Cuprins Introducere.................................................................................................3 Generalități.................................................................................................

4 Tehnologia de fabricare și condiționare industrială...................................7 Depozitare, transport................................................................................16 Caracterele și controlul calității siropurilor..............................................17 Biofarmacie-biodisponibilitate.................................................................17 Concluziii.................................................................................................18 Surse bibliografice...................................................................................19

2

zahăr invertit sau alte zaharuri şi deasemenea pot fi obţinute siropuri din polioli.condiţionate în plicuri termosudabile care se dizolvă în apă. Concentrate pentru siropuri . extracţie şi concentrare a unor produse vegetale. Siropul obţinut se poate păstra o săptămînă. cu gust dulce. bolnavul adaugă o cantitate determinată de apă peste pulberea sau granulatul din flacon şi prin agitare se obţine “ex tempore” o soluţie sau o suspensie zaharată. Industria de medicamente prepară şi alte forme farmaceutice destinate realizării de siropuri: • Pulbere pentru siropuri . agenţi antimicrobieni. În momentul întrebuinţării. Unele siropuri nu conţin substanţe medicamentoase. Siropurile sunt preparate farmaceutice lichide cu un conţinut crescut de zahăr. sunt cele mai moderne. • Granulate pentru siropuri . care au ca vehicul siropul. de consistenţă vîscoasă. sunt preparate cu zaharoză în concentraţie de 65% şi au densitate de 1. Aceste soluţii 3 . obţinute prin diferite procedee de dizolvare. pentru a conferi viscozitate asemănătoare siropului de zahăr [3]. care se administrează cu linguriţă dozatoare ce însoţeşte flaconul în ambalajul industrial. zahărul a fost considerat ca medicament şi era eliberat numai în farmacii. siropurile industriale au cel puţin 40% zahăr. cît şi cu edulcoranţi sintetici sau agenţi viscozifianţi. prezentată în flacoane. Zaharoza poate fi înlocuită cu glucoză.prezentare utilizată de industrie pentru unele specialităţi cu stabilitate foarte limitată. ele sunt destinate pentru a fi utilizate ca vehicul pentru diferite forme farmaceutice lichide de uz intern. Siropurile pot conţine una sau mai multe substanţe medicamentoase cît şi substanţe auxiliare ca aromatizanţi.formă farmaceutică solidă. • • Doze unitare de pulberi . sorbitol.sunt preparate extractive cu volum redus. xilitol. sub formă de soluţii de uz intern. Siropurile alături de soluţii. coloranţi. la temperatura obişnuită.32 care le asigură protecţia antimicrobiană. care conţin granulate bogate în zahăr şi substanţe medicamentoase. dens. Zahărul era utilizat încă din antichitate încă de chinezi şi a fost adus în Europa de Alexandru cel Mare în secolul IV î. glicerol.Introducere Siropurile sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri şi aveau ca edulcorant mierea de albini. solubile sau insolubile. în momentul întrebuinţării. În general. rămîne forma farmaceutică mult utilizată mai ales în medicaţia pediatrică.n. Siropurile pot conţine 2/3 din greutatea lor zahăr.e. În categoria siropurilor sunt incluse toate preparatele lichide cu gust dulce. destinate administrării interne. Multă vreme. care nu pot fi stocate sub formă lichidă (de exemplu unele antibiotice). fructoză.

 Siropuri cu rol protector contra acţiunii iritante a unor substanţe medicamentoase (exemplu cloralhidrat). se pot asocia diferite substanţe medicamentoase. • Acţiunea terapeutică:  Expectorante. ceea ce impune spaţii mari de depozitare şi transport dificil. • Modul de formulare:  Siropuri oficinale. Preparatele prezintă gust dulce. miros plăcut. fiind preferate în special în practica pediatrică. • Forma farmaceutică:  Siropuri medicamentoase (conţin substanţe medicamentoase cu acţiune terapeutică). pentru a obţine o concentraţie alcoolică finală care facilitează conservarea [1]. 4 . asigură o protecţie. asupra mucoasei gastrice. Generalităţi Clasificarea siropurilor Siropurile se pot clasifica în funcţie de criteriile: • Conţinut:  Simple. ele rezolvă probleme de instabilitate a unor substanţe. stabilitate mai mică decît soluţiile de contaminare cu microorganisme. fungi. Siropurile ca soluţii apoase oferă o mare biodisponibilitate.concentrate sunt diluate cu sirop şi alcool.  Siropuri aromatizante (se utilizează ca edulcorant pentru acoperirea gustului neplăcut al unor substanţe medicamentoase). ca şi soluţii ocupă un volum şi prezintă o masă mai mare decît cele ale formelor solide. la acţiunea iritantă a unor componente asociate în sirop (cloralhidrat). Această formă farmaceutică are şi unele dezavantaje: stabilitate redusă a substanţelor medicamentoase în soluţie. pot fermenta uşor. Comparativ cu soluţiile apoase de uz intern. Forma farmaceutică de sirop oferă o serie de avantaje. sunt contraindicate la diabetici (siropuri cu zahăr).  Compuse. Concentraţia mare în zahăr are şi rolul de a asigura conservarea siropului. aromat.  Siropuri cu rol de vehicul în medicaţia pediatrică.  Siropuri industriale. Corectează gustul şi mirosul neplăcut al unor substanţe. culoare atractivă.  Tonice.

 Chimioterapice. asigurarea stabilităţii siropurilor. glucozidaza (maltaza) şi zahartaza (invertaza). Viteza de hidroliză este mult mai mare în siropurile acide. a doua la pH 4. gust. siropurile suferă modificări importante urmate de alterarea calităţii lor. modul de condiţionare şi depozitare a siropurilor [4]. asigurarea caracteristicilor subiective (organoleptice) în scopul măririi acceptabilităţii la bolnav. se poate adăuga aceleaşi substanţe auxiliare prezentate la soluţii. hidroliza. Prezenţa alcoolului în unele siropuri facilitează conservarea lor. Sedative. prima acţionează la pH neutru.7 la care acţiunea maltazei este nulă. Alte tipuri de alterări sunt date de substanţele medicamentoase particulare din diferite siropuri. În general. fermentaţia. asigură protecţia contra microorganismelor. În timp şi păstrate în condiţii necorespunzătoare. favorizată de două enzime. apariţia filamentelor de mucegaiuri.  Cu antibiotice. pentru o acţiune generală mai ales (cele medicamentoase).  Purgative. se va ţine seama de aceleaşi considerente prezentate la soluţii. Pentru asigurarea caracterelor subiective: aspect. miros. iar fabricarea la cald. dar aceste transformări grăbesc alterarea. Hidroliza zaharozei poate să se producă în cursul fabricării siropului şi să se accentueze în cursul depozitării. Ca şi la soluţii. Calea de administrare Siropurile se administrează numai pe cale orală. siropurile prezintă o stabilitate bună datorită conţinutului ridicat în zahăr. Proporţiile esenţiale ale siropurilor nu sunt radical schimbate. dar aceasta nu este considerată o alterare. culoare. Formularea siropurilor Pentru a rezolva problemele de formulare ale siropurilor oficinale şi industriale se va ţine seama de aceleaşi considerente specificate la soluţii. eficienţa terapeutică. Obiectivele formulării unui sirop constau în principal în: realizarea soluţiilor substanţelor medicamentoase.  Antianemice [2]. dar utilizarea acestora este contraindicată la copii. schimbarea culorii [7].  Antiparazitare. este accelerată de lumină. prin strerilizare. faţă de forma farmaceutică de soluţie. Cele mai importante modificări sunt: cristalizarea zahărului. 5 . sub influenţa factorilor interni şi externi. la formulare se vor stabili tehnologia de fabricaţie.

pentru preparare se utilizează zahărul oficinal. corespunzǎtoare lotului de fabricare. Ca solvenţi se utilizează: apă. corectori de gust şi miros. 0. care conţine 98-99. tot în industie se prepară şi sucurile de fructe care sunt utilizate pentru siropurile medicamentoase [5]. în apă fiind stabil la pH 4-8. În cea mai mare parte a siropurilor. soluţii apoase concentrate. Echipament de producţie Pentru fabricarea siropurilor se utilizeazǎ aceleaşi utilaje şi instalaţii ca şi pentru soluţii. la partea superioară a sticlei şi la interacţiunea cu dopul. Tehnologia de fabricare şi condiţionare industrialǎ În industria de medicamente.5 % zaharoză. echipamente. ape aromatice. Glucoza lichidă este de asemenea utilizată în locul zahărului. caolin).50 % apă. clorură de benzalconiu. Prin dizolvare în alcool şi amestecare cu sirop.25-0. numite fierbǎtoare cu manta. Substanţele adjuvante şi aditivii sunt în general aceiaşi care sunt indicaţi şi pentru soluţii de uz intern: agenţi de mărire a soluţiilor. vehicule ca apa. sau alţi conservanţi ca acid benzoic. ca şi în farmacie. se amestecă 3 părţi sirop şi 1 parte extract. hidroalcoolice). coloranţi. clorură de decualiniu. conservanţi. Extractele concentrate pentru siropuri se prepară numai în industria. utilaje şi recipiente cu o capacitate mare. glicerolul sau alte substanţe care reduc tendinţa zaharozei la cristalizare. ele se utilizează la fabricarea siropurilor prin amestecare cu siropul simplu. stabilizanţi. Substanţele medicamentoase utilizate pentru fabricarea siropurilor trebuie să corespundă aceloraşi condiţii de calitate ca şi pentru soluţii. ea este vîscoasă şi conferă soluţiilor un miros şi gust plăcut. soluţii extractive (apoase. soluţii extractive. în proporţiile indicate. cristalizat sau bucăţi.Materii prime Pentru a prepara siropurile se utilizează următoarele materii prime: substanţe medicamentoase. Siropurile cu o concentraţie mai mică în zahăr. decolorare a siropurilor (cărbune. recipiente cu pereţi dubli. ape aromatice. Se poate asocia cu sorbitolul. decît a siropului simplu (64 % zahăr) se conservă cu amestec de agenţi antimicrobieni 1. o blocare a deschiderii recipientului. De asemena.5 % nipagin-nipasol 1:9. aromatizanţi. În plus se utilizează o serie de substanţe cu rol de clarificare. sucuri de fructe [6]. în general. Sunt necesare spaţii de producţie. adjuvanţi şi aditivi). substanţe auxiliare (zahărul. solubil pănă la o concentraţie de 85 %. siropurile se preparǎ respectînd aceleaşi reguli generale. prin care circulǎ vaporii de apǎ 6 . Spaţii de producţie Fabricarea siropurilor necesitǎ spaţii de lucru cu compartiment care sǎ îndeplineascǎ aceleaşi condiţii ca şi pentru soluţiile industriale. O manifestare a cristalizării zaharozei este fenomenul ”cap-locking” care produce.

decolorarea şi filtrarea siropului. Se utilizeazǎ zaharalizoare. Recipiente de condiţionare Pentru condiţionarea primarǎ a siropurilor industriale se utilizeazǎ: flacoane de sticlǎ incolorǎ sau colorate. Preparatele solide (pulberi. marcarea. granulate pentru siropuri) se condiţioneazǎ tot în recipiente de sticlǎ. completarea la masa prevǎzutǎ. ca de altfel toate medicamentele industriale. Dizolvarea zahǎrului se poate efectua la rece sau la cald.supraîncǎlziţi. sau flacoane presurizate prevǎzute cu un sistem dozator. clasificarea. determinarea concentraţiei în zahǎr şi aducerea siropului la densitatea prevǎzutǎ. Ele sunt confecţionate din oţel inoxidabil şi sunt prevǎzute cu agitatoare. Fazele procesului tehnologic Siropurile se fabricǎ în şarje pe baza unei fişe de fabricaţie. în care se poate lucra la rece sau la cald [5]. ele se efectueazǎ la balanţe de precizie. din oţel inoxidabil. ambalarea [4]. Randamente mari de producţie se obţin prin folosirea de baterii de recipiente de capacitate mare. conform fişei de fabricaţie. însoţite de linguriţǎ sau mensurǎ dozatoare (din material plastic). dizolvarea zahǎrului. cu palete şi sisteme de filtrare la cald. în care dizolvarea zahǎrului decurge în percolator (fig. cu fundul plat. livrarea materiilor prime. dependent de termostabilitatea componentelor. dispersarea substanţelor medicamentoase şi auxiliare. Dizolvarea la rece se aplicǎ dacǎ vehiculul utilizat conţine şi substanţe termostabile.1) 7 . gruparea. Primele douǎ faze cuprind livrarea materiilor prime şi cîntǎrirea lor. stocarea intermediarǎ (control produs semifinit). II. cîntǎrirea materiilor prime. Fabricarea siropurilor cuprinde urmǎtoarele faze: • • • • • • • • • I. cu deschidere mai largǎ şi însoţite de aceleaşi accesorii [7]. Fazele procesului tehnologic depind de metoda stabilitǎ.

aromatizanţi. în care se aflǎ o bilǎ (Z). Se regleazǎ temperatura între 60-100˚C.1. componente care împiedicǎ recristalizarea zahǎrului: soluţia de sorbitol. prevǎzut cu capac (B). Aparatul este dotat cu un tub de nivel (N). În tot timpul operaţiei de dizolvare. dupǎ dizolvarea zahǎrului se adaugǎ. care trebuie sǎ corespundǎ prevederilor din fişa de fabricaţie.2614-1. glicerol. plasat la partea superioarǎ a aparatului. În continuare. Determinarea concentraţiei în zahǎr şi aducerea la densitatea prevǎzutǎ Înainte de operaţia de filtrare a siropului se determinǎ concentraţia în zahǎr. ce aratǎ concentraţia siropului. o parte din apǎ se poate evapora şi este necesarǎ diluarea siropului. amestecul este agitat continuu. Concentraţia optimǎ în zahǎr a siropului simplu este de 64%. în funcţie de stabilitatea substanţelor care urmeazǎ sǎ fie dizolvate în continuare. conservanţi. vatǎ între 2 straturi de tifon. Dizolvarea la cald este metoda cea mai frecvent utilizatǎ în industrie. Se adaugǎ solventul (apa distilatǎ). prevǎzut cu sistem de încǎlzire (vapori de apǎ sau electric) şi agitator. care strǎbate straturile de zahǎr şi-l dizolvǎ. se recomandǎ umectarea totalǎ a zahǎrului. respectiv densitatea siropului. Designul unui percolator Zaharalizorul KLEIN-DETHAN este format dintr-un recipient cilindric din oţel inoxidabil (A). III. pentru a evita riscul caramelizǎrii parţiale. eventual.3207 (densitatea medie = 1. coloranţi. Înainte de a începe încǎlzirea instalaţiei. la jumǎtatea înalţimii recipientului sunt plasate diafragme demontabile (C). iar spuma care se formeazǎ se îndepǎrteazǎ. Apa şi zahǎrul se introduc în recipientul din oţel inoxidabil. pîslǎ. care constituie faza urmǎtoare. De asemenea. corectori de gust. siropul este filtrat şi colectat prin robinetul (r). între care se introduce materialul filtrant: hîrtie de filtru. sub formǎ de soluţie apoasǎ sau alcoolicǎ [7]. Zahǎrul se introduce în recipientul cilindric (D).Fig. Aceste diafragme se pot scoate şi curǎţa uşor pentru schimbarea materialului filtrant. sub agitare. respectiv 55-65% zaharozǎ şi corespunde densitǎţii de 1. aflat la partea inferioarǎ. diferitele substanţe asociate: stabilizanţi.314) şi un idice de refracţie de 8 .

astfel încît operaţia de dizolvare. sub formǎ de pastǎ (1g hîrtie de filtru pentru 1 kg sirop) : se tritureazǎ cu apǎ caldǎ.2. utilizînd ca agenţi de clarificare: • hîrtia de filtru. zaharimetrului sau areometrului Baumé. se poate opri la concentraţia prevǎzutǎ [3]. care realizeazǎ un sirop limpede şi incolor. Clarificarea prin procedeele fizice permite separarea mecanicǎ a impuritǎţilor din sirop. Clarificarea. se preseazǎ pentru a se elimina apa şi se adaugǎ în 9 . cu scalǎ gradatǎ. un sirop industrial semifinit poate fi neclar şi datoritǎ vehiculului (sucuri de fructe. biochimice. fizico-chimice. în tot timpul procesului de dizolvare. areometre. sau prin adǎugarea de adjuvanţi de filtrare. De asemenea. pînǎ cînd hîrtia se transformǎ în pastǎ. decolorarea şi filtrarea siropurilor Operaţia de clarificare se efectueazǎ numai dacǎ este necesarǎ şi pentru a facilita o filtrare ulterioarǎ.1. prin reţinerea particulelor solide sau lichide (coloidale) în suspensie. Instalaţia industrialǎ pentru fabricarea siropurilor IV.4532. Fig. respectiv încǎlzirea. care indicǎ direct concentraţia în zahǎr a siropului. soluţii extractive). Calitatea unui sirop depinde în primul rînd de calitatea zahǎrului. dacǎ acesta nu este bine rafinat el formeazǎ soluţii tulburi şi uşor colorate. Ea constǎ în modificarea preparǎrii prin încǎlzire uşoarǎ. Controlul acestor parametri se efectueazǎ cu ajutorul densimetrului. Clarificare siropurilor se efectueazǎ prin diferite procedee: • • • fizice.4464-1. pentru a coagula proteinele. Aparatele industriale sunt prevǎzute cu zaharimetre.

adaptate la viscozitatea siropului (fig. pectinelor. a gumelor. a siropurilor care conţin mucilagii sau preparate extractive din plante. Agenţii de clarificare sunt astfel aleşi încît sǎ nu adsoarbǎ nici substanţele medicamentoase. • • • talcul. amestecul se filtreazǎ. oxidul de magneziu au proprietǎţi clarifiante asemǎnǎtoare talcului. Clarificarea prin mijloace chimice este foarte rar folositǎ. Ca materiale filtrante se folosesc: hîrtia de filtru. 4b) [1]. o datǎ cu clarificarea se realizeazǎ şi decolorarea siropului. eventual operaţia se efectueazǎ numai pe siropul simplu. tincturi şi extracte (apa). cînd siropurile au fluiditate mare (fig. Filtrarea siropurilor În general o simplă filtrare este suficientă pentru a se obţine un sirop limpede. în proporţie de 10% realizeazǎ o bunǎ clarificare a siropurilor. zmeurǎ). Acest procedeu se aplicǎ mai rar. pentru precipitarea materiilor proteice. kiesselgur-ul. respectiv a celor alcoolice. plăci filtrante din ţesături diverse (bumbac. nici alte componente importante din sirop: conservanţi.siropul fierbinte. la cald. pentru clarificarea. în special pentru siropurile care conţin tanin. V. gelul de siliciu sunt produse anorganice. Se folosesc filtre presă. aceste substanţe au dezavantajul de a prezenta proprietǎţi adsorbante. coloranţi [6].3). dar conferǎ siropului o reacţie alcalinǎ (pH=10). silicatul de aluminiuhidratat. spre a putea fi utilizate la prepararea siropurilor industriale. lînă. deoarece zahǎrul este insolubil în acest solvent şi recristalizeazǎ. el este recipitat cu o soluţie de albuminǎ diluatǎ. Procedeele biochimice se bazeazǎ pe clarificarea prin reacţii enzimatice (fermentare) şi se folosesc la clarificarea sucurilor de fructe (cireşe. pentru decolorare. Siropul nu poate fi clarificat cu alcool. alcoolul şi apa sunt utilizate pentru clarificarea soluţiilor extractive apoase (alcoolul) şi de filtrare. • cǎrbunele activ în concentraţie de 2-5% : se amestecǎ cu siropul fierbinte şi se filtreazǎ printr-un material filtrant. dar îngreuiazǎ operaţia carbonatul de magneziu. mai ales. utilizate în concentraţie de 2%. se agitǎ şi se continuǎ fierbere cîteva minute. fibre sintetice). • colinul. mucilagiilor. metoda se utilizeazǎ şi în farmacie. 10 . datoritǎ proprietǎţilor adsorbante şi catalitice ale cǎrbunelui pentru substanţe (alcaloizi). ele se agitǎ cu siropul şi apoi se filtreazǎ. datoritǎ fineţii pulberii.4a. înainte de adǎugarea substanţelor.

3. Pînze filtrante Fig. Filtru presă cu camere 11 .Fig.4a. Filtru presă cu rame Fig.4b.

Se condiţionează în sticle pline . Condiţionarea siropului Pentru divizarea şi condiţionarea primară a siropurilor se utilizează aceleaşi linii automate ca şi la soluţii. bine închise pentru a evita o posibilă contaminare microbiană.000 g). concentraţia în substanţe medicamentoase în vederea condiţionării. prin amestecarea cu siropul simplu. care eventual au contaminat produsul. densitatea. în acest caz visozitatea siropului micşorează viteza de curgere în recipiente. la suprafaţa preparatului. Aceasta duce la formarea unui strat de sirop diluat. Astfel. poligala. se obţine soluţia extractivă A şi reziduul care este supus unei operaţii de 12 . Extractele concentrate pentru siropuri se utilizează pentru fabricare. întrucît se favorizează condensarea vaporilor de apă pe pereţii recipientelor. Filtru presă asamblat VI. VII. Pentru fabricarea extractelor concentrate se utilizează produse vegetale ca: eucalipt. după o metodă generală. Alte metode indică sterilizarea şi păstrarea siropurilor în sticle sterilizate.Fig. în care se dezvoltă mai rapid microorganismele din aer. Nu se recomandă condiţionarea în flacoane a siropurilor fierbinţi (în care caz viscozitatea mai scăzută măreşte viteza de curgere). Se controlează pH-ul. din care se prepară soluţii extractive. speci pectorale.5. produsul vegetal mărunţit convenabil se macereză cu alcool de 80º timp de 24 de ore. Lichidul extractiv se separă prin storcerea reziduului. bine închise (cel mult 1. Se adaugă o anumită cantitate de apă caldă şi se infuzează 6 ore la 70ºC. Stocarea intermediară Această fază a procesului tehnologic necesită recipiente de stocare adecvate. în proporţiile indicate. coaja de portocale.

În industrie se utilizează prese cu şurub.7 ). Acest concentrat pentru siropuri se utilizează pentru fabricarea siropurilor industriale sau oficinale. prese continue sau hidraulice (fig. lichidul extractiv este filtrat. conducînd la soluţia extractivă apoasă E. soluţia concentrată E. mucilagiilor şi a altor substanţe balast.6) [5].6. conducînd la soluţia extractivă apoasă D (fig. acest reziduu este amestecat cu soluţia extractivă apoasă D. se concentrează. ceea ce facilitează conservarea sa. este amestecată cu o cantitate de alcool de 50º. pentru precipitarea pectinelor. supus la presiune puternică. se aplică operaţia de presare. De cele mai multe ori. egală cu greutatea sa. concentratul apos sau alcoolic E se amestecă cu alcoolul aromatic B.digestie sau infuzare apoasă. Fig. Pentru prepararea sucurilor de fructe care se utilizează în fabricarea siropurilor medicamentoase. La acest amestec se adaugă sirop simplu şi alcool de 95º. prin amestecarea a 9 părţi sirop şi o parte extract. pentru a avea un extract 1/10 şi o concentraţie alcoolică finală de 20º. care constă în extracţia sucului dintr-un produs vegetal. Fluxul tehnologic de obţinere a unui concentrat pentru sirop Soluţia extractivă A se supune distilării şi se obţine un alcool aromatic B şi un reziduu apos C. În final. 13 .

ferit de lumină. Adăugarea de conservanţi se menţionează pe etichetă. vitamine. Se grupează şi se ambalează în pachete (a cîte 20 flacoane) de hîrtie. transport Siropurile se depozitează la loc răcoros. Fluxul tehnologic de fabricare a siropurilor este prezentat în fig. se aplică eticheta. Fig. sau conform indicaţiilor specificate pe eticheta produsului. ambalare Siropurile se grupează şi se ambalează în mod asemănător cu soluţiile. sulfamide se păstreză în condiţii de protecţie la o temperatură între 2-25ºC.8.7. avînd gustul şi mirosul componentelor sau al aromatizantului folosit. Transportul se efectuează în aceleaşi condiţii ca şi soluţiile [4]. Marcare. Depozitare. Fluxul tehnologic de fabricare a siropurilor Caracterele şi controlul calităţii siropurilor Siropurile sunt soluţii limpezi sau slab opalescente.8. grupare.Fig. cele care conţin antibiotice. 14 . Presă continuă VIII.

fiind soluţii apoase orale. roşie pentru vişine sau cireşe. 15 . albastră pentru mentă. În ”design-ul” unui sirop.În general aspectul siropurilor industriale depinde de claritate şu culoare. avînd o eliberare rapidă a substanţei medicamentoase: soluţii > siropuri > emulsii > suspensii [2]. utilizînd aromatizanţi şi conservanţi admişi de Ministerul Sănătăţii. determinarea zahărului. a indicelui de refracţie. Biofarmacie-biodisponibilitate Siropurile. a densităţii relative. masa totală pe recipient [7]. pH-ului. Controlul soluţiei constă în identificarea şi determinarea substanţelor medicamentoase. prezintă acelaşi loc în scara biodisponibilităţii formelor farmaceutice orale. alegerea culorii se efectuează de obicei în legătură cu aroma: de exemplu culoarea verde.

Concluzii 16 .

scribd. Sorin Leucuță. București. Oniscu.facultate.Surse bibliografice 1) Chimia și tehnologia medicală.ro 7) www. 2009 5) www. C. Polirom. Dacia. Editura Tehnică. 1993 3) Tehnologii farmaceutice industriale. ed. a X-a. 1988 2) Farmacopeea română.scritube.com 6) www. 2001 4) Tehnologii farmaceutice. Editura Medicală.regielive. Iași.com 17 . Iuliana Popovici. București.

18 .

19 .