Băieşu

A l i b i
Comedie
î n două părţi
Personajele
GICU CRUCESCU
— şeful Secţiei Parcuri şi
lacuri, 50—55 de ani
ELEONORA
— soţia lui, 45 de ani
GABI
— fiica lor, studentă, 21 de ani
BUBULAC
— adjunct de şef la ICRAL,
doctor în ştiinţe juridice,
burlac, 44 de ani, neapărat
chel
FEMEI A
— 40 de ani
Acţiunea se
GRIPCÀ
— şeful Serviciului Personal,
50—55 de ani
VALENTINA
— şefa Sectorului Părculeţe,
28 de ani
POPOVICI
— soţul Valentinei, 30 de ani
BE BE
— 25 de ani
, MILIŢIANUL
— 40 de ani
POŞTĂRIŢA
— 30 de ani
petrece în zilele noastre.
ZZZFLPHFUR
P A R T E A I
Sufrageria şi holul apartamentului locuit de familia l ui Gheorghe Crucescu
(Gicu), personajul pri nci pal , î n t r - u n bloc nou, l a parter. Facem această precizare
deoarece unele dintre personaje nu se vor sfii să intre în casă direct pe fereastră.
Dealtfel, decorul va fi construit astfel încît să se vadă şi o parte di n curticica
blocului, în care diferiţi locatari şi-au făcut parcele pentru cultivarea legumelor
şi a florilor. Deci , acţiunea se va desfăşura pe ambele pl anuri : înăuntru şi afară.
L a ridicarea cortinei, El eonora scutură ceva l a fereastră. Afară, Bubul ac
prăşeşte pe mica l ui parcelă di n faţa blocului.
BUBULAC : Bună dimineaţa, stimată vecină.
ELEONORA : Bună dimineaţa. Ce prăşeşti
acolo ?
BUBULAC : Dovl eacul .
ELEONORA : Păi , şi i e r i prăşeai t ot do-
vl eacul .
BUBULAC : Da, îl prăşesc zi l ni c. Asta e a
cincisprezecea praşilă.
ELEONORA : De-a i a e aşa de f rumos.
BUBULAC : l - am pus îngrăşăminte chi mi ce.
La fiecare săptămînă, cîte c i nc i ki l ograme.
Pl us bi os t i mul at or i .
ELEONORA : Ce vorbeşti ?
BUBULAC : Pe cuvînt. De import. M- au
costat o groază de bani . Aproape o mi e
de l ei . Vi n î n pl i curi mi c i , ca pi pe r ai .
ELEONORA : Păi, merită ?
BUBULAC : Si gur că merită. Ştiţi cît creşte
u n dovleac faiostinvulat ? Cît un purcel .
Şi è ma i gustos ca pepenele.
ELEONORA : Apr opo, parcă ac um u n an
c ul t i v ai pepeni .
BUBULAC : N u pepeni , c i pepene. Un u l si n-
g ur a m oul t i vet .
ELEONORA : I I ştiu. Er a grozav.
BUBULAC (melancolic) : Da, era o splendoa-
re. (L-am semănat încă d i n l una mar t i e.
ELEONORA : N- a f ost prea devreme ?
BUBULAC : Ba da, dar i - am făcut o insta-
laţie de încălzire Specială, u n fel de re^ou
subteran... Cu termostat... M i l - a construit
u n prieten, specialist. M- a costat o mi e.
ELEONORA : Şi-i mergea bi ne ?
B UB UL A C : Cu i ? Pepenel ui ? ! Excel ent. I n -
t r - o lună, Ise făcuse de pat r a ki l e. I n
două, de opt ki l e. . . L- am f ot ograf i at , l - am
f i l mat . . . Er a un fenomen. . .
ELEONORA : Şi ?
BUBULAC : Şi, ce ?
ELEONORA : A fost gustos ?
BUBULAC : De unde vreţi să ştiu eu ? A m
apucat să gust d i n el ? Mi l - au f ur at .
(Ii vine să plîngă.) Avea opt ki l e şi două
sulte de Igrame... Mă costase peste două
mi i . . . Ac um, c ul t i v un dovleac... Ştiţi ce
plantă sensibilă e dovl eacul ? Dimineaţa,
oînd v i n să-î stropesc cu apă proaspătă şi
să-i pun îngrăşăminte l a rădăcină, îl s i mt
c um îşi ridică f ranzel e spre mi ne, cu
recunoştinţă. Îmi dau l acri mi l e de emoţie.
ELEONORA : Dar, de cî nd a dat peste d u m-
neata pat i ma asta, a agr i c ul t ur i i ?
BUBULAC : 'De cînd am constatat că u n o m
sau u n ani mal t e poate înşela, dar o
plantă, nu. Ştiţi că şi c l i ni i pot f i lipsiţi
de caracter ?
ELEONORA : Nu , n u ştiam. I i credeam u n
monument de f i del i t at e.
BUBULAC : Ei bi ne, eu a m a v ut u n cl i ne,
pe care f i i ubeam ca pe ochi i d i n cap ;
dormea c u mi ne în acelaşi pat şi-mi adu-
cea în fi ecare dimineaţă z i ar ul , pe care
poştaşul mi - 1 vîra pe sub uşă — s i ngur ul
servi ci u pe oare i -1 pret i ndeam. Ei bi ne,
de l a u n moment dat , a ref uzat să-mi
ma i facă acest servi ci u. Ma i mul t , d n d
vedea z i ar ul , mîrîia şi scotea colţii la
mi ne.
ELEONORA : Despre ce zi ar e vor ba ?
BUBULAC : Zi ar ul „Sportul ".
ELEONORA : Vo r bi nd în pr i nc i pi u, d um-
neata crezi că pl antel e eînt superi oare
ani mal el or ?
BUBULAC : IndiscultabM. Un exempl u : în
t i mp ce ani mal el e sînt i nsensi bi l e l a
muzică, f l or i l e sînt aht i at e după si mf oni i .
I n pl us, ele n u latră, mi ros f r umos, sînt
col orate, sînt...
ELEONORA : I n sc hi mb, n u se gudură, n u
dau l apt e şi carne. . .
7 5 ZZZFLPHFUR
BUBULAC : Ei bi ne, dacă o luăm aşa>, ni c i
o mul n u c Epsi t de defecte.
GABI (apare din camera ei, îmbrăcată de
plecare): Mamă, eu am plecat l a f acul tate.
ELEONORA (o îmbrăţişează) : La revedere,
draga mea ! Fi i atentă c um treci strada,
c um te ur c i în aut obuz, cum. . .
(Gai)i a plecat.)
BUBULAC : Superbă fată aveţi 1 Mă u i t Ia
ea şi n u - mi vi ne să cred. Ce repede a
crescut... Parcă i er i era pionieră, şi alaltă-
i e r i , l a grădiniţă.
ELEONORA : Da, copi i i cresc aproape cu
aceeaşi viteză cu care îmbătrînim no i ,
părinţii ! (Ezitînd.) Spune- mi , mai a i
mu l t de prăşit ?
BUBULAC : De ce mă întrebaţi ?
ELEONORi A : Aş f i v r u t să stau un pi c de
vorbă cu dumneata. Cîteva mi nut e.
BUBULAC : Cu mar e plăcere. Să v i n î năun-
t r u ?
ELEONORA : Dacă eşti amabi l .
BUBULAC (vine cu sapa) : Vă stau l a di s-
poziţie.
ELEONORA : 0 cafeluţă ?
BUBULAC : Mulţumesc, a m băut. Spuneţi-mi
despre ce le vorba.
ELEONORA (în dificultate) : Nu - i chi ar
aşa de uşor. Ε vorba de un sfat. Adi că,
vr eau să-ani dai o părere. Sîntem vec i ni
de at.itia ani şi nc- am înţeles bi ne, n u
am a v ut conflicte. . .
BUBULAC : Îmi place să f i u corect, amabi l
şi să nu cer îimprumut.
ELEONORA : I n pl us, după cîte ştiu, d u m-
neata a i f ăcut dr ept ul .
BUBULAC : La fără frecvenţă. Adică, l - am
început şi l - am t er mi nat la mat ur i t at e.
Vă mărturisesc că a m făcut-o d i n pură
plăcere. La eervi ci u, l a noi , l a ICR AL, -
nu m i se cer decît s t udi i medi i . Dar eu,
ce mi - a m zis ? Dacă a m posi bi l i tatea, de
ce nu ? Vă ascult.
ELEONORA {ezitînd) : Dumneat a o cunoşti
pe Gabi ?
BUBULAC : Fi i ca dumneavoastră ?! Cum să
n-o cunosc ? De cînd era l a creşă.
ELEONORA : Ştii cît dc mu l t o i ub i m, eu
şi soţiil meu, f i i nd uni c ul nostru copi l .
BUBULAC : Îmi i magi nez.
ELEONORA : Ei , află că sîntem pe cale să
p r i mi m o grea lovitură în privinţa ei .
BUBULAC : Se căsătoreşte ?
ELEONORA : Nu . Ε c umi nt e ca un copi l
d i n poveste. Nu - i vorba de aşa ceva. Ea
n u are ni c i un amestec, ni c i o vină.
(Varsă o lacrimă.) A apărut mama ei !
BUBULAC : Cum, mama ei ?! Nu sînteţi
dumneavoastră mama ei ?
ELEONORA : Nu . I n zi ua în care s-a năs-
cut ea, a m născut şi eu o fetiţă, care s-a
pi e r dut după cîteva ore. Mama ei , adică
a l u i Gabi , care era necăsătorită şi născu-
se acest copi l fără ştirea părinţilor ei , m- a
întrebat dacă n u vr eau să-i i au eu fetiţa,
fără să ştie ni me ni . Şi, a m l uat - o.
BUBULAC : Şi ?
ELEONORA : Douăzeci de ani , această fe-
mei e nu a dat ni c i un semn de viaţă.
Ac um, a apărut.
BUBULAC : Şi, ce vrea ?
ELEONORA : Nu ştiu. Eu n- am văzut-o. A
veni t l a f acul tate şi s-a repezi t, plîngînd,
s-o îmbrăţişeze pc Gabi : „Fetiţa mea,
fetiţa mea !" Nu ma i ea poate f i . Dacă
mi - o cere înapoi ?
BUBULAC : Excl us, doamnă. Gabi e ma-
joră.
ELEONORA : Intr-iadevăr, e maj oră. Dar
n-aş f i v r u t ca ea să af l e, t ocmai ac um,
că nu e f i i ca mea. I-aş f i spus eu însămi,
în zi ua căsătoriei. Aşa mi - am propus. Dar ,
al tceva e ma i grav : soţul meu. Dacă
află, s-ar put ea să se întâmple o neno-
roci re. Eşti şi dumneata bărbat şi ştii cît
de orgolioşi sînt bărbaţii, în astfel de si -
tuaţii. Ε în stare să mă părăsească sau
să mă ucidă. Mă înţelegi ?
BUBULAC : Al i e - mi spuneţi ? A m fost
şi eu, odată, căsătorit, cî nd eram
f oarte tînăr şi nai v, aveam o soţie dră-
guţă, cu care mă înţelegeam perfect şi
pe care, într-o zi — imaginaţi-vă — a m
surpri ns- o cu u n u l , n-are importanţă ci ne.
l - am surpri ns în casa mea, propri et at e
personală.
ELEONORA : Şi ?
BUBULAC : A m l uat un cuţit de bucătărie
şi m- am repezi t să-i uc i d. La care, ei
ce mi - au spus ? „Domnul e, f i i serios, nu
umb l a cu pr ost i i , că n u e ceea ce crezi
dumneata. No i ne i u b i m şi vr e m să ne
căsătorim". Adică, t i p u l respecti v veni se
să-mi ceară soţia în căsătorie şi f apt ul
că-i găsisem c um îi găsisem n u avea ni c i
o importanţă. I n f i ne, zi c: „Domnul e, dacă
vreţi să vă căsătoriţi, eu n u stau în ca-
lea f e r i c i r i i voastre, aveţi consimţămîntul
meu" . „Stai, zice t i p u l , că nu e chi ar
aşa de s i mpl u : ne dai nouă apart amen-
t u l " . „Bi ne, zic, vă dau apar t ament ul " .
„Da, dar ne dai şi maşina..." I nt r - un c u-
vînt, mi - au l uat t o t — chi ar şi ţigările
d i n buzunar — şi m- au dat afară d i n
casă. Ni c i n u vă imaginaţi cît a avut de'
suf eri t or gol i ul meu mascul i n. Mă t r e -
zeam noaptea plîngînd. Cum să nu vă
înţeleg ?
E L E ONOR A : Ce mă sfătuiţi să f ac ?
BUBULAC : Di n ce punc t de vedere ? Legal
sau personal ?
ELEONORA : Di n punc t de vedere... (Intră
Gicu, întunecat şi aspru.) A ve ni t soţul...
(Fîstîcită.) Tocmai vorbeam cu vec i nul
Buibulac despre legumicultură... A i văzut
ce dovleac mi nuna t are ?
GI CU : Nu . (Către Bubulac.) A i un dovleac
mi nuna t ?
BUBULAC (vrea să plece; e teribil de
speriat) : Da. Ε superb, puteţi să-l ve-
deţi. Ce e drept , îi acord o îngrijire spe-
cială.
GI CU : Dar, de ce pl eci ?
76
ZZZFLPHFUR
BUBULAC (e agitât : nu cumva Gicu şi-o fi
închipuit ceva ?) : Mă duc eă prăşesc.
(Către Eleonora.) I n chestiunea respectivă,
ma i stăm dc vorbă. Nu intraţi în panică.
GI CU : Ajveţi de vo r bi t ceva conf i dent i al ?
Mă retrag.
BUBULAC : Nu , vai de mi ne ! Vr o i am doar
să-i dau cîteva sf at ur i l egumi col e.
GI CU : At unc i , i a loc. (Către Eleonora.) Nu
ne f aci cîte o cafea ?
BUBULAC : Mu/lţuimesc, eu am băut dej a,
l a mi ne acasă.
ELEONORA : Dr agul meu, n u - mi povesteşti
şi mi e cu/m te-au avansat ?
BUBULAC : V^au avansat ?
ELEONORA : Da. I e r i a fost n u mi t şef de
secţie.
BUBULAC : Ce f e l de secţie ?
ELEONORA : Şeful Secţiei Par c ur i şi
l ac ur i pe t ot oraşul.
BUBULAC : Ext r ao r di nar ! Felicitări.
GI CU : Mulţumesc.
ELEONORA : Spune-ne c um a fost.
GI CU : Si mpl u : ne t r ezi m, brusc, cu pr i ma-
r u l , ne convoacă într-o şedinţă şi ne a¬
nunţă că s-au di scutat în Comi t et ul exe-
c ut i v al Cons i l i ul ui popul ar propuneri l e
mel e p r i v i n d noua organi zare a par c ur i -
l o r şi l ac ur i l or şi că acestea au fost gă-
site excelente... Le-a plăcut şi ideea cu
f l ot a istorică, şi chestia cu submari nul . . .
ELEONORA : Şi de muzeul subacvati c, ce-au
zis ?
GI CU : Că e grozav. Se face... Şi t eat r ul
l acust ru. . . Pr i ma r ul i n- a pupat în faţa
salariaţilor...
ELEONORA (cu lacrimi in ochi) : I n sfîrşit,
ţi se recunoaşte şi ţie o dată geni ul . Cre-
deam că ieşi l a pensie şi nu mai apuc i
să-ţi vezi i dei l e real i zate. De cîte o r i te
vedeam, în ul t i ma vreme, lucrînd asupra
l or sau v o r bi nd despre ele, mi - era frică
să nu te ratezi . . . Ac um, trebui e să te pui
pe treabă.
GI CU (tulburat) : Da, o să mă p un pe
treabă...
ELEONORA (vine lîngă el) : Ce-i cu t i ne ?
Nu te simţi bi ne ?
GI CU (se stăpineşte) : Ni mi c . . . Sînt obosit...
Nu mă ma i ţin ne r vi i . . . A m trăit prea
mul t e azi .
ELEONORA : tntradevăr. . . Mă duc să-ţi fac
o cafea. (Pleacă spre bucătărie.)
BUBULAC (ar vrea să dispară) : Mă bucur,
real mente, de numi r ea dumneavoastră...
Real mente. . . Deşi sîntem vec i ni de atîţia
ani , n- am fost pr i et eni , dar, o r i c um, eu
imă buc ur sincer., ca veci ni . . . ca... Mă
duc să prăşesc. A m u n dovl eac aşa de
mi nunat . . . Mă duc. . .
GI CU : Ma i stai . . .
BUBULAC (speriat) : Ma i stau.
GI CU : Ma i schi mbăm şi no i o vorbă. . . De
mu l t v r o i am să stau de vorbă cu d um-
neata. A i dr ept at e: eîntem vec i ni de atîţia
ani şi n- am deveni t pr i et eni . Poate, şi
pe nt r u că eu sînt atît de ocupat... (Pau-
ză.) Spune- mi , e adevărat că dumneat a
eşti doctor în ştiinţe j ur i di c e ?
BUBULAC : Da. Dar de ce vă miraţi ? Cre-
deţi că n-aş f i capabi l ?
GI CU : Ba da. De ce nu ? Tocmai în acest
sens vr o i am să-ţi cer o consultaţie pri e-
tenească.
BUBULAC : Cu plăcere. I n măsura în care
mă pri cep. Dacă nu e ceva prea com-
pl i cat .
GI CU : Păi, zi ci că eşti doctor ?
BUBULAC : Da, dar. . . Nu sînt practi cant.
Am făcut t o t ul la fără frecvenţă. Ştiţi
c um e la fără frecvenţă : nu se învaţă
mare l uc r u.
GI CU : Într-adevăr, pent r u mi ne a fost t o t -
deauna un mi st er c um oi aj uns dumneata
doctor în drept . Iartă-mă că ţi-o spun,
dar te vedeam veni nd acasă numai după
mi ezul nopţii. Să n u - mi spui că veneai
de la bibliotecă, la ora ai a.
BUBULAC : Dumneavoastră uitaţi unde l u -
crez eu, dc doişpe ani ?
GI CU : La I CRAL.
BUBULAC : De şapte ani , sînt adj unct de
şef de cent ru. Păi, e ci neva, d i n oraşu'
ăsta, care să nu f i t recut p r i n mi na
mea ? Care să nu f i avut nevoi e de mi ne?
Că r ui a să n u - i f i făcut eu un eervi ci u ?
Păi, nu era o crimă să nu f i pr of i t at şi
eu de-o facultaite şi de- un doctorat ? Ad i -
că, fac fotbaliştii dr ept ul , şi eu eă n u - 1
fac ? Ştiţi c um am l uat „Penal ul " ? Pe
un perete. Prof esorul vr oi a să despartă
o cameră mare în două, pent r u doi copi i .
I i t rebui a aprobare, îi t r ebui a l ucrare. A
veni t la mi ne , i-am rezol vat treaba şi-am
l uat şapte. E l a v r u t să-mi dea nouă
—- peretele era cu calcio vecehio — dar
eu, nu, modest : şapte mi - aj unge. „Civi-
l u l " l - am l uat pe- υη raşchetat, „ Roma-
n u l " , pe-o faianţă. Lucrarea de stat m-a
costat o masă l a un restaurant de l u x ,
pe d i n două cu responsabi l ul , că o f ol o-
sise şi el . Pe urmă, ce mi - am zis : hai
să-mi i au şi doct orat ul , deşi, l a noi , l a
I CRAL, e bi ne şi cu st udi i me di i , dar nu
se ştie ce v r e mur i v i n . Şi l - am l uat : pe
un schi mb de locuinţă şi un horn. . . L u -
crarea de doctorat a fost mai scumpă :
a m dat un pont de plecare, combi nat cu
schi mb, apart ament l u x , ul t r ac ent r al , uşi
glisante. . .
GI CU : Cum poţi f i atît de sincer ? ! Mă
uluieşti.
BUBULAC : E u nu mă l aud, ca alţii, c-oi
f i vr e un î nvăţat M- am învîrtit. Ştiţi
care-i nenoroci rea ? Ac um, nu mai ţine.
Gata ! S-a dus pomana. Aţi auzi t că Ră-
dueanu η-a i nt r at l a I. C. E. F. Ni c i Do-
b r i n η-a l uat bacal aureatul . Teaşcă, cu
două facultăţi, şomează. Eu am pri ns
ul t i ma cursă. Dar de ce m-aţi întrebat
de s t udi i ?
GI CU : Vr o i am să-ţi cer o consultaţie.
BUBULAC : Şi dumneavoastră ?
77 ZZZFLPHFUR
G I C U : Dar cine ţi-» mai cerut ?
BUBULAC : I l ştiţi pe Stanică, de la pat r u ?
Preconizează o căsătorie eu Velceasca, ve-
cină-sa. I n ce sens ? I n sensul să spargă
peretele di nt r e garsoniere şi să facă un
apart ament cu şemineu. Care e probl ema ?
Că, dacă I CRAL- ul n u le aprobă să spar-
gă z i dt i l , nu se mai căsătoresc.
GI CU : Şi ? Le aprobă ?
BUBULAC : Le- am spus să vină la mi ne
c-o cerere scurtă, un t i mb r u şi-un cal up
de Kent . Ti mb r u l poate f i şi poştal,
Ke nt - nl să n u fie scurt. Apropo, cu ci t
v- a mărit l eafa, după avansare ?
GI CU : Nu m- am interesat.
BUBULAC : Ce consultaţie vroiaţi să-mi
cereţi ?
GI CU : Ναι e ceva i mpor t ant . . .
BUBULAC : At unc i , mă duc să trag un pui
de somn. Vă spun d i n propri e expe-
rienţă : dacă cumpătarea e mama sănă-
tăţii, somnul de după-masă e tatăl ei .
(Se ridică.) La revedere. Ma i prăşesc un
pi c şi mă cul c.
(Iese afară şi începe din nou să pră-
şească. Gicu e vizibil îngîndurat şi frămintat.)
GI CU : Bubul ac ! Totuşi, dacă eşti amabi l ,
vi no să v o r b i m u n pi c.
BUBULAC : Cu plăcere. (Vine înăuntru.) Vă
ascul t.
GI CU (se decide cu greu) : Dragă Bubul ac, e
o chestiune st ri ct confidenţială. Ştii să
păstrezi u n secret ?
BUBULAC : Vai de mi ne ! Dacă aţi şti cîte
ştiu eu...
GI CU : Dragă, mi s-a întâmplat ceva îngro-
zi t or ! Absol ut îngrozitor !
BUBULAC : Cînd ?
GI CU : Aseară... (li şopteşte ceva la ureche.)
BUBULAC (uluit) : Nu se poate !
GI CU : Pe cuvî nt !
BUBULAC (impresionat, îi pune o mînă pe
umăr) : într-adevăr, e groaznic.
(Eleonora intră cu cafeaua.)
ELEONORA : Ce s-a întîmplat ? Ce e
groazni c ?
BUBULAC : I i povesteam ce-am păţit cu pe-
penel e acela... Cum mi l - au f ur at , c r i -
mi n a l i i ! (EleOnora se întoarce în bu-
cătărie ; către Gicu.) Dar cum s-a în-
tâmplat ?
GI CU : Am să-ţi spun i medi at . Ştii, deci , că
a m fost promovat , ri di cat în muncă etc.'
Cu pr i l e j ul respecti v, colegii au adus cîte-
va sti cl e de şampanie, ca să sărbătorim
eveni ment ul . N- am băut mai mu l t de
două pahare. Mi e n u - mi plac băuturile
dul c i . După care...
(Pe uşă intră Gabi.)
GABI (solemnă) : Tat i , aş vrea să vorbesc
ceva c u t i ne. Ceva ext rem de i mpo r t ant .
(Bubulac se retrage, prudent, spre fereastră.)
GI CU : A i păţit ceva ?
GABI : Propri u- zi s, n u , dar t rebui e să di s-
cutăm. Ε f oarte gr av.
GI CU : Bi ne. Ceva ma i tîrziu. Ac um sînt
ocupat.
(Gabi intră în camera ei, adică în stînga.)
BUBULAC : Să reluăm discuţia. Mi-aţi rel a-
tat despre o crimă.
GI CU (îngrozit): Ma i încet !
BUBULAC (pe un ton scăzut) : Aţi rămas l a
şampanie...
GI CU : Da, la mi ca f esti vi tate pe care co-
l egi i au organizat-o în cinstea mea.
BUBULAC : Şi ?
GI CU : Pe urmă, am plecat. Tr ebui a să trec,
di n fugă, pe l a par c ul „Privighetoarea' ",
să controlez ceva şi să v i n apoi acasă.
M- a m urcat l a vol an şi a m plecat. Mă
•duc în parc, rezol v probl ema, ies, plec
şi, la pr i ma curbă, s-a întîmplat nenoro-
ci rea. (Pauză.) Îmi apare un t i p în faţă,
n u mai am c um să-l evi t şi-1 lovesc.
BUBULAC : A mu r i t pe loc ?
GI CU : Nu ştiu.
BUBULAC : De ce ?
GI CU : Pent ru că n- am o pr i t ! A m mers mai
departe.
BUBULAC (oripilat) : Dar asta e f oarte
grav 1
GI CU : Ştiu. Ε f oarte grav. Dar n- am p ut ut
să opresc. î mi pi erdusem minţile... Mer -
geam înainte ca u n di sperat, fără să f i u
En stare să pun pi c i o r ul pe frînă. M- a m
o pr i t abi a peste un ki l o me t r u, după ce
făcusem o pană de cauciuc.
BUBULAC : Şi ?
GI CU : A m înlocuit roata, mi - am r eveni t ,
mi - a m dat seama de gravi tatea f apt ul ui
şi m- am întors l a l oc ul c r i mei . (Suspans.)
Vi c t i ma n u mai era acolo.
BUBULAC : Bineînţeles. Fusese ridicată.
(Pauză.) V- a văzut ci neva cînd l-aţi l o v i t
pe i ndi v i d ?
GI CU : Nu ştiu. Nu- i mi dau seama.
BUBULAC : L-aţi l o vi t put er ni c ?
GI CU : Da. Di n p l i n . Cu ar i pa. A zburat
în şanţ.
BUBULAC (sincer afectat) : Ce chestie în-
grozi toare ! Aţi anunţat miliţia ?
GI CU (dezolat) : Nu . încă nu.
BUBULAC : Vă înţeleg. (Pauză.) Dar, poate
că vi c t i ma a scăpat, totuşi.
GI CU : N- a scăpat.
BUBULAC : De unde ştiţi ?
GI CU : Scrie-n zi ar. (Scoate un ziar din bu-
zunar şi i-l dă.)
BUBULAC (citeşte) : „Aseară, în j u r u l orei
douăzeci şi trei zeci de mi nut e. . . (sare peste
cuvinte)... a fost l ovi t . . . Cine poate da
relaţii, să telefoneze l a. . . " Da, e olar.
Tr ebui a să vă duceţi i medi at . Aveaţi ci r-
cumstanţe atenuante. . .
GI CU : Nu aveam ni c i o circumstanţă ate-
nuantă. Băusem al cool .
BUBULAC : Două pahare de şampanie.
GI CU : Nu contează cît. Contează că băusem.
BUBULAC : Şi f apt ul că aţi f ugi t de l a
l ocul acci dent ul ui c l a f el de grav.
GI CU : Da, e grav. Di n punc t de vedere mo-
r a l , ma i ales.
78 ZZZFLPHFUR
BUBULAC : Ar t r ebui să consultaţi un avo-
cat. Eu nu simt pract i ci an, nu mă p r i -
cep la cluchiţe.
GI CU : Nu , nu vreau să di scut cu ni meni .
Vo i hotărî eu si ngur ce c de făcut.
BUBULAC : Maşina are vr eun semn ?
GI CU : Ni mi c . Absol ut ni mi c . Ni c i măcar
o zgîrietură. Asta e curi os.
BUBULAC : At unc i , s-ar putea să f i i i salvat.
GI CU : Cum să f i u sal vat ?
BUBULAC : N- au c um să vă descopere.
GI CU : Crezi ?
BUBULAC : Di n moment ce nu v-a văzut
ni me ni şi nu există ur me pe maşină,
pract i c, nu au cum să dovedească ni mi c.
GI CU (cu glasul stins) : Fi i serios. A\i ei s i -
stemele l or. Un f i r d i n stofă, dacă a rămas
pe maşină, e. suf i ci ent. Nu se poate scăpa.
Cunosc cazul u n u i fost coleg de l i ceu,
care a fost pri ns după şase l uni de zi l e.
BUBULAC : Da, şi eu cunosc un caz ase-
mănător. Ti p u l s-a autodemascat: a vo r bi t
în somn. Dar să discutăm chesti unea la
irece, şi pe toate feţele. A m să vă aj ut
să luaţi o hotărîre bună. Doriţi ?
GI CU : Fireşte.
BUBULAC : Să ne întoarcem l a împrejură-
r i l e concrete. Cînd aţi săvîrşit cri . . . (Se
opreşte la timp — tocmai intră Kleonora —
şi schimbă vorba,) Cînd aţi săvîrşit... c r i -
t e r i ul ?
ELEONORA : Despre ce c r i t er i u e vorba ?
BUBULAC : Vorbeam în general...
ELEONORA : Eu sînt gata cu masa. A ve-
n i t Gabi ?
GI CU : Da. Spune că are de di scutat o pro-
blemă foarte importantă. Du- t e şi vezi
despre ce-i vorba.
ELEONORA : Doamne fereşte ! (Intră la
Gabi.)
GI CU : Te rog, vorbeşte moi încet. Nu vreau
să afl e soţia. Ma i ales, soţia.
BUBULAC : Dacă veţi f i pr i ns, or i c um va
afla.
GI CU : At unc i , da. DaT acum, nu. Vreau
s-o ocrotesc cît mai mu l t cu putinţă.
Suferă cu i ni ma.
BUBULAC : Să r eveni m l a problemă.
GI CU : Cred c-ar f i mai pr udent să discutăm
în altă part e.
BUBULAC : Veniţi l a mi ne. Put em discuta
în linişte. Poate găsim şi o soluţie ono-
rabilă. Nu se poate să n u existe o sol u-
ţie onorabilă.
GI CU : Di n păcate, n u există. N- are cum
eă existe ! Chi ar dacă nu mă pr i nd ei, nu
pot să scap de mi ne însumi. (In şoaptă,
patetic.) Dumneat a n u mă cunoşti. Eu
sînt un om ci nst i t şi corect pînă-n mă-
duv a oaselor. Eu n- am f ur at u n l eu în
viaţa mea, n- am mi nţi t pe ni me ni , nu a m
pîrît pe ni me ni , nu mi - a m înşelat nevasta,
n- am făcut ni mi c nedemn. Conştiinţa mea
e atît de curată, încît nu poate suporta
o asemenea pată de noroi . . . 0 asemenea
mocirlă... Nu poate !
BUBULAC : Şi, at unc i ?
GI CU : Tirchuic sâ mă predau.
BUBULAC : Cînd ?
GI CU : Chiar acum.
B UB UL A C : Nu. Nu vS grăbiţi. Nu mai
contează, dacă întîrzia.ţi o zi sau două în
pl us. Cred că put e m găsi o idee salvatoare.
Aiin deja una în cap, dar nu ştiu cu η
s-o f ormul ez.
GI CU : Nu mă poate sal va ni mi c . (Dispera!.)
A m să-mi anunţ f ami l i a şi mă p r e i a u.
0 zi , poate f i scuzabil — pînă mi - am
reveni t , pînă m- am dezmeti ci t etc. Dar,
dacă întârzii ma i mu l t , ticăloşia devi na ab-
jectă. (Strigă.) El eonora !
ELEONORA (apare de alături) : Dragă, spune
că nu arc ni ci o problemă... Sau sc as-
cund e do mi ne .
GI CU (hotărlt) : Draga mea, te rog, fă-mi
bagajele ! Pune- mi două pi j amal e, c i nc i
Cămăşi şi ci orapi groşi. Cît mai mulţi cio-
r api groşi.
ELEONORA : Dar unde vr ei să pl eci ?
BUBULAC (ca să evite inevitabilul); Ε
elieimat undeva. . . Ceva urgent şi i mpor -
tant. . . 0 deplasare în străinătate... Peru. . .
Paraguay. . .
ELEONORA : Pent ru cît t i mp ?
GI CU : Nu se ştie. (Către Bubulac.) S-ar putea
să fie mai mu l t de pat ru ani ?
BUBULAC (confidenţial) : Nu cred. Intră l a
imprudenţă.
ELEONORA : Dar despre ce-i vorba ?
GI CU (decis): Draga me a ! Eu a m comis o...
B UB UI A C (în ultima clipă) : Un moment ,
să nu ne grăbim cu vorbe mar i . Vreau
să vă expl i c mai întîi ideea despre caro
v- am pomeni t . (Către Eleonora.) Vreţi să
ne lăsaţi niţel s i ngur i ? Vă rog f oarte
mul t . Ε o problemă stri ct bărbătească.
(Eleonora iese spre bucătărie, profund ne-
dumerită.)
GI CU (resemnat şi fără speranţă) : Despre
ce idee e vorba ?
BUBULAC : L-aţi c i t i t pe Dostoïevski ?
GI CU : Da. I n tinereţe am c i t i t „Crimă şi
pedeapsă". La ideea asta te ref eri ?
BUBULAC : Nu . La ansambl ul operei l u i .
(Derutat.) Sau, s-ar putea să fie vorba de
Balzac... Nu - mi aduc bi ne ami nt e. Sau
de Dickens. . . I n orice caz, într-unui d i n -
t re aceşti mar i aut or i există următoarea
idee : un o m bun, care a făcut, d i n i m-
prudenţă, u n mare rău, se poate consi -
dera el i berat de povara sufletească în faţa
semeni l or săi dacă îşi spală acest păcat
cu o faptă excepţională, deosebit de pozi - '
tivă, în favoarea umanităţii. De pi l dă,
dacă descoperă u n vacci n, un medi ca-
ment , dacă salvează viaţa u n u i om af l at
în pr i mej di e. (Patetic.) Salvaţi viaţa u n u i
o m şi veţi avea conştiinţa eliberată şi
curată !
GI CU : Pe ci ne să salvez ?
BUBULAC : Nu ştiu. Găsiţi pe ci neva.
GI CU : Mă rog, de găsit nu e greu, mă duc
p r i n spi tal e şi sanatori i , găsesc un mu r i -
bund, dar cum să-l salvez ?
7 9
ZZZFLPHFUR
B UB UI A C : Ştiu şi eu ? Vă dăruiţi un or-
gan : u n r i ni c hi , un ochi , un deget, ceva
di s poni bi l , care poate salva viaţa cui va. . .
GI CU : Fi i serios. Im p r i mu l rînd că l a noi
nu se fac t r ans pl ant ur i . I n al doilea rînd,
n u se i au organe decît de l a oameni
morţi. î mi pr opui să mă si nuci d ?
BUBULAC (plin de idei) : Dar dacă, să z i -
cem, vedeţi un t i p care se îneacă i n -
t r - u n l ac şM salvaţi ? !
GI CU : î not foarte prost. Nu rezist mai mul t
dc zece me t r i .
BUBULAC : Folosiţi o barcă. (Salvator.) Staţi
aşa ! A m găsit soluţia : vă duceţi la marc
şi vă angajaţi la „Salvamar".
GI CU : Ε s t upi d !
BUBULAC : E, dar n u contează. Renunţaţi l a
servi ci u pe t i mp ul ve r i i . Adică, nu ! Vă
luaţi concediul l egal , mergeţi l a marc
si ngur, acum, în sezon, şi vă angajaţi
t emporar, eventual vol untaT, l a „Salva-
mar " .
GI CU : Ţi-em spue că nu ştiu să înot !
BUBULAC : Şi ce, n-aveţi o pilă ? Dacă
n-aveţi, am eu. Pe şeful t r us t ul ui . I - am
făcut un beci şi-o cămară. Vă angajează
i me di a t
GI CU (frămîntat) : Cum, dom' l e, l a „Sal va-
mar " , om bătrîn ? ! Vo i produce stupoare !
BUBULAC : N-are importanţă. Staţi în 'barcă
şi urmăriţi oameni i în apă. Cînd vedeţi
că unul nu ma i poate, îi aruncaţi col acul ,
îl salvaţi, şi gata, vă daţi demi si a în
aceeaşi zi . Ni me ni nu ştie ni mi c , în afară
de noi doi . Veniţi acasă cu conştiinţa e l i -
berată de ori ce povară.
GI CU : Dragă Bubul ac, îţi mulţumesc pent r u
asistenţa sufletească pe care mi - ai acor-
dat- o. Simţeam o nevoi e acută să mă
confesez cui va. Mi - am dat seama că ai
part i ci pat sincer l a zbuc i umul şi l a neno-
roci rea mea şi că ai încercat să faci t ot ul
pent r u mi ne. Iţi mulţumesc. Eşti u n om
de suf l et Di n păcate, nu pot accepta un
astfel de compromi s. La revedere !
BUBULAC (se ridică) : Am i mpresi a că nu
aţi l uat în serios ideea pe care v- am
propus-o. Poate că nu am ştiut c um să
mă e xpr i m şi cum să v-o demonstrez.
Departe de a f i un sistem creştinesc de
aut opuri f i care, este o metodă f oarte ve-
che — indiană, chineză sau arabă, nu
ştiu exact — de restabi l i re a ec hi l i br ul ui
şi a echităţii moral e. Rău contra rău,
bi ne contra bi ne, c ui pe c ui . Gîndiţi-vă.
GI OU: Mulţumesc (Sună telefonul. Răspunde.)
Da. Eu. Cine ? (Sever.) Da, ce doriţi ?
Ac um, nu. Nu pot. Trebui e să plec. Or i -
cît ar f i de urgent , n u pot. Plec chi ar
în cl i pa asta. Bună zi ua.
(închide. între timp, Bubulac a ieşit. A
apărut Eleonora.)
ELEONORA : Cine a sunat ?
GI CU : Val ent i na.
ELEONORA : Care Val ent i na ?
GI CU : Val ent i na Popovi ci . Lucrează l a noi .
Şofa Sectorul ui Părculeţc. N-o ştii.
ELEONORA : Cum să n-o ştiu ? ! N- am fă-
cut acum un an r evel i onul cu ei ? !
GI CU : Exact.
ELEONORA : Cînd ai reuşit t u să-mi st ri ci
seara şi să mă f aci să plîng.
GI CU : De ce ?
ELEONORA : A i ui t at că, la „Periniţă",
te-ai lăsat sărutat după urecho ? De-abia
m- am abţinut să n u - i zic ceva...
GI CU : Eu nu- mi aduc ami nt e.
ELEONORA : Eu mi - aduc. Aşa ceva n u ee
uită. Şi, ce vrea ?
GI CU : Să discute cu mi ne o problemă de
servi ci u. Ceva ur g e nt
ELEONORA : Şi ?
GI CU : I - am spus că n- am t i mp .
ELEONORA (rea) : Ac um, că eşti şeful ei ,
a i obligaţia s-o asculţi. Vroi a să vină
ai ci , acasă ?
GI CU : Da.
ELEONORA : Ce neruşinată !
GI CU : Mi - a i făcut bagaj ul ? Trebui e să plec
i medi at .
ELEONORA : Cum, să pl eci i medi at , şi
unde ?
GI CU : Stai jos. A m să-ţi expl i c despre ce
e vorba. (Se glndeşte cîteva clipe.) Ca să
scurtez şi să nu ma i l ung i m povestea :
c um ma i st ai cu i ni ma ?
ELEONORA : Mă înţeapă.
GI CU : At unc i , a m s-o i au mai pe departe.
ELEONORA : Ε clar. Ştiu despre ce-i vorbă.
Te-ai încurcat cu una, eşti la mare anan-
ghi e, pr obabi l , îţi' face un copi l şi trebui e
să pl eci dc-acasă, să ne părăseşti. Eşti
şantajat ? (Varsă fulgerător o lacrimă.)
Este exact vîrsta l a care bărbaţii fac cele
ma i t eri bi l e tâmpenii. Bi ne, dr agul me u,
dacă mer i t am eu asta di n partea ta. . .
(Se sună la uşă, Eleonora se duce, de-
schide şi revine, însoţită de Valentina.)
VAL ENT I NA (cu tupeu) : Vă rog să mă i er-
taţi că, totuşi, am îndrăznit, dar eram
l a doi paşi şi a m contat că mai întîrziaţi
un pic. Nu vă reţin decît ci nci mi nut e.
(Către Eleonora.) Tovarăşă, n u vă supă-
raţi, dar vă rog să ne lăsaţi si ngur i , e
o chestiune de servi ci u.
ELEONORA (se uită lung spre Gicu, dă de
înţeles că a priceput despre ce e vorba
şi pleacă, demnă) ; Da, desigur, n- am să
vă stânjenesc. Dacă doriţi, vă fac şi ca-
fele. Ma i dul c i , mai amare ? (Iese.)
GI CU (către Valentina, antipatic) : Vă ascult.
VAL ENT I NA : întîi, trebui e aă mă aşez.
Sînt obosită. A t r ebui t să f ug. (Se aşază
într-un fotoliu şi oftează.) Vă imaginaţi
că nu făceam imprudenţa să vă vi zi tez
şi să vă creez probl eme în f ami l i e, dacă
nu era ceva foarte grav. Ştiu că soţia
dumneavoastră mă antipatizează, făţiş,
îşi imaginează că noi doi a m avut sau
că avem ceva împreună. Toate eoţiile sa-
80
ZZZFLPHFUR
l ar i aţ i l ur .noştri îşi închipuie că l e f ur
bărbaţii. El e îşi imaginează că orice fe-
mei e frumoasă trebui e să f i e, neapărat,
şi i mo r a l ă . în t i mp ce toate urîtcle şi
bal abustel e sînt ci nsti te. Apropo, dumnea-
voastră, ca şef, ce părere aveţi despre
mi ne ?
GI CU (sobru) : Nu e moment ul , acum, să
ne facem conf esi uni . V- am spus că sînt
grăbit.
V A L E NT I NA : Mă luaţi cu pl ur al ul . Trebui e
să înţeleg că-ani vorbiţi of i ci al . Credeam
că pot conta pe dumneavoastră şi ca
ami c.
GI CU : Spuneţi-mi despre ce e vorba.
VAL ENT I NA : Soţul meu a înnebunit.
GI CU : Da ? ! Mă mi r . Părea un oui l a l ocul
l u i . Aţi chemat un medi c ?
V A L E NT I NA : Nu e vorba de nebuni e ρτο-
priu-zisă. Ar e o cri?A de f uri e. Vrea să
mă ucidă. M-a ameninţat.
GI CU : De ce ?
V A L E NT I NA : Ε gelos. Groazni c dc gelos.
I s-e spus că aseară, în parc, m-«in
sărutat cu ci neva. I n parcul „Privighe-
toarea".
GI CU : Şi, care-i adevărul ?
V A L E NT I NA : Adevărul e că mă af l am i n
parc, dar în interes de servi ci u. Er a m în
inspecţie. v
GI CU : Şi eu am trecut aseară p r i n par c ul
„Privighetoarea", dar nu v- am văzut.
V A L E NT I NA : Eu v- am văzut. Eraţi grăbit.
GJC'U : Şi, c um vă po t aj ut a ?
V A L E NT I NA : Foarte mu l t şi foarte s i mpl u.
Spuneţi că aţi fost cu mi ne. I n interes
de servi ci u, desi gur.
GI CU : Dar, parcă ziceaţi că soţul v-a văzut
sărutîndu-vă cu ci neva.
V A L E NT I NA : Nu el , un văr de-al l u i .
GI CU : Şi, at unc i , ce să spun ? Că vă săru-
taţi cu mi ne ?
V A L E NT I NA : Da. . . Ceva în genul acesta...
Că eram împreună...
GI CU (sever) : TovaTăşă Val ent i na, dumneata
nu eşti l a p r i ma abatere de acest gen.
(Intre timp, Bubulac a ieşit tn curte şi
îşi reia prăşitul, trăglnd cu urechea la
ce se discută tn casă.) Eu cunosc p r i n
ce mi j l oace ai urcat dumneat a pînă l a
post ul de şefă a Sectorul ui Păreuleţe.
V A L E NT I NA (fără indignare) : Ce vreţi să
insinuaţi ?
GI CU : Ştii dumneat a ce vreau să i nsi nuez.
Ştii dumneat a cîte v o t ur i de bl am ai pe
conştiinţă... Cîte cariere vA di strus . . . Nu
mai departe, cariera tovarăşului aceluia,
adj unc t ul de l a I CAB. . . Bl o nd, cu ochi
allibaştri...
V A L E NT I NA : El s-a legat de mi ne. . .
GI CU : Bineînţeles. Dar dumneat a t rebui a să-i
răspunzi l a avans ur i ?
V A L E NT I NA (varsă o lacrimă aproape sin-
ceră) : Tovarăşe Crucescu, recunosc că
a m avut şi rătăciri, uneori , dar în cazul
acesta... vă mărturisesc ca unui tată...
(Rectifică.) Nu , ca unui frate. . . Ε ceva
sincer... Sînt îndrăgostită de un bărbat. Ε
un om mi nunat . . . Fl ori cui t or. . . Şi el mă
iubeşte ca un nebun. Cînd e lîngă mi ne,
vibrează ca un arc. Ca să-i dau voi e să
mă sărute, a mers în genunchi aproape
un ki l o me t r u, pe al ei l e par c ul ui , în ur ma
mea. Mi - a adus l al el e negre... Şi cu pică-
ţele. Plus o petuni e, exempl ar uni c, crea-
ţia l ui personala, pr e mi u european. N- am
avut încotiro, i - am dat voi e să mă sărute.
Ghi ni o nul a fost că tocmai at unci a t re-
cut p r i n parc un văr de-al soţului meu
şi ne-a văzut îmbrăţişaţi. Un văr care
mă urăşte. Vă rog, daţi-i u n telefon
soţului meu şi spuneţi-i că am fost î m-
preună.
GI CU : Păi, dacă e vor ba de o i ubi r e atît
de sinceră şi de frumoasă, divorţează şi
căsătoreete-te cu acest f l ori cui t or.
VAL ENT I NA (dezolată) : Ε căsătorit şi el .
Pînă divorţăm — şi eu, şi el — se duce.
dr ac ul ui i ubi rea. Am experienţă, am ma i
încercat de cîteva or i . Mar i l e i u b i r i , c um
dau de t r i bunal , se ofilesc. I n pl us, ni c i
nu" doresc să mă despart de soţul meu.
Un bărbat atît de înţelegător n u mai
găsesc. întotdeauna m-a înţeles şi m-a
crezut. Chi ar cînd arri minţit grosolan.
GI CU : Şi, de ce nu te-er crede şi de data
asta ?
V A L E NT I NA : N- am al i bi .
(Bubulac ciuleşte urechile, atent.)
GI CU : Cum, adică ?
VAL ENT I NA : N- am acoperire. Vă rog f r u -
mos, liniştiţi-1 pe soţul meu : daţi-i u n
telefon şi spuneţi-i c- am fost împreună.
GI CU : Şi că ne sărutam !
VAL ENT I NA : Nu contează. I n dumneavoa-
stră are încredere. Îmi sînteţi şef... 0 să-i
spun că gl umeam. Ne j ucam. . . Ne hârjo-
neam. . .
GI CU (indignat) : Tovarăşă Val ent i na !
BUBULAC (vine, discret, Ia fereastră) : Pst !
P<t !
GI CU Cvine la fereastră) : Ce s-a-ntîmplat ?
BUBULAC (confidenţial) : Excel ent ! Exce-
l ent !
GI CU : Ce ?
BUBULAC : Al i b i u l . Marsaţi i medi at . Aţi
fost împreună... V-aţi sărutat... Exact în-
t re opt j umat e şi nouă j umate. . . Sînteţi
sal vat. . . Asta e al i bi ul ! Perfect ! Aur î
(Se retrage în grădină şi continuă să
sape.)
GI CU : Nu înţeleg ni mi c . Care al i bi ? (Se
întoarce către fotoliul pe care s-a aşezat
Valentina.)
BUBULAC (disperat) ; Ε si ngura l u i şansă
de salvare şi n u pri cepe !
ELEONORA (vine pînă afară, lîngă Bubu-
lac) : Despre ce-aţi vo r bi t ?
BUBULAC : Ni mi c. . . Fl eacuri . . .
ELEONORA : Ε vorba de o femeie ?
81 ZZZFLPHFUR
BUBULAC : Nu . Nu cred... Ε o problemă
oarecum de or di n filozofic. . . moral . . . Ceva
destul de elevat, în orice caz...
ELEONORA : Bărbaţii, între ei . se acoperă.
Al t ceva vreau să te rog. Probl ema de
care ţi-am vorbi t . . .
BUBULAC : Care problemă ?
ELEONORA : Gu persoana... Femeia. . .
BUBULAC : Aha ! Fomeia-mamă.
ELEONORA : Tot ul să rămână între no i .
Te rog foarte mul t . Poate că a fost o
confuzie.
BUBULAC : Bineînţeles. (Eleonora intră în
casă.) Ce-mi t rebui au mi e încurcăturile
astea ? Eu am ieşit să prăşesc, să mă
deconectez şi, cînd colo, dau peste com-
plicaţii. Ce-mi t rebui e mi e complicaţii ?
După ce că sînt astenic...
GI CU : Tovarăşă Val enti na. . . No i ne cu-
noaştem de mul t , n u - i aşa ?
VAL ENT I NA : De doi ani . De l a angaj are.
I n p r i ma lună, am l uc r at chi ar în acelaşi
• bi rou. . . Dacă vă mai aduceţi ami nt e, în
a doua săptămînă m-aţi i nv i t at l a cofe-
tărie... Nu mi-aţi spus Că sînteţi căsă-
t or i t . . . Mă cam plăceaţi... Vă simţeam
c um vibraţi ca un arc...
GI CU (jenat) Nu despre asta-i vorba.
V A L E NT I NA : Bineînţeles.
GI CU : Vream să spun că eu apreciez mul t e
di nt r e calităţile dumi t al e de sal ari at, ca
şi pe cele de om. Dumneat a eşti o feme-
i e cu un f ond eufletesc sănătos, bun. . . Şi
soţul dumi t al e mi - a făcut o i mpresi e
bună, at unc i , la r evel i onul acela... Mi - a
vor bi t despre preocupările l u i , despre...
căsnicie. E, într-adevăr, f oarte gelos ?
VAL ENT I NA : Groazni c. Devi ne vi ol ent .
GI CU : Mi - a m dat seama. Deci , dumneat a
— cu un f ond sufletesc sănătos, el — cu
u n f ond sufletesc sănătos, ar f i păcat să
vă rataţi căsnicia, di nt r - un fleac.
VAL ENT I NA : Bineînţeles. Eu, de f apt , ţin
l a el d i n punc t de vedere omenesc...
Chi ar şi ca soţ... Fapt ul că sînt îndră-
gostită nu are ni mi c de-a face cu căs-
ni ci a. . . Căsnicia e ma i presus de orice...
GI CU : Tocmai . . . Tocmai de aceea, am să-mi
calic peste pr i nc i pi i şi a m să comi t această
mi că minciună, pent r u a te protej a în
faţa soţului. O fac di n mot i ve umani t ar e.
Rămî ne între noi doi . Cu condiţia să-mi
promiţi că n u se va mai repeta. Ce tele-
f on are ?
V A L E NT I NA : Lăsaţi, că-1 f ormez eu. (For-
mează un număr de telefon, apoi îi în-
tinde receptorul.)
GI CU f i a telefon) : Tovarăşu' Popovi ci ? No -
roc ! La tel ef on e Crucescu, şeful soţiei
dumi t al e. Da, eu sînt. Vr eam să-ţi spun
că aseară am reţinut-o puţin în parc... Da,
pe dînsa... A m av ut unel e probl eme. . . Da,
cu mi ne a fost... Să stăm de vorbă ? Da,
desi gur, cu plăcere... 0 să-mi fac t i mp. . .
La revedere...
V A L E NT I NA : Tovarăşe Crucescu, vă mu l -
ţumesc don suf l et ! Puţini şefi d i n l ume
ar f i făcut un astfel de gest, în zi ua de
azi , pent ru o subalternă. Vă mulţumesc.
(Se repede, plină de avînt, şi-l sărută pe
obraz. Coincidenţă fatală : în aceeaşi cli-
pă, Eleonora intră ou cafelele, vede sce-
na, tuşeşte spre a-şi anunţa prezenţa şi
pune cafelele pe masă.)
ELEONORA (cu glasul stins) : Sînt amărui.
V A L E NT I NA : Mulţumesc foarte mul t , dar
eu mă grăbesc. Bună zi ua. (lese.)
GI CU (profund tulburat, încearcă să-şi re-
dobândească calmul) : Tocmai începusem^
draga mea, să-ţi povestesc ceva, înainte
de a veni această individă...
ELEONORA : Dar de ce vorbeşti aşa de
urît despre ea ?
GI CU : Mă rog, această subalternă...
(Apare Gabi.)
GABI : Tat i , pot să-ţi vorbesc şi eu două
mi nut e ? Am nevoie de t i ne.
ELEONORA (solemnă) : Gabi , i a loc, te rog.
Tatăl tău are să ne comuni ce ceva f oart e
i mpor t ant .
GABI : Ceva i mpo r t ant ? !
GI CU (către Gabi) : Deocamdată, di scut n u -
mai cu mama t a. Tu, du- t e ba t i ne.
ELEONORA : De ce să n u asculte şi ea ?"
Av e m un si ngur copi l şi l - am obişnuit
să nu- i ascundem ni mi c . Vorbeşte.
GI CU : Da, e vorba despre ceva ext rem de
i mpor t ant . (I se pune un nod în gît.)-
Atît de i mpor t ant , încît ar t r ebui să d i -
spar făTă să vă spun ni mi c .
ELEONORA : Vr e i să nu mai f i i atît de-
mi steri os ? Spune ce ţi s-a întîmplat. Te-ai
îndrăgostit ? A i vî ndut un secret de st at ?
Ai deveni t spi on ? Ai t recut l a o sectă
religioasă ? Spune !
GI CU (solemn) : Dragele mele... (Sonerie la-
uşă.) Vezi ci ne e. *
ELEONORA (se duce, deschide şi se întoar-
ce, urmată de un miliţian) : Pe t i ne t e
caută.
GI CU (se ridică, palid, cu glasul sugrumat) :
Da, tovarăşe pl ut oni er - maj or , l a dispozi-^
ţia dumneavoastră. (Către Eleonora şî
Gabi.) Lăsaţi-ne* oîteva cl i pe si ngur i . (Cele-
două femei dispar in bucătărie, nedume-
rite.) De f apt , ni c i n u meri t a să vă mai
deranjaţi, în ma x i mu m o oră veneam
eu l a dumneavoastră...
MILIŢIANUL : Aţi fost anunţat ?
GI CU : Nu , veneam di n pr opr i e iniţiativă.
Poate, e greu eă mă înţelegeţi, dar vă
dau cuvîntul meu de onoare că ni c i
ac um nu mi - a m reveni t după înbîimplare-
şi n u a m fost capabi l să i au o hotărîre
im«prmsabilă... Nu aveam de gînd să as-
c und absol ut ni mi c. . . Ac t ul . . . sau actel e
mel e. . . întotdeauna a m răspuns de ele...
MILIŢIANUL : Desi gur, dumneavoastră pă-
reţi un om serios şi n u mai este cazuT
să v ă expl i c eu ce importanţă are un»
act sau u n document , aşa că vă rog s&
aveţi grijă, pe vi i t or . . . (Scoate un porto-
fel şi i-l inmînează.)
GI CU : Ce-i aista ?
82 ZZZFLPHFUR
MILIŢIANUL : Ac t e l e , dumneavoastră. Pro-
bialbdl, v-aţi aplecat şi v- au căzut di n b u -
zunar. Di n f eri ci re, le-a găsit un pi oni er
fruntaş la învăţătură şi în comportare,
care le-a adus i medi at l a noi . Peste ci nci
mi nut e , a început o pl oai e care v i le-ar
f i di st rus. Doriţi să cunoaşteţi numel e pi o-
ni e r ul ui , pent r u a-i mul ţumi personal ?
GI CU (năucit de întorsătura lucrurilor) : Da,
desigur. . . I i sînt f oarte îndatorat.
MILIŢIANUL : Se numeşte Popescu I onel .
Şcoala generală 99, clasa a V- a B.
GI CU : Mulţumesc. Ştiţi, am avut o pană
de cauci uc, m- am aplecat şi... Vă mulţu-
mesc foarte ur ni t .
MILIŢIANUL : Vă sal ut. (Iese. Gicu rămîne
îngîndurat.)
ELEONORA (apare, cu un geamantan) :
Ţi-am făcut bagajele. Poţi să pl eci .
GI CU : Trebui e să-ţi dau nişte explicaţii.
ELEONORA : Nu - i nevoi e. A m atîta i magi -
naţie încît să bănuiesc despre ce e Vorba.
GI CU : Nu poţi să bănuieşti. N- ai c um.
(Eleonora dispare în bucătărie. Gicu ră-
mîne cîteva clipe îngîndurat, apoi îşi ia gea-
mantanul şi pleacă. In faţa blocului, se în-
tîlneşte cu Bubulac, îmbrăcat tn haine de
oraş, pregătit şi el de plecare.)
BUBULAC : Ce s-a întâmplat ? Unde plecaţi ?
GI CU (abătut) : Mă duc. . .
BUBULAC : V- au descoperit ? A m văzut a¬
di neaor i u n {miliţian...
GI CU : A fost pent r u al tceva. Nu m- au des-
coperi t. Mă predau de bunăvoi e.
BUBULAC : Dar, de ce ? Dacă n u v- au des-
coperi t, dacă n u v- au chemat, de ce eă
vă predaţi ? Ε s t upi d.
GI CU : Nu mai pot să suport vinovăţia. Mă
apasă conştiinţa.
BUBULAC (uluit): Conşt i i nţ a? !
GI CU : Da. Si mt că nu mai pot duce o
asemenea povară în spinare. . . Să ştiu că
a m ucis un om şi să trăiesc liniştit... Aş
înnebuni... Dumneat a nu mă cunoşti : eu
a m a v ut o viaţă curată ca o coală de
hîrtie, n- am săvîrşit ni mi c urît, niciodată,
în ni c i o împrejurare. A m fost u n exem-
p l u de cinste şi de corecti tudi ne. Şi de
onoare. Nu vreau să-mi pi er d, tocmai
acum. onoarea. Măcar atît să-mi răimîmă.
BUBULAC : Eu nu vă înţeleg. Dar deloc n u
vă înţeleg, pe cuvî ntul meu. Di n moment
. ce aveţi un a l i b i atît de grozav, staţi l i -
ni şti t
GI CU : Care al i bi ?
BUBULAC : Al i b i u l cu t i pa. . . Ti pa di n parc...
Cu care v-aţi sărutat. I n caz că sînteţi
l uat l a întrebări, spuneţi : par don, eu
er am cu o persoană în parc, mă sărutam
ou dînsa, am acoperire. . . Ştie chi ar şi so-
ţul ei personal . Sînteţi acoperi t sută l a
sută.
GI CU (năucit) : Dumneat a eşti un geni u al
răului şi al per f i di ei ! Cum de ţi-a t recut
p r i n cap aşa ceva ?
BUBULAC (jignit) : Va să zică, după ce
îmi storc mi nt ea ca să vă scot di n r ahat ,
mă faceţi şi geni u al perf i di ei ? ! At unc i ,
descurcaţi-vă si ngur. (Dă să plece, dar
se răzgîndeşte.) Gîndiţi-vă, cel puţin, la
f ami l i e. Soţia n-are servi ci u, f ata e st u-
dentă. Di n ce^or să trăiască ? Dumnea-
voastră vă convi ne să vă duceţi l a puş-
cărie pent ru treiîpatru ani , masă şi casă
pe grati s, event ual , cînd ieşiţi, soţia a şi
t er mi nat divorţul, începeţi o viaţă nouă,
cu una tânără etc. Dar l a aceste două
fiinţe si ngure şi l i psi t e de apărare nu
vă gîndiţi deloc ?
GI CU : Te rog, încetează ! Regret foarte mu l t
că ţi-am acordat atâta încredere ! Nu te
amesteca în viaţa mea !
BUBULAC : Asta n u vă pr o mi t cu c er t i t u-
di ne. . . Pent ru că deja sînt amestecat... Şi
n u ' eu am vr ut - o , ci dumneavoastră !
Acutm e tîrziu să-mi spuneţi: n u te băga!
GI CU : La revedere. (Pleacă.)
BUBULAC : Sau adi o | (Îngîndurat.) Compl i -
cată situaţie. Cred că trebui e să i au o
at i t udi ne. Eu vreau bi nel e şi mi se ră-
spunde cu j i g n i r i ! Aşa ceva n- am să ad-
mi t ! (Peste o clipă, în faţa blocului ά-
ρατε Bebe ; mărunţel, sprinten, agil, slă-
buţ, simpatic. Poartă în spinare un rucsac
neverosimil de mare. Se uită pe o htrti-
uţă. Bubulac e intrigat şi-l abordează di-
rect.) Ti nere, încotro ? .
BEBE : Spre nor d- ves t
BUBULAC : Vr o i am să zic, pe ci ne cauţi ?
BEBE : A m i mpresi a că n u pe dumneat a.
(Intră în bloc.)
BUBULAC (pansiv)-: A m o zi ciudată. Vreau
să fac bi ne şi mi se răspunde cu rău.
(Apare Femeia, oarecum dezorientată.)
F EMEI A : Bună zi ua. .(Bubulac tace.) Bună
zi ua. Nu - mi răspundeţi ?
BUBULAC : Nu , pent r u că sînt păţit.
F E ME I A : Dacă sînteţi amabi l , locuieşte
c umva ai ci o tânără brunetă, studentă l a
f i l ol ogi e ?
BUBULAC : I n bl oc ul nost ru sînt două st u-
dente brunete, ambele l a f i l ol ogi e. Dar
de ce mă întrebaţi ?
F E ME I A (încurcată) : Uitaţi despre ce é
vorba. . .
BUBULAC : Căutaţi c umva o fiică ce vă a¬
parţine pe cale naturală ?
F E ME I A : De unde ştiţi ?
BUBULAC : Asta n u e o probl emă, pent r u
mi ne. Mă numesc Bubul ac şi sînt doctor
în d r e p t Cred că aş putea să vă aj ut să
limpeziţi această situaţie. Vreţi să i n -
trăm puţin ?
(Intră amîndoi în bloc. Eleonora şi Gabi
apar din bucătărie.)
GABI : Ma mi , v r e i să mă asculţi ?
ELEONORA : Da, draga mea.
GABI : Tata η-a v r u t , deşi sf at ul l u i m- ar
f i aj ut at ma i mul t . Se spune că taţii îşi
înţeleg ma i bi ne fi i cel e. Ui t e despre ce
e vorba : u n coleg de-al meu, un băiat
mi nunat , di n toate punctel e de vedere,
83 ZZZFLPHFUR
s-a îndrăgostit de mi ne, încă de-acum
do i ani . Dar eu nu ştiam ni mi c şi ni c i el
n u mi - a spus ni mi c . Apo i , brusc, a veni t ,
mi - a mărturisit t o t ul şi m- a cerut în că-
sătorie.
ELEONORA : Şi ?
GABI : Nu asta e i mpor t ant . I mpo r t ant e
al tceva. (Plînge.) Mamă, cu acest pr i l ej
mi - am dat seama de un l ucru groaznic :
că eu n- am i ubi t pînă acum niciodată,
deşi am douăzeci de ani , t r e i l u n i şi
pat r u zile. Eu nu ştiu, efectiv, ce e acest
senti ment ! Ştii ce-am făcut, de cîteva
zile ? A m văzut toate f i l mel e şi piesele
despre dragoste : Secretul dragostei, Elixi-
rul dragostei, Feriţi-vă de dragoste, Nu
vă feriţi dc dragoste, Marile iubiri. Mi-
cile iubiri etc., etc, N- am înţeles ni mi c !
Ni mi c !
ELEONORA (depăşită) : Draga mea, ni c i eu
n- am i ubi t decît o singură dată în viaţă.
Pe tatăl tău. Ne- am îndrăgostit l a pr i ma
vedere şi n- am înţeles ni mi c . Dar ţin
mi nt e că era ext raordi nar.
GABI : Aveai i mpresi a că înfloresc caişii în
i anuari e ?
ELEONORA : Nu . De ce ?
GABI : Aşa pret i nde un poet. Că at unci eşti
cu adevărat îndrăgostit, cănd ţi se pare
că înfloresc caişii în i anuari e şi că i arba
izbucneşte brusc de sub asfal t.
ELEONORA : Eu m- am îndrăgostit în au-
gust. Er a o căldură groaznică. Şi, ce i - ai
spus băiatului ?
GABI : Ni mi c . L- am p r i v i t şi el a înţeles
ică nu pot să-i spun ni mi c . Şi a început
să plîngă. Şi, pe urmă, am început şi eu
să plîng. Mamă, ştii ce groaznic e să nu
poţi i u b i ? Nu cumva sînt anormală ?
Du-mă l a u n medi c.
ELEONORA : Ce prost i e ! Medi c i i habar n- au
de suf l et ul omenesc. Ei ne caută numai
pe dinafară.
GABI : Tat a, unde a pl ecat ?
ELEONORA : Nu ştiu. (Disperată.) Cred că
ne-a părăsit. La cincizeci de ani , toţi
bărbaţii îşi i au cîmpii. Nu mai ţin cont
de ni mi c , calcă în pi ci oare ori ce sent i ment .
(Plînge.) Cred că m-a părăsit pent r u al t a.
GABI (patetică) : Tatăl meu e cel ma i bun
d i n l ume ! El n u e în stare de o ase-
menea mî rşăvi e !
ELEONORA : Şi eu credeam aşa despre t a-
tăl meu, l a vîrsta t a. Pînă cînd a m i e-
şit cu l ogodni cul meu, adică, cu taică-tu.
I a un restaurant. Acol o, cu cine crezi
că dau nas în nas ? Cu tăticuţul meu
dr ag şi adorat, buni c ul tău. Cu cine era
el la o masă, tête-à-tête ? Cu colega mea
de bancă, pri et ena mea cea mai bună,
c u care- mi făceam lecţiile. Dacă i-aş f i
spus maică-mi, ar f i mu r i t pe loc.
GA B I : Şi, n u i - ai spus ?
EL EONORA : Nu . A af l at singură. Şi s-a r e-
semnat. Ori ce femeie, după patruzeci şi
ci nci de ani , t rebui e să se apuce de t r i -
cotat, de crescut nepoţi, eau să i nt r e i n
comi t et ul de stradă...
GABI (îngîndurată) : Şi chi ar crezi că tata
ne-a părăsit ?
ELEONORA : Da. Def i ni t i v. Şi-a l uat şi ba-
gajele.
GABI (plîngînd) : Mamă, nu pot să cred !
Tat a c u n om atît de mi nunat . . .
ELEONORA : Da, şi eu eram convinsă că
e un om mi nunat . Ce e ci udat, pent r u
noi , femeile, e că şi cei minunaţi ne în-
şală.
BUBULAC (iese împreună cu Femeia) : Vă
rog să fiţi calmă. Vo m lămuri l uc r ur i l e
pînă l a capăt. Veniţi cu mi ne. (Pleacă
amîndoi spre stradă.)
GABI : Mamă, c groaznic, t ot ce-mi spui .
(Sonerie. Se duce, deschide şi se întoarce
cu Popovici, soţul Valentinei, tip ttnăr,
grăsan.) Mamă, te caută ci neva. (Intră
în camera ei.)
POPOVI CI : Bună zi ua. Sper că mă ţineţi
mi nt e. . . (Eleonora face eforturi.) De l a
revel i on. . . Sînt soţul tovarăşei Val ent i na,
subal terna soţului dumneavoastră...
ELEONORA : Exact . V- am recunoscut. Luaţi
loc.
POPOVI CI : Mulţumesc. Nu a m veni t să
stau. A m veni t să vorbesc cu soţul d u m-
neavoastră.
ELEONORA : A plecat de cîteva mi nut e.
POPOVI CI : Mulţumesc. Ştiu unde- i găsesc
(Vrea să plece.)
ELEONORA : Unde ? "
POPOVI CI : Veţi af l a mîine, di n presa cot i -
diană.
ELEONORA (îi iese înainte şi-l reţine) : 0
clipă ! Sînt soţia l u i şi si mt nevoi a de
mai mul t e det al i i . Explică-te.
POPOVI CI (se aşază) : Aţi observat, cumva,
ceva între soţia mea şi soţul dumnea-
voastră ?
ELEONORA (decisă) : Da. Dînsa a fost ai ci
acum o jumătate de ceas. I - am surpri ns
îmbrăţişaţi.
POPOVI CI (fericit) : I-aţi surpri ns ? !
ELEONORA : Da. I - am văzut cu ochi i mei .
POPOVI CI : Bravo. Mă bucur.
ELEONORA : De ce te buc ur i ?
POPOVI CI : Că n u m- am înşelat. A m pre-
simţit că el e. Deal tf el , a şi recunoscut.
Poate că nu ştiaţi că mi - a dat azi un
tel ef on, p r i n care a recunoscut că a fost
aseară în par c ul „Privighetoarea", cu so-
ţia mea. Cineva i - a văzut c um se sărutau,
pe o bancă.
ELEONORA : Pe o bancă ? !
POPOVI CI : Da. Ac um au întâlnire d i n nou,
pe aceeaşi bancă. A m pus mîna pe o
scrisoare nesemnată. Cu scri sul apl ecai
spre dreapta. M- a m i nteresat. Ε a l soţu-
l u i dumneavoastră. Mă duc să-i s ur pr i nd.
ELEONORA. (decisă) : Un moment . Me r g şi
eu.
84
ZZZFLPHFUR
POPOVI CI : Cu atît mai bi ne.
ELEONORA (în timp ce se piaptănă): Aveţi
de gi nd să di vorţaţi ?
POPOVI CI : Nu . Ni c i n u mă gîndesc. Ar
vrea ea să scape de mi ne şi să-şi facă de
cap ! (Plînge.) Dacă aţi şti ce încredere
oarbă a m avut , pînă ac um, în soţia mea...
Deşi părea oarecum» frivolă, îmi era pro-
f u n d devotată. Ştia că sînt gelos şi-mi
respecta slăbiciunea. Ac um, n u - mi pot da
seama ce s-a întîmplat, c um a p ut ut s-o
ademenească soţul dumneavoastră. Pro-
babi l că a şantajat-o, al t f el n u - mi expl i c.
ELEONORA (jignită) : Te rog să-ţi măsori
c uvi nt el e 1 Cum îţi i magi nezi că soţul
meu ar f i capabi l dé u n şantaj ? ! I l cu-
nosc de douăzeci şi ci nci de ani . Ma i de-
grabă, soţia dumi t al e este gata oricînd să
se agaţe de gîbui bărbaţilor. Adu-ţi ami nt e
de scandal ul de l a revel i on.
POPOVI CI : Eu a m recunoscut că soţia mea
avea po r ni r i f r i vol e, dar n u a t recut ni c i -
odată l a f apte.
ELEONORA : De unde ştii dumneat a ?
POPOVI CI : Mi - a j ur a t sol emn. Mi - a spus :
„Pui ul e, îmi pl ace să cochetez, dar noi
me r g ma i departe, stai liniştit". Şi eu am
stat liniştit.
BLEONORA : Foarte rău a i făcut. Cînd o
femei e îşi înşală bărbatul, numa i bărbatul
e de vi nă. înseamnă -că n u e bărbat. Că
η-a ştiut s-o strunească.
POPOVI CI : Ε adevărat. Eu n- am atins-o
ni c i măcar cu o f l oare.
ELEONORA : Dar, de adus, i - ai adus vreo
f l oare ?
POPOVI CI (sincer) : 0 dată pe an. La ono-
mastică. Eu îi aduceam, de zi ua ei , o
f l oare, ea îmi aducea, de zi ua mea, o
cravată. Al t e gingăşii n u ne- am permi s,
strîngeam bani de maşină şi de apart a-
ment . Ac um, s-a ales pr af ul .
ELEONORA (e gata de plecare) : Deci , n- ai
de gi nd să divorţezi ?
POPOVI CI : Nu . 0 uc i d. (Scoate de sub
haină un satir.)
ELEONORA : Vai de mi ne 1
POPOVI CI : Pe cuvînt. Cu satîrul. I n moa-
lele capul ui . Mergem ?
ELEONORA : Mergem.
POPOVI CI : Dumneavoastră, oe-aveţi de
gînd ?
BLEONORA : Eu a m să mă descurc manual .
(hi pune pe cap, demonstrativ, o perucă.)
I nt r e o nevastă şi-o amantă — ambel e,
românce — o păruială e suficientă şi ho-
tărâtoare. Lasă satîrul. Rezol v eu l uc r u-
r i l e. Ha i !
(Cei doi ies, călcînd cu decizie. Pauză.
Sonerie. Gabi nu . aude, din camera ei,
de unde apare abia într-un tîrziu.)
GABI : Ma mi ! Unde eşti ?
(Bebe intră pe fereastră, trăgîndu-şi cu
greu după el rucsacul. Gabi îi remarcă apa-
riţia, fără să se mire.)
BEBE : Aveţi soneria defectă ? A m sunat şi
nu mi s-a răspuns. I n pl us, ci neva m-a
i ndus în eroare : mi - a spus că în bl oc n u
există o f ami l i e Crucescu, c i una Pr u-
cescu, care s-a mut a t .
GABI : No i sîntem f ami l i a Crucescu.
BEBE : Ac um, m- am lămurit. (Se aşază pe
fotoliu, cu rucsacul in spinare.) Unde e
tatăl dumneavoastră ?
GABI : Nu e acasă.
BEBE : At unc i , a m să-l aştept.
GABI : Va întîrzia, probabi l . . .
BEBÊ : Nu mă grăbesc. (Pauză. între timp,
adoarme brusc şi începe să sforăie.)
GABI (stupefiată, formează un număr de
telefon) : Al o ! Miliţia 1


C O R T I N A
85
ZZZFLPHFUR
P A R T E A a I l - a
Acelaşi decor şi aceleaşi personaje. Acţiunea se reia exact di n momentul în
care s-a întrerupt.
GABI (la telefon) : Al o ! Miliţia ? Bună zi ua.
Vreau să vă relatez următoarea situaţie :
eu sînt singură acasă, tata e plecat,
mama e plecată, şi mi - a i nt r at u n tânăr
pe fereastră, a zis n u ştiu ce şi n u ştiu
c um, s-a aşezat pe un f ot ol i u, după care
a ado r mi t brusc şi a început să sforăie...
Eu ce să fac c u el? Zău, pe cuvînt că n u
glumesc ! (BJde, i s-a spus, probabil, o
glumă.) Da, pare o glumă, dar. . . Nu , n u
e deloc agresiv. . . Ε şi si mpati c, da. (7/
priveşte cu vădită satisfacţie.) Da, e
f oarte si mpati c. . . At unc i , lăsaţi, că mă
descurc eu... Mă scuzaţi... I l trezesc...
Da. . . (închide telefonul. Apoi se apropie,
cu prudenţă, de Bebe şi-l atinge cu un
deget.) Al o ! Fiţi amabi l . . . Vă rog f r u -
mos să vă treziţi ! (îl scutură de umeri,
indignată.) Dar ce înseamnă asta ? Daţi
buzna într-o casă străină — nechemat,
ne i nvi t at — vă instalaţi comod pe f ot ol i u
şi începeţi să dormiţi şi eă sforăiţi ? !
Asta e curată... (Nu îndrăzneşte să spună
cuvîntul.) Curată obrăznicie. Vreţi' să
tehem veci ni i ? Să chem mi l i ţi a?! Pom-
pi e r i i ? ! (Nici o reacţie din partea lui
Bebe. Acesta doarme profund.) Nu - i n i -
mi c. Lasă că vi ne mama, vi ne tata, îţi
arată ei. . . Te aruncă ei pe .fereastră, îna-
poi . . . (Apare Bubulac, care se întoarce
din oraş. Gabi îl vede şi-i cere ajutorul.)
Dacă sînteţi amabi l , aş vrea să vă rog
ceva.
BUBULAC : Desi gur, cu plăcere.
GABI : Uitaţi despre ce e vorba : dînsul a
i nt r a t pe fereastră, cu bagaje cu t ot , a
întrebat nu ştiu ce, după care s-a aşezat
şi^a ador mi t . Ac um, nu vrea să se t r e-
zească şi să plece. Puteţi să mă ajutaţi?
BUBULAC : Dar, bineînţeles. Lăsaţi, că vi - 1
zburătăcesc eu, i medi at . (Vine înăuntru
şi-l bate pe Bebe pe umăr, energic.) Vă
rog să fiţi amabi l şi să vă treziţi. (Nici
un semn. Bubulac insistă.) Vă rog f r u -
mos, ca să nu chemăm organele !
BEBE (se trezeşte, satisfăcut) : He i , ce somn
zdravăn am tras ! Cît am do r mi t ? (Se
uită la ceas.) Doar unsprezece mi nut e .
Mă si mt excelent.
BUBULAC (sever) : Ti nere, a m nevoi e de o
explicaţie.
B E B E : Ce explicaţie ?
BUBULAC : Ce cauţi ai ci , c um ţi-ai permi p
şi cine eşti ?
BEBE : Dar dumneat a cine eşti ?
BUBULAC : Bubul ac, doctor în drept .
BEBE : Bebe, gl obetrotter. (îi strînge mina
lui Bubulac, care scoate un urlet de du-
rere şi fuge afară, îngrozit.)
BUBULAC (apare la fereastră, plîngînd) :
•Domnule, ac um ştiu cine eşti : eşti u n
mo ns t r u ! Pent r u ceea ce ai făcut, poţi să
primeşti o groază de ani de puşcărie.
BEBE : Dar, οβ· v- am făcut ? M- a m reco-
mandat , puir şi s i mpl u.
BUBULAC : Dumneat a n u ai voi e să dai
mîna cu oameni i ! Dumneat a ar t r e bui
să umb l i cu mâinile legate, aşa c um u m-
blă oîinii, cu botniţă. (Către Gabi.) Du m-
neata nu-ţi i magi nezi c um mi - au t r os ni t
oasele ! Parcă erau nişte vreascuri . Mă
duc să chem organele ! (Pleacă.)
GABI (către Bebe) : Cred că n u e bi ne să
ma i răimîi ai ci . Bubul ac e în stare să
vină cu miliţia. Ma i bi ne, pleacă !
BEBE : Ţi-am spus, domnişoară, că a m ceva
de vo r bi t cu tatăl dumi t al e. I i aştept
pînă vi ne. Te deranj ez, dacă-mi beau ca-
feaua ai ci ? (Ia bastonul şi-i deşurubează
capacul. Capacul devine pahar. Din bas-
ton îşi toarnă cafea.) Ε f i erbi nt e. Doreşti?
I n partea cealaltă, am apă rece, de l a
gheaţă. La mi j l oc a m sucuri şi al te chesltu
•.gustoase. Este un baston de construcţie
specială, anume pent r u cei oare călătoresc
pe jos. Ce crezi că am ai ci , în rucsac ?
Un cort, un pat, o masă, u n scaun, ve-
selă, un costum de z i , u n costum de
seară, rufărie de corp, rufărie de pat ,
. două ki l e de cart of i , un k i l de ceapă,
două, de roşii, unul de păstîrnac, u n u l ,
de...
(Sonerie, la Uşă.)
GABI : A veni t Bubul ac, cu miliţia ! Treci
alături ! Nu vreau scandal. (11 îmbrîn-
ceşte in camera ei, cu bagaje cu tot. Apoi
deschide şi se întoarce, urmată de Eleo-
nora.)
ELEONORA (surescitată): Inchipuie-ţi că n u
i - am pr i ns. Plecaseră de ci nci mi nut e .
GABI : Despre ci ne vorbeşti ?
86
ZZZFLPHFUR
ELEONORA : Tu nu ştii... E mai bine. . . A
veni t un t i p. . . l - ai văzut... caro zicea că
ncvastă-sa şi ou taică-tu... (Istovită,) I n
•sfîrşit, nu i - am pri ns. . . Aş f i v r u t să am
0 explicaţie cu ea, ca de la femeie l a
femeie. (îşi scoate peruca. Sonerie, la
uşă.) Vezi ci ne e.
(Gabi se duce, deschide şi se întoarce,
uluială de Gripcâ, tip gras, greoi, apropiat
•de şaizeci de ani. Poartă cu el o servietă
jerpelită, doldora de hîrfoage.)
"GRIPCA : Bună scara, tovarăşă Crucesou. Vă
rog să mă scuzaţi că vă deranj ez l a a-
coastă oră şi în acest moment di f i c i l , nu- i
aşa ? (Insinuant.) Numa i de mi ne nu
aveţi nevoie dumuieavoastră, în aceste c l i -
pe de răscruce în viaţa personală. Dînsa
este f i i ca dumneavoastră, Gabri el a, nu ?
Studentă l a Facul tatea de limbă şi l i t e -
ratură română, instituţie foarte presti gi -
oasă, deal tf el . Dacă dtnee doreşte să a¬
siste l a discuţia noastră, cu atît mai bi ne,
dacă nu, poate să se retragă...
OA B l : Prefer să mă ret rag. Am o pro-
blemă... (Dispare in camera ei.)
ORI PCÀ : î mi pare rău că nu m- am reco-
mandat , dar a m i mpresi a, dacă nu cumva
certi tudi nea, că mă cunoaşteţi, am par t i -
ci pat l a o reuni une tovărăşească l a care
eraţi şi dumneavoastră, cu soţul, i ar soţul
dumneavoastră îmi este vechi pri eten şi
coleg de servi ci u, lucrăm împreună de
aproape trei zeci de ani , de cînd eram
t i ne r i şi utemişti... Deci, mă cunoaşteţi,
sau e nevoi e să mă recomand ? Sînt
tovarăşul Gripcă, de l a Servi ci ul Cadre.
Ac u m îi spune Personal , dar e acelaşi
l uc r u, n-are ni c i o importanţă, sînt etape
cî nd un anumi t conţinut cere o anumi t a
formă, şi i nvers, n-o să mă apuc eu acum
să fac cu dumneavoastră lecţie de învăţă-
imiîmt pol i ti c. . . (0 priveşte fix pe Eleonora,
care este uluită de eloc'mţa neaşteptatului
musafir.) Ca să f i u mai precis, lucrez în
probl eme de Cadre, de exact douăzeci
şi opt de ani şi sînt, efecti v, un bun
pri eten şi un vechi coleg al soţului d u m-
neavoastră. (Intre timp a scos din servietă
un dosar voluminos.) Pent r u ce v- am de-
ranj at la această oră ?
EL EONORA (grăbită să facă precizarea) ;
Soţul meu n u este acasă.
•GRIPCA : Nu - i ni mi c , asta n u are prea
mare importanţă. Doream, de f apt, să dis-
cut cu dumneavoastră. La mo dul cel mai
prietenesc cu putinţă. Nu of i ci al , ci per-
itonei. Ca de l a om l a om.
ELEONORA (impresionată de bunăvoinţa cave
1 se arată) : Iertaţi-mă că nu v- am între-
bat dacă doriţi o cafea.
-GRLPCÀ : Mulţumesc, nu beau cafea seara,
niciodată.
EL EONORA: At unc i , un păhăTel de vişi-
nată... t .
ORI PCA : Mulţumesc. Vişinată primesc. îmi
pl ac băuturile dul ci . Pr i ma dovadă că
n u sînt beţiv... (Eleonora scoate din bufet
o sticlă cu vişinată şi-i toarnă într-un pă-
hărel.) Nu , nu admi t să gust, dacă nu
gustaţi şi dumneavoastră. (Eleonora îşi
toarnă şi ei un păhărel, ciocnesc şi beau,
bine dispuşi, zîmbitori, amabili.) Iertaţi-mă,
dumneavoastră aţi făcut-o ? Este exce-
lentă. N- am băut aşa ceva, în viaţa mea.
Ce par f um ! Ε delicioasă. Să te l i ngi
pe buze. Sînteţi o gospodină cu vocaţie.
Felicitări. (Răsfoieşte, brusc, dosarul.) Ui -
taţi, tovarăşă Crucescu, despre ce ,est«
vor ba : noi am p r i mi t recent, mai pre-
cis, astăzi, o sesizare în legătură cu o
anumită faptă săvîrşită de soţul dumnea-
voastră. Ştiţi despre ce e vorba ?
ELEONORA : Ştiu.
GRI PCA : Deci, v-a spus ?
ELEONORA : Mi - a dat de înţeles. După
aceea, am af l at eu, pe alte căi.
(Spectatorii vor trebui să priceapă că cele
două personaje merg pe piste paralele )
GRI PCA : Ce f el de căi ?
ELEONORA : Adică, a veni t o persoană i m-
plicată, care md-a spus tot. I nt r e t i mp,
însă^soţull meu a dispărut. Probabi l , ştiţi
GRIPCÂ : Nu , dar nu ne miră. (Începe să
noteze.) La ce oră a dispărut ?
ELEONORA : Ac um apr oxi mat i v trei zeci ,
patruzeci de mi nut e.
GRLPCÀ : Exact c um am fost informaţi şi
noi . (Bea încă un păhărel de vişinată.)
Excelentă vişinată ! Aţi făcut-o personal?
ELEONORA : Bineînţeles, (li mai toarnă încă
un păhărel. Gripcă îl bea imediat.)
GRI PCA : Iertaţi-mă, eu nu sînt băutor, su-
făr cu f i cat ul , dar o asemenea vişinată
n- am băut în viaţa mea. Este absol ut
formidabilă... (Vişinată şi-a făcut un anu-
me efect asupra lui, ochii încep să-i stră-
lucească, iar sinceritatea lui sporeşte.) Dar,
c hi ar aşa ! Dumneavoastră nu vă mai
amintiţi de mi ne, deloc ? Noi am stat de
vorbă, amîndoi, cu circa. . . un moment , că
vă spun exact... (Răsfoieşte dosarul şi face
un calcul mintal.) Ac um exact cincispre-
zece ani şi pat r u l u n i , noi am avut o dis-
cuţie, împreună, în locuinţa pe care o
aveaţi, pe strada Dobrogeanu Gherea nu-
mărul şase, et aj ul t r ei , apart ament ul
pat r u. Ε adevărat ?
ELEONORA : Da, acum îmi amintesc. Aveaţi
mustaţă ?
GRI PCA : Exact. I n furculiţă. (Rîde de st
prăpădeşte. Efl îi mai toarnă un pahar,
el îl bea imediat.) Tovarăşă Crucescu, să
reveni m la ale noastre, nu vreau să vă
reţin prea muU\ Soţul dumi tal e. . . pot să-ţi
zic aş» ?
ELEONORA : Vă rog.
GRI PCA (luat de vişinată) : Prevăd c-o să ne
şi t u t u i m, pînă l a urmă, dat f i i nd vechi -
mea cunoştinţei noastre... Deci , tovarăşul
Crucescu n u e acasă ?
ELEONORA : Nu .
GRI PCA : Precis ?
ELEONORA (varsă repede o herimă) : Precis.
Ne-a părăsit...
87
ZZZFLPHFUR
GRIPCĂ : Vă rog să fiţi .calmă. Niciodată,
l uc r ur i l e nu sînt atît de grave pe cît ne
imaginăm noi . Deci , v- a părăsit...
ELEONORA : Nu , ne-a fost l uat !
GRIPCĂ (edificat) : Fireşte, l uat . Ce vreţi, e
la mi j l oc o viaţă de om. . .
ELEONORA (nu-şi poate stăpîni lacrimile) :
Şi, viaţa mea ?! Eu ce mă fac, cu viaţa
mea, dacă a m rămas singură ?
GRIPCĂ : Tovarăşă Crucescu, fiţi calmă şi
înţelegătoare. No i , materialiştii, ştim să
acordăm întâmplării r o l ul care i se cuvi ne.
A fost o întâmplare care i se poate întâm-
pl a ori cui . Si gur că orice întâmplare poate
f i stăpânită şi dirijată de către u n om
conştient, bi ne înarmat ideologic şi ştiin-
ţific, dar asta e cu t o t ul al tceva. Atâţia
oameni sînt călcaţi, zi l ni c, pe glob....
ELEONORA : Şi atâtea suflete ! Atîtea su-
flete curate şi nevi novate, călcate în p i -
cioare şi st ri vi t e fără milă.
GRIPCĂ (filozof) : Da, fireşte. Un t r up, de
f apt , e egal cu un suflet. El e nu pot f i
niciodată despărţite în mod mecanic. Căl-
cînd un t r up, călcăm, i mpl i c i t , şi u n su-
f l et. Şi, i nvers : călcăm un suflet, căl-
căm un t r up. Ai c i aveţi mare dreptate.
S-ar putea, totuşi, ca dînsul să aibă unel e
circumstanţe atenuante. Deşi, f i i nd vorba
de o persoană cu muncă de răspundere,
l uc r ur i l e ee complică oarecum, dar, ce p u -
t em face ? Fapt a e faptă. Să vedem c um
put e m să-l aj utăm.
ELEONORA : Eu nu sînt dispusă să-l aj ut .
GRIPCĂ : Nu sînteţi dispusă ?
ELEONORA : Nu . Şi ni c i să-l i ert . Ni c i
dacă-mi cade l a pi ci oare. Ni c i dacă va
merge în genunchi după mi ne.
GRIPCĂ : Nu pot să n u apreciez i nt r ans i -
genţa dumi t al e, faţă de o greşeală morală,
într^adevăr, o femeie poate i erta η mi t o
u n u i bărbat, deşi bărbaţii n u sînt di s-
puşi să i erte ni mi c f emei l or. To t ul , însă,
<pînă l a un anumi t punc t .
ELEONORA : Viaţa mea de eoţie este curată
ca o lacrimă. Eu n u i - am greşit cu ni mi c .
GRIPCĂ : Da, ştim asta. Ştim chi ar mai
mu l t : că eşti o femeie minunată. Vei
divorţa ?
ELEONORA : De ce mă întrebaţi ?
GRIPCĂ : De ce să-ţi ascund ? Eu t rebui e
să fac pînă mîine o i nf ormare pent r u
conducerea Consi l i ul ui popul ar. Deci , t r e-
bui e să cunosc cazul , sub toate aspectele
l u i , i nc l usi v intenţiile dumi t al e. De obicei,
în astfel de împrejurări, cînd soţii sînt
luaţi pent r u un t i mp mai îndelungat, so-
ţiile îi părăsesc Ni mi c nefiresc în asta,
ni me ni n u poate să aştepte u n an, do i ,
t r e i , pat r u — nu e uman, deşi, teoreti c,
e foarte nobi l . I n cazul că divorţezi, no i
v o m avea obligaţia să ne interesăm de
soarta dumi t al e. Poate, vei . avea nevoi e
de o pensie... deşi n u e cazul, di n cauza
vîrstei... Sau u n servi ci u. . . (Se uită în
dosar.) Deşi, s-avem i ertare, n u prea
88
posedăm st udi i . . . Az i , fără st udi i , nu poţi
f i decît femeie de servi ci u.
ELEONORA : A m făcut nouă clase, dar
m- am căsătorit...
GRIPCĂ : N- au val oare. Numa i de l a l i ceu
în sus, contează. Societatea a progresat,
oi ne η-a învăţa t a pi er dut căruţa ! S-a
dus Vremea di rect ori l or cu pat r u clase
pri mare. Eu, personal , mi - am compl etat
l i ceul l a bătrâneţe. 0 chestie absol ut co-
mică : f i u- mi u era într-a noua, şi eu, în-
tr-α şaptea. Mă medi t a, îmi făcea compu-
neri l e, eram la mâna l u i . Te supăr dacă
te mai deranjez cu un păhărel de vişi-
nată ? (I se toarnă respectivul păhărel
de vişinată.) I a spune- mi , dragă El eo-
nora. . . (li ia mîna şi i-o sărută.) Iartă-mă
că-ţi spun pe nume, dar sper că mă con-
si deri pri et en, începând de astăzi. Spu-
ne-oni : ce s-a întâmplat cu el ? Cum de-a
aj uns Crucescu, acest om de val oare,
acest tovarăş admi r abi l , în situaţia în care
a aj uns ? Se luase, cumva, de băutură ?
ELEONORA : Nu . Nu am observat ni mi c
schi mbat l a el . Nu lipsea noaptea dc
acasă, venea devreme, l ucra pînă l a unu,
două, ca de obicei, citea, era cal m, l i n i -
ştit... Nu se luase de băutură, precis.
GRIPCĂ : . Draga mea, îmi pare rău că te
contrazic.(ApăsatJ At unc i , el era băut !
ELEONORA : Băut ? !
GRIPCĂ : Da! At unc i cînd a săvîrşit f apt a,
era troscăit. Băuse masi v. Av e m dovezi .
(Oftează.) N-are salvare. Ε pi er dut .
ELEONORA : Pi er dut ? !
GRIPCĂ : Mîine va f i dej a exclus. Şi desti -
t ui t . I n lipsă. Păcat că n u a veni t să
ne anunţe şi pe no i , i medi at . Put eam
aranj a să f i e l uat după şedinţă. Adi că,
să ne dea mai . întâi nouă nişte explicaţii.
Er a obl i gat. Ma i a i o vişinată ? (0 bea
şi pe-a şasea. Se îmbată.) Dacă ai şti ce
rău îmi pare de el , draga mea I Ca de
un f rate ! Ce om mi nunat ! Şi ce faptă
mîrşavă a comis ! S-a di strus ! Ε pi erdut . . .
(li ία o mină.) A i de gînd să-ţi refaci
viaţa personală ? A i meri t a. (Insistă cu
avansurile, ii mîngîie mina pînă L· cot,
o sărută pe umăr.) Eşti o femeie bi ne,
încă, ai dr e pt ul l a buc ur i i . Ce pi el e îngri-
jită, ce pr i vi r e tânără şi cl ocoti nd de
viaţă... Poate-ţi închipui că eu sînt f eri ci t
în viaţa personală... Sânt aşa de si ngur
şi de nef eri ci t, încît uneori mă întreb de
ce n u am şi eu dr ept ul l a o femeie pe
care s-o ador şi să mă adore. De cînd ai
aluniţa asta ?
ELEONORA (ă băut şi ea două pahare) : Di n
naştere.
GRIPCĂ : Di n naştere ? ! Ce ci udat ! (Brusc.)
0 să-ţi p un ul t i ma întrebare oficială :
soţul tău... Gi cu, ca eă f i u mai di rect. . .
şi-a cunoscut, c umva, vi c t i ma, di nai nt e?
Te rog să te gândeşti bi ne. Asta e ext rem
de i mpor t ant .
ELEONORA : Bineînţeles că a cunoscut-o.
S-au întâlnit şi ai ci , i n casă.
t
ZZZFLPHFUR
GRI PCA (notind, înfrigurat) : Ε îngrozitor
ce-mi spui . I ni magi nabi l ! înseamnă că
gestul l u i a fost premedi t at ! înseamnă
•că vi c t i ma a fost lovită anume. . .
ELEONORA (inţelcgind altceva) : Nu ştiu
c um a fost lovită vi c t i ma, ştiu oum a m
ifost lovită eu. Lovită în p l i n.
GRIPCĂ (închide dosarul şi-l vîră în ser-
vietă) : Mulţumesc. De f apt , asta vr oi am
să ştiu. (Suferind.) Nef er i c i t ul I Nu mai
e ni mi c de făcut pent r u el . Ni mi c .
(In faţa blocului apar Bubulac şi un mili-
ţian — acelaşi din prima parte. Bubulac vine
la fereastră.)
BUBULAC : Vă rog, unde e persoana ? C-a
veni t miliţia !
GRI PCA (crede că-i vorba despre Gicu): Ε
plecată, persoana... (Către miliţian.) Lă-
saţi, că ne ocupăm noi de problemă. Ε în
mâinile noastre.
MILIŢIANUL : Ca să f i u sincer, eu n u p r i -
cep despre ce e vorba.
BUBULAC (către Gripcă) : Vreau să vă
relatez că am fost, pur şi s i mpl u, mu -
t i l at . Mi na asta n-o mai si mt . Parcă n- ar
f i a mea. Parcă ar f i de pl asti c.
GRI PCA : Vă rog să n u ne reţineţi. AdTesa-
ţi-vă u n u i medi c.
MILIŢIANUL : Mergeţi l a circumscripţie şi
luaţi u n certi f i cat.
BUBULAC : A i dreptate. Să am întîi ceva
la mînă. (Pleacă amîndoi.)
GRLPCĂ (familiar) : El eonora, draga mea,
iartă-mă că i nsi st : îmi mai dai o pică-
tură de vişinată ? (Eleonora se confor-
mează.) Spune- mi : pot să fac ceva pen-
t r u t i ne ? Vreau să te aj ut , di n t ot sufle-
t u l . (Ea plînge.) Nu te sf i i de mi ne. Sîn-
t e m doi nefericiţi. (îi sărută mîinile, de-
vine insistent.) Poate, ne u n i m singură-
tăţile... Fi i ca ta ma i e ai ci ? (Ea nu-i
răspunde, e tulburată.) Apropo de fiică-
ta. . . A m af l at ceva t e r i b i l : că nu e c opi l ul
tău. ,De ce n u ne- ai spus şi nouă ? Chi ar
dacă soţului i - ai ascuns acest amănunt,
nouă, Cadrelor, t rebui a să ne comuni ci . . .
Az i a fost l a noi mama ei şi ne-o dat
o declaraţie în acest sens.
ELEONORA : Dar, ce importanţă are asta ?
Fata e maj oră.
GRI PCĂ: Tocmai pent r u' c ă e maj oră, tre-
bui e să ştie adevărul. Şi soţul tău trebui e
să ştie adevărul. No i luptăm pent r u ade-
văr. (Eleonora pare dărîmată.) Ha i , n u f i
aşa de deprimată. Ha i să ne mişcăm p u -
ţin, să discutăm în aer l i ber. Ui t e, te
i n v i t l a un l ocal . (în şoaptă.) Un mi c
restaurant ţinut de u n semi mandat ar,
pri et en al meu. . . Ar e ficăţei de pasăre l a
grătar şi ciupercuţe... V i i ?
ELEONORA (privindu-l lung şi nedumerită) :
Nu .
GRIPCĂ : De ce ? Ţi-e frică de ci neva ? Nu
f i proastă. 0 să f i m în siguranţă.. Are
separeuri. . . (în aceeaşi clipă, pe uşă intră
Gicu, fără să fi făcut vreun zgomot care
să-l pună în gardă pe Gripcă.) Dc oine
ţi-e frică ?
ELEONORA (l-a văzut pe Gicu) : Dc el .
(Către Gicu.) Dragul meu, eşti căutat do
la Cadre. Ţi se cer anumi t e explicaţii.
(lese spre bucătărie.)
GI CU (needifioat) : Gripcă, ce e cu ti ne ?
GRIPCĂ (deja beat) : Dr agul meu. . . (Vrea
să-l îmbrăţişeze, dar se reţine.) A m t re-
cut întâmplător... Mi - era dor de ti ne. . .
(îl sărută pe obraji.) Dr agul meu. . . Ma i
ţii mi nt e, cînd eram utemişti şi l i peam
afişe cu „Votaţi soarele !" ? (Gicu con-
tinuă să fie uimit.) Unde ai toaleta ?
(Gicu îl conduce spre toaletă. La fereastră
apare Bubulac.)
BUBULAC (uluit) : V-aţi întors ?
GI CU (alb) : Da.
BUBULAC : Cum aşa ?
GI CU : De ce te mi r i ?
BUBULAC : Păi, c um să nu mă mi r ?
GI CU : M- am dus l a miliţie să mă predau
şi ofiţerul de servi ci u m-a j i gni t .
BUBULAC : De ce ?
GI CU : Mi - a zis că sînt beat.
BUBULAC : Nu se poate !
GI CU : Pe cuvântul meu. I - am spus : „ To-
varăşe, eu sînt col cu c r i ma despre caro
s^a scris în zi ar. Eu l - om călcat pe res-
pec t i vul " . Ofiţerul s-a ui t at l a mi ne chi o-
râş : „Du-te, dom' l e, şi te culcă, n u vezi
că eşti beat ?" „ Eu, beat ?" „Da, d um-
neata, eşti beat !" „Eu a m omorît u n om,
am veni t să mă predau şi n u accept să
f i u i nsul t at !" La care t i p ul , ofiţerul,
mi - a zis : „Atunci, înseamnă că te ţii de
g l u m e . I a o amendă, ca să te înveţi
mi nt e . " Ce părere ai ?
BUBULAC : Şi, anunţul d i n zi ar ?
GI CU : Asta l - am întrebat şi eu.
BUBULAC : Şi, ce v- a spus ?
GI CU : Că s-a rezol vat. Adică, vi no vat ul s-a
predat si ngur. După care au mai apărut
t r ei vinovaţi vo l unt ar i . E u eram al pa-
t rul ea.
BUBULAC : înseamnă că ofiţerul n u era în
cunoştinţă de cauză. Lăsaţi, că vorbesc
eu cu sectori stul . Sîntem pr i et eni , i - am
făcut o sobă, aranj ez eu cu el să vă
aresteze.
GI CU : Nu , deocamdată n u mă grăbesc
Aştept până mîine. Mul ţumesc (Gicu se
îndreaptă spre toaletă şi revine cu Gripcă,
acesta pare oarecum înviorat, dar extrem
de sentimental.)
GRIPCĂ : Dr agul meu, ce mu l t mă buc ur
că te văd !
GI CU (cumsecade) : I a l o c
GRIPCĂ : Iartă-mă, ma i i au u n pahar do
vişinată. Ce nevastă minunată a i ! A fă-
cut o vişinată divină !
GI CU (sobru): într-adevăr. Dar, cu ce oca-
zie, pe l a mi ne ?
GRIPCĂ (ii cade pe umăr) : Nenoroci t ul e t
Q t de mu l t a m ţinut l a t i ne ! Eşti pi er-
d u t !
ZZZFLPHFUR
GI CU : Dc mnde-ai af l at ?
GRI PCA : Asta nu e o problemă, pent ru
mi ne, t u ştii foarte bi ne că cu af l u t ot ul
l a t i mp. Acum. . . (so uită la ceas) pat r u-
zeci şi două de mi nut e, a m fost sesizat,
şi, peste nouă mi nut e, eram l a uşa ta.
GI CU : Vr ei să mă sal vezi ?
GRI PCA : A m veni t să mă i nf ormez. Eu n u
pot să te salvez. Sînt prea mi c. Eu i n -
f ormez ma i departe.
GI CU : Ce i nf ormezi ?
GRIPCĂ : Adevărul !
GI CU : Şi, dacă acest adevăr mă di struge
pe mi ne, pr i et enul tău, nu faci o ex-
cepţie ?
GRIPCĂ (sincer) : Nu . îmi fac dat ori a. Spun
adevărul şi-oni văd de treabă. Eu mi - mi
pot permi t e să fac excepţii. Nu- ui i per-
mi t e funcţia. Excepţii şi derogări fac şi
dau numai şefii. Te rog să nu ceri aşa
ceva şi să nu insişti.
GI CU : Ţii mai mul t la un pr i nc i pi u decît
1» viaţa mea ?
GRIPCĂ : Nu ţin l a pr i nc i pi u, ţin l a mi ne.
Şi l a f ami l i a mea.
GI CU : Ascultă, Gripcă, t u mai ţii mi nt e,
cînd aveai douăzeci de ani , cînd eram
amândoi foarte buni pri et eni şi i ubeam
aceeaşi fată ?
GRIPCĂ : Da, pe Margareta.
GI CU : Soţia ta actuală. Tu ştii că ea mă
iubea pe mi ne, şi eu, pe ea ?
GRIPCĂ : Ştiu.
GI CU : Şi că eu am renunţat la ea pent ru
t i ne, di n considerente de pri eteni e ? !
GRIPCĂ : Mersi . Dacă regreţi, ţi-o dau îna-
poi . Facem schi mb.
GI CU : Nu f i mur dar ! At unc i o i ubeai şi
erai în stare să mo r i pent ru ea. î mi plă-
cea şi mi e, dar, pent ru că t u erai di s-
perat , am avut atîta tărie încît să cedez,
î n numel e pri et eni ei . Tu poţi să faci ceva
pent r u mi ne, în numel e pri eteni ei ?
GRI PCA : Ascultă, Crucescule ! Tu ai să-
vârşit o crimă !
GI CU : Pe care o recunosc.
GRIPCĂ : Şi, vr ei să-ţi acopăr eu această
crimă, pent ru o femeie cedată cu nu ştiu
cîte deceni i în urmă ?
GI CU : Nu vreau să mi - o acoperi . Vreau să
mă ajuţi.
GRIPCĂ : Cum ?
GI CU : Să nu te amesteci... Să spui că nu
m- ai găsit... Adică, să-mi dai un răgaz
de-o zi sau două, pînă lămuresc eu l u -
c r ur i l e, cu miliţia. Deocamdată, şefii mei
n u ştiu ni mi c . Nu te grăbi să-i i nf or -
mezi . Aşteaptă încă o zi .
GRIPCĂ : Să aştept î ncă o zi . . . (îngîndurat.)
Şi, ce să f aC, în această zi ?
GI CU : Do r mi , te pl i mbi . . . Event ual , te î m-
beţi... Pur şi s i mpl u, n- ai ştiut... Sau
a i ştiut şi-ai ui t at .
GRIPCĂ : A m făcut, odată, cui va, un ase-
menea servi ci u. L- am păsuit. I nt r e t i mp ,
i nd i v i d ul , l uat l a întrebări, m-a demascat.
Am fost retrogradat pe l i ni e de servi ci u
şi am l uat un avert i sment pe l i ni e de
pa r t i d. Te rog eă n u mă c or upi ! Nu - mi
mânji dosarull, cu do i ani înainte de
pensie !
GI CU (edificat) : Gripcă, f i i c al m, nu-ţi cer
ni mi c . De f apt , dacă vr e i să ştii adevă-
r u l , te-am pus l a încercare. Nu vr o i am
ni mi c de l a t i ne. Sînt conştient de ceea
ce-am făcut şi de cît trebui e să plătesc.
Vreau să ştiu un si ngur l ucru : de ce îi
sărutai umărul soţiei mele, cînd a m i n -
t r at pe uşă ? Şi unde vr oi ai s-o inviţi Ρ
Răspunde l a aceste întrebări. (Pauză. Cei
doi se privesc în ochi. Gripcă nu re-
zistă.)
GRIPCĂ : Ceea ce spui e o minciună sf run-
tată ! 0 provocare !
GI CU (calm) : Gripcă ! Vr e i să te bat ? !
Dacă eşti porc, te bat de te desfigurez !
Ma i ţii mi nt e, cînd ţi-am tras o pereche
de pal me, acum optsprezece ani , pent r u
o anumită măgărie ? De f apt , nu măgărie,
c i laşitate. Recunoaşte adevărul, ca eă n u
f i i bătut.
GRIPCĂ (speriat) : Crucescule, t u n u vezi că
sînt beat ? A i putea să dai într-un om
beat ?
GI CU : Nu te speri a. S-ar putea să nu te bat.
Dar, cel puţin, recunoaşte că eşti o secă-
tură. Vi i l a mi ne în casă, pent ru o an-
chetă oficială, şi te legi de nevastă-mea !
, I n asemena hal ai decăzut ?
GRIPCĂ : Eu ?
GI CU : Da. Crezi că nu ştiu că, ac um un an,
mi - ai făcut un referat către Consi l i u, în
care m- ai cal omni at ?
GRI PCA : Eu ? !
GI CU : Tu.
GRIPCĂ : Cum, te-am cal omni at ?
GI CU : A i spus că m- am întors, di n ul t i ma
călătorie în Franţa şi în Elveţia, cu o
maşină cumpărată d i n diurnă. Recunoşti ?
A m văzut chi ar eu i nf ormarea, mi - a ară-
t at - o p r i ma r ul .
GRIPCĂ : Recunosc.
GI CU : Te i nf ormez că n u am călătorit
niciodată în Franţa şi în Elveţia. Călăto-
r i a respectivă a fost anulată. Dr ept re-
compensă, am fost t r i mi s l a Ruse. De ce-
ai făcut această mârşăvie ?
GRIPCĂ : A m p r i mi t o anoni mă.
GI CU : Şi, de ce n- ai veri f i cat- o ?
GRIPCĂ : Nu am acest drept . Eu întîi i nf or -
mez şi apoi , dacă mi se dă indicaţia, ve-
r i f i c .
GI CU : Măgarule ί Dar era vorba de b unul
tău pri et en, de treizeci de a n i ! Nu c um-
v a mă i nvi di ai ? Gîndeşte-te bdne.
GRIPCĂ (se gîndeşte) : Da, bineînţeles că te
i nv i di am. Er a şi no r mal , n u ?
GI CU : De ce ?
GRIPCĂ : Er ai prea capabi l . Prea deştept.
Uneori , strălucit. Emi nent . Tot t i mp ul , cu
i dei . Şi, ce i dei ! Spune- mi şi mi e, c um
ţi-a veni t schepsisul cu f l ot a istorică, de
l - ai lăsat ţuţ pe pr i mar ?
90 ZZZFLPHFUR
GI CU : Ţi se pare aşa de grozavă ?
GRIPCĂ : Nu face pe modest ul . Iţi dai sea-
ma ce senzaţie o să facă, pe l acul „Pri -
vi ghetoarea", f l ot a vaneţiană, f l ot a otoma-
nă, f l ot a l u i Nel son sau cuirasatele mo-
derne ?
GI CU : Imitaţii...
GRIPCĂ : Imitaţii, bineînţeles, dar ce buc u-
ri e pe c opi i ! Şi pe oameni i ma r i . Di n -
t r- o dată, toate l acuri l e noastre ies di n
banal i tate şi devi n de un pitoresc ext ra-
or di nar . Orice muni c i pal i t at e occidentală
ţi-ar fi dat mi l i oane pe nt r u o astfel de
idee.
GI CU : Nu m- au i nteresat niciodată bani i . . .
GRIPCĂ : Sau ideea ou t eat r ul l acustru. . . Un
t eat ru în mi j l o c ul l acul ui . . . Un t eat ru a
cărui scenă e pe apă... Parcă văd un
Locui lebedelor, j uc at într-o astfel de a m-
bianţă sublimă... Sau ideea cu muzeul
subacvati c. . . Ha i , du- t e na i b i i , că eşti ge-
n i a l . De mu l t mi - a m dat seama de asta.
Me r i t a i să f i i pr omovat . Ε u n act de
drept at e. Păcat c-ai di strus t o t ul , di nt r - o
prosti e. Eşti un mare ghi ni oni st .
GI CU : Ascultă, de ce mă ur ai t u pe mi ne ?
GRIPCĂ : Eu ?
GI CU : Bineînţeles.
GRIPCĂ : Iţi ma i aduc i ami nt e că, într-o
şedinţă cu toţi salariaţii, nnai făcut i n t r i -
gant ?
GI CU : Da. î mi aduc ami nt e. A m fost cam
aspru, dar adevărul n u era departe. Te
amestecai, nepof t i t , în viaţa oameni l or,
făceai traf i c de informaţii, deveneai ar bi -
t r u în confl i cte care n u te pr i ve au, şi al -
tele. Ţi-am spus asta într-o şedinţă do
pa r t i d, cînd candi dai pent r u bi r o ul orga-
nizaţiei şi-ai căzut l a vot .
GRIPCĂ : Di n cauza t a.
GI CU : Pr obabi l .
GRIPCĂ : Altă dată, între pat r u ochi , m- ai
făcut tîmpit.
GI CU : Recunosc. Ma i ţii mi nt e , de ce ? A i
spus, în faţa p r i ma r u l u i , u n banc cu can-
c er ul , deşi- ştiai că-i muri se mama, cu o
săptămînă înainte, de aceeaşi boală, şi t u
însuţi fuseseşi să-i e x pr i mi condoleanţe,
fin numel e c ol ec t i vul ui .
GRI PCA : A fost o gafă, fireşte. Dar să nu-ţi
î nchi pui , cumva, că nu ţi-am plătit acea-
stă grosolănie. Ţi -am plătit-o, cu vîrf şi
îndesat !
GI CU : Chi ar aşa ?
GRIPCĂ : Peste cîteva zi l e, mi s-a cerut un
ref erat de Cadre, despre t i ne. M- a m i n -
teresat, p r i n f i l i era mea secretă, despre ce
e vor ba, şi a m af l at că ur ma eă f i i n u -
mi t adj unc t ul p r i ma r ul ui . Eu t e- am dă-
r hnat , în ul t i ma clipă ! Cum ?
GI CU : Cum ?
GRIPCĂ : Poţi să te gîndeşti u n an şi t ot
mu a f l i ! (Pauză.) Ţi-am descoperit u n
unc hi , moşier !
GI CU : Mi e ? ! Un unc hi , moşier ? ! Eşti ne-
b u n !
GRI PCA : Nu ştiai ?
GI CU : Nu .
GRI PCA : Sînt convine. Numa i eu put eam
să-l descopăr. Aveai u n dosar atît de cu-
r at , încît mi - a i deveni t suspect : „ I a să-l
i au eu pe Crucescu d i n nou l a mî nă", mi -
a m zis. Şi-am plecat pe urmel e tal e, cu
opşpe l ei diurnă pe z i , mî ncam numa i
biscuiţi şi bomboane, dar nu- mi păsa.
Pînă la urmă, te- am pr i ns. Aveai un
unc hi , moşier ! Nenoroci tul e ! (Rîde de te
prăpădeşte.)
GI CU : Fi i serios !
GRIPCĂ (scoate dosarul din servietă) : Să
l ucrăm cu documente. (Răsfoieşte.) Bar bu
Stamatescu, f rate cu mama t a vitregă !
GI CU : Frat e vitreg cu mama mea vitregă !
GRIPCĂ : Nu mă interesează. Frat e ! Vi t r eg,
dul ce, n u mă interesează. Ţi-era unc hi ,
de ce nu l - ai pomeni t în dosar ?
GI CU : Deal tf el , t i p u l era u n mare boem, u n
mare democrat, adept ai poporaniştilor,
şi-a împărţit moşia dijmaşilor, i ar în 1907
a mers în f r unt ea ţăranilor răsculaţi,
dr ept pent ru care a fost expul zat d i n
ţară* Ti p ul ar f i mer i t at o mică statui e.
GRI PCA : Ai decl arat asta în autobi ograf i e ?
GI CU : Nu. Pr i ma oară, am ui t at , pe urmă.
am negl i j at.
GRIPCĂ : Şi, at unci , ce pretenţie ai ? Eu
mi - am făcut dat ori a. Ca meseriaş, a m fost
geni al . Recunoşti ?
GI CU (învins) : Recunosc. La un moment
dat, să f i u sincer, ui tasem de el . Iţi de-
c l ar pe onoarea mea.
GRIPCĂ : Te cred. Dar eu ţi l - am descope-
r i t şi te- am demascat. Pe chestia asta, ca-
ri era ta a fost stopată pent r u cîţiva ani .
Ac um, n- om mai avut ce-ţi face... (A-
mărît.) S-au schi mbat t i mpur i l e . Cadrele
nu mai au puterea pe care o aveau altă-
dată.
GI CU (învins) : Gripcă, ştii ce cred eu des-
pre t i ne, în mod foarte sincer ? Tu eşti
u n mut i l a t .
GRI PCA : Pof t i m ?
GI CU : Un mut i l at a l războiului rece. Tu
n- ai făcut decît rău, în viaţa t a. Tu n- ai
răscolit decît în gunoaie. Tu nu ştii decît
ceea ce e rău în noi . Dă-mi dosarul meu !
(I-l smulge din mînă şi începe să-l răs-
foiască.) Nu ma i turnătorii şi abjecţii !
Dar, ce-i asta ? 0 declaraţie a soţiei ? (O
citeşte.) Cum i - ai smul s această decl ara-
ţie, ticălosule ? !
GRIPCĂ (se ridică, demn) : Eu , personal , n u
accept ca o persoană care a comis o c r i -
mă să mă i nsul te ! (Urlă.) Nu accept !
GI CU : Ieşi afară ! Ieşi, pînă n u te i au în
şuturi ! (Apare Eleonora.)
GRI PCA : Tovarăşe Gi cu, dumneat a, care eşti
u n c r i mi nal de drept c omun, te rog, i a
mî na de pe mi ne ! Ca să n u chem orga-
nele ! (Pleacă spre uşă, indignat.) Organe
oare vor veni în următoarele cincisprezece
91 ZZZFLPHFUR
mi nut e. I n ci nci mi nut e vo i f i cu i nf or-
marea în faţa primăriului, şi vei f i desti -
t u i t ! După care mă vo i duce chi ar c u, per-
sonal , să anunţ miliţia ! (Pleacă spre uşă,
dar, cînd să iasă, îşi revine, brusc, se în-
toarce, îl îmbrăţişează pe Gicu şi începe
să-i plîngă pe umăr, în hohote.) Dr agul
meu pri et en, iartă-mă ! Dacă poţi... Sînt
un monst ru. . . M- ai caracteri zat bi ne : i de-
a l ul meu în viaţă a fost să descopăr răul
d i n oameni . . . Sînt u n i nd i v i d bol nav. . .
(In secret.) Ma i am puţin pînă l a pen-
sie... După care, vreau să mă fac poştaş.
Mă angajez la P. T. T. , să t ransport v o l un-
t a r toate telegramele f eri ci te. Adică, cele
care anunţă veşti bune. Numa i veşti bu-
ne ! Vo l unt ar ! (Pleacă.)
GI CU (se aşază) : A i văzut c um arată pr i e-
t enul meu d i n tinereţe? Cum de i - ai per-
mi s să-ţi sărute mî na ?
ELEONORA : Adi că, umărul...
GI CU : Antebraţul, ca să f i m mai precişi.
ELEONORA : Ε al doi l ea bărbat, în viaţa
mea, care-oni face curte.
GI CU : Pr i mul am fost eu ?
ELEONORA : Nu . Tu m- ai l uat fără să-mi
faci curte. M- a i dus di rect l a Sf at v Ac um,
o să mă duc i di rect l a bal amuc.
GI CU (îşi răsfoieşte propriul dosar) : Va să
zică, t u , soţia mea, omul cel mai apropi at
de mi ne, de pe l ume, de care am j ur at
să nu mă despart pînă l a moarte, m- ai
t ur nat l a Cadre ? L u i Gripcă !
ELEONORA : Da. Ca să te salvez !
GI CU : Cum ?
ELEONORA : A m spus că eu te- am opr i t să
decl ari că ai un unc hi vi t r eg, fost moşier.
Ca să te scot cu faţa curată.
GI CU : A c ui a fost ideea ?
ELEONORA : A l u i .
GI CU : înseamnă că, totuşi, a avut remuş-
cări, ticălosul, şi-a v r u t s-o dreagă. I a să
vedem mai departe. (Uluit.) Bubul ac !
BUBULAC (de la fereastră) : Da.
GI CU : Bubul ac ! Vi no i medi at înăuntru !
(Bubulac apare, peste cîteva secunde.)
Asta e declaraţia dumi t al e ?
BUBULAC (o citeşte atent) : Da, e a mea.
GI CU (i-o ia şi o repune în dosar) : Deci ,
dumneat a ai decl arat t ot ce-am di scutat
no i , ac um o oră, în i nt i mi t at e ? !
BUBULAC : Da. A m f ugi t l a dumneavoastră
l a servi ci u şi l e- am spus t o t ul .
GI CU : Cum e posi bi l ?
BUBULAC : Dar, de ce să nu fie posi bi l ?
GI CU : Adică, eu îţi fac dumi t al e o conf i -
denţă, şi dumneat a dai f uga l a Cadre
şi i nf or mezi ? !
BUBULAC : Iertaţi-mă, dar dumneavoastră,
poate, nu ştiţi cu ci ne aveţi de-a face ? !
Eu sînt doctor în ştiinţe j ur i di c e.
GI CU : Cu di pl omă cumpărată !
BUBULAC : Mă rog. La u l t i mu l examen de
Dr ept penal , am l uat ci nci . I i făcusem
prof esorul ui u n şemineu care a crăpat,
d i n păcate. După discuţia cu dumnea-
voastră, am l uat cursul şi l - am reci t i t .
Ştiţi cît se ia pent r u tăinuirea unui
omor ?
GI CU : Cît ?
BUBULAC : N-o să vă vină să credeţi : la
fel ca făptaşul. Adică, eu să i au tot atîţia
ani ca şi duan nea voastră ? ! De ce ? Aşa,
că ne i ub i m noi , d i n vedere, ca veci ni !
Să f i m serioşi !
GI CU : Da, a m înţeles ! Eşti l i ber, domnul e
Bubul ac ! Li ber !
BUBULAC : La revedere ! (Rău.) Puşcărie
plăcută !
GI CU : Mulţumesc, asemenea ! (Bubulac iese.
Eleonora îl priveşte, nedumerită.) Nu mă
p r i v i prea i nsi stent, că nu mă i nt i mi de z i .
Soarta mea e pecetluită. Mă duc l a eer-
v i c i u, să-mi predau dosarul . Dosarul de
c r i mi nal .
ELEONORA (îi sare în faţă) : Gi cul e !
GI CU : Una erai pînă acum, al ta eşti după
ce te-am văzut pupată pe cot de către
u n i mbeci l . Cum ai put ut să mă jigneşti
în asemenea hal ?
ELEONORA : Tu vorbeşti ? Tu , care eşti în-
curcat cu Val ent i na Popovi ci şi vr e i să ne
părăseşti pent r u ea ? Tu , care-ai fost
pr i ns de bărbat-su şi care ai aj uns pe
mî na l u i Gripcă, d i n cauza ei ? Tu vor -
beşti ? !
GI CU : Fl eacuri ! Nu despre asta e vorba.
I - ai spus şi fetei ?
ELEONORA : Da. Şi te detestă. (Strigă.)
Gabi !
GABI (apare din camera ei) : Tată, pleacă
repede ! A veni t ci neva care vrea să-ţi
strângă mâna. Pleacă !
GI CU (nu înţelege) : Ce să-mi facă ? !
BEBE (iese din camera lui Gabi) : Bună
zi ua. No i doi avem ceva de vor bi t .
GI CU : Dumneat a ci ne eşti, şi ce cauţi în
casa mea, şi în camera f i i cei mel e ?
BEBE : Să f ol osi m u n t on cuvi i nci os. Du m-
neavoastră, f i i nd mai în vîrstă, îmi
luaţi ori ce posi bi l i t at e de a răspunde l a
j i g ni r i . I n general , vîrstnicii consideră că
a ni i pe care îi au în pi ue sînt o cal i tate
morală, o v i r t ut e , ceea ce nu e adevărat.
GI CU (către Gobi) : Cine e t i p u l , şi ce căuta
în camera ta ?
GABI (excedată) : A i nt r at pe fereastră...
GI CU (către Bebe) : Ieşi, pe unde- ai i nt r a t 1
BEBE (la limita răbdării) : Pot să mă reco-
mand ?
GI CU : Nu mă interesează.
BEBE : Vă pr o pun să f i m c al mi . Luaţi loc.
Să stăm de vorbă. (Se aşază.) Aseară,
î n j u r u l orei opt şi trei zeci de mi nut e. . .
GI CU : Dumneat a, în ce cal i tate îmi vor -
beşti ?
BEBE : Dumneat a, ascultă, şi pe urmă ai eă
p u i întrebări. Iţi dau dr ept ul l a ci rca t r e i
sau pa t r u întrebări...
92
ZZZFLPHFUR
BUBULAC (apare la fereastră) : Cr i mi nal u-
ʺ Θ ! Chem mi l i ţ i a ! 0 - a i mut i l at !
GI CU (sever) : Bubul ac ! Di spari di n ochi i
mei !
BUBULAC (umilit) : Mi - a f ract urat braţul.
(Confidenţial.) Nu daţi mî na, cu el . Ε un
provocator. Face pe amabi l ul şi — crac !
îţi r upe osul. (Pleacă.)
GI CU (către Bebe) : Da, te ascult, ti nere.
BEBE : Deci, aseară, în j u r u l orei opt şi
treizeci şi două de mi nut e, dumneavoa-
stră aţi l ovi t un o m, cu maşina perso-
nală, 8 Β 4611. Ε adevărat ?
GI CU : Da. Ε adevărat. Persoana a fost uc i -
să, i ar eu am recunoscut asta în faţa or-
ganelor.
BEBE : Care persoană a fost ucisă ?
GI CU : Persoana pe care a m călcat-o.
BEBE : Persoana călcată sînt eu.
GI CU : Dumneat a ? !
BEBE : Da. Eu.
GI CU : Şi, eşti în viaţă ?
BEBE : Nu se vede ?
GI CU : Sănătos ?
BEBE : Perfect.
GI CU : Nu se poate !
BEBE (către Eleonora) : Doamnă, aveţi o
piatră sau o cărămidă, în casă ?
ELEONORA : Av e m o cărămidă. Vă trebui e ?
BEBE : Fiţi amabilă. (Eleonora aduce, din
bucătărie, cărămida care-i serveşte ca su-
port la maşina de căkat. Bebe o aşază
pe masă, li aplică un pumn şi o sfărlmă.
Cei de faţă rămin muţi.) Doamnă, vă rog
să luaţi resturi l e. (Către Gicu.) Sînt sănă-
tos. Deşi călcat de maşina dumneavoa-
stră, adică l o vi t în p l i n , cu capota, tră-
iesc ! Sînt perfect sănătos ! Primesc fe-
licitări !
GI CU : Vorbiţi serios ?
BEBE : Desigur. Dar de ce aţi dispărut ?
GI CU : Chiar acum v i n de l a miliţie, unde
m- am prezentat de bunăvoie...
BEBE : Vă întrebam de ce m-aţi părăsit în
şanţ, l o v i t ?
GI CU : Nu mi - am dat seama. Er a m t ul b u-
rat . . .
BEBE : Credeaţi că sînt mo r t ? V- am aştep-
t at ci nci mi nut e. De-abia după aceea
m - a m s c u l a t .
GI CU : N-aţi păţit ni mi c ?
BEBE : 0 mică zgîrietură.
GI CU : Unde ?
BEBE (vag) : La nor d de călcâi...
GI CU : Aveai u n rucsac în spi nare, nu ?
BEBE : Exact .
GI CU (cu o enormă uşurare) : Deci , dum-
neata eşti vi c t i ma mea ?
B E B E (sobru) : Eu.
GI CU : Ce căutai pe şosea ?
BEBE : Cum, ce căutam pe şosea ? Pe-acolo
era d r u mu l meu.
GI CU : Şi, unde te duceai ?
GABI (entuziasmată) : Tată, el înconjoară
pămîntui 1
GI CU : Ce înconjoară ?
GABI : Pămîntui. Pe jos. Ε gl obetrotter. A
mai făcut-o o dată. Ac um, e a doua oară.
Ai văzut ce musculatură are ? Ε ceva
fantastic.
BEBE : Vă întrebaţi, desigur, c um de nu
m-aţi omorât, deşi m-aţi l o vi t în p l i n, cu
maşina. Am să vă dau explicaţia : în
decursul celor zece mi i două sute optzeci
şi ci nci de ki l omet r i pe care i - am par-
curs în pr i ma mea călătorie în j u r u l glo-
bul ui pământesc, am fost l ovi t de optzeci
şi două de autoturi sme, nouăsprezece au-
tocami oane şi două cămile. Am scăpat
teafăr de fiecare dată, condiţia mea fizică
f i i nd cu desăvîrşire perfectă. Cred că sînt
în stare să mă înfrunt şi cu o locomo-
tivă. Adică, în cl i pa în care si mt un pe-
r i c ol în spate, Ia circa ci nci cent i met ri ,
mă au toca tap u i tez automat. Ca un pi l ot
de încercare. Dar aş minţi dacă nu v-aş
spune şi un al t amănunt : de pe ur ma
acestor accidente, am pr i mi t , uneori , des-
păgubiri grase şi foarte grase, care mi - au
acoperit chel tui el i l e de d r um.
GI CU : F i i fără grijă, şi eu te vo i despăgubi.
BEBE : Nu pent ru asta a m veni t . A m veni t
să vă atrag atenţia că aţi dispărut fără
să-mi daţi p r i mu l aj ut or.
GI CU : Regret pr of und. M- am întors i medi at.
BEBE : Nu- i ni mi c . Ac um v- am i ertat.
GI CU : î mi pare t er i bi l de bi ne că eşti să-
nătos.
BEBE : Am o zgârietură mică, v- am spus.
Cînd m- am aruncat în şanţ, m- am înţepat
într-un mărăcine. I n rest, sînt perfect.
GI CU : Ext r aor di nar ! Ce şansă imensă am
av ut ! El eonora ! (0 îmbrăţişează, cuprins
de o bucurie dementă.) Sînt salvat !
Tu încă n u ştii ni mi c , dar acest tinăr, pe
care-l credeam mor t , m-a readus l a viaţă.
(îl sărută pe Bebe.) Prietene, îţi mulţu-
mesc !
ELEONORA : Nu înţeleg ni mi c .
GABI : Mamă, am să-ţi expl i c eu, mai tîr-
zi u. Eu ştiu despre ce-i vorba.
ELEONORA : De unde ştii ?
GABI : Mi - a expl i cat el . (Arată spre Bebe.)
ELEONORA : Apropo, ce căuta el în camera
t a ?
GABI : Eu l - am i nvi t at , ca să ee odihnească.
Pe urmă şi-a reveni t şi-am stat de vorbă.
Mi - a povesti t c um a făcut înconjurul pă-
mântului, pe jos. Doamne, ce aventură !
(Cu tandreţe.) Povesteşte-le c um te-ai bă-
t u t cu un v ul t ur , în Caracas. Sau c um
ai do r mi t , fără să ştii, cu un şarpe în
braţe, în Sumatra. Sau c um ai deveni t ,
t emporar, căpetenia unui t r i b de cani -
bal i , în Borneo.
ELEONORA : A i mâncat şi dumneata carne
de o m ?
BEBE : Dimpotrivă, i - am transf ormat pe ei
în vegetari eni . Făcuseră o adevărată pa-
siune pent ru salata de lăptuci.
ELEONORA : Dar, pent r u ce faci dumneat a
aceste călătorii ? Ce vr e i să demonstrezi ,
cu ele ?
ZZZFLPHFUR
BEBE : într-adevăr, vreau să fac o demon-
straţie. O pl edoari e pent r u întoarcere»
o mul ui la mer sul pe jos. Pent ru apro-
pierea de natură, dc ani mal e şi de cele-
ilalte vieţuitoare. Aţi do r mi t vreodată o
noapte în iarbă, udat de rouă şi îngînat
de grei eri ? înseamnă că n-aţi cunoscut
una di nt r e cele mai curate buc ur i i ale
vieţii. Aţi fost vreodată pri et en, pe viaţă
şi pe moarte, cu un ani mal ? I n Sahara
am găsit un leu mur i b und , bătrîn. Am
asistat l a de l i r ul şi l a agoni a l u i , i - am
dat apă şi hrană. I ar el mi - a dăruit, în
schi mb, cea mai blîndă şi curată pr i v i r e ,
o pr i vi r e pe care n- am s-o pot ui t a
niciodată.
GABI : Ce n-aş da Å Å pot mîngîia şi eu
un l eu !
BEBE : Mer g pe jos pent r u că vreau să
cunosc, bi ne pămîntui. Ε o planetă mi -
nunată, tînără, plină de vi goare şi de
efervescenţă, cu o incomensurabilă can-
ti tate de viaţă în ea.
GABI : Vrea să scrie o carte : „Pămîntui,
măsurat cu pasul " .
BEBE (avîntat şi fanatic) : Mer g pe j os,
pent r u ca luimea- eă-şi aducă ami nt e de
pr opr i i l e ei pi ci oare. Că e obligată să şi
l e folosească, pent r u a n u rămîne, în-
t r - o z i , oloagă ! Asta e demonstraţia mea !
ELEONORA : Şi, cînd ai să te întorci ?
BEBE : Peste pat r u a ni şi ceva.
ELEONORA : Atît de mu l t durează ?
GABI : Eu am să te aştept, dragul meu !
BEBE : într-adevăr ?
ELEONORA : Pe cine să aştepţi ?
GABI : Pe el . Peste pat r u ani , după ce va
înconjura pent r u a doua oară pămîntui,
v o m f i împreună. Aşa ne- am decis. Dacă
aş avea putere, aş pleca şi eu cu el .
Dar a m să-l aştept. (In şoaptă.) Mamă,
cred că am înţeles ce e f i o r ul dragostei.
Ε altceva decît ceea ce se spune în artă
şi în literatură. (Către Bebe.) Ni c i nu-ţi
închipui cît de mu l t am să mă gîndesc
l a t i ne şi ce demonstraţie grozavă am
să fac, în favoarea fidelităţii f emi ni ne.
BEBE : 0 viaţă, dacă nu e o demonstraţie
în sl uj ba u n u i adevăr, n u are rost să
fie trăită.
GABI : Tc rog să-mi scri i în fiecare zi .
BEBE : Fireşte. A m să-ţi povestesc t ot ce
trăiesc, clipă de clipă. (îşi ia bagajele în
spinare.) Eu am să plec. A m pi er dut
aproape o oră di n d r um. Cu bi ne ! La
revedere, peste pat r u ani , t r e i l u n i şi
zece zi l e !
GABI : La revedere, dr agul meu ! Să te în-
torci sănătos.
(Bebe întinde mina pentru a-şi lua la
revedere. N'uneni nu are curajul să-i răs-
pundă la gest, în afară de Gabi. Bebe
pleacă. Toţi îl urmăresc în tăcere.)
ELEONORA : A i să-l aştepţi atîta vr eme ?
GABI : Bineînţeles, mamă. Di n moment ce
vreau să fac o demonstraţie. Dacă e ne-
voi e, pot să-l aştept şi mai mul t . I n
t i mp ul cruci adel or, logodnicele îşi aştep-
tau v i t e j i i şi cîte douăzeci de ani . Am
săd aştept orioît. Ε c d mai mi nunat oan
pe care l - am cunoscut pînă acum. I t
iubesc. #
ELEONORA (îngrijorată) : Tu nu eşti no r -
mală.
GABI : Ba da, mamă. Starea noastră nor-
mală e doar at unc i cînd sîntem î ndră-
gostiţi. I n restul t i mp u l u i , trăim amor-
ţiţi. . .
(Sună telefonul.)
GI CU : Da, eu sînt. De unde ? De la Tele-
vi zi une ? Şi, ce doriţi ? Un i nt e r v i u ?!
(Către Eleonora.) Vor un i , *ervi u. (La
telefon.) I n ce problemă ? Cu
f
' ' ota i sto-
rică... Da, şi ou t eat r ul l acust ru. Şi cu
muzeul subacvati c. Desi gur, a m toate
schemele şi toate pl anuri l e. . . Deşi, poat e
că ar t r ebui să păstrăm secretul... Să n u
avem probl eme ou străinătatea. Mă rog,,
dacă aveţi aprobare. . . Vă aştept. (închide.
Apoi se aşază.) Grozavă răsturnare de
situaţie. (Către Eleonora.) Dă-mi ceva să
mănânc. Mi s-a făcut foame.
(Eleonora şi Gabi ies spre bucătărie. Intră
Popovici.)
POPOVI CI (furtunos) : Eu nu mai înţeleg
ni mi c . Soţia mea a decl arat tovarăşului
Gripcă de l a Cadre că η-a fost cu
dumneavoastră. Că t o t ul η-a fost deoît
un al i bi . Ce înseamnă asta ?
GI CU : Al i b i u l e o acoperi re.
POPOVI CI : Asta ştiu. Nu ştiu adevărul. Cu
cine a fost în parc ? (Plîngăreţ.) Mi - a'
«pus că, dacă i nsi st să af l u adevărul ,
divorţează de mi ne. Or, eu n u doresc
să mă despart de ea.
GI CU : Cred că e bi ne să vă descurcaţi si n-
gur i . Nu e bi ne să implicaţi atîta l ume
într-o afacere atît de intimă.
. POPOVI CI : Aveţi dreptate. Bună zi ua.
(Iese. In curte apare Bubulac, urmat de
Femeie.)
BUBULAC : Deci , ne- nm înţeles : intraţi şi-i
daţi d r u mu l . Fără ni c i un f el de i nt r o -
ducere. Eu sînt ai ci .
{Femeia intră fără să mai sune.)
F E ME I A : Bună zi ua.
GI CU : Bună zi ua.
F E ME I A : Nu mă cunoaşteţi, n u vă cunosc,
a m veni t să vă declar că f i i ca dumne a-
voastră este f i i ca mea.
BUBULAC (afară, de unde ascultă) : Ha i , că
l - a dărîmat, cu asta. Face apopl exi e.
GI CU (calm) : Vă referiţi l a f i i ca mea,.
Gabi ?
F E ME I A : Da. Dumneavoastră nu ştiaţi, de-
si gur, dar soţia dumneavoastră a l u a t
acest copi l dc l a mi ne.
GI CU : Cum să n u ştiu ?! Ştiu d i n p r i ma
zi . Ea n u mi - a spus ni mi c , a v r u t eă
mă cruţe, dar eu ştiam t o t ul .
F E ME I A : Ştiaţi ?!
BUBULAC (uluit) : Ştia ! Ext r ao r di nar !
94
ZZZFLPHFUR
GI CU : La rîndul meu, nu i - nm spus ni mi c
soţiei. A m cruţat-o. Amî ndoi i ub i m acest
copi l mai mu l t decît dacă ar f i fost a!
nost ru. Dar, dumneavoastră, ce doriţi ?
De ce aţi apărut t oc mai acum, după
douăzeci de ani ? V- a apucat dor ul de
ea ?
F E ME I A (tulburată) : Să vă spun : eu n- am
mai avut alţi copi i . Şi, at unc i , am înfiat
şi eu un copi l . Um băiat, care, acum, are
aproape optsprezece ani şi care e puţin
cam ştrengar. Eu, ca femeie singură, mu
mă pot ocupa de edueţţia l u i , nu mă
ascultă, e foarte obrazni c^/
GI CU : Şi ?
F EMEL A : Nu vreţi să mi - o daţi pe Gabi
înapoi şi să vă dau acest băiat în
schi mb ?
GI CU : Dumneavoastră uitaţi u n amănunt :
că aceşti copi i sînt maj o r i , acum, şi că
nu mai deci dem no i , în l oc ul l or.
F EMEI A : Desi gur, aveţi dreptate. Propune-
rea mea, poate, v i se pare absurdă, şi
chi ar aşa şi e... Vă rog să mă scuzaţi.
N- am să vă mai deranj ez. Pot s-o văd
pe Gabi , o clipă ? In prezenţa dumnea-
voastră, N- am să-i spun ni mi c .
GI CU : Bineînţeles. (Strigă spre bucătărie.)
Gabi !
GABI : De ce m- oi st ri gat , t at i ?
GI CU : Gabi . ui t e, dînsa spune că c mama
ta adevărată.
GABI : A veni t şi la f acul tate, s-a repezit
şi m-a sărutat. N- am înţeles ni mi c .
F E ME I A (către Gabi) : Spune- mi : ai sub
cot ul stîng o aluniţă ? 0 măslinuţă ?
GABI (ii arată) : Nu . Şi ni c i l a dreapta.
F E ME I A (descumpănită) : At unc i , s-ar putea
isă fie o confuzie. (Către Gicu.) Unde a
fost născută fata ? I-a „Pol i zu" ?
GI CU : Nu , l a „Filantropia".
F E ME I A : At unc i , vă rog să mă scuzaţi. Vă
urez sănătate. (Pleacă. Afară o aşteaptă
Bubulac.) Dom' l e, e o confuzie. (Pleacă.)
BUBULAC: Ce păcat... Aş f i v r ut să-i di st rug.
GI CU (vine la fereastră) : Bubul ac, de ce
eşti aşa de t ri st ?
BUBULAC : Mă gî ndcam.
GI CU : Ştii că probl ema cu acci dentul s-a
rezol vat ?
BUBULAC : Ştiu.
GI CU : Dar nu mai f i t r i st .
BUBULAC : Ştiţi l a ce mă gîndeam ? Eu
sînt ceea ce se cheamă un om rău. Adi că,
n u propri u- zi s, rău. Sînt un om mărunt
şi meschi n, p l i n de defecte. Adică, i mo-
r a l şi amor al . Dar ni me ni nu ştie cît de
sincer aspi r eu spre pur i t at e. Cît de mul t
doresc eu să devi n bun. Odată, cînd am
l ua t mită u n cal up de Ke nt , am plîns
de ruşine pînă după mi ezul nopţii. Fu -
mam, plîngeam şi mă întrebam : de ce ?
de ce ? de ce ? Tare mu l t aş vrea să
mă îndrept. Mă .puteţi aj ut a ?
GI CU : Da, dar nu ştiu cum.
BUBULAC : Event ual , aş vrea să urmez u n
exempl u. Nu ştiţi, do pildă, un f i l m,
o carte, o piesă de teatru în care un
ticălos se transformă în bi ne, ca să mi - o
recomandaţi şi mi e ? Eu sînt cam i nc ul t .
GI CU : A m să mă interesez.
BUBULAC (cu . lacrimi în ochi) : Mulţumesc.
(Intră în casă, tulburat. Apare Gripcă,
vizibil năucit.)
GRI PCA (către Gicu) : Dragă, t u ţi-ai bătut
joc de mi ne ? Mi - a i făcut o farsă ?
GI CU : Dc ce ?
GRI PCA : La primărie m- au l uat peste p i -
ci or, i ar la miliţie m- au amendat pent r u
i nf or mai ie falsă. Nu mai înţeleg ni mi c .
(Supărat.) Te rog, dă-mi dosarul înapoi.
GICÎJ : Da. I medi at . Nu înainte, însă, de a
da o declaraţie. (Scrie pe o foaie de
htrtie) : „Subsemnatul Gheorghe Crucescu
decl ar ccá á azi , t rei a pat ra, anul curent ,
am KKá ávvi ir rġġi itt o faptă detestabilă, încereînd
să-mi găsesc un al i bi . . . Ni mi c mai j osni c,
pent ru un cm. . . " Cum să zic ai ci ?
B l ' B UI A C (specialist) : Conştient.
GI CU : Exact. „Conştient... decît să-şi caute
o falsă acoperire pent ru o faptă rea' ' .
Gripcă, asta e o piesă excelentă pent ru
dosar, (li dă dosarul.)
GRIPCA (slringe dosarul la piept, ca pc un
copil) : Mulţumesc. I n sfîrşit, o să af l u
eu exact de pre ce c vorba. Sper că nu
l lîîi iOOi ii ie eġġtte e ni mi c ?
GI CU : Ai c uvi n t ul meu de onoare.
GRIPCĂ : Perfect. La revedere ! (Vrea să
plece.)
GI CU : Ci nd ziceai că vrei să te f aci poştaş
vol unt ar ?
GRIPCĂ : Peste doi ani .
GI CU : Pr omi t e- mi că pr i ma telegramă f e r i -
cită ai să mi - o aduci mi e.
GRI PCA : Iţi pr omi t . (Iese în curte, • unde
se întîlneşte cu o poşlăriţă.) Pe cine cău-
taţi ?
POŞTĂRIŢA : Crucescu. 0 telegramă.
GRI PCA (t-o smulge din mînă) : I a sâ
vedem. (0 citeşte, înfrigurat, apoi strigă.)
Crucescule, o veste bună ! (Ii dă tele-
grama, pe fereastră.)
GI CU (citeşte) : „Cu fiecare pas, te iubesc
mai mul t " . Nu e pent r u mi ne. Ε pent ru
fiica mea. Gabi ! Ai o telegramă.
GABI (o citeşte şi strigă, fericită) : Mamă.
m5 anunţă că a făcut dej a p r i mi i o mi e
de paşi şi că, dej a, mă iubeşte de o mi e
de o r i ma i mul t !
ELEONORA (apare din bucătărie, speriată) .
Ce s-a întîmplat ?
GI CU : Ni mi c . To t ul e în regulă.
C O R T I N A
9 5
ZZZFLPHFUR

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful