Cuvânt către creştinii ortodocşi împotriva practicii Yoga care este o capcană a iadului

„Tot ce n-am reuşit cu yoga, reuşesc într-un moment de spovedanie sinceră...“ De la marşuri pentru pace… la dobândirea păcii în Hristos

Smerenie creştină

Mândrie yoghină luciferică

Preot Ioan Veţi citi în cele ce urmează povestea unui om trecut prin numeroase încercări. Poate că mulţi sunt cei care au trecut prin ateism şi credinţe orientale, închisori şi organizaţii militante - dar, cu siguranţă, puţini sunt cei ce au aflat calea cea îngustă care duce la Viaţă. De aici vine şi valoarea mărturiei sale, dătătoare de nădejde şi mângâiere în aceste zile grele, şi de încredere în atotputernicia DUMNEZEULUI nostru, Care nu vrea ca nimeni să se piardă. - Aurel, ai avut o viaţă plină de căutări... Cum ai ajuns la Dumnezeu? - Până la Revoluţie nu m-am gândit niciodată cu adevărat la Dumnezeu.Veneam dintr-o familie în care tatăl era - şi este - extrem de ateu, o familie în care fusesm învăţat să iau peste picior tot ce ţinea de credinţă. Ziceam: ,,Ce proşti sunt ăştia că se duc la Biserică!“. Asta ne învăţa tata de mici, şi ne învăţa ,,documentat“. Ţin minte ca avea o carte pe care scria ,,Biblia credinciosului şi a necredinciosului“, o carte groasă, mai groasă decât Scriptura. Şi, crescând în acest mediu, tot ce vedeam despre Dumnezeu era mama, care se închina înainte de culcare sau mai făcea o rugăciune când îi era greu, dar aşa, mai discret. Revoluţia a fost momentul greu în care m-a luat o dubă şi m-a dus la Jilava - şi am fost convins că e sfârşitul. Nici nu ştiam să mă

1

Cuvânt către creştinii ortodocşi împotriva practicii Yoga care este o capcană a iadului

rog.Am zis: ,,Doamne, dacă exişti, fă ceva, măcar familia mea să scape!“ Asta a fost prima rugăciune. Îmi părea rău de familia mea. De mine nu-mi păsa deloc. Nu ştiam ce-o să se întâmple. Stăteam într-o celulă, acolo, şi tot ce mai făceam era să împărţim ultimele ţigări; fiecare trăgea câte un fum, ţigara se plimba aşa prin toată celula. Şi, cu rândul, fiecare stătea pe vine. Nu aveam loc să stăm toţi. Era aşa, o cămăruţă atât de mică, încât trebuia să stăm în picioare, doar unul singur avea loc să stea pe vine - şi făceam cu rândul. Cei răniţi stăteau mai mult, erau vai de mama lor. Şi atunci a fost momentul...că nu aveai altă scăpare decât pe Dumnezeu. Dacă L-ai cunoscut - bine, dacă nu, încercai atunci, în momentul ăla, să te apropii cumva de El... După ce-am scăpat de la Jilava, pentru mine a reînceput viaţa. M-am lăsat de fumat, am devenit vegetarian, n-am mai băut nici un strop de alcool, m-am dedicat serviciilor sociale, mi-am lăsat serviciul (eram mecanic de avion) şi m-am apucat de ajutorarea copiilor abandonaţi, proiecte de felul ăsta. A fost prima oară când am iubit viaţa. Şi, în starea asta de ,,mai bine“, că bine n-a fost, au urmat anii 1990, cu mineriadele... După Revoluţie, totul mi s-a părut extraordionar - cele trei zile în care România a trecut printr-o minune. Eu aşa am simţit. Oamenii au devenit extrem de buni şi de darnici şi de legaţi între ei. Am crezut că aşa o să rămână România. După care am văzut schimbările, paşii mari înapoi. Mineriadele m-au şocat. După cele trei zile minunate, să ajungi să asişti la asemenea scene...

,,Cel mai grav era că ne învăţau acolo că nu există diavol” - Cum ai ajuns totuşi să practici yoga? - Cred că primele încercări de meditaţie au fost după ce am citit într-un ziar ceva legat de yoga. Apoi, mai erau şi tot felul de grupări de yoga venite din toate părţile lumii - şi mulţi români, fiind după aşa o pauză de spiritualitate s-au dus unde-au văzut cu ochii. Peste tot am întâlnit tineri care erau ori într-o parte, ori în alta, ori peste tot.Aşa am păţit şi eu. Vreo zece ani am practicat yoga. Acum, dacă mă uit în urmă, îmi dau seama că cel mai grav era faptul că ne învăţau acolo

2

Cuvânt către creştinii ortodocşi împotriva practicii Yoga care este o capcană a iadului

că nu există diavol. Şi, când spui că nu există, deja eşti într-o mare capcană. Dai frâu liber păcatului, fără să ai remuşcări. Toată moralitatea nu mai înseamnă nimic. La un moment dat, un prieten mi-a spus: ,,Nu e bine să practici yoga. Hai cu mine la Biserică!“. Şi i-am zis: ,,Hai!“. Şi-am mers. A doua duminică iar a zis: ,,Hai!“ - şi iar am mers. Mergeam, stăteam, nu înţelegeam slujba, nu înţelegeam de ce ţine aşa de mult, dar mergeam. Am mers mult timp. Tot el m-a dus la părintele care mi-a devenit duhovnic. Şi atunci cu adevărat am rămas impresioant, mai impresioant decât oricând, pentru că părintele duhovnic parcă mă cunoştea. Nu mi-a spus numai ,,Bine ai venit!“, dar parcă mi-a spus şi ,,Te aşteptam“. Ştia totul despre mine. Când m-am spovedit prima oară, am remarcat că-mi amintea el lucrurile pe care eu le uitasem cumva. Încerca să mă ajute să-mi aduc aminte. A fost primul pas. - De când ai venit la credinţă, ai trăit şi minuni? - Pentru mine este o minune faptul că îi descopăr pe ,,Sfinţii Închisorii“, sau pe toţi Sfinţii despre care citesc în Sinaxar. Asta e o minune atât de mare, încât experienţele mele de viaţă pălesc deja! La Sfinţi, lupta cu moartea era zilnică, era continuă, Îl trăiau pe Dumnezeu în fiecare clipă, se bucurau de Dumnezeu. Cu toate că am practicat atâţia ani yoga, am făcut liniştit pasul către Sfânta Biserică Ortodoxă, pe care mi-aş fi dorit să nu o fi părăsit niciodată - şi, de fapt, nici nu am părăsit-o; însă, din cauza părinţilor mei, nu am cunoscut-o. Aş fi vrut să am o familie, nişte prieteni sau pe cineva care să mă fi învăţat despre Dumnezeu cu mult timp înainte... Îmi mai aduc aminte, tot aşa, de vremurile când mergeam la Cenaclul Flacăra. O noapte întreagă de cenaclu era ,,ceva“ pentru vremea aia - muzica, poezia şi tot ce se întâmpla acolo erau valori foarte mari pentru tinerii de atunci. Culmea este că poetul Adrian Păunescu organiza nopţile astea în cele mai importante sărbători creştine, de exemplu în noaptea Învierii. Lumea mergea la cenaclu şi la cinci dimineaţa ieşeam de acolo; eu mă simţeam extrem de înalt spiritual, veneam de la cenaclu cu poezie, cu muzică, cu lume bună dar vedeam pe stradă venind oameni cu lumânări aprinse. Şi parcă ei umblau mai sus decât noi, erau mult mai înalţi. Tăcuţi, în linişte, dar cu lumânările alea în mâini. Parcă simţeam că am pierdut ceva, că nu am fost unde trebuia.
3

Cuvânt către creştinii ortodocşi împotriva practicii Yoga care este o capcană a iadului

,,Principalul meu duşman sunt eu însumi“ - Ai făcut parte din multe asociaţii care luptau pentru diverse cauze:pentru pace, împotriva armelor nucleare...Care era atmosfera în rândul lor? - În 1995 am participat la un marş antinuclear de la Bruxelles până la Moscova. Am mers pe jos nouă luni şi jumătate prin toată Europa, protestând în primul rând împotriva energiei nucleare, împotriva armelor atomice şi a tot ce ţine de nuclear şi nu e folositor. Pe vremea aceea mă ocupam cu yoga si tot plimbându-mă prin toată Europa şi nu numai, am cunoscut fel de fel de oameni, cu fel de fel de credinţe. Majoritatea erau adepţii unui fel de spiritualitate care includea tot - sau care nu excludea nimic. Ţi se spunea o lozincă de genul: ,,Crezi tu ce simţi în inima ta“. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este ce vrei tu; de fapt tu eşti Dumnezeu; cum simţi tu că e bine, aşa să faci. Pe ici, pe colo, am mai întâlnit şi câte un creştin - care mi se părea mie că încerca să fie cât mai discret mai ales în ţările de Est. Când a fost acel marş, am trecut şi prin Vest, unde nivelul spiritual e foarte scăzut. Ceea ce numesc ei spiritualitate e doar o tentativă - aşa cum spuneam, fiecare crede cum i se pare lui că e bine. Pe când în Est am întâlnit şi altceva. Când am ajuns in Kiev, ne-am dus să vizităm Lavra Pecerska. Şi-am coborât, o parte din noi, un grup destul de mare, cu câte o lumânare în mână în subteran, unde au stat călugării; şi le-am văzut moaştele. Şi atunci am simţit că am trecut într-un alt timp, într-o altă dimensiune, era altceva unde yoga nu reuşise să mă ducă niciodată. - Cum s-a schimbat viaţa ta de când ai venit la credinţă? - Lupta e mai mare pentru că acum chiar îmi pasă de fiecare greşeală pe care o fac. Le făceam şi înainte, zilnic, dar nu îmi păsa pentru că ştiam că mă ,,reîncarnez“ - ,,Dumnezeu mă iubeşte şi aşa“, ,,las’că văd eu cum fac“. Acum ştiu că fiecare lucru bun sau rău pe care îl faci chiar contează. Nu mai ai când să-l repari, decât acum, în viaţa asta. Fiecare secundă pierdută e pierdută, nu o mai recuperezi niciodată.

4

Cuvânt către creştinii ortodocşi împotriva practicii Yoga care este o capcană a iadului

Nu e o stare de extraordinară beatitudine zilnică. Ştii ca fiecare lucru pe care îl faci are o greutate.Aşa că n-aş putea să spun că mi-e mult mai bine şi mult mai uşor. Este mai greu - dar înţeleg de ce îmi este greu. Şi mai ştiu că principalul meu duşman sunt eu însumi, pentru că nu renunţ la propriile mele patimi, care mă ţin pe loc. Astfel ar fi foarte bine. - Ai spus că spovedania te-a marcat foarte mult şi te-a întărit în credinţă.Ce înseamnă acum spovedania pentru tine? - A rămas unul din principalele puncte ale vieţii mele. Pe lângă mersul la Sfânta Liturghie, spovedania este momentul cel mai... pe cât de greu, pe atât de curăţitor. Tot ce n-am reuşit cu yoga, cu meditaţia şi cu ce celelalte, reuşesc într-un moment de spovedanie sinceră. Adică persepectiva care mi se oferă este atât de mare, atât de greu de transformat în fapte, încât, pentru un om mai păcătos cum mă consider eu, devine şi mai grea - şi, în acelaşi timp, şi mai înălţătoare...

Reîncarnarea, metempsihoza şi yoga
(capcane ale iadului) Pentru a combate eficient conceptul profund anticreştin al reîncarnării, acesta trebuie disecat şi studiat cu o oarecare atenţie. Din păcate, mulţi “combatanţi“ se aruncă cu capul înainte, neştiind că între reîncarnare şi metempsihoză sau transmigraţie există o diferenţă. Confuzia, probabil e deliberat întreţinută de adepţii inteligenţi ai rătăcirilor orientale. Astfel, mulţi contestatari ai păgânismului sunt lăsaţi deliberat să alunece pe panta sofismului. Aşadar, reîncarnarea se referă la faptul că după încheierea unui ciclu de viaţă într-un trup uman şi după o perioadă de viaţă imaterială, sufletul revine tot într-un trup uman nou, adică se reîncarnează sau se reîntrupează. Metempsihoza sau transmigraţia se referă la supravieţuirea sufletului în faţa morţii trupeşti. Ca şi în cazul reîncarnării, pentru o
5

Cuvânt către creştinii ortodocşi împotriva practicii Yoga care este o capcană a iadului

perioadă, sufletul duce o viaţă imaterială. Diferenţa constă în faptul că sufletul se poate reîntrupa/reîncarna nu doar într-un corp uman, ci şi într-unul vegetal, animal sau chiar mineral. Existenţa lumii nu-i explicată prin conceptual de ,,creaţie din nimic“ (Creatio Ex Nihilo). Hinduşii consideră lumea ca fiind emanaţia lui Brahman (sufletul universal nematerial, atemporal, absolutul, eternul). Universul, impicit şi lumea, nu-s creaţii la prima mână a celui ,,absolut şi etern“. Întâi a apărut Brahma prima zeitate, sau mai bine zis, manifestarea ,,Absolutului imuabil“ adică a lui Brahman. După Brahma apar Shiva şi Vishnu, entităţi totodată manifestări din care s-a zămislit omenirea. Punctul culminant al religiilor orientale presupune relevarea faptului că Atman (sinele individual, sufletul, eul) este Brahman: Totul e Brahman; Pentru hinduşi, lumea e Maya (iluzie), singura realitate, sau realitatea supremă, e doar Brahman, astfel se iese din caruselul reîncarnărilor. Acest ,,adevăr“ reflectă monism/panteismul gândirii hinduse: Totul este Dumnezeu, implicit şi omul e Dumnezeu, doar atât că nu toţi oamenii conştientizează acest ,,adevăr“. Până când se ,,iluminează“, omul e supus fatalităţii Karmei. Aici e substratul practicilor yoga. Prin yoga omul se ,,iluminează“, yoga e calea către revelaţie şi ,,eliberare“. Adepţii cultelor din orient îşi propagă minciunile în lumea creştină susţinând că yoga poate fi abordată şi prin prisma laică, ştiinţifică. Se insistă obsesiv pe ,,beneficiile“ medicale ale acestor practici. Totul e o imensă minciună, yoga nu are absolut nimic laic, ştiinţific, yoga nu-i descoperire sau creaţie umană, este ,,revelaţie divină”. Originea ,,divină“ a practicilor yoga e confirmată pe deplin de Bhagavad Gita (text sacru al hinduşilor). Bhagavad înseamnă ,,Cel prea Înalt“ sau ,,Sublim“ iar Gita înseamnă cântec. Bhagavad Gita nu-i operă de sine stătătoare, e parte integrantă din poemul epic Mahabharata. Aşadar, în ,,Cântecul celui Prea Înalt“, zeul Khrisna (al optulea avatar al zeului Vishnu) descoperă yoga prietenului său Arjuna (căpetenia Pandavilor):

6

Cuvânt către creştinii ortodocşi împotriva practicii Yoga care este o capcană a iadului

În concluzie, yoga, nu e sub nici o formă o chestiune laică, nu e ştiinţă, nu e invenţie umană. Este un ,,cadou divin” oferit de către zeul Khrisna omului, prin mijlocirea lui Arjuna. Yoga este adorarea zeului Khrisna. Minciuna cu yoga laică sau ştiinţifică, pentru ,,viaţa armonioasă“ e o scorneală a maeştrilor păgânismului, întreţinută şi cu ajutorul ucenicilor lor, racolaţi din ţările cu tradiţie creştină. Se caută anihilarea capacităţii de gândire critică a individului, astfel se deschide calea către apostazie (apostazie înseamnă lepădarea de Dumnezeu). Toţi ,,guru“ posedă arta pervertirii cuvintelor, cu tupeu demonic îndrăznesc să se folosească de textele sfinte ale creştinătăţii susţinând ideea că între yoga şi Creştinism nu-i nici un fel de incompatibilitate. Yoga e prezentată ca fiind un fel ,,psihologie aplicată“, o metodă de combatere a stresului, deci ştiinţă cât se poate de laică. Se induce păguboasa idee precum că un creştin poate frecventa cursurile yoga fără nici un fel de problemă. În realitate, yoga e o perdea de fum în spatele căreia se ascunde zeul Khrisna. Yoga reprezintă un afront la adresa Credinţei Ortodoxe, orice propovăduitor, orice „guru“ este duşman al Evangheliei. Totuşi, întindem o mână prietenească tuturor celor ce doresc să se elibereze din mrejele yoga. ,,Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită.“ (1 Petru 5:8). Atenţie la neprietenii ce îşi fac veacul prin organizaţii antiortodoxe precum: ► MISA http://www.yogaesoteric.net/ AnandaMarga http://romania.anandamarga.org/home/?langswitch_lang=ro ► Centrul de yoga si meditatie, Kamala http://centru.kamala.ro/ ► Conştiinta Khrisna http://www.krishna.ro/ ► Centrul terapeutic Ralsante http://reikiromania.com/acasa ► Sahaja Yoga http://sahajayoga.xhost.ro/ ► AUM http://www.aum.ro/ (Sectă înfiinţată în Japonia de către Shoko Asahara. Această grupare e vinovată de atacul cu gaze neuroparalizante de la metroul din Tokyo din 1995. Filiala AUM din

7

Cuvânt către creştinii ortodocşi împotriva practicii Yoga care este o capcană a iadului

România se pare că e coordonată de Alexandra Moşneaga prin intermediul SC Europa AUM SRL).

ÎNVIERE SAU REÎNCARNARE?
„Cel ce crede întru Mine are viaţă veşnică... Şi Eu îl voi învia pe el în ziua cea de apoi... Eu (Iisus Hristos) sunt Calea, Învierea şi Viaţa“... (Ioan 6: 47; 6:54; 11:25). Teoria reîncarnării era îmbrăţişată de multe popoare antice. Prin puterea adevărului creştin, această rătăcire a încetat să mai tiranizeze vieţile oamenilor în multe părţi ale lumii. Totuşi, se întreprind actualmente eforturi susţinute de a o „transfera“ mentalităţii occidentale. Conform acestei teorii, lumea este o şcoală prin care sufletul trece de nenumărate ori. El renaşte de fiecare dată într-un trup nou, fie bărbătesc, fie femeiesc, fie animal, fie chiar şi în „carcasa“ oricărei specii din regnul vegetal. Condiţiile noii naşteri depind de faptele vieţii precedente. Astfel, dacă cineva a dus o viaţă plină de fapte rele, când se va naşte din nou va fi un om sărac, sau un animal, sau chiar o plantă. Ceea ce guruşii indieni ascund însă cu multă grijă de discipolii lor este faptul că, potrivit codicelui intitulat Legile lui Manu, venerabila carte a tradiţiei hinduse care converteşte învăţătura Vedelor în legi sociale, este mai probabil ca cineva să se reîncarneze ca animal sau ca făptură demonică, decât ca om. Cartea oferă spre edificare şi următoarea parabolă: o broască ţestoasă trăieşte în adâncurile mării şi scoate capul la suprafaţă o dată la o sută de ani. Un inel pluteşte undeva la suprafaţa apei. Pe cât este de probabil ca broasca să-şi scoată la un moment dat capul la suprafaţă trecându-şi-l tocmai prin acel inel, tot pe atât este de probabil ca o fiinţă să se reîncarneze după moartea sa în trup omenesc. Ei bine, această credinţă este asumată de nenumărate mişcări New Age care vor, în acelaşi timp, să se prezinte drept ştiinte! „Ştiinţa yoga“ - a devenit o sintagmă vehiculată obsesiv de către yoghini. Pe de altă parte, în funcţie de context, aceiaşi yoghini clamează cu
8

Cuvânt către creştinii ortodocşi împotriva practicii Yoga care este o capcană a iadului

vehemenţă: „Şi creştinii, exact ca şi noi, cred că...“, sau „Ştiţi că Hristos a fost un mare yoghin...“, sau „între noi şi creştini nu există diferenţe semnificative...“. În felul acesta sunt cultivate cu perfidie cele mai stridente autocontradicţii, pentru a-i seduce atât pe ignoranţii ştiinţei, cât şi pe ignoranţii creştinismului. Merită semnalat şi faptul că teoria metempsihozei nu a existat dintru început în gândirea tradiţională indiană. Aşa cum arată D. K. Velissaropoulos în „Istoria filosofiei indiene“, „Ideea reîncarnării (samsara) era necunoscută arienilor. Ea a pătruns în religia şi filosofia indiană pentru ca morala să dobândească un subiect care să poarte greutatea responsabilităţii faptelor dincolo de moarte. Termenii „renaştere“ sau „reîncarnare“, care exprimă unul şi acelaşi lucru, sunt oarecum înşelători. Precum vom vedea în analiza celor şase sisteme filosofice (darshanas), cel care se reîncarnează nu este sufletul empiric, ci o substanţă nedefinită şi foarte subtilă care se află între atman, sufletul empiric şi corp. Într-adevăr, sufletul empiric nu se reîncarnează, de vreme ce este ansamblul tuturor stărilor conştiente. Nici atman (fiinţa eului) nu se poate reîncarna, de vreme ce, fiind absolut, nu se supune acţiunii karmei, responsabilităţii morale. În faţa acestei dificultăţi, filosofia sistematică indiană a inventat materia subtilă, corpul eteric, care salvează gândirea din acest impas al absurdului, fără a o face însă mai convingătoare“. Punctul de vedere al Bisericii este fundamental diferit. Creat de către un Dumnezeu Trinitar şi Personal, omul are început, dar nu şi sfârşit. Se naşte la un moment dat, în timp, pentru a vieţui veşnic. În această lume va trăi o singură dată. După moarte, fiecare suflet este judecat de Dumnezeu şi, potrivit cu faptele sale, va dobândi sau nu Raiul. Pe parcursul acestei vieţi, Dumnezeu îi oferă omului foarte multe prilejuri de a se face vrednic de fericirea veşnică. Adresându-se cândva unui grup de tineri, Sfântul Paisie Aghioritul le-a spus: „Aţi înţeles că am venit aici ca să dăm examene? Să ne punem temelia duhovnicească, să câştigăm Raiul. Acum şi numai acum, căci nu vor mai fi restanţe în septembrie!“. Altă dată, întrebându-1 despre reîncarnare, mi-a răspuns: „Fii atent aici! Aceasta este cea mai mare capcană a Diavolului. Omul se gândeşte că nu contează dacă nu reuşeşte în viaţa aceasta, va
9

Cuvânt către creştinii ortodocşi împotriva practicii Yoga care este o capcană a iadului

reuşi în cealaltă. Astfel se relaxează în toate privinţele şi se usucă duhovniceşte. Diavolul ştie însă foarte bine că nu există „data viitoare”. De aceea îi şi întinde această înfricoşătoare cursă“. Este tocmai ceea ce propovăduiesc Scripturile. Sfântul Apostol Pavel spune: „ ... precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata“ (Evrei 9:27). Domnul Iisus Hristos va fi Judecătorul tuturor oamenilor. El Însuşi ne vorbeşte despre Sine în Evanghelie astfel: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau, străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi M-aţi cercetat, în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care este gătit diavolilor şi îngerilor lui (Matei 25:31-41). O altă deosebire uriaşă este dată de esenţa scopurilor spirituale pe care le urmăresc cele două religii. Hinduşii cred că atunci când cineva ajunge la desăvârşire îşi pierde persoana, prin identificarea deplină cu Brahman ipostaza dumnezeului absolut şi impersonal. Existenţa omului se neantizează, pulverizându-se în oceanul dumnezeirii impersonale. De aceea, el nu se va mai naşte niciodată din nou, pentru că nici măcar nu mai există.

10

Cuvânt către creştinii ortodocşi împotriva practicii Yoga care este o capcană a iadului

Creştinii cred exact contrariul. Persoana umană există veşnic, ea nu va cunoaşte niciodată un sfârşit. În această viaţă, omul inaugurează conştient o relaţie personală cu un Dumnezeu Personal, o relaţie care se va păstra în veşnicie. Păzind poruncile lui Hristos, împărtăşindu-se cu trupul şi sângele Lui, omul se uneşte ontologic cu Dumnezeu, devine Dumnezeu prin har, şi în acest mod participă veşnic, ca persoană distinctă, la Viaţa lui Dumnezeu. Desăvârşirea creştină constă în realizarea acestei comuniuni personale cu Dumnezeu. Aceasta este menirea omului în veşnicie. Aşadar, reiese o dată în plus că teza ilicită a pretinselor „asemănări spirituale“ dintre creştinism şi hinduism este destinată exclusiv racolării acelei mase de aşa-zişi creştini care nu stăpânesc nici cele mai elementare cunoştinte despre conţinutul învăţăturilor lui Hristos. Unor asemenea oameni li se adresează cuvintele Scripturii: ► „Oricine se abate şi nu rămâne în învătătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul“ (2 Ioan 1:9). ► „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi proroci mincinoşi au ieşit în lume“ (1 Ioan 4:1). ► „Mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în CRUCEA Domnului nostru Iisus Hristos“ (Galateni 6:14).

11

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful