Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat B.P.Hașdeu din Cahul Facultatea Filologie și Istorie

Referat
TEMA: Forme, metode și instrumente de evaluare

A îndeplinit: studenta anului I gr.PÎP-1102 Lucaș Cornelia Coordonator: lector universitar Iuzu Iulianna

Cahul 2012

Notarea și sisteme de notare a) Definirea notării b) Sisteme de notare 6. Instrumente de evaluare 8.Cuprins 1. 4. 3. 2. Metode de evaluare a) Clasificarea metodelor de evaluare b) Metode tradiționale de evaluare c) Metode complementare de evaluare 7. Bibliografie . Definirea educației Operațiile evaluării didactice Funcțiile evaluării didactice Formele evaluării didactice a) b) c) d) Criterii de clasificare a evaluării didactice Evaluarea inițială Evaluarea continuă/formativă Evaluarea finală 5.

Constantin Cucoş în lucrarea „Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice”: „Evaluarea şcolară este procesul prin care se delimitează. se obţin şi se furnizează informaţii utile. în funcţie de rezultatele obţinute. ca activitate în sine. Operațiile evaluării didactice Evaluarea. ce evaluăm?. după părerea unor specialişti. caracterizare. a unor criterii unitare .  Aprecierea acestor rezultate pe baza raportării lor la un sistem de valori. de gradul de pregătire docimologică a acestuia. teste etc. avînd.” Evaluarea este un însoţitor aproape permanent al procesului de predare-învăţare. Funcțiile evaluării didactice Evaluarea îndeplineşte funcții sociale şi pedagogice: . Obiectul măsurării trebuie definit în mod clar prin comportamente sau caracteristici observabile. 3. (bareme de corectare şi notare. 2.). cine evaluează?. etc.demers evaluativ cantitativ. însuşiri). când evaluăm?.  Formularea concluziilor și adoptarea deciziilor educaționale adecvate în urma interpretării rezultatelor obținute. iată definiţia evaluării dată de prof. recomandare şi vizează măsuri de îmbunătățire a activității în etapele următoare. hotărâre. Exactitatea măsurării este în funcție de:  calitatea instrumentelor utilizate (probe. precum: de ce evaluăm?. calificative) unor elemente care constituie obiectul măsurării (subiecți. pe cine evaluăm?. cuprinde trei etape principale:  Măsurarea . litere. Prin intermediul evaluării. ar trebui să răspundă la o serie de întrebări. O definiţie completă a procesului de evaluare. descriptori de performanţă. o pondere de circa 40% în cadrul procesului educaţional. emiţându-se o judecată de valoare.).  gradul de adecvare a acestora în raport cu specificul fenomenelor măsurate.1. Scopul evaluării este perfecţionarea procesului educaţional. dr. Calitatea aprecierii este dependentă în mare măsură de experiența şi trăsăturile personalității evaluatorului. Decizia prelungeşte actul aprecierii într-o notă. Colaborînd părerile mai multor specialişti. cui foloseşte evaluarea? etc. permiţînd luarea unor decizii ulterioare. care constă în atribuirea de simboluri (cifre. Actul evaluării presupune două momente relativ distincte: măsurarea şi aprecierea rezultatelor şcolare.  capacitatea evaluatorului de a exprima cu ajutorul numerelor ceea ce este caracteristic  fenomenelor vizate. se determină măsura în care au fost atinse obiectivele stabilite. caracteristici. cum evaluăm?. Definirea evaluării Evaluarea este o componentă importantă a procesului educaţional.

2. abilităţi.1.  după sistemul de referință privind emiterea judecăților de valoare asupra rezultatelor evaluate:  evaluarea criterială. Funcțiile evaluării (după Chiş. în special a celor dintre profesor şi elev.  după criteriul obiectivității în notare:  evaluare obiectivă şi subiectivă. Organizarea în funcție de performanțele elevilor. de a afla dacă întreaga clasă se . identificarea cauzelor. Interpretarea rezultatelor în termenii capacităților proprii şi optimizarea autoevaluării. care măsoară performanţele individuale ale elevului la un obiectiv specific educaţional. Diagnostică Diagnostică Motivațională 4.  evaluarea normativă. Formele evaluării didactice a) Criterii de clasificare a evaluării didactice Există mai multe criterii de clasificare a formelor evaluării:  după cantitatea de informație verificată:  evaluare parțială prin care se verifică secvenţial un volum redus de cunoştinţe şi achiziţii comportamentale.  evaluare globală. Cunoscând performanțele elevilor putem aprecia dacă activitățile proiectate şi-au atins scopul. Din punct de vedere pedagogic evaluarea oferă informații referitoare la relațiile dintre componentele interne ale procesului educațional. care compară performanţele unui elev cu ale altora și permite de a determina poziţia relativă a elevului în clasă. Evidențierea şi interpretarea lacunelor existente în pregătirea elevilor. Stimularea sau diminuarea efortului în funcție de dinamica rezultatelor. când se verifică un volum mai mare de cunoştinţe. Analiza rezultatelor şcolare oferă societății posibilitatea să se pronunțe asupra învățămîntului ca subsistem. V. priceperi. dozarea efortului.) Funcțiile evaluării Constatativă Pentru profesor Indicator de bază al gradului de optimizare a predării şi învățării. să confirme sau să infirme acumularea de către cei instruiți a cunoştințelor şi abilităților necesare unei activități social-utile. Pentru elev Aprecierea nivelului de pregătire atins şi raportarea rezultatelor la cerințele profesorului. Evaluarea şanselor şi optimizarea stilului de muncă. deprinderi. reconsiderarea strategiilor didactice. Anticiparea progresiei elevilor.

care reprezintă premise fundamentale pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru noul program de instruire. generează relaţii de cooperare între profesor şi elevi. Aprecierea rezultatelor se face prin raportare la obiectivele operaţionale. la începutul unui an şcolar. gradul de stăpînire şi aprofundare a acestora. Permite cunoaşterea efectelor instruirii după fiecare secvenţă. ajutînd elevul şi profesorul să-şi adapteze activitatea viitoare la condiţiile concrete ale instruirii. feed-back-ul obţinut este operativ.  continuă / formativă care se realizează pe tot parcursul procesului instructiveducativ. potenţialul cu care urmează a se integra în activitatea viitoare. precum şi o funcţie predictivă. pentru reuşita viitoarei activităţi didactice. b) Evaluarea inițială Evaluarea inițială se realizează la începutul unui program de instruire cu scopul de a stabili nivelul de pregătire al elevilor. mai util şi eficient.  finală (sumativă.  după agenții evaluării:  evaluarea internă efectuată de aceeaşi persoană /instituţie care realizează efectiv şi activitatea de instruire(de exemplu profesorul clasei).  evaluarea externă realizată de o persoană sau instituţie diferită de cea care a asigurat realizarea efectivă a procesului de învăţământ . nivelul dezvoltării competenţelor şi abilităţilor.  după momentul în care se realizează se pot distinge trei forme de evaluare:  inițială care se face la începutul unui program de instruire. cultivă motivaţia învăţării. În acest fel se constituie într-un mijloc eficient de prevenire a rămînerilor în urmă la învăţătură şi a eşecului şcolar. Evaluarea iniţială se poate realiza prin examinări orale. înlătură stările de nelinişte şi stres întâlnite la elevi în cazul evaluării sumative. de . Prezintă avantajul că stimulează sistematic elevii pentru activitatea de învăţare. c) Evaluarea continuă/formativă Evaluarea continuă/formativă însoţeşte întregul parcurs didactic secvenţă cu secvenţă. identificarea eventualelor neajunsuri şi astfel creează posibilitatea de a se adopta prompt măsuri de ameliorare a activităţii de învăţare. probe scrise sau practice. Evaluarea continuă/formativă se realizează. efectuată de subiectul însuşi asupra propriului progres. previne acumularea de goluri în pregătire. contribuind la “învăţarea deplină”. de bilanț) ce se realizează la încheierea unei etape mai lungi de instruire. Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui ciclu de învăţământ. dezvoltă capacitatea de autoevaluare. Îndeplineşte funcţia de diagnosticare (evidenţiază dacă elevii stăpînesc cunoştinţele şi abilităţile necesare parcurgerii noului program). Datele obţinute prin evaluarea iniţială sunt valorificate în elaborarea noului program din perspectiva adecvării acestuia la posibilităţile reale ele elevilor. permiţînd verificarea sistematică a tuturor elevilor din tot conţinutul esenţial al instruirii. dar şi în condiţiile în care educatorul preia spre instruire şi educare un colectiv de elevi al cărui potenţial nu-l cunoaşte.înscrie în limitele unei norme stabilite la nivelul unităţiide învăţămînt sau la nivelul ţării. oferind informaţii cu privire la condiţiile în care elevii vor putea rezolva sarcinile de învăţare ale noului program. Prin evaluarea iniţială se identifică volumul de cunoştinţe de care dispun elevii.  autoevaluare.

Poate genera în rândul elevilor atitudini de nelinişte şi stres şi. de regulă. rezultatele obținute de elevi. ciclu de învăţămînt). Oferă informaţii utile asupra nivelului de performanţă atins de elevi în raport cu obiectivele de instruire propuse. Prin intermediul ei se realizează verificarea prin sondaj a conţinuturilor învăţării. Notarea este un act de ataşare a unei etichete. a unui semn. Notarea este asociată cu validitatea şi cu fidelitatea:  notarea este validă. 5. valabilă atunci când exprimă în modul cel mai just obiectul pe care îl măsoară (se referă. va conduce la o apreciere identică. la încheierea unei perioade mai lungi de instruire (încheierea unui semestru. consumă o parte considerabilă din timpul alocat instruirii. se urmăreşte în ce măsură elevii au capacitatea de a opera cu cunoştinţele de bază însuşite. repetată. de exemplu. scoruri etalonate. Notarea se realizează: 1) prin raportarea la cerințele programei (criteriile de apreciere vor fi raportate la standarde unice). capitole. la un anumit rezultat al învățării. acestea resimţindu-se după o perioadă mai îndelungată. 2000). 2) prin raportare la grup (la ceilalți membri ai clasei şi la nivelul de exigențe stabilit pentru aceştia). cât şi la evaluatori diferiți. atunci când. corectă. specifice domeniului educației în diferite forme exprimate prin cifre. insistîndu-se pe elementele fundamentale. d) Evaluarea finală/sumativă Evaluarea finală/sumativă se realizează.regulă. în plus. Exercită în principal funcţia de constatare a rezultatelor. de clasificare a elevilor. Nota este un indice care corespunde unei anumite realizări a randamentului şcolar. 3) notarea individualizată (raportarea rezultatelor obținute de elevi la rezultatele anterioare ale acestora). Aceasta diferă după specificul disciplinei evaluate: . norme (De Landsheere. atât la acelaşi evaluator în momente diferite. şi nu la alte comportamente ale elevului la ora de matematică). pe sisteme de lecţii.  notarea este fidelă. actul de decizie asumat de cadrul didactic față de performanțele. la achizițiile cunoştințelor şi deprinderilor de matematică. în acelaşi timp. Prin această formă de evaluare rezultatele se apreciază prin raportare la obiectivele generale urmărite prin predarea disciplinei de învăţământ. care reprezintă unităţi logice de structurare a conţinuturilor învăţării. simboluri. de obicei. calificative. pentru următoarele serii de elevi. Pentru că nu însoţeşte procesul de învăţământ secvenţă cu secvenţă are efecte reduse asupra activităţii instructiv-educative. an şcolar. teme. şi şi-au format abilităţile vizate pe parcursul derulării programului de instruire. apud Cristea. Nota şcolară traduce evaluarea unei performanțe sau a unei conduite. Notarea și sisteme de notare a) Definirea notării Notarea reprezintă o componentă a evaluării. Ea se poate organiza şi după unele lecţii al căror conţinut reprezintă „cheia înţelegerii” întregului capitol.

în funcţie de concluziile desprinse. „E” . atitudini. Teoria şi practica pedagogică acreditează o gamă largă de metode de evaluare. profesorul pe cea de predare iar directorul strategia managerială. „F” .” Ioan Cerghit 6. „Bine”. „Cum laudae”). „B”. toate acestea avînd însă un caracter anticipativ.„nesatisfăcător” (notele „A”. b) metode complementare de evaluare. potrivit funcţiilor managementului modern. utilizat în Anglia şi S.). Conceptul de strategie de evaluare reflectă tendinţa de extindere a acţiunilor evaluative: de la verificările tradiţionale la evaluarea proceselor şi condiţiilor de desfăşurare a activităţii didactice. sub ce formă.„bine”. în final. Strategia de evaluare denotă modul de integrare a acţiunii de evaluare (realizabilă prin operaţiile de măsurare-apreciere-decizie) în structura de funcţionare a activităţii didactice/ educative. a situaţiilor de instruire/învăţare. forma. „Insuficient”). prin compartimentarea cuantumului de cunoştințe. de cooperare în cadrul organizaţiei sau cu alte organizaţii etc.„mediu”. probleme de planificare şi organizare a muncii. „D” . proces la un anumit moment. discipline exacte – notarea se face după bareme. deci un pronunţat spirit de previziune. cu diplomă de merit etc. „C” . .„excelent”. „B” . verificate prin detalierea unor câmpuri de probleme ce urmează a fi apreciate (fondul.U. cu bile colorate. cum valorifici informaţiile obţinute etc. cu bătaie lungă. Aşadar.. Acestea se pot grupa în două mari categorii: a) metode tradiționale de evaluare .  discipline umaniste – notarea se face analitic. Strategia vizează asigurarea şi pregătirea resurselor umane şi materiale. În sens larg. 1-13 în Danemarca etc. 1-20 în Franța. educaţională etc. cu scale diferite: 1-10 în România. Desigur. din perspectiva informaţiilor pe care la culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să măsurăm în raport cu o anumită normă la care ne raportăm” (Etienne Brunswic). asociind literelor anumite calificative: „A” . originalitatea etc.. „ Strategiile schiţează evantaiul modalităţilor practice de atingere a ţintei prevăzute şi au valoarea unor instrumente de lucru.. prin strategie se înţelege ansamblul de acţiuni întreprinse într-o organizaţie (militară. a stabili o strategie de evaluare în învăţământ echivalează cu a fixa când evaluezi. „C” şi „D” sunt note de trecere). elevul îşi va modifica strategia de învăţare. deprinderi.„slab”. 4) sistemul prin calificative („Foarte bine”. 3) sistemul binar (admis sau respins). b) Sisteme de notare Modalități convenționale de apreciere a rezultatelor învățării. deosebit de variate în practica şcolară: 1) sistem de notare numeric. „Suficient”. cu ce metode şi mijloace. economică. prin acordarea unui punctaj fix pentru fiecare secvență îndeplinită (standardizată). cu aprecieri formulate în limba latină („Magna cum laudae”.„satisfăcător”. 2) sistem literal.A.) pentru atingerea obiectivelor stabilite pe termen lung sau mediu. Metode de evaluare a) Clasificarea metodelor de evaluare Evaluarea ne permite să ne pronunţăm “asupra stării unui fapt.

b) Metode tradiționale de evaluare Metodele tradiționale de evaluare au primit această denumire datorită consacrării lor în timp şi utilizării lor frecvente în practica didactică. Există situaţii în care se impune identificarea abilităţii elevilor de a executa acţiuni necesare pentru rezolvarea unei probleme specifice. concizie etc. limite  necesită mult timp (metode cronofage). în alte situaţii se urmăreşte obţinerea unor informaţii generale despre performanţe în contextul dezvoltării preconizate şi al devierilor posibile. utilizarea corectă a termenilor.  specificul disciplinei etc.Evaluarea este realizată întotdeauna cu un anumit scop. Conversaţia poate fi individuală.  oferă posibilitatea de a alterna tipul întrebărilor şi gradul lor de dificultate în funcție de  claritatea răspunsurilor.  diversificarea întrebărilor. starea de moment a examinatorului sau a elevului etc. coerență. Se recomandă a fi utilizate mai ales în cazul disciplinelor care au ca obiectiv formarea unor capacităţi şi abilităţi dificil de surprins prin intermediul altor metode de evaluare (de exemplu. Se realizează printr-o conversaţie între profesori şi elevi.  dezvoltă capacitatea de exprimare orală a elevilor. astfel că eventualele erori sau neînțelegeri ale elevilor pot fi  clarificate şi corectate imediat.de a determina nivelul achiziţiilor elevului în raport cu un obiectiv fixat. .  acordarea timpului de aşteptare între întrebare şi răspuns. în unele cazuri apare necesitatea de a compara performanţele elevilor.  un comportament nonverbal de susținere şi încurajare a elevilor etc.  oferă un feed-back rapid. în altele .  evaluarea poate fi influențată de diferite circumstanțe. capacitatea de comunicare verbală) avantaje  permit comunicarea directă profesor-elevi.  tactul profesorului în a adresa întrebări ajutătoare atunci când situația impune acest lucru. Evaluarea răspunsurilor are în vedere criterii legate de conținut (corectitudinea şi complexitatea informației. Diversitatea situaţiilor educative. prin care se urmăreşte a se obţine informaţii cu privire la volumul(cantitatea) şi calitatea instrucţiei.). În categoria metodelor tradiţionale sînt incluse: a) probele orale. Opțiunea pentru probele orale se bazează pe:  obiectivul evaluării  numărul de elevi  timpul disponibil. b) probele scrise. ca de exemplu: gradul diferit de dificultate al întrebărilor de la un elev la altul. frontală sau combinată. calitatea exemplelor şi argumentelor etc. c) probele practice. Eficiența probelor orale depinde de:  claritatea şi logica întrebărilor adresate de profesor. precum şi spectrul larg de obiective presupun aplicarea unor variate strategii de evaluare.) şi de modul de prezentare a acestuia (claritate. a) Probele orale chestionarea/examinarea orală) reprezintă metoda de evaluare cel mai frecvent folosită.

fără intervenția profesorului. originale. deoarece rezultatele sunt raportate la criterii unice  de evaluare. sistematiza materia asimilată în alte structuri decît cele folosite în predare şi să abordeze anumite cunoştinţe din perspective noi. examene etc. Lucrările de control la sfârşitul unui capitol se aplică în cadrul evaluării formative.b) Probele scrise sînt o modalitate de a elabora şi de a exprima idei în scris. fără ambiguități sau cu intenția de a-i induce în eroare pe elevi. formarea la elevi a obişnuinţei de a învăţa sistematic.  obiectivitate mai mare a evaluării. avantaje  într-un timp relativ scurt se evaluează un număr mare de elevi. Se recomandă ca în cazul tezelor să se formuleze subiecte de sinteză care să permită să se verifice posibilităţile elevilor de a prelucra. Lucrările scrise de control curent (extemporale) se administrează la lecţia curentă. limite  oferă un feed-back mai slab deoarece momentul în care se corectează erorile este  întârziat în timp. ortografie.  în formularea subiectelor să se aibă în vedere nu doar reproducerea informațiilor. ci şi evaluarea capacității elevilor de a opera cu acestea. Evaluarea cu ajutorul probelor scrise impune cîteva cerințe:  subiectele formulate să se regăsească în tematica recomandată de programă şi manual. Criteriile de apreciere a probelor scrise vizează: conținutul lucrării. prin lecţii de recapitulare şi sistematizare şi evaluează un volum mai mare de cunoştinţe. Aprecierea în cadrul acestor probe are un grad ridicat de obiectivitate şi este uşurată de faptul că se finalizează într-o serie de produse ce pot fi analizate prin raportare la criterii obiective precise. c) Probele practice se folosesc pentru a evalua capacitatea elevilor de a aplica anumite cunoştinţe teoretice în rezolvarea unor probleme practice. gradul de stăpînire a unor priceperi şi deprinderi. organiza. durează 10-15 minute şi cuprind un număr redus de întrebări. prezentare grafică) şi factorul personal (originalitate. Folosite în combinaţii optime cu probele de verificare orală şi practică pot conduce la creşterea eficienţei actului evaluativ. ocupă un rol de prim rang în verificarea nivelului de pregătire al elevilor.  diminuează stările de stres şi îi avantajează pe elevii timizi care se exprimă defectuos în  cazul unei evaluări orale. de regulă..acoperirea necesarului de note.  sarcinile de lucru să fie formulate clar. forma acesteia (stil. dacă este posibil. Urmăresc triplu scop: verificarea modului în care elevii şi-au însuşit lecţia de zi. lucrările semestriale (teze). concretizate în lucrări de control curente. Reprezintă şi o modalitate importantă de dezvoltare a unor competenţe generale şi specifice. permit identificarea aptitudinilor şi talentelor elevilor. Lucrările scrise semestriale (teze) se pregătesc. teste.  să se facă cunoscute elevilor baremele de corectare şi notare. impact). evaluează deprinderi şi priceperi formate în contextul diferitelor discipline de studiu.  nu este posibilă orientarea elevilor prin întrebări ajutătoare către un răspuns  corect. Se aplică în special atunci când se urmăreşte evaluarea conţinutului experimental şi practic al instruirii. Oferă informaţii privind calitatea demersului didactic şi efectele sale exprimate în nivelul de pregătire al elevilor. Verifică în ce măsură obiectivele capitolului (obiectivele de referinţă) au fost îndeplinite şi elevii şi-au însuşit conţinuturile esenţiale. Reţinem că probele scrise datorită numeroaselor avantaje pe care le prezintă câştigă tot mai mult teren în practica evaluării. dar oferă şi informaţii cu privire la însuşirea conţinutului conceptual. aplicative. Exemple: probele .  uneori răspunsurile nu redau nivelul real de pregătire al elevului (se poate copia).

 colecta şi organiza date obţinute. creativ. Are o contribuţie deosebită nu numai pentru evaluarea propriu zisă. interpretările muzicale. abilităţi de a opera cu respectivele cunoştinţe. profesorul obţine prin intermediul acestei metode informaţii relevante asupra performanţelor elevilor din perspectiva capacităţii lor de acţiune şi reacţionare. b) Investigaţia. deprinderi. a competenţelor şi abilităţilor de care dispun. utile actului evaluativ.  precizarea clară a sarcinilor. lucrări practice de laborator (fizică. execuții de desen. b) investigaţia c) proiectul d) referatul e) portofoliul f) autoevaluarea. în situaţii noi şi variate. În cazul în care investigaţia se desfăşoară pe echipe/în grup stimulează . capacitatea de argumentare. Este o metodă complementară de evaluare prin care se obţin informaţii cu privire la capacitatea elevului de a aplica în mod original. Pentru ca metoda să conducă la obţinerea unor informaţii cu adevărat relevante. susținerea lecțiilor în practica pedagogică etc. Permite cunoaşterea unor performanţe mai greu cuantificabile. dar foarte importante pentru aprecierea randamentului şcolar. cunoştinţele asimilate.susținute la educație fizică.  prezintă rezultatele/concluziile la care a ajuns. biologie) şi din ateliere (discipline tehnice). chimie. conduită morală. dezvoltîndu-le gîndirea logică. Datele observate pot fi colectate în jurnalul sau caietul profesorului şi pot fi utilizate prin asociere cu alte metode de evaluare. grafică. trăsături de personalitate şi implicit pentru calitatea şi eficienţa demersului didactic. a) Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor În activitatea pe care o desfăşoară zilnic la clasă. familiarizîndu-i pe elevi cu tehnicile investigaţiei ştiinţifice. foarte important este modul în care acestea sunt înregistrate şi prelucrate. Au un potenţial formativ ridicat şi permit o mai bună individualizare a actului educaţional. ci şi în dezvoltarea capacităţilor de ordin aplicativ. normelor de evaluare şi cunoaşterea lor de elevi c) Metode complementare de evaluare Metodele complementare de evaluare se înscriu în categoria acelor strategii de evaluare care urmăresc să ofere elevilor posibilităţi sporite de a demonstra nu numai că au asimilat un ansamblu de cunoştinţe. inventivitatea şi originalitatea. În categoria metodelor complementare de evaluare sunt incluse: a) observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor. sculptură. dar şi că dispun de priceperi. Se poate realiza pe parcursul unei ore sau unei succesiuni de ore de curs.  asigurarea echipamentelor şi aparaturii necesare. individual sau pe echipe.  folosi procedee diverse pentru a obţine informaţiile necesare.  alege şi descrie metodele folosite.  formula şi verifica ipoteze cu privire la problema luată în studiu. Prin intermediul acestei metode se pot evalua multiple aspecte privind capacitatea elevului de a:  defini şi înţelege problema investigată. Cerințe față de probele practice:  stabilirea probelor practice relevante în raport cu obiectivele de evaluat. divergentă.  stabilirea criteriilor.

5) prezentarea proiectului. o modalitate de evaluare cu puternice valenţe în direcţia stimulării motivaţiei învăţării. competenţele şi abilităţile de ordin teoretic şi practic şi maniera în care acestea servesc conţinutului ştiinţific. bogăţia şi varietatea surselor de informare. De obicei cuprinde o parte teoretică şi o parte practică. partea experimentală este redusă sau nu se poate realiza. în acelaşi timp. Tema proiectului este propusă iniţial de profesor. punând în valoare aspectele relevante. logica şi argumentarea ideilor.  abilitatea de a utiliza corespunzător materialele. . d) Calitatea materialului folosit în realizarea proiectului. echipamentele. organizarea. relevanţa şi actualitatea acestora. de cooperare în rezolvarea unor sarcini colective. e) Creativitatea vizează gradul de noutate pe care-l aduce proiectul în abordarea temei sau în soluţionarea problemei.  priceperea de a opera generalizări. Ca metodă de evaluare cu puternice implicaţii în realizarea efectivă a învăţării. modul de prelucrare şi valorificare a informaţiei obţinute din diverse surse bibliografice.  competenţa de a prezenta proiectul realizat. proiectul trebuie să fie axat pe o temă care să favorizeze transferul de cunoştinţe. b) Completitudinea proiectului se reflectă în felul în care au fost evidenţiate conexiunile şi perspectivele interdisciplinare ale temei. calitatea documentării în problema respectivă. În cazul în care. la nivelul particularităţilor de vârstă.interrelaţiile în interiorul grupului şi formează deprinderi de comunicare. priceperi. experimentală. c) Elaborarea şi structura proiectului priveşte acurateţea. f) Criteriile ce vizează activitatea elevului se referă la felul în care elevul s-a raportat la tema proiectului. c) Proiectul.  capacitatea de a gândi soluţii alternative şi de a o alege pe cea mai potrivită. factual sau analitic. dar după ce elevii se deprind cu acest gen de activitate pot să-şi aleagă singuri temele. consolidarea capacităţii operaţionale a cunoştinţelor şi abilităţilor sociale. instrumentele din dotare. abordarea interdisciplinară. Evaluarea proiectului se face pe baza unor criterii ce vizează calitatea proiectului ca produs şi a unor criterii ce vizează calitatea procesului prin care s-a ajuns la produsul respectiv (activitatea depusă de elev).. prelucrarea şi evaluarea informaţiilor legate de temă. îmbracă forma referatului. semnificaţia datelor colectate ş.  priceperea de a identifica metodele de lucru adecvate îndeplinirii obiectivelor.a. 3) elaborarea de ipoteze privitoare la soluţia problemei. 2) colectarea. deprinderi. mult mai amplă decît investigaţia. corectitudinea concluziilor. Proiectul permite identificarea şi evaluarea unor cunoştinţe şi capacităţi superioare ale elevilor. Criteriile ce vizează calitatea proiectului se referă la aspecte cum sunt: a) Validitatea proiectului vizează gradul în care acesta acoperă unitar şi coerent. se poate realiza individual sau în grup. recomandată mai ales în cadrul evaluării sumative. Prin intermediul său se pot evalua capacităţi precum:  capacitatea de a selecta din surse variate lucrările care conţin informaţii utile realizării proiectului (documentare) şi de a le valorifica în mod creator. abilităţi. Este o metodă complexă de evaluare. explicativ. logic şi argumentat tema propusă.  abilitatea de a finaliza produsul. 4) efectuarea proiectului. rigoarea şi coerenţa demersului ştiinţific. argumentat). în ce măsură a înţeles sarcina. Implică abordarea completă a unei teme. de abordare a temei (empiric. datorită specificului disciplinei. Realizarea unui proiect presupune parcurgerea mai multor etape: 1) identificarea problemei /temei. fiind.

video etc. recomandate de profesor. de minerale. cum ar fi o temă sau o problemă mai complexă dintr-o temă. Dimensiunea referatului variază în funcție de complexitatea temei abordate (7-8 pagini). concluziile la care a ajuns autorul. argumentare şi interpretare etc.  elaborarea proiectelor de lecție etc. capacitatea de creație.El este întocmit fie pe baza unei bibliografii minimale. alcătuirea unor colecții de roci. prelucrarea informațiilor). dischetă. numărul de produse). . stilul de lucru al elevilor. teste de evaluare. parcurgerea materialelor. precum şi modul de prezentare a acestuia (claritate. răspunsuri la chestionare. 2) documentarea (selectarea surselor de informație. d) Referatul Referatul este o posibilă probă de evaluare a gradului în care elevii şi-au însuşit un anumit segment al programei.). de asemenea.conexiuni intra şi interdisciplinare).  construirea unei machete sau a unui mulaj.  modalitatea de prezentare (dosar.).  alcătuirea mapelor cu material didactic. concluzii desprinse în urma vizitelor.). cvintete). capacitate de sinteză etc. relevanţa proiectului (utilitate. 4) conceperea planului lucrării. Elevii îşi însuşesc informații şi îşi exersează o multitudine de abilități intelectuale: analiză. comentariile profesorului asupra rezolvării temelor. fie pe baza unei investigaţii prealabile. 6) prezentarea şi valorificarea acestuia. Portofoliul este întotdeauna personalizat şi particular! Portofoliul poate cuprinde: mostre din probele de evaluare (lucrări de control. în vedere rezultatele. referatul sintetizând rezultatele investigaţiei.Se vor avea. teme pentru acasă.Permite urmărirea progreselor înregistrate de elevi în achiziția cunoştințelor pe parcursul unui program de instruire. referate etc. sinteză. în acest din urmă caz. fişe de autoevaluare. ancheta etc. Etapele elaborării unui referat sînt: 1) delimitarea temei. Referatul poate îmbrăca mai multe forme:  sinteză tematică din mai multe lucrări (referat sintetic)  analiza unei lucrări (referat analitic)  prezentarea unei investigații ştiințifice independente. CD. ierbare. coerenţă.  mărimea portofoliului (limitele minime şi maxime de pagini. 3) formularea titlului. reflectă capacitatea de sistematizare şi ordonare a conținuturilor. postere.organizatori grafici.  construirea de insectare. 5) redactarea referatului. convorbirea. efectuate cu ajutorul unor metode specifice (observarea. proiecte sau investigații individuale sau de grup. an şcolar sau chiar ciclu de învățământ). mostre ale activității elevilor (eseuri. Cerințe de elaborare a portofoliului:  tema propusă sau domeniul din care îşi pot alege subiectul. Produsul final poate fi:  elaborarea de referate sau articole. e) Portofoliul Este instrument complex de evaluare a rezultatelor elevului obținute pe durata unui program de studiu (semestru. casetă audio. probe practice etc.). excursiilor.

M. Instrumentul de evaluare se compune. Este util în special atunci când sunt necesare dovezi ale abilităţilor de procesare sau ale învăţării prin experienţă. 1995. o grilă. problemă etc. 7.  comportamentul înregistrat este evaluat statistic prin raportare la cel al unui grup determinat de indivizi.  scopul final al testului este clasificarea subiectului examinat. Cel mai pertinent instrument de evaluare este testul docimologic. de regulă. interviuri. după prestaţia de moment sau cumulativă (I. chestionare etc.extemporale. Cu cît instrumentele de măsurare: probe orale. practice. cuprins. în general pe o bază unu la unu.. scrise.corectat de către profesor). copii după documente. motivația întocmirii. structura cerută: obiective. teste etc.1999). T. cât şi aspectele care necesită îmbunătățiri. să ofere informaţii pertinente cu privire la performanţele şcolare. concluzii. Testul docimologic este o proba standardizată. un chestionar.clasifică elevii după performanţele obţinute. a unui aspect sau a unei probleme anume.ce asigura o obiectivitate mai mare in procesul de evaluare. Elementele definitorii ale testului docimologic sînt :  realizează măsurarea în condiţii foarte asemănătoare situaţiilor experimentale.  înregistrarea comportamentului declanşat la subiect este precisă şi obiectivă. prin raportarea la grupul de referinţă. ci să includă în aprecieri. lucrări de sinteză. care astfel nu se mai reduce la judecăţile de evaluare emise de către profesor. bibliografie. proiectat. comentarii care să reflecte atît punctele forte ale activității elevului. Instrumente de evaluare Pentru ca metodele de evaluare. psihiatru şi expert în problemele autoevaluării. Testele docimologice sînt doar acele teste pedagogice care continuă şi prelungesc evaluarea pînă la acordarea efectivă a unui calificativ sau a unei note. e) Autoevaluarea Este o metodă prin care se urmăreşte construirea imaginii de sine a elevului.). un test de evaluare care „colectează” informaţii.” Ancheta este o cercetare sau o explorare îndreptată asupra unui fapt. Nathaniel Branden. îndeosebi atunci când răspunsul pe care trebuie să-l formuleze elevul este mai complex. elaborarea unor probe care să servească cel mai bine obiectivelor anterior precizate (proba = orice instrument de evaluare. Instrumentul de evaluare este o probă. şi care ierarhizează. iar rezultatele pot fi înregistrate sub formă de chestionar. „produce” dovezi semnificative despre aspectele sau rezultatele luate în considerare. În evaluarea portofoliilor este util ca profesorul să nu se limiteze la acordarea unei note. Ancheta se încheie de obicei cu un raport cu lungimea stabilită aproximativ. administrat. I.  ordonarea materialelor şi indicarea provenienței documentelor (Dulamă. tipuri de produse (recenzii. solicitând informaţia direct de la elevi. Elevilor le este oferită posibilitatea de selecţie în ceea ce priveşte metodologia şi conţinutul.-E. studii de caz. sublinia că “Judecăţile de autoevaluare constituie un factor important în dezvoltarea psihologică a omului. cu atît informaţiile sunt mai concludente. este necesară folosirea unor instrumente adecvate de evaluare. cerinţă. Sunt însă situaţii când o probă de evaluare (un instrument) se compune dintr-un singur item (o singură întrebare.Holban. .). sunt mai elaborate.Radu. referate. Interviu oral (sau personal) acesta este o conversaţie structurată. 2002). din mai mulţi itemi. fie că sunt tradiţionale sau complementare.

 indicaţiile privind administrarea şi corectarea testelor sînt atît de precise.Testele docimologice se deosebesc de examene prin faptul ca ele presupun o muncă meticuloasă de pregătire. teste) trebuie să îndeplinească anumite cerinţe. În același timp. ciclu de învăţămînt obiective – subiective – presupun o notare obiectivă a elevilor au un grad inferior de fidelitate al notării. acurateţea cu care instrumentul/testul măsoară ce şi-a propus să măsoare. De exemplu: un test de cunoştinţe poate fi în acelaşi timp normativ.  Validitatea este dată de precizia. testele docimologice prezintă o triplă identitate: identitatea de conţinut (acelaşi conţinut pentru toţi elevii ). Tipuri de teste: de cunoştinţe de capacităţi măsoară un anumit conţinut deja parcurs. iar secvențele procedurale sunt foarte stricte.  normele prevăd criterii pe vîrste. aducînd un spor de obiectivitate. la nivel naţional sau regional.  sînt oferite forme echivalente şi compatibile de teste. anterior formative – sumative – urmăresc periodic progresul şcolar şi oferă sînt administrate la sfîrşitul unei perioade feed-back-ul necesar profesorului. conţinuturi au fost sau nu parcurse criteriale – normative – presupun aprecierea rezultatelor elevului în rezultatele elevului sînt evaluate în raport cu raport cu criteriile de performanţă stabilite cele ale unui grup de referinţă. de instruire standardizate – nestandardizate  itemii testelor au calităţi tehnice proiectate de profesor superioare. instrumentele de evaluare (extemporale. lungi de instruire: trimestru.vizînd au în vedere aptitudinile generale şi specifice cunoştinţele. iniţiale – finalenivelul performanţelor este evaluat înaintea nivelul este măsurat la încheierea programului unui program de instruire. Pentru ca instrumentul de evaluare să fie valid autorul trebuie în . teze. priceperile. punctual şi obiectiv Pentru a realiza o evaluare relevantă şi eficace. corectarea. Principalele calităţi ale unui instrument de evaluare sunt: validitatea. obiectivitatea şi aplicabilitatea . să întrunească anumite “calităţi tehnice“.  un ghid al testului este elaborat pentru administrarea. deprinderile şi ale elevului. fidelitatea. evaluarea calităţilor lui şi pentru interpretarea şi utilizarea rezultatelor Un test poate face parte din mai multe categorii. indiferent dacă anumite abilităţile referitoare la acel conţinut. Ele permit standardizarea condiţiilor de examinare. a modalităţilor de notare. identitatea condiţiilor de aplicare şi identitatea criteriilor de apreciere (aceleaşi criterii).încît procedeele sînt aceleaşi (standard) pentru diferiţi utilizatori.an şcolar.

dar prezintă şi riscul ca elevul să aleagă răspunsul corect din întâmplare (există 50% şansa ca răspunsul să fie dat întâmplător /ghicit). 4) alcătuirea propriu zisă a probei. sunt adecvaţi pentru măsurarea unor obiective diverse de evaluare (cunoaşterea unor informaţii factuale. aceluiaşi grup de elevi. 3) precizarea comportamentelor în care se exprimă analiza conţinuturilor esenţiale (reproducere. 2) analiza conţinutului ce urmează a fi evaluat pentru a stabili elementele esenţiale. dar vizează preponderent capacităţi de ordine productivă. ITEMII OBIECTIVI solicită din partea elevului evaluat selectarea unui răspuns corect din două sau mai multe variante de răspuns. fiind uşor de formulat. capacitate dea efectua operaţii logice ş. pe cât posibil sub forma unor propoziţii afirmative. prin formularea itemilor în concordanţă cu obiectivele şi conţinuturile. asigură obiectivitate în apreciere.  să fie formulaţi clar şi precis. aplicarea cunoştinţelor în contexte diferite). Itemii cu alegere duală impun alegerea răspunsului corect din două variante propuse.  Aplicabilitatea desemnează calitatea testului de a fi administrat şi interpretat cu uşurinţă. corect /greşit. asigură obiectivitate în apreciere şi notare. într-un limbaj adecvat vârstei. În teoria şi practica evaluării se întîlneşte o bogată gamă de itemi. stabilirea baremelor de corectare O importanţă deosebită prezintă formularea itemilor. Prin item înţelegînd întrebarea. probleme dihotomice. Testele cu gradul cel mai ridicat de obiectivitate sunt cele standardizate. Elaborarea de către profesor a unui instrument de evaluare este o activitate deosebit de complexă ce presupune parcurgerea mai multor etape: 1) precizarea obiectivelor şi a conţinuturilor ce urmează a fi verificate. Sunt utilizaţi la majoritatea obiectelor de învăţământ. Tipuri de itemi: a) itemi obiectivi. da /nu. b) itemi semiobiectivi c) itemi subiectivi.primul rând să stabilească ce îşi propune să evalueze. punctajul acordîndu-se integral în cazul răspunsului corect. situaţii. Subiectul este parte principală a propoziției – A) .F. evaluează în special cunoştinţele factuale.  Obiectivitatea reprezintă gradul de concordanţă între aprecierile făcute de evaluatori independenţi asupra răspunsurilor pentru fiecare dintre itemii testului. În formularea itemilor cu alegere duală se cere respectarea unor cerinţe:  trebuie să vizeze fapte. 2) itemi de asociere /de tip pereche. elemente strict necesare şi aflate în strînsă interdependenţă.  Fidelitatea reprezintă acea calitate a unui test de a produce rezultate constante (sau foarte apropiate) în urma aplicării sale repetate în condiţii identice. (Ex. 3) itemi cu alegere multiplă. de tipul: adevărat /fals. a cărei cunoaştere poate ajuta efectiv cadrul didactic în elaborarea instrumentelor de evaluare. aplicare. să măsoare şi apoi să stabilească sarcinile de lucru care se dau spre rezolvare elevilor.: Suma numerelor 21 și 30 este egală cu 50 . verifică un număr mare de elemente de conţinut într-un timp relativ scurt.  să testeze un singur element de conţinut. formatul acesteia şi răspunsul aşteptat. Pot fi utilizaţi la toate disciplinele.a. pot acoperi un volum mare de informaţii. În categoria itemilor obiectivi includem: 1) itemi cu alegere duală.). care nu admit decât unul din cele două răspunsuri oferite.

evaluare). întinderii. prin răspunsul scurt pe care-l solicită nu stimulează dezvoltarea unor capacităţi superioare. dacă sunt folosiţi în exces şi exclusiv. 3) întrebările structurate. ITEMI SEMIOBIECTIVI solicită din partea elevului să elaboreze efectiv răspunsul.) Observăm că întrebările structurate permit testarea unei varietăţi de cunoştinţe.: Suma numerelor 4 și 7 28 Cîtul numerelor 42 și 6 7 Produsul numerelor 7 și 4 11 ) Caracteristica esenţială a itemilor obiectivi este: obiectivitatea ridicată în evaluarea rezultatelor învăţării. Reprezintă. sarcina elevului fiind aceea de a le asocia corect. capacitatea de rezolvare de probleme. pînă la evaluarea unor contexte familiare sau noi. crearea condiţiilor ca . pot chiar frîna dezvoltarea acestora. gradarea complexităţii şi dificultăţii sarcinii. expresii ale unor legi ş. Principalul lor dezavantaj este că evaluează acele rezultate ale învăţăturii situate în zona inferioară a domeniului cognitiv(cunoştinţe. Ca şi itemii cu alegere duală pot fi utilizaţi la toate obiectele de învăţământ.a. 2) itemii de completare. ursul B. competenţe. Itemii cu răspuns scurt solicită elevii să formuleze un răspuns scurt din punct de vedere al conţinutului.: Care este sinonimul cuvîntului bucurie?. date. Din categoria itemilor semiobiectivi fac parte: 1) itemii cu răspuns scurt.Mediile de viață ale plantelorʺ se formulează întrebări Numiți mediile de viață ale plantelor. fără cunoaşterea soluţiei corecte. priceperi.. pentru fiecare răspuns corect acordîndu-se punctajul integral. pot evalua abilităţi şi obiective diverse. Solicită elevii să formuleze un răspuns care să completeze o afirmaţie incompletă sau un enunţ lacunar pentru a-i conferi valoare de adevăr.: Care dintre animalele enumerate trăiește în savană? A. nume. cangurul ) Itemi de tip pereche /de asociere. (Ex. O condiţie importantă ce trebuie respectată în formularea lor este ca toate răspunsurile oferite să fie plauzibile. nu presupun o schemă de notare detaliată. Enumerați condițiile de viață ale plantelor din mediul terestru. Acesta de regulă este un răspuns scurt care permite evaluarea unui număr mare de concepte. capacităţi de bază elementare). Informaţiile din prima coloană reprezintă premisele. (Ex. (Ex. altfel se reduce numărul de alternative şi creşte posibilitatea de a stabili răspunsul corect la întâmplare. evenimente. de fapt. Menţionăm că aceşti itemi. sinteză. Sunt alcătuiţi din două categorii de informaţii distribuite pe două coloane.veselie) Itemi de completare reprezintă o variantă a itemilor cu răspuns scurt.: Cel mai lung râu din Moldova este …………………) Itemii de completare nu sunt adecvaţi pentru evaluarea capacităţilor intelectuale superioare (analiză. priceperi. (Ex.rezultate. iar prin răspunsurile foarte scurte pe care le solicită. capacităţi. abilităţi. Conţin premise pentru formularea unor răspunsuri întâmplătoare. iar cele din a doua coloană răspunsurile. Pentru a preveni o astfel de situaţie se poate introduce cerinţa de a modifica varianta falsă. (Ex. astfel încît aceasta să devină adevărată.: la tema . leul C. un caz particular de itemi cu alegere multiplă. de la simpla recunoaştere a unor informaţii factuale. Se utilizează în mod deosebit pentru a evalua în ce măsură elevii pot identifica relaţiile corecte dintre diferitele informaţii: fapte. cât şi al formei. Este indicat ca numărul de răspunsuri şi premise să fie diferit şi să li se precizeze elevilor dacă un răspuns poate fi ales o dată sau de mai multe ori.Itemi cu alegere multiplă solicită elevul să aleagă răspunsul corect din mai multe variante de răspuns oferite.

inedită.  documentarea în vederea identificării informaţiilor necesare în rezolvarea problemei. Eseul este un tip de item în care persoana evaluată trebuie să elaboreze un răspuns liber. 2) eseul semistructurat. competenţe care apar ca efecte cumulate în timp (analiză. organizare a unui discurs). În funcţie de gradul de detaliere a cerinţelor ce trebuie respectate în formularea răspunsului. se poate realiza fie analitic (acordarea unui număr de puncte pentru diferite elemente ale răspunsului aşteptat). Solicită un timp mai mare pentru rezolvare.). În categoria itemilor subiectivi se înscriu: 1) rezolvarea de situaţii .  înţelegerea problemei. de regulă.  formularea şi testarea ipotezelor. 3) eseul liber Rezolvarea de situaţii problemă îl pune pe elev într-o situaţie nouă. Deşi are o mare valoare formativă. pentru care nu are o soluţie predeterminată. Prin intermediul lor se evaluează rezultatele complexe ale învăţării. ţinându-se cont de rolul şi sarcinile concrete rezolvate de fiecare membru al echipei. dar posibil de formulat într-un timp relativ scurt.  stabilirea strategiei rezolutive. Corectarea şi notarea lor prezintă un grad mai redus de obiectivitate.  subîntrebările trebuie să fie în concordanţă cu materialele pe marginea cărora sunt formulate.  concomitent cu formularea întrebării să se elaboreze şi schema de evaluare.  prezentarea clară a obiectivelor evaluate.distingem: 1) eseul structurat. de a interpreta informaţiile şi a exprima un punct de vedere personal. capacităţi. Eseurile acoperă o gamă largă de obiective. ITEMII SUBIECTIVI (CU RĂSPUNS DESCHIS) se mai numesc şi itemi cu răspuns construit. mai ales în cazul problemelor care solicită rezolvarea în termeni de optim sau dezirabil.  răspunsurile la o sub întrebare să nu fie condiţionate de corectitudinea răspunsurilor anterioare. sinteză. care să se conformeze unor cerinţe. deşi testează capacităţi superioare greu de evaluat prin alte tipuri de itemi. dezvoltat. reorganiza cunoştinţele într-un mod original. prin formularea unei judecăţi de ansamblu asupra răspunsului în conformitate cu anumite criterii de evaluare sau descriptori de performanţă.  prezentarea şi interpretarea rezultatelor.  subîntrebările să solicite. dar şi să discrimineze performanţele la vîrf. dar şi pentru corectare şi apreciere. argumentare. dar o arie relativ mică de conţinuturi. rezolvarea de probleme implică o anumită subiectivitate în evaluare. Dacă activitatea a fost organizată în echipă. fie holistic (global). . de a utiliza un limbaj nu numai corect.problemă. răspunsuri deschise.evaluarea să ofere şansele unor răspunsuri corecte pentru toţi elevii. demonstraţii “cu teză”. dar şi elevat). 3) eseul liber. Evaluează obiective de maximă complexitate (abilitatea de a actualiza. Se utilizează frecvent în evaluarea la ştiinţele socio-umane (compuneri. personal. notarea trebuie individualizată. descrieri etc. În elaborarea întrebărilor structurate trebuie respectate cîteva cerinţe:  întrebările să fie ordonate în ordinea dificultăţii răspunsurilor solicitate. 2) eseul structurat. elaborat. exprimare. Etape :  prezentarea problemei.

pentru obţinerea feedback-ului de către profesor. CHESTIONARUL. mai ales atunci când profesorul doreşte să obţină informaţii despre felul în care elevii percep disciplina predată sau stilul lui de predare şi de evaluare. care să conducă la o mai bună cunoaştere a unei anumite părţi din materia parcursă. de exemplu. dintr-o lecţie. În contextul evaluărilor şcolare curente. Nu este însă mai puţin adevărat că. în această situaţie evaluarea având un rol sumativ. fişa de evaluare se foloseşte. . cadrul didactic foloseşte adesea întrebările. ci şi precizări. prin intermediul chestionarului. cât şi în scris). Întrebările. noi exemplificări etc. În aceste condiţii. Cînd doreşte însă o informare operativă cu privire la stăpânirea de către elevi a unor probleme esenţiale. completări. fie de verificare a lecţiei anterioare sau a temei pentru acasă. asigură o apreciere mult mai riguroasă decât chestionarul). în practică. este aceea a formulării răspunsurilor orale. în legătură cu conţinutul predat. sunt preferate alte metode şi instrumente ce permit obţinerea unor informaţii mai relevante (testul. Cu ajutorul chestionarului se pot obţine informaţii despre opţiunile elevilor şi atitudinea lor faţă de disciplină sau faţă de anumite probleme cuprinse în programă şi manual. se pot obţine şi informaţii referitoare la pregătirea elevilor (chestionarea putându-se face atât oral. dintr-o temă sau dintr-un capitol. Întrebările sînt itemi de evaluare/ examinare orală. de asemenea. fie de consolidare. mai ales. Tehnica. Exerciţiul practic. fiind bazate o mare varietate de itemi. folosit pe scară largă în anchetele de teren de către sociologi. pe care le adresează oral elevilor. el poate face nu doar aprecieri privind gradul de însuşire a unor cunoştinţe. de către elevi. putem obţine informaţii şi despre nivelul lor de motivaţie la o anumită disciplină. orale. dezvoltări etc. Un exerciţiu practic cere elevilor să afişeze o serie de abilităţi practice. poate fi folosit şi ca instrument de evaluare. de regulă după predarea de către profesor a unei secvenţe de conţinut şi învăţarea acesteia. pe baza căruia el poate face precizări şi completări. Pe baza răspunsurilor primite de la elevi.. fie de trecere la predarea noilor conţinuturi. ceea ce înseamnă că. în asemenea împrejurări. Răspunsurile acestora sînt. Fişa de evaluare mai poate fi folosită şi pentru înregistrarea rezultatelor observării sistematice a comportamentului şi activităţii elevilor. precum şi ca metodă de cercetare psihopedagogică. în clasă. reprezintă. pentru a folosi un concept consacrat în teoria şi practica pedagogică. de fapt. de transfer etc. Evaluarea ar putea fi bazată pe rezultatul final al activităţii (produsul) sau pe efectuarea activităţii (procesul) sau pe o combinaţie a acestor două..FIŞA DE EVALUARE este un formular de dimensiunea unei coli de hârtie A4 sau A5 (în funcţie de numărul şi complexitatea sarcinilor de îndeplinit). de cele mai multe ori. cu toate că. pe această cale. itemi de evaluare orală. pe care sunt formulate diverse exerciţii şi probleme ce urmează a fi rezolvate de elevi în timpul lecţiei. profesorul poate recurge la chestionar.

scribd. portofoliul. lucrări de control ș.Drept instrumente de evaluare servesc referatul .scribd. Bibliografie: http://www.).ulbsibiu. investigația și probele practice(lucrări de laborator.pdf http://www.ro/ro/cadre_didactice/adriana_nicu/cursuri/Pedagogie%202_curs_7_%20Teoria%2 0evaluarii. tehnicile de evaluare şi instrumentele de evaluare.com/doc/40423116/6/FORME-DE-EVALUARE http://www.didactic. În concluzie. Instrumentul se compune din itemi care solicită tehnici de declanşare/prezentare/redactare a răspunsurilor. proiectul. trebuie să remarcăm legătura indisolubilă dintre itemii de evaluare.com/doc/6752230/Dan-Potolea-Marin-Manolescu-Teoria-Si-Practica-EvaluariiEducation-Ale .ro/materiale-didactice/13007_metode-si-instrumente-de-evaluare-aperformantelor-scolare-in-invatamantul-primar http://dppd.didactic.ro/materiale/81285_referat-metode-alternative-de-evaluare http://www. 8.a.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful