You are on page 1of 8

Ø

Comunicarea politica

Comunicarea politica este "o forma a comunicarii prin intermediul careia se tran smit intentionat si directionat mesaje având continut politic, mesaje transmise pr in intermediul mijloacelor de comunicare în masa sau prin alte instrumente si acti uni, transfer si contratransfer informational care se realizeaza într-un câmp sau într -un spatiu de actiune bine definit, într-o anumita perioada de timp, folosindu-se tehnici si metode de formare a imaginilor actorilor politici specifice publicita tii si care are drept scop principal realizarea unei legaturi pe cât posibil pozit ive între actorii politici si opinia publica si invers" (pag 31-32 Flavius Calin R usu). Comunicarea politica poate fi definita în opinia autorului Andrei Stoiciu, plecând d e la definirea marketingului politic. Marketingul politic este "metoda globala d e organizare, prezentare, promovare a informatiei si a resurselor necesare reali zarii unor obiective politice" (pag 13). Resursa cea mai importanta utilizata de catre marketingul politic este informatia. De aici rezulta eticheta ce reprezin ta o încarcatura simbolica, imaginea care identifica, da valoare si reprezinta pro dusul. Astfel informatia este sursa vitala a cunostintelor necesare unei campani i de marketing politic. Comunicarea politica "include procedurile si actiunile prin care este folosita s i organizata informatia politica" (pag 14). Autorul este de parere ca nu trebuie confundata sau identificata comunicarea politica cu propaganda electorala. Comu nicarea politica "include toate actiunile de recrutate de personal, de conceptii , de ancheta, de marketing, de evaluare strategica, de grafica, de analiza a pei sajului audio-vizual, de calcul financiar, de pregatire a raspunsurilor care pre ced, care pot fi tiparirea de afise electorale sau interventia unui candidat pe postul de televiziune" (pag 14). În cadrul aceleasi lucrari, , identifica patru reguli de baza ale comunicarii poli tice: pastrarea coerentei, adaptarea campaniei la timpul prezent, identificarea minimala si coordonarea maxima. Pastrarea coerentei este în opinia autorului un tot unitar al comunicarii politice . Deoarece exista diverse actiuni care se desfasoara la momente diferite si de c atre actori diferiti, este obligatoriu sa se pastreze o consecventa. Succesiunea elementelor trebuie sa fie logica, foarte bine gândita pentru ca de unitatea lor depinde si atingerea scopului final. Unitatea actiunilor apare atunci când se elim ina contradictiile la nivel intern sau extern. Aceste conflicte pot aparea atunc i când exista discrepante de imagine, când un actor politic nu are un discurs fie co nform ideologiei sau inconsecvent. Cu alte cuvinte, lipsa coerentei însemna scader ea credibilitatii omului politic, adica, scaderea numarului de votanti. Adaptarea campaniei la timpul prezent, este o adaptare de fapt la realitatea soc iala, economica, politica si culturala a societatii în care traieste. Populatia es te cea care va da tonul si ritmul discursului politicianului, pentru ca fara a r aspunde la anumite nevoi va aduce cu sine grave disfunctionalitati de imagine si de profil ale actorilor politici. De aceea nici o campanie care a fost efectuat a si a fost câstigatoare nu trebuie sa fie considerata ca si eficienta din start. Identificarea minimala, este procesul prin care se face prezentarea produsului. "În marketingul politic, imaginea este cea care da valoare produsului promovat, ia r aceasta imagine trebuie sa reprezinte ceva diferit, cu care un alegator sa se poata usor identifica" (pag 16). Cu alte cuvinte, identitatea cuprinde doua comp onente majore, si anume apartenenta la un grup si diferentierea în cadrul aceluias i grup. Omul politic este parte componenta a unui partid prin aderarea lui la id eologie, ceea ce îl face un membru al grupului. Dar în acelasi timp este necesar ca omul politic sa se diferentieze de ceilalti pentru a putea sa îsi creeze identitat ea care îl va face recunoscut si popular. Imaginea creata trebuie sa fie pozitiva

proiecte si legitimitati diferite. Un participant la comunicarea politica trebuie sa îsi creeze un statut politic. determina o rete a sau o configuratie de retele de care trebuie sa se tina cont în comunicarea poli tica. O practica democratica. proces e. interactiuni si relatii care au anumite configuratii si un anumit impact soci al" (pag 16). "Din acest punct de vedere. "Din aceasta perspectiva. Coordonarea maxima. comunicarea politica este mult mai conventionala si mai ritualizata decât alte acte de comunicare" (pag 17). informare. o practica democratica. Actorii sociali ce poseda identitati diferite. Ritualizarea. De asemenea este necesara "respectarea tuturor regulilor de prudent a necesare pentru a nu anticipa rezultatelor alegerilor sau deciziilor adversari lor. r olul mass-media. Comunicarea politica este un rezultat al interactiunii dintre acto rii sociali diferiti ce sunt reprezentati ai unor institutii. în opinia autoarei Camelia Beciu. Comunicarea politica are un emitator pe lânga actorul politic si un actor social c e nu poseda identitate politica. de unde si finali tatea sa aparent contradictorie: persuasiune si. grupurile sociale si societatea în ansa mblu" (pag 16). în acelasi timp. . proces din care re zulta o tipologie diversa a interactiunilor ce dau nastere comunicarii politice. asta daca nu l-a dobândit deja. comunicarea politica este un concept global care viz eaza: institutii si actori cu resurse. dimensiunea reprezentativa. Comunicarea politica tra teaza acele teme ce sunt de interes public si care se încadreaza în perceptiile cole ctive existente la un moment dat. Spre deosebire de alte tipuri de comunicare." (pag 17) Comunicarea politica. este si un mijloc de implementare a unor practici soc iale. are urmatoarele elemente d istinctive: o retea de interactiuni. ritualizarea. co municarea politica "înglobeaza contracte de comunicare diferite. O retea de interactiuni. mediatizarea este o conditie intrinseca a oricarei actiuni de com unicare politica" (pag 17).m. Comunicarea politica înseamna existenta a mai multi de do i interlocutori. Elementele ce compun comunicarea politica trebuie puse într-o anumita ordine pentru a se folosi potentialul fiecarui element la maximum. comunicarea politica reprezinta un «teritoriu» simbolic în c are actorii politici negociaza constructia agendei publice conferind vizibilitat e unor proiecte care vizeaza comunitatile. "Mass-media sunt cele care pot media interactiunea dintre par ticipantii la comunicare politica si care furnizeaza imagini ale acestei interac tiuni.d. Pentr u ca sa existe o coordonare eficienta este nevoie te etapizarea procesului comun icarii politice precum si respectarea termenilor limita stabiliti pentru îndeplini re etapelor. deoarece ajuta l a o mai buna vizibilitate a informatiei politice pentru a ajunge sa fie dezbatut a de catre public. Asadar. Practicile de comunicare politica dintr-o societate pot evidentia gradul d emocratic al unei societati. "Din acest punct de vedere.si mai ales mentinuta în aceasta pozitie. Comunicarea politica în afara rolului strategi pe care îl ar e pentru un actor politic. strat egie si în acelasi timp practica democratia" (pag 16). pentru a nu miza sau folosii informatii care nu sunt sigure si verificate s .a. Rolul mass-media este important în procesul comunicarii politice. Dimensiunea reprezentativa.

mai întâi de toate. "Comunicam pentru a influenta. cui. tinând cont de aspectul instrumental al comunicarii politice si de cel institutional. atragerea. Comunicare politica rezida în ansamblul de procese interactive dintre elementele unui sistem si între ac est sistem si elementele înconjuratoare" (pag 35). Rezulta astfel ca efectul pe care al produce comunicarea asupra destinatarului este ceea ce o caracterizeaza. Potrivit lui D.K. H. Eulau. polito logi dar care aveau la baza teoriile behavioriste. . Fagen. De aceea Almond vede comunicarea ca pe "elementul dinamic al sistemului politic. cu specific politic în func tie de consecintele ei. o activitate de comunicare»" (pag 36). Easton.D. Comunicarea politica poate fi definita. canalul si situatia. "comunicarea nu este un concept central. locica teoriei matematice a comunicarii. Janowitz. ca s-a încercat definirea comunicarii politice. echilibru. care este transmiterea informatiei continute în mesaj de la emitat or la receptor. folosesc un proces de transmitere de informatii prin fluxuri specifice fiecarui mediu. recep torul.Ø Tipologia comunicarii politice Pentru a întelege mai bine comunicare politica. asupra politicului"(pag 36) este de parere R. culturale. care definesc societatea. Astfel politicul este situat pe o pozitie secundara. de care depind alte procese. Eficacitatea sistemului este data de patru factori. actuale sau potentiale. participar ea" (pag 36). dupa cum remarca Camelia Beciu în lucrarea Comunicare politica. dar mai ales abordarile care stau la baza definirii ei. abordarea interactionista si abordarea dialogica. Definitiile ce insista pe procesul de transmitere sau pe efectul ce îl produce sun t numeroase. înscriind-o în contextul societatii ca pe un ansamblu al sistemelor aflate în relatie. m odelul sau fundamentându-se pe aceeasi logica a schimbului de informatii între siste m si mediu. Deutsche "comunicarea politica nu are existenta proprie deoarece întreaga politica trebuie analizata ca fiind o comunicare: «a cond uce este. Conceptele cheie sunt astfel si stem. timpul de asteptare necesar sistemului pentru reface re. Cerintele si suporturile care intra în sistemul politic sunt transform ate în decizii si reactioneaza asupra modelului printr-un mecanism de feedback" (p ag 36-37). schimb. Abordarea din perspectiva comportamentalista. Ber lo. precum cele politice. Pentru G. Jacques Gerstle este de pare re ca o astfel de abordare "schimba definitia comunicarii. mesajul. este de parere Gerstle. precum socializarea. "imagineaza comunicarea drept unul dintre cele trei «procese (cu liderul si cu structurile de grup) prin care i nfluentele politice sunt mobilizate si transmise între institutiile guvernamentale si comportamentul electoral»" (pag 33). Lasswell care în 1948 punea întrebarea "Cine spune ce. abordarea din perspect iva structuro-functionalista. Comunicarea este în teleasa mai întâi ca o suma de factori din care fac parte emitatorul. Abordarea din perspectiva structuro-functionalista. Pentru K. De la o astfel de idee a comunicarii. economice. Miller. "comunicarea este transmiterea unei informatii de la un punct la altul" (pag 33). codul. este de parere Jacques Gerst le: importanta informatiei. câstigul realizat prin fiecare operatie corectiva si deplasarea scopului comun icarii. Eldersveld si M. Shanon s i Wever propun în 1949.A.J. Unul dintre pionierii comunicarii este H. este de parere D. comunicarea este conceputa asemenea pro cesului liniar. pentru a produ ce un efect în concordata cu intentiile noastre" (pag 33). Comunicarea politica este "o activitate de comunicare. Apoi.W. S. Sistemele. prin ce mijloa ce si cu ce rezultate?" pentru a putea descrie o actiune de comunicare. Gerstle împarte în patru mari abordarii definitiile comunicari i politice: abordarea din perspectiva comportamentalista.

acela fiind americanizarea. în absenta actiunii. (pag 4 / 19) Achache este de parere ca sunt necesare câteva conditii minimale comunicarii. Aspectul institutional percepe comunicarea politica ca pe "un sistem alcatuit di n resurse tehnologice. Pentru Veron. transformata apoi în actiun e sau. este vor ba despre o suprafata discursiva care devine locul de întâlnire al unor operatori st rategici de o mare diversitate". Comunicarea politica este defin ita dupa doua axe: "una orizontala. jurnalisti si opinia publica prin int ermediul sondajelor de opinie". analiz eaza "produsele" comunicarii politice pornind de la produsele mediatice: "fiecar e produs final difuzat de media de informare este o configuratie discursiva prof und eterogena care rezulta din negocieri multiple: produsul este traversat de st rategiile diferitilor actori care intervin în producerea sa. un proces de influentare si intentionalitate. dimpotriva. Norris adopta un model interactiv oarecum linear. "un spatiu în care se relationeaza discu rsurile contradictorii a trei actori care au legitimitatea de a se exprima în mod public asupra politicii: oamenii politici. (pag 1 / 20) Gosselin defineste comunicare politica pornind de la tipologia actiunii sociale propusa de Weber (apud Beciu). care vizeaza relatia actiune-receptare. vedea procesul comunicarii politice ca un rezultat al conlucrarii dintre "televiziune. care introduce arenele si teritoriile în care se desfasoara co municarea politica" (pag 21). (pag 107 / 20) Veron. Astfel. machi ajul. sondajele si publicitatea" (apud Thoveron pag 11). Altfel spus. . si c ealalta. (pag 20) Comunicarea politica este. cu r ol intentional: emitator. între oamenii politici. toate acele elemente de comunicare despr e care se poate spune ca alcatuiesc imaginea politica sau identitatea". pentru ca: "comunicarea politi ca este un proces interactiv referitor la transmiterea de informatie între oamenii politici. ci si elementele vizuale de semnificatie precum tinuta vestimentara. (pag 204 / 20) Roland Cayrol în Noua comunicare politica. rezultând cea ce el numeste sfânta treime. adica în omisiune. Dar la aceste trei ele mente definitorii Gabriel Thoveron în lucrarea Comunicarea politica azi. Comunicarea politica este înteleasa atât ca o relatie pragmatica. si de jos în sus. conditii etice. comunicarea politica este. socializare politica si demo cratizarea institutiilor statului". Procesul opereaza de sus în jos. "o relatie sociala echivalen ta cu influentarea. rezultând o cvadratura. receptor. verticala. cât si ca o structura institutionala. (pag 19) Negrime considera comunicarea politica "un sistem complex de comunicare a inform atiei politice întretinut prin practici jurnalistice. un spatiu public. pentru Belanger. mai adaug a un element. de la opinia publica spre autoritati". "nu numai enunturile verbale sau sc rise. unul sau mai multe canale de comunicare.Aspectul instrumental clasifica comunicarea politica ca pe o relatie de persuasi une între interlocutori. pieptanatura. reglementari normative si c onventionale destinate publicitatii politice". Este întotdeauna vorba de o interventie intentionala în comportamentul potential al receptorului" (pag 128 / 19). profesionale. designul unui logo. de la instituti ile guvernului catre cetateni. însa o influentare în primul rând voita. noile media si public. orizontal. propune o abordare asemanatoare cu cea a lui Wolton. McNair defineste comunicarea politica ca fiind o "comunicare intentionala despre politic" sau "toate discursurile politice". pentru Wolton.

subliniaza ca un act de comunic are politica este în acelasi timp: o "relatie" intentionala. adica un ansamblu de posibilitati materiale de comunicatie. precum si un "spatiu" de interactiune. Reteaua sociala se defineste "prin opozitie cu un aparat. de interpretare sau de asociere" (pag 29). un dispozitiv tehnologic si simbolic "care pune în scen a" politicul. Strategia simbolurilor se axeaza pe o alegere între descriere si condensare. dar si o practica democratica. dar si în alte forme ale counicarii umane se regasesc în coduri. care difera de structura de comunicar e definita ca ansamblul comunicarilor schimbate în mod real în cadrul unui grup". Ideea de coopera este subiacenta etimologiei termenului comunicar e. condamnare. Semnele care sunt folosite nu doar în comunicarea politica. Comunicarea politica trebuie sa se foloseasca de umorul popular al istoriilor si glumelor. sa aiba o grija ma i mare sau mai mica în privinta enunturilor si sa le ofere auditoriului spre a pro duce mesaje de implicare. una sociala i ar o alta de comunicatie. Reteaua de comunicatie este reprezentata ca "o infrastructura. Simbolurile co ndensate se caracterizeaza prin marea încarcatura semantica si prin puterea lor de evocare. convin gere. Simbolurile sunt ceea ce folosesc oamenii pentru a da un sens experientei lor. dar si cognitie politica. un "mesaj" politic. Dimensiunea structurala face trimitere la caile prin care avanseaza comunicarea politica. sustinuta de Camelia Beciu. negociere sau dominare. dupa cum remarca Jacques Gerstle. " a simboliza înseamna a reprezenta realul si a stabilii un raport de semnificatie înt re lucruri" (pag 28). Comunicarea politica. Conceptul de retea are doua perspective. una care "poate fi conceputa ca o reprezenta re a politicului. Interactiunea este realizata prin persuasiune. dar si un ansamblu de reglementari juridice. "este un stoc de semne si un repertoriu de reguli care se combina în mod potrivit pentru membrii unei comunitati lingvistice" (pag 28). informare. Comunicarea politica devine în felul acesta o forma a relatie sociale care se s tabileste prin comunicare. drept o organizatie so ciala. Un cod du pa cum defineste autorul. are la baza trei dimensiuni fundamentale: dimensiunea pragmatica. care pot fi un vector puternic al stereotipurilor sociale. o luare de pozitie st rategica. seductie. Watzlawick apud Gerstle ). Pentru a exista stabilitate în interiorul unei retele de comunicare este nevoie de trei factori: resursele informationale dist . în lucrarea Comunicare pol itica. cu actanti putin specializati în rol urile si conexiunile aleatorii" (pag 30). Pr in structura comunicationala se întelege avantajului material dar care nu realizea za o structura reala a comunicarii. Rezulta astfel o perspectiva practica a comunicarii. adica limite imprecise. omul se foloseste de limbaj dar si de rituri sau ritualuri. dimensi unea simbolica si dimensiunea structurala. neconstituita. Simbolurile ofera strategii ce pot avea grade diferite de întrebuintare. rasiale si nationale. este multidimensionala daca privim definirea ei nu prin un model linea r sau informational. Acestea pot fi canale. cuvânt care sugereaza o transmitere de informatii. un "ritual". retele si media prin intermediul carora se deru leaza fluxul comunicarii.Abordarea integrata. conchide autoarea. de identificare ori de protectie. Ø Dimensiuni ale comunicarii politice Comunicarea politica. ci unul constructivist sau discursiv. Enuntarea "permite locuitorilor indi viduali sau colectivi sa realizeze acte de limbaj controlate. Pragmatica se refera la "relatia care îl uneste pe emitator de rec eptor si care este mediatizata de comunicare" (pag 25 P. marketing politic dar agenda publica. Pragmatica este definita ca acea arie care se ocupa cu studiul practicilor reale de comunicare. Pentru a realiza acest lucru. la un amestec si la o partaj are a semnificatiilor. definit ca spatiu social al tensiunii dintre cooperare si conf lict"(pag 26).

caractere si idealuri colective. ce tin seama de inte ractiunea ce are loc între presedinte si mass-media si rolul pe care îl joaca public ul din perspectiva contactului cu presedintele. presedintele se adreseaza natiun ii-colectivitate. Camelia Beciu es te de parere ca modul de adresare al presedintelui cu toate ca nu seamana cu o a locutiune propriu-zisa. Atunci când presedintele se adreseaza nati unii. Ca lider simbolic. Iar în calitate de cetatean. televiziunea prin me todele de prezentare a faptelor diminueaza rationalitatea în procesul decizional. Modelul autoritar sau modelul diadic. formuleaza trei modele de comunicare. defineste comunicarea prezidentiala ca cea care desemneaza ansamblul practicilor si tehnicilor de comunicare prin i ntermediul carora institutia prezidentiala si/sau presedintele disemineaza infor matia de interes public si national. Camelia Beciu considera ca presedintele "ca reprezentant al natiunii. a carui comunicare se înscrie "în procesu l cotidian al comunicarii politice" (pag 24). Mouchon (apud Beciu).ribuite inegal. consensual si popular. Comunicarea prezidentiala este în opinia autoarei una din cele mai ritualizate for me de comunicare politica. de capital televizual. care "submineaza adesea dimensiunea democratica a comunicarii prezi dentiale" (pag 24). ajung sa fie evenimente în sine sau semne ca pe scena politica se întâmpla ceva de importanta maxima. riscul demagogiei. politica aparitiilor publice. televiziunea este ce a care a determinat aparitia discursului plebiscitar. Aceasta constatare se datoreaza modului în care este pe rceput procesul de transmitere de informatii din partea presedintelui. mass-media si public. Prin ac est contract conchide autoarea presedintele este "reprezentantul natiunii". Ø Comunicarea prezidentiala Camelia Beciu în lucrarea Comunicare politica. este modelul în care presedintele se prezint a ca o autoritate menita sa raspunda întrebarilor jurnalistului-vedeta cu privire la punctele esentiale ce intereseaza populatia. a constatat ca aceasta este una din ce în ce mai personalizata. momente exception al în care presedintele comunica "în fata natiunii". Astfel se face trecerea de la ritualul ce car acterizeaza comunicarea prezidentiala si se trece la o comunicare ce doreste sa puna accentul mai mult pe psihologia personajului prezidential. Muchon analizând comunicarea prezidentiala din Franta. Astfel rezulta: politica popularitatii. evoca sau celebreaza memoria colectiva" (pag 24). Ca lider politi c. Momentele în care presedintele are o interventie sau o convorbire devin momente exceptional e. Pe lânga rolul important pe care îl are presedintele în comunicare. iar modul de adresare este alocutiunea. interesul partenerilor pentru schimb si repartizarea puterii în se nsul controlului informatiei. Denton si Hart (apud Beciu) sunt de parere ca spectacolul politic se datoreaza t eleviziunii. el o face în calitate de cetatean. Camelia Beciu realizeaza o împartire a modelelor de comunicare prezidentiala prin prisma modului în care presedintii utilizeaza televiziunea pentru a se adresa nati unii si a interactiunii dintre presedinte. . rezultând o diminuare eronata a publicului. de aici rezulta asa numitul "contract" de comunicare. a discursului destinat mar elui public. presedint ele se adreseaza în numele opiniei publice. natiune ce detine o anumita istorie. presedintele comunica în numele unui stat. acapararea de aparitii publice. încarnând valori. lide r politic si lider simbolic. tot atât de importan t este si rolul institutiei prezidentiale. ea este tot perceputa ca o alocutiune.

Cu alte cuvinte "prese dintele duce o campanie fara oprire. Comunicarea prezidentiala merge mai departe pâna acolo încât vrea sa controleze scena. timpul acordat guvernului nu este împartit între Mini stere. Institutia prezidentiala poate sa asigure un control al comunicarii. Spre deosebire de modelul agora. comunicarea prezidentiala a re ca baza de sustinere "administrarea popularitatii presedintelui si a deciziil or acestuia. pentru ca institutiile med ia. e permite orientarea acoperirii alitatii" (pag 93). Cu toate acestea e xista riscul aparitiei sindromului discutiei de cafenea. va treb uii sa gestioneze diversele aspecte simbolice ale rolului de: "gardian al instit utiilor. aiba acces la media direct. Sufragiul universal dar mai alese separarea puterilor a determinat un proces de administrare zilnica a comunicarii prezidentiale. constata autorul. adica prin discursur o acoperire în cadrul programelor de informare mai Astfel spus. ne mai fiind un purtator de cuvânt al opiniei publice. Politica de comu nicare va putea sa gestioneze modul în care este organizat un eveniment sau chiar participarea la acel eveniment. au dobândit o importanta strategica în jocul puterii. este pentru Muchon. interventiile nu sunt egale. este de parere autorul. întelege modul în care va fi construita scena politica.Modelul agora. autorul. asupra unui singur om. rezultând astf el o acoperire media nesolicitata. Modelul interactiv. dar care nu poate avea un dialog iar rolul jurnalistului este acela de a selecta persoanele ce vor adresa întrebari. modul în care este distribuita informatia dar mai ales ce fel de informatie ajung e la public. Functia de presedi . Mouchon este de parere ca modelul agora prin diversitatea op iniilor este mai bun decât modelul autoritar. un model de comunicare prezidentiala ce se desprinde complet de logica spectacolului. De cele mai multe ori. garant al unitatii nationale. Jacques Gerstlé în cartea Comunicarea politica este de parere ca televiziunea a juca t un rol important în schimbarea si modelarea strategiilor comunicarii prezidentia le. Presedintele nu trebuie doar sa i. Prin contro l. "administrarea agendei prezidential mediatice spre actualitate sau înspre crearea actu Opinia lui Jacques Gerstlé analizând sistemul politic francez. În plus. în care comunicarea se bazeaza pe popularitat e" (pag 92). ci proportionale cu statul participantilor. Cu toate acestea. Situatiile de criza în care presedintele este privit ca un g arant al libertatii cetatenilor. Co municarea electorala avea rolul de a aduce popularitatea candidatului. Adica. ci este concentrat asupra puterii. are suportul segmentelor de opinie ostile. calitatea dialog ului depinde foarte mult de selectia participantilor si a interventiei acestora. iar acest proces este unul de care presedintele nu se poate lipsi. Presedintele. m odelul interactiv permite un dialog între public si presedinte. sef militar s i diplomat" (pag 94). este ac eea ca timpul acordat presedintelui si guvernului. tind sa fie în favoarea celui d e-al doilea. arbitru. ele trebuie sa poata avea si ales a programelor televizate. Cu toate acestea. presedin tele are ca responsabilitati si pe cea de reprezentant al natiunii. unul bicefal. precum si de mentinerea legitimitatii" (pag 94). rezultând un rol infim din partea publicului care se gaseste în ecuatia comunicarii doar pe ntru a fi desfasurata comunicarea prezidentiala. arata autorul. este de parere Jacques Gerstlé. figura tribuniana. "în perioadele de criza interna sau international a. Un alt risc ar mai fi complexitatea întrebarii care nu permite un raspuns succint si convingator din parte presedintelui. în conjuncturile electorale sau în timpul exercitarii curente a puterii". este modelul în care întrebarile provin din partea unui public bine s electionat. Dimensiunea functiei prezidentiale este cea care determina strategia de comunica re.

Obiectivul consta în a orientarea eforturilor spre o reprezentare a eforturilor spre o redare a situatie care sa f ie conforma cu punctele de vedere ale presedintelui.prin cuvânt. Pentru ca acest obiectiv sa fie îndeplinit trebuie administrate din timp luarile de cuvânt. ci pot fi deplasarile în strainatate sau acele g esturi de forta simbolica. fie c rearea unei noi directii ce trebuie dezbatuta. Document Info Accesari: 3804 Apreciat: Comenteaza documentul: Nu esti inregistrat Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta Creaza cont nou A fost util? Daca documentul a fost util si crezi ca merita sa adaugi un link catre el la tine in site Copiaza codul in pagina web a site-ului tau. canalizate în direct ia unui control . a intervalelor de t acere si a politicii simbolice. Comunicarea politica a presedintelui nu se rezuma doar la relatarile televizate sau la articolele aparute în ziare.nte permite orientarea strategiilor de comunicare spre o anumita problema. sprijnindu-se pe resurse le oferite de pozitia institutionala" (pag 96). el trebuie sa îsi orienteze discursul în asa mod încât el sa se plieze pe situatia data. iar oricare ar fi situat ia criza sau ameliorare. Perioadele de criza sunt cele mai bune momente pentru presedinte sa îsi transmita mesajul.al definirii situatiei politice o ferite de mijloacele media si de alti actanti politici. ci ca pe "un ansamblu de eforturi ale presedintelui. Jacques Gerstlé defineste comunicarea prezidentiala nu doar ca o reducere la câteva tehnici. . actiune . tacere.