Constantin Preda Karenina, Anna lui Constantin Istoria sărutului

fotografia autorului: paul buciuta tehnoredactare şi corectură: constantin romulus preda machetare grafică: laurian troncuţă

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PREDA, CONSTANTIN

821.135.1-92

Constantin Preda

Karenina, Anna lui Constantin Istoria sărutului
*

Craiova

Dragostea mea pentru tine întemeiază o nouă religie

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

dacă dumnezeu există
dacă dumnezeu există el îţi plânge în batistă dacă dumnezeu trăieşte este robul tău orbeşte dacă dumnezeu respiră bluza-n fluturi ţi-o deşiră dacă dumnezeu visează crângurile-n cer dansează dacă dumnezeu înjură are roua ta pe gură dacă dumnezeu recită coapsa ta e o ispită dacă dumnezeu ascultă ai în degete o nuntă 

Constantin Preda

dacă dumnezeu te ştie el îţi plânge pe sub iie dacă dumnezeu nu zboară el cu pleoapa te măsoară dacă dumnezeu vibrează el din visul tău fumează dacă dumnezeu coboară are-n şoldul tău o scară dacă dumnezeu suspină te doreşte în lumină dacă dumnezeu îngână face macii de ţărână dacă dumnezeu nu zboară el cu gura te măsoară

8

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

ai să regreţi, sfântule, ai să regreţi
o să regreţi, sfântule, o să regreţi parfumul unor netrăite dimineţi o să regreţi că mă tot chemi, că mă invoci cu toată parohia ta de cutcurigi şi de prooroci o să regreţi că mă doreşti şi-mi scrii poeme prin caleşti o să regreţi, te vei căina, va fi târziu nebunul meu cu ham de bidiviu o să te doară nepăsarea mea, o să te doară ca secera ce intră-n firul de secară o să regreţi, sfântule, ai să vezi câtă mireasmă moare, dimineaţa, prin livezi o să te doară nepăsarea mea de clopot şi-ntr-o noapte voi mirosi a dunăre, a apuseni şi-a mere coapte

9

Constantin Preda

vei vrea, ca un tâlhar, din mine să tot bei cu şleahta ta de-arhangheli, de paltini şi de tei o să regreţi, tâlharule, o să regreţi toată nemoartea din mine-ai să te-mbeţi o să regreţi, te vei căina, va fi târziu sfântul meu cu plâns trandafiriu

10

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

a mai rămas din toamnă o singură zi
nu plânge, inimă, nu te jeli a mai rămas din toamnă o singură zi nu plânge, inimă, nu te-ntrista a mai rămas din toamnă un plâns după ea nu plânge, inimă, leagă-ţi la uşă un munte de sare şi-un lup de cenuşă nu plânge, inimă, cheamă-ţi în drum o haită şi-un urlet şi-un bocet de fum nu plânge, inimă, nu pune-n pervaz iubiri şi icoane, gutui la amiaz� � nu plânge, inimă, nu suferi cuţitul în năframa toamnei pe veci s-o vesteji nu plânge, inimă, bujor aprins să fii în veci chiar de te prinde iarna pe tainice poteci

11

Constantin Preda

nu plânge, inimă, soră şi nemărginire a mea nu boci, nu putrezi, nu suspina nu plânge, inimă, nu te jeli a mai rămas din toamnă o singură zi nu plânge, toamnă, nu te jeli a mai rămas din inimă o singură zi

12

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

ca-n prima zi de după moarte, o vale nesfârşită de castani
cineva îmi taie degetul cu o floare degetul nu sângeră, ce binecuvântare cineva îmi taie trupul cu lumină trupul meu miroase a răşină femeie a mea, femeie frumoasă, dulce femeie brună nu tulbura, te rog, lumina din fântână aşa suspină lumina-aceea de mii de ani, de mii de ani-lumină ca-n prima zi de după moarte, sub flori de ghilotină aşa suspină lumina-aceea, cum să zic, de mii de ani ca-n prima zi de după moarte, o vale tulburată de castani

13

Constantin Preda

cântec de hamal adormit într-o mireasmă de nufăr
îmi pun sufletul într-un coş de răchită-nflorită şi-i dau drumul pe dunăre dacă va ajunge la tine-n nu ştiu care port doamne, ce-o să se mai tulbure îmi pun sufletul într-un coş de răchită-nflorită şi-i dau drumul pe mare dacă va ajunge la tine-n nu ştiu care port va cădea prima ninsoare îmi pun sufletul într-un coş de răchită-nflorită şi-i dau drumul pe prut dacă va ajunge la tine pe buze se va transforma într-un sărut îmi pun sufletul într-un ciubăr cu flori de la munte şi-i dau drumul spre stele dacă va ajunge pe pântecul tău te va pătrunde pân�� la prăsele ��

14

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

îmi pun sufletu-ntr-o mireasmă de nufăr şi-i dau drumul să se verse în mare dacă va ajunge în sufletul tău va cădea a doua ninsoare

15

Constantin Preda

ce femeie, doamne, nu şi-ar dori/ să fie logodnică de fluture măcar pentru o zi?
ce femeie nu şi-ar dori un fluture să-i fure dulceaţa, s-o dezbrace, s-o scuture? ce femeie nu şi-ar dori un fluture, toamna să-i fure duioşia, cu gura, de-a valma? ce femeie nu şi-ar dori un fluture, seara să-i care nemărginirea cu chitara? ce femeie nu şi-ar dori un fluture, de-a dura s-o miroase, s-o dezmierde şi să-i muşte gura? ce femeie nu şi-ar dori un fluture galben să-i sărute, între două zboruri, sânul parmen? ce femeie nu şi-ar dori un fluture mov s-o dezbrace, s-o calce-n alcov? ce femeie nu şi-ar dori, măcar pentru o clipă, un fluture să-i soarbă neastâmpărul frumos ca lumina dintr-un bob de strugure?
16

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

ce femeie, doamne, nu şi-ar dori să fie logodnică de fluture măcar pentru o zi? ce femeie nu şi-ar dori un fluture, joi s-o sărute pân� la capul bunei speranţe şi-napoi? � ce femeie nu şi-ar dori un fluture, miercuri s-o legene-n tangouri, în opturi şi în cercuri? ce femeie nu şi-ar dori un fluture, pe perna dintre nopţi s-o culeagă ca pe o rugăciune, ca pe o mireasmă de struguri copţi? ce femeie nu şi-ar dori un fluture, într-o după-amiază de aprilie s-o dezbrace cu mâini interzise, de scorţişoară, de vişinată, de vanilie? ce femeie nu şi-ar dori un fluture, poet prin excelenţă s-o inspire la teză, să-i şoptească la corigenţă? ce femeie, doamne, ce femeie nu şi-ar dori un fluture, capotul să-i descheie?

1

Constantin Preda

ce frumos mă alinţi, ce frumos mă răsfeţi / când doar tu şi dumnezeu mai credeţi în poeţi
ce frumos mă alinţi, ce frumos mă îmbeţi, ce frumos mă răsfeţi când nimeni nu mai crede în poeţi lupul meu, poet divin, cerb carpatin aşa mă strigi tu – lacrimă de vin doar tu îmi cunoşti semnul celest de pe trup unde veşmintele sub primăveri se rup doar tu te urci pe coapsa mea sa înnoptezi iubitul meu, alungă moartea din livezi doar tu-n procesiuni solemne şi amare m-aprinzi, mă stingi cu gura ca pe-o lumânare nu te grăbi, întârzie câte un veac în fiecare colţ al inimii mele port bogăţii, aurării de şoapte şi de stele nu te grăbi, întârzie un mileniu în fiecare lumină a trupului meu port patrii de sfinţenie ştiute doar de dumnezeu
18

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

hotarul dintre mine şi lumină nici nu există e-ascuns la tine-n rochie şi-n floarea din batistă caut un pistol cu maci să urc pe eşafod să mă împuşc mai bine vin de coapsă să te muşc deşi cel mai mult îmi place să-ţi sfârtec buza de jos ca un clopotar bătrân ce-l plânge pe hristos deşi cel mai mult şi mai mult îmi place să te-adulmec să-ţi adorm cu florile pe pântec lupul meu, cerbul meu, poet divin aşa mă strigi tu – mugur de pelin ce frumos mă alinţi, ce frumos mă îmbeţi ca şi când ai pune miere-n dimineţi doar tu te urci pe coapsa mea sa înnoptezi sânii tăi ca două boturi mici de iezi ce frumos mă alinţi, ce frumos mă îmbeţi, ce frumos mă răsfeţi când numai tu şi dumnezeu mai credeţi în poeţi

19

Constantin Preda

ce rochie iertătoare ai
ce rochie iertătoare ai ea duce-n talie gloria dimineţilor negustate de mine fruntea mea i-a ascultat păsul fruntea mea i-a ascultat cântecul şi i-a atins ţărmul aproape ca o sărbătoare a fost gura mea la sfârşitul melodiei aproape o toamnă veche(fără pereche) a fost tăcerea din sfâşierea ultimului murmur de greiere din sfâşierea primului pas de tango (eu am citit undeva că a dansa tango e ca şi cum ai face sex pe verticală, în picioare adică, în plin zbor, cu coapsa pe tocul uşii, în firida bisericii, pentru a alunga moartea) ce rochie iertătoare ai ţi se văd zările când plângi în faţa oglinzii

20

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

de-abia
lui Gheorghe Bică

colonie de urşi, colonie de cerbi între cele două colonii – izgonite din pădure – de-abia mai încape o colonie de oameni

21

Constantin Preda

deşi iubesc muntele / nu pot fi decât al câmpiei
deşi iubesc muntele nu pot fi decât al câmpiei eu sunt grăuntele din inima poeziei deşi iubesc cerul nu pot fi decât al ţărânii acolo unde visează misterul acolo unde se cunună nebunii deşi iubesc marea nu pot fi decât al înserărilor de pe jiu eu sunt grăuntele din depărtarea firului de mac ce creşte în pustiu deşi iubesc flora rară, alpină nu pot fi decât al tufănicii de la dunăre am, în loc de inimă, lumină şi un ticăit de strugure

22

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

deşi iubesc psalmul, rugăciunea, tămâia nu pot fi decât al cântecului de greiere îmi place s-ascult în munţi cum cade gutuia lumina ei, pe veci, să mă treiere deşi iubesc cerul nu pot fi decât al ţărânii auzi cum plânge misterul? auzi cât de frumos cântă nebunii deşi voi fi semănat în câmpie hai să petrecem o noapte în munţi am să-ţi cumpăr parură de stele şi-un cântec străvechi de la zeii cărunţi deşi iubesc muntele nu pot fi decât al câmpiei vino tu să ari grăuntele din inima poeziei

23

Constantin Preda

doamne, trăiesc atât de primejdios
doamne, trăiesc atât de primejdios pe muchie de cuţit, pe muchie de şuriu ca-ntr-o biserică, un preot păcătos ce fluieră femei cu trup trandafiriu doamne, ce primejdie frumoasă este viaţa mea o nesfârşit de-adâncă rugăciune cineva m-aruncă-ntr-o groapă cu lei şi-ar vrea primejdia s-o cânt, s-o celebrez pe strune doamne, trăiesc atât de frumos, atât de primejdios pe muchie de şuriu, pe muchie de cuţit eu, tâlharul cel mai evlavios, c-o mână-ntre sâni, cu alta sub reveru-nzăpezit doamne, chiar poate fi viaţa mea o atât de frumoasă primejdie? o atât de tulburătoare lumină ce curge pe margini de icoane? parcă plutesc prin zări de gubernie parcă aduc iarna cu marile poştalioane

24

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

iartă-mă, doamne, trăiesc atât de primejdios ca un flutur sub o flacără de chibrit eu, tâlharul cel mai evlavios, c-o mână sub fustă, cu alta pe o muchie de cuţit

25

Constantin Preda

dragostea mea pentru tine întemeiază o nouă religie
coapsa ta-n amurg, coapsa ta de smirnă şi de foc face cât toate tablourile lui cèzanne, magritte, ingres şi renoir la un loc coapsa ta e cel mai fericit tablou sinucidere de zambilă sub pervaz de ecou coapsa ta e cea mai frumoasă oraţie oferită de dumnezeu în loc de decoraţie coapsa ta bagă spaima-n duhovnici, în îngeri şi-n bancheri coapsa ta ucide gloria zilei de ieri coapsa ta scoate îngerii în stradă coapsa ta – cea mai frumoasă zăpadă coapsa ta e cea mai frumoasă sfidare ea aduce puii de jder, de lup, de cerb la recrutare coapsa ta – melodie genială de pus pe chitară aud şi-acum sitarii cum o proslăvesc, o plâng şi-o ară

26

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

coapsa ta – cea mai frumoasă melodie, cea mai frumoasă palinodie aş pleca desculţ, pe drum de sanie, la orăştie să-ţi cumpăr un burg în amurg, un cântec de miere şi nişte culori din inima lui dumnezeu în inima mea să te învăţ să zbori coapsa ta – regină peste doi genunchi superbi iarbă de lumină din cântece de cerbi coapsa ta – vin de grijanie pentru crinii din garda papală coapsa ta – bujor alb, bujor de pace monahală coapsa ta – sublimă angoasă-n surdină coapsa ta – cea mai frumoasă lumină coapsa ta-n amurg, coapsa ta de smirnă şi de foc face cât toate tablourile lui rubens şi van gogh la un loc coapsa ta-n amurg, pe care suspină o floare de prescură şi-un inel face cât toate tablourile lui rafael coapsa ta-n amurg, abia întrezărită prin deschizătura tunicii întrece în dumnezeire tablourile lui leonardo da vinci coapsa ta – cea mai frumoasă melodie, cea mai frumoasă palinodie aş pleca desculţ, pe drum de sanie, la orăştie
2

Constantin Preda

să-ţi cumpăr un burg în amurg şi-un cântec pe care numai inima mea ştie să-l cânte aşa cum numai cerbii ştiu să sărute iarba, pe sub zăpezile căzute peste munte dragostea mea pentru tine întemeiază o nouă religie gura mea pe coapsa ta – cea mai frumoasă efigie

28

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

femeie goală în prag de biserică
când îţi despleteşti părul asist smerit, în genunchi, ca la oficierea unei slujbe când îţi despleteşti părul toamna se despleteşte frumoasă odată cu tine când îţi despleteşti părul piersici pârguite îţi bat în şolduri când îţi despleteşti părul iubeşti viaţa până-n prăsele şi chiar dincolo de tăiş când îţi despleteşti părul mă simt ca un tâlhar pe crucea poeziei când îţi despleteşti părul ai în mâini glas de gutui coapte

29

Constantin Preda

când îţi despleteşti părul iertate sunt, în slove, lutul şi păcatul când îţi despleteşti părul viaţa începe ca lumina dintr-un pumn de stele

30

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

gelozie de fir de lalea
ce-ai să faci cu dogoarea gurii mele pe pântecul tău? leagă-i o floare de nufăr şi arunc-o în hău ce-ai să faci cu dogoarea gurii mele pe umărul tău stâng? leagă-i un fir de brânduşă şi arunc-o-n văi de parâng ce-ai să faci cu dogoarea gurii mele pe rochia ta de strugure? leagă-i un fir de pelin şi arunc-o în dunăre ce-ai să faci cu dogoarea gurii mele pe şoldul tău leneş? leagă-i un fir de bujor şi arunc-o în someş ce-ai să faci cu dogoarea gurii mele pe glezne mai sus? o să crezi că-i furi din durere lui isus ce-ai să faci cu dogoarea gurii mele pe pântec mai jos? o să crezi că-i bei din durere macului roşu, hristos ce-ai să faci, femeie, fecioară, narcisă, ce-ai să faci? o mie de fluturi orbi îşi vor recăpăta vederea când te dezbraci şi alţi o mie de fluturi, de cerbi, vor tresări, vor alerga eu voi primi un glonte în inimă de la un fir de lalea
31

Constantin Preda

îndrăgostitul de serviciu
sunt îndrăgostitul de serviciu, la orice oră, vă răspund sub chip de auroră sunt îndrăgostitul de serviciu, la urgenţe, cereţi-mi elixiruri, reverenţe sunt îndrăgostitul marilor toamne, vă vindec de singurătăţi ca şi-n alte toamne, ca şi-n alte dăţi vă vindec de iubiri de foc, iubiri proscrise vă vând poeme şi fantasme interzise vă vând miresme rătăcite-n flori vă inventez, când nu există, sărbători sunt, de-a pururi, îndrăgostitul de serviciu, poetul fugit de la biserică, duhovnicul fugit de la ospiciu

32

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

inima mea e biserica mea
inima mea e biserica mea tăcerea mea e biserica mea ce fel de păsări sunt în braţele tale? aerul serii e greu de ploaie aerul serii are o singură dragoste�� bătaia de clopot �� în care nu mai crede nimeni

33

Constantin Preda

istoria sărutului ărutului
sărutul nu are istorie el e biserica pe care se întemeiază lumea el e profeţia unui zbor nesfârşit el e etern eternitatea nu are istorie (vorbeşte din viitor) eternitatea are doar gust de cireşe amare eternitatea are doar ticăit de inimă

34

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

istoria sărutului
totul în această seară e memorabil de la felul în care te dezbraci şi îmi aşezi pe frunte rochia (oh ce coapsă, oh ce miere) până la lumina veiozei (cuneiformă înflorită într-un tăiş de medalie) care are un suspin liric aparte, de o mare bogăţie, neinclus în niciun dicţionar, în nicio biblie, în nicio istorie literară sărutul tău e unic (vezi foiletoanele vremii) şi civilizator sărutul tău anunţă fraze memorabile de pus de frontispiciul bisericii, pe frontispiciul căminului de fete sărutul tău îmi aminteşte de sărutul gabrielei melinescu când l-a hirotonisit pe nichita sărutul tău, în această seară, îl evaluez cu o cohortă de sfinţi (de fluturi, de bibliofili înrăiţi, de stareţi, de arhimandriţi, de esteţi, de exegeţi) şi îl aşez de-a dreapta lui dumnezeu, din lumina lui dumnezeu

35

Constantin Preda

sărutul tău e cel mai frumos ferment de înnoire a luminii acestui sfârşit de noiembrie sărutul tău (dincolo de mode, de cenzuri, de calendare, de înfiorări, de rătăciri nomade) face lumea imponderabilă, infinit mai bună, mai duioasă, mai frumoasă – chiar trenul cu care călătoreşte dumnezeu deraiază în acest moment în cel mai frumos hău al nodului de cale ferată numit melancolia – sărutul tău are o droaie de supuşi, care clamează bunătatea, simplitatea, divinitatea sărutul tău e ca un vechi dangăt de clopot într-un sat din ardeal de aceea totul în această seară e memorabil de la felul în care te dezbraci şi îmi aşezi pe frunte rochia (oh ce coapsă, oh ce miere) până la lumina veiozei (cuneiformă înflorită într-un tăiş de medalie) care are un suspin liric aparte, de o mare bogăţie, neinclus în niciun dicţionar, în nicio biblie, în nicio istorie literară sărutul tău e unic sărutul tău e întemeietor de milenii

36

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

lasă-mă să-ţi plâng sub fustă
lasă-mă să-ţi plâng sub fustă firicel de toamnă-ngustă lasă-mă să-ţi cânt sub fustă melopee dulce-augustă lasă-mă să-ţi dorm sub fustă ca un cal pierdut în pustă lasă-mă să-ţi flutur fusta stinsă-i lampa, plânsă-i pusta

3

Constantin Preda

m-ai subjugat, m-ai subjugat / o, ce amiezi de nufăr şi păcat
m-ai subjugat, m-ai subjugat o, ce amiezi, m-ai tulburat jumătate copil, jumătate ascet îţi scriu pe sfârcuri cu şerbet o cratimă de miere şi-o cratimă de lumină doamne, cum ne mângâiem în liniştea alpină o cratimă de lumină şi-o cratimă de miere ne dezbrăcăm în iarba cu miros de înviere acolo unde înfloreşte lumina şi eu îţi cânt eşti cea mai frumoasă femeie de pe pământ şoapta ta aruncă în aer lungi trenuri cu fluturi eu mă topesc, rescriu slovare cu săruturi şoapta ta aruncă în aer ospicii de fluturi nebuni cu infirmiere zambile şi doctori păuni
38

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

şoapta ta aruncă-n aer valea cu plopi şi vadra cu aghiazmă de la şcoala cu popi pentru tine aş rescrie biblia şi aş jeli epifanii, epifanii pentru tine mi-aş aşeza capul sub ghilotină să vină-apoi un flutur să-mi spele rana cu lumină pentru tine m-aş lua de guler cu bunul dumnezeu pentru tine aş interpreta rolul de curcubeu şoapta ta îmi pune raiul la picioare o, ce amiezi, ce binecuvântare m-ai subjugat, m-ai subjugat o, tu narcisă, eu bărbat m-ai tulburat, m-ai tulburat o, ce amiezi de nufăr şi păcat

39

Constantin Preda

mai e timp de-o noapte de dragoste
mai e timp să facem dragoste înainte de a veni prima zăpadă mai e timp să-ţi fiu staroste înainte ca iarna să cadă mai e timp de-o noapte nebună înainte de a veni prima ninsoare aş trimite un pâlc de mesteceni să-ţi spună c-aş vrea ca vipera trupului tău să mă-mpresoare e o toamnă augustă, cu-atâta lumină e o toamnă augustă, cu-atâta pelin sunt cerb, atâta tot, boncăluind pe o colină sunt inorog, sunt unicorn, la tine mă închin sunt cerb îndrăgostit de o pădure sunt unicorn îndrăgostit de movul de brânduşă e-o toamnă, cum n-a mai fost demult, ca de secure e-o toamnă cu arhangheli ce bat în fiecare uşă

40

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

mai e timp de-o noapte de dragoste mai e timp de-o noapte de joi mai e timp să-ţi fiu staroste s-auzi genunchii cum ţi-i-ndoi mai e timp de-o noapte de dragoste mai e timp de-o noapte de fum de ţigară mai e timp să fiu staroste sânilor tăi sub formă de pară mai e timp de-o noapte de toamnă mai e timp de-o noapte de jar e-atâta frumuseţe în linia din palmă e-atâta miere neculeasă în toamna din pahar

41

Constantin Preda

melopee
sunt zeu la tine-n decolteu acolo-l prind furând pe bunul dumnezeu

42

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

melopee
în urme de cerb îţi plâng (ca toamna-n oglindă) arhanghel nătâng cu casa de ghindă în urme de cerb în urme de dropie în urme de verb moartea m-apropie în urme de cerb îţi plâng în urme de brumă arhanghel nătâng cu casa de humă în urme de cerb în urme de lup în flori de proverb în vara din stup

43

Constantin Preda

din urme de cerb te strig peste o eternitate din praguri de dig din mov de cetate în urme de cerb îţi plâng (ca toamna-n oglindă) arhanghel nătâng cu casa de ghindă

44

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

melopee pentru femeia din ţara petuniei, din ţara brânduşei
de-abia mai bate inima mea de-atâta toamnă frumoasă e-atâta frumuseţe în goluri şi-aş vrea să mă aştepţi cu evangheliarul toamnei pe masă e-atâta depărtare în braţele mele cum te-aş putea cuprinde mai frumos, mai încet? e-atâta pulberărie de inele e-atâta înrobire funestă de violet doar o bătaie de inimă m-alungă, m-apropie de ţara de stele din inima ta ai tu o frumuseţe ascunsă, de dropie unde şi dumnezeu ar poposi, ar înnopta

45

Constantin Preda

nepăsare albastră ăsare
lui Ion Prioteasa, cel mai frumos om dintre câţi există azi în Craiova

aveam un fel de teamă, de nepăsare-albastră îmi trecuse fulgerul, ca un cuţit, pe la fereastră aveam un fel de nepăsare, de zbucium şi de teamă de tot ce e deasupra noastră, de tot ce în adânc ne cheamă aveam o teamă-albastră de-a spune tânguirilor pe nume un fel de plâns din plânsul toamnelor postume aveam o frică frumoasă de gnomii ce veneau din pădure de văile cu castani, pregătite să mă fure aveam o frică frumoasă de nenumăratele voci ale sufletului meu de insomnia albastră numită eşarfa lui dumnezeu aveam o reverie frumoasă, o reverie enigmă, o reverie fără echivoc eram ca tăişul sabiei ce tocmai trecuse prin foc

46

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

aveam şi-o perseverenţă spre mov, de transcendenţă fatală de mere târzii, de mere de brumă, de mere culese din poală aveam un fel de teamă, de zbucium, de nepăsare-albastră tocmai îmi bătuse, ca un inorog, septembrie-n fereastră

4

Constantin Preda

s-a sinucis o soprană în munţi
s-a sinucis o soprană în munţi într-o mansardă pe valea frumoasei înflorise ghinda, era o toamnă cu nunţi era o toamnă cu lună plină la temelia casei veveriţe albe furau ghinda şi o duceau în alte păduri pe sub pădurile de pe pământ doar ochii cerbilor mai străluceau în toamna-aceea cu coama de vânt s-a sinucis o soprană azi-noapte ziarele vor întoarce pe toate feţele cântecul ei procurorii au găsit la locul faptei o armă cu şoapte şi o nedesluşită mireasmă de tei nicio scrisoare de adio sau nici măcar vreun alt indiciu, vreun bileţel de zahăr vanilat toată enigma morţii sale stă în zborul unui fluture de var sau în zborul poeziei lui ion pillat

48

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

s-a sinucis o soprană azi-noapte ziarele vor întoarce pe toate feţele cântecul ei procurorii au găsit la locul faptei o armă cu şoapte şi o nedesluşită mireasmă cu tei

49

Constantin Preda

străvechi cântec de dragoste/ cu lumină de dulceaţă de gutui
era o după-amiază nebună de toamnă tu făceai dulceaţă de gutui dumnezeu dormea cu sânul tău în palmă şi fuma poeme amărui era o altfel de după-amiază timpul încremenise ca florile în vrej un tren visa că deraiază plin de arome vechi, la zimnicea, la dej era o după-amiază heideggeriană, nebună casele se ridicau la cer şi zburau hai-hui tremura rochia ta ca apa limpede într-o fântână tremurau icoane vechi.incest.pelin.arome de gutui era cea mai frumoasă după-amiază de toamnă din câte-au fost vreodată pe pământ şi-acum trăiesc din acea bătaie de inimă, doamnă femeia mea cu paşii risipiţi în vânt

50

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

sunt taifunul cu cei mai frumoşi ochi căprui
sunt taifunul cu cei mai frumoşi ochi căprui şi semnătura lui dumnezeu pe vechi arome de gutui sunt taifunul unor năprasnice săruturi furate din lumina unor vechi zboruri de fluturi sunt biograful fântânilor cu cumpene pierdute-n depărtări şi-austrul care suflă-n crizanteme şi în lumânări sunt biograful păpădiilor şi-al morilor de vânt tai munţi de sare în fiece cuvânt sunt taifun, sunt austru, sunt crivăţ de câmpie sunt ireal, sunt numai poezie

51

Constantin Preda

scrisoare de lup singuratic pentru alice năstase buciuta
sunt un lup singuratic şi am un glonte în inimă sunt un lup hieratic vino şi ninge-mă sunt un lup singuratic inima mea înroşeşte zăpada sângele meu înroşeşte tăgada sunt un lup morganatic sunt un lup singuratic departe mi-i haita, dar şi pădurea am un glonte în inimă, aud securea sunt un lup fluturatic sunt un lup singur şi trist şi am un glonte în inimă sunt un lup melancolic, dau acatist gura mea miroase a abur de azimă

52

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

sunt un lup morganatic şi trist şi-am o inimă cât toate singurătăţile urletul meu trezeşte cetăţile urletul meu – singura dovadă că exist sunt un lup camil petrescian melancolic şi locuiesc în ţara brânduşei de-aici îţi trimit sărutul meu bucolic din ţara luminii, din ţara cenuşei sunt un lup singuratic şi-atât fără trandafir la butonieră am un glonte în inimă şi mi-i urât de trăgătorii care-n urma mea prosperă

53

Te iubesc cum n-am iubit pe nimeni pân’ la tine

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

te iubesc cum n-am iubit pe nimeni pân’� la tine
te iubesc mai ales în zilele de post te iubesc mai ales când ninge când dumnezeu străbate târgul meu anost cu decoraţii vechi, de crizanteme şi de sânge te iubesc mai ales în zilele de post când lumina-i mai curată când dumnezeu străbate târgul meu anost într-o tunică înflorată te iubesc mai ales în zilele de post când totu-i interzis, când pe coline ninge când dumnezeu străbate târgul meu anost şi lampa macilor uscaţi în suflete se stinge te iubesc cum n-am iubit pe nimeni pân� la tine � te iubesc până la moarte şi-napoi te iubesc cu şuieratul trenului pe şine te iubesc cu spicul de ninsoare şi de ploi

5

Constantin Preda

te iubesc mai ales în zilele de luni cele mai neînsemnate zile ale săptămânii când vulpile plâng prin aluni şi vânătorii trag ca nebunii te iubesc agale şi-n galop când te străbat cu nechezat de mânz, de armăsar te pătrund, cu gura te îngrop, te posed, te scapăr, sunt amnar te iubesc agale şi la trap când te apăs cu pieptul meu de fluture, de mânz, de urs ânz, , într-un căuş de ghiocei, cu tine, eu încap peste lumina stelei ce n-a curs te iubesc în zilele de post când lumina-i nouă şi curată când dumnezeu străbate târgul meu anost într-o tunică veche, înflorată

58

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

te-am dezbrăcat şi aveam toporaşi în loc de degete
te-am dezbrăcat de o mie de ori cu privirea ţi-am cumpărat o rochie de nori mai frumoasă decât nemărginirea te-am dezbrăcat de o mie de ori fără să ştii ţi-am cumpărat o ţară de bujori din ţara marilor melancolii te-am dezbrăcat atât de frumos întâia oară venise toamna incestuos prin cheia uşii într-o seară te-am dezbrăcat, doamne, atât de frumos îmi înfloriseră mâinile şi eram ca un cântec de fluture maiestuos ca un cântec de măr ionatan

59

Constantin Preda

te-am dezbrăcat şi aveam două sărbători în loc de mâini îmi înflorise inima ca o albăstrea cei mai frumoşi cerbi dintr-un lătrat de câini te păzeau în sihăstria mea te-am dezbrăcat şi aveam toporaşi în loc de degete inima mea devenise o mare sărbătoare inima mea fără să pregete îţi punea un munte la picioare te-am dezbrăcat cu sfinţenie, aproape interzis ca un elev la ora de religie când îşi alege din istorii o efigie a unei profesoare cu coapsa de vis te-am dezbrăcat de o mie de ori – inima mea�� numai cer şi stele – ţi-am cumpărat o rochie de nori ai fost a mea-ntr-un pat de albăstrele

60

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

ţi-am umplut odaia cu gutui
am cules gutuie din livadă am umplut panerul cu gutui va cădea curând prima zăpadă fumul toamnei plânge carăui am cules gutuie din grădină am umplut pervazul cu gutui gura mea pe trupu-ţi de lumină plânge-va cu buze amărui am cules cătină de pe luncă am umplut flanelul cu gutui gura mea-ţi va fi poruncă lupii mei vor plânge şui va veni curând prima ninsoare plânge cucul ceasului cu cuc te dezbrac din cap până-n picioare te dezbrac, m-aprind, fur mere din surtuc

61

Constantin Preda

va veni curând prima blocadă îţi voi face ceai din muguri albi de brad te aştept ca ghiocelul sub zăpadă în lumina sânilor să mă scufund, să cad va veni curând prima ninsoare un sobor de preoţi va cânta la geam te voi sluji cu primii sfinţi din calendare am să-ţi recit din blaga şi varlaam am cules gutuie din livadă ţi-am umplut odaia cu gutui va veni curând prima zăpadă gura mea pe coapse îţi va plânge şui

62

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

toamna m-ar transforma în hram de biserică
după felul în care te iubesc toamna m-ar transforma în hram de biserică am eu un fel dumnezeiesc de a fi rouă pe coapsa ta sferică după felul în care mă iubeşti dumnezeu te-ar transforma în hram de mănăstire ai tu un fel aparte-n care mă râvneşti ai tu un fel de vină din iubire după felul în care te iubesc dumnezeu m-ar transforma în strop de grijanie am eu un fel de-a fi în care te râvnesc şi vin la tine ca la spovedanie după felul în care mă iubeşti dumnezeu te-ar preface în cană cu vin ai tu un fel aparte-n care-mi porunceşti să vin la tine să mă-nchin după felul în care te iubesc toamna m-ar transforma în hram de biserică am eu un fel dumnezeiesc de a fi miere pe coapsa ta sferică
63

Constantin Preda

toamnă nepământeană
toamnă nebună toamnă neclară coapsă păgână de domnişoară toamnă nebună de pus la rană coapsă păgână de fetişcană toamnă nebună din praf de puşcă coapsă păgână de muieruşcă toamnă nebună ca de răşină coapsă păgână de curviştină

64

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

toamnă nebună ca de drăgaică vai, coapsă păgână ca de puştoaică toamnă nebună toamnă de lampă coapsă nebună coapsă de vampă toamnă nebună toamnă de gală coapsă păgână toamnă fatală toamnă nebună tiv de scurteică ţâţă nebună de caţaveică toamnă nebună de pus la rană toamnă păgână nepământeană

65

Constantin Preda

toamna vrea s-o fac femeia mea
toamna mă strigă pe numele mic toamna îmi spune numai ce vreau eu să aud toamna îmi face cafea la ibric toamna, pentru mine, pozează nud toamna mă iubeşte sălbatic toamna scrie-acum în locul meu toamna surâde apatic într-un pat de derbedeu toamna mă iubeşte divin nimeni pân�� la ea nu m-a iubit aşa �� îşi înmoaie sfârcul în stacana mea cu vin toamna se aşază-n mine ca un călător în şa toamna mă iubeşte agale toamna mă iubeşte alene toamna mă calcă pe şale toamna ca între hulube geme

66

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

toamna-mi zice constantin şi îmi pune pântecul pe gură ceva între geamăt şi suspin între floare, cântec şi prescură toamna îşi lipeşte gura de gura mea ca şi cum mi-ar spune, doamne, o poveste toamna mă coboară şi mă urcă-n şa către secrete vârfuri celeste toamna se piaptănă-n oglindă şi respiră-adânc prin chipul meu ca mireasma unui strugur atârnat la grindă lângă respiraţia lui dumnezeu toamna vrea s-o fac femeie toamna vrea s-o fac numai femeia mea doamne, când capotul şi-l descheie se aprinde-n cer încă o stea toamna se aşază-n pat în miezul nopţii şi mă-mbie goală să-i gust mierea doamne, asta-i învierea? urlă lupii-n lemnul porţii toamna mă strigă pe numele mic toamna îmi spune numai ce vreau eu să aud toamna îmi face cafea la ibric toamna mă iubeşte ca pe un măr crud
6

Constantin Preda

tu eşti femeia frumoasă care râde cu zeii
tu eşti femeia care domesticeşte cerbii prin rugăciune şi lumină în rugăciunea din rădăcina ierbii tu eşti femeia cărora cerbii îi beau roua din urme tu eşti stăpâna lopătarilor marilor toamne din marile turme tu eşti frumoasa femeie care-mblânzeşte lupii când plouă la munte şi la câmpie ard macii şi stupii tu eşti femeia căreia urşii îi mănâncă afine din palmă tu eşti stăpâna muntelui, furtuna cea mai calmă tu eşti femeia frumoasă care râde cu zeii zbori peste dunăre cu paltinii şi teii eşti femeia care înoată cu cerbii-n amonte, -n aval şi-şi duce tânguirile, peste munţi, ca pe un şal tu eşti femeia cu poala rochiei plină de fluturi fulgere brăzdează cerul când rochia ţi-o scuturi

68

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

tu eşti stareţa muntelui, ce îmblânzeşte lopătarii când la câmpie zboară lupii şi pândarii tu eşti femeia – pădure, care-nfloreşte cu fagii tu eşti femeia care, la mânăstire, se culcă cu fragii tu eşti sălbăticiunea care doarme cu lupii şi macii tu eşti mireasma fatală care ucide gonacii tu eşti femeia care plânge cu plopii, cu jderii tu eşti lumina din ciutura mierii tu eşti femeia cu panerul plin de flori, de struguri şi de gărgăriţe şi-ai sânii atât de frumoşi ca două potârnichi, ca două veveriţe tu eşti femeia care-nvaţă la ham lupii şi cerbii amurg în apuseni, lumină din lumina sfântă-a ierbii

69

Constantin Preda

un legământ lângă crucea mamei/e mai puternic decât un legământ în faţa bisericii
un legământ lângă crucea mamei e mai puternic decât un legământ în faţa bisericii un legământ, ca orice legământ, îmbracă ceva din mireasma smochinelor şoptite de vânturi vorbele mele înfloresc, vorbele mele încep să se dezgheţe pelinul mă întreabă, duios, ce notă aş da coapsei tale dezvelite în amurg dar cum poţi da notă unei melancolii de piersică tăcută? dar cum poţi îmbrăţişa, fără de moarte, lumina unei şoapte de liliac? dar cum îl poţi mânia pe dumnezeu? 

0

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

un taraf în mijlocul norilor
un taraf în mijlocul norilor ca o rugăciune de dragoste ultima zi a toamnei poartă mantie de arţar roşu ce frumos aleargă stâlpii de telegraf înaintea trenului ce frumos aleargă toamna şi gara şi tufele de porumbe înaintea locomotivei cu aburi membrii tarafului poartă tunici albastre, tunici de porumbe, membrii tarafului cântă la viori şi armonici şi trompete albastre un taraf în mijlocul norilor e singura certitudine că exist 

1

Constantin Preda

vernisaj
o balerină s-a aruncat de la ultimul etaj după ce venise de la un vernisaj un sitar îşi deschisese prima sa expoziţie în antreul dintr-o veche prepoziţie vorbise un cerb, îmbrăcat în frac, într-o seară de gală rămăseseră toţi muţi, era o cronică aproape genială televiziuni, mitropolii, ziare la o expoziţie pe flori de anghinare era o atât de frumoasă stare de beatitudine invitaţii zburau fericiţi spre noi zări de solitudine singură, balerina suspina într-o batistă un caprifoi plângea văzând-o atât de tristă era o seară de vis, atât de frumoasă înfloreau lămâii păgâni în fiecare casă 

2

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

epitropi naivi dansau prin tablouri era toamna celor mai fierbinţi tangouri o balerină, totuşi, s-a aruncat de la etaj după ce plânsese la un vernisaj un sitar îşi deschisese prima sa expoziţie era fericit�� asistase la propria sa execuţie 

3

Constantin Preda

zăpada a blocat cerbii-n pasul gutâi a nins azi-noapte aproape năvalnic zăpada a blocat cerbii-n pasul prislop îmi plânge mâna sub zăbranic nici n-am putere din zăbranic mâna s-o dezgrop a nins azi-noapte aproape cu ură zăpada a blocat cerbii-n pasul gutâi tu-mi desenai un fluture pe gură rochia ta mirosea a vară şi-a gutui a nins azi-noapte aproape de-a valma ninsoarea a blocat cerbii-n balcani tu vrei să culegi lumina cu palma pe-un drum de sanie la zegujani a nins azi-noapte aproape în ciudă ninsoarea a blocat cerbii-n novaci miroase iarna a gutuie crudă a fân uscat şi-a precistă de maci 

4

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

a nins azi-noapte cu jale zăpada a blocat cerbii prin văi stăpân peste lenea coapselor tale plesnesc din bici şi cânt din zurgălăi a nins azi-noapte de-au căzut clopotniţe şi turle la biserici zăpada a blocat cerbii-n câmpie a nins asurzitor, pe muchie de cuţit a nins asurzitor, potop şi poezie a nins azi-noapte năvalnic aproape de bocet, aproape postum îmi plânge mâna sub zăbranic clopotarii, la schit, au mâinile de fum a nins azi-noapte umil, devastator zăpada a blocat cerbii la moeciu, la bran tu-mi crezi inima un ţipăt de cocor ca-n ziua în care şi-a tras un glonte-n inimă nino stratan a nins azi-noapte vijelios, dinspre dunăre zăpada a blocat cerbii la rast tu-mi cânţi o melodie frumoasă şi tulbure rochia ta e cel mai frumos bocet fantast 

5

Constantin Preda

scrisoare (năucă) de pus în decolteul doctoriţei mădălina radu
vai, singur, în apoteoza mea nimeni, doamne, n-ar mai cuteza toamnă şuie cu cuţitele pe masă toamnă-n grinda toamnei de la casă jocul de-a toamna, jocul de-a moartea doar vinul din bărdacă îmi mai ţine partea jocul de-a toamna, jocul de-a viaţa o noapte-adâncă-mi fură dimineaţa îmi bate toaca peste manuscrise îmi bate toaca peste-averi promise îmi trăiesc boema, îmi trăiesc hipnoza umblu-n subţioară cu baudelaire, spinoza scriu poeme-adânci, memoriale le iau interviuri inorogilor pe paturi de spitale 
6

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

sunt, doamne, îndrăgostit de suferinţa mea cine-n locu-mi ar mai cuteza sunt îndrăgostit de cântecul privighetorii oarbe cântecul de toacă, doamne, mă absoarbe sunt îndrăgostitul absolut îmi sângeră-o garoafă la reverul meu de lut 

Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului

Cuprins
Dragostea mea pentru tine întemeiază o nouă religie ........... 5 dacă dumnezeu există ...............................................................7 ai să regreţi, sfântule, ai să regreţi ............................................9 a mai rămas din toamnă o singură zi .......................................11 ca-n prima zi de după moarte, o vale nesfârşită de castani ....13 cântec de hamal adormit într-o mireasmă de nufăr................14 ce femeie, doamne, nu şi-ar dori/ să fie logodnică de fluture măcar pentru o zi?...................................................................16 ce frumos mă alinţi, ce frumos mă răsfeţi / când doar tu şi dumnezeu mai credeţi în poeţi................................................18 ce rochie iertătoare ai .............................................................20 de-abia ....................................................................................21 deşi iubesc muntele / nu pot fi decât al câmpiei .....................22 doamne, trăiesc atât de primejdios.........................................24 dragostea mea pentru tine întemeiază o nouă religie.............26 femeie goală în prag de biserică ..............................................29 gelozie de fir de lalea...............................................................31 îndrăgostitul de serviciu ..........................................................32 inima mea e biserica mea........................................................33 istoria sărutului .......................................................................34 istoria sărutului .......................................................................35 lasă-mă să-ţi plâng sub fustă ...................................................37 m-ai subjugat, m-ai subjugat / o, ce amiezi de nufăr şi păcat ..................................................38 mai e timp de-o noapte de dragoste .......................................40 melopee ..................................................................................42 melopee ..................................................................................43 
9

Constantin Preda melopee pentru femeia din ţara petuniei, din ţara brânduşei ...................................................................45 nepăsare albastră ....................................................................46 s-a sinucis o soprană în munţi .................................................48 străvechi cântec de dragoste/ cu lumină de dulceaţă de gutui ...............................................50 sunt taifunul cu cei mai frumoşi ochi căprui ...........................51 scrisoare de lup singuratic pentru alice năstase buciuta .........52 Te iubesc cum n-am iubit pe nimeni pân’� la tine ................. 55 te iubesc cum n-am iubit pe nimeni pân� la tine .....................57 te-am dezbrăcat şi aveam toporaşi în loc de degete ...............59 ţi-am umplut odaia cu gutui ....................................................61 toamna m-ar transforma în hram de biserică .........................63 toamnă nepământeană ...........................................................64 toamna vrea s-o fac femeia mea .............................................66 tu eşti femeia frumoasă care râde cu zeii ................................68 un legământ lângă crucea mamei/e mai puternic decât un legământ în faţa bisericii .........................................................70 un taraf în mijlocul norilor .......................................................71 vernisaj ....................................................................................72 zăpada a blocat cerbii-n pasul gutâi ........................................74 scrisoare (năucă) de pus în decolteul doctoriţei mădălina radu .........................................................76

80

Apărut: 2012
Tiparul executat la Imprimeria Editurii Str. Felix Aderca, Bl.7, parter, 200410-Craiova Telefon: 0251-419661; 0745512223; Fax: 0351-819168 e-mail: redactia�edituram�m.ro www.edituram�m.ro
IMPRIMAT ÎN ROMÂNIA

MJM

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful