Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat B.P.Hașdeu din Cahul Facultatea Filologie și Istorie

Referat
TEMA: Forme, metode și instrumente de evaluare

A îndeplinit: studenta anului I gr.PÎP-1102 Lucaș Cornelia Coordonator: lector universitar Iuzu Iulianna

Cahul 2012

Bibliografie . 2. 4. Notarea și sisteme de notare a) Definirea notării b) Sisteme de notare 6. Definirea educației Operațiile evaluării didactice Funcțiile evaluării didactice Formele evaluării didactice a) b) c) d) Criterii de clasificare a evaluării didactice Evaluarea inițială Evaluarea continuă/formativă Evaluarea finală 5. Instrumente de evaluare 8.Cuprins 1. 3. Metode de evaluare a) Clasificarea metodelor de evaluare b) Metode tradiționale de evaluare c) Metode complementare de evaluare 7.

Prin intermediul evaluării. ce evaluăm?. Decizia prelungeşte actul aprecierii într-o notă.” Evaluarea este un însoţitor aproape permanent al procesului de predare-învăţare. calificative) unor elemente care constituie obiectul măsurării (subiecți. recomandare şi vizează măsuri de îmbunătățire a activității în etapele următoare. iată definiţia evaluării dată de prof.  Formularea concluziilor și adoptarea deciziilor educaționale adecvate în urma interpretării rezultatelor obținute. Calitatea aprecierii este dependentă în mare măsură de experiența şi trăsăturile personalității evaluatorului. (bareme de corectare şi notare.  gradul de adecvare a acestora în raport cu specificul fenomenelor măsurate. 2. ar trebui să răspundă la o serie de întrebări.). teste etc. cuprinde trei etape principale:  Măsurarea .1. O definiţie completă a procesului de evaluare. cui foloseşte evaluarea? etc. caracteristici. ca activitate în sine. 3. avînd. însuşiri). Exactitatea măsurării este în funcție de:  calitatea instrumentelor utilizate (probe. când evaluăm?. pe cine evaluăm?.  Aprecierea acestor rezultate pe baza raportării lor la un sistem de valori. Operațiile evaluării didactice Evaluarea. o pondere de circa 40% în cadrul procesului educaţional. emiţându-se o judecată de valoare. litere. caracterizare. cum evaluăm?. se determină măsura în care au fost atinse obiectivele stabilite. permiţînd luarea unor decizii ulterioare.). descriptori de performanţă. Constantin Cucoş în lucrarea „Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice”: „Evaluarea şcolară este procesul prin care se delimitează. Obiectul măsurării trebuie definit în mod clar prin comportamente sau caracteristici observabile. care constă în atribuirea de simboluri (cifre. etc. Scopul evaluării este perfecţionarea procesului educaţional. se obţin şi se furnizează informaţii utile. a unor criterii unitare . de gradul de pregătire docimologică a acestuia. dr. în funcţie de rezultatele obţinute. Funcțiile evaluării didactice Evaluarea îndeplineşte funcții sociale şi pedagogice: . Definirea evaluării Evaluarea este o componentă importantă a procesului educaţional. Colaborînd părerile mai multor specialişti. cine evaluează?.  capacitatea evaluatorului de a exprima cu ajutorul numerelor ceea ce este caracteristic  fenomenelor vizate.demers evaluativ cantitativ. hotărâre. după părerea unor specialişti. precum: de ce evaluăm?. Actul evaluării presupune două momente relativ distincte: măsurarea şi aprecierea rezultatelor şcolare.

identificarea cauzelor. Organizarea în funcție de performanțele elevilor. priceperi. Evidențierea şi interpretarea lacunelor existente în pregătirea elevilor.  după sistemul de referință privind emiterea judecăților de valoare asupra rezultatelor evaluate:  evaluarea criterială. abilităţi. Evaluarea şanselor şi optimizarea stilului de muncă. de a afla dacă întreaga clasă se . Analiza rezultatelor şcolare oferă societății posibilitatea să se pronunțe asupra învățămîntului ca subsistem. deprinderi. V. reconsiderarea strategiilor didactice. dozarea efortului.  după criteriul obiectivității în notare:  evaluare obiectivă şi subiectivă. Diagnostică Diagnostică Motivațională 4. Funcțiile evaluării (după Chiş. Din punct de vedere pedagogic evaluarea oferă informații referitoare la relațiile dintre componentele interne ale procesului educațional. când se verifică un volum mai mare de cunoştinţe. care compară performanţele unui elev cu ale altora și permite de a determina poziţia relativă a elevului în clasă. să confirme sau să infirme acumularea de către cei instruiți a cunoştințelor şi abilităților necesare unei activități social-utile. în special a celor dintre profesor şi elev.1.  evaluare globală. Cunoscând performanțele elevilor putem aprecia dacă activitățile proiectate şi-au atins scopul. Interpretarea rezultatelor în termenii capacităților proprii şi optimizarea autoevaluării. Stimularea sau diminuarea efortului în funcție de dinamica rezultatelor. Formele evaluării didactice a) Criterii de clasificare a evaluării didactice Există mai multe criterii de clasificare a formelor evaluării:  după cantitatea de informație verificată:  evaluare parțială prin care se verifică secvenţial un volum redus de cunoştinţe şi achiziţii comportamentale.  evaluarea normativă. Anticiparea progresiei elevilor. Pentru elev Aprecierea nivelului de pregătire atins şi raportarea rezultatelor la cerințele profesorului. 2. care măsoară performanţele individuale ale elevului la un obiectiv specific educaţional.) Funcțiile evaluării Constatativă Pentru profesor Indicator de bază al gradului de optimizare a predării şi învățării.

În acest fel se constituie într-un mijloc eficient de prevenire a rămînerilor în urmă la învăţătură şi a eşecului şcolar. ajutînd elevul şi profesorul să-şi adapteze activitatea viitoare la condiţiile concrete ale instruirii. permiţînd verificarea sistematică a tuturor elevilor din tot conţinutul esenţial al instruirii. Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui ciclu de învăţământ.  evaluarea externă realizată de o persoană sau instituţie diferită de cea care a asigurat realizarea efectivă a procesului de învăţământ . generează relaţii de cooperare între profesor şi elevi. Prezintă avantajul că stimulează sistematic elevii pentru activitatea de învăţare.  după agenții evaluării:  evaluarea internă efectuată de aceeaşi persoană /instituţie care realizează efectiv şi activitatea de instruire(de exemplu profesorul clasei). dezvoltă capacitatea de autoevaluare. Prin evaluarea iniţială se identifică volumul de cunoştinţe de care dispun elevii. b) Evaluarea inițială Evaluarea inițială se realizează la începutul unui program de instruire cu scopul de a stabili nivelul de pregătire al elevilor.  după momentul în care se realizează se pot distinge trei forme de evaluare:  inițială care se face la începutul unui program de instruire.  finală (sumativă. precum şi o funcţie predictivă. c) Evaluarea continuă/formativă Evaluarea continuă/formativă însoţeşte întregul parcurs didactic secvenţă cu secvenţă. la începutul unui an şcolar. potenţialul cu care urmează a se integra în activitatea viitoare. Evaluarea continuă/formativă se realizează. Permite cunoaşterea efectelor instruirii după fiecare secvenţă. oferind informaţii cu privire la condiţiile în care elevii vor putea rezolva sarcinile de învăţare ale noului program. Datele obţinute prin evaluarea iniţială sunt valorificate în elaborarea noului program din perspectiva adecvării acestuia la posibilităţile reale ele elevilor.înscrie în limitele unei norme stabilite la nivelul unităţiide învăţămînt sau la nivelul ţării. feed-back-ul obţinut este operativ. Evaluarea iniţială se poate realiza prin examinări orale. contribuind la “învăţarea deplină”. înlătură stările de nelinişte şi stres întâlnite la elevi în cazul evaluării sumative. efectuată de subiectul însuşi asupra propriului progres. previne acumularea de goluri în pregătire.  continuă / formativă care se realizează pe tot parcursul procesului instructiveducativ. probe scrise sau practice. mai util şi eficient. de . pentru reuşita viitoarei activităţi didactice. Aprecierea rezultatelor se face prin raportare la obiectivele operaţionale. nivelul dezvoltării competenţelor şi abilităţilor. de bilanț) ce se realizează la încheierea unei etape mai lungi de instruire. dar şi în condiţiile în care educatorul preia spre instruire şi educare un colectiv de elevi al cărui potenţial nu-l cunoaşte. gradul de stăpînire şi aprofundare a acestora. care reprezintă premise fundamentale pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru noul program de instruire. cultivă motivaţia învăţării. identificarea eventualelor neajunsuri şi astfel creează posibilitatea de a se adopta prompt măsuri de ameliorare a activităţii de învăţare.  autoevaluare. Îndeplineşte funcţia de diagnosticare (evidenţiază dacă elevii stăpînesc cunoştinţele şi abilităţile necesare parcurgerii noului program).

la achizițiile cunoştințelor şi deprinderilor de matematică. Notarea se realizează: 1) prin raportarea la cerințele programei (criteriile de apreciere vor fi raportate la standarde unice). de obicei.  notarea este fidelă. Prin această formă de evaluare rezultatele se apreciază prin raportare la obiectivele generale urmărite prin predarea disciplinei de învăţământ. apud Cristea. va conduce la o apreciere identică. repetată. actul de decizie asumat de cadrul didactic față de performanțele. cât şi la evaluatori diferiți. 2000). teme. în acelaşi timp. 2) prin raportare la grup (la ceilalți membri ai clasei şi la nivelul de exigențe stabilit pentru aceştia). d) Evaluarea finală/sumativă Evaluarea finală/sumativă se realizează. scoruri etalonate. Nota este un indice care corespunde unei anumite realizări a randamentului şcolar. se urmăreşte în ce măsură elevii au capacitatea de a opera cu cunoştinţele de bază însuşite. Poate genera în rândul elevilor atitudini de nelinişte şi stres şi.regulă. norme (De Landsheere. consumă o parte considerabilă din timpul alocat instruirii. Exercită în principal funcţia de constatare a rezultatelor. de regulă. şi şi-au format abilităţile vizate pe parcursul derulării programului de instruire. Pentru că nu însoţeşte procesul de învăţământ secvenţă cu secvenţă are efecte reduse asupra activităţii instructiv-educative. pe sisteme de lecţii. insistîndu-se pe elementele fundamentale. calificative. ciclu de învăţămînt). corectă. la încheierea unei perioade mai lungi de instruire (încheierea unui semestru. rezultatele obținute de elevi. în plus. 5. specifice domeniului educației în diferite forme exprimate prin cifre. simboluri. acestea resimţindu-se după o perioadă mai îndelungată. Ea se poate organiza şi după unele lecţii al căror conţinut reprezintă „cheia înţelegerii” întregului capitol. de exemplu. Nota şcolară traduce evaluarea unei performanțe sau a unei conduite. capitole. valabilă atunci când exprimă în modul cel mai just obiectul pe care îl măsoară (se referă. Notarea este un act de ataşare a unei etichete. Notarea este asociată cu validitatea şi cu fidelitatea:  notarea este validă. de clasificare a elevilor. an şcolar. care reprezintă unităţi logice de structurare a conţinuturilor învăţării. pentru următoarele serii de elevi. Oferă informaţii utile asupra nivelului de performanţă atins de elevi în raport cu obiectivele de instruire propuse. şi nu la alte comportamente ale elevului la ora de matematică). Aceasta diferă după specificul disciplinei evaluate: . la un anumit rezultat al învățării. 3) notarea individualizată (raportarea rezultatelor obținute de elevi la rezultatele anterioare ale acestora). a unui semn. atât la acelaşi evaluator în momente diferite. atunci când. Notarea și sisteme de notare a) Definirea notării Notarea reprezintă o componentă a evaluării. Prin intermediul ei se realizează verificarea prin sondaj a conţinuturilor învăţării.

deprinderi. elevul îşi va modifica strategia de învăţare.„bine”. verificate prin detalierea unor câmpuri de probleme ce urmează a fi apreciate (fondul. forma. cu scale diferite: 1-10 în România. „Insuficient”). cu bătaie lungă. Conceptul de strategie de evaluare reflectă tendinţa de extindere a acţiunilor evaluative: de la verificările tradiţionale la evaluarea proceselor şi condiţiilor de desfăşurare a activităţii didactice. cum valorifici informaţiile obţinute etc. Desigur. deci un pronunţat spirit de previziune.) pentru atingerea obiectivelor stabilite pe termen lung sau mediu. Strategia vizează asigurarea şi pregătirea resurselor umane şi materiale. a stabili o strategie de evaluare în învăţământ echivalează cu a fixa când evaluezi. utilizat în Anglia şi S. cu diplomă de merit etc.” Ioan Cerghit 6. Strategia de evaluare denotă modul de integrare a acţiunii de evaluare (realizabilă prin operaţiile de măsurare-apreciere-decizie) în structura de funcţionare a activităţii didactice/ educative. 2) sistem literal. b) Sisteme de notare Modalități convenționale de apreciere a rezultatelor învățării. Aşadar. „Bine”. în funcţie de concluziile desprinse.. Teoria şi practica pedagogică acreditează o gamă largă de metode de evaluare.„excelent”. a situaţiilor de instruire/învăţare..  discipline umaniste – notarea se face analitic. „Cum laudae”). de cooperare în cadrul organizaţiei sau cu alte organizaţii etc. toate acestea avînd însă un caracter anticipativ.„mediu”. asociind literelor anumite calificative: „A” . discipline exacte – notarea se face după bareme. 1-13 în Danemarca etc. cu bile colorate. potrivit funcţiilor managementului modern. „F” . atitudini.U.). deosebit de variate în practica şcolară: 1) sistem de notare numeric. „ Strategiile schiţează evantaiul modalităţilor practice de atingere a ţintei prevăzute şi au valoarea unor instrumente de lucru. cu ce metode şi mijloace. b) metode complementare de evaluare. Acestea se pot grupa în două mari categorii: a) metode tradiționale de evaluare . economică. probleme de planificare şi organizare a muncii. prin acordarea unui punctaj fix pentru fiecare secvență îndeplinită (standardizată). „B” . proces la un anumit moment. În sens larg. prin strategie se înţelege ansamblul de acţiuni întreprinse într-o organizaţie (militară. în final. „B”. „Suficient”.A. prin compartimentarea cuantumului de cunoştințe. „C” . cu aprecieri formulate în limba latină („Magna cum laudae”.„satisfăcător”. profesorul pe cea de predare iar directorul strategia managerială. 1-20 în Franța. 4) sistemul prin calificative („Foarte bine”. originalitatea etc. sub ce formă.„nesatisfăcător” (notele „A”. „E” . din perspectiva informaţiilor pe care la culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să măsurăm în raport cu o anumită normă la care ne raportăm” (Etienne Brunswic). educaţională etc.„slab”. „D” . Metode de evaluare a) Clasificarea metodelor de evaluare Evaluarea ne permite să ne pronunţăm “asupra stării unui fapt. „C” şi „D” sunt note de trecere). .. 3) sistemul binar (admis sau respins).

În categoria metodelor tradiţionale sînt incluse: a) probele orale.  oferă un feed-back rapid. a) Probele orale chestionarea/examinarea orală) reprezintă metoda de evaluare cel mai frecvent folosită.  diversificarea întrebărilor. utilizarea corectă a termenilor.de a determina nivelul achiziţiilor elevului în raport cu un obiectiv fixat.  evaluarea poate fi influențată de diferite circumstanțe. frontală sau combinată. prin care se urmăreşte a se obţine informaţii cu privire la volumul(cantitatea) şi calitatea instrucţiei. Se realizează printr-o conversaţie între profesori şi elevi. starea de moment a examinatorului sau a elevului etc.  tactul profesorului în a adresa întrebări ajutătoare atunci când situația impune acest lucru. Există situaţii în care se impune identificarea abilităţii elevilor de a executa acţiuni necesare pentru rezolvarea unei probleme specifice.Evaluarea este realizată întotdeauna cu un anumit scop. ca de exemplu: gradul diferit de dificultate al întrebărilor de la un elev la altul.  un comportament nonverbal de susținere şi încurajare a elevilor etc. Se recomandă a fi utilizate mai ales în cazul disciplinelor care au ca obiectiv formarea unor capacităţi şi abilităţi dificil de surprins prin intermediul altor metode de evaluare (de exemplu. în alte situaţii se urmăreşte obţinerea unor informaţii generale despre performanţe în contextul dezvoltării preconizate şi al devierilor posibile. capacitatea de comunicare verbală) avantaje  permit comunicarea directă profesor-elevi.  oferă posibilitatea de a alterna tipul întrebărilor şi gradul lor de dificultate în funcție de  claritatea răspunsurilor.  acordarea timpului de aşteptare între întrebare şi răspuns. Conversaţia poate fi individuală.  dezvoltă capacitatea de exprimare orală a elevilor. Eficiența probelor orale depinde de:  claritatea şi logica întrebărilor adresate de profesor. astfel că eventualele erori sau neînțelegeri ale elevilor pot fi  clarificate şi corectate imediat. calitatea exemplelor şi argumentelor etc. limite  necesită mult timp (metode cronofage).) şi de modul de prezentare a acestuia (claritate. coerență. Diversitatea situaţiilor educative. în unele cazuri apare necesitatea de a compara performanţele elevilor. în altele . concizie etc. Evaluarea răspunsurilor are în vedere criterii legate de conținut (corectitudinea şi complexitatea informației. .). b) probele scrise. c) probele practice. Opțiunea pentru probele orale se bazează pe:  obiectivul evaluării  numărul de elevi  timpul disponibil. b) Metode tradiționale de evaluare Metodele tradiționale de evaluare au primit această denumire datorită consacrării lor în timp şi utilizării lor frecvente în practica didactică.  specificul disciplinei etc. precum şi spectrul larg de obiective presupun aplicarea unor variate strategii de evaluare.

b) Probele scrise sînt o modalitate de a elabora şi de a exprima idei în scris. Lucrările scrise de control curent (extemporale) se administrează la lecţia curentă. aplicative. deoarece rezultatele sunt raportate la criterii unice  de evaluare. permit identificarea aptitudinilor şi talentelor elevilor. Lucrările de control la sfârşitul unui capitol se aplică în cadrul evaluării formative. Aprecierea în cadrul acestor probe are un grad ridicat de obiectivitate şi este uşurată de faptul că se finalizează într-o serie de produse ce pot fi analizate prin raportare la criterii obiective precise. Criteriile de apreciere a probelor scrise vizează: conținutul lucrării. fără ambiguități sau cu intenția de a-i induce în eroare pe elevi. originale.  uneori răspunsurile nu redau nivelul real de pregătire al elevului (se poate copia). fără intervenția profesorului. dacă este posibil. evaluează deprinderi şi priceperi formate în contextul diferitelor discipline de studiu. Lucrările scrise semestriale (teze) se pregătesc.  să se facă cunoscute elevilor baremele de corectare şi notare.  obiectivitate mai mare a evaluării.  nu este posibilă orientarea elevilor prin întrebări ajutătoare către un răspuns  corect. avantaje  într-un timp relativ scurt se evaluează un număr mare de elevi. forma acesteia (stil. organiza. Folosite în combinaţii optime cu probele de verificare orală şi practică pot conduce la creşterea eficienţei actului evaluativ. Reţinem că probele scrise datorită numeroaselor avantaje pe care le prezintă câştigă tot mai mult teren în practica evaluării. ocupă un rol de prim rang în verificarea nivelului de pregătire al elevilor. de regulă. prin lecţii de recapitulare şi sistematizare şi evaluează un volum mai mare de cunoştinţe. examene etc. ortografie. lucrările semestriale (teze). Verifică în ce măsură obiectivele capitolului (obiectivele de referinţă) au fost îndeplinite şi elevii şi-au însuşit conţinuturile esenţiale.  sarcinile de lucru să fie formulate clar. c) Probele practice se folosesc pentru a evalua capacitatea elevilor de a aplica anumite cunoştinţe teoretice în rezolvarea unor probleme practice..  în formularea subiectelor să se aibă în vedere nu doar reproducerea informațiilor. Evaluarea cu ajutorul probelor scrise impune cîteva cerințe:  subiectele formulate să se regăsească în tematica recomandată de programă şi manual. Reprezintă şi o modalitate importantă de dezvoltare a unor competenţe generale şi specifice. Se aplică în special atunci când se urmăreşte evaluarea conţinutului experimental şi practic al instruirii. impact). prezentare grafică) şi factorul personal (originalitate. Urmăresc triplu scop: verificarea modului în care elevii şi-au însuşit lecţia de zi. dar oferă şi informaţii cu privire la însuşirea conţinutului conceptual. durează 10-15 minute şi cuprind un număr redus de întrebări. Exemple: probele . limite  oferă un feed-back mai slab deoarece momentul în care se corectează erorile este  întârziat în timp. concretizate în lucrări de control curente.acoperirea necesarului de note. Se recomandă ca în cazul tezelor să se formuleze subiecte de sinteză care să permită să se verifice posibilităţile elevilor de a prelucra. sistematiza materia asimilată în alte structuri decît cele folosite în predare şi să abordeze anumite cunoştinţe din perspective noi. formarea la elevi a obişnuinţei de a învăţa sistematic. ci şi evaluarea capacității elevilor de a opera cu acestea. teste. Oferă informaţii privind calitatea demersului didactic şi efectele sale exprimate în nivelul de pregătire al elevilor.  diminuează stările de stres şi îi avantajează pe elevii timizi care se exprimă defectuos în  cazul unei evaluări orale. gradul de stăpînire a unor priceperi şi deprinderi.

Au un potenţial formativ ridicat şi permit o mai bună individualizare a actului educaţional.  prezintă rezultatele/concluziile la care a ajuns. lucrări practice de laborator (fizică.  formula şi verifica ipoteze cu privire la problema luată în studiu. interpretările muzicale. utile actului evaluativ. b) Investigaţia. foarte important este modul în care acestea sunt înregistrate şi prelucrate. profesorul obţine prin intermediul acestei metode informaţii relevante asupra performanţelor elevilor din perspectiva capacităţii lor de acţiune şi reacţionare. Se poate realiza pe parcursul unei ore sau unei succesiuni de ore de curs. familiarizîndu-i pe elevi cu tehnicile investigaţiei ştiinţifice. sculptură. În categoria metodelor complementare de evaluare sunt incluse: a) observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor.  folosi procedee diverse pentru a obţine informaţiile necesare. dezvoltîndu-le gîndirea logică. conduită morală. creativ. În cazul în care investigaţia se desfăşoară pe echipe/în grup stimulează . deprinderi.  stabilirea criteriilor. biologie) şi din ateliere (discipline tehnice). b) investigaţia c) proiectul d) referatul e) portofoliul f) autoevaluarea.susținute la educație fizică. Datele observate pot fi colectate în jurnalul sau caietul profesorului şi pot fi utilizate prin asociere cu alte metode de evaluare. în situaţii noi şi variate. grafică. inventivitatea şi originalitatea. Cerințe față de probele practice:  stabilirea probelor practice relevante în raport cu obiectivele de evaluat. Are o contribuţie deosebită nu numai pentru evaluarea propriu zisă. Permite cunoaşterea unor performanţe mai greu cuantificabile. dar foarte importante pentru aprecierea randamentului şcolar. abilităţi de a opera cu respectivele cunoştinţe. Pentru ca metoda să conducă la obţinerea unor informaţii cu adevărat relevante.  asigurarea echipamentelor şi aparaturii necesare.  precizarea clară a sarcinilor. normelor de evaluare şi cunoaşterea lor de elevi c) Metode complementare de evaluare Metodele complementare de evaluare se înscriu în categoria acelor strategii de evaluare care urmăresc să ofere elevilor posibilităţi sporite de a demonstra nu numai că au asimilat un ansamblu de cunoştinţe. trăsături de personalitate şi implicit pentru calitatea şi eficienţa demersului didactic. Prin intermediul acestei metode se pot evalua multiple aspecte privind capacitatea elevului de a:  defini şi înţelege problema investigată. susținerea lecțiilor în practica pedagogică etc. dar şi că dispun de priceperi. ci şi în dezvoltarea capacităţilor de ordin aplicativ. capacitatea de argumentare. a competenţelor şi abilităţilor de care dispun. a) Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor În activitatea pe care o desfăşoară zilnic la clasă.  colecta şi organiza date obţinute. individual sau pe echipe. cunoştinţele asimilate. Este o metodă complementară de evaluare prin care se obţin informaţii cu privire la capacitatea elevului de a aplica în mod original. chimie. execuții de desen.  alege şi descrie metodele folosite. divergentă.

a. Prin intermediul său se pot evalua capacităţi precum:  capacitatea de a selecta din surse variate lucrările care conţin informaţii utile realizării proiectului (documentare) şi de a le valorifica în mod creator. În cazul în care. d) Calitatea materialului folosit în realizarea proiectului. priceperi.  priceperea de a opera generalizări. Ca metodă de evaluare cu puternice implicaţii în realizarea efectivă a învăţării. Evaluarea proiectului se face pe baza unor criterii ce vizează calitatea proiectului ca produs şi a unor criterii ce vizează calitatea procesului prin care s-a ajuns la produsul respectiv (activitatea depusă de elev). 2) colectarea. Tema proiectului este propusă iniţial de profesor. Este o metodă complexă de evaluare.  competenţa de a prezenta proiectul realizat. organizarea. de abordare a temei (empiric. corectitudinea concluziilor. relevanţa şi actualitatea acestora. o modalitate de evaluare cu puternice valenţe în direcţia stimulării motivaţiei învăţării. . calitatea documentării în problema respectivă. în ce măsură a înţeles sarcina. de cooperare în rezolvarea unor sarcini colective.  capacitatea de a gândi soluţii alternative şi de a o alege pe cea mai potrivită. modul de prelucrare şi valorificare a informaţiei obţinute din diverse surse bibliografice. experimentală. logic şi argumentat tema propusă. 4) efectuarea proiectului. b) Completitudinea proiectului se reflectă în felul în care au fost evidenţiate conexiunile şi perspectivele interdisciplinare ale temei. se poate realiza individual sau în grup. Implică abordarea completă a unei teme.  abilitatea de a utiliza corespunzător materialele.. mult mai amplă decît investigaţia. la nivelul particularităţilor de vârstă. e) Creativitatea vizează gradul de noutate pe care-l aduce proiectul în abordarea temei sau în soluţionarea problemei. fiind. datorită specificului disciplinei. f) Criteriile ce vizează activitatea elevului se referă la felul în care elevul s-a raportat la tema proiectului. rigoarea şi coerenţa demersului ştiinţific. partea experimentală este redusă sau nu se poate realiza. Criteriile ce vizează calitatea proiectului se referă la aspecte cum sunt: a) Validitatea proiectului vizează gradul în care acesta acoperă unitar şi coerent. logica şi argumentarea ideilor. competenţele şi abilităţile de ordin teoretic şi practic şi maniera în care acestea servesc conţinutului ştiinţific. abordarea interdisciplinară. bogăţia şi varietatea surselor de informare. punând în valoare aspectele relevante.interrelaţiile în interiorul grupului şi formează deprinderi de comunicare. abilităţi. De obicei cuprinde o parte teoretică şi o parte practică. argumentat). dar după ce elevii se deprind cu acest gen de activitate pot să-şi aleagă singuri temele.  priceperea de a identifica metodele de lucru adecvate îndeplinirii obiectivelor. 3) elaborarea de ipoteze privitoare la soluţia problemei. 5) prezentarea proiectului. recomandată mai ales în cadrul evaluării sumative. c) Elaborarea şi structura proiectului priveşte acurateţea. Realizarea unui proiect presupune parcurgerea mai multor etape: 1) identificarea problemei /temei.  abilitatea de a finaliza produsul. îmbracă forma referatului. factual sau analitic. semnificaţia datelor colectate ş. echipamentele. proiectul trebuie să fie axat pe o temă care să favorizeze transferul de cunoştinţe. consolidarea capacităţii operaţionale a cunoştinţelor şi abilităţilor sociale. deprinderi. instrumentele din dotare. în acelaşi timp. c) Proiectul. Proiectul permite identificarea şi evaluarea unor cunoştinţe şi capacităţi superioare ale elevilor. explicativ. prelucrarea şi evaluarea informaţiilor legate de temă.

 modalitatea de prezentare (dosar. Elevii îşi însuşesc informații şi îşi exersează o multitudine de abilități intelectuale: analiză. video etc. precum şi modul de prezentare a acestuia (claritate. teste de evaluare. concluziile la care a ajuns autorul.  construirea unei machete sau a unui mulaj. 6) prezentarea şi valorificarea acestuia. recomandate de profesor. 2) documentarea (selectarea surselor de informație. postere. sinteză. în vedere rezultatele. dischetă. alcătuirea unor colecții de roci.  mărimea portofoliului (limitele minime şi maxime de pagini. Portofoliul este întotdeauna personalizat şi particular! Portofoliul poate cuprinde: mostre din probele de evaluare (lucrări de control. răspunsuri la chestionare. stilul de lucru al elevilor. argumentare şi interpretare etc. de minerale. CD. capacitatea de creație. Etapele elaborării unui referat sînt: 1) delimitarea temei. cum ar fi o temă sau o problemă mai complexă dintr-o temă. . cvintete). Cerințe de elaborare a portofoliului:  tema propusă sau domeniul din care îşi pot alege subiectul.  elaborarea proiectelor de lecție etc.  construirea de insectare. ierbare. ancheta etc. 4) conceperea planului lucrării. probe practice etc. Produsul final poate fi:  elaborarea de referate sau articole.). casetă audio. convorbirea.organizatori grafici.). concluzii desprinse în urma vizitelor. d) Referatul Referatul este o posibilă probă de evaluare a gradului în care elevii şi-au însuşit un anumit segment al programei. fişe de autoevaluare. de asemenea.Se vor avea. capacitate de sinteză etc. fie pe baza unei investigaţii prealabile. Dimensiunea referatului variază în funcție de complexitatea temei abordate (7-8 pagini). numărul de produse).  alcătuirea mapelor cu material didactic. relevanţa proiectului (utilitate. mostre ale activității elevilor (eseuri. în acest din urmă caz. coerenţă. reflectă capacitatea de sistematizare şi ordonare a conținuturilor. parcurgerea materialelor. proiecte sau investigații individuale sau de grup. 5) redactarea referatului. comentariile profesorului asupra rezolvării temelor. referate etc. referatul sintetizând rezultatele investigaţiei. Referatul poate îmbrăca mai multe forme:  sinteză tematică din mai multe lucrări (referat sintetic)  analiza unei lucrări (referat analitic)  prezentarea unei investigații ştiințifice independente. teme pentru acasă.Permite urmărirea progreselor înregistrate de elevi în achiziția cunoştințelor pe parcursul unui program de instruire.conexiuni intra şi interdisciplinare). efectuate cu ajutorul unor metode specifice (observarea.El este întocmit fie pe baza unei bibliografii minimale. excursiilor. e) Portofoliul Este instrument complex de evaluare a rezultatelor elevului obținute pe durata unui program de studiu (semestru. 3) formularea titlului. prelucrarea informațiilor).). an şcolar sau chiar ciclu de învățământ).).

sunt mai elaborate. scrise. practice. psihiatru şi expert în problemele autoevaluării. din mai mulţi itemi. 2002). bibliografie. şi care ierarhizează. după prestaţia de moment sau cumulativă (I.  scopul final al testului este clasificarea subiectului examinat. un test de evaluare care „colectează” informaţii. 1995. concluzii. „produce” dovezi semnificative despre aspectele sau rezultatele luate în considerare. Interviu oral (sau personal) acesta este o conversaţie structurată. Cu cît instrumentele de măsurare: probe orale.” Ancheta este o cercetare sau o explorare îndreptată asupra unui fapt. a unui aspect sau a unei probleme anume. e) Autoevaluarea Este o metodă prin care se urmăreşte construirea imaginii de sine a elevului.  înregistrarea comportamentului declanşat la subiect este precisă şi obiectivă.Radu. în general pe o bază unu la unu. administrat. M. un chestionar. Cel mai pertinent instrument de evaluare este testul docimologic. Sunt însă situaţii când o probă de evaluare (un instrument) se compune dintr-un singur item (o singură întrebare.Holban. Instrumentul de evaluare este o probă. ci să includă în aprecieri.-E. sublinia că “Judecăţile de autoevaluare constituie un factor important în dezvoltarea psihologică a omului. prin raportarea la grupul de referinţă. interviuri.extemporale. solicitând informaţia direct de la elevi. Elementele definitorii ale testului docimologic sînt :  realizează măsurarea în condiţii foarte asemănătoare situaţiilor experimentale.corectat de către profesor). problemă etc. tipuri de produse (recenzii. să ofere informaţii pertinente cu privire la performanţele şcolare. iar rezultatele pot fi înregistrate sub formă de chestionar. chestionare etc. I. fie că sunt tradiţionale sau complementare. comentarii care să reflecte atît punctele forte ale activității elevului. cât şi aspectele care necesită îmbunătățiri. Ancheta se încheie de obicei cu un raport cu lungimea stabilită aproximativ.1999). de regulă. o grilă. lucrări de sinteză. cu atît informaţiile sunt mai concludente.ce asigura o obiectivitate mai mare in procesul de evaluare.  comportamentul înregistrat este evaluat statistic prin raportare la cel al unui grup determinat de indivizi. structura cerută: obiective.clasifică elevii după performanţele obţinute. motivația întocmirii. În evaluarea portofoliilor este util ca profesorul să nu se limiteze la acordarea unei note. Instrumente de evaluare Pentru ca metodele de evaluare. cuprins. îndeosebi atunci când răspunsul pe care trebuie să-l formuleze elevul este mai complex.). Instrumentul de evaluare se compune. Elevilor le este oferită posibilitatea de selecţie în ceea ce priveşte metodologia şi conţinutul. cerinţă. este necesară folosirea unor instrumente adecvate de evaluare.. elaborarea unor probe care să servească cel mai bine obiectivelor anterior precizate (proba = orice instrument de evaluare.). Testele docimologice sînt doar acele teste pedagogice care continuă şi prelungesc evaluarea pînă la acordarea efectivă a unui calificativ sau a unei note. Nathaniel Branden. referate. Este util în special atunci când sunt necesare dovezi ale abilităţilor de procesare sau ale învăţării prin experienţă. care astfel nu se mai reduce la judecăţile de evaluare emise de către profesor. teste etc. T. proiectat. .  ordonarea materialelor şi indicarea provenienței documentelor (Dulamă. copii după documente. Testul docimologic este o proba standardizată. 7. studii de caz.

priceperile. evaluarea calităţilor lui şi pentru interpretarea şi utilizarea rezultatelor Un test poate face parte din mai multe categorii. instrumentele de evaluare (extemporale.  indicaţiile privind administrarea şi corectarea testelor sînt atît de precise. corectarea. iniţiale – finalenivelul performanţelor este evaluat înaintea nivelul este măsurat la încheierea programului unui program de instruire. identitatea condiţiilor de aplicare şi identitatea criteriilor de apreciere (aceleaşi criterii). deprinderile şi ale elevului. În același timp. iar secvențele procedurale sunt foarte stricte. ciclu de învăţămînt obiective – subiective – presupun o notare obiectivă a elevilor au un grad inferior de fidelitate al notării. Pentru ca instrumentul de evaluare să fie valid autorul trebuie în . anterior formative – sumative – urmăresc periodic progresul şcolar şi oferă sînt administrate la sfîrşitul unei perioade feed-back-ul necesar profesorului. teze. de instruire standardizate – nestandardizate  itemii testelor au calităţi tehnice proiectate de profesor superioare. indiferent dacă anumite abilităţile referitoare la acel conţinut. conţinuturi au fost sau nu parcurse criteriale – normative – presupun aprecierea rezultatelor elevului în rezultatele elevului sînt evaluate în raport cu raport cu criteriile de performanţă stabilite cele ale unui grup de referinţă. testele docimologice prezintă o triplă identitate: identitatea de conţinut (acelaşi conţinut pentru toţi elevii ). lungi de instruire: trimestru. Ele permit standardizarea condiţiilor de examinare. să întrunească anumite “calităţi tehnice“.vizînd au în vedere aptitudinile generale şi specifice cunoştinţele. acurateţea cu care instrumentul/testul măsoară ce şi-a propus să măsoare.  normele prevăd criterii pe vîrste. De exemplu: un test de cunoştinţe poate fi în acelaşi timp normativ. obiectivitatea şi aplicabilitatea . fidelitatea. la nivel naţional sau regional. punctual şi obiectiv Pentru a realiza o evaluare relevantă şi eficace.  un ghid al testului este elaborat pentru administrarea. a modalităţilor de notare.an şcolar.  sînt oferite forme echivalente şi compatibile de teste. Principalele calităţi ale unui instrument de evaluare sunt: validitatea. teste) trebuie să îndeplinească anumite cerinţe.Testele docimologice se deosebesc de examene prin faptul ca ele presupun o muncă meticuloasă de pregătire. aducînd un spor de obiectivitate.  Validitatea este dată de precizia.încît procedeele sînt aceleaşi (standard) pentru diferiţi utilizatori. Tipuri de teste: de cunoştinţe de capacităţi măsoară un anumit conţinut deja parcurs.

dar vizează preponderent capacităţi de ordine productivă. 3) precizarea comportamentelor în care se exprimă analiza conţinuturilor esenţiale (reproducere. Sunt utilizaţi la majoritatea obiectelor de învăţământ.). 4) alcătuirea propriu zisă a probei. aceluiaşi grup de elevi. În teoria şi practica evaluării se întîlneşte o bogată gamă de itemi. În categoria itemilor obiectivi includem: 1) itemi cu alegere duală.  să testeze un singur element de conţinut. pe cât posibil sub forma unor propoziţii afirmative.  să fie formulaţi clar şi precis. fiind uşor de formulat. elemente strict necesare şi aflate în strînsă interdependenţă.: Suma numerelor 21 și 30 este egală cu 50 .a. Testele cu gradul cel mai ridicat de obiectivitate sunt cele standardizate. dar prezintă şi riscul ca elevul să aleagă răspunsul corect din întâmplare (există 50% şansa ca răspunsul să fie dat întâmplător /ghicit). asigură obiectivitate în apreciere şi notare. stabilirea baremelor de corectare O importanţă deosebită prezintă formularea itemilor. a cărei cunoaştere poate ajuta efectiv cadrul didactic în elaborarea instrumentelor de evaluare. corect /greşit.  Obiectivitatea reprezintă gradul de concordanţă între aprecierile făcute de evaluatori independenţi asupra răspunsurilor pentru fiecare dintre itemii testului. ITEMII OBIECTIVI solicită din partea elevului evaluat selectarea unui răspuns corect din două sau mai multe variante de răspuns. Subiectul este parte principală a propoziției – A) . 3) itemi cu alegere multiplă. verifică un număr mare de elemente de conţinut într-un timp relativ scurt.F. prin formularea itemilor în concordanţă cu obiectivele şi conţinuturile. să măsoare şi apoi să stabilească sarcinile de lucru care se dau spre rezolvare elevilor. aplicare.primul rând să stabilească ce îşi propune să evalueze. aplicarea cunoştinţelor în contexte diferite).  Aplicabilitatea desemnează calitatea testului de a fi administrat şi interpretat cu uşurinţă. care nu admit decât unul din cele două răspunsuri oferite. 2) itemi de asociere /de tip pereche. pot acoperi un volum mare de informaţii. într-un limbaj adecvat vârstei. asigură obiectivitate în apreciere. b) itemi semiobiectivi c) itemi subiectivi. 2) analiza conţinutului ce urmează a fi evaluat pentru a stabili elementele esenţiale. Itemii cu alegere duală impun alegerea răspunsului corect din două variante propuse. Elaborarea de către profesor a unui instrument de evaluare este o activitate deosebit de complexă ce presupune parcurgerea mai multor etape: 1) precizarea obiectivelor şi a conţinuturilor ce urmează a fi verificate. În formularea itemilor cu alegere duală se cere respectarea unor cerinţe:  trebuie să vizeze fapte. punctajul acordîndu-se integral în cazul răspunsului corect. evaluează în special cunoştinţele factuale. probleme dihotomice. sunt adecvaţi pentru măsurarea unor obiective diverse de evaluare (cunoaşterea unor informaţii factuale. (Ex. de tipul: adevărat /fals. da /nu. Pot fi utilizaţi la toate disciplinele. formatul acesteia şi răspunsul aşteptat. Prin item înţelegînd întrebarea. capacitate dea efectua operaţii logice ş. situaţii.  Fidelitatea reprezintă acea calitate a unui test de a produce rezultate constante (sau foarte apropiate) în urma aplicării sale repetate în condiţii identice. Tipuri de itemi: a) itemi obiectivi.

pot evalua abilităţi şi obiective diverse. iar prin răspunsurile foarte scurte pe care le solicită. capacităţi.. (Ex. capacitatea de rezolvare de probleme. evaluare). pînă la evaluarea unor contexte familiare sau noi. iar cele din a doua coloană răspunsurile. 2) itemii de completare. de fapt.veselie) Itemi de completare reprezintă o variantă a itemilor cu răspuns scurt.a. sinteză. capacităţi de bază elementare). O condiţie importantă ce trebuie respectată în formularea lor este ca toate răspunsurile oferite să fie plauzibile. cât şi al formei. evenimente. expresii ale unor legi ş. astfel încît aceasta să devină adevărată. Pentru a preveni o astfel de situaţie se poate introduce cerinţa de a modifica varianta falsă. gradarea complexităţii şi dificultăţii sarcinii. Sunt alcătuiţi din două categorii de informaţii distribuite pe două coloane. Menţionăm că aceşti itemi. prin răspunsul scurt pe care-l solicită nu stimulează dezvoltarea unor capacităţi superioare. cangurul ) Itemi de tip pereche /de asociere.: Cel mai lung râu din Moldova este …………………) Itemii de completare nu sunt adecvaţi pentru evaluarea capacităţilor intelectuale superioare (analiză. leul C. Din categoria itemilor semiobiectivi fac parte: 1) itemii cu răspuns scurt. (Ex.rezultate. Acesta de regulă este un răspuns scurt care permite evaluarea unui număr mare de concepte. dacă sunt folosiţi în exces şi exclusiv. ursul B. ITEMI SEMIOBIECTIVI solicită din partea elevului să elaboreze efectiv răspunsul.Mediile de viață ale plantelorʺ se formulează întrebări Numiți mediile de viață ale plantelor. date. Itemii cu răspuns scurt solicită elevii să formuleze un răspuns scurt din punct de vedere al conţinutului. Informaţiile din prima coloană reprezintă premisele. Solicită elevii să formuleze un răspuns care să completeze o afirmaţie incompletă sau un enunţ lacunar pentru a-i conferi valoare de adevăr. nume.) Observăm că întrebările structurate permit testarea unei varietăţi de cunoştinţe. crearea condiţiilor ca . un caz particular de itemi cu alegere multiplă.Itemi cu alegere multiplă solicită elevul să aleagă răspunsul corect din mai multe variante de răspuns oferite.: Care dintre animalele enumerate trăiește în savană? A.: la tema . Conţin premise pentru formularea unor răspunsuri întâmplătoare. Ca şi itemii cu alegere duală pot fi utilizaţi la toate obiectele de învăţământ. competenţe. de la simpla recunoaştere a unor informaţii factuale. 3) întrebările structurate. Reprezintă. altfel se reduce numărul de alternative şi creşte posibilitatea de a stabili răspunsul corect la întâmplare. pot chiar frîna dezvoltarea acestora. (Ex. Este indicat ca numărul de răspunsuri şi premise să fie diferit şi să li se precizeze elevilor dacă un răspuns poate fi ales o dată sau de mai multe ori. Enumerați condițiile de viață ale plantelor din mediul terestru. Se utilizează în mod deosebit pentru a evalua în ce măsură elevii pot identifica relaţiile corecte dintre diferitele informaţii: fapte. fără cunoaşterea soluţiei corecte. abilităţi. pentru fiecare răspuns corect acordîndu-se punctajul integral. (Ex. Principalul lor dezavantaj este că evaluează acele rezultate ale învăţăturii situate în zona inferioară a domeniului cognitiv(cunoştinţe. sarcina elevului fiind aceea de a le asocia corect.: Care este sinonimul cuvîntului bucurie?.: Suma numerelor 4 și 7 28 Cîtul numerelor 42 și 6 7 Produsul numerelor 7 și 4 11 ) Caracteristica esenţială a itemilor obiectivi este: obiectivitatea ridicată în evaluarea rezultatelor învăţării. priceperi. întinderii. priceperi. (Ex. nu presupun o schemă de notare detaliată.

Eseul este un tip de item în care persoana evaluată trebuie să elaboreze un răspuns liber. fie holistic (global). elaborat. argumentare. Solicită un timp mai mare pentru rezolvare. capacităţi.distingem: 1) eseul structurat. dar şi elevat).  înţelegerea problemei.  concomitent cu formularea întrebării să se elaboreze şi schema de evaluare. demonstraţii “cu teză”. ţinându-se cont de rolul şi sarcinile concrete rezolvate de fiecare membru al echipei.  stabilirea strategiei rezolutive. exprimare. de regulă. inedită.  documentarea în vederea identificării informaţiilor necesare în rezolvarea problemei. . Evaluează obiective de maximă complexitate (abilitatea de a actualiza. 3) eseul liber Rezolvarea de situaţii problemă îl pune pe elev într-o situaţie nouă. Prin intermediul lor se evaluează rezultatele complexe ale învăţării. 2) eseul structurat. prin formularea unei judecăţi de ansamblu asupra răspunsului în conformitate cu anumite criterii de evaluare sau descriptori de performanţă. deşi testează capacităţi superioare greu de evaluat prin alte tipuri de itemi. Se utilizează frecvent în evaluarea la ştiinţele socio-umane (compuneri. rezolvarea de probleme implică o anumită subiectivitate în evaluare. În categoria itemilor subiectivi se înscriu: 1) rezolvarea de situaţii . descrieri etc. răspunsuri deschise. dar posibil de formulat într-un timp relativ scurt. de a utiliza un limbaj nu numai corect.).  subîntrebările trebuie să fie în concordanţă cu materialele pe marginea cărora sunt formulate. Corectarea şi notarea lor prezintă un grad mai redus de obiectivitate. Dacă activitatea a fost organizată în echipă. care să se conformeze unor cerinţe. 2) eseul semistructurat.  prezentarea clară a obiectivelor evaluate.  răspunsurile la o sub întrebare să nu fie condiţionate de corectitudinea răspunsurilor anterioare. Deşi are o mare valoare formativă. sinteză. dar şi să discrimineze performanţele la vîrf.  formularea şi testarea ipotezelor. se poate realiza fie analitic (acordarea unui număr de puncte pentru diferite elemente ale răspunsului aşteptat). dezvoltat. mai ales în cazul problemelor care solicită rezolvarea în termeni de optim sau dezirabil. ITEMII SUBIECTIVI (CU RĂSPUNS DESCHIS) se mai numesc şi itemi cu răspuns construit. Eseurile acoperă o gamă largă de obiective.  subîntrebările să solicite. În funcţie de gradul de detaliere a cerinţelor ce trebuie respectate în formularea răspunsului. dar o arie relativ mică de conţinuturi. de a interpreta informaţiile şi a exprima un punct de vedere personal. 3) eseul liber. reorganiza cunoştinţele într-un mod original.problemă.evaluarea să ofere şansele unor răspunsuri corecte pentru toţi elevii. notarea trebuie individualizată. În elaborarea întrebărilor structurate trebuie respectate cîteva cerinţe:  întrebările să fie ordonate în ordinea dificultăţii răspunsurilor solicitate.  prezentarea şi interpretarea rezultatelor. dar şi pentru corectare şi apreciere. personal. pentru care nu are o soluţie predeterminată. competenţe care apar ca efecte cumulate în timp (analiză. Etape :  prezentarea problemei. organizare a unui discurs).

Întrebările sînt itemi de evaluare/ examinare orală. fie de verificare a lecţiei anterioare sau a temei pentru acasă. Cu ajutorul chestionarului se pot obţine informaţii despre opţiunile elevilor şi atitudinea lor faţă de disciplină sau faţă de anumite probleme cuprinse în programă şi manual. fie de trecere la predarea noilor conţinuturi. prin intermediul chestionarului. CHESTIONARUL. . asigură o apreciere mult mai riguroasă decât chestionarul). dezvoltări etc. se pot obţine şi informaţii referitoare la pregătirea elevilor (chestionarea putându-se face atât oral. poate fi folosit şi ca instrument de evaluare. mai ales atunci când profesorul doreşte să obţină informaţii despre felul în care elevii percep disciplina predată sau stilul lui de predare şi de evaluare. pentru a folosi un concept consacrat în teoria şi practica pedagogică. fiind bazate o mare varietate de itemi. în practică. precum şi ca metodă de cercetare psihopedagogică.. de fapt. Exerciţiul practic. folosit pe scară largă în anchetele de teren de către sociologi. de cele mai multe ori. fişa de evaluare se foloseşte. Evaluarea ar putea fi bazată pe rezultatul final al activităţii (produsul) sau pe efectuarea activităţii (procesul) sau pe o combinaţie a acestor două. completări. pe baza căruia el poate face precizări şi completări. Răspunsurile acestora sînt. el poate face nu doar aprecieri privind gradul de însuşire a unor cunoştinţe. Fişa de evaluare mai poate fi folosită şi pentru înregistrarea rezultatelor observării sistematice a comportamentului şi activităţii elevilor. pe această cale. fie de consolidare. noi exemplificări etc. Întrebările. reprezintă. pentru obţinerea feedback-ului de către profesor. cadrul didactic foloseşte adesea întrebările. de exemplu.. cu toate că. Nu este însă mai puţin adevărat că. Tehnica. putem obţine informaţii şi despre nivelul lor de motivaţie la o anumită disciplină. este aceea a formulării răspunsurilor orale. de către elevi. orale. cât şi în scris). în clasă. de asemenea. sunt preferate alte metode şi instrumente ce permit obţinerea unor informaţii mai relevante (testul. itemi de evaluare orală. în această situaţie evaluarea având un rol sumativ. de regulă după predarea de către profesor a unei secvenţe de conţinut şi învăţarea acesteia. Pe baza răspunsurilor primite de la elevi. În aceste condiţii. dintr-o temă sau dintr-un capitol. de transfer etc. care să conducă la o mai bună cunoaştere a unei anumite părţi din materia parcursă.FIŞA DE EVALUARE este un formular de dimensiunea unei coli de hârtie A4 sau A5 (în funcţie de numărul şi complexitatea sarcinilor de îndeplinit). În contextul evaluărilor şcolare curente. Cînd doreşte însă o informare operativă cu privire la stăpânirea de către elevi a unor probleme esenţiale. ceea ce înseamnă că. în asemenea împrejurări. mai ales. pe care le adresează oral elevilor. ci şi precizări. profesorul poate recurge la chestionar. pe care sunt formulate diverse exerciţii şi probleme ce urmează a fi rezolvate de elevi în timpul lecţiei. Un exerciţiu practic cere elevilor să afişeze o serie de abilităţi practice. în legătură cu conţinutul predat. dintr-o lecţie.

scribd. 8. În concluzie.ro/materiale-didactice/13007_metode-si-instrumente-de-evaluare-aperformantelor-scolare-in-invatamantul-primar http://dppd.a. Instrumentul se compune din itemi care solicită tehnici de declanşare/prezentare/redactare a răspunsurilor. Bibliografie: http://www.scribd. proiectul.ro/materiale/81285_referat-metode-alternative-de-evaluare http://www.com/doc/6752230/Dan-Potolea-Marin-Manolescu-Teoria-Si-Practica-EvaluariiEducation-Ale .didactic. investigația și probele practice(lucrări de laborator.didactic.ulbsibiu. tehnicile de evaluare şi instrumentele de evaluare.pdf http://www.ro/ro/cadre_didactice/adriana_nicu/cursuri/Pedagogie%202_curs_7_%20Teoria%2 0evaluarii. portofoliul.com/doc/40423116/6/FORME-DE-EVALUARE http://www.). trebuie să remarcăm legătura indisolubilă dintre itemii de evaluare. lucrări de control ș.Drept instrumente de evaluare servesc referatul .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful