TEMA PROIECTULUI

SENZORI COMANDA DIRECTA REPEZENTAREA INFORMATIEI

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

CUPRINS

ARGUMENT…………………………………………………………………………….4 INTRODUCERE………………………………………………………………………...6 SENZORI INDUCTIVI………………………………………………………………….10 SENZORI CAPACITIVI………………………………………………………………...13 SENZORI REZISTIVI…………………………………………………………………...17 SENZORI PENTRU MASURAREA NIVELULUI LICHIDELOR…………………...24 ALEGEREA SENZORILOR……………………………………………………………...29 APLICATII ALE SENZORILOR…………………………………………………………32 DETECTAREA DEFECTELOR PIESELOR SISISTEMELOR TEHNICE..............................................................................................................................33 BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................35 ANEXE...................................................................................................................................36

2

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

ARGUMENT

Mecatronica s-a impus mai intai in viata reala in industrie, dupa care a fost “identificata”, definita si introdusa pentru a putea fi studiata si tratata corespunzator. Elementele electrice şi electronice au început să fie incluse în sistemele mecanice încă din anii 1940. Utilajele din această perioadă ar putea fi numite prima generaţie a mecatronicii. Se consideră ca primul utilaj complet din punct de vedere al conceptului mecatronic a fost maşina unealtă comandată numeric (CNC) pentru producţia elicelor de elicopter, construită la Massachusetts Institute of Technology din SUA, în 1952. Dezvoltarea informaticii la începutul anilor 1970 a fost marcată de apariţia microprocesorului, caracterizat printr-o înaltă fiabilitate şi o flexibilitate deosebită, oferind în acelaşi timp gabarit şi preţ scăzut; toate acestea au permis înlocuirea elementelor electronice analogice şi de decizie clasice, sistemele electronice devenind astfel mai complexe dar în acelaşi timp mai uşor de utilizat. Această etapă poate fi numită a doua generaţie a mecatronicii. Mecatronica a început să se dezvolte în mod dinamic în anii 1980, perioada în care era deja proaspăt definită, iar conceptul suferea permanent perfecţionări. A fost o perioadă de dezvoltare în direcţia obţinerii elementelor integrate, menite să asigure pe deplin controlul utilajelor, maşinilor şi sistemelor complexe. Aceasta a fost începutul celei de-a treia generaţii a mecatronicii, al cărui obiect de interes sunt sistemele multifuncţionale şi cu o construcţie complexă. Utilajele mecatronice sunt ansambluri care integrează elemente componente simple sau complexe ce îndeplinesc diferite funcţii, acţionând în baza unor reguli impuse. Principala lor sarcină este funcţionarea mecanică, deci producerea de lucru mecanic util, iar în esenţa lor este posibilitatea de a reacţiona inteligent, printr-un sistem de senzori, la stimulii exteriori care acţionează asupra utilajului luând decizii corespunzătoare pentru fiecare situaţie.Creşterea deosebită a complexităţi sistemelor automatizate de producţie necesită folosirea unor componente care să fie capabile să primească şi să transmită informaţii referitoare la procesul de producţie. Informaţiile sunt recepţionate, prelucrate şi transmise mai departe de către senzori. Se poate spune că fără senzori nu ar exista automatizare, aceştia fiind de o importanţă deosebită în controlul proceselor tehnologice.

3

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

Senzorii furnizează informaţiile unui controler sau unei scheme electrice,sub forma generală de variabile de proces. Prin variabilă de proces se înţelege o mărime fizică ce caracterizează procesul tehnologic respectiv: temperatură, presiune, forţă, lungime, unghi de rotaţie, nivel, debit etc. Există senzori pentru majoritatea mărimilor fizice, care reacţionează la una din aceste mărimi şi transmit semnale relevante. Noţiunea de proximitate se referă la gradul de apropiere dintre două corpuri. În instalaţiile tehnice se întâlnesc cazuri în care controlul poziţiei unui dispozitiv faţă de altul face parte din însăşi procesul tehnologic. Controlul poziţiei dintre dispozitivele aflate în mişcare, dintre care unul reprezintă sistemul de referinţă, se face cu ajutorul senzorilor de proximitate. Acest control se face fără existenţa unui contact fizic direct între corpurile aflate în mişcare. Senzorii de proximitate au o caracteristică tip releu - tot sau nimic – adică semnalul de ieşire reprezintă prezenţa sau absenţa obiectului controlat. Senzorii de proximitate au o larga utilizare in toate domeniile industriale datorita avantajelor pe care le ofera : siguranta in functionate ; posibilitate de reglaj(intern sau extern prin modificarea pozitiei) ; fiabilitate mare ; gabarit extrem de redus ; consum energetic redus

4

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

INTRODUCERE Un senzor este un convertor care transforma o marime fizica (de exemplu : temperatura,distanta,presiunea) intr-o alta marime mai usor de evaluat, in mod uzual o marime electrica.

o Un senzor nu trebuie să genereze neapărat un semnal electric. De exemplu o supapă
pneumatică generează un semnal pneumatic la ieşire sub forma unei schimbări de presiune.

o Senzorii sunt dispozitive care pot să opereze atât prin contact fizic (un comutator,
un senzor de forţă) sau fără contact fizic (barieră de lumină, barieră de aer, senzor magnetic).

o În anumite condiţii, un simplu contact electric poate fi privit ca un un senzor.
Senzorul este un dispozitiv care poate monitoriza un proces prin semnalizarea erorilor, analizarea acestora şi transmiterea informaţiilor către alte componente. Exemple: o Un senzor de temperatură şi umditate sau de presiune şi temperatură,fiecare făcând parte din acelaşi dispozitiv. o combinaţie de câţiva senzori de proximităţi; care sesizează mărimea şi materialul pieselor de prelucrat. combinaţie de mai mulţi senzori chimici pentru gaze prin care senzorii au un răspuns treaptă şi prin intermediul unei evaluări inteligente furnizează mai multe informaţii ca întreg decât ar furniza fiecare senzor luat individual. Semanle de iesire tipice ale senzorilor : Cunoaşterea diferitelor tipuri de semnale electrice de ieşire este importantă pentru utilizarea corectă a senzorilor. Semnal tip A – semnal de iesire binar Astfel de senzori sunt cei de proximitate, de presiune, de nivel, de temperatură (bimetal). De regulă aceşti senzori pot fi conectaţi direct la automate programabile. Semnal tip B – semnal pulsatoriu
5

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

Exemplu: senzori de de tip encoder, care numără impulsuri datorate unor deplasări liniare sau rotative. Semnal tip C – semnal analogic Aceşti senzori nu au amplificator integrat şi nu realizează conversia electronică , ele furnizează semnale de ieşire analogice foarte mici, de ordinul mV, care nu trebuie evaluate imediat, sau semnale care se evaluează numai prin utilizarea unui circuit auxiliar. Exemple : senzori piezorezistivi sau piezoelectrici celule termoelectrice senzor magnetic sonde pentru masurarea pH-ului sau a conductivitatii potentiometru liniar Semnale tip D : - semnale analogice care trebuie evaluate imediat Acest tip de senzor conţine un amplificator integrat şi realizează conversia electronică. Valorile tipice ale acestor semnale : 0……….10V -10……….+10mA 1……….5V -5……….+5V 0……….20mA 4……….20mA Semnale de tip E : Aceste semnale digitale sunt furnizare de senzori si de sisteme de senzori care convertesc marimea analogica intr-o valoare digitala, compatibile cu sistemele informatice de azi. Ele furnizează valoarea digitatală prin comunicaţie serială sau prin comunicaţie în reţea.
6

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

Senzorii pot să transforme variaţia mărimilor fizice în semnale electrice binare sau analogice. Senzorii care furnizeaza semnale binare sunt : senzori de temperatura senzori de proximitate senzori de presiune senzori de nivel supape sau distribuitoare, pneumatice sau hidraulice Tipuri de senzori Senzorii de proximitate sunt dispozitive care permit detectarea şi semnalizarea prezenţei unor obiecte în câmpul lor de acţiune, fără contact fizic cu obiectele respective. Clasificarea senzorilor de proximitate se face după principiul de funcţionare. Astfel se poate vorbi despre senzori de proximitate: Inductivi Capacitivi Optici Magnetici Cu ultrasunete Senzorul este elementul sensibil cu rolul de a sesiza mărimea de măsurat aplicată la intrarea sa, x(t) şi de a o converti într-o altă mărime fizică, de aceeaşi natură sau de natură diferită, Y int (t), care poate fi uşor măsurată, cel mai frecvent pe cale electrică. Conversia mărimii de intrare în mărime de ieşire la senzori se bazează pe efecte fizice sau chimice.

7

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

Schema functionala a unui traductor

Din multitudinea de senzori se remarcă amploarea considerabilă a utilizării senzorilor electrici. Luând în considerare principiul de lucru şi respectiv tipul de energie care se transformă în energie electrică, avem următoarele tipuri de senzori : Senzori de radiatie : - transformă energia radiantă în energie electrică,respectiv semnalul radiant în semnal electric. Ca semnale radiante avem: intensitatea luminoasă, lungimea de undă, polarizarea, faza, reflectanţa, transmitanţa, activitatea radioactivă. Senzori mecanici : - transformă energia mecanică în energie electrică,respectiv semnalul mecanic în semnal electric. Ca semnale mecanice putem avea: forţă, presiune, torsiune, nivel de vid, viteza de curgere, debit,volum, grosime, nivel, poziţie, deplasare, viteză, acceleraţie, rotaţie, lungime de undă acustică, amplitudine de vibraţie. Senzori termici : - energia termică în energie electrică, respectiv semnalul termic în cel electric. Ca semnale termice putem avea: temperatura, căldura, entropia, căldura specifică, fluxul de căldură. Senzori magnetici : - transformă energia magnetică în energie electrică respectiv semnalul magnetic în semnal electric. Ca semnale magnetice putem avea: intensitatea câmpului magnetic, inducţia câmpului magnetic, permeabilitatea magnetică, magnetizarea. Senzori chimici : - transforma semnalul chimic in semnal electric. Ca exemple de semnal chimic putem avea: compoziţia, concentraţia, viteza de reacţie, toxicitatea, potenţialul de oxidare-reducere, pH-ul.

8

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

SENZORI INDUCTIVI Funcţionarea se bazează pe proprietatea potrivit căreia mărimea de măsurat produce o variaţie a inductivităţii unei bobine care face parte din circuitul oscilant RL al senzorului. Inductivitatea proprie sau mutuală a "zonei active a senzorului" este modificată de acele elemente care influenţează geometria - lungimea întrefierului, aria secţiunii întrefierului sau permeabilitatea, µ , a circuitului magnetic. Inductivitatea unei bobine alcătuită din N spire dispuse pe un miez magnetic de permeabilitate relativă µr, suprafaţa secţiunii transversale A si lungimea l este dată de relaţia :

Ştiind că reluctanţa magnetică este : Ŕ = l / µ0 µr A , atunci inductivitatea va deveni : L = N2 / Ŕ. Cum numărul de spire al bobinei senzorului, o dată realizată, nu poate fi modificat, soluţia pentu realizarea senzorului cu variaţie a inductivităţii este de a produce modificări ale reluctanţei magnetice. În acest sens se pot realiza, de exemplu, circuite magnetice cu armatura mobilă în care mărimea neelectrică determină poziţia armăturii faţă de restul circuitului magnetic. Schema bloc este prezentata in fig.1

Fig.1 Schema bloc a unui senzor de proximitate inductiv.
9

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

l-Oscilator; 2-Demodulator; 3-Trigger, 4-Afişaj de stare, 5-Circuit de ieşire cu proiecţie, ieşire senzor.

6-

Tensiune externă, 7-Sursă de alimentare internă, 8-Zona activă (miez de ferită), 9-Semnal de

Câmpul magnetic care este direcţionat spre ieşire, este generat de o bobină cu un miez de ferită deschis. Când senzorul este alimentat, circuitul oscilant generează un curent. Dacă în zona activă se introduce un obiect bun conducător de electricitate, apare o variaţie a inductivităţii care duce la modificarea curentului de ieşire. Principala caracteristică a senzorilor inductivi este dimensiunea bobinei: cu cât aceasta este mai mare cu atât distanţa de comutare este mai mare.Traductoarele inductive pot pune în evidenţă deplasări de sute de milimetri. Caracteristicile tehnice ale senzorilor inductivi

Material detectat Tensiunea de alimentare Distanţa nominală de sesizare Curentul maxim de ieşire semnal Temperatura de lucru Vibraţii Sensibilitatea la mizerie Durata de viaţa Frecvenţa de comutare Design Variante constructive

Metale Tipic: 10 V..30 V c.c sau c.a. Tipic 0,8... 10 mm; max. 250 mm. 75 mA...400 mA.

-25°C..+70°C. 10...50 Hz, 1 mm amplitudine. Insensibil. Foarte lungă. Tipic 10...5000 Hz, max.20kHz. Cilindric. M8x1, MI2x1,MI8xl;Φ4mm... Φ30mm 25mm x 40mm x 80mm.

10

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

Mulţi dintre senzorii de proximitate inductivi au următoarele funcţii de siguranţă incluse : Protecţie la inversarea polarităţii (împotriva avariilor rezultate din conexiuni inversate); Proiecţie la scurtcircuit Proiecţie la supratensiune Protecţie împotriva efectelor întreruperii firelor (ieşire blocată dacă alimentarea este deconectată). Comparativ cu microîntrerupătoarele mecanice, a căror funcţie o înglobează, senzorii inductivi au în general următoarele avantaje: Lucrează fără contact mecanic, deci fără uzură; Asigură un număr nelimitat de comutări ; Nu generează zgomot de contact; Pot comuta cu o frecvenţă mult mai mare ; Sunt închişi ermetic şi pot fi utilizaţi în medii agresive; Asigură o precizie mai mare. Senzorii inductivi mai oferă şi alte avantaje: Semnalizare optică cu LED Protecţie pentru cazurile când accidental apare un scurtcircuit la ieşire Protecţie pentru situaţia când din greşeală se alimentează invers Protecţie la supratensiuni inductive

11

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

SENZORI CAPACITIVI

Principiul de funcţionare : funcţionarea unui capacitiv se bazează pe evaluarea variaţiei capacităţii electrice a unui condensator dintr-un circuit rezonant RC, datorită apropierii unui material oarecare. Senzorii capacitivi se realizează din două tipuri de condensatoare : plan şi cilindric, iar în analiza schemelor echivalente se presupune că rezistenţa de pierderi este neglijabilă faţă de reactanţa capacitivă şi unghiul de pierderi este mic. Orice condensator este caracterizat de o mărime numită capacitate electrică, care în cazul condensatorului plan se defineşte astfel : C = ε0 εr A / d , unde

ε0- permitivitatea vidului εr- permitivitatea relativă a dielectricului A- suprafaţa de suprapunere a armăturilor d- distanţa dintre armături, respectiv grosimea dielectricului Pentru un condensator cilindric formula de calcul a capacităţii depinde de permitivitatea dielectricului ε0 εr , diametrul electrodului exterior D, diametrul electrodului interior d şi de înălţimea de suprapunere a celor doi cilindri h.

12

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

C = 2π ε0 εr h / ln D/ d

Din analiza formulelor de calcul pentru capacitatea condensatoarelor plan şi cilindric se observă că senzorii capacitivi pot servi la convertirea în variaţii de capacitate a oricărei mărimi neelectrice care modifică unul din elementele: distanţa dintre armături, suprafaţa de suprapunere a armăturilor, permitivitatea electrică a mediului dintre armături Senzorii capacitivi se pot realiza în trei moduri: Cu condensatoare plane cu o armătură fixă şi una mobilă, Cu modificarea suprafeţei de suprapunere a armăturilor, Cu modificarea dielectricului. La senzorul capacitiv cu o armătură fixă şi una mobilă se modifică distanţa dintre armături: d + ∆d . Capacitatea va deveni:

13

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

Senzorii care funcţionează prin modificarea suprafeţei de suprapunere

a

armăturilor unui condensator sunt alcătuiţi dintr-o armătură plană fixă şi una mobilă care se deplasează paralel faţă de cea fixă.În acest caz se modifică aria de suprapunere a armăturilor, deci capacitatea va deveni: C = ε0 εr (A + ∆A)

Capacitatea unui condensator se umidităţii.

poate

modifica

şi

prin introducerea de dielectrici cu

permitivităţi diferite între armături sau prin modificarea stării fizice a dielectricului datorită

Câmpul electrostatic parazit este creat între un electrod activ şi electrodul de masă. În structura senzorului capacitiv există adesea un electrod de compensare care are rolul de compensare, a influenţei umidităţii asupra funcţionării senzorului.

1-Oscilator;2-Demodulator;3-Trigger;4-Afisaj;5-Circuit de iesire;6-sursa de alimentare;7Zona activa(capacitor);8-Iesire. Schema bloc a senzorului de proximitate capacitiv
14

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

Dacă în zona activă se introduce un obiect sau un material (metal, plastic, apă, sticlă, lemn), capacitatea circuitului rezonant se modifică. Schimbarea valorii capacităţii depinde de distanţa la care se află materialul faţă de suprafaţa activă, de dimensiunile materialului şi de constanta dieléctrică a acestuia. Sensibilitatea majorităţii senzorilor de proximitate capacitivi poate fi reglată prin intermediul unui potenţiometru. În acest mod este posibilă suprimarea detecţiei unui alt mediu, de exemplu este posibilă determinarea nivelului unei soluţii prin peretele unui recipient. Distanţa nominală la care comută un senzor este determinată cu ajutorul unei foiţe de metal legată la pământ.

15

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

SENZORI REZISTIVI

Traductoarele rezistive de deplasare sunt constituite dintr-un sensor a cărui rezistenţă se modifică datorită unui cursor ce se deplasează sub acţiunea mărimii de măsurat, deplasarea putând fi liniară sau circulară. Prin deplasarea cursorului are loc o modificare a lungimii l din senzor, care este inclusă în circuitul de măsurare, ceea ce conduce la relaţia R = f(x); R – rezistenţa senzorului x – mărimea neelectrică ce produce deplasarea cursorului Traductoarele rezistive fac parte din grupa traductoarelor parametrice şi se bazează pe faptul că mărimea de măsurat produce o variaţie a rezistenţei electrice a traductorului. Un senzor rezistiv este, din punct de vedere electric, un rezistor a cărui rezistenţă electrică este exprimată prin relaţia: R = p 1/A unde : p – rezistivitatea materialului [Wm] l – lungimea [m] A – aria secţiunii transversale [m2] Variaţia rezistenţei electrice R poate fi produsă prin variaţia unuia din parametrii ce intervin în ecuaţia de mai sus. De aceea , traductoarele rezistive sunt utilizate pentru măsurarea mărimilor neelectrice ce produc variaţia unuia dintre cei trei parametrii şi anume : - traductoarele rezistive la care variaţia rezistenţei se produce prin variaţia lungimii conductorului : tradctoare potenţiometrice, traductoare rezistive cu contacte, traductoare tensiometrice - traductoare rezistive la care variaţia rezistenţei se produce prin variaţia rezistivităţii : traductoare termorezistive, traductoare fotorezistive, traductoare rezstive de umiditate, traductoare rezistive de presiune

16

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

- traductoare rezistive la care variaţia rezistenţei se produce prin variaţia secţiunii unui conductor sau a unui semiconductor. Orice măsurand este susceptibil de a fi convertit într-o variaţie de rezistenţă electrică, prin intermediul unui senzor rezistiv capabil să acţioneze asupra : - mobilităţii purtătorilor de sarcină (temperatură, cămp magnetic) - densităţii sarcinii ellectrice libere (temperatură, flux luminos) - dimensiunilor geometrice (forţă, deplasare cursor)

În figura 1 este prezentă o clasificare a senzorilor şi a traductoarelor rezistive :

Fig.1 a. senzori şi traductoare rezistive potenţiometrice Senzorii potenţiometrici sunt constituiţi dintr-o rezistenţă elecrică dispusă pe un suport izolant, liniar sau circular (fig 2) şi un cursor a cărui poziţie este determinată de mărimea neelectrică, introducându-se astfel în circuitul de măsurare o parte din rezistenţa senzorului, care este proporţională cu deplasarea cursorului.
17

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

Fig.2 b. senzori şi traductoare resistive cu contacte Traductoarele rezistive cu contacte sunt traductoare la care variţia lungimii firului rezistiv se face în trepte prin deschiderea sau închiderea unor contacte. Cazul cel mai simplu al traductorului rezistiv îl reprezintă o singură limită şi o pereche de contacte (fig.3a). Astfel rezistenţa traductorului este divizată în mai multe porţiuni. Pentru controlul dimensiunilor se folosesc traductoare rezistive cu două perechi de contacte şi două limite (fig.3b), dar se întălnesc şi traductoare cu mai multe limite pe ambele părţi ale armăturii. Contactele sunt confecţionate din platină, platina cu iridiu, wolfram, mobilden, iar forţa de deplasare pe contact să fie cel puţin 0,3 N. Tensiunea aplicată contactelor trebuie să fie mai mică decât valoarea la care începe strâpungerea şi depinde de distanţa dintre contacte, de formă şi de materialul contactelor. Aceşti senzori se utilizează la realizarea traductoarelor destinate controlului dimensiunilor sau sortării pieselor pe intervale de valori.

18

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

Fig.3 a – pentru o limită; b – pentru un interval; c – pentru mai multe intervale; d – pentru mai multe limite

c. senzori şi traductoare rezistive tensiometrice Senzorii rezistivi tensiometrici produc variaţia rezistenţei electrice prin variaţia lungimii conductorului ca efect al alungirii sau a contractiei (fig 4) se poate determina deformaţia piesei pe baza unor etalonaţi şi apoi se măsoară mărimea ce a produs deformaţia.

Fig.4 d) senzori şi traductoare termorezistive Senzorii termorezistivi sunt realizaţi din materiale pure şi materiale semiconductoare, astfel rezistenţa senzorilor depinde de temperatură. Senzorii termorezistivi realizaţi din materiale semiconductoare se numesc termistoare. Termistoarele şi termorezistenţele se utilizează în structura termometrelor electrice. Termorezistenţele sunt rezistente, executate din metale pure care prezintă mari variaţii de rezistivitate cu temperatura, rezultând o caracteristică de conversii liniare pe intervale largi de temperatură. Metalele utilizate pentru realizarea rezistenţelor sunt: platina, cupru, nichel. Traductorul termorezistiv se realizează prin bobinarea bifilară a firului rezistiv pe un suport izolant şi introducerea lui într-un tub de protecţie. Traductorul se fixează în peretele incintei cu ajutorul unei planşe filetate. Tubul de protecţie se execută din oţel inoxidabil cu sau fără cămaşă ceramică în funcţie de mediul unde se efectuează măsurarea.
19

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

Termorezistenţele se utilizează la măsurarea temperaturii şi în construcţii speciale, la măsurarea vitezei gazelor, a debitului volumetric, a concentraţiei gazelor şi a presiunilor scăzute. Termistoarele sunt senzori pasivi de temperatură a căror caracteristică esenţială o reprezintă sensibilitatea. Un termistor este relizat din materiale ceramice ce au suferit un proces de sinterizare la temperaturi ridicate. Se deosebesc două tipuri de termistoare: - Cu coeficient de temperatură negativ (NTC), rezistenţa electrică scade odată cu creşterea temperaturii. - Cu coeficient de temperatură pozitiv (PTC) Termistoarele se obţin prin presare în formă de sferă sau discuri cu două terminale, din materiale semiconductoare. Caracteristici metrologice ale termistorului: - domeniul de utilizare (-50 – 150)°C - valorile nominale ale rezistenţei termistoarelor (1000 – 200000)Ω - sensibilitatea NTC este foarte mare în comparaţie cu alţi senzori parametrici - dimensiunile foarte mici ale termistoarelor - rezistenţă iniţială mare - interschimbabilitatea este descrisă prin toleranţele ce le specifică fabricantul Termistoarele sunt indicate atât pentru măsurări statice cât şi pentru măsurări dinamice ale temperaturii. e) senzori şi traducotare piezorezistive Efectul piezorezistiv constă în modificarea rezistivităţii unui material dacă este supus unei presiuni exterioare, crescătoare din toate direcţiile. Variaţia rezistivităţii cu presiunea se datorează deformării reţelei cristaline produsă de presiunea exterioară. (fig 5).

20

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

Fig.5

f) senzori şi traductoare fotorezistive Senzorii fotorezistivi se bazează pe efectul fotoelectric intern adică traductorul fotorezistiv se comportă ca o rezistenţă chimică a cărei valoare este comandată prin lumină. La căderea unui fascicul luminos pe stratul semiconductor, se transmite energie electronilor din banda de valenţă care trece în banda de conducţie producând micşorarea rezistenţei electrice a semiconductorului. Traductorul fotorezistiv (fig.6) se realizează prin depunerea pe un suport izolant a unui strat subţire P de un micometru grosime de material semiconductor (sulfura de plumb, sulfura de cadmiu).

Fig.6

21

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

La electrozii A şi B este conectată o sursă de tensiune continuă şi un instrument magnetoelectric. În stare neluminată prin traductor trece un curent de valoare redusă, numit curent de întuneric, iar când suprafaţa este iluminată, rezistenţa scade aproximativ liniar cu iluminarea.

22

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

SENZORI PENTRU MASURAREA NIVELULUI LICHIDELOR

Masurarea nivelului din recipienti se realizeaza pentru lichide , suspensii , pulberi sau granule si este importanta atat pentru procesele tehnologice cat si la evaluarea stocurilor existente. In procesul de masurare a nivelului , pot aparea o serie de probleme speciale cum ar fi: vase sub presiune sau temperaturi inalte; prezenta spunei la suprafata exterioara; coroziunea substantelor folosite. Masurarea nivelului poate fi: continua,daca evaluarea masurandului se face neintrerupt; in puncte,cand se urmareste doar atingerea unor niveluri critice la nivelul lichidului Metodele de masurare: directe, in cazul in care se determina lungimea substantei al carei nivel se masoara; indirecte,cand intervalul se determina prin intermediul unor marimi intermediare (masa,presiune,radiatie).

Masurarea nivelului nu presupune in mod obligatoriu determinarea volumului sau masei de substanta,acestea putand fi calculate numsi daca sunt cunoscute unele date suplimentare.In principiu metodele de masurare a nivelului deriva din metodele de masurare a altor marimi , ele doar se adapteaza masurarii nivelului. Senzorii ce pot fi utilizati la masurarea nivelelor lichidelor pot fi: senzori rezistivi; senzori inductivi; senzori capacitivi; senzori cu ultrasunete; cu radiatii nucleare; cu fibre optice.

23

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

Senzorii si traductoarele de nivel se folosesc atat pentru semnalizarea atingerii nivelelor minim si maxim din rezervoare,cat si pentru comanda de punere in functiune a dispozitivelor de umplere a rezervoarelor sau oprirea acestora. Metode de masurare a nivelului lichidului 1.Metode bazate pe proprietatile electrice de material Deoarece unele materiale dielectrice si altele sunt conductoare sunt necesare metode de masurare diferite. a) pentru materialele capacitive(fig.1) dielectrice masurarea nivelului se face prin metode

Fig.1 Nivelmetru Capacitiv h=inaltimea vasului; x=inaltimea lichidului

b) Pentru materiale conductoare ce au conductivitatea mai mare de 10¯² se foloseste metoda din fig.2 (nivelmetru rezistiv) la care rezistorul R este plasat in interiorul vasului metalic pe toata inaltimea acestuia lichidul conductor sunteaza o portiune rezistei astfel incat rezistenta toata devine R(x)= R1+ R2 R(X)=R1 + R2 =Ro •
hx Ro  r ( x)  x  h Ro  x  r ( x)  h
24

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

Fig.2 Nivelmetru rezistiv 2.Metoda bazata pe forta arhimedica Metodele bazate pe forta arhimedica pot fi folosite doar pentru lichide si se grupeaza in: metode de masurare cu plutitor; metode de masurare cu imersor. In fig.3 este prezentata metoda de masurare cu plutitor.

Fig.3 Nivelmetru cu plutitor Plutitorul se afla in permanenta la suprafata lichidului si este legat de o contragreutate printr-un fir ce trece peste un tambur.Metoda este folosita la masurarea nivelului
25

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

pulberilor sau granulelor daca se mentine tensiunea din firul de suspendare la o anumita valoare. 3.Metode bazata pe masurarea presiunii Determinarea nivelului cu ajutorul metodelor bazate pe masurarea presiunii consta in stabilirea presiunii hidrostatice coloanei de lichid cu ajutorul relatiei: Δp=p g h Unde : Δp- diferenta dintre presiunea de deasupra lichidului si presiunea de la baza acestuia p- densitatea lichidului g- acceleratia gravitational h- inaltimea coloanei de lichid Metoda permite determinarea presiunii si pentru recipientii aflati sub presiune,cu conditia ca masurarea presiunii sa faca diferential. Daca pentru masurarea diferentei de presiune se foloseste un traductor cu balanta de forte,eroarea de masurare poate fi de 1%. 4.Metode bazate pe masurarea masei Determinarea nivelului se poate realize indirect prin masurarea masei recipientului cu intregul sau continut.Masa de substanta este egala cu diferenta dintre masa masurata si masa recipientului.Fiind vorba de o masurare diferentiala daca masa recipientului este mult mai mare decat masa de substanta pot aparea erori foarte mari. 5.Metode cu radiatii

Determinarea nivelului cu ajutorul radiatiilor este deosebit de avantajoasa deoarece foloseste metode de masurare fara contact ce pot fi folosite in conditii speciale cum ar fi: recipiente sub presiune; recipiente la temperature inalte; recipiente in medii deosebit de corozive sau periculoase.
26

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

Dupa natura radiatiilor folosite nivelmetrele pot fi: cu ultrasunete; cu microunde; cu radiatii nucleare. Nivelmetrele cu ultrasunet pot functiona: in unda continua; in impuls.

27

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

ALEGEREA SENZORILOR

Pentru alegerea unui senzor trebuiesc cunoscute principalele caracteristici de funcţionare şi de alimentare. Cele mai importante dintre acestea sunt prezentate în continuare. Valorile numerice detaliate se regăsesc în cataloagele firmelor producătoare. a) Distante de sesizare - distanţa de comutare nominală, Sn - este o valoare caracteristică senzorului pentru care nu se iau în considerare abaterile date de temperatura şi tensiunea de alimentare. De asemenea nu se iau în considerare nici abaterile de măsurare ale senzorului; - distanţa de comutare reală, Sr - se defineşte pentru temperatura de funcţionare de 20°C şi pentru o tensiune de alimentare corectă (nominală). Poate avea o abatere de ± 10% faţă de distanţa de comutare nominală, Sn; - distanţa de comutare utilă, Su - este distanţa pentru care senzorul va comuta garantat dacă temperatura şi tensiunea au valori în limitele de funcţionare normală prescrise de fabricant. Poate fi diferită cu +10% faţă de distanţa de comutare reală, Sr; - distanţa de comutare sigură, Sa - este distanţa pentru care senzorul va comuta garantat daca temperatura şi tensiunea au valori în limitele de funcţionare permise, prescrise de fabricant. b) Limite permise pentru tensiunea de alimentare: - pentru senzorii ce funcţionează în curent continuu intervalul uzual este între 0.. .30 V dacă tensiunea nominală este de 24 V; - pentru senzorii care funcţionează în curent alternativ intervalul poate fi între 20.. .265 V dacă tensiunea nominală este de 220 V. În plus, frecvenţa reţelei poate oscila între 45...65 Hz. c) Curentul de ieşire nominal - este curentul maxim care poate trece prin sarcina conectată la senzor şi pe care senzorul îl poate suporta pentru un regim continuu de funcţionare. Dacă acest curent este depăşit, senzorii fără protecţie la scurtcircuit se defectează. d) Curentul minim de sarcină - este cel mai mic curent necesar pentru ca circuitele electronice ale senzorului să poată funcţiona. Pentru cazul senzorilor de curent continuu cu 3 fire curentul minim de sarcină este 0 mA. Pentru senzorii de curent alternativ cu 2
28

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

fire este de 5 mA. e) Căderea de tensiune pe sensor - este diferenţa dintre tensiunea de alimentare a circuitului ce include comutatorul senzorului şi tensiunea măsurată la bornele sarcinii (de exemplu releu). Pe comutatorul închis al senzorilor de curent continuu cu 3 fire căderea de tensiune este < 3,2 V. Pentru senzorii de curent alternativ cu 2 fire este < 6 V. f) Curentul residual - este curentul care trece prin comutatorul deschis al senzorului. În contrast cu un comutator ideal pentru care acest curent trebuie să fie nul, pentru senzorii de proximitate aceştia nu sunt nuli. Prin comutatorul deschis al senzorilor de curent continuu cu 3 fire curentul rezidual este neglijabil. Pentru senzorii de curent alternativ cu 2 fire este < 1,5 mA. Acest curent este necesar funcţionării circuitelor interne ale senzorului, dar este prea mic ca să poată acţiona un releu, de exemplu. g) Intervalul de temperatură de funcţionare - este domeniul de temperaturi în care senzorul poate să funcţioneze fără probleme. h) Gradul de protecţie - defineşte nivelul de protecţie al senzorului împotriva pătrunderii în el a impurităţilor şi a apei. i) Tipul de conexiune al senzorului - defineşte modul de conectare a senzorului la circuitul electric de comandă. Conexiunea senzorilor de curent continuu cu 3 fire poate fi de două tipuri :

PNP: conectează la ieşirea de semnal potenţialul pozitiv; NPN: conectează la ieşirea de semnal potenţialul negativ; Pentru senzorii de curent alternativ cu 2 fire, sarcina poate fi conectată pe oricare din cele 2 fire. Tipul de comutare - descrie poziţia contactului când în raza de acţiune a senzorului nu este prezent nici un obiect. Contactul poate fi: normal închis: curentul trece prin senzor până când acesta va detecta prezenţa unui obiect; normal deschis: curentul va trece prin senzor doar când acesta va detecta prezenţa unui obiect;
29

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

-

ambivalent: sunt disponibile ambele două tipuri de contacte descrise mai sus, folosirea unuia din ele fiind stabilită de o funcţie de setare a senzorului, sau prin existenţa a 2 fire de semnal: negru pentru ND şi alb pentru NÎ.

30

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

APLICATII ALE SENZORILOR

Senzori inductivi pentru aplicaţii speciale senzori inel senzori cu fantă Q-Pak - senzori compacţi, rectangulari senzori imuni la câmpurile magnetice (curenţi de sudură) senzori cu ieşire analogică senzori cu domenii de temperatură extinse senzori pentru presiune mare senzori cu caracteristici de detecţie selective senzori pentru aplicaţii submersibile senzori pentru condiţii de mediu severe senzori pentru graifare (cleşti acţionaţi pneumatic)

Senzori inductivi pentru electrovalve Detectarea poziţiei elementelor de execuţie este foarte importantă în ndustriile chimică şi petrochimică, cât şi în industria alimentară. Utilizarea senzorilor în carcase de protecţie este metoda cea mai uzuală la detectarea poziţiei valvelor, deoarece acest tip de încapsulare protejează senzorul şi elementele în mişcare, de influenţele mediului extern. Un avantaj îl constituie terminalul dezizolat, dând asfel posibilitatea racordării prin bornier la comanda electrovalvei.

31

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

DETECTAREA DEFECTELOR PIESELOR SISISTEMELOR TEHNICE Fiabilitatea reprezintă aptitudinea unui material, piese sau sistem tehnic de a nu se defecta în cursul utilizării sale. Defectarea – pierderea aptitudinii unei componente a unui sistem tehnic de a-şi îndeplini funcţia cerută în condiţii date. Defectările pot fi de mai multe feluri: defectare bruscă – defectare care nu ar putea fi prevăzută în urma unei verificări anterioare a caracteristicilor, deoarece modificările acestora decurg foarte rapid; defectare catastrofală – defectare care este în acelaşi timp bruscă şi totală; defectare dependentă – defectarea unui element cauzată de defectarea altui element, de care acesta este legat din punct de vedere funcţional; defectare de derivă – defectare care este în acelaşi timp progresivă şi parţială; defectare independentă – defectarea unui element care apare fără a fi cauzată sau fără a fi cauza altor defecte cu care interacţionează în cadrul aceluiaşi sistem; defectare parţială – defectarea rezultată din modificarea valorii reale a unuia sau mai multor parametrii, dincolo de limitele date de criteriile de defectare, fără a conduce la dispariţia totală a funcţiei cerute; defectare primară – defectarea unui dispozitiv care atrage după sine alte defectări; defectare progresivă – defectare care ar putea fi prevăzută în urma verificării anterioare a caracteristicilor, deoarece modificările acestora decurg lent( fiind legate de uzura pieselo, îmbătrânirea materialelor şi dereglare) şi sunt declarate atunci când parametrii dispozitivului ating valori critice, necorespunzătoare; defectarea secundară – defectarea unui dispozitiv provocată de defectarea altui dispozitiv; defectare totală – defectarea rezultată din modificarea valorii reale a unui sau mai multor parametrii, dincolo de limitele date de criteriile de defectare, având ca efect dispariţia totală a funcţiei cerute. În procesul de exploatare, unele sisteme tehnice îşi pierd / înrăutăţesc parametrii funcţionali, îşi pierd parţial / total capacitatea funcţională, din următoarele cauze: ruperea pieselor, fenomenelor de oboseală, scăderea rezistenţei mecanice; modificări dimensionale, ale formei, ale paralelismului, ale conexiunilor;
32

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

-

schimbarea lanţurilor cinematice a pieselor, datorită uzurii stratului superficial; deformarea pieselor şi înţepenirea articulaţiilor în mişcare, sub acţiunea sarcinilor de vârf; ruperea sau deteriorarea pieselor datorită agenţilor corozivi şi îmbătrânirii materialelor.

-

Cauzele defectării pot fi grupate în: defecte funcţionale – uzurile; abateri de la tehnologiile de elaborare a materialelor; abateri de la tehnologiile de fabricaţie; acţiunea agenţilor externi; exploatare necorespunzătoarea sistemelor tehnice.

Tipurile uzurii de oboseală: pitting-ul – este o formă a uzurii de oboseală a suprafeţelor cu contacte punctiforme şi se recunosc sub forma caracteristică de cratere, ciupituri diferite de cele de adeziune care sunt provocate prin smulgere. exfolierea – este caracterizată de desprinderea de mici particule metalice sau de oxizi care se produc când este depăşită rezistenţa la forfecare, în zonele de contact cu frecări concentrate. cavitaţia – este definită ca un proces de distrugere a suprafeţei şi deplasarea de material sub formă de mici particule, produsă în mediu lichid sau gazos ce este în contact cu metalul, dar fără prezenţa celei de a doua suprafeţe de frecare, fiind numită şi eroziune de cavitaţie sau coroziune de cavitaşie.

33

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

BIBLIOGRAFIE

1. Acţionări hidraulice şi pneumatice – Editura Universitară, 2005 ; 2. Internet; 3. Mecatronică – Manual pentru clasa a XI-a. Editura Delta 2004; 4. Elemente de mecatronică – Editura EduSoft, 2006; 5. Maşini,aparate,acţionări şi automatizări-Năstase Bichir,Dan Mihoc,Corneliu Boţan,Sabina Hilahi; 6. Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi sisteme de reglare automată-Doiniţa Ghinea,Sabina Hilahi.

34

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

Anexe

Placă metalică

| \

Distanţe de sesizare ale unui senzor de proximitate.

35

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

Tipuri de senzori inductivi

36

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

Tipuri de senzori capacitivi

37

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

Indicatoare de nivel Manometre, termometre

38

Senzori. Comanda directa. Reprezentarea informatiei.

39

Related Interests