You are on page 1of 34

Fig.

00

Cuvânt înainte
,,Ce tablou, ce carte face cât spectacolul naturii?” H. Taine Succintă, convingătoare invitaţie pentru a merge în mijlocul naturii, spre a o cunoaşte nemijlocit. ,,O cunună de munţi, ca ziduri de cetate, înconjură inima României... Munţii înseamnă pentru noi cuibul în care s-a zămislit poporul. Drumurile prin munţii noştri nu au acelaşi înţeles ca pe aiurea, nu sunt numai evocatoare de variate şi neîntrecute frumuseţi naturale. Ele nu deşteaptă numai mulţumirea trecătoare a suişului. Străbătând munţii, răsfoieşti pagini din vâltoarea neamului; cunoşti sufletul şi energia poporului", consemna I. Simionescu. O ramură a acestei cununi, un fragment al acestor ziduri de cetate sunt şi Munţii Tarcău. Parcurgându-i în lung şi-n lat, urmând firul văilor sau culmile cele mai înalte, pe drumuri modernizate ori pe poteci mai rar călcate de piciorul omului, le admiri sclipirea apelor şi umbra tainică a pădurilor, le cunoşti şi înţelegi oamenii cu tot ce au făurit ei aici de-a lungul veacurilor. Străjuiţi în nord de maiestuosul Ceahlău şi la nord-vest de Hăşmaş, cu inegalabilele Chei ale Bicazuluir Munţii Tarcău par a fi împinşi în anonimat, copleşiţi de fauna turistică a megieşilor amintiţi. Numai descoperindu-i pe îndelete le constaţi existenţa tăcută şi demnă, farmecul şi măreţia, imortalizate, de altfel, de ilustre condeie ale literaturii noastre. Le-a râvnit înălţimile, ,,piscurile depărtate şi viorii”, fascinat de tăieturile de paloş ale văilor Tazlăului şi Nechitului, Calistrat Hogaş, purtat în şa de ,,Pisicuţa”; sublimul văii Tarcăului, zbuciumul dantesc al apelor sale încorsetate de stâncă l-au extaziat pe Alexandru Vlahuţă. De pe aceleaşi meleaguri, de sub Măgura Tarcăului, a pornit Vitoria Lipan în temerara ei acţiune justiţiară. Ce l-a determinat pe Sadoveanu să aleagă aceste locuri ca sorginte a acţiunii romanului Baltagul? Farmecul deosebit al văii Tarcăului, caracterul dârz al localnicilor şi spiritul lor de dreptate? Mari rezerve de inedit ascunde această unitate montană, încă puţin cunoscută sub raport turistic şi numai la nivelul câtorva văi importante, lesne de parcurs. Impresia de monotonie a culmilor, lipsa marilor înălţimi şi a stâncilor golaşe şi ascuţite să fie oare răspunzătoare de numărul redus al vizitatorilor? Poate starea căilor de acces şi puţinele amenajări turistice? Sau slaba popularizare a frumuseţilor sale? Iată, aşadar, tentaţia cărţii de faţă: încercarea de scoatere din anonimat a Munţilor Tarcău, cunoaşterea a ceea ce a plăsmuit aici natura şi a adăugat ulterior omul. Iubitor al munţilor, vino şi urcă pe Goşman, pe Locul lui Mihai ori pe Muntele Lung, odihneşte-te pe multicolorele lor pajişti şi priveşte albastra cupolă a cerului! Vei fi tentat să te identifici cu natura însăşi. AUTORII

Caracterizare fizico-geografică
AŞEZARE ŞI LIMITE Regiunea montană cunoscută pe hărţile murale şi în literatura de specialitate sub numele de Munţii Tarcău face parte din aşa-numita subunitate a Munţilor Flişului, de pe latura estică, mai coborâtă, a grupei centrale din Carpaţii Orientali. Matematic, Munţii Tarcău sunt încadraţi de paralelele de 46025' şi 46057' latitudine nordică şi de meridianele de 25052' şi 26028' longitudine estică. Ei sunt clar delimitaţi de regiunile montane vecine prin văi importante, unele din ele intens populate şi străbătute de căi de comunicaţie de interes naţional. Astfel, în nord, valea Bicazului, după ce scapă din încorsetarea cheilor şi până la localitatea Bicaz, îi separă de culmile muntoase periferice ale Masivului Ceahlău, iar apoi valea largă a Bistriţei îi delimitează, până la Piatra Neamţ, de Munţii Stânişoarei. La vest, tot două văi, a Dămucului, pe o lungime de circa 20 km, şi Valea Rece, principal afluent al Trotuşului în cursul superior, separă Munţii Tarcău de regiunea montană a Hăşmaşului. Limita sudică, dincolo de care se află Munţii Trotuş - Oituz este dată de o altă vale importantă, a Trotuşului, veche cale de legătură între Moldova şi Transilvania. În est, pe aliniamentul localităţilor Piatra Neamţ - Şolonţ - Moineşti, Munţii Tarcău vin în contact cu dealurile subcarpatice, mai coborâte,

ale depresiunilor Bistriţa şi Tazlău, pe care le domină printr-un abrupt de 200-300 m. Fig01. Delimitarea masivului; situarea Munţilor Tarcău în lanţul Carpaţilor Orientali Regiunea montană a Tarcăului se extinde pe teritoriul a două judeţe - în extremitatea de sudvest a judeţului Neamţ şi în partea de nord-vest a judeţului Bacău – având lungimea maximă în zona axială, de-a lungul văilor Tarcăului şi Asăului, de aproximativ 65 km şi o lăţime medie de 40 km. Prin suprafaţa sa, de circa 1810 km2, depăşeşte cu mult suprafaţa bazinului hidrografic al râului de la care şi-a primit numele. Mare importanţă pentru regiunea la care ne referim prezintă faptul că principalele văi care o străbat - a Tarcăului, Asăului, Camâncăi etc. - sunt bine populate, cu aşezări bogate în tradiţii folclorice şi elemente etnografice. De asemenea, în lungul depresiunilor subcarpatice din est şi al văilor de pe laturile nordică şi sudică se află numeroase sate şi oraşe, unele de mare interes turistic, cum sunt Piatra Neamţ şi Bicaz, legate între ele prin şosele asfaltate şi căi ferate electrificate. ALCĂTUIRE GEOLOGICĂ Geologic, Munţii Tarcău se suprapun pe aşa-numita zonă a flişului, cea mai estică dintre marile unităţi tectono-structurale ale Carpaţilor Orientali, alcătuită din roci de vârstă cretacică şi paleogenă. Se caracterizează printr-o mare varietate a faciesurilor petrografice - de la argile şi marne la gresii, conglomerate şi calcare - şi printr-o tectonică majoră în pânze de şariaj, ce s-au edificat în etape succesive de la vest la est, începând cu faza orogenetică austrică, din cretacicul mediu, şi încheindu-se cu diastrofismul moldav, la începutul sarmaţianului. În regiunea montană a Tarcăului sunt dezvoltate toate cele cinci pânze de şariaj cunoscute în flişul Carpaţilor Orientali, sub forma unor fâşii longitudinale orientate nord-sud, unele înguste de numai 1-2 km, altele mult mai largi, ca de exemplu pânza de Tarcău, care în bazinul mijlociu al Asăului are peste 20 km. Pânza de Ceahlău apare în vestul regiunii, în bazinele hidrografice ale pâraielor Dămuc, Valea Rece şi Bolovăniş, sub forma unui sinclinal larg în axa căruia se află depozite cretacice în faciesul predominant grezos - gresii rezistente la eroziune - al formaţiunilor de Bistra şi Ceahlău. Relieful suprapus pânzei de Ceahlău este reprezentat prin masive izolate şi culmi scurte, cu altitudine medie de 1100-1200 m, larg dezvoltate în bazinele Valea Rece şi Bolovăniş, sau prin culmi prelungi, de obicei orientate nord-sud, cel mai bun exemplu fiind Muntele Lung, din estul văii Dămuc, ce se înalţă la peste 1 500 m. Pânza de Teleajen se desfăşoară la est de precedenta, pe întreaga distanţă dintre văile Bicazului şi Trotuşului, cu o lăţime variabilă de la 4 la 10 km. Depozitele sale aparţin cretacicului inferior şi mediu şi sunt alcătuite dintr-un complex şistos-grezos, urmat de gresia masivă de Cotumba, formaţiuni ce sunt cutate în sinclinale şi anticlinale deversate şi fracturate longitudinal, de unde structura în cute-solzi din anumite sectoare. Îi corespunde un relief coborât, depresionar, la poalele Culmii Muntele Lung, cu altitudini de 800-1000 m, peste care se înalţă culmi-praguri de 1100-1200 m, datorate faciesurilor petrografice mai dure. Pânza de Audia se extinde, de asemenea. din extremitatea nordică până în cea sudică a Munţilor Tarcău, dar este mult mai îngustă, abia ajungând în unele sectoare la 2 km lăţime; ea nu se impune prin ceva anume în relieful zonei. Formaţiunile sale, de vârstă cretacică, se caracterizează printr-un facies - puţin rezistent la eroziune al ,,şisturilor negre”, strâns cutate şi faliate. Pânza de Tarcău este una din cele mai importante dintre unităţile flişului, de mare complexitate stratigrafică şi tectonică. Ocupă mai bine de jumătate din suprafaţa regiunii montane a Tarcăului şi este alcătuită aproape în exclusivitate din depozite eocene şi oligocene, cu o tectonică de amănunt în cute largi şi uneori chiar cute-solzi spre limita vestică a unităţii. Eocenul de aici apare de obicei în axul anticlinalelor, în facies dominant grezos. Cea mai mare extindere o are gresia de Tarcău, o gresie micacee cenuşie, grosieră, în strate de la 0,5 m la 3-5 m, caracteristică acestei unităţi montane, de unde şi ruinele unităţii tectonice respective. Oligocenul, dezvoltat în aceeaşi măsură, este prezent în axul cutelor sinclinale şi are, de asemenea, un facies predominant grezos, cel al gresiei de Fusaru. Pe seama formaţiunilor respective, mai cu seamă a gresiei de Tarcău, a luat naştere cel mai înalt relief din regiune, cuprins între 1400-1600 m, reprezentat prin culmi alungite nord-sud ce flanchează văile Tarcăului, Asăului şi Camâncăi. Aşa sunt, de exemplu, culmile Goşmanu-Geamăna şi Grinduşu-Ciudomâr, aceasta din urmă, deşi puternic fragmentată de afluenţii de pe stânga ai Tarcăului, atingând altitudinile maxime din întreaga unitate muntoasă. Pânza de Vrancea, cea mai nouă şi mai coborâtă tectonic dintre unităţile flişului, este prezentă în jumătatea de nord-est a regiunii, unde apare de sub pânza de Tarcău în aşa-numita “semifereastră” a Bistriţei. Domină formaţiunile oligocene în facies bituminos-disodilic şi al gresiei de Kliwa, prinse în cute strânse, deversate şi uneori faliate. Datorită poziţiei sale tectonice şi marii extinderi a şisturilor bituminoase şi disodilice, relieful suprapus acestei unităţi tectonice este cel mai coborât, cu înălţime medie de 800-900 m, rar depăşind

1000 m în unii martori de eroziune, puternic fragmentat, prevestind parcă apropierea dealurilor subcarpatice. RELIEFUL Principalele caracteristici morfometrice şi morfografice ale Munţilor Tarcău îi situează în categoria munţilor mijlocii ai ţării noastre. De exemplu, cele mai multe dintre vârfuri sunt situate între 1100-1400 m, iar altitudinea maximă abia atinge 1664 m în Vârful Grinduşu. Energia medie a reliefului este de 600-800 m în zona centrală a regiunii şi de 400-600 m către flancurile de vest şi de est; culmile interfluviale principale sunt larg vălurite, cu vârfuri teşite şi spinări domoale ce alternează cu şei de intersecţie, a căror altitudine nu coboară, în general, sub 1000 m; masivele izolate şi culmile secundare sunt, de asemenea, cu câteva excepţii, rotunjite la partea superioară, mărginite însă de versanţi abrupţi; crestele de intersecţie ale versanţilor şi vârfurile ascuţite sunt puţine, determinate în cele mai multe cazuri de faciesul petrografic şi structura de amănunt; văile mai importante, a Tarcăului şi Asăului, au caractere de văi evoluate, cu sectoare mai largi, depresionare, în alternanţă cu altele înguste, în defileu. Între elementele geomorfologice prin care Munţii Tarcău se individualizează faţă de unităţile montane vecine amintim: dominarea culmilor prelungi de ordinul zecilor de kilometri, din care pleacă lateral culmi secundare scurte; marea uniformitate altitudinală a culmilor, cu şei şi pasuri înalte situate cu numai 50-100 m sub nivelul mediu al culmii; scăderea treptată a înălţimilor culmilor de la sud spre nord şi din zona centrală către vest şi, mai ales, către est; orientarea generală a culmilor principale pe direcţia nord-nord-vest - sud-sud-est, aceeaşi cu direcţia liniilor tectono-structurale majore; caracterul longitudinal al văilor principale - Tarcăul, Asăul şi Camânca - şi transversal al afluenţilor acestora; adaptarea cu totul întâmplătoare a reliefului la structura tectonică de amănunt; rolul important al faciesului petrografic pentru configuraţia de ansamblu şi amănunt a reliefului, tradus în apariţia unor subunităţi mai joase, depresionare, pe seama formaţiunilor friabile sau a culmilor înalte şi a vârfurilor izolate pe seama rocilor mai rezistente la eroziune. Cu un substrat geologic variat - argile, marne şi gresii în alternanţă cu conglomerate şi calcare - afectat din cretacic încoace de mişcări de înălţare cu intensităţi diferite, Munţii Tarcău se prezintă cu un relief destul de variat ca altitudine, formă şi orientare a culmilor şi văilor, în cadrul căruia se detaşează cinci subunităţi cu trăsături geomorfologice proprii: Culmea Grinduşu – Ciudomâr, Culmea Goşmanu - Geamăna, Culmea Muntele Lung, Culoarul depresionar Bicaz - Trotuş şi Munceii Bistriţa Tazlău. Culmea Grinduşu-Ciudomâr, considerată pe toată lungimea, de aproximativ 40 km, între văile Bicazului şi Trotuşului, este cea mai înaltă din Munţii Tarcău, formează o axă orografică a regiunii, dar este discontinuă sectorul său central fiind secţionat în culmi scurte şi masive izolate de pâraiele Aţa, Brateş, Bolovăniş, Tărcuţa, afluenţi pe stânga ai Tarcăului, care au mutat astfel cumpăna de ape a bazinului Tarcăului la vest de axa orografică, spre Muntele Lung. Aliniamentul celor mai mari înălţimi flanchează în vest, la distanţă de 3-4 km, albiile Tarcăului şi Camâncăi şi se suprapune în întregime pe axul unei cute anticlinale paleogene în facies de Tarcău. Culmea Grinduşu – Ciudomâr este singura din Munţii Tarcău care coincide pe întreaga lungime cu axul unui anticlinal, ceea ce explică, în bună măsură, înălţimile maxime şi energia mare a reliefului, apariţia unor forme structurale de tipul hogback-urilor. De la nord la sud culmea respectivă se prezintă ca o succesiune de vârfuri, unele din ele rotunjite, separate de şei largi, creste de intersecţie a versanţilor sau sectoare cu spinări domoale. Din vârfuri pleacă lateral două sau mai multe culmi secundare, relativ înguste, ce coboară treptat spre vest şi est şi spre văile care le flanchează. Deosebirile privind forma reliefului major, altitudinea şi densitatea fragmentării au impus separarea în Culmea Grinduşu – Ciudomâr a trei sectoare: unul nordic, până la valea Aţei, cu înălţime medie de 1200-1300 m, peste care se înalţă vârfurile Bâtca Stegea (1317 m), Măgura Tarcău (1492 m) etc., din care se desprind culmi secundare scurte spre vest şi mai lungi spre est, acestea din urmă limitate de numeroşii afluenţi ai Bistriţei (Crăsniţa, Crasna, Potoci) şi Tarcăului (Frasin, Bătrâna, Făgeţel); un sector central, mai înalt decât primul, deşi puternic fragmentat de afluenţii Tarcăului sub formă de masive şi culmi scurte îndreptate în toate direcţiile. Aici sunt mai multe vârfuri ce depăşesc 1400 m, între care Măieruş (1454 m) şi Ardelea (1589 m) sunt cele mai importante; un sector sudic, la sud de valea Tărcuţei, cel mai înalt, care pe mai bine de 15 km nu coboară sub 1500 m. Are cele mai înalte vârfuri din Munţii Tarcău, şase din ele cu mai mult de 1600 m, ca de exemplu Grinduşu (1664 m), Ciudomâru (1649 m), Borţoasa (1642 m) etc. Acest ultim sector este ca un zid puternic, aproape rectiliniu, dar relativ îngust la partea superioară, pe care numeroşii afluenţi ai Camâncăi de pe flancul estic şi ai Tărhăuşului şi Şanţului de pe cel vestic încearcă zadarnic să-l ştirbească. Din Vârful Măieruş se desprinde o culme secundară de peste 20 km, cu direcţie sud-vest şi

şi al Brateşului la sud.. şi Pintenu (1261 m). se trece în bazinul Bicazului prin valea pârâului Secu şi în cel al Trotuşului prin Valea Rece. a luat naştere pe seama formaţiunilor friabile. până la Vârful Herman (1226 m). suprapus orizontului gresiei de Tarcău. Runcul Stânelor (1269 m) şi Runcul Rău (1216 m). între văile Camâncăi la vest şi Asăului la est. la Straja. Nechitu şi Tazlău. culmea se îngustează şi coboară la 1100 m în şaua dintre obârşiile Izvorului Alb şi Tazlăului Sărat. de sub care izvorăsc Ivaneşul şi Aţa. cel mai înalt. Deşi nu are lungimea cea mai mare (mai puţin de 20 km). având versantul estic puternic înclinat. Tărcuţa) şi Trotuşului superior (Valea Rece). străveziu şi fin. Domină vârfurile rotunjite şi plaiurile domoale. pleacă radial importanţi afluenţi ai Tarcăului (Brateş. Se detaşează între celelalte culmi ale Munţilor Tarcău prin mare lungime. cu deschidere largă spre văile Bicazului şi Trotuşului din nord şi sud. Schiţa morfografică a Munţilor Tarcău Muntele Lung constituie cumpăna apelor dintre Dămuc şi Tarcău. Aluniş (1343 m). departe. Locul lui Mihai (1465 m). cel mai înalt. cu înălţime medie de 1300-1400 m şi numeroase vârfuri ce depăşesc 1400 m: Bolovanu Mare (1569 m). respectiv Tarcăului. Budacul Mare (1447 m). Bolovanu Mare.. Culmea Muntele Lung. multe din vârfurile respective constitutie obârşiile numeroaselor cursuri de apă ce brăzdează regiunea. mai coborât cu 100-200 m decât cel din vest şi est. . dezvoltat la est de Muntele Lung. Din Goşman spre nord. înşirate pe un aliniament relativ sinuos. Se separă două compartimente: al Aţei. de sub care izvorăşte Tazlăul. ca şi celelalte vârfuri ce depăşesc altitudinea medie a Culmii Grinduşu-Ciudomâr. cu o lungime de aproximativ 20 km. căci numai Vârful Rotundu (1307 m). La fel din vârfurile Grinduşu. orientat de la nord-vest către sud-est. se schiţează pe o lungime de circa 35 km. O altă culme secundară importantă este Preluca Tâlharului. Raporturile reliefului cu structura tectonică de amănunt sunt întâmplătoare. reprezentând. Abruptul estic domină cu circa 200-250 m relieful mai coborât din bazinele Aţei şi Brateşului şi este de ordin morfo-structural. Bolovăniş. căci puţine vârfuri trec de 1300 m. Vârful Cracul Geamăna (1442 m). Pe întreaga lungime. Din Bolovanul Mare. Fig. Peste praguri similare (şei). poartă o denumire sugestivă pentru Munţii Tarcău. de unde-şi adună apele pârâul Iapa. parcă de valuri uriaşe. coincide cu axul unui anticlinal.apoi sud. de exemplu. drenat de Brateş şi Brătişel. evidenţiind una din principalele trăsături ale reliefului major din regiune. drenat de Icoana. ale pânzei de Teleajen. se înalţă din nou la peste 1200 m în vârfurile Corbu (1263 m). Linia înălţimilor maxime este relativ îngustă şi sinuoasă. peste a căror întindere viorie răsăritul aruncase un văl. după care. locul de sorginte al Nechitului. cu toate că nu-i prea înaltă. îşi datorează înălţimea faciesului petrografic gresiei de Tarcău. culmea aceasta are un farmec aparte. Culoarul depresionar Bicaz-Trotuş. Relieful depresionar. lungă de peste 30 km. Culmea Goşmanu-Geamăna este bine delimitată la vest de văile longitudinale ale Tarcăului şi Asăului şi mai puţin tranşant în est. Deşi nu prea înaltă. şi continuându-se spre sud cu Vârful Holmul Geamăna (1351 m). de peste 50 km. munţii peste care călcasem se desfăşurau până dincolo de hotarele ochiului. relieful coboară la 1060 m. ce domină. începând cu Vârful Goşman (1305 m). despărţite printr-un prag de 1100 m. dominant argilo-marnoase. Preotesele (1338 m). datorită întrepătrunderii bazinelor de recepţie ale afluenţilor Dămucului şi Tarcăului. Aţa şi Smida. însă caracterul depresionar propriu-zis este evident în sectorul central. dintre Bistriţa şi Trotuş.În fund. cu vârfuri care abia depăşesc 1300 m: Socior (1327 m). spre apus. depăşită doar de câteva vârfuri. de peste 1300 m.". dar nu aşa de înaltă ca precedenta. cu un profil transversal disimetric. În zona central-nordică a culmii. şi Vârful Comanacul (1 357 m). la 1357 m în Vârful Cipchieş. Altitudinile maxime. unde culmile se menţin la o altitudine de 800-900 m. până deasupra localităţilor Asău şi Comăneşti. continuitate şi uniformitate altitudinală. situat pe o culme secundară dintre văile Asău şi Izvoru Alb. La sud de vârful Comanacul. ca un nemărginit amfiteatru frămîntat. Din aceleaşi motive. coboară treptat la altitudinile unor dealuri de 500-600m. se înregistrează în sectorul central al culmii. Valea Bistriţei cu peste 800 m.. în ansamblu. cu pinteni ce coboară treptat spre valea Dămucului. cunoscut şi descris cu deosebită măiestrie de Calistrat Hogaş: . cu mare permeabilitate şi rezistenţă la eroziune. marea frecvenţă a culmilor prelungi. unde văile Camâncăi şi Asăului se apropie la numai 3 km. Iapa. unde şeile de eroziune alternează cu vârfuri mai înalte date de faciesul petrografic. de la 1 557 m. la nord. această culme nu este secţionată de nici un curs de apă şi. corespunzător bazinelor superioare ale Aţei şi Brateşului. importanţi afluenţi ai Dămucului. Măgura Tarcău etc. iar altitudinea sa coboară treptat de la sud spre nord. ţesut din raze subţiri de soare . iar cel vestic prelung. cât are în Vârful Cotului. între care Murgoci (1239 m). unde pătrund văile transversale Calu. culmea este aproape rectilinie şi se menţine la 1100-1200 m. de 1125 m în nord şi 1215 m în sud. 2. nu are nici înşeuări mai joase de 1100 m. fruntea pânzei de Ceahlău. de sub care izvorăşte Tazlăul Sărat. situat în zona de obârşie a pârâului Valea Rece. în una din cele mai coborâte şei de culme din Munţii Tarcăului.

ceţuri frecvente de-a lungul văilor în sezonul rece. în zone depresionare. Munţii Tarcău se înscriu în etajul climatic al munţilor mijlocii. media celor mai reci luni. Tot în lungul principalelor văi s-au înregistrat şi temperaturile maxime absolute. are în Munţii . în sectoarele depresionare din lungul văilor care mărginesc de fapt Munţii Tarcău. jgheaburile adâncului se desfundară şi. relieful Munceilor Bistriţa-Tazlău rămâne suficient de înalt pentru a domina cu 200-300 m. valori ridicate ale umidităţii relative şi ale nebulozităţii în toate anotimpurile şi durata relativ redusă de strălucire a soarelui.5 0C la Tarcău. Nebulozitatea.Geamăna şi reprezintă în general culmile secundare transversale ale acesteia. un dramatism de proporţii impresionante: . lungi de 10-15 km.. de la nord-vest de comuna Piatra Şoimului. orientare şi altitudine. de la 1063 m în Vârful Lespezi. în timp ce deosebirile dintre extremitatea nordică a Munţilor Tarcău şi cea sudică sunt greu sesizabile. iar a celor mai calde. zăgazurile cerului se rupseră.. contraste termice mai mari între iarnă şi vară.60C la Piatra Neamţ. şi 37. iar la sud de Tazlău şi est de Tazlăul Sărat relieful este din nou puternic fragmentat în culmi scurte şi masive izolate. CLIMA Pe fondul general al climei temperat continentale din ţara noastră.. de regulă în luna august. cu următoarele caracteristici: amplitudini termice medii anuale moderate. precipitaţii medii anuale mai reduse. se prăpăstuiră asupra pământului cu şuier sfâşiat potopul greu al apelor cereşti”. cuprinse între 18 şi 200C. ale căror înălţimi scad în aceeaşi direcţie de la 1000 m la 600-700 m. datorită consumului de căldură în procesul de topire a zăpezilor. în paginile hogaşiene. dominarea la nivelul culmilor înalte a circulaţiei aerului dinspre vest şi nord-vest şi fohnizarea maselor de aer ajunse la baza versanţilor abrupţi expuşi spre est şi sud-est.Munceii Bistriţa-Tazlău ocupă toată masa muntoasă de la est de Culmea Goşmanu . care capătă. În schimb.50C la Comăneşti şi -300C la Brusturoasa. Nu lipsesc furtunile. zilele când temperatura coboară sub 00C fiind mult mai numeroase pe culmi. aşa cum ne-am fi aşteptat.. din înaltul întunecimilor. creşterea cantităţii de precipitaţii cu altitudinea şi repartiţia inegală a acestora. 67. sub ropotul de trăznete care cădeau asurzitoare prin întuneric . temperaturile minime absolute se înregistrează în sectoarele depresionare din lungul văilor. în funcţie de expunerea spre est sau vest a versanţilor. De exemplu. iar a lunilor iulie şi august de 12-130C. Astfel. frecvente inversiuni termice în sezonul rece. în cadrul unor amplitudini termice medii anuale moderate. De exemplu. cu înălţimi de 800-900 m. de 16-180C. cu tendinţă generală de a coborî spre est. datorită deselor inversiuni termice din anotimpul rece. În sectorul nord-estic. schimbări bruşte ale stărilor de vreme. Între Cam şi cursul superior al Tazlăului domină culmile orientate vest-est.20C la Piatra Neamţ.70C la Brusturoasa etc. cele mai scăzute temperaturi din regiunea montană a Tarcăului s-au înregistrat la 20 februarie 1954. Şi sub urgia întregului zbucium al făpturii. Principalele variaţii ale temperaturii se realizează în sens altitudinal şi de la un anotimp la altul. şi nu pe culmile cele mai înalte. şi anume -280C la Tarcău. se înregistrează amplitudinile termice absolute cu cele mai mari valori: 54.. iar durata medie anuală fără îngheţ este de numai 100-110 zile. iulie şi august. care trece de 1600 m. deci. În extremitatea estică.20C la Brusturoasa. Întreaga regiune a Munţilor Tarcău se încadrează între izotermele medii anuale de 7 şi 2 0C. Datorită situării în jumătatea estică a ţării şi poziţiei lor către flancul estic al Carpaţilor Orientali. dealurile subcarpatice ale depresiunilor Bistriţei şi Tazlăului. ianuarie şi februarie. Munţii Tarcău au o climă mai pronunţat continentală decât regiunile montane din vest. între Bistriţa şi Calu.5 0 la Tarcău. a lunilor ianuarie şi februarie de -60C şi chiar de -70C pe vârfurile din Culmea GrinduşuCiudomâr. este de -40C. 38. 36. uneori deosebit de violente. este scoasă în evidenţă şi de faptul că îngheţ tîrziu se înregistrează în unii ani chiar în a doua decadă a lunii mai. pe culmile mai înalte de 1500 m temperatura medie anuală este de 20C. element important pentru caracterizarea stărilor de vreme. culmile sunt foarte variate ca formă. în medie mai rece cu 3-40C decât în regiunile extra-carpatice situate la aceeaşi latitudine. zilele cu îngheţ timpuriu apar încă din prima decadă a lunii octombrie.. printr-un abrupt morfo-structural. ierni mai aspre. la 851 m în Cernegura. de nebulozitate ceva mai redusă. Clima relativ rece din Munţii Tarcău. Fierbeau văzduhurile şi cerurile clocoteau sub descărcările zguduitoare ale tunetelor şi pământul înfricoşat se cutremura nemernic până în cele mai din adânc ale temeliilor sale. primăveri scurte şi mai reci decât toamnele cu aproximativ 2-40C. în ansamblu pe culmile înalte aerul este mai rece decât în zona reliefului coborât. -26. care domină dinspre sud municipiul Piatra Neamţ şi 620 m în Gorganu. maximă absolută din regiune. Pe interfluviile cu altitudini până la 700-800 m şi de-a lungul văilor mai importante temperatura medie anuală este de 6-70C. aici. 18-200C. 67. Deşi. Temperatura.

de numai 2-3%.5 şi 7. La nivelul culmilor înalte. de unde şi marea vizibilitate din acest anotimp la nivelul culmilor. în lunile mai şi iunie. Vânturile. cu 40-50 mm. luna cea mai ploioasă fiind iunie. 690 mm la Moineşti. ca în alte localităţi montane din ţară. cuprinsă între 6. calmul atmosferic are pondere anuală redusă. şi în septembrie. Stratul de zăpadă se menţine la sol circa 80-90 zile în zonele cu altitudini până la 500-600 m. La Tarcău. Bistriţei. Valorile medii cele mai reduse se înregistrează în lungul principalelor văi. maximele şi minimele lunare. iar cea de 1100 mm reliefului de 1500-1550 m. De asemenea. mai şi iunie. când de altfel cad şi cele mai multe precipitaţii. Primăvara. iar în 1972 au căzut 1050. fiind pe Culmea Grinduşu-Ciudomâr în lunile februarie. şi ceaţa. dar acum precipitaţiile sunt reduse. Tarcăului şi Trotuşului. cele mai multe precipitaţii cad vara. sunt de 3-4. unde aerul se canalizează de-a lungul văilor. de data aceasta numai la nivelul culmilor. Noaptea şi dimineaţa. pe direcţii total diferite faţa de cele ale circulaţiei generate sau regionale dominante. cu o medie de 2-5 m/s. mai ales ale Bistriţei şi Trotuşului. iar cea mai mică în lunile august şi septembrie. de 10-30%. Între celelalte fenomene meteorologice care prezintă interes pentru clima Munţilor Tarcău sunt de reţinut grindina. de 5. viteze foarte diferite.5-6. Precipitaţii sub formă de zăpadă cad în Munţii Tarcău circa 30-40 zile pe an în zonele joase şi 40-50 în cele înalte. vânturile au direcţii foarte variate.5. de-a lungul văilor principale. expusă în mai mare măsură maselor de aer de origine atlantică. iar calmul atmosferic are pondere mult mai mare. în funcţie de expoziţie. circa 350-360 mm în lungul văilor principale şi 400420 mm pe culmi. de 1150-1200 mm. iar în alţii abia 38 mm. din care numai două treimi sunt cu ploaie. cu puţin mai mare decât toamna. în timp ce lunar au fost ani când precipitaţiile au atins în mai. luna cea mai ploioasă. Pe anotimpuri. cu pondere cumulată de 40-50%. Acestea au şi cea mai mare viteză medie. Şi în Munţii Tarcău. se instalează o circulaţie periodică locală de tipul munte-vale. plafonul de nori fiind coborât. Şi nebulozitatea prezintă deosebiri în raport cu altitudinea. când cad numai 150-170 mm. în 1963 au căzut 507 mm. 100-120 zile pe culmile înalte de 900-1000 m şi 130-150 zile pe relieful cel mai înalt. Cea mai mare este în lunile mai şi iunie. cu 140-160 mm. care însumează 75 zile.. Perioada cu strat de zăpadă la sol este foarte diferită pe versanţi. Iarna valorile ei sunt mai reduse în zonele înalte decât în lungul văilor. cuprinsă între 5 şi 10 m/s. până la orele 9-10. 649 mm la Piatra Neamţ. când vitezele de 25-3o m/s sunt destul de frecvente. 728 mm la Păltiniş-Ciuc etc. ce cade o dată pe an sau la doi ani. un număr relativ mare de zile senine. iar după orele 12-13 direcţia sa devine inversă. Precipitaţiile. Perioada din an cu cele mai mari cantităţi de precipitaţii este mai-iunie. în perioadele când gradienţii barici locali îi depăşesc pe cei regionali. circa 180-190 pe culmile mai înalte de 1500 m şi 160-180 în zonele cu relief mai coborât. cu deosebire în sezonul rece. Datorită variaţiei gradientului pluviometric cu altitudinea. Cele mai puţine zile senine. când cad 380 mm în regiunile joase şi 440 mm pe culmi. în funcţie de gradul de adăpostire. Mult mai mare este numărul zilelor cu cer acoperit. Cele mai multe zile senine sunt în august. cele mai multe zile noroase. pe suprafeţe reduse.Tarcău valori ridicate în mare parte din an. aprilie. Vânturile cu cea mai mare frecvenţă bat din vest şi nord-vest. şi de 150-160 pe relieful mai înalt de 1500 m. în jumătatea sudică a Culmii Grinduşu-Ciudomâr. mai mult decât dublu faţa de anotimpul rece. fiind maximă pe cei expuşi către nord. când se înregistrează 150-170 mm. cam 7-8 pe culmi şi 8-10 în zonele cu relief coborât. 16-18 din lună. luna cea mai uscată fiind decembrie. Durata medie de strălucire a soarelui este de aproximativ 1800 ore anual. când temperaturile au încă valori ridicate. 218 mm. circa 9-10 pe culmi şi 10-12 pe văile Bistriţei şi Trotuşului. cele mai favorabile condiţii climatice pentru turism sunt în lunile august şi septembrie. se înregistrează şi în lunile octombrie şi ianuarie. din care trei sferturi sunt cu ploaie şi un sfert cu ninsoare. nord-vest şi nord-est. 8 până la 10. martie. 706 mm la Tarcău. Cu totul altul este regimul vânturilor în zonele joase. în schimb primăvara şi vara este invers. primele ninsori fiind înregistrate în septembrie şi ultimele în aprilie şi chiar prima decadă a lunii mai. de exemplu. Numărul mediu anual de zile cu precipitaţii este de aproximativ 120-130 în zonele joase din lungul Bicazului. în Munţii Tarcău izoterma medie multianuală de 800 mm corespunde reliefului înalt de 850 m. puţine zile senine sunt şi în noiembrie şi decembrie. culmile mai înalte de 1400 m fiind acoperite de nori în cea mai mare parte a timpului. în lunile de vară. vântul bate dinspre munte către aval. în perioada noiembrie-februarie. iar perioada cu cele mai puţine precipitaţii medii este decembrie-februarie. În aceste condiţii. iar valorile medii cele mai ridicate. precipitaţiile ajung la o cantitate medie de 240-260 mm. În sezonul cald. în general mai mici ca pe culmi. Marea variaţie a precipitaţiilor este şi mai evidentă dacă se iau în consideraţie valorile absolute anuale. 732 mm la Tazlău. ca de exemplu 640 mm la Bicaz. . cu durată medie lunară de 3-5 zile.9 mm.

a potenţialului său energetic. ceva mai mică decât a munţilor din vestul ţării sau ca a celor cu înălţimi mai mari de 1800 m.. Scurgerea medie fluviatilă este. unde zăpezile contribuie cu 50-60%. clima dominant umedă. un zgomot surd de ape puternic frământate îmi izbi auzul.. în care precipitaţiile medii anuale depăşesc evaporaţia potenţială cu 10 până la 40%. Podul de gheaţă a cărui formare este înlesnită pe cursurile de apă cu debit redus şi viteză mica. dar mai ales afluenţii principali şi secundari ai acestora au ape carbonatate.Mă simţii deodată umflat pe sus. întinsele suprafeţe acoperite cu vegetaţie de pădure sunt principalele elemente care fac din Munţii Tarcău o regiune bogată în ape. Din punct de vedere chimic. Pe rîurile de talia Bistriţei şi Trotuşului podul de gheaţă apare în ianuarie. datorită vitezei. iar primăvara şi vara prin valori maxime. Pisicuţa. realizându-se viituri deosebit de spectaculoase.” Fenomenele de îngheţ. Nu lipsesc nici lacurile. Asăului şi Bicazului sau unii afluenţi ai Bistriţei (Calu. cel mai puţin se scurge în timpul iernii. aproximativ 8-12%. iar stratul de zăpadă adesea abundent asigură condiţii optime pentru sporturile de iarnă. cu minima în lunile ianuarie şi februarie când apa este blocată în zăpezi şi gheţuri. Cumpăna de ape dintre bazinele Bistriţei şi Trotuşului. În schimb primăvara. prin Vârful Muhoş (1297 m). datorită unor impurificatori ocazionali. cele din jumătatea sudică. secţionează Munţii Tarcău în două jumătăţi aproximativ egale. când ploile de convecţie sunt relativ frecvente şi abundente. Fenomenul poluării apare în unele cazuri pe Bistriţa. HIDROGRAFIA Complexitatea structurii petrografice. care pe unele pâraie mici se reduce la zero. este de 5-7 km/km2. atât râurile mari . secetele rare şi scurte.Bistriţa până la Piatra Neamţ şi Trotuşul până la Comăneşti -. în aval de Piatra Neamţ.. local. înregistrează mari variaţii sezoniere şi pe verticală. şi vara. precipitaţiile sunt relativ reduse. iar nivelul apei se înalţă în scurt timp cu 1-2 m peste nivelul de etiaj. şi în Trotuş. cu numeroase izvoare. rămâne liber.numărul zilelor senine este cel mai mare. mai redusă decât în regiunile montane amintite. cumpăna apelor ajunge. Până la altitudinea de 1500 m domină alimentaţia pluvio-nivală. condiţii favorabile sunt pe culmile înalte în lunile decembrie şi ianuarie când. Cursurile de apă care străbat regiunea propriuzisă a Munţilor Tarcău sunt în exclusivitate autohtone. în exclusivitate de origine antropică. care.. Când mă dezmeticii. şi pe Trotuş. menţinându-se în permanenţă la peste 1100 m. tremura cum îi varga şi căta din când în când cu groază înapoi. cele din jumătatea nordică a regiunii. Din volumul total anual de apă. sub formă de gheaţă la mal sau scurgere a sloiurilor şi năboiului. de asemenea. Ele debuşează în Bistriţa şi Bicaz.. datorită plafonului de nori coborât. regimul debitelor se caracterizează prin valori minime iarna. sunt poluate apele Bicazului şi ale altor afluenţi ai Bistriţei şi Trotuşului. încep să apară pe râurile principale la sfârşitul lunii noiembrie sau începutul lunii decembrie şi persistă în medie 90-110 zile. datorită precipitaţiilor puţine. Debitele maxime absolute se produc în lunile iulie şi august. zilele senine sunt mai numeroase şi vizibilitatea mare. căzui fără de veste năpraznic pe pământ. de asemenea. Nechitu). murată ca un şoarece. scăzând mult cu altitudinea datorită creşterii accentuate a evapo-transpiraţiei. dar sunt ani când se formează numai până la firul apei. Iapa. apelăm din nou la inspiratul condei al lui Calistrat Hogaş. situat în vest. Vizând latura spectaculară a fenomenului. În aceste condiţii. Din vârful Creasta Lupului (1322 m). la obârşia Damucului. cum sunt afluenţii Tarcăului. De asemenea. se creează de regulă spre sfârşitul lunii decembrie şi poate să persiste până în prima decadă a lunii martie. în general ape curate. ceva păru că-mi vâjâie pe la urechi. Valorile sale medii. şuvoiul încremeni pentru o clipă. varietatea reliefului. Densitatea medie a reţelei hidrografice. cu importante efecte negative. băgai de seamă că mă aflu pe malul celălalt al Tazlăului. se scurge 40-450/0 şi vespectiv 30-350/0 din volumul anual. pâraie şi râuri. datorită caracterului torenţial al precipitaţiilor. pentru perioade mai lungi sau mai scurte. puţin poluate. expresie a folosirii superioare a reţelei hidrografice. cu traiectorie sinuoasă. pentru a descrie temerara sa traversare a apei Tazlăului în timpul unei astfel de viituri: . din cer. pe care o urmăreşte spre sud până în . puţin mineralizate. în Culmea Muntele Lung. în aval de Comăneşti. Scurgerea este redusă şi toamna (12-180/0). Sunt ani când după astfel de ploi debitul creşte de mai multe zeci de ori faţa de cel mediu. RÂURILE Sursele de alimentare ale apelor curgătoare din Munţii Tarcăului sunt superficiale în proporţie de 70-80% şi subterane de 20-30%. de 10-15 l/s/km2. când topirea zăpezii devine accentuată. cu mici deosebiri de la un sector la altul. muntele din faţa păru că se năruie peste mine şi.

şi cel maxim absolut. ca Lala. cu obârşiile în Muntele Lung.6 8 8 38. Bicazul primeşte apele Dămucului.5 10.5 61 22. izvorăşte dintr-un circ glaciar situat la aproximativ 1800 m pe flancul nordic al masivului Inău (2279 m) din Munţii Rodnei. la 880 m în Vârful Sîrghina şi 536 m în Dealul Fluturele.6 24.4 39. principalii afluenţi Sec. de pe flancul nord-vestic al Masivului Ucigaşul (1407 m).chei”. Tibăul şi Cârlibaba.3 42 21 8. cum sunt Dorna. care-i asigură la intrarea în lacul Izvorul Muntelui un debit mediu multi-anual de 38.4 26.7 65.4 32 14. debitul mediu era.7 27.5 54. Ceva mai la nord. înregistrând mari deosebiri între debitul minim absolut.2 38. cumpăna apelor se suprapune interfluviului Tazlău-Nechitu şi coboară treptat spre est la 1025 m în Vârful Ciungetu. Asău. din Munţii Bicaz. pe la poalele căruia trece şoseaua Moineşti -Tazlău Roznov (D.. ajunge în Culmea Goşmanu. S-a format în anul 1837. ceea ce explică marile variaţii ale regimului hidrologic de la un sector la altul. la Piatra Neamţ. Principalele cursuri de apă.5 49. separă bazinul Camâncăi de al Tarcăului. Bicazul mai primeşte apele pâraielor Ticoş.3 65. la altitudinea de 970 m.5 19. 156 A). din Vârful Pintenu (1261 m). Floarea. Tarcău1 este cel mai important dintre râurile autohtone ale Munţilor Tarcău.1 23.8 m/s. După ce iese din renumitele-i . morfologic şi climatic.Vârful Cotului (1567 m). Elemente morfometrice Bazinul hidrografic Cursulde apa Lungime [km] Suprafata bazinului [km] Panta medie [o/00] Bistriţa Trotuş Bistriţa [amonte Roznov] Bicaz Dămuc Secu Tarcău Oanţu Secu Vaduri Agîrcea Doamna Calu Iapa Nechitu Trotuş [amonte Comăneşi] Valea Rece Bolovăniş Tărhăuş Camînca Şugura Agăş Asău Tazlău [amonte Tazău] Tazlău Sărat [amonte Lucăceşti] 226.5 36. primul afluent din Munţii Tarcău şi cel mai mare.02 m/s.T. la obârşia Tazlăului. prin înşeuarea dintre bazinele Văii Reci şi Brateşului.5 9.. de 43.5 12 21.8 45. În cursul superior primeşte afluenţi cu debite bogate.0 36.de 394 km2 – justificând împrumutarea numelui său întregii regiuni. Băţu. regimul hidrologic natural al Bistriţei a intrat sub controlul omului. ajungând la un debit mediu de 4. Ivaneş avându-i pe dreapta. de 1080 m/s. cel mai important dintre râurile zonei. afluenţii ce-i primeşte în aval de barajul de la Izvorul Muntelui având doar un efect secundar.8 13. De aici.5 80.1 14. Neagra. din Culmea Grinduşu-Ciudomâr. Sabasa.4 82. Licaş şi Valea Oilor.5 16. până în Vârful Balint (1269 m). În continuare. Neagra Şarului. apoi confluează cu ape importante. spre est. Până la ieşirea din munţi. înainte de amenajarea văii Bistriţei. a barat pâraiele Suhard.8 35. alimentaţi din topirea zăpezilor. complexita tea acestuia. Bicazul are obârşia în Lacu Roşu. Până la confluenţa cu Bistriţa.8 26 5672 562 150 27 394 39 25 14 23 67 78 84 1135 124 27 42 79 12 16 205 115 95 6.0 46.8 71.3 m/s.6 7. cu cel mai întins bazin hidrografic . iar de aici. Bazinul hidrografic al Dămucului este asimetric. Prin apariţia salbei de lacuri antropice.8 44. Secu din Munţii Tarcău şi ale pâraielor Bradu şi Neagra de sub Ceahlău.4 8.9 Bistriţa. Are izvoarele la . pe care o însoţeşte spre sud şi est până în Vârful Grinduşu (1664 m). de 3. pe la obârşia Asăului Mare. ajunge în vârful Bolovanul Mare (1569 m). cu izvoarele sub Creasta Lupului (1322 m)..0 21.8 23. La Cârnu-Bicaz. Borca etc. când un deluviu de alunecare de mari proporţii.5 m/s. Bistriţa străbate zone foarte diferite din punct de vedere geologic.

Iapa şi Nechitu. Are tot un bazin asimetric. cei mai numeroşi afluenţi primindu-i pe dreapta. Aţa . prin lungime şi orientare longitudinală.. după câteva pâraie neînsemnate. cu izvoarele pe flancul sud-vestic al Prelucii Tâlharului. iar ultimele în august. între Culmea Goşmanu-Geamăna la est şi Preluca Tâlharului la vest. la asigurarea volumului de apă necesar exploatării hidro-energetice. Trotuşul. Debitul mediu în secţiunea amonte de confluenţa cu Asăul este de 5. până la localitatea Tazlău. în şaua largă dintre vârfurile Grinduşu (1664 m) şi Balint (1269 m). În zona de ieşire a Nechitului din unitatea montană există elemente de ordin geomorfologic care atestă că într-o etapă anterioară sectorul superior al Nechitului aparţinea bazinului hidrografic al Tazlăului. unde alimentarea este dominant nivală. care i-a furat apele. cuprinse între 0. Bistriţa primeşte din Munţii Tarcău apele pâraielor Oanţu . După ce izvorăşte de pe flancul nord-vestic al Munţilor Trotuş-Oituz. dar a fost intersectat ulterior de un afluent energic al Bistriţei. Izvoarele sale. contribuind substanţial la creşterile de debit ale Trotuşului de la începutul verii. Debitul mediu al Tarcăului. însă în timpul marilor viituri se întâmplă să crească de peste o sută de ori . şi Tazlăul Sărat. Până la confluenţa cu Asăul. care-i separă apele de ale Camincăi şi Asăului. şi un bazin asimetric. este alohton pentru Munţii Tarcăului. constituia obârşia unui paleo-Tazlău. între care Pârâul Negru. mai redus cu 1 m/s ca al Tarcăului.Tărcuţa. este comparabil cu Tarcăul. cum sunt Mănăstirii.fără a produce pagube materiale importante datorită adâncimii mari a albiei minore şi pantei accentuate care asigură scurgerea rapidă a apelor. Până la Piatra Neamţ. sub vârfurile Murgoci (1293 m) şi Pintenu (1261 m). De pe flancul opus al aceleiaşi culmi izvorăşte Osmânca. primesc ape şi de pe latura de nord-est a Munţilor .sunt mai lungi. nord-sud.debitul maxim cu asigurare de 10/0 este de 350 m/s . asemănătoare ca lungime. care este montan numai în cursul superior.7 m3/s. LACURILE Din totalul celor opt acumulări antropice câte există pe valea Bistriţei..3-0. vine în contact cu Munţii Tarcău la confluenţa cu Valea Rece şi îi părăseşte. atât pe dreapta cât şi pe stânga. cu un bazin hidrografic mare în comparaţie cu lungimea şi un debit mediu apreciabil. Agăştinul. amplasate între defileul de la Straja şi Piatra Neamţ. Asăul. ca şi apele aduse de Aprieş. bazinul său hidrografic este cu aproape 200 km2 mai mic. Sasca etc. dar în timpul marilor viituri ajunge la valori de ordinul sutelor de m/s (la asigurarea de 1% are un debit de 900 m/s) cu efecte negative deosebite. râu cu un traseu sinuos. îi asigură la vărsarea în Trotuş un debit mediu de 1.01 m/s. îşi aduc apele în Bistriţa râurile Calu. trei acumulări. În aval de Piatra Neamţ.7 m/s.2 m 3/s. după aproximativ 42 km. Agăşul şi alte pâraie mici. situate la aproximativ 1400 m pe versantul de sud-vest al Masivului Bolovanu Mare (1569 m). Tot în sud-vestul Munţilor Tarcău. cei mai mulţi şi mai lungi afluenţi venind din dreapta.05 şi 0. Trotuşul mai primeşte apele pâraielor Bolovăniş. ce îşi are izvoarele sub vârful Locul lui Mihai (1465 m). cu un traseu montan mai lung. Brateş. Vaduri şi Doamna.6 m/s) şi cu obârşiile în Culmea Goşmanului. Bazinul hidrografic este simetric. până la Lucăceşti. reuşind să străpungă Culmea Grinduşu-Ciudomâr şi să ajungă cu izvoarele pe flancul estic al Culmii Muntele Lung. din Culmea Goşmanu-Geamăna. la confluenţa cu Bistriţa. Barta şi Chicera sunt cei mai importanţi. Bolovăniş. Biucavaş (Fagului).2 m/s. Agârcia. suprafaţă a bazinului şi debit (0. în Trotuş mai debuşează Şugura. Deşi este mai lung cu circa 6 km decât Tarcăul. cu un bazin hidrografic asimetric. şi tot de aici izvorăsc cei mai mulţi din afluenţii acesteia. acesta adunându-şi apele de pe flancul vestic al Culmii Grindusu-Ciudomâr. ceea ce explică într-o oarecare măsură debitul mediu de numai 1. mai viguroşi. Ultimii afluenţi importanţi pe care-i mai primeşte Trotuşul din Munţii Tarcău sunt: Tazlăul. Izvoru Alb. afluenţii de pe stânga .cel mai important. În cursul superior este format din două braţe . Doamna.Asăul Mare şi Asăul Mic – amândouă cu izvoarele în Culmea Goşmanu. de la peste 1 400 m. deşi numărul afluenţilor este acelaşi. Este un râu caracteristic pentru munţii mijlocii şi joşi din Carpaţii Orientali. explicabil prin numărul mare al afluenţilor ce vin din Masivul Goşmanu. Secu Vaduri. la Comăneşti. Tărhăuş şi Şanţ. la fel ca Bistriţa şi Bicaz. alt afluent important. de la peste 1400-1500 m. cu izvoarele sub vârful Murgoci (1293 m) -. la cca 1360 m. dar contribuie cu debite relativ mici. la 1200 m. cu numeroşi afluenţi. Iavardi. din Munţii Haşmaş. Salamas etc. Primul afluent pe care-1 primeşte din Munţii Tarcău este Valea Rece. este de 2. singurul de acest fel din regiune.aproximativ 1200 m altitudine.7 m/s. cu alimentare pluvio-nivală şi regim al debitelor şi nivelurilor în care primele creşteri importante se realizează în martie. care debuşează în lacurile de acumulare Pângăraţi. de 1.

0 10. dar mari cantitaţi de aluviuni. Există şi un relief terţiar.Oanţu şi Pângăraţi pentru lacul Pângăraţi. în apropierea şoselei Tarcău . VEGETAŢIA Regiunea Munţilor Tarcău aparţine în proporţie de 90 0/0 zonei forestiere. nigra).0 4. reprezentat prin molidişuri pure sau aproape pure. iar altele au importanţă economică. bulbucii (Trollius europaeus). în special fanerogamelor. La limita inferioară a zonei forestiere. scoruşul şi alunul. şi anume partea înaltă şi de mijloc a principalelor culmi şi masive montane. brusturul negru (Symphytum cordatum). socul roşu (Sambucus racemosa) şi socul negru (S. clopoţelul (Campanula carpatica). intră în amestec cu bradul (Abies alba) şi cu fagul. brad şi fag. Etajul molidului. de regimul de funcţionare al hidrocentralelor. cu strat ierbaceu relativ bogat în specii şi cu arbuşti în luminişuri. m3] 6. omagul galben (A. situată pe versantul stâng al pârâului Goşman. între care amintim: plantele melifere. care reduc considerabil volumul de apă util proiectat. astfel că au un regim al nivelurilor puternic influenţat de om.aduc puţină apă. toxicum).4 44. între 700-1300 m altitudine. breabănul (Cardiamine glanduligera). iar ca arbuşti vonicerul (Evonymus europaea). păiuş de livadă (Festuca pratensis) etc. garoafa roşie (Dianthus icnuifolius). paltinul (Acer pseudoplatanus). Se află în stadiu de codru secular. Ea cuprinde un arboret natural de molid. afinul (Vaccinium . în alternanţă cu puieţi abia apăruţi.0 Putere instalată [MW] 22.8 10. sângele voinicului (Nigritella rubra).7 Cursurile naturale de apă . iar 800 aparţin plantelor superioare. înainte de confluenţa cu Tarcăul.Tarcău. Cele formate la peste 1400 m sunt dominate de ţepoşică (Nardus stricta) şi sunt slab productive. în cadrul căreia se deosebesc două etaje: boreal sau al molidului (Picea excelsa) şi nemoral sau al fagului (Fagus silvatica). pe o suprafaţă de 173 ha. din care aproximativ 400 sunt plante inferioare. Vegetaţia ierboasă este reprezentată prin pajişti secundare sub formă de enclave în zona forestieră sau la partea superioară a molidişurilor. mai luminoase. Reprezentativă pentru acest etaj. formând molideto-făgete şi molidetobrădeto-făgete. cu aspect mai variat şi strat ierbaceu. alunul (Corylus avellana). pe terasele Tarcăului şi Asăului. ochiul boului (Chrysanthemum rotundifolium). cu slabă dezvoltare sau lipsa aproape totală a stratului ierbaceu şi arbustiv. Spre limita inferioară. dese. ovăz auriu (Trisetum ţlavescens). vonicerul pitic (Evonymus nanus). În ansamblu.Ardeluţa. cu deosebită importanţă ştiinţifică: tisa (Taxus baccata). Alimentarea acestor lacuri se face în proporţie de 80-90 0/0 prin canalele de aducţiune ale hidrocentralelor din Stejaru şi Vaduri. Secundar. De exemplu: omagul (Aconitum moldavicum). util iniţial [mil. întunecoase şi monotone. talofite şi briofite. Este format din păduri pure de fag. Valea Mică şi Sărata pentru lacul Bâtca Doamnei . identificat într-un loc mlăştinos. mierea ursului (Pulmonaria rubra). crucea voinicului (Hepatica transsylvanica). iar cele din făgete sunt dominate de iarba câmpului (Agrostis tennis) sau în amestec cu păiuş roşu. Doamna. acoperă mai bine de 500/0 din suprafaţă. Alături de fag se pot întâlni şi rare exemplare de paltin şi ulm. Molidişurile pure sunt masive. apare şi vegetaţia ierboasă. Compoziţia floristică a acestora diferă mult cu altitudinea. Dintre plantele medicinale. gălbenelele de munte (Ranunculus carpaticus). scoruşul (Sorbus aucuparia) şi altele. fără intervenţia omului. un procentaj destul de mare dacă avem în vedere suprafaţa relativ redusă a regiunii. este Rezervaţia forestieră Goşman. Enclavele din molidişuri sunt formate mai ales din păiuş roşu (Festuca rubra) sau în amestec cu ţepoşică. Multe specii dintre plantele cu flori sunt endemice. lasianthum). covorul vegetal din Munţii Tarcău este format din peste 1200 specii. plantele medicinale şi alimentare. la care se adaugă ulmul (Ulmus montana). care reprezintă circa 240/0 din flora ţării noastre. la aproximativ 850-900 m. unde elementele floristice au apărut şi s-au dezvoltat în strânsă concordanţă cu condiţiile climatice. Este un adevărat laborator natural cu deosebită valoare ştiinţifică şi peisagistică. şi Agârcia. în vârstă de 140-260 ani. omagul vânăt (A.5 m. albăstrica (C. Unele specii sunt rarităţi. Etajul fagului. mai restrâns ca suprafaţă. ce cuprinde uriaşi bătrâni de sute de ani cu înălţimi de peste 60 m şi grosimi cu diametrul de 1. rotundifolia). coboară până la 450-500 m. Acumularea Pîngăraţi Vaduri Doamna Anul darii în folosinţa 1964 1966 1964 Suprafaţa [ha] 155 150 230 Vol. zada (Larix decidua subspecia carpatica). făcând necesară executarea periodică de lucrări costisitoare de decolmatare. Secu Vaduri şi Pângărăcior pentru lacul Vaduri. se remarcă arnica (Arnica montana). ce însumează peste 90 specii. în dreptul kilometrului 21. cu pante de 25-450. pajiştile sunt formate din ovăscior (Arreatherum elatius).

ce curg zgomotos printre stânci şi bolovănişuri. atât de cunoscute în cele mai diverse zone geografice.. mierla de pădure sau gulerată (T. din când în când. De asemenea. boiştean (Phoxinus phoxinus). mugurarul sau roşchiţa (Pyrrhula pyrrhula) şi botgrosul (Coccothraustes coccothraustes). atricapillus). Nu pot fi omise ciupercile comestibile: hribul (Boletus edulifi). în desişurile de fag şi pâlcurile de aluniş îsi duce traiul pârşul cenuşiu (Glis glis). guşa roşie sau cărămidarul (Erithacus rubecula). al cărui gângurit poate fi auzit vara pe Culmea-Goşmanu. cucuveaua (Athene noctua). Dămuc. . Toamna apar prin livezile satelor. precum şi pescărelul negru (Cinclus aquaticus). iar în cursul superior al Tarcăului trăieşte fântânelul (Salvelinus fontinalis). hulubiţele (Russula vesca). cu petele ei galbene şi negre. FAUNA În Munţii Tarcău trăieşte o bogată şi variată faună de nevertebrate. În pădurile propriuzise de fag caracteristic este porumbelul sălbatic (Columba palumbus). coeruleus). zmeurul. ghebele sau opinticii (Armillaria melea). Valea Rece etc. ciocănitoarea de grădini (D. porcuşorul (Gobio uranoscopus frici). mai retrase. pot fi văzute mierla neagră sau sura (Turdus merula). gălbiorul (Cantharellus cibarius). În pădurile de molid. lipanul (Thymallus thymallus) etc.curvirostra). zmeurul (Rubus idaeus). sunt prezenţi cerbul (Cervus elaphus). Asău. ce apare pe cărările din păduri după ploile calde de vară. ocrotit prin lege. râşcovul (Lactarius deliciosus). broasca cafenie (Rana arualis) şi broasca roşie (R. Prin tihărăile ascunse îşi duce viaţa ursul (Ursua arctos). venind de prin văile munţilor pentru a se refugia de frigul iernii. iar la vreme de ploaie. pentru a le admira agilitatea. stoluri de diferiţi piţigoi. ghionoaia sură (P. a cărui femelă este declarată monument al naturii. pârşul de alun (Kluscardinus avellanarius) şi şoarecele de pădure (Apodemus sylvaticufi). piţigoiul de munte (P. Tot în pădurile de conifere şi mai rar în cele de fag trăiesc. în perioadele când se coc cireşele sau alte fructe. se aude strigătul jalnic al găii (Milvus milvus) şi eretelui (Falco ves-pertillus). piţigoiul vărgat (P. muşeţelul (Matricaria chamomilla). pojarniţa (Hypericum perforatum). prin fâneţe. între care mai cunoscuţi sunt piţigoiul cucuiat (Parus cristatus). care vara şi toamna vizitează zmeurişurile şi afinişurile şi.. zglăvoacă (Coins gobio). viscivorus). râsul (Lynx lynx). deşi mai puţin numeroase şi variate. În afară de zumzetul specific al insectelor. brotacul (Hyla arborea). şopârla de munte (Lacerta vivipara) şi mai rar tritonul carpatic (Triturus montcmdoni).myrtilus). Ascunse printre ramurile coniferelor trăiesc buha (Bubo bubo). iar între cele alimentare. ale celorlalte râuri care străbat Munţii Tarcău sunt destul de bogate în păstrăv indigen (Salmo trutta jario). un peşte introdus la noi în ţară. bineînţeles. muscarul sur (Muscicapa striata). prin frunzarul pădurilor de fag. atât la umbra brazilor cât şi prin desişuri tinere de fag. acesta din urmă fiind prezent şi în restul anului. ciocănitoarea pestriţă (Dendrocopos major). ce-şi duce viaţa prin fâneţe şi stâncăriile expuse la soare. forţa sau gingăşia este nevoie de răbdare. dar mai ales de fag. cunoscute de localnici sub numele de ciocănitoarea verde sau ghionoaie (Picus viridis). Pentru a cunoaşte direct unele din aceste animale. aflate în zbor sau printre ierburi. Pe cărările şi drumurile silvice. se pot vedea. syriacus). Camânca. pasărea de jir (Melanocorypha leucoptera) şi corbul (Corvus corax). Dintre toate acestea nu lipsesc.(Passer domesticus). specifică pădurilor de molid şi fag sau cu arie largă de răspândire. care în activitatea curentă la pădure sau în fânaţuri au prilejul de a le urmări cărările. Apele Tarcăului. atacă cîte o juncă rătăcită sau ciute bolnave. vipera comună (Vipera berus). afinul. care pândesc cu multă răbdare peştişorii. leucotus) etc. iubitorul naturii face cunoştinţă cu tot felul de păsări. iar din alte zone vin ocazional lupul (Canis lupus) şi vulpea (Canis vulpes). la supărare. Între vertebratele mici nu lipsesc reptilele. pot fi văzuţi tăcutul pescărel verde (Alcedo ispido). de informare la localnici. Piţigoii sunt întovărăşiţi de diferite specii de ciocănitori. la limita inferioară a zonei păstrăvului pătrund moioaga (Barbus meridionalis). conferă peisajului din Munţii Tarcău un interes aparte. Mamiferele. vrăbiile . salamandra). ocrotit prin lege. alergîând sau zburând aproape de pământ. canus). Pe malurile cursurilor de apă cu pantă mare. torquatus) şi sturzul popesc (T. forfecuţa (Loxia . în special puii de păstrăv. minuniţa (Aegolius funereus). ca de exemplu salamandra (Salamandra. ciocănitoarea de munte (D. piţigoiul de sat (P. iar prin arinişurile de pe marginea apelor se ascund arinarul (Chrysomirtis spinus). până în apropierea localităţilor. temporaria). cintita (Fririgilla coelebs). fragul (Fragaria vesca). Prin pomii fructiferi din livezile satelor sau din poienile situate de-a lungul văilor Tarcău. jderul (Maries martes) şi veveriţa (Sciurus vulgaris). Asăului şi afluenţilor. coada şoricelului (Achillea minefolium). major). rare sunt broasca râioasă verde (Bufo viridis). la mari înălţimi deasupra pădurilor. mai numeroase şi mai variate în timpul verii. iar în pădurile de molid specific este cocoşul de munte (Tetrao urogallus).

precum şi căi de acces spre Bicaz (D.J.N. Din gara Tarcău sau bifurcaţia de pe D. care să pătrundă până în inima masivului. unii din afluenţii estici ai celor două cursuri de apă. respectiv ale Tărcuţei şi Bolovănişului trotuşan. Piatra Neamţ rămâne cea mai insolită aşezare din regiune. celelalte cursuri de apă care-i străbat.. faima şi totodată privilegiul de a se identifica cu Petrodava din . aşa cum presupun unii istorici. respectiv valea Dămucului şi Valea Rece. ca şi afluenţii acestora.Locul lui Mihai (1465 m) Budacul Mare (1447 m) .Roznov (D. tot atâtea posibilităţi de escaladare a culmilor şi masivelor mai înalte. prin Ghimeş-Făget şi Pasul Frumoasa. deşi traseele care pot fi urmate sunt destul de comode. poartă de intrare în sectorul montan al Bistriţei.N. cea mai importantă şi mai veche arteră de pătrundere în jumătatea nordică a acestor munţi. intrăm în legătură cu munţii calcaroşi ai Hăşmaşului. vestigiile unor cetăţi geto-dacice. însoţiţi de drumuri forestiere până aproape de obârşie şi de picioare şi plaiuri aproape în totalitate poienite. de altfel.). Nici iubitorii sporturilor de iarnă nu sunt lipsiţi de posibilităţi. Ca urmare. aparţinând dacilor de la răsărit de Carpaţi. 12 C). iar de aici spre Lacu Roşu şi Gheorghieni (D.N. Aşezarea de astăzi are.Ardeoant . municipiul Piatra Neamţ a luat naştere pe vechi vetre de locuire ce datează din neolitic.Moineşti . constituie tot atâtea căi de pătrundere. 7. de pe care ni se derulează. Munţii Tarcău sunt mai puţin cunoscuţi şi vizitaţi. LOCALITĂŢI ŞI CĂI DE ACCES Principalele văi care limitează Munţii Tarcău . ultima spre sud-est de oraş. turismul în zonă poate fi practicat în mod optim vara şi toamna. întregul ansamblu de lucrări hidrotehnice cu barajele. Bistriţei şi Trotuşului -. dinspre drumul Iaşilor şi Romanului sau al Bacăului. aliatul lui Marcus Antonius în confruntarea cu Octavianus. 15-descindem pe valea Tarcăului. seamănă până la identitate. Bolovănişul trotuşan. legate între ele prin şaua din Culmea Fagului. Străjuit de Cârlomanu (740 m). până la Bicaz. ce pot fi admiraţi în toată splendoarea lor de pe Muntele Lung. Camânca. din toate direcţiile. Spre sud. ci chiar fosta reşedinţă a lui Dicomes. 5. lacurile de acumulare şi hidrocentralele de la Bâtca Doamnei. leagă localităţile din Depresiunea Comăneşti. Bolovănişul trotuşan. Camânca şi Asău.Geographia” lui Ptolemeu. precum şi în sistemul drumeţiilor de mai multe zile. pe văi. 12 A şi calea ferată electrificată. cu posibilităţi de cazare în sălaşe şi acces pe văile Aţei şi Brateşului. acest sistem de apărare nu-i unul oarecare. Aici. unitar sub raportul materialelor arheologice descoperite. Pătrunderea pe valea Bistriţei. Este drept că lipsesc căile de acces modernizate. Vaduri şi Pângăraţi.Turism Comparativ cu alte unităţi montane. Asăul. 6. Tărhăuşul. la Bâtca Doamnei (462 m). terminaţii sud-estice ale Culmii Stânişoara. Cercetările arheologice au descoperit în zonă. în sistemul traseelor scurte de o zi de la bazele de cazare situate jos. ce se întind aproape continuu din valea Bicazului până în cea a Trotuşului. şi de Cernegura (851 m). Ulterior. 156 A) şi mai departe Spre Piatra Neamţ (D. Oraşul Piatra Neamţ. tot aici. Cozla (440 m) şi Piatra Şoimului (Horodişte . D. Tărhăuş. 15). cu utilizarea cortului sau a refugiilor pastorale şi a cabanelor de vânătoare. facilitând accesul în Munţii Tarcău pe Valea Rece. în schimb centura de şosele asfaltate şi de căi ferate care înconjură această unitate montană se continuă cu drumuri forestiere foarte bine întreţinute. deci a unuia dintre cele patru regate apărute după moartea marelui Burebista.N. de mare interes turistic.Bicazului. din vest. ne oferă cea mai completă bază de dotare tehnico-edilitară şi de obiective de interes turistic recreativ şi cultural instructiv. zonă cu particularităţi etnografice şi folclorice de interes deosebit. se poate face şi pe calea ferată. Municipiul Piatra Neamţ (311 m alt. către inima lor. Acest sistem de fortificaţii. integrată Munţilor Tarcău. orientate nord-sud.490 m). Şoseaua Comăneşti . cu cele din Depresiunea Ciucurilor. care urcă mai întâi pe spinarea orografică Gosman -Geamăna.Tohanu (1311 m).N. pentru a ne pune în legătură cu întreaga reţea de trasee şi poteci ce se îndreaptă mai ales spre valea Tarcăului.Tazlău . urmele de cultură materială rămân mărturia continuităţii de locuire pe această vatră . care însoţesc valea Trotuşului. plasat în partea nord-estică a acestor munţi. Cozla (650 m) şi Pietricica (529 m). peste Culmea Dămucului. cu cel din Munţii Orăştiei. Lipsită de drumuri de acces modernizate este însă latura vestică a Munţilor Tarcău. ne urca pe cumpene orografice înalte. mai ales Tarcăul. excelente pârtii de schi exiztând pe Muntele Lung şi în sectorul de culme Bolovanul Mare (1569 m) . Se pare că. dintr-un unghi cu totul inedit. accesibile în cea mai mare parte şi autoturismelor. sau în zonele de acces limitrofe. 15) ne oferă posibilitatea de a ne înscrie pe traseele turistice 3.

În perioada de intense şi spectaculoase transformări a anilor construcţiei socialismului. Imediat ce părăsim municipiul Piatra Neamţ. peste patruzeci de exemplare fiind descrise pentru prima dată în ştiinţă. Desigur.. barajul şi lacul de acumulare de sub Bâtca Doamnei. proprietate a lui Gh.Sinaia Moldovei”.Central” cu aceeaşi ţinută modernă.Unic”. cu ocazia împlinirii a 2000 de ani de la prima consemnare a Petrodavei. astăzi impunătoare instituţie de cultură. populaţia oraşului nu depăşea 26000 locuitori. la poalele căruia se află. favorizate de un decor natural inconfundabil. opera a sculptorului Oscar Han. cu paloşul a vreme de răgaz... spre vest. Lascar Vorel. Curtea domnească. voievodul care ridicase aici. la Vânătorii Neamţului.. Centrul oraşului este dominat de impunătorul hotel . De reţinut apoi Colecţia de artă.Colibele haiducilor” şi . Băieşu. Importanţa Muzeului de istorie este egalată de aceea a Muzeului de ştiinţe naturale. cu începuturi modeste acum mai bine de cincizeci de ani (1934). în condiţiile clarului atmosferic din lunile augustoctombrie. la întretăierea drumurilor spre Tg. Astăzi se mai păstrează doar vestigiile zidurilor de incintă sau arcadele şi bolţile monumentale ale pivniţelor domneşti. comună ale cărei sate componente se dispun pe . de asemenea. Combinatul de îngrăşăminte chimice şi Combinatul de fire şi fibre sintetice Săvineşti. Pietricica şi Cernegura. prima fabrică de hârtie din ţară. de la Panaghia la Turnurile lui Budu. Muzeul de etnografie. Neamţ (DN 15 C) şi Roman (DN 15 D). care convinge mai ales prin colecţiile paleontologice. a exploatării fondului forestier din bazinul Bistriţei. precum Toniţa. ridicat de acelaşi voievod înainte de 1491. în ambianţa pădurii de conifere.Ceahlău”.dintele vremii” complexul monumental al Curţii domneşti. spre Bicaz.. precum şi casa memorials . Asachi.Casă ţărănească”. campingul . oraşul se dezvoltă destul de lent. pe un tăpşan. El este dublat de hotelul . un veritabil complex de deservire turistică care. şi obiectele identificate în cetatea dacică de la Bâtca Doamnei. demne de cel mai virtuoz penel. ca urmare. această străveche aşezare a renăscut. reprezentativă pentru fauna munţilor noştri. facem cunoştinţă cu Grădina zoologică. a apariţiei celor două unităţi industriale de interes naţional.. Dintre materialele arheologice se disting: celebra ceramică cucuteniană.Ceahlău" domină chipul meditativ al Marelui Ştefan. situat ... nu vom părăsi oraşul fără a . O imagine mai exactă a ceea ce au însemnat aceste locuiri în contextul istoriei ţinuturilor româneşti de la est de Carpaţi ne-o poate oferi vizitarea Muzeului judeţean de istorie. datorate entuziastului arheolog Constantin Mătasă. când ia fiinţă. devenind în răstimpul ultimelor decenii unul din cele mai moderne centre economice şi turistice din Moldova.Cercul gospodinelor”.Bistriţa”. dar şi cu restaurantele . mai ales..Peste vale”. vrea parcă să rivalizeze cu vîrful Pietricica.Bulevard”. ale cărei vestigii reprezintă astăzi punctul central de atracţie a turiştilor. Preţuită încă de multă vreme ca o aşezare climaterică.Orion”.. în noul local.Petru Rareş”. . la care se adaugă hotelul . O ascensiune pe Cozla sau Pietricica. în anii săi de victorii şi împliniri. rămâne unică în ţara noastră şi constituie o mândrie naţională colecţia de peşti fosili din formaţiunile oligocene ale Munţilor Cozla.Petrodava” şi . Comuna Viişoara (330 m alt. cu inegalabila .Piatra lui Crăciun” (1387-1392).strămoşească de la lumea geto-dacică până la constituirea statului feudal Moldova. dar. descoperite mai recent sub fundaţia clădirii Liceului .. în 1841. în 1877..Comuna din Paris”... astăzi fabrica .. replica nemţeană a celui de la Hamangia. cu interesanta expoziţie .prospecta” cunoscutele unităţi comerciale .. ne apar şi liniile sigure ale siluetei Masivului Ceahlău. În anul 1948. traversăm pe circa 10 km localitatea Viişoara. supranumită din acest motiv şi . pe acest teritoriu exista deja un centru economic şi administrativ bine consolidat. a depăşit 100 000 locuitori. a cărei deschidere festivă.Horă de la Frumuşic”. fabrica de cherestea . . cu lucrări ale unor plasticieni de prestigiu. Curtea domnească a dăinuit se pare până în secolul al XVII-lea. . dar beneficiind în trecut de dotări destul de modeste.. devenit reşedinţă de judeţ.Gustav Eichler” în 1908. În veacurile următoare..Bâtca Doamnei”.Modern”. în primul rând. O atestare în plus o avem din vremea lui Ştefan cel Mare.).. iar ceva mai în spate.. consemnat în documentele vremii sub numele de . În parcul dintre Teatrul Tineretului şi hotelul . ne oferă nu numai panorama întregii aşezări.Calistrat Hogaş”. adică pe drumul ce duce la ştrand sau la cetatea de la Bâtca Doamnei.Gânditorul” de la Târpeşti. a avut loc în anul 1980. privind departe.. ca să amintim doar câteva din cele peste 16600 de exponate. înfruntă . pe seama. populaţia municipiului Piatra Neamţ. şi întreprinderea de hârtie şi mucava . Sub Cozla. cu noile cartiere Mărăţei. pe DN 15. cu cele treisprezece etaje ale sale.. ultimul în cartierul Dărmăneşti.. pe trei mici platouri care nu sunt altceva decât fragmente ale teraselor Bistriţei. acesta din urmă fiind unul din cele mai mari şi moderne din Europa. Spre finele secolului al XlV-lea şi mai ales în vremea lui Alexandru cel Bun. Precista sau Dărmăneşti..

Reconstruită în 1560 de Alexandru Lăpuşneanu. încadrează acest traseu printre cele mai atractive. Vaduri şi Vădurele. După parcurgerea a circa 12 km pe un drum forestier suntem în legătură cu traseul 1. De reţinut că valea Oanţului. lăsând în stânga barajul şi Hidrocentrala Pângăraţi. geologice şi geografice . pe fondul reformelor introduse de Al. în anul 1512.. Latu sau Muncelu. la 1498. din vremea lui Dimitrie Cantemir. după 3 km de drum mărginit de cochetele gospodării ale satului Bistriţa. 4. 5 se poate ajunge la Ardeluţa. uneori până la 680 in. caz destul de rar în ţara noastră. aşezarea a fost constituită de timpuriu. Doi kilometri mai sus.Plantavorel” Piatra Neamţ. Monumentala construcţie de sub muntele Botosanu este prima lucrare de anvergură a hidrotehnicienilor români. valorificând cu succes flora spontană din această regiune montană. în general. Bistriţa. clădirile renovate şi adaptate noului scop au adăpostit Staţiunea de cercetări biologice. 3. Ctitoria este o adevărată necropolă voievodală. depărtarea de unităţile industriale. pe traseele 2. Alexandru (fiul lui Ştefan cel Mare) şi al altora.ochiul de mare” din vale şi îndrăzneţele construcţii hidrotehnice. format pe seama rocilor mot. Altitudinea. Istoria localităţii este strâns legată de evenimentele ce s-au ţesut în jurul ctitoriei voievodale a Pângăraţilor. care a preluat tradiţia primei unităţi farmaceutice româneşti. în timp ce despre Agârcia există informaţii târzii. în penitenciar şi sanatoriu T. terasată. Poiana şi Pângărăcior. vechea farmacie . Trecând apoi de centrul civic al comunei Pângăraţi. . aflat în incinta fostei ctitorii.largile terase ale Bistriţei. acest conifer relict are o mare densitate. Aici s-a păstrat de-a lungul timpului un adevărat monument al istoriografiei medievale.. Comuna Pângăraţi (450 m alt. în care se îmbină armonios valea largă. Aflată la 2 km distanţă de şoseaua ce duce la hidrocentrală. după traversarea lacului Pângăraţi peste modernul viaduct. al lui Ştefan Lăcustă. de 5-7 m. purtat în serpentine pe sub fagi umbroşi sau fâneţe policrome. capătă în scurt timp şi o putere economică ce rivaliza cu cea a vechilor asezări monastice din regiune. La 6 km de la plecarea din Piatra Neamţ apare o bifurcaţie a şoselei spre dreapta care. Oanţu.Stejaru”. până la cele de 40-50 m. Letopiseţul anonim al Moldovei. al soţiei sale. până la canalul deversor al Hidrocentralei de la Stejaru. În componenţa sa intră satele Stejaru. ne continuăm drumul spre centrul comunei Viişoara. traversăm mai întâi satul Preluca. I. la circa 470 în altitudine. Revenind la şoseaua principală. pe un tăpşan al dealului Păru. De asemenea. Satul Vaduri a fost consemnat într-un act din 1458. unde Ştefan cel Mare ridică.. subordonată Universităţii . ambianţa montană fac din acest complex un loc ideal pentru o instituţie sanitară ce datează din anul 1909. pe aceeaşi vale. larg de circa 4 km.. Venind de la Piatra Neamţ spre Bicaz. consemnată documentar în anul 1407. după 1863 construcţiile mănăstireşti fiind transforrnate. cu o suprafaţă de circa 2 ha. Nechit sau Tazlăn. aşa cum este cazul cu Viişoara. ne duce în incinta cunoscutei ctitorii a lui Alexandru cel Bun. de unde un alt drum modernizat. luciul apei lacului omonim ne însoţeşte. Agârcia. cu plaiurile poienite de sub Herman. Din comuna Viişoara drumul continuă traversând mai întâi Bistriţa. Ana. cu urine materiale ale culturilor Criş şi Cucuteni. turnul-clopotniţă. aici aflându-se mormintele lui Alexandru cel Bun. obiecte şi broderii de certă valoare artistică şi istorică pot fi privite astăzi cu justificat interes. de la cele joase.Iaşi. monumentalul edificiu de sub dealul Păru aparţine Intreprinderii . din Culmea Goşmanu-Geamăna.). între Pârâul cu Brazi şi pârâul Văcăriei. înfiinţată cu scopul studierii mutaţiilor ce aveau să se producă în peisajul natural datorită marilor construcţii hidrotehnice de pe valea Bistriţei.. Este aşezată într-un sector de vale largă a Bistriţei. ctitoria se pare că a fost fondată pe vremea lui Ştefan cel Mare. Satele ce aparţin comunei Pângăraţi se etajează pe terasele Bistriţei. Astfel. ale . În timp ce spre stânga privirea se fixează pe silueta Hidrocentralei de la Vaduri. Între anii 1956 şi 1982. pentru o vreme. Cuza” .C. sau urca pe versanţii limitrofi de pe stânca văii. Vatră de locuire încă din neolitic. în a doua jumătate a secolului al XlXlea.B. Modernizarea vieţii social-economice a principatelor. unde. argilo-marnoase. ne conduce la Complexul sanatorial Bisericani. este o importantă cale de pătrundere în interiorul Munţilor Tarcău. la confluenţa cu pârâul Pingăraţi. spre dreapta observăm conturul barajului şi lacului cu acelaşi nume. de unde. apoi canalul care leagă lacurile de acumulare Vaduri şi Bâtca Doamnei şi ajunge în satul Vaduri. cazul gospodăriilor ce formează satele Bisericani şi Scăricica.. ridicată în vremea lui Ştefăniţă Vodă.A1. . Preluca. pe stânga. în care debuşează lunga şi pitoreasca vale a Pângărăciorului. liniştea şi. dispuse în amfiteatru pe clina sudică a Stânişoarei sau pe cea nordică a Munţilor Tarcău. se află o rezervaţie de lisa. mai îngust. I. În prezent. şi la Pângăraţi viaţa monahală se stinge treptat. determină scăderea influenţei acestor instituţii. cum este.stratelor de Hangu”.Vorel”. iar în dreapta lacul Vaduri. cu rolul de a tămădui afecţiunile pulmonare. Cuza. Complexitatea peisajului. un bazinet depresionar intramontan.

ne întâmpină clădirile şi bazinele păstrăvăriei din localitate. derivaţie din D. 15. 13 bazine sunt populate cu păstrăv curcubeu (Salnio gairdneri Richard).Gheucă ” au existat chiar şi două . la peste 5 000 (1000 gospodării). o bună bucată de vreme. situat la 680 m altitudine absolută şi la 23 km depărtare de centrul comunei. şoseaua îşi face loc printre poienile de la Radu sau Cheia. de la gura Aţei la gura Tarcăului. suntem în centrul comunei Tarcău.Adânc” şi .ale căror urme se mai puteau vedea încă cu câteva decenii în urmă. Încă puţin şi ajungem la gura Aţei. acest sat ocupă terasele de confluenţă ale Tarcăului şi Brateşului. în care scop se ridicaseră şi două haituri . Franţa. cu miros de potbal. cu . datat pe la 1892. ridicate cu gust estetic. la gura Frasinului. cu puţine gospodării.N. imortalizând în România pitorească zbuciumul apelor Tarcăului. în periplul sau carpatic. cu moară. după obiceiul timpului. într-un act găsit în arhivele din Piatra Neamţ. este consemnată sub declaraţia unor martori. aici. Marea Britanie. cu pădurile lui seculare. F. de unde avem în faţa satul Brateş.. lungă de aproximativ 31 km. Transportul lemnului se făcea printr-un canal lung de 12 km. stează şi piuă (chiuă).Veveriţa”. cu case mari şi confortabile. Dacă naşterea lui Nechifor. Ea prelucrează circa 150000 m3 material lemnos pe an. ca cele de la Aţa ori de la Hârburi. sector de vale întunecoasă. buni cunoscători ai locurilor. una din cele mai vechi din ţară. ploşti de lemn.Albina” construieşte o fabrică de cherestea. Tot aici era şi reşedinţa administraţiei companiei de exploatare . păstrăvăria a fost apoi mutată pe locul actual. unde apele curg zgomotos printr-o albie săpată în stâncă.. din aval de Brateş. când pe valea Tarcăului apar ferăstraie purtate de apă.Albenzi" a Societăţii Goeţ. produsele sale fiind exportate în R. întreaga producţie fiind destinată consumului. a cărei construcţie a durat din 1892 până în 1899. a reprezentat elementul de bază în jurul căruia a gravitat întreaga activitate a populaţiei şi de care a depins de-a lungul vremii evoluţia aşezării. De la 45 gospodării. gospodăria oierului. astăzi mult extinsă şi în totalitate modernizată. obosite parcă. pe vechiul traseu al căii ferate. Puţini ştiu. fără să se mai păstreze aproape nimic din ce era aşezarea altădată.fiul lui Toader Lipan”. şoseaua se strecoară încorsetată de versanţii ce-şi dau din ce în ce mai strâns mâna..suflet tenace şi aprig de munteancă. cehi. tipic munteană. unde dispune de 40 bazine. că Brateşul a fost cândva punctul de plecare în expediţiile cinegetice sau de pescuit ale marelui Sadoveanu. transportul buştenilor şi al cherestelei se făcea cu plutele.fabrici” de praf de puşcă.. la aproximativ 540-550 m altitudine absolută. La 5 km mai sus. Spre Ardeluţa.Antrepriza Turcan ..Scolari . După numai câţiva kilometri de la Pângăraţi. A apărut în anul 1919. orizontul ni se închide brusc. poclăzi. Centrul civic a constituit nucleul initial al vetrei de aşezare a Tarcăului. ale unor antreprenori greci. atestată documentar încă din secolul al XV-lea. Germania. când Cooperativa forestieră . Pe stânga. şoseaua lasă de o parte şi de alta poienile de la gura Martinului şi Măieruş. De la gura Tarcăului. La 200 m amonte de fabrica de cherestea. În amonte. din coasta Brateşului şi a Cazacilor. Pe aici avea să coboare Alexandru Vlahuţă. ale cărui ape. De Măgura Tarcăului. cu o suprafaţă totală de 1200 m2.. ce venea de la Poiana Ţapului. întovărăşit de localnici.Albina” a adus aici primul sau gater purtat de forţa mecanică a unei maşini de treierat. .)..Comuna Tarcău (410-680 m alt. Iniţial a fost colonie de muncitori forestieri. Societatea cooperatistă . În . iar pe dreapta un drum forestier îngust urca în serpentine pe pârâul Bătrâna. Italia. probabil. populaţia Tarcăului a crescut de la circa 400 locuitori (în 1890. nimeni nu ştie pe unde ar putea fi. satul depăşeşte astăzi 110 gospodării. podul de la Ianuş duce la Lăptoace. aidoma unui canal. Suntem în defileul de la Straja. ochiul se încântă cu repezişul-cascadă de la Ianuş. se leagă şi numele Vitoriei Lipan. ştergare de in. drumul modernizat trece prin satul Cazaci. până dincolo de Ardeluţa. coboară de sub Măgura Tarcăului. lăsând în urmă zidurile vechii păstrăvării de la gura Frasinului şi lunca Lăcătuşului. apărută pe la 1893. linguri de lemn.unul pe Bistriţa şi altul pe Tarcău (iazul Elena) . sau pe calea ferată îngustă. populaţia adusă fiind constituită din italieni. . dezafectată în anii 1962-1963.. În 1914. Fondul forestier din bazinul Tarcăului. în poiana de la Hârburi. Înfiinţată în 1902. pe stânga şoselei. scaune cu trei picioare. nemţi şi maghiari. care a funcţionat din 1906 până prin 1913. inclusiv pentru turişti. cătunul Ardeluţa. cea din centrul comunei. spre Culmea Goşmanului.complex meşteşugăresc”. după numai 2 km. Brateşul rămâne apoi locul de popas al celor care mai caută urmele gospodăriei lui Nechifor Lipan. cum a caracterizat-o eseistul şi criticul Perpessicius. Nu întâmplător. la 12 km de D. trecând pe la . atât de încercate în repezişurile de stâncă ivite pe neaşteptate în cale. ostrov adesea ameninţat de apele umflate ale Tarcăului. în mai puţin de un secol. ce utilizau un mangal obţinut printr-o tehnologie specială.N. plasată de autorul Baltagului pe undeva pe sub Măgura. caracter aspru şi de o voinţă aproape sălbatică”. cu ulcele. câte avea prin 1942. De aici. cu 119 gospodării).. După un popas la cabana din poiana Hăuşului descindem în ultima localitate a comunei Tarcău. 15. în ţări din Orientul Apropiat etc. după mărturiile unor localnici. unde odinioară exista un adevărat . în sus de Brateş.. Exploatările forestiere iau amploare mai ales în a doua jumătate a seco-lului al XlX-lea. suprapus zonei de confluenţă a Tarcăului cu Bistriţa. Situat în plină zonă montană. transportată. lăicere şi sumăieşe.

prelun-gită în ultimii ani de la Bicaz. supranumite cu umor . cu satele componente dispuse pe terasele Bicazului sau în luncile afluenţilor Secu. legaţi în marea lor majoritate de o modestă industrie forestieră. ce şerpuieşte între lac şi panglica de asfalt. sau spre Tazlău şi Nechit. 9. dinspre Trotuş. i-a fost conferit o dată cu înfăptuirea primei construcţii hidrotehnice de anvergură din România. de care este legat prin D. lăsând în urmă Fabrica de ciment din Bicaz. în vremea tragicelor evenimente care aveau să prefigureze ultima mare conflagraţie mondială. extins ulterior cu cea de a doua unitate. fostă reşedinţă temporară a Preşedintelui guvernului polonez în exil şi a suitei sale. impusă de vastele construcţii hidrotehnice de pe Bistriţa. deşi în calea secularului drum. Bicazul mai înscrie în profilul său industrial o secţie de textile. marne şi şisturi negre) ale flişului cretacic. ateliere de confecţii metalice cu sarcini de export. iar în 1884 intră în administraţia vastelor domenii ale Coroanei. cu gigantul de beton de la Izvoru Muntelui. Oraşul Bicaz (420 m alt.. când a intrat în funcţiune prima unitate producătoare de ciment de aici. din 1616. de-a lungul deceniilor. după cum dovedesc urmele materiale paleolitice. oraşul a rămas până în zorii evului socialist o aşezare puţin cunoscută şi vizitată. pe care-1 are din anul 1960. singura din Munţii Tarcău cu destinaţie exclusiv turistică. Combinatul este la ora actuală printre cele mai mari unitaţi de profil din ţară. în acest scop..R. înconjurată de o pădure întunecată de conifere. traversăm apa . Nu putem părăsi cea mai tânăra localitate urbană din ţinutul Neamţului fără să vizităm Muzeul orăşenesc. două pavilioane. pe DN 12 C.mare anevoie de opt perechi de boi. apoi defileul de la Hămzoaia. El constituia odinioară locul de vilegiatură al multor împătimiţi ai naturii. la baza versantului stâng. În 1952. liniştea patriarhală în care era cufundat de veacuri a fost convertită în tumultul specific marilor şantiere socialiste. valea se lărgeşte brusc pe seama formaţiunilor moi (argile. peisajul rustic este estompat de . tăiat de apele energice ale Bicazului în gresia masivă de Tarcău pe o adâncime de aproape 700 m.o fâşie de cer şi o dungă de apă”. prin care apele Bicazului sunt aduse în lacul Izvoru Muntelui spre a fi convertite în lumină. În viitor Tarcăul se prefigurează ca localitate urbană. cât şi unităţi ale cooperaţiei meşteşugăreşti. Hămzoaia şi Neagra. cu miniteren de fotbal şi de volei. Statutul de localitate urbană. o aşezare modestă.). situat la 26 km de Piatra Neamţ. din a cărui viteză nu vedeai decât . 10. de altfel.pădurea” de turnuri şi instalaţii ale noii fabrici de ciment şi de clădirile şi blocurile de locuit aferente. Revenim la cabana Ardeluţa.). care nu depăşea 1800 locuitori în 1932. La o populaţie de peste 10000 locuitori. 12). În 1850 este menţionat ca târg. În centrul depresiunii. Peste drum de muzeu ne atrage privirea sediul Consiliului popular orăşenesc. Mărceni. Cozmiţa (1015 m) la nord-est şi Bitca Stegea (1 318 m) la sud. proprietate a întreprinderii Letea din Bacău. cu 50 locuri de cazare în cabana sau în căsuţele din jur. Comuna Taşca (480 m alt. luminoasă.ceainice”. completate de barajul şi micul lac de acumulare din aval de gura pârâului Neagra. purtat de locomotive liliputane. mure şi afine. dar mai ales întoarcerea cu .N. Poziţia. este gura unui tunel. Spre sfârşitul secolului al XlX-lea aşezarea era deja extinsă pe zonele cartierelor Dodeni. pe sub valea Izvoru Muntelui şi prin Obcina Horştei. de transport al lemnului prin plutărit sau în calea Ceahlăului şi a cunoscutelor Chei ale Bicazului. atât Ardeluţa cât şi Brateşul funcţionează ca centre de achiziţie a fructelor de pădure. Se colectează până la 200 tone de zmeură. echivalentă cu de cinci ori producţia României la nivelul anului 1938. În acest bazin depresionar intramontan se află comuna Taşca. se afla în perimetrul gării C. săpat pe sub Muntele Sima. duce la cariera de marnă de la Tepeşeni şi la cea de calcar de la Bicaz-Chei. ce se dirijează spre jumătatea sudică a Munţilor Tarcău. în special de ţesătorie.. una de paste făinoase. fiind cuprinse de o febrilă activitate. Se ajunge aici după circa 6 km. trecând peste Culmea GoşmanuGeamăna. Este o veche vatră de aşezare al cărei nucleu. de la Taşca. rămânând. Ciungi şi Piatra Corbului de astăzi. Calea ferată. străjuit de Muntele Sima (1147 m) spre nord-vest. lung de 9. După defileu. 15 şi calea ferată. de la vestigiile paleolitice la instructivele machete ale impunătoarei construcţii hidrotehnice de la Stejaru. condiţie favorabilă de consfinţire a statutului sau de staţiune climaterică. Bicazul da astăzi 18% din producţia de ciment a ţării.F. pitorescul. oraşul Bicaz se află amplasat la confluenţa Bistriţei cu Bicazul.7 km.vagonetul” liber. 11. ce se bifurcă din centrul oraşului Bicaz cu direcţia Gheorghieni. trecând peste Ardelea şi Bolovanu Mare. ori spre Valea Rece şi Dămuc. Astfel. S-a pus atunci piatra de temelie a actualului Combinat de lianţi şi azbociment. O plăcută surpriză era călătoria cu trenul. în care ni se derulează filmul activităţii umane de pe aceste plaiuri carpatine.. aerul ozonat cu discret miros de răşină au făcut ca dintotdeauna Tarcăul să aibă rezonanţa unei localităţi climaterice. Vara. Amonte de baraj. şi a fost menţionat prima datâ într-un document. Deşi la intersecţia drumurilor care legau Moldova extracarpatică cu Ţara Dornelor ori cu Ardealul. amplasată într-o poiană deosebit de atrăgătoare. Depăşim lacul Taşca. în perioada interbelica se construiseră. al Cancelariei lui Radu Mihnea. Aici vin sau pleacă multe din traseele turistice (4. celor două unităţi producătoare de ciment adăugându-li-se o fabrică de azbociment şi una de var.

se observă cu uşurinţă linia contorsionată şi haotică a marnelor. în dreapta noastră. înainte de a părăsi teritoriul comunei Taşca. în anul 1973. ne surprinde abruptul de câteva sute de metri al carierei de marnă de la Tepeşeni. la circa 2 km distanţă de carieră. obiceiurile şi tradiţiile dau regiunii o notă aparte. ce legau Moldova cu Transilvania. regiunea intră în aria vetrelor de locuire încă din paleolitic. Spre sud. de aici dirijându-se drumurile spre Munţii Tarcău şi Cheile Bicazului sau Lacu Roşu. locuinţele bine întocmite. A fost descoperită de un grup de şcolari. Tradiţionalismul se manifestă şi în continuarea unor meşteşuguri ancestrale. pe D. de tristă amintire. Stilul arhitectural. păstrate nealterate până în zilele noastre.. Spre nord.sunt aşezate în lungul văilor ori pe versanţi. fie spre peştera Toşorog şi izvoarele minerale carbogazoase de pe pârâul Boivizului. ori râşniţa din piatră. valuri etc. ne putem îndrepta fie spre Ceahlău. valea Bicazului secţionează edificiul cel mai vechi al Carpaţilor Orientali. proprie şi comunelor din amonte . coloane. complex geologic şi geografic pus sub ocrotirea legii. ultime vestigii ale unei populaţii nomade de vânători. emigrare cauzată de vicisitudinile sociale şi persecuţiile de ordin religios. De la Toşorog. pe valea Jidanului. prin Poiana Maicilor. fiind singura peşteră din întreaga regiune a Hăşmaşului cu forme endocarstice bine dezvoltate. 15. la gura Chisirigului. săpată în calcare masive jurasico-cretacice. iilor. dovadă stând depozitele de silexuri de pe terasa de la Gura Dămucului sau cele puse în evidenţă în Şaua Lapoşului. Pe fundalul albastru al cerului. parcă la întâmplare. de la stalactite şi stalagmite la draperii. Fenomenul dă impresia a se fi petrecut sub impulsul unor puternice şi enigmatice convulsii telurice. pe valea Ticoşului. petrecut în urmă cu 65 milioane de ani. la 1036 m. masivul calcaros al Munticelului (1380 m). pe lângă peisajul natural. Gherman şi Bârnad .N. din aria actualei aşezări a Bârnadului. Spre nord. reperăm Turnurile lui Budu. Satele componente – Ivanes. la Borsec ori la Poiana Teiului. Bicazu Ardelean (560 m alt. sub vârful acoperit de pajişti al Lapoşului. Spre capătul din amonte al comunei.slump structure” în limbajul de specialitate. este vorba de un fenomen de alunecare submarină. Aici privirea ni se îndreaptă involuntar în susul Negrei. ce încorsetează valea şi anunţă intrarea în Cheile Mici ale Bicazului. În realitate. după ce dispar ultimele gospodării. mai sus de confluenţa cu Lipchieşul. pe dreapta. 12 C. Aflându-se pe drumul de acces al vechilor pasuri Surduc şi Pângăraţi. portul. se poate ajunge la Tulgheş.. cum sunt ţesutul şi prelucrarea sumanelor.Bicazului şi ajungem la gura Negrei. din amonte de gura Dămucului. Este situată în extremitatea nord-vestică a Munţilor Tarcău.). ce se retrace continuu sub ameninţarea foamei nestăvilite a cupelor de excavator. sunt Piatra Arşiţei (876 m) şi Piatra Pânţărenilor (847 m). la 47 km de Piatra Neamţ şi 19 km de oraşul Bicaz. stă aruncat. plin de îndrăzneală şi farmec peisagistic. privind atent pereţii calcaroşi. aceeaşi vatră strămoşească. . monument al naturii.Olimp” al moldovenilor. trecând prin satul cu acelaşi nume intrăm în zona traseelor din jumătatea nordică a Munţilor Tarcău. spre cărările ce duc. teascul . Portul popular. către Bicaz-Chei. ce despărţea. contur de cetate cu contraforturi conglomeratice. comuna Bicaz-Chei prezintă deosebit interes şi pentru turismul de tranzit. În sfârşit. în Ceahlău. aşa-zise swideriene. cu cheile inguste ale Şugăului şi peştera de la Piatra Glodului. Acest tezaur dc artă populară a fost constituit în colecţia etnografică de la Pârâul Caprei din localitate. până la Unirea din 1918. da aici o notă de perpetuă sărbătoare. din extremitatea sudică a Ceahlăului. putem avea şansa să observăm zborul în zigzag al fluturaşului de stâncă (Tichodroma muraria). pe acelaşi drum nemodernizat.). pe traseul Bistrelor.Bicaz-Chei şi Dămuc. Situat la 17 km de Bicaz. din care se fac obiecte de artă sau de uz casnic dintre cele mai ingenioase. şi apoi. Peştera de la Piatra Glodului se află pe abruptul estic al Munticelului. explicând astfel influenţele ardeleneşti. ceea ce se întâmplă tot mai rar în mediul nostru rural. Bicazu Ardelean este şi un important centru al turismului de tranzit şi în viitor chiar de sejur. Revenim în centrul comunei pentru a ne caza la un gospodar şi pentru a admira. Bicazu Ardelean inaugurează seria unor aşezări cu totul specifice. pe al căror contrast de duritate s-a grefat un relief variat. Comuna Bicaz-Chei (610 m alt. Aşezarea este confirmată documentar printr-un privilegiu datând din vremea lui Vasile Lupu. bundiţelor şi cojoacelor sau arta prelucrării lemnului. supat în flancul mult prelungit către est al Muntelui Gherman. unde urcă la 800 m şi chiar 1000-1100 m. Geologic. În pâretele vertical. Pe lângă farmecul cadrului său natural. cu mult gust şi simţ artistic. acest . pe acelaşi D. peste Pasul Balajului. Mare parte din populaţie a venit din Transilvania. pe valea Bistricioarei. când marnele nu erau decât nişte mâluri marine încă neconsolidate. mai putem vedea pichetele fostei graniţe. la confluenţa Bicazului cu Dămucul. Stânci dolomitice ruiniforme ne întâmpină de o parte şi alta a Bicazului. de la plaiuri domoale la ţancuri excarpate. constituit din şisturi cris-taline şi roci calcaro-dolomitice.N. Au fost citate şi resturi scheletice ale ursului de peşteră (Ursus spaeleus). cu moderna şi recenta staţie de îmbuteliere. atât cel feminin cât şi cel bărbătesc. pe nedrept. folosit în mod curent. trecând prin satul Telec.

Trecând podul peste Bistriţa. abundentă în zonă. Moineşti şi Comăneşti (156 A). asigurându-i materia primă necesară industriei locale şi. Atât pârâul Iapa cât şi pârâul Calu şi-au creat frumoase văi transversale. Se răsfiră în lungul Dămucului şi afluenţilor pe mai bine de 15 km. tot mai rar se văd şi aici cuptoarele de preparare a varului. Iapa şi Nechitu. La 15 km aval de Piatra Neamţ. Comuna Piatra Şoimului (320 m alt. un fel de gospodării temporare urcate sus pe culme. un canion în miniatură. frumuseţe conferită de alternanţa sectoarelor înguste. Tot aici se intersectează importante căi rutiere. a favorizat de timpuriu dezvoltarea industriei lemnului. astăzi pe cale de dispariţie.N. Comuna Dămuc (630-800 m alt.). a Bistriţei. 15 Piatra Neamţ-Bacău şi drumul judeţean ce vine de la Târgu Neamţ. pe valea Bicăjelului. Este una din cele mai extinse aşezări din Munţii Tarcăului. Urmele materiale găsite de arheologi la Horodiştea (490 m). Bazinele hidrografice Calu şi Iapa. mai există urme ale fostei fabrici de sticlă. spre obârşia văii. al cositului şi strânsului fânului. de-a lungul timpului. posibilă bază de cazare înainte de a aborda Masivul Hăşmaş. cu un debit ceva mai mare. Economia predominant pastorală a făcut ca. este constituită din satele Piatra Şoimului. astăzi se află la intersecţia a numeroase trasee turistice. Neguleşti. De asemenea. Huisurezul. ca şi de un centru civic cu blocuri recent înălţate. dincolo de Culmea Dămucului. localitate atestată documentar din secolul al XV-lea. ce aparţine tot comunei Dămuc. aşa se explică şi marele număr al sălaşelor (odăilor). cursele pentru jderi. Interesant şi instructiv totodată este sectorul de vale creat de pârâul Calu în dreptul vârfului Piatra Şoimului (485 m). se află satul Trei Fântâni. ce numără astăzi peste 9000 locuitori. după numai 6 km.în zona de contact a depresiunii sub-carpatice a Cracăului cu muntele şi cu valea largă. în mijlocul căruia se află un interesant monument arhitectural din anii 1884-1892. Dămuc-Centru. cum sunt D. mult diversificată în ultimele decenii. sunt ape sulfuroase. pe D. La dezvoltarea sa a contribuit mai ales pozţia geografică favorabilă.Cracăul. Muntele Lung şi valea Tarcăului. Urmând drumul forestier ce însoţeşte albia pârâului Iapa până aproape de obârşie. iar comercializarea varului se făcea în toată Moldova. de unde un drum nemodernizat ne duce. ajungem la Roznov. locuite mai ales în sezonul cald.J. după ce trecem prin comunele sub-urbane Dumbrava Roşie şi Săvineşti. atestă continuitatea de locuire a acestor meleaguri din neolitic până în vremea geto-dacilor. cu peste 7000 locuitori. în centrul comunei Piatra Şoimului. la confluenţa Bistriţei cu câţiva din cei mai importanţi afluenţi ai sectorului său extracarpatic . Imediata vecinătate a pâraielor Calu. la kilometrul 16. Valea are aici caracter antecedent. Comuna Roznov (275 m alt.pentru “oloi” a buduroaiele pentru păstrat porumbul şi altele. cu perspective apropiate de a deveni centru urban. înglobând satele Dămucu de Jos. mari posibilităţi de dezvoltare a agriculturii. cunoscută până în anul 1965 sub numele de Calu-Iapa. Iapa şi Nechitu . la altitudinea de 940980 m. mai sus de Jilabău. de-a lungul văii Cracăului. loc de intersecţie a traseelor 1 şi 2. Valea Rece şi Trotuş. depresionare. Un punct de atracţie pentru turişti îl constitute parcul dendrologic. Alături de vărărit. drumeţul bine echipat poate urca în Vârful Murgoci (1293 m). Bolovanii de calcar erau luaţi. 156 A. cu cele largi.). la Neguleşti. una de cherestea. de unde se deschid largi posibilităţi de abordare a altor obiective din Munţii Tarcău. răsfirată în lungul pâraielor Calu şi Iapa. În trecut Dămucul avea o poziţie de graniţă. vânătoarea şi pescuitul şi-au pierdut şi ele din importanţă. Viitorul centru urban mai este prefigurat de o fabrică de butoaie. bine împădurite constituie importante surse de material lemnos ce se scurge spre unităţile de prelucrare din Roznov şi Piatra Neamţ. Dămucu de Sus. chiar din albia râului. importante bazine forestiere. pentru a se continua spre Tazlău. în defileu. vârşele. situate în zona de contact a ramei estice a Munţilor Tarcău cu depresiunea subcarpatică Cracău-Bistriţa. îndeletnicire seculară. un pinten interfluvial dintre Calu şi Bistriţa. ce utiliza nisipul provenit din gresie de Kliwa moale. Piatra Luciului sau Bâtca Neagră. Comuna mare. gelivă. către valea Bicăjelului şi Hăşmaş. coşurile. au dispărut capcanele. .). având chiar o amenajare rudimentară pentru utilţări ocazionale. unde apele s-au adâncit în strate de Jgheabul Mare şi calcare de Doamna. terasată. în acelaşi timp. ce au fost poienite şi utilizate mai intens de către om. uneori. Luminiş şi Poieni. De asemenea. Ca şi în comunele Bicazu Ardelean şi Bicaz-Chei. ce înscriu aici o admirabilă cută anticlinală. între Moldova şi Ardeal. ajungem în satul Chintinici. Pe pâraiele Guşei şi Lupului localnicii îţi vor sernnala prezenţa unor izvoare minerale. ostiile etc. câteva gospodării alcătuiesc cătunul Puntea Lupului. pajiştile şi fâneţele să ia locul pădurilor. izvorul de pe pârâul Lupului. rostogoliţi aici din grohotişurile de pe Piatra Hotarului. Pe Calu se mai păstrează încă urmele liniei ferate înguste ce cobora de la Răntău până la Roznov. cu totul izolat. Calu. Bicaz-Chei şi Ceahlău. cale de 1820 km. complexe unităţi ale cooperaţiei mesteşugăreşti.

). conform schiţelor de sistematizare viitoarea aşezare urbană. de asemenea. într-un bazinet depresionar al văii Nechitu. a cărui casă memorială de astăzi era altădată locul de întâlnire şi desfătare spirituală al multor oameni de cultură din jurul revistei .. constituită din satele Şovoaia. care în şaua-i docilă a purtat spre înălţimi silueta exotica a lui Calistrat Hogaş. bundiţe . se mai pot vedea fundaţiile vechilor chilii monahale. George Topârceanu.satul Moineşti este dăruit de Ilie voievodul Moldovei lui Giurgea Moian”. punerea în valoare a sărurilor de potasiu prospectate în formaţiunile miocene subcarpatice. De la Nechit. Şi aici au fost găsite urme materiale neolitice cu continuitate până în perioada geto-dacică. situate pe terasele joase ale Tazlăului Sărat. noul complex comercial sunt numai câteva din edificiile care prefigurează. Piatra Neamţ sau Gheorghe Gheorghiu-Dej . construcţie atribuită destoinicului şi încercatului voievod Petru Rareş.. În documente a fost menţionată pe vremea lui Alexandru cel Bun.. că prin Tazlău au trecut şi cărările adulmecate. Comuna Tazlău (440 m alt.Roznov sau Moineşti.pentru care deplasările au caracter săptămânal. izolat de celelalte aşezări. iţari creţi. La fel. I. pe terasele de confluenţă ale Nechitului cu Bistriţa şi pe terasele inferioare şi medii ce însoţesc albia Nechitului până la intrarea în sectorul montan. legate de zidul gros de apărare. dezvoltată pe terasa de 8-12 m a Tazlăului. făcuţi din lână ţigaie. în valea Tarcăului. prin care . ce constă din catrinţe . Astăzi are peste 8000 locuitori. Intrarea se face prin turnul-clopotniţă. şi Găzărie. se desparte un drum nemodernizat ce ne duce. A trecut în rândul aşezărilor urbane din anul 1912. cămăşi femeieşti şi bărbăteşti cusute cu arnici şi mărgele sau cu bogate ajururi. către Tazlău. Localitatea numără astăzi 1800 gospodării şi dotări edilitare moderne. de la care ştim că păcura era folosită la . la ieşirea sa din munte. Se răsfiră pe aproape 20 km în lungul şoselei modernizate 156 A (Roznov . căminul cultural. traseul 3 ne poartă în Culmea Goşmanu-Geamăna şi mai departe. pieptare cu . opera a meşterului Cozma.Comuna Borleşti (250-400 m alt). se adaugă în prezent diversele meserii. Mihail Sadoveanu. fantezia portului popular. unde este pomenită . iar al doilea din 1442. Mironescu (1883-1939). încântaţi probabil. Şcolile. astăzi un cartier al său.fântâna cea neagră a păcurii în hotarul satului Lucăceşti”. când moşia Borleşti apare ca danie mănăstirii Bistriţa. soldate adesea cu pagube însemnate. Gospodăriile evită lunca propriu-zisă datorită frecventelor şi puternicelor inundaţii.pestriţe” de lucru.prim” brumăriu din blană de miel brodat cu lână în culori aprinse. S-a ridicat ca aşezare în mod sigur datorită petrolului din zonă.Viaţa romănească”. Otilia Cazimir. Aici s-a născut şi s-a retras în clipele sale de tihnă activă medicul. unele de înăltă calificare. primul document care atestă utilizarea sa datând din 1439. lăcaşul are forma unei fortăreţe cu ziduri prevăzute cu metereze şi contraforturi exterioare. iar la sud de Dealul Măgura (694 m). Uşa din pridvor. avanpost sud-estic al Munţilor Tarcău.Moineşti). În capătul din amonte al Borleştilor. Păstorel şi Ionel Teodoreanu şi chiar Panait Istrati. Localitatea Tazlău oferă prilejul de a medita nu numai asupra unor glorioase clipe de mai veche istorie ci şi asupra momentelor de înaltă cultură scriitoricească a Moldovei veacului nostru.. 5 şi 7). datorate Combinatului de îngrăşăminte chimice Roznov şi Combinatului de fire şi fibre sintetice Săvineşti. Mărturiile arheologice dovedesc că localitatea Borleşti este o veche vatră de locuire. cu stâlpi crestaţi şi ingenioase traforuri. Ruseni.). Este o veche aşezare. Cu elemente tipice ale arhitecturii feudale. Reţin atenţia gospodăriile ridicate de o parte şi alta a şoselei. legate de exploatarea lemnului din sectorul montan al bazinului sau de creşterea animalelor şi practicarea agriculturii.Pisicuţa”.înfundate” şi divers colorate etc. după numai 8 km. profesorul universitar şi scriitorul ieşean I. documentar însă localitatea este atestată prin acte de cancelarie emise de Alexandru cel Bun şi Ştefan col Mare în anul 1428 şi respectiv 1458. desigur. înainte de a trece podul peste Nechit. Pentru dezvoltarea localităţii. la Nechit. zidită de Ştefan cel Mare în anii 1496-1497. după o frumoasă tradiţie arhitecturală. etalat mai ales în zilele de sărbătoare. Vechilor ocupaţii. de spiritul hâtru al pitorescului amfitrion. Borleşti. către care pendulează zilnic populaţia locală. Mastacăn şi Nechit. În Comuna Tazlău se află una din ctitoriile voievodale muşatine din epoca sa de glorie. iar pe latura sudică a incintei. Să nu se uite. cu continuitate din neolitic până în vremea feudalismului. ale căror halde şi guri de galerii se pot vedea pe flancul nord-estic al vârfului Măgura Mare (875 m). Activitatea locuitorilor este polarizată de Fabrica de cherestea din comună sau de obiective industriale aflate la mai mare distanţă . Aşezat pe şaua largă de legătură dintre depresiunea intramontană a Comăneştilor şi cea subcarpatică a Tazlăului şi străjuit la nord de dealul Osoiu (659 m).. este o sculptură realizată în lemn de tisă cu rare virtuţi artistice. ori pe cărările străbătute altădată de Calistrat Hogaş (traseele 4. creator al lui Tulie Radu Teacă. la ieşirea acestuia din unitatea montană. un rol important va avea.. în roua dimineţii. Oraşul Moineşti (440-460 m alt. Pe aici şi-au purtat paşii Garabet Ibrăileanu.. ultimul aşezat în plină zonă montană. oraşul Moineşti include localităţile Lucăceşti. Informaţii ulterioare sunt date de Dimitrie Cantemir. din vecinătatea comunei. de . din anul 1596.

. o aşezare anonimă. La Moineşti se află sediul Trustului petrolului. prin poziţia sa geografică. coordonator al activităţii de foraj şi exploatare a ţiţeiului din întreaga Moldovă. Documente scrise din epoca lui Ştefan cel Mare semnalează existenţa satului Văsieşti având. cu dughene înghesuite şi insalubre şi o populaţie care în 1930 nu depăşea 6000 de locuitori. iar absorbirea şi neutralizarea gazelor toxice se efectua cu ajutorul unor coşuri cu zăpadă sau gheaţă ce se aşezau pe fundul puţului. în cadrul a două unităţi de interes republican: Intreprinderea forestieră şi Combinatul de industrializare a lemnului. Podei şi Podina.. când aga Nicu Ghica. construit în anii 1962-1963. la Moineşti. fiind scoasă cu găleata din nişte gropi numite . urmate de o . Pentru aerisire. construieşte înainte de anul 1900 o primă fabrică de cherestea cu 21 gatere şi în 1928 o a doua. extragerea păcurii se făcea în condiţii grele. iar pereţii. se pompa aer în puţ cu ajutorul unor foale puternice. cu aspect semiurban. în anii 1837-1844. 360 asemenea băi de păcură. când i s-a acordat statut de localitate urbană. În zilele noastre. Condiţiile grele de muncă. astfel că la poalele de sud-est ale Munţilor Tarcău va exista un puternic centru urban. a căii ferate Adjud -Palanca. Comunităţi umane au vieţuit aici încă din neolitic. La mijlocul secolului al XlX-lea existau. Foarte importantă este industria de prelucrare a lemnului. unde se pot realiza circa 200 proceduri zilnice. bicarbonatate. în anul 1898. iar Societatea Goeţ. evoluţia sa ulterioară a fost lentă. în trepte. ce au culminat cu grevele din 1934. Supan. întreaga masă lemnoasă din bazinele Tazlăului Sărat.unsul osiilor de căruţe. cu capital austriac. noile prospecţiuni geologice au dat alte perspective rezervelor şi cifrelor de producţie. perspectiva extinderii către valea Trotuşului şi comasării cu oraşul Comăneşti. acoperiţi cu scânduri. ce ajungeau la adâncimi de peste 100 m. aşezările Lăloaia. dovadă stând urmele materiale ale culturilor Cucuteni şi Criş de la Vermeşti. reclădirea din temelii a centrului oraşului şi a altor zone mărginaşe ducând la creşterea apreciabilă a populaţiei. nu o dată. Sunt încă sumar amenajate. Austro-Ungaria şi Rusia. Asăului. pe terasele inferioare şi medii ale Trotuşului. Galeriile de exploatare se înmulţesc odată cu construirea. utilizate de localnici numai în intervalul 15 mai-15 septembrie. ce realizează aproximativ 100/0 din producţia ţării. Păcura românească era exportată în Turcia. Uzului şi Ciobănaşului este prelucrată la Comăneşti. La Moineşti şi Lucăceşti apar primele distilării din România şi printre primele din lume. Deşi în 1840 Moineştiul figura deja ca târg. Leorda şi în secolul al XIX-lea Lunca de Jos. Groapa sau baia avea diametrul de 4-5 m şi o adâncime ce ajungea la 20 m. Oraşul Comăneşti (380-400 m alt. iar documentele cartografice vechi înscriu deja. apariţia şi dezvoltarea altor industrii locale. cu tradiţie minieră şi forestieră. Măsurile preconizate de dezvoltare în continuare a funcţiilor sale industriale. care în perioada antebelică nu a depăşit 46000 tone. ultimul fiind printre cele mai moderne din ţară. Totuşi. la stări de revoltă ale minerilor de aici. Coborârea şi aducerea la suprafaţă a lucrătorilor se făcea cu ajutorul unor scripeţi traşi de cai. Până la prima sondă mecanică din 1861. cu deosebite valenţe turistice încă nefolosite. cu o producţie redusă de petrol. de valorificare superioară a potenţialului balnear şi turistic vor asigura Moineştilor o rapidă dezvoltare în viitor. vindea cărbune. datorat termocentralei din aval de oraş. clorurate. În 1842 existau pe domeniul boierului Ghica 20 de ferăstraie hidraulice. un centru energetic de importanţă republicană. rămânând. de la mobila curbată la placaje. cu funcţii complexe. intensificarea activităţii petroliere. impuse de caracteristicile zăcământului. Populaţia a crescut de la 12000 locuitori imediat după 1952. zona Moineştilor rămâne din acest punct de vedere în urma altor regiuni ale ţării. 70 la Lucăceşti şi 10 la Solonţ. până în anii socialismului. ce astăzi numără peste 22000 locuitori. la reactivarea întregii vieţi sociale şi culturale.fabrică de petrol”. Larga gamă de produse semifinite şi finite. azi cartiere ale oraşului. calcice. cu diametrul de 1 m. cu pereţii căptuşiţi cu împletituri de nuiele. antreprenorilor de vapoare de pe Dunăre. Comăneştiul este un oraş muncitoresc. care consumă 800/0 din carbunele ce se exploatează în regiune şi. cu strate subţiri de cărbune. în cadrul băii comunale. o primă rafinărie în sensul industrial de mai târziu. În ultimele decenii trăieşte o nouă tinereţe. lipsite de cele mai elementare măsuri de securitate. proprietarul moşiei Comăneşti. la peste 19000 în prezent. de la Mosoare.indicate în afecţiuni ginecologice.). În perimetrul oraşului există numeroase izvoare cu mineralizare complexă-sulfuroase. ca şi alte aşezări apărute în acea perioadă. Exploatarea organizată a cărbunilor din bazin se face abia în anul 1925.băi”. rol de apărare în faţa Pasului Ghimeş. deşi primele începuturi datează din 1845. numai în cură externă. În prezent. Erau şi puţuri mai înguste. la sfârşitul secolului al XVIII-lea. dermatoze cronice şi afecţiuni ale aparatului locomotor. A luat naştere şi s-a extins la contactul depresiunii intramontane omonime cu rama sud-estică a Munţilor Tarcău.. magneziene . prin ţevi de lemn sau burlane de tablă. au dus. ce se dezvoltă larg după ieşirea văii din strânsoarea defileului de la Straja. puternic tectonizate. prin portul Galaţi.

satele sale componente răsfirându-se până dincolo de defileul ce închide depresiunea la nord-vest (Straja şi Ciobănuş) şi în lungul văi Asăului pe mai bine de 15 km (Lunca Asău. şerpuind printr-un culoar larg. iar pe o placă de marmură se poate citi numele unor patrioţi din comună. urologicei hepatite cronice sau stări alergice. Comuna Agăş (560-580 m alt. Comuna Brusturoasa (580-600 m alt. În aceeaşi idee. Comuna Palanca (630-640 m alt. spitalul şi chiar stadionul. vestimentaţie şi obiceiuri. ce se constituie într-un important centru forestier. pe circa 13-14 km. Palanca). satul Popoiu. Dincolo de satul Ciobănuş. satul Palanca. Un impunător monument ne reaminteşte de câţiva din eroii primei conflagraţii mondiale care s-au jertfit pentru patrie în luptele de pe valea Trotuşului. din cariera . la limita central-sudică a Munţilor Tarcău. Este una dintre cele mai tipice aşezări din zona etnografică a Trotuşului montan. unele din acestea putând fi cunoscute într-o instructivă colecţie etnografică din Palanca. slobozite o data cu haiturile. Sugura. situat imediat în amonte. P. este oferită pieţei interne cât şi celei externe. Izvoarele minerale de pe pâraiele Făgeţel.F. Celelalte sate componente .). cu acces pe valea Camâncăi spre culmea cea mai înaltă a acestora. Brusturoasa. Ni se vor deschide largi perspective asupra Depresiunii Comăneşti în ansamblu. Sulţa. conferă un plus de interes pentru această localitate. din sud. din zona de confluenţă a Trotuşului cu Asăul..L.furnir. format pe seama rocilor predominant argilo-mărnoase ale flişului cretacic. se ajunge în comuna Brusturoasa.).Ciugheş. de unde s-a extras material vreme de mai multe decenii. Transportul se făcea pe Asău şi afluenţi prin sistemul jgheaburilor cu apă sau al plutelor mici. în mesteşugurile şi ocupaţiile tradiţionale. alte meşteşuguri ţărăneşti erau până mai ieri ocupaţii curente ale localnicilor. Pentru a avea în faţa panorama întregului oraş ori pentru a ne fixa unele detalii. astfel că în anul 1842 numai în bazinul Asăului existau în număr de 17. Beleghet. ca fostul palat Ghica. se află pe valea Trotuşului. la mare distanţă de centru. la confluenţa cu Ciugheşul. să ne urcăm pe Dealul Comăneşti (545 m). prilejuri de schimb ale produselor artizanale şi de perpetuare ale vechilor obiceiuri. cifră ce egala numărul ferăstraielor hidraulice din localităţile situate în amonte (Agăş.-uri. panglica de asfalt (DN 12 A) iese la lumină. Apa Asău şi Păltiniş). De-a lungul ei. 5 km amonte de centrul comunei Brusturoasa. Se explică astfel înfaţişarea mereu mai nouă a comunei. sunt singurele comune din sectorul montan al Trotuşului unde se mai organizează tradiţionalele târguri.Prahovă moldoveană”. din care numai Ghimeşul. are perspectiva ca mai devreme sau mai târziu să devină un cartier al viitorului centru urban Moineşti-Comăneşti ce se prefigurează aici. azi Casa pionierilor. cu şase sate componente. recomandate în afecţiuni gastro-intestinale. Pietrarii din Asău prelucrau mai ales gresia de Tarcău locală. după 25 km de la Comaneşti. Ocupă o poziţie turistică favorabilă. cu numeroşi parteneri din Europa. de 10-15 buşteni.). Diaconeşti. Agăs. Cuchiniş şi Camânca. cum a numit-o Bacovia. în sectorul mijlociu al văii Trotuşului. această . Dezvoltarea comunei s-a făcut pe seama exploatărilor forestiere din bazinul Asăului. prin utilizarea forţei aburilor. victime ale fascismului.se înşiră în lungul văii Ciugheş pe aproximativ 12 km. cu elemente spe-cifice în stilul construcţiilor şi interiorul locuinţelor. Situat în imediata vecinătate a oraşului Comăneşti.). Numai centrul de comună. De asemenea. introduse în Moldova la 1599 şi utilizate treptat la scară din ce în ce mai largă.A. căreia viitorul îi poate asigura un rol de microstaţiune balneară.). de reţinut că Palanca şi Ghimeşul. Gura Paloşului. Se află imediat în amonte de Comăneşti. afluent al Sulţei superioare. din amonte. cu peisajul sau geografic puternic umanizat. sau pe Goanţa (564 m). spre finele secolului trecut. dar care a fost abandonată prin anul 1960. Cojocăritul. Cădăreşti şi Pajiştea . Făgetul.Caraliţa”. Preluci. Pe acelaşi DN 12 A din lungul văii Trotuşului. seceraţi de gloanţe pentru că au refuzat să divulge dispozitivul de luptă al trupelor române. centru de comună. a fost precedată de ferăstraiele hidraulice. Comuna Asău (410-420 m alt. centru al co- . respectiv în bazinul pârâului Lupul. perspectiva ei de a căpăta într-un viitor nu prea îndepărtat statutul de aşezare urbană. centrul civic al comunei Asău. Este ultima dintre comunele de pe valea Trotuşului ce aparţine judeţului Bacău. din nordul oraşului. o dată cu construirea primei fabrici de cherestea de către aceeaşi firmă Goeţ. până sub Vârful Grinduşu (1 664 m).. sau parcul de 57 ha din jurul clădirii gării. iar în 1900 de peste 50. aşa cum pe Ciugheş se mai poate admira o moară de apă în funcţiune. se înşiră satele componente Goioasa. cu secţii de prelucrare superioară a lemnului.L. Asia şi Africa. Comuna Ghimeş-Făget (730-740 m alt. Hângăneşti. obârşia Camâncăi înaintând mult spre nord. La Cuchiniş ni se oferă posibilitatea rememorării unor clipe de grea cumpănă trăite de poporul nostru în cele două războaie mondiale. prelucrarea aitistică a lemnului şi pietrei.-uri şi P. Şi aici prelucrarea mecanizată a lemnului. şi Cotumba. Este răsfirată în lungul Trotuşului şi al Camâncăi şi include satele Buruieniş.

prilej de a privi în jur. Următorul nostru obiectiv fiind comuna Tarcău. iar spre nord-est Piciorul Vaduri. care urca uşor. fapt evidenţiat de largă răspândire în regiune a topicelor Runc. Poiana Arsă. urcuşurile nu sunt prea accentuate şi nu au. dar ai cărei bulbi au virtuţi terapeutice. răsfirate în lungul văilor cu acelaşi nume şi al pârâului Valea Rece.. După ce străbatem drumul din lungul Tarcăului. Astfel.roirea” gospodăriilor. de pe DN 15. Pe Vârful Murgoci ne odihnim puţin. Împrejurimile Ghimeşului. un sălaş. ne deplasăm mult la stânga. şi Făgetu de Sus se dispun pe terasele din lungul Trotuşului. unde traversăm apa Tarcăului peste podul de la .sectorul nordic al Culmii Goşmanu . în cazul când durata lor nu este mai mare de 8-9 ore. urmându-1 pe cel care însoţeşte apa Pascului. Măgura Tarcăului (1492 m). deşi pe orice traseu pot fi întâlnite. lăsăm în stânga drumul ce duce la Păşculeţe. Bolovănişul şi Răchitişul. sunt accesibile şi iarna. Vechi şi actual centru forestier.T. în care peisajul natural oferă drumeţilor clipe de încântare. urmăm poteca de pe cumpănă .6 ore Obiective . ridicată cu secole în urmă de Răkoczi II. Extinderea păşunilor şi fâneţelor. au evidentă tendinţă de risipire. o stână. s-a făcut prin runcuire sau ardere. după care.Vîrful Murgoci – Vârful Herman . mai accesibil fiind traseul 12. După ce am trecut podul de la confluenţă. Pârlita. principe al Transilvaniei. observăm. prin ineditul peisajului din acest sector al văii Trotuş şi ca punct de plecare către Munţii Tarcău. în direcţia opusă avem sub noi obârşia pârâului Iapa. reperăm de departe siluetele stânelor care parcă plutesc pe o mare de plante frunzoase. după cum ne asigură farmacologii.haltă de ajustare” la confluenţa Paşcului cu Păşculeţele. ale cărui gospodării urca spre obârşia Văii Reci până aproape de 1100 m. 1. sunt preferabile drumeţiile în grup. fratele autorului Pădurii spânzuraţilor. Tărhăuşul. în direcţia de unde am venit. Ajunşi în poiană. o durată mai mare de 30-40 minute. De aici drumul forestier se bifurcă pe ambele pâraie. o casă de vânătoare. drumurile forestiere sunt bine întreţinute.880 m Timp necesar .F. o dată cu .Gura Tarcăului Diferenţă de nivel . Însoţiţi de liniştea pădurii sau de unduirea discretă a apelor pârâului Paşcu. urcăm pe firul apei. cotim pe drumul forestier de pe dreapta râului. Traseul respectiv porneşte din capătul aval al satului Brateş.E. În Ghimeş. pe un promontoriu de pe stânga Trotuşului. simţind accentuarea pantei. care ne avertizează că suntem sub culmea înaltă a Murgociului. izvoarele şi pâraiele cu apă potabilă fiind destul de frecvente. despre care ciobanii mai bătrâni ne avertizează că este deosebit de otrăvitoare. Piciorul Arsurilor. Satul Brateş . după o oră de la confluenţa pârâului Paşcu cu Păşculeţe.Geamăna. existând posibilitatea de a folosi ocazional mijloacele auto ce deservesc exploatările forestiere din regiune. pentru durate de 2-3 zile. . veghează monumentul ridicat întru cinstirea lui Emil Rebreanu. De la o vreme părăsim firul apei. se mai văd zidurile roase de vreme ale fostei cetăţi de graniţă. şi mergem pe o cărare de coastă ce urca pieptiş timp de o jumătate de oră. de fapt populara strigoaie (Veratrum album). un refugiu. ce separă bazinele Oanţului şi Pascului de ale Calului şi Iepei... în general. ce curge mai jos printr-un canal săpat în gresie masivă. lăsând grupul de clădiri ale I. după circa o oră de mers facem o . angajându-ne pe pârâul Paşcu. nu este necesar să se asigure rezerve de apă.Valea Paşcu . Nu trece o jumătate de oră şi drumul amenajat ia sfârşit. comuna Ghimeş-Făget prezintă şi interes turistic. în lungul văilor principale şi ale afluenţilor acestora. Pe dreapta. constituie totodată puncte de penetraţie în masivul Tarcăului. Către nord-vest.În Ciotărie” etc. mal ales Răchitişul. la distanţe maxime de 3-4 ore. pe valea Tărhăuş. chiar şi pe cele mai lungi trasee diferenţa maximă de nivel nu depăşeşte 1080 m. multe din gospodării fiind la origine sălaşe (odăi) temporare.munei. aidoma unui canion adânc de 5-10 m. Trasee turistice Între însuşirile cu caracter general ale traseelor din Munţii Tarcău amintim: nici unul nu este marcat.. ale cărui atracţii sunt prezentate pe larg în cuprinsul traseelor ce urmează. iar în plan îndepărtat Ceahlăul.-ului în stânga.Hîrburi”. care a preferat moartea în locul luptei împotriva fraţilor aceleiaşi naţiuni. suntem în poiana de sub Vîrful Murgoci (1 293 m). aproximativ două treimi din lungimea fiecărui traseu sunt drumuri forestiere. ce se pierde uneori în masa de bolovănişuri din talveg. în plan apropiat.

Poiana Gitioana . căci. ce coboară de sub Măgura. de unde se vede clar poteca de culme dintre fundul Cichivei şi obârşia pârâului Iapa. Din Poiana Hermanului şi până la Gura Tarcăului poteca coboară continuu timp de aproape două ore. După ce ne lăsăm pe piciorul Păşculeţe.H”-ul roşuţ ce apare pe arbori din loc în loc. caşul sau mămăliga cu mujdei a ciobanilor. din poiana respectivă o cotim brusc la stânga..750 m Timp necesar . coborând pe potcca ce se abate pe la est de Vârful Herman. şi de răpăitul cu un ritm incredibil al ciocănitorilor.Valea Cichivei .. din loc în loc. înconjurând vârful pe la est. un abrupt puternic.către nord.Valea Paşcu – Vârful Murgoci . călcat cândva de paşii lui Hogaş şi ai sfătoşilor săi însoţitori. ce urcă şi coboară lin. suntem tentaţi să facem cunoştinţă cu urda. după aproape o oră şi jumătate de mers suntem deasupra satului Poiana şi putem contempla lacul Pângăraţi. După circa o oră de coborâre continuă. aproximativ 3 ore şi jumătate. spre poiana Păşculeţe. Aşadar. şi după o jumătate de oră suntem în poiana de sub Vârful Herman (1225 m). în rest poteca largă ondulând uşor printr-o bătrînă pădure de fag. poposim la stâna din poiană.uşoare”.Tarcău şi imediat la schit. Cuprindem cu privirea plaiul Gitioanei. cărarea pare agăţată pe versantul sudic al Hermanului. lăsând în dreapta cărarea ce vine din Cichiva şi în stânga poteca ce coboară în pârâul Mânza. pe unul din afluenţii de la obârşia Cichivei.Valea Cichivei .N. Pentru a coborî la Gura Bolovănişului ne reîntoarcem pe cărarea pe care am venit până în şaua dintre fundul Dumitrului şi pârâul Mânza unde o părăsim şi o luăm de-a coasta. se suprapune traseului 1. De aici până la Poiana Gitioana sunt două urcuşuri unul de 15 şi altul de 10 minute.H” roşu. însoţită de gunguritul porumbeilor sălbatici (Columba oenas).. 3 Schiţa traseelor 1 şi 2 Este util de reţinut că şi din Poiana Hermanului se poate ieşi spre gura Oanţului. jos de tot. Aici. 3. se ajunge în Poiana Radului. După o jumătate de oră ajungem într-o . care aparţin de ocoale silvice diferite. deschide orizontul către Valea Bistriţei până la Pângăraţi. chiar şi cu parcurgerea pe jos a celor 10 km de drum forestier. de mult centenară. după alte 2 l/2-3 ore ajungem la viaductul ce traversează coada lacului Pângăraţi. Prima sa parte. în cea mai mare parte prin pădure masivă de fag. Calu şi Oanţu. ocolind pe la vest sau est bâtci . Din poiana de sub Murgoci lăsăm în dreapta noastră poteca ce urmăreşte piciorul Murgociului şi duce în valea Tarcăului. pe drumul forestier din lungul Oanţului. Satul Tarcău . având mereu în stânga noastră bazinul Lăptoace (Herman). cu numai 20-30 m deasupra noastră. care ne menţine pe interfluviul ce desparte bazinul Tarcăului de cele ale pâraielor Iapa. stă imprimat cîte un . afluent la obârşie al Iepei.Nechit . Această variantă are avantajul că zona. ajungem la drumul forestier de pe pârâul Cichiva. de la Brateş la Vârful Murgoci.tăietură rasă”. lăsând în dreapta. luând-o mult spre vest. pe care nu-1 poate rătăci nici turistul mai puţin încercat. Pentru a nu rătăci cărarea ce duce la Gura Tarcăului.. De aici trebuie să coborâm în şaua ce desparte obârşia Iepei de Cichiva şi Dumitru. ocolind Vârful Herman pe la sud. cu semnificaţie de hotar. După aproape două ore de la plecarea din Poiana Murgoci. Traseul este accesibil într-o singură etapă. Sgribincea şi Huţanu. la fel ca şi Hogaş. După aproximativ 500 m ajungem într-o poiana invadată de brădet tânăr. pe valea Oanţului. iar după încă o oră poposim în drumul carosabil Ardeluţa . unde se ajunge după circa 40 minute. de unde.Poiana Gitioana . Încîntător rămâne traseul de culme dintre Murgoci şi Herman. În realitate suntem încă pe cumpăna dintre Tarcău şi Iapa. oaspeţi de vară ai pădurilor noastre. Fig. Poteca de culme ne solicită mai mult ca efort. se pleacă din poiana Păşculeţe şi după numai trei sferturi de oră. aşa cum ne asigură . 15. şa în care Poiana Gitioana se întrepătrunde cu parchetul de tăietură rasă dinspre pârâul Mânza. miniaturizat de distanţă. satul Cazaci şi mai departe văile Bătrâna şi Frasin. fiind mai poienită şi trecând prin parchete cu taietură rasă. amintită în scrierile lui Hogaş.Valea Nechitului . ne îndreptăm spre sud. deşi timpul necesar de parcurs nu este cu mult mai mare. ai impresia că te laşi în bazinul pârâului Iapa. într-o jumătate de oră putem fi la gura Onţişorului. spre bazinul Caprei. 2. De la stâna din Poiana Radului traseul continuă pe o poteca largă. Satul Brateş .Gura Bolovănişului Diferenţă de nivel . încadrat de văile Căprăriei şi Onţişorului.6-7 ore Obiective – Vârful Murgoci şi Poiana Gitioana. depăşind şi al doilea urcuş amintit anterior. pe fagi bătrâni sau mai tineri. în apa Tarcăului. urmărind piciorul dintre pârâul Oanţu şi valea Bistriţei. şi după 10 minute de coborâre şi apoi de urcuş. De la stâna din această poiană ni se ofera o altă variantă pentru a ajunge în D. poteca luând-o spre stânga şi coborând îngrijorător. o veritabilă cuestă în bancuri masive ale gresiei de Tarcău. poteca iese la lumină şi se deschide înaintea noastră Poiana Gitioana. pe o poteca care şerpuieşte prin făgete tinere.

ţinem direcţia de mers spre sud. trecând pe lângă stână.Poiana Gitioana – Vârful Pintenu – Vârful Goşman –Vârful Rachitiş . pe stânga. De la cantonul silvic Rachitiş mai sunt de parcurs aproximativ 40 minute şi ajungem în drumul forestier din lungul văii Tarcăului. din dreapta. Ocolind vârful Pintenu pe la vest. Atenţie.Diferenţă de nivel ... Mai mergem 20 de minute. Se mai poate coborî în valea Nechitului mergând în continuare pe culmea principală. Până la stâna din Goşman. ieşind apoi în plaiul de culme ce se prelungeşte până spre Vârful Rachitis (1279 m). pe un drum ce trece prin parchetul de zmeuriş. În Goşman orizontul se deschide în toate direcţiile. deoarece poteca din dreapta duce mai direct la cabana Ardeluţa. De la stâna din Vârful Rachitiş încercăm să identificăm. pădurea de fag dinspre bazinul pârâului Dumitru. este comună cu a traseelor 2 şi 3. având în stânga afluenţii de obârşie ai Tazlăului. Gura Bolovănişului . există riscul de a ne angaja pe vreo culme secundară şi a ajunge în valea Iapa. adică spre vest.Poiana Gitioana şi Vârful Goşman. iar după încă două ore se ajunge la Nechit. ca după o oră şi un sfert de coborâş să ajungem în drumul forestier din lungul văii Rachitiş. Continuăm să mergem prin aceeaşi pădure de fag şi după cca trei sferturi de oră ajungem într-un vârf de 1236 m. orizontul este deschis total. cu poienile sale ce se continuă cu tăietura rasă dinspre Valea Răchitişului. Prima parte a drumului. trecând prin Poiana Gitionica până sub Vârful Pintenu (1261 m). valea capătă aspect de chei.6 ore Obiective . având prilejul de a cunoaşte de la distanţă toate culmile şi vârfurile mai importante din Munţii Tarcău. de unde există pericolul de a ne abate spre dreapta. în valea Tarcăului. de sub Pintenu. avem plăcuta surpriză a apariţiei unui izvor cu apă rece. în timp ce spre est. întrucât avem de depăşit o succesiune de bâtci şi şei create de afluenţii laterali ai Nechitului şi Iepei. După numai 20 de minute. afluent de obârşie al Nechitului. De aici. pe circa 100 m. De la Gitioana se poate urma şi piciorul dintre văile Nechitu şi Iapa.Poiana Gitioana şi satul De la Gura Bolovănişului până în Poiana Gitioana (1260 m) parcurgem în sens invers ultima parte a traseului 2. ce merge către amonte spre Valea Ţapului şi obârşia . după cum ne asigură . de la Gura Bolovănişului până în Poiana Gitioana. aval de confluenţa cu Comarnicul. ne abatem spre stânga şi după o jumătate de oră de mers prin pădure coborâm în drumul forestier de pe vale. dar acum. În şaua de sub Vârful Pintenu. spre Tazlău. traversează un .cabana Ardeluţa Diferenţă de nivel . 4.800 m Nechitu. lăsând în dreapta poteca ce duce spre sud. după ce părăsim drumul forestier din lungul Cichivei. unde se ajunge după circa 15 minute. prin Poiana Porcului şi Vârful Sinla (892 m). Între Gitionica şi Pintenu avem tot timpul în dreapta noastră. mulţumiţi că nu ne-am abătut de la culme.Valea Rachitiş . Urmăin timp de o jumătate de oră culmea de la Goşman la Rachitiş. trece prin Poiana Gitionica şi după 40 de minute ne duce sub Pintenu. ne abatem brusc spre dreapta. Între Poiana Gitioana şi Vârful Rachitiş traseul reeditează unul din itinerarele descrise de Calistrat Hogaş. la Goşman. lătratul câinilor şi zăngănitul tălăngilor ne anunţă că ne apropiem de poienile din Vârful Goşmanului (1305 m). Din poiană.Valea Cichivei . poteca pe care insolitul călător cu . un drum tăiat în versantul din stânga duce din cărarea de culme în drumul forestier din Cracul Comarnicului.Pisicuţa” lui a trecut din pârâul Negru în Prelucile Geamănei. În aval de canton. Coborând aproximativ o jumătate de oră.H”-ul de pe arborii din dreapta şi stânga potecii. urmând culmea secundară Fruntea Hauşului.H”-ul roşu). tăierea rasă făcând loc unui parchet de zmeuriş. verificând dacă se menţine marcajul de hotar (.8-9 ore Obiective . iar după alte 15 minute trecem pe lângă un canton silvic. lăsăm în stânga un drum forestier ce duce pe celălalt afluent de obârşie al Răchitişului. larg rotunjit.ochi” de molidiş tânăr. Din Vârful Rachitiş. Timp necesar . spre Cracul Comarnicului.. spre obârşia pârâului cu acelaşi nume. ne-am abate doar de la traseul propus. În plus. se poate urma culmea numai până în Poiana Porcului. după numai 150 m. această variantă ne solicită însă mai mult. se desprinde o poteca ce coboară în valea Nechitu. spre Goşman. ajungem în drumul forestier din lungul Nechitului.. poteca intră în pădurea de fag şi. şi suntem deja în Poiana Comarnicului. imediat de sub stână. De asemenea. reconstituirea parţială a itinerarului hogaşian.700 m Timp necesar . După încă o jumătate de oră. ne angajăm spre stânga pe lângă un molidiş tânăr. din sud. de unde. cărarea îşi face cu greu loc printre bălăriile unei vechi tîrle. urcuşul până în poiană îl facem în circa două ore şi jumătate. Din Poiana Gitioana poteca de culme se îndreaptă spre sud. deci! După cca 15 minute de la vârful cu cota 1236 m. mergând în exclusivitate prin pădure.

într-o curte frumoasă. drumul nostru trece peste Valea Tărcăuţei. Admirăm spre nord sectorul montan. îngrijită. în timp ce pe stânga şoseaua este însoţită. Rămânând pe culmea principală. Fig. pe care mai înaintăm 2 km.zona de exploatare petrolieră şi bazinul depresionar Zemeş. Pe lângă comuna Tazlău trece drumul asfaltat 156 A. traversând afluentul său Peştiosu. al văii Tazlăului Sărat. după care-1 părăsim. angajându-ne într-un urcuş cu diferenţă de nivel de 300 m. pentru a ne înscrie pe cel din lungul pârâului Geamăna. până la care mai sunt 4 km. Moineşli . De la gura Şoimului trecem podul peste apa Tazlăului şi. 4. Traseul are în vedere traversarea jumătăţii sudice a Culmii Goşrnanu-Geamăna.satul Păltiniş . Fig.Valea Geamăna – Vârful Holmul Geamăna – Vârful Rachitiş . în .Asău) Lăsăm drumul care merge către obârşia Tazlăului. care de la Moineşti se lărgeşte considerabil şi face un cot puternic spre est pentru a pătrunde în Depresiunea Tazlău. La capătul şoselei asfaltate.5 km continuă cu drumul comunal şi apoi forestier din lungul Tazlăului. Cu cât ne apropiem de obârşia Geamănei. Continuăm drumul şi. la Asău. pe un drum forestier secundar. Comuna Tazlău . ne putem abate pe drumul forestier ce urcă pe Valea Goşmanului. spre cabana Ardeluţa. ori către aval. al cărei cântec de cetină în bătaia vântului se îngână cu murrnurul apei Tazlăului ce curge ceva mai jos. după circa 25 de minute.comuna Zemeş – pârâul Zemeş –Vârful Runcul Stânelor – pârâul Lespezi – pârâul Izvorul Alb . dispărut de mult în . poienile mai stăruie doar pe dreapta noastră. nu mai puţin lipsită de atracţie.. pe sub Plaiul Floaca. itinerarul lui Hogaş. Înainte de a părăsi Moineştiul. De la stâna de sub Holmul Geamănei. care ne scoate.laboratorul natural” de mare interes ştiinţific care este rezervaţia forestieră Goşman (a se revedea capitolul de vegetaţie). 5. a Goşmanului. în mijlocul cărora străjuie una din ctitoriile voievodului Ştefan. iar pentru a reface în sens invers. are în dreapta valea largă a Tazlăului. I. sub Goşman. unde ni se deschide o largă perspectivă. de unde drumul comunal se dirijează spre apa Tazlăului. La kilometrul 7 de la gura Geamănei facem la dreapta. foarte instructiv este să urcăm pe Dealul Osoiu (659 m). De aici până la cabana Ardeluţa ne continuăm drumul pe traseele 4 sau 5. se poate coborî în circa o jumătate de oră în valea Asăului Mic şi după încă 20 de minute la capătul liniei ferate înguste. Mai întâi străbatem o pădurice deasă şi întunecoasă de pin. Luând-o spre Ardeluţa.860 m Timp necesar . ce se înalţă în nord cu peste 200 m deasupra oraşului.11-12 ore Obiective . pe versantul stâng al văii.Valea Tazlău . imediat mai la vale se deschide pe dreapta o altă vale. după aproximativ 32 km. după 2. Mironescu. ajungând în Vârful Holmul Geamăna (1351 m).cabana Ardeluţa Diferenţă de nivel . după care ne angajăm într-un urcuş accentuat şi în 30 minute suntem în vîrf. iar în stânga fundul Asăului Mic. drumul se strecoară pe sub pădurea de fag. mai îngust şi puternic împădurit. care a lăsat în urmă ultimele case. în Tazlăul Sărat. după aproape 1 km. ne întâmpină poienile din Vârful Rachitiş. Schiţa traseelor de pe flancul estic al Culmii Goşmanu-Geamăna 5. poteca ce o urmăm spre nord-est.910 m Timp necesar . pe care îl învingem într-o oră şi jumătate. Cotul .Valea Rachitiş . vechi de aproape 500 de ani. care înainte de confluenţa cu Tarcăul se adânceşte într-un frumos defileu. până la gura Şoimului. pătrunzând.11-12 ore Obiective . după o oră şi jumătate de mers. la peste 1200 în în Runcul Stânelor şi Corbu.lumea umbrelor”.Culmea GosmanuGeamăna.comuna Asău Diferenţă de nivel .. din care se desprinde o şosea asfaltată ce străbate aşezarea în lungul ei şi care. până la gura Geamănei. având grijă să păstrăm cumpăna apelor. prin pădurea amestecată sau numai de fag. spre Goşman. Dacă timpul ne permite şi nu suntem din cale-afară de obosiţi.Tarcăului. cât are deasupra oraşului Comăneşti. ce se înalţă treptat spre nord de la 600 m. ajungem la casa scriitorului I. vom aborda traseele 3 şi 4. Suntem pe culmea interfluvială dintre izvoarele Asăului Mic şi cele ale pâraielor Negru şi Geamăna. din dreapta. cele din stânga ducând sigur. cunoscută de multe personalităţi ale literaturii noastre. una din cele mai tipice depresiuni subcarpatice din ţara noastră. situată pe culmea ce duce spre Vârful Rachitiş. ne întâmpină zidurile cu metereze şi contraforturi. Schiţa traseului 6 (Tazlăul Sărat . în valea Trotuşului. de calea ferată îngustă aflată încă în exploatare. 6. drumuri de sondă vin de pe ambii versanţi. În susul drumului.

pe traseul 5. prilej de a ne îmbogaţi cunoştinţele cu noi date etnografice şi folclorice. Continuăm drumul de culme spre nord şi după 20 de minute ajungem la un drum forestier ce pleacă în două direcţii: spre nord. până în comuna Zemeş. În capătul amonte al comunei ne angajăm pe unul din aceste drumuri. spre dreapta. De asemenea. dincolo de panorama oraşului. este binevenit. Se poate ajunge în comuna Tazlău şi pe varianta: sat Bolătău – pârâul Comanului . suntem în Vârful Runcul Stânelor (1269 m). Se impune şi aici un popas. cu aspect montan. şi după alte 15 minute. pe la est de Plaiul Floaca.amintit ne determină să reflectăm dacă a fost posibil ca în altă etapă a evoluţiei Tazlăul Sărat să fi curs spre Trotuş. cum au concluzionat cercetările geomorfologice mai noi. despădurit. pe care-1 evităm. şi spre stânga (vest). ce duce după aproximativ o jumătate de oră la Strigoiu. pe unde am urcat. Departe.comuna . ce însoţeşte albia pârâului Zemeş până aproape de obârşie. de pe valea Tazlăului Sărat. păstrând direcţia nord-vest şi după un scurt coborâş ajungem într-o poiană.comuna Tazlău Diferenţă de nivel . unde ajungem după alte 2-3 ore.satul Bolătău –pârâul Holm – Vârful Cracul Geamăna – Vârful Holmul Geamăna .H”-ul roşu. şoseaua asfaltată părăseşte fundul văii. sau urmărim mai departe culmea spre nord. când pe un mal când pe celălalt. un urcuş accentuat spre nord-vest ne scoate după 30-40 minute în culme.1000 m Timp necesar . Întoarcerea o putem face pe acelaşi drum de culme sau coborâm pe o potecă bine întreţinută în valea Izvorul Alb.jumătatea sudică a Culmii Goşmanu-Geamăna şi comuna Tazlău. În amonte. în 30 de minute ajungând la drumul forestier care ne va duce la Tazlău. care ne va scoate după încă 45 minute în culme. Până aici drumul este comun cu al traseului 6. urmăm culmea spre nord-nord-vest. a culmii subcarpatice a Pietricicăi (740 m). prilej de odihnă şi orientare. pe pârâul Piciorul Scurt. De aici. se vede creasta zimţată. După încă o oră de mers. pentru a coborî în Valea Tarcăului. spre sud-vest se deschide larg depresiunea intramontană a Comăneştiului. după două ore şi jumătate ajungem în comuna Zemeş. Cei aproximativ 15 km câţi mai sunt până în comuna Asău pot fi parcurşi a doua zi. ca după o oră să ajungem în Vârful Holmul Geamăna (1351 m). pentru a trece. pe traseul 5. atât de bogate în zonă.sau mergem mai departe pe culme. acoperită cu pădure de molid. Aici ne putem hotărî dacă ne continuăm traseul propus şi coborâm în valea Geamăna . pe pârâul Holm.comuna Zemeş . trecând mai întâi printr-o poiană. iar la vest şi nord-vest sunt vârfurile din ce în ce mai înalte ale Culmii Goşmanu-Geamăna. cu pantă mereu mai accentuată. deşi pădurea de molid ne închide orizontul. De la Lucăceşti se parcurg circa 10 km pe şoseaua asfaltată ce însoţeşte apa Tazlăului Sărat. lăsăm în stânga albia pârâului Holm şi urmăm o potecă. Moineşti . al văii. spre nord-vest. prilej de a încerca să surprindem câteva din elementele specifice localităţii. coborând direct pe flancul estic al Dealului Osoiu sau revenind în Moineşti. timpul poate fi considerabil scurtat dacă cei 27-28 km de drum asfaltat sunt parcurşi cu un mijloc de transport auto.Valea Geamăna . Un scurt popas. iar după încă 500 m să nu se abată spre dreapta. 7. ce ne va duce tot la Tazlău . dacă ne hotărâm să ne cazăm la una din gospodăriile ce însoţesc valea pe tot traseul. Iubitorul de înălţimi va lăsa şoseaua şi se va angaja înainte. imediat la sud. în valea Geamăna şi mai departe în comuna Tazlău. sau a curs ca şi astăzi. Pentru a porni pe traseul propriuzis este necesar să ajungem în cartierul Lucăceşti. unde se face joncţiunea cu traseul 5. Traseul se scurtează dacă se evită escaladarea vârfurilor Cracul Geamăna şi Holmul Geamăna. având grijă ca după circa 500 m să nu se abată la stânga. acolo unde valea Tazlăului Sărat se îngustează secţionând un orizont mai dur al gresiei de Lucăceşti. După circa 30-40 minute de la părăsirea şoselei. cum a considerat marele geolog Sava Athanasiu. lung de aproape 6 km. căci ni se deschide orizontul în toate direcţiile. mergând pe la est de Plaiul Floaca (1216 m). Pentru informaţii. ce coboară în pârâul Lespezi şi apoi în valea Izvorul Alb. putem apela la ciobanii de la stâna situată puţin mai jos. trecând prin alte două mici sectoare de îngustare a văii. Din poiană putem coborî în pârâul Geamăna. De aici până în satul Păltiniş mai sunt de mers 15 minute. este Dealul Măgura (694 m) din capătul nordic al Culmii Berzunţ. livezi şi fânaţuri până în centrul satului Bolătău. păstrând-o cu grijă după . Mergând pe jos. pe flancul estic al culmii. la cabana Ardeluţa. de această dată mai lung.. valea se lărgeşte din nou şi este însoţită de case. cale de 50-60 minute. spre est şi sud-est. împădurit până-n vârf.14-15 ore Obiective . pe un alt afluent ce vine pe la est de Plaiul Floaca. sub Vârful Cracul Geamăna (1442 m). cu versanţii brăzdaţi de drumuri de acces către numeroasele platforme de prospectare şi exploatare a petrolului.caz în care o luăm către sud-est şi după 15-20 minute ajungem la un alt drum forestier. spre Tazlău. situată într-un sector depresionar. pe culme. Popasul necesar se poate face după ieşirea din Zemeş.

folosind eventual calea ferată îngustă sau un mijloc auto. de 745 m. a cojocăritului. Păstrăm mai departe poteca de culme şi după încă 20-25 minute ajungem din nou într-o poiană. spre vest. Părăsim valea Asăului. pe pârâul Pietrosu. prin pădure de brad.N. De aici mai sunt 9 km până la cabana Ardeluţa. situată pe D. Din comuna Brusturoasa. Drumul însoţeşte valea până în comuna Balcani. după trei sferturi de oră ajungem în Vârful Rachitiş (1279 m). în 10-15 minute ajungem în Vârful Muntele Aluniş (1343 m). 9. putem admira tehnica sculptării în lemn şi piatră. până în Dealul Balint.Valea Camânca . Acesta ne va duce la cabana Ardeluţa. după o oră şi jumătate.8-9 ore Obiective . 6. Noi vom aborda poteca din dreapta şi. ajungem la confluenţa cu Trotuşul. după aproximativ o oră de urcuş. Fig.sat Frumoasa. de . şi acesta face o legătură mai uşoară între culoarul Trotuşului de pe latura sudică a Munţilor Tarcău şi valea Bistriţei de pe latura opusă.satul Păltiniş – pârâul Pietrosu . iar după circa 12 km. să nu ne abatem spre dreapta. de la Păltiniş putem continua drumul pe valea Asăului în sus. pe un drum ce depăşeşte şaua joasă. ce separă sectorul superior al văii Camânca de Obârşia Tarcăului.Şaua Balintului – pârâul Merişor -cabana Ardeluţa Diferenţă de nivel . având valea Asăului în dreapta şi a Răchitişului în stânga.cabana Ardeluţa Diferenţă de nivel .Roznov .Piatra Neamţ. Grinduşu-Ciudomâr.938 m Timp necesar .Muntele Aluniş – pârâul Agăs comuna Agăş Diferenţă de nivel . însoţit permanent de frumoasele gospodării ale localnicilor.Ghimeş-Făget. până sub Vârful Grinduşului. Comuna Brusturoasa .9-10 ore Obiective .Golul Rădvanu .Valea Ţapului – Vârful Ţapului – Vârful Grinduşu . 12 A şi calea ferată Comăneşti .trecerea din bazinul hidrografic al Trotuşului în cel al Tarcăului. în comuna Agăş. veche îndeletnicire în zonă. încă aproximativ 32 km. cu altă poiană. într-o poiană cu stână. ajungem în Vârful Grinduşu (traseul 10).700 m Timp necesar . De asemenea. lăsând Vârful Balint la est. în bazinul Asăului Mare. ne abatem spre stânga şi în scurtă vreme vom ajunge pe culme. pe culme. urmăm în susul Tarcăului drumul carosabil cam 6 km. lăsăm în stânga noastră sectorul de obârşie al Camincăi. Vom avea grijă ca din piciorul de culme. la drumul forestier. ajungem la stâna din poiana Golul Rădvanului. De aici vom părăsi culmea principală. 10. De aici. pentru a ne angaja costiş pe versantul din dreapta. Dacă urmăm culmea spre vest. pentru a coborî în valea Comanului. Acest traseu poate constitui o primă etapă a unei drumeţii mai îndelungate. Comuna Asău . 10 şi 11. la Păltiniş. trecând mai întâi prin satul cu acelaşi nume. După 30-40 minute. de fapt Piciorul Camâncăi. până în valea Agăsului. din lungul Tărhăuşului şi Tărcuţei. de sub Vârful Balint. angajându-ne pe un drum lateral.Escaladarea celei mai înalte culmi. Ca şi traseul 12. la vest de Vârful Balint (1269 m). Pe acesta. dintre bazinele hidrografice ale Tazlăului Sărat şi Tazlău. loc de întîlnire cu traseul 5. parcurgem cea mai mare parte a traseului în lungul văii Camânca. De la cabana. În vale vom ieşi la capătul amonte al drumului forestier de pe Merişor. După ce mai urcăm 1 km de la capătul drumului forestier. mult împins spre vest. îi reducem mult durata. pe traseele 4.zonele etnografice Asău şi Agăş Până la Păltiniş. la 1200 m. Schiţa traseelor din zona cabanei Ardeluţa Străbătând acest drum cu un mijloc auto.Balcani . Ajunşi la obârşia pârâului. până la gura Ţapului. parcurgem în sens invers traseul 6. ca şi singura moară de apă care s-a mai păstrat în funcţie până astăzi pe această vale. vom întâlni mai întâi un grup de cabane forestiere. de unde se pleacă în mai multe direcţii. având ca punct terminus cabana Ardeluţa. se ajunge în comuna Tazlău. Mergând mai departe spre sud. Cabana Ardeluţa .1000 m Timp necesar . păstrând culmea spre nord-est.Piciorul Camâncăi – pârâul Merişor . la gura Tisei. dar continuăm urcuşul pe firul apei încă 45 minute. Dacă suntem pregătiţi pentru o drumeţie de mai multe zile. acoperit până sus cu pădure de brad în amestec cu pâlcuri de fag.11-12 ore Obiective . Din satul Bolătău ne angajăm spre est. trecând prin satul Frumoasa. unde dă în şoseaua asfaltată 156 A Moineşti . din depresiunea subcarpatică a Tazlăului. În drumul nostru. vom coborî în pârâul Merişor. în sensul nostru de mers. timp de aproximativ 3 ore. drumul se sfârşeşte. pe un drum forestier lung de 16 km. coborâm pe un picior secundar. 8. urmându-1.

Cu cei peste 1600 m ai săi şi prin aspectul de masiv larg rotunjit. pe o poteca ce trece mai întâi prin afiniş.Valea Bolovănişului Diferenţă de nivel . Dacă-i vreme senină. urcând şi coborând. cu vârfurile Rachitiş. ce iese în Piciorul Rădvanului. spre sud şi apoi spre est. Urcuşul este când pieptiş. fără a uita să păstrăm . După circa trei sferturi de oră.H” de hotar.Tărcuţa – Vârful Locul lui Mihai – Vârful Bolovanu Mare . fiind greu accesibil. spre est şi nord-est. ni se etalează spre sud şi vest întreaga vale a Tărhăuşului. Din şa. urmăm culmea spre Grinduşu. trecem apoi pe lângă cabanele forestiere de la gura Tisei şi ajungem la gura Ţapului.Escaladarea celei mai înalte culmi. Încântă policromia . Ciocanul. după cinci minute. cu casele înşirate până aproape de obârşie. coborâtă prin eroziunea regresivă a afluenţilor de obârşie ai Tărhăuşului şi Tarcăului. Sus. afluent al Tărcuţei. Se mai văd încă urmele tranşeelor din primul război mondial. traversând mici înşeuări sau ocolind mărunte bâtci. peisajul este cu totul altul faţa de ceea ce am cunoscut până aici. afluent al Bolovănişului trotuşan.Valea Ţapului – Vârful Ţapului .12-13 ore Obiective . acesta din urmă fiind continuarea spre nord a Culmii Grinduşu-Ciudomâr. ca să evităm urcuşul destul de accentuat până în vârful cu cota 1601 m. mergem numai prin pădure masivă. ce se strecoară prin afiniş şi molidiş mărunt şi după numai zece minute ajungem în şaua joasă.. Murgoci. care are în vedere trecerea din valea Tarcăului în valea Trotuşului prin afluenţii lor Tărcuţa şi Tărhăuş. având valea Camâncăi în dreapta. retezată brusc de Valea Tărcuţei. Bolovanu Mare . Lăsăm drumul de căruţe din şa în urmă şi căutăm poteca ce intră în pădure. De la stână poteca mai coboară încă. Cabana Ardeluţa . iar către nord-vest şi nord vârfurile Bolovanu Mare (1569 m) şi Ardelea (1589 m). După zece minute. care ne reamintesc jertfele prin care s-a realizat Marea Unire. pe Piciorul Camâncăi. precum şi unii torenţi de la obârşia Tărhăuşului. de unde coborâm în pârâul Merişor. adică până în Vârful Ţapu. ocolind mai întâi un fânaţ împrejmuit cu gard de răzlogi şi dînd apoi într-un alt fânaţ. căutând poteca ce se îndreaptă spre est. poteca urcând fie pe versantul dinspre Tărhăuş. cu o diferenţă de nivel de 600 m faţă de capătul drumului forestier. drumul de tractor se termină brusc.H”-ul de hotar silvic. tăiat de drumul de căruţe din Şaua TărhăuşTărcuţa. urmat de molidiş tânăr şi de pădure masivă. cu stână de vite. principalul obiectiv al traseului. După două ore de urcuş anevoios. fără a parăsi linia de creastă. fără vizibilitate. mai ascuţit şi împădurit până sus încât. şi a celei mai frumoase culmi. coborâm pe o cărare îngustă. molidiş mărunt şi afiniş identificăm cu greu borna ce materializează cota maximă. este comună cu a traseului 10. Departe. semn că ne aflăm deja pe Vârful Ţapu (1640 m). pe unde trece poteca de culme. Coborâm continuu. în traseul 9. După ce am identificat din Vârful Ţapu principalele masive ce se profilează în cele patru zări. ce se menţine pe curba de nivel. cu numeroase posibilităţi de a devia spre bazinul Camâncăi din est sau al Tărhăuşului din vest. Nu recomandăm continuarea drumului spre Vârful Ciudomâr. o culme secundară ce coboară din Vârful Ţapu. urmărim profilul superior al Culmii Goşmanu-Geamăna. Vârful Ţapu constituie terminaţia nordică a culmii unitare Grinduşu-Ciudomâr. ce depăşesc cu puţin nivelul mediu al culmii.1000 m Timp necesar .. pe piciorul dintre Obârşia Tarcăului şi Camânca. la care râvnim de la plecare.unde ne abatem la dreapta. coborâm puţin pe versantul dinspre pârâul Tărhăuş la un drum de tractor. dar înainte de Vârful Ciudomâr (1649 m). când mai domol. 11. La capătul drumului forestier. timp de 30-40 minute coborâm continuu. pe care mai mergem o jumătate de oră. prin pădure masivă sau prin rarişti de molidiş. lăsăm pârâul principal şi ne angajăm pe un afluent din stânga. pe care nu lipseşte obişnuitul . De aici. sub care îşi au izvoarele Hanul.Şaua Tărhăuş . ajungem în şaua de sub Vârful Balint. Ceva mai la sud. încheind circuitul. spre sud-sud-est Vârful Grinduşu. de la stână.Locul lui Mihai-Budacul Mare. Goşman. Din Vârful Grinduşu ne întoarcem. străpunsă de Valea Tărcuţa. în felul acesta parcurgem şaua joasă dintre Ţapu şi Grinduşu. şi după cca un sfert de oră ajungem într-o poiană. Pintenu. într-o poiană. Printre tufe de ienupăr. a locuitorilor din satul Tărhăuş (localnicii îi spun Tarhauş). să se asocieze cu ienuperi şi afini. deşi cel mai înalt din întreaga regiune (1664 m). pe pârâul cu acelaşi nume. Grinduşu-Ciudomâr. formată între obârşia pârâului Ţapu şi un afluent de obârşie al Tărhăuşului. molidişul începe să-şi reducă talia. Într-o oră suntem pe Grinduşu. Suntem în punctul de joncţiune al traseului nostru cu traseul 12. Din Vârful Ţapu. la limita pădurii cu un parchet apărut în urma doborâturilor de vânt. se pierde în nivelul general al culmii. reperăm cu uşurinţă releul de televiziune. pe aceeaşi culme principală. care ne va duce după trei sferturi de oră de urcuş în vârful cu cota 1465 m. noi cotim spre dreapta pe o poteca ce ne scoate. fie pe cel dinspre Hanu şi foarte puţin pe piciorul interfluvial. Prima parte a drumului nostru.

De sub el drumul se bifurcă: cel pe care am venit noi înconjură vârful pe la sud şi est. pentru a duce în jos.Valea Tărcuţa . adică o oră de mers continuu. mai avem de parcurs doar 3 km. iar după încă două ore facem joncţiunea cu D. iar la sud de cota maximă din Grinduşu se profilează conturul releului de televiziune. relieful devine mai evazat. Zăbovim doar câteva minute.Valea Tărhăuş . Această zonă a traseului şi de fapt întregul sector vestic al Munţilor Tarcău. geometria gardurilor cu răzlogi din jurul sălaşelor. după alte 10 minute de urcuş pieptiş şi încă 20 de minute de drum uşor de versant. ne angajăm pe traseul 11. după ce lăsăm în stânga o potecă ce duce în afinişul din Vârful Ţapu. apele Tărcuţei curg printr-un canal adânc de 25-30 m. Lăsăm în urmă cătunul Ardeluţa şi după 2 km de la cabană ajungem la gura Tărcuţei.1465 m . prezintă mare interes turistic. ce . a unei păduri de conifere. dăm în drumul forestier de pe pârâul Vancea. într-o oră suntem la drumul forestier. sărind în cascade şi repezişuri. spre cabana Ardeluţa. cu aceeaşi altitudine . tăiat în gresii oligocene de Fusaru. vom coborî de pe culme pe sub clina sudică a Bolovanului Mare. se văd printre vârfurile brazilor turlele schitului de la Tarcău. Din şaua amintită putem ajunge la Ghimeş-Făget şi pe o variantă de culme. unde-şi au sorgintea. Cabana Ardeluţa .Tarcău. înainte de a ne avînta pe Tărhăus la vale. La început tăiată în versant. Încă 4 km şi. apele se scurg zgomotos. ambele la obârşia Bolovănişului tărcăuan. Atât Locul lui Mihai cât şi Bolovanu Mic şi Bolovanu Mare sunt excelente puncte de belvedere. spre Trotuş. cu slabe inflexiuni. Până în şa avem de urcat aproximativ 200 m diferenţă de nivel. Este calea cea mai lesnicioasă care ne poate duce din valea Tarcăului în valea Trotuşului. nu înainte ca apele sale să se mai arunce într-o ultimă cascadă. cu miros de răşină. de unde am venit. In fînaţul de pe dreapta drumului facem un scurt popas. Mai sus se lărgeşte brusc. de defileu. de unde. înainte de a ajunge la şoseaua Ardeluţa . pentru a întâlni poteca la contactul cu pădurea. privind înapoi. care duce în pârâul Hanului şi al Tărcuţei. care ne reţine câteva momente. pe un drum ce coboară vreme de 10 minute şi ajunge într-o şa din care se desparte un alt drum. După numai 2 km valea se îngustează în gresie masivă de Tarcău. Continuându-ne traseul propus. iar mai sus de confluenţa cu Căşăria. pentru a ajunge în vârful cu cota 1465 m. 12 A şi calea ferată Comăneşti . la circa 150 m de confluenţă cu Lăzăroaie. recunoscută după linia ei aproape dreaptă. impus de gresia masivă de Tarcău. trece pe la vest de Bolovanu Mare şi coboară apoi în Brateşul unguresc. valea capătă un profil îngust. ne angajăm pe drumul ce urcă în Şaua Hanu (Tărcuţa)Tărhăuş. orizontul se luminează oferindu-ne dinspre sud-est profilul Vârfului Locul lui Mihai. aproape pe limita cu pădurea. Ne continuăm drumul spre nord. pe sub Bolovanu Mare (1569 m). Trecem de cantonul silvic şi avansăm pe drumul forestier de pe această vale.N. lăsând. poteca urmează apoi piciorul dintre pâraiele Vancea şi Lăzăroaie.ca şi precedentul. după un binevenit popas. ca să avem în faţa noastră Vârful Bolovanu Mic (1498 m). Noi ţinem drumul ce urmăreşte culmea principală şi. printre care se strecoară drumul de culme largă. Ne angajăm pe drumul forestier din lungul Bolovănişului. un peisaj deosebit de pitoresc în care rezultatele muncii omului se îmbină fericit cu elementele cadrului natural. de unde se continuă pe culme. bine întreţinută. după care ne îndreptăm spre nord. la gura Lăzăroaiei. Bolovănişul scapă din încorsetarea stîncil.Şaua Tărcuţa-Tarhăuş .fânaţurilor. ca de altfel întreaga culme care le uneşte. Înainte de confluenţa cu pârâul Jgheabul Larg. Înainte de sfârşitul drumului forestier de pe Hanu (obârşia Tărcuţei).Ghimeş-Făget. în valea Bolovănişului tărcăuan. Pentru aceasta. luând aspect de chei. trei sferturi de oră prin fânaţuri şi încă o jumătate de oră prin răcoarea plăcută. care reeditează morfologic şi peisagistic valea Bolovănişului din aval. împădurită până sus. Înapoi. Locul lui Mihai şi Ţapu. După o oră de coborâre continuă. căi lesnicioase de legătură între aşezările care adesea urcă până spre obârşia văilor. de data aceasta cea mai spectaculoasă. după un drum de aproape 3 km. grupul de cabane forestiere. cu urme de căruţe.trecerea din bazinul Tarcăului în cel al Trotuşului. De pe Locul lui Mihai. afluenţii săi de obârşie răsfirându-se în evantai sub vârfurile Bolovănişul Mic. cu orizontul larg deschis datorită despăduririlor de la partea superioară a culmilor. în timp ce o potecă urcă prin fânaţ în Vârful Bolovanu Mic. Chiar la confluenţă. numai prin pădure.620 m Timp necesar . 12. reperăm în fundal culmea prelungă Grinduşu-Ciudomâr. unde ne intersectăm cu traseul 11.6-7 ore Obiective . pe aproximativ 2 km.comuna Ghimeş-Făget Diferenţă de nivel . printr-o şa joasă de numai 1280 m şi care nu presupune un efort deosebit în cazul când cei aproximativ 20 km de drum forestier sunt parcurşi cu un mijloc auto. având drumuri şi poteci accesibile.

Mergând mai departe spre sud-sud-vest. pentru ca în curând să descindem în plaiurile dinspre obârşia Bicăjelului şi izvoarele pârâului Iavardi. 7. alte 10 minute. cale de 15-20 minute.Şaua Fagului (Biucavaş) Diferenţă de nivel .Muntele Lung – Vârful Preluci – Vârful Cipchieş Smida Floarei . coboară în serpentine în ambele sensuri. ne vom îndrepta mai întâi spre nord-vest. cu o carieră abandonată pe versantul stâng. cu aspect de uluc depresionar. parcurgând acelaşi peisaj de fânaţuri presărate cu sălaşe şi pâlcuri de pădure. După încă 10 minute. din şa. având în stânga un fânaţ cu câteva sălaşe. spre dreapta. se înşiruie câteva cabane forestiere. până aproape de obârşia Brateşului urmăm drumul forestier pe aproape 15 km.Gura Tarcăului Diferenţă de nivel . a doua zi urmând drumul spre cabana Piatra Singuratică. cealaltă parte a traseului se menţine la nivelul culmii de cumpănă dintre bazinul Tarcăului la est şi al Bicazului la nord şi vest. pe Muntele Lung. trecem pe la Teiuş. având bazinul Aprieşului în stânga şi al Pârâului Sec în dreapta. care. Fig. pentru a ajunge după trei sferturi de oră în satul Rachitiş. spre sud-vest. 13.Valea Rece – Vârful Cotului . De la bifurcaţie până aici drumul fiind comun cu al traseului 13. din care unul aparţine Brateşului.1020 m Timp necesar . sub care.15-16 ore Obiective . de asemenea mai larg al văii. ajungem după încă 40 minute într-un plai larg. ce domină ulucul la vest. Continuându-ne traseul propus. ne angajăm pe drumul de pe Brătişel. Până în cătunul de la confluenţa Brateşului cu Brătişelul şi mat departe. suntem . pentru ca din poiana de sub vârful cu cota 1547 m să ne îndreptăm spre stânga. de unde ni se oferă întreaga perspectivă a văii Trotuşului. ne deplasăm în unghi drept către vest.Muntele Lung Din vârful Cotului se poate coborî pe o potecă spre sud. Gospodăriile cătunului de la confluenţă se înşiră liniştite pe fundul celor două văi alungite către nord şi către sud. Traseul poate fi efectuat în cel puţin două etape. Timp de 20 de minute urcăm uşor ca apoi. cu numeroase sălaşe unde poteca se bifurcă. pe un alt afluent de obârşie.8-9 ore Obiective . Ca atare. poteca se lasă pe firul afluentului Brătişelului şi începe să urce aproape pieptiş. aici ne vom alege locul de tabără. după acest sector mai odihnitor. spre sud. cu aceeaşi direcţie vestică. ne îndreptăm spre sud şi în 15 minute suntem pe Vârful Budacul Mare (1447 m). şi nu mergem nici 100 m. care ne va duce în Şaua Fagului. Mai rămâne de coborât.ne prilejuieşte un admirabil tur de orizont. deasupra văii Trotuşului. de pe Valea Rece. care până la confluenţa Brateşului cu Brătişelul ne solicită circa două ore. şi într-o oră de urcuş prin pădure suntem în şaua dintre bazinul Brateşului şi cel al Văii Red.Bolovanu Mare din nordul culmii.1080 m Timp necesar . iar Culmea Muntele Lung. Păstrând culmea. în dreapta noastră. din capătul sudic al Muntelui Lung. ori spre stânga. Satul Brateş . Ajunşi în poteca de culme. păstrăm culmea şi direcţia generală către vest şi. terasată. în general largă. poteca va sfârşi în drumul de legătură dintre bazinele Dămucului şi Văii Reci. după încă 40 minute. ajungem în Vârful Tohanu (1311 m).trecerea din valea Tarcăului. să mergem pe un tăpşan aproape orizontal. ni se desfăşoară în aproape toată lungimea. pentru a ajunge la confluenţa Bolovănişului cu Trotuşul. pajiştile şi fâneţele sale presărate cu numeroase sălaşe (odăi). zonă largă. Cu excepţia drumului forestier din lungul Brateşului. unde cu câteva decenii în urmă se mai puteau vedea vestigiile fostelor pichete de graniţă. având grijă să nu părăsim linia de culme. Schiţa traseelor din zona Valea Tarcăului . care se abate în stânga. spre Munţii Hăşmaş. iar celălalt Brătişelului. La 10 minute de la plecarea din satul Brateş. este Bobeica.Piciorul Runcului . Traseul poate constitui o primă etapă a unei drumeţii ce are în vedere şi abordarea Munţilor Hăşmaş. La kilometrul 6 ajungem într-un alt sector. ajungem. spre drum. peste Muntele Lung. din Hăşmaş. pe o potecă largă ce se menţine pe un picior încadrat de doi afluenţi. ce în sectorul Locul lui Mihai . Traversăm drumul.Valea Brateşului . 14.Valea Brateşului .Şaua Brateş . ne angajăm spre sud.Muntele Lung şi Măgura Tarcău. după care ne abatem la stânga. spre dreapta. Lăsând în stânga capătul drumului forestier ce urca pe Aprieş. urcând uşor spre Vârful Cotului (1556 m). Vom continua pe poteca ce se îndreaptă către vest. cu cabana de vânătoare şi pepinieră silvică.Măgura Tarcău . iar înainte de a ajunge la confluenţa Brateşului cu Brătişelul depăşim poiana de la gura Meletausului. pe un afluent de obârşie. de aici. puternic poienită. Mergem încă o oră de la confluenţă pe Brateş în sus şi cu aproximativ 500 m înainte de capătul drumului forestier. în centrul comunei GhimeşFăget. Satul Braieş . cu pâlcurile de pădure. după o oră.

care din Cipchieş se dirijează către est. un izvor ne oferă posibilitatea de a ne reface rezervele de apă. datorită voinţei omului. spre nord. ca nişte tentacule.. Hăşmaşului Mare şi Fratelui. valea Bicazului cu cariera de la Tepeşeni. se continuă spinarea înaltă şi largă a Muntelui Lung. către Vârful Muntele Lung. a cărei monotonie este întreruptă de stâncăriile din Piatra Luciului şi Bâtca Neagră. la nord-est. la stânga Bolovanului Mare se află vârful Ardelea (1589 m) şi mai la stânga Măieruşul (1454 m). ce lasă în dreapta noastră vârful greoi. pe versantul dinspre Asău. viitorul nostru obiectiv de pe traseu. de intersecţie a bazinelor Brătişelului şi Asăului. iar dincolo de valea Brătişelului. nu înainte de a trece printr-un fânaţ în care. avem grijă să ne dirijăm imediat spre dreapta pentru a nu devia de la traseu pe piciorul ce coboară în pârâul Băţului. monument al naturii ocrotit de lege. ajungem la stâna din Vârful Smida Floarei (1322 m). o pată întunecată. un peisaj din nou încântător. vom coborî într-o şa joasă.sub abruptul Muntelui Lung. Masivul Munticelu.de hotar silvic. împrejmuită de un gard cu răzlogi. trecând prin aceleaşi pajişti încântătoare. pe când noi va trebui să păstrăm cărările ce se menţin pe culme. după o eventuală tabără de o noapte pe Vârful Cipchieş sau în zonă o constituie drumul către Măgura Tarcăului şi Gura Tarcăului. peste valea Aţei. aproape în întregime despădurită. dincolo de valea Dămucului. Această ultimă parte a traseului. începein să coborâm dând într-o potecă largă ce vine de la Muntele Lung şi duce la Preluci. cariera de calcar de la Bicaz-Chei. reperăm cocoaşele de dromader ale Măgurei Tarcăului. cu 50 m mai jos de cărare. cât şi spre pârâul Asăului. pe care-1 parcurgem în circa o oră. Nu avem de ales. la sud-vest. şaua joasă dintre vârfurile Cotului şi Bolovanu Mare. Spre capătul sudic al Vârfului Preluci (1388 m) intersectăm traseul 15. dar pe sub culme. un afluent al Dămucului. sub Preluci. A trecut aproape o oră şi jumătate de când am părăsit cătunul de la poale. pajiştile şi fâneţele se insinuează adânc. Vârful Muntele Lung (1449 m). căutând . Culmea Dămucului şi Hăşmaşul. Din Smida Floarei. spre vest. Noi urmăm drumul de căruţe ce trece pe sub Vârful Preluci. de unde am venit. Din Vârful Muntele Lung. având în dreapta fundul Aţei. unde cărările se împrăştie în evantai. ca să coboare pe pârâul Glodului în Valea Dămucului. Ne continuăm traseul spre nord. spre fundul Brateşului. ţinând cărarea de culme ce şerpuieşte prin splendide pajişti montane în care. cu conturul clar al Pietrei Singuratice. la culme. a cărei limită superioară a coborât mult în altitudine. Mai avem de urcat încă o jumătate de oră pentru a trăi încântarea dată de cucerirea unei culmi şi de priveliştile ce ni se oferă cu largheţe către valea Dămaucului sau mai departe şi către valea Tarcăului. Aici pajiştile sunt atotstăpânitoare. petele albe înşiruite de la nord la sud sunt în mod sigur abrupturile estice ale Hăşma-şului Negru. Într-o jumătate de oră suntem lângă Vârful Preluci. iar dincolo de valea Bicăjelului. sub . nu se ştie de când. larg rotunjit. numit de localnici Brateşul Unguresc. traversată de traseul 13. iar pentru a ajunge în Vârful Muntele Lung vom urca circa o jumătate de oră. deşi interesantă. pe fondul verde din lunile de vară albul margaretelor (Chrysanthemum leucanthemum) contrastează cu roşul carmin al trifoiului (Trijolium medium) şi cu albastrul azuriu al genţianelor (Gentiana autriculosa). trădează stâna de sub Crăcăoaş. de unde după încă o oră. sub noi şi spre est cătunul de la confluenţă. Tot drumul parcurs de la capătul sudic al Vârfului Preluci şi până în Cipchieş se suprapune traseului 15. O altă etapă a traseului nostru. către partea sudică a Ceahlăului. ajungem după o oră în Bâtca Prelucii (1216 m) şi după încă o oră în Măgura Tarcău (1492 m). Atât spre Brateş. în pădurea de conifere. care de aici se îndreaptă către vest. cu a sa culoare roşie-purpurie şi miros discret de vanilie. prin pădure de conifere sau prin ochiuri de pajişti şi fâneţe.H” . din Cipchieş co-borîm într-o jumătate de oră în drumul ce duce din pârâul Smida în Ivaneş. de la plecarea din punctul unde am făcut turul de orizont. iar în stânga afluenţii de la obârşia Asăului. de data aceasta de urcuş. căci toate duc sus. poienile cu stâne din Crucea Roşie. însă cu atenţie. Ţinem cumpăna joasă dintre bazinele Aţa şi Băţu. de la care şi-a luat numele intreaga culme. după un sfert de oră ajungem la obârşia pârâului Aţa. În Vârful Cipchieş orizontul este larg deschis spre nord şi vest. Urmărim în continuare culmea principală. Spre sud. al Glodului sau Crăcăoaşului (1439 m). afluent al Aţei. În această idee. şi a jungem la Vârful Cipchieş (1357 m). pe versantul dinspre Aţa. deoarece o potecă rămâne pe versantul estic al culmii şi va duce în Brătişel sau în pârâul Icoanei. După 10 minute. timp de 10 minute mergem prin pădure şi. ne apare mai întâi Culmea Dămucului. ce duce până la Vârful Cotului. doar din loc în loc molizi singuratici sau pâlcuri de molidiş. căci trece prin Vârful Măgura Tarcău. ieşiţi la lumină. Surpriza ne-o oferă însă orhideele şi mai ales sângele voinicului (Nigritella rubra). având înaintea noastră o zi buna de mers. Facem un popas şi cu harta turistică la îndemână încercăm să identificăm obiectivele din jur. păstrând cu stricteţe culmea. în ultimul plan. foarte aproape. coborând în pârâul Smida şi apoi în valea Aţei. care este al traseului 16.

Pe Smida drumul forestier urcă uşor. Ici. ajungem la D. care rămâne în stânga noastră. De fapt până dincolo de confluenţa Aţei cu Smida.Şaua Cipchieş . de pe valea Aţei. putem urma către aval drumul comunal din lungul Dămucului care ne scoate spre D. colo. pe drumul spre Ivaneş. tocmai la obârşie. pe care-1 vom părăsi după mai puţin de 1 km. vestigiile fundaţiilor unor ferăstraie hidraulice care funcţionau aici pe la sfârşitul secolului trecut. După două ore de la gura Aţei trecem pe la Cujbe. Traseul oferă posibilitatea de a se ajunge pe cea mai scurtă cale în Munţii Hăşinaş. dar şi în Măgura Tarcău. pot opta şi pentru această parte a traseului. după ce parcurgem 8 km. printre păşuni şi fâneţe.care-şi avea sălaşele Nechifor Lipan. drumul comunal ne pune mai întâî în legătură cu traseul 15. 15. Dămucul confluează pe stânga cu pârâul Frunţii. Ajunşi la gura pârâului Glodu. cu direcţia generală nord-est şi o durată de 2-3 ore. personajul sadovenian.Smida Floarei -Valea Ivuneşului . Urcând uşor la început şi apoi pe o pantă ceva mai accentuată. lăsând Vârful Preluci la vest. în cea mal mare parte forestier. din care 17 km de drum carosabil. cale de acces peste Culmea Dămucului spre Hăşmaş. la care vom ajunge după o oră. îl putem urma spre amonte. de sub cabana Piatra Singuratică. sau cu traseul 13. mai jos. poteca pe care am venit dă în drumul de la Ghiciminiş. fără posibilităţi de orientare. de unde ieşim în plaiurile din Curmătura. Este punctul de intersecţie cu traseul 14. 12 C. cu altitudine de 1012 m. 12 C. în valea şi satul Ivaneş. nu înainte de a trece pe la gura Ivănoşelului. cu posibilităţi de orientare şi pe vreme fără soare. în jos.N. poteca se menţine de la o vreme la altitudine constantă pe versantul dinspre Aţa. în Şaua Fagului. după o jumătate de oră pe drumul din lungul Dămucului. făcându-se legătura cu traseul 16.N. deşi lateral. pădurea se răreşte. sau de la cabana Ardeluţa. La mică distanţă. În punctul de plecare. drumul respectiv ne duce. Drumul forestier din lungul Aţei parcurge pe circa 12 km una dintre cele mai lungi văi afluente ale Tarcăului. continuând cu unul de căruţe care ne scoate în şaua joasă dintre vârfurile Cipchieş şi Smida Floarei. După încă o jumătate de oră.comuna Bicaz-Chei Diferenţă de. Pe pârâul Frunţii în sus. poteca ne conduce mai mult prin pădure decât pe loc deschis. Gura Aţei . Valea Aţa . din D. unde suntem de fapt în comuna Dămuc.Valea Aţei – Vârful Cipchieş –Vârful Preluci – Pârâul Glodului . poteca trece în exclusivitate prin pădure masivă.6-7 ore Obiective . în lungul văilor Aţa şi Ivaneş. după circa 8 km. Aproape de vârf. nivel . în sus. unde se mai văd. De la confluenţă.trecerea din valea Tarcăului în valea Bicazului. în Şaua Fagului să facem joncţiunea cu traseul 13. Mergem în lungul albiei Glodului timp de două ore şi jumătate pentru a ajunge în drumul comunal din lungul Dămucului. luând-o spre stânga pe o potecă ce urcă în Vârful Cipchieş (1357 m).comuna Dămac Diferenţă de nivel . la mica distanţă.trecerea din valea Tarcăului în valea Dămucului şi Munţii Hăşmaş. pomi fructiferi sălbăticiţi ne amintesc de gospodăriile înjghebate pe această vale de primii antreprenori forestieri. se suprapune traseului 16. turiştii încercaţi. sau spre Bicaz. destul de greu însă. În valea Bicăjelului culmea înaltă a Hăşmaşului o vom escalada pe Pârâul Sec sau pe Pârâul lui Lazăr. 15. cu acces spre Lacu Roşu. pe sub Piatra Luciului.5-6 ore Obiective . gura Aţei. cu acces către valea Bicazului. afluent pe dreapta al Dămucului. este mai greu de realizat. 16. care coboară la Trei Fântâni. coborârea din Măgura Tarcăului la Gura Tarcăului se face pe Piciorul Runcului. următorul nostru obiectiv. Totuşi. timp în care am lăsat spre stânga drumul forestier ce duce pe pârâul Icoanei. Pe Dămuc.510 m Timp necesar . relieful devine şters. care duce din Muntele Lung la Măgura Tarcău. Prima sa parte. păşunile şi fâneţele iau tot mai mare extindere. Traseul are o lungime de aproximativ 24 km. apoi la confluenţa cu Dămucul. în sus. ca după circa 12 km. Continuăm să mergem spre sud şi vom da într-un drum ce coboară din culme în pârâul Glodului. . Din Cipchieş reperăm Vârful Preluci (1388 m) de la sud. este zona de confluenţă dintre Aţa şi Smida. De asemenea. Din şa. sunt poieni întinse cu numeroase sălaşe. după ce am urcat pieptiş. se poate ajunge cu autobuzul de la Gura Tarcăului. trecând prin pâlcuri de pădure sau pajişti şi fâneţe ce încântă privirea.850 m Timp necesar .N.

I..comuna Ghimeş-Făget .Colecţia etnografică .Piatra Neamţ .Casa memorială .Casa memorială .Parcul dendrologic .Colecţia de artă .comuna Roznov .comuna Tazlău .Repezişurile-cascadă de la Ianuş .Mormântul lui Emil Rebreanu .Piatra Neamţ . I.Obiective de interes turistic din regiunea Munţilor Tarcău şi zonele de acces limitrofe 1..comuna Tarcău .Casa memorială .Moineşti .Cetatea dacică .Gheorghe Gheorgbiu-Dej” .Muzeul judeţean de istorie .Calistrat Hogaş” .Piatra Neamţ .Bicaz .Piatra Neamţ .Rezervaţia forestieră Goşman .comuna Tarcău .Piatra Neamţ .Curtea domnească a lui Ştefan cel Mare.Piatra Neamţ .oraşul Comăneşti .Piatra Neamţ . Mironescu” .Peste vale” Bicaz Bicaz Tarcău Comăneşti Comăneşti Goanţa) Moineşti (Dl.Bâtca Doamnei” .Colecţia etnografică . OBIECTIVE NATURALE ŞI DE ATRACŢIE TURIST1CĂ . OBIECTIVE ISTORICE ŞI CULTURALE .Muzeul de etnografie .oraşul Comăneşti .comuna Bicazu Ardelean .Cetatea de graniţă Răkoczi .Colecţia etnografică Pârâul Caprei .Cascada Bolovăniş .comuna Tarcău (Cazaci) Bazele de cazare Denumire Hotel Ceahlău Hotel Central Hotel Bulevard Camping Bâtca Doamnei Hotel Cabana Baraj Cabana Ardeluţa Hotel Cabana-motel Hotel Localitatea Piatra Neamţ Piatra Neaniţ Piatra Neamţ Piatra Neamţ . Altitudinea în m 311 311 311 311 420 430 660 360 420 470 Locuri cazare Restaurant 248 264 114 64 51 117 50 100 50 100 da da da da da da da - .Muzeul orăşenesc ..comuna Palanca 2.Păstrăvăria din comuna Tarcău .Palatul lui Ghica .Ghimeş-Făget ..Muzeul de ştiinţe naturale . turnul clopotniţă ..

Obiective naturale şi de atracţie turistică Bazele de cazare Redactor: DUMITRU MARTINIUC Tehnoredactor: MARIA TAMES Bun de tipar: 26.Valea Brateşului -Muntele Lung – Vârful Preluci –Vârful Cipchieş .cabana Ardeluţa 5. Moineşti .83 + harta Lucrare executată la I.Şaua Cipchieş -Smida Floarei . Comuna Tazlău .Vârful Ţapului – Vârful Grinduşu .cabana Ardeluţa 11. Satul Brateş .Gura Tarcăului 15.Valea Aţei – Vârful Cipchieş – Vârful Preluci – Pârâul Glodului .satul Bolătău – pârâul Holm – Vârful Cracul Geamăna – Vârful Holmul Geamăna .Gura Bolovănişului 3. Satul Brateş .Valea Paşcu – Vârful Murgoci .Valea Rece – Vârful Cotului .Valea Ţapului . 1987 Coli de tipar: 4. Fauna TURISM Localităţi şi căi de acces TRASEE TURISTICE 1. Obiective istorice şi culturale 2. Valea Aţa .comuna Zemes .Smida Floarei .Saua Tărcuţa-Tărhăuş . Comuna Brusturoasa .Vârful Bolovanu Mare .cabana Ardeluţa 10. Cabana Ardeluţa .Valea Geamăna .comuna Ghimeş-Făget 13.Şaua Brateş . P. Cabana Ardeluţa .comuna Dămuc 16.cabana Ardeluţa 6.com .Gura Tarcăului 2.Piciorul Runcului . Satul Tarcău .Vârful Ţapului .Valea Bolovănişului 12.Şaua Balintului – pârâul Merişor .Nechit 4. Satul Brateş .Valea Tărhăuş .Valea Tazlău -Valea Geamăna – Vârful Holmul Geamăna – Vârful Rachitiş Valea Rachitiş .Poiana Gitioana -Valea Cichivei .valea Ivaneşului .comuna Asău 7.Valea Ţapului.Valea Nechitului . Sibiu Şoseaua Alba lulia nr. Cabana Ardeluţa .Muntele Aluniş – pârâul Agăş .Valea Camânca . XI.Poiana Gitioana – Vârful Pintenu – Vârful Goşman – Vârful Rachitiş .Valea Cichivei .comuna Tazlău 8.Cuprins Cuvânt înainte CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICĂ Aşezare şi limite Alcătuire geologică Relieful Clima Hidrografia Vegetaţia .Şaua Tărhăuş -Tărcuţa – Vârful Locul lui Mihai ..comuna Agăş 9. Gura Bolovănişului ..Valea Rachitiş .Măgura Tarcău .Valea Paşcu – Vârful Murgoci – Vârful Herman . Moineşti .com Corectura : Cătălin Dumitriu Alte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI – yahoogroups.Piciorul Camâncăi – pârâul Merişor . Comuna Asău .Valea Brateşului .satul Păltiniş -.Valea Cichivei -Poiana Gitioana . pârâul Pietrosu .Golul Rădvanu .satul Păltiniş .comuna Bicaz-Chei OBIECTIVE DE INTERES TURISTIC DIN REGIUNEA MUNŢILOR TARCĂU Şl ZONELE DE ACCES LIMITROFE 1.comuna Zemeş – pârâul Zemeş – Vârful Runcul Stânelor –pârâul Lespezi – pârâul Izvorul Alb . Sat Brateş . 40 Republica Socialistă România Scanare şi OCR : Roşioru Gabi rosiorug@yahoo.Şaua Fagului (Biucavas) 14. Gura Aţei .Valea Tărcuţa .