You are on page 1of 8

Colegiul Național Ion C.

Brătianu

Referat

Apa

Ilie Sabina Matea Amalia Clasa a XII-a H

ii) Caracteristici. iii) Circuitul apei în natură.Teme abordate: 1) Atomul. i) Definiție. i) Definiție. ii) Caracteristici 2) Apa. iv) Importanța biologică a apei. . Molecula.

Molecula i) Definiție Atomul este cea mai mică particulă ce caracterizează un element chimic.Hr. Idea că orice material se compune din particule mici a apărut încă din vremea Greciei Antice. Acesta constă într-un nor de electroni care înconjoară un nucleu atomic dens. Când numărul electronilor și al protonilor este egal. Molecula este cea mai mică particulă dintr-o substanță. după cuvântul grecesc “atomos” – adică indivizibil. În jurul anului 420 î.Orice material este compus din particule mici numite atomi. Nucleulconține sarcini electrice încărcate pozitiv (protoni) și sarcini electrice neutre (neutroni). care poate exista în stare liberă și care prezintă toate proprietățile substanței respective. ii) Caracteristici Atomul Atomii unui element au anumite caracteristici comune. 1) Atomul. atunci atomul devine un ion. care-i deosebesc de atomii oricărui alt element. respectiv este cea mai mică particulă dintr-o substanță care prin procedee chimice obișnuite nu poate fi fragmentată în alte particule mai simple. Gruparea a mai multor atomi formează molecule. dacă acest lucru nu se întâmplă. care poate avea sarcină pozitivă sau negativă. . Atomul este clasificat după numărul de protoni și neutroni: numărul protonilor determină numărul atomic (Z) și neutronii izotopii acelui element. Aceste particule se numesc și astăzi atomi. fiind înconjurat de norul electronic încărcat negativ. indivizibile. atunci atomul este neutru din punct de vedere electric. filozoful Democrit a ajuns la concluzia ca mateia se compune din particule mici.

dar nu conțin molecule discrete (cum ar fi sărurile. indiferent de structura acestuia. Această definiție corespunde doar pentru câteva tipuri de gaze (de exemplu. Astfel. .au masă și dimensiuni foarte mici. ci. întreaga manta și tot miezul) nu este formată din molecule identificabile. moleculele sunt cele mai mici diviziuni de substanță care încă mai păstrează proprietățile chimice.între moleculele unei substanțe există spații numite spații intermoleculare Pentru gaze și unele lichide și solide moleculare (cum ar fi apa și zahărul).sunt particule materiale. având „molecule” formate dintr-un singur atom. reprezintă substanță atomică dispusă în alte tipuri de aranjamente particulare de ordin microscopic. molecula de apă este formată din doi atomi de hidrogen și un atom de oxigen. există multe solide și lichide care sunt compuse. mai degrabă.Atomii sunt formați din nucleu atomic și înveliș electronic. Cele mai multe molecule sunt pluri-atomice. Moleculele . din atomi. elementele chimice inerte care nu formează compuși. cum ar fi heliu). deși moleculele sunt comune pe Pământ (intrând în formarea atmosferei și a oceanelor). Termenul „moleculă” a fost utilizat inițial ca un sinonim pentru „molecula fundamentală” de gaz. totuși. neutre din punct de vedere electric . cea mai mare parte a Pământului (cea mai mare parte a crustei.pot fi formate din atomi identici sau diferiți .de asemenea. rocile precum și metalele solide și lichide). În atomul neutru din punct de vedere electric numărul electronilor (cu sarcina electrică negativă) din învelișul electronic este egal cu numărul protonilor (cu sarcina electrică) din nucleul atomic. de exemplu. Atomii sunt reprezentați prin modele atomice.

precipitații lichide. formând unul din învelișurile acesteia. insipid și incolor. pe când alte forme sunt mai puțin întâlnite. Apa este un lichid inodor. apa se găsește în ape curgătoare. Conform standardului din România. apa se găsește sub formă gazoasă alcătuind norii sau fin difuzată în aer determinând umiditatea acesteia.hidrosfera. și a folosirii intensive și extensive a resurselor de apă susceptibile de a furniza apă potabilă. ghețari. sau ușor albăstrui sau chiar verzui în straturi groase. Sub formă de apă sărată există în oceane și mări. valuri și aisberguri în oceane. Sub formă de apă dulce în stare solidă. ii) Caracteristici. apa se găsește în calotele polare. indiferent de forma acesteia. acvifere sub pământ. aisberguri.[necesită citare] Pe măsura creșterii populației umane. Apa care este potrivită consumului uman se numește apă potabilă. apei i s-au dat diverse nume în funcție de formele pe care le ia. râuri sau lacuri. și ape freatice sau subterane. și pot fi surprinzătoare când sunt văzute prima . Apa este una din substanțele cele mai răspândite pe planeta Pământ. zăpadă. fiind unul dintre cei mai universali solvenți. Circuitul apei în natură este fenomenul prin care apa este transferată dintr-o forma într-alta. stătătoare. dar și pentru omenire în general). Ploaia e cunoscută în majoritatea țărilor. sau ninsoare. Pe Pământ. Sub formă de apă dulce lichidă. Apa este o substanță absolut indispensabilă vieții. ghețari la latitudini mici sau altitudini mari. În atmosferă. prin evaporare. în cele mai variate locuri. evaporarea și condensarea.2) Apa i) Definiție. Considerând întreaga planetă. pentru ca apa să fie potabilă sestonul nu trebuie să depășească 1ml/m³. precipitații și scurgeri de suprafață. Forme de apă Apa se găsesește sub diverse forme în natură: vapori de apă și nori în atmosfera. Datorită importanței pe care o are (în agricultură. ploi. apa se găsește continuu în mișcare și transformare. Această perpetuă mișcare a apei se numește ciclul apei și constituie obiectul de studiu al meteorologiei și al hidrologiei. apa există în multe forme. dar și ca precipitații solide. având formula chimică brută H2O (vedeți Apă (moleculă)). problema apei utilizabile a devenit o problemă vitală a omenirii. de-a lungul timpului. Apa este un compus chimic al hidrogenului și al oxigenului. respectivsolidificarea și topirea alternând mereu. de cele mai multe ori.

Apa de la suprafața globului joacă roluri importante în evoluția umană. ciclul apei constă din următoarele procese: Evaporarea este procesul prin care apa se transferă de la suprafața oceanelor și a altor corpuri de apă în atmosferă. Acest proces este pus în mișcare de radiația solară și de gravitație. Sursa de energie a acestui proces o constituie energia solară. Științele care se ocupă cu studiul mișcării apei în cadrul acestui circuit sunt hidrologia și meteorologia. apa se mai elimină în atmosferă prin transpirația solului. prin diferite procese fizice. În principiu. numit evapotranspirație. din stare lichidă în stare gazoasă. Deoarece apa poate conține numeroase substanțe diferite.dată. Exemple sunt: grindina. roua sau chiciura. În cursul parcurgerii acestui circuit. în mult mai mică măsură. ajungând în pânza de apă freatică. O apă cu insuficienți nutrienți se numește oligotrofă. de exemplu dintr-un râu într-un ocean. râurile și irigațiile asigură aportul de apă pentru agricultură. . prin diferite procese fizice. cea a animalelor. iii) Circuitul apei în natură Circuitul apei în natură (denumit uneori și ciclul hidrologic sau ciclul apei) este procesul de circulație continuă a apei în cadrul hidrosferei Pământului. Apa freatică este de asemenea extrasă artificial prin puțuri și fântâni. sunt suport pentru transportul maritim sau fluvial. Moleculele de apă se mișcă în mod continuu de la un compartiment sau rezervor al hidrosferei la altul. De asemenea. animalele evită apa cu gust sărat (apă de mare) sau putred de mlaștină preferând apa unui izvor montan sau apa freatică. poate avea gusturi sau mirosuri foarte diferite. Un fenomen conex este curcubeul. Această apă freatică ajunge din nou la suprafață sub forma izvoarelor. infiltrația și scurgerea. apa își schimbă starea de agregare fiind succesiv în stare solidă. De fapt. Apa se mișcă dintr-un element component al circuitului în altul. ceața. sau a izvoarelor termale și gheizerilor. transpirația. fie comercial sau de agrement. Aproximativ 90% din apa din atmosferă provine din evaporație și numai 10% din evapotranspirație. oamenii și alte animale și-au format simțurile pentru a putea evalua calitatea apei: de obicei. apa se infiltrează în sol. Nu se poate găsi un punct în care începe sau se termină ciclul natural al apei. duce la crearea văilor și deltelor cu suprafețe fertile favorabile dezvoltării de centre umane. zăpada. Acest transfer implică o schimbare de stare de agregare a apei. întâlnit atunci cand lumina se refractă prin particulele de apă din atmosferă. lichidă sau gazoasă. Pe lângă aceasta. Scurgerea apei pe suprafața terestră este mecanismul prin care eroziunea sculptează mediul natural. dintre care cele mai însemnate sunt evaporația. plantelor și.

umiditate. de densitatea frunzișului și de alți factori mai puțin însemnați. permițând astfel mișcarea compușilor organici și a organismelor vii. Topirea este procesul de transformare a apei din starea solidă (gheață sau zăpadă) în stare lichidă. Fără advecție. Forma de precipitații care apare cel mai frecvent este ploaia. Condensarea este procesul prin care vaporii de apă din aer se transformă în picături lichide de apă. vorticitate) prin mișcarea orizontală a masei de aer. formând nori sau ceață. de viteza vântului. prin umplerea golurilor dintre particulele de sol. apa are numeroase proprietăți indispensabile proliferării vieții. Cantitatea de apă interceptată depinde de durata ploii. În cazul circuitului apei este vorba despre procesul de mișcare a apei în stare solidă. frig. joacă un rol important în absorbția radiației infraroșii. alte forme fiind zăpada. fără a mai trece prin starea lichidă. care o deosebesc de celelalte substanțe. apa evaporată de pe suprafața oceanelor nu s-ar putea deplasa pentru a ajunge deasupra uscatului unde să producă precipitații. se încălzește sau îngheață. Apa proaspătă are densitatea maximă la 4°C. Infiltrația este procesul de pătrundere a apei de la suprafața solului în interiorul solului. iv) Importanța biologică a apei Din punct de vedere biologic. Apa își îndeplinește acest rol. Este un bun solvent și are o tensiune superficială ridicată.Advecția este procesul de transfer al unei proprietăți atmosferice (căldură. această densitate scăzând pe măsură ce apa se răcește. Fiind o moleculă polară stabilă dominantă în atmosferă. Scurgerea este procesul prin care apa se mișcă la suprafața sau sub suprafața solului. lapovița și prelingerea de apă din ceață. se evaporă fără a mai ajunge la suprafața solului. lichidă sau gazoasă prin atmosferă. crucială în . în timp. grindina. Intercepția prin foliaj este partea din precipitații care este interceptată de frunzișul plantelor și care. Sublimarea este procesul prin care apa în stare solidă (gheață sau zăpadă) se transformă direct în vapori. de temperatură. Precipitațiile sunt constituite din apa care s-a condensat în atmosferă și cade pe suprafața pământului. chiciura. permițând compușilor organici să reacționeze în moduri care să permită în cele din urmă replicarea.

Deoarece absoarbe foarte mult infraroșiile. Pentru aproape toate substanțele și pentru toate celelalte 11 stări neobișnuite ale apei. O proprietate simplă. Importanța lor în biologie a fost studiată de Parsegian. Aproape toate celelalte substanțe chimice sunt mai dense în stare solidă și îngheață de la fund spre suprafață. Langmuir a observat o puternică forță de respingere între suprafețele hidrofile. astfel încât gheața se va forma începând de la suprafață și se va extinde în jos. profită de această proprietate. Datorită aceste proprietăți. Apa proaspătă este cea mai densă la 4 °C. Aceste forțe sunt foarte puternice. Totuși. numite forțe de hidrație. similar din punct de vedere chimic cu amoniacul. Acest lucru este ușurat de tensiunea superficială a apei. precum polietena: apa rămâne sub formă de picături. cu excepția gheții-XI. mări sau oceane. Apa are de asemenea o căldură specifică neobișnuit de mare. datorită geometriei punților de hidrogen care se formează doar la temperaturi mai joase. iar dacă se răcește în continuare se va ridica. are o foarte ușoară nuanță albastră. plutește pe lichid.cadrul efectului de seră. care joacă mai multe roluri în reglarea climatului global și regional. Prezintă importanță în special atunci când celulele sunt deshidratate prin expunerea la atmosferă uscată sau la îngheț extracelular. controlând interacțiunea dintre ele și mediul extern. mare sau ocean este practic izolat de frig. În celulele și organismele biologice. lucru care permite metabolismele complexe. dar unică și extrem de importantă pentru mediu. permițând existența vieții. și facilitează reacțiile chimice ale acestora. cum e de exemplu petrolul. condiții de viață. pe sticlă extrem de curată apa formează o peliculă subțire deoarece forțele dintre moleculele de apă și de sticlă (forțele de adeziune) sunt mai mari decât forțele de coeziune. precum Curentul Golfului. Acest lucru este foarte important în cadrul transpirației plantelor. Pentru a deshidrata suprafețele hidrofile este necesar un efort deosebit pentru învingerea acestor forțe. Unele substanțe însă nu se amestecă cu apa. adică prezintă o puternică atracție pentru apă. Astfel. Apa este un foarte bun solvent. lichidă și gazoasă ale apei pe Pământ a reprezentat un factor important pentru colonizarea diferitelor medii ale planetei de către forme de viață adaptate variatelor. și adesea extremelor. Existența formelor solidă. fără de care temperatura medie la suprafața Terrei ar fi de -18° Celsius. precum diferite săruri și zahărul. apa de adâncime va fi mai caldă decât apa înghețată. apa se află în contact cu suprafețele membranoase proteice care sunt hidrofile. Viața pe Pământ a evoluat și s-a adaptat acestor proprietăți ale apei. starea solidă este mai densă decât cea lichidă. și alte substanțe hidrofobe. dar valoarea lor scade rapid pe distanțe mai mici de un nanometru. compuse din lipide și proteine. Culoarea albastră poate fi observată numai când apa este în cantitate mare. și dizolvă multe tipuri de substanțe. iar cea mai mare parte a apei de dedesubt va rămâne constantă la 4 °C. permițând supraviețuirea speciilor de animale. Membranele celulare. de gheață. fundul unui lac. de suprafață. . Forma solidă a apei are o densitate mai mică decât a apei lichide. este că în forma sa solidă. de exemplu în lacuri. Acest lucru este evident atunci când mici cantități de apă ajung pe o suprafață insolubilă. Picăturile de apă sunt stabile datorită tensiunii superficiale mari datorată puternicelor forțe intermoleculare numite forțe de coeziune. și se va scufunda prin convecție pe măsură ce se răcește la acea temperatură. datorită eliminării unei mici cantități de lumină roșie care o traversează.