Tema: Finanţarea mijloacelor fixe Plan: 1. Caracteristica mijloacelor fixe 2. Rolul şi destinaţia amortizării 3.

Sursele de finanţare a mijloacelor fixe 1. Caracteristica mijloacelor fixe Mijloace fixe - acea parte a aparatului de producţie care se consumă şi transmite valoarea asupra produselor şi serviciilor nu deodată, ci treptat în decursul mai multor cicluri operaţionale, îşi păstrează forma fizică şi au o durată îndelungată de funcţionare. Din punct de vedere material mijloacele fixe reprezintă: maşini, utilaje, instalaţii, mijloace de transport, clădiri şi formează baza tehnică a întreprinderii. Activele fixe se consumă şi-şi transmit valoarea asupra produselor şi serviciilor treptat în perioada mai multor cicluri operaţioanale, păstrîndu-şi forma fizică şi o durată îndelungată de funcţionare. Înlocuirea activelor fixe, menţinerea lor în stare de funcţionare şi expansiunea lor reclamă acumularea sistematică de resurse ce capătă forma fondului de amortizare. Înlocuirea şi expansiunea activelor fixe are loc prin investiţii. În economia de piaţă activele fixe din p.de v. contabil sunt formate din imobilizări care se clasifică după criteriile: I Din p. de v. al deprecierii: 1. care se depreciază (se datorează uzurii fizice); 2. care nu se depreciază (terenuri şi anumite imobilizări nemateriale) II Din p. de v. al apartinenţei 1. proprii 2. împrumutate III În dependenţă de participare la procesul de producţie 1. de exploatare (bunuri direct productice utilizate pe o perioadă îndelungată) 2. în afara exploatării (bunuri indirect productive cum ar fi locuinţele personalului) Ciclul de viaţă al activelor fixe cuprinde etapele următoare: 1. achiziţionarea activelor fixe 2. participarea la procesul de producţie 3. reparaţia 4. inventarierea 5. scoaterea din funcţie Necesarul de active fixe depinde de volumul activităţii, iar mărimea activelor fixe influenţează rentabilitatea generală a întreprinderii, deoarece activele fixe sunt purtătoare de cheltuieli de amortizare, de întreţinere, de chirie etc. A. F. sunt evaluate în baza următoarelor costuri: - iniţial – în baza căruia A.F sunt înscrise în bilanţ; - de restabilire – în care se include uzura morală şi reevaluarea; - rezidual – care se calculează ca diferenţa dintre costul iniţial sau de restabilire şi uzura. Din momentul în care s-a produs şi mai ales în procesul de folosire A.F se uzează: fizic şi moral. Uzura fizică reprezintă baza materială a pierderii valorii AF fiind determinată de întrebuinţare, de acţiunea unor factori naturali şi de scurgerea timpului. Ca efect al uzurii fizice AF se supun unui regim de întreţinere şi reparaţii care aduc cheltuieli, iar în unele cazuri sunt scoase din folosinţă, înlocuindu-se cu altele noi.

Uzura morală are loc cînd AF se demodează din p. de v. tehnologic şi apar altele mai perfecţionate. Ea trebuie luată în calcul la volumul de amortizare prin stabilirea unei durate de serviciu. Pentru atenuarea pierderilor provocate de uzura morală se recomandă a se introduce mecanisme sau metode adecvate de amortizare (accelerată). Uzura fizică şi morală reprezintă baza fondului de amortizare. Faptul că AF sunt supuse unui proces continuu de uzură şi că ele influenţează nivelul profitului face necesară utilizarea lor la întreaga capacitate. Creşterea eficienţei AF se poate asigura pe cale: - extensivă - intensivă Utilizarea completă a AF reclamă acţiuni ca: - intensificarea exploatării raţionale; - întreţinerea şi reparaţii în condiţii optime; - modernizarea AF; - încărcarea completă a capacităţilor şi spaţiilor productive; - respectarea disciplinei tehnologice; - folosirea mai activă a uzurii ca pîrghie de influenţare a îmbunătăţirii activităţii. 2. Rolul şi destinaţia amortizării Amortizarea poate fi privită sub următoarele aspecte: 1) ca proces – care înseamnă o detaşare şi transmitere de valoare din activele fixe asupra producţiei; 2) ca cheltuială – care urmează a se include în costuri; 3) ca fond sau resurse financiare – care trebuie să asigure recuperarea valorii activelor fixe şi finanţarea înlocuirii acestora. În baza acestor aspecte amortizarea se poate defini ca expresie bănească a uzurii. Amortizarea ca fond poate fi definită ca o sumă de bani ce se detaşează din activele fixe şi permite întreprinderii: a) menţinerea constantă a a.f., atunci cînd a utilizat resurse financiare proprii pentru obţinerea a.f.; b) rambursarea la timp a creditelor, atunci cînd a utilizat resurse financiare împrumutate pentru procurarea a.f. Prin procesul de amortizare se recuperează valoarea a.f. constituindu-se fondul de amortizare. El este destinat reparaţiei şi înlocuirii a.f. Pentru ca fondul de amortizare să-şi poată îndeplini funcţia pentru care se constituie este necesar să se evalueze corect a.f., iar normele de amortizare să reflecte atât uzura fizică cât şi cea morală, iar volumul său să asigure reparaţia şi înlocuirea a.f. Regimul de amortizare trebuie de constituit astfel încît să facă din amortizare o adevărată pîrghie financiară care să răspundă mai multor cerinţe şi anume: - stabilirea exactă a cheltuielilor cu amortizarea în costurile de producţie; - recuperarea valorii a.f. într-o perioadă de timp corespunzătoare, ţinînd cont de uzura fizică şi morală; - impulsionarea întreprinderilor în folosirea completă şi eficientă a a.f.; - stimularea întreprinderilor în întreţinerea şi repararea instrumentelor de muncă; - respectarea principiilor de fiscalitate. Amortizarea ca proces mai are rolul de a elibera resursele de finanţare pentru reînoirea a.f., fapt ce se realizează prin prelevarea din rezultatele globale a unei părţi corespunzătoare. Pentru stabilirea fondului de amortizare este necesar să se cunoască normele de uzură care sunt exprimate în %, au un caracter mediu şi pot fi stabilite pe fiecare fel de grupe omogene, pe categorii mari şi pe total a.f.

Stabilirea normelor de amortizare trebuie să ţină seama de crearea bazei financiare, pentru înlocuirea a.f. într-un număr corespunzător de ani ce se realizează prin luarea în considerare a uzurii fizice şi morale. Prin norma de amortizare se înţelege mărimea procentuală care exprimă intensitatea cu care se amortizează un mijloc fix în decurs de 1 an. În RM normele de amortizare sunt clasificate după categorii de a.f. Normele de amortizare pentru categoriile: I – 5% III – 10% V – 30% II – 8% IV – 20% După modul în care acţionează asupra nivelului fondului de amortizare în practica financiară mondială se folosesc următoarele categorii de norme: I Norme proporţionale – au mai multe variante şi anume: 1) în timp – cu caracter uniform, constant şi egal dînd naştere unui fond de amortizare egal în fiece an la aceleaşi a.f., astfel încît şi costurile şi rezultatele financiare vor fi afectate egal în fiece an. Folosirea acestor norme nu ţin cont de variabilitatea în timp a uzurii, iar aplicarea acestor norme este cunoscută ca metoda liniară de amortizare. Na = Vi / Dn / Vi * 100% sau 100/Dn, unde: Na – norma de amortizare Vi – valoarea de inventar a a.f. Dn – durata normată de serviciu 2) pe unitate de produs – se aplică la întreprinderi cu un sortiment limitat de produse şi numai la unele a.f. ca de ex: la clădiri, construcţii speciale, cum ar fi minele de cărbuni ale căror durată de folosire este limitată, iar norma de amortizare se calculează: Na = Vi sau Vr / Re , unde: Vr – valoarea rămasă Re – rezerva exploatabilă (t sau m3) 3) pe km sau 1000 km – se utilizează pentru mijloacele de transport auto. Ele asigură amortizarea integrală a a.f. odată cu realizarea parcursului stabilit şi se calculează: Na = Vi/Np / Vi * 100 sau 100/Np, unde: Np – norma de parcurs a autovehiculului pînă la casare II Norme regresive sau accelerate – se caracterizează prin descreşetrea nivelului de amortizare de la un an la altul, aplicarea lor dînd naştere la fonduri de amortizare mai mari în primii ani de funcţionare şi mai mici la sfîrşitul duratei de funcţionare a a.f. Normele regresive sau accelerate cunosc 2 variante principale: 1) constante: Na = (1 – Vr/Vi)*100, unde: n – durata de serviciu Vr – valoarea reziduală la sfîrşitul duratei de serviciu Vi – valoarea de inventar a a.f. 2) descrescătoare Na = Dr / ∑Nu * 100, unde: Dr – durata rămasă de serviciu Nu – suma numărătorilor utilizaţi în calcul. Aceste norme de amortizare se micşorează de la un an la altul dînd naştere la fonduri de amortizare din ce în ce mai mici. III Norme progresive – se caracterizează prin creşterea în fiece an ducînd la obţinerea de fonduri de amortizare din ce în ce mai mari şi se calculează: Na = Dc / ∑Nu * 100, unde: Dc – durata consumată a a.f.

Metode de calcul a fondului de amortizare În vederea conducerii în condiţii optime a activităţii financiare este necesar să se cunoască fondul de amortizare care se va include în costuri şi va fi folosit pentru înlocuirea a.f. De stabilirea corectă a fondului de amortizare depinde caracterul realist al programului costurilor de producţie şi a bugetului de venituri şi cheltuieli precum şi a celui de investiţii. În conformitate cu cerinţele S.N.C. 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” se recomandă următoarele metode de calculare a uzurii: 1. liniară 2. în raport cu volumul produselor fabricate 3. degresivă cu rată descrescătoare 4. soldului degresiv Ultimele două metode reprezintă metode accelerate. 1. Metoda liniară presupune repartizarea uniformă a valorii uzurabile pe parcursul duratei de funcţionare utilă (adică în fiecare perioadă uzura este aceeaşi - constantă). Pentru a calcula uzura după această metodă se determină norma uzurii (Nu), care ne arată cu cît se uzează mijlocul fix în fiecare an. VU Nu = , unde: DFU VU – valoare uzurabilă; DFU – durata de funcţionare utilă. Exemplu: Unitatea economică a pus în funcţiune un mijloc fix cu următoarele caracteristici: Valoarea iniţială (VI)= 60 000 lei, DFU=5 ani, valoarea rămasă (VR)=3000 lei. Calculaţi uzura anuală şi cea acumulată după metoda liniară. Uzura anuală = VU: DFU, VU= VI – VR VU= 60 000 – 3000 = 57 000 Uzura anuală= 57 000 lei : 5 ani = 11 400lei/anual
Anii Începutul primului an Sfîrşitul I an Sfîrşitul II an Sfîrşitul III an Sfîrşitul IV an Sfîrşitul V an Valoarea de intrare 60 000 60 000 60 000 60 000 60 000 60 000 Uzura anuală 11 400 11 400 11 400 11 400 11 400 Uzura acumulată 11 400 22 800 34 200 45 600 57 000 Valoarea de bilanţ 60 000 48 600 37 200 25 800 14 400 3 000

2. Metoda în raport cu volumul produselor fabricate ia în consideraţie numărul de produse fabricate în fiecare an, respectiv suma uzurii anuale depinde de volumul producţiei marfă fabricat în anul respectiv. Pentru a calcula uzura anuală se ia numărul de piese fabricat în acest an şi se înmulţeşte la uzura mijlocului fix pentru o piesă. Uzura pentru o piesă se determină după următoarea formulă: VU Uunitate = Nr. unitati Uanuală = Nr. de unităţi anuale * Uzura pentru o unitate Exemplu: VI = 60 000 lei, DFU 0 5 ani, VR = 3000 lei VPM (volumul producţiei marfă) pentru 5 ani = 500 000 unităţi, respectiv: I an – 80 000 unităţi II an – 90 000 unităţi III an – 110 000 unităţi IV an – 120 000 unităţi V an – 100 000 unităţi Uzura pentru o piesă = VU : VPM = (60 000 - 3000) : 500 000 = 0,114 lei
Anii Valoarea de VPM Uzura anuală Uzura acumulată Valoarea de

Începutul primului an Sfîrşitul I an Sfîrşitul II an Sfîrşitul III an Sfîrşitul IV an Sfîrşitul V an

intrare 60 000 60 000 60 000 60 000 60 000 60 000

80 000 90 000 110 000 120 000 100 000

80 000*0,114=9120 90000*0,114=1026 0 12540 13680 11400

9120 19380 31920 45600 57000

bilanţ 60 000 50880 40620 28080 14400 3000

3. Metoda degresivă cu rată descrescătoare ca şi metoda soldului degresiv sunt metode accelerate de calcul a uzurii şi sunt folosite în cazul întreprinderilor care utilizează mai intensiv mijloacele fixe. La aceste metode uzura anuală în primii ani este mai mare ca în următorii ani şi se determină după următoarea formulă: Uanuală = VU * coeficient Acest coeficient se determină ca raport între nr. anilor în ordine descrescătoare la suma anilor. Exemplu: VI = 60 000 lei, DFU 0 5 ani, VR = 3000 lei VU - ? , Uanuală - ? 1) Determinăm suma anilor: 1+2+3+4+5=15 VU = VI – VR = 60 000 – 3000 = 57 000 Nr. anilor in ordine descrescat oare U anuală = *VU ∑ ani
Anii Valoarea de intrare 60 000 60 000 60 000 60 000 60 000 60 000 Uzura anuală (5:15)*57000 = 19 000 (4:15)*57000 = 15 120 (3:15)*57000=11 400 (2:15)*57000 = 7600 (1:15)*57000=3800 Uzura acumulată 19 000 34 120 45 520 53 120 57 000 Începutul primului an Sfîrşitul I an Sfîrşitul II an Sfîrşitul III an Sfîrşitul IV an Sfîrşitul V an Valoarea bilanţ 60 000 41 000 25 880 14 480 6 880 3 000

de

4. Metoda soldului degresiv U anuală = Valoarea de bilanţ (pentru anul respectiv)* % Nu (mărit nu mai mult de 2 ori) 100% *2 Nu = DFU Nu = 100% : 5 ani * 2 = 40%
Anii Începutul primului an Sfîrşitul I an Sfîrşitul II an Sfîrşitul III an Sfîrşitul IV an Sfîrşitul V an Valoarea de intrare 60 000 60 000 60 000 60 000 60 000 60 000 Uzura anuală 60 000*40% = 24 000 36 000*40% = 14 400 21 600*40% = 8 640 12 960*40% = 5 184 7 776 – 3000 = 4 776 Uzura acumulată 24 000 38 400 47 040 52 224 57 000 Valoarea bilanţ 60 000 36 000 21 600 12 960 7 776 3 000 de

4. Sursele de finanţare a mijloacelor fixe Sursele de finanţare ale mijloacelor fixe: 1. mijloace proprii şi anume: - sursele din fondul statutar cea mai mare parte a căruia se întrebuinţează pentru procurarea mijloacelor fixe. La fel în aceste scopuri în continuare, se întrebuinţează acumulările ce sunt formate la întreprinderi în procesul de producţie.

2. mijloace împrumutate şi anume: - credite bancare - credite ale altor creditori care se furnizează sub orma cambiilor şi alte creanţe. - mijloace primite de la realizarea împrumuturilor obligatoare. 3. mijloace atrase, adică mijloace primite de la vînzarea acţiunilor, a cotizaţiilor de la membrii colectivului, etc. 4. subvenţii din buget 5. investiţii străine

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful