You are on page 1of 176

C U P R IN S U L

P refaţă . , , , ............................................................. ......... .

PoQ. 5

I. M A N A , O R I G I N E A 1. Im p o rta n ţa m anei ca

ŞI C O M P O Z IŢ IA E I ................................... sursă m eliferă . . . . .. . . . . .

7 7 9

2. O rig in ea , d efin iţia

şi clasificarea m anei .

3. C u m se form ează m ana ......................................................................... 11 4. A sp ecte co m p a ra tiv e p riv in d c o m p o z iţia ch im ică a «evci, m anei ţi a n ecta ru lu i . •. . . . ’ ....................................... 13

II. IN SE C T E L E P R O D U C Ă T O A R E D E M A N A ŞI P L A N T E L E L O R G A Z D A .........................................................19 1. C lasificarea p ro d u c ă to r ilo r d e m ană . . . . . . . . . 20 21 28

2. M o rfo lo g ia in sec tclo r p rod u cătoare d e m ană .

3. C iclu l b io lo g ic . ■ i . i . . . . . 4. S p eciile de in scc te p ro d u că to a re d e m ana d in zo n a p ăd u rilor de co n ife r e . — P ro d u că torii d e — P ro d u că torii — P ro d u că torii — P rod ucătorii de fo io a se — P rod ucătorii — P rod ucători —■ P rod ucători — P rod ucători — P rod ucător) — P roducători — P roducători . . m ană -

v • • • • 37 de pe m o lid (P ice* excelsa). . . ■ 57 60 63 . . . 66 . .66 ..74 . . . . . . 82 83 87 88 89 , 89

. 39

de m ană de pc b r a d ^ t i e s a lb a ).

de m ană d e pe p in (P in u s sp .)........................ de . m ană de pe tu ia (T h u ja ) .

— P rod ucătorii d e m ană de pe ien u p ăr (Jun iperu s com m u n is) 5. S p eciile d e in secte p rod u cătoare de m ană d in zon a pădurilor . . . . . . . . . d e m ană de p e stejar (Q u ercu s sp .). de m ană pe fa g (Fagus silv a tic a ) . dfr m ană p c arţar (A c e r sp .). . de m ană p e te i (T ilia sp .). . de m ană pe salcie (S a lix sp .). . d e m ană p e p lo p (P o p u lu s sp.) . . . . d e m ană pe salcîm ul alb (R o b in ia pseu-

65

75 . 76 77

d a c a c ia ) , , . . . . . . . . . . . . . . — P rod ucători de m ană pe castan u l du lce (C a ste n e a sa liv a ). — P rod ucători de m ană p e m esteacăn (B etu la a lb a ). — P roducători de m ană pe ulm (U lm u s fo lia c e a ) . . — P rod ucători d e m ană — P rod u cători nogyna) p e alun (C o ry lu s a v e lla n a ). .

de m ană pe gherghinar (C ra ta e g u s m o ......... .................................................................................. 89 . . . . . fi . 91 90

— P rod ucători de m ană pe p la n te cu ltiv a te . p e rio a d e le d e se creţia m an ei, în R .S .R . .

In sectele p ro d u c ă to a re d e m ană, p la n te le lo r g a zd a

Pag.
6. D u şm an ii in sectelo r p rod u cătoare în de m ană b io lo g ic , al păd u rii. 94 95

7. P ro d u c ă to rii de

nană

c o m p le x u l

U I. F U R N IC IL E D E P Ă D U R E ŞI R E L A Ţ IIL E A C E S T O R A C U IN SE C T E L E P R O D U C Ă T O A R E D E M A N A 1. B io lo g ie şi r ă s p î n d i i e .................................................................... 2 . F u rn icile î n circu itu l b io lo g ic al pădurii , . . 3 . în m u lţirea a rtificia lă ţ i p ro tecţia fu r n ic ilo r de p ăd u re

98 98 102 106

\S

IV . V A L O R IF IC A R E A M E L IF E R E D I N 1. P racticarea t

S U P E R IO A R A

A

RESU R SE LO R , 110 110 123 125

Z O N A F O R E Ş T IE R A M O N T A N A

.A
stu p ă ritu lu i pastoral în zo n a forestieră

*
.

— A legerea v e t fe i d e stu p in ă ' • — Pregătirea fa m iliilo r de a lb in e pentru culcsul de pădure. 2. R e z u lta te p riv in d m o n ta n ă valorificarea cu lesulu i rciu r«clor m e lifc ic dc n u n ii . , din zon a . . .

3. Elaborarea

p r o g n o zei

137 143 144 144 145 145 148 150 150 151

4. O rgan izarea p u n ctclo r dc p ro g n o ză ţi avertizarea cu lesu rilo r. > — O b iectivei* p r i n c i p a l e ............................................................ — Structur’a organ izatorică

a p u n ctelor de p to g n o ză ţi
. dc . . . . . . . . p iir .» » ;-1 >i a v ertizarea . . . . .

avertizarea culesurilor . — A m p lasam en tu l p u n ctelor rca d atelor ob ţin u te

— Sarcinile ce revin o b su rta to rilo t vn ju n tari şi rom unica— C en tralizarea, prelucrare» şi traiK m iierea d atelor dc pe în treg teritoriul R. S. KomAnia , . *' * wŞ ’* ■ n# . • < • f V . M IE R E A DE M ANĂ ŞI C A R A C T E R IZ A R E A E I . dc . m ană . . . . . . . . .

1. D e fin iţia şi clasificaţia m ierii 3 . V aloarea alim en tară a m ierii

2. P ro p rietă ţi fiz ic e şi c o m p o z iţia ch im ică

159

4. E x tra cţia şi prelu crarea m ierii dc m ană 161 5. S o rtu ri d e m iere de m ană . ............................................................162 6. M ierea d e m ană ca rezervă liilo r d e alb in e . . . . 7. C riteriile de recu n oaştere a de hrană p en tru . . iernarca i .. . fam i­ ,. 164 167

m o r ta lită ţii a lb in elo r datorită

m ierii d e m ană şi m ăsu rilor de preîntâm pinarea pagubelor. B i b l i o g r a f i e ......................................................................................171 Explicaţii termeni teh n ic i. . . ■ . . .

176

P R E F A J Â Extinderea pe suprafeţe to t mai mari a tratamentelor cu insecticide şi erbicide, pentru combaterea dăunătorilor din agricul­ tură şi pomicultură, a contribuit'în ultim ii ani la orientarea apicul­ torilor tot măi accentuat spre valorificarea resurselor m elifere din zona forestieră. t ‘ y < • în acelaşi tim p, cerinţele mereu crescînde pentru mierea de mană (mierea dc pădure) a tît pe piaţa internă, cit mai ales la export, constituie în prezent încă un puternic argument pentru in­ tensificarea stupăritului pastoral în zona forestieră şi în special în zona Coniferelor, la culesul de mană. Dacă pînă în ultim ul deceniu, mierea de mană şi in general sorturile de miere de culoare închisă erau subapreciate şi cotate mai slab de u t cele de culoare deschisă, astăzi pe piaţa mondială, se preferă mierea de mană sau mierea de pădure, întrucît aceasta prezintă o valoare alimentară şi terapeutică superioară. În tru cît şi la noi în ţară, problema valorificării superioare a resurselor melifere din zona forestieră constituie o preocupare şi o necesitate actuală, Asociaţia crescătorilor de albine a luat iniţiativa de a pune la îndem îna apicultorilor o lucrare care să răspundă, la nivelul cunoştinţelor contemporane, aspectelor m ultiple ridicate în această direcţie de producţia apicolă, în plină dezvoltare. în acest sens, pe- baza observaţiilor şi cercetărilor proprii, în­ treprinse în perioada 1962— 1970 şi folosind totodată un bogat material docum entar, am întocm it prezenta lucrare care să consti­ tuie pentru apicultorii din ţara noastră un preţios îndrum ar în vederea valorificării pe scară, largă a resurselor melifere din zona de deal şi munte. Lucrarea cuprinde cinci capitole. In prim ul capitol se prezintă im portanţa manei ca sursă meliferă, originea şi clasificarea manei. De asemenea se prezintă m odul de form are al manei, precum şi unele aspecte com parative, cu pri­ vire la com poziţia chimică a sevei vegetale, manei şi a nectarului, în vederea elucidării acestor noţiuni, care deseori dau naştere la confuzii şi interpretări eronate.

în capitolul al doilea se dă o clasificare a producătorilor dc mană şi se descric succint morfologia şi ciclul biologic al acestora. Speciile de producători de mană se tratează în ordinea im portanţei economico-apicole, (imndu-se seamă ţi de condiţiile de mediu ce influenţează ritm ul lor de dezvoltare precum fi secreţia manei. De asemenea se prezintă im portanţa şi ponderea economică a plantei-gazdă, în com plexul floristic şi de faună din ţara noastră. O atenţie deosebită s-a acordat speciilor de producători, care prezintă o largă răspîndire la noi în ţară şi care asigură în con­ d iţii favorabile de cules, recolte însemnate de miere de mană. în cuprinsul lucrării, celorlalte specii, care. au o răspîndire mai mică în masivele forestiere şi care prezintă o im portanţă apicolă redusă, li s-a rezervat un spaţiu mai restrîris. în capitolul al treilea se tratează biologia, răspîndirea şi im ­ portanţa furnicilor, în com plexul biologic al pădurii, insistîndu-se îndeosebi asupra relaţiilor de nutriţie (Irofobioză), ce exista între acestea şi insectele producătoare de marjă. Se evidenţiază de ase­ menea, rolul pe care îl au furnicile de pădure în sporirea producţiei de mană şi respectiv a mierii de mană. în capitolul al patrulea se prezintă, pe baza cercetărilor efec­ tuate în ţara noastră, metoda de elaborare a prognozei culesului de mană şi organizarea punctelor de prognoză şi avertizarea culesurilor. De asemenea sînt date indicaţii şi recomandări prac­ tice, cu privire la alegerea vetrei de stupină şi pregătirii fam iliilor de albine, în vederea obţinerii unei eficienţe sporite la practicarea stupăritului pastoral în zona montană. în ultim ul capitol se discută, pe baza datelor din literatura de specialitate şi a rezultatelor experimentale proprii, com poziţia chimică a mierii de mană com parativ cu mierea florală, precum şi valoarea alimentară şi terapeutică ă acestor sorturi de miere. O atenţie deosebită se acordă mierii de mană, ca rezervă de hrană pentru iernarea fam iliilor de albine, precum şi măsurilor necesare pentru prevenirea intoxicărilor. în încheiere dorim să m enţionăm , că în executarea lucrărilor şi a observaţiilor pe teren, am prim it un sprijin deosebit din partea conducerii Asociaţiei crescătorilor de albine, pentru care adresăm cu această ocazie respectuoase m ulţum iri şi deplina noastră re­ cunoştinţă. De asemenea, adresăm m ulţum iri tovarăşului dr. doc. M anolache C. profesor la catedra de entomologie a Institutului Agro­ nom ic N . Bălcescu, pentru sprijinul acordai la identificarea unor specii de producători de mană.
AUTORUL

6

I. MANA, ORIGINEA Şl COMPOZIŢIA El
1. IM P O R T A N Ţ A M A N EI C A SURSĂ M ELIFERÂ
<

Paralel cu m ărirea num ărului fam iliilor de albine şi introdu­ cerea trep ta tă a noilor m etode eficiente de creştcre şi întreţinere este necesar să se studieze căi noi de îm bunătăţirea bazei melifere, precum şi de valorificarea superioară a resurselor melifere exis­ tente, pentru a satisface integral cerinţele actuale ale producţiei api­ cole în plina dezvoltare. în acest context trebuie să m enţionăm că o sursă m eliferă de m are perspectivă pentru apicultura ţării noastre, nevalorificatâ pînă în prezent decît într-o mică proporţie, o constituie mana sau rouă dc miere. în .special m ana produsa din abundenţă în regiunea forestieră, de anum ite specii de insecte din familiile Lacbnidae şi Lecaniidae, asigură obţinerea unor sorturi de miere, cu o m are va­ loare alim entară şi terapeutică, prezenţînd totodată o arom ă fină şi un gust plăcut. ţ ■ f-, Din cercetările efectuate, de Staţiunea centrală de cercetări pentru apicultură şi sericicultură, a rezultat că, anual se produc, în to ată regiunea forestieră, începînd din C îm pia D unării, cu p ă­ durile întinse de sălcii şi pînă în zona m ontană, cu nesfîrşitele m a­ sive de conifere, însem nate cantităţi de m ana, care, în condiţii fa ­ vorabile, asigură culesuri susţinute de producţie, ce se soldează cu recolte bune de miere de m ană. Astfel, în anii favorabili, recolte­ le de miere de m ană depăşesc la culesul de salcic 20 kg/fam ilia de albine, find necesar să se efectueze cîte 2— 3 extracţii în decurs de 3 săptăm îni. De asemenea, la m ana de stejar, tei, plop etc. se rea­ lizează periodic, la 1— 4 ani, recolte însem nate de miere de m ană, care înregistrează frecvent în anum ite păduri de foioase, unde se practică stupărit pastoral, cîte 8— 15 kg/fam. albine. Şi în zona coniferelor, în anii favorabili, se obţin adesea re­ colte bogate de miere de m ană (miere de brad), ce depăşesc în une­ le m asive din judeţele Alba, B istriţa-N ăsăud, H unedoara etc. 40 kg/fam ilia de albine (fig. 1). D in aceste cîteva exemple citate, reiese evident im portanţa şi ponderea economică a manei ca sursă m eliferă şi în special a m a­ 7

nei din zona coniferelor, a cărei calitate superioara este recunos­ cută unanim pe plan mondial. Valorificarea raţională a acestei rezerve melifere im portante din regiunea forestiera a devenit astăzi cu a tît mai actuală, cu cît în zona agro-pom icolă posibilităţile de practicarea stupăritului se restrîng treptat, prin m odernizarea m ăsurilor agrotehnice şi în spe­ cial prin extinderea pe suprafaţe to t mai m ari a tratam entelor chimice de com baterea dăunătorilor culturilor agricole şi ai live­ zilor pomicole. M enţionăm faptul că eficienţa economică a stupăritului pas­ toral la culesul de m in ă se m ăreşte considerabil, dacă acest cules coincide sau alternează şi cu unele culesuri de nectar şi polen, fu r­ nizate de plantele melifere din zona respectivă (fig. 2). Subliniem că, suprapunerea culesului de m ană cu cel de nectar şi polen pre­ zintă nu numai im portanţă pentru sporirea recoltei de miere, ci şi sub raportul dezvoltării corespunzătoare a fam iliilor de albine, care dispunînd de polen (sursă proteică), au condiţii bune pentru o creştere norm ala a puietului, prevenindu-se astfel uzura şi slăbi­ rea fam iliilor, ca în cazul unui cules pi.fr de m ană.

Fig. 1 — S tu p ăritu l p astoral în zon a con iferelor B aleea 1450— 1500 ra (jud H u n ed oara) ( o r i g i n a l )

8

Fig. 2 — C ulesul de m ană altern ează cu cel de la floarea de fîn eţă (M arginea— H a ţeg ) ( o r i g i n a l )

2. O R IG IN E A , D E F IN IŢ IA ŞI C LASIFICAREA

M A N EI

Problem a manei datează din cele m ai vechi tim puri, de peste 3000 ani. în antichitate se credea că m ana este de origine cerească. M ai tîrziu însă, pe m ăsură ce studiile s-au ap ro fu n d at şi în acest domeniu, originea manei a fost clarificată. O contribuţie însem nată în această direcţie a fost adusă de cercetările naturalistului Ehrenberg, întreprinse la începutul secolului al X lX -lea, în regiunea Sinai, prin care s-a precizat că m ana este produsă în general dc insecte. Prin denum irea de mană se înţelege acea substanţă dulce, lim ­ pede şi vîscoasă, uneori solidificată, ce se află în anum ite perioade ale anului pe frunzele, ram urile sau tulpinelc plantelor. M ana p oate fi de origine vegetală, cînd e secretată direct de p lan tă (frunze, m uguri etc.) sau de origine anim ală, cînd e produsă p rin interm ediul anum itor insecte. M ana de origine vegetală apare în n atu ră relativ în cantităţi mici şi prezintă o im portanţă redusă pentru apicultura. Astfel, pri9

m ăvara tim puriu aceasta apare pe arţar, tei, mesteacăn, anin, sal­ cie etc, dato rită fenomenului de lacrimarc norm ali, ce se produce din cauza presiunii radiculare, determ inate de trecerea plantelor de la perioada de repaus din tim pul iernii, la starea activă de ve­ getaţie. T o t astfel, prim ăvara, după apariţia frunzelor, cînd seva este abundentă şi bogată în substanţe zaharoase, excesul din plantă se elimină sub form ă de picături, prin anumite celule cu structură specială, ce sînt dispuse pe manginea frunzelor sau la vîrful lor, denum ite hidatode sau stom ate a c v ife re ; fenomenul p oartă denu­ m irea de gutaţie (fig. 3). în lipsa unui cules de nectar, în prim ăvară tim puriu albinele culeg de pc frunze şi m uguri picăturile cristaline elim inate prin stom atele acvifere (m ana vegetală). însă, prin faptul că această m ană apare în cantităţi reduse şi numai pentru o perioadă relativ scurtă, aceasta nu furnizează decît culesuri slabe de întreţinere şi deci prezintă pentru apicultura "o im portanţă cu totul redusă. Unii autori (49), pe baza observaţiilor efectuate în cadrul experim ental, semnalează o a ltă form a de m ană vegetală şi anume aceea produsă pe frunze în urm a în ţepăturilor unor insecte şi care, după părerea noastră, nu aduce un aport însem nat producţiei apicole. t ^, r • O im portanţă deosebită prezintă însă, pentru apicultură, m ana de origine anim ală care provine din excreţiile (secreţiile) anum itor insecte ce se hrănesc cu seva plantelor. Aceste insecte fac p arte din ordinul H om optera.
*. ; , -■

3. C U M SE FO R M EA ZĂ M A N A (E X PL IC A Ţ IA B IO LO G IC A ) P entru a înţelege mai bine procesul biologic de form are a manei de origine anim ală este necesar să cunoaştem unele aspecte din anatom ia insectelor producătoare dc m ană (H om optere) şi în special alcătuirea aparatului digestiv. M enţionăm de la început că toţi producătorii de m ană se caracterizează p rin tr-o construcţie specială a ap aratu lu i lor bucal, care se compune din 2 maxile şi 2 m andibule alungite, subţiri şi ascuţite la vîrf, în form ă de stileţi, cu ajutorul cărora înţeapă şi absorb seva elaborată a plantelor (fig- 4). A paratul bucal se com pletează cu buza superioară — labrum — şi cu buza inferioară — labium — ce form ează un jgheab alungit în interiorul căruia mandibulele, transform ate în stileţi m andibulari şi maxilele, în stileţi m axilari, alcătuiesc rostrul cu 2 canale. Prin canalul îngust—canalul salivar— se introduce saliva în ţesutul liberian al plantei, care pe de o parte are rolul să înles­ nească alunecarea şi dirijarea stileţilor m andibulari, iar pe de altă parte, să contribuie la pregătirea sevei din plantă, în vederea absorbţiei ei ca h rană prin cel de al doilea canal, cu diam etrul mai m are — canalul alim entar. Trebuie să subliniem că seva pătrunde în aparatul bucal (rostru) al insectelor fără efort din partea acestora, dato rită p re­ siunii naturale ce există în plantă. D in aparatul bucal, hrana ajunge prin înghiţire în ca­ nalul digestiv. Acesta este fo rm at din esofag, intestin m ijlociu şi posterior, cameră fil­ tra n tă şi rect (fig 5). C ea m ai im portan- > tă p arte din sistemul digestiv al acestor in­ secte o constituie ca­ mera filtrantă, care are rolul de a regle­ m enta digestia şi de a asigura trecerea lichi­ dului în exces pe calea cea mai scurtă, în in­ testinul posterior. Este interesant de m enţio­ Fig. 4 — A p aratu l bucal la H o m o p tere (după n a t că seva absorbită W e b e r 47) 11

F/g. Sa — P icături fin e d e m in ă pe o ram ură de brad, se ob servă şi lach n id c care se hrănesc intens ( o r i g i n a l )

nu trece neschimbată prin canalul digestiv, ca p rin tr-u n filtru, ci suferă m odificări biochi­ mice însem nate sub acţiunea ferm enţilor şi a enzim elor secretate de insectă. în concluzie procesul biologic de for­ mare al manei este urm ătorul : d ato rită regimului de viaţă sedentar, fără consum mare de energie, aceste insecte consumă zaharurile din seva elaborată, pe care o absorb, numai în tr-o proporţie redusă (cca. 10% ) pentru funcţiile lor organice, restul de zaharuri fiind elim inate sub form ă de m ană ; în schimb, pentru creştere şi dezvoltare, acestc insecte au nevoie de cantităţi însem nate de proteine, ce se găsesc în sevă în proporţii foarte mici. Astfel, pentru a-şi satisface necesarul de
F ig. 5 — C an a d ig estiv al A p h id o id e a (după P . P e s s o n , 21)

substanţe proteice, aceste insecte sînt nevoite sâ absoarbă în apara­ tul digestiv o imensă cantitate dc sevă, din care reţinîndu-şi substan­ ţele indispensabile vieţii, elim ină excesul sub form ă de picături fine, cristaline şi foarte dulci carc este m ana (fig. 5a).

4. ASPECTE C O M PA R A T IV E P R IV IN D C O M P O Z IŢ IA C H IM IC Ă A SEVEI, M A N E I ŞI A N E C T A R U L U I Seva care circulă prin vasele conducătoare ale plantei consti­ tuie m ateria prim ă pentru ambele resurse m elifere : nectarul şi mana. D iferenţa dintre acestea constă în faptul că nectarul este furnizat direct de p lan tă, fiind secretat de ţesutul glandelor nectarifere, în tim p ce m ana este rezultatul activităţii unor insecte ce se hrănesc cu seva plantelor. Aceste insecte îşi procură hrana fie din vasele liberiene (tuburile ciuruite) care alcătuiesc floem ul sau scoarţa, fie din vasele lemnoase, ce form ează xilem ul (lemnul) (fig- 6). , T . ' -v.

Fig. 6 — S ecţiune în ţesu tu rile con d u ctoarc ale p lan tei (d u p ă O z c n d a, 32)

13

Cei mai valoroşi sub raportul calităţii manei sînt producătorii dc m ană care se hrănesc din floem, deoarece prin acesta circulă seva elaborată prin asimilaţie, în timp ce prin vasele lemnoase circulă seva brută. Albinele, culegînd mana sau nectarul, Ic prelucrează în acelaşi mod şi le depun în faguri sub fonnă de miere şi anume : miere de flori (m onofloră sau p o liflo ri), aceea rezultată din prelucrarea nectarului, miere de mana (miere dc pădure), cea rezultată de la culesul de m ană şi miere de amestec, cînd albinele culeg concomi­ tent, din ambele resurse (nectar şi m ană), în diferite proporţii, predom inînd una sau cealaltă, după sezon şi gradul de atractivitate (concentraţie, abundenţă, accesibilitate etc.). în concluzie, atît nectarul cît şi m ana provin din seva p lan­ telor, deosebirea între ele constînd numai în modul şi form a sub care acestea devin accesibile albinelor. Seva elaborată este în general foarte bogată în substanţe nu­ tritive, acestea variind în ceea ce priveşte concentraţia şi proporţia diferiţilor constituienţi, în raport cu ‘ planta, fcnofază (înm uguri­ rea, form area florilor, creşterea fructelor etc.) şi anotim pul. Astfel seva elaborată conţine 10-^-30o/o substanţă uscată, din care : hidraţi de carbon (zaharuri) 5— 25»/o, proteine 0,03—0,27«/o şi substanţe m inerale 1— 3% . De asemenea, conţine, în diferite proporţii, acizi organici şi vitam ine ; reacţia sa este alcalină avînd pH 7,4—8,7. A nalizînd spectrul zaharurilor din seva elaborată, în cazul a 250 de plante aparţinînd la 55 fam ilii botanice, M aurizio a diferenţiat 3 grupe de plante şi anum e : — prim a grupă, plantele a căror sevă elaborată conţine num ai zaharoză ; aici se încadrează unele specii m elifere im portante ca : salcîmul alb (R obinia pseudaccacia), arţarul (Acer sp.), m olidul (Picea excelsa) e t c .; — a doua grupă cuprinde speciile a căror sevă elaborată con­ ţine în cea mai m are parte zaharuri superioare (oligozaharide) precum şi ceva zaharoză. Din această grupă fac p arte plantele din fam iliile Oleaceae, Verbenaceae, M yrtaceae etc. ; — a treia grupă de plante cuprinde speciile a căror sevă con­ ţine în cea mai m are proporţie zaharoză şi num ai într-o mică m ăsură alte zaharuri. Din această ultim ă grupă fac parte m ajori­ tatea plantelor melifere. La unele specii din familiile Oleaceae şi Rosaceae, s-a găsit în sucul celular alături de zaharuri şi alcool zaharat, ca m anitol şi sorbitol. Z aharurile simple ap a r relativ ra r în sucul celular şi răm în în general lim itate la proporţii mici. Form area celorlalte zaharuri sînt condiţionate de sezon şi de procesele horm onale ce 14

au loc în frunze. Astfel în sucul celular al aceleiaşi plante, poate predom ina în prim ăvară zaharoza, iar spre toam nă alte forme de zaharuri. Sub raportul conţinutului în proteine în sucul celular apar mai ales acizii aminici şi amidele, ca de exemplu acidul glutamic, acidul asparaginic, glutam ina şi asparagina. C antitatea şi calitatea substanţelor proteice din sevă variază de asemenea în raport cu fenofaza şi anotim pul. în general conţinutul în proteine creşte din vară spre toam nă. Pe lîngă elementele de bază, zaharuri şi substanţe proteice, seva elaborată conţine acizi organici (ac. malic, ac. citric), vitam ine din grupa B (Bi, Bî , B#), C. etc. ; de asemenea magneziu, potasiu şi alte substanţe minerale. Mana, a cărei origine şi proces biologic de form are sînt bine clarificate în prezent, se caracterizează printr-un conţinut în sub­ stanţă uscată de 5 — 18o/0, din care zaharurile reprezintă 90—95% , proteinele 0,2— 1,8% , iar substanţele m inerale, acizii organici, vitaminele etc. cca. 5 % . Spre deosebire de sucul celular, care pre­ zintă o reacţie alcalină, reacţia manei este uşor acidă, avînd o valoare a p H = 5 ,9 — 7,8, ceea ce constituie un aspect pozitiv pentru îm bunătăţirea calităţii mierii de m ană. Este cunoscut faptul că spo­ rirea acidităţii la substanţele de hrănire a fam iliilor de albine con­ tribuie la creşterea puterii bactericide a acestora şi respectiv la m ă­ rirea rezistenţei îm p o triva diferitelor infecţii (I a c h i m o w i c z). C om poziţia manei variază pe de o p arte în ra p o rt cu planta gazdă, fenofaza şi anotim pul, iar pe de altă p arte în funcţie de specia producătoare de mană. Pe baza ultim elor analize şi cercetări întreprinse de D u s p i v a (41) s-a stabilit că în m ană apar, pe lîngă substanţele componente ale sevei, şi form e noi de zaharuri, neîntîlnite pînă în prezent în sucul celular. Acestea sînt rezultatul acţiunii ferm enţilor şi secreţii­ lor produse de insecte care contribuie nu num ai la descompunerea zaharurilor din sevă ci şi la form area de zaharuri superioare (oligozaharide), unele dintre acestea descoperite pentru prim a oară în m ană (melezitoza). Deosebit de im portant este fap tu l că uneori sub influenţa acestor ferm enţi se p o t form a unele substanţe zaharoase, ce sînt ignorate de albine şi alte insecte consum atoare de m ană. Astfel afida roşie a mărului (Eriosoma lanigerum H ausm .) elimină pe frunze alcool zah arat (sorbitol, inozitol), în loc de zahăr. Aşa se explică fenomenul că în unele cazuri, m ana anum itor insecte, în ciuda producţiei ei în m asă şi a condiţiilor favorabile de zbor, nu este totuşi culeasă de albine. D upă Z ander c ita ta t de M aurizio, m odificarea p arţială a com poziţiei manei de la o specie de p ro ­ 15

ducător la alta este datorită ferm enţilor ţi a secreţiilor specifice fiecărei specii de insectă. S-a stabilit că aceste transform ări bio­ chimice, sub influenţa ferm enţilor şi a enzim elor producătorilor de m ană, însemnează adesea o am eliorare a calităţii manei, asemă­ nătoare m odificărilor ce se petrec la prelucrarea nectarului în miere dc către albina m eliferă. Spre deosebire de spectrul zaharurilor, care aşa cum s-a arătat, suferă m odificări im portante de la sevă la m ană, spectrul proteic al manei este întrutotul asem ănător cu cel al sevei plantei gazdă, urm înd variaţiile condiţionate de anotim p şi mersul vremii. In unele cazuri însă, apar în m ană pe lîngă am inoacizi pre­ zenţi în sevă şi am inoacizi noi, ca de exemplu acidul gama aminobutiric (K 1 o f t). Acest produs nou se presupune a fi rezultatul metabolism ului insectei sau constituie un produs al activităţii simbionţilor *, capabili să fixeze şi să transform e azotul din aer. P entru că în m ană m ai există unele substanţe neîntîlnite în seva plantei gazdă, se deduce că simbionţii joacă un rol şi în sinteza vitam inelor, îndeosebi a celor din grupa B, care sînt rare sau unele lipsesc com plet în sucul celular.

Fig. 7 — N ecta rii d e d o v lea c

florale

la

floarea

Fig. 8 — N ecta rii e s tr a ­ flo ra le la fru nza d e cireş în com p lex este tratata în ca­

* S im b io n ţi = P rob lem a sim b ion ţilor p ito lele II şi V din p rezen ta lucrare.

16

t'ig

9 — S ecţiu ne în glanda n eciariferă la salcîra ( o r i g i n a l )

N ectarul este secretat dc glandele nectarifere sau nectarii. D upă poziţia lor pe plantă, se p o t diferenţia nectarii florale ce «e găsesc chiar în interiorul florii (fig. 7) şi nectarii extraflorale, ■ care sînt dispuse în afara florii, fie la baza frunzei pe peţiol, pe stipcle, bractee etc. (fig. 8). Ţesutul secretor se com pune din celule mici, cu pereţi subţiri > bogate în plasm ă. S tructura nectariilor prezintă particularităţi i dc la o specie la alta (fig. 9). La m ajoritatea plantelor melifere, nectariile florale sînt alim enate p rin ambele ţesuturi conducătoare : floemul (ţesutul liberian) >i xilemul (ţesutul lemnos). N ectariile aprovizionate de floem secretă în general nectar cu o concentraţie mai ridicată în zahăr, pînă la 60— 70% , pe cînd cele avizate num ai la xilem secreta un nectar m ai diluat, fiind rareori cules de albine (49). C om poziţia chimică a nectarului se deosebeşte de aceea a sucu­ lui celular, fiind în special m ai săracă în substanţe proteice (am i­ noacizi). S-a constatat că, cu cît glandele nectarifere sînt m ai m ult diferenţiate anatom ic, cu a tît conţinutul în am inoacizi este m ai redus. T ransform ările chimice încep în nectarii chiar în tim pul se­ creţiei de nectar, cînd enzimele care reduc zahărul acţionează
I — Mierea de mani 17

asupra hidraţilor de carbon din sevă. în general nectarul conţine un amestec, în diferite proporţii, de zaharoză, fructoză şi glucoza, în funcţie de specia meliferă şi familia botanică. A stfel la m ajori­ tatea plantelor din fa m ilii Crucifere, la unele Borraginaceae, Scrophulariaceae etc., nectarul conţine în special glucoză şi fructoză, iar zaharoză aproape de loc. în schimb la multe specii din fam. Leguminosae (salcîm, spacetă, trifoi etc.), Labiate (lavandă, salvie etc.) precum şi la salcie, castan sălbatic etc., în nectar predom ină zaharoza. Este interesant de rem arcat că gradul dc atractiv itate şi preferin ţă a albinelor pentru diferite flori este în funcţie nu numai de concentraţie în zahăr a nectarului ci şi de proporţia relativă a zaharurilor com ponente din nectar ( M a u r i z i o ) .

18

II. INSECTELE PRODUCĂTOARE DE MANĂ Şl PLANTELE LOR GAZDĂ
D ate generale. Insectele producătoare de m ană sînt în general foarte răspîndite în natură. P înă în prezent num ărul speciilor de homoptere cunoscute se ridică la aproxim ativ 25.000 fiind răspîndiie în toate regiunile globului [21]. Astfel, unele specii ajung pînă în zonele reci ale A rcticii şi A ntarcticii, pînă acolo unde vegetează plantele fanerogame. în legătură cu plantele pe care se hrănesc (plantele gazdă), cele mai numeroase specii sînt localizate în re­ giunile tropicale şi subtropicale. Aceste insecte se hrănesc cu seva vegetală, unele fiind pro­ prii anum itor specii de plante (monofage), altele avînd un caracter cnai general, p arazitîn d pe plante din diferite specii şi fam ilii (nligofage). în acelaşi tim p, în cadrul fiecărei grupe de hom optere există genuri şi specii, legate de anum ite zone : stepă, pădure, zona m on­ tană etc. Deci sub ra p o rt ecologic, se constată o repartiţie deosebită, ■tît pe verticală cît şi pe orizontală. i C apacitatea de înm ulţire a producătorilor de m ană este con­ siderabilă. O singură m atcă (fundatrice) naşte în cursul vieţii mai multe duzini de urm aşi care îm preună dau naştere la mii de nepoţi ţi aceştia în continuare la zeci de mii de strănepoţi. în generaţia urm ătoare s-ar putea ajunge la milioane şi în cealaltă la m iliarde dc urmaşi, dacă ar răm îne toţi în viaţă. în consecinţă, fam ilia unei singure m ătei ar ajunge după trei generaţii la 820 biliarde de urmaşi, iar copiii acestora la 82 0 X 1 0 15. i ionsiderînd că fiecare insectă a r cîntări în medie aproxim ativ un iniligram, în acest caz, întreaga populaţie de insecte ar atinge greu­ tatea de 820 milioane tone, ceea ce a r echivala aproxim ativ cu pro­ ducţia m ondială de grîu pe trei ani [53]. Această tendinţă uriaşă de dezvoltare a insectelor producătoare dc m ană este stăvilită puternic şi în m od perm anent de un complex 19

de factori biotici şi abiotici, care joaca de fapt un rol hot.irîtor în m enţinerea echilibrului biologic în n a tu ri. în Europa, producătorii de m ană sînt în general bine repre­ zentaţi, fiind mai răspîndiţi în zonele forestiere din A ustria, R. S. Cehoslovacia, Elveţia, F ranţa, Italia, R. D. Germ ană, R. 1 . a G er­ m aniei, U.R.S.S., R. S. Polonia, Iugoslavia, R. S. Roinini.i etc. N u m ărul speciilor de producători de mană (H um uptcrac) pe continentul european este foarte m a re ; referindu-ne îm ă mimai la speciile ce prezintă im portanţă apicolă, acestea se cifrei/.'i la 60, din tre care 52 specii aparţin subordinului aphiduule.i. specii fa­ miliei lecaniidae şi 2 specii familiei Psyllidae. Pe IÎim. i u <stea mai există încă aproxim ativ 40 specii de producători de m.uui, asupra cărora cercetările sînt în curs [41, 53]. în ţara noastră, unde condiţiile de clin ii şi viy.ei.iin .înt în general favorabile dezvoltării unei faune şi flore. boj|,ne ţi variate, se întîlnesc toate aceste specii dc producători de m ana. Im portanţa economică a acestora diferă însă dc la o zonă la alt.i ,i >lo la un un m asiv la altul, în rap o rt cu condiţiile dc vegetaţie >i miertu limat, ce le caracterizează. M enţionăm că pînă în prezent s-au cercetat numai o parte din speciile am intite şi anum e cele cu im portanţă cconomicA m u mare, celelalte fiind identificate şi urm ărite cu privire li intensitatea secreţiei manei, precum şi a gradului de cercetare ti > • t<*i .i de > către diferite insecte consum atoare de m ană şi în tpeii.il ii* către albine. 1. C LA SIFIC A R EA P R O D U C Ă T O R IL O R DE M A N A Insectele producătoare de m ană fac parte din o u l i n u l Ifom optera, care cuprinde 5 subordine şi an u m e: C icadoidtJ, Ptyllvidca, Aleyrodoidea, Coccoidea şi A pbidoidea [4], D intre aco.tv.t, im por­ tan ţă pentru apicultura prezintă m ai ales ultimele două subordine : Apbidoidea şi Coccoidea. Subordinul Apbidoidea cuprinde urm ătoarele familii : — Familia Lachnidae** cu subfamiliile Cmarinae, I achninae şi Traminae. — Familia Cbaitophoridae * cu subfamiliile C baitophorinac şi Syphinae. — Familia Callaphididae * cu subfamiliile Phyllaphidinae, C allapbidinae şi Therioaphidinae.

— Familia A phididac * cu subfamiliile Pterocommatinae, A phidinae, Anurapbidinae, M yzinae, D actynotinae. — Familia Telaxidae cu subfamiliile Anoecinae, Telaxinae, H ormaphidinae. — Familia Pemphigidae cu subfamiliile Scbizoneurinae, Pempbiginae, Fordinae. — Familia Adelgidae * (Chermesidae) cu subfamiliile Pineinae, Adelginae. — Familia Phylloxcridae cu subfamiliile Phylloxerinae şi Pbylloxerininae. — Subordinul Coccoidea cuprinde familiile : — Margarodidae, Lecaniidae ** Kermidae, Pseudococcidae * şi Diaspididae. A m intim de asemenea printre producătorii de m ană, cu mai mică im p o rtan ţă pentru apicultura in ţa ra noastră şi unele specii din fam ilia Psyllidae, subordinul Psylloidca, ca de exemplu : Psylla mali, Psylla piri, Psylla ulm i etc. 2. M O R F O L O G IA IN SE C T E L O R P R O D U C Ă T O A R E DE MANĂ P roducăorii de m ană (H om opterele) sînt insecte exclusiv terestre, fitofage, de diferite forme şi m ărim i, de la 0,5 mm la unele afide, coccide etc., pînă la 80 mm la unele specii de cicade. C orpul producătorilor de m ană este form at din trei p ărţi principale : capul, toracele şi abdom enul. C apul este în general mobil şi hipognat (oblic în jos) la subordinul Ciccadoidea, Apbidoidea, Psyloidea şi rareori o rtognat (vertical în jos) ca la adulţii de Aleyrodoidea. (fig. 10). C apul p rezintă organe vizuale, antene şi ap a ra t bucal. C a organe vizuale există ochi compuşi, ochi simpli (oceli) şi ochi lar­ vari persistenţi. M ajoritatea acestor insecte, cu excepţia femelelor de Coccidae şi a larvelor de Psyllidae, prezintă antene lungi, com­ puse din 4— 15 articole, la suprafaţa cărora se află perişori sen­ zoriali. A paratul bucal prezintă, în esenţă, aceeaşi conform aţie la toţi producătorii de m ană (Apbidoidea, Psylloidea, Coccoidea) fiind ad a p ta t p en tru în ţep at şi supt. Acesta se com pune din buza supe­ rioară (labrum ) care este m ult redusă şi buza inferioară (labium), ce form ează rostrul. Labium este în form ă de jgheab în care alunecă
* F am ilii care cuprind specii im p ortan te p en tru apicultură. ** F am ilii care cuprind specii cu p on d ere eco n o m ico -a p ico lâ m are.

21

Flt l> 11 >.1 îm tir ■.>uri Ic ale < i Im/oi tl md •u liilo r la I •ltiilr, pulul. /I ......... |i< (după P

P O11 Ofl, il)

stileţii m andibulari şi m axilari, iar la cap.it pn im i p m m i/o ria li cu rol tactil. Stileţii m axilari sînt m ult apropi H' unul > , iltul, ei 1 delim itînd două canale suprapuse, unul dorsal, ............... i .malul alim entar — şi unul ventral, m ai mic canalul s.ili« n 11 - ţ ii m an­ 1 dibulari sînt situaţi de o p arte şi de alta a stileţilm .... 'I ni, i.ir Ia extrem itatea lor se află aenticule [4] cu ajutorul > Ihh.i itrăpung ţesuturile vegetale. în tre stileţi este situat nipofarini;eli e> ronstituie o p arte însem nată a aparatului bucal. H ip o far n if h i.i parte la form area pom pei bucale care aspiră alimentele li> Itidc i le con­ duce în faringe. în hipofaringe se află pom pa salviara ian- aspiră >ili v a din conductele glandelor salivare şi o îm ping spre canalul vilivar ventral, delim itat de stileţii m axilari (fig. 11). I nr,\i ele form ează un to t unitar. A ripile sînt membranoase, i.K m ir.....iu' depăşesc în lungime pe cele posterioare. In general mi.t m mIii ulm aripaţi, şi anume cu cîte două perechi de aripi, cu ■ ■.11 in» i ...i m ic im N crvaţiunea este m ult redusă. Frecvent există ţi Im im l 11 i aripi (aptere). I i ml. 1 Ir pi'ulin Uimre de m ană picioarele sînt diferit c 1 form ai' in Imn in> ilf Iclnl de viaţă. La m ajoritatea speciilor, picioarele mi i.lip iu -' pentru mers. La Ciccadoidea, Psylloidea, A lcy tv d m ilt,' p n .......1 ini nlapt.iu pentru sărit. Formele seden­ « tare nu pic io,im le mult reilme (i.iotiindca),
t

22

Abdomenul este al­ cătu it prim itiv din 11 segmente, d ar la m ajo­ ritatea speciilor, segmen­ tul 10 este u n it cu al 11-lea, form înd placa anală (A pbidoidea) sau conul anal (Cicadoidea, Psylloidea). Structura internă a producătorilor de m ană indică prezenţa în tegu­ m ent a num eroase glan­ de ceriere ce p o t fi uni şi pluricelulare. A lături de acestea sc p o t în tîlni la unele specii glande scricigene, cu rol în form area scu­ tului protector al feme­ lei (21) etc. Sistemul digestiv este f .g „ _ Modul de aIimentaţie Ia Homo_ alcatUlt din . cavitatea p tere (du p ă B o n n e m a i s o n ) bucală, fanngele, esofa­ gul, intestinul mediu şi intestinul posterior. Intestinul mediu este astfel constituit încît extrem itatea sa posterioară prezintă o supra­ faţă de contact cu extrem itatea anterioară, alcătuind cam era fil­ tran tă, ce perm ite trecerea hranei direct spre intestinul posterior şi rect. Digestia sc face în intestinul mediu care este secretor, iar absorbţia, în intestinul posterior. Psilidele şi afidele au camera filtran tă m ult sim plificată. Sistemul respirator este traheal : o pereche de tuburi traheene dorsale ce comunică cu exteriorul prin orificii num ite stigme, ce lipsesc întotdeauna în regiunea capului. Sistemul circulator este destul de bine d e z v o lta t; to ţi producă­ torii de m ană, cu excepţia diaspididelor posedă o inim ă şi o aortă. O caracteristică este prezenţa unui organ propulsor (inim a) scurt, localizat în p artea posterioară a abdomenului. Trebuie să adăugăm că între producătorii de m ană (homo­ ptere şi diferite microorganisme-bacterii sau ciuperci — s-a consta­ ta t o endosimbioză [21, 25, 33, 41]. Aceste m icroorganisme de­ numite simbiotici, care sînt ereditari, trăiesc liberi în hem olimfa insectei gazdă, ca la Coccoidea în celulele sanguine sau în celule 23

speciale derivate din ţesutul adipos (corpul gras), ca la Fulgoridae şi C icadidae. Adesea sim bionţii sînt grupaţi în organe speciale, de­ num ite micetome, ca la A pbidoidea, Psylloidea, Aleyrodoidea şi unele Cicadidae. La m ulte grupe de hom optere, micetomele sînt viu colorate şi cu o bogata reţea de trahei. în ra p o rt cu legătura ce există între producătorii de m ană şi simbionţi s-au stabilit urm ătoarele tipuri de simbioze [21] : — Bacterii simbiotice libere în lumenul intestinului mediu. — Simbionţi localizaţi in epiteliul intestinului : ciuperci, ca la Yassidae sau bacterii, ca la Cocoidea. — Simbionţi localizaţi în corpul gras : ciuperci (Ascomycetae) sau bacterii (Cocoidea, Fulgoridae etc). — Simbionţi grupaţi în adevărate micetome (Aleyrodoidea, Aphidoidea, Cicadoidea, Psylloidea etc.). La unele afide, un micetom poate să conţină mai m ulte tipuri de sim bionţi, fie în aceeaşi celulă, fie în celule diferite. Subliniem că, cunoaşterea am ănuniţtă a endosimbionţilor şi a rolului lor în viaţa insectelor producătoare de m ană se datoreşte Prof. P. Buchner şi colaboratorilor săi. Aceştia au stabilit că simbioţii (endosimbionţii) au proprietatea de a sintetiza, din reziduurile mimice, rezultate în urm a procesului de m etabolism bazai al inHctei, substanţe proteice asimilabile şi to to d ată form ează şi unele vitam ine din grupa B. Cunoaşterea precisă a acestui fenomen dc endosimbioză, ce • \l t.i intri- producătorii de m ană şi unele m icroorganisme, pre­ zintă < im portantă deosebită pentru apicultură, deoarece această i drscopei iic ,1 permis elucidarea unor aspecte cu p rivire la calitatca manei şi a mierii de m a n i, dem onstrîndu-se în m od ştiinţific că mana este lipul,i de >nbst.in[ele dc descompunere rezultate în urma metabolismului proteic al iiţsectti [25]. Această precizare rem ar­ cabilă făcută pe plan m ondial, dc specialişti cu renume, a stîrnit un deosebit interes, contribuind şi mai m ult la creşterea im portanţei manei ca sursă m eliferă şi în acelaşi timp la aprecierea justă a valorii nu tritive superioare a mierii de manii (miere de pădure). în continuare este interesant, să dăm o i a iac teri/a re m orfo­ logică a producătorilor de m ană, diferenţiata pe r.rupe de familii (subordine). Afidele (Aphidoidea) sînt insecte de dimensiuni mici, ce v a ­ riază în tre 0,5— 8 mm, cele m ai m ari fiind lachnidole, la m ajori­ tatea speciilor însă, lungimea variază în tre 2— 4 mm. Afidele pre­ zin tă diferite form e, în ra p o rt cu locul de hrană. Astfel, speciile ce trăiesc pe frunzele (acele) de conifere sînt subţiri, ccle dc pe scoarţă au o form ă turtită, iar cele de pe frunzele de foioase sînt 24

m ult turtite. Aceste insecte sînt de diferite culori, predom inînd culorile : verde deschis, m aro-gălbui sau negru. U n fenomen inte­ resant de adaptare la mediu îl prezintă C inara pectinatae N ordl., al cărui corp este verde, cu două dungi albicioase, asemenea frun­ zelor de conifere. Tegumentele sînt moi şi prezintă perişori de forme şi lungimi variabile. C apul este distinct separat de corp la formele aripate, nu însă şi la formele nearipate. La afidele nearipate ochii compuşi sînt reduşi sau lipsesc com plet (Pemphigini). în locul ochilor compuşi, apterele de la Pem phigidae, Chermesidae, Phylloxeridae au numai ochi larv ari persistenţi (trei om atidii) situaţi pe o protuberanţă oculară. La formele aripate, anterior ochilor larvari există ochi compuşi bine dezvoltaţi. Antenele sînt form ate din 3— 6 segmente pe su p rafaţa cărora se află organe senzoriale de miros, constituite din elemente nervoase, separate de m ediul extern p rin pereţi subţiri. Aceste senzorii sînt caracteristice pentru toate formele şi toate stadiile şi sînt localizate pe ultim ile două segmente. L a adulţi şi m ai ales la masculii aripaţi, apar organe senzoriale unite, alcătuind rinariile. O rinarie cuprinde un grup de celule senzoriale, acoperite de o m em brană chitinoasă subţire şi înconju­ rata de o coroană de perişori. La unele specii de afide, există la baza antenelor organe de echilibru. A paratul bucal la afide este tipic producătorilor de m ană, fiind ad a p ta t p en tru în ţep at şi supt. Toracele form ează un to t unic, căci toate cele trei p ărţi sînt concrescute. La indivizii aripaţi prezintă o dezvoltare deosebită mezotoracele care posedă două perechi de aripi m embranoase ; aripile posterioare prezintă perişori iar m arginea aripilor anterioare este solzoasă. A ripile sînt relativ m ari şi în stare de repaus sînt dispuse deasupra abdom enului, fie vertical ca la Aphididae şi Pem­ phigidae, fie orizontal, ca la Pbiloxeridae şi Adelgidae [4]. Picioarele sînt conform ate pentru mers. Femelele sexuate de afide prezintă, pe o porţiune a picioarelor, senzorii, ce se consideră a avea rol de glande odorifice, cu im portanţă în tim pul îm pere­ cherii generaţiei de toam nă. Abdom enul form ează îm preună cu toracele un tot, excepţie făcînd indivizii aripaţi la care se rem arcă o delim itare evidentă. Afidele au orificiul anal situat între două plăci sclerotizate : placa anala şi codiţa. O rificiul genital se deschide între placa anală şi placa genitală. O altă caracteristică a afidelor este că prezintă dorsal în tre segmentul 6 şi 7, organe speciale, num ite com icele. Acestea se prezin tă sub form a unor proem inenţe care se term ină cu pori ce se închid prin contracţia voluntară a unor muşchi. C orniculele îm prăştie un lichid vîscos, galben-m aroniu ; acesta este 25

un amestec de sînge şi ceară ce se întăreşte într-un tim p scurt de la expulzare şi este consi­ derat ca avînd rol de apărare contra p rădătorilor (4,33). Organele de înm ulţire la afide se rezumă la un simplu orificiu genital, în cazul feme­ lelor, iar masculii prezintă un organ tubular, S tructura internă a afidelor indică prezenţa unor glande ceriere cu secreţie a tît dc abun­ dentă îneît la m ulte spccii aco­ peră întreg corpul. La num e­ roase afide (form e aptere de Chermesidae, Pemphigidae, Phylloxeridae), grupele de ce­ lule ceriere sînt dispuse pe fie­ care segment corporal (fig. 12). Afidele prezintă fenome­ nul dc sînge rare reflexă. Sîngele afidelor, pc lîngă clemen­ tele figurate obişnuite, conţine şi celulele ceriere, cc se dife­ renţiază progresiv din anumite leucocite (21), C ocddcle (Coccoidea) se hrănesc cu seva ţesuturilor vii ale plantelor, ca şi afidele, d ar sînt paraziţi mulr o u i specializaţi. Sexele sînt bine diferenţiate. Masculii sînt de regul i mici, aripaţi, dipteri, cu aripile dispuse orizontal ; unele specii au şi masculi arip aţi şi apteri. Masculii prezintă picioare lungi ; aparatul lor bucal este degenerat sau lipseşte complet. Toate aceste caractere m orfologice oglindesc v iaţa masculilor, care este foarte scurtă, uneori de num ai cîteva ore, scopulei unic fiind fecundarea femelei. Femelele sînt m ai m ari decît masculii, aptere, larv iforme, cu corp moale şi tegum ent chitinos ; au picioare rudim entare (fig. 13). A paratul bucal este ad a p ta t pentru în ţep at şi supt, cu m enţiunea că rostrul este redus ca dimensiuni, iar stileţii sînt foarte lungi şi mobili, astfel îneît, din locul fixat, p o t să pătrundă în ţesuturile plantelor pe o suprafaţă destul de mare. 26

Fig. 13 —

L ecaniide (după

H a r a g s i in).

Secreţiile de ceară sînt foarte abundente şi provin de la glan­ dele m ono şi pluricelulare. Perii şi spinii cerieri, secretaţi de glan­ dele m arginale de la femelele de coccide, elaborează ceara sub forme foarte variate (fig. 14). G landele ceriere pluricelulare sc prezintă sub m ai m ulte form e (fig. 15). M ai m ulte celule, cu aceeaşi structură bistologică, sau cu structuri variate pot avea un singur disc secretor cu un por sau cu pori m ultipli. La coccide distribuirea glandelor este specifică, în general sînt grupate în ade­ vărate organe ceriere. Femelele de D iaspididae prezintă grupe de celule ceriere perivaginale, a căror secreţie pulverulentă acoperă ouăle ; la Lecaniidae şi O rthezidae, acestea elaborează un ovisac. Psilidele (Psylloidea) sînt insecte mici de 1— 4 mm. Prezintă în general o structură tipică producătorilor de m ană. Prim ele două perechi de picioare sînt ad ap tate pentru mers, iar a treia pereche este ad a p ta tă pentru sărit. P entru apicultură, ca producători de m ană, prezintă im por­ tan ţă num ai larvele de psilide. Larvele trec prin 5 stadii de dez­ voltare, p roducţia de m ană fiind deosebit de abundentă în ultim ele două stadii. C orpul larvelor este tu rtit dorso-ventral şi prezintă picioare scurte. Larvele sînt mobile num ai în prim ul stadiu, apoi se deplasează foarte anevoios. Unele specii, ca Psylla mali, P. jraxini etc. prezintă o pungă cerieră perianală,a cărei secreţie acoperă m ana într-o pojghiţă de 27

Fig. 14 — T ipuri de p eri cerieri secre­ t a ţi dc gla n d ele m arginale de la larve ;i fo rm ele de C occid e (du p ă K . S u l e )

Fig. 1) — G lan d e ceriere p lu ricelu lare (după K . S u l e )

ccară. Psylla alni, P. buxi, prezintă în locul pungii ceriere, fila­ mente ceroase independente.

3. CICLUL BIOLOGIC
H om opterele se reproduc a tit pc calc sexuală cît ţi prin partenogeneză. înm ulţirea pe calc partenogenetică este destul de frec­ ventă la A phidoidea, Coccoidea, A leyrodoidea ctc. I lerm afrodismul însă se întîlneşte foarte rar şi numai la unele coccide (Pericerya purchasi) [ 21]. La m ulte specii de A pbidoidea, Coccoidea c u . masculii se deosebesc de femele nu num ai prin caractere sexuale prim are ci, adesea şi p rin caractere sexuale secundare. Astfel la coccidc, m as­ culii au corpul conform at norm al, sînt mobili şi prevăzuţi cu aripi în m ajoritatea cazurilor, de asemenea prezintă un ap a rat bucal rudim entar. Femelele în schimb sînt fără aripi, lipsite de picioare şi stau în general fixate pe plantele gazdă. C orpul lor este larviform fig. 16). 28

F ig . 16 — L ecanlida m are în p lin ă secreţie ( o r i g i n a l )

Ciclul evolutiv al unei specii de insecte începe de la ou (la speciile ovipare) sau de la larvă (la sp. vivipare) şi se term ină cu faza adu ltă ; această perioadă alcătuieşte propriu-zis „o generaţie". N um ărul generaţiilor variază la diferite genuri şi specii de pro­ ducători de m ană. Astfel există specii cu o singură generaţie pe an, denum ite m onovoltine ca la unele specii din Coccoidea şi specii cu 2 — 3, sau m ai m ulte generaţii (peste 8— 10 generaţii anuale), denum ite polivoltine, aşa cum există la m ajoritatea speciilor din Aphidoidea. La speciile ovipare, ouăle sînt depuse în general izolat, pe ram uri, frunze, muguri, în crăpăturile scoarţei etc. ; uneori sînt 29

Fig. 17 — O u ăle de iarnă, depuse d e lach n id a p in u lu i ( A ) — Lecaniidele m ari ale m olid u lu i dep u n , în general, un im portan t num ăr după cum se p oate ved ea în im agin ea B — care p rezin tă ou ăle unei singure fem ele, în fig, 17C — ouăle dep u se de lecan iid a stejarului (origin al)

30

'

introduse şi în ţesuturile plantelor, la unele specii de cicade. D e­ punerea ouâlor are loc la unele specii de afide şi în sol, pe răd ă­ cinile plantelor. N um ărul de ouă depuse de o femelă în cursul vieţii variază de la cîteva ouă la unele specii de Aphidoidea, pînă la cîteva mii (2000— 4000), la anum ite specii de Coccoidea (fig. 17 şi 17 a, 17 b). în unele cazuri ouăle sînt protejate de diferite secreţii ceroase, produse de glandele genitale anexe şi de glandele ceriere, ca la Coccoidea, A phidoidea etc. La Lecaniidae, ouăle răm în acoperite de corpul femelei, care m oare im ediat după depunere, luînd aspec­ tul unui scut protector (ţeasta). La m ajoritatea producătorilor de m ană (Aphidoidea şi unele specii de Coccoidea) se întîlneşte şi form a de înm ulţire prin partenogeneză-vivipară, adică dezvoltarea embrionului are loc numai în corpul femelei (insectei adulte) care naşte astfel direct pui vii, fără fecundare. Pentru a avea o orientare mai clară asupra ciclului evolutiv al principalelor specii producătoare de m ană este interesant să cu­ noaştem succesiunea stadiilor biologice ale acestora, grupate pe fa ­ milii : Lachnidae, A phididae, Lecaniidae (Coccidae) şi Psyllidae. Lachnidele p rezintă un ciclu de reproducere caracteristic unde înm ulţirea sexuată alternează cu una sau mai m ulte generaţii de femele partenogenetice (asexuată). Acest ciclu se poate desfăşura la speciile nem igratoare, pe o singură p lan tă gazdă (monoecice), iar la speciile m igratoare, pe două plante gazdă (dioecice).

V aptere . Fig. 18 — C iclu b iologic m on oecic (du p ă Bonnemaison)

31

F ig. 19 —

C iclu l

b iologic d ioecic

(du p ă

Bonneraaison)

La speciile nemigratoare, exemplu A pbis pom i, ciclul evolutiv se prezintă astfel (fig. 18) ; din „oul de iarnă“ , depus în toam nă de către femela sexuată, apare tn prim ăvară o femelă apteră, nu­ m ită matcă sau fundatrice. Aceasta m atca d i naştere pe cale partenogenetică-vivipară, numai la fiice, ftuncle nearipate şi aripate, num ite fundatrigene. Acestea continua sc înm ulţească to t pe cale partenogenetica-vivipară, dînd naştere în continuare la femele virginogene aripate şi nearipate. Virginogcnele, în funcţie de con­ diţiile de mediu, se dezvoltă pe aceleaşi specii dc plante (gazde prim are), sau pe plante din alte specii (gazde secundare) succedîndu-se astfel mai m ulte generaţii, în cursul aceleiaşi perioade de vegetaţie. Spre sfîrşitul verii ap ar în cadrul coloniei femelele ari­ pate, care reprezintă ultim a generaţie de femele partenogenetice, num ite sexupare. Acestea dau naştere la formele sexuate, masculi

şi femele, care după împerechere (copulaţie) depun ouăle de iarnă şi apoi ciclul se repetă. Această evoluţie este cunoscută sub numele de holociclică monoecică [4, 21]. La speciile migratoare, dezvoltarea are loc pe două plante gazdă, care din punct de vedere botanic, aparţin la familii dife­ rite. în acest caz o parte din ciclul evolutiv-form ele sexuate, oul de iarnă şi m atca — se dezvoltă pe o p lan tă gazdă prim ară, iar o altă p arte — formele virginogene şi sexupare — pe plante gazdă secundare. D e obicei, p lan ta gazdă prim ară este o specie arbores­ centă sau o altă specie perenă, iar planta gazdă secundară este 0 specie ierboasă anuală, cultivată sau spontană. La speciile de afide m igratoare, ca de exemplu la A pbis fabae, M yzus cerasi etc., ciclul evolutiv este prezentat în fig. 19. Pe planta gazdă prim ară apare prim ăvara, din oul de iarnă, m atca sau fundatricca, care dă naştere, pe cale partenogenetică-vivipară, la 3— 4 generaţii de femele fundatrigene. în sînul populaţiei fo r­ mate de acestea, ap ar în ultim ile generaţii, prin tre femelele neari­ pate şi fundatrigene aripate. Acestea din urm ă părăsesc planta l^a/.dă p rim ară şi form ează colonii noi, pe alte specii de plante (plante gazde secundare) ; această form ă alcătuieşte colonicus. Sosite pe noile plante gazdă, fundatrigenele continuă să se înm ul­ ţească to t pe cale partenogenetică-vivipară, în to ată perioada de vegetaţie, aîn d naştere la o serie de generaţii virginogene sexupare, îlcltu ite din femele aripate, care zboară şi se reîntorc pe planta iţa/dă prim ară. D upă împerechere, femelele depun ouăle de iarnă, incheindu-se astfel ciclul biologic. Această evoluţie, care are loc 1 > două plante gazdă, se numeşte holociclică dioecică. Explicaţia biologică a acestui fenomen de m igrare, spre alte locuri de hrană (plante gazde), este urm ătoarea : — Stagnarea creşterii în vară la speciile forestiere micşorează îr» mod sensibil p ro porţia com binaţiilor azotoase solubile din sevă. I Jtuorită acestui fap t, ritm ul de creştere şi înm ulţire al lachnidelor im i-uneşte trep tat. P entru a ieşi din impas, la unele specii apar iu această perioadă formele aripate, care zboară în căutarea unei noi plante gazdă, cu condiţii de hrană mai favorabile. Acest fenomen poate apărea şi în prim ăvară, cînd datorită unei densităţi prea m ari a populaţiilor de producători de m ană, loncorcnţa acestora pentru hrană devine m are, astfel în eît o parte ■Im insecte pleacă în căutarea unor plante m ai întîrziate în creştere, in locuri mai um brite sau pe plante acvatice etc., la care creşterea • ne îi ic A activă. Astfel m ulte dintre speciile de afide trec în vară *l« ne arbori, pe diferite plante erbacee cu creştere activă (plante cultivate, buruieni etc.) (fig. 20). Unele specii de lachnide coboară
i — d e m ană

33

F ig. 20 — O p op u laţie p uternicii de afid e, pe p lan te din flora sp on tan a (p ălăm id ă) ( o r i g i n a l )

în perioada critică pe rădăcini în sol, unde sc hrănesc, fiind ferite de uscăciune şi p rădători. In alte cazuri, unele afide petrec această perioadă ca larve inactive — stadiu de odihna (diapauză), de exemplu : afida arţarului (Chaetophorella aceris). Spre toam nă, creşterea ram u rilo r tîrzii, a m ugurilor, precum şi m aturizarea fru ctelo r şi a sem inţelor, la speciile arborescente sînt în so ţite din nou de o creştere a concentraţiei sevei în p ro ­ teine şi în special în acizi am inici, care face posibila o a doua în m u lţire în masă a p ro d u c ăto rilo r de m ană fără a sc mai atinge densitatea p opulaţiilor din prim ăvară. în acest tim p form ele m i­ gratoare, care au p arazitat pe plante gazde secundare în tim pul verii, revin pe plantele gazde principale, unde după îm perechere are loc şi depunerea ouălor de iarnă. Lecaniidele se înm ulţesc în general pe cale sexuată şi prin partenogenoză (partenogenoză facultativă). In unele cazuri înm ulţirea are loc exclusiv pe cale partenogenetică (Eulecanium r u f uium). 34

La lecaniide, sexele sînt bine diferenţiate. Masculii sîn t ari­ paţi, cu două aripi, lipsiţi de ap arat bucal, iar femelele sînt fără aripi, larviform e, cu corp moale şi tegum ent c h itin o s; au picioare rudim entare cu o singură ghiară, iar aparatul bucal este stiliform specializat p en tru în ţep at şi supt. In evoluţia postembrionară se diferenţiază trei s ta d ii: larvă primară care apare din ou, larvă secundară şi femela. Biologic, stadiul de larv ă secundară se subdivide în două faze : hibernală şi posthibernală, iar cel de femelă în faza im atură şi adultă. La m ajoritatea speciilor de lecaniide procesul depunerii ouălor este precedat de o intensificare a funcţiilor glandelor ceriere, p en tru a determ ina aderenţa oului pe fru n ze (ace), sau pe scoarţa ram u­ rilor şi de asemenea p en tru a îm piedica pătrunderea apei sub corp. Perioada o v ipozitară durează 10— 15 zile. D in p u n ct de vedere al reproducţiei, lecaniidele p o t fi cla­ sificate în :
- o v ip a r e /
\ pon'tă r

« S w S **

\ \

(P hysokerm es sp.) 1 sac ov ig en

— o v o v iv ip a r e — S phaeroleccanium prunastri.

M aturaţia ouălor speciilor ovipare se produce în ovariole, iar embriogeneza în sacul ovigen. La speciile ovovivipare ouăle se form ează to t în sacul ovigen, d ar după m aturaţie sînt îm pinse în oviduct unde se produce ontogeneza. Spaţiul în care femelele depun ouăle — sac ovigen — poate fi ven tral sau anal. U nele specii au un singur sac ovigen, altele au 2 saci ovigeni, iar corpul e îm p ă rţit longitudinal în 2 loji (Physokerm.es sp.). Larva primară (Li) constituie principalul element de răs­ pîndire al insectelor. P oate form a colonii (Eulecanium, Pulvinaria, Physokermes) pe dosul frunzelor sau colonii sedentare (Sphaerolccanium prunastri) pe scoarţa ram urilor (fig. 20 a). P ro cen tu l o u ălor eclozionate variază în tre 97,0— 99,5% d in tre care ap roxim ativ 30— 7 6 % larve form ează colonii, iar 24— 7 0 % pier în tim pul m igraţiei de fixare, fie din cauza ploilor, fie chiar din lipsă de hrană. O p arte din larvele prim are sîn t luate de v în t şi tran sp o rta te pe alte plante unde form ează noi colonii. D u rata stadiului p rim ar variază în ra p o rt cu specia şi condiţiile climatice. Astfel la Physokermes sp., Eulecanium corni, E. coryli, şi E. rufulum 65— 70 zile, la Sphaerolecanium prunastri 60— 65 zile şi Ia Pulvinaria betulae 15— 20 zile.

35

Fig. 20a — L arve de lecan iid e

(A — larvă prim ară B — larvă secundanâ)

Larva secundară (Ls) apare în urm a năpîrlirii larvei prim are. Acest proces se produce la Eulecanium corni, E. coryli, Physo­ kerm es sp., la jum ătatea lui septem brie, iar în cazul lui Pulvina­ ria betulae, la începutul lunii iulie. Tinerele larve secundare m i­ grează de pe frunze pe ram uri, la baza m ugurilor sub solzi, sau în crăpăturile scoarţei, o parte căzînd în fru n zar. în perioada hibernării larvele îşi înfig aparatul bucal în ţesuturile plantei p e n tru a avea stabilitate şi răm în fixate astfel pînă la începutul prim ăverii, cînd o d ată cu pornirea în vegetaţie a plantei gazdă, acestea încep să se hrănească intens. D upă n îp îrlire a larvelor se­ cundare (L2) o p arte se transform ă în femelă iar altă parte, m ult m ai mică, în masculi. Femela. în u ltim u l stadiu de evoluţie, stadiul de adult al in­ sectelor, femelele sînt nearipate şi prezintă o culoare gălbuie. Acest stadiu m archează începutul producerii m anei, moment care determ ină şi intensificarea activităţii furnicilor de pădure. în această perioadă, în tim p ce masculii stau fixaţi pe frunzele aciculare de m olid, (Physokermes sp,), femelele se hrănesc activ şi 36

sccretă trep ta t to t mai m ultă m ană. Este a doua fază de dezvol­ tare a femelelor, caracterizată prin culoarea roşietică a ţestelor şi în acelaşi tim p p rin tr-o creştere sim ţitoare a producţiei de mană. In faza urm ătoare, paralel cu creşterea în volum a femelelor şi culoarea lo r se schimbă devenind vişinie. Este m om entul cînd femelele ajung la m atu ritatea sexuală şi devin apte p en tru îm pe­ rechere. în această etapă producţia de m ană atinge punctul cul­ m inant. Paralel cu dezvoltarea fem elelor are loc, în apropiere, pe Irunzele de molid şi brad, m aturizarea m asculilor care îşi fac apariţia de sub ţestele lo r ceroase, gata p en tru îm perechere. Masculii se deplasează cu uşurinţă fiind aripaţi, iar după îm ­ perechere m or, neavînd nici o contribuţie directă la producţia de mană. Femelele îm perecheate se dublează în dim ensiuni, ajungînd la dezvoltarea m axim ă, ceea ce m archează de fap t ultim ul stadiu de creştere al lecaniidelor. Paralel cu m aturizarea ouălor form ate în sacii ovigeni, p ro d u cţia de m ană scade sim ţitor, iar culoarea feme­ lelor devine tre p ta t brună şi apoi brun închis, o d ată cu m oartea lor. Eclozionarea larvelor are loc, în funcţie de m ersul vrem ii, din iunie pînă în septem brie. Psyllidele p rezintă un ciclu biologic care variază în ra p o rt cu .specia. Acestea p o t ierna în stadiul de ouă, depuse pe ram uri, în crăpăturile scoarţei şi la baza m ugurilor (Psylla mali), sau ca adulţi, adăpostiţi în scoarţa arborilor mai bătrîni (Psylla pyricola). Psylla mali prezintă o singură generaţie pe an în tim p ce specia Psylla vyricola dezvoltă cel puţin 2— 3 generaţii pe an. C aracteristic PsyII idelor este faptul că ele parazitează organele tinere ale plantelor gazdă, a tît în stadiu de larvă cît şi în stadiul de adult.

4. SPECIILE D E IN SE C T E P R O D U C Ă T O A R E D E M A N A D IN Z O N A P Ă D U R IL O R D E C O N IF E R E Zona m o n tan ă a ţării noastre constituie în com plexul ei o resursă m eliferă deosebit de bogată şi variată. A lături de în tin ­ sele masive de zmeuriş, zburătoare şi fîneţe naturale, care asi­ gură fam iliilor de albine însem nate rezerve de nectar şi polen, speciile forestiere din această zonă furnizează anual şi im portante can tităţi de m ană. în special m ana din zona coniferelor, produsă de lachnide şi lecaniide, contribuie la obţinerea unor sorturi de m iere de calitate superioară (fig. 21). 37

Fig. 21 — Stupărit p astoral în M unţii R etezatu l, jud. H u n ed oara ( o r i g i n a l )

Suprafaţa ocupată de conifere este de aproxim ativ un milion şi ju m ătate ha ceea ce reprezintă aproape 25o/o din suprafaţa totală ocupată de păduri la noi în ţară (98). D in tre conifere, m o l i d u l (Picea excelsa) care de fap t reprezintă principala plantă gazda pentru producătorii de m ană, ocupă 70°/o> b r a d u l (Abies alba) 25»/o şi p i n u l (Pinus sp.) cu l a r i c e l e (Larix europea), la un loc cca 5<>/o (14,60). Subliniem că, spre deosebire de brad, m olidul prezintă o arie de vegetaţie mai nordică, form înd arborete pure în partea superi­ oară a subzonei coniferelor şi de asemenea arborete dc amestec cu bradul şi fagul, în partea inferioară a acesteia. în general pădurile de m olid şi brad se întîlnesc în to t lanţul C arp aţilo r precum şi în M unţii Apuseni [22,60]. T rebuie însă să m enţionăm că nu în to a tă zona coniferelor există condiţii ecologice favorabile creşterii şi dezvoltării p ro d u ­ cătorilor de m ană şi respectiv, perspective bune pentru culesul la m ană. D ezvoltarea şi gradul de răspîndire a insectelor p ro ­ ducătoare de m ană sînt condiţionate de o serie de factori externi şi interni. 38

P rin tre factorii externi cităm : factorii abiotici (solul, expo­ ziţia, altitudinea, condiţiile meteorologice) şi factorii biotici (plan­ tele gazdă, vegetaţia înconjurătoare, furnicile de pădure, dăună­ torii, p araziţii etc.), iar ca factori interni avem factori ereditari. Se poate afirm a că aria de dezvoltare şi răspîndire a insectelor producătoare de m ană din masivele de conifere este condiţionată de zona natu rală de vegetaţie, corespunzătoare speciilor vegetale respective : m olidul, bradul pinul, etc. Pe baza cercetărilor efectuate pînă în p rezen t în zona coni­ ferelor, s-a stabilit ciclul biologic la principalii p ro d u căto ri de mană, perioadele lor de secreţie în funcţie de altitudine, şi s-a efectuat o cartare prelim inară a m asivelor cu m ană din această ?onă, în vederea unei evaluări orientative a acestei im p o rtan te resurse melifere. De asemenea, s-au stabilit o serie de elemente im p o rtan te p en tru elaborarea prognozei la culesul de m ană [12, 14, 18, 34]. în vederea valorificării superioare a rezervelor de m ană din masivele de conifere este necesar să cunoaştem (să identificăm ) speciile de insecte pro d u căto are dc m ană, ciclul lo r biologic cu perioadele o p tim e de secreţia m anei, precum şi o scrie de factori care favorizează sau stînjenesc procesul de secreţie şi respectiv influenţează în tr-u n sens sau altul, recolta de m iere de m ană (miere de brad). în acest sens, în funcţie de planta gazdă, prezentăm mai jos în ordinea p ro d u ctiv ităţii şi im p o rtan ţei lor p en tru apicultura, o caracterizare m orfo-fiziologică a insectelor producătoare de m ană, subliniind în special anum ite aspecte legate de stadiile de secreţia manei corelate cu unele fenofaze şi date calendaristice, utile pentru producţia apicolă.

P R O D U C Ă T O R II D E M A N Ă D E P E M O L ID (P IC E A E X C E L S A L a m .) în R . S. R om ânia, m olidul constituie principala plantă gazdă, sub rap o rtu l calităţii şi producţiei de m ană ; aceasta rezultă, a tît din suprafaţa im p o rtan tă ce o ocupă în cadrul m asivelor de co­ nifere, cît şi din faptul că pe m olid trăiesc şi se dezvoltă cei mai de seamă p ro d u căto ri de m ană, de im p o rtan ţă m ondială. Speciile de producători de m ană răspîndite în m olidişurile din ţara noastră s î n t : 6 lachnide şi 2 lecaniide. 39

Lachnida m arc a cojii de m olid (Mecinaria piceae sin. Cinară, piceae Panz. sin. cu Lacbnus grossus sin. cu Cinara grossa K alt.) Această specie facc p a rte din fam ilia Lachnidae, subfam. Cinarinae. Insecta adultă este de culoare neagră-cenuşie, neagră-m aronie, în ra p o rt cu locul şi anotim pul. P rezintă o lungim e de 4,5—5,0 m m , fiind cea mai m are lachnidă din zona coniferelor. Pe lîngă aceasta p rezin tă şi o p articu laritate interesantă, în lucrările de identificare, sau p en tru investigaţiile de prognoză şi anum e : ferindu-se de lum ina directă a razelor solare, îşi schimbă perm anent poziţia pe arbore, în rap o rt cu poziţia soarelui, astfel ca colonia să se găsească m ereu în partea um brită. Im p o rta n t p en tru întreaga evoluţie a populaţiei de insecte şi perspectivă de cules este mom entul eclozionarii m ătcilor p ri­ m are (fundatrice) din ouăle de iernare. T erm enul de eclozionare (pragul biologic) se determ ină prin în ­ registrarea datelor privind evoluţia tem peraturii, de la desprim ăvărare (înflorirea ghioceilor) şi pînă la apariţia tin erilo r m ătci. D upă lucrările lui S c h e u r e r [77], eclozionarea arc loc atunci cînd de la desprim ăvărare, suma tem peraturilor medii zilnice peste 0°C,ajunge la 70— 80°C. In condiţiile de desprim ăvărare 1970 din zona noastră m on­ tană, (Punctul de control Blejoaia jud. Cluj — altitudine 1 100 m), eclozionarea m ătcilor prim are a a v u t loc în a doua jum ătate a lunii aprilie. Fenologic acest stadiu a corespuns cu înflorirea în pajiştile din zona respectivă, a urm ătoarelor specii : c a 1 c e a c a l u l u i (Caltba palustris), c r u c e a v o i n i c u l u i (Hepatica transsilvanica), p ă ş t i ţ a (Anem one ranunculoides), r u s c u ţ ă p r i m ă v ă r a t i c ă (A donis vernalis) şi altele. M ătcile proaspăt eclozionate se deosebesc cu uşurinţă de alte specii de laclinide, fiind de culoare albastră-cenuşie şi cu pi­ cioarele galbene, iar ca m ărim e ating aproape 1 mm. Ţinerile m ătci se deplasează im ediat de pe frunze pe ram u­ rile de 2 —3 ani, unde se hrănesc intens, absorbind seva elabo­ rată, bogată în substanţe nutritive. Mai tîrziu se observă colonii ce populează adesea treim ea mijlocie a ram urii, uneori ajungînd p înă în vîrfurile ram urii. In acest moment, populaţiile de insecte p o t fi cu uşurinţă identificate cu aju to ru l furnicilor de pădure, care circulă intens pe ram uri, le cercetează şi se ospătează din plin cu picăturile de m ană secretate. Spre sfîrşitul lunii mai — începutul lunii iunie, odată cu ap ariţia în poienele m ontane a florilor de p o r o i n i c (Orcbis sp.) 40

hy,. 22 — P o ro in ic (O rc h is s p .)

Fig. 23 — Bulbuci de m unte (T ro lliu s eu ropeu s)
CI. - J »|n\ *f"l)

.7 . f a i:' W -/

itfJrJ

)i .1 b u l b u c i l o r d e m u n t e (Trollius europeus) (fig. 22 ţi 23), are loc naşterea prim ei generaţii (Fi) de fiice (fundatrigene). O m atcă naşte aproxim ativ 30 fiice virginogene (partenoi c nr/.i vivipară). Treptat colonia creşte sim ţitor, acoperind în unele cazuri liHriMRa suprafaţă a tulpinei, ceea ce se observă cu uşurinţă de la tliatanţă. în condiţii favorabile, aceste colonii ajung la peste 5000 41

Fig. 2 3a — C u les de m ană în zon a con iferelor ( o r i g i n a l )

de indivizi, cînd dezvoltarea populaţiilor înregistrează prim ul m a­ xim biologic (iunie-iulie). Paralel cu aceasta şi producţia de m ană creşte, iar culesul albinelor se intensifică puternic, înregistrînd zilnic la cîn taru l de control, sporuri ce depăşesc 2—4 kg. miere/ fam . albine (fig. 23 a). O d ată cu ap ariţia celei de a doua generaţii de fiice (Fî), ca este com plet aripată, populaţiile se răspîndesc (roiesc) la distanţe m ari în pădurile de m olid, unde form ează noi colonii de p ro d u ­ cători de m ană. Aceste colonii se hrănesc pe ram uri tinere de 1— 2 ani, dînd apoi naştere generaţiei urm ătoare de fiice partenogenetice (F3) care contribuie la o nouă dezvoltare puternică a acestei specii, respectiv la o nouă producţie însem nată de m ană. în condiţii m eteorologice favorabile (ploi m oderate şi tim p călduros), poate avea loc înregistrarea celui de al doilea m axim biologic, în a doua jum ătate a lunii august, cînd se poate obţine o a doua recoltă de m iere de m ană, care însă nu este de p ro ­ p orţia în registrată la prim ul cules. D u rata acestui cules este de­ seori scurtă, avînd în medie 5— 6 zile [41, 43]. 42

Fig. 24 — M ecin aria p iceae în preajm a depunerii ou ălor

( o r ig in a l)

Spre toam nă (septembrie) are loc ap ariţia form elor sexuate, masculi şi femele, ambele form e nearipate. D upă împerechere (copulaţie), femelele depun oul de iarnă. Este interesant de menlionat că femelele sexuate (ovipare) prezintă în partea inferioară .1 abdom enului un brîu de ceară alb-sclipitor care înconjoară placa anală şi se m enţine ca o podoabă pe toată perioada depunerii ouălor (fig. 24). Acest brîu de ceară se pare a avea rolul de a unge oul în m om entul depunerii, cu un strat fin, protector. O uăle sînt «Ic culoare închisă neagră-cenuşie, neagră-albăstruie, fiind lipite pe partea inferioară a acelor sau chiar pe coaja ram urilor m ai tinere (, 1—4 ani) (fig. 25). 43

Fig. 25 — O u ă depuse de M . p i c t a t (oct. 1969)

( o r ig in a l) D upă depunerea ouălor de iarnă, femelele slăbite com plet se chircesc şi m or. Pe vrem e frum oasă depunerea ouălor se prelungeşte pînă la sfîrşitul lunii octom brie — început de noiembrie (toam na 1969 în zona m ontană), asigurîndu-se astfel perspective bune pen­ tru p ro d u cţia de m ană a anului u rm ăto r. D in investigaţiile efectuate pe teren în zona coniferelor, aceasta specie este foarte răspîndită în ţa ra noastră. A fost iden­ tificată în masivele de m olid de la Valea Streiului (altitudine 800— 1200 m), Marginea (1000 m ), C leanţu Zlatei (1200— 1500 ta), Sălătruc (800— 1000 m), Vadu-D obrii (900 m) etc., în jud. H une oara ; Rachiţele (950— 1500 m), Călăţele (800— 1250 m), V. D i '-cului (800— 1200 m), V . Râcătău (700— 1400 m ), Blăjoaia 44

(900— 1100 m), etc. în jud. Cluj ; Izvoarele Leşului (850— 1450 m), Ilva Mare (800— 1050 m ), Colibiţa (800— 1100 m), C îrţibava (900— 1100 m), Izvoarele Sălăuţei (800— 1200 m) etc., în jud. Bistriţa N ăsăud etc. unde se înregistrează periodic, la 2— 4 ani, recolte înseninate de miere de m ană, ce depăşesc în condiţii favo­ rabile 20—30 kg/fam ilia de albine, îndeosebi în cazul cînd acest cules se asociază şi cu cel furnizat de lachnida pudrată a m olidului. Adesea pe Valea Someşului M are (C îrţibava 1000 m) ca şi la Punctul Blăjoaia 1 100 m (Valea Someşului Rece), s-au observat colonii din specia lachnida mare cu cele din lachnida pudrată, chiar pe aceiaşi arbori. Lachnida p u d rată a m olidului (Cinara pillicornis H tg sin. Aphis pillicornis, sin. Lachnus pinicola K a lt etc.). Această specie face p arte din fam ilia Lacbnidae, subfam. Cinarinae. A dulţii sînt de culoare brun-roşcată, de diferite nuanţe şi prezintă o lungime medie de 3 mm. D ato rită prafului (cristale fine) de ceară ce aco­ peră corpul femelelor, în special abdom enul şi partea ventrală a corpului, insecta apare ca fiind p udrată, de unde îi vine şi denum i­ rea. Puietul de culoare m ai deschisă, m aronie, este acoperit de asemenea cu cristale de ceară. Lachnida p u d ra tă a m olidului, pre­ zintă, în general, un ritm de dezvoltare, m ult mai tim puriu decît specia precedentă. Astfel eclozionarea m ătcilor prim are din „oul de iarnă" are loc de obicei în prim a jum ătate a lunii m artie, atunci cînd suma tem peraturilor m edii zilnice, pozitive (peste 0°C ), în­ registrează 40— 50°C [77]. D upă apariţie, tinerele m ătci (m aronii-roşcate) se hrănesc, încă la începutul lunii aprilie, pe vîrful răm urelelor din anul trecut, iar după pornirea în creştere a lăstarilor de mai, acestea trec pe l istări, preferin d îndeosebi arborii tineri. Pe arborii b ătrîn i, m âţ­ u le populează v îrfu l coroanei şi v îrfurile ram urilor principale. Din acest m om ent, se observă pe ace to t m ai frecvent picăturile de m ană, care atrag după sine şi o intensificare a activităţii fu rn i­ cilor de pădure. în cazul că, vremea se m enţine stabilă şi fără răceli, o d ată cu creşterea tinerilor lăstari de molid, îşi face ap ariţia prim a generaţie de fiice (Fi), de obicei, în tre ultim a decadă a lunii aprilie şi p rim a decadă a lunii mai. C a sem nalizatori fenologici în această perioadă avem fenofaza, de sfîrşit de înflorire a p o d b e a i u l u i (Tussilago farfara) 26)• . . . Prolificitatea m ătcilor prim are este aceeaşi ca Ia specia p re­ cedentă, peste 30 de urmaşi la o singură m atcă, din care aproxi­ m ativ o treim e sînt form e aripate. în a doua jum ătate a lunii mai ap ar primele fiice din generaţia a doua (F2), din care 80% aripate, t.ire zburînd populează lăstarii de mai. Cu această nouă generaţie, 45

coloniile de producători sc- dezvoltă vizibil, iar secreţia m anei de­ vine abundentă ţi a tra c tiv i pentru albine. Culesul începe în iunie şi durează pînă la începutul lunii iulie, cînd colonia se răspîndeşte (roieşte). înm ulţirile în masă la această specie sînt de obicei lim itate îneît, la o distanţă de num ai 2— 3 km, se p o t înregistra culesuri de intensităţi cu totul diferite. în cursul lunei iulie—august, are loc ap ariţia generaţiilor a treia (Fa) şi a patra (F-i) de fiice, care însă nu mai furnizează cule­ suri de producţie decit în cazuri cu totul rare, cînd condiţiile climatice sînt deosebit de favorabile. în mod obişnuit, spre sfîrşitul lunei iulie — începutul lui august nu se m ai observă din această specie decît ouăle depuse pe acele de pe lăstarii de mai. O uăle se găsesc lipite pe partea inferioară a acelor, avînd o culoare gălbuiem aronie în momentul depunerii, apoi devine neagră-cenuşie. P entru a se conserva în bune condiţii pînă în prim ăvară, ouăle prezintă la su p rafaţă o glazură de ceară (pojghiţă ceroasă) care le protejează îm p o triv a intem periilor. D in cercetările efectuate pe teren şi această specie este p re­ zentă în m ajoritatea m olidişurilor cu expoziţie sudică, însorită şi adesea şi în cele cu expoziţie nordică. Astfel colonii dezvoltate s-au înregistrat (1965, 1967, 1969) pe valea Belişului (jud. Cluj), la M ăgura, C îrţibaba, Cucureasa, Preluci etc. în m unţii Rodnei (jud. B istriţa-N ăsăud). în condiţiile favorabile această insectă secretă m ană din abundenţă, furnizînd

Fig. 26 — P o d b ea lu l (T u ssila go fa rfa ra )

46

Fig. 27 — In M u n ţii R o d n ei, jud. B istriţa— N ă să u d ( o r i g i n a l )

însemnate culesuri de producţie. Adesea acest cules se asociază cu cel de la specia precedentă (lachnida mare) obţinîndu-se astfel sporuri însem nate la cîntarul de control. A stfel la masivul A rşiţa pe valea Ilvei (jud. B istriţa-N ăsăud) s-au înregistrat în ultim ile două decade ale lunei iunie (1963 şi 1965) de la cele 2 specii de lachnide, sp o ru ri m edii decadale de 22,5 kg m iere pe familie de albine (fig. 27). M enţionăm că sub ra p o rtu l dezvoltării p opulaţiilor de insecte şi al producţiei de m ană, ponderea cea m ai m are o prezintă Iachnida mare. M ierea de la lachnida p u d rată este de culoare brun-roşcată cu reflexe albăstrii şi nu are ten d in ţa de cristalizare. Lachnida cenuşiu-verzuie a cojii de m olid (Citiara pruinosa H tg.). Această specie face p arte din familia Lachnidae subfam. Cinarinae şi iernează ca şi celelalte lachnide sub form ă de „ou de i;irnă“ . M ătcile prim are apar de obicei la începutul lunii aprilie, atunci cînd suma tem p eratu rilo r peste 0° înregistrează 55— 60° [77]. 47

P rezenţa acestora este uşor detectata după activitatea mai intensă a furnicilor pe arborii-gazda. La începutul celei de-a IlI- a decadă a lunii mai îşi face ap a­ riţia prim a generaţie de fiice, fundatrigene (Fi). în general, apariţia acestei generaţii coincide cu începutul în ­ floririi bulbucilor de m unte. G eneraţia a Il-a de fiice (F2) apare pe la jum ătatea lunii iunie şi contribuie la dezvoltarea coloniilor care, în condiţii favorabile, secretă m ană din abundenţă. Spre toamnă, generaţia sexuată se îm perechează, în urm a că­ reia femelele depun ouăle de iarnă pe partea inferioară a frun­ zelor aciculare. Această lachnida a fost sem nalată în masivul de la M arginea, judeţul H unedoara, d ar asupra gradului ei de răspîndire în zona coniferelor de la noi şi asupra im portanţei ei economice încă nu se poate discuta. Lachnidele verzi-dungate ale m olidului (Cinară viridescens Chol. şi Ci'-nara cistata Bckt.). Ambele specii fac p arte din fam i­ lia Lacbnidae, subfam. Cinarinae. Fundatricele de culoare închisă apar din oul de iarnă, în aprilie-m ai şi sînt identice a tît ca culoare cît şi ca înfăţişare şi loc de h rană [4 3 ]. Larvele acestora au o culoare m ai deschisă decît adulţii. în cadrul celei de-a doua generaţie de fiice (Fa), ap ar 8O0/0 din femele aripate, iar în caz de tim p nefavorabil, îşi fac deja a p ariţia şi femelele sexuate, ce se recunosc uşor după fîşia argintie de ceară, din partea inferioară a abdomenului. Culesul apare în cursul lunii iunie, cînd şi frecvenţa de vizi­ tare a furnicilor de pădure devine m axim ă. D upă perioada din tim pul verii, cu activitate slabă, densitatea populaţiei de insecte creşte tre p ta t spre toam nă, cînd ap a r şi co­ lonii noi. Secreţia de m ană însă este slabă şi la cules se observă num ai viespi şi diferite muşte. La începutul toam nei, m ătcile se­ xuate depun ouăle de iernare. Lachnida cerată a m olidului (Lachniella costata Zett. sin. cu Lachnus farinosus). Face parte din fam ilia Lachnidae, subfam. Cinarinae. Femelele sînt acoperite com plet cu o pulbere ceroasă (fi8 - 28)' . . . . . . Ele trăiesc în colonii mici pe ram urile m ai bătrîne ale m olidu­ lui. Insecta ad u ltă are aproxim ativ 3 cm şi este de culoare m aronie închisă. Pe spate prezintă două sifunucule [33]. P referă ţinuturi umede. N u a fost identificată p înă în prezent la noi decît în zona coniferelor de pe Valea Prahovei. A lături de lachnide se întîlnesc aproape în toate molidişurile de la noi a d e l g i d e l e , ca de exemplu : Adelges laricis, A . tar­
ii

Fig. 28 — L achnida cerată a m olid u lu i ( o r i g i n a l )

dus, fam. Adelgidae etc., producători de m ană, care trăiesc pe fninzele (acele) de molid şi form ează gale de diferite form e şi in.ulmi (fig. 29). N u prezintă însă im portanţă economică, decît in o.izuri excepţionale, cînd poate furniza un cules slab de pro­ ducţie (Zona V atra D om ei — Suceava etc.). Pe lîngă aceste specii, pe molid trăieşte şi o altă grupă de m uvte producătoare de m ană — lecaniidele — care prezintă o ili'osrbită im portanţă economică, a tît sub raportul producţiei de rti m.i cît şi din p u nct de vedere al calităţii ei. S-au identificat două specii de lecaniide şi anume lecaniida ti.in >î lecaniida mică (fig. 30).

< Mo .N dt1 mană Ln i

49

✓ Fig. 29 — Gale de Adclges sp, ( o r ig i n a I) Lecaniida m arc (Physokermes piccac Schrk) face parte din fam ilia Lecaniidae, subfam. Lecaninae [26]. Spre deosebire de speciile anterioare, aceasta prezintă o singură generaţie pe an Iernează sub form ă de larve secundare (La) şi anume : larvele femele de culoare galben-portocalie stau adăpostite sub solzii de la baza m ugurilor, iar larvele mascule stau lipite pe partea infe­ rioară a acelor de molid. D upă topirea zăpezii, o dată cu apariţia prim elor flori de alun, larvele femele devin active şi încep să se hrănească cu sevă. Deşi larvele stau mai m ult ascunse şi nu pot fi observate, prezenţa lor este totuşi uşor de sem nalat dato rită firişoarelor creţe, argintii de ceara, ce ies în afara solzilor de m uguri şi de asemenea p rin circulaţia activă a furnicilor de pădure, pe arborii respectivi. Spre sfîrşitul decadei a treia a lunii aprilie şi '5 0

I <g. 3 0 — L ecan iid a m are şi L ecan iid a m ică (P h yso k erm es sp.) ( o r i g i n a l )

prim a decadă a lunii mai, are loc, de obicei, năpîrlirea larvelor \ecundare şi ap ariţia adulţilor. Femelele aptere de culoare gălbuie, cu nuanţe portocalii, fiu form a şi aspectul unor muguraşi. Acest stadiu m archează în ­ ceputul producerii de m ană şi corespunde cu fenofaza de înm u­ gurire a m olidului. O dată cu creşterea m ugurilor pe molid în jurul ii doi centim etri lungime, cresc şi femelele tinere ajungînd la 2— 3 mm, iar culoarea lor devine roşietică. Paralel cu dezvoltarea lor crcşte sim ţitor şi producţia de m ană, ceea ce atrage la cules primele albine. C alendaristic, acest stadiu corespunde în condiţiile cerce­ tate, cu decada a treia a lunii mai şi începutul lunii iunie. T rep tat femelele ajung la 3,5—4,5 mm lăţime, iar culoarea lor devine roşievişinie, fiind apte pentru împerechere. Această etapă reprezintă mom entul culm inant al producţiei de mană. Paralel cu dezvoltarea femelelor are loc în apropiere, pe frunzele de molid, m aturizarea m asculilor care îşi fac apariţia de m b ţestele lor ceroase, gata pentru împerechere. Masculii se de­ plasează cu uşurinţă fiind aripaţi, iar după împerechere mor, neavînd nici o contribuţie directă la producerea de m ană. Femelele

51

îm perecheate se dublează în dimensiuni, ajungînd pînă la cca. 8 mm lăţime, ceea ce m archează ultim ul stadiu de creştere al lecaniidelor mari. Paralel cu m aturizarea ouălor form ate direct în sacii ovigeni, din corpul femelei, producţia de m ană scade sim ţitor, iar culoarea femelelor devine trep tat brună şi apoi brun-închis, o dată cu m oar­ tea lor. Eclozionarea larvelor are Ioc din iulie pînă în septembrie, în funcţie de mersul vrem ii. Larvele prim are (Li) de 0,5—0,7 mm lungime, au form a eliptică şi culoarea castanie. Ele se deplasează cu uşurinţă de pe o ram ură pe alta şi chiar de pe un arbore pc altul în căutarea locurilor de iernare. D upă Săvescu [74], larvele prim are pot fi luate dc v în t şi transportate la distanţe m ari, unde form ează colonii noi. Stadiul de larv ă prim ară reprezintă dealtfel unica ocazie în viaţa lecaniidelor de răspîndire şi form area de colonii noi, în alte păduri de m olid învecinate. In toam nă larvele prim are năpîrlesc şi iernează ca larve secundare (L2). Lecaniida mică (Physokermes hem icryphus Dalm .) face parte din fam. Lecaniidelor subfam. Lecaninae. Această insectă parcurge aceleaşi stadii caracteristice de dezvoltare, cu o decalare spre vară de aproxim ativ 25 zile, fa ţă de specia precedentă. D in ciclul său biologic vom evidenţia num ai acele stadii de dezvoltare, care sînt legate direct de producţia manei, în vederea cunoaşterii şi urm ăririi lor pe teren. Aceste stadii corelate cu schim bările tipice de culoare pe care le înregistrează ţestele femelelor, sînt urm ătoarele : — ap ariţia adulţilor cu ţestele de culoare gălbuie-portocalie, m archează începutul producerii manei şi intensificarea circulaţiei furnicilor pe arborii respectivi ; — insectele cu ţestele de culoare roşietică (1,5— 2 mm), indică creşterea sim ţitoare a producţiei de m ană şi ap ariţia la cules a prim elor albine. C alendaristic, aceasta corespunde în general cu decada a treia a lunii iunie ; — insectele cu ţestele de culoare roşie-vişinie (2— 3 mm) arată că femelele sînt apte pentru împerechere, iar producţia de m ană creşte tre p ta t înregistnnd punctul c u lm in a n t; — femelele cu ţestele roşii-castanii (4— 5 mm) arată că p ro ­ ducţia de m ană începe să scadă ; Baleea-Sohodol (1150— 1500 m altitudine), M arginea (800— lelor şi sfîrşitul producerii de m ană. D in analiza ciclului biologic la cele două specii precum şi a perioadelor de secreţie intensă a manei, respectiv perioadele bune de cules, rezultă că acestea au loc între 25 mai — 20 iunie, la Physokermes piceae şi 25 iunie — 25 iulie la Physokermes hem i­ cryphus cu unele oscilaţii determ inate de altitudine şi mersul vrem ii (fig. 31). 52

SITUAŢIA
în reg istră rilo r la p u n ctu l d e c o n tr o l— Baleea, jud. H u n ed oara 1450 m . (Z o n a m o l i d u l u i )

Dalta

Evoluţia tim p u lu i

în reg istrări c în ia r control

Sursa p rincipală
de cu les

16.V I.1962 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. „ „ „ „ ., „ „ „ „ „ « „ „

T im p fru m os şi u m ed T im p fru m os şi u m ed T im p fru m os d .a in . p loaie T im p fru m os şi u m ed T im p fru m os şi u m ed T im p fru m os şi u m ed T im p d im in eaţa plouă d .m . rcce T im p n efavorab il zbor tem p . scăzută T im p n efavorab il zbor tem p . scăzută T im p n efavorab il zbor tem p . scăzută T im p n efavorab il zbor tem p . scăzută T*‘ f 1*11 T im p n efavorab il zbor tem p . scăzută T im p n efavorab il zbor tem p . scăzută T im p n efavorab il zbor tem p . scăzută T im p rela tiv fru m o s-re ce T im p rela tiv fru m o s-re ce P lou ă tim p lin iştit şi rece P lou ă tim p lin iştit şi rece P lo a ia con tinu ă tim pul d e în că lz. în ou rări p arţiale-cald T im p frum os şi cald T im p frum os cald şi um ed Tim p frum os cald şi um ed T im p frum os cald şi um ed T im p frum os cald şi um ed T im p frum os cald şi umed T im p frum os cald şi umed T im p frum os cald şi um ed T im p frum os cald şi umed T im p frum os cald şi umed T im p frum os cald şi umed T im p fru m os cald şi um ed T im p frum os cald şi um ed

2 ,4 5 0 kg. 2,700 1,800 4,500 5,100 5,300 0 ,600 „ „ „ „ ,,

Z m eu riş şi m ană de la lecan iid a m are I» W ?* M M S I

__ 0,100 0 ,1 5 0 0 ,100 0 ,2 0 0 0 ,250 0 ,350 0,200 0 ,400 0 ,250 0 ,200 0 ,300 0,1800 1,250 1,900 2 ,4 0 0 2 ,6 0 0 2 ,700 2 ,600 2 ,500 2 ,200 2 ,200 1,800 1,600 1,200 1,200 „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „
„ „ „ „

M

iV . M 4 if M Z m eu rişu l s-a tr e c u t Z m eu rişu l s-a trecu t M an ă lecan iid a m ică 19 » > )> ■
. ,

30. „ 1.V II.1962 2. „ 3. „ 4. » 5, 6. 7. 89. 10. 11. 12. 13. 16. 15.
H .

31 iJ » » * »

)) 1 1 M * 5 > ! 3 * J -f î»
!J

u „ „ „ „ „ „ „ „ „
„ „ „ „

J > M > 1
« »

JJ
H

1 1 1*
is

II ti
st

1 » > 1
«

17. 18.

54

Data

Evoluţia timpului

în registrări clntar, con trol

Sursa p rincipală de c u le s

19. 20. 21. 2 2. 23 24. 25. 26. 27. 2 8. 29.

..
.,

„ „

„ „ „ v

T im p frum os cald şi um ed T im p frum os aer uscat T im p frum os aer uscat T im p frum os aer uscat T im p frum os aer uscat T im p frum os aer uscat T im p frum os aer uscat D im in e a ţa p loaie tim p cald T im p cald şi um ed T im p cald şi umed T im p ca ld d u p ă m asă vînt T im p T im p T im p T im p cald cald cald cald şi şi şi şi lin iştit lin iştit lin iştit lin iştit

1,000 1,000 1,000 0 ,950 0 ,900 0 ,700 0,500 0 ,300 0.650 0 ,700 0 .200 0.400 0 ,300 0 ,200 0,100 0 ,100 0 ,100 — —


„ „ „ „

A în cep u t în fl. sburătoarei dar n u secretă n ectar. )) »

H

„ „ „ „ „

»
C u lesu l la m ană s-a sfîrşit.

30.
2.

l.V m .1 9 6 2

n
S I

3.
4. 56. 7.

T im p ca ld şi uscat T im p ca ld şi uscat T im p ca ld şi uscat


i» i»
— —’

T im p ca ld şi uscat

Spor

net t o t a l . . . .

5 7 .6 0 0 k g ./fa m . albine

S-au înregistrat colonii dezvoltate de lecaniide şi respectiv i alesuri im portante de producţie, în masivele de conifere de la Hallea-Sohodol (1150— 1500 m altitudine), M arginea (800— 1200 m), Poiana-R ăchiţele (700— 1000 m), Valea Streiului (700— 1200 m), Sibişel-Uia (800— 1200 m), Silvei-Petroşani (1100— 1350 m), etc. jud. H u n e d o a ra ; Călăţele (800— 1250 m), Valea I)Ucului (800— 1200 m), V. R ăcătăului (700— 1400 m), Blăjoaia ('<00—1100 m) etc. în jud. C lu j; Izvoarele Leşului (850— II)0 m), Ilv a M are (800— 1050 m), C olibiţa (800— 1000 m), ' iiţibava (900— 1100 m), Izvoarele Sălăuţei (800— 1200 m) etc., m ind. B istriţa-N ăsăud ; Valea Rece (800—900 m), Lunca B ra­ dului (Gropşoaia) la altitudinea de 850 m, Valea Bilbor (1000 m) )iul. Mureş etc. Pentru a a ră ta evoluţia culesului la lecaniidele m olidului, care ** situează pe prim ele locuri, sub raportul im portanţei economico» upicolc, prezentăm mai jos înregistrările cîntarului de control la ni.i-.ivnl de m olid, de la punctul Baleea — jud. H unedoara (liiM ul I) în anul 1962. M enţionăm că în im ediata vecinătate 55

(2— 300 m) se află o tăietură cu zmeuriş şi zburătoare, care au fu rn izat culesuri de diferite intensităţi [14]. Subliniem că s-au fă­ cut două extracţii şi a n u m e : prim a extracţie în jurul datei de 1 iulie cu o proporţie de 20— 25o/o m ană, restul fiind miere de zmeuriş, iar a doua extracţie spre sfîrşitul lunii iulie, cînd mierea recoltată a înregistrat o proporţie dc 80— 9 0 % m ană, practic, miere p u ră de brad. D in analiza rezultatelor pe o perioada mai m are (1960— 1968) la culesul de lecaniide în această zonă (fig. 32) rezultă că m ana de la această specie prezintă o m are pondere economică co n stituind o sursă m eliferă deosebit de valoroasă. Mai ales în prim a etapă (1960— 1964) cînd nu au existat factori calam itanţi puternici (ploi torenţiale de durată, furtuni etc.) culesurile au evo­ lu at la un nivel superior, înregistrîndu-se din 2 în 2 ani producţii de miere, ce au depăşit 50 kg/fam . albine ; în tim p ce în a doua etapă (1965— 1968), deşi se confirm ă periodicitatea recoltelor bune de miere, cu un ciclu de doi ani, (fig. 33) totuşi nivelul p ro ­ ducţiilor de miere este m ult mai scăzut, nedepăşind 25 kg/fam . albine, d ato rită factorilor calam itanţi persistenţi şi puternici, în­ registraţi în acesată zonă, îndeosebi ploile torenţiale de d urată şi răceli sub 0°C.

F‘g- 32 — E v o lu ţia cu lesu lu i în 2 0 na co n iferelo r (M asivu l B aleea, 1 9 6 0 — 1968)

Fig. JJ — P erio d icita tea p rod u cţiei de m iere la lecan iid e în zon a c o n ife r e lo r , B aleea 1960— 1968

P R O D U C Ă T O R II DE M A N Ă DE PE BRAD (A B IE S A L B A M i 1 1.) Bradul constituie, după m olid, a doua specie im p o rtan tă din pădurile de conifere din ţara noastră. C reşte spontan, în to t lun­ gul C arp aţilo r şi în Apuseni, fo rm în d de obicei arborete de amestec cu fagul şi molidul, uneori pîlcuri sau arborete pure [22.] P ro p o rţio n al, bradul ocupă cca. 25o/0 din suprafaţa totală ocupată de conifere în ţara noastră. Se cultivă de asemenea frecvent, în parcuri, grădini, spaţii verzi etc., fiind în acelaşi tim p o specie forestieră ornam entală, unanim apreciată. Pe lîngă im p o rtan ţa forestieră m are, pe care o p rezin tă b ra ­ dul în com plexul speciilor de răşinoase, trebuie să mai adăugăm 5 pe aceea ca plantă m eliferă, respectiv ca plantă gazdă principală, 1 p en tru o serie de specii producătoare de m ană valoroase. Pînă in prezent, s-au identificat în zona coniferelor de la noi urm ătoa­ rele specii : lachnida verde a bradului, lachnida mare-maronie fi lecaniida mică. Lachnida verde a bradului (Cinara pectinatae sin. cu Buchnena pectinatae N o rd l., sin. cu Lachnus pichtae M ordw .). Este cel mai im portant pro d ucător de m ană, specific bradului şi face parte din fam ilia Lachnidae, subfam. Cinarinae. A fost identificat la noi, m ai ales în zona coniferelor din ju ­ deţele Braşov, Caraş-Severin, Suceava etc., unde bradul apare mai Irecvent, form înd adesea pîlcuri sau arborete pure. Insecta adu ltă trăieşte de obicei pe ram urile de 2 ani, în >olonii mici, (2— 5 indivizi) ceea ceconstituie o greutate pentru observator. Coloniile de lachnide sînt frecvent vizitate de furnici, ceea ce constituie un indiciu pn'ţios în lucrările de prognoză. Aceste lachnide de 5— 6 mm. lungime, prezintă o culoare \ m ie, cu două dungi de ceară ■illie, fine pe spate, ceea ce face *\ (ie greu vizibile, mai ales că dc obicei insectele se găsesc pe partea inferioară a frunzelor dc i'i.'d (fig. 34) M atca naşte p înă la 18— 20 Imc-Vii de culoare verzuie, verftg 34 _ Lach n ida verd e a bradului f mc cenuşie, care după cîteva (du p ă K l o f t ) 57

zile trec şi se hrănesc pe alte ramuri. D upă 2— 3 sâptăm îni, tinerele fiice devin adulte şi dau naştere în continuare la altă generaţie. In condiţii meteorologice favorabile, p o t da naştere la 8— 10 generaţii partenogenetice, una d u p ă alta, populaţiile devenind puternice, de mii de indivizi. Prim ul cules apare în funcţie de altitudine, la începutul lunii iunie-iulie şi durează cu unele întreruperi, pînă în septembrie. Producţia de m ană a fiecărui individ este abundentă şi concentrată, astfel ca, dacă aceasta nu este culeasă la tim p de albine, se zaharifică şi nu mai poate fi preluată de albine, decît în cursul dim ine­ ţilor cu rouă, sau după o ploaie liniştită, m oderată. S-a observat că m ana produsă de această lachnidă, este deosebit de preferată de albine, fiind culeasă cu m ultă aviditate [41]. în iunie-iulie, apar în sînul coloniilor şi m ulte femele p arte­ nogenetice, aripate, care au un rol deosebit de im portant, în evo­ luţia şi dezvoltarea coloniei, contribuind la raspîndirea şi înm ul­ ţirea speciei şi în acelaşi tim p la asigurarea unui însem nat cules de producţie în toam nă (august-septembrie). In septem brie-octom hrie îşi face ap ariţia generaţia sexupară. Femelele sexuate prezintă de asemenea în partea term inală a abdo­ menului brîul strălucitor de ceară. Masculii spre deosebire de fe­ mele sînt m ai mici, aripaţi şi prezintă o culoare cenuşie, cenuşieînchisă, pe cap şi piept şi verzuie pe restul corpului. Femelele depun pe partea inferioară a frunzelor p înă la 20 ouă, de culoare verzuie la început, apoi se închid tre p ta t la culoare, devenind negre-lucioase. Recolta de m ană a anului u rm ător depinde de num ărul ouă­ lor care au iernat şi dc m ăteile prim are (fundatrice), care au re­ zu ltat din acestea. Mersul vremii din tim pul eclozionării m ătcilor şi a prim elor generaţii de fiice (fundatrigene) partenogenetice, p re­ zintă o m are însem nătate. R eferitor la potenţialul m elifer al acestei specii, în literatura de specialitate [61], se citează cazul din anul 1968, cînd în p ă d u ­ rile de brad din sudul R.F.G ., s-a realizat de la culesul furnizat de lachnida verde, o producţie medie de 35 kg./fam . albine. D in evaluarea efectuată de cercetători, la fa ţa locului, s-a co nstatat că producţia de miere de m ană obţinută în medie pe su prafaţa de 1 hectar, a fost de 96 kg. D e asemenea se arată că m ana pe arbori a fost a tît de abundentă, îneît chiar dacă densita­ tea stupilor la această pădure a r fi fost de 10 ori mai mare, re­ colta de miere ar fi fost practic aceeaşi. Lachnida m are a bradului (Todolachnus abieticola Chol.) face p arte din fam ilia Lacbnidae, subfam. Cinarinae. Această spe­ cie form ează colonii pe coaja bradului, fiind în perm anent contact 5ff

I ig. 35 — L achnida m are a bradului — aspect general (dreap ta) ţi în tim pul depunerii o u ălor (stînga) ( o r i g i n a l )

n i furnicile de pădure, ceea ce este interesant de ştiut în identifi­ carea speciei (fig. 35). Insecta adultă prezintă o culoare m aronie, m aronie-închisă, iar în perioada de depunerea ouălor (ovipozitară) prezintă şi brîul de ceară, în partea term inală a abdom enului (fig. 35). R ăspîndirea acestei specii la noi în ţa ră este aceeaşi ca şi a speciei prccedente. Femelele arip ate apar în a doua jum ătate a lunii iunie, cînd JC observă şi o deplasare a coloniei spre rădăcini. Cea mai mare producţie de m ană se înregistrează in lunile august-septembrie, i înd coloniile sînt dezvoltate puternic pe ram uri. M ana este inco­ lo ri, apoi m aronie, asem ănătoare culorii ceaiului. C înd se acumulonjtă în cantităţi m ari, m ana picură vîscoasă, ca răşina, pe ram u­ rile inferioare sau pe vegetaţia de sub arbori. Spre sfîrşirul lunii septem brie-octom brie, apar femelele se­ xuate, care depun ouăle de iarna. O uăle sînt depuse în rînduri, l’înă la 8 bucăţi, pe frunzele de brad. 59

U n alt producător im portant de m ană al bradului, comun cu cel de pe molid, este lecaniida mică (Physokermes hem icryphus Dalm .), care furnizează în cursul lunilor iunie-iulie, un însem nat cules de producţie, m ai ales cînd se asociază şi culesului de la alte specii de producători de mana. C iclul biologic şi e v o lu ţii culesului la lecaniida mică sînt ace­ leaşi cu cele descrise la molid, diferenţiindu-se numai în funcţie de altitudine.

P R O D U C Ă T O R II D E M A N Ă D E PE P IN (P JN U S sp). S uprafaţa ocupată de pădurile de pin reprezintă cca 5 % din totalul p ăd urilor de conifere, în ţara noastră. Speciile de pin pre­ zintă o deosebită im p o rtan ţi forestiera, fiind apreciate pentru lemnul valoros, cu m ultiple utilizări industriale. In acelaşi timp, pinul ocupă un loc de seamă p rin tre speciile ornam entale, în parcuri, spaţii verzi, incinte etc., fiind în acelaşi tim p puţin pretenţios la condiţiile de sol [22]. Speciile de pin mai răspîndite şi care cresc spontan în pădurile noastre sînt : pinul silvestru (pinul sylvestis L.), z î m b r u (Pinus cembra L.), p i n u l n e g r u (Pinus nigra Arm .), j n e a p a n u 1 (Pinus m ontana Mill.) etc. Pe lîngă acestea, există şi o serie de specii şi varietăţi de pin cultivate, fie pentru scopuri forestiere, decorative sau de protecţie. T otodată trebuie să m enţionăm că, a tît speciile spontane cît şi cele cultivate, pot constitui în condiţii pedoclim atice şi faunistice favorabile, plante gazdă pentru insec­ tele producătoare de m ană. Lachnida m are a pinului (Cinara pinea M ordiv., sin C. pini L., sin Lachnus pineti Koch) face parte din fam ilia Lachnidae subfam. Cinarinae. Este specia cu cea m ai m are im portanţă economico-apicolă, deoarece, produce însem nate cantităţi de m ană în iunie-iulie. Trăieşte pe ram urile de 2 — 3 ani şi pe lăstarii tineri de mai (fig. 36). Form ează în general colonii mici, de obicei indivizii aparţinînd unei singure m ătci (fundatrice). Insectele adulte de 3,5— 5 mm lungime au o culoare maronie închisă, m aronie-roşcată, de diferite nuanţe. Pe spate (pe torace) adulţii prezintă un stra t de ceară, ca o p ată deschisă albă. Puii, de diferite vîrste, nu prezintă acest scut ceros şi au în general o culoare m aronie mai deschisă. Corniculele, bine dezvoltate la adulţi, prezintă o culoare în ­ chisă, m aronie-neagră lucioasă. 60

/•;j;

36 — L achnida mare a p inului ( o r i g i n a l )

P artea inferioară (ventrală) a corpului are un aspect deschis, albicios, d ato rită num eroşilor solzi de ceară ce o acoperă în în­ tregime. Eclozionarea m ătcilor din ouăle de iernare are loc pe la sfîrşitul lunii aprilie. Pe la sfîrşitul lunii m ai cînd lăstarii sînt dezvoltaţi, ap ar formele aripate, ce form ează noi colonii de 3— 5 indivizi pe tinerii lăstari. Aceste colonii se dezvoltă şi produc can tităţi im portante de m ană, care la sfîrşitul lunii iunie — înce­ putul lunii iulie, furnizează culesuri însem nate de producţie, în special în orele de dim ineaţă 6— 11 şi spre seară 17— 19. -La altitudini m ai m ari intensitatea m axim ă de cules se înre­ gistrează în iulie-august. Trebuie să m enţionăm că din prim ăvară > pînă toam na tîrziu, la căderea brumei, aceste lachnide sînt v i­ i zitate în perm anenţă şi în m od intens de furnici care savurează o p arte din m ana produsă, asigurîndu-le în schimb o protecţie perm anentă îm potriva dăunătorilor. Iernarea se face sub form a „ouălor de iarna“ iar ponta are loc în lunile octom brie-noiembrie. O uăle proaspăt depuse au o culoare 61

Fig. 37 —

O u ă depuse dc lach n id a m are a p in u lu i (o ct. 1970)

(o r ig in a l)

m aronie-închisă şi sînt înşirate, în form ă de lanţ, pe acele de pin, apoi ele devin negre lucioase (fig. 37). Această lachnidă trăieşte şi se înm ulţeşte şi pe lariţă [41]. Lachnida m ică a pinului (Protolachnus sp. Theob.) face parte din fam ilia Lachnidae subfam. Cinarinae. Este o specie frecvent răspîndită în arboretele de pin, d ar fără im portanţă economică, deoarece produce can tităţi mici de m ană, cercetată frecvent mai ales de viespi şi de diferite muşte (diptere). A dulţii au corpul oval alungit şi o culoare cenuşie-verzuie. 62

Sînt foarte sensibile ; la cea mai uşoara atingere, părăsesc lo­ cul de hrană şi dispar. Iernează sub form a de ouă de iarnă, pe care le depun pe acele de pin, tîrziu în toam nă (noiembrie), în ponte mici de 2 —4 ouă. M enţionăm că, în general, producătorii de m ană specifici pi­ nului trăiesc şi se dezvoltă şi pe lariţă dar, neavînd pînă în prezent observaţii proprii asupra lariţei, îi vom prezenta schematic la sfîrşitul acestui capitol. P R O D U C Ă T O R II DE M A N Ă DE PE (JU N IP E R U S C O M M U N 1S L.). IE N U P Ă R

Ienupărul este un arbust-arbore, care creşte spontan în ţara noastră, din regiunea de coline pînă în etajul m ontan. Este frec­ vent cu ltiv at în parcuri, spaţii verzi, alături de alte specii o rn a­ m entale de ienupăr, ca de exemplu : J. virginiana, ]. sabina, ]. chincnsis, ]. borizontalis etc. Deşi aceste specii de conifere sînt puţin răspîndite şi ocupa suprafeţe neînsem nate totuşi, datorită prolificităţii m ari a produ­ cătorilor de m ană ce le populează şi cantităţii apreciabile de mană pe care o excretă, p o t furniza, în anum ite puncte şi localităţi, un m les de întreţinere şi dezvoltare pentru familiile de albine. Lachnida m aronie a ienuparului (Lachnus fttniperus M ordw . sin. Cupressobium juniperinum sin. Lachniella tujae d. Gu.) face parte din fam ilia Lachnidae subfam. Cinarinae. Insecta adultă arc o lungime de 3— 4 mm şi prezintă o cu­ loare m aron-ruginie, m ai m ult sau mai puţin închisă, în funcţie de vîrstă. Puii pro aspăt născuţi au o culoare deschisă, bej. A dulţii, ca şi puii de diferite vîrste, au pe spate două dungi longitudinale maronii-închise, m ai pronunţate la adulţi (fig. 38). Form ează, de obicei, colonii de 20— 30 indivizi pe ram urile de 1 sau 2 ani, adesea însă, la începutul verii (iunie) se înmulţesc intens şi form ează populaţii dezvoltate, puternice, ce acoperă por­ ţiuni m ari, pe crăcile bătrîne sau chiar pe tulpină. în această etapă producţia de m ană este m are, iar vizita albinelor, a viespilor, furnicilor etc., se intensifică. Din observaţiile efectuate pînă în prezent, nu am constatat un cules activ de m ană de către albine, ci num ai culesuri spora­ dice, fără un grad deosebit de atractivitate. In cursul lunilor de vară (iulie — început de august) urm ează o stagnare în activitatea acestei specii, ca apoi, după 15 august (în condiţiile 1969— 1970), să apară din nou colonii m ari, cu num e­ roase femele-adulte, care se observă mai ales la baza ram ificaţiilor 63

F ig. 38 — L achn id a m aronie a icnupărulul ( o r i g i n a l )

tinere şi uneori şi pe cele mai bătrîne. P roducţia de m ană creşte din nou (al doilea maxim de producţie) iar vizita furnicilor, a viespilor şi a unor diptere se intensifică. D in p u nct de vedere biologic este interesant de m enţionat că în condiţiile toam nei prelungite din 1970, în tim p ce, celelalte specii de lachnide de pe conifere depuseseră ouăle de iernare, în cursul lunilor octom brie-noiem brie, această specie care trăieşte şi pe tuia, nu depusese ouăle încă nici pînă la d ata de 8 decembrie, continuînd să secrete m ană, în ciuda tem peraturilor scăzute, înre­ gistrate mai ales în tim pul nopţii (— 2 pînă la — 4°C .). 64

P R O D U C Ă T O R II D E M A N Ă D E P E T U IA (T H U ) A L.) Tuia prezintă 2 specii m ai răspîndite T. occidentalii şi T. orientalis, care sînt cultivate în toată ţara, ca plante de ornam ent. Pe lîngă lachnida ienupărului, care este foarte răspîndită şi pe tuie (fig. 39) avînd aceleaşi stadii biologice, pe tuie mai trăieşte şi o lecaniida (Eulecanium fletcberi C K ll.), care face parte din fam ilia Lecaniidae. Acest producător, cu ţestele de 2— 3 mm în diam etru, pre­ zintă o singură generaţie pe an. O uăle clocesc chiar în ţeasta mamei, din care, în cursul lunilor iulie-august, apar larvele p ri­ m are (Li). în septembrie, larvele năpîrlesc şi devin larve secun­ dare (Ls), form ă sub care iernează. Perioada de secreţie arc loc în tre 25 m ai — 20 iunie şi în condiţii meteorologice favorabile, m ana produsă este abundentă, atrăgînd la cules, îndeosebi viespi şi diptere, iar în unele cazuri şi puţine albine.

f'lg

39 — L achn id a tuiei ( o r i g i n a l )

I — Mierea de mană

£5

5. SPECIILE DE IN SEC TE P R O D U C Ă T O A R E D E M A N Ă D IN Z O N A PĂ D U R IL O R DE FOIOA SE Pădurile de foioase ocupă, în ţara noastră, o suprafaţă de aproxim ativ 4,5 milioane hectare, fiind dispersate în general, pe întreg teritoriul ţarii. D in aceasta, suprafeţe mai im portante ocupă urm ătoarele specii : fagul, stejarul, arţarul, teiul, salcîmul, salcia, plopul etc. Pe lîngă im portanţa economico-forestieră, apicolă, (prin nectarul şi polenul ce îl furnizează albinelor), ornam entală etc., aceste specii arborescente constituie totodată şi plante gazdă pentru numeroşi producători de m ană. în ordinea de tra ta re a producătorilor de m ană am av u t în vedere, în prim ul rînd, producţia şi ponderea economică a manei şi apoi, răspîndirea şi im portanţa economică a plantelor gazdă. Astfel, ţinînd seama de frecvenţa şi ponderea economică a cule­ surilor de m ană în pădurile de foioase de la noi, rezultă, după datele înregistrate în ultim ii ani, că stejarul, furnizează frecvent (la 2— 3 ani) culesuri im portante de m ană, urm ează apoi teiul, fagul, arţarul, salcia etc.

P R O D U C Ă T O R II D E M A N Ă DE PE STEJA R (Q U E R C U S sp.) S u prafaţa ocupată de stejar reprezintă peste 26% din totalul p ădurilor de foioase, clasîndu-se după fag (45% ) pe locul al doi­ lea. D intre speciile de stejar m ai im portante şi răspindite m ai m ult în zona forestieră din ţa ra noastră, avem : s t e j a r u l (Q . robur L.), c e r u l (Q. ceris L.), g o r u n u l (Q.petraea M att. Liebl), s t e j a r u l b r u m ă r i u (Q. pedunculiflora K. Koch) g î r n i ţ a (Q. frainetto Ten.) etc. Cel mai im portant producător de m ană din pădurile de stejar, a tît sub raportul arealului său de răspîndire, c ît şi din punct de vedere al frecvenţei şi producţiei de m ană, este lachnida bruna a cojii de stejar (Lacbnus roboris L. sin. Pterochlorus roboris Mood). Această specie face p arte din fam ilia Lachnidae, subfam. Lachninae. Această lachniaă este foarte răspîndită a tît în arboretele de stejar, cer, gîrniţă etc., cît şi în pădurile de amestec cu alte foioase din regiunea de cîm pie şi deal. Colonii puternice de lachnide, au fost identificate mai ales în judeţele : A rad (Rem etea mică, Lipova, Savîrşin (pe Valea Mureşului) Argeş, Bihor (în apropiere de Valea lui M ihai), M aram ureş (Văile de gorun de la Seini, pădurea Micola etc.), Ilfov (Buriaş, Pustnicu, C om ana etc.), Vîlcea (Dealul .66

F ig. 4 0 — în cep u tu l depu n erii „ou lu i d e iam â" la L achnus ro b o ris ( o r i g i n a l )

Negru), Tulcea (Trestinicu, Acictepe, Babadag, M eidanchioi), Iaşi etc. In aceste m asive de gorun, cer şi gîrniţâ, lachnida brună fu r­ nizează anual im portante cantităţi de m ană şi respectiv culesuri însemnate, care se soldează adesea cu recolte bune de miere de m ană, ce depăşesc, în condiţii favorabile, 15— 20 kg/fam . albine. Biologie. Insecta adultă trăieşte în general pe lăstarii de 1 an sau de 2 ani. A re o lungime de 5 mm şi prezintă o culoare m aronie-închisă. Se deplasează cu uşurinţă de la un loc la altul de li rană d ar nu reacţionează în m om entul absorbţiei hranei, chiar dacă ram ura este tăiată. ( Toam na, în lunile octom brie-noiembrie, o d ată cu ap ariţia gem.-raţiei sexuate (masculi şi femele), are loc îm perecherea spre vîrful ram urilor tinere. Femelele îm perecheate nu se depărtează prea m ult de aceste locuri şi încep depunerea ouălor de iarnă (fig. 40). O femelă depune 8— 12 ouă de culoare cafenie deschis în prim ele ore care apoi devin, trep ta t, cafenii-închise aproape negre. O uăle sînt depuse de obicei, în şiruri ordonate, acoperind 67

m JW
Fig. 41 — O u ăle sîn t depuse în şiruri ord on ate, acop erin d p arţial răm urica ( o r i g i n a l ) (S t î n g a) — L achnus roboris, la sfirjirul p on tei ( o r i g i n a l )

adesea o bună parte din ram ura respectivă (fig. 41 şi 41 a). Sub lupă se observă cu uşurinţă un strat fin de ceară care acoperă întregul ou, iar în tre ouă se găsesc chiar cristale mai m ari de ceară, de diferite forme. S tratul ceros, ca şi cristalele de ceară, au rolul de a proteja ouăle îm potriva intem periilor din tim pul iernii. In p rim ăvara 1970, la d ata de 31 m artie, o d ată cu apariţia florilor de cais, au început să apară, în pădurile de stejar din zona m unicipiului Bucureşti, prim ele m ătci, din ouăle de iernare. Făcînd suma gradelor de tem peraturi pozitive (peste 0°C), înre­ gistrate de la desprim ăvărare pînă la acest stadiu, au rezultat în total 250°C, indice care reprezintă pragul biologic de eclozionare pentru Lachnus roboris. — La d ata de 9 aprilie, m ătcile erau retrase spre vîrful ra ­ m urilor şi se hrăneau intens, lăsînd să se observe cu uşurinţă pri68

Fia. 4 2 — A p a riţia gen eraţiei I de fiic e la L. ro b o ris (dreap ta) şi a gen eraţiei ■ I l- a (stîn g a ) ( o r i g i n a l )

mele picături cristaline de mană. în acelaşi tim p şi-au făcut ap a­ riţia în jurul coloniilor, prim ele furnici de pădure. Ciclul biologic j evoluat în continuare, după cum urm ează : — La 24 aprilie, m ăteile (fundatricele) au d at naştere la prim a generaţie partenogenetică (Fi). — La 25 m ai a ap ă ru t generaţia a Il- a de fiice partenogene­ tice (F2), coloniile devenind foarte puternice (fig. 42) ; de ase­ menea, secreţia manei a devenit remarcabilă, iar vizita albinelor şi i altor insecte s-a intensificat treptat. — La 18 iunie generaţia a I lI - a de fiice (F3) era deja apărută 5 se hrănea activ, populînd vîrful lăstarilor şi locurile din jurul 1 69

r

Fig. 4 3 — A p ariţia generaţiei a I lI - a d e fiice la L . ro b o ris ( o r i g i n a l )

Fig. 44 — L ach nu s ro b o ris p op u lează spre toam n ă b aza ram ifica­ ţiilo r ( o r i g i n a l )

fructelor, în dezvoltare, îndeosebi, la baza ghindelor (fig. 43). Furnicile au fost în perm anenţă foarte active şi au vizitat intens coloniile de lachnide. — La 25— 26 iunie, picăturile de m ană au devenit tot mai abundente şi prezentau o concentraţie de 62— 64o/o zahăr. S-a observat pe frunze şi pe ram uri, m ană zaharisită, uscată. D upă o perioadă de stagnare, din luna iulie, la data de 6 august, coloniile au devenit din nou active, hrănindu-se la baza ram ificaţiilor lăstarilor tineri (fig. 44). La atingerea sau mişcarea ram urilor, insectele nu reacţionau de loc, ci sugeau în continuare. C irculaţia furnicilor a fost mereu intensa. 70

— La 1 septembrie, populaţiile s-au m icşorat şi s-au concen­ tra t la baza ghindei. Secreţia manei a fost redusă. Totuşi vizita furnicilor, a viespilor şi buburuzelor a fost destul de frecventă. — La 24 septembrie, coloniile erau dezvoltate din nou prin noile generaţii, care au ap ă ru t în toam nă, (F4 — Fo) populînd mai ales vîrfurile lăstarilor, d ar şi ram uri de 1— 2 ani. C oncentraţia manei era foarte m are, devenind repede vîscoasă (peste 60— 65<>/0). — La 16 octom brie a continuat înm ulţirea populaţiilor prin naşterea ultimei generaţii. S-au observat şi forme aripate, în jurul coloniei. C uloarea m ătcilor este m aronie-închisă, aproape neagră, cu capul roşcat şi picioarele galben-lim onii. C om iculele de pe spate sînt bine dezvoltate şi prezintă o nuanţă mai închisa fa ţă de cu­ loarea corpului. Masculii sînt prezenţi în toate coloniile, cîte 1— 2 şi prezintă aripi m em branoase cu pete negre-fum urii. — La 25 octom brie s-au observat masculii, cîte 2— 3 pe o răm urică, iar m ătcile dato rită frigului, form au „cojoc" deasupra puietului. — La 31 octom brie, a început ouatul m ătcilor, etapă în care furnicile continuau să fie active. D epunerea ouălor a continuat pînă la d ata de 10— 11 noiembrie, cînd nu s-au mai sem nalat ouă depuse proaspăt. Insectele adulte însă au supravieţuit parţial pînă la începutul lunii decembrie. Lachnida neagră-lucioasă a coajei de stejar (Schizodryobius longirostris M ordw .) face parte din fam ilia Lacbnidae, subfam. Lachninae. Această specie se caracterizează printr-un rostru foarte lung, ce depăşeşte aproape lungimea corpului. Se deosebeşte de specia precedentă, a tît prin aspectul ei negru-strălucitor, cît şi prin com portare, reacţionînd m ai tare la lum ină şi zgomot. De asemenea, spre deosebire de lachnida brună, aceasta de­ pune ponte m ai mici, de obicei cîte 4 ouă. O uăle sînt depuse de p referinţă în scobituri, crăpăturile coajei şi în adînciturile din zona coletară. P erioada de secreţie m axim ă este în luna iunie, cînd se in­ tensifică puternic şi vizita albinelor, furnicilor şi a alto r insecte. Lachnida neagră a stejarului prezintă o răspîndire mai mică la noi în ţa ră şi ca atare şi o im portanţă economico-apicolă mai redusă. A fost identificată în stejăretele şi în pădurile de amestec din jud. Ilfo v şi P rahova, d a r nu s-au sem nalat culesuri de pro­ ducţie (fig. 45). Tuberculoides annulatus H tg . şi Tuberculatus querceus K alt, două insecte mici din fam ilia C allaphididae. Ambele specii pre­ zintă o culoare gălbuie, galben-verzuie şi ca aspect nu se deose­ besc în tre ele. 71

Fig. 45 — L achn id a neagra a stejarului

(original)

, . ^ ^ i e s c şi se hrănesc pe frunzele de stejar, în general pe partea lor in ferio ară, astfel îneît prezenţa acestor insecte este greu de sem­ nalat. A d u lţii, cu excepţia femelelor sexuate, sînt aripaţi şi la cea mai u şo ară atingere zboară, lăsînd deseori im presia că picăturile e m a n a ce se observa sînt o secreţie a frunzei. Aceste zboruri co n trib u ie nem ijlocit şi Ia răspîndirea acestor specii de producători de m a n a . J n condiţii favorabile, aceste specii produc m ană din abun­ denţa, atin g în d m axim um de secreţie în jurul datei de 15 iunie, în ain tea înfloririi teiului argintiu. Trebuie să subliniem că, în con­ diţii o p tim e de um iditate şi căldură, producţia de m ană este aşa
72

Fig. 4 6 — L ecan iid a stejarului

(original)

dc abundentă în eît toate frunzele de stejar prezintă la suprafaţă o pojghiţă de sirop, ca o glazură de zahăr, strălucitoare. M enţio­ năm că aceste specii au produs în iunie 1966, în stejăretele din Dobrogea şi Baia M are, a tîta m ană, îneît la anum ite ore se p re­ lingea de pe frunze, ca nişte picături de sirop. D atorită concen­ traţiei m ari de zah ăr a manei, culesul era posibil num ai în cursul dimineţei şi spre seară. Lecaniida stejarului (Eulecanium rufulum C kll.) face parte din fam ilia Lecaniidae şi parazitează a tît pe stejar cît şi pe alte specii forestiere. 73

Este o specie foarte frecvent în tîln ită a tît pe arbori cît şi pe arbuşti (zmeur, afiniş etc.). P rezintă o singură generaţie pe an şi iernează ca larvă secun­ d ară (L î ) în crăpăturile scoarţei, la baza m ugurilor sau în frunzele de pe sol. La sfîrşitul lunii martie, larvele m igrează pe lăstarii de 1 an, unde se fixează şi se hrănesc. D upă aproxim ativ 3 săptăm îni, larvele secundare năpîrlesc şi se transform ă în femele (adulte). C orpul acestora este globulos alungit, femelele depun ouă (fig. 46), iar perioada ovipozitară durează 20— 25 zile. O femelă depune 50— 2700 ouă [74]. O uăle sînt albe, alberozii şi au o form ă ovoidală. în prim a jum ătate a lunii iunie, după incubaţia ouălor, ce are loc chiar în corpul femelei, ap ar larvele prim are (Li) care m igrează către frunze, pe dosul cărora se fixează şi se hrănesc. Larvele sînt la început de culoare albă, albă-verzuie şi apoi devin albe-gălbui. Acest stadiu durează p în ă la sfîrşitul lunii august, cînd larvele prim are năpîrlesc şi se transform ă în larve secundare (Ls), form ă sub care iernează. Perioadele m axime de secreţie şi respectiv culesul intensiv, au loc în a doua jum ătate a lunii m ai şi prim a jum ătate a lunii iunie. Pe lîngă aceste specii se mai citează în literatura de speciali­ tate [33, 41] Kermes quercus L. şi Thelaxes dryopbila Schrk. L, de la care însă, nu s-a sem nalat pînă în prezent, cules de m ană. P R O D U C Ă T O R I D E M A N Ă PE FAG (F A G U S S Y L V A T I C A L.). Aşa cum s-a m enţionat mai sus, fagul ocupă aproape jum ă­ tate din suprafaţa to tală a pădurilor de foioase. Această specie form ează păduri întinse, pure sau de amestec în regiunea dealurilor şi în etajul m ontan. Sporadic se întîlneşte şi cu ltiv at în parcuri. Pe lîngă fagul obişnuit, cresc spontan în păduri, pe suprafeţe restrînse, f a g u l o r i e n t a l (F. orientalis Lipsky) şi f a g u l d e C r i m e e a (F. taurica Popi.). P rin răspîndirea sa largă şi prin calitatea lem nului său, fagul constituie una dintre speciile forestiere principale din ţa ra noastră. Pe fag sînt cunoscute pînă în prezent două specii de p ro ­ ducători de m ană : Phyllaphis fagi L. din fam ilia Callaphididae şi Schizodryobius pallipes H tg . din fam ilia Lachnidae, subfamilia Lachninae. Im p o rtan ţă pentru apicultura prezintă m ai ales prim a specie. Aceasta trăieşte pe frunzele de fag, în special pe partea inferioară, de-a lungul nervurilor principale. Este foarte răspindită 74

şi se observă uşor, fiind acoperită cu firişoare şi p ra f de ceară ; p referă tinerii lăstari. La noi în ţa ră a fost identificată în num e­ roase păduri de fag din zona subm ontană, unde în anii favorabili produce însem nate cantităţi de m ană, care se soldează cu im por­ tante recolte de m iere de m ană. Astfel în anii 1966— 1967, în judeţul Braşov (Pădurea Viscar, Valea G loduri etc.), jud. Sibiu (Valea C ibinului la 800— 1100 m. altitudine), jud. Hunedoara (Fă­ getele de la G rădiştea M uncelului etc.), s-au înregistrat culesuri însem nate la m ana produsă de afida fagului (Phyllaphis fagi). Această insectă mică, 1,5— 2,5 mm în lungime, prezintă o culoare galben-verzuie. Este prevăzută cu un num ăr m are de glande ceriere şi de m ulte ori întreaga colonie trăieşte acoperită sub o crustă fină de ceară. M ătcile prim are (fundatricele) apar în luna aprilie o d ată cu dezvoltarea m ugurilor de fag. D upă 2— 3 săptăm îni ajung la m a­ tu ritate şi dau naştere la prim a generaţie de fiice (aripate şi ne­ aripate). O femelă naşte 50— 60 de pui. G eneraţiile urm ătoare, se succed pînă la 4— 5, în ra p o rt cu m ersul vremii. D ezvoltarea cea mai puternică are loc în m ai-iunie, cînd colonia populează şi vîrfu l ram urilor. în această perioadă şi secreţia de m ană atinge intensitatea m axim ă şi apoi descreşte trep tat. D upă depresiunea din tim pul verii, spre toam nă are loc o nouă şi puternică dezvoltare a populaţiilor, cînd în condiţii fa ­ vorabile se realizează al doilea cules la m ana de pe fag. în luna octom brie se încheie ciclul biologic, o d ată cu apariţia femelelor sexuate şi a masculilor. D upă îm perechere femelele de­ pun ouăle (cîte 12— 16 fiecare) lîngă solzii m ugurilor şi apoi m or în scurtă vreme. P R O D U C Ă T O R I D E M A N Ă PE A R Ţ A R (A C E R sp.). Acerinele sînt specii lemnoase, foarte răspîndite în ţa ra noas­ tră, m ai ales în pădurile de amestec, din regiunea de cîmpie şi deal. Unele din acestea prezintă o im portanţă forestieră mare, altele însă num ai o valoare decorativă. M ajoritatea acestor specii prezintă însă, un potenţial m elifer deosebit de valoros şi apreciat de apicultori, ca de exemplu : j u g a s t r u l (Acer campestre L.) arţarul tătăresc (A cer tataricum L.), p a l t i n u l de c î m p (Acer platanoides L.), p a l t i n u l d e m u n t e (Acer pseudoplatanus L.) etc. Trebuie să subliniem că, pe lîngă valoarea nectaro-poleniferă recunoscută pe plan m ondial, acerineele consti­ 75

tuie şi plante gazde pen tru producători de m ană însem naţi, între care mai răspîndiţi la noi s î n t : Peripbyllus villosus H tg. şi P. acceris L. ambele din fam ilia Cbaitophoridae. Aceste afide, de m ărim i ce variază între 1— 3 mm, trăiesc de obicei pe partea inferioară a frunzelor şi prezintă o largă răspîn­ dire în pădurile de acerinee şi adesea chiar şi pe arborii izolaţi, în parcuri şi pe alei. C uloarea lor este cafenie, de diferite nuanţe (P. villosus) sau galbenă-verzuie (P. aceris). Puii abia născuţi sînt de culori deschise, transparenţi şi foarte vioi, iar pe m ăsură ce cresc se închid la cu­ loare, devenind tre p ta t asem ănători cu părinţii. Spre sfîrşitul lunii mai-iunie, producţia de m ană este foarte m are şi cu o concentraţie în zah ăr ce depăşeşte 6Oo/0. U neori producţia de m ană este a tît de mare, îneît producătorii sînt am eninţaţi să se înece în propria lor secreţie. Trebuie să m enţionăm că în pădurile de amestec (salcîm, ace­ rinee etc.) se realizează frecvent, după culesul de salcîm, un cu­ les de nectar şi polen de la arţarul tătăresc şi jugastru şi apoi, în continuare, un cules de m ană, care înregistrează adesea sporuri de 600— 900 g pe zi, (ex : în anii 1966— 1969, în şleaurile de cîmpie şi deal, din judeţele Argeş, D îm boviţa, Ilfov etc.)

P R O D U C Ă T O R I D E M A N Ă PE T E I (T IL IA sp.). Teiul ocupă în ţa ra noastră suprafeţe im portante (peste 60.000 hectare), mai ales în judeţele Tulcea, Caraş-Severin, Vaslui, Iaşi, Ilfov, A rad, Bacău etc. Speciile de tei, care se întîlnesc mai frec­ vent în pădurile noastre şi care prezintă o im portanţă apicolă mare s în t: t e i u l c u f r u n z a m a r e i ( T platiphylloss), t e i u l p u c i o s sau t e i u l c u f r u n z a m i c ă (T. cordata) şi t e i u l argintiu sau t e i u l a l b T. tom entosa). Pe lîngă valoarea m eliferă deosebită, pe care o are teiul, acesta este adesea şi p lan tă gazdă pentru unii producători de m ană, dintre care mai răspîndit în pădurile noastre este Eucalipterus tiliae L. "din fam ilia Callaphididae. Această afidă mică, cu o lun­ gime de 1— 2 mm, trăieşte pe partea inferioara a frunzelor de tei şi se hrăneşte intens, mai ales în apropierea nervurilor. D ezvolta­ rea m axim ă a coloniilor se înregistrează în lunile iunie-iulie, cînd şi secreţia de m ană este abundentă. Astfel în anii 1962, 1963 şi 1965 în pădurile de tei de la Snagov şi Vlădiceasca (Ilfov), s-au recoltat în cursul lunilor iunie-iulie, cîte 6— 12 kg miere de m ană, pe fam ilia de albine. S-a observat mai ales în perioada înfloririi
7b

din 1963 ca, d ato rită manei abundente şi concentrate, frunzele de tei erau mai intens cercetate decît florile. Dc asemenea, în perioada 13— 30 iunie 1966, în pădurile dc tei de la M alul Spart-C ăscioarele s-au recoltat im ediat după treccrea florii de tei cîte 8 kg/fam . albine, miere de m ană de la tei. D in relatările unor apicultori, care s-au deplasat în pastoral la acest masiv, rezultă că în anum ite zile, după ploi m oderate, se­ creţia manei era a tît de abundentă îneît aceasta se putea rade cu spaclul de pe capacele stupilor aflaţi sub tei. Mierea de m ană de pc frunzele de tei are un gust deosebit de plăcut şi o arom ă de dulceaţă de nuci. C uloarea m ierii este asemă­ nătoare cu aceea de la brad, cu nuanţe verzi-închise. Ciclul biologic este asem ănător cu al celorlalte afide.

P R O D U C Ă T O R II D E M A N Ă PE SA LC IE (S A L IX sp.). Salcia ocupă în ţara noastră peste 60 000 ha, fiind răspîndită mai ales în luncile umede ale rîurilor, de la cîmpie pînă în zona m ontană. Suprafeţe mai im portante se întîlnesc în special, în lunca şi D elta D unării, unde form ează adevărate masive, în amestec cu plopul şi alte specii moi. Speciile de salcie mai răspîndite la noi în ţară şi cu o im por­ tan ţă apicolă mai m are s î n t : s a l c i a c o m u n ă (Salix alba), s a l c i a c ă p r e a s c ă (Salix caprea), z ă l o g u l (Salix cinerea) r ă c h i t a sau m l a j a (S. vim inalis), r ă c h i t a r o ş i e (S. pur p u r ea) etc. Pe lîngă nectar şi polen, deosebit de valoroase pentru în treţi­ nerea şi dezvoltarea fam iliilor de albine tim puriu în prim ăvară, sălciile furnizează în august-septem brie şi însem nate cantităţi de m ană. Cel mai im p o rtant producător de m ană de pe salcie este : lachnida mare a cojii de salcie (Tuberolachnus salignus. (Gmel) M ordw. sin. Aphis vim inalis B.D.F. sin. Lachnus punctatus Burm.) Această specie face p arte din fam ilia Lachnidae, subfamilia Lachninae. în literatu ra de specialitate [41] sînt descrise şi alte specii ce trăiesc pe salcie, ca : Stom aphis longirostris F., Pterocoma salicis L. şi P. pilosum B ckt, care însă nu au fost studiate, pînă în pre­ zent, fiind m ai ra r întîlnite în pădurile noastre. Lachnida m are a cojii de salcie p rezintă însă o largă răspîndire la noi în ţară, întîlnindu-se a tît pe salcia comună, cît şi pe alte specii (salcia că­ prească, răchită etc.)

Fig. 47 — P ăd u re de sălcii, cu coroan a reîn tin eriată, favorab ilă d e z v o ltă rii p rod u cătorilor de m an ă ( o r i g i n a l )

Colonii puternice au fost identificate m ai ales în masivele de salcie din Lunca şi D elta D unării, începînd de la C orabia, T urnuMăgurele, Zimnicea, Petroşani, Giurgiu, Bâneasa, O lteniţa, C ălă­ raşi, H îrşova, B răila etc. (fig. 47). D e asemenea s-au identificat şi studiat o serie de colonii pe salcia căprească, care constituie, ca şi salcia comună, o bună p lan tă gazdă pentru lachnida mare. (fig. 47 a şi 48). C ulesuri m ai im portante, la m ana de pe salcie (T . salignus), s-au înregistrat m ai ales în judeţele Tulcea, Brăila, Ialom iţa, Ilfov, Teleorm an etc. care s-au soldat adesea cu recolte bune de miere de m ană, depăşind în condiţii favorabile 20 kg pe fam ilia de al­ bine. M ierea de m ană de la salcie prezintă o culoare ciocolatie, cu reflexe albastre-verzui. R eferitor la perioada optim ă de cules la m ana de pe salcie, trebuie să subliniem că aceasta corespunde cu m axim um de dezvol­ tare al coloniilor de lachnide, care are loc în general, în lunile august-septembrie, cînd secreţia m anei este deosebit de abundentă 78

F ig. 4 7 a — C o lo n ii de lach n id a m are, pe sa lcia alb ă ( o r i g i n a l )

Fig. 4 8 — C o lo n ii de lach n id a m are, pe salcia căprească ( o r i g i n a l )

„plînge salcia". D acă ne postăm cîteva m inute sub o salcie, în perioada de secreţie, se observă şi deseori se şi aud, picăturile de m ană, care cad ca o burniţă cadenţată pe frunze şi ram uri, prelingîndu-se în jos, pînă la zaharificare com pletă (fig. 49). Biologie. Lachnida m are a sălciei prezintă unele particulari­ tăţi în ceea ce priveşte evoluţia ciclului biologic, lipsind stadiul de ou, „oul de iarn ă". Iernează în păm înt, în stadiul de adult în cotloane profunde, la nivelul rădăcinilor de salcie. P rim ăvara, în cursul lunilor aprilie-m ai, m igrează pe ram uri şi dau naştere prim ei generaţii. 79

Fig. 4 9 — M ană zah arisită

(original)

Trebuie să m enţionăm că, deşi s-a u rm ărit sistematic, doi ani la rînd evoluţia adulţilor, totuşi nu s-a reuşit, pînă în prezent, să se înregistreze m om entul ieşirii din păm înt al acestora şi al naşterii prim ei generaţii d e fiice partenogentice. în anul 1970, s-au u rm ărit aceste aspecte de la 1 m artie, d ar nu s-a în reg istrat nimic, p înă în prim ele zile ale lunii mai, cînd pe unele ram uri d e 2 şi 3 ani s-au observat prim ele colonii acoperitc cu pînsle de ceară, din noua generaţie. în cursul lu n ii iunie, coloniile s-au dezvoltat fără însă ca m ana produsă să fie cercetată de albine, d ato rită probabil florei nectaropolenifere v aria te. S în t prezente furnicile, fără însă să manifeste o activitate intensă, ca în cazul lachnidei brune a stejarului. Spre sfîrşitul lunii iunie şi în cursul lunii iulie, urm ează o stagnare to tală a ac tiv ită ţii lachnidelor de pe salcie. 80

Fig. 5 0 —

T u berolach n u s salignus, form e aripate

( o r ig in a l) La începutul lunii august, femelele adulte, de culoare cafenie de 4— 5— 5,5 mm lungime şi 3— 3,5 mm lăţim e, se pregătesc să dea naştere unei noi generaţii. U rm ează apoi, în continuare, încă 2— 3 generaţii partenogenetice în cursul lunilor august-octombrie. In ultim a etapă (în 1970, 15— 30 sept.) ap ar răzleţi în colonii şi 1—2 masculi aripaţi. T rep tat, masculii devin to t m ai frecvenţi astfel că, în ultim a decadă a lunii septembrie aceştia sînt prezenţi cîte 1— 3 în fiecare colonie (fig. 50). De obicei în a doua jum ătate a lunii septembrie (în 1970 la 12 septembrie) începe m igraţiunea spre rădăcini, care se face tre p ta t pînă la sfîrşitul lunii octombrie. Ultimile serii de puiet sînt de obicei sacrificate, deoarece sînt sur­ prinse de brumele tîrzii, care cad în cursul lunii octom brie (fig. 51).
S — M ierea d e manA

SI

Fig.

51

B rum ele m ari

distrug

co lo n iile

de

prod u cători

de m ană ( o r i g i n a l )

P R O D U C Ă T O R I DE M A N Ă PE P L O P (P O P U LU S sp.) Plopul ocupă în ţa ra noastră, suprafeţe însemnate, peste 60.000 ha. Se întîlneşte frecvent, în zăvoaiele din regiunea de cîm pie şi deal, precum şi în lunca şi D elta D unării, unde formează arborete pure sau în amestec cu salcia. Im p o rtan ţa lui a crescut trep tat, de la an la an, fiind o specie forestieră valoroasa, a tît prin ritm ul său rapid de creştere, cît şi prin valoarea economică a lem­ nului său, folosit mai ales în industria plăcilor aglom erate, celu­ lozei, m obilă, construcţii rurale etc. Speciile de plop m ai răspîndite s î n t : p l o p u l a l b (Popului alba) p l o p u l n e g r u (Populus nigra) şi p l o p u l t r e m u r ă 82

i o r (Populus tremula), care pe lîngă polenul valoros, pe care-1 furnizează în prim ăvară, produce în anum ite condiţii favorabile ţi însem nate cantităţi de m ană. Astfel se semnalează cazul din 1949 i înd, pe m alul Buzăului (în apropiere de C am eniţa), s-a înregistrat un cules intens la m ana de pe plop, care a d u ra t 2 saptăm îni. Culesul a av u t loc în perioada 20 m ai— 10 iunie, im ediat după salcîm, cînd deşi erau în plină floare l e m n u l c î i n e s c ( Liguitrum vulgare), g h e r g h i n a r u l (Crataegus sp.), c ă t i n a (Tam arix gallica) etc. albinele culegeau intens la m ana de pe plop, dim ineaţa în tre orele 6— 11 şi după prînz între orele 16— 20. D upă 10 zile, stupii erau plini cu miere, iar la extracţie s-au obţinut 18— 20 kg/m iere/fam ilie de albine din care, 60— 7O > era miere < /0 de m ană. Sub plopi, iarba şi m ărăcinii erau negri şi luceau de m ană. D e asemenea în 1966, în zăvoiul Ialom iţa (satul Bărbătescu) s-a înregistrat, după culesul de salcîm, un cules puternic la m ana de pe plop, care însă a d u rat num ai 3— 4 zile d ato rită unei ploi torenţiale cu fu rtu n ă care a spălat şi decim at producătorii de matlă, iar culesul a fost calam itat. M ana a fost produsă de afida Pterocoma populeum K alt. din fam ilia A phididae şi de C haitophorus populeti Panz. din fam ilia Chaitophoridae. Pe lîngă aceste specii se citează în lucrările de specialitate [41] şi unele lecaniide polifage, care însă nu prezintă im portanţă pentru apicultură.

P R O D U C Ă T O R I D E M A N Ă PE SA LC lM U L ALB (R O B IN IA P S E U D A C A C IA ) Salcîmul este o specie forestiera deosebit de im portantă, a tît prin su prafaţa m are pe care o ocupă, cca. 70.000 ha, cît şi prin calitatea lemnului său. în acelaşi tim p salcîmul constituie principala specie m eliferă, arborescentă din ţa ra noastră, furnizînd culesuri de neegalat, ca ritm şi potenţial nectarifer. Pe lîngă aceasta, trebuie să adăugăm şi producţia de m ană, pe care pădurile de salcîm o furnizează în anum iţi ani. Astfel, în 1952— 1956, în plantaţiile de salcîm din B anat, m ana picura ca o ploaie de sirop. Culesul albinelor era foarte intens, iar la recoltă 83

Fi&- 52 — A p h is sp. pe salcîm ( o r i g i n a l )

s-a extras miere de m ană în cantitate de 10— 12 kg/fam ilia de al­ bine. Sporurile zilnice înregistrate în cursul lunilor iunie-iulie la stupul de control, au atins cca. 1 kg. Culesuri frecvente la mana de salcîm s-au înregistrat în peri­ oada 1963— 1970 şi în masivele din O ltenia şi de la V alea lui M ihai, unde sporurile înregistrate zilnic au depăşit 0,5 kg miere pe fam ilia de albine. D intre producătorii de m ană care apar mai frecvent în păd u ­ rile de salcîm m enţionăm : a f i d a n e a g r ă (Aphis medicaginis) din fam ilia Aphididae şi l e c a n i d a s a l c î m u l u i (Eulecanium corni robiniarum. Dougl), din fam ilia Lecaniidae. Cea mai im portantă din punct de vedere m elifer este afida neagră, care este răspîndită în to ată ţara, începînd din cîmpie şi pînă în zona pădurilor de fag. D ezvoltarea poate avea loc pe di­ ferite specii de leguminoase, arborescente sau erbacee perene. în luna octom brie, apare în coloniile de virginogene, de pe plantele erbacee, o generaţie de femele aripate, care zboară pe spe84

Fig. 53 —

E ulecanium

corni ro b in ia ru m

(original)

I c-iile arborescente unde da naştere la generaţia sexuată, femele şi masculi, care după împerechere, depun „ouă de iarnă" pe scoarţa i ram urilor, pe tulpini sau pe muguri. Din ouăle de iarnă, apar în prim ăvară larvele, care dau naştere la femele fondatoare (fundatrice), denum ite mătci. Femelele fondatoare trăiesc pe dosul frunzelor de la vîrful lăstarilor, unde se înmulţesc partenogenetic, dînd naştere la mai multe generaţii de femele nearipate. O dată cu dezvoltarea coloniilor, acestea ocupă porţiuni to t mai m ari din răm urele şi lăstari şi se hrănesc intens, secretînd mană din abundenţă (fig. 52).

E

Fig. 5 4 —

E u lecan iu m corn i pc g lă d iţă

(original)

Acest maxim biologic a corespuns calendaristic, în 1970, cu perioada 10— 30 iunie. A doua specie, Eulecanium corni robiniarum , prezintă un corp globulos, lucios, de culoare castanie, lungim ea 3— 6,5 mm, lăţimea 1,5— 5 mm, cu o carenă bine vizibilă ; secretă m ană din abun­ denţă (fig. 53). Această specie prezintă două g en e raţii pe an şi anume, Gi mai-iunie şi G2 iulie-mai urm ător. O altă form ă, din Eulecanium corni, se întîlneşte pe g 1 ă d iţ ă (Gleditsia sp.) (fig. 54) şi respectiv p e s a l c î m u l j a p o n e z . (Sopbora japonica) (fig. 55). 86

Fig. 5î — Eulecanium corn i pe salcîm japon ez

(o r i g i n a 1)

P R O D U C Ă T O R I DE M A N Ă (C A S T A N E A S A T IV A )

PE

C A STA N U L

D U LC E

In tra t în cultură la noi în ţară în sec. X IV , castanul s-a răspîndit trep tat, ocupînd suprafeţe însem nate m ai ales în depresiunea subcarpatică a Olteniei şi Baia M are. C astanul dulce este recunoscut pe plan m ondial, ca un valoros arbore melifer. înfloreşte în luna iunie-iulie, furnizînd culesuri în­ semnate de nectar şi polen, fam iliilor de albine. Pe lîngă aceasta, castanul constituie p lan tă gazdă pentru doi producători de m ană fi anume : lachnida cojii de castan şi afida ornam entală, a căror perioadă de secreţie corespunde în general, cu epoca de înflorire
[28].

87

Lachnida cojii de castan (Lachnus longipes D ufour) trăieşte în colonii mai m ari sau mai mici, de obicei pe coaja lăstarilor ti­ neri de castan. In anii favorabili înm ulţirii acestei specii se ob­ servă aproape pe ficcare rămurică asemenea colonii, care secretă m ană din abundenţă. D ato rită concentraţiei ridicate a manei în zahăr, frunzele de­ vin lipicioase şi strălucesc în zare, îneît p ar a fi date cu lac. Colonii puternice ale acestei specii se observă adesea şi pe lăstarii porniţi direct din rădăcina castanului, ceea ce indică o bună producţie de m ană. Afida ornam entală (M yzocallis castanicola Baker) se observă de regulă pe partea inferioară a frunzelor de castan. Şi la această specie secreţi^ de m ană este deosebit de abundentă şi corespunde, ca şi la prim a, cu perioada de înflorire a castanului. Astfel, că în anii favorabili, albinele culeg în aceeaşi perioadă a tît nectar cît şi m ană, preferinţa fiind în rap o rt cu condiţiile de secreţie şi con­ centraţie în zahăr, a celor două surse melifere. D upă unele observaţii, afida ornam entală a castanului are o capacitate de producţie m ai m are decît a prim ei specii, în tru cît în tim pul secreţiei, se observă nu num ai m ana care străluceşte pe frunze, flori şi răm urele ci şi picături siropoase care se scurg la v îrful frunzelor şi lăstarilor. M enţionăm că în 1967, an favorabil producţiei de m ană la castan, mierea recoltată a fost de culoare brună, conţinînd în p ro ­ porţie de 25— 30<>/o mană. în vederea stabilirii precise, pentru diferite localităţi şi alti­ tudini a perioadei de secreţie a manei, la cele două specii de p ro ­ ducători, recom andăm apicultorilor cu experienţă şi brigadierilor forestieri să efectueze observaţii în acest sens şi să Ie comunice S ta­ ţiunii centrale de cercetări pentru apicultură şi sericicultură, aducînd prin aceasta o contribuţie directă la organizarea v a lo rifi­ cării raţionale a rezervelor m elifere ale castanului. P entru identificarea cu uşurinţă a vetrelor cu m ană din p ă­ durile de castan, se dau urm ătoarele in d ic a ţii: prezenţa furnicilor de pădure în num ăr m are, pe tulpinile castanilor şi de asemenea prezenţa producătorilor de m ană pe tinerii lăstari, acestea consti­ tuind indicaţii sigure asupra perspectivelor la culesul de m ană. P R O D U C Ă T O R I DE M A N Ă P E M ESTEA C Ă N (B E T U L A A L B A ) M esteacănul se întîlneşte frecvent în pădurile din regiunea dealurilor pînă în etajul subalpin. Este un arbore melifer, care furnizează polen p rim ăv a ra şi uneori şi m ană. C a producător de m ană pe mesteacăn se citează 88

Sym ydobius oblongus H eid. din fam . Callapbididae [33]. Este o insectă mică, cafenie-negricioasă. Iernează în stadiul de ouă de iarnă. în condiţii favorabile, producţia de m ană este a tît de abun­ dentă îneît, de pe o singură frunză de mesteacăn, o albină îşi umple guşa. P R O D U C Ă T O R I D E M A N Ă PE ULM (U L M U S F O L IA C E A ) Ulmul de cîm p este un arbore comun, în pădurile din regiunea de cîmpie şi de dealuri. Furnizează tim puriu în prim ăvară un cu­ les de polen pentru dezvoltarea fam iliilor de albine şi în acelaşi tim p este şi plan tă gazdă pentru o serie de producători de m ană, polifagi [33, 41]. Astfel mai frecvent apare p u r i c e l e frun­ z e i d e u l m (Psylla ulm i) care furnizează culesuri de întreţi­ nere fam iliilor de albine în cursul lunii m ai. Intensitatea m aximă de cules în cursul zilei se înregistrează în tre orele 10— 12. Iernează sub form ă de ouă de iarnă, depuse în crăpăturile scoarţei, sau lîngă muguri. Eclozionarea are loc de obicei o dată cu dezmugurirea. Se m ai citează ca producători de m ană : Eulecanium corni Bebe, Eriococcus spurius W od. şi Tinocallis platani K alt. care însă nu prezintă im portanţă apicolă. P R O D U C Ă T O R I D E M A N Ă PE A LU N (C O R Y L U S A V E L L A N A ) Alunul creşte spontan în to ată zona forestieră, de la cîmpie pînă în etajul m ontan. De asemenea se cultivă în parcuri şi grădini. Alunul este o specie poleniferă, deosebit de valoroasă pentru polenul ce îl furnizează tim puriu în prim ăvară. M ai tîrziu, în cursul lunilor mai-iunie, alunul asigură în condiţii favorabile şi însemnate culesuri de m ană, produsă de M yzocallis coryli Goez. o afida mică galben-verzuie, ce trăieşte pe partea inferioară a frun­ zelor de alun şi de asemenea pc vîrful lăstarilor. Culesul de m ană de pe alun apare de obicei înaintea culesului de salcîm şi în con­ diţii favorabile, se p o t obţine producţii de miere de m ană, în diferite p roporţii cu mierea florală. P R O D U C Ă T O R I D E M A N Ă PE G H E R G H IN A R (C R A T A E G U S M O N O G Y N A Jacq) G herghinarul sau păducelul creşte spontan în toată ţara şi este cunoscut ca o specie m eliferă bună, fum izînd însem nate can­ tităţi de nectar şi polen, iar în condiţii favorabile şi mană. 89

C a specii producătoare de m ană avem : Psylla crataegi Schrk. şiEnlecanium corni Bche., care în condiţii favorabile, produc m ană din abundenţă, ce este culească de albine cu m are intensitate. Trebuie să adăugăm că, lista speciilor forestiere, ce p o t de­ veni în tr-o anum ită perioară a anului, plante gazdă pentru anum iţi producători de m ană, poate fi încă com pletată şi cu alţi arbori şi arbuşti c a : a n i n , f r a s i n , c a r p e n , c ă t i n a etc., care în anii favorabili, pot furniza culesuri de m ană. P R O D U C Ă T O R I D E M ANĂ PE PL A N T E C U LTIV A TE Aşa cum s-a m enţionat la începutul lucrării, insectele produ­ cătoare de mană sînt foarte răspîndite în natură, a tît pe p lan­ tele arborescente, cît şi pe cele erbacee spontane şi cultivate. Desigur însă, că nu toate speciile producătoare de m ană prezintă im p o rtan ţă economică-apicolă. Acest fa p t poate să difere de la o zonă la alta. Deseori, în anum ite localităţi s-au înregistrat culesuri im por­ tan te de m ană, de pe diferite specii vegetale cu totul neaşteptate. Astfel în 1961 la lanurile de floarea-soarelui din com. JilaveleIlfov, s-au obţinut recolte de miere de m ană în amestec cu miere florala, care s-au ridicat în medie la 10— 12 kg pe fam ilia de albine (6 0 % miere de m ană). De asemenea în 1969 la Com anaIlfov, s-au înregistrat recolte bune de miere de m ană de Ia trestie (Phragm ites communis), ca p lan tă gazdă de v ară etc. C ulesuri de m ană po t să apară în condiţii favorabile şi pe alte plante cultivate sau spontane, ca : sorg, porum b, graminee perene, tutun, pălăm idă, ra p iţă sălbatică şi altele. în încheierea acestui capitol dorim să facem un apel călduros, către to ţi specialiştii în apicultură şi silvicultură, precum şi către apicultorii cu experienţă, de a aduce prin observaţiile şi înregistră­ rile ce le efectuează, an de an, o contribuţie valoroasă la com ple­ tarea cunoştinţelor referitoare la biologia, răspîndirea şi im portanţa economică a diferitelor specii de producători de m ană, ce apar adesea în colonii puternice, în anum ite zone de practicarea stupă­ ritului pastoral *.
* C u această o ca zie, adresăm m ulţu m iri şi recu n oştin ţă tuturor acelora, care n e-a u sp rijin it şi n e-au d at concurs p reţios în lucrările şi in vestigaţiile efectu a te p e teren, în scopu l precizării b iologiei şi răspîndirii in sectelor p ro ­ d u că to a re de m ană, din zon a con iferelor şi a foioaselor, precum şi înregistrării de d a te fen o lo g ic e şi cîn tare de con trol, m enţionăm în m od d eosebit u rm ătorii to v a ră şi : p rof. dr. E. M u reţan , E . T exe şi C . M ih ăilescu — filia la A .C .A . a ju d eţu lu i C luj ; m g. P. R a d u , E. C a z a n şi D . D em ea — filia la A .C .A . a ju d eţu lu i H u n ed oara.

90

IN SE C T E L E P R O D U C Ă T O A R E D E M A N A , P L A N T E L E L O R ŞI P E R IO A D E L E D E S E C R E Ţ IA M A N E I I N R .S.R . S p eciile p ro d u că to r ilo r d e m ană d in R .S . R o m â n ia sîn t m u lt m i. roase. P înă în p r e z e n t au fo s t in v en ta r ia te ţi stu d iate cele m ai răspi im portan te, cercetările fiin d în curs (ta b e lu l 2 a , 2 b). T a b elu l 2 a

In zona p ă d u rilo r de co nifere

Producătorul de mană
k t

Familia şl specia

Planta gazdă

Perioada de
se c r e ţie {luna)

Produc­
tiv ita te

F a m . LACH NIDAE
Subfam. Cinarinae i L achn id a m are a m o lid u lu i L achn id a pudrată a m o lid u lu i L achn id a cen u şiu v e r z u ie a co jii di m o lid L ach n id a v erd ed u n gata a m o li­ d u lu i L achn id a cerată a m o lid u lu i L ach n id a v erd e a b ra d u lu i L ach n id a m are a b rad u lui L ach n id a m are a p in u lu i L ach n id a m ică a p in u lu i L achn id a ien u p ăru lu i P in eu s p in eo id es A d elg es laricis M ecin aria picea e m o lid u l 6 - 7 (I) 15.8-10.9 (II) 6 -7 15-30.6. + +

2 3

C in a ră p illic o rn is C in a ra p ru n ş ş t t C in a ra virid escen s

« »

+

4

» *

6. ' C» t«-» ' '

I

5 6 7 8 8

L acbn iella co sta ta C in a ra p e c tin a ta e T o d o la c h n u s abictic o la C in a ra pin ea P rotolach n u s sp.

J>

6.

bradul

6 - 7 (I) + 8.(11) ; ,1 7—9 6—7 —

,

p in u l, laricele p in ul Jenupărul tuia m o lid u l m olid u l laricele

— cu lesu ri sp orad ice 6

-----

10

L achnus ju n iperu s

11 12

iA

ţ

6

T a b elu l 2 a ( u r m a r e )

13 14 15

Nr. crt.

Producătorul de mană

Familia ţi specia

P lan ta
gazdă

P erioada de
se creţie (luna)

P ro d u c ­

tivitate

L ecan iid a mare L ecan iid a m ieă L ecan iid a tuiei

P h y so k erm es p iceae, m o lid u l P h yso k erm es h em icryp h u s bradul m o lid u l

5—6

+ + —

+

vO

"f

i

E u lecan iu m fletch eri m ia

5— 6

-J.'l’ 1
In zona p ă d u rilo r de foioase

* A s»P i l i'
T a b elu l 2 b

Producătorul de mană
i i

Familia şt specia

Plante gazdă

Perioada de secreţi®
(luna)

Produc­ tivitate

F a m . L.ACHNIDAE
subfam. Ca c h t i l n a e 1 L achn id a brună a c o jii de stejar L achnida n ea g ră -h icioasă a stejaru lu i L ach n id a fagulu i L ach n id a m are a sălciei L achn id a castan u lu i d u lce L achnus roboris «vi f + '

stejarul, cerul, gîrniţa stejarul

6 - 7 (I) 8(11) 6— 7

+

2

S c h izo d r y o b iu s lo n g iro stris S c h izo d ry o b iu s p a llip e s T u berolach n u s salignus L achnus lon gipes

+ i . ti 1

3

fagul salcia

6— 8 8— 9 6

4 5

.+

+

castanul

F a m . CH A 1TO P H O RID A E 6 7 8 A fid a d e arţar A fid a arţaru lu i A fid a de plop P erip h yllu s v illo ­ sus P e rip h y llu s acceris C h a ito p h o ru s p o p u le ti arţarul arţarul p lo p u l 5— 6 ,'irl 5— 6 6 + .v i 't '. ''

92

T a b elu l 2 b (u r m a r e)

Producătorul de mană

Familia şl specia

Planta
gazdă

Perioada de secreţie
film a)

Produc­ tivitate

uo •JK 9

F a m . C A L A P H 1D 1DAE A fid a stejaru lu i A fid a stejarului A fid a fa g u lu i A fid a teiu lu i A fid a o rn a m en ta lă a ca sta n u lu i A fid a m esteacă­ n u lu i A fid a alu n u lu i T u b e rcu lo id es a n n u U lu s T u bercu latu s querceus P h y lla p h is fa g i E u ca lip teru s tilia e M y zo c a llis castan icola S y m y d o b iu s o blon gu s M y zo c a llis c o r y li F fl m. AP HI DI DAE 16 17 A fid a p lo p u lu i A fid a neagră a salcîm u lu i P te ro c o m a p o p u leu m A p h is sp. F a m . L A CH NI DAE 18 L ecan iid a ste­ jaru lui L eca n iid a sal­ cîm u lu i E u lecan iu m ru fu lu m E u lecan iu m c o rn i ro b in ia ­ ru m F a m . PSYLLIDAE stejarul 5— 6 --p lo p u l salcîm u l 5— 6 +

stejarul
stejarul fagul

6

— —

10 11 12
13

6 5 -6 (1 )' 8(11)

+ -f

teiul castanul mesteacănul
alu n u l

g_7
6 6— 7 5—6

---

14 15

5— 6

19

salcîm u l

6

20 21 22

P uricele fru n zei d e ulm P u r ic ele g h erg h in a ru lu i P u ricele fru n z ei d e an in

P sy lla u lm i P sy lla ,c ra ta eg i P sy lla aln i

u lm u l g h ergh in aru l a n in u l

5— 6 5— 6

— —

6

93

6. D U ŞM A N I IN SEC TELO R P R O D U C Ă T O A R E DE M ANĂ T oate speciile anim ale sau vegetale de pe globul păm întesc au tendinţa de a evolua, de a se înm ulţi şi a cuceri to t spaţiul ce-1 pot atinge. Unele specii, p rintre care m ajoritatea producătorilor de mană, se caracterizează printr-un potenţial de înm ulţire fenomenal. Dacă această tendinţă vertiginoasă de creştere şi dezvoltare a producătorilor de m ană nu era puternic frîn ată de o serie de fac­ tori inhibitori (regulatori), toată lumea ar fi fost, încă de m ult tim p, copleşită de aceştia [95]. Din fericire există aceşti factori regulatori care m enţin un echilibru biologic în natură. Astfel, gradul de răspîndire şi înm ul­ ţire al insectelor, producătoare de m ană, este condiţionat de o serie de factori externi şi interni. D intre factorii externi, avem f. abiotici, ca solul, expoziţia, altitudinea, condiţiile meteorologice etc. şi /. biotici, ca plantele gazdă, vegetaţia înconjurătoare, furnicile de pădure, (trophobioza) prădătorii, paraziţii etc. P rădătorii sînt duşm anii periculoşi ai producătorilor de m ană deoarece îi decimează în to t cursul anului în diferitele stadii de dezvoltare, fie ca adulţi, larve sau ouă. P rin tre p răd ăto ri şi dăunători, cităm : buburuzele (ca larve şi adulţi), muştele, viespile, gîndaci diferiţi, veveriţele, gbionoaele, ciocânitorile, piţigoii, sticleţii, larve diferite etc. Pe de alta parte, paraziţii se dezvoltă de m ulte ori chiar în corpul producătorilor de m ană, în vederea asigurării hranei pentru urmaşii lor. P araziţii sînt m ai frecvenţi la lecaniide, deoarece în acest caz, îşi depun ouăle chiar în corpul (ţeasta) producătorilor de m ană, aceasta constituind un culcuş sigur pentru viitoarele larve. Astfel, pe lecaniidele din zona coniferelor (Physokermes sp.) p ara­ zitează frecvent Brachytarsus nebulosus Forst, iar pe lecaniidele din zona foioaselor Brachytarsus fasciatus Forst. La aceşti gîndaci paraziţi, perioada ovipozitară corespunde cu m aturizarea femelelor de lecaniide, cînd rod învelişul cornos (ţeasta) al producătorilor de m ană şi form ează un orificiu, în in­ teriorul căreia depun 1— 2 ouă. Apoi femela lipeşte orificiul cu o secreţie proprie, iar după cîteva zile larvele ieşite din ouă încep să se hrănească cu conţinutul ţestei (ouă sau larve de lecaniide). In general aceşti dăunători sînt foarte lacomi şi devorează zilnic numeroase ouă, larve sau adulţi. De exemplu, larvele unei diptere sînt a tît de lacome, în eît una singură suge în tr-o zi, pînă la 50 lachnide. D e asemenea, din observaţiile efectuate în toam na 1970 (21 septembrie), o buburuză a devorat pe o răm urică de salcie căprească

94

5 lachnide (Tuberolachnus salignus), în cursul unei dimineţi C on­ sumul efectiv al unei lachnide a durat, aproxim ativ 30 minute. Deşi în general, producătorii de m ană sînt insecte mici, şi par la p rim a vedere că sînt lipsite com plet de apărare, totuşi poseda anumite mijloace de luptă îm potriva duşm anilor. Astfel m ajori­ tatea speciilor posedă la suprafaţa corpului o serie de glande, secretoare de ceară sau diferite substanţe repulsive, care în m omente de pericol, constituie mijloace de apărare [33]). 7. P R O D U C Ă T O R II DE M A N Ă ÎN C O M PLEX U L B IO L O G IC AL P Ă D U R II Insectele producătoare de m ană, precum şi plantele lor gazdă trăiesc îm preună, în interdependenţă cu celelalte vieţuitoare ale pădurii, influenţîndu-se reciproc în tr-'in sens sau altul. Evolnţia întregului complex animal şi vegetal este condiţionată însă de variaţiile continui ale factorilor meteorologici. Astfel, tem peratura şi um iditatea atm osferică determ ină ritmul de creştere şi de înm ulţire al producătorilor de m ană. Brumele tîrzii, ploile torenţiale ca şi grindina, distrug şi spală producătorii de m ană, în special lachnidele. Lecaniidele dim potrivă sînt mai re­ zistente, fiind mai bine fixate pe ram uri şi mai puţin sensibile. în concluzie, vrem ea bună şi hran a bogată furnizată de plantele gazdă, asigură producătorilor de m ană o înm ulţire considerabilă. R eferitor la condiţiile de mediu, producătorii de m ană reacţio­ nează diferit, în ra p o rt cu cerinţele biologice ale fiecărei specii. M ajoritatea speciilor însă prosperă şi se dezvoltă mai repede pe văile însorite şi la m arginea sudică a pădurilor decît pe crestele m unţilor şi în m arginea nordică a pădurilor. Fiecare specie de producător dc m ană are o anum ită prefe­ rinţă pentru p lan ta gazdă. Şi în tru cît există mai m ulte specii de producători cu preferinţă pentru aceeaşi plantă gazdă are fiecare alte exigenţe de h rană sau apare în altă perioadă de tim p. A stfel, la lecaniida m are a m olidului, care iernează sub form ă de larvă secundară (La), adulţii şi respectiv secreţia manei apare tim puriu în mai, nevenind în concurenţă cu lachnidele m olidului, care iernînd sub form ă de ouă de iarnă, perioada de hrănire in­ tensă şi respectiv de secreţie, are loc abia în iunie-iulie, în rap o rt cu d ata de eclozionare (pragul biologic al fiecărei specii) şi evo­ luţia tim pului. în special pînă în luna mai, ritm ul dezvoltării co­ loniei de producători este condiţionat de mersul vremii, dezvol­ tarea u lterioară însă, este influenţată mai ales de evoluţia plantei gazdă. 95

Trebuie să evidenţiem câ, pădurea asigură de 2 ori pe an, condiţii favorabile producătorilor de mană şi a n u m e . in prim ă­ vară, in tim pul creşterii lăstarilor de mai şi apoi spre toamnă, cînd are loc dezvoltarea mugurilor pentru anul urm ător şi coacerea fructelor. în aceste perioade seva este aşa de bogată în substanţe proteice asimilabile, îneît producătorii de m ana, cresc şi se înm ul­ ţesc puternic [4, 5 ]. D in cercetările efectuate, pe plan m ondial [51, 53], a rezultat că, cu cît sînt mai dezvoltate coloniile în vară, pe anum iţi arbori, cu a tît apar mai puţine form e sexuate în toam nă. O uă de iarnă găsim în special pe arborii care în vară au fost slab populaţi de lachnide, sau numai mai tîrziu. A rborii deosebit de viguroşi însă p o t hrăni toată prim ăv ara şi vara un însem nat num ăr de p ro ­ ducători de m ană şi apoi în toam nă, să furnizeze încă hrană pentru depunerea ouălor. Pădurea în ansam blu oferă m ană pe întreaga perioadă de cules. La început secreţia are loc pe unii arbori, iar apoi alternează pe alţii. în tim pul unui cules slab, num ai o parte din arbori sînt mai puternic populaţi şi m ulţi răm în ca rezervă pentru etapa urm ă­ toare ; în timp ce la un cules puternic, contribuie toţi arborii la acesta şi de aceea este necesar apoi un an sau m ai m ulţi ani de repaus (periodicitatea culesului). în general la lecaniidele din zona coniferelor de la noi (BaleeaH aţeg) urm ează după un an slab sau mijlociu, unul bun sau foarte bun, dacă nu intervine vreo calam itate [14]. R eferitor la unele daune pe care le-ar provoca producătorii de m ană pădurii, cercetările efectuate în această direcţie au stabilit că, fa ţă de foloasele m ultiple pe care le aduc aceste insecte, pagu­ bele sînt cu totul neînsem nate şi fără im portanţă economică [33, 41, 51, 52, 72, 84]. în acest sens, am a v u t şi confirm area Laboratorului de pro­ tecţia pădurilor, din In stitu tu l de cercetări, studii şi proiectări sil­ vice. Şi anume, că exceptînd unele pagube din pepiniere, nu s-au înregistrat pînă în prezent daune în zona forestieră, provocate de producătorii de m ană. L a arborii cu creştere intensivă, cu coroană dezvoltată şi respectiv cu o capacitate m are de asimilaţie, absorbţia sevei de către aceste insecte nu afectează cu nimic intensitatea creşterii acestor arbori. Luîndu-se totuşi în consideraţie daunele locale, sporadice, pe care le po t provoca unele specii de producă­ tori de m ană, p rin înm ulţirea lor în masă, îndeosebi la pepiniere şi p lan taţii tinere, acestea sînt cu totu l lipsite de im portanţă eco­ nomică, fa ţă de întregul complex de avantaje pe care le oferă şi în prim ul rînd mana, care constituie o hran ă valoroasă pentru multe insecte folositoare pădurii. 96

Din literatura de specialitate [33, 41, 53], rezultă că m ana serveşte ca h rană pentru aproxim ativ 300 specii de insecte, dintre care două treim i sînt insecte folositoare pădurii şi anume ca p ră ­ dători şi paraziţi pentru insectele dăunătoare. în acelaşi tim p, trebuie să adăugăm şi diferitele specii de furnici de pădure — adevăraţi agenţi sanitari ai pădurii — pentru care m ana constituie de asemenea o hrană esenţială. Cu toate acestea, cantitatea de m ană consum ată de diferite insecte folositoare, precum şi de furnici, reprezintă numai o mică parte din m ana produsă dacă ne referim la datele din literatură, care arată că o pădure de conifere, infestată de lachnide, furni­ zează anual pînă la 400 kg m ană pe hectar [53]. Aceeaşi abundenţă de m ană există în anii favorabili şi în zona pădurilor de foioase (stejar, tei, salcie etc.), cînd m ana secretată de lachnide, picură de pe frunze şi m uguri ca o b u rn iţă de sirop. F aţă de acestea, valorificarea raţională a manei, ca sursă me­ liferă, se poate realiza num ai prin practicarea largă a stupăritului pastoral, la masivele forestiere cu perspective pentru culesul de mană.

T — Mierea dc mana

III. FURNICILE DE PĂDURE Şl RELAŢIILE ACESTORA CU INSECTELE PRODUCĂTOARE DE MANĂ
1. BIOLOG IE ŞI R Ă SPÎN D IR E Furnicile de pădure fac parte din fam ilia Formicidae, genul Form ica, în care sînt cuprinse 10 specii. Aceste specii se caracterizeaza, î n general, prin form area de colonii dezvoltate, ce ajung la peste 100.000 indivizi, în unele cazuri, chiar pînă la 1 m ilion. M ă­ rim ea acestora variază de la 4— 9 m m lungim e la furnicile lucră­ to are şi 9— 12 m m lungim e la m ătci. E ste interesant de rem arcat, câ pe baza cercetărilor m ai re­ cente s-a stabilit că furnicile posedă anum ite glande între care şi cele cu otravă, care secretă substanţe, ce servesc la orientarea şi ap ă rarea furnicilor în tim pul luptei. Speciile de furnici dc pădure, m ai răspîndite şi identificate la noi în ţa ră s î n t : Form ica rufa, F. polyctena şi F. pratensis. C ercetările întreprinse în această direcţie, în zona forestieră, de P ^ o y i c i şi col. [59], au stabilit că. cea mai m are frecvenţă în p ăd u rile noastre o prezintă F. rufa (41% ), urm ează apoi F. pratfnsis (2 8 % ) şi F. polyctena (24% ). Pe lîngă acestea, s-au iden­ tificat şi alte specii de furnici, în tr-o proporţie m ult mai mică şi anum e : F. truncorum 3o/0, F. execta 2o/o, F. nigricans 1% şi F. sanguine a 1% . î n tr u c ît prim ele 3 specii, prin activitatea şi răspîndirea lor largă p e teritoriu, prezintă o im portanţă economică deosebită, le vom a n a liz a m ai jos num ai pe acestea, celelalte specii avînd o p o ndere redusă, a tît din punct de vedere al economiei forestiere cît şi al ap icu ltu rii. F u rn ic a m are roşie de pădure sau furnica roşie păroasa (F orm ica rufa L.) este o furnică de 7— 9 mm lungime, cu capul şi pieptul (toracele) colorate în roşu şi abdom enul în negru. Prezintă o g a rn itu ră deasă de perişori pe cap şi pe cea mai m are parte a 98

Fig. 5 6 — C o lo n ie d e furnici în zo n a con iferelor

(original)

corpului, de unde şi denum irea sa, de furnică roşie păroasă (fig- 56). Trăieşte în furnicare m ari, dezvoltate şi com plet izolate, fără să aibă contacte reciproce cu alte furnicare ; nici m ăcar nu suportă în apropiere alte furnicare (minimum la 100 m distanţă). C ărările, ce pornesc de la furnicar, în mai m ulte direcţii, sînt uşor de re­ m arcat (vizibile). Furnicile acestei specii îngrijesc şi stimulează insectele pro­ ducătoare de m ană, în special lachnidele, apărîndu-le cu m ultă com bativitate de insectele prădătoare ca : viespi, muşte, buburuze, şi în special de omizi. R eferitor Ia num ărul m ătcilor din cadrul unei colonii (furni­ car), furnica roşie de pădure prezintă două form e şi anume : form a monoginâ (cu o singură m atca), care nu se poate înm ulţi artificial şi form a poligină, cu mai m ulte mătci, care se pretează la înm ulţi­ rea artificială. în vederea diferenţierii celor două form e de furnici, în cazul înm ulţirii lor artificiale, dăm mai jos cîteva caracteristici ale acestora. 99

a) b o r m a m o n o g i n a trăieşte în furnicare izolate, mari, adesea cu m ai m ulte culmi, Preferă locurile um brite şi umede din pădurile de foioase (fig. 56 a şi 56 b). D istanţa între furnicare este de 600— 800 m etri. îşi construieşte cuibul pe o cioată, lemn putred, sau la baza unui trunchi. De la furnicar pornesc cărări bine con­ turate, în mai m ulte direcţii, pînă departe. Furnicile lucrătoare sînt, în cea mai mare parte, vînători iscusiţi. b) F o r m a p o i i g i n a trăieşte adesea şi în furnicare ce sînt grupate mai m ulte la un loc, uneori în apropierea furnicarelor con­ struite de furnica mică de pădure. Furnica mică de pădure (Formica polyctena, Forest) prezintă o lungime medie de 5— 7 mm şi nu este păroasă. Trăieşte de regulă în furnicare asociate (grupate) cîte 10— 20 şi chiar mai multe, la un loc. Spre deosebire dc prim a specie, preferă să-şi facă cuiburile în locuri mai însorite (m arginea pădurilor, m arginea drum urilor etc.). La altitudini unde vegetaţia este redusă, furnicarele acestei specii se întind pe suprafeţe mari. Aşa cum a rezultat şi din aşe-

Fig. 5 6 a — C olon ie de furnici în p ăd u rile de foioase

(original)

100

Fig. 56 b — C o lo n ie de furnici în um brite ( o r i g i n a l )

păd u rile de foioase,

zarea gru p ată a furnicarelor, furnica mică de pădure, spre deo­ sebire de p rim a specie, întreţine relaţii cu coloniile din vecinătate. Furnica mică de pădure este un v în ăto r deosebit de iscusit, întrecînd în com bativitate celelalte specii de furnici. De asemenea desfăşoară o activitate m ai intensă şi în relaţiile cu producătorii de m ană. R eferitor la num ărul m ătcilor dintr-o colonie, la această spe­ cie se întîlnesc num ai form e poligine, ceea ce este deosebit de 101

favorabil pentru acţiunea de înm ulţire artificială a furnicilor, în vederea combaterii biologice a dăunătorilor de pădure pe scară largă, acţiune ce se reflectă direct şi asupra sporirii recoltelor de miere de mană. Furnica de luncă (Formica pratensis Forest.) atinge m ărim ea furnicii roşii păroase, deosebindu-se de aceasta printr-o pată nea­ gră, bine distinctă, pe spate. Această specie îşi construieşte cuibu­ rile la margine de drum uri, pe pante, în m arginea pădurilor şi în luminişuri. P opulaţiile acesteia sînt însă m ult mai slabe, fa ţă de celelalte două specii, iar furnicarele nu depăşesc 40 cm în înălţim e. N um ărul m ătcilor dintr-o colonie este m ult mai redus, deseori o singura m atcă, astfel că nici această specie nu se pretează la înm ulţirea artificială. G radul de răspîndire a celor trei specii de furnici, pe teritoriu, diferă în funcţie de altitudine şi com ponenţa pădurilor. Astfel, în ra p o rt cu altitudinea, frecvenţa furnicilor variază astfel : între 50— 300 m aceasta este de 18,50% ; între 300— 700 m = 4 5 , 3 % î în tre 700— 1200 m = 32,8% , devenind apoi foarte rară, respectiv 3,4% la altitudinea de peste 1200 m (1200— 2500 m). Pe form aţii de vegetaţie forestieră, răspîndirea furnicilor de pădure este diferită. Astfel Form ica rufa este specia cu cea mai largă răspîndire, fiind prezentă în toate pădurile, de la cîm pie şi pînă în zona m ontană, cu o frecvenţă mai m are în pădurile de amestec, fag cu alte foioase. O răspîndire asem ănătoare a fost constatată şi la F. pratensis cu deosebire că această specie este mai puţin frecventă în pădurile din zona m unţilor înalţi [59]. Form ica polyctena, apreciată ca cea mai folositoare specie în lu p ta biologică, are un areal ceva mai restrîns decît F. rufa, fiind mai răspîndită între 300— 700 m (11,4% ) în pădurile de fag în amestec cu alte foioase şi de stejar. Este de asemenea frecventă în ­ tre 700— 1200 m în pădurile de amestec, de m olid cu brad şi fag.

2. F U R N IC IL E ÎN C IR C U IT U L B IO LO G IC AL PĂ D U R II R olul furnicilor în com plexul biologic al pădurii este deosebit de variat şi substanţial. Pe baza cercetărilor efectuate în ultim a vrem e, de o gamă largă de specialişti, ca biologi, silvicultori, entom ologi etc. [23, 31, 40, 52, 54, 59, 72, 90, 92], s-au precizat funcţiile deosebit de com plexe şi im p o rtan te pe care furnicile de pădure le prezintă în : — reglarea populaţiilor de insecte dăunătoare, prin distrugerea a num eroşi duşm ani ai pădurii ; 102

— p rotecţia insectelor folositoare, îndeosebi a p ro d u căto rilo r de m a n ă ; — aerisirea şi îm bunătăţirea calităţii solului, prin furnicarele pe care le construiesc ; — asigurarea covorului vegetal, prin tran sp o rtu l diferitelor sem inţe de plante ; — polenizarea speciilor dc plante din zona forestieră, prin vizitele repetate pe care le efectuează în perioada înfloririi lor, în căutarea nectarului etc. Din cele p rezen tate mai sus se pot concretiza efectele deosebit de im p o rtan te şi eficiente, ce se răsfrîng favorabil asupra stării sanitare şi a capacităţii de p roducţie a pădurii. Astfel, furnicile de pădure, p rin activitatea lor, constituie un m ijloc biologic im p o rta n t p en tru m enţinerea igienei pădurii. în al doilea rîn d , stim ulează creşterea şi dezvoltarea p ro d u c ăto rilo r de m ana, a căro r secreţie serveşte ca hrană p en tru m ulte vieţuitoare folositoare din pădure şi chiar p en tru furnici. Apoi,' contribuie la dezvoltarea şi în tărirea covorului vegetal, care apără solul îm p o ­ triv a eroziunii şi degradării lui. D e asemenea contribuie la sporirea fructificaţiei pădurii care serveşte ca săm înţă, hrană p en tru păsări şi vîn at, precum şi ca îngrăşăm înt p en tru sol. R eferitor la acţiunea de com batere a dăunătorilor pădurii este interesant de rem arcat că, în tim p ce cu mijloace chim ice se d istrug absolut to ate insectele, cu ajutorul furnicilor com baterea este selectivă. Şi anum e, furnicile nu vînează în general insectele utile, ca de exemplu : albinele, producătorii de m ană, păianjenii, buburuzele etc., ci num ai pe cele dăunătoare, îm potriva cărora duc o lu p tă perm anentă- Aceasta are ca efect nu num ai o m icşorare trep ta tă a num ărului de insecte dăunătoare ci şi provocarea unei stări de nelinişte continuă ce se reflectă negativ asupra dezvoltării şi înm ulţirii acestora. în legătură cu aceasta, se relatează în litera­ tu ra de specialitate [72] că, în urm a unui atac puternic de omidă, asupra unei păduri de pin, care a distrus to ată frunza, a rămas num ai o „insulă verde" care nu a p u tu t fi devorată. Acolo s-au găsit numeroase colonii de furnici din specia F. polyctena (furnica m ică de pădure), în p ro p o rţie medie de 4 colonii pe hectar. D istrictul de v în ătoare al unei colonii m ijlocii de furnici cu­ prinde, în medie, suprafaţa din jurul furnicarului, pe o rază de cca. 50— 60 m. în cazul coloniilor puternice, sfera de acţiune de­ păşeşte m u lt aceste lim ite. C onsiderîndu-se că o furnică devorează în m edie pc zi num ai un singur d ău n ă to r (larvă, ou, sau adult) o colonie de furnici mijlocie, de 100.000 indivizi, distruge zilnic cca. 100.000 dăună103

tori, ceeace este deosebit de im p o ratn t p en tru m enţinerea igienii pădurii. Relaţii de trofobioză. în tre furnicile de pădure şi producătorii de m ană există relaţii dc n u triţie şi stim ulare — trofobioză. Aceste interesante ra p o rtu ri, în tre cele două grupe de insecte, au fost studiate în ultim ii ani şi clarificate [52, 70, 91]. Astfel s-a stabilit că furnicile în tre ţin şi stim ulează dezvol­ tarea pro ducătorilor de m ană si au în schim b din partea acestora asigurată m ana, hrana lor de bază. Pe lîngă aceasta p ro ­ tejează efectiv populaţia de lachnide în stadiile de dezvoltare m ai periculoase, ca de exem plu în tim pul naşterii unei noi gene­ raţii sau în perioada depunerii ouălor. In acest sens în literatu ra de specialitate [53] se citează cazul cînd, în luna aprilie, pe un arbore de larice (Larix europea) exista o singură m atcă de C inara laricis la care, în tim pul naşterii au făcut de strajă 60— 70 de furnici. Acest fa p t a fost h o tă rîto r p en tru dezvoltarea generaţiilor urm ătoare, deoarece urmaşii u rm a­ şilor prim ei generaţii au acoperit în tim pul verii com plet ram urile acelui arbore, furnizînd şi o producţie însem nată de mană. Coloniile de Sym ydobius oblongus ( a f i d a m e s t e a c ă n u ­ l u i ) se dezvoltă şi îşi conservă sănătatea num ai atunci cînd m ana secretată este preluată im ediat de furnici, altfel aceşti producători de m ană sînt so rtiţi pieirii, înecîndu-se în p ro p ria lo r secreţie. D e asemenea, în lunile de vară furnicile protejează insectele producătoare de m ană făcînd galerii la rădăcina m olizilor, a brazi­ lor, pinului, fagului şi laricelui unde, în perioada lipsită de hrană, lachnidele să se p oată retrage. In aceste lăcaşuri sînt protejate de duşm ani şi uscăciune şi p o t astfel supravieţui- Pe lîngă aceasta, furnicile tran sp o rtă lachnidele în anum ite perioade chiar în cuibul lo r (furnicar). D in observaţiile efectuate s-a co n statat că, în îm ­ prejurim ile furnicarelor, fie că acestea sînt m ari sau mici, tinere sau bătrîne, găsim totdeauna m ai m ultă m ană zaharisită decît în restul pădurii, în m edie de 10— 20 o ri mai m ultă [52]. Această intim ă relaţie d in tre furnici şi p roducătorii de m ană este deosebit de im p o rtan tă şi u tilă p en tru apicultura, deoarece se reflectă direct asupra recoltelor de miere ce se obţin în pădurile cu furnici. Astfel, pe baza rezultatelor experim entale o b ţin u te mai m ulţi ani de-a rîndul [92] s-a stabilit că recoltele de m iere o bţinute în pădurile cu furnici au fost aproape duble faţă de cele o b ţin u te în pădurile fără furnici (fig. 57). Concluziile acestor cercetări sînt deosebit de utile şi de im portante, a tît pentru elaborarea unei prognoze de lungă durată la culesul de m ană, cît şi p en tru alegerea celor mai indicate vetre la culesul de pădure.

104

Fig. 57 — E v o lu ţia recoltelor de m iere în raport cu p rezen ţa furnicilor d e pădure, în zo n e d iferite (g r a fic com p arativ d u p ă W e l l e n s t e i n ) A — In pâduirl b o g a te în fu r n ic i ; B — In păduri sărace în fu rn ici ; C — Culturii d e ctm p şi în grăd in i

R elaţia d in tre furnici şi p roducătorii de m ană este a tît de in tim ă şi de im p o rtan tă, în e ît s-a ajuns la concluzia că, p en tru a se evalua p ro d u cţia de m ană a unui arbore, respectiv a unei păduri, este suficient să se stabilească num ărul furnicilor care circulă în m edie pe u n arbore, în unitatea de tim p. în acest scop se num ără, tim p de 3— 6 m inute, furnicile care circulă pe trunchiul unui arbore. Din experienţa cîştigată, s-a stabilit că u n om poate co n tro la pe zi 80— 160 arbori [52]. D ependenţa d in tre cele două grupe de insecte (furnici şi p ro ­ ducători de m ană) rezultă şi din alte determ inări efectuate în acest sens [72]. Astfel, densitatea p opulaţiilor de lachnide este m axim ă în apropierea furnicarelor, pe o rază de aproxim ativ 25 m. Densi­ tatea se m icşorează apoi pînă la 50% pe distanţă 25— 50 m iar la distanţa de 100 m, densitatea lachnidelor reprezintă numai 10— 15o/o faţă de m axim ă, m icşorîndu-se sub 10o/0, la distanţa de 150 m. 105

3. ÎN M U L Ţ IR E A A R TIFIC IA LĂ ŞI P R O T E C Ţ IA F U R N IC IL O R DE PĂ D U R E înm ulţirea n atu rală a furnicilor are loc, la m ajoritatea specii­ lor, p rin roirea acestora şi construirea de noi furnicare. Aceasta se petrece în general, de la începutul lunii aprilie şi pînă la m ijlocul lunii mai cînd vrem ea se încălzeşte bine iar generaţia sexuală este pregătită de roire. Astfel la furnica m ică de pădure, prim ăvara, în fiecare colonie se găsesc cîteva mii de masculi sau de femele, uneori ambele sexe în aceeaşi colonie, care aşteaptă zilele călduroase ale lunii aprilie, p en tru a-şi lua zborul. în tim p ce la furnica m areroşie, zborul de roire se efectuează la distanţe m ari, la furnica mică de pădure, acesta are loc în apropiere. D upă zborul de îm perechere (zborul nupţial), masculii mor, iar femelele îşi rup propriile aripi cu ajutorul picioarelor şi apoi încep form area unei noi colonii. în m ulţirea artificială a furnicilor de pădure se efectuează cii succes num ai la speciile (furnicarele) care posedă un n u m ăr m are de m ătci. Astfel că, practic, num ai f u r n i c a m i c ă de p ă ­ d u r e (F. polyctena) se pretează bine la o în m u lţire artificială. în tru c ît problem a com baterii dăunătorilor pădurii, pe cale biologică, devine din zi în zi to t m ai im p o rtan tă şi actuală şi acţiunea de răspîndire, în m u lţire şi protecţie a furnicilor de pădure preocupă to t mai intens, în lumea întreagă, o serie de specialişti ca : entom ologi, silvicultori, apicultori etc. începînd cu 1961, s-au întreprins şi la noi lucrări sistematice asupra furnicilor de pădure din grupa Form ica [59]. în vederea cunoaşterii posibilităţilor de aplicare a com baterii biologice cu ajutorul furnicilor de pădure, au fost efectuate mai în tîi lucrări de identificarea şi determ inarea speciilor existente la noi în ţară, precum şi răspîndirea acestora pe form aţii de vegetaţie forestieră. D upă efectuarea acestor lucrări, aşa cum s-a m enţionat Ia în cep utul capitolului, s-a trec u t la experim entarea procedeului de com batere biologică prin colonizări artificiale cu furnici. P ri­ mele lucrări, efectuate în 1963— 1964, au fost iniţiate şi executate de un colectiv de specialişti din cadrul D epartam enului Silvicul­ tu rii [59], în raza ocoalelor silvice P ătrău ţi şi G ura H um orului. Aceste lucrări s-au încheiat cu succes, obţinîndu-se în final o p rindere a cuiburilor tran sm u tate de 57°/o- Procedeul folosit la aceste lucrări de înm ulţire artificială a fost cel clasic, folosit pe plan m ondial [31, 72, 90], cu mici adaptări locale. în scopul popularizării şi aplicării pe scară to t mai largă a acestor procedee, de către colective experim entate de silvicultori şi apicultori, le redăm m ai jos. 106

Trebuie de la în cep u t să m enţionăm că, p en tru a face înm ul­ ţirea artificială a furnicilor este necesar să identificăm mai întii precis specia. D acă este o specie ce poseda în furnicar o singură m atcă (m onogină) nu se pretează la în m u lţire artificială. în acest sens, cel m ai bine se pretează furnica m ică de pădure, care posedă to td eau n a un n u m ăr însem nat de m ătci, uneori ajungînd pînă la cîteva mii de m ătci în tr-u n furnicar. în vederea form ării de colonii (nuclee) artificiale se aleg to t­ deauna coloniile puternice care să poată furniza uşor m inim um 200 m ătci p en tru noua colonie. Tim pul p o triv it pentru începerea acestor lucrări este sfîrşitul lunii februarie — începutul lunii aprilie, în funcţie de ritm u l de desprim ăvărare, expoziţie şi altitudine. Practic, acest m om ent este m arcat de prezenţa pe v îrfu l cuibului a furnicilor lucrătoare şi a m ătcilor, care stau grăm adă la soare. Dacă se pierde acest m om ent, m ătcile coboară în profunzim ea furnicarului unde îşi pregătesc culcuşurile pentru ouat, deci trebuie săpat adînc pentru a se prinde şi m ătcile necesare. în acest caz însă, se degradează cuibul de bază şi este mai bine să renunţăm - T otuşi, dacă sîntem h o tă rîţi să folosim şi acest m om ent, se recom andă ca operaţia să se efectueze în prim ele ore ale dim ineţii, cînd furnicile sînt încă în cuib şi nu sînt prea agresive. D eschiderea cuibului în vederea recoltării m aterialului bio­ logic se face în partea dinspre soare şi anum e : — se dă păm întul de deasupra de o p arte şi de alta a cuibului şi apoi se ia m aterialul bogat în furnici, cu o lopată şi se pune în căldările în prealabil pregătite (fundul căldării căptuşit cu gips, iar capacul p rev ăzut cu găuri sită, p en tru aerisire). Trebuie avut în vedere să se ia şi suficiente m ătci, care se recunosc cu uşurinţă deoarece, spre deosebire de lucrătoare, prezintă un torace bine d ezv o ltat şi de culoare neagră şi u n abdom en negru-strălucitor, excepţional de dezvoltat. Se recoltează aproxim ativ o treim e din furnicarul de bază şi la nevoie se mai apelează şi la alte furnicare ale aceleiaşi specii. în spărturile făcute în furnicarele de bază se aşează ram uri groase şi se acoperă cu m aterialul d at la o parte, la în cep u tu l lucrării. P rocedînd astfel, cuibul pierde p uţină căl­ dură, iar pierderile sînt recuperate fără întîrziere, de furnicile rămase. Locul p en tru form area coloniei noi se alege şi se pregăteşte mai dinainte. în acest scop se caută locuri adăpostite şi calde, evitîndu-se golurile de pădure cu expoziţii nordice, reci şi de ase­ m enea şi locurile prea îm buruienite (înierbate). S înt favorabile m arginile de pădure şi lum inişurile însorite, cu expoziţie sudică şi sud-estică. 107

Menţionăm că înm ulţirea coloniilor de furnici la m arginea pădurii este de preferat^ deoarece aici au o d urata dc v iaţă mai lungă. Furnicarele aici sînt mai puţin um brite şi se po t mai uşor controla. Trebuie evitate locurile um brite, sau care prin creşterile ulteri­ oare p o t deveni umbroase şi reci. N ecorespunzătoare sînt şi locu­ rile unde urm ează să se facă curînd tăieturi, care ar deranja colo­ niile de furnici. D e asemenea nu se recom anda locurile din apropi­ erea drum urilor, deoarece se mai găsesc trecători care să provoace pagube. Pc lîngă aceste condiţii generale, m ai este necesar să se caute un loc prevăzut cu o cioată de arbore m ai putredă, pentru a uşura munca furnicilor la construirea galeriilor pentru mătci. De aseme­ nea dacă solul în îm prejurim i este foarte tare, greu şi rece, putem să-l săpăm şi să-l îndepărtăm , com pletînd apoi golul cu nisip amestecat cu paie. Apoi, aşezăm în ju nii cioatei, ca m aterial prin­ cipal de construcţie, vreascuri scurte precum şi cîteva rămurefe de molid fără frunze, sau alte rămurele. Peste acestea se răstoarnă m aterialul din căldări, intercalîndu-se încă ceva ram uri, prin m a­ terial. La sfîrşit, deasupra noului furnicar se m ai goleşte un sac plin cu paie uscate. Acesta ajută nucleului să se dezvolte repede şi în curînd să-şi dubleze populaţia. Se recom andă de asemenea ca, la sfîrşit, să se presare peste paie puţin zahăr um ectat, care este pre­ lu at im ediat de furnici, ceea ce contribuie mai ales, la o adaptare mai rap id ă a furnicilor la noul loc. în legătură însă cu înm ulţirea artificială a furnicilor de p ăd u ­ re este necesar să facem o precizare, deosebit de im portantă pen­ tru reuşita deplină a întregii acţiuni. Producătorii de m ană acoperă prin substanţa secretată (mana) num ai o parte din hrana furnicilor şi anum e zaharurile. Furnicile au însă nevoie pentru dezvoltarea lor şi de însem nate cantităţi de grăsimi şi proteine. Aceste substanţe trebuie să fie asigurate furnicilor, de către alte insecte (insectele dăunătoare), deoarece m ana este lipsită de gră­ simi, iar proteinele existente sînt neîndestulătoare. Astfel coloniile artificiale p o t să trăiască şi să se dezvolte, num ai atunci cînd aces­ tea sînt făcute în scopul com baterii biologice a dăunătorilor p ăd u ­ rii (omizi, viespi de pădure etc). în acest caz, proteinele necesare dezvoltării puietului sînt asigurate cu prisosinţa, iar nucleele sc dezvoltă şi se întăresc, devenind în scurt tim p, colonii puternice. în pădurile în care, populaţii întregi de insecte (entomofauna pădurii) au fost distruse prin tratam ente repetate cu insec­ ticide, înm ulţirea artificială a furnicilor constituie o problem ă di­ ficilă şi de lungă durată. 108

Fig. 58 — d e furnici

S cu tieră

pentru

p rotecţia

co lo n iilo r

P rotecţia furnicilor. D upă term inarea com pletă a lucrărilor de transm utare, este necesar să se înregistreze noua colonie, notîndu-se originea, masa de m aterial folosită, d ata form ării şi num ărul m ăt­ cilor transm utate. Urm ează apoi lucrul cel m ai im portant, asigu­ rarea protecţiei noii colonii îm potriva dăunătorilor (ghionoaie, m istreţi etc.) precum şi a răufăcătorilor. în acest scop, pentru pre­ venirea pagubelor, se aşază deasupra o scutieră de protecţie, con­ struită în prealabil, dintr-un cadru de lemn sau m etal, acoperit cu plasă de sirm ă (fig. 58). Form a şi m ărim ea cadrului protector v a ­ riază în ra p o rt cu m ărim ea cuibului. P entru o colonie cu 200 m ătci este necesar un cuib a cărui bază sa aibă cel puţin 1,70 X i.7 0 m. în concluzie, se recom andă ca, fiecare apicultor, silvicultor şi orice iubitor al frum useţilor naturii, nu num ai să nu distrugă cui­ burile acestor vieţuitoare, deosebit de utile, ci, cunoscînd foloasele pe care le aduc silvicultorii şi apicultorii şi în special contribuţia esenţială în m enţinerea igienei pădurii, să devină un adevărat p ro ­ pagandist pentru protecţia şi răspîndirea furnicilor în zona fores­ tieră. 109

IV. VALORIFICAREA SUPERIOARĂ A RESURSELOR MELIFERE DIN ZONA FORESTIERA MONTANĂ
1. PR A C T IC A R E A S T U PĂ R IT U L U I PA STO RA L ÎN ■ O N A FO•• ' " ■■ Z■. RESTIERĂ » V-* *‘ */ i ,ui» i, iT 1 .

• t

-*" *

în ultim ul deceniu, practicarea stupăritului pastoral în ţa ra noastră a cunoscut o m are am ploare, d ato rită sprijinului acordat de p artid şi guvern cu privire la dezvoltarea apiculturii, precum şi acţiunilor întreprinse de Asociaţia crescătorilor de albine pentru intensificarea stupăritului pastoral şi valorificării superioare a cu­ lesurilor din bazinele melifere. Paralel cu acţiunea lareă de polenizare a livezilor de pomi, precum şi a culturilor agricole entom ofile şi îndeosebi a florii soa­ relui, stupăritul pastoral s-a extins an de an, la masivele melifere forestiere, ca de exemplu : salcîm, tei, zmeuriş etc. în special, în ultim a vreme, dato rită extinderii tratam entelor cu insecticide pe suprafeţe to t m ai m ari, în zona agro-pom icolă, atenţia apicultorilor se îndreaptă to t mai m ult spre resursele me­ lifere din zona forestieră şi îndeosebi spre zona m ontană. A tracţia spre aceste rezerve melifere este sporită în prezent şi de lărgirea şi îm bunătăţirea reţelei de comunicaţii în această zonă (şosele turis­ tice, drum uri forestiere etc), care face accesibil apiculturii, noi masive şi vetre, pentru stupărit pastoral. O contribuţie esenţială la intensificarea stupăritului pastoral în zona m ontană, a avut-o în ultim ii ani şi rezultatele cercetărilor întreprinse de Staţiunea centrală de cercetări pentru apicultura şi sericicultură în colaborare cu Asociaţia crescătorilor de albine, care au dem onstrat potenţialul ridicat al resurselor melifere din această zonă şi în special al manei de conifere. Z ona forestieră m ontană a ţării noastre constituie, în com ­ plexul ei, o rezervă m eliferă deosebit de bogată şi variată. Astfel 110

alături de întinsele masive de a f i n i ş (Vaccinium m yrtillus şi V. v i tis idaea), z m e u r (Rubus idaeus), z b u r ă t o a r e (Chamaenerion angustifolium ), f î n e ţ e l e n a t u r a l e etc., care furnizează anual im portante culesuri de nectar şi polen, zona forestieră asi­ gură şi însem nate can tităţi de mană. Trebuie să subliniem că m ana, în general, reprezintă o sursă m eliferă de m are perspectivă, care însă pînă în prezent nu a fost suficient valorificată. în special m ana produsă de anum ite specii de lecaniide şi lachnide, din zona coniferelor asigură recolte de miere bogate şi de calitate supe­ rioară, cu o arom ă de răşină şi un gust plăcut (mierea de brad). Succesul obţinerii unor recolte sporite de miere, în stupărit pastoral, constă nu num ai în deplasarea la tim pul oportun, a fa ­ m iliilor de albine (la începutul înfloririi) la masivul m elifer ales, d ar mai ales în corelarea culesului respectiv, cu un al doilea cules de nectar în continuare, ca de exemplu : salcîm I cu salcîm II, sau zmeuriş cu floră de fîneaţă, sau cu m ană de lecaniide sau alte specii etc. Pentru o orientare mai precisă a apicultorilor în această p ri­ vinţă, s-a întocm it mai jos, pe baza datelor experim entale şi a celor din sectorul de producţie, două scheme (tabele), cu privire la succesiunea şi d u rata culesurilor principale din zona m ontană şi zona de deal-cîm pie (tabelele 3, 4). D in analiza înregistrărilor prezentate în cele două tabele se evidenţiază evoluţia culesului în cele două zone, cu etapele de secreţie m axim ă şi respectiv perioadele optim e de cules (nectar sau m ană) la fiecare specie, precum şi modul de alternare al etapelor de secreţia manei cu cele ale secreţiei nectarului, astfel ca fiecare u n itate apicolă sau apicultor, să poată să-şi stabilească din tim p, un plan operativ pentru stupărit pastoral.

A LEG EREA V ETR EI D E S T U P IN Ă

1

La alegerea locului pentru v atra de stupină (sezonieră sau sta­ ţionară) la culesul de pădure, trebuie să se ia în consideraţie mai m ulte aspecte şi anume : — să existe o floră m eliferă bogată şi v ariată, a tît ca specii arborescente, cît şi ca plante erbacee spontane, cu perioade de înflorire diferite şi pe cit posibil, de lungă durată. în rap o rt cu abundenţa acestora şi potenţialul lor melifer, se fixează m ărim ea llt

-

l

Succesiunea perioadelor de secreţie mană-nectar la
Perioada de se c r e ţie —
Nr .

crt.

Specificarea sursei melitere I
Secreţie mană:

m ai

iunie

11 r , 0

1 111 u ox
0 0
00 00

I

11

III

1 2 3 4 5 6
7 8

P hysok erm es piceae P h. hem ichryphus C inara piceae C . p illicorn is Secreţie nectar: A fin iş Zm euriş Z burătoare F în eţe naturale m ontane

XX
0 00 00

— — — —0 — —

XX
00

00

— — —0 —0 —

ox
00
XX XX

ox XX OX
00 XX

ox
XX

—.

_

_

00

ox

LEGENiDA 00 = oules de întreţinere XX — cules de producţie + = ptx>duietivLtaite m ijlocie + + = productivitaite mare + + + — productivitate toarte mare

! lOo

v f *'(

Succesiun ea p erio a d elo r d e se creţie m a n ă-n ectar,

P erioada d e se c re ţie — Nr. crt. Speciflaairea su rsei m elifere
i Secreţie 1 2 3 4 5 mană: 0 X X X XX X X m al iu n ie 1 «I

II

I

11

III

L achnida brună a stejarului L ecan iid a stejarului A fid a fagulu i L achn id a m are a sălciei Secrcţie nectar:


X —

XX X

XX

X —

6
7 8

Salcîm I S alcîm II Tei F în eţe naturale

X — — —

XX __ —

X XX —

X —1 —

— OX X

— xo XX

LEGENDA :

XX + ++ +++

00 = oules de întreţinere

= = = =

cules de prodiucţle productivitate mijlocie productivitate m are productivitate foarte mare

112

p rin cip a lele surse m elifere d in zon a m on tan ă

m ană/nectar iulie august ffll I H m I septembrie JT ni Produc­ tivitatea meUferă

1 0
XX XO xo

n

00 00

XX

XO

00 00


00

0

— — —


ox —■


XX —


xo —

_
0

+ + + + + 4+

XX OX XX

00
XX XX XX XX xo X-X

00
•Xo

+ -h + +

00

00

0

+ + •+

T a b el 4 la p rin cip a lele surse m elifere din zo n a de d ea l-cîm p ie

mană,«nectar iulie I IT in I

august II m I Hî! X

septem brie

P ro d u ctiv itatea m eliferă

TT 1 — — '

IU

X

_
— —

0

X

++ — —

_ _


—i

_

_
XX

_
x

__
o X

X

o X

x,x

+ 44- + +++ ++
+ + +

_ _
XX XX

_

__
— ; ---

_
— — — —

_
00 X



XX XX

X

X

X

0

+ H- +

8 — Mierea de mană

113

. -,

^

Fig. 5 8 a — C ercetarea d en sităţii ou ălor de lach n id e în zon a m ontană (jud. H u n ed oara)

vetrei de stupină (num ărul stupilor pe o v atră) astfel ca să se prevină aglom erările ; — am plasarea stupilor direct pe m alul apei nu este indicată, deoarece în aceste locuri bîntuie perm anent curenţi reci, care scurtează d u rata de zbor şi influenţează negativ dezvoltarea fa­ m iliilor de albine. D e asemenea, să se ţină seama de direcţia vîntului d o m inant şi să se aşeze stupii în tr-u n loc adăpostit. T o to d ată în vederea asigurării unei perspective şi pentru cu­ lesul de m ană ^lecaniide sau lachnide) în pădurea respectivă urm ă­ rim cu atenţie încă din p rim ăvară tim puriu prezenţa ţestelor vechi de lecaniide pe molid şi brad, precum şi pontele de ouă, de lachnide a tît pe ram urile de conifere cît şi pe cele de foioase (fag, stejar, mesteacăn), uşor de rem arcat chiar cu ochiul liber (fig. 59, 59 a, 59 b şi 59 c). : D e asemenea înregistrăm coloniile de furnici deoarece, pre­ zenţa şi densitatea acestora în pădurea respectivă constituie un indiciu valoros asupra perspectivelor de cules la mană. 114

Fig.

59

Ţ e stele v ech i d e lecan iid e. Se observă

m ana za h arificată ( o r i g i n a l )

Cercetările efectuate mai mulţi ani de-a rîndul în acest sens [92] au arătat că recoltele de miere obţinute în pădurile bogate în furnici au fost în medie cu 51,4% mai mari decît cele din pădurile sărace în furnici. Diferenţele de recoltă între cele două categorii de pădure (bogate şi sărace în furnici) s-au evidenţiat mai ales, în anii răi, cînd depăşirea a fost de aproape 70% . Pe lîngâ acestea, prezentăm mai jos un procedeu practic in vederea stabilirii celei mai bune vetre de stupină la culesul de pădure, citat în literatura de specialitate [27]. L a apariţia primelor picături de mană de la lecaniide, intre solzişorii mugurilor de molid respectiv la apariţia primelor flori, 115

Fig. 59 a — C o v o r dc ou ă, d c Lachnus toam n a 1969 ( o r i g i n a l )

roboris,

se instalează în locurile alese pentru vetre de stupină, cîte un nucleu de albine pe cîntarul de control. Acest nucleu fără puiet căpăcit trebuie să posede o m atcă fecundată şi să dispună de un m are num ăr de culegătoare tinere care, neavînd cerinţe de polen în prim a perioadă, cercetează sursele de nectar sau mană. în acest caz albinele cercetaşe se orientează foarte uşor asupra surselor de m ană din apropiere, m ult mai repede decît cele din familiile de bază, obişnuite pe anum ite culesuri de nectar şi polen. In curînd nucleele aduse prezintă prim ele sporuri de miere la cîntarul de control, ceea ce indică tim pul p o triv it pentru trans­ portul stupinei la acest cules. O d a tă cu aceasta, stupul de sondaj se înlătu ra de pe v atra respectivă, iar albinele se răspîndesc în 116

Fig. 59 b — P e V alea Som eşului R ece, în depistarea m asivelor cu p erspectivă pentru culcsul de m ană ( o r i g i n a l )

ceilalţi stupi unde, prin dansurile lor, îndeam nă noile culegătoare spre sursele de cules deja identificate. Astfel în mai puţin de o zi, toate fam iliile de albine sînt pornite pe cules. în acest mod se realizează un dresaj sigur şi practic, fă ră a se pierde nimic ; to t­ odată, aceste nuclee dau indicii valoroase asupra celor mai bune vetre de cules din zona respectivă. M enţionăm că acest procedeu a fost aplicat în ultim ii ani (1967— 1969), la culesul de zm euriş şi brad, în jud. H unedoara, precum şi la flora de baltă din D elta D unării, soldîndu-se cu re­ zultate bune de miere şi cu depistarea de noi vetre valoroase, pentru practicarea stupăritului pastoral. La alegerea vetrelor de stupină în zona m ontană, trebuie să se aibă în vedere, pe lîngă aspectele m enţionate mai sus şi pre­ zenţa unor plante toxice, al căror nectar sau polen, conţin alcaloizi, glucozizi sau alte substanţe otrăvitoare, care culese şi consu­ m ate de albine pot provoca intoxicări grave. 117

Fig. 59 c — S tab ilirea d en sităţii o u ă ljr depuse de L achnide (toam n a 1970) (original)

Aceste intoxicări se m anifestă de obicei prin diaree, um flarea abdom enului, incapacitatea de zbor fi în unele cazuri chiar prin m o rtalitate m are la familiile de albine. D intre plantele toxice pentru albine, mai răspîndite în ţara n o astră, cităm : omagul, stirigoaia, floarea paştilor, floarea de leac etc., care, d a to rită lipsei de cules din anum ite perioade ale sezonului apicol sînt cercetate de albine pentru nectar şi polen ceea ce are ca rezu ltat îm bolnăviri şi m o rtalitate în cadrul fami118

liilor de albine respective. In vederea prevenirii pagubelor este necesar să cunoaştem caracterele biologice ale acestor plante, gradul lor de răspîndire şi toxicitate, precum şi unele m ăsuri de com baterea lor. Omagul, o m e a g , mărul lupului (A conitum napellus L.) este o plantă perenă, ierboasă, cu rizomii (tuberii) alungiţi, napiform i. Creşte dealungul văilor şi pe m arginea pădu­ rilor m ontane, priindu-i în special locurile um brite şi umede, de altitudine. Face parte din fam ilia Ranunculaceae. Om agul prezintă o tulpină dreaptă şi înaltă pînă la 150 cm, cu frunze alterne, palm ate, de culoare verde închisă. Inflorescenţa este un racem lung de 10— 20 cm (fig. 60). Florile prezintă un periant albastru închis p înă la violet, compus din 5 foliole peta-

i
Fig. 60 — O m agul a — In florescenţe ; b — g ră u n cio r d e polen Fig. 61 — S tirig o a ie

6

a — P lantă cu flori, b — g ră u n cio r de polen

loide, dintre care foliola superioară are form a de coif cu un cioc, cele 2 foliole laterale sînt rotunde ovate. iar cele 2 inferioare, eliptice. La baza petalelor se găsesc 5 nectarii, dintre care 3 rudi­ m entare. înfloreşte în lunile iulie-septembrie. C onţinutul în alcaloizi al acestei plante este relativ foarte ridicat, variind de la 0,3— 3% , iar alcaloidul principal este aco­ nitina. G radul de toxicitate variază în raport cu varietatea şi condiţiile pedoclimatice. D upă unii autori [16] altitudinea joacă de asemenea un rol im p o rtan t în ceea ce priveşte conţinutul în alcaloizi şi anume, aceeaşi varietate de omag a înregistrat la altitudinea de 1750 m 0,82% alcaloizi, în timp ce la 2500 m numai 0,29% alcaloizi. R ăspîndirea diferitelor varietăţi de omag în ţara noastră este destul de largă, acesta întîlnindu-se a tît în pajiştile m ontane, cît şi în locurile stîncoase pînă în regiunile subalpine şi alpine, în toată zona C arpaţilor Răsăriteni şi M eridionali. Trebuie să adăugăm că dacă prin conţinutul său, bogat în substanţe otrăvitoare, omagul poate provoca intoxicări grave la albine în anum ite perioade, în acelaşi tim p furnizează tuberii (tubera aconiti) care au m ultiple întrebuinţări în industria farm aceu­ tică. în special tuberii laterali, care se recoltează la sfîrşitul peri­ oadei de înflorire, conţin o cantitate însem nată de alcaloizi (cca 50% ), servind la prepararea unor m edicamente pentru tratam entul reumatism ului, al tusei etc. S t i r i g o a i e (Veratrum album L) face parte din fam ilia Liliaceae. P lantă perenă, în altă de 60— 150 cm, prezintă în păm înt un rizom gros, de form ă conică, term inat cu o coroană de rădăcini lungi. Inflorescenţa este un racem compus din spice cu o lungime de 30— 40 cm (fig. 61). Florile inferioare sînt herm afro­ dite sau femele, iar cele superioare mascule şi prezintă o culoare alb-verzuie, alb-gălbuie. Creşte în zona m ontană prin tăieturi, fî­ neţe mlăştinoase etc. înfloreşte în lunile iunie-iulie. C onţinutul de alcaloizi este de cca 1,5% în rizomi. Din observaţiile efectuate de noi pe Valea Sebeşului 1250 m şi la Baleea 1450 m în perioada 1967— 1968 florile de stirigoaie sînt cercetate de albine numai în lipsă dc cules, fie ca încă nu a în flo rit zmeurişul în zona respectivă sau deşi a început să înflo­ rească, d ato rită unor condiţii meteorologice nefavorabile, secreţia nectarului este foarte slabă. Astfel în 1967 la Baleea, s-au înre­ gistrat în prim ele zile ale lunii iunie intoxicări grave la albine cu m ortalitate, d ato rită vizitării florilor de stirigoaie, care se aflau la înflorire m axim ă în tăietura din vecinătate, d ar im ediat ce zmeurişul a început să înflorească în acest masiv, m ortalitatea al­ binelor a încetat trep tat. C oncluzia practică din această obser­ 120

vaţie este de a nu deplasa stupii prea tim puriu în pastoral, acolo unde există asemenea plante toxice pentru albine. M enţionăm de asemenea că şi stirigoaia este o plantă medici­ nală, ai cărei rizomi se recoltează toam na, în lunile septembrieoctom brie sau prim ăvara tim puriu, la apariţia prim elor frunze. Se foloseşte în industria medicamentelor. Subliniem că, pentru a veni în sprijinul apiculturii, se reco­ m andă ca recoltarea stirigoaiei să se efectueze în prim ăvară tim ­ puriu prevenindu-se astfel înflorirea ei şi intoxicarea albinelor. F l o a r e a de l e a c (Ranunculus repens L), p ă ş t i ţ a (Anem one ranunculoides L.) şi f l o a r e a p a ş t i l o r (Anem one nemorosa L.), fac parte din fam ilia Ranunculaceae. Sînt plante erbacee, perene, ce cresc prin păduri, fîneţe, poieni, locuri umede etc. Perioada de înflorire este aprilie-septem brie. înfloresc solitar, cu flori de culoare galbenă (R. repens şi A. ranunculoides — fig. 62) sau albă (A . nemorosa — fig. 63). înve­ lişul floral este dublu, form at din cinci sepale şi 5 petale, la baza cărora se găsesc nectariile nude sau acoperite cu solzişori. Florile de ranunculaceae sînt vizitate rareori de albine şi mai ales în perioada cînd flora m eliferă este slab reprezentată sau lipseşte complet.

Fig. 62 — P ă ţtiţa o — P lantă : b — g rău n cior de polen

Fig. 63 — F loarea paştilor a — P lan tă cu florf ; b — grău n cior de polen

121

Astfel în jurul datei de 10— 12 aprilie 1970, la stupinele am ­ plasate în pădurile din raza judeţului Ilfov, s-au înregistrat into­ xicări şi m ortalitate la unele familii de albine, dato rită culesului de polen toxic de la ranunculacee şi în special de la păştiţă. M or­ talitatea albinelor a fost iniţial atribuită de apicultori unor even­ tuale stropiri a pădurilor cu insecticide. Efectuîndu-se însă analiza microscopică la Staţiunea centrală de apicultura şi sericicultură, s-a precizat că intoxicarea şi respectiv m o rtalitatea la albine a fost provocată de polenul toxic cules de la păştiţă (A. ranunculoi­ des). La analiza polenică efectuată asupra conţinutului tubului digestiv al albinelor intoxicate, s-au identificat urm ătoarele : 70— 7 5 % grăunciori de polen de A. ranunculoides, 10— 15% polen dc Gagea lutea, cca 5% de Crocus aureus, 5 — 10% de alte specii. Principiul activ toxic la ranunculaceele descrise este protoanemonina, care în tim pul înfloririi se găseşte în proporţii însem­ nate şi variază între 1,43— 2,29% . Polenul şi nectarul acestor plante pot provoca intoxicări grave la albine şi în unele cazuri chiar m ortalitate mare. în cazul cînd acţiunea toxică a uneia se asociază cu a celorlalte plante toxice din zonă (omag, stirigoaie etc), efectele dăunătoare se ex­ tind iar m ortalitatea albinelor devine remarcabilă. U n asemenea caz s-a petrecut în v ara anului 1968, pe Valea Sebeşului (1000 m altitudine), unde se aflau deplasate în pastoral la culesul de brad şi floră m ontană (zmeuriş, zburătoare etc.) cca 1000 fam ilii de albine. D eplasarea fam iliilor de albine s-a efectuat în a doua jum ătate a lunii iunie, iar culesul începuse bine la zmeuriş şi brad, cîntarul de control înregistrînd sporuri zilnice de peste 2 kg/familie albine. în prim ele zile ale lunii iulie însă, cînd unii apicultori efec­ tuau prim a extracţie de miere de la acest cules, d ato rita unor ploi m ari însoţite de răceli, culesul la zmeuriş a încetat, apărînd to t­ odată în unele stupini m ortalitate de albine. D eplasîndu-ne la fa ţa locului am constatat că această m orta­ litate se datorează intoxicării provocate la albine de polenurile toxice culese de la omag şi floarea de leac, în lipsa alto r flori. Albinele intoxicate prezentau abdom enul u m flat puternic (bom ­ bat), iar la disecţie, intestinul conţinea ghemuri sau dopuri de polen. Pe lîngă speciile cercetate de noi şi constatate ca plante care au nectar sau polen toxic, se mai citează în literatură ca plante toxice pentru albine şi urm ătoarele : d e g e ţ e l u l (D igitalii lanata Ehrh.) m ă t r ă g u n a (A tropa belladona L.), l a l e a u a (Tulipa gesneriana L.) etc, a căror toxicitate însă nu a fost înregistrată de noi.

122

Pentru orientarea apicultorilor în legătură cu toxicitatea sur­ sei de cules, m enţionăm că, în cazul cînd albinele culeg nectar toxic, simptomele intoxicării ap a r îndeosebi la albinele culegătoare, în tim p ce, atunci cînd albinele culeg polen toxic, aceasta se evi­ denţiază mai ales la albinele doici şi la puiet. în încheiere, facem cîteva recom andări, în vederea prevenirii unor pagube pe care a r putea să le provoace plantele toxice la fam iliile de albine : — Deplasarea stupilor la masivele m elifere forestiere unde cresc frecvent şi plante toxice, să se efectueze la începutul înflo­ ririi în masă a uneia dintre speciile m elifere valoroase din zona respectivă, astfel îneît să existe un cules bun, asigurat, albinele nefiind astfel tentate să cerceteze diverse flori. — în raza vetrelor invadate puternic de plante toxice, unde an de an se instalează stupi pentru valorificarea resurselor m eli­ fere din zona m ontană, să se organizeze acţiuni de am ploare (la nivel dc judeţ sau de ocol silvic), pentru distrugerea acestor plante, fie înainte de înflorire, fie la începutul înfloririi lor, prevenindu-se astfel daune însem nate. în funcţie de speciile respective,această acţiune poate fi cu succes realizată în condiţii avantajoase, recoltîndu-se ca plante medicinale (rizomi de omag şi stirigoaie etc.). C a o m ăsură generală pentru redresarea şi întărirea fam i­ liilor de albine, care au suferit intoxicaţii grave, indiferent de n atu ra lor, se recom andă deplasarea acestora în zone cu floră m eliferă bogată, care să asigure în continuare un cules susţinut de nectar şi polen. Culesul natural de polen şi nectar contribuie în mi d eficient nu num ai la dezvoltarea şi însănătoşirea fam iliilor de albine, d ar şi la pregătirea lor corespunzătoare pentru iernare. PR E G Ă T IR E A F A M IL IIL O R DE A LB IN E P E N T R U C U LESU L DE P Ă D U R E * în vederea valorificării intensive a principalelor resurse m eli­ fere din zona noastră de practicare a stupăritului pastoral, ca salcîm (I şi II), afiniş, zmeuriş, m ana de conifere etc. trebuie să dis­ punem din tim p de fam ilii de albine puternice, astfel ca randam entul la cules să fie maxim . Aceasta este practic posibil dacă, după o ier­ nare corespunzătoare, familiile de albine beneficiază prim ăvara tim puriu de un cules natural de nectar şi polen (culesul de salcie,
*) P regătirea fa m iliilo r de alb in e pentru transport, îm pachetare etc. se efectu ea ză d u p ă proced eele cunoscute, descrise în : C reşterea alb in elor, Cartea stuparului, M an u alu l a p icu ltoru lu i etc.

123

flo ri de pădure etc.) ; dacă sursa dc nectar poate fi înlo­ cuită sau com pletată în prim ăvară cu zahăr, adm inistrat sub dife­ rite forme, sursa de polen este practic de neînlocuit. Din num e­ roase experienţe efectuate în această direcţie, cu diferiţi înlocuitori de polen, s-a stabilit câ, pentru obţinerea unui ritm corespunzător de dezvoltare a puietului şi respectiv a familiei de albine, în p ri­ m ăvară, sînt necesare nu num ai substanţele proteice, ci şi vitam i­ nele prezente în polen. S-a constatat că albinele au nevoie de v ita­ mine, a tît în stadiul de larvă, cît şi în stadiile urm ătoare de dezvoltare, pentru a-şi păstra intacte funcţiile lor glandulare. Aşadar este necesar ca, încă din cursul lunilor ianuarie-februarie, ficcare apicultor să analizeze în mod am ănuntit situacia am plasa­ m entului stupinei sale, în ra p o rt cu abundenţa şi diversitatea sur­ selor nectaro-polenifere existente, în raza economica de zbor a albinelor, procedînd în consecinţă la luarea m ăsurilor necesare în vederea asigurării încă din prim ele zile însorite ale prim ăverii a unui cules natural de nectar şi polen, care declanşază instinctul de cules la fam iliile de albine. Trebuie să subliniem că, aportul acestui cules tim puriu de nectar şi polen este deosebit de valoros, a tît pentru starea sanitară, cît şi pentru ridicarea potenţialului biologic al fam iliilor de albine, ce se răsfrînge evident asupra eficienţii şi randam entului culesurilor urm ătoare de producţie. Astfel de familii, cu o rezervă de pro­ teine (polen) bine asigurată, trec cu bine o perioadă lipsită de cules, fă ră ca acestea să se resim tă prea m ult. C arenţele de pro­ teine se evidenţiază mai ales, la fam iliile de albine aflate pe vetre sărace în floră poleniferă. în condiţii bune de cules de pădure, cu uzură mare, intervine după un tim p oarecare aşa-num ita „boala neagră“ a albinelor, în tru c ît această boală apare frecvent în cazul culesului prelungit la m ană se vorbeşte de „boala de pădure“ [41]. Cauzele acestei boli nu sînt astăzi încă bine clarificate. Se ştie însă că schimbarea vetrei şi respectiv a sursei de culcs dă bune rezultate. M om entul plecării din pastoral este determ inat de o serie de aspecte negative caro apar în anum ite condiţii după o perioadă mai lungă de cules la m ană. Astfel, instalarea unui tim p urît, ne­ favorabil secreţiei, se râsfrînge negativ asupra culesului. O puternică m anifestare a bolii de pădure pledează de ase­ menea pentru o pregătire de plecare, pe altă v atră, cu resurse nectaro-polenifere bogate, care să stimuleze dezvoltarea puietului şi să asigure în tărirea fam iliilor de albine pînă la intrarea în iarnă. Trebuie sa am intim cu aceasta ocazie, că mierea de mană nu este indicată ca rezervă de iarnă, deoarece conţine m ulte sub­ stanţe m inerale, greu digestibile, ceea ce supraîncarcă intestinul 124

gros, dînd naştere la diaree şi intoxicări. în localităţile unde există culesuri tîrzii de m ană, se recom andă ca la term inarea culesului să se extragă mierea de m ană integral, sau în cea mai m are p ro ­ porţie şi să se completeze rezervele de iernare cu faguri cu miere florală, păstraţi în depozit. 2. R E Z U L T A T E P R IV IN D V A LO R IFIC A R EA RESU RSELO R M ELIFERE D IN Z O N A M O N T A N Ă Zona coniferelor din ţara noastră constituie, în general, un bazin m elifer deosebit de valoros, nu num ai prin rezervele de m ană, cu un bogat conţinut în substanţe m inerale şi antibiotice, ci şi prin întinsele masive nectaro-polenifere (zmeurişuri, fîneţe naturale etc.), care brăzdează pădurile de răşinoase, sau amestec de răşinoase cu foioase, creîndu-se astfel pe cale naturală, adevă­ rate rezervaţii pentru apicultura. Această îm binare naturală, de resurse melifere variate (nectar-polen-m ană) este deosebit de favo­ rabilă pentru apicultura, deoarece pe lîngă fap tu l că asigură cu­ lesuri de d u rată mai lungă, ce se soldează cu recolte sporite de miere, contribuie în acelaşi tim p şi la dezvoltarea norm ală a fa ­ m iliilor de albine (creşterea puietului), prin polenul abundent pe care îl furnizează, paralel cu culesurile de nectar şi m ană. Este cunoscut faptul că, un cules de m ană p u r şi de lungă durata uzează intens fam iliile de albine şi influenţează negativ activitatea mătcii, respectiv creşterea puietului, d ato rită lipsei de polen. Suprafaţa ocupată de pădurile de răşinoase, sau răşinoase în amestec cu alte esenţe, din ţa ra noastră, se ridică în prezent la aproxim ativ 1,5 milioane hectare. D in aceasta, suprafeţe m ai în ­ tinse deţin urm ătoarele judeţe : A lba cca 75.000 ha, Argeş 62.000 ha, Bacău 77.000 ha, B istriţa-N ăsăud 65.000 ha, Braşov 51.000 ha, Cluj 41.000 ha, Covasna 45.000 ha, H a rg h ita 148.000 ha, H u ­ nedoara 58.000 ha, M aram ureş 80.000 ha, Mureş 65.000 ha, N eam ţ 135.000 ha, Sibiu 35.000 ha, Suceava 322.000 ha, Vîlcea 53.000 ha şi Vrancea 41.000 ha. Suprafeţe m ari deţin şi judeţele Buzău 31.000 ha, Caraş-Severin 30.000 ha, P rahova 26.000 ha etc. Desigur că nu toate aceste suprafeţe sînt accesibile stupă­ ritului pastoral şi în acelaşi tim p, nu toate masivele de conifere sînt populate de producători de mană. Pe baza cercetărilor şi a investigaţiilor efectuate pe teren în zona coniferelor în ultim ii 10 ani, de către Staţiunea centrală de cercetări pentru apicultură şi sericicultură în colaborare cu Asociaţia crescătorilor de albine, a rezultat că în medie, 2 0 % din suprafaţa to tală ocupată de conifere este accesibila stupăritului 125

pastoral, respectiv 300.000 hectare, din care aproxim ativ o treime este populată frecvent de pro d u căto ri de m ană. Luîndu-se în calcul deci 100.000 hectare (cca 1/3) de păduri de conifere infestate cu producători de m ană şi de asemenea norm a m inim ă de producţie în medie 20 kg miere m ană/ha, s-ar putea obţine aproxim ativ o producţie de 100.000 X 20 = 2.000.000 kg. respectiv 2.000 tone miere de brad, anual. D atele şi observaţiile noastre înregistrate pe teren concordă cu datele din literatură [53], care dem onstrează că în anii favo­ rabili producţia de m ană este foarte abundentă, fiind evaluată în anum ite păduri, pînă la 400 kg m ană la hectar. Recalculîndu-se astfel producţia de m ană din masivele de conifere, după indicii din literatură, avem : — 100.000 ha păduri conifere X 300 kg m ană, în medie, rezultă 30.000 tone anual. D in această cantitate de m ană se în­ fru p tă din belşug un num ăr m are de insecte, inclusiv furnicile de pădure. în acelaşi tim p o bună parte din m ană este spălată de ploile torenţiale, răm înînd astfel la dispoziţia albinelor pentru cules, aproxim ativ o şesime, respectiv cca 5000 tone m ană. Acea­ sta, în condiţii favorabile de cules, poate asigura anual o recoltă de cca 2000 tone miere de m ană (miere de brad), ceea ce cores­ punde practic şi cu datele obţinute, în cazul prim ei variante de evaluare a producţiei de m ană din zona coniferelor de la noi. Pînă în prezent însă, nu s-a valorificat din aceste rezerve melifere, decît aproxim ativ 7— 10% , concom itent cu valorificarea culesurilor de la celelalte resurse din această zonă (zmeuriş, fîneţe etc). Acest fa p t se datoreşte pe de o parte subaprecierii de către apicultori a im portanţei acestei resurse melifere, a tît sub raportul can titativ, cît mai ales calitativ, iar pe de alta parte a neidentificării zonelor accesibile cu m ană din pădurile de răşinoase, pre­ cum şi a punctelor (vetrelor) şi epocilor optim e pentru practica­ rea stupăritului pastoral la culesul de mană. P entru a stîrni interesul apicultorilor, la valorificarea mai intensă a rezervelor de m ană din zona coniferelor, precum şi a celorlalte resurse melifere existente aici, caracterizate printr-un în alt potenţial m elifer, prezentăm mai jos, sub form ă de tabele, situaţia resurselor m elifere din cîteva judeţe, m ai tipice din acest punct de vedere, cu caracteristicile lor mai im portante. De aseme­ nea prezentăm şi o serie de înregistrări la cîntarul de control, din care se desprinde a tît capacitatea m eliferă a acestor resurse, cît şi dinam ica de cules. Astfel în tabelul 5 se prezintă orientativ situaţia masivelor melifere principale, din zona m ontană şi subm ontană a jud. H une­ d o ara ; unde pe lîngă denum irea m asivelor forestiere, suprafaţa, 126

Situaţia masivelor melifere d zona montană şi submontana a jud. Hunedoara in

(U rm a re i m pag. 127 o î i " i Z -------------- ---------- -------------------------1 3 4

5

5

— — — — —

P o i a n a R ă e h i ţ e 1e i Pîrîul T ulnişului 41 ha M uchia Ţ ig a n u lu i 91 ha. tăietură între 1— 5 ani ex p o ziţie v estică altitu d in e 700— 1000 m.

— — — — —

zm eur zburătoare brad f. m ult îm prej. mur fîneaţă cu f. m ult cim brişor

10 .V I— 5 .V II 10. V II— 15 .V III 10. V I. 20. V I— 10. V III 15.V — 5 .V III 45 150

Vadul 6

Dobrii — — — — — zburătoare zm eur brad (puţin) fîn eaţă-p u ţin â afin ij 2 5 .V I— 15. V II I 15.V I — 10.V II 2 5 .V I —5 .VII 2 0 .V —15.V I 50 450

— tăietură D osu l P laiului 20 7 ha în ­ tre 5— 10 ani — a ltitu d in e 900 ni. ex p o ziţie nordică

7

— — — — — —

Valea Runcului P îr îu l R ăch iţelei 63 ha P îrîu l cu Brazi 120 ha. P îrîu l B ordului 122 ha. P îrîu l G urguleului 102 ha. e x p o z iţie sud-estică a ltitu d in e 4 0 0 —95 0 m.

— — — — — —

zm eur zburătoare brad (puţin) mur fîn eaţă săracă fîn eaţă săracă

10. V I— 5. V II l.V I I — 2 0 .V III 15.V II —2 0 .V III 2 5 .V — l .I X 2 5 .V — l .I X

46

800

8

— — — —

Valea Varului tăietură în tre 4 — 11 ani suprafaţa 112 ha. e x p o z iţie vestică a ltitu d in e 4 5 0 —850 m.

— zm eur
— zburătoare — a fin ij — fîncaţă — mur

2 5 .V — 15.V I 4 0 .V I —5 .V III 10.V .— 25. V 2 0 .V — 15.V III 10. V I — 10. V III

40

20 0

Z ă i că n i

Mierea d manâ e

9

— tă ie tu ră lîn gă fos. naf. suprafaţa 103 ha — a ltitu d in e 45 0— 9 0 0 m. — tă ietu ră p e v a le a Z ăican i suprafaţa 205 ha. a ltitu d in e 5 0 0 — 1000 m. C 1o p o t i v a

— — — —

zburătoare fîn ea ţă zm eur m ur

2 0 .V I — 1 5 .V III 1 5 .V —<20. V III 15.V — 2 5 .V II 2 5 .V I— 1 0 .V III

12

500

10

R îu l m are — tăietură în tre 3 — 12 ani de 164 ha. — e x p o z iţie n o rd -v e stică — a ltitu d in e 55 0 — 1100 m. N u c ş o a r a (Cirnic)

— zburătoare — fîn e a ţă — zm euri;

2 0. V I— 1 5.V U 1 15.V — 20 .V II1 15.V — 2 5 .V II 2 5 .V I— 10 .V III

12

500

11

— tăietură 130 ha. 1— 7 ani — e x p o z iţie n ordică + estică

— — — —

zm euriş zburătoare mur brad

5 .V I— 2 5 .V I 2 0 .V I— 5 .V III 5 .V II— 10. V I I I

127

200

Şerel-H obiţa Lazului) 12

(Pîrîul — — — — — — — — — zm euriş zburătoare fîn ea ţă brad afiniş zm euriş zburătoare brad afini? 5 .V I— 10. V II 1 0 .V I I - 5 .V I I I 10. V I I— l.V II® 1.V I — 10. V III 2 0 .V — 15.V I 1 5 .V I - 2 0 .V I I = VTTT ; 16 500

— tăietură în tr e 5 — 12 ani în supraf. de 66 ha. îm prejur brad m ult — a ltitu d in e 50 0— 1200 m. — e x p o z iţie v estică ■Marginea — tăietură de 118 ha. în tre 5— 13 ani — con ifere 2000 ha. — a ltitu d in e 800— 1200 m.

14

150

13

■c v ţ t y.

2 0 .V I - 1 0 .V I I I

o

0 14

1

1 Baleea — (Sohadul) — tăietu ră 145 ha. între 5— 10 — a ltitu d in e 1150— 1550

2 ani — zm euriş — zburătoare — brad (îm prejur f. m ult) cca. 10000 în raza econ om ică de zbor) — afin iş — — — — — zm euriş zburătoare brad fîn eaţă (pu ţin ă) afiniş

1 2 5 .V I— 2 0 .V II 5 .V I I— lO .V III l .V I I — 15. V III

|

4

5

20

4 00

10. V I — lO .V II 15.V I — 2 5 .V II 5 .V II— lO .V III l . V I I - 5 .V III l .V I — 5.V III l .V I — 15.V I 20.V — 20.V1

15

Rîul Bărbat — V a lea d e m u m e — 60 ha. — tăietură în tre 2 — 8 ani — A rpadea — 121 ha. tăietură între 4 — 10 ani M u r g u ş —r 18 9 ha. tăietură între 1— 12 ani — e x p o z iţie su d -vestică — a ltitu d in e 55 0 — 1100 m. V a l e a S t r e i u l u i C . F. R . 1 km . 8 dreapta Streiului 109 ha. 2 km. 8 stîn ga Streiului 156 ha. U P . II 3 km . Lecuş — 105 ha. 4 km . — 130 ha. Baru Mare 1. P unctul M uncel — 70 ha. 2. P u n ctu l B ălişorul 51 ha. e x p o z iţie su d -vestică a ltitu d in e 6 0 0 — 800 m. tăietură, în tre 2— 8 ani to ta l 121 ha.

8 greu a c ­ cesibil

500

16

— zm euriş

200

17

— zm euriş — zburătoare — brad f. m ult (5980 ha)

10.V I — 15.V1I 10. V I I — lO .V III 20. V I — 5 .V III

C .F .R .

2000

18

— — — —

— — — —

zburătoare fîn eaţă afine zm euriş

15.V I 20. V 2 5 .V 2 5 .V

— l.V I I I — lO .V III — 15.V I — 5 .V II

8

200

19

Luncani (Poiana omului) U P I tăietu ră 270 h a în tr e 1— 12 ani , ... „ P un ctu l O ţa p — 164 h a tăietura în tre 2— 7 ani P u n ctu l P urcăreaţa — 186 ha tăie­ tură în tre 1— 13 ani to ta l 620 ha a ltitu d in e 60C— 1100 m e x p o ziţie su d -vestică________________ Romoşel 1, V a lea G ostilei — 130 ha. 2. U P 2 — Strîm bul — 170 ha. 3 ! U P 2 — N a ia — 106 ha. total — 406 ha. - altitu d in e 700— 90 0 m. - ex p o ziţie n ordică______________ ____ S ib iţc 1 . 1. P un ctu l M ăgureni — 185 ha. 2. C ertej — 85 ha. 3. U ia — 100 ha. total — 370 ha. — a ltitu d in e 800— 1200 m. — ex p o ziţie est-v e s tică______________ Cetate 1. Punctul C etate — 114 ha. 2. P unctul T îm pu — 336 ha. to ta l — 450 ha. — a ltitu d in e 60 0 — 1000 m. __ e x p o z iţie nord -su d ică

zm euriş zburătoare brad salcie căprească

5 .V I — lO .V II 2 5 .V I— ÎO.VTII

4 5 — 49

km*
drum fo ­ restier

900

20

zm euri} zburătoare fîn eaţă afin iş

l .V I — 25.V I 2 5 .V I - 1 0 .V I I I 2 0 .V — l .I X 2 5 .V — 10.V I

5— 9 km-

400

21

zm eu n ş zburătoare brad

10. V I — l.V I I 2 0 .V I— 5 .V III 2 0 .V I - 1 5 .V I I I

3 5 — 40 drum f o ­ restier

500

22

zburătoare zm euriş brad fîn e ţe

2 0 .V I— lO .V III 1 0 .V I— l.V I I 15.V I— 5 .V III

43 km. C .F .R .

500

( Urmare n I O

din

pag.

131)

O

i i i S -i I

— Cîmpul lui Neag — 314 — altitudine 8 0 0 — 1200 m . — expoziţie su d -estică

ha.

— — — —

zm euriş zb u rătoare brad fîn e ţe

1 5 .V I— lO .V II 2 6 .V I — 5.V III 2 5 .V — 1 5.V III

27 ha.

Jigoreasa

— 200

— altitudine 6 0 0 — 900 m. — expoziţie nord -su d ică

— zm eu ri; — zb u rătoare

1 0 .V I— 2 5 .V I 20. V I — lO .V III

6 km . drum fo ­ restier

400

009

132
O O 00 ? u 3 x 2 « S | 3 1 1 1 5 .V I — 3 0 .V I 2 5 .V I— 5 .V II 15.V — lO .V III

23

V a le a

M ic ă

1. Valea mică — 263 ha. 2. Gîrbova — 192 ha 3. Ceaţa — 129 ha. total — 584 ha — altitudine 6 0 0 — 900 m. — expoziţie sudică + estică

24 — zm euriş — zburătoare — brad 2 0 .V I— 20. V II 5 .V II— 1 5 .V III 15.V I— 5 .V I II

Petroşani

§
20 km . drum fo ­ restier

O

— Punctul silvic — 1000 ha. — altitudine 1100 m — 1350 m. — expoziţie estică + n ord ică + sudică [ wx — zm euriş — zburătoare -la /j.

25

Slătinioara

§ -3 “ 1 2

— Polatiste — 140 ha. — altitudine 8 0 0 — 1000 m. — expoziţie vestică

15.V I— 1 0 .V II 2 5 .V I— 5. V III

,200

_____ J
_

26

C îm p u l

lu i

Neag

k9
7•

August

c
t - Physokerm es piceae 3 - Rubus fdaeus 2 - Ph.hemicryphus

4 - F îneaţă naturală

Y/Z/A Vaccinium sp.
F ig. 6 4 — V a ria b ilitatea p rod u cţiei d e m iere d e m ană in zona co n iferelor de la M arginea - H aţeg

altitudinea şi expoziţia, se specifică şi com ponenţa resurselor me­ lifere, perioadele de cules, distanţa de parcurs de la drum ul prin­ cipal şi capacitatea pentru stupărit pastoral a acestora. In vederea unei orientări mai precise asupra succesiunii şi ponderii economice a culesurilor din zona m ontană a jud. H une­ d oara se prezintă m ai jos, grafic, rezultatei: şi observaţiile fenologice înregistrate pe teren la masivul M arginea-H aţeg, pe o peri­ oadă de 9 ani (1960— 1969), din carc se evidenţiază evoluţia cule­ sului la principalele surse melifere şi d u ra ta de secreţie a acestora (fig. 64). De asemenea, din acest grafic se evidenţiază dinam ica culesului şi ponderea economico-apicolă a fiecărei surse melifere. 133

A nalizînd evoluţia graficului prezenrai, se diferenţiază două etape principale de cules şi an u m e: între 10— 30 iunie şi 1— 26 iulie. Prim a etapă se caracterizează printr-un ritm intens de cules, sporurile zilnice m axime depăşind 5 kg miere pe familie de albine. Aceasta corespunde fenologic cu înflorirea generală a zmeurului, perioada secreţiei m axime la lecaniida mare şi începutul secreţiei la lecaniida mică şi lachnida mare a molidului (Cinara piceae). Este interesant de rem arcat că, în această etapă, cea mai mare pondere la cules o are zm eurul care, anual, produce însemnate cantităţi de nectar în această zonă. în unele masive cu altitudini şi expoziţii diferite înflorirea zm eurului se eşalonează, asigurînd astfel un cules prelungit şi în unele cazuri (Valea Murguşului-Baleea), chiar 2 culesuri de pro­ ducţie. La analizele efectuate după extracţia mierii, la finele lunii iunie (prim a recoltă în această zonă), mierea de m ană s-a iden­ tificat în proporţie de 25— 30»/o, restul fiind miere florală (zmeuriş-afiniş). Cea de a doua etapă, care în general este de durată mai lungă, prezintă un ritm de cules mai ponderat, cu sporuri zilnice ce nu depăşesc 3 kg miere pe fam ilia de albine. Această etapă corespunde, la altitudinea de 1200— 1550 m, cu perioada de se­ creţie m axim ă a manei de la lecaniida mică şi cu sfîrşitul înfloririi principalelor specii melifere din zonă (zmeuriş, zburătoare) ; iar la altitudini de 1000— 1100 m cu înflorire generală a fîneţelor. La analizele efectuate asupra recoltei din etapa a I l- a (1200— 1550 m), mierea de m ană a reprezentat 40— 600/o> iar în unele cazuri 70— 900/(1 din total. Spre altitudini mai mici, a predom inat la analize, pro p o rţia mierii de flori de fîneaţă, faţă de mierea de mană. Din sinteza datelor obţinute la analize, pe întreaga perioadă de cercetare, rezultă că în anii favorabili (1962— 1964) m ana prezintă o m are pondere la cules, contribuind la realizarea, în medie, a 30—40°/0 din recolta totală de miere din zona m ontană a judeţului H unedoara. Pentru a ilustra în continuare potenţialul m elifer ridicat al zonei m ontane şi în acelaşi tim p diferenţierea acestuia în funcţie de factorii geografici (altitudine, expoziţie etc.) şi factorii predoclimatici (îndeosebi tem peratura) vom analiza mai jos situaţia m a­ sivelor meilfere şi evoluţia culesului, în judeţul B istriţa-N ăsăud şi C luj, unde există diferenţe im portante în această privinţă (tabelele 6 şi 7). Din analiza com parativă a datelor prezentate în cele două tabele, pentru judeţele B istriţa-N ăsăud şi C luj, rezultă că alături
134

Situaţia

resurselor

melifere

din

zona

montană

a jud. B istriţa-N ăsău d

o o o o o c b o c/>c/>c/>c/>c/>c/>c/>c/v<

135

(16510)

l

6980

•V <_

-C i < « h

$ S

<. Ui u O V "O "O -Q TJ O o u u E E £ E E E , - | 2 2 S g S
v> lS >
O o ^ '■ "3 "O ^3 ’S
î 2 ^

»_ rt o 4-. J ti

C -u i

■1

*ZÎ

_ '£o c« S '*3i & *Z3 *î3 .2 ej ^ ca- .S r t- 2 ^ ’C2 “13 j
CJ U Ol -J Ifl

M

M

..

«,

Irf

M

VI

V!

o

o r0 * ,3 l 3 " 0 ’,a - O - 0 ' T 3 - a - 3

EE_, .2 25
«5 vi

22 S S E S j
c/î

a

§

V, »

O o> O O O O " W oy »• «> »•

î

OO O O- _ _ , v>w»-ovo>CfVvy»yitfK

ui

< V « 5 O O to c> x

8 OO O O O <3 _ ?S V n- M O O 8 8 O O O ifi
o o o o O O in in rO f*'! * —

I 2

O O O I C o N fM

o o o o o o

o

t -»

o o o o o o o o o o o o m « N m o- ■ +

o

o

o

o

o

q

o

o

o

c

>

o

o

o

o

a jud. Cluj

— O X-vO o .o o o o o o o o o o^~vO o o o o— o o § o o o o o m u io o ^ - oon o o o o i ^ ^ f d iT O O \ O ir, o o o o o o o u - i m o o o o N N n ţO m n t r O f n p r ^ r ^ r ^ c S r ^ î f O r ^ r ^ ^ -

ţ a N vO i f i O ”1 o O -o N fO n K * o o * r» o

^

îf tfl oo ^ \C N rf N N t ^ M N i-» • 'C ^ ior o Not o m a vTO cH ^ *- t\ ONH -' s

O N

montană

s tv. r* in O o 00 i s i n o v D O O O O o C 3 a O ' r t - r ^ O *> N \C ■t N O ift t o o r o o s o > c o o o o r v o o r s . ^ y ir> t N r-j 1' \0 i f t CONt f i l f i i n N' t MN' O' O I I î n m i i i I I I I O OIOI o 1 oII o o Q O O................. O O O O — ^ O O O O O O i i in in O o / O « N O 00 ^ o o t nO nO O nO r O v \ O O o f \ K a) i mi t , O O O ^ l>QOO'ON(J\5\iJV’r o o c f m o 0

melifere

din

zona

d C 8 0 « 3

o o

c > rt A X & « a. I a $ 3 j O 3 jy rt ţ« * i? XS ?3 w ^ * c * T oT « _ • _ ; C _ I I 5 n £ g "5 3Î * -g 1 o O £t ,rt I > ,cj3r 5 J* .2 -S O )rtr t"ă <u £*b ££ £ r t § ■O >3 O r / o ^ O ) co pq42Uc rt 1 C O<i i pa pQ»^Î SJ 2»2>c ^( 3< ^e d>>Oi
k

resurselor

« ° rt

a >

ti 3 2 JîŞ

O

Situaţia

Ut

o r-i * * N -•

136

de masivele de conifcre, care se ridică în to tal la peste 106.000 hectare, fîneţele naturale şi zmeurişurile, ocupă de asemenea su­ prafeţe însemnate, ce însum ează în to tal 28.000 hectare. Trebuie să rem arcăm c i din suprafaţa totală ocupată de co­ nifere s-au identificat, pe baza lucrărilor efectuate de S.C.C.A.S. ca păduri cu perspective pentru culesul de m ană, cca 29.000 ha. (28% ), în care densitatea producătorilor de m ană asigură, în condiţii favorabile, culesuri însemnate de producţie. Ponderea economică a manei, ca sursă meliferă, în această zonă, rezultă şi din datele prezentate în tabelul 8 unde, alături de recoltele de miere obţinute în 1970 (an apicol rău, cu calam ităţi), se dau şi proporţiile de m ană conţinute de acestea. Din analiza com parativă a datelor referitoare la recoltele de miere, obţinute în cele două judeţe, la cele 27 de puncte fenologice şi cîntare de control, reiese că în judeţul B istriţa-N ăsăud potenţialul m elifer ecologic este m ult mai ridicat faţă de jud. C luj, d ato rită în special tem peraturii mai ridicate şi expoziţiei masivelor melifere, m ai favorabile. Astfel, în tim p ce în cele 17 puncte (vetre de stupina) din m unţii Bîrgăului şi Rodnei (jud. B istriţa-N ăsăud) recoltele de miere se ridică în medie la 12,4 kg/familie albine, oscilînd în tre 6— 22 kg/fam ilie albine, în cele 10 vetre din m unţii Bihorului şi Gilăului (jud. C luj), recoltele de miere nu depăşesc 5 kg/fam ilie albine, oscilînd între 0— 5 kg pe fam ilie albine (media 2,7 kg). 3. ELABO RA REA P R O G N O Z E I C U LESU LU I D E M ANĂ Prognoza prezintă astăzi, în toate ram urile de activitate o utilizare din ce în ce m ai largă. Astfel, în domeniul agriculturii, prognoza se foloseşte în prevenirea şi com baterea bolilor şi a dăunătorilor la plante, evaluarea recoltelor etc. [11, 75]. în apicultura prognoza constituie de asemenea o preocupare de seamă a specialiştilor, fiind legată mai ales de dezvoltarea sezonală a fam iliilor de albine şi evoluţia culesurilor [34, 78, 81]. In ţa ra noastră, paralel cu dezvoltarea şi m odernizarea apicul­ turii din ultim a vreme, cunoaşterea prognozei culesurilor la prin ­ cipalele specii m elifere a devenit to t mai actuală. Astfel în ultim ii ani, pc baza cercetărilor efectuate de S.C.C.A.S. în colaborare cu Institutul de M eteorologie şi H idrologie, s-au elaborat primele prognoze privind abundenţa florală şi data înfloririi la salcîm, tei şi floarea soarelui, stabilindu-se în acelaşi timp corelaţiile ce există între evoluţia factorilor meteorologici şi secreţia de nectar [12, 14, 80]. 137

T a h A n a liza p ro b elo r de m iere rec o lta te în zon a co n iferelo r ju d eţu l B istriţa-N ăsău d si C lu j în 1970 1 Recoltă 0>at;i } m iere reco ltă rii j realizată
( K g . / 'f a r

118

Provenienţa probei de muiere

P roporţia d e m ană <»;>

Observaţii

1
2
3

C o lib iţa-X *gan ca C o lib iţa -Ţ ig a n c a Lunca llv e i Lunca llv ei P un ct A rşiţa I P unct A rşiţa I P u n ct A rşiţa I P unct A rşiţa II P unct A rşiţa II A rşiţa III V. Iliu ţa V . Iliuţa P oian a llv e i V alea Cobăşel

7. V II 5 .V III 5 .V II 27.V II 26.V I 15. V II 5 .V III 1 l.V I I 2 8 .V II 10.V 1I 2 0 .V II lO .V III 2 8 .V II 16. V II

18 12 16 12 6 9 7 12 9 20 6 6 12 22

15 25 20 30 25 30 40 20 40 30 15 15 15 20

4
5 6 7

M unţii Bîrgăului jud . B istritaN ă iă u d n


n

8
9

»
jj i) i»

10 11
12

13 14

M unţii R odnei jud. BistriţaN ăsău d
»» )5 II

15 16 17

V alea A rieşu lui V alea A rieşului Preluci

16.V II 2 9 .V II 15. V II

18 13 13

15 15 25

Me d i e
jud. B. N â s iu d 12,4 kg 25°/o

18 19

V a lea Beliş V alea Beliş Ponor V alea R ăcatău M ăguri Subm ărişel D rum ul şoarecului Blăjoaia C lu j-F ăget (foioase) C lu j-F ăget (foioase)

2 5 .V II 8 .V III 13.V II 28.V1I 5 .V III 2 0 .V II 3 .V III 1 0.IX 10.V1I l .X

5 3 4 5 0 3 2 0 5 0

15 60 10 35 25 20 20 20 20 50

M u n ţii G ilău lu i jud. C luj

20
21

22
23

24
25 26 27

M . B ih oru lu i-C lu j M unţii G ilău lu i M unţii G ilău lu i M unţii G ilăului M unţii G ilău lu i M unţii G ilău lu i M unţii G ilău lu i M unţii G ilău lu i

Medie

jud.

C luj

2 ,7 kg

29o/0

In prezent, rezervele de m ana din zona coniferelor atrag tot m ai m ult atenţia apicultorilor şi a specialiştilor din apicultura, atît. prin ponderea lor cantitativă şi calitativa, cît şi prin faptul că această zonă este mai puţin avizată tratam netelor cu insectofungicide [6, 13, 43, 47], Aceste rezerve melifere, deosebit de im portante, nu sînt valo­ rificate în prezent decît în tr-o mică măsura» dato rită pe de o p arte necunoaşterii zonelor accesibile stupăritului pastoral aşa cum s-a m enţionat mai sus, iar pe de altă parte riscurilor legate de deplasarea la distanţe m ari şi mai ales dato rită inconstanţei cule­ surilor din zona m ontană. fn vederea prevenirii hazardului şi a deplasărilor neeconomicoase la aceste resurse melifere, este necesar să se stabilească anu­ mite legităţi ji corelaţii, care să perm ită elaborarea de prognoze la culesul de m ană din zona coniferelor. Trebuie însă să subliniem că cercetarea elementelor, care concură la elaborarea prognozei secreţiei de m ană şi respectiv a culesurilor de m ană, constituie o problem ă complexă, deoarece acest fenomen este condiţionat pe de o parte de răspîndirea şi înm ulţirea producătorilor de m ană, iar pe de altă parte, de ritm ul de vegetaţie a plantelor gazdă, sub influenţa continuă a factorilor meteorologici. Pe plan m ondial, numeroşi specialişti [12, 18, 26, 33, 53] au acordat o deosebită atenţie acestei probleme şi în special în ţările unde m ana constituie una din sursele melifere principale ca de exemplu : A ustria, Elveţia, R. F. G erm ană, R. D. Germ ană, Ceho­ slovacia etc. E laborarea prognozei la culesul de m ană se bazează pc diferite metode şi anume : prelucrarea statistică a rezultatelor fenologice şi a datelor cîntarului de control ; corelarea prognozelor sinoptice meteorologice cu evoluţia culesurilor de m ană, controlul biologic al producătorilor de m ană pentru prognozarea evoluţiei l o r ; corelarea factorilor cosmici cu ap ariţia în masă a insectelor producătoare de m ană etc. în cadrul acestor metode se diferenţiază elemente care concură la elaborarea prognozei de durată lungă 2— 6 luni şi cele pentru întocm irea prognozei pe termen scurt de 1—3 săptăm îni — prognoza de durată scurtă. Folosindu-se una dintre metodele am intite sau acestea în complex, în sezonul de toam nă, pe baza observaţiilor şi a deter­ m inărilor ce se efectuează pe teren în diferite masive forestiere din zona coniferelor şi a foioaselor, sc întocmesc prognoze privind perspectivele viitoare la culesul de m ană (culesul de pădure), în raport cu gradul de răspîndire şi densitate a larvelor de lecaniide 139

sau a ouălor de lachnide, precum şi în funcţie de prezenţa dăună­ torilor acestora, ca : viespi, buburuze etc. La întocm irea prognozei se înregistrează pe lîngă elementele biologice am intite şi evoluţia condiţiilor meteorologice în cursul toam nei, deoarece acestea joacă un rol h o tărîto r în complexul de factori, care favorizează sau stînjenesc producţia de m ană. Pe lîngă aceste prognoze de orientare, care po t fi elaborate toam na, la nivel judeţean sau pe ţară, pentru unele specii valoroase de interes naţional, prim ăvara tim puriu se întocmesc prognoze cu p riv ire la d ata de ecloziune a producătorilor de m ană, pe baza elementelor biologice determ inate, corelate cu evoluţia factorilor m eteorologici (prognoza de lungă durată). D e asemenea prognoza de d u rată m ai scurtă, cu privire la producţia de m ană, se elabo­ rează pe baza metodologiei curente, folosindu-se comunicările sta­ ţiilor de prognoză şi avertizare despre care vom relata m ai jos, corelate cu prognozele m eteorologice de scurtă durată. în ultim ii anii (1968— 1969) în scopul extinderii stupăritului pastoral în zona m ontană şi valorificării raţionale a rezervelor de mană din această zonă, Staţiunea centrală de apicultura şi seri­ cicultură în colaborare cu Asociaţia crescătorilor de albine au studiat şi stabilit principalele elemente care concură la prognoza culesurilor de mană din zona coniferelor. Cercetările efectuate în acest sens, referitoare la biologia şi ecologia insectelor producătoare de m ană (lecaniide şi lachnide) din zona coniferelor şi evoluţia culesului în raport cu v ariaţia con­ diţiilor meteorologice perm it să se tragă unele concluzii prelim inare cu privire la elementele ce contribuie la elaborarea prognozei şi anume : — P roducţia de m ană a unui an este condiţionată în prim ul rînd de evoluţia tim pului de la sfîrşitul verii şi toam nei anului precedent. D acă în această perioadă (august-noiembrie) vrem ea este caldă şi cu precipitaţii m oderate, vegetaţia se dezvoltă norm al şi respectiv plantele gazdă (m olidul şi bradul) pot să-şi acumuleze suficiente substanţe de rezervă în muguri (viitoarele m lădiţe). Aceste condiţii constituie în acelaşi tim p şi cele mai bune premise pentru ecloziunea, dezvoltarea şi răspîndirea tinerelor larve de lecaniide, precum şi pentru naşterea unei generaţii sexuate puter­ nice la lachnide şi ca atare o depunere masivă de ouă dc iarnă în toam na respectivă, ceea ce asigură o puternică dezvoltare a coloniilor viitoare de producători de mană. D im potrivă, toam nele reci, cu ploi torenţiale de lungă durată şi zăpadă tim purie, constituie condiţii nefavorabile pentru răspîn­ direa şi înm ulţirea producătorilor de m ană. Astfel larvele de leca­ niide (Li şi Lâ) sînt smulse şi spălate (înecate) de pe ram uri, încă
140

înainte dc a se fi fixat ţi ascuns sub solzii m ugurilor în vederea iernării, iar m ătcile de lachnide, care se află în curs de împerechere sau de depunerea ouălor de iarna, sînt dislocate şi distruse de frig şi apa, încă înainte de a-şi fi term inat ouatul. în aceste condiţii, perspectivele de cules pentru sezonul u rm ător sînt micşorate, iar şansele p en tru obţinerea unor recolte bogate de miere sînt reduse (1966 şi 1968 la Baleea jud. H unedoara). — U n alt element valoros, care trebuie înregistrat în cadrul observaţiilor p en tru prognoza de Lungă durată, este prezenţa şi frecvenţa dău n ăto rilor (prădătorilor) şi paraziţilor. în special pen­ tru perioada de sfîrşit de vară-toam nă cel mai aprig dăunător s-a dovedit a fi viespea. Trebuie să subliniem că insectele producă­ toare de m ană ca şi m ana însăşi constituie hrana preferată a viespilor, ceea ce determ ină uneori o înm ulţire puternică a lor în aceste locuri. D upă observaţiile unui apicultor cu experienţă, pe vetrele unde există focare m ari de viespi, îneît zum zetul acestora să concureze cu cel al albinelor, recoltele de miere de m ană (miere de brad) sînt sensibil m ai mici, decît cele unde frecvenţa viespilor a fost redusă. T o todată, p rin faptul că decimează zilnic însemnate can tităţi de larve şi adulţi de producători de m ană, atacul calam itan t al viespilor se răsfrînge sensibil şi asupra recoltei viitoare de miere. — Pe lîngă acestea, un a lt element însem nat pentru prognoza de d u ra tă lungă îl constituie prezenţa coloniilor de furnici şi res­ pectiv circulaţia furnicilor pe arborii de conifere. Cu cît densitatea de furnici este mai m are pe unitatea de suprafaţă, cu a tît perspec­ tivele pentru o recoltă bună de miere de m ană sînt mai mari. în acest caz trebuie să se înregistreze densitatea de furnici la hectar, recoltîndu-se concom itent şi probe de m aterial biologic pentru determ inarea pe plan central a speciilor de funiei (S.C.C.A.S.). în cadrul prognozei pe term en scurt (prognoza de d urată scurtă), identificarea producătorilor de m ană trebuie să se efec­ tueze cu m ult înaintea culesului (1— 3 săptăm îni). Astfel,^ pentru lecaniide, care în anum ite masive încep să secrete m ană în jurul datei de 25 mai, prim ele controale şi investigaţii pe teren, în vede­ rea elaborării prognozei la lecaniida m are (Ph. piceae), trebuie să se efectueze în tre 1— 5 mai, cînd se pot observa pe ram urile mici ghemotoace de firişoare albe-argintii de ceară, care trădează pre­ zenţa larvelor secundare (La). în tre 20— 30 mai, apar vizibil adulţii (femelele) care şi-au făcut între tim p apariţia de sub solzii m ugu­ rilor. M ărim ea femelelor adulte în acest stadiu este de cca. mm şi prezintă o culoare deschisă (culoarea pielii). Este stadiul începu­ tului activ de secreţie şi fenologic corespunde cu faza de înm ugu­ rire a m olidului. 141

............ .................

i n . n.......... ...

m rn m m m m m rm m

Fig. 6S — în registrarea p icătu rilor d e m ană Ia salcie

în continuare, stadiile de dezvoltare ale lecaniidelor se succed conform celor arătate la biologia speciei. La lecaniida mică (Ph. hemicryphus), evoluţia precum şi stadiile caracteristice dc dezvol­ tare şi secreţie, se desfăşoară în m od asem ănător, cu o declarare de 25— 28 zile, faţă de lecaniida m are, respectiv controlul pe teren pentru elaborarea prognozei trebuie să aibă loc, în general, între 1— 10 iunie. M enţionăm că, la fiecare control pe teren se înregistrează o dată cu prezenţa şi densitatea tinerelor colonii de lecaniide (nr. adulţi/m etru liniar) şi frecvenţa furnicilor pe arborii de conifere. De asemenea se stabileşte şi stadiul de secreţie al manei, deoarece este nerentabil să se deplaseze la stupărit pastoral, în mom entul în care stadiul biologic de secreţia manei se apropie dc sfîrşit. — Pe lîngă stadiul evolutiv al lecaniidelor şi circulaţia furni­ cilor p e arborii respectivi, în cadrul prognozei pe termen scurt, se mai înregistrează intensitatea de cercetare a arborilor de către albine, dacă este cazul, precum şi de către entom ofauna spontană (viespi, diptere etc.), iar într-un stadiu m ai avansat, se observă şi se înregistrează chiar, burniţa de m ană, sub arborii respectivi, plantele gazdă (fig. 65). în vederea elaborării prognozei de scurtă d urată la culesul de m ană din zona coniferelor, paralel cu această docum entaţie este 142

necesar sa se procure fi prognoza meteorologică de scurtă durată pentru zona respectivă. D in conscatirile efectuate pe teren şi experienţa apicultorilor fruntaşi, se desprind prelim inar, urm ătoarele concluzii referitoare la acţiunea vremii în perioada de secreţie a manei. — Culesul de m ană are pcrspcctive sigure atunci cînd în peri­ oada secreţiei, vremea se m enţine călduroasa şi în general constantă şi liniştită. Vîntul are un efect dăunător, îm piedecînd pe de o parte zborul albinelor, iar pe de altă parte prin uscarea manei de pe frunze şi ram uri, aceasta devine inaccesibila culesului. Ploile abun­ dente de durata, urm ate de răceli, influenţează negativ a tît pro­ ducţia de mană cît şi intensitatea culesului. — Intensitatea culesului de m ană creşte, în raport cu am pli­ tudinea d intre tem peraturile înregistrate în tim pul nopţii şi cele din tim pul zilei. O am plitudine de 12°C şi o um iditate atm osferică de 70% , constituie condiţii optim e pentru culesul de mană. în cazul lachnidelor (C inara sp.) controlul arboretelor de m olid şi brad se efectuează în cursul lunii aprilie-m ai, urm ărindu-se să se identifice adulţi pc ram urile tinere de molid. M enţio­ năm că, spre deosebire de lecaniide, care au aspectul unor mici muguraşi, lachnidele au aspectul tipic de insecte aşa cum rezultă din prezenta lucrare. Identificarea acestora este m uit uşurată însă. de circulaţia intensă a furnicilor pe arborii respectivi şi de ase­ menea de prezenţa la cules a diferiţilor dăunători (viespi, diptere etc.). De asemenea şi la lachnide, h o tărîto r pentru dezvoltarea şi înm ulţirea lor este evoluţia tim pului. Ploile de durată, însoţite de răceli şi furtuni, distrug şi îneacă mătcile proaspăt eclozionate, periclitînd asfel dezvoltarea şi înm ulţirea tinerelor generaţii. D im ­ potrivă, o vreme caldă, liniştită, cu precipitaţii m oderate, favori­ zează înm ulţirea coloniilor de lachnide, creîndu-se astfel condiţii bune pentru culesul de mană. 4. O R G A N IZ A R E A P U N C T E L O R D E P R O G N O Z Ă ŞI A V ER TIZA R EA C U LESU R ILO R C a urm are a rezultatelor obţinute, Asociaţia crescătorilor dc albine în contextul m ăsurilor stabilite pentru creşterea eficienţei economice şi sporirea rentabilităţii în apicultura a iniţiat, începînd cu anul 1970, organizarea punctelor de prognoză şi avertizarea culesurilor, acţiune care v a contribui în m od nem ijlocit la perfec­ ţionarea metodei de practicare a stupăritului pastoral şi creşterea productivităţii fam iliilor de albine în ţara noastră.
143

O B IEC TIV ELE P R IN C IP A L E O biectivele principale urm ărite prin înfiinţarea şi organizarea punctelor de prognoză şi avertizarea culesurilor s î n t : creşterea efi­ cienţei economice a stupăritului pastoral în vederea valorificării la un nivel superior a tu tu ro r resurselor melifere, precum şi sem­ nalizarea m om entului optim pentru polenizarea culturilor agricole şi silvice, entom ofile (plante tehnice, seminceri, arbori şi arbuşti fructiferi, fructe de pădure etc. în acelaşi tim p, reţeaua de infor­ maţii a punctelor de prognoză şi avertizarea culesurilor contribuie la dirijarea raţională a stupăritului pastoral, asigurîndu-se o dis­ persare mai judicioasă a vetrelor de stupină în pastoral, în vede­ rea prevenirii aglom erărilor şi valorificării întregului potenţial melifer.

ST R U C T U R A O R G A N IZ A T O R IC Ă A P U N C T E L O R DE P R O G N O Z Ă ŞI A V ER TIZA R EA C U LESU R ILO R în cadrul fiecărei filiale judeţene a Asociaţiei, se organizează, în ra p o rt cu cerinţele producţiei apicole, suprafaţa şi ponderea economică a resurselor melifere existente, puncte de prognoză şi avertizarea culesurilor. Punctele sînt deservite de observatori vo­ luntari. în funcţie de specificul stupăritului şi al zonei, se vor organiza puncte de prognoză şi avertizare cu caracter perm anent = fix e şi cu caracter sezonier = mobile. P ro p o rţia dintre cele 2 categorii de puncte de prognoză şi avertizarea culesurilor să fie în general de 1 : 1 . Punctele de prognoză şi avertizare fixe se stabilesc în im ediata apropiere a localităţilor, cantoanelor, cabanelor forestiere sau turisticc etc. Acestea, avînd un caracter perm anent, înregistrează cu regularitate datele referitoare la mersul vremii, înflorirea speciilor melifere sau ap ariţia producătorilor de m ană, evoluţia cîntarului de control etc. D c asemenea, acestea transm it periodic, după caz, Biroului republican de prognoză şi avertizarea culesului, datele mai im portante înregistrate de Ia desprim ăvărare şi pînă la in tro ­ ducerea la iernat a fam iliilor de albine. Punctele mobile se orga­ nizează în cadrul principalelor masive nectaro-polenifere, am pla­ samentul lor variind în rap o rt cu gradul de accesibilitate şi dis­ persare pe teritoriu a m asivelor m elifere existente. Acestea devin operative numai în tim pul culesului la sursele respective, avînd un caracter sezonier. 144

A M PLASAM ENTUL PU N C TELO R . DE P R O G N O Z Ă ŞI A V ER T IZA R EA C U LESU R ILO R Pentru stabilirea am plasam entului unui punct de prognoză şi avertizarea culesurilor, trebuie sa se aibă in vedere urm ătoarele elemente ; — punctul ales sâ fie situat în cadrul unui masiv caracteristic zonei şi cu pondere economica mare, fie pe plan local (judeţean), fie pe plan republican ; — locul sâ fie accesibil cailor de comunicaţie ; — sâ se situeze pe cît posibil în apropierea unei staţii meteo­ rologice ; — sa existe condiţii corespunzătoare pentru aşezarea cîntarului şi a stupilor de c o n tro l; — în cazul organizării a m ai m ulte puncte de prognoză şi avertizarea culesurilor, în cadrul aceluiaşi bazin melifer, se reco­ m andă ca acestea să fie am plasate în condiţii pedoclim atice şi geografice diferite, pentru a fi cît mai reprezentative pentru scopul urm ărit. Dotarea şi echiparea punctelor de prognoză şi avertizarea culesurilor. în vederea unei bune funcţionări, punctele vor fi dotate cu un minim de utilaj necesar desfăşurării activităţii observatorilor voluntari, care le deservesc şi a n u m e : cîntar de control, term o­ m etru, higrom etru, carnet de stupină şi form ularistica necesară pentru com unicările scrise, telegrafice sau telefonice. S A R C IN IL E CE R E V I N O B SER V A TO R ILO R V O L U N T A R I ŞI C O M U N IC A R E A D A T E L O R O B Ţ IN U T E Punctele de prognoză şi avertizarea culesurilor sînt deservite de observatori voluntari, aleşi dintre apicultorii cu o experienţă şi conştiinciozitate recunoscută. N um irea observatorilor voluntari se face prin decizie d ata de C om itetul executiv al A.C.A., la pro­ punerea conducerii filialei judeţene A.C.A. Sarcinile observatorilor voluntari de la punctele fixe sînt urm ătoarele : — comunică în perioada sezonului activ datele referitoare la fenofazele de înflorire a speciilor melifere, a tît pentru cele care furnizează culesuri de producţie cît şi pentru cele care asigură culesul de întreţinerea şi dezvoltarea fam iliilor de albine în etapele critice (prim ăvara tim puriu şi toam na). Pentru sursele principale de cules ca salcîm, tei, floarea-soarelui, zmeur etc., se va aprecia şi transm ite şi d ata probabila a în10 — Mierea dc man& 145

ceputului de înflorire, în ra p o rt cu stadiul de dezvoltare al inflores­ cenţei sau a butonilor florali ; — comunică de asemenea date în legătura cu producătorii de m ană, din pădurile de conifere (brad, m olid) şi foioase (stejar, tei, fag, salcie etc.) ca : apariţia insectelor, începutul secreţiei, prezenţa furnicilor pe arbori e t c .; — comunică periodic (săptăm înal) în tim pul culesurilor de producţie şi înregistrările m ai însem nate ale cîntarului de control — sporuri sau scăderi — conform fişei — carte poştala ; — pe lîngă aceste comunicări periodice, fiecare observator vo­ lu n tar are sarcina de a nota zilnic în carnetul de stupină, obser­ vaţiile referitoare la evoluţia familiei de albine, declanşarea înflo­ ririi la principalele specii m elifere şi durata, ap ariţia secreţiei la producătorii de m ană şi durata, activitatea furnicilor de pădure, a p ariţia dăunătorilor, factorii calam itanţi ai culesurilor ca : arşiţă, răceală, ploaie torenţială, grindină, diverşi dăunători etc. în acelaşi tim p, observatorii recoltează, în anum ite perioade, ram uri de probă, m ostre de m aterial biologic etc. şi le expediază la Staţiunea centrală de apicultură şi sericicultură pentru analize, identificarea şi prognozarea abundenţei florale, d ata înfloririi pre­ cum şi stabilirea evoluţiei ciclului biologic al producătorilor de m ană etc. De asemenea în raza vetrei punctelor de prognoză şi averti­ zare din zona m ontană, observatorul îşi identifică şi m archează cîţiva arbori — molizi sau brazi — cu producători de m ană, fie în stadiul de ouă, larve sau adulţi, în vederea urm ăririi zilnice şi stabilirii începutului de secreţie al manei precum şi evoluţia culesu­ lui la m ană. în mom entul începerii secreţiei, dacă cîntarul cu stupul de control nu înregistrează sporuri sensibile, în vederea com pletării inform aţiilor pentru prognoză, se recomanda folosirea m etodei cu h îrtia crom atografică. în acest sens, se aleg m ai m ulte vetre la care, prin aşezarea unor coli de hîrtie specială sub arbori se deter­ m ină în tim p de 24 ore abundenţa secreţiei de m ană în diferite vetre. în funcţie de densitate, m ărim ea şi form a petelor înregistrate pe hîrtie crom atografică, se stabileşte gradul de secreţie al p rodu­ cătorilor de m ană precum şi stadiul biologic. Pe lîngă acestea în anum ite bazine cu resurse melifere bogate şi de d u rată mai lungă ca : fîneţe de balta, fîneţe m ontane, m ană de conifere, floarea-soarelui etc., şi mai ales în etapele decisive de cules, activitatea de prognoză şi avertizare poate fi com pletată folosindu-se m etoda stupilor sonda de control. O bservatorii voluntari de la punctele mobile (sezoniere) rap o r­ tează aceleaşi date m enţionate mai sus pentru observatorii volun146

.
g g ţ-

„M Sm L S

. ___,
c * * . i e rn* * t a

H SK ?'

a & K H P ^ \ * £ . -■ '#r>P* : ©H'fetfcr ' ^ ;I ;i : (■wAfW/ i-.. ' - •>- ••♦• '-■ •" ■ ■ ; « i i li m m m m îîi m , m

ip iffiiia m m im k u u k m E t t i î f l t i Ktt’.WW : WI»A* i l'fC'ii m >7 ■ H?CU«fSÎ| H

•.„ * * ,»

gr

*

%

C1*»! aojfcii » •

H

Fig. 6 6 — F orm ulare pentru p rogn oza A .C .A .

|

P U N C T U L D E P R O G N O Z A ŞI A V E R T IZ A R E A C U L E S U L U I ------------C o m u n a ...........--------- ------- ----------------------- Judeţul N u m e le o b ser v a to ru lu i

A lte d a te : 1. N u m ă ru l de in te rv a le o c u p a te d e alb in e ........ .......................... —...... ....... 2. N u m ă ru l de ram e cu p u ie t -------- —------ -••-------------------- ----- — ..... - ..... — 3. A p recierea cu lesu lu i p en tr u sâp tăm în a u rm ă to a re : ......... ............................... Fig. 67 — F orm ulare pentru p rogn oza A .C .A .

147

rari de la punctele fixe (perm anente), însă num ai pe perioada stup ăritului par.toral. Com unicările obişnuite se fac de către toţi observatorii, sâptam inal, pe cărţile poştale im prim ate. In tim pul culesurilor principale (salcîm, tei, floarea-soarelui, zm eur etc.) insă, pe lîngă comunică­ rile pe cărţi poştale se vor face şi com unicări telegrafice, după modelul anexat (fig. 67 şi 68). C E N T R A L IZ A R E A , P R E L U C R A R E A ŞI TR A N SM ITER EA D A TE LO R PE ÎN T R E G T E R IT O R IU L R. S. R O M Â N IA D atele m ai im portante înregistrate de observatorii voluntari de pe întreg teritoriul R. S. R om ânia se comunică periodic Birou­ lui republican de prognoză şi avertizarea culesurilor care 1 ; cen­ < tralizează, prelucrează şi elaborează buletinele de înflorire şi re­ com andări care se transm it prin radio, televiziune, presă şi telex. în cuprinsul acestor buletine se comunică pentru producţia apicolă urm ătoarele date : — o inform are privind mersul culesului pe ultimele zile ; — prognoza referitoare la evoluţia culesului pe etapa urm ă­ toare ; — îndrum ări privind îngrijirea fam iliilor de albine ; — date meteorologice etc. Pe baza datelor înregistrate şi prelucrate la sfîrşitul sezonului apicol, Biroul republican elaborează anual, harta evoluţiei p rin ­ cipalelor culesuri pe ţară, recolte de miere obţinute etc., iar filialele judeţene ale Asociaţiei întocmesc h arta culesurilor şi a recoltelor de miere, obţinute în fiecare judeţ pe anul respectiv, cu o caracte­ rizare succintă a punctelor de prognoză, referitoare la altitudine, surse de cules, mersul vremii etc. P entru orientare, dăm mai jos unele date înregistrate în două puncte de control din zona m ontană a jud. B istriţa-N ăsăud şi Cluj. a) P unctul A rşiţa II (jud. B istriţa-N ăsăud) este situat M unţii Bîrgăului pe Valea Ilvei la o altitudine de 850 m, în zona răşinoaselor şi a fîneţelor de m unte. Punctul este ferit de curenţi reci şi cu o expoziţie însorită, favorabilă. Din investigaţiile şi constatările efectuate pe teren a rezultat că în acest masiv există condiţii favorabile pentru dezvoltarea şi răspîndirea masivă a producătorilor de m ană, a tît pentru lachnide cît şi pentru lecaniide. Tim pul rece din 1970 însă a stînjenit dez­ voltarea acestora şi respectiv secreţia de m ană. Sînt însă perspec­ tive frumoase pentru anul viitor, deoarece în cursul toamnei
148

în

(august-octom brie) tim pul a fost favorabil depunerii pontelor de oua şi asigurării unor premise bune pentru sezonul urm ător. în medie s-a realizat în perioada 6 iunie— 13 august o pro­ ducţie de 31,100 kg pe fam ilia de albine, cu un conţinut mediu de m ană de 3 2 % . Mierea prezenta o culoare brună cu nuanţe verzui, o arom ă d e răşina şi un gust plăcut. b) P u n ctu l Blăjoaia (jud. Cluj) este situat pe Valea Răcătăului, în bazinul Someşului Rece, la o altitudine de 1050 m, în zonă de conifere cu zmeuriş. Culesul s-a declanşat la 22 iunie, cînd zmeurul era în flo rit 5 % 5 a d u ra t pînă la 26 august, înregistrîndu-se la 1 stupul de control un spor total de 41,200 kg. Spre sfîrşitul celei de-a doua decadă a lunii iulie culesul la zm eur s-a term inat, intensifieîndu-se la conifere, cînd s-au realizat sporuri zilnice pînă la 3,400 kg/fam ilia dc albine (3 august 1969). Ca producători de m ană au predom inat cele două specii dc lachnide şi lecaniida mică. M ierea recoltată a av u t o culoare caracteristica, cu un conţinut de 350/0 m ană.

V. MIEREA DE MANĂ Şl CARACTERIZAREA El
I

1. D E F IN IŢ IA ŞI C LA SIFIC A ŢIA M IER II Mierea, în general, reprezintă produsul depozitat in faguri, în urma culegerii, prelucrării fi transform ării de către albine, a nec­ tarului sau manei, culese de la plante. Culegerea de către albine a altor m aterii prim e, în afara celor m enţionate, duce la obţinerea unui produs, ce nu poate fi socotit miere natu rală, chiar dacă acesta este depozitat în faguri. De ase­ menea, orice substanţă dulce asem ănătoare cu mierea, la a cărei producere nu participă în exclusivitate albina m eliferă, nu poate fie socotită „m iere naturală'* sau „m iere de albine". D in punct de vedere alim entar şi igienico-sanitar, prin miere se înţelege produsul recoltat din faguri, după ce celulele acestora au fo st căpăcite în cea mai mare parte, în aţa fel, încît să se evite pătrunderea de corpuri străine, ca păstură, larve, fragm ente de ceară, sau diferite alte im purităţi [64]. Producerea m ierii este un proces foarte complex, care începe o dată cu culegerea de către albine, a materiei prim e, nectarul sau m ana şi se term ină o d ată cu depozitarea în faguri şi căpăcirea celulelor. M enţionăm însă că, procesele enzim atice din miere nu se opresc o dată cu căpăcirea mierii, ci continuă şi în tim pul păstrării. M odificările principale pe care le suferă nectarul sau mana, pînă cînd sînt transform ate în miere, constau în esenţă în micşora­ rea conţinutului lor de apă (deshidratare), paralel cu transform ă­ rile enzim atice ale zaharozei, în zaharuri cu moleculă mică şi anum e în glucoză şi fructoză. Procesul de deshidratare are loc pînă cînd conţinutul în apă al mierii ajunge în jurul a 20»/o, cînd mierea este de obicei căpăcită. M icşorarea conţinutului în apă, p înă la această lim ită, este necesară în scopul asigurării unei stabilităţi m ai m ari la conservare. Clasificarea m ierei. M ierea de albine se poate clasifica după diferite criterii şi anum e : după sursa de cules, m odul de recoltare, modul ei de prezentare, originea geografică etc.

150

a) D u p ă s u r s a d e c u l e s , mierea se clasifică în două m ari ca te g o rii: mierea provenită din nectar = mierea florală şi m ierea p ro v en ită din mană = mierea de m ană sau mierea de pădure. M ierea florală la rîndul ei se diferenţiază în ra p o rt cu modul de p articip are la cules al diferitelor specii melifere, în miere monofloră, atunci cînd predom ină la cules o singură p lan tă meliferă, p u rtîn d denum irea acestei plante, ca de exemplu : miere monoflo ră de salcîm, de zmeuriş, tei, floarea-soarelui etc. şi miere polifloră, cînd la cules au concurat, în proporţii însem nate, m ai m ulte specii nectaro-polenifere. M ierea de m ana rezultă în general din culegerea şi prelucra­ rea manei secretate de insecte, diferenţiindu-se calitativ în funcţie de p lanta-gazdă, ce furnizează culesul de m ană (bradul, m olidul, stejarul, fagul etc.) şi de specia producătoare de m ană (lecaniide, lachnide etc.). în general mierea de m ană (mierea de pădure) se obţine în amestec, în p roporţii diferite, cu mierea de flori, deoarece paralel cu culesul de m ană din zona forestieră, există frecvent şi culesuri de nectar, furnizate de plantele nectaro-polenifere din această zonă. în unele cazuri însă, după prim a extracţie de miere (miere de amestec = zmeuriş şi m ană lecaniide), ca urm are a unui cules intens şi predom inant de m ană, se obţine la a doua extracţie, miere de m ană (miere de brad) în proporţie de 80— 90% , cazuri frec­ vente în zona coniferelor de la Baleea-Retezatu, jud. H unedoara. Trebuie să adăugăm , că, după originea manei, deosebim mierea de m ană din pădurile de conifere (brad, m olid, lariţă) şi din pădurile de foioase (stejar, tei, fag, salcie, plop etc.). b) D u p ă m o d u l d e r e c o l t a r e , avem : mierea extrasă din faguri, fie prin forţa centrifuga cu extractorul, fie prin stoar­ cerea fagurilor, sau scursă din faguri prin gravitaţie etc. c) D u p ă m o d u l d e p r e z e n t a r e , mierea se clasifică în miere fluidă, siropoasă, fă ră cristale vizibile în m asa ei şi miere cristalizată sau în diferite stadii de cristalizare. 2. P R O P R IE T Ă Ţ I FIZIC E ŞI C O M P O Z IŢ IA C H IM IC Ă P ro p rietăţi fizice. P en tru a se putea aprecia calitatea şi p ro ­ venienţa unui sort de miere trebuie să se examineze mai întîi carac­ terele ei exterioare şi îndeosebi, culoarea, consistenţa (vîscozitatea) şi aroma. în acest scop este necesar sa se efectueze examenul o r­ ganoleptic, care cere o m are experienţă practică, d ar care în unele cazuri poate da şi erori, mai ales atunci cînd este vorba de a se 151

constata puritatea mierii. In aceste cazuri examenul organoleptic trebuie com pletat cu analiza chimică. Culoarea m ierii este determ inată de gradul diferit de absorbţie a lum inii de către com ponenţii săi [2]. P rin tre compuşii care in­ fluenţează culoarea unui sort de miere cităm : pigmenţii vegetali (clorofila, carotenul, taninurile etc.), substanţele minerale etc. C uloarea mierii este în funcţie de sursa de cules, variind de la o nuanţă aproape lipsită de cu!oarc( mierea m onoflora de salcîm) şi pînă la culoare brună închis, de diferite nuanţe : verzui, roşietice etc. (mierea de m ană). M enţionăm că mierea de m ană (mierea de pădure) se carac­ terizează, în general, prin culori închise în tim p ce mierea florală prin culori deschise. Aceasta regulă însă nu exclude excepţiile aşa de pildă, mierea florală obţinută de la h r i ş c ă (Polygonum fagopyrum ) sau de la i a r b a n e a g r ă (Calluna vulgaris) prezintă o culoare brună, închisă, în schimb, mierea de m ană provenită de la l a r i ţ ă (Larix europea) este de culoare galbenă-aurie. D upă aceste cîteva exemplificări com parative, cu privire la v ariaţia culorii la cele două categorii de miere, vom analiza în continuare culoarea diferitelor sorturi de miere de m ană (miere de pădure) pentru a servi a tît specialiştilor în apicultura cît şi apicul­ torilor. Astfel, la mierea provenită de la p i n (Pinus sp.) culoarea este galben-brună, la aceea de la m o 1 i d (Picea excelsa) şi foioase tari, culoarea este brună-roşcată, cu nuanţe albăstrui, iar de la b r a d (Abies alba), mierea prezintă o culoare m aronie-neagră, cu nuanţe de verde închis. C ulori asem ănătoare cu cele de la brad, de nuanţe variabile, prezintă şi mierea de la p l o p (Populus sp.), s a l c i e (Salix alba) etc. Arom a fi gustul. A rom a mierii în general provine de la sub­ stanţele arom ate ce se găsesc în nectar sau în m ană şi se datoreşte uleiurilor eterice, arom ate, pe care acestea le conţin. în tru c ît aceste substanţe arom ate sînt uşor volatile, ele se atenuează sau dispar com plet p rin încălzire sau conservare îndelungată. Cea mai p ro n u n ţată arom ă o prezintă m ierea proaspăt recol­ ta tă sau mierea din faguri. In general sorturile de miere din ţara noastră prezintă o arom ă pronunţată, caracteristică. Cele mai aro ­ m ate sorturi de miere, sînt cele de miere florală şi anume : mierea de tei (Tilia sp.), de cenuşer (Ailanthus glandulosa), de lavandă (Lavandula spica), fîneţe naturale etc. Spre deosebire de mierea florală, mierea de m ană conţine mai puţine substanţe arom ate şi ca atare prezintă o arom ă mai slabă. Cele mai arom ate sorturi de miere de m ană, sînt cele provenite de la conifere, care prezintă o arom ă plăcută de răşină.
152

R eferitor la gust, ficcare sort dc miere are un gust specific, dulce, plăcu t, cu unele nuanţe, m ai m ult sau mai puţin pronunţate de am ărui, astringent, picant etc. Despre consistenţa stu viscozitatea mierii. Prin consistenţă se înţelege gradul de solidificare (vîscozitate) al mierii, care depinde în special, de p ro p o rţia in care se găsesc diferitele zaharuri şi de d u rata şi modul de conservare. Sorturile dc miere bogate în fructoză cristalizează foarte greu, ca de exemplu : mierea de m ană de la brad, salcie etc. Alte sorturi de miere de m ană, cu un conţinut ridicat în m elezitoză (zaharuri superioare) cristalizează, dim potrivă, foarte repede, chiar în faguri, încît se extrag foarte anevoios, Este aşa-num ita „miere beton“ care se obţine de la lariţă (zadă). Trebuie sa adăugăm că tem peratura şi conţinutul de apă al mierii influenţază consistenţa mierii. Astfel mierea cu 18% apă este dc 6 ori mai vîscoasă decît mierea cu 25% apă, iar referitor la tem peratură, vîscozitatea este de trei ori m ai m are la 20°C , faţă de aceea de la 30°C (T e m n o v cit. de B a r a c şi col.). Higroscopicitatea mierii este însuşirea de a absorbi, în anu­ mite condiţii, um iditatea din mediul înconjurător. De această p ro ­ prietate trebuie să se ţină seamă a tît în procesele tehnologice de prelucrare şi condiţionare cît şi la conservarea mierei. Higroscopicitatea mierii de mană este mai mică decît a mierii florale, ceea ce este favorabil, aceasta absorbind mai greu um idi­ tatea din mediul înconjurător. Greutatea specifică a mierii variază în funcţie de conţinuuil ei în apă. Astfel, cu cît procentul de ap ă este mai mic, cu a tît greutatea specifică a mierii este mai m are şi invers. în acest sens se determ ină şi indicele de refracţie al mierii, care ne orientează de asemenea asupra greutăţii specifice şi a con­ ţinutului în apă al unei probe de miere. D atele prezentate în tabelul 9 ne arată gradul de variabilitate al p ro prietăţilor fizice ale diferitelor sorturi de miere. C om poziţia chim ică. M ierea de albine este un produs natural complex a cărei compoziţie este determ inată de diferiţi factori ca : sursa de cules (specia m eliferă, insecta producătoare de m ană, planta-gazdă etc.), intensitatea culesului, starea familiei de albine, mersul vremii în perioada culesului etc. P entru stabilirea variabilităţii com poziţiei chimice a mierii în rap o rt cu zona şi sursa de cules, am recoltat 12 sorturi diferite de miere, din care 8 sorturi miere dc m ană din zona foioaselor şi a coniferelor, în diferite proporţii cu mierea de flori şi 4 sorturi de miere florală (salcîm, tei, floarea-soarelui, iarbă neagră) la care s-au efectuat urm ătoarele determ inări : conţinutul în apă, aciditatea, 153

fiz ic e

Ia u n ele

so r tu ri

de

m iere

de

m ană

şi

crt.

Nr.

Provenienţa mierli

Mană
%

sp ec i­ fică 1,494

Greu ta tea

Culoarea

Arama

1

M an ă de fo io a se L ip o v a jud. A rad M a n i d e foioase S ă v îrşin V . M ureşului M a n ă d e fo io a se Luna de sus jud. C luj M ană leca n iid e B aleea jud. H u n ed oara M an ă de con ifere P relu ci jud. B. N ă să u d M an ă d e con ifere R ă cătău jud. C luj M ană d e con ifere G rudea M ică jud . M ureş M an ă de con ifere V . Itv ei jud. B . N ăsău d S a lcîm M o goşoaia jud. I lf o v T ei C etăţu ia T u lcea jud.

40

b ru n în ch is n u a n ţe roşii

m igdale

2

45

1,494

b ru n ă

tei

3

35

1,490

galb en c astan ie b ru n în ch is refex e verzi alb -găb u ie

m igdale

4

80

1,490

răşină

5

40

1,490

s p e c ific i

6

30

1,489

galb en re­ fle x e aurii galb en -castan ie roşcat galb en auriu b ro n z galben d eschis galben aurie galbenă

sp ecifică

7

20

1,491

d iscret

arom at
răşină

8

50

1,490

9

1,495

sp ecifică

10

1,496

te i

11

F loarea soarelui R oşiori jud. T eleorm an Iarbă neagră C iu rtuci jud. C lu j

1,490

sp ccifică

12

1,491

galb en -au rie

ca ra cte­ ristica

154

zahărul direct reducător (zahărul invertit), zaharoza, indicele de amilază, H .M .F. (hidroxim etilfurfurol) şi subsanţe m inerale (tabel 10). D in analiza datelor prezentate rezultă că, conţinutul în apă al acestor probe de miere variază de la 18—21,5% . G rad u l de aciditate al mierii variază în ra p o rt cu sursa de cules şi anume, este m ai redus la sorturile de miere florală, variind în tre 1,5— 2,5 şi m ai ridicat la sorturile de miere de m ană, atinînd maxim um la mierea de lecaniide din zona B aleea-H aţeg (4,9). n general gradul de aciditate la sorturile de miere de m ană anali­ zate a v aria t în tre 2 şi 4,9. Zaharurile. Independent de sursa de cules şi zona geografică, com ponenţii principali ai m ierii sînt zaharurile. D intre zaharuri predom ină glucoza şi fructoza, care reprezintă în medie 72,6<>/o, iar zaharoza num ai 5,6% (tabel 10). Glucoza şi fructoza prezente şi în nectar, în anum ite proporţii, în ra p o rt cu sursa de cules, ap ar în miere în cantităţi m ai mari, deoarece pe lîngă cantităţile iniţiale se adaugă şi cele form ate, ca urm are a acţiunii de transform are (invertire) a zaharozei din nec­ ta r sau m ană, sub influenţa ferm enţilor albinei, în m onozaharide (glucoză, fructoza). P ro p o rţia dintre fructoza şi glucoza din miere este diferită şi în ra p o rt cu aceasta, se im prim ă sortului de miere respectiv un anum it grad de dulceaţă şi anum ite proprietăţi fizice (vîscozitate, higroscopicitate etc.). De asemenea o proporţie m are de glucoză în miere predispune acest sort la o cristalizare m ai tim purie şi dim ­ p o triv ă, o cantitate m are de fructoză într-un sort de miere deter­ m ină o cristalizare m ult mai lentă a acesteia. R eferitor la zaharoză, aceasta variază între 2,2—4,8% la mierea de flori şi între 4,6—7,6% la mierea de mană. D upă datele din literatu ră [2] rezultă că un sort de miere de flori cu peste 5o/0 şi o miere de m ană cu peste 10% conţinut în zaharoză pre­ zintă suspiciuni de falsificare. C ercetările m ai noi, crom atografice [41] au a ră ta t că în mierea de m ană ap a r raporturi diferite faţă de m ierea florală, în privinţa glucozei şi fructozei, ceea ce determ ină anum ite particularităţi ca­ racteristice ale mierii de m ană, mai ales în privinţa consistenţei sale. în general în amestecurile de miere florală cu miere de m ană, raportul d intre fructoză şi glucoză sînt aproape egale. N um ai la anum ite sorturi pure de miere florală predom ină fructoza faţă de glucoză (mierea m onofloră de salcîm), ceea ce determ ină o cristalizare lentă, adesea după mai m ulţi ani. Uneori însă se poate constata şi situaţia inversă la unele sorturi de miere m onofloră,

f

155

T a b el 10 C o n sta n tele c h im ic e la u n ele sortu ri d e m iere ! # *3
C

de m ană ;i

m iere d e | iq •=< e

flori O s i 53

t o

Provenienţa mierii

xi

a1
M ană de foioase L ip o v a jud. A rad 2 M an ă d e foioase S ăvîrşin V. M ureşului 3 M ană de foioase L una de sus jud. C luj 4 M ană lecan iid e Baleea jud. H u n ed oara 5 M ană d e con ifere P relu ci jud. B . N ăsău d 6 M a n ă de con ifere R ă că tă u jud. Cluj 7 M ană dc con ifere G rudea m ică jud. M ureş M an ă dc con ifere V . Ilv e i jud. B. N ăsău d Salcîm M og o jo a ia jud. Ilfo v Tei C etă ţu ia jud. T u lcea F loarea-soarelu i R oşiori jud. T eleorm an Iarbă neagră C iurtuci jud. Cluj Media

1

9
18,5

< P

s p ă l

1 1*
8 6,2

1

40

2,4

72,0

38,5

0 ,8 0

0,40

45

18,5

3,4

71,2

5,3

10,9

0,50

0,39

35

20,0

3,4

73,2

5,3

1 3 ,9

0,80

0,35

«0

20,0

73,5 4,9 )r Sj’i l 4,0 73,4

5,6

10,9

1,20

0 ,3 0

40

2 0 ,0

5,4

17,9

0,80

0,48

30

20,5

2,0

73,8

5,2

13,9

0 ,8 0

0,27

20

19,0

4,0

71,3

6,9

10,9

0,50

0,43

8

50

20,0

4,0

70,0

7,6

10,9

0,50

0,57

9

2 0 ,0

2,3

74,5 ||

3,0

17,9

0,50

0,12

10

20,0

1,5

75,1

2 ,9

29,4

0,80

0,31

11

20,0

1,5

73,5

2 ,2

17,9

0,80

0,27

13

19,0

4,0

74,3

4,8

23,8

0,50

0,28

19,6

3,0

72,6

5,6

19,2 ° ’75

0,35

1

156

adică sâ predom ine glucoza, cum este cazul la mierea m onofloră de păpădie, rap iţă etc. în aceste cazuri m ierea cristalizează foarte repede, adesea chiar în faguri, înainte de extracţie. în general, conţinutul cel mai scăzut în zah ăr invertit (monozaharide) îl găsim în mierea de m ană. în schimb apar în proporţii mai m ari în m ierea de m ană, dizabaridele (zaharoza şi m altoza), trizaharidele (fructom altoza şi melezitoza) şi oligozaharidele (za­ haruri superioare). C aracteristic pentru mierea de m ană este m elezitoza, care pro­ vine din m ană, în tru c ît lipseşte com plet din nectar. C onţinutul în melezitoză la m ierea de m ană pură poate ajunge la 8— 11% , iar în unele cazuri excepţionale pînă la 28®/o» din zahărul total. Deo­ sebit de bogate în melezitoză sînt sorturile de miere de m ană, provenite de la lariţă, molid şi de la anum ite specii de foioase. Se m enţionează că melezitoza are tendinţă de a cristaliza com plet, chiar atunci cînd se găseşte în tr-o proporţie m ai mică [41]. C onţinutul în melezitoză variază nu numai în rap o rt cu p lan ta gazdă şi specia producătoare, ci şi în funcţie de mersul vremii, de la sezon la sezon şi de la un an la altul. M enţionăm însă că m ierea de m ană care conţine m elezitoză nu se recom andă să constituie o rezervă de hrană pentru iernare. Aceasta nu num ai prin acţiunea de vătăm are pe care o exercită asupra albinelor, dato rită substanţelor greu digerabile pe care le conţine, cît mai ales pentru că în tim pul iernii, albinele au prea puţină apă la dispoziţie pentru prelucrarea acestei mieri cristalizate. Indicele am ilazic (aiastaza) prezintă valori care variază între 10,9— 38,5, în medie 19,2. Subliniem că, din rezultatele obţinute nu se desprinde nici o corelaţie între acest indice şi originea mierii (sursa de cules). Valorile H .M .F. (hidroxim etilfurfurolului) care reprezintă de asemenea un indice de calitate, variază în tre 0,50— 1,20, în raport cu gradul de prelucrare şi condiţionare a mierii. C onţinutul în substanţe minerale variază de la un sort de miere la altul, în ra p o rt cu provenienţa. Mierea de m ană prezintă de regulă un c o n ţin u t mai ridicat de substanţe m inerale faţă de m ierea florală şi anum e după cerce­ tările noastre, co n ţin u tu l în substanţe m inerale variază la cele 8 sortu ri de m iere de pădure (m iere de mană) în tre 0,27— 0,570/0, în tim p ce la sorturile de m iere florală în tre 0,12— 0,32o/0. Pe lîngă constantele fizico-chimice analizate mai sus, în ve­ derea unei caracterizări mai com plete a m ierii, s-au determ inat în ultim a vrem e şi alte constante, precum radioactivitatea mierii [64a]şi conductibilitatea electrică a acesteia [88]. Din analiza com 157

parativ ă a datelor o b ţin u te rezultă că, deşi cele două constante specifice variază în lim ite foarte largi (0,6— 16,73) la sorturile de miere analizate, între acestea există o corelaţie directa, în sensul că, cu cît puterea radioactivă a m ierii este mai m are, cu a tît creşte şi conductibilitatea electrică a acesteia. F erm enţi, substanţe antibiotice şi vitam ine. M ierea naturală conţine pe lingă com ponenţii chimici arătaţi m ai sus şi o serie de elemente, ca ferm enţi, substanţe antibiotice şi vitamine, care se caracterizează p rin tr-u n po ten ţial biologic superiorP înă în prezent s-au identificat şi studiat urm ătorii ferm enţi : diastaza (am ilaza), invertaza, catalaza, oxidaza şi fosfataza [41]. S-a stabilit că ferm enţii din m iere p ro v in în tr-o mică m ăsură din n ectar sau m ană şi în cea mai m are parte, din secreţiile glan­ delor albinei, care au loc în tim pul prelucrării nectarului şi m atu­ rării m ierii în faguri. C onţinutul în ferm enţi variază în lim ite mari, în ra p o rt cu sursa m eliferă, mersul vrem ii şi îndeosebi cu influenţa albinei. Astfel la un cules de intensitate mijlocie, fam iliile p u te r­ nice realizează o prelucrare com pletă a m ierii şi respectiv o mie­ re superioară, bogată în ferm enţi ; în tim p ce la u n cules intens, abundent, prelucrarea m ierii se efectuează m ai superficial şi ca atare m ierea este mai săracă în ferm enţi. H o tă rîto r pentru calitatea mierii şi în special în ceea ce p ri­ veşte conţinutul în ferm enţi al m ierii din com erţ este m odul de tra ta re în tim pul extracţiei şi al conservării. U neori so rtu ri de m iere, cu un co n ţin u t ridicat în ferm enţi, d ato rita unei acţiuni necorespunzătoare a luminei sau a tem peraturii (încălzire peste 42—45°C ) se degradează, pierzînd substanţial din valoarea lor alim entară şi terapeutică. D in datele şi observaţiile mai recente [6] rezultă că m ierea din zona m ontană şi în special m ierea de m ană de la conifere (mierea de brad), p rezintă un conţinut m ai m are de ferm enţi şi de substanţe antibiotice (inhibină). R eferitor la puterea antibiotică a mierii s-a stabilit că aceasta se datoreşte unei substanţe ce se găseşte în miere = inhibina mierii. Această substanţă deşi este parţial sensibilă la căldură şi lum ină are o putere de acţiune im p o rtan tă. C hiar în tr-o m are diluţie, m ierea opreşte înm ulţirea anum itor bacterii, în tre care m icrobul difteriei, tifosului, paratifosului etc., sau chiar le om oară com plet. E xam inarea acţiunii antibacteriene a diferitelor sorturi de miere a a ră ta t că există m ari diferenţe de la un sort la altul. In acest sens s-a precizat că m ierea obţinută în zona m ontană prezintă o acţiune bactericidă, m u lt mai puternică decît aceea recoltată în zona de cîm pie [6]. 158

C ercetări m ai recente cu privire la acţiunea antibiotic m ierii s-au efectuat în ţara noastră de către u n colectiv de s^. cialişti. Astfel, studiindu-se com poziţia chim ică precum şi acţiunea bactericidă şi bacteriostatică a 23 sorturi diferite de miere (4 sorturi miere florală : salcîm, tei, floarea soarelui şi iarba neagră ; 3 sorturi de m iere de m ană — foioase şi 16 so rtu ri de m iere de m ană din zona coniferelor), cu ajutorul a 8 tulpini microbiene, s-a ajuns la u rm ătoarele concluzii : a) în tre com ponentele chimice, zaharuri, indicele amilazic, substanţe m inerale etc. şi principiile antim icrobiene ale mierii, nu s-a p u tu t stabili nici o corelaţie. b) M ierea de m ană de lecaniide (Physokermes sp.) din zona coniferelor s-a dovedit superioară ca p utere antibiotică tu tu ro r celorlalte so rtu ri de m iere cercetate, chiar la o concentraţie m ini­ m ă de acţiune, cuprinsă în tre 0,5— 2<>/o. c) Principiile antibiotice existente în această m iere de leca­ niide sînt a tît term olabile cît şi term ostabile, cu acţiune bacteri­ cidă sau bacteriostatică, în ra p o rt de fiecare tulpină m icrobiană, acţionînd eficace a tît în faza iniţială, de adaptare a m icrobului, cît şi în faza exponenţială — de m ultiplicare intensă a m icrobului. R eferitor la conţinutul în vitam ine, m enţionăm că în miere se găsesc vitam inele B l, B2 şi B6, de asemenea vitam ina C şi F. V itam inele existente în m iere provin a tît din substanţa p rim ară (nectar sau m ană), cît şi din polenul existent. C o n ţin u tu l în vi­ tam ine al m ierii variază în ra p o rt cu sursa de cules, m odul de condiţionare, gradul de învechire etc. 3. V A LO A R EA A LIM EN TA R Ă A M IE R II D E M A N Ă Mierea de m ană este produsul depozitat în faguri în urm a prelucrării şi transform ării de către albine a m anei culese de pe plante. C u 40 de ani înainte, m ierea de m ană sau m ierea de pă­ dure, cum este denum ită pe plan m ondial, era puţin apreciată în to ate ţările europene. In ultim a vrem e însă, pe baza cercetărilor sistem atice şi a lucrărilor întreprinse în această direcţie s-a scos în evidenţă to t m ai m ult valoarea alim entară superioară a m ierii de m ană, precum şi puterea ei antibiotică rem arcabilă. Problem a care se discută şi preocupă în aceeaşi m ăsură atît pe consum atori şi apicultori, cît şi pe specialiştii din diferite
*) D r. V . D a g h i e , Dr . I. C î r n u şi Farm . V . C i o c a : C o n tr ib u ţii p r iv in d a cţiu n ea b a c te ric id ă fi b a c te r w s ta tic a a m ierii d e leca n iid e (P h yso k erm es sp ) d in zo n a co n iferelo r. Lucrarc p rezen tată p entru C ongresul intern, de ap icu l­ tura. M oscova 1971.

159

dom enii de cercetare, era urm ătoarea : dacă mana, furnizată de insectele producătoare, nu reprezintă în esenţă un produs de excreţie (un deşeu) avînd astfel o valoare alim entară redusă. în vederea elucidării acestei im portante şi spinoase problem e, atît din punct de vedere ştiinţiific cît şi practic, au fost antrenaţi în m uncă peste 700 dc specialişti din lumea întreagă, care au scris peste 2000 de lucrări ştiinţifice. Aceste lucrări au co n trib u it la rezolvarea şi soluţionarea integrală a tu tu ro r aspectelor ridicate [25]. Şi anum e s-a stabilit că m ana produsă de aphidae şi coccidae este com plet lipsită de substanţele de descompunere rezultate în urm a m etabolism ului bazai al insectei, dato rită unor m icroorga­ nisme (endosimbionaţi) ce trăiesc în hemolimfa acestora şi care au rolul de a prelua şi transform a deşeurile form ate în m aterii uşor asimilabile de către insecta-gazdă. Acest fenom en p o artă denum i­ rea de endosim bioza şi se întîlneşte frecvent la insecte, mai ales la speciile avizate la un regim de hrană unilaterală. Aceste m icroorganism e (endosim bionţi) ce trăiesc în limfa insectelor, uneori în organe special create, denum ite micetome, au, se pare, acelaşi rol în corpul gazdelor ca şi bacteriile ce se dezvoltă în glom erulele de pe rădăcinile plantelor legum inoa­ se [25, 41]. Este interesant de m en ţio n at că aceşti endosim bionţi prezin­ tă form e diferite de viaţă de la o specie la alta, respectiv de la o fam ilie la alta. Astfel, la lecaniidele din zona coniferelor, endosim bionţii trăiesc în limfa acestora precum şi în corpul gras. Endosim bionţii lecaniidelor sînt nişte ciuperci inferioare (ascomycete), a căror conform aţie este foarte variată şi caracte­ ristică p en tru fiecare specie dc insectă-gazdă. M ărim ea lor oscilea­ ză în tre 2—20 m icroni. Viaţa acestor endosim bionţi este to tal dependentă de a insectelor-gaz.de, iar cînd acestea m or, m o r şi sim bionţii. La lecaniide, femela adultă asigură endosim bionţii necesari generaţiei urm ătoare încă în stadiul de form are al ouălor. Spre deosebire de lecaniide, afidele prezintă organe speciale în care sînt adăpostite endosimbionţii, denum ite micetome. Este interesant să cunoaştem la acest capitol, m odul cum in ­ fluenţează aceste m icrooorganism e (endosim bionţii), calitatea mierei de m ană. S-a a ră ta t mai sus, că aceşti endosimbionţi sînt înzestraţi cu capacitatea de a prelua substanţele reziduale (deşeurile), ce rezultă din procesul de digestie al insectelor-gazde şi în prim ul rîn d , cele de n atu ră proteică, ca u raţi, acid uric etc. şi a le transform a în 160

com binaţii proteice, asimilabile de către gazde. Deci, aceşti endo­ sim bionţi contribuie la sporirea hranei proteice şi to to d ată la p u ri­ ficarea excreţiei de deşeurile existente. T o to d ată aceştia au şi fa­ cultatea de a produce vitam ine, asigurînd astfel producătorii de m ană şi cu vitam inele necesare. în concluzie, se poate spune că, p en tru apicultori ca şi p en tru consum atorii de m iere, această m inunată descoperire ştiinţifică prezintă o deosebită im portanţă, nemaiexistînd nici o îndoială asupra p u rităţii şi calităţii superioare a manei şi respectiv a mierii de m ană (mierea de pădure). 4. E X T R A C Ţ IA ŞI P R E L U C R A R E A M IER II DE M A N A M ierea de m ană se extrage în general mai greu decît mierea de flori, deoarece p rezintă un grad de vîscozitate mai m are încă de la descăpăcirea fagurilor. In extractor, scurgerea m ierii se face mai încet şi de asemenea trece mai greu prin sita dublă. Deseori este necesar ca fagurii să fie întorşi de m ai m ulte ori pînă cedează mierea. M ai ales se petrece acest lucru toam na tîrziu, cînd, după un cules îndelungat, fagurii plini cu m iere se scot din stup şi nu se extrag im ediat. Soluţia practică în acest caz, este de a se aşeza fagurii cu m iere în tr-o cam eră încălzită, ceea ce m ăreşte conside­ rabil randam entul la extracţie. D upă culesul de la lariţă (Larix sp.) în special, mierea cristalizează foarte repede, încă în faguri, d ato rita co n ţin u tu lu i său m are în glucoză. Astfel extracţia la acest so rt de miere se efectuează foarte greu, de unde şi zicala, pentru orice sort de miere care se extrage anevoios, că este o „miere de l a r i ţ ă m i e r e beton [41]. L a cîteva zile după extracţie şi trecerea prin sită este necesar să se facă curăţirea stratu lu i de spum ă, ce se form ează la supra­ faţă. D upă această operaţie, mierea este bună de valorificare. T re­ buie să m enţionăm că, în general, m ierea de m ană cristalizează foarte încet, răm în în d m ulte luni de zile fluidă. în vederea unei conservări cît mai corespunzătoare se reco­ m andă ca m ierea de m ană să fie păstrată în vase prin care nu p ătru n d e lum ina şi care se po t închide erm etic. Se recom andă chiar, g arn itu ri de cauciuc la capac, ceea ce asigură o închidere perfectă. în astfel de vase, mierea de rnană se poate conserva (la rece), mai m ulţi ani, fără să-şi piardă valoarea ei alim entară. Lichefierea m ierii. O rice so rt de m iere cristalizează după un tim p mai scurt sau m ai îndelungat, în ra p o rt cu originea şi con­ diţiile de conservare.
11 — Mierea de manâ

161

M ierea de m ană cristalizează în general m ult mai lent decît m ierea de flori fo rm în d cristale m ari (m acrocristale), fie cristale mici sau fine (m icrocristale), în rap o rt cu com poziţia sa chimică. P entru lichefierea m ierii se recomandă încălzirea ei, în apă caldă, care să nu depăşească 40—42°C , în vase bine închise. D in experienţele efectuate de diferiţi cercetători [45], refe­ rito r la sensibilitatea an u m ito r elemente, care condiţionează p u ­ terea antibiotică a m ierii, a rezu ltat că p rin încălzire, m ierea de flori îşi pierde orice acţiune antibacteriană la atingerea tem pera­ tu rii de 100°C , în tim p ce m ierea de m ană îşi m enţine încă puterea antibacteriană, chiar după o încălzire de 3 ore, la tem ­ p eratu ra de 100°C. Subliniem că, în prezent, prin crearea şi organizarea m ari­ lo r u n ităţi apicole de stat şi intercooperatiste, s-au dezvoltat şi m odernizat, în m od corespunzător şi instalaţiile p en tru tehnologia mierii (C om binatul apicol al Asociaţiei crescătorilor de albine). Principalele operaţii la care este supusă mierea în com binatul apicol sînt : lichefierea, deshidratarea şi m aturarea, lim pezirea prin decantare şi filtrare, om ogenizarea, pasteurizarea, am balarea şi conservarea [36]. 5. S O R T U R I D E M IER E M A N Ă O riginea şi denum irea unui so rt de m iere de m ană este în general dată, în funcţie de planta care a fu rn iz at culesul de m ană. In unele cazuri însă, cînd în zona coniferelor se obţine m iere pură de la lecaniide, acest sort p o artă denum irea de „miere de lecaniide" avînd însuşiri superioare faţă de celelalte sorturi dc m iere de conifere. D e la cele două categorii de masive forestiere foioase şi răşinoase (conifere) se obţine m ierea de m ană de foioase şi mierea de m ană de raşinoase (mierea de brad). In cadrul prim ei categorii de la foioase, se diferenţiază sortu­ rile : mierea de mană de stejar, de arţar, fag, tei, salcie, plop etc., care se obţine în general, în amestec cu mierea provenită din nec­ tarul florilor din pădure, sau din im ediata vecinătate a acesteia (mierea de pădure). Aceste sorturi se caracterizează prin culori închise, de obicei de culoare cafenie, cenuşie etc. cu nuanţe şi sclipiri roşietice, verzui, albăstrui închis etc. Intensitatea culorii închise variază în raport cu p ro p o rţia dintre mierea de m ană şi mierea de flori. C ristali­ zează în general foarte încet, uneori după 4— 5 ani (mierea de m ană de la salcie). 162

La a doua categorie, mierea de mană de la conifere se dife­ renţiază mierea de m olid şi de brad ; celelalte specii de conifere fiind mai p u ţin răspîndite în ţa ra noastră şi ca atare nu au o pondere m are la cules. — Mierea de m olid se obţine adesea în stare pură, m ai ales în arboretele de m olid populate masiv de lecaniide (mierea de le­ caniide). C uloarea este bruna-închis, cu reflexe şi nuanţe roşictice sau verzui. C ristalizează încet, cu cristale mijlocii şi m ari (m acro­ cristale). — Mierea de brad se obţine m ai ra r în stare pură, arboretele de brad, din ţa ra noastră, ocupînd suprafeţe mai restrînse faţă de cele de molid. C uloarea m ierii de b ra d este brunâ-cenuşie, pînă la neagrăverzuie. C ristalizează cu cristale m ari (m acrocristale). M ierea de brad este foarte bogată în ferm enţi (invertază). R eferitor la spectrul polenic al mieri de conifere, s-a stabilit că acesta nu este caracteristic [89]. P entru a avea totuşi o orien­ tare asupra m odului de prezentare a spectrului polenic la mierea de m ană din zona coniferelor, com parativ cu cel de la mierea florală, dam mai jos 2 fotografii de la sorturile de miere analizate în cadrul S.C.C.A.S. (fig. 68 şi 68 a).

F ig. 6 8 — S pectrul p o len ic la m iere de floarea-soarelu i ( o r i g i n a l )

163

Fig. 68 a — Spcctrul p olcn ic la miere de m ană (brad)

(original)

6. M IEREA DE M A N Ă C A REZERV Ă DE H R A N Ă P E N T R U IE R N A R E A FA M ILIILO R DE ALBINE Trebuie să prccizăm de la început că mierea de m ană poate fi folosită în hrana albinelor num ai în sezonul activ, începînd din prim ăvară, la creşterea puietului şi pînă în toam nă, cît ţine pe­ rioada de zbor. în tim pul iernii însă, mierea de m ană constituie o hrană de calitate inferioară, mai greu digerabilă care supraîncarcă intestinul, provoacă diaree şi poate produce chiar m oartea întregii familii, dacă apicultorul nu intervine la tim p. S-a observat că în regiunile unde în timpul iernii albinele po t face zboruri, acolo mierea de m ană este mai puţin vătăm ătoare [54]. M ult tim p s-a considerat că m ierea de m ană este dăunătoare din cauza unui conţinut mare în substanţe nedigestibile pentru albine, ceea ce duce la supra­ încărcarea intestinului şi la diaree. C ercetările lui V. A. Tem nov, Orjewski şi alţii, au stabilit că partea cea mai dăunătoare a mierii de m ană o constituie sărurile minerale, precum şi unele substanţe azotoase a căror proporţie depăşesc norm a fiziologică. în vederea 164

stabilirii concentraţiilor optim e, corespunzătoare cerinţelor fizio­ logice ale albinelor, precum şi cele care provoacă m oartea lor, s-au efectuat o serie de experienţe [44] cu soluţii de diferite concen­ traţii în sare de bucătărie şi anum e : 0,1% , 0,2% , 0)5% , 1% şi 2% . Din acestea a rezultat că albinele au consumat cea mai mare can­ titate din soluţia de 0,5% şi cel mai puţin, din soluţia de sare de bucătărie de 1% şi 2 % . F aţă de soluţiile în concentraţie de 0,1% şi 0,2% albinele s-au com portat aproape la fel, însă în com paraţie cu apa curată, albinele le-au consum at cu mai m ultă plăcere. Aceste rezultate şi observaţii au permis să se tragă urm ătoa­ rele concluzii : — Consum area de către albine a unor soluţii de 0,5% sare de bucătărie în perioada de prim ăvară şi vară are o influenţă favorabilă asupra v italităţii albinelor, intensifică dezvoltarea fa­ miliei şi sporeşte p ro d uctivitatea ei. — Consum area d e către albine a soluţiei cu sare de bucătărie este legată în întregim e de perioada de creştere a puietului. In perioada de toam nă şi iarnă, cînd albinele nu cresc puiet, iar zborurile de curăţire nu sînt posibile, soluţia de 0,5% sare de bucătărie are' o acţiune toxică asupra albinelor şi scurtează viaţa acestora. Soluţia în care s-a adăugat 1 pînă la 2 % sare de bucătărie a fost foarte toxică pentru albinele lucrătoare. De aceea hrana care conţine peste 0 ,5 % sare nu este bună pentru iernare. în anum ite condiţii pedoclimatice ap a r cîteodată, în unele lo c a lită ţi culesuri de m ană toxice pentru albine, chiar în tim pul sezonului activ. M ortalitatea uneori este greu de observat deoarece în asemenea cazuri intoxicarea este redusa şi lentă, albinele m urind în m ajoritate în afara stupului. C azurile acestea de intoxicare sînt însă cu totul rare vara. P entru remedierea acestor intoxicări, apărute în tim pul verii pe neaşteptate d ato rită manei, se recom andă închiderea stupilor pentru cîteva zile, luîndu-se to to d ată m ăsurile corespunzătoare p en tru asigurarea ventilaţiei. în acest tim p o ploaie sau alte cauze p o t opri culesul la m ană, prevenindu-se astfel pierderile la albine, în cazul că fenomenele de intoxicare continuă se recom andă trans­ portul im ediat al stupilor în tr-o altă zona cu floră meliferă. P entru a se clarifica influenţa m ierii de m ană asupra stării de iernare a albinelor, asupra intensităţii de ouat a m ăteii şi^ asu­ p ra productivităţii familiei dc albine în anul urm ător, s-a în tre­ prins o serie de experienţe [54] ajungîndu-se la urm ătoarele con­ cluzii : — Iem area p e ,m ie re de m ană a re o acţiune negativă nu numai asupra familiei de albine în p e rio a d a de iernare, ci influen165

ţează profund şi viitoarele procese fiziologice ale m ătcii precum şi ale întregii fam ilii, m icşorînd simţitor productivitatea ei. Astfel familiile iernate pe miere de flori au d a t în anul urm ător o producţie medie de 44,3 kg/miere ; cele iernate pe miere de m ană în amestec cu miere de flori au dat cîte 28,5 kg miere, iar cele iernate pe miere de m ană, au d a t numai 10,1 kg m iere/familie. Trebuie să m enţionăm că toxicitatea irierii de m ană ca re­ zervă de hrană pentru iernarea albinelor diferă în ra p o rt cu provenienţa (planta gazdă). Astfel s-a stabilit că cea mai dăună­ toare este cea din m ana provenită de la stejar şi arţar, apoi aceea de la plop şi salcie etc. ; cel mai puţin dăunătoare fiind m ana provenită de la conifere (molid, brad, pin), la care, sărurile m i­ nerale se găsesc în proporţie mai mică. T otodată gradul de toxici­ tate al manei variază chiar la aceeaşi plantă gazdă în rap o rt cu >erioada de producere a ei. Astfel m ana secretată în luna iulie de a stejar este mai toxică decît aceea din cursul lunii mai. Efectele dăunătoare ale m ierii de m ană asupra iem ării fam iliilor de albine sînt atribuite diferiţilor săi com ponenţi — greu digestibili — în special proporţiei m ărite de săruri minerale, care au o influenţă d ăunătoare în tru cît depăşesc norm a fiziologică a albinei. Astfel după Bartels citat de M aurizio, conţinutul în săruri m inerale la mierea de m ană oscilează între 0,4— 1,0% , în tim p ce la mierea de flori 0,1— 0,35o/0. D e aceea iernarea albinelor pe rezerve în care mierea de m ană se află într-o proporţie m are (20— 45<>/o)> provoacă o intoxicare lentă care se m anifestă cu diaree gravă şi in unele cazuri chiar m ortalitate. în investigaţiile noastre efectuate pe teren în zona coniferelor (jud. C luj, H unedoara, A lba), precum şi în zona pădurilor de foioase (jud. Argeş, Brăila, Tulcea etc.), am constatat urm ătoarele : — în zona de m unte unde culesurile la m ană de brad şi m olid sînt frecvente ân de an şi în unele cazuri se prelungesc pînă tîrziu (august-septembrie) extracţia totală a m ierii de m ană este mai dificilă, ceea ce determ ină iernarea fam iliilor de albine şi pe rezerve de hrană unde mierea de m ană se află în proporţii în ­ semnate. S-a constatat pe baza de analize (1965— 1969) că în cazurile cînd proporţia mierii de mană nu depăşeşte 20— 30% iernarea are loc în bune condiţii, m ai ales dacă evoluţia facto­ rilor meteorologici la începutul prim ăverii nu întîrzie prea m ult efectuarea zborului de curăţire. — în zonele de deal şi cîmpie însă, chiar proporţii mai mici (10— 20% ) de miere de m ană de stejar sau salcie provoacă intoxi­ cări, diaree gravă, iar spre sfîrşitul iernii chiar m o rtalitate de 15— 3 0 % (exemplu : jud. Brăila, Tulcea în anii 1966— 1967).

(

166'

7. C R IT E R IIL E DE R E C U N O A Ş T E R E A M O R T A L IT Ă Ţ II A LB IN E LO R D A T O R IT Ă M IER II DE M A N Ă ŞI M Ă SU R ILO R DE P R E ÎN T ÎM P IN A R E A PA G U BELO R La analizele de laborator albinele m oarte din cauza mierii de m ană prezintă intestinul mijlociu şi cel gros de culoare vînătă neagră sau neagră şi este moale, în com paraţie cu cele provenite de la albinele sănătoase, care sînt roşcate şi rotunjite. Spre deo­ sebire de acestea la intoxicarea chimică intestinul mijlociu apare scurtat şi zgîrcit, iar ccl gros plin de un lichid transparent uneori galben aprins. La examenul microscopic ce se efectuează la minimum 10— 20 albine, se constată în conţinutul intestinal un amestec de m em brană peritrofică distrusă, epitelii şi rare grăuncioare de polen, în tim p ce în cazul intoxicării chimice se observă m ulte celule epiteliale [63]. P entru a se în lătu ra urm ările mierii de m ană constatate în tim pul iernii (diaree şi m ortalitate), se pot înlocui în caw eră încălzită, fagurii ce conţin miere de m ană şi cei m urdăriţi de pete de diaree, cu faguri de miere de flori, de la rezervă. Se hrăneşte toto d ată fam ilia cu sirop de zahăr şi penicilină, în proporţie de 200.000 u n ităţi la 1 litru sirop [50], Penicilina ajută la regene­ rarea peretelui intestinal care a suferit m odificări din cauza into­ xicării cu miere de m ană. Astfel albinele hrănite cu sirop cu pe­ nicilină, la începutul intoxicării se vindecă cu siguranţă. în vederea prevenirii acestor neajunsuri şi a pagubelor im­ p o rtan te la fam iliile de albine s-au elaborat pe de o parte metode de identificare rapida a mierii de m ană din fagurii de iernare, iar pe de altă p arte m ăsurile corespunzătoare pentru asigurarea unei bune iem ări. , I C a metode pentru identificarea mierii de m ana cităm : m etoda analizei la microscop a sedimentului din miere, m etoda cu alcool şi m etoda cu apă de var. Descriem pe scurt aceste metode şi posi­ bilitatea aplicării lor în practică. M etoda analizei la m icroscop a sedim entului din m iere ne dă posibilitatea să stabilim paralel cu originea botanică şi prove­ nienţa ei din nectar sau m ană. C aracteristic pentru sedimentul mierii de m ană este apariţia la microscop a algelor verzi, spori de ciuperci, fragm ente de trom pă de la insectele producătoare de m ană, grăunciori de polen anemofil (conifere) (fig. 69). în cazul m ierii de m ană în amestec cu m ierea de flori apar în spectrul polenic şi grăunciori de polen de la speciile botanice respective (fig. 70). 167

Fig. 69 — Spectru p olen ic la m ierea de m ana din zon a con iferelor a jud. B. N ă să u d

M etoda cu alcool. Se recoltează cu ajutorul unui vîrf de cu ţit probe de miere din diferite părţi ale fagurilor din cuib şi se ames­ tecă bine în tr-un pahar. La o stupină de 100 fam ilii de albine este necesar să luăm probe de la m inimum 10— 15 familii. D upă omo­ genizarea perfectă a probei medii se ia o parte din aceasta (2 cmc) în tr-o eprubetă şi se amestecă cu o parte de apă distilată peste care se adaugă 10 părţi (20 cmc) alcool 96°. D aca proba conţine miere de m ană soluţia se tulbură, în caz contrariu răm îne transparentă, limpede (Fig. 72). M etoda cu apă de var. Se ia ca şi în cazul precedent 2 cmc miere care se amestecă cu acelaşi volum de apă distilată, peste care se adaugă 4 cmc apă de var. Soluţia obţinută se încălzeşte pînă la fierbere la o flacără uşoară. D acă proba conţine miere de m ană, soluţia se precipită şi precipitatul se depune la fund, în caz co n trar soluţia răm îne limpede. C u cît proporţia de miere de mană este m ai m are, cu a tît stratul pe fundul eprubetei este mai gros. In cazul constatării în fagurii de iernare a mierii de mană după o m etodă sau alta, seiau im ediat măsuri pentru înlocuirea
168

rezervelor dc hrană fie cu faguri de la rezervă (miere de salcîm, fîneaţă etc.), fie prin hrăniri cu sirop de zahăr. M enţionăm că pentru a se preveni uzura albinelor înaintea iernării, termenele optim e pentru com pletarea rezervelor de hrana cu sirop de zahăr, in condiţiile climatice din ţara noastră s î n t : 15— 31 august pentru zonele de m unte şi deal şi 25 august — 15 septembrie pentru zonele dc cîmpie. în încheiere trebuie să subliniem, ca d at fiind frecvenţa şi intensitatea culesurilor de m ană, în principalele zone bioapicole, precum şi valoarea economică superioară a mierii de m ană, în ţara noastră se acordă în prezent, o deosebită atenţie cercetărilor legate de identificarea şi delim itarea m asivelor cu m ană din zona fores­ tieră m ontană şi subm ontană, precum şi studiului biologiei insec­ telor producătoare de m ană, în vederea cunoaşterii perioadelor optim e de secreţia m anei şi valorificării superioare a acestor re­ zerve melifere im portante, prin intensificarea stupăritului pastoral. Sporirea eficienţei economice a stupăritului în zona forestieră se m ăreşte substanţial dacă paralel cu culesurile de m ană se valo­ rifică intens şi resursele nectaro-polenifere din această zonă, obţinîndu-se astfel recolte sporite dc miere, de calitate superioară şi

r
->

*

m

I M
• ■ % & -

* **

»

■ k ■«p -% ■

6
!V r I

y-'P

m .» .
Fig, 70 — Spectru p olen ic la m ierea de m ana 4- fîn ea ţa

169

Fig. 71 — D iscu ţii în cadrul u n ei şedinţe de com unicări, S .C .C .A .S . p rivin d ca lita tea m ierii de m ană

în acelaşi tim p o dezvoltare corespunzătoare a fam iliilor de albine în toam nă. Totuşi, pentru prevenirea intoxicărilor şi asigurării unor condiţii bune de iernare fam iliilor de albine care au benefi­ ciat de culesuri tîrzii de m ană (august — septembrie), se reco­ m andă ca im ediat după term inarea culesului să se ia măsuri pentru extracţia m ierii de m ană şi com pletarea rezervelor de iernare, fie cu rame de miere florală din depozit, fie prin hrăniri cu zahăr.

~

.

*

*

.

M f*

t

BIBLIOGRAFIE
1. A n g h e l G b ., C h irile i H . — B otan ica ţi fiz io lo g ia p lan telor, E d itu ra A gro­

silvică, Bucureşti, 1964.
2. Barac l „ F o ti N ., P o p a A L , S ăn du leac E . — C reşterea alb in elor, Editura A g ro -S ilv ic ă , B ucureşti, 1965. 3. B o d en h eim er F. S ., S w irsk i

2.

— The ap h id oid ea o f the m id d le east, T h e et des

W eizm an n science press o f Israel, Ierusalim , 1957. 4. B o n n em a iio n L . — Les ennem is an im au x des p lan tes cu ltiv£es forets, v o i. I, E d ition s sep., P aris, 1961.

5. Biisgen M . — D er H o n ig ta u , B iologisch e S tu d ien an P fla n zen und P fla n 6. B u ch n er zen lau sen, V erlag v o n G u stav F ischer, Jsn a, 1891. R . — V erg leich en d e U ntersu ch u n gen iiber d ie an tib ak terielle W irkung v o n B lu ten -u n d , H o n ig ta u h o n ig en , Siid. W . deu t. Im ker., 8 (1 8 ). 1966. 7. C eian u / . , M ih a la ch e G ., B alin sch i 1. — C om b aterea b io lo g ic i a d ău n ă­ to rilo r forestieri, E ditura A g ro -S ilv ic ă , B ucureşti, 1965. 8. C h a u vin R . — P h y sio lo g ie d e l’in secte IN R A , P aris, 1956. 9. C h a u vin R . — T răită de b iologie d e l ’ab eille, Les p rod u its de la ruche, T o m e I I I, M asson, P aris, 1968. 10. C îrn u l . — O rig in ea m ierii d e m ană şi im p ortan ţa sa, C o n ferin ţă A S IT Bucureşti, 1962. 11. C îrn u T om escu A ., S ăn du leac E. — C on trib u ţii p riv in d stab ilirea m e­ to d e i p entru p rogn oza culesurilor în ap icu ltu ra, Lucrări ştiin ţifice SC A S , v o i. V I , B ucureşti, 1'965. 12. C îrn u / . , B erb ecel O ., E ftim escu E. — C ercetări p riv in d corelaţia dintre fa cto rii m eteo rologici şi p rod u cţia de n ectar la p rin cip alelele sp ecii m elifere 13. C im u 1. — d in şi ţara n oastră, L ucrări ei ştiin ţifice SC A S, v o i. V I I, Bucureşti, 1966. M ana im portan ţa pentru ap icu ltu ră, D ocu m en tare curentă 2 0 , C D A , C S A , 1966. 14. C îrn u I. — C ercetări p riv in d b io lo g ia şi im p ortan ţa econ om ică a lecan iid elo r p rod u cătoare d e m ană din zon a H a ţeg u lu i, Lucrări ştiin ţifico S C A S , v o i. I X , Bucureşti, 1968. 15. C îrn u / . — B io lo g ia in sectelor p rod u cătoare d e m ană şi im p ortan ţa lor p entru a p icu ltu ră, N a tu ra -S eria B iologie, nr. 2 , 1968.

171

16. C îrn u / ., Sa f e r V. —

P reven tion dc l'in toxicarion des colonies d 'abeilles la Sim p ozion u l interna­

p en d an t rh iv ern a g e. Lucrare p rezem ată ţio n a l dc apicu ltu ră dc la V a m a , 1968.

17. C îrn u / . , S a fe r V. — R ezu ltate şi p erspective cu p rivire la valorificarea rezervelor d e m ană din R .S . R om ân ia, Lucrare prezen tată la cel de al X X I I C ongres in tern aţion al de apicultura, M iinchcn, 1969. 18. C îrn u I. — O rgan izarea staţiilor de p rogn oză şi avertizare a culesurilor, A p icu ltu ra, 8, 1970. 19. C u r y lo J. — M iere de m ană, P szczela rstw o , 8, 1957. 20. D elu ccb i 21. D o b rea n u V ., R o m a n d iere G. — H ym . Ichn eu m on od ea, W orld A p h id ae, Les fran cois, P aris, 1967. E calerin a, M a n o la cb e C. — H om op tera, F aun a R .S . R om ânia, v o i. III (4), E d itu ra A cad em iei R .S .R ., Buc. 1969. Arbori şi arbuşti forestieri şi ornam en­ ta li c u ltiv a ţi în R .P .R ., E d itu ra A g ro -S ilv ic ă , Bucureşti, 1960. 23. F lero v C . S. şi colab. — P rotecţia păd u rii, E d it. de stat pentru literatură ştiin ţifică , B ucureşti, 1952 (trad . din 1. rusă). 24. Fossel A . — D ie F ichten trach t, B ien en vatcr 7/8, (8 1 ), 1960. 25. Fossel A . — N eu es vom H oriigtau . B ien en vater 4, (83), 1962. 2 6 . Fossel A . —• E rgebnisse und Fragen der W ald trach tb eob ach tun g unter besondere B eriicksichtigung der F ichten lccan icn , Z eitsch rift fur Bienenforschung. Band 6, H , 3, 1962. 27. Fossel A . — D ic W ald trach t ira Iahre 1 9 6 5 ,- B ien en vater, 3, (8 7 ), 1966. 28. Fossel A . — N e k ta r — P o llen und H o n ig ta u von E d elk astan ie (C astanea sa tiva) B ien en vater, 4, 1966. 29. F reym a rk F. — A m eisen. (2 4 ), 1969. H on igtau crzeu ger und Bienen, Im kerfreund, 2

22. D u m îtrH -T ătâran u / . şi colab . —

30. G eorgescu C . C . şi colab . — B olile şi dăunătorii p ăd u rilor, E d itu ra A groS ilv ică , B ucureşti, 1957. 31. G d s sw a ld K, — Z ur M assen zu ch t u nd A n w eiselu n g von K on iginen der

K lein en R oten W aldam eiue (F orm ica p o ly cten a Forest), freund, 9, 1964. 32. G r a ste P .P . — Z o o lo g ie I, Invertebres, M asson, P aris, 1961. 33. H a ra g sim O. — M ed ovice a v cely, S tatn i , -Z cm ed elsk e P raha, 1966.

Irnker-

n a k lad atelstvi, ^

34. H a ra g sim O . — S ervice d ’in form ation sur la miell<?e en T ech ecsolovaq u ie, Le X X I I crae congres intern, d ’ap icu ltu re, M unich, 1969. 35. H a ra la m b A . T . — C u ltu ra sp eciilor forestiere. E ditura A g ro -S ilv ică dc Stat, B ucureşti, 1962. 36. H a m a j V . — In stalaţii in d ustriale p entru teh n ologia m ierii, R ev. A p icu l­ tura, 11, 1967. 37. Ia c b im o w ic z T h. — B eg riff, H erk u n ft, u n d aiissere M erk m ak e des H on igs, B ien en vater, 11 (89), 1960.

172

38. la c o b

7 . — P la n tele m elifere d in iO iu dc m un te, surse in ep u izab ile dr n ectar, Lucrările C ongresului In tern aţional d e ap icu ltu ră, Bu­ cureşti, 1965. M. W. — — E n tom ologia, D ie Editura der W. de S tat d id actică fiir d ie şi p ed agogică, H o n ig tra clit, E h renw ith B iid elBucureşti, 1962.

39. lo n escu 40. K a eser 41. K lo f t 42. K l o f t

B edeutung

W ald am eise — In D as B ien e

S ch w eiz. B ien en zeitu n g, 6. \ f \ , M a n rizio A K a e s e r V erlag, M iinchen, 1965. Uv. — D ie W ald h onigb u ch , u nd

H on igtau erzeu ger.

B ien en zu ch t,

H ero ld , M iinchen, 1960. 43. K l o f t W . — Les insectes producteurs d e m iella t, In R . C h au vin „ T r a iti de b io lo gie de l’a beille", M asson , P aris, 1968. 44. K o p te v V . S. — K ak p red u p red iti ghibeli pcel et p a d e v o v o m eda, P celov o d stv o 7, X X X V I , 1959. 45. L u tz J. — B liiten h onin g — W ald h on ig, S ch w . B ien en zeitu n g, 3 (92), 1969. 46. M a n o la ch e C ., B oguleanu G . — E n tom ologie agricolă, Editu.-a de stat d id a ctică şi p ed agogică, B ucureşti, 1967. 47. M a n o la ch e C ., S âvcscu A . şi colab . A g ro -S ilv ic ă , Bucureşti, 1969. 48. M a u rizio Ana — Zur F rage der — E n tom ologie von agricolă, Editura

M icroscop ic

H o n ig ta u -H o n ig ,

A n n n alcs e t l’abeille, 2, 1959. 49. M a u rizio \ A n a — From the raw m aterial t o the finished p roduct h o n ey , Bee w o rld 3, v o i. 43, 1962. 50. M ifch in P . P . — Schim bările m orfologice d in nele b o ln a v e de to x ico ză 51. M iiller in testinu l m ijlociu la a lb i­ (trad. din

de m ană. L eningrad, 1959

1. rusă). H . — K on n en H o n ig ta u liefern d e Baum lăuse (L ach n id ae) ihre W irtsp flan zen schăd igen ? S onderdruck aus „Z . fiir an gew an d te

E n to m o lo g ie, B d. 39, H . 2, 1956. 52. M iiller H . — D er H o n ig ta u als N a h ru n g der H iigelb au en d en W ald am eisen E n to m op faga, T om . V , N r . 1, 1960. 53. M iiller H . — D ie b iologisch en G rundlagen der H o n ig ta u tra ch t, In „D ie B ien ew eide" von Berner U -, V erlag U lm er, S tu ttgart, 1967. 54. 55. O rje v sc h i M . D . — O rje v sc h i M . D . — P adi p a d ev ie m iod p celi, S elh ozgh iz, M oscva, 1958. P adi i eis vlian ie n a p celin u iu sem iu, P c e lo v o d stv o 8,

X X X V I , 1959. 56. O z e n d a , P. — O rgan ization et rcproduction des A ngiosperm cs, In Grass£ 57. 58. P. P. B otan iq ue, M asson, Paris, 1963. P a r tio t L. — La m icile des Sapins, G azctte ap icole, 663 (63), 1963. Paucă A n a , R o m a n Ş tefa n a — Flora alp in ă şi m ontan ă, E d it. Ş tiin ţifică , A ., şi colab . — C ercetări p rivin d furnicile de

Bucureşti, 1959. 59. P a sco vici V ., S im ionescu

pădure din R. S. R om ân ia, R ev. P ădurilor, 7 (82), 1967.

173

6 0. P a jc o v sc h î S ., L ea n d ru V . — T ip u ri de păduri din R . S. R om ân ia, Edit. A g r o -S ilv ic ă d e S tat, B ucureşti, 1958. 6 1 . P ech b a ck er H . — E rfahrungen aus der T an n en trach t 1968, B ien en vater, 7 (9 0 ), 1968. 62. P elim o n , C ., B aculin sch i H . Bucureşti, 1955. 63. P o lte v V. I. — K o rm o v îe o tra v len ie p cel i ih raspoznavan ie, P c elo v o d stv o , 4, X X X V , 1958. 64. P o p 6 5. P ritsch Sălăgean u N . şi colab . — M anual d e fiz io lo g ia p lan telor, v o i. II, Bucureşti, 1960. G. — A lle M oglich k eiten der B ien enw eideverbesserung n iitzen — G arten u nd k lein tierzu ch t, 3 (9) 1970. 6 6. R ă v ă r u ţ M .,A n g h el G b . şi colab. — B ota n ică, E d itu ra d id actică şi p e­ d agogică, Bucureşti, 1967. 6 7. R e b a c e k ./. — F auna p u k lic (C occid ae) S loven sk a, V id a v a te lstv o S loven sk y A cad em ie v ied v B ratislava, 1960. 67. R ib a r J. — N e u e W ege zu r besseren A u sn u tzu n g der H on ig ta u tra ch t au f K on iferen , B ien en vater, 7 /8 , 1962. 69. R ih a r ] . — A p p arition p eriod iq u e d e m iella t du Buchnerta p ectin atae sur le sap in blan c en S lo v en ie, Le X X I I-e m e congres in tern aţion al d ’ap icu lu tu re, M iin ich , 1969. 70. R u p p e rtsh o fe n H. — A m cisen ester sind K n sta lisa tio n sp u n k te fiir H o n ig ta u lieferan ten , „ D ie B ien en zu ch t" , 9 (2 0 ), 1967. 71. R u p p e rtsh o fe n H . — H o n ig aus dem W ald e, „ D ie B iene", 3 (103), 1967. 72. R u p p e rtsh o fe n H . — D e r sum m ende W ald ., W alm ar V erlag 1968. 73. R u ttn e r Fr. — W ald traclit u n d W ald trach tb eob ach tu n g in O sterreich, B ie­ n en vater, 7 /8 (8 1 ), 1960. 74. S ăvescu A . — L ecan iid e d in R .P . R om ân ia (B iologie, răspîndire, com b a­ tere), M anuscris, Bucureşti. 75. S ăvescu A ., la c o b N . — P rogn oza şi avertizarea în p rotecţia p lan telor, , E d itu ra A g ro -S ilv ic ă d e S tat, B ucureşti, 1969. 76. S chels J. — W ie b eob ach te ich 77. S ch eu rer S t. — ( II I), 78. S ch eu rer S t. — D ie (IV ), H on igtau erzeu ger im L au fe des Jahres, (I), (II), D eu t. B ien en w irtsch aft, 4 — 10, 1962. H o n ig ta u liefera n ten G arten unserer F ich ten w ăld er N r. 6— 9 (5 ), K lein tierzu ch t, 1966. — C ercetări asupra com p oziţiei m ierii din R .P .R ., A n a le I.C .Z ., v o i. X I I I , E d itu ra A gro-S ilvică d e Stat,

W ir starten den ersten V ersuch der W ald trach tp rogn ose,

G arten K lein tierzu ch t, 6 (7 ), 1967. 79. S ch eu rer, S t. — D ie W ald trach t 1967 u nd d ie W ald im k erlich en A u fgaben fiir das yah r 1968, G arten K lein tierzu ch t, 6 (8 ), 1968. 80. S ch eu rer S t. — D ie W ald trach t 1969, ih re b iologîsch en und m eteorologischcn G ru n d lagen , G arten und K lein tierzu ch t, 4 (9 ), 1970. 81. S ch o ln a st C . — W ald trach t und W etter. B ien en vater 3 (85), 1964.

1 /4

8 2. S c lm ltze G . — O ber den E influss ein iger S tan d ord fak toren au f B auw eise und E n tw ick lu n g der N e ste r v o n F orm ica p olycten a, A llgem ein e F o rjt. Z eitsch rift, iu li (2 4 ), 1969. 83. S u ster, P . — F aun a R ep u b licii P op u lare R om ân e, Insecta, voi. X I ., 7, 3 D ip tera , S yrp h ide, B ucureşti, 1966. 84. T e m n o v V. A. — P a d e v îi m iod , ten n îi p roduct, P celo v o d srv o , 9, X X X V I I I , 1961. 85. T e m n o v V . A . — D esp re com p on en ţa ch im ică a su b stan ţelor to x ic e pentru alb in e d in m ierea de m ană, L enin grad , 1959 (traducere). 86. T om escu A ., F lorescu I. — C ercetări fen o lo g ice asupra sp eciilor forestiere din R .P .R ., E d itu ra C .D .F ., B ucureşti, 1963. 87. T o p o r N . — A n i p loioşi şi secetoşi în R .P .R ., C .S .A . — In stit. M eteoro­ lo g ic, Bucureşti, 1963. 88. V o r w o h l G . — D ie M essung diagnose und zur der elek trisch en < L eitfă h ig k cit zur Sortenm it Zucker

E n d eck u n g v o n

V erfălsch u n gen

F iitteru n gsh on ig, Z . f . B ien en forsch . 7, 1964. 89. V o r w o h l G . — C h aracteristik des T an n en h on igs. Z . 't. B ien en forsch un g, B. 9 , H 5, 1968. 90. W a g n er A . — D ie V erm ehruag der W ald am eisen , A llgem ein . deut, Im kerze itg , 1 (4 ), 1967. 91. W e lle n stein G ., M iille r H ., K a e se r W. — K an d ie W ald h on igern te m it

H ilfe der R oten W ald am eisen gesteigert w erd en ? Z . fiir B ien en ­ forsch u n g, 3 (237), 1957. 92. W e lle n ste in , G . — W eiterc B eitrăgc zu r d eu t. Im ker, 9 (1 8 ), 1966. 93. W e llen stein G . — D ie W ald — Im kerei, .A llgem ein e Fflrst Z eitsch ift, iuli (2 4 ), 1969. * 94. W ia c k o w sk i G . — M ierea d e m ană şi p rod u cătorii ei, C aiet sc lectiv -A p icu ltura, 3, 1958. 9 5 . W ille H . — Les m iellats de for^ t-A b eilles et fleurs, 104— 109, Paris, 1962. 96. * * * — C lim a R ep u b licii P op u lare R om ân e,. V o i. C .S .A ., In stitu t. M eteorologic, B ucureşti, I ţi v o i. II, Editura 1961— 1962. W ald trach terk u n d u n g, Sud. W .

97. * * * — F lora R . P. R ., v o i. I — X I , Editura A cad em iei R ep u b licii S o cia ­ 98. * * * — liste R om â n ia, 1953— 1966. » A nuarul S tatistic al R . S. R om ân ia, Bucureşti, 1970.

EXPLICAŢII TERMENI TEHNICI
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. a fid e fi la cb n id c — păduchi de fru nză şi de scoarţă co ccid e — p ăduchi ţestoşi p s ild ie — purici de p la n te in secte f ito f a g e — in sccie care se hrănesc cu sevă vegetală in sec te a p te r e — insecte fără aripi ca n a l v e n tr a l — can al in ferior ca n a l d o rsa l — canal superior în m u lţire sexu ală — prin organ ele sexuale în m u lţire p a rte n o g e n e tică — în m u lţire fără fecu n dare (fără îm perechere) p a rte n o g e n e ză v iv ip a r ă — uaşte p u i, fără fecu n dare fe m e le o v ip a r e — fem ele care depun ouă fe m e le o v o v iv ip a r e — fem ele care depun ou ă, sau nasc pui v ii fiic e virg in o g en e — urmaşi fem eii care dau naştere în continuare la pui v ii, fără fecundare saci o vig en i — sp aţiu l în care se form ează ou ăle la a rv e p rim a re (L i) — larve care apar din ou la rv e secu ndare (L i) — larve care apar în urma năpîrlirii larvei prim are co rn icu le sau sifu n u cu le — excrescen ţe în form ă de corniţe, ce secretă un lich id c o lo r it , cu rol de autoapărare fa c to r i eco lo g ici care cuprind : — fa cto rii de m ediu fa c to r i a b io tic i — solu l, a ltitu d in ea, ex p o ziţia şi co n d iţiile m eteorologice fa c to r i b io tic i — p la n tele-g a zd ă , veg eta ţia în con ju rătoare, furnicile, d ău n ă­ to rii etc. sim b io ză — con veţu irea d in tre 2 organism e de specii d iferite en d o sim b io za — sim b ioză internă (u i organ e interne, h em olim fa etc.) t r o f o b i o z i — relaţii de n u triţie în tre 2 sp ecii d iferite m eta b o lism — to ta lita tea proceselor de nu triţie, asim ilaţie şi dezasim ilaţie, care se p rod u c în organism te rm o la b il — sensibil Ia acţiu nea căldurii te r m o s ta b il — rezisten t la acţiunea căldurii b a c te r ic id — om oară m icrob ii b a c te rio sta tic — opreşte d ezv o lta rea m icrob ilor p ă d u ri d e fo io a se — form ate d'm sp ecii cu fru nza lob ată : fag, stejar, tei, arţar, salcie, salcîm p ă d u ri d e co n ifere (p ă d u ri d e răfin oase) — form ate d in sp ecii de răşinoase : brad, m olid , p in , lariţă etc. fru n ze a cicu lare (a ce) — fru nze în form ă de ace de la con ifere p e r ia n t — in velişu l flo ra l, form at din p etale şi sepale flo r i h e rm a fro d ite — ce |e care poseda organe sexu ale bărbăteşti şi fem eieşti

S U B E X P L 1 C A Ţ II F IG U R I

FIG. S : X — S,tomată acviferă ; 2 — celulele epiteiiului ; S — m eaturi ; 4 — peretele exterior al ceJulelOir epidermice FIG. 4 : A — Vedere din faţă : R — rostru ; B — secţiune in irostm : Lbr — labru ; Md — mandibule ; M x — m a x lle ; Lb — labliu ; Ca — canal alim entar ; Cs — ranal salivar FIG. 5 : e — esofag ; c j t t — cameră filtrantă ; I m — tnstestiin mijlociu ; r — rect. FIG. 6 : A.B.C. — vasele lemnoase (xHemul) ; D .E .F . G, — vasele llberlene (floemul) FIG. 1 : ă.n.f. — disc nectarlfer ; n. exfl. — nectarii extraflorale FIG. 10 : A — la afide ; B — Ia psillde ; C — la cooclde FIG. dl : — cs — canal 9alivar ; gs — glandă salivară ; ep — epifarfnge ; hlp — hipoCaringe ; i m — tntc.itIn mijlociu ; es — esofag ; ca — canal alim entar ; ps — pompă salivară ; R — rastru FIG. 15 ; A — L v l e c a n i m n rufiilum Cldl., Rlamde doreale ou o pereche de celule cru filiera cu doi pori ; B — E. coryli L., glandă ste-rnalS (f. adultă), din zece celule cu filieră cu 10 pqri

„Biblioteca apicultorului'
au a n ă r u t : '

P. DABIJA
° e n tru J n e r n prieteni ai /.'binelor

A. POPA — M. ŞERBAN
Bolile şi dăunătorii albinelor. c . A rrroN E scu îngrijirea fam iliilor de albine

N. CHIRU
V a 'o rifica r’a intern? a culesurilor 7

HRISTEA — M. lALOMIŢEANU
. rov'useh albinelor în spirijinul cinului — ed. II îm bunătăţită
D A B l.'A A . H iV lN A J

sănătăţii

^roducerea r.iierii î*' faguri şi în secţiuni.

J . STA'NCIU
Agenda apicultorul

\

ţM

C om baterea intoxicaţii] o r la al': .* "

V or a ja re :

C. 1ÎR1STEA
Boala în prisăci M anualul p 'c u k o ru lu i C atalog apicole
Lei 12

de u t'k j- , ins* alaţii

şi produse

1 ‘lpftilt în ateii»role poliK m l'ce ale In stitu tu lu i lu t rnnţional de Tehnologiic Mcf,w>mlo A dIcoIA al A plm ondlei B ucureşti I, itr. P ita r Mo^ ftv* 20