SUPORT DE CURS

Domeniul: Constructii, instalatii si lucrari publice
Calificarea profesionala: Instalator instalaţii tehnico – sanitare şi de gaze Nivel 2

1

Cuprins: M1- INSTALAŢII ÎN CONTEXT INTERDISCIPLINAR .....................................pag.4 M2 - UTILIZAREA CALCULATORULUI ŞI PRELUCRAREA INFORMAŢIEI ...........................................................................................pag.7 M3- MATERIALE DE INSTALAŢII ŞI PRELUCRAREA LOR ………………pag.15 2

M4 – PLANURI DE INSTALAŢII …………………………………………………..pag.20 M5 – SISTEME EXTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ ………………..pag.28 M6 – INSTALAŢII INTERIOARE DE APĂ ………………………………………pag.37 M7– INSTALAŢII DE RIDICARE A PRESIUNII APEI ……………………….pag.45 M8 – INSTALAŢII DE CANALIZARE …………………………………………….pag.52 M9 – INSTALAŢII INTERIOARE DE GAZE NATURALE COMBUSTIBILE …… ……………………………………………………………………………………..pag.60 M10 – PERFORMAREA INSTALAŢIILOR ÎN CONSTRUCŢII ……………….pag.63

M1- INSTALAŢII ÎN CONTEXT INTERDISCIPLINAR 1.1. Noţiuni generale de construcţii şi instalaţii. Alcătuirea instalaţiilor Trecutul, prezentul şi viitorul construcţiilor

3

Una dintre primele preocupări ale oamenilor a fost cea legată de asigurarea condiţiilor de trai şi, în primul rând, a unor condiţii de locuit cât mai sigure. Locuinţa este locul în care oamenii îşi petrec peste jumătate din timpul disponibil şi de aceea, în decursul istoriei, aceasta a fost permanent perfecţionată pentru a răspunde cât mai bine necesităţilor zilnice. S- a ajuns până la a se compara funcţiunile locuinţei cu funcţiunile corpului uman. Una dintre cele mai bune alegorii în acest sens propune următoarele paralele: Alegoria om- construcţie Om Sistemul osos susţine corpul Sistemul muscular Protecţia exterioară ( pielea) Susţinerea (tălpile picioarelor) Diafragma abdominală Sistemul locomotor Contactul vizual cu lumea exterioară ( ochii ) Sistemul de alimentare Sistemul circulaţiei sanguine Sistemul excretor, de evacuare a produselor de dezasimilare Sistemul nervos Sistemul respirator Termoreglarea organismului Încălţămintea ( cizmele ) Haine, paltoane, blănuri ( pentru protecţia termică ) Cureaua de la brâu Pălăria Fardul Construcţie Structura de rezistenţă susţine construcţia Ziduri de compartimentare şi închidere a construcţiei Tencuieli – vopsitorii Fundaţia ( talpa construcţiei cea care transmite solului greutatea ) Planşeele care împart construcţia pe verticală Elementele de circulaţie ale construcţiei ( scări, ascensoare, dispozitive de orientare a construcţiei ) Ferestrele Uşile Reţelele de alimentare ( apă, gaze, agent termic etc. ) Instalaţiile de canalizare Instalaţia electrică, calculatorul locuinţei Instalaţia de ventilare Instalaţia de aer condiţionat Hidroizolaţia de sub nivelul solului Izolaţia termică a clădirii Grinzile de centură Acoperişul construcţiei Zugrăveala

Omul a creat permanent construcţii ( cuiburi în copaci, case, piramide etc. ). Construcţiile s – au dezvoltat paralel cu dezvoltarea economică şi socială a omenirii în trei mari cicluri sau ″valuri″: - societatea agricolă ( primul val); - societatea industrială ( al doilea val); - societatea informatizată ( al treilea val). În toate cele trei mari cicluri construcţiile au fost considerate ca parte importantă a activităţii şi culturii umane. Primul val este înregistrat la începuturile societăţii agricole când fiecare familie era responsabilă pentru construirea spaţiilor de locuit, a adăposturilor pentru animalele de muncă, a magaziilor pentru păstrarea alimentelor etc. Profesia de constructor a apărut mai târziu, la începuturile istoriei scrise, atunci când a crescut considerabil cererea de lucrări de construcţii ( în special piramide, temple, canale etc.) 4

Sunt recunoscute ca rezultate excepţionale ale geniului uman ″cele şapte minuni ale lumii antice″ care reprezintă şapte monumente de arhitectură de dimensiuni, soluţii constructive şi tehnici de realizare greu de explicat chiar şi în zilele noastre. Al doilea val de dezvoltare socială a generat o nevoie urgentă de construcţii, în general de o arhitectură rară, atât pentru producţia industrială, cât şi pentru necesităţile servirii acesteia ( locuinţe, căi de comunicaţie etc.) S – au perfecţionat tehnicile de ventilaţie, încălzire termică şi fonică, s-au introdus noi materiale şi s-au elaborat noi soluţii constructive. Se consideră că după al doilea război mondial s-a construit în lume mai mult decât în orice perioadă anterioară. Al treilea val al dezvoltării societăţii imprimă noi dimensiuni şi activităţi în construcţii prin perfecţionarea importantă a instalaţiilor aferente construcţiei şi subordonarea funcţionării acestora unui calculator care controlează pornirea şi oprirea instalaţiilor de ventilaţie şi încălzire, utilizarea optimă a formelor de energie în funcţie de solicitări şi variaţia preţului, controlul automat al iluminatului, sistemul automat ed pază, sistemul automat de prevenire şi stingere a incendiilor etc. O astfel de construcţie este numită în prezent ″casă inteligentă″. Tendinţe în activitatea de construcţii Modificările în activitatea de construcţii în ceea ce priveşte tipul, mărimea, forma şi numărul construcţiilor în următorii 25-30 de ani, pentru ţările dezvoltate, sunt provocate, conform specialiştilor, de următorii factori: a.Factori de populaţie - numărul populaţiei creşte foarte încet, se menţine sau chiar scade în unele ţări dezvoltate datorită, în exclusivitate, scăderii ratei natalităţii ( în ultima sută de ani numărul mediu de copii pe o familie a scăzut de la 8 la 2); - populaţia urbană cunoaşte influenţe contradictorii- creşte ca urmare a raţionalizării agriculturii, scade ca urmare a posibilităţilor sporite de lucru la domiciliu, datorită informatizării, fapt ce permite instalarea în afara oraşului, unde spaţiul este mai mare, mediul este nepoluat şi costul vieţii mai redus; - populaţia îmbătrâneşte ca urmare a creşterii duratei medii de viaţă şi descreşterii relative a numărului tineretului; - mărimea gospodăriilor şi componenţa familiilor scade ca urmare a reducerii numărului copiilor, independenţei mai timpurii a acestora, tehnicilor contraceptive, precum şi ca urmare a creşterii numărului avorturilor. b.Factori economici Prin trecerea la societatea informatizată se vor produce modificări substanţiale în economie. Locul agriculturii şi industriei clasice va scădea continuu în avantajul serviciilor publice, comerţului şi tehnologiei informaţiei. Pericolul şomajului şi creşterea timpului liber vor scădea cererile de construcţii de locuinţe, dar şi cererile de lucrări de întreţinere şi reparaţii ( care vor fi ealizate în mare măsură de locatarii ce au mai mult timp la dispiziţie). c.Factori legaţi de mediul construit Actualul mediu construit este o parte importantă a avuţiei naţionale din fiecare ţară. Se trece lent de la realizarea de construcţii noi la activitatea de întreţinere şi modernizare a construcţiilor existente. 1.2.Sisteme şi unităţi de măsură . Aparate şi instrumente de măsură Forma unei relatii fizice este astfel alcatuita incat ea sa nu depinda de alegerea sistemului de unitati de masura,cu ajutorul caruia se exprima marimile fizice din relatia respectiva.

5

A masura o marime fizica inseamna a o compara cu o marime de aceeasi natura aleasa drept unitate de masura;rezultatul operatiei de masurare este un numar (scalar) care arata de cate ori unitatea de masura se cuprinde in marimea de masurat. Marimile fizice se pot imparti in marimi fundamentale si marimi derivate;corespunzator exista unitati de masura fundamentale si derivate.Prin marimi fundamentale se inteleg marimile fizice,in numar cat mai mic,conventional alese,care servesc la alcatuirea unui sistem coerent de unitati de masura si cu ajutorul carora se definesc marimile si unitatile de masura derivate. In tara noastra este adoptat Sistemul International de unitati de masura( SI) ,care cuprinde sapte marimi si unitati de masura fundamentale.Dintre acestea,in hidraulica se folosesc primele trei marimi fundamentale:lungimea(L) ,masa ( M ) si timpul (T) Aparate şi instrumente de măsură Pentru masurarea presiunii fluidelor se folosesc urmatoarele aparate de masurat: -manometre cu membrana de separatie ; -manometre cu resort tubular ; -traductor pneumaticde presiune ; -manometru diferential cu tub in forma de U. Pentru masurarea temperaturii se folosesc urmatoarele aparate de masurat : -termometre cu dilatare –drepte si de colt; -termometre manometrice ; -termorezistente ; -termocupluri. Pentru masurarea debitului se folosesc urmatoarele aparate de masurat: -contoare volumetrice si de viteza ; -debitmetre diferentiale si magnetice ; -rotametre . 1.3.Hidraulica şi termotehnica aplicată Hidraulica este stiinţa care are drept obiect studiul echilibrului şi miscării corpurilor fluide (lichide şi gaze ) şi al interacţiunii acestora cu corpurile solide. Pentru exprimarea legilor proprii , hidraulica foloseste legile fizicii lichidelor si gazelor,precum si legile generale ale mecanicii. Hidraulica cuprinde: -hidrostatica (statica fluidelor)-studiază legile repausului fluidelor -cinematica fluidelor-descrie starea de mişcare a fluidelor -hidrodinamica (dinamica fluidelor) - studiază legile miscării fluidelor şi interacţiunea corpurilor fluide cu corpurile solide. Hidraulica are un pronunţat caracter aplicativ deoarece işi propune să rezolve probleme practice:curgerea sub presiune a apei in conducte;curgerea prin orificii şi ajutaje;calculul instalaţiilor de pompare etc.Aceste probleme de repaus sau de mişcare a fluidelor se intâlnesc la diferite tipuri de instalaţii pentru constructii ,cum ar fi:instalaţii interioare şi exterioare de alimentare cu apă , instalaţii de canalizare , intalaţii de incălzire centrală , instalaţii de ventilare şi de condiţionare a aerului etc.

MODUL 2 - UTILIZAREA CALCULATORULUI ŞI PRELUCRAREA INFORMAŢIEI 2.1 Exploatează baze de date

6

TIPURI DE DATE Fiecare câmp trebuie să fie de un anumit tip, pentru ca Access să ştie cum să-i trateze conţinutul. Tipurile sunt următoarele:  TEXT – secvenţă simplă de caractere care poate include cifre, litere şi simboluri. Un câmp text poate conţine până la 255 de caractere.  MEMO – text simplu, obişnuit, exceptând faptul că nu stabileşti o lungime maximă de câmp, aşa că poţi tasta aproape orice cantitate de text (64.000 de caractere).    NUMBER – destinat pentru valori întregi sau fracţionare. DATE/TIME – o dată calendaristică sau o oră. CURRENCY – un număr formatat ca o valoare monetară.

 AUTONUMBER – Access îl completează automat cu numere consecutive, pentru fiecare înregistrare.  YES/NO – poate primi valori logice de tipul YES/NO, TRUE/FALSE sau ON/OFF.  OLE OBJECT – câmp capabil a primi ca valoare un obiect (ex. imagine); obiectul poate fi legat sau inserat.  HYPERLINK – o legătură la o locaţie Web.  LOOKUP WIZARD – îţi permite să creezi o listă selectând o valoare din alt tabel sau lista de valori într-o casetă combinată, pentru fiecare înregistrare. Este o caracteristică avansată. PROIECTAREA STRUCTURII BAZEI DE DATE Primul pas în proiectarea unei baze de date trebuie să fie analiza obiectivului urmărit. Ce informaţii vei stoca? Cine le va utiliza? Atunci când ai o imagine clară asupra a ceea ce urmează să facă baza de date poţi trece la pasul doi. CREAREA UNEI BAZE DE DATE Crearea unei baze de date noi se poate face utilizând opţiunile casetei de dialog Microsoft Access care apare în momentul în care lansezi aplicaţia sau utilizând comanda New din meniul File. Crearea unei baze de date prin intermediul casetei de dialog Microsoft Access presupune parcurgerea următoarelor etape:  Lansează în execuţie programul Access;

7

 Programul afişează caseta de dialog prezentată în imaginea următoare. În acest punct poţi alege să deschizi o bază de date deja existentă, să creezi o nouă bază de date goală sau să lansezi Database Wizard. Pentru cea de a doua opţiune selectează Blank Access Database.

 date.

Se deschide caseta de dialog File New Database în care introduci numele bazei de

 Apasă butonul CREATE şi în acest moment baza de date va fi creată iar pe ecran apare fereastra corespunzătoare acestei baze de date.

Crearea unei baze de date utilizând comanda New din meniul File presupune parcurgerea următoarelor etape:  Alege din meniul FILE opţiunea NEW;

8

În caseta de dialog NEW selectează pictograma DATABASE şi se apasă butonul OK.

 În caseta de dialog FILE NEW DATABASE alege unitatea de disc şi folder-ul în care vrei să creezi baza de date şi specifică numele bazei de date.

Apeşi pe butonul CREATE

Fişierele de tip Microsoft Access au extensia *.MDB. 2.2 Prezintă informaţiile incluzând text, numere şi imagini LANSAREA ÎN EXECUŢIE ŞI ÎNCHIDEREA APLICAŢIEI POWER POINT Programul Power Point 2000 poate fi lansat în execuţie în mai multe moduri. În continuare sunt prezentate trei dintre acestea: utilizarea meniului Start; utilizarea barei Office; utilizarea programului din folder-ul în care a fost instalat programul PREZENTAREA PRINCIPALELOR ELEMENTE ALE FERESTREI APLICAŢIEI POWER POINT Fereastra aplicaţiei Power Point 2000 este alcătuită din următoarele elemente:

9

Bara de titlu

Bara cu unelte unelte de standard formatare Panoul pentru rezumat Butoane de selectare a modului de afişare

Bara de

Panoul pentru diapozitive

Bara cu instrumente de desenat

Bara de stare

Tipul de prezentare

Panoul pentru însemnări

CREAREA UNEI PREZENTĂRI FOLOSIND TEMPLATE-URI Dacă ştii exact ce doreşti să spui în cadrul prezentării în loc să apelezi la rutina AutoContent Wizard poţi apela la Templete-urile care stabilesc aspectul diapozitivelor. Un Template sau şablon este un set de formatări predefinite puse la dispoziţie de aplicaţia Power Point care încorporeză diferite combinaţii grafice, tipografice şi de efecte speciale. În fereastra de dialog care se deschide odată cu lansarea aplicaţiei va trebui să bifezi opţiunea Design Template şi să efectuezi clic pe butonul OK.

Aceasta va avea ca efect deschiderea casetei de dialog New Presentation. Dacă execuţi clic pe tab-ul Design Templates se vor afişa opţiunile pentru şabloane.

10

Când selectezi un anume şablon în caseta Preview din dreapta vei vedea cum arată acel model. Acesta devine valabil pentru prezentarea ta în momentul în care execuţi clic pe butonul OK. Se va deschide o nouă fereastră de dialog denumită New Slide.

În partea stângă a ferestrei se află caseta Choose an AutoLayout care-ţi pune la dispoziţie toate machetele de diapozitive pe care le poţi folosi. Pentru a selecta un model execută clic pe modelul de machetă care corespunde cel mai bine cerinţelor tale.Odată ales modelul execută clic pe butonul OK. În acest moment se va deschide fereastra corespunzătoare unei noi prezentări.

Din acest moment macheta diapozitivului este pregătită şi poţi să te ocupi de conţinutul prezentării.

11

2.3 Comunică prin Internet Toate browserele au un spatiu pe fereastra lor unde este trecuta adresa paginii Web care se vizualizeaza la un moment dat. Aceasta adresa are un format special: http://www.nume.com. Http este prescurtarea de la HyperText Transfer Protocol, protocol de transfer hypertext, iar restul este adresa paginii respective, www este prescurtarea de la World Wide Web, nume este numele detinatorului paginii, iar com este tipul sau tara de origine a detinatorului paginii. În figura de mai jos este prezentata o pagina de cautare a unuia dintre cei mai cunoscuti prestatori de servicii Internet din lume, Yahoo! Adresa acestei pagini este http://www.yahoo.com. Acest prestator de servicii se bazeaza pe servicii gratuite. Cu ajutorul acestei pagini de Web puteti crea o adresa de e-mail, puteti cauta dupa alte pagini Web, care sa contina anumite cuvinte introduse de utilizator.

______________________________________________________________________________________ La ce foloseşte e-mail ? ______________________________________________________________________________________ Exista o varietate de situatii în care nu va puteti baza pe altceva decât e-mail. În primul rând corespondenta obisnuita, care este de asemenea prima si principala utilizare a e-mail-ului. Astfel puteti primi sau trimite mesaje si fisiere aproape în timp real - adica instantaneu, celui/celor care doriti O alta utilitate a e-mail-ului este aceea ca poate fi accesat de oriunde. Aveti nevoie doar de un calculator legat la Internet si puteti sa va accesati casuta postala fara nici o dificultate. Acest fapt este un lucru foarte util oamenilor de afaceri care calatoresc foarte mult. Serverele de informatii sunt calculatoare care poseda diverse informatii dintr-o gama foarte larga de domenii. Puteti trimite un e-mail unui astfel de server si veti primi, dupa un anumit timp (timpul de raspuns al serverului depinde de cum este configurat) raspunsul la întrebarea dumneavoastra. Posta electronica poate fi folosita si pentru altceva decât schimbul de mesaje. Puteti sa va înscrieti la o lista de adrese. O lista de adrese este o lista în care se trec adresele diferitilor clienti ai unei firme sau fundatii etc., care doresc sa fie la curent cu ceea ce se întâmpla la un moment dat. Astfel, cel putin odata pe zi, se trimit la adresele aflate într-o lista noutatile din cadrul firmei. Aceste noutati pot fi de diferite feluri: stiri, prognoza meteo, informatii bursiere, cursuri valutare etc. ______________________________________________________________________________________ Cum arată o adresă de e-mail ? ______________________________________________________________________________________

12

Adresele de e-mail seamana foarte mult între ele. Adica se supun unor reguli. O adresa de e-mail arata astfel: nume@domeniu.com Semnul @ (se citeste "at" sau "la") împarte adresa în doua parti: în partea stânga se afla numele utilizatorului, iar în dreapta numele domeniului. Partea cea mai importanta a unei adrese e-mail este partea din dreapta pentru ca aceasta reprezinta adresa la care se afla calculatorul care detine casuta postala cu numele trecut în partea stânga. ______________________________________________________________________________________ Trimiterea de mesaje cu Outlook Express ______________________________________________________________________________________ Programul Outlook Express apartine de programul Microsoft Internet Explorer si este utilizat pentru trimiterea si primirea e-mail-urilor. Acesta se livreaza împreuna cu programul Internet Explorer. Fereastra principala este prezentata în figura de mai jos. Aceasta este compusa din bara de titlu, bara de meniu, toolbar-ul programului si zona de lucru. Zona de lucru este împartita si ea în doua parti mai importante: zona de afisare a directorilor, în partea stânga a zonei de lucru si zona de afisare a mesajelor, în partea dreapta. În zona de afisare a directorilor sunt trecuti toti directorii care apartin de diferite domenii. În acest exemplu avem doua domenii Local Forders si Hotmail. Zona de afisare a mesajelor se împarte în doua parti, numai când ne aflam în unul din directorii din partea stânga. În primul domeniu (cel de sus) se afiseaza mesajele aflate în directorul curent, iar în al doilea (cel de jos) se afiseaza continutul mesajului selectat.

1. Apasati clic pe butonu New Mail din toolbar-ul programului Outlook Express 2. Pe ecran apare fereastra pentru compunerea unui mesaj nou. În cimpul To:din aceasta fereastra se trece adresa de e-mail a celui care va primi mesajul. 3. În urmatorul cimp Cc: se trec adresele de e-mail a celorlalti destinatari. (Un mesaj poate fi trimis la mai multe persoane). Adresele de e-mail se despart prin virgula (,) sau punct-virgula (;). 4. În cimpul Subject: se trece subiectul mesajului. 5. În zona de lucru a ferestrei se trece continutul mesajului. 6. Dupa ce ati scris meajul dorit apasati clic pe butonul Send pentru a trimite mesajul. Dupa ce ati apasat clic pe butonul Send programul încearca sa trimita mesajul dumneavoastra. Pe ecran va apare o fereastra care va arata stadiul trimiterii mesajului dumneavoastra. 7. Daca apare o eroare în timpul trimiterii mesajului aceasta este semnalata si se opreste trimiterea. 8. Daca mesajul a fost trimis cu succes atunci acesta este trecut în directorul Sent Items. Daca mesajul nu a fost trimis datorita unei erori sau faptului ca nu sunteti conectat la Internet mesajul este trecut în directorul Outbox. Pentru a trimite mesajele din directorul Outbox se apasa clic pe butonul Send/Recv , lucru care va determina trimiterea si primirea tuturor mesajelor.

13

______________________________________________________________________________________ Primirea de mesaje ______________________________________________________________________________________

1. Pentru a primi toate mesajele noi trimise pentru dumneavoastra apasati clic pe butonul Send/Recv. 2. Daca ati primit mesaje noi, directorul Inbox va fi scris cu caractere îngrosate si în dreapta sa va fi trecut între paranteze numarul mesajelor primite. 3. Pentru a citi un mesaj apasati clic pe directorul Inbox pentru a vedea toate mesajele primite si apasati dublu clic pe mesajul respectiv. 4. În fereastra cu mesajul se afla trecuta adresa e-mail a celui care a trimis mesajul, data în care a fost trimis mesajul, cui a fost trimis mesajul si subiectul acestuia. 5. În urmatoarea parte a ferestrei este trecut mesajul propriu-zis. 6. Mesajul curent poate fi tiparit la imprimanta apasând clic pe butonul Print.

7. Pentru a sterge mesajul curent apasati clic pe butonul Delete. 8. Pentru a raspunde la mesajul curent apasati clic pe butonul Reply si va apare fereastra cu care se creaza mesaje cu casuta To completata cu adresa celui care a trimis mesajul, subiectul mesajului va fi acelasi cu diferenta ca se trece "Re:" de la Reply (raspuns), iar continutul mesajului va fi mesajul trimis de respectivul(a). Stergeti continutul mesajului si scrieti unul nou. Dupa care procedati la fel ca la trimiterea unui mesaj.

______________________________________________________________________________________ Trimiterea fişierelor cu Outlook Express ______________________________________________________________________________________ 1. Se procedeaza la fel ca la trimiterea unui mesaj normal, adica se apasa clic pe butonul New Mail si se scrie mesajul dorit, destinatarii si subiectul. 2. Se apasa clic pe butonul Attach. 3. Din fereastra care apare se alege fisierul care doriti sa-l trimiteti si apasati clic pe butonul Attach. 4. Fisierul apare în fereastra mesajului în partea de jos ca si o icoana cu numele fisierului pe post de eticheta. 5. Dupa atasarea tuturor fisierelor se trimite mesajul apasând clic pe butonul Send.

14

M3- MATERIALE DE INSTALAŢII ŞI PRELUCRAREA LOR CONDUCTE / ROL ŞI PROPRIETĂŢI Conducta este un element de instalaţie închis, de formă tubulară, de obicei cu secţiune circulară, utilizat pentru transportul fluidelor. De cele mai multe ori, prin conductă se înţelege ansamblul format din tubul propriu-zis, fitinguri (elementele de legătură), armături şi accesorii. Funcţia elementară pe care o îndeplinesc conductele instalaţiei interioare este realizarea legăturii între armăturile obiectelor sanitare şi reţeaua publică. Cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească conductele: - Sanitare - sunt condiţii elementare (din punct de vedere igienic), prevăzute în norme şi standarde - Economice - să fie ieftine - economii în investiţii, montaj facil; - orice serviciu să fie obţinut în timp minim şi cu efort minim; - să se respecte criteriul calităţii: orice metru de conductă de proastă calitate montat în instalaţie înseamnă de fapt o risipă de material, manoperă şi implicit reprezintă bani irosiţi. - Estetice - aspectul este motivat cultural: nu necesită de obicei costuri suplimentare (un anumit tip preferat de armături pentru obiectele sanitare, etc.). Proprietăţile conductelor * Etanşare optimă pentru fluide, siguranţă în funcţionare; * Robusteţe: capacitatea de a prelua suprapresiuni, lovituri accidentale sau forţe externe; * Rezistenţă la coroziune şi la variaţii de temperatură; * O suprafaţă internă cât mai netedă (rugozitate mică, dar şi un număr minim de îmbinări); * Elasticitate adecvată – capacitatea de a prelua dilatările datorate variaţiilor de temperatură, dar şi eventuale deplasări ale elementelor de construcţii şi ale clădirii; * Durata de viaţă cât mai lungă; * Montaj, întreţinere, reparaţii / înlocuire cât mai uşoare. * Durata de viaţă normată a unei conducte, în funcţie de materialul din care este confecţionată, variază după cum urmează: fontă – 80 ani, beton armat – 70 ani, plastic – 50…55 ani, oţel –40 ani, azbociment – 30 ani. Diametre nominale şi presiuni nominale - Diametrul nominal şi presiunea nominală constituie elementele de bază pentru normalizarea şi standardizarea conductelor. - Sunt astfel normalizate dimensiunile, tipurile de fitinguri/îmbinări, valorile de calcul, procedurile de producere, etc.; Dimensiunile conductelor depind de material (oţel, cupru, plastic) - Utilizarea unor valori numerice specifice face posibilă cooperarea pentru crearea unui standard ISO care reglementează în mod unitar producţia de conducte şi accesorii, indiferent de ţară; - Diametrul nominal - DN reprezintă o valoare numerică prin care se denumesc în mod unitar conductele şi accesoriile acestora; - Se obişnuieşte ca această valoare utilizată pentru “etichetarea” conductelor şi accesoriilor să fie un număr întreg, cât mai aproape de dimensiunea reală de fabricaţie; - În practica curentă, documentaţiile tehnice dau pentru DN valori care se exprimă în mm,de exemplu DN 200; - În exprimările verbale se adaugă abrevierea DN, de exemplu “diametru nominal DN 10”; - Se utilizează uzual următoarele trepte de DN: 8, 10, 15, 20, 25, 32, 40, 50, 65, 80, 100, 125, 150, 200; Presiunea Nominală - PN este (supra)presiunea maximă în regim de funcţionare la temperatura mediului ambiant (20 °C), la care este asigurată durata de viaţă normată a îmbinărilor conductelor şi armăturilor. 1. În literatura tehnică presiunea nominală se notează prescurtat PN, urmată de o valoare numerică (care exprimă presiunea în 10-1MPa), adică PN 6 înseamnă o (supra)presiune în conductă în valoare de 0.6 MPa; 2. Presiunea nominală este în realitate strict legată de temperatura de funcţionare . 15

Conductele metalice şi cele ceramice sunt caracterizate practic prin diametrul interior (DN/DI), iar conductele din material plastic şi cele din cupru, prin diametrul exterior (DN/DE). Conductele din material plastic sunt produse pentru diferite trepte de presiune, prin schimbarea grosimii pereţilor şi păstrarea constantă a diametrului exterior. În acest mod, fitingurile se pot utiliza în mod unitar pentru toate treptele de presiune. Diametrul exterior trebuie menţinut constant (indiferent de treapta de presiune) pentru a permite o potrivire precisă cu diametrul interior al pieselor de legătură. Materiale din care sunt confecţionate conductele a.Ţevi din oţel În instalatii se utilizeaza teava neagra de otel si teava de otel zincata. Tevile din otel pot fi laminate sau sudate. 1. Tevile din otel au o rigiditate foarte buna, rezistenta mare la compresiune si rezistenta structurala ridicata. 2. Tevile din otel se îmbina de obicei cu fitinguri filetate, dar si prin sudura sau folosind flanse. 3. Durata de viata este doar de aproximativ 12…15 ani, în functie de debitul vehiculat, de caracteristicile fluidului si de calitatea acoperirii cu zinc. b.Ţevi din fontă Fonta ductila este o fonta speciala în compozitia careia s-a introdus magneziu, rezultând un material cu o rezistenta exceptionala. Ca urmare, fonta ductila a înlocuit în conductele publice fonta de presiune. 1. Prezinta o rezistenta foarte buna la coroziune, ceea ce o recomanda pentru montarea subterana; 2. Fonta gri este un tip special de fonta care contine si siliciu. De obicei, conductele din fonta gri sunt emailate sau cimentate pe interior; 3. Tuburile din fonta se îmbina uzual cu mufe si garnituri de cauciuc; 4. Fonta este utilizata si în instalatiile de canalizare (fonta de scurgere); 5. Avantaje: rezista la sarcini exterioare moderate, are o buna rezistenta la foc, coeficienti de rezistenta hidraulica redusi; 6. Durata de viata este mare, s-a constatat ca tevile din fonta functioneaza fara probleme si dupa 100 de ani; 7. Dezavantaje: fonta este casanta si are greutate mare. c.Ţevi din cupru Cuprul a fost folosit de egipteni înca din anii 2500 î.e.n, iar romanii l-au utilizat pentru constructia instalatiilor de alimentare cu apa si a rezervoarelor.Tevile din cupru sunt utilizate pe scara larga în instalatii de alimentare cu apa deoarece: 1. Se poate modela si îmbina usor, nu ocupa spatiu mult, are un aspect placut; 2. Nu permite formarea crustelor pe interior, iar pierderile de presiune sunt reduse (suprafata neteda); 3. Greutatea este mica, transportul si montajul se fac usor, durata de viata este mare. 4. Se îmbina cu fitinguri, prin sudura. Reguli pentru proiectare: Tevile din cupru nu sunt recomandate daca apa are un pH mai mic de 6.5; Preluarea dilatarilor termice se face la fel ca si pentru conductele din material plastic; Într-o instalatie în care se monteaza atât tevi din otel, cât si tevi din cupru, cuprul trebuie montat întotdeauna dupa otel în directia curgerii, pentru a evita pericolul de coroziune. d.Ţevi din plumb Plumbul este cel mai vechi material utilizat în instalatiile de apa. Exista tevi din plumb de presiune si tevi din plumb de scurgere (pentru canalizari). 1. Diferite aliaje sunt disponibile pentru aplicatii speciale; 2. Îmbinarile se executa prin lipire cu aliaj de cositor; 3. Plumbul este utilizat pentru conductele de legatura la unele obiecte sanitare, pentru apele uzate radioactive sau în laboratoare, pentru evacuarea apelor uzate corozive.

16

4. Este din ce în ce mai rar utilizat în instalatiile de canalizare, iar UE a interzis folosirea plumbului în instalatiile de apa, datorita pericolului pe care îl prezinta asupra sanatatii (Pb face parte din categoria metalelor grele care provoaca în timp otravirea organismului) e.Tuburi din gresie ceramică antiacidă Se foloseste pentru sistemele de canalizare (montaj îngropat). Desi rezista foarte bine chimic la agresivitatea solului si la efluentii corozivi, materialul este casant. Îmbinarea se realizeaza cu mufe si inele de cauciuc. S-a constatat ca îmbinarile realizate înainte de 1990 sunt adesea defectuoase – au loc scurgeri din sistemul de canalizare. f.Ţevi din sticlă Sunt fabricate dintr-o sticla speciala (borosilicat cu slab continut alcalin) cu coefficient de dilatare termica redus. Se utilizeaza în principal pentru canalizarea lichidelor corozive în industria chimica, farmaceutica si alimentara. Sticla este foarte casanta. g.Tuburi din azbociment Conductele din azbociment sunt realizate dintr-un amestec de ciment, fibre de azbest si apa. Au greutate redusa, rezista bine la presiune, îndoire, înghet, temperaturi înalte, foc. Nu rezista la lovituri si socuri. Se utilizeaza la aductiunile de apa si la retelele de canalizare. Fibrele de azbest au o influenta negativa asupra sanatatii, pericolul fiind mortal daca sunt inspirate în plamâni. h.Ţevi din material plastic Conductele din plastic sunt confectionate dintr-un material care contine ca ingredient esential una sau mai multe substante organice polimerice. Daca este supus la temperaturi ridicate si la presiune, materialul plastic curge si poate fi usor prelucrat sub forma de tevi. 1. Avantaje: cost initial redus, greutate redusa, flexibilitate ridicata; 2. Rezistenta ridicata la coroziune; 3. Tevile pot avea lungimi mari; 4. Proprietatile sunt date în tabelul 5.2, ca valori medii la temperatura de 20°C

17

Se recomanda proiectarea unitara a instalatiilor de alimentare cu apa rece si calda, daca este posibil folosind acelasi tip de material plastic pentru conducte. În ultima perioada, în instalatii se utilizeaza din ce în ce mai mult ţevile multistrat: 1. Combina avantajele tevilor din plastic cu avantajele tevilor metalice; 2. Suprafata interioara a tubului (material plastic) prelungeste durata de viata a conductei, fiind neteda din punct de vedere hidraulic; 3. Stratul de metal intermediar asigura rigiditatea necesara împotriva suprapresiunilor, uniformitatea profilului, elimina dilatarile termice importante pe care le prezinta materialul plastic; 4. Stratul de plastic exterior are o functie de protectie; 5. Îmbinarile se realizeaza cu fitinguri din alama cu suprafata nichelata, care au o durata de viata lunga; 6. Teava multistrat are parametri tehnici exceptionali si se îmbina cu usurinta; 7. Îmbunatateste parametrii acustici ai instalatiei (stratul exterior din material plastic are proprietati absorbante).

Materialul conductelor de apa utilizate în instalatiile interioare, conform standardului STN EN 806-1, poate fi: 1. Tevi de otel laminat; 2. Tevi de otel zincat; 3. Tevi de cupru; 4. Tevi de alama; 5. Tevi din material plastic; 6. Tevi de sticla; cu mentiunea ca pentru alimentarea cu apa potabila nu se poate folosi teava de otel neagra. Piese instalatii de apa .

18

Armaturi pentru instalatii de apa

M4 – PLANURI DE INSTALAŢII 19

4.1. Semne convenţionale pentru instalaţii GLOSAR DE TERMENI Convenţional – stabilit printr-o convenţie; Cota - valoarea numerică a dimensiunii reperului cotat. Se înscrie la mijlocul liniei de cotă, la 1-2 mm deasupra; Cota radier – cota fundului caminului, Cota terenului – nivelul terenului in stadiul final al lucrarilor, Desen de execuţie – desen definitiv întocmit la scară, care serveşte la executarea produsului reprezentat, cuprinzând toate datele necesare în acest scop; Desen de instalatii – mijlocul de reprezentare pentru executia instalatiilor interioare si exterioare aferente cladirilor, pe baza principiilor generale , stabilite prin standarde privind proiectarea si executarea lor, Desene de detaliu – reprezentarea elementelor de amanunt care nu par destul de clare pe desenele in plan si schema, la o scara convenabila 1:10,...1:1. Desene in plan – vederi ale instalatiilor la fiecare nivel al cladirii , intocmite pe planurile de arhitectura, Hasuri – notari grafice conventionale pentru a pune in evidenta sectiuni prin diferite materiale, Linia de cotă - este linia pe care se înscrie cota respectivă, se trasează cu linie continuă subţire şi se termină la unul sau ambele capete cu săgeţi. Se trasează paralel cu elementul cotat la o distanţă de minim 7 mm de linia de contur; Plan de executie – cuprinde punctele de racord, retelele subterane si legatura lor cu cladirile din teren pe care le deservesc la scara 1 ;500 sau 1 :1000, Plan de situatie – cuprinde obiectul proiectat in cadrul vecinatatilor lui , cu retele existente si proiectate , executat la scara 1 :500, 1 :1000 sau 1 :5000, Profilul in lung – reprezinta la scara elementele necesare pozarii in pamant a conductelor, si cuprinde cotele corespunzatoare fata de repere fixe, Proiecţia ortogonală – proiecţia la care proiectantele sunt paralele între ele şi totodată perpendiculare pe planul de proiecţie; Proiecţie – reprezentarea pe un plan a unui obiect din spaţiu, a unei figuri etc. Proiectie izometrica – reprezentarea prin metodele proiectiei axonometrice, pe directiile axelor de coordonate ( perspectiva cavaliera), Releveu – schema intocmita dupa o instalatie existenta Scheme de montaj – desene cu precizarea tuturor elementelor materiale ce alcatuiesc reteaua, Schiţa – un desen care se întocmeşte cu mîna liberă, respectînd proporţiile între dimensiunile piesei în limitele aproximaţiei vizuale; Sectiunea – reprezentarea in proiectie ortogonala pe un plan a obiectului, dupa intersectia cu o suprafata de sectionare si indepartarea imaginara a partii de deasupra planului de sectionare; Sectiuni verticale – reprezentarea elementelor verticale ale instalatiilor care deservesc toate nivelurile cladirii, Vederea – proiecţia ortogonală care indică partea vizibilă a unui obiect.

FISA DE LUCRU Activitate de lucru individual Avand in vedere capitolul linii, culori si semne conventionale folosite in desenul de instalatii sa se completeze tabelul de mai jos cu simbolurile in litere care corespund semnului conventional STAS al fluidului transportat. Linii si culori conventionale pentru conducte care transporta fluide (extras din STAS 185/1 - 89). 20

FISA DE LUCRU Activitate de lucru individual Conform STAS 185/3 - 89 reprezentarea prin semne conventionale a arrnaturilor de serviciu folosite in desenul de instalatii tebnico - sanitare se face in plan si in schema. In tabelul de mai jos reprezentarea este facuta numai in plan, se cere reprezentarea armaturilor de serviciu in schema consultand tabelele cu semnele conventionale pentru imbinari, fitinguri si piese auxiliare.

21

Armaturi de serviciu.

FISA DE LUCRU Activitate de lucru individual Conform STAS 185/4 - 84 reprezentarea prin semne conventionale a obiectelor sanitare folosite in -desenele de instalatii tehnico - sanitare se face in plan si in schema. In tabelul de mai jos reprezentarea este facuta numai in schema, se cere reprezentarea obiectelor sanitare in plan consultand tabele cu sernne conventionale pentru imbinari, fitinguri, obiecte sanitare si piese auxiliare. Semne conventionale pentru obiecte sanitare (extras din STAS 185/4 - 84)

22

.

4.2. Planuri şi proiecte de instalaţii FISA DE LUCRU Activitate independenta Analizati planul de situatie de mai jos si completati tabelul:

23

Elementul reprezentat

Denumirea

Hg

24

a

CP Dn Hg He C GS CR FISA DE DOCUMENTARE Reprezentarea profilului longitudinal al canalizarii Profilul longitudinal al retelei de alimentare cu apa si al canalizarii este necesar pentru executarea retelelor exterioare proiectate pe intreg traseul acestora. Se intocmesc utilizand doua scari : - scara lungimilor 1:500 - scara inaltimilor 1:50 , mai mare , pentru a evidentia variatiile de nivel ale terenului si panta. Desenul cuprinde : sectiunea prin teren , axa caminului, caminele de vizitare, cu linia terenului amenajat, cota terenului, cota radierului, distante partiale si cumulate , diametrele, pantele si adancimea caminu Pentru planul de situatie dat in fisa sunt prezentate profilele in lung pentru : a. reteaua de alimentare cu apa intre caminele N1 si N3

25

Si pe intreg traseul N1 pana la N9 b. canalizare menajera intre C1 si C4

4.3. Desene de execuţie specifice instalaţiilor sanitare şi de gaze FISA DE LUCRU Activitate de lucru individual Desenele intocmite in vederea execuţiei instalaţiei tehnico - sanitare cuprind planurile tuturor nivelurilor pe care se desfăşoară instalaţiile precum si schema desfăşurata intocmita dupa regulile generale ale desenului tehnic. 1. Lucrând cu clasa pe grupe de elevi se cere: a - pentru instalaţia din camera de baie a unui closet prezentata in elevaţie sa se intocmeasca schema desfăşurata. b - pentru instalaţia din camera de bucătărie a unui spălător de vase prezentata in plan sa se intocmeasa schema desfăşurata.

26

Instalatia unui closet: a - vedere in elevatie; Camera de bucatarie: a – plan. 2. Studiati desenul de mai jos ; precizati elementele componente indicate prin cifre.

27

M5 – SISTEME EXTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ 5.1. Sisteme exterioare de alimentare cu apă Scheme generale de alimentare cu apă a instalaţiilor din clădiri

Apa constituie unul din elementele care condiţionează desfăşurarea vieţii oamenilor şi intervine ca un factor determinant in aproape toate procesele tehnologice. Cantităţile de apă necesare pentru satisfacerea consumului, precum şi variaţiile acestuia în perioada de exploatare , constituie pentru sistemele de alimentare şi distribuţie a apei un element fundamental de care depinde în mare măsură alegerea soluţiilor tehnice , privind: sursa de alimentare cu apă, procesul tehnologic de tratare a apei, transportul şi înmagazinarea apei , precum şi schema de distribuţie a apei la consumator . Instalaţiile exterioare şi interioare de alimentare cu apă pentru clădirile de locuit , social – culturale , industriale şi agrozootehnice , comportă cheltuieli de investiţie foarte mari , astfel că , determinarea judicioasă a consumurilor şi cantităţilor de apă necesare asigură şi condiţionează eficienţa economică în timp a acestor investiţii. Sistemul de alimentare cu apă reprezintă totalitatea construcţiilor şi instalaţiilor utilizate pentru satisfacerea necesarului de apă al centrelor populate şi industriale şi se compune din : captarea apei, instalaţiile pentru corectarea calităţii sau tratarea apei , transportul (aducţiunea ), înmagazinarea , pomparea şi distribuţia apei. Captarea cuprinde construcţiile şi instalaţiile necesare colectării apei din sursele naturale şi deci nu poate lipsi din nici un sistem de alimentare cu apă. Apele preluate din surse naturale sunt tratate în instalaţiile speciale de corectare a caracteristicilor calitative ale apei pentru a corespunde scopurilor în care sunt utilizate. Între captare şi instalaţiile de tratare, apa este transportată prin aducţiuni sau apeducte care sunt costituite din conducte şi canale. Deoarece consumul de apa din clădiri este variabil în timp, pentru compensarea zilnică a debitelor de consum cu cele de alimentare, se prevăd rezervoare în care se inmagazinează o anumită cantitate de apă. Dacă relieful permite, rezervoarele de înmagazinare se pot amplasa la înălţime, pentru a asigura astfel şi presiunea în reţeaua de distribuţie . Rezervoarele sunt obligatorii în orice schemă de alimentare cu apă. În centrele populate şi în industrii, alimentarea cu apă este realizată printr-o reţea, care cuprinde toate conductele , armăturile, instalaţiile şi construcţiile accesorii necesare asigurării transportului şi distribuţia apei de la rezervoare până la cel mai îndepărtat punct de consum.. Regimul de presiune al apei din conductele magistrate (stabilit in functie de inaltimile cladirilor, de lungimea retelei, de debitele si presiunile necesare la consumatori) este asigurat de statiile de pompare orasenesti, care functioneaza interconectate in sistem. Staţiile de pompare asigură ridicarea presiunii apei din conducte la valoarea necesară, pentru a fi transportată la distanţă şi pentru a asigura presiunile necesare apei la consumatori. Staţiile de pompare se prevăd ori de câte ori este necesar , de exemplu: intre captare si staţia de tratare a apei, dacă aceasta din urmă este amplasată la o cotă mai ridicată decat captarea , in reţeaua de distribuţie etc. Staţiile de pompare pot fi cuplate cu rezervoarele de acumulare a apei. Schemele caracteristice pentru alimentarea cu apă a centrelor populate şi a industriilor prezintă anumite particularităţi şi depind de: natura sursei de apă, de relieful terenului, de debitele, presiunile şi calităţile apei necesare la consumatori , de regimul defuncţionare al consumatorilor etc. a. Surse de alimentare cu apă Apa constituie unul din elementele care conditioneaza desfasurarea vietii oamenilor si intervine ca un factor determinant in aproape toate procesele tehnologice. Sursele de apa din natura trebuie sa asigure alimentarea cu apa, din punct de vedere cantitativ si calitativ, a consumatorilor din centrele populate, industriale si agrozootehnice. Principalele surse de alimentare cu apă sunt: 28

- de suprafată : râuri, fluvii, lacuri, mări şi oceane; - subterane: straturi acvifere şi izvoare; apele subterane provin din infiltraţia directă a precipitaţiilor atmosferice , din infiltraţia apelor de suprafată prin malurile permeabile ale râurilor şi lacurilor şi din condensarea vaporilor de apă in porii rocilor subterane. Apele subterane pot circula fie prin porii nisipurilor si pietrişurilor formând straturi acvifere continue, fie prin fisurile rocilor calcaroase formând straturi acvifere discontinue. Apele provenite din aceste doua surse se deosebesc din punct de vedere atat cantitativ cat si calitativ. Astfel , calitatea apelor subterane permite , adesea , utilizarea lor directa ca ape potabile sau industriale , pe cand apele de suprafata necesita o tratare prealabila datorita unui anumit grad de impurificare. Numarul surselor subterane este cu mult mai mic decat al celor de suprafata si de aceea , primele sunt utilizate , in principal , pentru alimentarea cu apa potabila , iar ultimele atat pentru alimentarea cu apa potabila , cat mai ales pentru alimentarea cu apa industriala. In anumite conditii hidrogeologice, apa subterana poate iesi la suprafata terenului sub forma de izvoare, care sunt preaplinuri ale apelor freatice. Izvoarele pot fi: - ascendente, cand presiunea apei subterane este mai mare decat presiunea la iesire, stratul acvifer fiind cuprins intre doua straturi impermeabile; - descendente, cand stratul acvifer sustinut de un strat impermeabil iese la suprafata. 5.2. Surse de captare a. Captarea apelor de suprafaţă Ca surse de suprafata sunt folosite in mod obisnuit râurile si lacurile, intrucat celelalte surse (marile, oceanele etc.) au un grad ridicat de mineralizare si tratarea acestora ridica mult costul apei. Problemele principale ale captarilor din rauri sunt urmatoarele: amplasamentul captarii in plan si in adancime si adoptarea sistemului constructiv de realizare a captarilor. Priza se amplaseaza in locul in care sunt intrunite conditiile de calitate ale apei si de asigurare continua a debitului necesar. Deci, se va amplasa in amonte de centrele populate sau de zonele industriale, acolo unde nu sunt surse de poluare, intr-o zona stabila a albiei raului adica in zona in care se mentin adincimea si forma albiei in orice regim hidraulic de curgere a raului. Dupa adancimea apei in dreptul captarii, se disting urmatoarele captari din rauri: - captari din rauri cu adancime mare, amplasate fie in mal, fie in albie si avand caracter definitiv sau provizoriu (captari mobile); - captari din rauri cu adincime mica, care se pot realiza cu baraj de derivatie sau sub fundul raului. a.1. Captarea apei din rauri cu adancime mare Cuprinde urmatoarele elemente: priza, statia de pompare a apei brute si conductele de legatura, si se poate realiza in mal sau in albie. Captarea in mal este o constructie care cuprinde: camera de priza din beton armat, executati in cheson cu aer comprimat, in care apa patrunde prin ferestre (inferioare pentru niveluri mici si superioare pentru niveluri mari ale apei) prevazute cu gratare si vane de inchidere-deschidere; din camera de priza apa trece printr-un sistem de site, care realizeaza o prefiltrare, in compartimentul de aspiratie, de unde este aspirata de o pompa, printr-o conducta, prevazuta la capatul inferior cu un sorb pentru a evita patrunderea nisipului, a altor impuritati etc. Captarea in albie este indicata cand la nivelul apelor minime raul are o adincime suficienta pentru amplasarea prizei in mijlocul albiei . Pentru protectia prizei contra gheturilor, a plutitorilor etc., se amenajeaza o constructie din beton armat numita crib. Apa patrunsa in priza este condusa printr-o conducta, sifonata intr-o camera (put) colectoare. Amorsarea conductei sifonate care are panta continua, catre camera colectoare, se face cu ajutorul unei pompe de vacuum. Din camera colectoare apa este aspirata cu ajutorul pompelor ca si la captarea in mal. b. Captarea apelor subterane 29

Captarile de ape subterane se clasifica dupa dimensiunea principala a dispozitivului de captare in: captari verticale (prin puturi) si captari orizontale (prin drenuri si galerii). Captarile prin puturi se adopta in cazul straturilor freatice situate la admcimi mai mari de 7—8 m, iar captarile orizontale in cazul straturilor freatice de grosimi mici (de 2— 3 m), aflate la adancimi de 7 —8 m sub nivelul terenului. b.1. Captări cu puţuri Puturile sunt constructii pentru captarea apei subterane, a caror dimensiune principală este situata pe verticala; se folosesc pentru straturi de adancime mare, in care grosimea stratului de apa este de cel putin 3 m; dupa modul de execute se disting: puturi sapate, puturi forate si puturi infipte. Puturile sapate se construiesc din beton, prin metoda chesonului deschis si sunt prevazute la baza cu un cutit metalic sau din beton armat de forma inelara.

Captare in malul raului

a — cu pompe cu axa orizontala; b — cu pompe cu axa verticala; 1 — nivelul minim al apei cu asigurarea normata; 2 — nivelul maxim al apei cu asigurarea normata; 3 — nivelul apelor mari, anuale; 4 — constructji de captare; 5 — statie de pompare; 6 — fereastra inferioara cu gratar si vana; 7 — fereastra superioara cu gratar si vana; 8 — camera de priza; 9 — site; 10 — camera de aspirate ;11— rezervor de vacuum; 12 — pompa de vacuum; 13 — pompa centrifuga cu axa orizontala; 14 — pompa centrifuga cu axa verticala; 15 — electromotor; 16 — sorb; 17 — clapeta de retinere: 18 — robinet de inchidere; 19 — ventil de siguranta.

30

Puturile forate au diametru mic (0,10—0,60 m) si sunt alcatuite din coloane tubulare de otel (peretele putului si coloana filtranta). Peretele putului forat are forma telescopica, iar coloana filtranta trebuie sa aiba o lungime corespunzatoare grosimii stratului acvifer. In cazul mai multor straturi acvifere se monteaza un filtru in dreptul fiecarui strat exploatat. Coloana filtranta este prevazuta cu orificii prin care patrunde apa. La partea superioara, putul este prevazut cu un camin cu capac de acces si conducta de aerisire. Prin camin trece conducta de aspiratie a apei la pompa. Puturile infipte sunt de constructie metalica si au diametrul foarte mic (0,025—0,060 m). La partea inferioara au un sabot care se infige in sol prin batere cu soneta. Puturile infipte se folosesc pentru debite foarte mici, captate din straturi aflate la mica adincime (cel mult 4 m), iar extragerea apei din put se face cu pompa. b.2. Captări orizontale prin drenuri şi galerii Drenurile si galeriile sunt constructii pentru captarea apei subterane a caror dimensiune principala este pe orizontala, si pot fi: — drenuri si galerii interceptoare , cand directia lor formeaza un front perpendicular sau oblic fata de directia curentului subteran; — drenuri si galerii radiale, cand acestea converg catre o camera colectoare a captarii. Drenurile sunt nevizitabile, iar galeriile sunt captari vizitabile; ambele se adopta insa in cazul straturilor acvifere freatice de grosime mica (sub 2-3 m) si aflate la adancime mica in sol (sub 7-8 m). Tuburile de drenaj se executa din beton si sunt prevazute cu orificii pentru patrunderea apei, denumite barbacane. Tuburile se asaza la baza stratului freatic, intr-o transee executata cu pereti verticali sprijiniti cu palplanse (batardou) si umpluta cu material filtrant. Spre deosebire de puturi, care au numai rolul de a capta apa, drenurile si galeriile au atat rolul de a capta apa, cat si de a o transporta catre camera colectoare; de aceea ele se monteaza cu panta catre camera colectoare. Pentru controlul functionarii se prevad camine de vizitare la distanta de 50 m unul de altul la drenuri, si la 150 - 200 m la galerii vizitabile. Camera colectoare se executa de forma unui put sapat fara barbacane, cu fundul etansat cu un dop de beton si prevazuta cu organe de inchidere si dispozitive de masurare a debitelor pentru fiecare ramura de dren racordat la ea. 5.3. Staţii de tratare a.Condiţii de calitate ale apei potabile şi industriale Apa necesara alimentarii instalatiilor din cladiri trebuie sa aiba o anumita calitate, exprimata prin ansamblul proprietatilor sale fizice, chimice, bacteriologice, organoleptice etc. Calitatea apei este diferita in functie de scopul in care este utilizata. Astfel, pentru consumul menajer, pentru prepararea produselor alimentare, pentru adaparea animalelor etc., apa trebuie sa indeplineasca conditiile de potabilitate, pe cand apa necesara pentru racirea agregatelor, pentru spalarea materialelor etc., poate fi nepotabila, dar trebuie sa indeplineasca conditiile de calitate cerute de tehnologia de fabricatie. • Proprietafile fizice principale ale apei sunt: tulbureala, culoarea, temperatura, conductivitatea electrica si radioactivitatea. Tulbureala sau turbiditatea apei se masoara in grade pe scara silicei, un grad de tulbureala corespunzand, prin comparatie, unei emulsii etalon avand 1 mg pulbere de silice fin divizata. Apa este potabila daca are cel mult 5 grade de tulbureala. Inversul tulburelii este limpezimea sau limpiditatea apei. Culoarea apei se exprima, de asemenea, in grade si se determina prin comparatie cu o solutie etalon in scara platino-cobalt. Solutia care contine 500 mg platina si 241 mg cobalt la 1 dm3 de apa distilata sub forma de cloroplatinat de potasiu si clorura de cobalt hidratata, reprezinta etalonul de 500 de grade de culoare. Treptele scarii culorii se deduc din aceasta solutie, prin diluare, un grad de culoare corespunzand la 1 mg de platina la 1 dm3 de apa distilata. Temperatura apelor naturale variaza in functie de provenienta lor (de suprafata sau subterana), dupa clima si anotimp. Astfel, apele subterane de mica adancime (10-30 m sub nivelul terenului) au temperatura cuprinsa intre 8 si 10 °C, iar pe; masura ce adancimea creste, temperatura creste cu cate 1 °C la fiecare 33-35 m (gradientul geotermic). Apele de suprafata au temperaturi cuprinse intre 0°C 31

(iarna) si 25-26°C (vara) urmarind, in general, variatia temperaturii aerului atmosferic. Apa potabila trebuie sa aiba o temperatura cuprinsa intre 7 si 15 °C. Conductivitatea electrica este proprietatea apei de a permite trecerea curentului electric. Conductivitatea electrica a apei creste odata cu continutul ei in substante dizolvate. De regula, se determina rezistivitatea electrica a apei care este inversul conductivitatii. Variatia brusca a rezistivitatii indica aparitia unei surse de infectie a apei. • Proprietatile chimice ale apei se exprima cu ajutorul urmatorilor indicatori globali: reziduul fix, reactia apei, duritatea, substantele organice si continutul in gaze. Compozitia chimica a apei se determina prin analiza chimica cantitativa si calitativa. Continutul de substante in suspensie (mg/l), exprima gradul de impurificare a apei cu substante solide insolubile. Reactia apei este in functie de substantele minerale si organice dizolvate si poate fi: acida, alcalina sau neutra. Calitativ reactia apei se poate determina cu ajutorulul reactivilor (fenolftaleina, metiloranj etc.) care schimba culoarea solutiei dupa tipul reactiei. Cantitativ, reactia apei se elimina cu ajutorul cologaritmului concentratiei ionilor de hidrogen in 1I apa, notata cu pH; daca pH=7 reactia este neutră, pH>7 reprezinta reactia alcalina si pH<7 reactia acida. Apele naturale, potabile, au pH=6...8,5. Practic, limitele de variatie ale pH-ului sunt intre 0 si14. Duritatea apei este proprietatea care i-o confera apei compusii de calciu si magneziu aflati in solutie (carbonate, sulfati, azotati, cloruri, fosfati, silicati etc.). Duritatea totala Dt a apei este concentratia totala de ioni de calciu si de magneziu aflati in solutie (azotati, sulfati, cloruri, fosfati, silicati) si se masoara in grade. Duritatea apei datorata carbonatilor se pierde prin fierbere si din aceasta cauza se numeste duritate temporara. Restul compusilor de calciu si magneziu care raman in solutie si dupa fierbere alcatuiesc duritatea permanenta. Suma duritatilor temporara si permanenta reprezinta duritatea totala. Apa potabila trebuie sa aiba o duritate permanenta de cel mult 12 grade si o duritate totala de cel mult 20 grade. Peste aceste limite, apa se digera greu. In cazane si in schimbatoare de caldura, apa dura produce cruste de carbonat de calciu care, pe de o parte micsoreaza schimbul de caldura (randamentul caloric) si pe de alta parte datorita coeficientului lor de dilatare diferit de al otelului poate duce la explozia cazanelor. De aceea, cazanele se alimenteaza obligatoriu cu apa dedurizata. Alcalinitatea totala a apei este data de concentratia totala de hidroxizi, carbonati, bicarbonati, fosfati si alti anioni ai acizilor slabi in solutie, exprimata in unitati echivalente. Substantele organice dizolvate in apa provin din resturi de plante si animale si se determina, global, prin tratarea apei cu substante oxidante cum sunt: permanganatul de potasiu (KMnO 4 ) sau cromatul de potasiu (KCrO 4 ). Gazele continute in apa provin atat prin dizolvare cat si prin contactul apei cu atmosfera sau cu emanatiile de gaze din subsol. Astfel, 1 dm3 de apa contine, in medie, 24...40 cm3 aer dizolvat. • Proprietatile organoleptice ale apei sunt gustul si mirosul si se determina cu ajutorul simturilor, de catre personal specializat (degustatori) pe baza unei scari cu sase gradatii: 1-inodor (insipid); 2foarte slab; 3-slab; 4-perceptibil; 5-pronuntat; 6-foarte pronuntat. Gustul si mirosul depind de cantitatea si natura substantelor dizolvate in apa. Apa, chimic, pura este fada. Pentru ca apa sa fie potabila nu trebuie sa depaseasca gradatia 2. b. Procese şi instalaţii pentru corectarea calităţii apei Apele din surse de suprafata si uneori cele subterane nu au calitati corespunzatoare pentru utilizare ca apa potabila sau industriala, de aceea trebuie sa fie corectate in instalatii de tratare sau de imbunatatire a calitatii. Protectia calitatii apei, pe intreg itinerarul, de la captare la utilizatori, contribuie direct la satisfacerea cerintei de calitate privind igiena, sanatatea oamenilor, refacerea si protectia mediului. Procesele principale de corectare a calitatii apei, precum si constructiile si instalatiile care le realizeaza efectiv, sunt urmatoarele: - sedimentarea folosind deznisipatoare si decantoare; - coagularea folosind instalatii pentru prepararea si dozarea coagulantului, cu camere de amestec si camere de reactie; 32

- filtrarea biologica prin filtre lente si rapide; - dezinfectarea cu instalatii de dezinfectare cu clor, fluor etc.; - corectarea proprietatilor organoleptice ale apei, folosind filtru cu carbune activ; - reducerea duritatii apei, prin procedee chimice, fizice sau combinate. Depunerea gravitationala a particulelor solide din apa, cu viteza constanta, datorita vascozitatii apei, se numeste sedimentare si se realizeaza in bazine de sedimentare. Constructiile si instalatiile in care au loc procesele de limpezire prin coagularea si sedimentarea particulelor sunt: deznisipatoarele, instalatiile de tratare cu coagulant si decantoarele. b.1. Deznisiparea apei Procesul de sedimentare pentru retinerea nisipului se numeste deznisipare si are loc in bazine numite deznisipatoare. Deznisipatoarele preced decantoarele in schema tehnologica de tratare a apei si se prevad cand intr-un timp relativ scurt, se depune cel putin 25-30% din cantitatea de nisip continut in apa. Dupa sensul de curgere al apei se disting: deznisipatoare orizontale si verticale. Deznisipatoarele orizontale se construiesc din beton sau beton armat si se compun din: camera de linistire si distributie a apei brute care face trecerea de la conducta de apa bruta la cmerele de deznisipare, camera de deznisipare sau de colectare a nisipului, camera de colectare a apei deznisipate, dispozitiv de curatire si stavile. Deznisipatoarele verticale se utilizeaza in locuri in care nu se dispune de spatiu suficient sau care ar necesita lucrari mari de terasamente pentru montarea deznisipatoarelor orizontale. In deznisipatoarele verticale apa circula de jos in sus cu o viteza mai mica decit viteza de sedimentare a nisipului, astfel ca timpul de trecere al apei prin deznisipator este de 30 — 60 s. b.2. Instalaţii de coagulare Aceste instalatii se monteaza in schema tehnologica de tratare a apei intre deznisipatoare si decantoare si sunt alcatuite dintr-o statie de gospodarire a reactivilor, camera sau bazin de amestec si bazinul de reactie. In statia de gospodarire a reactivilor au loc inmagazinarea, pregatirea si dozarea reactivilor. Inmagazinarea reactivilor are drept scop asigurarea unei rezerve necesare pentru continuarea procesului tehnologic in cazul unor intreruperi in aprovizionarea cu reactivi (de cel mult 10 - 15 zile), din diverse cauze (viscol, dificultati de transport etc.). Pregatirea si dozarea reactivilor comporta urmatoarele operatii: — dizolvarea reactivului intr-un vas care contine o solutie concentrata de coagulant (acest vas nu este necesar in cazul alcalinizarii cu var); — pregatirea solutiei diluate de coagulant si a emulsiei de lapte de var, in doua vase separate; — dozarea solutiei de coagulant, respectiv dozarea laptelui de var. Apa curata este introdusa in vasul de dizolvare a reactivului, corespunzator cantitatii de coagulant folosite la o pregatire, dupa care se introduce cantitatea de reactiv necesara si se lasa sa se dizolve. Solutia astfel preparata este diluata si trecuta apoi in vasul de dozare care are un dispozitiv cu plutitor pentru luarea unui debit constant. De aici solutia se introduce in bazinul de amestec. b.3. Decantoare In decantoare are loc procesul de sedimentare atat al suspensiilor gravimetrice, cat si al celor coloidale care se depun dupa tratarea cu coagulanti. Dupa sensul de circulate al apei, decantoarele sunt: orizontale-longitudinale si verticale. In decantoarele orizontale-longitudinale, apa este adusa prin conducta de alimentare si introdusa in camera de distributie, de unde trece in camera de decantare printr-un perete cu orificii pentru distributia uniforma a apei pe intreaga latime. Suspensiile se depun pe fundul inclinat al camerei de decantare de unde namolul este evacuat periodic printr-o galerie, prin manevrarea unei vane de perete. Dupa sedimentarea suspensiilor, apa este decantata, respectiv trecuta peste un deversor pe coronamentul caruia este montat un gratar metallic. 33

Decantoarele radiale sunt decantoare orizontale de forma cilindrica. In aceste decantoare apa circula radial de la central bazinului catre rigola periferica (jgheabul de colectare) a apei decantate. Evacuarea depunerilor se face prin deschiderea periodica a vanei de pe conducta de golire. Decantoarele verticale sunt bazine cilindrice in care apa bruta intra printr-un cilindru central pe care-l parcurge vertical de sus in jos si apoi se ridica in exteriorul acestuia devenind curent ascendent, cu o viteza mai mica decit viteza de depunere a suspensiilor. Apa decantata este colectata printr-un jgheab periferic amplasat la partea superioara a decantorului, iar namolul rezultat este colectat pe fundul inclinat al acestuia si evacuat printr-o conducta de golire. b.4. Instalaţii de filtrare Filtrarea este procesul de limpezire practic completa a apei, prin retinerea suspensiilor din apa de catre nisipul filtrant, prin fenomenul de adsorbtie si prin efectul de sita al nisipului. In functie de viteza de filtrare se disting: filtre lente, filtre rapide si filtre ultrarapide. b.4.1. Filtre lente In filtrele lente viteza de filtrare este apropiata ca valoare de viteza de miscare a apei in straturile subterane de apa. Aceste filtre prezinta avantajul unei limpeziri aproape complete a apei, dar si dezavantajul unor dimensiuni mari. Apa bruta parcurge filtrul de sus in jos si particulele in suspensie sunt retinute in stratul superior de nisip la suprafata caruia se formeaza o membrana biologica de 2—3 cm grosime, alcatuita in principal din microorganisme vegetale si animale aerobe, in care sunt retinute majoritatea bacteriilor ce se afla in apa. Restul masei filtrante de nisip ramine practic lipsita de impuritati. In timpul functionarii unui filtru lent de disting trei faze: punerea in functiune a filtrului, filtrarea apei si curatirea filtrului. Din observatii practice se constata ca durata perioadei unui ciclu de functionare la un filtru lent este de 20-50 zile. Filtrul lent se curata periodic. Aceasta operatie consta in golirea filtrului, scoaterea si indepartarea stratului de nisip murdarit (de 2—3 cm grosime); se executa manual cu unelte terasiere. Dupa aceasta, filtrul se lasa sa se aeriseasca 2—3 zile, se completeaza stratul de material filtrant, se dezinfecteaza cu hipermanganat de potasiu sau cu clorura de var, se umple cu apa filtrata si se repune in functiune. b.4.2. Filtre rapide In filtrele rapide viteza de filtrare este mai mare (120-180 m/zi) decit in filtrele lente; ca atare calitatea apei filtrate este mai slaba, intrucat practic lipseste membrana biologica. Aceasta face ca dupa filtrare sa fie necesara si operatia de dezinfectare a apei, pentru a o aduce la conditiile de calitate ale apei potabile. Filtrarea apei in filtre rapide are loc in toata masa materialului (nisipului) filtrant. Filtrele rapide pot fi deschise (cu nivel liber) sau inchise functionand sub presiune. b.5. Instalaţii de clorare (dezinfectare) a apei Dezinfectarea apei este operatia prin care numarul de bacterii este redus sub limita admisibila pentru a nu fi daunatoare organismului uman. Pentru dezinfectarea apei se pot utiliza urmatoarele metode: — metode chimice, prin tratarea apei cu clor sau ozon; — metode fizice, prin utilizarea caldurii, electricitatii, razelor ultraviolete etc.; — metode biologice, ca de exemplu: membrana biologica a filtrelor lente; — metode oligodinamice, prin folosirea actiunii bacteriene a ionilor de argint, cupru etc. In practica cel mai mult se utilizeaza dezinfectarea apei cu clor gazos, folosind aparate de clorare, numite cloratoare sau clorizatoare . Clorul este comprimat la presiunea de 6—8 ata in butelii din otel, care sunt aduse si asezate pe un cantar zecimal. Cunoscind cantitatea initiala de clor si masurand cantitatea de clor ramasa in butelii, prin diferenta acestora se obtine cantitatea de clor consumata in instalatie. Aparatele de clorare si conductele de legatura se executa din materiale care nu sint atacate de clor, cum sint : tevi din materiale plastice, metal (otel) argintat, sticla, ebonita etc. b.6. Corectarea caracteristicilor chimice ale apei 34

Principalele procese pentru corectarea caracteristicilor chimice ale apei sunt: deferizarea, demanganizarea, reducerea duritatii si eliminarea gazelor dizolvate. Compusii solubili ai fierului si manganului (bicarbonat feros, sulfat feros, compusi humici etc.) se gasesc impreuna in apele subterane si uneori si in cele de suprafata, astfel ca operatiile de deferizare si demanganizare sunt asemanatoare si se realizeaza in practica simultan, utilizindu-se urmatoarele procedee : — oxidarea cu ajutorul aerului atmosferic, urmata de limpezirea apei; — filtrarea dubla; — oxidarea cu reactivi chimici; — utilizarea schimbatorilor de ioni. Reducerea duritatii apei se poate realiza prin metode chimice, termice sau combinatii intre acestea. — Metodele chimice utilizeaza reactivi (var, soda, sulfat de aluminiu etc.) care introdusi in apa produc precipitarea sarurilor de calciu si magneziu si separarea lor din apa prin decantare si filtrare ; se recomanda pentru apele de suprafata care trebuie sa fie si limpezite. — Metodele chimice cu schimbatori de ioni sunt cele mai utilizate in instalatii,si constau in trecerea apei dure printr-un filtru rapid sub presiune, care are ca material filtrant granular o masa macromoleculara de sodiu sau de hidrogen, numita schimbator de ioni. Schimbatorii de ioni au proprietatea de a schimba cationii de Na sau H cu Ca sau Mg, ceea ce duce la micsorarea duritatii apei. Procesul de dedurizare consta in trecerea apei brute peste masa cationica, aceasta retinand ionii de Ca si Mg si cedand in schimb ionii de Na. Durata acestui proces (ciclu) depinde de debitul si duritatea totala a apei brute. . b.7. Instalaţii de corectare a proprietăţilor organoleptice Gustul si mirosul apei se datoresc unor substance dizolvate in apa, de natura minerala sau organica. Pentru corectarea mirosului se poate folosi tratarea apei cu sulfat de cupru, cu clor sau filtru cu carbune activ. Gustul apei se corecteaza in general odata cu corectarea caracteristicilor sale chimice. 5.4. Instalaţii hidraulice aferente rezervoarelor de înmagazinare a apei Debitul de apa furnizat de surse, pe de o parte si consumul de apa din cladiri, pe de alta parte, sunt variabile in timp astfel ca, apare necesitatea prevederii unor rezervoare care sa asigure: — compensarea variatiilor orare ale debitului; — o rezerva intangibila de apa necesara combaterii incendiilor; — continuarea (pe un interval de timp limitat) a alimentarii cu apa, in caz de avarie a conductei de aductiune. Rezervoarele de acumulare a apei reci se prevad pentru: - instalatii alimentate cu apa rece din retele exterioare cu functionare intermitenta; - retele interioare sau exterioare a caror alimentare directsa de la sursa cu cantitatile de apa necesare pentru acoperirea nevoilor menajere, tehnologice sau pentru stingerea incendiilor nu este posibila din punct de vedere tehnic sau nu este rationala din punct de vedere economic; - obiective speciale la care desfasurarea procesului tehnologic sau combaterea unui incendiu, trebuie neaparat asigurate si in caz de avarie a sursei de alimentare cu apa. Rezervoarele pentru acumularea apei reci se executa, in general, din beton armat, beton precomprimat sau din tabla de otel (pentru capacitati sub 40 m3, destinate alimentarii instalatiilor din interiorul unor cladiri industriale, social-culturale sau agrozootehnice). Rezervoarele din beton armat si beton precomprimat se clasifica: - dupa pozitia fata de sol: rezervoare la sol, care pot fi ingropate, partial ingropate, neingropate; rezervoare deasupra solului numite si castele de apa; - dupa forma: rezervoare cilindrice, paralelipipedice, tronconice si rezervoare de forma speciala; - dupa numarul de compartimente pentru stocarea apei reci: rezervor cu un compartiment (sau rezervor simplu) si cu camera de vane; rezervor cu doua compartimente cuplate cu statie de pompare; - dupa legatura cu alte constructii: rezervoare independente si rezervoare incluse in structura altor constructii (statii de filtrare de deferizare etc.). 35

a. Rezervoare la sol Rezervoarele ingropate si semiingropate in sol sunt cele mai folosite, fiind asigurata protectia termica a apei la variatiile temperaturii exterioare. Rezervoarele partial ingropate pot fi: cu acoperis placa , cu capacitati de la 25 m3 la 200 m3; cu acoperis cupola cu capacitati de la 25 m3 la 300 m3; cu planseu ciuperca cu capacitati de la 300 m3 la 1000 m3. Forma rezervoarelor la sol se adopta in functie de inscrierea avantanjoasa in relieful terenului, in cadrul incintelor sau in structura altor constructii. In anexa a se prezinta un rezervor simplu, de forma cilindrica, semiingropat, prevazut cu camera de vane iar in anexa b, instalatiile hidraulice aferente, care cuprind: - conducta de alimentare cu apa prevazuta cu un distributor la care sunt montate doua sau mai multe robinete cu plutitor ; pe masura ce nivelul apei din rezervor tinde sa scada, plutitorul comanda printr-o tija deschiderea progresiva a robinetului de admisie a apei, iar la cresterea nivelului apei, plutitorul va comanda inchiderea robinetului de admisie a apei, astfel ca, nivelul apei din rezervor se va mentine practic constant; - conducta de preaplin prevazuta la capatul superior cu o palnie care asigura evacuarea excesului de apa ce ar depasi nivelul maxim admis; preaplinul intra in functiune in caz de avarie a robinetelor cu plutitor; - conducta de golire a rezervorului, la care se leaga si conducta de preaplin; - conductele de distributie a apei din rezervor spre consumatori prevazute cu cate un sorb 4 cu site dentru retinerea eventualelor impuritati care ar putea patrunde in rezervor. Rezervoarele ingropate in sol sunt prevazute cu conducte de aerisire. Pentru trecerea conductelor prin peretii rezervoarelor se prevad piese speciale , care asigura etansarea cu ajutorul franghiei gudronate.

a - vedere in plan si in sectiune A-A; b — schema izometrica a instalatiilor hidraulice ale rezervorului; 1 - conducta de alimentare cu apa; 2 - robinete cu plutitor; 3 - conducta de distributie a apei din rezervor; 4 - sorb; 5 - conducta de racord la pompe mobile pentru alimentarea cu apa necesara combaterii incendiilor; 6 - conducta pentru dezamorsare; 7 - conducta de preaplin; 8 conducta de golire a rezervorului; 9 - vane; 10 - piesa de trecere a conductelor prin peretele rezervorului; 11 - nivelul rezervei de apa pentru combaterea incendiilor; 12 - conducta de ocolire a de acumulare a apei; 13 - conducta de aerisire.

36

M6 – INSTALAŢII INTERIOARE DE APĂ 6.1. Branşamente de apă Instalaţiile interioare din clădiri reprezintă un ansamblu de conducte şi accesorii care preiau apa din conducta publică şi o transportă până la punctele de consum. Orice clădire este legată la conducta publică prin conducta de branşament.  Un bransament poate alimenta o cladire sau mai multe ( ansamblu de cladiri)  Pe conducta de bransament se monteaza :  robinet – vana de concesie – pt. intreruperea alimentarii cu apa in caz de nevoie ;  blocul apometrului – apometru , vane - pt, inregistrarea consumului de apa .  Apometrul este un contor care măsoară debitul de apă - poate fi montat în subsol sau într-un cămin special de apometru care se poate situa atât în interiorul clădirii, cât şi în exterior.  Bransamentele se executa din : - teava de plumb pt. presiune , cositorite sau sulfatate la interior ( D = 20 ..30 mm) - teava de otel zincat ,tevi PVC rigid tip G, tuburi de azbociment , tuburi de fonta de presiune ( D = 50.. 100mm ) .  se monteaza ingropat sub adancimea de inghet ( 0,8 .. 1,5 m)  Montare : mufe , flanse , sudare , insurubare Bransamentul unei instalatii interioare la reteaua exterioara de alimentare cu apa 1.conducta publica 2.bransament 3.vana de concesie 4. caminul vanei de concesie 5. apometru 6. robinet de inchidere 7. robinet de inchidere si golire 8. conducta de ocolire 9. camin apometru 10. conducta principala de distributie 11. coloane 12. canal tehnic 13. canal nevizitabil 14. cladire 15.limita de proprietate

6.2. Tehnologia de montare a instalaţiei interioare de alimentare cu apă rece şi caldă pentru consum menajer 37

Montarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apa rece a. Trasarea instalaţiilor Prin operaţia de trasare se înţelege stabilirea cotelor de montaj al conductelor de distribuţie şi a punctelor consumatoare de apă din clădire. Trasarea instalaţiei interioare de alimentare cu apă se face pe baza datelor din proiect şi a planului de coordonare a tuturor reţelelor de conducte (de apă rece, apă caldă de consum, canalizare etc.) ce urmează a fi montate în aceeaşi clădire. Traseele conductelor de alimentare cu apă din interiorul clădirii trebuie să fie paralele cu pereţii sau cu linia stâlpilor clădirii si să urmeze drumul cel mai scurt până la punctele de consum care trebuie alimentate cu apă. b. Executarea străpungerilor şi dăltuirilor în elementele de construcţie în vederea montării instalaţiilor interioare Montarea instalaţiei în clădire necesită trecerea conductelor prin ziduri sau plansee sau amplasarea lor în goluri executate în elementele construcţiei. Majoritatea golurilor necesare montării conductelor sunt realizate de constructori o dată cu turnarea planseelor sau executarea pereţilor. Rămân totuşi de executat unele străpungeri, şliţuri (şanţuri verticale prin ziduri), goluri etc., care sunt absolut necesare pentru trecerea conductelor si care se execută astfel încât să nu afecteze în nici un fel rezistenţa, stabilitatea şi siguranţa construcţiei. De aceea, poziţiile acestor goluri sau străpungeri se stabilesc împreună si de comun acord cu constructorul. Dăltuirea este o operaţie de prelucrare a unui element de construcţie prin care se creează un spaţiu necesar montajului îngropat al unei conducte . Executarea străpungerilor si a dăltuirilor (şliţurilor) se face manual sau mecanic. c. Amplasarea în clădire a conductelor instalaţiilor de alimentare cu apă rece Conductele pot fi montate : aparent; îngropate în tencuială ; amplasate în canale vizitabile sau nevizitabile ; montate în ghene acoperite cu rabiţ sau cu măşti demontabile. d. Executarea si montarea conductelor din PVC tip G in instalatiile interioare de apa rece pentru consum menajer De regula se executa si se monteaza intai reteaua principala de distributie care, in majoritatea cazurilor, este amplasata la partea inferioara a cladirii. In continuare se monteaza coloanele, apoi conductele orizontale de legatura de la coloane la armaturile punctelor de consum. Prelucrarea tevilor din PVC tip G Conductele din PVC tip G care vor alcatui instalatia de distributie a apei reci, sunt prelucrate pentru a realiza tronsoane avand lungimile si diametrele indicate in proiect. Operatiile de prelucrare a tevilor din PVC tip G sunt: taierea, pilirea, polizarea, indoirea, calibrarea, mufarea, bercluirea. Taierea tevilor din PVC tip G se poate face manual folosind ferastraul manual pentru metale sau mecanizat folosind masina de taiat tevi. Pilirea si polizarea sunt operatii prin care se obtin degrosarea, ajustarea si finisarea tevilor taiate. Indoirea tevilor din PVC tip G este necesara pentru efectuarea schimbarilor de directie si se executa dupa ce tevile au fost taiate la masura corespunzatoare. Indoirea se executa cu sabloane dinainte pregatite dupa ce teava a fost umpluta cu nisip cernut, bine uscat si tasat si a fost incalzita in zona supusa indoirii. Curbura tevilor trebuie realizata cu respectarea unei raze minime de curbura de patru ori diametrul exterior al tevii. Dupa indoire urmeaza racirea brusca prin cufundare in apa rece pana temperatura a scazut sub 40 0 C. Calibrarea tevilor se executa la imbinarea lor cu fitinguri de acelasi diametru nominal, in vederea strangerii perfecte a tevii in mufa piesei de imbinare. Capul de teava se incalzeste si apoi se calibreaza direct in mufa neincalzita in care urmeaz sa fie montat. Mufarea este operatia de executare a mufelor necesare la imbinarea teava cu teava fara intermediul mufelor duble uzinate. Bercluirea este operatia de rasfrangere a marginilor capatului tevii. Montarea conductelor principale de distribuţie De regulă, conductele de distribuţie a apei reci se amplasează şi se montează în clădiri ţinânduse seama de coordonarea cu celelalte reţele cum sunt: conductele de distribuţie a apei calde de consum, 38

de canalizare, de ducere şi de întoarcere a apei calde pentru încălzire etc. Montarea acestor conducte se poate face în plasă orizontală sau în plasă verticală . Îmbinarea conductelor din PVC tip G la montare, se poate face: prin lipire îmbinări fixe), prin flanşe sau cu racorduri olandeze (îmbinări demontabile). Imbinarea prin lipire se poate realiza direct ţeava cu ţeava sau cel mai des, cu fitinguri (coturi, teuri, reducţii etc.,) care realizează schimbările de direcţii, ramificaţii, reducerile de secţiune etc. Pentru îmbinarea prin lipire, cele două suprafeţe ale conductelor ce urmează a fi puse în contact se calibrează, se înăspresc prin frecare cu hârtie abrazivă, se şterg bine cu o cârpă uscată, se degresează cu dicloretan şi apoi se ung cu adeziv. După lipire, ţeava trebuie să stea nemişcată timp de 24 ore, în atmosferă uscată, fără praf şi la temperatura ambiantă (cuprinsă între + 10°C şi +40°C). Imbinarea conductelor din PVC prin flanşe se poate face folosind flanşe sudate pe ţevi în atelier, sau flanşe sudate la capetele ţevilor bercluite. Imbinările demontabile între ţevile din PVC tip G sau între acestea şi ţevile sau armăturile metalice se realizează cu racorduri olandeze . Conductele de distribuţie a apei reci executate din PVC tip G se fixează în clădire cu ajutorul brăţărilor, consolelor sau cu reazeme comune şi pentru alte conducte. Pentru preluarea dilatărilor sau contracţiilor (alungirii sau scurtării) conductelor se pot monta compensatoare de dilataţie, construite în mod special. Este posibil însă ca şi prin montarea conductelor să se realizeze preluarea dilataţiilor, fără compensatoare. Acest mod de montare asigură deci „compensarea naturală a dilatărilor" şi se poate realiza prin schimbările de direcţie a conductelor . Conductele principale de distribuţie se montează cu o uşoară înclinare, numită pantă. Panta de montare a conductelor este de ordinul a 2 ... 5 mm/m. Montarea înclinată a conductelor se face de la caz la caz, ţinând seama de asigurarea golirii instalaţiei şi de eliminarea aerului din conducte, astfel încât să se evite formarea unor „saci" de aer şi apă. Montarea coloanelor Coloanele se amplaseaza in centrul de greutate al punctelor de consum pe care le alimenteaza. Ele se pot monta aparent, in slituri sau ingropat in tencuiala peretilor . Cand coloanele se monteaza aparent , din motive de estetica se amplaseaza pe cat posibil in colturile incaperilor si, de regula, in colturile incaperilor care contin instalatii sanitare . La montarea coloanelor trebuie sa se prevada posibilitatea izolarii fiecareia dintre ele de restul instalatiei si golirii lor in caz de reparatii. Pentru aceasta , la baza fiecarei coloane se monteaza cate un robinet de inchidere fara descarcare , alaturat unui teu de golire. Racordarea coloanelor la conducta principala de distributie se face cu fitinguri Pentru preluarea dilatarii coloanelor cu tevi din materiale plastice ( PE, PP, PVC) se folosesc lire de dilatare. Coloanele sunt sustinute cu ajutorul bratarilor metalice incastrate in elementele de constructii cu mortar de ciment sau de ipsos, amplasate , de regula, la fiecare etaj, insa nu la mai mult de 3,50 m una de alta . Montarea conductelor de legătură Conductele de legătură de la coloane la obiectele sanitare se pot monta atât aparent, cât si îngropat în tencuială. Legăturile amplasate sub nivelul obiectelor sanitare (cazul lavoarelor sau al spălătoarelor echipate cu baterii stative) se montează cu pantă, astfel încât să se asigure golirea apei prin coloană. Pentru rezervoare de closet, chiuvete şi spălătoare sau lavoare echipate cu baterii de perete, conductele de legătură se aşază deasupra nivelului obiectelor respective. Montarea armăturilor Armăturile metalice cu mufe (robinete de trecere) se îmbină cu ajutorul unui niplu metalic obişnuit si al unei mufe duble de PVC cu filet sau al unui racord olandez de PVC cu filet exterior. Aceste armături se susţin separat, pentru a nu se transmite prin manevrarea lor eforturi asupra ţevii, ele reprezentând astfel puncte fixe ale conductei. Succesiunea operatiilor de montare a robinetelor de pe conducta de legatura de la coloana la obiectele sanitare este prezentata in anexa. 39

1- coloana 2- teu din PVC 3- reductie 4- tub din PVC 5- cot la 90 cu filet

6 - niplu dublu egal 7 - robinet cu ventil drept imbinat cu mufe 8 - racord olandez cu filet exterior

e. Montarea conductelor din ţevi din oţel zincat Conductele din ţevi din oţel zincat pot fi montate aparent, în canale sau ghene acoperite cu rabiţ sau îngropate sub tencuială în elementele de construcţie, ca si conductele din PVC tip. G. De regulă, conductele din ţevi din oţel zincat ale instalaţiilor de distribuţie a apei reci pentru consum menajer din grupurile sanitare ale clădirilor industriale, precum şi din unele clădiri social-culturale (cămine, cinematografe, stadioane etc.) se montează aparent. Prelucrarea ţevilor din oţel zincat Principalele operaţii de prelucrare a ţevilor din oţel zincat, în vederea montării lor în instalaţii sunt : tăierea şi filetarea. Tăierea ţevilor se poate executa fie manual, la bancul de lucru, folosind ferăstrăul pentru metale (bonfaier), în care caz ţeava se prinde în menghina de banc, fie fierăstraie mecanice (maşini) pentru tăiat ţevi (folosite în atelierele de prefabricare Filetarea ţevilor din oţel este operaţia prin care se realizează la capetele ţevilor, pe suprafaţa lor exterioară, un şanţ cu profil constant, cu axa în elice, numit filet, care serveşte la asamblarea prin 40

înşurubare a pieselor fasonate (uzinate) de legătură numite fitinguri (mufe, coturi, teuri, reducţii etc.). Tăierea filetului la ţeava se poate executa în două moduri: cu scule manuale numite clupe sau cu maşini de filetat (în atelierele de prefabricare a instalaţiilor). Imbinarea ţevilor din oţel zincat cu ajutorul fitingurilor filetate se execută astfel : se înfăşoară pe capătul filetat al ţevii un fuior de cânepă de câţiva milimetri grosime (cât acoperă filetul) ; se unge deasupra cu un strat subţire de miniu de plumb ; se introduce fitingul si se înşurubează cu ajutorul unui cleşte. Montarea conductelor principale de distribuţie In instalaţiile cu distribuţie inferioară, conductele principale de distribuţie se pot monta : în subsol (dacă există), susţinute de plafon cu colier simplu de ancorare sau fixate cu console executate din oţel lat sau oţel rotund ; în canale acoperite care, de regulă sunt vizitabile. In cazul distribuţiei superioare, conducta principală se montează în lungul grinzilor, sub planşee, fiind susţinută pe console împreună cu alte conducte sau cu susţinătoare proprii încastrate în elementele de construcţie. Ca şi conductele din PVC tip G, conductele din oţel zincat se montează cu pantă spre punctele de golire. Montarea coloanelor Racordarea coloanelor la conducta principală de distribuţie se face cu fitinguri prevăzându-se robinete de închidere si golire necesare în timpul exploatării pentru izolarea şi golirea coloanelor defecte. După remedierea defecţiunilor, prin deschiderea robinetului de la baza coloanei, apa trece din conducta principală de distribuţie în coloană. Coloanele sunt susţinute cu ajutorul brăţărilor metalice încastrate în elementele de construcţie cu mortar de ciment sau de ipsos , amplasate, de regulă, la fiecare etaj, însă nu la mai mult de 3,50 m una de alta. Montarea conductelor de legătură Racordarea conductelor de legatura la coloane se face cu ajutorul teurilor. Pe conductele de legatura se monteaza robinete de inchidere care permit intreruperea alimentarii cu apa a robinetelor sau betriilor defecte montate la punctele de consum Dupa remedierea defectiunilor, aceste robinete se deschid si se mentin in pozitia respectiva in timpul functionarii instalatiei. Un sistem modern , deosebit de flexibil, care permite o multitudine de variante de amplasare a obiectelor sanitare , este sistemul de montare a conductelor de legatura ( si chiar a coloanelor) in interiorul unor stelaje realizate din profile metalice si acoperite cu panouri din materiale plastice. In catalogul IPCT, de detalii de instalatii, sunt date module de instalatii sanitare prefabricate . In strainatate se aplica diferite solutii de prefabricare a instalatiilor sanitare, de exemplu sistemul GEBERIT- Elvetia 6.3. Tehnologia de montare a instalaţiilor locale pentru prepararea apei calde de consum menajer Instalatiile pentru prepararea apei calde de consum sunt constituite din : aparate , conducte , armaturi , accesorii. Aparatele de preparat a. c.= schimbatoare de caldura . -schimbatoare de caldura de suprafata , recuperative – formate din tronsoane tip , formate din : - manta cilindrica , tevi din alama , placi tubulare , racorduri pentru intrarea / iesirea : apei calde de consum si a agentului termic incalzitor folosit ( apa fierbinte, apa calda , abur ). - schimbatoarele de caldura sunt prevazute cu instalatie de automatizare care mentine constanta temperatura apei calde de consum . Sunt aparate in contacurent , incalzirea apei de consum se face prin transfer termic , intre agentul termic si apa de consum , prin peretele tevilor . -schimbatoare de caldura cu acumulare de apa = boilere , compuse din : rezervoare cilindrice orizontale sau verticale , serpentina prin care circula agentul termic ( apa calda , abur , abur fierbinte ) , racord la partea inferioara pentru intrarea apei reci , racord la partea superioara pentru apa calda de consum . - cazane – incalzirea apei prin arderea unui combustibil , solid , lichid , gazos . 41

- incalzitoare electrice – boilere electrice – cu rezistenta electrica , transmite direct caldura apei . Pentru preperarea apei calde se folosesc : energie electrica , gaze naturale , energie solara Aparate pentru prepararea apei calde Aparate pentru prepararea apei calde se fabrica in diverse tipuri, foarte diferite intre ele ca forma si principiu de functionare. Dupa felul in care este transmisa caldura de la gazele arse ,pot fi : aparate cu incalzire directa si aparatele cu incalzire indirecta. Aparatul cu incalzire directa se caracterizeaza prin faptul ca sunt prevazute cu focar propriu, in care arde un combustibil solid sau gazos (mai rar lichid). O parte din caldura degajata in timpul arderii se transmite apei reci prin peretii focarului. Din aceasta categorie de aparate fac parte: - cazanul de baie - cazanul de fiert rufe, - cazanul cu vas de rupere a presiunii, - incalzitoarele de apa, etc Aceste aparate se caracterizeaza in general prin faptul ca au un randament mai mic. Aparatele cu incalzire indirecta primesc caldura de la sursa, prin intermediul unui fluid incalzitor care poate fi apa calda, aburul sau cald. Din aceasta categorie de aparate fac parte boilerele, aparatele in contra curent, etc. Dupa modul in care se utilizeaza apa calda preparata intr-un aparat se deosebesc aparate pentru prepararea apei calde local si aparate pentru prepararea apei calde central. La aparatele pentru prepararea apei calde local, apa se foloseste la locul de preparare (cazanul de baie). De la aparatele pentru prepararea apei calde central, apa calda este distribuita prin conducta la diversi consumatori amplasati la distanta de aparat. Din categoria schimbatoarelor de caldura cu acumulare fac parte boilerul, cazanul de baie, rezervoarele de apa calda cu serpenta, etc, iar din categoria schimbatoarelor de caldura fara acumulatoare fac parte aparatele in contracurent, incalzitoarele rapide de apa, etc. 1. Aparate cu incalzire directa Cazanul de baie se amplaseaz in camerele de baie, langa cadă. Cazanul de fabrica din doua piese distincte: - cazanul propriu zis - postamentul cazanului, care este in acelasi timp si focarul aparatului. Cazanul propriu zis este un cilindru in interiorul caruia se gasesc trei tuburi care se imbina cu mantaua prin sudura. Aceste tuburi asigura trecerea gazelor fierbinti din focar spre cos si reprezinta totodata suprafata de schimb de caldura intre gazele de ardere si apa.Spatiul dintre tuburi si suprafata laterala a cazanului este ocupat de apa care incalzeste. La partea inferioara, cazanul este prevazut cu un racord de golire cu dop si un racord pentru montarea bateriei, pe unde are loc si intrarea apei reci. Capacitatea cazanului de baie este de 95 l, iar suprafata de incalzire de 0, 76 m cubi. Focarul se executa din fonta cu exceptia cutiei cenusarului care se executa din tabla. Cazanul se executa din tabla de otel, emailat in interior si exterior.Postamentul cazanului este prevazut cu un inel mobil pentru asezarea cazanului de baie. Cazanul cu vas de rupere de presiune se foloseste in cladiri civile si industriale pentru prepararea apei calde menajere, cand nu exista instalatii de incalzire industriale si cand sunt mai multe puncte de consum. Cazanul este compus din: - focar - cazan - colector de fum Cazanul cu vas de rupere a presiunii are drept anexa un rezervor care se monteaza la inaltime corespunzatoare si prin intermediul caruia se alimenteaza cazanul cu apa rece. Rezervorul este prevazut cu un robinet cu plutitor pentru alimentare cu apa si cu preaplin. 42

Cazanele cu vas de rupere a presiunii se livreaza neambalate si fara armaturi, cu racordurile protejate cu dopuri din lemn de esenta moale; se depoziteaza in locuri in care sunt ferite de actiuni chimice si de lovituri. Aparatele incalzitoare rapide de apa se folosesc pentru prepararea apei calde necesare la cada de baie si la baie. Spre deosebire de cazanul de baie, aparatele pentru prepararea rapida a apei calde furnizeaza apa calda indata ce se deschide robinetul sau bateria de amestec. Temperatura apei calde este insa mai mica, si anume de cca. 40 grade Celsius, corespunzatoare temperaturii de utilizare pentru nevoi igienice. Aceste aparate sunt fara acumulare de apa calda. 2. Aparate cu incalzire indirecta Boilere Boilerele sunt aparate folosite in centrale sau in punctul termic pentru prepararea apei calde necesare unui numar mare de consumatori. De la boiler apa calda se distribuie prin reteaua de apa calda, la toate punctele de consum. Aceste aparate - denumite sischimbatoare de caldura cu acumulare – se compun intr-un recipient cilindric, in interiorul caruia se monteaza o serpentina prin care circula un agent incalzitor si care constituie suprafata de schim de caldura. Apa, care umple recipientul, primeste caldura de la agentul termic (apa calda, apa supra incalzita sau abur) atat cat functioneaza sursa de caldura. Boilerele folosite in instalatiile de preparare a apei calde pot fi orizontale sau verticale. Boilerele orizontale se executa in doua tipuri: - fara gat - cu gat Fiecare boiler poate fi echipat cu mai multe marimi de registre de incalzire. Agentul termic folosit este apa calda, apa supraincalzita, aburul de joasa si de medie presiune. Aparate in contracurent Aparate in contracurent se folosesc in centrale si puncte termice pentru prepararea apei calde necesare la un numar mare de consumatori, atunci cand consumul este permanent in retea şi constant. Aceste aparate sunt schimbatoare de caldura fara acumulare cu o suprafata mare de transfer de caldura, ceea ce permite incalzirea apei intr-un timp foarte scurt. 3. Instalatii locale pentru prepararea apei calde de consum Aparatele pentru prepararea locala a apei calde sunt de obicei, cu – incalzire directa, utilizand pentru aceasta energie termica, rezultata din arderea combustibililor in focar, - energia electrica, energia solara, etc. Cazanul de baie Este alcatuit dintr-o soba de fonta si un cazan vertical, din tabla, din otel emailat sau din cupru ; prin arderea combustibilului in focar se degaja caldura care este cedata apei din cazan de gazele arse ce circula printr-un burlan . In continuare gazele arse sunt evacuate, prin burlan, la cos. Pe cazan se monteaza bateria amestecatoare pentru apa rece si calda si racordul la dus. Cazanul se afla sub presiunea retelei de alimentare cu apa numai in timpul functionarii lui, iar excesul de apa rezultat prin dilatarea in timpul incalzirii se elimina prin para dusului. Racordarea cazanului la instalatia de apa rece a cladirii se executa printr-un racord din teava de plumb lipit pe bateria cazanului. Bateria amestecatoare a cazanului se monteaza pe cazan, prin insurubarea in stutul cu filet exterior. Cazanul de presiune Este alcatuit dintr-o soba si un cazan vertical cu tevi de fum care conduc gazele arse in colectorul superior, de unde se evacueaza in atmosfera printr-un cos de fum. Cazanul de presiune poate fi montat in doua variante 43

– legat direct la reteaua de alimentare cu apa rece , in care caz se iau masuri de siguranta prin montarea unei supape de siguranta pentru limitarea presiunilor accidentale. - racordat la un vas de rupere de presiune, alimentat prin robinet cu ventil si plutitor de la conducta de alimentare cu apa rece. In acest caz insa pe racordul de alimentare cu apa rece se monteaza un ventil cu clapeta de retinere pentru a evita intoarcerea apei calde in reteaua de apa rece. Bateriile sau robinetele de consum se racordeaza obisnuit la fiecare consumator. Vasul de rupere de presiune este alimentat printr-un robinet cu flacara de veghe . In acest fel aparatul este protejat impotriva unei arderi “uscate” (cand nu ar exista apa in aparat). Încalzitoare electrice pentru apa de consum Se compum dintr-un rezervor metalic inchis , izolat termic la exterior , avand montate in interior rezistentele electrice care degaja o cantitate de caldura preluata direct de apa de consum ce se incalzeste pana la temperatuara de utilizare. Aceasta temperatura este mentinuta constanta de un termostat , care inchide sau deschide circiutul electric de alimentare a rezistentelor electrice, cand temperatura apei tinde sa creasca. Apa rece patrunde in rezervor pe la partea inferioara si este preluata de la partea superioara a rezervorului , deoarece prin incalzire apa isi micsoreaza greutatea specifica si se ridica la partea superioara a acestuia. Pornirea si oprirea aparatului se fac prin intermediul butonului . 6.4. Calitatea lucrărilor aferente instalaţiilor interioare de alimentare cu apă caldă şi rece Probarea conductelor se execută la o presiune de 1,5 ori presiunea de regim, însă minimum 6 at, timp de 20 min. Proba se execută după aerisirea instalaţiei. Probarea conductelor interioare executate din ţevi din PVC tip G Probele de presiune ale conductelor executate din ţevi din PVC tip G se pot face după cel puţin 24 h de la executarea ultimei lipituri. Lipiturile care nu dau rezultate bune se elimină prin tăierea porţiunii respective de conductă şi intercalarea unui tronson de ţeava. Inainte de darea în exploatare, conductele executate din ţevi de PVC tip G se vor umple cu apă si goli după 24 ore, timp de 2 zile consecutiv. După această operaţie se va lua o proba de apă, pentru a se analiza si verifica dacă conţinutul de plumb în apă nu depăşeşte 0,1 mg/1. In cazul când acest conţinut de plumb nu este depăşit, institutiile abilitate vor emite autorizaţia de funcţionare, darea în exploatare a instalaţiei putându-se efectua numai după obţinerea acestei autorizaţii. Probarea conductelor interioare executate din ţevi din oţel zincat si din ţevi de plumb pentru presiune Probarea la presiune a conductelor interioare executate din ţevi din oţel se execută cu pompa hidraulică cu piston. Pompa se racordează la punctul cel mai de jos al reţelei de conducte ce se încearcă, de obicei, în subsol . Când clădirea este alcătuită din parter si 1-2 etaje, proba se efectuează deodată la toată clădirea. La blocuri cu mai multe etaje, pentru a nu se împiedica lucrările de construcţii, proba se efectuează pe coloane sau pe nivele. În vederea probei, capetele conductelor se astupă cu dopuri din fontă maleabilă, punându-se robinete de aerisire în punctele cele mai de sus. Probele parţiale ale conductelor de apă caldă si de circulaţie, necesare în timpul montajului, se efectuează odată cu probele conductelor de apă rece, separat pe coloane. In acest scop, la fiecare grup de coloane, la partea superioară, conductele de apă rece si de apă caldă se leagă între ele , se astupă cu dopuri toate poziţiile lăsate pentru racordarea obiectelor sanitare, una din coloane se astupă, de asemenea, cu dop la partea inferioară, iar pe la partea inferioară a celeilalte coloane se introduce apă şi apoi se realizează presiunea cu ajutorul pompei . La terminarea completă a montării si înainte de a se lega obiectele sanitare, întreaga instalaţie de apă caldă şi rece se supune la o ultimă probă de presiune. Defectele constatate cu ocazia probei se însemnează pe instalaţii cu cretă si se remediază după scoaterea apei de probare. M7– INSTALAŢII DE RIDICARE A PRESIUNII APEI 7.1. Instalaţii de ridicare a presiunii apei Statia de pompare reprezinta un ansamblu de constructii, instalatii si utilaje , cuprizand : 44

 Echipamentul electromecanic – pompe, motoare electrice pentru antrenarea pompelor si instalatiile electrice de forta;  Instalatii hidraulice – conducte, armaturi (vane), aparate de masura si control;  Instalatii auxiliare pentru manevrarea utilajelor si echipamentului hidraulic;  Cladirea (constructia) in interiorul careia se monteaza echipamentul electromecanic si instalatiile, numita si camera pompelor. Dupa pozitia pompelor fata de nivelul terenului, statiile de pompare pot fi : - supraterane - semiîngropate - subterane In instalatiile interioare de alimentare cu apa , statiile de pompare se folosesc atunci cand presiunea de serviciu disponibila Hdisp din conducta publica in punctul de racord este permanent sau in anumite perioade mai mica decat presiunea necesara in instalatia interioara , iar consumul de apa este uniform in timp. Acesta este cazul frecvent al instalatiilor industriale, in care consumul de apa pentru nevoi tehnologice este practic constant in timp. Statiile de pompare pot alimenta cu apa direct consumatorii industriali sau indirect , prin intermediul rezervoarelor de inaltime. Statia de pompare pentru alimentarea directa cu apa a consumatorilor Instalaţia de pompare se compune dintr-un rezervor-tampon care poate fi deschis (adica pus in legatura cu atmosfera prin conducta de aerisire), sau inchis (aflat sub presiunea unei perne de aer comprimat) , care este alimentat cu apa din conducta publica prin conducta de bransament si din care aspira pompa ce ridica presiune apei si o refuleaza in instalatia spre punctele de consum. In orele cand presiunea disponibila este suficienta, apa se distribuie direct din conducta publica prin conducta de ocolire, robinetele de pe aceasta conducta fiind deschise. In perioadele de presiune scazuta intra in functiune pompa, care aspira apa din rezervorul-tampon si o refuleaza in instalatie. O clapeta de retinere montata pe conducta de ocolire impiedica trecerea apei din instalatia interioara in reteaua exterioara in timpul functionarii pompei. Pe conducta de refulare a pompei se monteaza de asemenea o clapeta de retinere care impiedica trecerea apei din instalatia interioara prin pompa spre rezervorultampon , cand nu functioneaza pompa . Statia de pompare pentru alimentarea cu apa a rezervoarelor de inaltime In perioadele in care presiunea disponibila a apei din conducta publica devine mai mica decat presiunea necesara in instalatia interioara , rezervorul de inaltime este alimentat cu apa cu ajutorul pompelor, care aspira apa dintr-un rezervor – tampon deschis alimentat din conducta de bransament si o refuleaza in rezervorul de inaltime . Pe conducta de refulare a pompei se monteaza o clapeta de retinere, care impiedica intoarcerea apei din rezervorul de inaltime prin pompa in perioadele cand pompa nu functioneaza . Pornirea , respectiv oprirea automata a pompei se pot realiza cu ajutorul unui nivostat prevazut cu contacte electrice.

45

1- conducta publica 2- conducta de bransament 3- rezervor tampon deschis 4- distribuitor 5- plutitor 6- conducta de aerisire 7- pompa 8- clapeta de retinere 9- conducta de ocolire 10-clapeta de retinere 11-instalatie ( puncte de consum)

Instalaţia de hidrofor Instalatia de hidrofor reprezinta o instalatie de pompare la care pe conducta de refulare a pompei se monteaza un rezervor inchis , numit recipient de hidrofor. Acesta contine la partea inferioara apa si la partea superioara , deasupra nivelului apei , aer comprimat. Instalatia de pompare cu recipient de hidrofor se foloseste atunci cand presiunea disponibila a apei din conducta publica in punctul de racord este temporar sau permanent mai mica decat sarcina hidrodinamica necesara a apei din instalatia interioara, iar consumul de apa din cladiri este neuniform in timp. Instalatiile de hidrofor se prevad in special pentru alimentarea cu apa a ansamblurilor de cladiri de locuit, in care debitul de apa consumat prezinta variatii mari in timp intre valorile maxime si minime , datorita nesimultaneitatii in functionare a diferitelor puncte de consum ala apei in scopuri menajere. 46

Alcatuirea instalatiei de hidrofor Instalatia de hidrofor se compune din urmatoarele elemente : - rezervor-tampon care poate fi inchis, aflat sub presiunea unei perne de aer comprimat, sau deschis , adica pus in legatura directa cu atmosfera printr-o conducta de aerisire. In instalatiile de hidrofor se utilizeaza rezervoare – tampoan deschise, care sunt alimentate cu apa din conducta publica prin conducta de bransament. Rezervorul- tampon deschis este alimentat cu apa prin intermediul unor robinete cu plutitor (cel putin doua, pentru siguranta in exploatare ), montate la un distribuitor comun care este alimentat cu apa din conducta de bransament. Robinetele cu plutitor asigura mentinerea practic constanta a nivelului apei in rezervorultampon deschis; - pompele pentru ridicarea presiunii apei, care aspira apa din rezervorul – tampon deschis si o refuleaza in instalatia interioara la punctele de consum prin intermediul recipientului de hidrofor. Pe conducta de refulare a pompei se monteaza o clapeta de retinere , care are rolul de a impiedica intoarcerea apei din hidrofor spre pompa, in perioadela cand pompa nu functioneaza ; - recipientul de hidrofor in care apa refulata de pompa este mentinuta la nivelul de presiune creat de pompa de catre aerul comprimat aflat deasupra apei. Recipientul de hidrofor este prevazut cu racorduri de intrare si de iesire a apei; cu racord pentru intrarea aerului comprimat si pentru montarea supapei de siguranta, racorduri pentru armaturile indicatorului cu sticla de nivel , cu racord pentru montarea manometrului necesar pentru citirea presiunii din interiorul recipientului si cu racord pentru golirea apei din recipient - compresorul de aer care serveste pentru crearea pernei de aer comprimat din recipientul de hidrofor. Compresorul de aer este pus in functiune la pornirea instalatiei de hidrofor cand se creeaza perna de aer comprimat si in timpul exploatarii instalatiei, cand este necesara completarea pernei de aer comprimat. Pe conducta de refulare a aerului comprimat, la iesirea din comprsor, se monteaza o clapeta de retinere care are rolul de a impiedica intoarcerea si evacuarea aerului din hidrofor prin compresor,în exterior - instalatia de automatizare pentru pornirea si oprirea automata a pompei, compusa dintr-un presostat cu contacte electrice, care comanda actionarea motorului electric de antrenare a pompei, circuitele electrice si automatul de pornire-oprire a motorului electric al pompei; - armaturile de inchidere , de siguranta care au rolul de a asigura instalatia contra suprapresiunilor accidentale; - reteaua de conducte care face legatura intre rezervorul-tampon, pompe , hidrofor si conductele de distributie a apei;

47

7.2. Montarea instalaţiei de ridicare a presiunii apei cu pompe Curgerea apei de la un nivel energetic dat, la unul superior, se poate realiza numai daca se transmite apei o anumita energie necesara pentru ridicarea ei la inaltimea respectiva si pentru invingerea rezistentelor hidraulice intampinate la transportul prin conducte. Aceasta energie este transmisa apei de catre pompa care transforma energia mecanica data de motorul de antrenare in energie hidraulica . Clasificarea pompelor Pompele sunt masini hidraulice , din categoria generatoarelor hidraulice , care transforma energia mecanica Em, primita la arbore in energie hidraulica Eh, in scopul vehicularii apei care primeste energie utila : Dupa principiul de functionare, generatoarele hidraulice se clasifica conform STAS 7215 in : • Turbopompe , care pot fi : - centrifuge ( monoetajate , bietajate , multietajate , in simplu sau dublu flux ); - elicoidale ( diagonale normale sau rapide, axiale normale etc .); • Pompe volumetrice : - cu piston; 48

- rotitoare ( cu angrenaje, cu palete oscilante sau culisante, cu inel de lichid, cu pistoane rotative etc ); - ejectoare ( elevatoare ). • Pompe speciale , de diferite tipuri : - pentru incendiu, cu antrenare prin transmisie cardanica de la motoarele autospecialelor de interventie; - pentru transportul substantelor agresive chimic . Curbele caracteristice , ale unei pompe centrifuge Prin curbe caracteristice ale unei pompe centrifuge se inteleg curbele de variatie a inaltimii de pompare cu debitul pompei ( caracteristica de sarcina a pompei ) ; a puterii cu debitul pompei si a randamentului cu debitul pompei, la turatie constanta . Valorile debitului Q ( m³/h ) ,ale inaltimii de pompare H ( kPa ) si ale puterii P(kW) , corespunzatoare randamentului maxim η max , la turatia pentru care a fost proiectata si executata pompa , numita turatie nominala, se numesc caracteristicile nominale ale pompei centrifuge si sunt inscrise pe o placa indicatoare fixate pe corpul pompei . Caracteristicile nominale ale pompelor centrifuge sunt redate in cataloagele de pompe ale firmelor constructoare . Caracteristicile principale ale unei pompe utilizate in instalatii sunt: - debit de volum; - inaltime de pompare; - inaltime totala neta absoluta la aspiratie; - putere absorbita; - randament; - turatie; - dimensiuni de gabarit. Functionarea pompelor cuplate Cuplarea a 2 sau mai multe pompe este des utilizata in practica , fie pentru marirea debitului sau presiunii intr-o instalatie existenta, fie pentru o mai supla utilizare a capacitatii de pompare, in functie de debitele si presiunile valabile ale consumatorilor de pe retea. In principiu exista 2 moduri de cuplare a pompelor si anume in paralel si in serie . Daca sunt mai mult de doua pompe , cuplarea se poate face si in serie - paralel sau paralel - serie , acestea fiind montaje destul de complexe , dar care permit o apreciabila suplete a grupului de pompare . • Cuplarea in paralel a 2 sau mai multe pompe are ca scop principal marirea debitului trimis pe o retea . Analiza comportarii cuplajului se face grafic, cu ajutorul caracteristicilor interioare ale pompelor si exista 2 tipuri de cuplare si anume : pompe identice si pompe diferite . • Cuplarea in serie a 2 sau mai multe pompe are ca scop principal marirea inaltimii de pompare a apei debitata de ansamblu. Pompele fiind montate in serie , debitul care trece prin pompe este acelasi, iar sarcina cuplajului este egala cu suma sarcinilor produse de fiecare pompa in parte . Se pot realize cuplaje in serie cu pompe identice sau cu pompe diferite. O aplicatie a utilizarii acestui gen de cuplaj o constituie pompele cu mai multe etaje, la care rotoarele inseriate au fiecare o caracteristica interioara specifica , iar caracteristica agregatului rezulta din insumarea acestora . 7.3. Tehnologia de montare a instalaţiei de hidrofor Montarea instalatiei de hidrofor Statiile de hidrofor servesc la crearea presiunii necesare in instalatiile interioare, atunci cand presiunea din reteaua publica nu asigura alimentarea cu apa a obiectelor sanitare de la partea superioara a cladirii, sau cand regimul de functionare al apei din conducta publica este intrerupt in timpul zilei. O statie de hidrofor se compune din unul sau mai multe recipiente de hidrofor legate in paralel la instalatia interioara, din doua sau mai multe pompe centrifugale, de asemenea legate in paralel din care una este de rezerva, dintr-un rezervor tampon pentru inmagazinarea apei si un compresor. 49

Rezervorul-tampon (inchis sau deschis) , pompele , recipientele de hidrofor, compresorul de aer, distribuitorul de aer comprimat, distribuitorul de apa, conductele de legatura ,armaturile de inchidere ( vane, robinete ), siguranta ( ventile de supape de sigurante ) si reglaj ( clapete de retinere ), aparatura de automatizare precum si instalatia pentru masurarea si inregistrarea consumului de apa din cladiri se amplaseaza si se monteaza in interiorul unei constructii independente numita statie de hidrofor. De regula, cladirea statiei de hidrofor face corp comun cu cladirea punctului termic pentru prepararea apei calde de consum sau cu centrala termica a ansamblului de cladiri. Amplasarea statiei de hidrofor se face in centrul de greutate al consumatorilor, pentru a rezulta o solutie economica, a retelei de distributie a apei din ansamblul de cladiri. Se recomanda ca motoarele electrice ale pompelor si compresorului sa se amplaseze catre interiorul statiei, pentru a fi usor manevrabile in caz de defectiune. In interiorul statiei de hidrofor , utilajele, aparatele, armaturile si conductele se amplaseaza astfel incat sa se asigure :  accesul usor al personalului de exploatare pentru manevrarea vanelor sau pentru intretineri si reparatii curente ;  utilizarea la maximum a spatiului tehnic disponibil, pentru evitarea supradimensionarilor constructiei respective. In scopul reducerii ( evitarii) transmiterii zgomotelor si vibratiilor de la pompe si compresorul de aer prin instalatie (reteaua de conducte ) la elementele de constructie, se iau masuri de izolare fonica prin :  montarea pompelor si compresorului pe un postament din beton prevazut cu un strat de pluta de 8-10 cm grosime;  montarea unor amortizoare elastice intre pompe si retea. Pentru colectarea apei scurse pe pardoseala de la presetupele pompelor sau de la golirea unor parti ale instalatiei si evacuarea ei la canalizare, in interiorul instalatiei de hidrofor se prevede un recipient de pardoseala cu capac si gratar metalic, racordat la conducta exterioara de canalizare. Montarea recipientelor de hidrofor Recipientele de hidrofor se monteaza pe postamente din beton perfect orizontale prevazute cu strat de pluta expandata de 6 cm grosime, pentru amortizarea vibratiilor. In postamentul de beton se incastreaza buloane de prindere. Recipientul de hidrofor se aseaza pe postament in asa fel incat buloanele sa treaca prin gaurile flanselor ce sunt sudate pe stuturile ( picioarele) de sustinere a hidroforului . Apoi sunt introduse pe fiecare bulon piulite de strangere.Dupa asezarea la pozitia definitiva, se desfac capacele de vizitare si se verifica sudurile interioare executate in fabrica. In aceasta etapa de montaj se solicita venirea unui specialist al inspectiei pentru metrologie si cazane, pentru a constata starea recipientului . Garnitura capacului se unge cu miniu de plumb si apoi se remonteaza . Recipientul se supune la proba de presiune cu apa, cu aceasta ocazie se verifica si functionarea supapei de siguranta la presiunea pentru care este calibrata. Montarea rezervorului - tampon deschis Rezervorul – tampon se executa de obicei din tabla neagra de otel si se vopseste la interior si exterior cu vopsea anticorosiva. Acest rezervor se monteaza fie pe soclu executat din beton, fie pe grinzi asezate pe pardoseala incaperii . Pentru amortizarea vibratiilor , intre rezervor si grinzile de sustinere se prevad bucati de cauciuc. Dupa fixarea pe fundatie se monteaza distribuitorul cu robinete cu plutitor si sorbul pompei (numai in cazul unor rezervoare cu capacitati mari) , impreuna cu conductele de legatura intre aceste elemente si instalatia exterioara . Apoi se monteaza cu suruburi capacul gurii de vizitare, pana la spalarea finala efectuata inainte de receptionarea instalatiei. Montarea rezervorului de inaltime Rezervoarele de inaltime se folosesc in urmatoarele cazuri : - cand presiunea apei din conducta publica nu asigura alimentarea cu apa de la partea superioara a cladirii; 50

- cand regimul de functionare al apei in conducta publica este intrerupt in anumite perioade ale zilei; - cand este necesara o presiune constanta a apei la punctele de consum din industrie. Alimentarea cu apa a rezervorului de inaltime se face direct din conducta publica, cand presiunea apei este suficienta sa alimenteze rezervorul, fie prin intermediul pompelor de apa. Alimentarea cu apa a rezervorului cu ajutorul pompelor se face automat, la comanda unui plutitor care anclanseaza sau decanseaza intrerupatorul, pentru pornirea lor. Montarea pompelor instalatiei de hidrofor Pompele se monteaza pe fundatii ( postamente) din beton prevazute cu un strat de pluta pentru amortizarea vibratiilor, amplasate cat mai aproape de rezervorul tampon pentru ca , conductele de aspiratie si de refulare sa se poata racorda la pompa cu rezistente locale ( curbe sau coturi ) cat mai putine . Se recomanda : cota axului pompei sa fie sub cota nivelului minim al apei din rezervorul tampon deschis. Montarea conductelor si a armaturilor de inchidere , siguranta si control in instalatiile de hidrofor Principalele armaturi din instalatia de hidrofor sunt : armaturile sticlei de nivel si sticla de nivel , robinetele de inchidere si reglare , ventilul de siguranta , manometru . Receptia instalatiei de hidrofor Dupa montarea si racordarea recipientului de hidrofor , se efectueaza receptia instalatiei de catre o comisie din care fac parte : beneficiarul, delegatul ISCIR ( organul de verificare metrologica a instalatiilor ) si reprezentantul executantului. Beneficiarul poate solicita cu aceasta ocazie efectuarea unor probe de functionare a instalatiei de hidrofor si de distributie a apei.

51

M8 – INSTALAŢII DE CANALIZARE 8.1. Materiale pentru instalaţiile de canalizare Materialele utilizate in realizarea constructiilor si instalatiilor unui sistem de canalizare vor trebui sa indeplineasca anumite criterii generale, valabile, evident, functie de rolul si importanta constructiei sau instalatiei, de domeniul de utilizare, de caracterul temporar sau permanent al lucrarii etc. INSTALATII INTERIOARE DE CANALIZARE A APELOR UZATE MENAJERE-Elemente componente : - obiecte sanitare , - retea de conducte , - armaturi, - sifoane de pardoseala , - camin de racord exerior Caracteristicile obiectelor sanitare Lavoarele se execută din porţelan sanitar sau din fontă emailată si pot fi cu sau fără spate. Bateria amestecătoare de, apă rece cu apă caldă de consum se poate monta pe lavoar şi se numeşte baterie stativă, sau pe perete. În cazul utilizării bateriei stative lavoarul este găurit cu ajutorul unei maşini de găurit, în atelierul de prefabricate, pentru a permite racordarea bateriei la conductele de alimentare cu apă rece şi caldă . De asemenea, lavoarul este prevăzut cu preaplin si orificiu de scurgere prevăzut cu un ventil . Căzile de baie se execută din fontă emailată cu dimensiunile 1500 X 715 mm sau 1700 X 750 mm. Căzile de baie pot fi prevăzute cu picioare de susţinere sau fără picioare şi se pot monta înzidite sau neînzidite. Căzile de baie sunt prevăzute cu orificiu pentru preaplin care se racordează la o conductă ce se leagă la conducta de golire şi cu orificiu de golire . Fundul căzii de baie are o pantă de scurgere a apei către orificiul de golire. Căzile pentru duş se utilizează atât în camerele de baie din locuinţe, cât mai ales în cabinele de dusuri din clădirile industriale, băi publice, hoteluri, spitale etc. Se montează sub duş şi servesc la colectarea apei uzate (pentru ca aceasta să nu se răspândească pe pardoseală) şi evacuarea printr-un orificiu cu ventil de scurgere în conducta de canalizare. Cada de duş se fabrică din fontă cu interiorul emailat si exteriorul grunduit şi se execută în două tipuri : pătrată sau cu bordura rotunjită Closetele se execută din porţelan sau semiporţelan sanitar şi sunt prevăzute cu un spaţiu numit sifon 1 în care este reţinut un strat de apă de o anumită înălţime numit gardă hidraulică având rolul de a împiedica pătrunderea gazelor rău mirositoare din conducta de canalizare în încăperi. Golirea closetului în conducta de canalizare se face printr-un ştuţ prevăzut lateral sau vertical în jos care are diametrul interior de 100 mm. Deasupra vasului de closet se montează rezervorul de spălare racordat la conducta de alimentare cu apă rece prin intermediul unui robinet cu plutitor. Din rezervor, care este montat la o anumită înălţime, apa pătrunde printr-o ţeava de spălare (executată din PVC tip U sau, mai rar, din plumb) în orificiul 4 al vasului de closet producând spălarea acestuia printr-un jet de apă sub presiune. Spălătoarele de bucătărie cele mai folosite sunt: spălătorul simplu cu suport pentru vase sau picurător şi spălătorul dublu care are două compartimente egale. Spălătoarele se execută, din fontă emailată şi sunt prevăzute cu orificii de scurgere care se racordează prin conducte de legătură la reţeaua de canalizare.Spălătorul simplu are prevăzute orificii pentru montarea bateriei stative amestecătoare de apă rece şi caldă de consum , precum şi orificiu de scurgere . Spălătorul dublu poate avea bateria stativă sau montată pe perete. Cele două orificii de scurgere ale compartimentelor se racordează la conducta de canalizare printr-o singură conductă de legătură. Armăturile obiectelor sanitare pot fi : robinete de serviciu simple sau cu racord pentru furtun; baterii amestecătoare pentru lavoare care pot fi stative sau montate pe perete; baterii de baie cu duş flexibil sau baterii cu ţeava lungă pentru duş fix ; robinetele de colţ cu ventil pentru reglarea debitului 52

de apă de alimentare a rezervoarelor de spălare a closetelor etc. Pentru protecţia contra coroziunii si îmbunătăţirea aspectului exterior, armăturile se cromează, nichelează sau se vopsesc. 8.2. Montarea obiectelor sanitare Montarea conductelor interioare de canalizare se execută pe măsura avansării lucrărilor de construcţii şi a degajării de cofraje şi schele a spaţiului în care se va lucra. Se montează întâi conducta colectoare orizontală, coloanele şi legăturile la obiectele sanitare. AMPLASAREA OBIECTELOR SANITARE Tipurile, numărul şi modul de amplasare a obiectelor sanitare în clădiri se determină în funcţie de destinaţia clădirii, de numărul de consumatori ai apei şi de gradul de confort al cladirilor , precum si de cerintele investitorilor. Cladiri de locuit – dotarea minima cu obiecte sanitare ( conform STAS 1478 ) cuprinde -in camera de baie: lavoar, closet, cada de baie sau dus si receptor sifonat pentru colectarea apei de pe pardoseala ; -in bucatarii – spalator de vase cu cuva si platforma ( picurator ). In cladirile administrative si social - culturale stabilirea tipurilor si numarului obiectelor sanitare se face in functie de destinatia cladirilor , de gradul de confort al acestora si de numarul de persoane care le folosesc . ŢEVI, TUBURI ŞI PIESE DE LEGĂTURA PENTRU CANALIZĂRI La realizarea instalaţiilor interioare de canalizare a apelor uzate menajere, se recomandă utilizarea următoarelor ţevi şi tuburi:; - pentru racordarea obiectelor sanitare la instalaţia de canalizare: tuburi din fontă de scurgere, ţevi din plumb de scurgere, tevi şi tuburi din polipropilenă (PP), din polietilenă (PE), sau din policlorură de vinil (PVC) si tuburi flexibile din metal sau mase plastice; - pentru coloane si conducte orizontale (colectoare) de canalizare: tuburi din fontă de scurgere, PP, PE sau PVC. În cazul clădirilor de locuit, la care coloanele se execută din PP, PE sau PVC, se recomandă ca la baza coloanelor să se utilizeze curbe din fontă sau din mase plastice, cu pereţi îngroşaţi, ancorate de elementele de construcţii. Tuburile si piesele de legătură din fontă utilizate în mod curent pentru canalizări sunt: - tuburi din fontă STAS 1515/2 şi respectiv „seria M", STAS 9392 cu diametre nominale de 50, 75, 100, 125, 150 şi 200 mm. Acestea sunt prevăzute cu mufă la un capăt şi se pot îmbina prin ştemuire sau cu garnituri din cauciuc; -tuburi din fontă, cu gura de curăţire, STAS 1515/5 , care se fabrică cu diametre nominale de 50, 75, 100, 125, 150 şi 200 mm. Ţevile din plumb pentru scurgere STAS 671, se folosesc pentru executarea legăturilor dintre obiectele sanitare şi coloanele instalaţiei de canalizare. Tuburile din polipropilenă (PP) pentru canalizare se fabrică fără mufe, cu o mufă la un capăt sau cu mufe la ambele capete , cu diametre nominale de 32, 40, 50, 75, 110, 125 şi 160 mm şi cu lungimi cuprinse între 150 şi 5000 mm. Piesele speciale de legătură din polipropilenă pentru canalizare se fabrică într-o gamă largă de tipo – dimensiuni TUBURI ŞI RACORDURI FONOABSORBANTE PENTRU INSTALAŢIILE INTERIOARE DE CANALIZARE (VALROM) Caracteristici tehnice ale sistemului SILERE Materialul este polipropilenă aditivată cu substanţe minerale rezistente la temperaturi ridicate ale apei. Întregul sistem (tuburi, racorduri, elemente de etanşare) este potrivit pentru transportul şi evacuarea apelor uzate menajere cu valori ale pH-ului cuprinse între 2 şi 12 la o temperatură maximă de 95 0 C. Culoarea materialului este gri deschis, greutatea specifică 1,5 g/cm 3 , alungirea la rupere 10%, rezistenţa la tracţiune 17 N/mm 2 , coeficientul de dilatare termică liniară 0,086 mm/mK, modul de elasticitate 2000N/mm². 53

Îmbinarea prin mufă cu garnitură permite instalatorului o montare rapidă şi sigură a întregului sistem de canalizare. La îmbinarea tuburilor normale mufate, pentru a compensa dilatarea termică longitudinală este necesară introducerea manşonului de compensare până în capătul mufei şi apoi extragerea sa circa 10 mm. Cu manşonul cu două îmbinări această operaţie nu mai este necesară. Garnitura specială profilată din manşon compensează dilatările termice, permiţând o economisire a timpului şi o mare garanţie a etanşării. Avantajele sistemului SILERE - foarte rezistent la solicitări mecanice datorită tuburilor robuste care nu permit deformări; - rezistenţă la coroziunea provocată de acizi, agenţi oxidanţi; - durată de lucru de minim 10 ani; - pierderi reduse de sarcină; - câmp de lucru între 0 şi 95 0 C; - rezistent la ape uzate având pH-ul cuprins între 2 şi 12. Ventile de scurgere pentru obiecte sanitare Ventilele de scurgere a obiectelor sanitare indeplinesc urmatoarele functiuni : protejeaza marginile orificiului de scurgere ; asigura, la nevoie, inchiderea orificiului cu un dop de plastic; face legatura cu preaplin si permite racordarea obiectului sanitar cu sifonul. SIFOANE PENTRU OBIECTE SANITARE , MASINI DE SPALAT VASE SI MASINI DE SPALAT RUFE Sifoanele obiectelor sanitare se monteaza sub ventilul de scurgere si sunt astfel construite incat sa retina , permanent , un strat de apa de circa 60 mm inaltime, numita garda hidraulica, ce are rolul de a impiedica patrunderea gazelor nocive din reteaua de canalizare in incaperi. Principalele materiale din care se executa sifoanele pentru obiectele sanitare sunt: fonta, alama, plumb, PVC, polipropilena sau polietilena. Sifoanele din fonta pentru canalizare, STAS 1515/6 se executa in trei variante : tip S, tip P si tip U. Sifoanele din plumb se executa in 2 tipuri: tip S, folosit pentru conducta de scurgere verticala si tip P, pentru conducta de scurgere inclinata. Sifoanele din PVC se executa cu cap de racordare in doua variante : varianta R pentru racordare la conducta din plumb si varianta F pentru racordare la conducta din PVC. Sifoanele din polipropilena sau polietilena pot fi : pentru spalator de bucatarie, cu racord pentru masina de spalat vase sau special construit pentru masini de spalat vase sau rufe , in varianta de montare aparenta sau ingropata. Sifonul pentru spalatorul de bucatarie, prevazut cu racord la masina de spalat vase, echipat cu clapeta contra refularii apei uzate, elimina aspiratia garzii hidraulice datorita vidului format la oprirea pompei de evacuare a apei din masina . 8.3. Tehnologia de montare a instalaţiei interioare de canalizare meteorică Caracteristici ape uzate - ape uzate menajere – cladiri civile , social –culturale , industriale , - ape uzate industriale – din procesele tehnologice , pot fi curate ( racirea utilajelor conditionarea aerului) sau cu impuritati ( substante chimice ) ; - ape meteorice (pluviale)-precipitatii, topire zapada Functie de natura si provenienta apelor uzate , instalatiile de canalizare interioare se clasifica in : -instalatii pt. ape uzate menajere ,cladiri civile , social-culturale , industriale ; -instalatii industiale ; -instalatii pluviale –pt.toate categoriile de cladiri. INSTALATII INTERIOARE DE CANALIZARE A APELOR METEORICE- Elemente componente : - receptor de ape meteorice –colecteaza apele de pe o anumita suprafata, -conducta de legatura de la receptor la coloana , 54

-coloane -conducte orizontale colectoare -camin de racord la reteaua exterioara de canalizare. Acoperisurile sunt cu pante de scurgere spre receptorul de ape meteorice . Reteaua de conducte se executa din tevi din otel , din PVC tip U, fonta de scurgere . Receptoare pentru colectarea si evacuarea apelor meteorice de pe terase si acoperisuri a)Pentru terase circulabile b)Pentru terase necirculabile c)Receptor cu parafrunzar

8.4. Reţele exterioare de canalizare RETEAUA EXTERIORA DE CANALIZARE constituie partea din sistemul de canalizare care cuprinde canalele si constructiile anexe, avind rolul de a colecta si transporta apele uzate si meteorice de la caminelede racord ale canalizarii interioare a cladirilor pana la emisar. Dupa rolul pe care il indeplinesc in cadrul sistemului de canalizare, retelele de canalizare exterioare se clasifica; -a.retele exterioare secundare sau ''canale de serviciu'' amplasate in interiorul ansamblurilor de cladiri sau al combinatelor si platformelor industriale, care preiau apele uzate din caminele de racord ale instalatiilor interioare, -b.retele exterioare principale sau ''canale publice''orasenesti in care sunt preluate apele uzate din retelele secudare si transport pana la evacuarea lor in emisar''rau, lac, sau mare'' Retele exterioare secundare de canalizare :de la caminele exterioare de racord 1 ale instalatiilor interioare de canalizare menajera 2 respectiv meteorica 3, apele uzate sunt trasportate prin reteua exterioara secundara de canalizare 4, care se executa de obicei in sistem unitar. La retelele exterioare secundare de canalizare1 se racordeaza si gurile de scurgere 5 ale apelor provenite din ploi si topirea zapezilor, care sunt amplasate la bordura trotuarelor aleilor dintre cladiri 6. Racordarea diferitelor tronsoane de canalizare exterioara secundara se face prin intermediul caminelor de racord care indeplinesc si rolul de camine de vizitare necesare in timpul exploatarii pentru controlul functionarii retelei si al efectuarii diferitelor operatii de intretinere, spalare, reparatii.

55

Sistemul de canalizare al unui obiectiv reprezinta totalitatea constructiilor si instalatiilorcare colecteaza,transporta,epureaza si evacueaza intr-un receptor natural apele de canalizare epurate sau nu, respectandu-se conditiile de calitate impuse de reglementarile in vigoare din acest domeniu. In mediul in care nu exista receptori naturali (emisari) apropiati care sa poata primi apele de canalizare epurate sau neepurate(cazul apelor de ploaie) se pot adopta urmatoarele solutii: -transportul apelor epurate prin pompare la cel mai apropiat emisar, daca varianta nu se dovedeste scumpa din punct de vedere economic; -infiltrarea in subteran a apelor uzate epurate daca acestea indeplinesc conditiile de calitate -transportul apelor de canalizare, neepurate, in sistemul de canalizare al celei mai apropiate localitati (ca distanta) si epurarea comuna a acestora. Prin apele de canalizare se inteleg urmatoarele categorii de ape: a) ape uzate: -ape uzate menajere, provenite din utilizarea apei de alimentare in scopuri gospodaresti, in cadrul unitatilor cu caracter social, public, ale industriei locale, stropitul spatiilor circulabile si al spatiilor verzi; -ape uzate industriale, provenite din utilizarea apei in scopuri industriale; -ape uzate industriale, care la evacuarea in reteua publica de canalizare au caracteristicile calitative asemanatoare cu ale apelor uzate menajere si respecta indicatorii de calitate impusi; -ape uzate provenite din activitati de crestere a animalelor in gospodarii si unitati; b) ape meteorice-provenite din ploi, topirea zapezii sau efectul cumulat al acestora(ploi+topirea zapezii). Alte categorii de ape meteorice cum ar fi apa provenita din bruma si chiciura, sunt considerate nesemnificative din punct de vedere cantitativ si se neglijeaza; c)ape de suprafata introduse în canalizare. Aceasta categorie de apa de canalizare reprezinta un caz mai rar si se ia in considerare acolo unde exista o astfel de situatie; d) ape subterane introduse in reteua de canalizare. Sunt ape din drenarea unor suprafete cu exces de umiditate, a unor terenuri sportive si ape subterane, din stratul freatic, infiltrate in canale datorita neetanseitatii imbinarilor si eventualelor fisuri existente in tuburile de canalizare Procedee de canalizare Procedeul de canalizare exprima rolul atribuit unei retele functie de diferitele categorii de ape de canalizare pe care le colecteaza si le transporta. Canalizarea unui obiectv poate fi relizata in urmatoarele procedee de canalizare: -separat sau difuzor, cand exista cel putin doua retele de canalizare distincte (independente):o retea numai pentru ape uzate si o alta retea numai pentru ape meteorice. Intre cele 2 retele nu trebuie sa existe nici o legetura tehnologica sau functionala. -Unitar sau “ tot la canal” cand exista o singura retea care colecteaza si transporta toate categoriile de ape de canalizare (ape uzate, ape meteorice, etc.). Reteaua realizata in acest procedeu de canalizare comporta o investitie initiala mai importanta decat in procedeul separativ, dar neajunsurile generate la executia (ingreunarea circulatiei pietonilor si a vehiculelor de orice tip, desfacere si refacerea pavajelor, depozitarea pamantului rezultat din sapaturi si a materialelor de constructie etc.). sunt mult atenuate si se produc o singura data. -Mixt, cand o parte a localitatii este canalizata in procedeu separativ si in alta parte in procedeu unitar. In mediul rural acest procedeu de canalizare este rar intalnit. Principalele constructii anexe ale retelei de canalizare sunt urmatoarele -guri de scurgere, care au rolul de a colecta in reteua de canalizare apele meteorice si de spalare a strazilor -guri de scurgere cu sifon si depozit -guri de zapada Conditii de amplasare a retelei de canalizare exterioara Amplasarea retelelor de canalizare se va face, in limita posibilitatilor, in afarea zonei carosabile, 56

de preferinta in spatiile verzi, pentru a fi supuse cit mai putin sarcinilor provenite din circulatia vehiculelor si pentru a facilita accesul pentru interventii CĂMINE DE INSPECŢIE ŞI CURĂŢIRE Pentru a asigura funcţionarea corectă şi exploatarea corespunzătoare a reţelelor de canalizare, precum şi respectarea măsurilor de protecţie a mediului, se recomandă folosirea căminelor de inspecţie şi curăţire. În cazul reţelelor de canalizare exterioară publică este recomandabilă dispunerea unui cămin de inspecţie şi curăţire cu o frecvenţă de aproximativ 50 m., în funcţie de tipul apelor uzate care sunt evacuate prin reţeaua respectivă. Căminele de inspecţie şi curăţire rezolvă şi necesitatea de racordare a reţelelor exterioare de canalizare din ansamblul de clădiri (sau clădirea respectivă) la reţeaua publică de canalizare a localităţii. Amplasarea căminelor se face la o distanţă de minim 2m sau maxim 10m de clădire. De asemenea aceste cămine pot fi folosite pentru colectarea apelor pluviale din curţi private sau industriale şi parcări. Soluţia tradiţională de construcţie a acestor cămine a fost folosirea betonului simplu sau armat. Căminele de inspecţie şi curăţire fabricate din PVC şi PP reprezintă o alternativă modernă şi eficientă faţă de căminele construite din beton. Din punct de vedere al costurilor (montaj şi întreţinere) şi al duratei de viaţă, căminele de inspecţie şi curăţire prezintă avantaje net superioare soluţiilor tradiţionale. Căminele de inspecţie şi curăţire din gama BasicLine, oferite de Valplast Industrie sunt fabricate din PVC şi PP, fiind alcătuite din trei părţi principale . Capacul telescopic este alcătuit din partea metalică şi tubul telescopic. În funcţie de amplasamentul căminului, capacele pot fi:  tip A 15 – din fontă, pentru amplasamente în curţi private, parcuri, pasaje pietonale;  tip B 125 – din fontă, pentru trafic stradal uşor, parcări centre comerciale;  tip D 400 – din fontă, pentru trafic stradal greu, zone industriale.

57

8.5. Montarea instalaţiilor şi echipamentelor aferente staţiilor de epurare Statia de epurare reprezinta totalitatea constructiilor si instalatiilor care indeplinesc cumuativ condiţiile : a) corecteaza calitatea apei de canalizare astfel incat indicatorii de calitate in sectiunea de evacuare a apelor epurate in emisar sa fie sub valorile impuse de norme (NTPA 011-2002, respective NTPA 001-2002); b) prelucreaza substantele retinute la un nivel la care valorificarea , depozitarea sau evacuarea lor in mediul natural nu mai prezinta un pericol pentru sanatatea oamenilor si pentru mediul inconjurator INSTALATII DE EPURARE A APELOR UZATE MENAJERE SI INDUSTRIALE Epurare- neutralizarea substantelor nocive- combatrea poluarii mediului inconjurator Autoepurare- proprietatea solurilor si a apelor de a reduce substantele organice si le transforma in substante minerale. Metode de epurare : - epurare mecanica , - mecano –chimica , - mecano – biologica Instalatii de epurare mecanica Epurarea mecanica consta in reducerea substantelor prin fenomene fizice ( decantare , deznisipare , fermentare) Instalatia de epurare mecanica - parti componente -gratare din bare metalice inclinate –pentru retinerea si zdrobirea materiilor plutitoare -deznisipatoare – retinere nisip -separator de grasimi -decantoare – se decanteaza namolul – apa rezultata este evacuata in emisar , iar namolul este extras cu pompe si introdus in rezervoare inchise de fermentare . -rezervoare de fermentare – se degaja gaz metan care poate fi folosit de consumatori (centralele termice) -platforme de uscare a namolului . Apele rezultate din procesul de uscare sunt evacuate in emisar iar namolul uscat este folosit in agricultura ca ingrasamant.

58

M9 – INSTALAŢII INTERIOARE DE GAZE NATURALE COMBUSTIBILE 9.1.Tehnologia de montare a instalaţiilor interioare de gaze naturale combustibile Gazele combustibile sunt utilizate pentru : - nevoi menajere ( incalzire , apa de consum , masini de gatit etc) - instalatii de ardere pt. obtinerea energiei termice necesara incalzirii - in procese tehnologice. sunt : BRANSAMENTUL INSTALATIILOR INTERIOARE LA RETELELE EXTERIOARE DE GAZE Bransamentul - conducta de legatura prin care gazul este condus de la o conducta apartinand sistemului de distributie pana la iesirea din robinetul de bransament , statie sau post de reglare. La capatul conductei de bransament se monteaza un robinet de bransament de la care se poate opri in intregime alimentarea cu gaze a consumatorului respectiv. La intrarea in fiecare corp de cladire , hala industriala, la capatul racordului se instaleaza la exterior , in locuri usor accesibile , un robinet de incendiu de la care poate fi oprita alimentarea cu gaze in caz de incendiu ALIMENTAREA CU GAZE NATURALE A UNEI CLADIRI DE LOCUIT, DE LA O CONDUCTA DE DISTRIBUTIE SITUATA IN DREPTUL PROPRIETATII

a. plan b. schema 12345678conducta de distributie conducta de bransament teu de bransament robinet de bransament niplu electroizolant regulator de presiune record olandez robinet de incendiu 910111213141516firida zidita usa firidei teu rasuflatoare caoac rasuflatoare cablu electri tub de protectie din PVC imprejmuire

9.2. Tehnologia de montare a conductelor, armăturilor, accesoriilor şi contoarelor pentru înregistrarea consumului în instalaţiile interioare de gaze 59

Principalele elemente componente ale instalaţiilor interioare de gaze naturale al căror montaj necesită lucrări specifice sunt urmatoarele: - coloana de alimentare interioară până la cot; - reţeaua de distribuţie la punctele de consum compusă din conducte cu accesorii şi robinete de închidere; - aparate de utilizare a gazelor - aparate de reglare şi comanda Montarea coloanei de alimentare cu gaze naturale combustibile a instalatiei interioare Coloana montantă a instalaţiei interioare se execută aparent, utilizând ţevi din oţel negre. Acestea se îmbină fie prin fitinguri (îmbinări filetate) fie prin sudură (pentru conductele având dimensiuni mai mari de 3/4"). În cazul unei coloane care alimenteză mai multe clădiri ale aceluiaşi consumator, la fiecare clădire coloana iese din pământ în exterior, pentru a împiedica infiltrarea gazelor în cladire Intrarea conductei din pământ în subsolul clădirii nu este permisă. În cazuri deosebite când nu se poate evita aceasta din cauza dificultăţiilor la montare se poate racorda conducta în subsol prin intermediul unui cămin de vană cu răsuflătoarea spre exterior. Montarea contoarelor de gaze naturale combustibile Contorul volumetric se montează pe o plăcuţă din fontă de dimensiuni standardizate care asigură etanşeitatea îmbinării şi îl protejează de eforturi. La intrarea gazului în contor se montează un robinet de contor. Înălţimea de montare (1,5.....2 m de la pardoseală ) trebuie să asigure citirea indicatorului şi protejarea contorului de lovituri, în timpul exploatarii. Daca intre robinetul de incendiu prevazut obligatoriu la intrarea conductei de gaze in cladire si cel pentru contor , distanta este mai mica de 5 m , robinetul de incendiu tine loc si de robinet de contor Montarea retelei interioare de distributie a gazelor naturale combustibile Conductele se montează aparent şi se fixează pe pereţi cu brăţări metalice. Distanţa maximă dintre două brăţări este de 2 m. La traversarea pereţilor sau planşeelor, conductele de gaze se introduc în tuburi de protecţie, care au diametrul interior cu 5...10 mm mai mare decât diametrul exterior al conductei protejate. Acolo unde este cazul, la ocolirea grinzilor se montează dopuri pentru descărcarea condensatului înmagazinat în timpul funcţionării, înşurubate în teuri montate pe conducta de gaze Pe traseele comune, conductele de gaze se aşează deasupra celor de alimentare cu apă. Robinetele de închidere cu cep se verifică, se şlefuieşte cepul şi se probează înainte de montare

în instalaţie. 9.3. Tehnologia de montare a aparatelor de utilizare a gazelor naturale combustibile Montarea arzatoarelor si aparatelor de utilizare Arzătoarele şi aparatele de utilizare se racordează cu legături rigide la instalaţie; excepţie fac aparatele cu flacară liberă cu un consum mai mic de 0,5 m3/h, la care sunt permise legături cu furtun din cauciuc de tip standardizat, de maximum 1,1 m lungime. Fiecare aparat de utilizare este prevăzut cu două robinete de închidere cu cep, unul de manevră şi unul de siguranţă (pentru închidere în caz de avarii, incendiu etc., în timpul exploatării) aşezate la o distanţă convenabila pentru a putea fi manevrate. Dacă aparatul de consum este racordat rigid la reţea şi are robinet propriu de manevră (de exemplu: maşină de gătit, aparat de încălzit apa etc.) se poate instala pe conductă numai un robinet de siguranţă cu cheie. 60

La aparatele de utilizare de uz casnic racordate cu furtun din cauciuc se montează, de asemenea, două robinete: cel de siguranţă se montează pe conductă înaintea racordării furtunului, iar cel de manevra, pe aparatul de utilizare. Arzătoarele de gaze naturale combustibile destinate cazanelor pentru încălzire si prepararea apei calde de consum se montează pe o placă frontala fixată cu şuruburi pe cazan, în zona focarului. Pe racordul de alimentare cu gaze a arzătoarelor, se montează regulatorul de presiune şi aparatura de automatizare necesară pentru funcţionarea arzătoarelor în deplină siguranţă. Ventilatoarele pentru arzătoarele cu aer insuflat sunt prevăzute cu regulatoare automate ale debitului de aer necesar arderii. Probarea şi recepţia instalaţiilor interioare de gaze naturale combustibile Punerea in funcţiune şi exploatarea oricărei instalaţii de distribuţie şi utilizare a gazelor se poate face numai după probare şi recepţie. Presiunea la care se supune instalaţia în timpul probării şi durata probei depind de regimul de presiune la care va funcţiona instalaţia respectivă. Instalaţiile de joasă presiune se verifică în următoarele etape: - proba de casă (încercarea preliminară), care se face cu aer comprimat la presiunea de l bar (l kgf/cm 2 ). Se probează întreaga reţea de conducte,fără armăturile punctelor de utilizare, unde se montează provizoriu dopuri.Îmbinările conductelor se verifică cu apă şi săpun de către şeful de echipă în prezenţa maistrului. Nu se admit pierderi de presiune; - încercarea de rezistenţă a conductelor care se execută, de asemenea fără armături, la presiunea de 1bar. Această probă repetă de fapt proba de casă , dar în prezenţa delegatului întreprinderii distribuitoare de gaze , care constată că nu sunt pierderi de gaz în timpul probei . Proba se execută cu aer comprimat introdus în reţeaua de conducte cu ajutorul unui compresor de aer pentru instalaţii mari sau al unei pompe manuale pentru instalatii mici sau porţiuni din reţea - încercarea de etanşeitate , în cursul căreia se probează instalatia cu toate robinetele de siguranţă şi de manevră montate . Presiunea de probă este egală cu presiunea de regim a instalaţiei (200 mmH 2 O în cazul conductelor de joasă presiune).După racordarea consumatorilor şi după legarea instalaţiei interioare la reţeaua exterioară se mai face o ultimă verificare a îmbinărilor neverificate anterior (la presiunea de utilizare). Se verifică etanşeitatea îmbinărilor robinetelor, a racordurilor contorului, a mufelor, coturilor, teurilor, racordurilor aparatelor de utilizare etc. prin ungerea cu o emulsie de apă şi săpun preparată într-un vas, folosind pensula. Nu se admite scăderea presiunii în timpul probei. Dacă se constată neetanşeităţi, se efectuează remedierea lor şi proba se repetă. Verificarea etanseitatii instalatiei interioare de gaze naturale combustibile

Elemente componente : 61

1- robinete; 2- contor; 3- mufe; 4- coturi; 5- teuri; 6- aparate de utilizare; 7- aparate de utilizare; 8- vas cu emulsie de apa si sapun; 9- pensula. Pentru instalaţiile care satisfac întercările prescrise în normativ de gaze, se încheie un proces-verbal între delegatul întreprinderii distribuitoare de gaze, unitatea care a executat lucrarea şi beneficiarul lucrării. Pentru instalaţiile de utilizare se predau beneficiarului cheile robinetului de incendiu şi ale armăturilor de siguranţă şi de închidere. La predarea instalaţiei, beneficiarul primeşte un exemplar cu instrucţiunile de utilizare a gazelor care vor fi explicate şi exemplificate la faţa locului în prezenţa sa. Instalaţia de gaze se pune în funcţiune numai după ce s-a evacuat tot aerul din conductă, lăsându-se să treacă prin ele o cantitate de gaz de 2-3 ori mai mare decât volumul conductelor. La punerea în funcţiune se controlează comportarea arzătoarelor şi a aparatelor de utilizare, la diverse poziţii de deschidere ale robinetelor. Instrucţiunile scrise pentru exploatarea instalaţiilor de utilizare uz casnic sunt elaborate conform prevederilor din ”Norme tehnice pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale” şi a prescripţiilor tehnice de folosire a aparatelor de utilizare sau a arzătoarelor elaborate de producător. Punerea în funcţiune a aparatelor de utilizare se face în prezenţa reprezentanţilor unui agent economic autorizat de ISCIR şi a reprezentanţilor operatorului de distribuţie licenţiat. Verificarea şi repararea aparatelor de utilizare se face la cererea consumatorului prin unităţi specializate, ori de câte ori este nevoie. Acestea se efectuează de către reprezentanţi ai agenţilor economici autorizaţi de ISCIR. Verificarea şi revizia periodică a instalaţiilor de utilizare este obligatorie şi se efectuează de operatorul licenţiat al sistemului de distribuţie, în conformitate cu prevederile contractului de furnizare gaze naturale. Operaţiunile de verificare se efectuează la maximum 2 ani şi cele de revizie la maximum 10 ani. În cazul în care verificarea sau revizia nu se pot efectua din cauza absenţei consumatorului, acesta va fi anunţat în scris asupra datei reprogramării verificării sau reviziei. Dacă verificarea sau revizia nu se pot efectua la data reprogramată, se va proceda la sistarea furnizării gazelor. La verificarea sau revizia instalaţiilor, porţiunile de conductă sau armăturile care la proba de etanşeitate au scăpări şi nu pot fi remediate, se înlocuiesc pe cheltuiala consumatorului de către un agent economic autorizat să execute aceste lucrări, respectându-se prevederile din ”Norme tehnice pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale”. Cu ocazia verificării sau reviziei instalaţiei de utilizare, consumatorul este obligat să facă dovada în scris, efectuată de o firmă specializată. Dovada trebuie să fie emisă cu maximum 6 luni înainte de data verificării. Verificările şi reviziile instalaţiilor de utilizare gaze naturale efectuate se consemnează în ”Fişa de evidenţă a lucrărilor periodice de verificare tehnică a instalaţiilor de utilizare gaze naturale la consumatorii casnici” şi respectiv ”Fişa de evidenţă a lucrărilor periodice de revizie tehnică a instalaţiilor de utilizare gaze naturale la consumatorii casnici”. Modul de efectuare a verificărilor metrologice, ocazionate de defectarea aparatelor sau la solicitarea consumatorilor este precizat în contractul de furnizare gaze naturale şi în ”Regulamentul de măsurare a cantităţilor de gaze naturale tranzacţionate la consumatorii captivi”. 62

M10 – PERFORMAREA INSTALAŢIILOR ÎN CONSTRUCŢII 10.1. Tehnologii moderne în instalaţiile tehnico – sanitare Proiectarea, executarea, montarea, exploatarea şi postutilizarea acestor instalaţii se efectuează în conformitate cu reglementările tehnice specifice, cuprinse în : - acte legislative (decrete, legi, hotărâri şi ordonanţe guvernamentale) ; - normative de proiectare şi executare, respectiv exploatarea instalaţiilor; - ghiduri, regulamente, instrucţiuni; - standarde; Cele mai importante reglementări în domeniu sunt: - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare I9 ; - Normativ pentru exploatarea instalaţiilor sanitare I9/1; - Norme tehnice ISCIR; - Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor; - Regulament de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, nr.273/1994; - STAS 1478 – Instalaţii sanitare. Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale. Prescripţii fundamentale de proiectare ; - STAS 1795 – Instalaţii sanitare. Canalizarea interioară. Prescripţii fundamentale de proiectare. 1. SISTEMUL DE ŢEVI MULTISTRAT În ultimii ani ţevile multistrat au un succes deosebit pe piaţa instalaţiilor datorită faptului că sunt alcătuite atât din material plastic cât şi din metal (aluminiu) îmbinând astfel avantajele ambelor materiale. 1.1. Sistemul UNIPIPE face parte din această categorie întrebuinţându-se atât în tehnica sanitară, în instalaţiile de încălzire cu corpuri statice cât şi în instalaţiile de încălzire prin pardoseală. Datorită gamei dimensionale unice în multistrat de la 14 la 110 mm sistemul se poate folosi la aplicaţii casnice şi la cele industriale. 1.1.1. Structura ţevii UNIPIPE este următoarea: - banda de aluminiu care este suprapusă şi sudată longitudinal cu ultrasunete; - straturi de adeziv special; - straturi interior şi exterior de polietilenă PE – RT

1.1.2. Îmbinarea în sistemul UNIPIPE Se poate face prin două variante: - îmbinarea filetată cu piuliţă olandeză; - îmbinarea prin presare. 2.TUBURI DIN FONTĂ 63

Alegerea canalizărilor din fontă pentru echipamentele din subsoluri constituie cea mai bună combinaţie posibilă între durabilitatea instalaţiilor, fiabilitatea lor şi minimalizarea bugetului de întreţinere. Sunt produse de multe firme printre care şi PONT-A-MOUSSON. Tuburile realizate prin centrifugarea fontei topite supuse unor procese termice speciale dobândesc caracteristici mecanice superioare. Caracteristicile tuburilor • rezistenţa la tracţiune mai mare de 15 daN/mm 2 pentru racorduri, şi mai mare de 25 2 daN/mm pentru tuburi; • rezistenţa la strivire 40 daN/mm; • modul de elastcitate 11000 daN/mm 2 . • durată de viaţă 50 ani. Domeniile de utilizare ale produselor sunt:  Aducţiuni de apă potabilă şi irigaţii: - ţevi, racorduri şi accesorii cu diametre de 60-2000 mm.; - conducte de legătură fiabile, uşor de montat; - izolaţii interioare şi exterioare adaptate la toate situaţiile.  Robinetărie: - robinete – vane cu clapetă (peste două milioane de bucăţi în funcţiune), - robinete fluture; - hidranţi şi guri de incendiu; - echipamente de protecţie a reţelelor de apă; - accesorii de montaj.  Canalizări. - conducte INTEGRAL din fontă maleabilă cu diametre de 100-200 mm; gamă completă de produse din fontă maleabilă corespunzătoare exigenţelor de exploatare, adaptate traficului modern.  Produse pentru construcţii - conducte de evacuare a apelor menajere şi pluviale din clădiri; - conducte exterioare de evacuare a apelor pluviale. În ţara noastră produsele oferite de societatea PROLINE sunt: - Tubulatură din fontă pentru construcţii - Tubul SMU (Super Metallit a bouts Unis) cu capăt drept (fig.1) fără mufă se îmbină cap la cap prin intermediul unui colier de strângere din inox cu 2 şuruburi din oţel galvanizat (fig.2): Acest tip prezintă avantajul unei greutăţi mai reduse şi a unor facilităţi în lucrările de instalare şi de întreţinere.

- Tubul SMU-HB pentru efluenţii deosebit de agresivi chimic din laboratoare, industrii sau spitale, care prezintă o protecţie întărită a suprafeţelor (fig.3)

64

3. INSTALAŢII INTERIOARE DIN CUPRU Avantajele cuprului a. Rezistenţa la coroziune Ţevile de cupru au o rezistenţă foarte mare la coroziune, nu numai la acţiunea mediului ambiant ci şi la acţiunea agenţilor corozivi din diferitele tipuri de apă vehiculată prin ele. b. Rezistenţa mecanică Rezistenţa mecanică a ţevilor din cupru este de ce puţin 200 N/mm 2 la ţeava moale şi peste 300 N/mm 2 pentru ţevile dure. c. Uşurinţa în montaj Cuprul este un material foarte maleabil şi poate fi curbat sau altfel modelat destul de repede folosind tehnologiile moderne. Ţevile se pot îmbina uşor şi repede folosind diferitele tipuri de fitinguri puse la dispoziţie de firmele producătoare : capilare, cu inel de compresie, cu conexiune prin presare sau cu autostrângere. d. Acţiune antibacteriană S-a dovedit ştiinţific că datorită acţiunii cuprului împotriva anumitor bacterii, acesta joacă un rol important în sănătate, fiind chiar indicat pentru instalaţiile de apă potabilă. e. Costuri totale mai reduse Deşi costurile iniţiale ale instalaţiei din cupru pot fi mai mari în comparaţie cu alte materiale, incluzând însă şi costuri de întreţinere şi reparaţii, costul total este simţitor mai mic în cazul cuprului. f. Domenii de utilizare  apă caldă menajeră ;  apă fierbinte ;  instalaţii de gaz pentru încălzire şi gătit ;  alimentare cu combustibil lichid pentru instalaţiile de încălzire ;  centrale termice ;  instalaţii de abur ;  instalaţii medicale ;  instalaţii pneumatice ;  instalaţii hidraulice ;  instalaţii frigorifice ;  alte instalaţii de apă ;  instalaţii de aer condiţionat.

4. INSTALAŢII INTERIOARE ŞI EXTERIOARE DE CANAL 4.1. Tuburi şi racorduri fonoabsorbante pentru instalaţiile interioare de canalizare Ţinând cont de ponderea mare pe care instalaţiile de canalizare o ocupă în ansablul instalaţiilor din cadrul unei clădiri, firma VALSIR, producătoare a sistemului de tuburi şi accesorii SILERE, s-a preocupat de îmbunătăţirea confortului fonicrealizat de instalaţiile interioare de canalizare. Sistemul are caracteristici foarte bune de izolare acustică, atenuînd orice tip de de vibraţie sonoră, cum ar fi cea provocată de de lovitura apei asupra pereţilor tubului, asupra coturilor şi ramificaţiilor. 65

Avantajele sistemului SILERE - foarte rezistent la solicitări mecanice datorită tuburilor robuste care nu permit deformări; - rezistenţă la coroziunea provocată de acizi, agenţi oxidanţi; - durată de lucru de minim 10 ani; - pierderi reduse de sarcină; - câmp de lucru între 0 şi 95 0 C; - rezistent la ape uzate având pH-ul cuprins între 2 şi 12.

4.2. Cămine de inspecţie şi curăţire Pentru a asigura funcţionarea corectă şi exploatarea corespunzătoare a reţelelor de canalizare, precum şi respectarea măsurilor de protecţie a mediului, se recomandă folosirea căminelor de inspecţie şi curăţire. În cazul reţelelor de canalizare exterioară publică este recomandabilă dispunerea unui cămin de inspecţie şi curăţire cu o frecvenţă de aproximativ 50 m., în funcţie de tipul apelor uzate care sunt evacuate prin reţeaua respectivă. Valplast Industrie produce tubulatură şi fitinguri din PVC pentru reţelele de canalizare, cămine de inspecţie şi curăţire, sisteme de drenaj, jgheaburi din PVC, sifoane de pardoseală, protecţie cabluri subterane şi tubare puţuri.

5.MODALITĂŢI DE PERFORMARE A INSTALAŢIILOR SANITARE 5.1. Rezervoare de spălare a closetului cu montaj în nişe sanitare Produse de firma Geberit, aceste rezervoare sunt potrivite atât pentru vase de closet suspendate cât şi pentru cele montate pe pardoseală. Rezervoarele mascate tip Geberit beneficiază de următoarele caracteristici: economie de spaţiu, sunt igienice, economie de apă prin spălare cu timp reglabil, gamă variată de culori potrivite diverselor vase de closet şi cerinţelor de design, întreţinere uşoară, acces facil la componentele interioare care sunt demontabile, plutitor cu supapă silenţioasă, umplere rapidă, nivel de apă reglabil între 6-9 litri izolaţie anticondens. 10.2. Tehnologii moderne pentru montarea instalaţiilor interioare de gaz 66

Cele mai importante reglementări în domeniu sunt: - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de alimentare cu gaze naturale I6 ; - Normativ pentru exploatarea instalaţiilor de alimentare cu gaze naturale I6/1 ; - Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind protecţia la acţiunea focului P118 ; - Norme tehnice ISCIR ; - Legea 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor ; - Regulament de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, nr.273/1994; 1.TEHNOLOGII MODERNE PENTRU MONTAREA BRANŞAMENTELOR DE GAZE NATURALE COMBUSTIBILE Pe conducta de distribuţie, în punctul de racord, se sudează un teu de branşament. La acest teu se racordează prin sudură conducta de branşament, după care se perforează conducta de distribuţie , pentru a permite accesul gazelor de branşament (vezi figura). Conducta de branşament se racordează la instalaţia interioară prin intermediul unei piese electroizolante. Scopul acestei piese este să elimine posibilitatea punerii la pământ, prin conducta de gaze, a diverselor obiecte electrocasnice, şi să permită aplicarea protecţiei catodice la conductele sistemului exterior de distribuţie. Atât sudura efectuată pe conducta de distribuţie cât şi capătul branşamentului (lângă clădire), se montează obligatoriu o răsuflătoare (vezi figura) pentru eliminarea în atmosferă a eventualelor scăpări de gaze prin neetanşeităţile conductelor. Schemă şi detaliu pentru branşament de joasă presiune 1 – conductă de distribuţie; 2 – drenaj din pietriş; 3 – calotă de captare a gazelor; 4 – conductă de evacuare a gazelor; 5 – dop din fontă; 6 – conductă de branşament; 7 – manşon de fixare; 8 – suport; 9 – robinet de branşament; 10 – robinet de incendiu; 11 – regulator de debit mic; 12 – tub de protecţie; 13 – conductă interioară; 14 – răsuflătoare.

10.3. Tehnologii moderne pentru instalaţii de încălzire Realizarea unei instalaţii de încălzire este guvernată de o serie de reglementări tehnice şi prescripţii, pe tot ciclul ei de viaţă, de la proiectare până la demolare şi postutilizare. Categoriile de reglementări care acţionează în acest domeniu sunt : - acte legislative (legi, decrete, hotărâri şi ordonanţe) ; - normative ; - ghiduri, regulamente, instrucţiuni ; - standarde ; Principalele acte legislative sunt : - legea privind calitatea în construcţii nr.10/1995 - legea privind autorizarea executării construcţiilor nr.50/1991 ; - legea privind protecţia mediului nr. 137/1995; - Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii cu anexa : Cartea tehnică a construcţiei HG 273/1994 ; - Regulamentul privind agrementul tehnic pentru produse HG 425/1994 ; 67

- Hotărârea privind durata normată de funcţionare a mijloacelor fixe HG 166/1994; Activitatea de proiectare, execuţie şi exploatare a instalaţiilor de încălzire este reglementată de următoarele normative: - Normativul pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală I 13- 1994; - Normativ pentru exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală I 13/1- 1996; - Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata execuţiei, reparaşiei instalaţiilor de încălzire- 1994 - Norme generale de protecţia muncii -1996 ; - Prescripţii tehnice ISCIR ; - Prescripţii tehnice RENEL ; A. Pentru transportul căldurii la distanţă se utilizează ţevi preizolate termic cu spumă poliuretanică. 1. Ţevi preizolate tip ISOPLUS prezintă următoarele caracteristici : - diametre cuprinse între ¾-6 ”; - lungime de livrare 6m; - izolaţie termică realizată cu spumă tare din poliuretan; - protecţie exterioară confecţionată din polietilenă dură. Ţevile destinate reţelelor montate aerian pe stâlpi sau console sunt protejate cu o manta realizată din aluminiu, tip SPIKO. Îmbinarea conductelor se realizează cu: - curbe realizate din coturi preuzinate sau prin îndoire la rece. Curbele au capete drepte de minim 0,5m sudura realizându-se în mediu protector ce asigură o îmbinare perfectă. Stratul de bază se sudează cu instalaţia de sudat cu argon iar următoarele straturi cu instalaţia de sudat cu CO 2 . - ramificaţii care au compoziţia identică cu a ţevii de transport, ele fiind preizolate în fabrică, - manşoane utilizate pentru izolarea şi etanşarea ţevilor de transport; interiorul se umple cu aceeaşi spumă ca şi ţevile. 2. Ţevi preizolate ECOFLEX sunt executate din una sau două conducte centrale PE-X (polietilenă reticulară), materialul izolator termic PE-X şi mantaua protectoare PE-HD (polietilenă de înaltă densitate). Piesele de legătură sunt, în general, din alamă cu dimensiuni corespunzătoare conductelor. În punctele în care au loc derivaţii, trecerea de la sistemele cu o singură ţeavă la cele cu două ţevi, precum şi montarea de vane, se prevăd camere de control. B. În instalaţiile interioare de încălzire pentru transportul fluidelor calde şi reci se folosesc ţevi din oţel, cupru şi materiale cu structură termoplastică. 1. Ţevile din oţel sunt de mai multe feluri : - fără sudură, trase sau laminate la cald pentru instalaţii (STAS 403) executate din oţel carbon. Lungimile de livrare sunt de 4-8m pentru conductele filetate şi 4-12m pentru conductele nefiletate. La cerere se pot livra cu lungimi de 4-8m filetate sau nefiletate. - fără sudură, laminate la cald, pentru construcţii (STAS 404) executate din oţel carbon cu precizie obişnuită sau înaltă, cu garantarea compoziţiei chimice şi a caracteristicilor fizico-chimice. Se livrează în lungimi între 4şi 12,5m. 2. Ţevile din materiale cu structură termoplastică prezintă multiple avantaje: - rezistenţă la coroziune; - timp redus de montare şi reparaţii; - timp redus de montare şi reparaţii; - bune izolatoare termice şi electrice; - posibilitatea lipirii şi sudării la temperaturi scăzute; - pierderi de sarcini reduse. Din categoria materialelor termoplastice în instalaţiile sanitare se folosesc: 2.1 Ţevi din polietilenă executate din polietilenă de înaltă densitate prin diferite metode de fabricaţie determinate de cerinţe tehnico-economice de calitate. Prin reticulare (formarea de legături tridimensionale în urma unui proces chimic sau fizic) se obţine un material flexibil şi rezistent la 68

presiune şi temperatură. Din această categorie fac parte fac parte ţevile EUROFLEX şi UNIPIPE fabricate în Germania şi sistemul de încălzire REHAU. 2.2 Ţevi din policlorură de vinil clorurat GLASTOFERAN executate de firma germană TERMOCONCEPT. Ele se utilizează sub denumirea TC- QUICKPIPE GLASTOFERAN. 2.3 Ţevi din polibutenă se execută din material sintetic termoplastic, parţial cristalin. Sunt rezistente la şocuri, sunt flexibile şi au o mare rezistenţă la fluaj, la abraziune şi tensiune. 2.4 Îmbinarea ţevilor din material plastic se face prin fitinguri, prin sudare, prin lipire şi înfiletare. Ţevile din polietilenă reticulară (ţevi tip TC-EUROFLEX)se îmbină cu fitinguri din alamă cromată prin presare la rece cu un inel de presare etanşare. Gama de fitinguri permite trecerea în instalaţie de la un tip de material existent (oţel sau cupru) la tubul TC-EUROFLEX. La operaţia de îmbinare, fitingul poate fi rotit la cald, prin încălzire cu aer cald fără ca etanşarea să fie afectată. Tuburile auterm-S din PE-xa se racordează prin tije executate din oţel inoxidabil care nu necesită vopsire. Gama de fitinguri şi unelte de lucru asigură un montaj facil. Prin tehnica îmbinării nedemontabile cu manşon alunecător, se economisesc timp şi bani iar instalaţia se poate realiza şi după finalizarea pardoselii. Avantajele constau în proiectarea şi montajul simplu şi rapid nefiind necesară optimizarea de legături şi economia de materiale la debitare. 2.5 Susţinerea şi prinderea ţevilor se face folosind profile metalice de susţinere, fixare şi insonorizare. Gama acestor profile este foarte variată depinzând de caracteristicile ţevii şi de locul de montare. Firma germană MUPRO GmbH a realizat elemente de fixare şi coliere de susţin.ere. Colierele de susţinere a ţevilor sunt protejate cu garnituri insonorizate

2.6. Ţevile din cupru sunt obţinute prin tragere fără sudură longitudinală din cupru dezoxat cu fosfor. Avantajele ţevilor din cupru sunt: - uşurinţă în procesul de montare; - executarea îmbinărilor în scurt timp; - pierderi de sarcină mici, - rezistenţă mare la coroziune; - rezistenţă mare la presiune mare ale fluidelor. Dezavantajele ţevilor din cupru constau în faptul că sunt foarte scumpe. C. Armăturile folosite în instalaţiile de încălzire sunt robinete de reglare la corpurile de încălzire, robinete de închidere pe conducte, robinete de echilibrare hidraulică, clapete de reţinere, clapete antitermosifon, robinete de dezaerisire, robinete de golire, supape de siguranţă, regulatoare de debit şi presiune diferenţială, vane de amestec, reductoare de presiune. 1. Robinetele de reglare la corpurile de încălzire sunt utilizate pentru reglarea debitului de agent termic şi a pierderilor de sarcină la corpurile de încălzire. Din această categorie fac parte: 1.1. Robinetele manuale pot fi cu simplă reglare şi o dublă reglare montate pe conductele de ducere şi de întoarcere. 1.2. Armăturile de reglare pe conducta de întoarcere pot fi colţare sau drepte. 69

1.3. Robinetele termostatice sunt robinete de reglare automată acţionând asupra debitului de fluid al corpului de încălzire pentru menţinerea temperaturii constante într-o încăpere independent de temperatura apei calde. 10.4. Tehnologii moderne pentru instalaţii de ventilare C94 OPTIMIZEAZĂ INSTALAŢIILE DE VENTILARE ŞI CONDIŢIONARE Proiectarea, executarea, montarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare se realizează în conformitate cu reglementările tehnice specifice, cuprinse în : - Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare I5-98; - Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii; - Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor P118-99; - STAS 6648/1 şi STAS 6648/2 Instalaţii de ventilare şi climatizare. Calculul aporturilor de căldură din exterior- Prescripţii fundamentale .Parametrii climatici exteriori ; - STAS 9660- Instalaţii de ventilare şi climatizare. Canale de aer. Forme şi dimensiuni ; - SR 11573 Instalaţii de ventilare. Ventilarea naturală organizată a clădirilor industriale ; - STAS 4369 Instalaţii de încălzire, ventilare şi condiţionare a aerului. Terminologie ; A. Ventilarea în locuinţe În România, ventilarea locuinţelor se face în general pe cale naturală, prin deschiderea ferestrelor şi prin coşuri de ventilare (eventual cu ventilatoare de evacuare) la încăperile interioare. Un schimb orar este necesar pentru eliminarea mirosului de la bucătărie şi toaletă, a fumului de ţigară, a mirosului de la mobilă, sofa, textile, pentru un aer de combustie (când locuinţa are centrală termică proprie sau încălzire cu sobe ), pentru a împiedica formarea ciupercilor negre. Ventilarea mecanică a unei locuinţe presupune filtrarea, încălzirea (iarna) şi refularea acestuia în sufragerie şi camerele de locuit şi evacuarea prin bucătărie şi baie. Pentru economisirea energiei este necesară intercalarea unui recuperator de căldură cu plăci şi a unui al doilea ventilator pentru evacuare. Economia de energie se apreciază la 50%. În condiţiile în care se va trece la o izolare bună a pereţilor exteriori, consumul energetic se poate reduce la 20...30% din cel actual (inclusiv prin folosirea recuperatoarelor de căldură). B. Agregatele de climatizare CIAT Firma CIAT – Compagnie Industrielle d' Aplications Termiqes a realizat agregate complexe de condiţionarea aerului. Acestea se pot clasifica după mai multe criterii: După debitul de aer tratat : - seria FE cu debite de 500-6000 m 3 /h; - seria COMPACT cu debite de 1000-17000 m 3 /h; - seria GI cu debite de 1000-80000 m 3 /h; - seria M.A.S.T. AIR cu debite de 50000-130000 m 3 /h.

70

BIBLIOGRAFIA

1. VINTILĂ Şt., CRUCERU T; - Instalaţii tehnico-sanitare şi de gaze Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1985

2. Manual de instalaţii sanitare

- Editura ARTECNO Bucureşti

3. VINTILĂ Şt; CONSTANTINESCU Ghe. – Tehnologia instalaţiilor sanitare şi de gaze, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1992

4. VINTILĂ Şt, CRUCERU T , ONCIU .L – Instalaţii sanitare şi de gaze Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1995

5. Norme de prevenire si stingerea a incendiilor pe durata executării lucrăilor de construcţii si instalaţii aferente acestora – C300/1994 6. Norme specifice de securitate a muncii pentru lucrari de instalaţii tehnico- sanitare şi de încălzire – 2001

71

72

73

74

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful