You are on page 1of 7

Ethos misionar ortodox

Pr. Lect. Dr. Cristian Sonea Încă din sec. al IV-lea, când Constantin cel Mare şi-a mutat capitala de la Roma în Bizanţ, în Bosfor (redenumind oraşul Constantinopol), imperiul a trebuit să facă faţă problemei de a avea două capitale rivale. Rivalitatea nu se limita la scena politică; şi din punct de vedere ecleziastic, Roma şi Constantinopol se îndepărtau una de alta încet dar ireversibil, proces care se va încheia la Marea Schisma în 1054. După aceea, cele două „aripi” ale Bisericii, una autonumindu-se „Romană” şi „Catolică”, cealaltă „Bizantină” şi „Ortodoxă”, vor merge pe drumuri diferite. Biserica Bizantină va fi cea care, de-a lungul mai multor secole, va da naştere şi formă teologiei ortodoxe răsăritene şi înţelegerii misiunii aşa cum le cunoaştem azi. De la Marea Schismă Bisericile Ortodoxe au fost, din motive practice, izolate de gândirea şi dezvoltarea teologică din Apus, cel puţin până recent.1 Pe de o parte, Ortodoxia a fost îngrădită de Biserica Apuseană; pe de altă parte, a fost blocată de puterea ameninţătoare şi înaintarea Islamului. Singura direcţie de expansiune era Nordul. Din secolul al VI-lea până în secolul al XII-lea, misiunile ortodoxe au avansat doar în rândul popoarele slave şi, mai ales, pe vastul teritoriu al Rusiei şi în împrejurimile sale2. Biserica Romano-Catolică (sau Apuseană) a fost aproape întotdeauna în relaţie foarte strânsă cu statul. Acest lucru fiind valabil şi pentru Biserica Bizantină. Eusebiu din Cezarea, „mesager al bizantismului” şi „fondator al teologiei politice”3, a construit un sistem în care statul şi Biserica erau unite în armonie. În cuvântarea funebră în cinstea împăratului Constantin, el a devenit primul teolog care a „definit clar filozofia politică a Imperiului creştin, acea filozofie a statului care a fost constant menţinută de-a lungul mileniului de absolutism bizantin”4. Aşa cum monoteismul iudaic a învins politeismul; tot aşa, monarhia romană a alungat poliarhia. Împăratul creştin Constantin era acum chemat să conducă lumea înapoi spre Dumnezeu. În Imperiul Bizantin au fost făcute încercări de a face ca unitatea imperiului să coincidă cu unitatea credinţei. Henotikon-ul împăratului Zenon (638 d. Hr.), Ekthesis-ul împăratului Heraclius (638 d. Hr.) şi Typos-ul lui Constans al II-lea (648 d. Hr.) au fost măsuri luate pentru a asigura unitatea indisolubilă a intereselor statului şi Bisericii 5. În această atmosferă era de aşteptat ca misiunea să fie în egală măsură preocuparea împăratului şi a Bisericii. Ca „imitator al lui Dumnezeu”, împăratul reunea în el rolul religios cu cel politic6.

1

David Bosch, Transforming Mission. Paradigm Shifts în Theology of Mission, Orbis Books, Maryknoll, New York 1054, 1997, p. 205. 2 Christian Harnnick, Die byzantinische Missionen, în Schaferdiek, pp. 279-359. 3 Van der Aalst, Aatekeningen bij de hellenisering van het christendom, Nijmegen: Dekker & van de Vegt, 1974 , p. 59 ş.u. 4 David Bosch, Transforming Mission., p. 205; vezi Eusebiu de Cezareaa, Viaţa lui Constantin cel Mare, în colecţia „Părinţi şi Scriitori Bisericeşti” (PSB), vol. 14, studiu introductiv de Prof. Dr. Emilian Popescu, traducere de Radu Alexandrescu, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (Ed.IBMBOR), Bucureşti, 1991. 5 Van der Aalst, Aatekeningen bij de hellenisering van het christendom, Nijmegen: Dekker & van de Vegt, 1974, pp. 59-62. 6 Christian Hannick, Die byzantinische Missionen, 1978, 354.

1

p. 2 . În ultimii ani. Historical Developments in the Theology of Christian Mission. chiar până în epoca modernă. p. 1982. 242 ş. El este centrul vieţii noastre. Dar este posibil să priveşti misiunea dintr-un alt punct de vedere. însă teologia trinitară.13). El este partenerul şi izvorul creativ şi generator al dialogului cu El şi între oameni. p. Astfel mântuirea lumii trebuie văzută ca o lucrare al Sfintei Treimi pentru întreaga creaţie. mărturisim întruparea Logosului lui Dumnezeu-Tatăl. 11 David Bosch. mijlocitorul în vederea împăcării noastre cu Dumnezeu. Go forth in peace. Semnificaţia acestei accentuări scripturistice a noţiunii de misiune se admite pur şi simplu. O bună înţelegere a acestei misiuni impune în primul rând. iar Logosul este chipul Tatălui. de fapt. El este factorul activ în mărturisirea creştină din lume. El este Logosul tuturor lucrurilor. Trimiterea Apostolilor la misiune de către Hristos îşi are rădăcinile în faptul că Însuşi Hristos este trimis de Tatăl în Duhul Sfânt (Ioan 20. David Bosch se întreba dacă „în aceste circumstanţe trebuie să considerăm negative toate eforturile misionare ale Bisericilor Ortodoxe ?”9 Abordarea problemei în această manieră este frecventă. p. Ambele evaluări negative şi acuzaţia de non-misionarism sunt însă greşite. Kaiser Verlag. 21-33). la care astfel se face aluzie. Teologia trinitară arată faptul că Dumnezeu este în Sine Însuşi viaţă de comuniune şi prin intrarea Lui istorie doreşte să-l atragă pe om şi creaţia în general la comuniunea cu însăşi viaţa Lui. Fisher. reclamă mai multă atenţie decât primeşte în mod curent. izvor şi model de înţelepciune. „Trimiterea” la misiune este în mod esenţial. 8 Eugene J.12 În misiunea Bisericii Hristos ocupă locul central. Die christliche Mission: Geschichte und Theologie. centru a toţi şi toate. Bisericile Ortodoxe sunt non-misionare. 1977. în acest caz apuseană. Ion Bria (România) şi James J. Christian Mission / Jewish Mission. în special în cercurile protestante apusene. 22. Paradigma misionară ortodoxă se întemeiază pe misiunea lui Hristos. 205 12 Ion Bria. în Martin A. În acest fel Logosul lui Dumnezeu nu este doar Mântuitor ci şi Creator. Misiunea Ortodoxă Rusă a prinţesei Kievului era un proiect politic şi mergea alături de expansiunea colonialismului spre nord şi nord-est în interiorul Rusiei7.). trimiterea Duhului (Ioan 14. 26) care face accesibilă împărtăşirea de viaţa lui Dumnezeu (1 Corinteni 13. Evanghelizarea în acest caz a devenit de fapt sinonimă cu rusificarea8. 188-190. doctrinare şi a poruncilor morale etc. Transforming Mission. Ca ipostas divin-uman. a misiunii creştine. Cohen & Helga Cronen (eds. şi partener iniţiator al dialogului nostru cu El. Transforming Mission. Implicaţiile acestor afirmaţii în înţelegerea misiunii sunt foarte importante: misiunea nu presupune propagarea sau transmiterea unor convingeri intelectuale. într-un dublu sens: ca Logos divin. cel puţin în timpurile moderne. Urmând tradiţiei biblice a Bisericii. ci transmiterea vieţii în comuniunea ce există în Dumnezeu. World Council of Churches..10 Alte opinii susţin că nu există. misiune în Ortodoxie. New Jersey: Paulist Press. u. Lumea are o baza ontologică în Dumnezeu 7 Gerhard Rosenkranz. Die christliche Mission: Geschichte und Theologie. o raportare la teologia trinitară. cu alte cuvinte. Orthodox Perspetives on Mission. Geneva. 188.Practica implicării directe a împăratului în întreprinderea misionară va dura până în Evul Mediu şi. Ramsey. Stamoolis. p. Munich: Chr. 205. Acestea sunt mai degrabă tributare absolutizării unei definiţii specifice. 1977. Prin aceasta contribuţia teologiei Bisericii Răsăritene la înţelegerea misiunii este într-adevăr semnificativă11. 9 David Bosch. despre care vom vorbi mai târziu. 10 Gerhard Rosenkranz. creştinii de alte confesiuni au fost ajutaţi să aprecieze gândirea misiunii ortodoxe în special datorită scrierilor unor teologi ca Anastasios Yannoulatos (Grecia). 3. p.

În afara contextului Bisericii. În Ortodoxie Biserica este dătătoarea luminii sfinte mântuitoare şi mijlocitoarea puterii de reînnoire care aduce viaţa15. Stuttgard: Evang. Geneva: World Council of Churches. Patmos. fără de care nu există nici Hristos euharistic. în George Lemopoulos (ed. concretă. Your Will Be Done: Orthodoxy in Mission. Die Theologie der Ostkirche im ökumenischen Dialog. Future. misiunea ţine de însăşi fiinţa Bisericii14. Orthodox Mission – Past.dr. 8 -9. Stamoolis. „Eclesiologia este cea care determină misionarismul”17.13 În gândirea ortodoxă. p. 251. Misiunea sa nu este proclamarea unor adevăruri sau principii etice. p. 12-14 . 81-83 15 Nikos Nissiotis. Dacă „Biserica este fiinţial misionară”20. p. p. p. Present. London: SCM Press. nu invers”. făptura umană este chipul a Însuşi Logosului ca persoană ce gândeşte. 1980. Fiul lui Dumnezeu Şi-a asumat plinătatea umanităţii în Sine. pr. 17 Ion Bria. Ortodoxia respinge „o astfel de interpretare instrumentală a Bisericii”. 207. 64. nu are legătură exclusiv cu caracterul apostolic al Bisericii”. 2002. David Bosch. Misiunea nu este privită ca o funcţie a Bisericii. Anderson (ed. Anastasios of Androussa. New York: Orbis Books. 1989. Transforming Mission. inclusiv cu unitatea. 21 Ion Bria. Stamoolis.H. imagini inteligibile ale raţiunii şi gândirii diversificate ale Logosului.” „Biserica este scopul misiunii. în Sfânta Treime.prof. „Liturghia este cheia înţelegerii ortodoxe a Bisericii şi de aceea importanţa 13 14 Ibidem. Caracterul eclesiastic al misiunii arată „că Biserica este scopul. p. atunci misiunea se referă la o sarcină colectivă. Verlagswerk.n.) ei. 1975. 133. Maryknoll. 1968. The Church’s Role in Evangelism / Icon or Platform. The Missionary Imperative in the Orthodox Tradition. Astfel de opinii au consecinţe majore nu doar pentru înţelegerea misiunii. Boris Bobrinskoy. in C. Ed. este naturală Bisericii. 20 James J. 19 Ion Bria. În timp ce lucrurile sunt materiale.). pp. legătura şi unitatea lor într-un tot armonios îşi are temelia în comuniunea neschimbabilă a Logosului personal. ci şi pentru practicarea acesteia. p. 1975. nici Evanghelie. 195-197. 245 3 .245. Cluj-Napoca. 1961. sfinţenia şi apostolicitatea”19. tangibile. vindecă şi restabileşte omenirea prin plasarea acesteia în Sine şi astfel. p. împlinirea Evangheliei. Geneva: World Council of Churches. Vasile Manea. Aceasta duce la următorul element crucial al misiunii ortodoxe: locul Liturghiei în misiune. 18 Alexander Schmemann. Martyria / Mission: The Witness of the Orthodox Churches Today. 1986. elementele principale ale răspunsului la întrebarea formulată în legătură cu definiţia ortodoxă a misiunii trebuie căutate în „doctrina şi experienţa Bisericii”18. evanghelizarea rămâne un entuziasm temporar de factură umanistă sau psihologică21. 103-127. p. Este marea taină a unirii divin-umane ce devine izvor de viaţă lumii. mai degrabă decât instrumentul sau mijlocul misiunii”. În nici o circumstanţă un individ sau un grup de indivizi nu ar putea să înceapă o misiune fără să fie trimişi sau sprijiniţi de Biserică. Taina Bisericii. Hristos trebuie predicat în Biserica Duhului Sfânt.deoarece toate sunt unite în Logos.). 1986 . Go Forth in Peace: Orthodox Perspective son Mission. Biserica este parte a mesajului pe care misiunea îl proclamă16. „ci cu toate notae (însuşirile n. trad. vol. ci „chemarea oamenilor de a deveni membri ai comunităţii creştine într-o formă vizibilă. Eastern Orthodox Mission Theology Today. De aceea. „The Theology of the Christian Mission”. Misiunea este „parte a fiinţei Bisericii”. În acelaşi timp. International Review of Mission. The Church’s Role in Evangelism / Icon or Platform?. James J. Geneva: World Council of Churches. pp. în acel proces El afirmă. Eastern Orthodox Mission Theology Today. 116. 16 Ion Bria.

Manifestarea principală a activităţii misionare a Bisericii Ortodoxe este celebrarea Liturghiei. misiunea Bisericii Ortodoxe se subscrie unei „eclesiologii euharistice”24. atunci misiunea şi unitatea se întrepătrund. Transforming Mission. p. în timpurile noastre. 265-270. „Ca Biserică a luminii Învierii şi a Sfintei Liturghii – Biserica Ortodoxă – îşi vede ca principală sarcină luminarea necreştinilor care vor primi lumina lui Dumnezeu prin Sfânta Liturghie. 17 29 David Bosch. Unitatea şi misiunea (sau misiunea şi unitatea) nu vor putea fi niciodată privite ca două strategii sau etape succesive.Liturghiei pentru înţelegerea ortodoxă a evanghelizării nu poate fi trecută cu vederea”22. în special după secolul al XIV-lea. 32 Ibidem. centripetă mai degrabă decât centrifugă. 28 Ion Bria. 208. atât unitatea cât şi misiunea. şi este un singur trup. Go Forth in Peace. 27 James J. p. unitatea Bisericii este 22 23 Ibidem. deci. Transforming Mission. Ibidem. ele formează o unică realitate eclesiologică. 26 Aceasta este aşa de vreme ce Sfânta Liturghie are o structură şi un scop misionar27 şi este celebrată ca un „eveniment misionar”28. unitatea este ţinta misiunii creştine. pp. nici o formă de evanghelism sau misiune nu ar trebui să aibă loc „fără o referire la existenţa ei spirituală şi sacramentală”23. p. În perspectiva ortodoxă misiunea este. 86-102. Potrivit cuvintelor lui Nikos Nissiotis: „Misiunea şi unitatea” înseamnă că nici un misionar nu poate propovădui Evanghelia fără a fi profund conştient de faptul că reprezintă comunitatea istorică a Biserici şi fără a se simţi împins în acest act de mărturisire de către Sfântul Duh.29 Pentru Ortodoxie. Chiar pentru că între Biserică şi misiunea ei există o legătură organică. Unii reprezentaţi de seamă ai Ortodoxiei ar adopta o viziune mai puţin rigidă. Stamoolis. 248. Astfel. 24 Ibidem. acte ale întregului popor al lui Dumnezeu. p. Lumina harului divin care străluceşte în Sfânta Liturghie acţionează ca centru de atracţie pentru aceia care încă mai trăiesc în întunericul păgânismului”25. Biserica Ortodoxă nu a putut face cu uşurinţă acelaşi lucru. 26 Ion Bria. De fapt. Dacă misiunea este o manifestare a vieţii şi a slujirii Bisericii. 1987. în loc să susţină că de la Schismă încoace misiunea a devenit imposibilă. 31 Ion Bria. Unity and Mission from the Perspective of the Local Church: An Orthodox View. 9. Comunitatea mărturisitoare este comunitatea în slujire. 247. pe baza apartenenţei personale la Biserica cea Una şi Apostolică. p. p. Go Forth in Peace. 39. în The Ecumenical Review. Biserica Ortodoxă „proclamă” Evanghelia prin doxologie şi Liturghie. p. sunt acte eclesiale. Când unitatea s-a rupt. 207. Marea Schismă de la 1054 a avut consecinţe pentru o perioadă mai mare de timp. În timp ce Biserica Catolică a continuat cu extinderea ei misionară fără întrerupere. 245. iar Bisericile Protestante şi grupurile grupările misionare s-au extins pe cât le-a fost cu putinţă la cei care locuiau dincolo de graniţele istorice ale creştinătăţii. ei mai degrabă ar spune că. Eastern Orthodox Mission Theology Today. „Biserica Ortodoxă şi-a văzut misiunea întoarsă de la evanghelizare spre o căutare a unităţii creştine”30. mai degrabă organică decât organizată. 25 David Bosch.32 Din moment ce Biserica este Trupul lui Hristos. p. Eastern Orthodox Mission Theology Today. „catolicitatea” este un alt nume pentru misiunea înspre unitate potrivit viziunii ortodoxe. de fapt comunitatea slujitoare este în sine şi în afara sa un act de mărturisire. p. 30 James Stamoolis. vol. 110. 4 .31 Pentru ortodocşi. ele aparţin intrinsec una alteia.

16).unitatea lui Hristos prin Duhul Sfânt cu întreaga Sfântă Treime. este „o continuă stare de adorare. Orice divizare a creştinilor este de aceea „un impediment în calea mărturisirii unităţii”33 Bisericii. Hristos nu a venit în lume în primul rând pentru a îndrepta păcatul omului. Go Forth in Peace. p. este îndumnezeire. 208. Trupul lui Hristos. „Dumnezeu este Păstorul care caută oaia cea pierdută. David Bosch. ei îndreptându-se înspre cei din afara graniţelor creştinismului. care. p.”37 Dacă la baza misiunii din perspectiva Bisericii Răsăritene este iubirea. adică în acea „renunţare la Sine voluntară şi interioară care face loc pentru a primi şi a îmbrăţişa pe cel înspre care se îndreaptă”35. În sensul cel mai profund. p. mai degrabă este subliniată dragostea decât dreptatea Lui. 37 James Stamoolis. 41 Ibidem. din perspectiva ortodoxă.18) „defineşte procesul prin care cei credincioşi sunt sfinţiţi de-a lungul acestei vieţi până la parusie”41. Theosis se referă la refacerea chipului denaturat al lui Dumnezeu în om şi la transformarea 33 34 Idem. 3. 208. p. „ei sunt chemaţi pentru a lua parte la slava Sa”40. Teologia ortodoxă răsăriteană este evident marcată mai mult de tradiţia ioaneică decât de cea paulină. 38 David Bosch. Eastern Orthodox Mission Theology Today. sau pentru a se supune voii Lui. ca Cel drept care judecă păcătoşii şi nedrepţii. rugăciune. 43 Ibidem. ca oricine crede în El să nu pară ci să aibă viaţă veşnică”. exprimă iruperea în această lume a eshatonului „ultima realitate a mântuirii şi învierii”43. manifestată în trimiterea Lui Hristos este „punctul teologic de pornire al misiunii”36. Din „slavă în slavă” (2 Cor. 40 Ibidem. aceeaşi iubire ar trebui să-şi găsească expresie şi în trimişii lui Hristos. din punct de vedere ortodox. este întemeiată pe iubirea lui Dumnezeu. Tatăl iubitor aşteptând întoarcerea fiului risipitor. Şi dacă iubirea lui Dumnezeu. 39 Ibidem. Tragic însă. familiară fiecărui ortodox. atunci scopul misiunii este viaţa. doctrina caracteristică Ortodoxiei cu privire la theosis capătă semnificaţii misionare. 267. 9. este faptul că „nu de prea multe ori oamenii sunt convertiţi la această unică Biserică. ci pentru a restaura în oameni chipul lui Dumnezeu şi pentru a le da viaţă. 5 . Ioan 3. Din această perspectivă. Iubirea lui Dumnezeu se manifestă ea însăşi în „kenosis”. aşa cum este adesea privit în teologia apuseană. viaţa este tot o temă ioaneică (cf. mulţumire. Transforming Mission.38 La fel ca iubirea. Transforming Mission. cinstire cât şi meditaţie şi contemplare a Dumnezeului treimic. misiunea. 36 Ibidem. ci la propria denominaţiune. pentru a se aduna în jurul Său. p. Oamenii nu sunt pur şi simplu chemaţi doar pentru a-L cunoaşte pe Hristos. asemenea iubirii lui Dumnezeu în Hristos. se manifestă în starea de kenoză. Dacă ar fi să identificăm un singur text care să reprezinte poziţia ortodoxă asupra misiunii ar fi Ioan 3.16: „Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât L-a dat pe Unicul Său Fiu. Go Forth in Peace. tocmai pentru că sunt motivaţi de iubire. 69. Formula „cerul pe pământ”. Theosis-ul este unire cu Dumnezeu. p. în acelaşi timp împărţindu-le otrava separării”34. Dumnezeu nu este văzut în primul rând. Deoarece Dumnezeu iubeşte omenirea a pregătit planul Său de mântuire. 42 Ion Bria. 35 Ibidem.10. Conţinutul proclamat al iconomiei mântuitoare este următorul: „Cuvântul dătător de viaţă înăuntrul vieţii”39. a iubirii infinite a lui Dumnezeu”42.

Totuşi. nimic nu poate fi luat de la Fiul Omului49. de altfel: „Statul. pentru viaţa civică” 50. punctul de pornire: de aici începe misiunea”52. 209. să-şi menţină viaţa ei religioasă. societatea. 286. 51 Ibidem. Martyria / Mission. conştient sau nu. 7. ci şi „întreaga lume” (2 Cor. The Missionary Imperative in the Orthodox Tradition.20). Euharistia imprimând adevăratul ritm al misiunii. dar este aşteptată cu nerăbdare. taina parusiei. este cu adevărat o realitate eshatologică47. cultura. 6 . important să recunoaştem că implicarea în social a Bisericilor Ortodoxe nu poate fi niciodată separată de practica şi experienţa liturgică. De asemenea. Această anakephalaeosis sau „recapitulare” a universului nu a avut încă loc. 7. Acestea sunt două mişcări complementare în cadrul ritului euharistic: Euharistia începe ca o mişcare de urcare înspre tronul lui Dumnezeu. „Euharistia este întotdeauna Sfârşitul. care sugerează „o urgentă nevoie a Bisericii de a-şi mări înţelegerea faţă de cei din afara ariei ei de influenţă”48. într-o nouă şi veşnică viaţă. p. şi totuşi este întotdeauna şi Începutul. Transforming Mission. timpul liturgic. misiunea se sfârşeşte pentru că s-a împlinit. p. Misiunea Ortodoxă este fundamentată pe Liturghie şi pe Sfintele Taine. „o mişcare mesianică în afara Bisericii”. cu siguranţă. Transforming Mission. Aceasta (misiunea) are şi o dimensiune cosmică45. Trupul lui Hristos46. 256. Martyria / Mission: The Witness of the Orthodox Churches Today. Biserică. Ion Bria. 1980. au existat perioade în istoria Ortodoxiei când Biserica s-a restricţionat pe sine însăşi. Este. 50 David Bosch. natura însăşi sunt obiecte reale ale misiunii şi nu medii neutre în cadrul cărora rostul Bisericii este să-şi menţină propria libertate interioară. 48 Ion Bria. Pentru misiunea Bisericii aceasta înseamnă că există. se 44 45 David Bosch. de acum încă. doar la realităţile „religioase” în sensul restrâns al cuvântului51. În timpul prezentului continuu. Observaţia făcută în paragraful anterior ne-ar putea ajuta să aruncăm o nouă lumină asupra unui alt aspect al misiologiei ortodoxe. Nu numai umanitatea. 209. p. 46 Ibidem. în întregimea ei. Dumnezeu nu a reîmpăcat cu Sine doar indivizii. David Bosch. 210. 5. chiar şi forţele cosmice (Col. şi anume. 47 David Bosch. ar putea într-adevăr să se creadă că misiunea potrivit acestei tradiţii nu are nicidecum o legătură cu realităţile suferinţei şi ale nedreptăţii din lume. Creaţia. În lumea Întrupării. este pe cale să devină ekklesia. Transforming Mission.19). 49 Alexander Schmemann. Îndumnezeirea existenţei ca ţintă a misiunii nu este restricţionată la fiinţele umane. p. Transforming Mission. Ortodocşii sunt adesea văzuţi ca fiind un grup (trup) conservator şi contemplativ care doreşte să evadeze din realităţile dificile ale istoriei. Crucea „sfinţeşte universul”. p.44 Unde are loc aceasta. 209.vechii existenţe într-o nouă creatură. Privind concepţia ortodoxă asupra misiunii din perspectiva activismului creştinismului apusean. şi se sfârşeşte ca o mişcare de reîntoarcere în lume. această interpretare a Ortodoxiei se bazează pe o proastă înţelegere a caracterului ei. p. dar şi întreg universul „participă la restaurare şi îşi găseşte din nou orientarea înspre Dumnezeul slavei”. în ansamblu. de remarcat fiind faptul că în ultimii ani reprezentanţi de seamă ai Ortodoxiei s-au străduit din răsputeri să clarifice poziţia lor în aceasta privinţă. După cum o afirmă şi Alexandru Schmemann. totuşi. înţelegerea ei ca misiune implicată în societate. p. p. p. 52 Ibidem. 209. David Bosch remarcă faptul că misiunea ortodoxă nu are „un program pentru lume. 1. nimic nu rămâne neutru.

teologia ortodoxă dezvoltă o impresionantă teologie a slujirii omului. Dogmă şi propoveduire. se hrăneşte din puterea transformatoare ce radiază din Liturghie. „Cred Doamne şi mărturisesc. p. Ion Bria. ci şi în aspectele ei publice şi politice. 57 Valer Bel. 56 Jean Chrysostome. Scrisoarea 2. 55 Ibidem. Cine „a devenit membru al Bisericii şi-a luat sarcina mântuirii aproapelui său”56. 7 . Dacia. în locurile publice. p. este imposibil să le separi pe cele două. traduction et notes par Jean Dumortier (Sources Chrétiennes. pp. iar după ce poporul lui Dumnezeu a primit euharistic pe Cel ce L-a mărturisit este trimis în misiune: „Cu pace să ieşim!”. Les Editions du Cerf.”53 În ultimele decenii a devenit un obicei în cercurile ortodoxe să se facă referire la această a doua mişcare ca „liturghie după Liturghie”54. Ed. p. dar în afara Bisericii există numeroase altare pe care credinciosul poate să aducă jertfa iubirii sale. celebrarea euharistică trebuie să hrănească viaţa creştină nu doar în sfera vieţii private. Iaşi.reactualizează permanent chemarea poporului lui Dumnezeu de către Hristos şi trimiterea lui în misiune. Martyria / Mission. vol. Astfel. Aceste altare sunt semenii noştri în realitatea lor concretă. 1966. spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Euharistia creează comuniunea. 1994. Editura Panfilius. 176. adică slujirea pe care credincioşii trebuie să o ofere în afara locului de slujire.” este însăşi mărturisirea. Potrivit Sfântului Ioan Hrisostom există alături de Euharistie şi „taina frăţietăţii”. ca slujire a lui Dumnezeu. Paris.. Misiunea Bisericii în lume. texte critique. p. Cluj-Napoca. adună creştinii la locul chemării (Biserica). I.. 53. deoarece ambele sunt moduri diferite şi totuşi complementare de a-L sluji şi a-L urma. „Cu frică de Dumnezeu. 71. pe altarul inimilor vecinilor lor55. o misiune şi o responsabilitate unică în această viaţă. 2002. faţă de care noi suntem preoţi”57. no. 66-71. un trimis al lui Hristos. Petraru Gheorghe. cu credinţă şi cu dragoste apropiaţi-vă!” este chemarea. „îi uneşte cu Hristos şi între ei înşişi iar din acest pisc al adorării fiecare devine un apostol. Dumnezeiasca liturghie face posibilă liturghia fratelui. 117). Introduction. În locaşul Bisericii „se află un altar pe care se aduce jertfa lui Hristos. Amândouă elementele pot fi privite liturgic. 53 54 Pr. a doua liturghie. 136. în Hristos. Ea arată că omul are nu numai o valoare unică. Misiologie Ortodoxă. Pornind de la iubirea de oameni a lui Dumnezeu (philantropia divină). ci şi o chemare.