s-a îndrăgostit

piesă
www.cimec.ro

într-un

act

PERSONAJELE:
MAMA TATĂL FIICA FUL

(O sufragerie mobilată decent, fură l u x . Masa, de p a t r u persoane, este pregătită p e n t r u cină. U n bărbat, între 45 şi 50 de a n i . ou m i j l o c u l înconjurat cu u n prosop, a r a n jează tacîmurile, în t i m p ce f i u l l u i . E m i l , in vîrstă de 18 a n i , şade întins pe o sofa şi meditează. Tatăl dichiseşte t o t u l cu m i gală şi, deşi mişcările l u i sînt precise, el nu-şi poate ascunde o puternică t u l b u r a r e interioară. F i u l continuă să stea nemişcat pe sofaj. F I U L : Tată. FIUL : A TATĂL că v a v e n i la ce oră orei ea a spus opt. această cifră '.' spus că vine

TATĂL : I n jurul (după ce

pronunţat astă

F U L : D a . d a r n u a spus ora. I a r eu aş avea ceva treabă i n oraş. Mă tem că ne pierdem t i m p u l . F I I C A : E m i l . c u m iţi permiţi să s p u i că-ţi p i e r z i t i m p u l aşteplind-o pe m a m a ? (Tală iese j>c uşa care duce spre bucătărie). Poţi să-mi s p u i şi m i e ce treabă importantă a i la această oră ? F I U L : N u . Şi-ţi interzic să-mi p u i întrebări de acest gen. F I I C A : N-avea n i c i o grijă, ştiu l o t u l . F I U L (ridieîndu-se de pe pat. cvasi-agresiv) : Ce ştii ? F I I C A : T o t ceea ce este necesar să ştiu. F U L : Şi de ce esle necesar să ştii t u t o t u l despre mine ?
1

se gîndeşte) : N u . A seară.

F I U L : Ceea ce n u înseamnă neapărat ora o p l . Seară poate f i şi la ora zeee sau u n s p r e zece. Insist asupra orei p e n t r u că aş f i a v u t treabă în oraş p e n t r u u n ceas. T A T Ă L : Te rog să n u pleci. T r e b u i e s-o aşteptăm cu toţii. F I U L : D a r Camelia TATĂL : Trebuie FIUL : Mas mira. de ce şi nu vine ? ea. să pice

(Tatăl intră cu u n p l a t o u cu gustări şi-î a.şază pc masă. A p o i pleacă i a r i n bucătărie . FIUL (care i n t r e t i m p s-a calmat) : P o l i să-mi s p u i şi m i e . dacă le ştii pe toate, de unde v i n e m a m a ? Adică d i n oraş sau d i n p r o v i n c i e '.' F I I C A : N u s l i u , că n-a v o r b i t cu m i n e . D i n cile bănuiesc, se întoarce d e f i n i t i v . F U L : D e f i n i l i v — de unde ? T u ştii o grămadă de amănunte despre povestea asta şi m i e n u - m i spui n i m i c ! E u n u a m d r e p t u l să ştiu adevărul ? F I I C A : Adevărul vărul i l ştie l a t a . nu-1 ştiu nici eu. Ade-

(Pc uşă intră Camelia. Ea este geamănă cu fratele ei. asemănarea lor fizică f i i n d perfectă şi tulburătoare. Camelia a venit în fugă şi respiră g r e u ) . FIICA : A v enit ? va sosi dintr-o clipă în-

TATĂL : N u , d a r tr-alia.

F I U L : Şi nouă de ce n u ne spune n i m i c ? 'Intră Tatăl, cano aduce şerveţelele şi solniţa) Tală. poţi să ne spin şi nouă de unde v i n e m a m a , de ce a plecat, de ce v i n e . p e n t r u cit t i m p v i n e şi ce sc ascunde sub această dispariţie misterioasă T A T Ă L (intră i n panică, F u t i l , ştii foarte bine că v - a m interzis să-mi puneţi întrebări pe această temă. Nici eu. nici m a m a n u t r e -

(Fiica îşi dezbracă pardesiul i n tăcere. Sasază apoi pe u n scaun). F I I C A : A precizai că v a veni i n scara asta '.' 1 I

www.cimec.ro

buie să vă dăm socoteală p e n t r u ceea ce facem. M a m a a plecat p e n t r u că aşa a d o r i i ea... Şi sc întoarce p e n t r u că aşa doreşte ta... Obligaţia voastră este s-o primiţi cu b u c u r i e şi respect, aşa c u m se c u v i n e să primiţi o m a m ă . (Tăcere îndelungată). F I I C A : Tală, m a m a a plecat de acasă p e n t r u că s-a îndrăgostit de cinev a '.' T A T Ă L : Cine (i-a d a t v oie să întrebi ? F I I C A (îndîrjită) : A m aflat că m a m a a plecat de acasă p e n t r u că s-a îndrăgostit de u n bărbat. Vreau să ştiu dacă acesta este adevărul. Şi v r e a u să m a i ştiu de ce se întoarce a c u m înapoi. (începe să plîngă) Cum e p o s i b i l ca m a n i a mea să sc îndrăgostească ? Cum a p u t u t să facă aşa ceva ? T A T Ă L : Camelia, linişiteşte-te. Mama va sosi d i n t r - o clipă într-alta. N-aş v r e a să te vadă tulburată. M a m a voastră este cea m a i bună d i n l u m e şi v o i n u aveţi d r e p t u l să-i reproşaţi n i m i c . F I U L : Cele m a i b u n e m a m e d i n l u m e n u fug de-acasă după alţi bărbaţi. Camelia, tis unde ştii t u că m a m a s-a îndrăgostit d r cineva ? F I I C A : Mă priveşte. I m p o r t a n t e că ştiu. F I U L : Şi m i e de ce n u m i - a i spus ? F I I C A : P e n t r u că n u m e r i t a i să s l i i . F I U L : A r t r e b u i să te pălmuiesc p e n t r u obrăznicia asta. F I I C A : încearcă. F I U L : Tală. t u ai ştiut ? T A T Ă L : Emil... (Se gîndeşte, împovărat Du-te şi p u n e apa minerală la f r i g i d e r . F I U L : N u mă duc. T A T Ă L : A t u n c i mă duc eu. (Se aude soneria de la i n t r a r e . Tatăl intră în panică) C o p i i , a v e n i t ! Camelia, d u - l e şi descinde. (Se răzgîndeşto) Lasă că mă duc eu. (Se duce si deschide. Se întoarce peste cîleva clipe, singur) E r a poştaşul. T r e b u i e să plăt i m telefonul. Optzeci -,;i cinci de lei şi c i n c i zeci de b a n i . F I I C A : M a m a n u are cheie ? T A T Ă L : Cred că da. I n orice caz. a plecat fără p a r d e s i u şi, i n t r e t i m p , s-a făcut f r i g . E m i l . n u te d u c i să p u i apa minerală la frigider ? F I U L : A m spus că n u . V r e a u să mă gînd esc. T A T Ă L : A t u n c i gindeşte-te. A m s-o p u n eu. (Se îndreaptă spre bucătărie, dar se opreşte. Sc aude u n zgomot. D i n nou intră i n panică) C o p i i , a v e n i t ! (Peste cîleva clipe intră M a m a . călcînd rar, oarecum nesigură pe ea. cu o lumină stranie pe faţă. E îmbrăcată s i m p l u , dar elegant, foarte palidă şi încă frumoasă, o frumuseţe în vîrstă de treizeci si opt de ani. încă viguroasă, dai' marcată de oboseală. Ezilă o clipă, apoi îi sărută pe cei doi copii pe obraz. Tăcere lungă .şi grea suportabilă I M A M A (eu o veselie bruscă) : D o a m n e , ce m a r i v-aţi făcui, copii ! Aţi crescut înfioră-

tor. (Rîdc strident) E m i l . l i - a i lăsat p e r c i u n i şi arăţi ca u n golan. Camelia, de ce l i - a i tăiat părul, c u m de-ai făcut tâmpenia asta '.' Cei d o i n u răspund şi n u zâmbesc; D a r de ce sinteţi aşa de muţi ? T A T Ă L (pare cel m a i derutat) : Vă r o g să poftiţi l a masă. (Sc aşază cu toţii la masă. dar fără convingere, cu gesturi încete, parcă cuprinşi de o surdă oboseală) U n m o m e n t , să aduc vişinala. (Sc duce în bucătărie şi aduce o sticlă cu vişinală. Toarnă apoi î i pahare) Să b e m . (Ridică p a h a r u l . .Nimeni nu-1 urmează) M A M A : .Mulţumesc, c u n u beau. F I I C A (cu ostentaţie) : N i c i n o i . T A T Ă L (încercând, disperat, să încropească o discuţie/ : E foarte gustoasă. A m n i m e r i t - o . (Pauză) N u mincaţi ? (Nimeni nu mănincă)

M A M A : 0 să m i m ă m m a i tîrz.iu. H a i să bem, totuşi, nişte vişinală. (Gustă d i n t r - u n pahar) N u - m i place. E groaznic de dulce. (Pauză) D a r de ce vă uitaţi aşa de fioroşi la m i n e '.' Ce-ani făcut '.' (Pauză; Aşteptaţi c u m v a o explicaţie ? T A T Ă L : N u aşteplăm n i c i u n f e l de e x p l i caţie. F I I C A (gata să izbucnească i n pllns) : Tată. cum poţi să s p u i aşa ceva ? T A T Ă L : Adică ce să s p u n ? F I I C A : Ştii foarte b i n e că n o i aşteptăm o explicaţie ! T A T Ă L 'către M a m a ) : N u - i nevoie să le dezvinovăţeşti i n faţa l o r . F I I C A : De ce ? (începe să plîngă) MAMA o mîngîie pe păr cu blîndeţe) : N u plînge, Camelia, n u f i caraghioasă. N u mă v o i dezvinovăţi în faţa nimănui, d a r a m să vă d a u lotuşi o explicaţie, dacă aveţi nevoie de ea. Ca să scurtăm atmosfera asta penibilă, a m s-o fac chiar a c u m . ' Tulburată şi oarecum solemnă.) A m plecat de acasă, părăsindu-vă pe v o i şi pe tatăl v o s t r u , p e n t r u că m - a m îndrăgostit de u n bărbat. Asta-i tot. FIUL (abia ţinindu-şi plînsid. Ce fel dc bărbat ? M A M A (zîmbind straniu) : Cum să vă spun ,. U n bărbat necunoscut, care m-a v i zitat i n t r - o noapte, tulburîndu-mă şi răpindu-mă p e n t r u totdeauna. Să n u credeţi că n-am încercat să mă împotrivesc, d a r n u m a i aveam n i m i c de făcut. M - a luat pe nepregătite şi m-a dus... (Rîde.) Se poale întâmpla o r i c u i , chiar şi u n e i m a m e . F I I C A : Şi a c u m le-ai întors d e f i n i t i v ? M A M A : A m venit să vă văd. ( Tăcere) F I U L : Mamă. n u regreţi ce-ai făcui '.' M A M A : N u . M - a u c h i n u i t ţoale celelalte sentimente, i n afară de regret. F I I C A : D a r n u consideri totuşi necesar să-ţi ceri scuze faţă de cineva ? M A M A : Faţă de cine ? F I I C A : Faţă de tata

www.cimec.ro

45

M A M A (călro Tatăl) : Doreşti să-ţi cor scuze ? T A T Ă L (încurcat) : I n orice caz... n u e acum m o m e n t u l . D ar i n p r i n c i p i u . . . M A M A : M i - c teamă că n - a m să-ţi pot cerc iertare n i c i a c u m . n i c i m a i t i r / i u şi n i c j în p r i n c i p i u . Cred că n u eu trebuie să-ţi cer ţie iertare. D a r să trecem peste asta. F I I C A : Mamă. faci o mare nedreptate ! Pala n u merită să fie j i g n i t . T u n u ştii n i mic. M A M A : Ba da. Ştiu. F I I C A : N - a i de unde să ştii că el a fost r o b u l nostru c i t a i l i p s i t t u tle lingă n o i , că el a gătit, a spălat, a făcut piaţa, a făcui curăţenie, şi asta după ce venea de l a servici. M A M A : E r a datoria l u i . F i i n d eu plecată, trebuia să fie şi tată, şi mamă. aşa c u m . a t u n c i cînd a fost el plecat, eu v - a n i fost şi mamă. şi tată. V o i eraţi m i c i , n u ştiţi, dar eu spărgeam lemne singură, şi n u n u m a i că le spărgeam. dar le şi f u r a m , că n u aveam, iar v o i eraţi ingheţaţi de f r i g . Şi n-aveam nici b a n i . şi v i n d e a m haine, că tatăl v o s t r u lipsea de t r e i l u n i , ştie el de ce. Aşa că ce mare sacrificiu a făcut că a spălat r u f e cu maşina şi că a şters p r a f u l cu a s p i r a t o r u l ? (Către Tatăl, cu o i r o n i e hlîndă) A i gătit m i n c a r e caldă ? TATĂL : Uneori. M A M A : Mă rog. I n general te-ai descurcat, nu ? TATĂL : Da. A m pus si murături. M A M A : Bravo. F I U L (izbucneşte) : Mamă, n u te-am văzul niciodată atît de rea î (lese, tr i n t i n d uşa. .Mama îşi stăpîneşte cu greu emoţia. Tatăl, t u l b u r a t , îşi caută o treabă în bucătărie) M A M A : Camelia, du-te şi linişleşte-1. (Camelia iese. Intră Tatăl) Ţi-e g r e u singur '.' T A T Ă L (modest şi u m i l ) : A m reuşit să mă descurc. (Pauză) Totuşi, ar f i t r e b u i t să ne trimiţi o veste... Cel puţin să f i ştiut u n d e te a f l i . C o p i i i mă întrebau i n fiecare z i de tine. M A M A : î m i simţeau lipsa ? TATĂL : E r a u intrigaţi şi îngrijoraţi. A c u m s-au obişnuit. M A M A : Cu alil mai mie bine. ai putea să-mi spui T A T Ă L : Totuşi, unde ai fost.

n-au încotro şi p e n t r u că, t o t de obicei, le place să fie înşelate, a u vocaţie de v i c t i m e . Dovadă că eu le iert pe l i n e , deşi e r a m h o tărită să n-o lac niciodată. Te iert cu c o n diţia să a i grijă de c o p i i , să faci t o r u l ca să n u - m i simtă lipsa. T A T Ă L : T u p e n t r u ce trebuie să mă ierţi pe mine ? P e n t r u că m- ai părăsit într-o noapte fără să-mi spui u n cuvînt '.' Penitru că n - a m ştiut n i m i c de tine două l u n i de zile ? M A M A : De ce eşti m i n c i n o s ? Ţi-am telefonai chiar a treia z i . TATĂL : Da. ca să-mi s p u i că le-ai îndrăgostit de u n bărbat şi că n u ştii dacă o să te m a i întorci. M A M A : Exact. T A T Ă L : P e n t r u asia trebuie să mă ierţi '.' M A M A : Despre altceva e v o r b a . T A T Ă L : Despre ce ? M A M A : E v orba de... (Intră F i u l şi Fiica) Discutăm altă dală. A c u m sînt c o p i i i de faţă şi n u Irebuie să ne vadă c e r t i n d u - n e . Veniţi mai aproape, c o p i i . De ce vă uitaţi aşa de u r i i la m a m a voastră care v-a născut, legănat şi crescut ? F I I C A : M a m ă . eu n o i n u v r e i să vorbeşti * M A M A : B a da. P e n t r u asta a m v e n i t . Eni/ifl, n u - i aşa că şi t u v r e i să .stai de vorbă e » mine ? F I U L : Da. M A M A : A t u n c i veniţi m a i aproape. (Cei doi se apropie şi se, aşază lingă ea, rămînînd însă în c o n t i n u a r e crispaţi şi tăcuţi) Cînd am p l e cat, grăbită c u m e r a m , n - a m l u a t decît fotografiile voastre c i n d eraţi m i c i de t o t , ni^pfce bebeluşi grăsuni şi b u f l e i . într-o z i , uitîndu-mă l a f o t o g r a f i i , n - a m reuşit să vă d«^«sebese u n u l de a l t u l . Semănaţi ca două p i cături de apă. F I U L (cu aceeaşi indispoziţie) : Şi crezi c u m va că asta e o mare fericire p e n t r u n o i M A M A : De ce să n u fie ? F I U L : U i t e că n u e ! P e n t r u că eu sînt obligai să port i n spinare toate zăpăcelile sufleteşti ale Cameliei. Dacă ea e tristă, sinii şi eu trist fără m o t i v , dacă o apucă pe ea isteria, mă apucă şi pe mine n e b u n i a , şi uite-aşa. v reau, n u v r e a u , trebuie să trăiesc totul i n d u b l u e x e m p l a r . A m stat de vorbă cu nişte gemeni d i n t r - a noua şi m i - a u spus ră ei n u s i m t aşa ceva. M A M A : E m i l . ţi-am e x p l i c a t eu odată care e cauza, dar ai u i t a t . G e m e n i i care a u o asemănare fizică perfectă şi o structură psihică identică s-au f o r m a t i n acelaşi o v u l . D a r n u văd de ce te deranjează aşa de m u l t că împărţiţi i n t r e v o i t o t u l , i n c l u s i v stările s u fleteşti. M i e m i se pare superb să ai o soră frumoasă şi să f i i trist sau vesel p e n t r u ea, şi invers. F I U L : E i . află că n u - i chiar aşa de superb, mamă. ba chiar e foarte i n c o m o d . Să n u crezi ră sint pîrîcios. n u mă interesează ce face ea. d a r într-o noapte, c i n d s-a dus la ceai. la b u n a ei prietenă M a r i a n a , şi a rămas c h i p u r i l e să doarmă acolo, eu n-ani

M A M A : Ce importanţă are unde a m fost ? I m p o r t a n t e că a m plecat şi că te-am părăsit. T A T Ă L : A c u m te-ai întors definitiv ? M A M A : N u ştiu. Mă m a i gîndesc. D e p i n d e . Dacă vă descurcaţi s i n g u r i , plec. Dacă aveţi absolută nevoie de m i n e . rămîn. De f a p t , p e n t r u asta a m ve n i t. Ce z i c i , să rămîn sau să plec ? T A T Ă L (se gîndeşte) : Pleacă. M A M A : Perfect. Eşti u n t i p d i n t r - o bucată. N u te ştiam aşa. O r i c u m , după gestul j>e care l-am făcut, n u p u t e a i să mă ierţi. Eşti bărbat, şi bărbaţii n u iartă femeile cînd greşesc. Femeile, da. iartă, p e n t r u că de obicei

46

www.cimec.ro

p u l u l să închid ochii toată noaptea, m - a n i zvârcolit îngrozitor. N u ştiu ce-a făcut, o p r i veşte, d a r eu n - a m p u t u t să d o r m . F I I C A : D a r I u cînd d i s p a r i c u i n d i v i d a ta rite t r e i zile si t r e i nopţi, eu ce s i m t ? F I U L : Ce simţi ? F I I C A : Ştii t u m a i h i ne ce s i m t . M A M A : C o p i i , n u vă certaţi. Camelia, cc-ai făcut i n noaptea aia la M a r i a n a ? F I I C A : N i m i c . A m dansat si... M A M A : Şi ? F D X A : Atît. Pc urmă, cînd a m plecat, m - a m sărutat eu VioreJ, i u b i t u l m e u . M A M A : I u b i t u l tău ?! F I I C A : V o r b a v i n e . că el n u mă iubeşte. Cică i u b i r e a e u n sentiment p e n t r u o a m e n i i obişnuiţi, e l v r e a să ajungă savant. M A M A : E chiar aşa de i n t e l i g e n t ? F I I C A : Groaznic. E în a n u l întâi la matematică, cică a descoperit o ecuaţie şi scrie v e r s u r i i n cifre. F I U L : V e r s u r i i n cifre ?! Ce tâmpenie nuri e şi asta ? F I I C A : N u ştiu. Aşa se laudă el. Ce vreţi să m a i ştiţi ? M A M A : T u îl iubeşti ? FIJCA : A m încercat, dar... T A T Ă L : E u lipsesc puţin. S i n t în baie. (Iese) F I I C A : Adică a n i încercat de m a i m u l t e o r i , d a r n s i n i simţit n i m i c deosebit sau înălţător, c u m s i m t alţii. T u eşti îndrăgostită de-«dcvăratelea, mamă ? Ce simţi ? M A M A : Eşti cam superficială şi obrăzuicuţă. Camelia. Nu-ţi bate joc de sentimente, învaţă să le respecţi. F I I C A : Păi le respect, m a m ă . d a r m a i întâi să le simt V i orei zice să ne căsătorim do-acum. ca să scăpăm de obsesia asta, dar daca el n u mă iubeşte, p o t s-o fac, ce părere a i ? Ştiai că E m i l e îndrăgostit de o femeie de vîrsta ta ? FIUL (vrea s-o lovească, dar Mama i ! opreşte) : De ce mă birfeşti ? Neruşinato ! F I I C A : N u te birfesc. A s t a - i adevărul. A m simţit t o t . M A M A : E m i l , a m a u z i t şi c u despre povestea asta stupidă. F I U L : M amă. n u e v o r b a de n i c i u n fel de dragoste la m i j l o c . O iubesc ca fiinţă, n u ca femeie. M A M A : N u înţeleg. Explică-tc. F I U L : Ştiu că n u înţelegi, de-aia n i c i explic. nu-ţi

F I U L (montat) : F i i atentă. E r a m la onomastica u n u i prieten şi venise şi ca acolo intimplălor. Adică n u întâmplător, p e n t r u că era naşa l u i . N-o cunoşteam. L a u n m o m e n t d a t , ea a început să vorbească despre o peşteră d i n A p u s e n i pe care o vizitase cu cîleva zile înainte şi peste c i n c i m i n u t e ne-am dat seama amândoi că n u m a i eu o ascultam, că n u m a i pe m i n e mă emoţiona ceea ce povestea ea şi a l u n e i am ieşit pe stradă şi ne-am p l i m b a t pînă dimineaţa. Peste o săptămână a m plecat cu ea i n t r - o expediţie i n munţi şi d e - a t u n c i s i n t e m nedespărţiţi. Ne vedem absolut i n fiecare z i . M A M A : Chiar piuă acolo aţi ajuns ? F I U L : D a . A t u n c i c i n d s i n t e m aici. i n o r a . , ne vedem la ea acasă, u n d e s t u d i e m împreună p r o b l e m e de speologie, ascultăm m u zică şi discutăm. C i n d plecăm pe teren, evident că sintem împreună. E o femeie excepţională. Ţine la m i n e e n o r m , bineînţeles fără n i c i u n f e l de interes, v r e a p u r şi s i m p l u să mă facă speolog. Plus că e şi u n om de m a r e cultură, ştie t r e i l i m b i străine. M A M A : Asta n u t r e b u i e să le i m p r e s i o neze. C i n d o să f i i de vârsta e i o să ştii şi t u . F I U L : Mamă. n u încerca s-o m i n i m a l i z e z i . F u n savant. F I I C A : E i . si ? F I U L : C u m „ei, şi" ? T u ştii ce înseamnă să f i i savant ? înseamnă să trăieşti p e n t r u o idee. să f a c i d i n viaţa ta o demonstraţie, să v e r i f i c i i m adevăr, s a c r i f i c i n d u - t e . Ciţi oam e n i fac asta ? M A M A : E m i l , n u p l i n g e , eşti p e n i b i l . F I U L : N u pHng, d a r m ă enerv ez că n u v r e i să m ă înţelegi. M A M A : Încerc să te înţeleg. F I U L : Mamă, a m să-ţi povestesc t r e i scene d i n viaţa ei şi v e i f i zguduită, a i s-o înţelegi şi a i s-o a d m i r i . M A M A : Povesteşte. F I U L : P r i m a : l a vârsta de optsprezece a n i , i n a n u l întâi de facultate, se căsătoreşte cu profesorul ei i n vârstă de cmcizeci de a n i , u n u l d i n t r e p r i m i i noştri b i o s j i e o l o g i , elev strălucit a l l u i Raeoviţă. S-a căsătorii d i n dragoste. F I I C A (cu ironie) : N u zău ? F I U L (îndârjit) : l l iubea ca savant şi ca erou, p e n t r u că era şi erou. Nouăsprezece a n i a u u m b l a t împreună p r i n sute dc peşteri d i n ţară şi d i n străinătate, în A u s t r i a , Elveţia, T u n i s i a , Franţa, au fost i n celebrele peşteri M o n t e s p a n şi P i e r r e - S a i n t - M a r t i n , a u văzut l u c r u r i u l u i t o a r e , care n u sc pot p o v e s t i , au scris şi o carte împreună, ţi-o d a u s-o citeşti. A n u l tr e c u t, i n t i m p ce e x p l o r a u u n puţ subteran, el a fost accidentat, 1-a l o v i t o stincă şi i-a f r a c t u r a t şira spinării. A m u r i t acolo sub pămint şi acolo 1-a şi îngropat. D a r n u asta e i m p o r t a n t , mamă, i m p o r t a n t e că el a agonizat patruzeci şi opt de ore şi că ea a stat cu el t o t t i m p u l şi 1-a îngrijit i n t r - o beznă totală, p e n t r u că l i se terminaseră b a t e r i i l e şi p e n t r u că n-avea c u m să-1 scoată de-acolo, şi a 17

M A M A : Totuşi, E m i l , este nefirească şi sus|iectă p r i e t e n i a ta cu o femeie de vîrsta m a m e i tale. F I U L : N u e n i m i c nefiresc, m a m ă . îţi d a u cuvântul m e u de onoare. E o femeie excepţională. E speoloagă. M A M A : Ştiam. FIICA : pentru FIUL : Mamă. MAMA De-aia lipseşti t u de^acasă cu z i l e l e că te d u c i cu ea p r i n peşteri ? D a . şi asta o să fac toată viaţa. să fie clar : mă fac speolog. : D o a m n e fereşte ! Ce ţi-a v e n i t ?

www.cimec.ro

m u r i t i n braţele ei. Inchipuie-ţi (» femeie, în Ir-o beznă totală, i n l r - o linişte sinisiră. cu un m o r t i n braţe. E îngrozitor, M A M A : într-adevăr. F I U L : I a r cind iese afară, zdrobită c o m p l e t , o epavă fizică si morală, t r e b u i e să dea l u n g i explicaţii p r o c u r a t u r i i despre moartea p r o f e s o r u l u i în peşteră, trebuie să coboare d i n nou sid) pămînt cu t i r . medic legist, care să constate m o t i v e l e decesului, i a r acel m e d i c încearcă s-o seducă... (Fiica i i fase semne m a mei că toată povestea e o minciună, da M a m a o pune la p u n c t , discret.) ...Ea îl loveşte cu l a n t e r n a i n cap. d a r c i n d a j u n 3 sus. el o şantajează, d i n d u - i de înţeles că o poate distruge şi a t u n c i ea cere o nouă cobor i re. cu u n alt m e d i c , m e d i c u l respec tiv se accidentează şi d i n nou este acuzată... Toată istoria asta sinistră şi scirboasă a d u r a t aproape u n a n , pînă c i n d s-a lămurit. M A M A : Dacă povestea n - a i luat-o d i n t r - u n r o m a n , e frumoasă. F I U L : Ascultă a doua scenă. A c u m două l u n i . c i n d s-a împlinit u n a n de l a m o a r t e a s o l u l u i e i . a m stat amî n do i de veghe o z şi o noapte la m o r m i n t u l l u i , în peşteră, într-un f r i g şi o umezeală care pe orice 011 n o r m a l l - a r f i dus la d i s p e r a r e , n - a m d o r m i t n i c i o clipă, ea m i - a p o v e s t i i toată viaţa e i . toate încercările p r i n care au trecut. P e n t r u ca să-i a d u c e m u n o m a g i u , a n i c o n t i n u a t împreună e x p l o r a r e a peşterii şi a n i descop e r i t o sală necunoscută, de o arhitectură u l u i t o a r e , c u nişte stalactite imense. A m d a i sălii n u m e l e p r o f e s o r u l u i şi pe urmă a m ies.il la suprafaţă, d a r c u m a m ieşit. n u - : i m a i s p u n . Cu treizeci de m e t r i înainte de suprafaţă n i s-a r u p t coarda, dacă n u m - a r f i salvai ea. m-aş f i prăbuşii. P a t r u ore ne-am c h i n u i t pînă a m ajuns sus şi. cînd a n i a j u n s , eu a m leşinat de oboseală. U i m a i spun încă o scenă ? M A M A : Spune. F I U L : A c u m două săptămîni am mers î n I r - o peşteră de lingă Ceahlău, ca să v e r i f i căm o ipoteză a p r o f e s o r u l u i . P r o f e s o r u l a susţinui i n t r - o l u c r a r e că acolo a u trăit oam e n i d i n epoca f i e r u l u i şi n o i a n i stat înău n t r u c i n c i zile pînă c i n d a m găsit d o v e z i . A m găsit unelte de f i e r . o vatră de foc şi chiar nişte desene pe pereţi. M a m ă , fără această femeie n u mi-aş f i p u l u l niciodată închipui că e p o s i b i l să faci în viaţă l u c r u r i atît de e x l r a o r d i n a r e . F i i sinceră şi s p u n e - m i dacă n u e u n o m excepţional. M A M A : S-ar p u i c a să f i e . U n s i n g u r l u c r u n u - m i place : că-ţi p u i viaţa i n p e r i c o l . G i n deşle-te şi l a m i n e . F I U L : M a m ă , ca să f i u sincer, niciodată, cînd sint i n p e r i c o l , n u m ă gîndesc l a t i n e . A c u m aproape t o t t i m p u l mă gîndesc l a ea. D a r pe t i n e te iubesc foarte m u l t , m a m ă si m i - a fost d o r de t i n e . Ca d o v a d ă că t ; iubesc, astă seară n u m - a m dus l a întâlnirea c u ea. T u eşti fericită ? M A M A : N u m a i dacă sinteţi v o i fericiţi şi cuminţi.

F I I L : N-avea n i c i o grijă. mamă. Te n > ; să m ă ierţi o clipă. V r e a u să-i d a u u n telef o n , să m ă scuz. w . v M A : Te rog. F I U L : Mulţumesc. Scoale telefonul din priză şi se duce cu el i n l r - o cameră .alăturată) F I I C A : M a m ă . a i slăbii şi te-ai făcut aşa de frumoasă... (0 mîngiie) Ce elegant e^li pieptănată... ( I n şoaptă) S i n i aşa de inîndră că te-ai îndrăgostit... L a şcoală toate colegele mele şuşoteau, la început a m p l i n s . d a r pe urmă m i - a m dat seama că o fac d i n i n v i d i e . M a m e l e l o r sint bătrine şi u r i l e , de ele n u se îndrăgosteşte n i m e n i . E f r u m o s ? M A M A : Cine ? F I I C A : E I . C u m arată ? M A M A (o c u p r i n d e în braţe si răspunde în şoaptă, e x t r e m de tulburată) : E înalt... îmbrăcat în n e g r u . . . şi foarte p a l i d . . . F I I C A : Ca u n cavaler... M A M A : D a . ca u n cavaler... Ca u n zburăt o r . . Nu-1 văd decît noaptea... F I I C A : Iţi vorbeşte f r u m o s ? A h , d i v i n i sînt bărbaţii care vorbesc f r u m o s . M A M A (pe acelaşi ton straniu) : î m i vorbeşte despre l u m e a l u i în care vrea să mă ia... Cică e 0 l u m e albă... F I I C A : E străin ? MAMA n o aude . . . i n care ninge cu stele., şi n u bale niciodată v i u l u i . . . Şi f r i g u l e cald şi c a l d u l e f r i g . . . Cînd îmi vorbeşte t r e m u r tot t i m p u l şi ini-e frică să a p r i n d l u m i n a , ca să n u - i văd o c h i i fără p r i v i r e . . . (îşi slăpîneşte cu greu l a c r i m i l e ! F I I C A : M a m ă . de ce-ai plecat fără să-mi s p u i n i m i c ? E u te înţelegeam. M A M A : M i - a fost ruşine... F I I C A (o mîngîie) : T u ai fost întotdeauna < mamă demnă. Ce rău îmi pare că nu-ţi » semăn... E u n u sini demnă. S i n t miloasă şi bună. Dacă mă mărit cu V i o r e l şi el ajunge celebru, o să-1 îngrijesc toată ziua şi-o să-1 m i n g i i . F aşa de sensibil... Cind îl m i n g i i p r i n păr, îi v i n e să plîngă. M A M A : A i rămas u n copil... TATĂL intră neobservat : N u vreţi, totuşi, să niineăni ? ( N u i se răspunde) F I U L (deschide uşa) : Camelia, v i n o la telefon. (Camelia iese T A T Ă L : N u v r e i să rn în căni ? M A M A (îngîndurată) : N u m i - c foame. T A T Ă L (se aşază alături) : N i c i vişinală n u v r e i să bei '.' MAMA : Nu. T A T Ă L (după o pauză) : M - a m dus i n b?ie. a m spălat nişte r u f e şi m - a m gîndil. (Ea nu-1 ascultă Mă asculţi '.' M A M A : D a , te ascult. T A T Ă L : M - a m g i u d i l la ce m i - a i spus a d i neaori şi cred că n - a m făcut n i m i c p e n t r u care ar t r e b u i să mă ierţi. M A M A : înseamnă că n u te-ai g i u d i l b i n e . T A T Ă L : M - a m gîndit. P u r şi s i m p l u n u ştiu la ce te r e f e r i . Întotdeauna m - a m p u r t a t cu l i n e dumnezeieşte. N i c i chiar a c u m , c i n d ai greşit, n u m i - a m îngăduit să te jignesc.

48

www.cimec.ro

M A M A : M - a i j i g n i i o singură dală şi-a fost d c s i j i m s ca să n u Ic m a i pot ierta toată viaţa. TATĂL : Cind te-am j i g n i t '! M A M A : C i n d l - a i şantajat pe tata ca să-ţi dea fiica de soţie, ameniiiţindu-1 că a l t f e l i i bagi la puşcărie, deşi n u ol era de vină p e n t r u catastrofa care se petrecuse în s p i t a l , ci a l t c i n e v a , poate c h i a r t u , tînărul d i r e c t o r a d m i n i s t r a t i v . T a l a era u n hătrin b o l n a v şi f r i cos, şi a acceptat, d a r c u e r a m i n t r - o cameră alăturată şi a m a u z i t t o t u l . N u ţi-am spus niciodată n i m i c şi a m rămas b n g ă t i n e , p e n t r u că a u v e n i t pc l u m e aceşti c o p i i m i nunaţi. T A T Ă L : D a r n u l - a m şantajat, l - a m r u g a t . M A M A : B a d a , l - a i şantajat. D a r te i e r t . N u f i i t r i s t , te i e r t . (îl mîngîie pe păr) A l t f e l eşti u n o m cumsecade şi b u n . T A T Ă L : A l u n e i e r a m i n stare de orice pen¬ t r u că te i u b e a m . . . M A M A : D a . d a r p c - a t u n c i eu i u b e a m altcineva... Şi n u m i - a fost uşor să plec l i n e . care m i - e r a i u n străin. TATĂL : M - a i urii ? pe cu

MAMA (îmbrăţişîndu-i) V a i . scumpi mai siliteii ! Mă faceţi să p l i n g şi n - a m voie. (îşi .şterge o lacrimă Vreţi să rămîn cu v o i ? FIICA : Da. M A M A : De ce ? F I U L : Ca să f i i cu n o i . . . De ce să pleci cu u n străin ? 0 să-ţi fie dor... 0 să suferi... M A M A (cu tristeţe) : D a . c adevărat, o să sufăr... H a i , duceţi-vă la culcare. M a i v o r b i m şi m i i n e . F I U L (o sărută pe obraz; : N o a p t e bună, mamă. M A M A : N o a p t e bună. E m i l . T A T Ă L : N o a p t e bună. M A M A : N o a p t e bună. ( F i u l şi Tatăl ies împreună. F i i c a o îmbrăţişează, duioasă) F I I C A : M a m ă . ce frumoasă te faci c i n d cşli tristă... Dacă p l e c i , pot să v i n pe la t i n e să slăm de vorbă ? M A M A 'obosită; : N u ştiu. 0 să vă d a u u n telefon. D u - t e şi te culcă. S i n i obosită. F I I C A (o sărută) : N o a p t e bună. M A M A : N o a p t e b u n ă . (Fiica iese. M a m a rămîne singură. Stă întinsă pe canapea, cu o c h i i închişi. A p o i se ridică, iese si se întoarce cu t e l e f o n u l . I n t r o d u c e ştecherul în priză. Ridică r e c e p t o r u l , ezită, apoi formează un număr. Cînd i se răspunde, vorbeşte încet) Alo ! Domnişoară, daţi-mi chirurgia. Bună scara, profesore. D a , eu sînt. N u . n u mă s i m t b i n e . Poate d i n cauza emoţiilor... Da... Cred că m - a m decis. V i n m i i n e d i m i neaţă, î m i trimiteţi o maşină ? D a r să n u oprească chiar i n faţa casei. N u v r e a u să mă vadă a i m e i plecînd cu „Salvarea". N u . ei n u ştiu n i m i c . (Zîmbeşte) N u le-am spus u n d e a m fost. L e - a m spus că m - a m îndrăgostit de u n bărbat p a l i d . îmbrăcat în negru şi că a m plecat cu el... C i n d t o t u l se va sfirşi. te r o g să le telefonezi. Iţi mulţumesc. A m încredere în d u m n e a t a . Deşi... Deşi s i m t că e tîrziu. T r u p u l meu îmi spune că e t i r / . i u . S i m t o alarmă i n m i n e . . . Ceva ţipă înăuntru asurzitor... Sint obosită şi bătrină, bătrînă... Dar dacă d u m n e a t a v r e i să încerci... îţi m u l ţumesc. Pe mîine. N o a p t e bună. (închid^. A p o i se plimbă p r i n încăpere îndelung. Descoperă pc jos pancarta, o ia şi o împătureşte CU gi'ijă. Se gîndeşte încremenită. I n tr-un tîrziu. cade cortina'

M A M A : N u . M i - e r a i i n d i f e r e n t . Aşa c u m îmi eşti şi a c u m . î m i pare rău că ţi-o s p u n . E u m i i n e dimineaţă o să plec. M i - a i p r o m i s să a i grijă de c o p i i . Lasă-i l i b e r i , a m încredere i n e i . d a r obligă-i să te respecte. T A T Ă L : N u v r e i să rămîi ? M A M A : N u . N u c b i n e să rămîn. (Pauză D u - t e şi te culcă. Eşti obosit. M i i n e t r e b u i e să le scoli de dimineaţă. C u m o d u c i cu serviciul ? F A T A L : B i n e . A m l u a t o primă de două milo de l e i . l - a m cumpărat p a n t o f i l u i E m i l . M A M A : A r t r e b u i să-ţi f a c i şi t u u n cost u m . U m b l i c a m j e r p e l i t . î n şifonier e u n CEC de o m i e de l e i . C i n d a i n e v o i e , f o l o seşle-1. Pauză' D u - l e . Sint si eu obosită. (Tatăl se ridică să plece. Pe uşa d i n dreapta intră P i u i şi F i i c a purtînd o pancartă i m provizată, pe care scrie : „ M a m ă ! N o i 1 i u b i m ! Rămîi cu n o i !" Defilează p r i n faţa ei. g r a v i , apoi izbucnesc în rîs. M a m a rîde şi ea)
1

SFÎRŞIT www.cimec.ro