile şi comportamentele noastre vor avea ca obiectiv obţinerea a ceea ce credem că avem nevoie. In esenţă ne este frică de viaţa însăşi. Soluţia de a scăpa de această frică este ca de câte ori te cuprinde. Cele două nu pot coexista. gândurile şi faptele noastre. Dar cum am putea face aşa ceva: să nu ne fie frică de moarte? Deşi primul impuls de a răspunde ar fi cuprins între imposibil şi extrem de complicat. iar acolo unde există frică. Ce este frica? Toate fricile au la bază ideea că avem nevoie de ceva. Toate spaimele noastre se reduc în final la frica de moarte. din partea cuiva sau a ceva din mediul exterior nouă. toate alegerile şi deciziile noastre. cumva paradoxal. ceea ce înseamnă că de fapt. aşa cum suntem. Şi ne este frică de viaţă pentru că ea se sfârşeşte prin moarte. toate alegerile pe care le facem. Frica afectează. Viaţa noastră aşa cum e. se exclud şi se înlocuiesc reciproc: acolo unde nu este iubire nu există altceva decât frică. Frica se face deci simţită ca o nevoie anunţată. condiţionate. Dar de ce anume ne este frică? Ne este frică de foarte multe lucruri. nu vom găsi niciodată iubire. să te analizezi: . împărtăşită de toţi maeştrii spirituali. toate reacţiile şi răspunsurile noastre. cu toate cele ce se întâmplă în cursul ei. Dacă nu ne-ar fi frică de moarte. Ne este frică de ceea ce noi creem sau facem să se întâmple în viaţa noastră sau a altora. atunci nu ne-ar fi frică nici de viaţă. toate vorbele. acţiuni. ne este frică de moarte. de responsabilitatea noastră pentru aceasta. Dacă am înţelege acest fenomen. atât la nivel colectiv cât şi la nivel individual. am reuşi.

. Dacă ducem lucrurile până la capăt. A ajunge în starea în care eşti conştient de tine însuţi. mi-e frică să nu pierd dragostea cuiva care mă iubeşte. te afli pe drumul curajului. Eu exist exact aşa cum sunt. voi pierde ceva ce am deja şi de care am nevoie . mai ales al celor romantice. reprezintă o adevărată transformare. stabili. actuală. Nu aroganţi. sub această formă. în linişte. De câte ori credem că bucuria. Dacă am ajuns la concluzia că nu am nevoie nici măcar de viaţa mea. ţi-ar fi de mare folos să ai mereu în vedere asta: 1. Manifestările fricii Frica se manifestă.ce anume crezi că ai nevoie să obţii? este oare posibil să nu ai nevoie de acel ceva? Răspunsurile ar putea să te surprindă. ne vin de undeva din afara noastră. Deşi poate părea că asta înseamnă o îndepărtare de oameni. judecând în acest fel pentru toate fricile noastre. numai tu însuţi poţi afla asta. Nu am nevoie de nimic de la tine. materială. ci doar conştienţi de ei înşişi. fericirea. Dacă e uşor sau greu să ajungi acolo. şi ca atare nu mi-e frică de tine. putem ajunge într-o stare de sănătate spirituală care să ne permită să înţelegem cu adevărat cine şi ce suntem fiecare dintre noi. ci vine din interiorul nostru. la o analiză atentă. vom ajunge la concluzia că un om care nu are nevoie de nimic. Nu am să fac nimic pentru a te împiedica pentru că de fapt nu poţi să-mi iei nimic din ce am nevoie. Tu le inventezi. Acest tip de gând apare cu precădere în cadrul relaţiilor. Nu am cu adevărat nevoie de iubirea altuia pentru a fi eu însumi. frica va dispare. al neînfricării. Aceasta este adevărata neânfricare. seninătate şi acceptare. orice ai gândi despre fricile tale. Atunci când ne va fi clar că sursa bucuriei vieţii nu este în afara noastră. atunci nu mi-e frică de tine nici dacă mă ucizi. Fricile tale NU sunt reale. Ai putea foarte bine. începem să trăim de fapt în frică. tot sub două forme: mi-e frică că nimeni nu mă va iubi. nu are frică de nimic. în mod paradoxal vom fi mai atrăgători pentru cei din jurul nostru. sănătoşi spiritual şi emoţional. să ajungi la concluzia că nu ai neapărată nevoie de acel ceva. indiferent dacă cineva mă iubeşte sau nu. Ai putea chiar să-ţi imaginezi cum va continua viaţa ta fără obţinerea acelui ceva. Este starea în care trăiesc marii maeştrii dintotdeauna. identificarea faptului că posezi tot ce-ţi trebuie. ei sunt atraşi de oameni puternici. prin unul dintre aceste gânduri: nu voi obţine ceva de care am nevoie. Dacă reuşim ca prin propria analiză atentă să ne rezolvăm aceste frici. În ciuda fricii că oamenii ne vor părăsi. Dar. O transformare într-un om care şi-a îndepărtat toate fricile. Dacă ţi se întâmplă aşa ceva. că numai tu eşti sursa bucuriei vieţii tale. în plan ideatic.

a bucuriei. o energie care va vindeca frica.2. Chiar acum. vei vedea că asta nu are nici o semnificaţie: noi doi putem să ne aflăm şi mâine în exact aceeaşi postură ca şi acum. Chiar şi dacă lucrul de care te temi se va întâmpla. a vieţii. Traducere şi adaptare după Donald Neale Walsch Alegerile noastre (1) Toată viaţa noastră este rezultatul unei nesfârşite serii de alegeri. 3. influenţate în mod constant de stări de spirit. . vei mobiliza o energie interioară pe care vei fi surprins să constaţi că o ai. de o parte şi de alta a acestui ecran. Chiar azi. pasiuni sau raţionamente. Este energia emoţiei. nevoi. Dacă vei lua decizia să-ţi înfrunţi fricile. In curând nu va mai fi nimic de care să-ţi fie frică iar viaţa va deveni o bucurie. aşa cum a fost menit să fie. . Poţi începe când vrei.

care este păstrătoarea forţei noastre vitale. la nivel subconştient. ce ne ţine în viaţă din punct de vedere spiritual şi fizic? Toţi avem o flacără internă. nu numai că ne îndepărtăm de ceea ce spunem că dorim de la viaţă. Poate v-aţi hotărât de nenumărate ori să vă îmbunătăţiţi forma fizică. ori diminuează această forţă. Sau facem alegeri care ne reflectă condiţionările noastre ascunse. dar când vine momentul să faceţi exerciţii. ale sufletului nostru. Cum să facem întotdeauna alegeri care să ne alimenteze forţa vitală şi visele din sufletul nostru? De fiecare dată când luăm o decizie care nu este în concordanţă cu dorinţele noastre intime. care ne influenţează gândurile. ori îl stropeşte cu apă. Fiecare alegere. ori ne aduce mai multă forţă. De foarte multe ori acţionăm în virtutea unor automatisme formate în trecutul nostru şi ne trezim în direcţia opusă celei în care vrem să ajungem. publicată de Editura For You. deciziile îţi aparţin în totalitate. atunci când priviţi în profunzime. prieteni. Sufletul tânjeşte după toate acele lucruri care ne vor aduce bucurie şi împlinire. în anumite momente din viaţă. a autoarei Debbie Ford. micşorând intensitatea flăcării şi reducându-i puterea.Dacă până la vârsta maturităţii. diminuându-i astfel forţele. să descoperiţi că ceea ce vă împiedică să vă atingeţi obiectivul propus să fie condiţionarea ascunsă de a vă simţi prost în corpul vostru. profesori – odată intrat în lumea adulţilor. condiţionările noastre ascunse se luptă pentru a fi exprimate şi recunoscute. . Fiecare alegere pe care o facem. Condiţionările ascunse sunt responsabile pentru discrepanţa dintre ce spunem că vrem şi ce trăim în realitate. întărind şi hrănindu-ne flacăra. motiv pentru care ai pus la punct un întreg proces de evaluare şi aprobare a acestora. Articolul de faţă este o tentativă de a vă oferi un instrument de verificare a deciziilor: metoda celor 10 întrebări. aprinzând. Cu toţii ne întrebăm adesea cum putem identifica cât de bună este o alegere pentru noi şi cum putem să evaluăm care este direcţia potrivită pentru noi. Metoda este descrisă pe larg în cartea “Intrebările potrivite: Zece întrebări esenţiale care vă conduc către o viaţă extraordinară”. S-ar putea ca. unică. ori pune lemne pe focul nostru interior. dar ne şi blocăm forţa vitală – acea forţă interioară. găsiţi mereu o scuză. în mare parte alegerile tale au fost influenţate de cei din jurul tău – părinţi. în timp ce în subconştient. credinţele şi alegerile.

sau dimpotrivă. se bazează pe obţinerea de recompense imediate şi sunt cunoscute sub denumirea de “hoţi de vise.” Remuşcarea se instalează imediat ce vă daţi seama că v-aţi îndepărtat de obiectivele propuse.Metoda întrebărilor potrivite ne permite să ieşim din aceste cicluri repetitive. Suntem stăpâniţi de dorinţa de a satisface nevoile celorlalţi. facem saltul plin de curaj al credinţei. mă va ţine blocat în trecut? Alegerile care vin în sprijinul viselor noastre ne dau o extraordinară putere şi încredere de sine. sau încerc să mulţumesc pe altcineva? A fi stăpân pe propria noastră putere înseamnă să renunţăm la nevoia de a-i face pe ceilalţi asemănători nouă şi. chiar dacă alegerile noastre nu sunt conforme cu opinia generală. Această alegere mă va împinge către un viitor fericit. Mă gândesc la ce este bine. trebuie să avem posibilitatea de a spune NU. Intrebările potrivite ne vor trezi şi ne vor oferi forţa necesară pentru a schimba direcţia spre care se îndreaptă viaţa noastră. A fi stăpâni pe puterea noastră înseamnă să descoperim şi apoi să conştientizăm ce este bine si ce nu pentru noi. Să avem încredere în glasul inimii! 2. nu avem posibilitatea să facem alegeri clare. să ne onorăm pe noi înşine. sau la ce este rău? . ca să fim iubiţi. Sunt stăpân pe propria mea putere. Pe de altă parte. 3. Iată cele 10 întrebări pe care să ni le adresăm atunci când ne aflăm în faţa unei alegeri: 1. Când suntem blocaţi în tiparul de a face plăcere celorlalţi. Trebuie să renunţăm la a mai avea nevoie de aprobarea celorlalţi şi la dorinţa de a-i face pe ceilalţi fericiţi. Inima ne spune să credem în noi înşine. fără să ne gândim la consecinţe. străpunge sistemul de condiţionare dar şi de negare înrădăcinat în mintea noastră şi ne permite să luăm deciziile în acord cu interesul sufletului nostru. Atunci când suntem fideli adevărului nostru personal şi devenim stăpânii vieţii noastre. exact aşa cum suntem. să credem că putem face ceea ce ne dorim cu adevărat şi că avem dreptul să reuşim. alegerile născute din sentimentul de frică ne ţin legaţi de trecut. necesar pentru a ne depăşi temerile şi a-i înfrunta pe cei care vor să ne intimideze. Alegerile făcute pe moment. Această alegere mă va conduce spre o viaţă împlinită pe termen lung sau va constitui doar o satisfacţie de moment? Pentru a avea o viaţă împlinită pe termen lung. în schimb. 4. Pentru a fi stăpâni pe puterea noastră. este bine să avem în vedere perspectiva stabilită pentru viitorul nostru.

Pentru cei mai mulţi dintre noi, a căuta binele nu este modul normal de a privi lumea. Insă atunci când căutăm binele, invităm viaţa să ne inunde cu toate darurile ei multiple. Căutând binele, ne deschidem inima şi putem trăi într-o stare de recunoştinţă pentru tot ce avem. Aceasta ar putea să fie cea mai importantă întrebare pe care ne-o putem pune, dacă într-adevăr suntem hotărâţi să trăim o viaţă plină de linişte şi mulţumire. 5. Această alegere îmi va aduce mai multă energie vitală, sau îmi va fura energia? Forţa vitală este descrisă ca energia care aduce viaţa în corpurile noastre .Fiecare alegere pe care o facem ori ne sporeşte forţa vitală, ori ne diminuează vitalitatea. Dacă păstrăm în minte această întrebare în timp ce ne planificăm acţiunile zilnice, vom vedea că, de fapt, avem nenumărate ocazii de a ne spori forţa vitală. Să stăm în preajma oamenilor şi a locurilor pe care le iubim, să facem lucruri care ne oferă o satisfacţie profundă, să medităm la ce ni se întâmplă, să ne relaxăm mai mult, să spunem adevărul, să râdem mult, să mâncăm corespunzător, să facem exerciţii în mod regulat, să discutăm cu cei pe care-i iubim: iată unele dintre cele mai bune moduri de alimentare a vitalităţii noastre.

Continuarea publicarii intrebarilor esentiale cu ajutorul carora putem evalua cat de apropiate de dorintele noastre, de sufletul nostru, sunt alegerile pe care le facem. Iata intrebarile de la 6 la 10:*** 6. Voi folosi această situaţie ca un catalizator spre creşterea şi evoluţia mea, sau o voi folosi spre a mă pedepsi? Această întrebare ne cere să privim ceea ce ni se întâmplă din perspectiva că fiecare persoană şi situaţie din viaţă se comportă exact în maniera în care trebuie să se comporte, la un moment dat. Dacă într-o situaţie în care cineva ne respinge, ne aduce veşti proaste sau nu ne îndeplineşte dorinţele, ne punem întrebarea “Ce aş putea învăţa din această situaţie? Cum pot folosi acest lucru pentru a evolua şi a-mi schimba viaţa? “ ni se vor deschide noi posibilităţi în viaţă.

Cealaltă opţiune ar fi : ”Ce am făcut să merit asta?” sau “Ce nu fac bine?”opţiune care ne va ţine prinşi în capcana realităţii dureroase de a fi victime şi de a ne autopedepsi. Să nu uităm însă: putem folosi viaţa în favoarea noastră, ori împotriva noastră. 7. Această alegere îmi sporeşte puterea, sau mi-o slăbeşte? Prin comportamentele zilnice, ori vă sporiţi puterea, ori o slăbiţi. Inainte de a începe să mâncaţi ceva, întrebaţi-vă: “Dacă mănânc această mâncare, îmi voi spori puterea, sau o voi diminua?” Inainte de a merge la cumpărături, puneţivă întrebarea: “Această achiziţie îmi va spori puterea, sau o va diminua?” Priviţi adânc în interiorul vostru pentru a găsi răspunsul. 8. Este această alegere un act de iubire de sine, sau un act de autosabotaj? Este o întrebare care trebuie pusă constant, dacă sunteţi hotărâţi să aveţi tot ceea ce vă doriţi şi ce meritaţi. Să ne iubim pe noi înşine înseamnă să iubim tot ceea ce suntem: strălucirea şi frumuseţea noastră, defectele şi prostiile pe care le spunem sau le facem, altruismul şi egoismul, curajul şi laşitatea de care dăm dovadă. Când alegem însă să ne iubim, ne revendicăm măreţia. Dacă te iubeşti pe tine însuţi, vei face alegeri care te avantajează în cel mai înalt grad. Te vei gândi serios la ce anume te face să te simţi bine. Când ne lăsăm pradă comportamentelor de autosabotaj, facem alegeri din sinele nostru inferior şi nu din cel superior. Permitem condiţionărilor ascunse, nesănătoase, să ne îndepărteze de la destinaţia dorită. In consecinţă, ne petrecem zilele într-o stare de suferinţă şi nelinişte. 9. Este această alegere un act de credinţă, sau un act născut din frică? Când facem alegeri care se nasc din credinţă, ştim că există o putere, o inteligenţă, o forţă nevăzută, care ne ocroteşte. Credinţa ne dă putere şi siguranţă şi ne face să simţim că nu suntem niciodată singuri. In schimb, frica este rădăcina tuturor tiparelor noastre negative. Credinţa ne cere să nu mai încercăm să ne controlăm vieţile. Această capitulare este un act de curaj. A capitula şi a trăi o viaţă bazată pe încredere înseamnă să recunoaştem natura divină a universului. Actul de a capitula confirmă faptul că avem încredere într-o forţă superioară care se îngrijeşte de nevoile noastre şi ne ghidează în direcţia dorinţelor inimilor noastre. 10. Această alegere reprezintă manifestarea laturii mele divine, sau a laturii mele umane? 90% dintre noi lăsăm latura noastră umană să ne coordoneze vieţile şi asta doar pentru simplul fapt că am uitat că avem puterea de a alege o cale mai înaltă.

Atunci când ne conectăm însă la Divin, când luăm hotărârea de a cere îndrumare şi putere dintr-un loc situat dincolo de sinele nostru individual, rezultatul este mult mai măreţ decât orice am fi putut crea noi, cu limitările noastre umane. Acestea sunt cele 10 întrebări pe care ni le putem adresa de fiecare dată când suntem în faţa unei alegeri: de la ce să mâncăm la micul dejun, până la a continua o relaţie, a ne cumpăra ceva, a ne muta în altă parte sau a urma un curs. Ne putem simţi astfel mult mai în siguranţă pentru că putem verifica, în orice moment, punând cele 10 întrebări şi apoi privind profund în interiorul nostru şi liniştindu-ne mintea, dacă decizia luată este sau nu în folosul nostru. Iţi doresc să poţi face întotdeauna alegerile cele mai bune pentru tine!

Puterea alegerii – puterea atitudinii
Bine ai venit în spaţiul virtual al cabinetului meu de psihoterapie integrativă. In acest spaţiu voi publica articole, noutăţi, răspunsuri la întrebările postate pe site , sau pur şi simplu gândurile mele legate de activitatea din cabinet. Titlul articolului de astăzi este: Puterea alegerii – puterea atitudinii

Viaţa nu este aşteptarea ca furtuna să treacă, ci este lecţia despre cum să dansezi în ploaie. Vivian Greene A înţelege şi a învăţa ce înseamnă puterea atitudinii îţi poate schimba viaţa pentru totdeauna. Fiecare zi în care trăiesc, respir şi sunt vertical, este o zi bună. Şi aduc mulţumiri pentru sănătatea mea. Dacă ai să mă întrebi „Ce mai fac?” am să-ţi răspund „Grozav!”, pentru că spunând asta, chiar fac ca lucrurile să stea aşa. Aleg ca să fiu aşa. Şi aduc mulţumiri pentru că pot să-mi aleg atitudinea. Când viaţa îmi va scoate în faţă nori întunecaţi şi ploaie, am să apreciez umezeala blândă adusă de aceasta. Chiar ar putea să adauge câteva bucle în plus părului meu.

nu mi-am început încă viaţa cea nouă. Astfel încât. Şi mulţumesc pentru acestea. o visez. făcându-le să apară diferite şi mai interesante. să-i simt lumina şi căldura pe obraji. îi simt răsuflarea caldă în ceafă şi felul în care mă lasă îngheţată şi paralizată de gânduri. care ar putea fi cel mai bun lucru pe care pot să-l fac? Să aleg să mă bucur de ele. Şi atunci. Evenimentele şi experienţele pe care viaţa mi le scoate în cale sunt ca şi vremea: vin şi pleacă. cum nu o să fie deloc prea târziu . de ce să nu le învăţ? Mai ales că fiecare lecţie are în cuprinsul său propriile sale binecuvântări. ce o să fac. Indecizia „De fapt. o să dau buzna afară. pentru a prinde primii fulgi de nea pe limbă. cum o să mă mişc şi o să respir în ea. cum o să am aer să dau şi altora din ea. o să-mi strâng mai bine puloverul în jurul corpului şi o să aduc mulţumiri pentru vălul de mister cu care aceasta înconjoară totul. din ce în ce mai mult la ea. o simt aproape. o să-mi ridic faţa spre el. Imi imaginez doar.Când viaţa îmi va aduce soare strălucitor. indiferent de preferinţele mele. Sunt nişte lecţii de la care nu poţi lipsi. Când viaţa îmi va aduce ceaţă. Când viaţa îmi va aduce zăpadă. chiar şi lucrurile familiare. Mă gândesc mult. Şi am să mulţumesc pentru asta. o anticipez. pentru a trăi miracolul îngheţat care este un fulg de zăpadă.

să fiu laşă cum am fost de atâtea ori. Mai sunt doar câteva zile până când o să renunţ la multe. în faţa oglinzii. Dar cum să-mi ascund ochii când mă privesc în oglindă şi cum să le suport tăcerea şi mâhnirea? Cum să fac să nu le mai aud reproşul că nu am avut curajul să încerc mai mult? Ruşinea… nu ar exista decât faţă de mine. în lipsa unei alte decizii. Doar de nu aş fi atât de indecisă… dacă nu mi-ar fi atât de groază că schimbarea o să vină în rău şi nu în bine. să cred doar în minunile şi schimbările altora şi în ale mele deloc. De ce este atât de greu să alegem? Pentru că de cele mai multe ori decizia nu este evidentă – altfel nu am mai avea de ce să ne gândim atât la ea. o să spun “nu” anumitor dorinţe doar de dorul de a le vedea aievea pe cele fără de a căror împlinire nu mai pot să mai trăiesc. se trăieşte cu ea.pentru mine. poate că atunci ne-am preocupa mai mult de această boală. ale unei persoane reale. trebuie să gândim. O persoană care a ales.ro Acestea sunt cuvintele reale. Trebuie să privim în interiorul . O exhibiţionistă operaţie pe creier. să îndur. E omenesc la urma urmei. şi dacă l-am putea vedea bolnav. dacă nu mi-ar fi atât de frică de singurătatea de-a binelea sau ca binele pe care-l invoc mai des şi mai rău decât pe Dumnezeu să fie de fapt… nimic. de a alege. Poate că dacă ar exista un organ care să acumuleze incapacitatea noastră de a decide. fără anestezie. regretele nu mi le-aş auzi decât eu. dacă nu mi-ar atârna cocoaşa asta de amintiri şi trecut care mă apasă dureros chiar atunci când indecizia se evaporă. să mă complac. să-şi disece şi să-şi examineze propria neputinţă de a alege. promisiunea nu aş juca-o în picioare decât în faţa mea. să mă las prinsă în continuare de iluziile deşarte care mi-au îmbătrânit tinereţea şi să mă prefac că sunt omul cel mai puţin captiv din lume. Poate că am inventa chiar o operaţie pentru asta.garbo.” www. se trece peste. tumefiat şi tinzând să invadeze întregul organism. se acceptă. să amân din nou. Se iartă. decizia. Mă gândesc dacă totuşi nu e mai bine să renunţ. Resemnarea e umană. Pentru că până când ajungem la ea. neputinţa nu mi-aş reproşa-o decât în mine.

Trăim în cea mai bună dintre lumile posibile. ci alţii au luat decizii în locul tău şi au modificat circumstanţele. reprezintă învingătorul în lupta continuă care se duce în sufletul nostru. Nu este o luptă uşoară. îndepărtarea de momentul sau situaţia în care trebuia să decizi. Ai renunţa la vreuna dintre ele? La care? Atunci. Atunci când venim în această lume primim două bunuri. Universul este perfect în măreţia şi complexitatea sa. Puterea de a decide ce facem cu şi în interiorul timpului care ne-a fost acordat. decide pentru tine! ******************************************************************************* ********************** Ţi s-a întâmplat vreodată să amâni o decizie suficient de mult încât să devină şi mai complicată decât la început? Cum ai depăşit momentul? . argumentele pro şi contra pentru ambii iepuri sunt echilibrate. dacă este luată. ceea ce înseamnă. că deciziile pe care le luăm sunt cele mai bune decizii pe care le-am putea lua în condiţiile date. Până la urmă. Am auzit de multe ori expresii conform cărora „timpul le rezolvă pe toate”. într-un ritual vicios al îndepărtării de propria persoană. una din decizii este întotdeauna mai comodă. In plus. Decizia. de ce ai renunţa la puterea de a decide pentru tine? Dumnezeu a făcut lumea perfectă. între dorinţă şi apărare. mai puţin bun pe care l-ai putea face este să iei decizia proastă. un alt lucru. iar una implică o doză mai mare de risc. în acest conflict. Să vedem cine şi ce suntem acolo. ştergerea. Nu. Şi cel mai rău lucru pe care îl poţi face este să nu iei nici o decizie. De tine însuţi. situaţia s-a echilibrat din nou şi nu mai e nevoie să iei vreo decizie. inestimabile amândouă. logic. cel mai bun lucru pe care poţi să îl faci. Aceste daruri sunt pentru viaţa noastră interioară exact ce sunt pentru corpul nostru respiraţia şi pulsul. dar nu timpul.nostru. pentru a răbufni apoi în comportamente nevrotice sau aşteptări pe care nu ni le explicăm (nici nu ne punem măcar problema înţelegerii sau explicării lor) dar pe care le îndeplinim stereotip. Sau. iar armistiţiul. De cele mai multe ori în luarea unei decizii. atunci când ai de luat o decizie. Uneori poţi constata că. Şi de dorinţele tale. îl reprezintă nevroza. timpul nu rezolvă nimic în locul tău. Nu-ţi fie frică. Doar atât: o bucată de timp şi liberul arbitru. Timpul care se scurge nu aduce decât uitarea. Şi pe tine. este să iei decizia bună. ce dorinţe şi nevoi neexprimate şi neconştientizate îşi desăvârşesc alchimia. să ne spargem coaja şi să intrăm înăuntru. după o vreme. Da.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful