Epididimita infecţioasă a berbecilor (Bruceloza ovină cu Brucella ovis

)

Definiţie: boală cu evoluţie cronică, specifică ovinelor caracterizată prin epididimită sau orhiepididimită la masculi şi prin infecţii inaparente traduse prin avort sau fătare de produşi neviabili la femele.

Etiologie:

Caractere epizootologice:

- se dezvoltă bine pe mediile cu ser sau sânge, în atmosferă de CO2, nu produce H2S şi creşte pe medii cu tionină şi cu fucsină bazică; - Brucella ovis aglutinează numai un ser antibrucelic R→ la această specie există exclusiv antigenele specifice tulpinilor de fază R. RECEPTIVITATE: - infecţia cu Brucella ovis se întâlneşte numai la ovine; - rasele ameliorate sunt mai receptive, - adultele sunt mai sensibile comparativ cu tineretul; - masculii sunt mai sensibili la infecţie decât femelele. SURSE DE INFECŢIE: - animalele bolnave sau purtătoare şi excretoare; - produsul virulent este reprezentat de materialul seminal (berbecii pot elimină Brucella ovis prin spermă timp de 2-4 ani); - eliminarea brucelelor se produce şi prin fecale şi urină, iar la oile lactante prin lapte→ în faza acută a bolii. TRANSMITERE: - pe cale genitală→ de la mascul la femelă; → de la femelă la mascul, prin intermediul oilor vector infectate în cursul montelor anterioare; - indirectă prin coabitare, pe cale digestivă cu apa şi furajele contaminate. DINAMICĂ: - enzootie cu difuzibilitate limitată, cu extindere lentă, mai mare în sezonul de montă şi în perioada imediat următoare.

Brucella ovis

Patogeneza:

- debutează printr-o fază de bacteriemie (1-2luni) → localizare şi multiplicarea în epiteliul cozii epididimului şi în ţesutul interstiţial al veziculelor seminale→ chişti şi degenerarea epiteliului → obstrucţia canalelor → staza spermei→ efracţia (ruperea) acestora în ţesutul interstiţial → granuloame şi atrofia testiculului ( leziunea se poate impregna cu săruri de calcare).

Tabloul clinic: - perioada de incubaţie = 8-12 săptămâni; La berbeci:

- Forma acută (foarte rară): - tulburări generale: inapetenţă, adinamie, tremurături musculare, febră (40-42°C) cu o durată de 3-8 zile; - în regiunile cu piele fină (facială, axilară, abdominală, scrotală) →erupţie eritematoasă difuză→macule iniţial de culoare roşie, apoi ruginie, iar în final brună( mai evidente la nivelul scrotului). - după apariţia erupţiei, temperatura revine la normal→forma cronică de boală.

edem periorbitar şi al pleoapelor. . leucocite şi brucele libere sau fagocitare.sau bilaterală a regiunii. Modificări ale spermei: . până la distrugerea organului. gălbui şi fetid. fotofobie şi conjunctivită.inflamaţia epididimului şi a testiculului → sensibilitate → animalele se deplasează cu membrele îndepărtate. .într-un stadiu avansat →abcese ce se pot deschide prin fistulizare cu scurgeri de exsudat purulent gros.după 1-2 săptămâni apar aderenţe între foiţele vaginale→epididim hipertrofiat. însoţit de epiforă. .procesul se poate complica cu orhite şi periorhite. . cu tumefierea şi deformarea cozii epididimului.apar spermatozoizi anormali: fără coadă şi fără cap şi elemente străine = eritrocite. . . cu zone sclerozate sau fluctuente. . .la palpare regiunea este caldă şi dureroasă.necrospermie sau azoospermie.modificări de culoare: ejaculate de culoare galbenverzuie sau ejaculate de culoare roşie-brună.procese inflamatorii exsudative şi la nivelul altor ţesuturi şi organe. ce persistă timp îndelungat. . de intensităţi diferite.edemaţierea burselor testiculare cu acumularea de exsudat în teaca vaginală cu deformarea uni. .-Forma cronică : .

ORHITĂ ORHIEPIDIDIMITĂ .

în evoluţiile cronice: masa necrotică se extinde.testiculul este atrofiat.poate provoca avort. spermatocele de diverse dimensiuni. mai frecvent între luna 1-3 de gestaţie. numărul celulelor gigante şi epitelioide se reduce. La femele : . granuloame şi rupturi ale epididimului. Tabloul anatomopatologic: La berbeci:.la avortoni procese degenerative şi necroze difuze sau în focare.placentite supurativ-necrotice. Histopatologic : . . vaginite şi metrite.. în epididim se constată procese de scleroză.apoi se formează granuloame ce conţin celule epitelioide şi gigante. . .oile infectate fată adeseori la termen însă mieii rezultaţi sunt neviabili sau se nasc cu o debilitate congenitală. periferia focarului devenind fibroasă.în stadii avansate pe secţiune. sclerozat. cervico-vaginală şi sterilitate. .La femele: .granulomul brucelic. urmat uneori de metrită septică.infecţia apare rar şi evoluează ocult.în fazele incipiente leziunea are caracter exsudativ. . . cu focare necrotice sau abcese. localizate în ficat. cu edem şi infiltraţie limfohistiocitară. . . . cu granuloame.în faza de debut se observă edeme ale scrotului şi epididimului. abcese.

orhiepididimită - .Aspecte anatomopatologice .

. .testul de imunodifuzie în gel de agar.reacţia de seroaglutinare. la fel ca cele infectat natural.testul antiglobulinic. . . .Diagnosticul: Examenul bacterioscopic: .frotiurile se colorează prin metoda Köster modificată şi Stamp. . din puroiul recoltat prin puncţia epididimului. sau din alte zone cu leziuni (testicul. .mediile însămânţate cu materialul patologic vor fi incubate într-o atmosferă cu 10% bioxid de carbon şi apar numai în faza R.pentru evidenţierea germenilor în spermă este folosita imunofluorescenţa. avorton). . Examenul serologic: .reacţia de fixare a complementului este specifică şi sensibilă→permite detectarea precoce a Atc → set de diagnostic prin RFC pentru infecţia cu Brucella ovis = „Brovset”.testul ELISA. .se fac frotiuri din spermă.prin teste serologice animalele vaccinate reacţionează pozitiv. placentă.reacţia de hemoaglutinare pasivă. Examenul bacteriologic: .

.evitarea contactului cu alte turme. . ţapilor. dar grav din punct de vedere economic.la însămânţarea artificială a oilor se va folosi numai material seminal controlat morfologic şi bacteriologic. •Listeria monocytogenes. prin RFC a berbecilor şi ţapilor de reproducţie cu două săptămâni înainte şi după sezonul de montă. Prognosticul: . Arcanobacterium pyogenes.controlul serologic.DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL se impune faţă de infecţiile cu: •Actinobacillus seminis. . direct sau prin intermediul padocurilor. Brucella abortus.vital este favorabil. provenit de la berbeci siguri indemni şi negativi la trei examene complexe.controlul serologic al erbecilor. . Chlamydia psitaci şi diferite infecţii virale.. •Campylobacter fetus. oilor şi caprelor de reproducţie în cazurile de vânzare-cumpărare. decât dacă provin din efective indemne.în efectivele de ovine nu se introduc animale nou achiziţionate. Brucella melitensis. Pseudomonas spp. . Profilaxia: Măsuri generale: .

Vaccinarea se practică la tineret la înţărcare. .eliminarea animalelor bolnave este urmată şi de dezinfecţii riguroase. Combaterea: . . iar la adulţi cu 2-3 luni înainte de montă. preparate din culturi de Brucella ovis.pentru imunizarea activă (în unele ţări) se foloseşte produsul preparat dintr-o mutantă reversă de Brucella melitensis (Rev. . .asanarea este considerată încheiată. toate animalele cu semne clinice de boală şi cele serologic pozitive se elimină din efectiv. – 1). când la două examene complexe (clinic şi serologic). preparate cu tulpini atenuate (B19).când boala s-a diagnosticat clinic şi serologic. în acest scop. trimestriale nu se înregistrează cazuri pozitive. .la noi în ţară nu se practică imunizarea activă a animalelor contra infecţiei brucelice.Imunoprofilaxia . se urmăreşte asanarea efectivului. sau vaccinuri inactivate.se realizează cu vaccinuri.

.CAMPYLOBACTERIOZE Campylobacteriozele sunt boli infecţioase determinate de specii din genurile Campylobacter şi Lawsonia. incurbate în formă de ”S” sau chiar de spirale. ce cuprind bacterii Gram negative.

fetus Campylobacterioza genitală a taurinelor Campylobacterioza ovina Avort campylobacterian la iapă. scroafă.Nr. capră Campylobacterioza aviară Avort campylobacterian la căţea Enterite campylobacteriene la bovine. Genul Specia bacteriană Entitatea morbidă determinate 1 Campylobacter Campylobacter fetus subsp. veneralis Campylobacter fetus subsp. ovine. Crt. câini şi pisici Complexul adenomatozei intestinale (Enterita proliferativă porcină) Campylobacter jejuni 2 Lawsonia Lawsonia intestinalis .

. sterilitate temporară sau permanentă. infecunditate.Campylobacterioza genitală bovină (Vibrioza genitală a taurinelor) Definiţie: boală infecţioasă caracterizată clinic prin afectarea organelor genitale.campylobacterioza a fost semnalată pe tot globul. complicaţii după avort.boala produce pierderi prin: avorturi fetale. . scurtarea ciclului normal de reproducţie şi producţie. scăderea greutăţii şi productivităţii. avort. Răspândire şi importanţă: .

nesporulată.este sensibil la acţiunea unor antibiotice şi îndeosebi la streptomicină.Campylobacter fetus este o bacterie puţin rezistentă .este repede distrus de uscăciune. mobilă.Gram .se descriu două subspecii: Campylobacter fetus spp. - Campylobacter fetus-frotiu col. fetus .. de acţiunea directă a luminii solare şi de substanţele dezinfectante.Etiologie: Campylobacter fetus ssp.se cultivă în condiţii de anaerobioză.S''). . Gram . Venerealis . agar cu sânge) şi într-o atmosferă îmbogăţită cu 10% dioxid de carbon. venerealis şi Campylobacter fetus ssp. pe medii speciale (bulion cu ser.bacterie curbată şi spiralată (forma literei . . .

purtătoare şi eliminatoare de germeni timp de 3-4 luni).vacile tinere (2-3 ani). .femelele infectate: germenul este prezent în secreţiile uterine. apoi urmează o perioadă de mai mulţi ani.pe cale intestinală→ bacteria se dezvoltă în afara căilor genitale.masculii: germenul se localizează în sacul prepuţial şi în partea anterioară a uretrei. TRANSMITERE: .prin montă sau însămânţări artificiale( vacile rămân după avort. la nivelul intestinului şi poate să producă avortul în absenţa contaminării genitale. în special în conţinutul stomacal.evoluţie enzootică al avorturilor şi infecundităţii la apariţia bolii în efectiv. SURSE DE INFECŢIE: . iar la avortoni. astfel că sperma se contaminează în timpul ejaculării. taurii şi mult mai rar.Caractere epizootologice: RECEPTIVITATE: . iar avorturile sunt sporadice→ formă latentă. în care morbiditatea scade. în placentă şi loşii. DINAMICA: . femelele impubere. ale cervixului şi vaginului. . .

. Tabloul clinic: La femele : . → căilor genitale indirect. iar ciclul estral se prelungeşte până la 5-8 săptămâni. . cu întârziere. tumefiată şi prezintă formaţiuni nodulare proeminente. .la masculi.Patogeneză: .debut neobservat sau boala se manifestă printr-o vaginită şi cervicită catarală. germenul se multiplică în sacul prepuţial şi în regiunea anterioară a uretrei. mai ales în jurul clitorisului. . ce determină autosterilizarea în 3-6 luni.la femelele negestante. căldurile apar neregulat. Infecţia nu se manifesta clinic şi nu este urmată de imunitate locală şi de autosterilizare.mucoasa cervico-vaginală (prin actul montei sau prin însămânţarea artificială)→ germenii se multiplică → uter→oviduct.la femele.mucoasa vaginală roşie. . . infecţia este urmată de instalarea unei imunităţi locale.germenul acţionează asupra: → celulelor sexuale sau a embrionului.

avort între a 1-a şi a 8-a lună( mai frecvent în a 5-a lună). uneori cu aspect purulent.la femelă.leziuni de vaginită şi cervicită catarală. poate deveni o infecţie clinică atunci când integritatea aparatului de reproducţie este perturbată de diferite cauze favorizante. lichide sero. sperma taurilor infectaţi nu este modificată. . metrite şi sterilitate. cu localizarea germenului la nivelul mucoasei prepuţiului şi penisului şi în partea anterioara a uretrei. deşi la examenul microscopic se observa o scădere a viabilităţii spermatozoizilor şi chiar necrospermie.dacă gestaţia este dusă până la capăt.hemoragice în cavităţi şi depozite de fibrină pe seroase. . Tabloul anatomopatologic: La femele : .macroscopic. starea de purtător (de 3-4 luni. .infecţie asimptomatică. Actul reproducţiei reprezintă o perioadă ce poate scoate la iveală infecţia campylobacteriană latentă.după avort se produc retenţii placentare şi endometrite. .învelitorile fetale sunt edematiate. fetuşii pot fi debili şi neviabili.avortonii sunt edemaţiaţi.după fătările normale se produc retenţii placentare. La tauri:. . .La femelele gestante :. . hemoragice si cu zone de necroze la nivelul cotiledoanelor. cu hemoragii punctiforme subepicardice. uneori şi peste 10 luni). .

testul se utilizează pentru diagnosticul de efectiv şi mai puţin pentru diagnosticul individual. Examen microscopic direct: punerea în evidenţă a germenului în cotiledoanele lezate. Examenul bacteriologic: .pentru izolare se foloseşte agarul cu 7% sânge.Mucoaglutinarea prin decelarea aglutininelor din mucusul vaginal = metodă de supraveghere în masă. La laborator se expediază avortoni. după avortul cu Campylobacter fetus ssp.Testul ELISA: pentru detectarea IgA-antigen specifice din mucusul vaginal. . dar este costisitoare şi dificilă. Examenul serologic: . porţiuni de învelitori şi lichide de spălare a sacului prepuţial de la tauri.Confirmarea suspiciunii de avort campylobacterian se face prin examen de laborator. .Testul de imunofluorescenţă: pentru decelarea infecţiei la taurii de reproducţie. Reacţia este pozitivă după 60 de zile de la infecţie. în conţinutul stomacal al avortonilor sau în alte organe. mucoaglutininele se menţin 7 luni până la 2 ani după infecţie. Bioproba pe juninci impubere se execută pentru depistarea taurilor infectaţi. Diagnosticul: . .identificarea anticorpilor aglutinanţi. repartizat în plăci Petri. venerealis.

din punct de vedere clinic este rezervat. alimentară. fenol şi căldură. . în perioada de carantină. toxică. a montelor. avorturilor. . indemni de infecţie.folosirea însămânţărilor artificiale cu material seminal de la tauri verificaţi în prealabil.urmărirea permanentă şi riguroasă a activităţii taurilor. fătărilor. . . Profilaxia: Măsuri nespecifice: . de două ori la interval de 20 de zile.listeric. iar al taurilor importaţi. . .brucelic.salmonelic. . . Prognosticul: .precizarea naturii etiologice a oricărui avort.avorturile de altă natură: parazitară.igiena taurilor în centrele de însămânţări.avorturile infecţioase: . .controlul taurilor din centrele de însămânţări artificiale de 4 ori pe an (trimestrial).chlamydian. Imunoprofilaxia: folosirea de vaccinuri vii. atenuate sau inactivate prin formol.DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL se face faţă de: .

02 g/kgtimp de 4 zile.000 u.i.tratamentul taurilor de reproducţie se recomandă următoarea formulă: în 10 ml apă distilată se dizolvă 1 g streptomicină.015 g streptomicină/kg. .controlul vindecării taurilor se face prin bioprobă pe juninci virgine. .i. 500 mg cloramfenicol. În furou se poate introduce zilnic o suspensie de antibiotice (2. 100 mg teramicină. din 8 în 8 ore. în 40 ml ulei vegetal concomitent cu administrarea intramusculară de penicilină 1. 0.femelele care au avortat şi cele care prezintă afecţiuni ale sferei genitale se izolează şi se supun tratamentului pe cale intrauterină şi parenteral cu suspensie de antibiotice (femelele vor fi reţinute de la montă timp de 3 luni). penicilină şi 1 g streptomicină)./kg şi streptomicină 0. Pomada se introduce în furou. . timp de 3-4 zile. iar pentru a obţine o pomadă se adaugă 80 g polietilenglicol. urmând un masaj de circa 10 minute.01-0.tatamentul vacilor nu este necesar întrucât acestea se autosterilizează.m.000.000 u. Pe cale generală se administrează i. .Combatere: .

.Campylobacterioza ovină Definiţie: boală infecţioasă manifestată clinic prin avorturi şi fătări de produşi debili şi neviabili.

nesporulată. Campylobacter fetus ssp. necapsulată şi prezintă o mobilitate accentuată.Etiologie: . fetus .bacterie uşor încurbată sau în formă de „S".

SURSE DE INFECŢIE: . Caractere epizootologice: RECEPTIVITATE: . .pe cale digestivă prin furajele şi apa contaminate (nu se transmite prin actul montei).furajele şi apa contaminate. . interesând până la 20-40% din oile gestante.prezintă antigene→ glicoproteinele capsidei: au proprietăţi imunodominante şi antifagocitare. DINAMICĂ: . TRANSMITERE: . → pe baza antigenelor lipopolizaharidice tulpinile de Campylobacter fetus au fost împărţite în trei serogrupe: A. .din punct de vedere biochimic şi antigenic. B şi AB.secreţiile vaginale şi prepuţiale..avortul afectează oile gestante de toate vârstele. în cadrul speciei Campylobacter fetus se pot deosebi mai multe biotipuri.evoluează enzootic.

. .uterul este edemaţiat. hemoragice şi necroze la nivelul cotiledoanelor. Tabloul anatomopatologic: Leziuni macroscopice: . .avortonul → edeme hemoragice şi transudate sanguinolente in cavităţile seroase.avortul este total. ficatul este de culoare roşie-gri şi conţine focare necrotice.cu puţin timp înainte de avort se constată tumefierea vulvei şi o secreţie vulvară mucoasă sau mucosanguinolentă.de obicei nu precedat de alte semne morbide.necroze. Leziuni microscopice: . cu necroze şi infiltraţii leucocitare.rar se produc retenţii placentare sau metrite purulente (datorate asocierii altor bacterii).Tabloul clinic: .placenta → cu infiltraţii edematoase. congestionat şi cu leziuni necrotice. .după avort oile se refac repede.avortul în ultima perioadă de gestaţie. .corionul este edemaţiat. . . fără complicaţii care să ducă la sterilitate sau tulburări ale ciclului sexual. . infiltraţii leucocitare şi tromboze vasculare în uter şi în placentă. retenţia placentei fiind rară. .

.are valoare orientativă. Profilaxia: Măsuri nespecifice: . din lichidul din edeme şi din cavităţile seroase. Examenul serologic: . .reacţia de fixare a comlementului ( este concludentă numai dacă se foloseşte ca antigen o tulpină identică cu serogrupul prezent în focar).interzicerea achiziţionării de oi provenite din efective în care boala a fost diagnosticată. . . Prognosticul: . de la avortonii mai mici. Examenul bacteriologic: . al colonului şi cecumului.supravegherea circulaţiei animalelor şi evitarea contactului cu turmele contaminate.Diagnosticul: Examenul bacterioscopic: .este favorabil.însămânţările pe medii de cultură se vor efectua din conţinutul stomacului glandular.respectarea condiţiilor de igienă în perioada fătărilor.aplicarea dezinfecţiilor profilactice şi respectarea tehnologiei de creştere şi exploatare.

se folosesc vaccinuri inactivate şi emulsionate.rezultate bune s-au obţinut atunci când în vaccin sunt prezente serotipurile incriminate în infecţie. cloramfenicol. . preparate cu tulpini de Campylobacter fetus ssp. iar după confirmarea diagnosticului se supun unui tratament antiinfecţios pentru sterilizare (tetraciclină. . per os şi intrauterin.se distrug avortonii şi învelitorile fetale.Imunoprofilaxia: . streptomicină) parenteral. fetus.sau trivalente. .dezinfecţia adăpostului. vii atenuate sau din fracţiuni subcelulare. Combaterea: . .oile care au avortat se izolează.au fost preparate mai multe tipuri de vaccinuri mono-. . bi.

. edeme. inclusiv în sistemul nervos central. hemoragii şi necroze în diferite organe.Avortul campylobacterian la suine La scroafă avortul produs de Campylobacter fetus ssp. fetus este mai rar decât la ovine şi bovine şi se manifestă prin leziuni anatomopatologice reprezentate prin hiperemie.

Campylobacterioza aviară Definiţie: boală infecţioasa întâlnita la mai multe specii de păsări. manifestată prin tulburări generale şi scăderea producţiei de ouă. . iar morfopatologic prin prezenţa de focare necrotice în ficat.

.se cultivă pe vitelusul embrionului de găină în vârstă de 5-7 zile. .antigenic posedă două categorii moleculare de lipopolizaharide (LPS) parietale. necapsulat.se dezvoltă pe medii de cultură obişnuite.Etiologie: Campylobacter jejuni (Vibrio hepaticus) . . . . Gram negativ. . nesporulat.este mobil. determinând moartea acestora în decurs de 4-7 zile. îmbogăţite prin adaos de sânge defibrinat.formă asemănătoare virgulei sau literei “S”.pe baza antigenul “O” s-au diferenţiat un număr mare de grupe.

porcine. cioară.Caractere epizootologice: RECEPTIVITATE: . de unde este constant eliminat cu fecalele). bovine. .curcă.epizootică. bibilică. epuizarea consecutiv ouatului intens. .păsările = principalul purtător (germenul este un epifit a cărui principală nişă ecologică este intestinul. TRANSMITERE: .prin obiectele contaminate de fecalele infectate. FACTORI FAVORIZANŢI: . . păsări de curte.galinaceele şi în special găinile tinere în vârsta de 3-4 luni. condiţiile necorespunzătoare de igienă.se face prin contactul cu animalele purtătoare – păsări sălbatice. dropie. ovine. SURSE DE INFECŢIE: . câini şi pisici. raţă. potârniche. DINAMICĂ: . transporturile.carenţele alimentare.

.de regulă evoluează inaparent clinic cu o simptomatologie ştearsă. . Forma cronică : . Forma acută: . somnolenţă.Tabloul clinic: . adinamie.la păsările adulte se înregistrează o scădere a producţiei de ouă. . uneori cu strii de sânge sau cu fibrină. . neconcludentă.abatere. . majoritatea păsărilor vindecându-se.după 2-3 zile apare diareea cu fecale de culoare galbenbrun sau brun-verzuie.evoluţia este de aproximativ 2-3 săptămâni.evoluţia bolii = 3-8 zile.singura manifestare fiind slăbirea progresivă a păsărilor.

hipertrofie renală.În forma acută: . . cataral-hemoragică sau fibrino-necrotică.enterită catarală.splenomegalie. .peritonită seroasă. .miocardoză. epicardită hemoragică.ascită. .degenerescenţa foliculilor ovarieni. . .ficatul este uşor mărit în volum şi cu focare necrotice.la pui apar hemoragii hepatice. . subcapsulare. . În forma cronică: .vezicula biliară dilatată.uşoară splenomegalie. . Tabloul anatomopatologic: FICAT – focare necrotice .

uneori şi atrofia vilozităţilor.Ulcere intestinale Examenul histopatologic al ileonului şi al sacilor cecali → edemul mucoasei şi prezenţa lui Campylobacter jejuni la suprafaţa eritrocitelor. .

streptococia.tuberculoza miliară.colibaciloza. .păsările bolnave se tratează cu streptomicină. 100 mg/kg i. DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL se face faţă de: .păsările sănătoase din efectivul contaminat.tifopuloroza. ficat şi intestin şi identificarea ei prin teste biochimice şi eventual serologice. Prevenirea: Combaterea: .rezervat. .holera . . pot fi supuse tratamentului profilactic cu furalozidonă în doză de 400 g/tona de furaj. . timp de 4-5 zile.exclusiv prin măsuri generale: îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere şi alimentaţie şi dezinfecţia periodică a adăposturilor. după îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere şi alimentaţie.Diagnosticul: . .m. şi oxitetraciclină 200 g/tona de furaj.se confirmă prin izolarea bacteriei cauzale din bilă. Prognosticul: . .