You are on page 1of 24

METODOLOGIE A CERCETARII STIINŢIFICE ÎN ECONOMIE NOTE DE CURS 2006 INTRODUCERE stiinta s-a constituit din totdeauna un factor principal al progresului

material si spiritual. Definita ca sistem de cunostinte, stiinta presupune un mod de cercetare, cunoastere, utilizare si de posibila transformare a realitatilor, în concordanta cu nevoile omului. Sub acest aspect, stiinta constituie o cunoastere înzestrata cu un ansamblu de principii, procedee si tehnici de investigare capabile sa o serveasca în largirea cunoasterii. Ansamblul metodelor, procedeelor, regulilor si postulatelor utilizate în procesul cercetarii stiintifice, inclusiv teoria asupra metodelor pe care le utilizeaza stiinta, constituie metodologia stiintei. TIPURI DE CERCETARE sTIINŢIFICĂ Cercetarea stiintifica în calitatea ei de investigare consacrata descoperirii, evidentierii, verificarii si punerii în slujba omului si progresului social a unor noi cunostinte, poate fi delimitata în trei mai tipuri: a) Cercetarea fundamentala .- Ea este menita sa descifreze legile naturii, gândirii si societatii, sa asigure deschideri noi spre cunoastere, sa ofere perspective de progres. Un loc deosebit în cadrul ei îl are cercetarea fundamentala orientata spre aplicatii practice în viitor. b) Cercetarea aplicativa. - Acest tip de cercetare, folosind rezultatele celorlalte categorii de cercetare precum si cunostinte empirice, se preocupa de transformarea lor în tehnici si tehnologii concrete, în masini si echipamente noi sau perfectionate, în produse noi sau înnoite, în masuri de perfectionare a conducerii si organizarii economiei, etc. c) Cercetarea de dezvoltare. - Este consacrata utilizarii rezultatelor cercetarii fundamentale si aplicative în vederea obtinerii unor solutii noi, de principiu, problemelor ridicate de diferite domenii ale tehnicii si economiei. PARTICULARITĂŢI ALE CERCETĂRII ÎN ECONOMIE a) Complexitatea obiectului de studiu care implica un caracter complex cercetarii economice. Procesele si fenomenele economice sunt interdependente si totodata se afla sub influenta unor factori extraeconomici: naturali, demografici, sociali, politici. b) Volum de munca mare si divers pentru a putea cuprinde multitudinea de aspecte datorate interdependentelor ce caracterizeaza procesele si fenomenele economice. c) Caracter costisitor datorat investigatiilor complexe si a volumului mare de informatii de cules si de prelucrat. d) Grad ridicat de dificultate în realizarea cercetarii datorita complexitatii problematicii, volumului de munca mare si divers, costurilor ridicate. sTIINŢA sI METODA sTIINŢIFICĂ

stiinta este în esenta, cautarea adevarului. Valoarea intelectuala a stiintei poate fi apreciata din doua puncte de vedere. Ea reprezinta o realizare a mintii omenesti si ofera totodata un test caruia trebuie sa i se conformeze toate teoriile mai cuprinzatoare. Întreaga stiinta depinde de conceptele ei. Aceste concepte sunt idei care capata o denumire. Ele determina întrebarile pe care le punem si, în felul acesta, implicit, raspunsurile pe care le putem obtine. Ele sunt fundamentale în raport cu teoriile enuntate în functie de aceste concepte. Pentru progresul stiintei este caracteristic faptul ca un concept sau un grup de concepte pot ceda locul altui concept fara a afecta prea mult cunostintele obtinute cu ajutorul conceptelor initiale. Capacitatea de a transfera unele rezultate de detaliu de la o teorie la alta constituie o mare forta a stiintei si îi este specifica. Conceptele si teoriile sunt mai degraba descoperite decât inventate si sunt conditionate de nivelul general al cunoasterii. Spre deosebire de trairile si senzatiile de natura personala, cum ar fi visurile sau durerea, stiinta este o cunostinta care, în principiu cel putin, este de natura sociala, în sensul ca poate fi împartasita de un mare numar de oameni. De aici rezulta preferinta pentru enunturi facute într-o forma valabila pentru mari grupuri de observatori. Se poate aprecia ca principiul relativitatii este o expresie a acestei preferinte. Fiecare stiinta îsi are notiunile sale, metodele sale specifice, rodul evolutiei si al acumularilor istorice; toate stiintele au însa în comun ceea ce se numeste metoda stiintifica de abordare a cercetarii. Desi conceptia despre metoda se schimba odata cu stiinta însasi, se contureaza o serie de principii cu caracter permanent, proprii oricarei metode stiintifice. Toate stiintele se bazeaza pe o serie de fapte, date, "evidente", percepute din lumea reala, pe care trebuie sa le explice si cu care se confrunta diversele teorii. Datele se afla într-o serie de relatii, ca expresie a interdependentelor dintre date, care sunt interpretate în cadrul anumitor modele, ca un prim pas catre elaborarea unor teorii cuprinzatoare. Confuzia si ambiguitatea apare atunci când se încalca succesiunea date - relatii - modele. Acest fapt constituie o grava abatere de la metoda stiintifica. Abordarea stiintifica începe prin delimitarea granitelor domeniului în care se înscriu cuceririle neîndoielnice ale stiintei si prin stabilirea granitelor imposibilului, adica ale reprezentarilor care contrazic experienta stiintifica îndelungata. Între cele doua granite se afla domeniul fenomenelor nestudiate, dar posibile. Deosebirile dintre abordarea stiintifica si abordarea obisnuita a fenomenelor apar pregnant la determinarea limitelor dintre verosimil si imposibil. stiinta nu stabileste numai granitele posibilului, dar delimiteaza în acelasi timp, cu exactitate, presupunerile, chiar si pe cele mai verosimile, de afirmatiile dovedite. Delimitând lucrurile verosimile de cele dovedite stiinta clarifica ce afirmatii necesita o continuare a cercetarii.

Conform principiului cauzalitatii cauza precede întotdeauna efectul. dupa fiecare descoperire. Principiul observabilitatii cere ca în stiinta sa se introduca numai acele afirmatii care pot fi supuse unui experiment. stiinta a dezvoltat si verificat în practica principii care permit evitarea greselilor si scurtarea timpului pe drumul catre adevar. PRINCIPIILE CERCETARII sTIINŢIFICE Instrumentele necesare stiintei în procesul cunoasterii sunt înainte de toate bunul simt si legile logicii. capacitatea de a reexamina reprezentarile încetatenite si daca este nevoie de a renunta la ele. Încercând o sinteza a ceea ce metoda stiintifica are comun pentru toate stiintele. Reprezentarile sau modelele se dezvolta si îsi schimba aspectul cu fiecare noua descoperire. se constata ca exista într-adevar unele cerinte evidente: *o atitudine de impartialitate. Dar în afara de metodele care decurg din acestea. *dorinta de a depune orice eforturi pentru a fi exact ori de câte ori acest lucru este posibil. ea va urmari formarea unor concepte. El nu poate fi aplicat însa fara anumite rezerve. ea trebuie sa fie legata de teoria anterioara. totul ar trebui luat de la capat. Principiul complementaritatii conform caruia anumite notiuni sunt reciproc incompatibile si trebuie deci sa fie interpretate numai prin prisma completarii reciproce. fie si numai în principiu. *hotarârea de a lua în considerare toate posibilitatile rezonabile. Stabilitatea este una din cele mai importante trasaturi ale stiintei. stiinta este alcatuita din fapte(date). Principiul corespondentei reflecta continuitatea stiintei. comune tuturor sferelor de activitate. teorii. altfel. numai relatiile se precizeaza odata cu dezvoltarea stiintei. Deosebirea dintre cei trei termeni amintiti este una de accent. nu este vorba de o deosebire de esenta. TIPURI DE CERCETARE sTIINŢIFICĂ . Faptele bine stabilite ramân neschimbate. Faptele si relatiile trebuie respectate cu grija.Una din principalele trasaturi ale stiintei este deschiderea la nou. *necesitatea de a evita influenta ideilor preconcepute. Claritatea este si ea o caracteristica necesara a teoriei stiintei. din relatiile dintre fapte si din explicatiile acestor relatii. legi. fie el si numai mental sau. Orice teorie trebuie sa satisfaca principiul corespondentei. Nu de putine ori claritatea este evidenta prin simetria unor procese. Daca este vorba de o cercetare fundamentala. apoi. cu ajutorul acestor concepte vor fi elaborate ipoteze. daca sunt valabile conditiile în care a fost stabilita aceasta din urma. ci mai curând de o deosebire în gradul de certitudine ce le este atribuit în mintea cercetatorului. Ideea complementaritatii permite sa se înteleaga si sa se concilieze diferite entitati contradictorii.

baza pe care se desfasoara cunoasterea. din mai multe puncte de vedere: *al formei: cunoasterea stiintifica se constituie sub forma unor teorii stiintifice-sisteme de adevaruri ierarhizate. Cunoasterea comuna se opreste la aparente. cunoasterea stiintifica stabilind punti de legatura cu nivelul cunoasterii comune.Cunoasterea este o activitate social-umana. La rândul sau cunoasterea este dependenta de cerintele activitatii practice. lipsita de argumente valabile. Cunoasterea face ea însasi obiectul unei activitati speciale de reflectie constituindu-se astfel teoria cunoasterii sau gnoseologia. cele doua modalitati de cunoastere interactioneaza prin intermediul practicii. proprie oricarui om datorita înzestrarii sale native. dar creeaza un univers nou. Practica reprezinta punctul de plecare în cunoastere. teorii despre realitatea înconjuratoare si despre ei însasi. un proces complex prin care oamenii îsi construiesc imagini. de a face previziuni. în timp ce cunoasterea comuna se limiteaza la simpla constatare sau o explicatie sumara. Cunoasterea stiintifica se deosebeste de celelalte tipuri de cunoastere umana si în primul rând de cea comuna. Ea se distanteaza de individual ca sa poata ajunge la universal. Istoric. cel al conceptelor. Ea s-a cristalizat pe baza unei reflectii critice. deosebit de cel natural propriu cunoasterii comune. de a oferi cunostinte pentru desfasurarea activitatilor umane. precum si criteriul fundamental de verificare al cunostintelor. idei. . cunoasterea stiintifica s-a desprins în timp de cunoasterea comuna. revenind la mijloacele si termenii specifici acesteia. Cunoasterea comuna ramâne la nivelul de imagini senzoriale. conceptii. ipotezelor si teoriilor stiintifice. Cunoasterea stiintifica se desfasoara ca un proces constient. la formele de manifestare a fenomenelor. prevederea si transforma fenomenele din natura si societate. iar nivelul sau de dezvoltare va fi determinat de exigentele acesteia. realitatea. Astazi. condus si reglementat. Cunoasterea stiintifica foloseste de regula un limbaj special. Cunoasterea îsi are originea în procesul practicii. vizeaza esentialul în formele lui diferite de manifestare. al simbolurilor. dar si rezultat al cunoasterii. Cunoasterea stiintifica înseamna explicarea fenomenelor cercetate. în timp ce cunoasterea comuna se realizeaza de cele mai multe ori spontan si întâmplator. caracterizate printr-o deplina coerenta interna pe linia continutului si o riguroasa organizare pe linia logico-deductiva pe linia formei-care explica si prevad evolutia fenomenelor si proceselor si legile obiective ce actioneaza în fiecare domeniu. reprezentari si idei legate de întâmplare. Cunoasterea stiintifica este teoretica. Functia de baza a cunoasterii este de a furniza explicatii. reflectând gradul de abstractizare. sistematice asupra particularitatilor procesului de cunoastere. are ca punct de plecare si finalitate practica. atunci când se aplica în practica rezultatele cercetarii stiintifice sau când se initiaza noi cercetari. aparenta. în scopul de a explica. Cunoasterea stiintifica are un înalt grad de generalitate.

Fiind supuse unor probe tot mai exigente.matematice. masurarea si compararea tuturor caracteristicilor lor cantitative. precum repetabilitatea. enunturile si tezele stiintifice. Faptele economice reale sunt subsumate. la fel ca orice alta stiinta. diferentiat de la o stiinta la alta. cerceteaza principiile. Nivelul teoretic este constituit din teoriile stiintifice. al evolutiei si al valorii cunoasterii. Semnificatiile termenilor limbajului stiintific sunt precizate cu ajutorul unor definitii explicite si univoce. dezvaluind pe aceasta cale asa numitele legitati sau regularitati empirice. iar enunturile sale au întotdeauna o temeinica justificare faptica sau demonstrativa si servesc. diferite de faptele reale. modificarile structurale. un loc deosebit îl ocupa metodologia sau teoria asupra metodelor pe care stiinta le utilizeaza pentru a obtine cunostinte adevarate. *al limbajului: cunoasterea stiintifica foloseste un limbaj specializat.*al metodelor: cunoasterea stiintifica determina proprietatile calitative ale fenomenelor cercetate si conexiunile dintre ele cu ajutorul unor metode si instrumente precise. legile si ipotezele formulate în diferite stiinte din punct de vedere al genezei. Pe baza faptelor stiintifice si a legitatilor empirice (care nu surprind esenta si cauzele fenomenelor) sunt elaborate enunturile stiintifice. care nu lasa loc unor interpretari alternative. *al procedeelor de verificare: cunoasterea stiintifica dispune de procedee si tehnici de verificare a adevarului ipotezelor sale de la observarea dirijata stiintific si experimentul stiintific pâna la analiza structurii logico-matematice a teoriilor. precum si metodele folosite în diferite stiinte. termeni sau categorii economice sunt abstractii care desemneaza o anumita trasatura esentiala a unei clase de fenomene economice (marfa. corelatiile. pentru fundamentarea altor enunturi care decurg în mod logic din ele. În cadrul epistemologiei. . indexate si cuprinse în indicatori economici potrivit nevoilor cunoasterii si exigentelor metodologice existente. NIVELURILE CUNOASTERII STIINŢIFICE Cunoasterea stiintifica presupune doua niveluri relativ distincte care însa se presupun reciproc: nivelul empiric si nivelul teoretic. cu un înalt grad de abstractizare. care studiaza specificul cunoasterii. renta). grupate. asa cum se manifesta el în stiinta. si într-o anumita masura deosebit de limbajul comun. ciclicitatea. precum si legile economice. nu se opreste la înregistrarea. Nivelul empiric consta din datele si faptele empirice ale stiintei. Epistemologia este o parte a gnoseologiei. care permit: înregistrarea. Pentru a deveni operationale notiunea trebuie însotita de indicatori economici specifici. valoarea. Ea continua prelucrarea datelor cu privire la aceste fapte cu ajutorul metodelor statistico . cunostintele stiintifice se îmbunatatesc si se dezvolta în permanenta. În cadrul teoriilor economice sunt formulate notiunile. clasificarea. la rândul lor. pretul. stiinta economica. selectarea si gruparea faptelor stiintifice. Notiunile economice numite concepte. Ele devin astfel fapte stiintifice.

legea cererii. cautarea relatiilor posibile. silabelor si accentelor Identificare: recunoasterea literelor. persoanelor. esentiala.teoria stiintifica tinde sa acopere explicativ domeniul la care se refera. Clasificarea: compararea caracteristicilor si punerea lor în contrast. . sunetelor. prefixelor. cuvintelor. ordonarea. punct de plecare sau premisa. aplicarea unor procedee consecvente. punerea în succesiune si dispunerea ideilor. Colectarea datelor: luarea de notite.enunturile deriva logic unele din altele *completitudine . Proiectarea investigatiilor: punerea de întrebari. Pentru a raspunde exigentelor puse de cunoasterea stiintifica. COMPETENŢA PENTRU LECTURA sTIINŢIFICĂ În termeni operationali conceptul poate fi descompus în urmatoarea lista de capacitati sau aptitudini ale celui ce face lectura stiintifica: Observare: discriminarea formelor. trecerea în revista a studiilor anterioare. Legea economica este un tip de enunt teoretic care semnifica o relatie generala. prin luarea în considerare a unor criterii multiple. Ele presupun notiunile stiintifice legate între ele în mod logic (cresterea salariului real este determinata de raportul supraunitar al indicelui salariului nominal si al indicelui preturilor). principiile economice reprezinta norme de comportament sau de actiune economica.enunturile sa se afle în relatii de compatibilitate reciproca *deductibilitate . înregistrarea datelor într-un mod ordonat. ori de teza fundamentala sau lege. legea ofertei). Daca principiile stiintifice au în general semnificatia de izvor primordial. sufixelor si radacinilor obisnuite precum si denumirea obiectelor.Enunturile si tezele teoretice exprima raporturile dintre caracteristicile faptelor stiintifice sub forma unor asertiuni. evenimentelor. dintre caracteristicile fenomenelor sau proceselor economice (legea randamentelor non proportionale. utilizarea diferitelor parti ale unei carti. repetabila. afirmatii sau negatii. o teorie trebuie sa satisfaca unele conditii elementare: *coerenta logica . sa formuleze toate relatiile semnificative pentru cunoasterea acestuia la un moment dat. Descrierea: izolarea si enumerarea caracteristicilor importante. utilizarea unei terminologii proprii si a sinonimelor. investigarea materialelor de referinta.orice teorie stiintifica trebuie sa cuprinda procedee care sa o lege de experienta. *verificabilitate . relativ stabila si constanta. elaborarea planului. precum si criterii esentiale de verificare a continutului sau stiintific. elaborate în concordanta cu cerintele obiective ale legilor (principiul minimului de efort cu maximum de randament . O forma de reflectare în planul practicii a legilor economice sunt principiile economice.homo economicus).

cunoasterea vocabularului de specialitate. identificare si detasare critica de autorul lucrarii. pe retinerea unor aspecte care permit apropierea de obiectiv. dispunerea logica a informatiei. deloc usoara. critice. Identificarea comparatiilor relevante. recunoasterea ideilor si a notiunilor principale. cu notarea unor valori importante. în sensul cel mai larg. Comunicarea rezultatelor: utilizarea mijloacelor grafice. cunoaste trei momente: *Elaborarea schitei programului activitatii de cercetare. Prin acesta. ci si de activitatile concrete impuse de specificul lucrarii si de timpul necesar desfasurarii acestora. Lectura stiintifica se bazeaza pe chestionare permanenta. organizarea faptelor. Localizarea aplicatiilor posibile. 3. de ilustrare a ideilor. 7. activitatea de cercetare are ca scop elaborarea unei lucrari a carei finalizare are o anumita data scadenta. pe reformulari în stil personal. 5. a obiectiilor ce pot fi formulate. 8. concluzii. Reperarea exemplelor de sustinere. Dupa documentarea bibliografica si formularea ipotezelor se trece la elaborarea schitei de plan a lucrarii de cercetare conform temei. modificarea vitezei de lectura. asezarea în succesiune a ideilor. Identificarea antitezelor. 6. PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII DE CERCETARE De cele mai multe ori. ca activitatea de cercetare a oricarei teme ce urmeaza sa se finalizeze într-o lucrarea. *Întocmirea schitei preliminare de plan al lucrarii stiintifice. Aceasta schita va sta la baza planului lucrarii . a temei. Întocmirea schitei preliminare de plan al lucrarii contine idei. Ea cere implicare în studiu. judecata obiectiva si subiectiva (personala). Stabilirea concluziilor cu retinerea esentialului. se esaloneaza în timp principalele operatii privind documentarea bibliografica . toate reiesite din documentare. cu fixarea unei anumite piste. Cercetarea subiectului. teze. de mesaj. inclusiv cele preluate din bibliografie. toate având rolul de a stimula o atitudine critica si un comportament creativ. 2. Corelarea semnificatiilor cu recurs la sensuri noi. stabilirea relatiilor si aplicarea informatiei la alte situatii. Programul activitatii de cercetare va trebui sa tina cont nu numai de termenul scadent. relevarea factorilor semnificativi. cu retinerea unor citate. Cercetarea modului de argumentare si motivare. Având în vedere aceste aspecte. formularea concluziilor. se considera ca metoda lecturii personale complete. Lectura stiintifica constituie asadar o munca intelectuala. analiza critica. Rezulta de aici necesitatea imperioasa a organizarii activitatii si a planificarii în timp a diferitelor etape ce se parcurg în procesul de cercetare stiintifica. în functie de termenul prevazut pentru finalizarea lucrarii. redactarea lucrarii. Formularea concluziilor: generalizarea. evaluarea informatiei.Interpretarea datelor: recunoasterea relatiilor cauza-efect. recapitularea informatiei noi. la cele referentiale. Se poate considera. descrierea clara. 4. observarea sau documentarea practica. consta în parcurgerea urmatoarelor operatii: 1. dialog creativ.

prospecte. de tema si de particularitatile individuale ale cercetatorului. Cercetarea economica studiaza procesul economic real si nu doar conceptiile despre respectivul proces (acestea devin obiect principal de cercetare în cazul istoriei doctrinelor economice). reviste informative. de abordare si elaborare a lucrarii(calendarul operatiilor) *abordarea documentara / experimentala /cercetarea de teren *prelucrarea. ETAPELE ELABORĂRII LUCRĂRILOR sTIINŢIFICE Exigentele elaborarii oricarei lucrari stiintifice publicabile sau nu. paragrafe continutul schitei. si de a utiliza anumite tehnici de lucru specifice documentarii. Instrumentele si tehnicile de lucru difera nu numai în functie de domeniu. Dupa opinia generala a specialistilor. orice beneficiar trebuie sa dispuna de anumite cunostinte specifice. documentarea directa în unitati si discutiile cu specialistii . *Definitivarea programului activitatii de cercetare. mai mult decât în alte ramuri ale stiintei este necesar sa se acorde atentia tuturor tipurilor de documentare: documentarea bibliografica. În aceasta etapa se revine asupra schitei programului activitatii de cercetare si se fac unele corectii privind natura si durata etapelor activitatii de cercetare. sectiuni. fara de care cercetatorul nu poate stabili o unitate de limbaj cu documentaristii. respecta în linii mari o schema generala care va cuprinde: *alegerea temei sau explorarea proiectului propus *strângerea bibliografiei si studiul ei general *stabilirea ipotezelor de lucru si a schitei de plan a lucrarii *întocmirea programului activitatii de cercetare. esentiale sunt sub acest aspect: *un minim de notiuni fundamentale referitoare la documentare ca faza a cercetarii stiintifice. în functie de specificul si structura preconizata a temei. De aceea. ci si de tipul documentarii. interpretarea si formularea tezelor principale privind rezolvarea problemei (exploatarea datelor) *redactarea materialului în prima forma si consultarea conducatorului stiintific *redactarea materialului în a doua forma. Elaborarea acestei schite se va face sub îndrumarea unor cercetatori cu experienta si pe baza ei se vor face aprecieri cu privire la durata de timp necesara fiecarei etape de elaborare a lucrarii stiintifice. în cercetarea economica. capitole. care se elaboreaza înainte de trecerea la redactare si va cuprinde într-o forma sistematizata pe parti. *cunoasterea retelei de documentare *deprinderile de a mânui diversele instrumente de lucru puse la dispozitie de diverse unitati de documentare: cataloage.stiintifice. ca forma finala *pregatirea pentru publicare /comunicare . conform cerintelor de redactare DOCUMENTAREA ÎN CERCETAREA sTIINŢIFICĂ Pentru a utiliza cu randament ridicat serviciile documentare.

în primul rând. Dintre acestea. Suportul eficientei sale îl constituie edificiul operational bazat pe sistematizarea informatiilor cuprinse în diferite documente sau surse. preprinturile sau publicatiile preliminare. cu grad crescut de veridicitate si generalizare. manuale. numerotarea facându-se cu cifre arabe pentru fiecare . cu scopul semnalarii acestora. la care se adauga o succinta descriere bibliografica. a. în clase si subclase. carti. are la baza criteriul diviziunii universului cunostintelor umane în clase si subclase. Procesul complex al activitatii intelectuale nu se poate desfasura la întâmplare.se prezinta sub forma listelor de semnalare a unor lucrari selectate dupa un anumit criteriu . sintezele informative si documentare. permitând apoi regasirea rapida a faptelor.cuprind semnalari de lucrari existente într-o biblioteca.însotite sau nu de descrieri succinte. Indicii ei sunt ierarhizati. standarde.Informatiile proprii documentarii bibliografice pot fi regasite pe urmatoarele tipuri de documente: a) Documente primare . reviste. * reviste de referate . acceptata international. timp. forma de prezentare). articole. c) Documente tertiare . cu posibilitati superioare de valorificare. Cea mai cunoscuta clasificare. toate fiind grupate tematic si urmate de indexuri pe subiecte. care presupune. categorii de documente. subiecte. cuvinte cheie. cel mai adesea se folosesc: *cataloagele . a partilor universului informational. culegeri de lucrari stiintifice. Clasificarea sau ordonarea consta într-o actiune de grupare rationala. autori. datelor sau ideilor. * bibliografiile . Sistemul este cunoscut astazi sub numele de Clasificare Zecimala Universala (CZU). tratatele. fie dupa caracteristici de continut. Actiunea de clasificare se poate realiza fie dupa aspecte exterioare (autor.sunt forme complexe de prelucrare a informatiilor prin analiza. adnotari sau titluri. evaluare. periodicele.surse rezultate din prelucrarea analitica si sintetica a informatiilor cuprinse în documentele primare. s. * indexurile . în 1876. Exista o mare varietate de tipuri de bibliografii. Dintre acestea pot fi retinute: raportul stiintific si tehnic. nume. autor .valoare tematica. comparare sau sinteza. dictionarele. revistele stiintifice. proiectul si documentatia tehnica. disertatia. monografii. clasificarea informatiilor si uneori indexarea lor.surse în care este fixat direct continutul unei activitati de cercetare si creatie. referinte bibliografice si se prezinta ca surse atasate la finalul unei lucrari. propus de bibliologul american Malvin Dewey.sunt modele de nuclee informationale cuprinzând titluri. ziare. Principiul diviziunii este cel zecimal. La nivelul acestui proces doua operatii sunt fundamentale: sistematizarea informatiilor si regasirea informatiilor. lucrarile prezentate la diferite manifestari stiintifice. b) Documente secundare . Dintre acestea mentionam: îndreptarele. enciclopediile. si perfectionat ulterior. institutii.publicatii de informare al caror continut se prezinta sub forma de referate. inventii si descrierile de inventii.

7. Tabelele de baza sunt urmatoarele: 0. . Bibliografie. simboluri (din titlul lucrarii) ce cuprind 1-3 cuvinte.Clasa libera. utilizând aceste coduri-cuvinte . Ateism. Medicina. Biografii. Tehnica. Alteori indexarea se face prin redarea continutului cu ajutorul unor notiuni (decriptori).Religie. 3. Sport. Schema ei liniar ierarhica se bazeaza pe împartirea totalitatii cunostintelor în 10 clase si a fiecarei clase. Logica.clasa. Cel mai frecvent.stiinte sociale. Fizica. exprimate prin 1 pâna la 15 cuvinte. 6.Lingvistica. folosindu-se liste de cuvinte. la rândul ei.Arte. stiintele naturii. *din necesitatea orientarii rapide într-un domeniu de referinta. CONDENSAREA sI ORGANIZAREA INFORMAŢIILOR Daca acceptam ca sistemul de documentare-informare reprezinta un complex de operatii si mijloace tehnico-metodologice destinat sistematizarii si regasirii informatiilor. dar mai putin deprinsi cu clasificarile. Teologie.Geografie. va trebui sa acceptam si idea unor metode si tehnici de prelucrare a acestora. inclusiv pedagogie. tezaure. Aceasta consta în determinarea subiectului principal (sau a subiectelor principale) tratat într-un document si redarea lui cât mai concisa. care trebuie învatata si exersata. stiinte juridice.Lucrari cu caracter general. iar subdiviziunile acestora prin adaugiri de alte clase arabe.Filozofie. Procesul cautarii unui subiect ce raspunde unei cereri specifice a celui ce studiaza într-o biblioteca este de fapt si o munca de cercetare. cu ajutorul unei expresii formate din unul sau mai multe concepte sau notiuni fundamentale. Epistemologie. Sistematizarea presupune adesea si realizarea unei alte operatii paralele cu clasificarea si anume. un proces destul de complex. Indexarea pe subiecte este o metoda de ordonare a informatiilor. Regasirea informatiilor este. Prelucrarea. precum si *din tinerea la curent cu cele mai noi aparitii într-un domeniu. Biblioteconomie. 4. 1. Administratie. * localizarea documentelor pornind de la sistemele de referinte. Istorie. Beletristica. *de formulare a unor judecati de valoare privind continutul lor. indexarea. sistematizat si redus ca dimensiuni deriva *din nevoia de a opera cu un volum mai mare de informatii. el presupune parcurgerea a patru etape esentiale: * cautarea informatiilor prin care au fost simbolizate si indexate sursele. 5.Matematica. 9. * cautarea în index. 8. dictionare. Etica. succesiv.pentru a gasi toate informatiile conexe din diferite sisteme de referinte utilizând aceste coduri-cuvinte.stiinte aplicate. Literatura. PRELUAREA. coduri speciale. Agricultura. Psihologie. Clasificarea zecimala universala este ierarhica. mai elastica si mai accesibila celor ce cauta informatii. de asemenea. condensarea si organizarea informatiilor într-un produs selectat. notiunile de continut fiind ordonate succesiv dupa relatii tematice. 2. din nou în câte 10 subclase. * extragerea si prelucrarea informatiilor derivate.

si unele citate din publicatia respectiva. în maniere mai mult sau mai putin detaliate. PLANUL DE IDEI .datele de aparitie (editura. . pot fi mentionate: 1. 5. an. Fisa de sinteza. Standardele internationale recomanda ca esentiala respectarea principiului potrivit caruia. fisa. notele de lectura. rezumatul. notiuni si expresii utilizate în documentul analizat.reprezinta o modalitate specifica de consemnare a rezultatelor lecturii sau a studiului unui document. A. . condensarea si organizarea informatiilor pot fi mentionate: titlul. TITLUL . 3. de descriere generala si de recomandare. prin raportare la logica materialului ce urmeaza a fi elaborat. condensare si organizare a informatiilor si consta în redarea acestora într-o forma extrem de concisa.este un rezultat al procesului de prelucrare a continutului unui document(sau a mai multor documente apartinând aceluiasi domeniu de informatii) si consta în extragerea si prezentarea într-o anumita ordine logica (impusa de cerintele studiului) a ideilor de baza ale documentului sau documentelor avute în vedere. Cuprinde unele precizari asupra semnificatiei si sensului unor termeni. planul. Cuprinde pe lânga descrierea bibliografica. într-o maniera sintetica. . FIsA .autorul (autorii). conspectul.Dintre cele mai uzuale metode. servind ca baza pentru alcatuirea sintezelor documentare. Pe lânga datele proprii semnalarii documentului se completeaza descrierea acestuia cu elemente informative.cota de înregistrare a bibliotecii (în partea stânga sus). Fisa de citate. titlul sa contina cel mult 6 cuvinte semnificative pentru a surprinde continutul. dar si la continutul mesajului din textul de baza. Fisa de semnalare a documentului cuprinde urmatoarele elemente dispuse în ordine: . 4. Sarcina principala a celui ce trebuie sa întocmeasca planul de idei este determinarea a ceea ce trebuie notat si preluat din document. Practica lecturii si studiului unui document a conturat mai multe tipuri de fise. Realizarea eficienta a unui plan de idei presupune urmatoarele operatii: . recenzia. tehnici. si judecati de apreciere. *identificarea cuvintelor cheie si a lanturilor de idei. Astfel. Fisa adnotata sau fisa de adnotare referativa. scheme si produse logice rezultate din prelucrarea. fisa de studiu. B.titlul documentului. pagina. dar sa nu depaseasca pe ansamblu 12 cuvinte. referatul si sinteza. acest tip de fisa cuprinde. cu aprecieri scurte asupra domeniului în care se încadreaza continutul. Fisa terminologica. de evaluare a lucrarii. urmarindu-se: *depasirea dificultatilor datorate vocabularului. C.se descifreaza textul prin lectura atenta si repetata. Pe lânga elementele fisei de semnalare. *identificarea cuvintelor .reprezinta tehnica cea mai simpla de prelucrare. loc.) 2. teza. extrasele. etc.

E. în functie de intentii. raporturile dintre ele si cele secundare. fiecare foaie continând o idee principala si cele secundare corespunzatoare. *segmentarea textelor lungi.se desprind ideile principale. cu formularea unor subtitluri provizorii. *esentializarea ideilor si nu copierea textelor în maniere mai mult sau mai putin integrale.se controleaza si se confrunta ideile. cu mentionarea unor exemple ilustrative ca suport. dar. REZUMATUL . revenindu-se asupra mesajului de baza al textului. de natura si de importanta documentului pentru autorul lecturii. în functie de marimea. cauzalitatea consecinta alternativa. Acest lucru va permite o restructurare succesiva a planului de idei pâna se va ajunge la forma cea mai convenabila.rezumatul informativ . *logica implacabila. Se recomanda scrierea planului ideatic pe foi volante.Este un produs al activitatii de sinteza dezvoltata a ideilor principale dintr-o lucrare.(propriu-zis) . Ele exprima. ipotezele stiintifice.Contine un volum mare de informatii pastrând ordinea adoptata de autor. Pentru realizarea unui bun conspect se impune respectarea câtorva conditii: *claritatea ideilor.Reprezinta o forma ampla. ea rezulta din prelucrarea concisa a informatiilor unui document si cuprinde formulari sintetice ale ideilor de baza. Scopul principal al conspectului este acela de a retine elementele de baza ale unui material si de a le folosi în situatii variate.Este mai extins decât cel simplu si cuprinde mai multe detalii de continut. . De obicei. . întemeiate pe o conceptie generala proprie unui anumit domeniu stiintific. . juxtapuneri sau prescurtari mecanice ale ideilor.se aranjeaza ideile într-o ordine convenabila celui ce face planul. . oferind o viziune personala si de ansamblu asupra materialului parcurs (pasaje. titluri.Ca forma lingvistica. Se considera ca în conspect.rezumatul indicativ . el se regaseste pe fisele adnotate. CONSPECTUL . unele fraze si chiar unele cuvinte au o însemnatate incomparabil mai mare decât într-o expunere temeinica si amanuntita.(de adnotare) . specific.Consta într-o singura fraza care indica unitatile de continut minime si absolut necesare pentru situarea textului într-un context informational. fara a include elemente critice. Tezele pot fi simple sau complexe. *redare sistematica a ideilor. ale continutului unui mesaj.(de semnalare) . proportioneaza si exprima în cuvinte proprii gândirea autorului. În practica documentarii pot fi identificate mai multe tipuri . argumente. exprimând: opozitia. fara ca prin aceasta continutul lui sa devina un montaj de citate. într-un alt plan. sublinieri proprii).rezumatul simplu . Rezumatul informativ poate cuprinde si citate. . Tipurile principale de rezumate practicate în informare sunt: . pasaje sau expresii ale autorului. precum si elementele ce definesc miscarea cronologica a evenimentelor. rezumativa a activitatii de studiu si lectura stiintifica. TEZA . F.de legatura care au o semnificatie contextuala importanta. D. care evidentiaza contributia originala a autorului. reformuleaza.

fisa principala. Conspectul centralizat ridica unele probleme de metodologie a realizarii eficiente. citate. *realizarea planului de conspectare: cu mentionarea ideilor principale. mai întâi.fisa de continuare Toate fisele vor fi însotite de un numar care va indica ordinea întocmirii lor. scheme. cu preluarea de tabele. se extrag din fiecare conspect ideile corespunzatoare problemelor esentiale ce stau în atentia celui ce întocmeste conspectul. cu caracter de specificare. studiul introductiv. exemple. Cu toate ca solicita mai mult timp si mai mult efort. *reflectii personale. dar cu multe judecati si idei personale. respectând succesiunea de idei si logica proprie autorului. dorita de cercetator. în legatura cu care pot fi recomandate în principal. în principal urmatoarele: *tema în care se încadreaza continutul fisei si care va constitui titlul ei.de conspecte. înainte de margine. la un moment dat. pe foi separate.Reprezinta o modalitate sintetica de consemnare a rezultatelor activitatii de lectura a unui document. cu una din siglele ce au urmatoarele semnificatii: FP . *elemente de reper pentru orientarea rapida în fisa. *specificul temei abordate care va defini problema tratata în fisa. ele vor sugera logica succesiunii ideilor. FIsA DE STUDIU . conform unei alte structuri. se va putea oricând reveni la cea initiala. Subtitlul indica problema. *controlul si confruntarea textelor.fisa secundara. având drept criteriu de notare problemele principale tratate în sursele de documentare. Tipul fisei se va scrie în dreapta spatiului superior. prefata. tabla de materii. FC . în stânga spatiului superior si el se refera de obicei la tema sau domeniul în care se încadreaza continutul notelor din fisa. Titlul fisei se va scrie cu litere mari de tipar. FS . dar si asupra diferitelor modalitati de abordare ale acelorasi probleme de catre autorii lor. reproductiv de idei sau pasaje si conspect apreciativ. cel de al doilea presupune. proprie autorului sursei de documentare. Dupa gradul implicarii celui ce face conspectul: conspect obiectiv. . G. *extragerea informatiilor care întregesc ideile principale: argumente. extrase. astfel încât. dupa aceea. cu note obiective. *sursa de documentare. la care se face referinta. Dupa numarul surselor prelucrate: conspect unitar (al unei singure lucrari) si conspect centralizat (al mai multor lucrari). etapele realizarii unui conspect sunt: * studierea lucrarii în ansamblu: pagina de titlu. Într-o fisa de studiu completa se mentioneaza. acest din urma procedeu este mai avantajos deoarece ofera o viziune de ansamblu asupra lucrarilor conspectate. doua procedee: primul consta în lecturarea si conspectarea fiecarei lucrari în parte. Chiar daca unele dintre fise vor fi ordonate. se întocmeste apoi planul sinteza al ideilor fiecarei lucrari. realizarea integrala a conspectului fiecarei lucrari. în sens de specializare. de completare sau de trimitere spre noi surse de informare. *notatii cu caracter de deschidere spre alte probleme. a faptelor. *aranjarea lor într-o forma convenabila si redactarea materialului cu preocupari pentru stil. se grupeaza notele care trateaza aceeasi problema. date. În general. realizându-se astfel un ansamblu al referirilor la aceeasi problema ce pot fi regasite în diferitele surse de documentare consultate.

este alcatuita din trei parti: introducere. în final. de activitatea intelectuala în care se integreaza. notând: titlul. planul ideilor de baza ale referatului si apoi. domenii. J.Reprezinta o forma a muncii independente prin care se realizeaza sintetizarea sau dezvoltarea în forma scrisa. în principal. H. moderna de a structura un referat. Structura unui referat. REFERATUL .Reprezinta tehnica si forma de prezentare concentrata. autorul. Ulterior. concluziile care sa contina între altele.structurarea logica a continutului materialului studiat . SINTEZA . sintetice. Poate fi adoptata si o alta maniera. . urmatoarele: parcurgerea materialelor documentare.Reprezinta rezultatul activitatii de studiu asupra unei lucrari din orice domeniu si au drept finalitate utilizarea lor în cele mai variate situatii. Dimensiunile referatului sunt conditionate de specificul materialului studiat si prelucrat. de obiectivele propuse. pe verso se vor nota citate semnificative pentru începerea sau încheierea textului sau unele scurte parafraze pentru anumite probleme. data si locul aparitiei. Sinteza are si semnificatia unei activitati de reformulare a informatiilor referitoare la un subiect care se regaseste într-o varietate de surse. bibliografia care va fi mentionata fie în text. în maniera clasica. deschiderea unei noi abordari a problemei. NOTELE DE LECTURĂ . sursa de informare (biblioteca. Printre conditiile de realizare a unui bun referat pot fi mentionate: . continut si concluzii. titlu. data întocmirii. în limita posibilitatilor.identificarea si formularea corespunzatoare a argumentelor necesare convingerii celor care asculta sau citesc referatul. emiterea unor judecati de valoare.studierea completa. fie la sfârsitul referatului. a unor idei sau probleme dintr-o lucrare sau. tinând cont de însemnarile facute. elementele proprii unui referat clasic: introducerea. preluând si prelucrând informatiile ce prezinta interes. însemnari menite sa semnaleze aspectele ce prezinta interes. recunoasterea si extragerea informatiilor legate de tema propusa si. Notele de lectura nu se confunda cu luarea notitelor. convertirea lor într-o lucrare de sinteza. Atunci când este necesar. din mai multe lucrari apropiate tematic. asupra contributiilor aduse si a directiilor posibile de dezvoltare a problemei. cuprinsul. Activitatile angajate în procesul elaborarii sintezei sunt. se fac pe textul propriu-zis (daca acesta apartine celui ce face lectura) sau pe un caiet special cu consemnarea paginilor de referinta. a surselor de baza ce trateaza problema urmarita. într-o prima faza. coerenta si usor inteligibila a informatiilor privind o tema data din mai multe lucrari. . rolul si nivelul atins de problema în cercetarile si studiile stiintifice relevante.În datele de referinta se va indica sursa de documentare cu toate datele de identificare: autor. cititorul poate reveni la textul de baza. activitati. în care se prezinta locul. persoana) unde poate fi gasit materialul informational. cu dezvoltarea ideilor si evidentierea celor personale. si dupa caz. Ele se disting prin aceea ca. I.

în functie de scopul urmarit Evaluarea critica a surselor de documentare bibliografica trebuie sa tina cont de o serie de aspecte. al unghiului de abordare si al profunzimii tratarii subiectului. suficienta sau insuficienta lor. cum ar fi cele referitoare la comparabilitatea datelor. *determinarea tipului de lucrare. adica. stiut fiind ca pot aparea unele probleme. Cea mai dificila etapa este cea a stabilirii continutului si structurii tabelului. care de multe ori poate purta amprenta epocii în care a fost elaborata. formatia sa profesionala. Pentru aceasta se impun cu necesitate urmatoarele operatiuni. astfel încât. considerate ca fiind foarte importante: *evaluarea critica a sursei de documentare *organizarea si sistematizarea informatiilor obtinute în urma documentarii bibliografice sau de teren *punerea în diferite relatii a datelor rezultate din documentatie. de natura sa permita o analiza corelata si pertinenta. Sistemul metodologic utilizat în prelucrarea informatiilor este alcatuit din metode si tehnici proprii stiintei în general. dintre care pot fi mentionate: *anul aparitiei lucrarii. *informatii privind editura. cu particularizari ce tin de specificitatea problemelor economice care se gasesc la interferenta cu socialul si politicul. la compatibilitatea. In cazul în care documentarea s-a facut din mai multe surse. utilizarea documentatiei. În prelucrarea datelor se poate recurge la grafice si diagrame. se impune confruntarea acestora. în urma analizei datelor cuprinse în el. ele numarându-se printre cele mai sugestive mijloace de vizualizare a structurilor si corelatiilor proprii informatiilor economice. toate fiind de natura sa permita o perceptie realista a mesajului lucrarii si totodata posibilitatea de a delimita aspectele obiective de cele cu caracter subiectiv.PROCEDEE sI TEHNICI DE PRELUCRARE A INFORMAŢIILOR Prelucrarea datelor economice înseamna. acel proces în care interpretarea proprie a informatiilor trece în prim plan. sa poata fi formulate concluzii care sa se constituie în argumente utile. Aceste date sunt de natura sa plaseze în timp lucrarea. numarul editiei precum si revizuirile si adnotarile la editia respectiva. presupune folosirea unor procedee si tehnici care sa permita o prelucrare sugestiva si pertinenta a informatiilor. fapt ce permite aprecierea lucrarii prin prisma obiectivului urmarit. . editorul si gradul de specializare si de profesionalism al acestora. ele putându-se constitui într-o garantie pentru însusirile de ordin calitativ ale lucrarii. Unul din procedee se refera la întabelarea datelor. toate. *date referitoare la autor privind perioada în care a trait. orientarea politica. Organizarea si sistematizarea informatiilor obtinute în urma documentarii cu caracter aplicativ. în ultima instanta.

atunci când este vorba de masa profitului. prin indici. ca diferenta între cifra de afaceri si costul total. prin însumare. rationamentul se poate . se va pleca de la productivitatea muncii calculata ca raport între productie în unitati fizice si numarul de lucratori. calculata ca raport între productia exprimata în unitati valorice si numarul de lucratori. Analiza proceselor economice presupune ca punct de plecare determinarea abaterilor indicatorilor în timp sau fata de un nivel luat ca baza de comparatie. sau prin scadere. Variabilele nu au acelasi statut. cuantificarii datelor. definind marimi economice la un anumit moment dat si reprezentând nivelul indicatorului respectiv: pretul unui produs sau nivelul stocului de capital la sfârsitul anului. în functie de cuantificarea productiei si a muncii. agregatele macroeconomice. Daca se doreste determinarea numarului de lucratori necesari pentru a obtine o anumita productie fizica. Unele dintre ele pot fi considerate instantanee. de exemplu. sau ca abateri relative. Alti indicatori se determina ca marimi relative. Pornind însa de la aceasta corelatie. Abaterile pot fi apreciate ca abateri absolute. ca marimi relative. ca raport dintre efect si efort. Una din problemele prelucrarii informatiilor este cea a masurarii. rezultând de exemplu. care trebuie sa tina cont nu numai de stabilirea corecta si sugestiva a unitatilor de masura în functie de natura fenomenului urmarit. fenomenele si procesele economice. poate fi exprimata diferit. nivelul productivitatii muncii. salariul nominal si nivelul preturilor poate fi formalizata prin raportul: Salariul real = salariu nominal / preturi Semnificatia economica a relatiei dintre cele trei date se refera la aceea ca salariul real este direct proportional cu salariul nominal si invers proportional cu preturile. prin diferenta. prin formule de determinare a unor indicatori. dar si de faptul ca este vorba de o cercetare statica sau una dinamica. De retinut ca formalizarea matematica a unei relatii dintre date sau fapte economice nu presupune în mod automat si caracterul operational al relatiei. cum ar fi productivitatea muncii. se va compara salariul mediu individual al lucratorilor cu productivitatea medie a muncii. Asa de exemplu. proprii unei cercetari statice. unii indicatorii pot fi determinati ca marimi absolute. presupune evidentierea relatiilor de cauzalitate între diferite variabile. fara ca prin aceasta relatie sa se poata determina marimea absoluta a salariului real. relatia dintre salariul real. ca raport de eficienta între efect si efort. Aprecierea dinamicii unui indicator presupune folosirea indicilor. Daca se urmareste fundamentarea unei decizii privind dimensionarea optima a numarului de lucratori. Asa de exemplu. care este o notiune abstracta în sensul ca nu poate fi cuantificat ca marime absoluta.Una din modalitatile de prelucrare a datelor referitoare la faptele. O alta categorie sunt variabilele de flux. Astfel. precum cei de eficienta. Pentru aceasta se apeleaza la formalizarea matematica. prin functii sau prin modele. care sugereaza si o dimensiune temporala: venitul anual sau consumul lunar.

potrivit careia. modificarea salariului real este direct proportionala cu modificarea salariului nominal si invers proportionala cu modificarea preturilor. Formularea problemei stiintifice este unul din momentele cele mai laborioase si dificile ale cercetarii si aceasta mai ales datorita faptului ca problemele economice sunt probleme ale vietii reale. ele rezultând din natura variabilelor si regulile formalizarii matematice. de maximizare(a profitului). considerate ca fiind date(investitiile autonome în modelul lui Keynes) ELABORAREA CONCLUZIILOR sTIINŢIFICE Formularea problemelor si ipotezelor stiintifice presupune un rationament ce porneste de la principiul metodologic fundamental al cercetarii stiintifice-principiul îndoielii . constructiva pentru a stabili valoarea cunostintelor prin verificare. care cuprind ca elemente distincte: functia obiectiv. toate cu caracter provizoriu. Forma functiei este diferita si exprima complexitatea relatiei dintre ele. Solutionarea problemelor stiintifice începe cu(1) formularea ipotezei. Ca expresie a modificarii nivelurilor celor trei variabile. exponentiala. ca o presupunere. etc. al relatiei dintre dinamica celor trei marimi.transfera în domeniul indicilor. Într-un plan superior sunt elaborate modelele matematice. Ipoteza poate fi definita ca un enunt ce urmeaza a fi supus verificarii. restrictiile logice. Procedeele de verificare pot fi: *empirice-când confruntarea ipotezelor cu faptele stiintifice se face prin observare obisnuita sau observare stiintifica. Temele de cercetare sunt probleme supuse cercetarii stiintifice în vederea solutionarii. sistemul de restrictii tehnico-economice. Variabilele modelului pot fi endogene. iar informatiile nu de putine ori sunt incomplete sau contradictorii. Problemele stiintifice apar atunci când noile fapte nu mai pot fi explicate pe baza teoriilor si cunostintelor existente. exprima corelatia existenta între cele doua componente ale acestuia costurile fixe si costurile variabile si modificarea productiei. 0 c 1. adica . adica se poate determina cresterea sau scaderea salariului real si totodata se poate aprecia cui s-a datorat modificarea. functia ofertei. Dupa formulare urmeaza (2)verificarea ipotezelor.si impune o analiza critica. In plus aceasta relatie este si operationala. etc. de minimizare (a costului) sau de echilibru( al venitului national). ca o explicatie a cauzelor. proprii modelului. Exprimarea relatiilor proprii fenomenelor si proceselor economice îmbraca forma unor functii: functia cererii. gasindu-si explicatia în cadrul sau(consumul gospodariilor este functie de venit) si exogene. cum ar fi de exemplu functia de consum si functia de investitii din modelul lui Keynes. ca un enunt. ca o teza. ca o lege sau principiu. Elaborarea ipotezelor este dificila în stiinta economica pentru ca fenomenele si procesele economice sunt complexe. cum ar fi de exemplu. ea putând fi liniara. determinate independent de relatiile proprii modelului. Functia de productie. se obtine formalizarea unei corelatii care devine totodata si operationala: Indicele salariului real = Indicele salariului nominal / Indicele preturilor cu o semnificatie concreta. logaritmica. privita ca functie a costului total.

corect. adica. un limbaj adecvat tipului lucrarii presupune stapânirea limbii literare si a limbajului specific domeniului cercetat. ipoteza se considera neverificata. Un asemenea limbaj se obtine prin lectura permanenta de lucrari beletristice si economice reprezentative. *teoretice-când verificarea urmareste coerenta logica si integrarea cunostintelor într-un ansamblu teoretic existent deja. De retinut ca orice confruntare trebuie facuta cu date suficiente. altfel. care este cea mai laborioasa. sa se argumenteze necesitatea renuntarii la ele si sa se arate felul în care. legi statistice si enunturi empirice. Prin aceasta se asigura îmbogatirea si actualizarea limbajului de specialitate si se amplifica posibilitatea de a-l utiliza literar. cu toate enunturile empirice. *sistematizarea. eficient. Etapele procesului de verificare a ipotezelor se considera a fi: * se formuleaza consecintele ipotezelor cu ajutorul rationamentelor deductive *se confrunta aceste consecinte cu faptele stiintifice obtinute în procesul analizei si cu enunturile empirice *se stabilesc relatiile posibile între ipoteze si realitatea practica oglindita prin intermediul enunturilor empirice Se considera ca o ipoteza este verificata daca toate consecintele ei sunt concordante cu toate datele si faptele oferite de practica. experimentul stiintific este destul de rar folosit în cercetarea economica. Orice concluzie stiintifica trebuie argumentata solid si concret. REGULI GENERALE PRIVIND REDACTAREA LUCRĂRILOR sTIINŢIFICE Calitatea elaborarii si prezentarii poate contribui în mare masura la realizarea obiectivelor urmarite prin activitatea de cercetare stiintifica.dirijata. Atunci când concluziile formulate contrazic pe cele vechi. Astfel. *redactarea propriu-zisa a lucrarii. cum se poate face legatura cu vechile concluzii. în sensul ordonarii problematicii. aratându-se cum se poate realiza aceasta integrare. Redactarea unei lucrari stiintifice presupune parcurgerea unor etape dintre care cele mai importante pot fi considerate: *enuntarea tezelor de baza si prin aceasta sintetizarea coordonatelor teoretice si delimitarea domeniului abordat. concluziile formulate se armonizeaza cu cele ramase valabile. Concluzia stiintifica este rezultatul final al cercetarii stiintifice. trebuie sa se demonstreze inconsistenta celor vechi. cel economic de exemplu. ce presupune culegere de date si fapte în mod sistematic. ea trebuie sa fie integrata organic în sistemul de cunostinte existent si acceptat deja din punct de vedere teoretic. a tezelor si concluziilor rezultate din cercetare în functie de obiective si de tipul de lucrare. În procesul informarii si analizei economice faptele oferite nemijlocit de realitatea practica devin fapte stiintifice. .

Astfel. trimiterile bibliografice vor fi precise. O atentie deosebita trebuie acordata coerentei logice si stilului unitar. c)enuntarea problemelor studiate-prezenta de regula în introducere. 2. ci si eliminari de text. de natura problemelor abordate. Cea mai utilizata modalitate presupune elaborarea variantei initiale care cuprinde ideile principale expuse în mod concentrat. Astfel. *evitarea de amanunte nesemnificative care încarca textul *revizuirea structurii paragrafelor pentru a avea o coerenta logica *prelucrarea si includerea observatiilor referentilor sau conducatorilor stiintifici ai lucrarii Ţinuta unei lucrari stiintifice nu este legata numai de continutul sau. iar elementele de noutate în utilizarea unui instrument de cercetare vor fi prezentate mai pe larg. f)prezentarea rezultatelor originale ale cercetarii-aspect important. urmând ca adaugirile succesive sa fie facute pe verso sau pe anexe. acolo unde se vor preciza obiectivele. contributiile proprii vor avea o pondere însemnata în lucrare. pâna la obtinerea unui nivel corespunzator de concizie.-redactarea succesiva. în functie dimensiune. capitole. Pentru precizari suplimentare sau pentru a evita un titlu prea lung se apeleaza la subtitlu. de complexitate. definitoriu pentru continutul lucrarii. sintetizând continutul materialului. claritate si rigurozitate. datele de observare . pâna se ajunge la o forma corespunzatoare exigentelor. In procesul redactarii trebuie respectate anumite cerinte esentiale precum: *formularea judicioasa a obiectivelor. e)instrumentarul de investigare utilizat-se prezinta concis. Cerintele de baza privind forma unei lucrari stiintifice se refera la urmatoarele: a)titlul trebuie sa fie scurt si clar. precum si rezultatele obtinute de alti cercetatori în domeniu. d)structura lucrarii-judicios delimitata în parti. Forma acesteia întregeste imaginea referitoare la competenta cercetatorului. de obiectivele urmarite. în mai multe variante. paragrafe. initial care este perfectionat ulterior în ceea ce priveste continutul si forma. Într-o structura considerata corespunzatoare. *integrarea adecvata a detaliilor în context.Experienta în domeniul cercetarii stiintifice a permis conturarea a doua variante de redactare a lucrarilor: 1. tezelor. în raport cu prima varianta pot aparea nu numai adaugiri. cu trimiteri precise. cadrul general studiat sau problematica abordata. Mai mult. paragraful ajunge pâna la 1o pagini. metodele cunoscute vor fi numai amintite. dar nu trebuie sa fie mai mic de 2 pagini. concluziilor *explicarea clara si argumentarea riguroasa a fiecarei afirmatii sau pareri.-elaborarea unui text de baza.

De retinut ca citatele se folosesc moderat. In lucrare se vor include numai tabelele cu adevarat sugestive si necesare. usor de înteles. rezultatele unor investigatii de teren. j)citatele . Trebuie acordata multa atentie rubricilor tabelelor si continutului lor astfel încât ele sa fie argumente pertinente pentru continutul lucrarii. indicatori cu semnificatie pentru continutul lucrarii. Atunci când trimiterile la sursa bibliografica se fac în subsolul paginii. In bibliografie se trec doar lucrari efectiv consultate si utilizate.. Interesanta pentru marcarea si retinerea lor este vizualizarea. daca anumite date sunt preluate din alte lucrari. numerotarea si referirea la sursa bibliografica . Este obligatorie delimitarea în text prin ghilimele. În textul lucrarii se vor face trimiteri exprese la anexe . spatiul afectat de regula numelui autorului fiind marcat prin semne distincte. legi. de dimensiuni rezonabile. pentru citate. sau pur si simplu atunci când se considera ca o formulare este foarte buna. centralizatoare de comparare.se vor folosi pentru referiri la idei foarte importante. paragrafelor. trebuie sa se respecte unele reguli: . vor fi reproduse în totalitate(daca au un volum mare vor fi prezentate în anexe). iar în text prin formulari exprese. etc. . se vor face trimiteri precise la bibliografie. însotite de legenda. fie la sfârsitul partilor sau capitolelor. extrase de texte sau legi. sau ca argument când se combate un anumit punct de vedere. si pentru tabele este necesara numerotarea .se evidentiaza prin titlurile partilor. l)bibliografia-poate fi regasita fie la sfârsitul lucrarii.(* * *). La întocmirea listei lucrarilor cuprinse în bibliografia generala. k)anexele-cuprind de regula materialul informational utilizat : date cu caracter statistic. întocmirea aparatului stiintific trebuie sa respecte anumite cerinte: cifrele de la terminarea unui citat se scriu fara paranteze si dupa ghilimelele care delimiteaza citatul . sublinieri. numerotate pentru identificare rapida. se prezinta sintetic rezultatele prelucrarii datelor în tabele. sintezele unor puncte de vedere apartinând unor specialisti.în cazul lucrarilor colective la care nu se mentioneaza numele autorilor. celelalte vor fi trecute în anexe. folosirea unor litere cu caractere speciale. considerate interesante. Pentru lucrarile colective ordinea alfabetica se stabileste dupa numele primului autor. capitolelor. sugestive.. h)ilustrari grafice-trebuie sa fie simple. i)tabelele-cuprind informatii cifrice.iar în text sa se faca trimiteri si comentarii corespunzatoare. In text este obligatoriu sa se faca trimiteri explicative si comentarii la grafice.primara. anuare statistice. Fiecare anexa va cuprinde sursa informatiilor încorporate. g)ideile de baza ale lucrarii .lucrarile se înscriu în ordine alfabetica dupa litera numelui autorului. ordonarea alfabetica se va face dupa prima litera a titlului sursei bibliografice. de la sfârsitul lucrarii. altfel imprimând un caracter documentar lucrarii. fie în partea de jos(subsolul)paginii.

Timisoara. Notele de subsol cuprind urmatoarele date: cifra corespunzatoare citatului din text. Macroeconomia.care se asigura prin sistematizarea ideilor expuse si selectate dupa criteriile importantei si consecintelor logice. 139 Pentru a evita repetarea datelor privind aceeasi sursa bibliografica se poate recurge la urmatoarele notatii: *Op. si colaboratorii. a metodelor domeniului studiat. subcapitole sau chiar pe lucrare. Ceea ce este important ramâne continutul acestor semnalari care sa permita identificarea rapida a documentului initial. dar si prin trecerea informatiilor privind fenomenele studiate. analiza si interpretarea corecta a datelor. Editura Orizonturi Universitare. mentionate in regulile de redactare proprii editurilor sau altor organisme de specialitate. prezentate si argumentate convingator. nou. localitatea. dar si înregistrarea. concret. pag. autorul. coerent.Babaita I. De exemplu: 1. De cele mai multe ori.numerotarea citatelor si a notelor de subsol corespunzatoare se face în continuare pe capitole. c)corectitudinea elaborarii . anul aparitiei. 1999. dar pentru autoare prenumele va fi întotdeauna scris în întregime. editura.atunci când corespund toate elementele cu ale unei lucrari citate imediat anterior De exemplu: 13-Idem *Ibidem . Realizarea unui text de calitate presupune luarea în considerare a unor recomandari prin care se confera unele însusiri absolut necesare : a)rigurozitatea presupune formulari exacte care sa reflecte fidel fenomenele si procesele studiate. cit. Duta Alexandrina.. titlul lucrarii sau articolului.. . în functie de obiectivele urmarite. focalizat. e)corectitudinea-din punct de vedere gramatical si literar. pentru autori apare doar initiala prenumelui. Cit.atunci când s-a citat anterior lucrarea De exemplu: 12. pag. pag. n)rezumatul(sinteza) lucrarii-se prezinta ca o informare asupra principalelor probleme din lucrare insistând asupra contributiilor originale. Silasi Gr. numarul editiei. op. 153 *Idem . Aceasta implica o cunoastere si folosire corespunzatoare a conceptelor. prin filtrul gândirii proprii. .. adaptat.154 Exista si alte modalitati de semnalare a surselor bibliografice. Babaita I. responsabil. numarul revistei sau volumului. numarul paginii. f)stilul redactarii-trebuie sa fie concomitent: personal. b)originalitatea-se realizeaza prin exprimarea unui punct de vedere propriu.atunci când corespund toate elementele cu ale unei lucrari citate imediat anterior fiind diferita numai pagina De exemplu: 14-Ibidem.

*concret . sa consemneze exact consemnarile din bibliografie. ideile si convingerile proprii . *responsabil . *adaptat-în sensul luarii în considerare a cerintelor beneficiarilor lucrarii sau cu respectarea specificului lucrarii. urmarindu-se în permanenta idea principala a lucrarii. sugestivitatea stilului. cadenta si armonie a frazei. rolul unei recapitulari în care sunt evidentiate principalele aspecte. lucrarile de cercetare stiintifica pot îmbraca urmatoarele forme: a)referatul stiintific . orala a lucrarilor stiintifice presupune elaborarea unui material suport care are ca parti principale (a) introducerea sau exordiul în care se enunta în linii mari problema care face obiectul comunicarii cu scopul de a trezi interesul ascultatorilor. Reusita unei expuneri verbale este asigurata daca *trezeste interesul auditoriului.lucrare de cercetare destinata sau nu publicarii având 25 -50 de pagini. faptelor. * daca este convingatoare pe baza de logica si practica fara repros si * daca reuseste sa impuna parerea autorului. c) concluzia sau peroratia care are. atitudine. limpede. rolul de a convinge auditoriul de justetea concluziilor. El trebuie sa învete sa foloseasca toata gama de mijloace de expresie : cuvânt. sa semnaleze sursele de informatii investigate. într-un limbaj care sa evite sabloanele.(directionat) . sintaxa. sa delimiteze clar rezultatele originale de cele preluate. experiente proprii. la limbajul si aparatul stiintific folosit.10 pagini si de obicei este prezentat oral. *coerent . sa reflecte situatia reala. (b) tratarea subiectului care consta în expunerea dezvoltata a ideilor. Un adevarat cercetator trebuie sa poata realiza o expunere orala care sa transmita clar. .o lucrare stiintifica predata beneficiarului la termenul prestabilit prin contract . f)studiul . metodelor precum si a argumentelor corespunzatoare. PRINCIPALELE TIPURI DE LUCRĂRI sTIINŢIFICE În functie de destinatia lor. *focalizat .prin efectuarea de referiri precise si formulari exacte.o lucrare mai ampla si mai complexa cuprinzând 10 . prin trimiteri la opiniile altor autori. debit verbal.adica sa reflecte convingeri.comunicare prescurtata a unei concluzii stiintifice inclusiv a unei solutii practice.20 de pagini. b)comunicarea stiintifica . asa cum s-a vazut) .trecerea de la un pasaj la altul.sa respecte adevarul stiintific. caldura a cuvântului. care se refera la problematica abordata. formularile banale si utilizând pe cât posibil formele impersonale ale verbelor(se observa. prin caldura si puterea de expresie a cuvântului.*personal . iar pe de alta parte. gesticulatie. la dimensiunea si modul de structurare a materialului. SUSŢINEREA PUBLICĂ A LUCRĂRILOR DE CERCETARE Sustinerea publica. pe de o parte. d)raportul de cercetare . de la un paragraf la altul sa fie logica si fluida. accent. expunerea orala fiind de 15 -25 minute. În forma scrisa are 5 .adica sa faciliteze sesizarea obiectivelor majore. inclusiv..

daca se dovedesc necesare. Se recomanda ca în expunerea orala sa se reproduca integral textul special pregatit. În unele cazuri se apeleaza la editarea unor preprinturi sau rezumate ale lucrarilor ce urmeaza a fi prezentate. înseamna în primul rând un text de prezentare bine elaborat si în al doilea rând. prin fraze bine formulate. Expunerea va fi însotita de vizualizarea corespunzatoare. prin aceasta asigurându-se rigurozitatea transmiterii rezultatelor precum si eliminarea eventualelor improvizatii daunatoare pentru calitatea si tinuta stiintifica a actului de comunicare. atunci când comunicarea este urmata de întrebari si discutii. întreruperi prelungite sau precipitari în expunere. planse cu tabele sau grafice. dupa caz. Planul prezentarii trebuie sa cuprinda ideile principale si argumentarea fiecareia dintre ele. al gesturilor. urmatoarele recomandari practice: . al mimicii. chiar în timpul expunerii. În contextul reusitei expunerii orale. se dovedeste foarte utila o informare cu privire la domeniul preocuparilor celor prezenti. stiut fiind ca vizualizarea usureaza expunerea. Pregatirea materialelor si a tehnicii ajutatoare : diapozitive. urmarindu-se prevenirea unor eventuale dificultati psihice. *pregatirea personala a vorbitorului. suficient de concentrate pentru a nu fi îngreunata întelegerea si prin evidentierea efortului propriu. discutii sau dezbateri. Nu trebuie omisa verificarea prealabila a existentei conditiilor de utilizare corespunzatoare a materialelor utilizate: priza. în functie de structura si de nivelul informarii auditoriului.Pregatirea expunerii conditioneaza eficacitatea comunicarii rezultatelor cercetarii stiintifice si cuprinde : *elaborarea planului prezentarii(expunerii orale) si redactarea textului care va face obiectul expunerii. presupune controlul atitudinii. cablu. In plus. anuntarea prealabila a temei prin afis sau program . în cunostinta de cauza. folii. etc. Pregatirea auditoriului presupune. In elaborarea planului expunerii se are în vedere cu prioritate valorificarea rezultatelor cercetarii proprii. special pregatit. *pregatirea materialului si tehnicii ajutatoare. ecran. pot fi mentionate. deoarece aceeasi tema va fi tratata diferentiat. Captarea interesului se asigura prin sublinierea noutatii si a actualitatii problemelor. ca o concluzie. evitând monotonia însiruirii de cifre sau clasificari. Partile expunerii vor fi concepute modular (fiecare idee pe o pagina separata) ceea ce va oferi posibilitatea unor eventuale modificari în succesiunea ideilor prezentate. asigurându-se astfel posibilitatea pregatirii participantilor pentru întrebari. *cunoasterea auditoriului. *pregatirea auditoriului. Cunoasterea auditoriului este o faza importanta în pregatirea expunerii. Pregatirea personala a vorbitorului . Expunerea în public consta în reproducerea textului scris.

1978 2.. *Expunerea rezultatelor cercetarii sa nu fie monotona. Particularitati ale cercetarii stiintifice în economie 2. Programarea activitatii de cercetare stiintifica 4.Migdal A. *Prezentarea materialului trebuie sa situeze în prim plan elementele esentiale. Bucuresti. 2002 4.Referat cu o tema la alegere Pentru anul IV FB 1.N. Documentarea în activitatea de cercetare stiintifica 4. Bucuresti.Duta Alexandrina. Alexandrina DUŢĂ Continutul tematic al disciplinei 1. Al. Iasi. se dovedesc utile repetitiile cu ceas si o anumita rezerva de timp. 1990 6. de noutate.. Sustinerea publica a lucrarilor stiintifice Lucrari cu caracter aplicativ Pentru anul III EG 1. Metode si tehnici de cercetare în economie Titular curs: prof. 1989 5. Modelarea matematica în economie 7.*Prezentarea sa fie diferentiata în functie de natura lucrarii. 1989 3. Redactarea lucrarilor stiintifice 8. Editura Universitatii. De îndoiala la certitudine. Bucuresti. Bucuresti.Neacsu I. Culegerea si prelucrarea datelor 2. Diagrame si grafice 6.Popa L.I. Elemente de metodologie a cercetarii stiintifice. univ. dr. Elemente de metodologia cercetarii. Indicatori si indici 4. Evidentierea interdependentelor economice cu ajutorul tabelelor 5. Editura Universitatii de Vest. ASE. De aceea.Constantinescu N. Bucuresti. 1997 . Arta cercetarii stiintifice.. Introducere în metodologia cercetarii stiintifice. Metode si tehnici de munca intelectuala. Editura stiintifica. Etapele cercetarii stiintifice 3. Semnificatii ale modalitatilor de cuantificare a datelor economice 3. de tipul si obiectivele comunicarii.(coord). *Expunerea trebuie sa se încadreze în timpul acordat.Beveridge W. Parcurgerea etapelor necesare elaborarii lucrarilor de Licenta Bibliografie orientativa 1. Editura didactica si pedagogica.Zait D. Prelucrarea informatiilor 5. UNIVERSITATEA DE VEST TIMIsOARA FACULTATEA DE sTIINŢE ECONOMICE Disciplina: Epistemologie.. Valorificarea rezultatelor cercetarii Obiectivele lucrarilor cu caracter aplicativ 1. Cuza. I.Studiu de optimizare a utilizarii timpului individual 2. Metode si tehnici de învatare eficienta.. Timisoara. 1979 7.