Ganglionii bazali Sunt reprezentaţi de trei mase de substanţă cenuşie situate în profunzimea substanţei albe, la baza emisferelor cerebrale

. • Nucleul caudat, • Nucleul lenticular, • Claustrum. Nucleul caudat Este reprezentat de o masă voluminoasă de substanţă cenuşie situat lateral de talamus pe care îl înconjoară în potcoavă. Concavitatea traiectului său priveşte anterior. Extremitatea anterioară este orientată anterior, iar extremitatea posterioară este orientată inferior. Este alcătuit din trei porţiuni: • capul, • corpul, • coada. În totalitate prezintă: două feţe: • ventriculară,, • aderentă. două margini: • laterală, • medială. două extremităţi: • antero-superioară, • postero-inferioară. Faţa ventriculară este în raport cu ventricolul lateral, fiind acoperită de epiteliul ependimar. Segmentul superior al acestei feţe formează peretele inferior al prelungirii frontale. Segmentul mijlociu corespunde răspântiei ventriculare, iar segmentul inferior intră în alcătuirea peretelui superior al prelungirii temporale. Faţa aderentă vine în raport cu capsula internă care îl separă de talamus. Faţa aderentă de la nivelul cozii este în raport cu nucleul venticular, de care este separat printr-o lamă sublenticulară de substanţă albă. Marginea laterală este dispusă în dreptul limitei superioare a capsulei interne.

1

Nucleul lenticular Este situat lateral de talamus şi de nucleul caudat. Segmentul mijlociu şi cel medial formează globus pallidus cu o coloraţie cenuşiu palidă. • supero-medială. două extremităţi: • anterioară. Din punct de vedere structural nucleul lenticular este împărţit în trei segmente de către două lame se substanţă albă dispuse vertical reprezentate de lama medulară internă şi lama medulară laterală. Nucleul claustrum 2 . Faţa laterală este separată de nucleul claustrum prin capsula albă externă. Din punct de vedere al dezvoltării filogenetice se diferenţiază paleostriatum format din globus palidus şi neo-striatum format din putamen şi nucleul caudat. sau opto-striat. Extremitatea posterioară este liberă. de care este separat de coada nucleului caudat. Are o formă triunghiulară prezentând: trei feţe: • laterală. Extremitatea anterioară este unită de coada nucleului caudat prin pedunculul nucleului lenticular. în care se află lama cornata. Extremitatea postero-inferioară merge până în prelungirea temporală a ventricolului lateral.Marginea medială formează şanţul talamo-caudat. are un aspect cenuşiu net şi se numeşte putamen. • posterioară. Faţa supero-medială vine în raport cu capsula internă Faţa inferioară vine în raport cu peretele superior al prelungirii sfenoidale a ventricolului lateral. • inferioară. vena corpilor striaţi şi tenia semicirculară. Extremitatea antero-superioară vine în raport cu prelungirea frontală a ventricolului lateral. Segmentul lateral este cel mai voluminos. trei margini.

Eferenţele nucleilor bazali Sunt reprezentate de: a) fibre din nucleul caudat şi din din putamen care se îndreaptă către globus pallidum. cu căile senzitive şi căile cerebeloase. O altă categorie de conexiuni sunt cele intrinseci realizate între diferitele componente ale nucleilor bazali. Conexiunile nucleilo bazali Nucleii bazali reprezintă centrii căilor descendente paleoencefalice. O parte din fibre constituie fasciculul palido-hypotalamic. Între nucleul lenticular şi claustrum se interpune capsula externă. Cele două fascicule se unesc. • Fasciculul lenticular. iar altă parte fascicolul palido-talamic. b) eferenţe ale globus pallidum care se constituie în două fascicule distincte: • Ansa lenticulară. dispus posterior. iar între claustrum şi lobul insulei se află capsula extrema. • Neostriatum reprezentat de nucleul caudat şi putamen. Ei realizează legături directe corticale precum şi conexiuni cu talamusul. * câmpul H2 ce conţine fibre pentru fascicolul palido-hypotalamic. * câmpul H1 ce conţine fibre pentru fascicolul palido-talamic. dispusă vertical între nucleul lenticular şi scoarţa cerebrală a lobului insulei. înconjoară anterior capsula internă şi ajung în regiunea subtalamică.Este reprezentat de o lamă subţire de substanţă cenuşie. Aceste fibre sunt condensate în câmpul subtalamic Forel divizat în: * câmpul H ce conţine fibre pentru nucleul roşu. Cea mai mare parte se îndreaptă către nucleii subtalamici. Având la bază dezvoltarea filogenetica şi ontogenetică precum şi considerentele conexionale şi funcţionale nucleii bazali se clasifică în: • Paleostriatum reprezentat de globus palidus. Aferenţele nucleilor bazali 3 . dispusă anterior.

Formaţiuni secundare. Ea se continuă posterior cu piciorul peduncular cerebral. Capsula internă Este o lamă de substanţă albă. lenticulostriat este cuprins între capul nucleului caudat şi faţa supero-medială a nucleului lenticular. Nucleul caudat şi putamenul sunt sub controlul scoarţei cerebrale şi au la rândul lor o acţiune inhibitoare de control asupra lui globus palidus. talamus şi regiunea suboptică.Îşi au originea în ariile 4 şi 8 ale cortexului lobului frontal şi fac sinapsă în nucleul caudat. De la nivelul talamusului se desprind fibre care ajung în cortexul lobului frontal. Substanţa albă a emisferelor cerebrale Este reprezentată de: • • • • • Capsula internă. În esenţă eferenţele pornesc din globus palidus care coordonează astfel centrii motori subiacenţi. Braţul anterior. Capsula externă. ariile 4 şi 6. Din punct de vedere funcţional aceste fibre constituie un sistem inhibitor cu rol frenator al motilităţii disarmonice involuntare. unite printr-o porţiune intermediară numită genunchiul capsulei. de unde fibrele se îndreaptă către globus palidus şi apoi către talamus şi nucleul lui Luys. zona incertă. medial şi nucleul leticular. Datorită conexiunilor realizate aceste fascicule. Tot în cadrul circuitelor motorii paleo-encefalice sunt intergraţi şi nucleii subtalamici. delimitată de nucleul caudat. Capsula extremă. substanţa neagră. sunt legate funcţional de putamen şi de globus palidus având rol de filtraj parţial al unor influxuri descendente către trunchiul cerebral. iar superoposterior cu centrul oval. groasă de 1 cm. Centrul oval. nucleul Luys. Centrul semioval. ele au fost denumite circuite reverberante cortico-subcorticale. lateral. În această categorie de formaţiuni intră: nucleul roşu. Este formată din două segmente (braţe): anterior şi posterior. În constituţia braţuluui anterior intră: 4 .

Fibre talamo-lenticulare. 5 .1. Fasciculul geniculat. iar superior cu centrul oval. Fasciculul piramidal. Fasciculul cortico-talamic. 2. Fibrele fasciculului cortico-nuclear (geniculat). Fibre ce îşi au originea în cortexul cerebral şi care se îndreaptă către pedunculii cerebrali sub forma fasciculului cortico-peduncular. 1. 3.4.3. Fibrele fasciculului cortico-pontin anterior. Fasciculul fronto-pontin. ce este subdivizată în patru fascicole: 1. Fasciculul talamo-cortical. Fibre cortico-talamice. 2.2. Genunchiul capsulei interne este alcătuit din: 1. Fibre talamo-caudale. situată lateral. 1. Fibre ce îşi au originea în talamus şi ajung în cortexul cerebral. 5. şi porţiunea posterioară a nucleului lenticular.1. Fasciculul cortico-pontin. Centrul semioval şi centrul oval Centru semioval este constituit din substanţa albă ce se află situată superior de corpul calos. Fasciculul piramidal. Centru oval este alcătuit din cei doi centrii semiovali uniţi prin fibrele albe ale corpului calos. 2. ce constituie calea motorie. Fibrele sistemului de asociaţie inter-talamo-striat care leagă corpii striaţi (nucleul caudat şi putamen) între ei şi corpii striaţi de talamus. Fibre care leagă nucleul caudat de nucleul lenticular. Braţul posterior. Capsula internă se continuă inferior cu piciorul pedunculilor cerebrali.2. 2. Ea reprezintă locul de trecere a numeroase fibre nervoase care pot fi împărţite în trei categorii distincte în funcţie de originea şi destinaţia lor: 1. 1. Fibre talamo-corticale şi cortico-talamice ce formează pedunculul talamic anterior. 2. 2.1. 3. În alcătuirea braţului posterior intră: 1. 4. situat medial. lenticulotalamic este cuprins între faţa laterală a talamusului. Fibre talamo-corticale. la nivelul unei singure emisfere.

sunt situate profund. 5. Se individualizează cinci fascicole de fibre lungi: 1. ele realizând conexiuni între lobi şi diferite arii de protecţie. 4. Ei reprezintă cavităţile ependimare ale emisferelor cerebrale ce comunică inferior cu ventricolul III prin orificiul interventricular Monro. fascicolul occipito-frontal. fascicolul uniciform. În funcţie de lungimea lor aceste fibre se clasifică în fibre scurte şi fibre lungi. La nivelul şanţului central aceste fibre constituie fascicolele de asociaţie senzitivo-motorii subcorticale. dreaptă şi stângă.este situat între faţa inferioară a lobului occipital şi extremitatea anterioară a lobului frontal. 2. Este situată în dreptul extremităţii posterioare a 6 . parcurge capsula externă fiind format din fibre temporo-occipitale. sub corpul calos. în porţiunea centrală a acestora. Ventricolii laterali descriu o curbă cu concavitatea orientată anterior. fiind integrat funcţional căilor olfactive. sunt dispuse superficial. fascicolul longitudinal superior.Fibrele de asociaţie intraemisferice Îşi au originea în celulele piramidale mici şi mijlocii din scoarţa cerebrală.de la nivelul careia se desprind un numar de 3 prelungiri (coarne):frontală. cingulum. este format din fibre dispuse superficial ce formează fascicolul fronto-occipital şi din fibre dispuse profund ce formează fascicolul fronto-temporal. Fiecare ventricol prezintă: o porţiune centrală reprezentând răspântia ventriculară.este conţinut în substanţa albă a lombului limbic. este situat în capsula externă fiind alcătuit din fibre ce îşi au originea pe faţa inferioară a circumvoluţiei frontale inferioare şi care merg în circumvoluţia frontală superioară.temporală si occipitală. Fibrele lungi. subcortical ele unind regiuni foarte apropiate. înconjurând nucleul caudat şi talamusul. fascicolul longitudinal inferior. Orientarea lor este oblică în sens cranio-caudal şi medio-lateral. situate în interiorul emisferelor cerebrale. Răspântia ventriculară sau porţiunea centrală reprezintă locul de unire a celor trei prelungiri. Ventricolii laterali Sunt reprezentaţi de două cavităţi simetrice. 3. Fibrele scurte.

altul posterior situat înapoia orificiului lui Monro. Prelungirea occipitală 7 .Prezintă un număr de 3 pereţi: * peretele superior este concav şi este format de faţa inferioară a corpului calos. Segmentul posterior este format din corpul nucleul caudat şanţul optostriat (talamo-caudat) cu lama cornată. este însoţită de medial de fascia dentata. fiind format din cornul lui Amonn şi din fimbria hypocampului. El este situat imediat anterior de talamus la unirea peretelui medial cu cel inferior.este situata în lobul frontal. Extremitatea anterioară este mai voluminoasă şi se numeşte cap. Prezintă un număr de doi pereţi: • peretele superior: este concav. Orificiul interventricular Monro realizează comunicarea ventricolilor laterali cu ventricolul III . Prelungirea temporală (sfenoidală) Situată în lobul temporal. alungită. * peretele inferior prezintă 2 segmente: unul anterior situat înaintea orificiului lui Monro. Porneşte din răspântia ventriculară şi merge până la 3 cm de polul anterior al emisferei. Ea se întinde de la stâlpul posterior al trigonului cerebral la uncus. cuprins între corpul calos şi trigonul cerebral. iar extremitatea posterioară este efilată şi reprezintă coada care se uneşte cu fimbria şi se continuă cu stâlpul posterior al trigonului cerebral. fiind format din segmentul sublenticular al capsulei interne care îl separă de faţa inferioară a nucleului lenticular.talamusului reprezentând cea mai largă porţiune a ventricolilor laterali. Prelungirea frontală (cornul anterior). şi faţa superioară a talamusului. vena corpului striat şi tenia semicirculară. * peretele medial este format de septul pelucidum. Fimbria. Segmentul anterior este format de corpul nucleului caudat şi de fibre ce provin din genunchiul corpului calos. urmăreşte traiectul realizat de coada nucleului caudat. Cornul lui Amon are o formă conică. • peretele inferior: este convex. fiind accesibilă puncţiei. Ea corespunde pulvinarului talamic. Are o formă conică alungită descriind o curbă a cărei concavitate priveşte infero-medial. reprezentată de o lamă de substanţă albă.

Plexurile coroide formează în urma unui proces de ultrafiltrare lichidul cefalo-rahidian. 5. unde formează glomusul.Îşi are originea în răspântia ventriculară. 6. Stratul granular intern. Stratul molecular(plexiform). Această margine corespunde unirii forcepsului cu fibrele spleniului corpului calos. convexă. 3. Cele două feţe sunt delimitate de două margini: * marginea superioară apare sub forma unui şanţ rotunjit curb cu concavitatea orientată medial. De-a lungul acestui traiect plexurile coroide sunt acoperite şi separate de cavităţile ventriculare printr-o lamă apiteliată ependimară. Proeminenţa inferioară este formată de şanţul calcarin. corespunde eminenţei colaterale. Stratul granular lateral (extern). Prezintă un număr de doi pereţi: * peretele supero-lateral este concav fiind format de corpul calos. Are o lungime de 3 cm şi se termină la 3 cm de polul occipital. * marginea inferioară este rotunjită. Stratul piramidal intern. Ele provin din plexurile coroide mediale ale ventricolului III şi pătrund în ventricolii laterali prin orificiul interventricular Monro. Proeminenţa superioară se numeşte bulb şi este determinată de forcepsul posterior al corpului calos. În cei doi ventricoli laterali se află plexurile coroide laterale dispuse pe şanţul coroidian al talamusului. apoi se angajează în prelungirile temporale. Structura scoarţei cerebrale Citoarhitectonica scoarţei cerebrale constă în dispunerea a şase straturi de celule nervoase: 1. de unde are o direcţie orizontală posterioară descriind o curbă cu concavitatea orientată medial. Pătrunse în ventricolii laterali înconjoară pulvinarul talamusului în dreptul răspântiei ventriculare. 4. Stratul piramidal lateral . * peretele infero-medial este format din două proeminenţe alungite în sens antero-posterior şi suprapuse. 8 . Stratul fusiform. 2.

având o grosime medie de 2. sau prin amestecarea straturilor. ea fiind alcătuită din aproximativ 14 miliarde de neuroni. Stratul molecular asigură conexiunile de vecinătate în suprafaţă. Se diferenţiază izocortexul hemotipic cu reprezentarea armonioasă a celor şase straturi caracteristic zonelor de asociaţie şi izocortexul heterotipic ce corespunde zonelor de proiecţie caracterizate prin preponderenţa straturilor granulare (în zonele receptoare) sau a straturilor piramidale (în zonele efectoare). formaţiunile hipocampice Este format din substanţa cenuşie şi substanţa albă dispusă sub formă de inele. Sunt separate de paleo şi neocortex prin şanţul hipocampic. Scoarţa cerebrală realizează o suprafaţă de 1800 – 2200 cm2.5 mm. dependent de valoarea funcţională a diferitelor arii şi câmpuri corticale. caracterizat printr-o structură primitivă cu două straturi: granular receptor şi piramidal efector alcătuind arhicortexul. Cele şase straturi sunt specializate pentru funcţii determinante. • paleocortexul reprezentat de căile olfactive şi lobul olfactiv. • izocortexul în care cel şase straturi sunt net individualizate formând neocortexul. iar stratul profund asigură relaţiile interemisferice prin formaţiunile intercomisurale. Topografic se diferenţiază: hipocampul ventral si hipocampul dorsal. • mezocortexul este un cortex de tip mixt în care insulele de allocortex sunt înconjurate de izocortex precum în circumvoluţia limbică.formând paleocortexul. asigurând relaţiile dintre riencefal şi neocortex. Allocortexul Este format din: • arhicortexul reprezentat de formaţiunile hipocampice. 9 . Din acest punct de vedere scoarţa cerebrală se împarte în trei teritorii: • allocortexul.Această structură omogenă a scoarţei cerebrale cu şase straturi are o răspândire relativ redusă. Hipocampul ventral proemină în ventricolul lateral fiind reprezentat de girus dentatus. Astfel. Straturile 3 şi 5 reprezintă etajele de emitere a impulsurilor. Arhicortexul. straturile 2 şi 4 reprezintă etajele de recepţie.

nucleii septului pelucidum. fimbrie. de la hipotalamus şi de la trigonul cerebral. tuberculii mamilari şi tractul mamilotalamic. Structural. nucleul amigdalian. alături de sitemul olfactiv. Aferenţele hipocampului vin de la aria senzorială olfactivă. Sistemul limbic este parte componentă. . al riencefalului. Fascicolele intramurale constituite din fibre ce unesc teritoriile corticale: cingulum. striile longitudinale (nervii lui Lancisi). bandeleta lui Giacomini. 3. Conexiunile extramurale prin care sistemul limbic realizează conexiuni cu: . Paleocortexul Este format din bulbii olfactori şi tracturile olfactive. este constituit din următoarele elemente: 1. La nivelul spaţiului perforat anterior tractul olfactiv se împarte în două rădăcini: 10 . cu teritoriile corticale.Hipocampul dorsal este reprezentat de idusium griseum care în traiectul său înconjoară corpul calos la nivelul spleniului şi se continuă cu fascicola cinerea care e continuată din girus dentatus. . jucând rolul unui centru de reglare şi coordonare a unor procese vegetative. de la neocortex. Sistemul limbic Prezintă un cortex de tip allocortex.cu corpii mamilari prin hipocamp. . Eferenţele hipocampului sunt reprezentate de fimbria hipocampului care de-a lungul stâlpilor anteriori ai trigonului cerebral vine până la nivelul tuberculilor mamilari. Hipocampul anterior şi cel posterior sunt uniţi prin bandeleta lui Giacomini. Intervine şi în reglarea şi desfăşurarea comportamentului emoţional. stâlpii anteriori. 2. indusium griseum. Teritorii corticale şi subcorticale: hipocampul. afectiv şi celui sexual. bandeleta lui Broca. De la nivelul acestora se desprinde fascilolul mamilotalamic care face sinapsă în nucleul anterior al talamusului. El realizează multiple conexiuni cu hipocampul.hipotalamusul prin trigonul cerebral. cu nucleii subcorticali.cu formaţiunea reticulată. girus cinguli. trigonul cerebral.cu mezencefalul.

rădăcina laterală merge de-a lungul lumenului insulei şi se termină la nivelul uncusului şi în jurul celei de-a cincia circumvoluţii temporale formând lobul piriform. . Cornul lui Ammon reprezintă apare ca un relief pe peretele inferior al ventricolului lateral. al encefalului. stria longitudinală medială. fiind acoperit prin dezvoltarea neocortexului. arcul marginal lateral este format din stria intermediară. este format din trigonul cerebral şi fimbria hipocampică. din punct de vedere filogenetic. Riencefalul Reprezintă cel mai vechi segment. circumvoluţia hipocampului şi uncus. Extremitatea posterioară se continuă cu corpul calos şi cu 11 . este reprezentat de circumvoluţia limbică alcătuită din: aria paraolfactorie. Prin faţa sa inferioară aderă la circumvoluţia hipocampului. . Al doilea arc. Al treilea arc. Extremitatea anterioară este globuloasă şi prezintă o serie de şanţuri ce formează digitaţiile hipocampului. La om el are o dezvoltare redusă. Primul arc. care din punct de vedere funcţional sunt subdivizaţi în: . Aceşti centrii sunt în legătură cu arhicortexul hipocampic.aria senzorială reprezentată de aria piriformă de la nivelul lobului temporal. arcul marginal medial.rădăcina medială se îndreaptă mediocranial până în dreptul corpului calos unde se termină prin aria septală divizată în aria paraolfactivă şi circumvoluţia subcaloasă. respectiv cu cornul lui Ammon. fascicola cinerea. girus cinguli. la nivelul şanţului hipocampului. Cele două arcuri reprezintă căi de legătură olfactorie cu formaţiunile hipocampice.aria septală şi spaţiul perforat anterior de la nivelul lobului frontal.. Prelungirile axonice ale celulelor mitrale din bulbul olfactiv parcurg tracturile olfactive şi abordează centrii corticali. Protoneuronul (N1) căii olfactive este reprezentat de celulele bipolare situate la nivelul mucoasei pituitare a cavităţii nazale. Prelungirea axonică traversează lama ciuruită a etmoidului şi pătrunde în endocraniu unde face sinapsă cu deutoneuronul situat în bulbul olfactiv. este situat inferior de corpul calos. fascia dentata hipocampică. Porţiunile corticale ale riencefalului formează trei arcuri concentrice dispuse la limita dintre emisferele cerebrale şi diencefal.

câmpul 6 reprezintă aria premotorie ce determină mişcări ritmice coordonate. Medial. Funcţional. care se diferenţiază între ele prin grosimea stratului cortical. constituie cele mai reprezentative tipuri de câmpuri cu scoarţă agranulară. În câmpul 4 predomină celulele piramidale printre care sunt diseminate celule piramidale gigant. iar straturile piramidale invadează straturile granulare. Distribuiţia ariilor excitabile ale câmpului 4 indică o somatotopie precisă: membrul superior ocupă partea superioară a câmpului. 3. 5. La nivelul câmpului 6 stratul fusiform este păstrat. Ele ocupă în totalitate circumvoluţia precentrală şi parţial circumvoluţiile frontală superioară. membrul superior şi extremitatea cefalică realizând humunculus motor. sau a unui singur muşchi. care dispar. La acest nivel se delimitează câmpurile 1. ale căror dimensiuni (120µ înălţime – 60µ lăţime) sunt unice pe tot întinsul scoarţei cerebrale. Cămpurile (ariile) corticale Din punct de vedere structural şi funcţional pe suprafaţa cortexului cerebral se delimitează zone numite câmpuri corticale. Mai dezvoltată către marginea superioară a emisferei ele se îngustează progresiv către şanţul lateral Sylvius. urmează trunchiul. Câmpul 3 apare sub forma unei benzi înguste întinsă de-a lungul şanţului central. Excitarea zonelor câmpului 4 determină producerea de contracţii izolate a unui grup muscular. mijlocie şi inferioară. Situate în circumvoluţia precentrală a lobului frontal sunt câmpuri efectorii motorii. prin dimensiunea celulelor şi prin modul de stratificare al acestora. Pe faţa superioară a cornului lui Ammon şi medial de fimbrie se află fascia dentata care anterior merge până la uncus apoi se continuă cu bandeletele lui Giacomini. 2. Câmpurile 4 şi 6. 12 . Circumvoluţia postcentrală reprezintă localizările aferente. Între câmpul 4 şi câmpul 3 se constituie o zonă de trecere în care stratul piramidal prezintă o descreştere semnificativă în timp ce stratul granular invadează straturile piramidale. cu preponderenţa straturilor piramidale.stâlpii trigonului cerebral. Posterior fascia dentata se continuă cu fascicola cinerea şi cu stiile mediale de pe corpul calos. cornul lui Ammon este flancat de fimbria hipocampului constituită dintr-un fascicol de substanţă albă.

ocupă circumvoluţia postcentrală realizând o localizare somatotopică a trunchiului. Câmpurile 44 şi 45 Sunt situate în lobul frontal. respectiv în circumvoluţia frontală inferioară. 2. Câmpul 44. pe ambii versanţi ai scizurii calcarine. În cadrul câmpului 17 se diferenţiază funcţional trei zone: • de proiecţie. • de percepţie. macula lutea pe extremitatea posterioară a şanţului calcarin. ea fiind o replică fidelă a sistematizării topografice a retinei. Ele sunt localizate în profunzimea şanţului lateral Sylvius unde lobul temporal prezintă două şanţuri transversale ce delimitează circumvoluţiile temporale transverse (HESCHL). fiind câmpuri receptoare auditive. aria lui Broca se caracterizează prin faptul că stratul profund piramidal conţine celule piramidale gigant cu înălţime de 60µ. fiecare punct al retinei se proiectează pe un punct corespunzător al scoarţei cerebrale: jumătatea superioară a retinei pe versantul superior al scizurii calcarine. membrelor. extremităţii cefalice sub forma homunculuscui senzitiv. cele două straturi piramidale fiind sărac celulare. 5. durere. temperatură.Cele 4 câmpuri 3. Câmpurile 41 şi 42 Sunt situate în lobul temporal. ce se continuă cu circumvoluţia temporală superioară. unde este localizat câmpul 22. Morfologic în acest câmp sunt prezente două benzi albe corespunzătoare celor două straturi piramidale. În stratul granular intern se 13 . Astfel. Din punct de vedere funcţional cele două câmpuri intervin în coordonarea mişcărilor în raport cu limbajul articulat. 1. Funcţional reprezintă cea mai importantă arie vizuală. jumătatea inferioară a retinei pe versantul inferior al scizurii calcarine. • recunoaştere. discriminativă a senzaţiilor exteroceptive de presiune. Ele realizează ariile somato-senzitive cu rol în analiza fin. Transformarea granulară a scoarţei acestor câmpuri este evidentă. Câmpul 43 sau aria gustativă se află în porţiunea inferioară a circumvoluţiei parietale ascendente. fiind câmpuri efectoare. Câmpul 17 este situat în lobul occipital. La nivelul acestor câmpuri se termină căile cohleare centrale după ultima staţie din corpii geniculaţi mediali ai talamusului. superior de şanţul lateral Sylvius.

Cămpurile extrapiramidale propiu-zise Sunt numite şi câmpuri ale sistemului cortico-neo-cerebelos. 3. • câmpurile sistemului cortico-subcortical. Câmpurile extrapiramidale reprezintă 85% din cortexul motor şi cuprinde: • câmpurile supresive. • câmpurile extrapiramidale propriu-zise. a lobului occipital şi a circumvoluţiei cingulii se desprind fascicule ce se îndreaptă şi fac sinapsă în nucleul caudat şi în globus palidus. Centrii secundari vestibulari se află situaţi în circumvoluţiile frontale superioară şi mijlocie. Câmpurile supresive Pot determina inhibarea funcţională a ariei motorii principale. În această zonă îşi are originea fascicolul temporo-pontin ce coordonează reglarea cerebrală a motricităţii. a nucleilor olivari. a substanţei reticulate şi a cerebelului. primare sunt situate în circumvoluţia temporală superioară ele reprezentând centrii de coordonare şi control al căilor vestibulare. Câmpurile vestibulare. şi temporal în câmpul 22. realizându-se un sistem cortico-strio-cortical. a substanţei negre. 2. ei controlând menţinerea poziţiei şi coordonarea mişcărilor în mers. 14 . De la nivelul scoarţei cerebrale a lobului frontal. Câmpurile extrapiramidale corticale Scoarţa cerebrală controlează activitatea nucleilor subtalamici. Fascicolul parieto-temporo-pontin îşi are originea în două teritorii: parietal în câmpurile 1 şi 2. 5. a nucleilor vestibulari. a nucleului roşu. iar prelungirea axonică pătrunde în substanţa albă. • câmpurile cortico-oculo-cefalogire. Fasciculul fronto-pontin îşi are originea în câmpurile 4 şi 6. • parieto-temporo-pontin.află celule stelate gigant ale căror dendrite se ramifică paralel cu scoarţa. 1. de unde se reîntorc în câmpurile 4 şi 6 prin fasciculul lenticular. Impulsurile de la nivelul acestor câmpuri sunt conduse prin două fascicule: • fronto-pontin.

IV şi VI. • fascilulul cortico-reticulat. Se diferenţiază astfel: • fascilulul cortico-striat. • fascilulul cortico-nigric. Centrul funcţional al mişcărilor voluntare asociate ale globilor oculari precum şi centru mişcărilor conjugate a capului cu cele ale globilor oculari îşi are sediul în câmpul 8 situat în circumvoluţia frontală mijlocie. apoi prin fibrele talamo-corticale ajung în câmpurile motorii 4 şi 6 din lobul frontal. Câmpurile cortico-oculo-cefalogire Aceste teritorii coordonează mişcările asociate ale globilor oculari şi conjugarea lor cu rotaţia capului. ce îşi au originea în câmpul 5. • fascilulul cortico-rubric. 15 . 4. de unde se îndreaptă către scoarţa cerebeloasă pentru a face sinapsă în celulele Purkinje ale căror prelungiri axonice se îndreaptă către nucleul dinţat unde fac sinapsă. Câmpurile sistemului cortico-subcorticale Aceste câmpuri extrapiramidale controlează activitatea nucleilor bazali precum şi a nucleilor subtalamici fie prin căi directe fie prin colaterale ale fascicolelor descendente. 3. Mişcările globilor oculari sunt comandate de nervii cranieni III. iar rotaţia capului de accesorul spinal (XI). De la nivelul nucleului dinţat prelungirile axonice se îndreaptă către nucleul ventro-lateral al talamusului. fac sinapsă în nucleii pontini.Cele două fascicule coboară.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful