CHRISTIAN JACQ

AMSES R
*

Fiul luminii
R oman

E D IT U R A Ü H A L L F A

Christian Jacq

RAMSES
*

Fiul lu m in ii

volumul I

RAMSÈS * LE FILS DE LA LUMIÈRE Christian Jacq Copyright © Éditions Robert Laffont, S.A., Paris, 1995 RAM SES * FIUL LUMINII Christian Jacq Copyright © 2004, Editura A LLFA Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale JACQ , CHRISTIAN RAMSES * FIUL LUM INII / Christian Jacq; trad. Eugen Damian: Bucureşti, ALLFA, 2004 ISBN 973-8457-51-3 Vol. 1. - 384 p., 18 cm. - ISBN 973-8457-52-1 I. Damian, Eugen (trad.) 821.133.1-31=135.1

Toate drepturile rezervate Editurii A LLFA . Nici o parte din acest volum nu poate fi copiată fără permisiunea scrisă a Editurii A LLFA . Drepturile de distribuţie în străinătate aparţin în exclusivitate editurii. All rights reserved. The distribution of this book outside Romania, without the written permission o f A LLFA , is strictly prohibited. Copyright © 2004 by A LLFA . Editura A LLFA : Bd. T im işoara nr. 58, sector 6, cod 061317 - Bucureşti T e l: 402 26 00 Fax: 402 26 10 Tel.: 402 26 23; 402 26 25; 402 26 34;

Departamentul distribuţie: Comenzi la:

comenzi@all.ro www.all.ro

Redactor: Olimpia Novicov Procesare copertă: Andreea Dobreci
Foto copertă I: sus - N im atallah / A rtephot jo s - M . Kunnen © M appam undi-K nokke-B elgique Foto copertă a IV-a: A. M ekhitarian O M appam undi-K nokke-B elgique

Christian Jacq

RAMSES
*

Fiul luminii
volumul I

Traducere de Eugen Damian

EDITURABÏ1ALLFA

Cuvânt înainte

„Ramses, cel mai mare învingător, Regele Soare, deţină­ torul Adevărului": în aceşti termeni, Jean-Francois Champollion, care a deschis porţile Egiptului descifrându-i hieroglifele, îl descrie pe faraonul Ramses al ll-lea. Avea un adevărat cult pentru el. Numele lui Ramses a traversat secolele şi a învins timpul; el singurîntruchipează forţa şi grandoarea Egiptului faraonilor, patria spirituală a civilizaţiei occidentale. Vreme de şaizeci şi şapte de ani, de la 1279 la 1212 î.H., Ramses, „fiul lumi­ nii", va duce pe culmi gloria ţării sale şi va face să-i strălu­ cească înţelepciunea. Pe pământul Egiptului, Ramses poate fi întâlnit la fiecare pas; oare nu şi-a lăsat el amprenta asupra unui număr impre­ sionant de monumente, fie construite de maeştrii săi arhi­ tecţi, fie restaurate sub domnia sa? Şi gândul te poartă la cele două temple din Abu Simbel, unde domneşte pentru veşnicie cuplul format de divinul Ramses şi de Nefertari, marea soţie regală, sau la imensa sală cu coloane a templului din Karnak, ori la colosul surâzător al templului din Luxor. Ramses nu este numai eroul unei poveşti, ci chiar al mai multor romane, al unei adevărate epopei care ne poartă de la iniţierea în funcţia de faraon sub îndrumarea tatălui său, Seti, a cărui statură este la fel de impresionantă ca a fiului,

6

C

h r is t ia n

Jacq

până la ultimele zile ale unui monarh care a avut de înfruntat nenumărate încercări. Din acest motiv, i-am consacrat o suită romanescă alcătuită din cinci volume, în speranţa de a evoca dimensiunile fabuloase ale unui destin la care au participat personaje de neuitat, precum Seti, soţia sa Tuya, sublima Nefertari, frumoasa Iset, poetul Homer, îmblânzitorul de şerpi Setau, Moise Evreul şi atâţia alţii, care vor prinde viaţă în paginile cărţii. Mumia lui Ramses a fost conservată. Din trăsăturile ei se degajă impresia unei forţe formidabile. Nenumăraţi vizitatori ai sălii mumiilor de la Muzeul din Cairo au trăit senzaţia că faraonul e pe cale să se trezească din somn. Ceea ce moartea fizică îi refuză lui Ramses, magia romanului are puterea să-i acorde. Graţie ficţiunii şi egiptologiei, putem astăzi să-i îm­ părtăşim frământările şi speranţele, să trăim alături de el eşecuri şi succese, să ne întâlnim cu femeile pe care le-a iubit, să suferim trădări neaşteptate sau să ne bucurăm de prietenii durabile, să luptăm împotriva forţelor răului sau să căutăm lumina din care s-a ivit totul şi spre care toate se îndreaptă. Marele Ramses... Ce tovarăş de drum pentru un scriitor! De la prima confruntare cu un taur sălbatic şi până la umbra de sub arborele de acacia, este vorba de destinul unui uriaş faraon, destin legat de cel al Egiptului, ţara iubită de zei. Un tărâm al apei şi al soarelui, pe cuprinsul căruia cuvintele demnitate, dreptate şi frumuseţe aveau un sens şi prindeau formă în cotidian. Un pământ unde lumea de dincolo şi lumea terestră se aflau în contact permanent, unde viaţa putea renaşte din moarte, iar prezenţa invizibilului era palpabilă, unde dragostea de viaţă şi de nepieritor făcea să crească inimile oamenilor şi le umplea de bucurie. într-adevăr, Egiptul lui Ramses.

H arta E g ip t u l u i

H arta d e la v e c h iu l p â n ă la O r ie n t A p r o p ia t N o u l I m p e r iu .

. formând un fel de cască terminată cu două vârfuri ascuţite. masculul uriaş era stăpânul cirezii şi nu tolera nici o prezenţă străină. începea să simtă prezenţa tânărului. Coada taurului sălbatic plesnea aerul. picioarele groase ca nişte stâlpi. imobil. Ramses se retrase un pas. . Adolescentul nu mai văzuse un taur atât de mare. pe care chiar şi cei mai buni vânători ezitau s-o înfrunte. urechile lungi atârnând. Nu departe. blând cu semenii răniţi sau bolnavi. trimise o privire feroce intrusului care îndrăznise să se aventureze pe teritoriul său. Bestia era monstruoasă. paşnic în mijlocul clanului său. înconjurată de tovarăşele sale. o păşune apropiată de mlaştina cu stufăriş înalt. îl fixa pe tânărul Ramses. apropiate şi îngroşate la bază. înfuriat la cea mai mică provocare. Animalul aparţinea unei rase redutabile.1 Taurul sălbatic. mai înainte de a se curba spre spate şi de a se îndrepta în sus. în pustietatea marcată de cursul Nilului. Ramses era fascinat de coarnele taurului. masculul devenea un războinic terifiant dacă îi era tulburată liniştea. părul brun cu negru. o vacă făta. atent la educaţia tinerilor. o barbă ţeapănă pe maxilarul infe­ rior. capabile să sfâşie carnea oricărui adversar. el exploda cu o viteză uluitoare şi nu se calma până ce nu-şi dobora inamicul.

. încercând să pară sigur pe sine. monarhul îi redase Egiptului gloria de altădată. mărturisi el. Seti întruchipa autoritatea. Livid. Ca fiu de rege. care avea deja statura unui adult. ajunseră pe teritoriul taurului. ducându-l cu el în mijlocul câmpului.10 C h r is t ia n Jacq Tânărul sperase că vegetaţia îi va ascunde silueta. Ramses. Ramses ştiu că nu mai avea nici o portiţă de scăpare. — E enorm şi. cu un chip sever.. adolescentul se simţea prins între două forţe aproape complice. Nici un cuvânt de împotrivire nu fusese rostit. fusese crescut la palat de către un educator însărcinat să-l înveţe să devină un bărbat de ispravă. O dată trecut obstacolul. Oare nu afirmau legendele că taurul era un animal celest. iar Faraonul se înfrăţea cu zeii? în ciuda staturii înalte. Cele dintâi cuvinte pronunţate de tatăl său răsunară ca o condamnare. însufleţit de focul unei alte lumi. se întoarse încet spre tatăl său. departe de orice aşezare. însă ochii taurului. înfundaţi în orbite. regele şi fiul său abandonară carul tras de doi cai şi se afundară în iarba înaltă. însă Seti îl smulsese de la cursul de hieroglife. Venerat şi temut. — Şi tu. cine eşti tu? . La paisprezece ani. îşi întâlnea tatăl pentru prima oară. pomeţii proeminenţi. nu-l mai slăbeau. nasul coroiat. Seti. — Cu atât mai bine. Atunci când vegetaţia deveni prea deasă. a robusteţii şi a refuzului său de a se teme. faraonul Egiptului. M-a observat. fruntea înaltă. Se spunea că simpla lui prezenţă îi paraliza pe duşmani. Zvelt. supranumit „taurul victorios". îndeplinind totodată o funcţie înaltă. inteligenţa-i ascuţită precum ciocul şoimului cerceta totul şi nimic nu-i putea scăpa. se oprise câţiva paşi mai în spate. trăia zile fericite. Până atunci. De cine îi era cel mai frică: de bestia sălbatică sau de Faraon? Şi din unul şi din celălalt se degaja o forţă pe care tânărul Ramses se simţea incapabil s-o stăpânească.

Te-ai ascuns în pumnul meu ca o stea. Ramses. — Forţa lui e capul. dacă nu. dacă nu eşti capabil de asta. — îmi place lupta. părăsind câmpul de bătaie.R a m s e s . Furios. vietăţile. Tânărului îi reveni speranţa. învinge-l. — Mă trimiţi la moarte. simţeau iminenţa luptei. cu inima cutezătoare şi coarnele ascuţite. atunci nu vei domni.. . taurul scurma pământul cu copita. însă un rege trece dincolo de ele. Dar ce strategie să adopte împotriva unui monstru de asemenea dimensiuni? Seti îi întinse o frânghie lungă cu un nod mobil. egretele şi bâtlanii îşi luară zborul.F iu l l u m in ii 11 întrebarea îl surprinse pe Ramses. ai ieşit din pântecele mamei tale ca un taur adevărat şi trebuie să devii un soare strălucitor ce-şi va trimite razele pentru binele poporului său. dar. învinsese deja adversari mai grei decât el. — Un bărbat adevărat merge până la limitele puterilor sale. în lupta corp la corp. prinde-l de coarne şi-l vei învinge. datorită tehnicilor învăţate de la educatorul său.. pe care nici un duşman să nu-l poată învinge". Străluceşte sau dispari. Ramses se ţinu tare. — „Fii un taur puternic şi veşnic tânăr. la întrecerile nautice de pe lacul de agrement al palatului se antrenase de nenumărate ori în mânuirea frânghiilor. Nici o încercare nu trebuie să te clintească. zgomotele câmpului se stingeau. Ramses îndrăzni să ridice ochii şi să susţină privirea tată­ lui său. dialogul intruşilor îl irita. Pleacă. — Eşti un laş sau un fiu de rege? Privirea lui Seti îi străpunse sufletul. mi-a spus tatăl meu. dacă asta doreşti. De jur împrejur. desfac degetele. iar noi doi nu ne vom mai întâlni niciodată. astăzi. Taurul mugi. tu. de la rozătoare la păsări.

Ramses. iritat de mirosul de om. Nu şi-ar fi imaginat niciodată că însuşi Faraonul va răspunde dorinţelor sale într-un mod atât de brutal. Nu. o să-i trebuiască forţa unui colos ca să-l imobilizeze. Iritat. Ramses alunecă pe pământul umed şi căzu în momentul în care coarnele se pregăteau să-l străpungă. tânărul făcu doi paşi într-o parte şi azvârli lasoul care undui prin aer ca un şarpe şi ateriză pe spatele monstrului. taurul nu mai avea răbdare. tânărul. de nenumărate ori. care se ridicase între timp. Voia să-şi privească moartea în faţă. după ce-l va prinde în laţ. Ramses învârti lasoul. trecuse de un metru şaptezeci şi se putea lăuda cu musculatura unui atlet care practicase mai multe sporturi. Ramses repetă mişcările în gând şi prinse curaj. va fi nevoit să-şi depăşească limitele. chiar dacă inima lui va ceda. privi atent în sine însuşi. Surprins de viteza animalului.12 C h r is t ia n J a c q — In momentul în care taurul o să audă şuieratul lasoului se va năpusti asupra ta. iar băiatul rămase cu ochii deschişi. cât de tare îl irita bucla de copil strânsă cu o panglică deasupra urechii. pentru că n-o să mai ai o a doua şansă. podoabă rituală ce se ivea din minunatul său păr blond! Atunci când va fi titularul unei funcţii la curte. plin de entuziasm. taurul îşi urmă cursa până la marginea stufărişului şi se întoarse brusc. şi nu fără o doză de fanfaronadă. Ramses strânse frânghia. nu-l rata. îi atinseră uşor pieptul. Şi pentru că nu avea încă puterea asta. taurul se năpusti cu coarnele înainte. îşi va înfrunta duşmanul până la capăt şi îi va demonstra lui Seti că un fiu de rege ştie să moară cu demnitate. în ciuda tinereţii sale. n-o să-l dezamăgească pe Faraon. Oare destinul îi va acorda răgazul necesar? Desigur. . va căpăta permisiunea să-şi schimbe pieptănătura. căutase tot soiul de încercări demne de el.

animalul se calmă. — Ar trebui să înţeleg. îndreptându-se spre teritoriul său. — Ai învins frica.. doar cu un smoc în vârf.F iu l l u m in ii 13 Elanul monstrului fu curmat într-o clipă. — Specia asta e de neîmblânzit. — Eşti mai puternic decât el! — Noi doi nu mai suntem adversari. A nim alul întoarse capul şi îşi fixă pentru o clip ă adversarul. bestia încercă în zadar să se elibereze. Ramses veni în fugă şi prinse coada aproape lipsită de păr.. — Copilăria ta a murit.R a m s e s . mulţumindu-se să respire zgomotos şi să mugească. pentru că am ajuns la o înţelegere. însemnul maeştrilor deţinători ai puterii taurului. — Tată. întâiul duşman pe calea spre înţelepciune. făcându-i semn lui Ramses să stea în spatele lui. cu un gest rapid şi precis. înnebunit de furie. — Apucă-i coada! îi ordonă el fiului său. Seti îşi scoase pumnalul din teaca de piele şi. asemănătoare cu aceea pe care Faraonul o purta atârnată la centură. Viaţa începe mâine. Ramses.. că m-ai ales succesor? — Crezi că e suficient să fii curajos ca să guvernezi oamenii? . mai mulţi decât firele de nisip din deşert. îşi smucea capul. reteză bucla copilăriei. se îndepărtă încet.. — Mai sunt şi alţii? — Fără îndoială. un astfel de mascul poate trece prin foc şi prin apă şi ştie chiar să se ascundă după un pom ca să-şi surprindă mai bine duşmanul. învins. iar Seti folosea această forţă dezordonată împotriva taurului însuşi. aproape frângându-şi grumazul. întrebarea următoare arse buzele tânărului. Ştiindu-se neputincios în faţa Faraonului. Regele slăbi strânsoarea. — Dar n-am învins taurul. frânghia din mâinile Faraonului îi strângea cu putere coarnele.

aştepta momentul în care adultul putea fi sesizat în spatele adolescentului şi atunci îl întâlnea pentru a-l pune la încercare şi a-şi da seama dacă e demn să guverneze. decizia fusese luată de mult: Şenar. oade D supoi „Max sese dimir stare Educ. detestând orice exerciţiu fizic. Nu era prima dată când tânărul dezerta de la cursul de matematică pentru a se ocupa de cai sau pentru a organiza un concurs de înot cu banda lui de prieteni puşi pe distracţie şi nedisciplinaţi. un curtean mai de vază. vesel de la dintri îndef motiv monc . în cazul de faţă. fratele mai mare al lui Ramses. un general destoinic. îi facilitase ocuparea postului atât de invidiat de educator al prinţului. Invidiat. Burduhănos. Conform tradiţiei. Sary ar fi renunţat la însărcinarea asta. Sary.. dar se neliniştea la cea mai mică poznă a acestuia. ştiinţe focul însă I Ci ca în perp< pe c < mult nu pi unor. sora mai marea lui Ramses. jovial. Energia mezinului trebuia însă canalizată mai departe. pentru a deveni. iar în cel mai rău. urma să urce pe tron. educatorul lui Ramses.Aj bucui în co plictis Setea 2 limite catori scopi scrib. faraonul nu se ocupa de educarea copiilor lui. Căsătoria cu o femeie mult mai tânără decât el. în cel mai bun caz. îşi căuta elevul prin tot palatul.. De către cei care nu cunoşteau caracterul imposibil al fiului mai mic al lui Seti! Fără răbdarea sa înnăscută şi îndârjirea de a lumina spiritul unui ştrengar adesea insolent şi prea sigur de el. Sary tuna şi fulgera fără încetare împotriva discipolului său.

se va obişnui oare cu viaţa la ţară şi cu trecerea monotonă a anotimpurilor? . în compania unei soţii de douăzeci de ani. Sary îl surprin­ sese chiar urmărind visător dansul rândunelelor în lumina dimineţii. întârzia acum asupra „Maximelor" bătrânului înţelept Ptah-hotep. însă la fel de viguros. iar imaginaţia lui fără limite. îi făcea o adevărată plăcere să rafineze inteligenţa subtilă a lui Ramses.F iu l l u m in ii 15 Ajuns la înfloritoarea vârstă de treizeci de ani. dacă focul tinereţii se transforma într-un alt foc. a căror perpetuare era asigurată. De o vreme. ba chiar îi urau pe cei a căror personalitate le scotea în evidenţă şi mai mult propria lipsă de însemnătate. inşii mediocri. viitorul său era poate mai puţin vesel decât se aştepta. nu existau două zile la fel. El. până să-i accepte pe Sary. dar oare nu se plictisea? Mulţumită lui Ramses.R a m se s . acesta din urmă îşi atinsese scopul. care nu suporta nici un minut de inactivitate. tânărul începuse să se schimbe. ca în orice altă categorie socială. Cum să nu te nelinişteşti în faţa atâtor calităţi? La curte. Educatorul se întreba din ce plămadă era făcut Ramses. Ce se va alege de el. Unii se gândeau deja să-i îndepărteze de la funcţiile importante din Stat. mai puţin rebel. dăduse gata mai mulţi edu­ catori. iar fratele său era primul dintre aceştia. Maturizarea încerca să-şi desăvârşească opera. Sary ar fi fost bucuros să-şi petreacă timpul la vila lui. Fără ca măcar s-o recunoască faţă de sine însuşi. iar Ramses n-avea nici un motiv să se îngrijoreze în legătură cu intrigile şi uneltirile unora dintre oamenii puterii. Deşi succesiunea lui Seti nu putea da naştere unei surprize. în ciuda deselor neînţelegeri. Setea de viaţă a băiatului era nestinsă. stare pe care multe fiinţe nu aveau s-o cunoască niciodată. nu-i simpatizau. şi anume să deschidă spiritul tânărului către toate ştiinţele pe care trebuia să le cunoască şi să le practice un scrib. pe malul heleşteului. surghiunit într-o provincie îndepărtată.

tradiţia avea ceva bun în ea. con­ ducând cu autentică suveranitate casa regală. mai ales de loviturile de copită.16 C h r is t ia n J a c q Sary nu îndrăznise să-şi împărtăşească temerile surorii lui Ramses. Cultivată. ar fi fost desconsiderat. taţii nu erau cei mai în măsură să-şi educe copiii. Atitudinea Tuyei. Epuizat. Indiferent la ironiile care-i însoţiră trecerea. Ore întregi. Era chiar bine că tatăl şi fiul nu avuseseră nici un contact. era total diferită. veghea la respectarea strictă a etichetei şi se bucura de stima nobilimii. faraonul era mult prea ocupat de gestionarea ţării pentru a mai putea da atenţie stărilor sufleteşti ale unui educator. temându-se de gura ei slobodă. Cu siguranţă că trebuia să-i semnaleze dispariţia şi să demonstreze că era străin de această întâmplare. educatorul îşi căută în zadar discipolul. ca şi de cea a poporului. marea soţie regală şi mama lui Ramses. rafinată. Sary încercă să-i găsească pe Ramses. o acuzaţie nefondată îi părea la fel de gravă ca o minciună. pe cea a cavalerilor pasionaţi de vitejii inutile. Dar cum să-i ţină piept sorei prinţului? . Mai bine să tacă decât să treacă drept un profet de rău augur. Iar să se destăinuie lui Seti era imposibil. Cu sigu­ ranţă. se resemnă şi se întoarse la palat înainte de lăsarea serii. detesta compania rândaşilor şi. deşi lucrul acesta îi re­ pugna peste măsură. mai mult încă. Sary se duse totuşi la grajduri. se temea de cai. în faţa unui caracter atât de puternic precum cel al lui Seti. uitând chiar să mănânce de prânz. copleşit de muncă. Ramses n-ar fi avut altă alternativă decât revolta sau nimicirea. plin de praf. însă lui Sary îi era frică de Tuya. ea cunoştea calităţile şi defectele fiecărui curtean. dacă ar fi agasat-o cu temeri ridicole. Sary se număra printre puţinii care constataseră preferinţa ei pentru mezin. nimeni nu-i mai văzuse de două zile şi toată lumea se mira de absenţa asta. Reginei nu-i plăceau guralivii.

— Ce ai făcut cu bucla copilăriei? — Tata a tăiat-o el însuşi. Era chiar Ramses..F iu l l u m in ii 17 Morocănos. de a doua zi dimineaţă îi va in­ teroga. în faţa lui se afla Ramses. educatorul omise să-şi salute colegii care ieşeau din sala de clasă. reuşise să deseneze hieroglifele cu mână sigură şi să calculeze unghiul de înclinare al unei piramide. şi el plin de praf. chiar tu? — Dacă dormi. deschide ochii. Oare cu ce le greşise el zeilor. pe unde-ai rătăcit. soţia îl va renega şi va fi redus la condiţia unui simplu servitor! înspăimântat de ideea unei asemenea decăderi. dar întotdeauna capabil să-i ofere o replică neaştep­ tată. Sary se ridică şi se învârti în jurul lui Ramses. Educatorul închise ochii. însă cu ochii strălucitori..R a m se s .. — Imposibil! Ritualul impune. . pe cei mai buni prieteni ai lui Ramses. De obicei. dacă nu. Sary? Vocea asta. alteori visător. de era astfel chinuit de un duh întunecat? Să-şi vadă cariera distrusă ar fi însemnat cea mai revoltătoare nedreptate. — Te îndoieşti de cuvântul meu? — lartă-mă. pur şi simplu pentru că îi plăcuse exerciţiul. să-şi păstreze în memorie cele mai frumoase momente ale ascensiunii sale sociale.Vocea asta deja gravă şi autoritară! — Tu eşti. Dacă nu va avea nici un indiciu. uneori atent. cum ar fi de exemplu grajdurile.. — M-ai căutat? Stupefiat. îl vor alunga de la curte... — Eşti bolnav. — Şi unul şi altul trebuie să ne spălăm. Sary se trezi. La opt ani. profesore? — Prin locuri insalubre. Sary se aşeză în locul obişnuit. fără prea mari speranţe. va trebui să admită îngrozitoarea realitate. continuă.

p iar tân unii dc se întc misiun lovitur nu trâi talie n coadă nu dăc Dir şi cont prieter un nui 5 . sunt sigur de asta! — Nu te îmbăta cu apă rece. prinţe. — Adică mă inviţi să-mi păstrez doar rangul? — Raţiunea o cere. — Cum? — Tu cunoşti foarte bine moravurile de la curte. şi ascultă. e imposibil! — Nu l-am învins. arată-mi prietenii şi duşmanii şi sfătuieşte-mă. fratele tău mai mare a fost ales. o să te distrugă. profesore. — Mă obligi să-mi asum riscuri nesăbuite. Ai uitat că nu mai sunt copil? Ori devii preceptorul meu... impresionat de tonul prinţului care nu mai era un copil. însă am înfruntat monstrul şi cred. în Se Ramse ca şi e gardiei dezbat pe can Rar etaj. Dacă-I provoci. nu-i suficientă vitejia pentru a ieşi învingător. — Nu. — Jocurile puterii sunt mult mai crude decât îţi închipui. — Şi ce mi se reproşează? — Că eşti tu însuţi. — Tatăl meu m-a supus probei taurului sălbatic. renunţă la nebunia asta.. — îmi ceri prea mult. — Nebunie? — Destule personalităţi influente de la curte nu te apre­ ciază deloc. — Atunci. ori ne despărţim.. — A trecut el proba taurului? — Seti a vrut pur şi simplu să te confrunţi cu pericolul care îţi place aşa de mult. fratele tău mai mare se pre­ găteşte de multă vreme. Sary se supuse.. că tata m-a ales ca viitor regent! — Nu.18 C h r is t ia n J a c q — Aşază-te. iar tu nu eşti croit pentru puterea supremă. — Raţiunea nu are forţa unui taur.. o să mă ajuţi. Nu sunt decât educatorul tău. — Şi-a irosit timpul pentru atât de puţin? Am fost chemat.

Dacă avea ghinionul să se întâlnească cu vreunul care-şi îndeplinea conştiincios misiunea. îndesat şi musculos. uitase de un paznic de temut. care nu trândăvea deloc la ora aceea: câinele galben-auriu. Sub zgarda de piele roşie.3 în sfârşit. unii dormeau. seara cea mare. de talie medie. fie îl va doborî cu o lovitură. crescuţi ca şi el de educatori regali. nu lătra. cu urechile atârnând şi coadă spiralată. Ramses îi căută privirea. Nu se temea de gărzi. însă nu dădea voie să se treacă de el. pământul afânat din grădina înflorită amortiză şocul. Din instinct. fie va duce tratative cu el. câinele se aşeză şi continuă să-şi agite coada. Se arăta luna nouă. Postat în mijlocul drumului. — Şi dacă ai merge cu mine? . iar noaptea se anunţa întunecată. iar tânărul porni de-a lungul clădirii. în exaltarea lui. iar alţii jucau zaruri. prietenia lor se stabili într-o clipă. Ramses le dăduse o întâlnire decisivă celorlalţi tineri. Vor fi oare capabili să scape de gardieni şi să se întâlnească în centrul oraşului pentru a dezbate în mod esenţial întrebarea care le ardea inimile şi pe care nimeni nu îndrăznea s-o pună? Ramses ieşi din camera sa pe fereastră şi sări de la primul etaj. Tânărul se apropie şi îl mângâie. un nume: „Străjerul".

20

C h r is t ia n J a c q

Străjerul îşi mişcă aprobator botul scurt, cu trufa lui neagră. îşi ghidă noul stăpân spre ieşirea de pe domeniul unde erau educate viitoarele notabilităţi ale Egiptului. Deşi ora era târzie, destui gură-cască se plimbau încă pe străzile Memphisului, cea mai veche capitală a ţării; în ciuda bogăţiei din Theba meridională, Memphisul îşi păstrase prestigiul de altădată. Cele mai mari universităţi îşi aveau sediul aici, şi tot aici copiii familiei regale şi cei demni de a accede la cele mai înalte funcţii primeau o educaţie riguroasă şi intensă. A fi admis în Kap, „zona închisă şi protejată", dădea naştere la invidii, însă cei care, ca şi Ramses, locuiau aici din fragedă copilărie n-aveau altă dorinţă decât să evadeze! îmbrăcat cu o tunică cu mâneci scurte, de calitate mediocră, semăna cu un trecător obişnuit. Ajunse la celebra tavernă din cartierul şcolii de medicină, unde viitorii terapeuţi se distrau după zilele lungi de studiu. Cum Străjerul nu se despărţea de el, prinţul nu-i alungă şi intră cu el în localul interzis „copiilor din Kap". Dar Ramses nu mai era un copil şi reuşise să scape din închisoarea aurită. în sala mare a localului cu pereţii văruiţi, clienţii, mari amatori de bere tare, de vin sau de lichior de palmier, erau aşezaţi pe rogojini ori pe scăunele. Patronul le arăta bucuros amforele provenind din Deltă sau din oazele Greciei şi lăuda calitatea produselor pe care le vindea. Ramses alese un colţ liniştit, de unde putea supraveghea intrarea. — Ce doreşti? îl întrebă un servitor. — Pentru moment, nimic. — Necunoscuţii plătesc înainte. Prinţul îi întinse o brăţară din cornalină. — Ajunge?

Serv — A / — C

— C — N — A Ram lucrurilc să iasă

lumea e Cu S Care dii aventur; cei mai Aceştia Zâml

înde; negru, ! Dârzeni şi studii profesor

unei pre Setai Cei c

făcu apa

părul de

facă spo

tuturor c

Muncinc

noapte şi

de litera — l-a

anunţă n

R a m s e s - F iu l

l u m in ii

21

Servitorul examină obiectul. — Merge. Vin sau bere? — Cea mai bună bere. — Câte cupe? — Nu ştiu încă. — Aduc ulciorul... Când te hotărăşti, îţi aduc şi cupele. Ramses îşi dădu seama că ignorase până atunci valoarea ucrurilor; omul îl furase, fără doar şi poate. Venise vremea să iasă din şcoala lui cea mare, atât de bine protejată de urnea exterioară. Cu Străjerul la picioare, prinţul fixa intrarea tavernei. Care dintre tovarăşii săi de studiu va îndrăzni să accepte aventura? Făcu în gând prinsoare cu el însuşi, îi elimină pe cei mai slabi, ca şi pe carierişti, şi se opri la trei nume. Aceştia nu vor da înapoi în faţa pericolului. Zâmbi atunci când Setau trecu pragul localului. îndesat, viril, cu muşchi proeminenţi, pielea mată şi părul negru, Setau era fiul unui marinar şi al unei nubiene. Dârzenia lui extraordinară, ca şi înzestrarea pentru chimie şi studiul plantelor, atrăseseră atenţia institutorului său; profesorii „Kap"-ului nu regretau că îi deschiseseră porţile unei pregătiri superioare. Setau se aşeză în tăcere lângă Ramses. Cei doi băieţi nu apucară să scoată vreo vorbă, că îşi făcu apariţia Ameni, un adolescent scund, firav, palid, cu părul deja rărit, în ciuda vârstei fragede. Era incapabil să facă sport sau să ridice greutăţi, în schimb era net superior tuturor celor din promoţia lui în arta scrierii hieroglifelor. Muncind neobosit, nu dormea decât trei sau patru ore pe noapte şi-i cunoştea pe marii autori mai bine decât profesorul de literatură. Fiu al unui zidar, devenise eroul familiei. — l-am dat cina mea unui paznic, aşa am reuşit să ies, îi anunţă mândru de el.

22

C h r is t ia n J a c q

___________

Ramses se aşteptase la asta; ştia că Setau ar recurge la forţă la nevoie, pe când Ameni se va folosi cu siguranţă de vreun vicleşug. Cel de-al treilea sosit îl surprinse pe prinţ; nu şi-ar fi închipuit niciodată că bogatul Acha va accepta asemenea riscuri. Era singurul fiu al unor nobili avuţi, iar pentru el „Kap" reprezenta o etapă firească şi obligatorie înainte de a îmbrăţişa o carieră de înalt funcţionar. Elegant, cu membre delicate şi faţa prelungă, purta o mustăcioară foarte îngrijită şi deseori arunca semenilor săi priviri dispreţuitoare. Cu vocea lui mieroasă şi ochii strălucitori de inteligenţă îşi fermeca interlocutorii. Se aşeză în faţa celor trei. — Eşti mirat, Ramses? — Mărturisesc că da. — Nu-mi displace să mă-nhăitez cu voi în seara asta; existenţa îmi părea destul de plictisitoare. — Riscăm să fim sancţionaţi. — Asta o să adauge ceva sare şi piper vieţii; suntem în formaţie completă? — Nu încă. — Prietenul tău cel mai bun te-a trădat? — O să vină. Acha îi servi cu bere. O expresie ironică i se întipărise pe faţă... Ramses nu se atinse de pocal; neliniştea şi dezamăgirea îi puseseră un nod în gât. Oare se înşelase atât de tare? — lată-l! exclamă Ameni. Masiv, cu umeri laţi, părul des şi un început de barbă, Moise părea mult mai vârstnic decât cei cincisprezece ani ai săi. Fiul unor lucrători evrei stabiliţi în Egipt de mai multe generaţii, fusese admis în „Kap" încă din fragedă copilărie datorită

facultăţile era egală sa se pact de m n' am vru expediţie ^ inimitabi Să Ramses: f> r' limba no, a'Ş‘ trans e' au CUI noaştere, ~~ Amer Tăj politeţea, cuvântul s'ne' arta 'ata 'nsu! supremă, limbile £ funcţione ale altor i Ia1 once co' ameninţi Di cucerire;

R a m se s - F iu l

l u m in ii

23

facultăţilor lui intelectuale remarcabile. Cum forţa lui fizică era egală cu aceea a lui Ramses, cei doi băieţi nu întârziaseră să se înfrunte în toate chipurile, încheind în cele din urmă un pact de neagresiune şi făcând front comun în faţa educatorilor. — Un paznic bătrân a vrut să mă împiedice să ies; cum n-am vrut să-i lovesc, a trebuit să-i conving de necesitatea expediţiei mele. Se felicitară reciproc şi goliră o cupă, care avea gustul inimitabil al lucrului interzis. — Să răspundem la singura întrebare importantă, ceru Ramses: cum să obţinem adevărata putere? — Prin practica hieroglifelor, răspunse imediat Ameni; limba noastră este limba zeilor, înţelepţii au utilizat-o pentru a-şi transmite preceptele. „Imită-ţi strămoşii, este scris, căci ei au cunoscut viaţa înaintea ta. Puterea este dată de cu­ noaştere, doar ceea ce este scris imortalizează". — Nerozii de literaţi, obiectă Setau. Ameni se înroşi. — Tăgăduieşti că scribul deţine adevărata putere? Ţinuta, politeţea, ştiinţa de a trăi, corectitudinea, respectul pentru cuvântul dat, refuzul necinstei şi al invidiei, stăpânirea de sine, arta de a tăcea pentru a lăsa pe primul plan scrierea, iată însuşirile pe care vreau să le dezvolt. — Insuficient, hotărî Acha; diplomaţia are puterea supremă. De aceea, voi pleca cât mai curând, ca să învăţ limbile aliaţilor şi ale adversarilor noştri, să înţeleg cum funcţionează comerţul internaţional, care sunt intenţiile reale ale altor conducători şi să pot utiliza toate aceste cunoştinţe. — lată ambiţiile unuia crescut la oraş, care a pierdut orice contact cu natura, îl plânse Setau. Oraşul, adevărata ameninţare, ne pândeşte mereu! — Dar tu nu ne vorbeşti deloc despre lupta ta pentru cucerirea puterii, remarcă Acha, cu o voce stridentă.

24

C h r is t ia n J a c q

— Nu există decât o singură cale, pe care se amestecă fără încetare viaţa şi moartea, frumuseţea şi oroarea, leacul şi otrava: calea şerpilor. — Iţi arde de glume? — Unde găseşti şerpi? în deşert, pe câmpuri, în mlaştini, pe malul Nilului şi de-a lungul canalelor, pe suprafeţele treierate, în adăposturile păstorilor, în ţarcurile de vite şi chiar în cotloanele întunecate şi răcoroase ale caselor! Şerpii sunt peste tot, iar ei deţin secretul creaţiei. îmi voi consacra existenţa smulgerii acestui secret. Nimeni nu îndrăzni să-i critice pe Setau, care părea să fi luat o hotărâre de nezdruncinat. — Şi tu, Moise? întrebă Ramses. Uriaşul ezită. — Vă invidiez, prieteni, pentru că eu sunt incapabil să răspund. Sunt tulburat de gânduri ciudate, spiritul meu rătăceşte, însă destinul îmi rămâne învăluit în obscuritate. Să mi se dea un post important într-un mare harem*, şi eu sunt gata să accept. Aştept o aventură cât mai palpitantă. Privirile celor patru tineri se întoarseră spre Ramses. — Nu există decât o singură şi adevărată putere, declară el: puterea Faraonului. — N Ramses;

— Te

devin Fa Cuvii prinţului — D succesoi -Şi Ame — M miracol! — N ales înc — Si — A Mois — C o să-mi puţin, o contrar,

’ în Egiptul antic, haremul nu era o închisoare aurită pentru femei frumoase, ci o mare instituţie economică ce va fi descrisă mai târziu.

Ame — A

4

— Nu ne surprinzi deloc, fu dezamăgit Acha. — Tatăl meu m-a supus probei taurului sălbatic, dezvălui Ramses; şi de ce ar fi făcut-o dacă nu pentru a mă pregăti să devin Faraon? Cuvintele astea îi lăsară fără grai pe cei patru prieteni ai prinţului; Acha îşi recăpătă primul prezenţa de spirit. — Dar nu pe fratele tău mai mare l-a desemnat Seti ca succesor? — Şi atunci de ce nu i-a impus întâlnirea cu monstrul? Ameni radia: — Minunat, Ramses! Să fii prietenul viitorului faraon, ce miracol! — Nu te ambala, îi recomandă Moise; poate că Seti n-a ales încă. — Sunteţi cu mine sau împotriva mea? întrebă Ramses. — Alături de tine, până la moarte! răspunse Ameni. Moise dădu din cap, aprobator. — Chestiunea trebuie bine cântărită, opină Acha; dacă o să-mi dau seama că şansele tale cresc, atunci, puţin câte puţin, o să încetez să cred în fratele tău mai mare. în caz contrar, n-am de gând să susţin un învins. Ameni îşi strânse pumnii. — Ai merita...

26

C

h r is t ia n

Jacq

— Poate că sunt cel mai sincer dintre noi toţi, se lansă viitorul diplomat. — M-ar mira, replică Setau; singura poziţie realistă e a mea. — Şi ne-ai putea-o destăinui? — Cuvintele frumoase nu mă interesează; ceea ce contează sunt faptele. Un viitor rege trebuie să fie capabil să înfrunte şerpii; la viitoarea lună plină, când vor ieşi toţi din cuiburi, o să-i duc pe Ramses să-i întâlnească. O să vedem atunci dacă e la înălţimea ambiţiilor lui. — Refuză! îl imploră Ameni. — Accept, spuse Ramses. Scandalul cutremură venerabila instituţie a „Kap"-ului. Niciodată de la înfiinţarea sa, elevii cei mai străluciţi ai unei promoţii nu îndrăzniseră să violeze într-o asemenea măsură regulamentul interior. Sary fu însărcinat de colegi să-i convoace pe cei cinci vinovaţi şi să le aplice sancţiuni grele. Cu câteva zile înainte de vacanţa de vară, această sarcină îi părea cu atât mai greu de dus la îndeplinire cu cât celor cinci tineri ar fi trebuit să li se ofere anumite funcţii, ca răsplată pentru eforturile şi capacităţile lor. Pentru ei, porţile „Kap"-ului se deschideau larg spre viaţa activă. Ramses şi câinele se jucau. Animalul se obişnuise repede cu hrana pe care stăpânul o împărţea cu el. Educatorului îi păru interminabilă cursa după mingea de cârpă aruncată de prinţ. Regescul său elev nu admitea însă nici o întrerupere a distracţiilor câinelui, după opinia lui foarte prost îngrijit de fostul stăpân. Epuizat, cu limba atârnând, Străjerul lipăia apa dintr-un vas de lut ars. — Purtarea ta, Ramses, merită să fie blamată. — Pentru ce motiv?

— Es
— —

Ni

O

tăi erau Rami — lai — Sa

O

— Ni
în Fayun

O

încorset; — In — Pe

O

îmblânzi pentru p

-Ş i
— D siriană ş interpret — D — Di însumi. Rami Dacă vizirului

— Ci

O
Al

' La o sută

. — Atunci. bună treabă.. — Perfect! Setau? — O să primească îm puternicirea de vindecător şi îmblânzitor de şerpi şi va fi însărcinat cu recoltarea veninului pentru prepararea remediilor.. Ramses căzu pe gânduri. pleacă la Byblos şi ocupă primul lui post de interpret. Dacă afacerea căpăta proporţii. să stârneşti furia regală. — O escapadă cu atât mai prostească cu cât camarazii tăi erau deja absolvenţi. Sary. o sarcină destul de grea pentru umerii lui tineri. — Cu toate astea. — lată şi o veste bună din partea ta! Repede. vorbeşte! — Sancţiunile.. să fie pedepsit unicul vinovat: eu însumi. ’ La o sută de kilometri sud-est de Cairo. Ameni? — Intră în biroul scribilor de la palat. — Şi Acha? — După ce-şi perfecţionează cunoştinţele de libiană.. n-ar trebui să se facă dreptate? — Cu siguranţă. nici măcar nu eram beţi. — Nu exagera. — O să-i dea peste cap pe funcţionarii învechiţi şi încorsetaţi în propriile lor privilegii. urma să ajungă la urechile vizirului şi apoi la Seti. Dar toate numirile astea sunt blocate! — De către cine? — De administratorul „Kap"-ului..R a m se s . de profesori şi de mine însumi. .F iu l l u m in ii 27 — Escapada asta sordidă. în Fayum*. siriană şi hitită. Purtarea voastră e inacceptabilă. Ramses îşi prinse educatorul de umeri. Cel puţin dacă sancţiunile. Sary. — O să vedem mai târziu! Moise? — Numit intendent adjunct în marele harem din Mer-Ur.

Era obsedat de visele sale. să-şi aprofundeze cunoştinţele de matematică şi de literatură şi să nu meargă deloc la grajduri.. lui Ramses i se permise să-şi ia rămas bun de la tovarăşii săi. Moise se mulţumi să-i strângă pe Ramses în braţe. De Anul Nou. se va gândi în fiecare zi la el şi va găsi un mijloc să-i trimită câte ceva care să-i mai îndulcească viaţa. va folosi i locul cel bucuria di Spre si să crâcnea şi de a fi . Acha se purtă rece. Dacă aş fi purtat un alt nume.. — Eu am organizat întâlnirea. însă. cu aceeaş adversaru taurul săli lescentul dezordon. permite-mi acum să-i ofer puţină bucurie bietului câine.. destinele lor aveau puţine şanse să se mai intersecteze vreodată. Viitorul se anunţa surâzător. îi mulţumi prinţului pentru purtarea lui şi îi promise că va face şi el acelaşi lucru dacă se va ivi ocazia. absenţa lui Ramses va fi o dovadă suficientă a lipsei lui de importanţă. — Probabil. Ameni fu plin de căldură şi optimist. Sary mulţumi în gând zeilor. în iulie.28 C h ris tia n jACQ — Dar.. Ramse Poate trebuia să amintire. fratele lui mai mare se va afişa alături de Seti. în postul din Memphis. am stabilit locul şi i-am constrâns pe camarazii mei să-mi dea ascultare. de vârsta consacră i câteva plii cu Sary ad dădea do dublată d băiatul se fostul lui I în ace. foarte aproape de prietenul lui. dar nu va vorbi despre ele decât după ce prietenul va ieşi din temniţă. Prinţul. distant. fu condamnat să rămână în clădirea „Kap"-ului în timpul sărbătorilor ploii. plecarea la Mer-Ur i se părea o încercare căreia îi va face faţă cum va putea mai bine. care nu conta pe prea multă simpatie din partea profesorilor. înainte de această perioadă de izolare. drumul ta câteva mc Ramses ni să-i stea î Să des Se entuzi rătăceasc . Setau 1 cu şerpii. deşi se îndoia de asta. datorită ideii lui Ramses. în care numai câinele galben auriu mai putea să-i înveselească. ei ar fi refuzat. când Faraonul va celebra creşterea apelor. — Dă-le vestea cea bună şi lasă să se abată asupra mea întreaga urgie. Din moment ce am încheiat conturile. ieşea cu bine dintr-o situaţie delicată.

prinţul se consacră matematicii şi autorilor clasici. în care adversarul nu era altul decât el însuşi. Să devină faraon? întrebarea asta nu avea nici un sens. Poate că n-o să-i mai întâlnească niciodată.F iu l l u m in ii 29 Setau îi aminti lui Ramses că promisese să se confrunte cu şerpii. Ramses acceptă fără să crâcnească proba singurătăţii. Fusese un privilegiu să-i stea în preajmă. pusese mâna pe ele. Nu-şi ascunse bucuria de a-şi putea exersa talentele departe de orice oraş şi de a fi zilnic în contact cu adevărata putere.R a m s e s . Spre surprinderea educatorului său. Apoi. Se entuziasmase ca de obicei. într-o perioadă în care tinerii de vârsta lui gustau plăcerile sezonului ploios. se va folosi de această întârziere supărătoare pentru a alege locul cel mai potrivit pentru confruntare. In câteva săptămâni. prea sigur pe el. dublată de o memorie extraordinară. îi permisese să ţină frâiele carului pentru câteva momente. poate că trebuia să se mulţumească cu imaginea pe care i-o păstra în amintire. De altfel. Ramses nu îndrăznise să-i întrebe nimic. chiar şi numai pentru câteva ore. aceea a unui faraon de neegalat. nici fostul lui educator nu mai avea mare lucru să-i înveţe. Ramses se gândea fără încetare la tatăl lui. Ramses se angajase cu aceeaşi ardoare ca într-o luptă cu mâinile goale. fără un cuvânt. . După ce dăduse drumul taurului. Şi lupta asta nu era deloc mai puţin primejdioasă. nerăbdător şi dezordonat. de la confruntarea cu taurul sălbatic. întâlnirile cu Sary aduseră în discuţie cele mai austere subiecte. nu-şi acordă decât câteva plimbări prin grădină. Ramses dădea dovadă de o uimitoare capacitate de concentrare. năzuise să se bată cu un alt monstru: ado­ lescentul pretenţios care era. băiatul se transformă într-un adevărat bărbat. în compania câinelui. iar o promisiune rămânea totuşi o promisiune. în această perioadă de izolare forţată. lăsându-şi imaginaţia să rătăcească aiurea.

artrebui mai întâi să te odihneşti după asemenea eforturi excesive.30 C h r is t ia n J a c q Cu toate astea. mai nou. nu mai conta deloc ca adversar. orientând discuţia asupra triunghiului sacru prin care se putea construi zidul unui templu sau asupra regulii proporţiilor necesare pentru a ridica un edificiu după legea lui Maat. curajul şi înflăcărarea nu vor fi suficiente pentru a şi-o putea îndeplini. Decât să-şi pună întrebări în van. şi fostul zvăpăiat se va arăta demn de marii maeştri ai trecu­ tului! Greşeala lui Ramses şi pedeapsa care urmase îl aduseseră pe tânăr pe calea cea bună. Seti. căruia îi plăcea atât de mult să călărească. sub oblăduirea unui Sary încântat să contribuie la formarea unui savant. Totuşi. dar Seti nu era omul care să acţioneze cu uşurinţă. fragila şi minunata zeiţă a armoniei şi a adevărului. urmase mai întâi drumul unui scrib. — Te felicit. băură bere proaspătă şi gustară peşte uscat. Oricare ar fi funcţia lui viitoare. Pree« — Pe — Ci — Ti . Ramses decisese să-şi acopere lacunele şi să se ridice la înălţimea prietenului său Ameni. un obicei vechi. Aşezaţi pe rogojini. — Mai rămâne un amănunt: ce post mi-au dat? Preceptorul păru jenat. o idee trăznită nu-i dădea pace! Revenea ca un val. — Ci — E poziţia I — C. Şi. Ramses nu replică nimic. prinţul cină cu Sary pe acoperişul sălii de clasă. să mai treacă nişte ani. în ciuda eforturilor pe care le făcea pentru a o îndepărta. ai făcut progrese remarcabile. — Păi. trecuse de încercarea cu taurul. începuse să uite natura şi lumea exterioară.. căzut în desuetudine. de vreme ce se ştia că era condamnat la un exil poleit cu aur într-o capitală de provincie. Sary îl convinsese că numele lui fusese aproape uitat la curte. ca şi ceilalţi faraoni. El. In ajunul eliberării.. să înoate sau să se lupte cu mâinile goale.

R a m s e s . regele Seti. . — Pentru moment. dar. nici unul. Sary? Preceptorul îi evită privirea. — Care e viitorul meu post.F iu l l u m in ii 31 — Ce înseamnă diversiunea asta? — E un pic delicat. — Cine a luat decizia asta? — Tatăl tău.. Un prinţ se poate bucura de poziţia lui..

îmbrăcat cu o tunică din piele de antilopă cu multe buzunare. — Ce s-a întâmplat cu tine? — îmi fac meseria şi mă ţin de cuvânt. negru.. ai Setai Ram: ciopliţi îi ocupat. Toţi şerpii vor veni la întâlnire. — Unde ai de gând să mă duci? — O să vezi. declară Setau. Cocoţaţi pe catâri. ieşind din el pe la sud. fără perucă. ar fi fost dat afară fără menajamente. Privirea lui Ramses se înflăcără. spre o necropolă străveche. cu pasul sigur. — Să mergem.în d 5 lanurilo vântul. Catârii urmară un drum pe care prinţul nu fu în stare să-i identifice. fi el trebui stăpânei — D — D Un ş lângă R. traversară oraşul. pentru pi . — în noaptea asta e lună plină! preciză Setau cu ochi lacomi. Doar dacă frica nu te face un mincinos. merseră de-a lungul unui canal şi apoi o luară în direcţia deşertului. nu mai semăna deloc cu elevul admis în cea mai bună universitate din ţară. oamenii Seth". Era pentru prima oară când Ramses părăsea valea pentru a pătrunde într-o lume neliniştitoare. Dacă vreuna din gărzile palatului nu I-ar fi recunoscut. Prost ras. în stânci de bron.. intrară în cimitirul abandonat. o tablă i pomezi. chiar tu? Setau se schimbase. unde legea oamenilor nu mai avea ce căuta. — Ir în aprop zilei se Cei c mormân — N uscat. z < tul în ai gându-i strui lăc Ram Farat — O promisiune rămâne o promisiune. — Tu eşti.

în timpul zilei se refugiază în interior. pe care erau aşezate o piatră de ascuţit. N-o să te atace nici un demon. tăcerea şi vântul. Un şarpe cu spatele roşiatic şi pântecele galben trecu pe lângă Ramses şi se ascunse între două pietre. policioare de lemn. Ramses descoperi un fel de grotă cu plafonul şi pereţii ciopliţi în mod grosolan. Ramses ezită înainte de a intra. . un pieptene de lemn. oxid de plumb. Faraonul era stăpânul acestui pământ roşu. în care mumiile nu putrezeau. probabil că locul nu fusese niciodată ocupat. zeul furtunii şi al focului cosmic. cei din specia asta mişună în apropierea monumentelor abandonate. Datorită lui. o tablă de scris şi mai multe vase umplute cu unguente şi pomezi. — Inofensiv. se putuseră con­ strui lăcaşuri ale eternităţii. el trebuia să-i cunoască secretele. locul e rece şi uscat. Urmează-mă. fertil şi mâlos ce dădea Egiptului hrană din abundenţă. — De-ar veni mai repede noaptea. ai să vezi. Setau aprinse o lampă cu ulei. în ulcioare erau conservate ingredientele necesare pentru prepararea remediilor: pilitură de cupru. Ramses respira aerul înviorător. să-i utilizeze forţa şi să-i stăpânească puterile. De obicei. o tigvă. nisipul sterp cât vezi cu ochii. aici. — Nu mai există nici urmă de mumie. — Dacă doreşti. un brici de bronz.R a m s e s . preciză Setau. sustrăgându-i timpului şi distrugerii. Cei doi tineri coborâră o pantă abruptă care ducea la un mormânt în ruină. Seth pârjolise pămân­ tul în aceste singurătăţi. ca şi al celui negru.F iu l l u m in ii 33 în depărtare se vedeau albastrul N ilului şi verdele lanurilor. dar şi purificase muritorii. Ramses înţelese în profunzimea fiinţei sale de ce oamenii din templu numeau deşertul „tărâmul roşu al lui Seth". îmblânzitorul de şerpi instalase mai multe suporturi în stâncă. mai ai timp încă să renunţi.

Ave Răc — bătândi I Să v şi să dc Seta — F Prin Stomac — E — [ — F otrăves — 1 — ( _ c _ — E pria na nu stau _ c _ fitând c y — E — C — î decât p Ran sinistre mote ci înviaţi. dar. iar deşertul era o întindere aurită. eşti mort. însă ea ieşea la iveală în ciuda eforturilor sale de a nu-i da importanţă. vei rezista la muşcătura unui anumit număr de şerpi. încetineşte circulaţia sanguină. Dacă vomiţi. îşi bătuse joc de el. fără să-i lase cea mai mică şansă să-şi dovedească valoarea. — Pentru cei mai mari e nevoie să se injecteze în fiecare zi o doză mică de sânge de cobră diluat.34 C h r is t ia n Jacq argilă roşie. Bea. Ramses se tulbură. cel puţin.. prietenul său îl unse cu o mixtură pe bază de frunze de ceapă zdrobite şi diluate în apă. trebuie să înghiţi un leac dezagreabil şi periculos.. pentru a deveni imun.. — Şerpii au oroare de mirosul ăsta.. parcursă de văluri de nisip transportate de vânt de la o dună la alta. soarele devenise oranj. Nu e o experienţă pe care i-aş fi propus-o lui Ameni. piatră acră. Constituţia ta robustă ar trebui s-o suporte. Şerpii sunt inamici redutabili. — Dar nu e valabil pentru toţi. Se lăsa seara. — Se spune că ai ratat proba cu taurul. — Uită curtea cu intrigile şi josniciile ei. ei nu mint. ricin şi valeriană. Ade cântare tatea rr . porunci Setau. de ce tatăl lui nu-i spusese adevărul? în loc de asta. printre care împărăteasă. — Un prinţ fără ocupaţie? încă o lovitură din partea educatorului tău! — Nu. Ramses refuza evidenţa. — Iar acum. vino să lucrezi cu mine. o încercare adevărată. pământ şi numeroase plante. Când prinţul fu gol. explică el. Ce funcţie ţi-au încredinţat? — Nici una. — Dezbracă-te. Dacă ai să devii specialist. o să beneficiezi de favoarea asta. uneori fiind pe punctul de a o opri. pe bază de tuberculi de plante urticacee. sulfină. un ordin al tatălui meu. După aceea.

— De ce? — Pentru că ai avut încredere în mine. — Rezistă. — Eşti într-adevăr robust. Cu oamenii. să se întindă şi să doarmă. Adevărata forţă.. Setau îl prinse de încheietură. să vomite. — Eu nu am încredere decât în şerpi. nici miile de zgo­ mote ciudate. Stomacul i se destinse. — Tu eşti prietenul meu. Tărâmul roşu al lui Seth era purtătorul vocilor celor înviaţi.R a m se s . lucrurile nu stau la fel. — Ce ştii tu? — Ştiu. îşi petrec existenţa trăgând pe sfoară şi pro­ fitând de escrocheriile lor. Oare n-o descoperise Setau în singură­ tatea macabră a deşertului? . Setau nu-i învinsese niciodată în luptă. Răceala se insinuă prin vene şi Ramses îşi simţi inima bătându-i în gât. înlocuind farmecul văii cu măreţia de dincolo.F iu l l u m in ii 35 Avea un gust oribil. eşti mai puţin prost decât pari. dar n-ai nici o şansă la domnie. Să vomite durerea care îl mistuia. Ramses trăi o noapte grandioasă în deşert. deschide ochii! Prinţul îşi reveni. Ei îşi ascultă pro­ pria natură şi n-o trădează niciodată. Nici râsetele sinistre ale hienelor. aş fi putut să te otrăvesc. provenind dintr-o altă lume.. nici lătratul şacalilor. — Dacă viaţa mea ar fi fost în pericol. — Şi tu faci la fel? — Eu am părăsit oraşul şi trăiesc aici. m-ai fi ajutat? — îmbracă tunica asta şi să ieşim. nu-i tulburară în­ cântarea. iar senzaţia de frig se atenuă.. — Rezistă..

lovind pământul cu un băţ lung. Repetă incantaţia de douăsprezece ori. foarte lent. în timp ce şarpele îşi legăna capul. făcându-l roditor. sinuoasă se detaşă din mijlocul măgurei. — Maestrul meu locuieşte acolo. — P Ram pentru c Cu degi câteva c Setai în gol. Setau şi Ramses se aşezară. maiestuoasă. Când îşi puse mâna pe capul cobrei. spuse Setau cu voce gravă. . Intrigată. S-ar putea să nu se arate la faţă pentru că nu-i plac străinii. Prinţul se simţea în largul lui. specialistul îi agăţase la centură mai multe săculeţe conţinând remedii de primă urgenţă în caz de muşcătură. dar se opri aproape de faţa lui Setau. aproape plutind. gata de atac. şi gusta aerul deşertului ca pe o trufanda. — / tenebrei ridică îr ranţă ai Ram: — Eş lui acel. — Tu eşti stăpânul nopţii şi fecundezi pământul. O formă elegantă. De două ori se încordă să muşte. Setau înaintă. lungă de un metru şi jumătate. Cu un gest. Se îndreptă spre o măgură pietroasă pe care strălucirea lunii o transformase într-o fortăreaţă bântuită de spirite. Să avem răbdare şi să rugăm lumea invizibilă să ne dăruiască prezenţa lui. pe care dintre cei doi intruşi să-i atace mai întâi? înaintând încă doi paşi. o licărir — A TânS închisă. Luna îi dădea o aură argintie. Ramses îl imită. iar limba cobrei scoase un şuierat. Se opri la poalele măgurei. O cobră neagră. îmblânzitorul de şerpi îi făcu semn lui Ramses să vină lângă el. reptila se legăna încă. cu solzi lucioşi. ieşi din ascunzătoare şi se înălţă.36 C h r is t ia n J a c q în jurul lor se auzeau şuierături. Setau se apropie la un metru de cobră. Cerul împânzit de stele înlocuise zidurile sălii de clasă. cerându-i lui Ramses să-i urmeze şi el. rostind clar fiecare silabă. Setau mergea înainte. Urmându-şi călăuza. Ramses nu se mai gândea deloc la pericole. îi destăinui Setau. Muzicalitatea cuvintelor păru să liniştească şarpele.

Timp de câteva clipe. Cu degetele îndoite atinse creştetul şarpelui negru. — Acum e rândul tău.F iu l l u m in ii 37 cobrei. Ai uitat că forţele tenebrelor nu sunt niciodată învinse? Cobra. însă gura şarpelui rămase închisă. — Eşti imprudent. Mirosul de ceapă incomoda agresorul. — Pune-i mâna pe cap. prinţe. Setau îl trase pe Ramses înapoi. Tânărul întinse braţul şi cobra se repezi. ce spe­ ranţă ai mai fi avut? Ramses se destinse şi contemplă stelele. se ridică în faţa Faraonului. — Ai cam depăşit măsura. cobra părea să dea înapoi. Lui Ramses i se păru că zăreşte o licărire roşie în ochii reptilei. prietene. . Dacă nu te-ar fi acceptat. dar ai noroc. aceasta încremeni. ca simbol. stăpânul nopţii se supuse fiului de rege.R a m se s . atacul cobrei se pierdu în gol. Ramses nu se pierdu cu firea. împotriva muşcăturii şarpe­ lui acela nu există nici un remediu. Ramses crezu pentru o clipă că simte muşcătura.

în speranţa de a câştiga. îndepărtat pentru totdeauna de la căile puterii şi condamnat să devină un învăţat trândav ce urma să locuiască mai curând în Marele Sud. Ramses nu avea nimic. apl de lungă. pe care prinţul voia s-o câştige împotriva unui batalion de concurenţi. mai ales în prezenţa unui cortegiu de fete tinere ce admirau com­ petiţia de pe malul canalului. la tisită. doar cu scopul de a-şi dovedi că poate merge dincolo de limitele propriilor forţe. departe de Memphis şi de capitală. nu se ajuta cu nici un obstacol magic. excitaţi de ideea de a-l învinge. adversarii îl felicitară din vârful buzelor. fiul mai mic al lui Seti nu lupta decât pentru el însuşi. Ramses termină cursa cu mai mult de cinci lungimi înaintea celui de-al doilea clasat. Toţi cunoşteau firea neîmblânzită a tânărului prinţ. n-c proprie. fie un os de viţel sau un ochi protector. modesta ambarca­ ţiune urma să reziste cu greu la cea de-a zecea cursă de viteză din ziua aceea. — N-a Era o f mic şi drej şi rafinată atelier de — N-a — Eu — Nu împreună mi-ar facr — în r — Da Surâzi Sary c mijlocul \ surorii sal urâtă.se apropif — Vâi 6 Ramses se aruncă pe pluta alcătuită dintr-un mănunchi de crengi de papirus. legate cu frânghii. Nu resimţea nici cea mai mică oboseală şi ar fi putut continua să înoate ore în şir. că poate ajunge primul la mal. F uşoară. Fragilă. Cei mai mulţi atleţi erau încurajaţi de femeia la care visau. tinerii purtau la gât diverse amulete. Plini de ciudă. însă înota mai repede decât ceilalţi. bună cun — — — — — Nu Sur Gu înti Do — Ea Dolen să se sim . fie o piele de broască.

— Sunt foarte ocupat. — Doar n-ai venit pentru plăcerea de a mă admira. o mică petrecere. Era o fată dezgheţată. Dolenta fu încântată. . — Vântul e rece. — Num ele meu este Iset. Dacă accepţi. Surâzătoare. — N-am nevoie. Dolenta. — In nici un caz. n-o interesau altceva decât confortul şi bunăstarea proprie. eşti binevenit. în seara asta organizez. la adăpost de orice tulburare. graţioasă. cu ochii îndrăzneţi şi verzi. împreună cu nişte prieteni. nici urâtă. Nici frumoasă. iubite frate. Ramses se plimba în sus şi-n jos prin faţa surorii sale. nasul mic şi drept. mi-ar face plăcere să fii invitatul meu. — Dacă te răzgândeşti. Masivă. chiar şi cei mai robuşti răcesc. — Nu prea mă vizitezi des. deja femeie. buzele fine şi bărbia voluntară.R a m se s .. In păr avea prinsă o floare de lotus. întinsă pe un pat. Sary dormea la umbra unui mare sicomor plantat în mijlocul grădinii. veşnic plic­ tisită.. aplicându-şi pe piele diverse unguente cât era ziua de lungă. — Eu nu dau atenţie bolii. purta o rochie de in transparentă ieşită dintr-un atelier de lux. — N-ai dreptate.F iu l l u m in ii 39 O frumoasă brunetă de cincisprezece ani. Poziţia soţului ei lăsa să se întrevadă o existenţă uşoară. înveleşte-te. se apropie şi-i întinse o bucată de ţesătură. am nevoie de un sfat. se depărtă fără să se mai întoarcă. vioaie şi rafinată. — E adevărat. sora mai mare a lui Ramses se lăuda că ar fi o bună cunoscătoare a micilor secrete din înalta societate. — Gurile rele spun că mai curând trândăveşti. Lui Ramses nu-i convenea deloc să se simtă obligat faţă de cineva. — întreabă-1 pe soţul tău.

fratele meu iubit! Te-a plăcut. — Frumoasa Iset! O cuceritoare redutabilă. asta-i tot! — Nu se cade ca o tânără. biata ta existenţă se află în mare pericol. Toată lumea o consideră cea mai frumoasă femeie din Memphis. pe spect. viitorul rege. aparţinând unei familii intro­ duse la palat de mai multe generaţii.. — De ce punerea asta în gardă? — Aici nu mai eşti nimeni. Ramses. fect sincr< de uimire cu graţie. — Nu întârzia prea mult în Memphis. — Şi de ce nu? Suntem în Egipt. Altfel. — Făcând primul pas? Nu fi de modă veche. — Ea m-a provocat. nu mai am nevoie de cunoştinţele tale. Patru cânte şi s refrenul i zări. Nu-i plac învinşii.. nici nu-i poţi număra pretendenţii. nu într-o ţară de barbari înapoiaţi. Să nu crezi că o poţi lua pe iset cu tine. sele din p de o pân. Ai să încerci. d profesion Ramses s să vrea. — N-ai nici o şansă să fii singur! Fata asta face câte o petrecere în fiecare seară. Nu ţi-o recomand ca soţie.. Dacă rămâi. îndepărtează-te cât poţi de repede de ea. o să te ofileşti ca o floare. pe vizibil sa Rams nifică şi instrume şa re. Nu ei tinere. Dacă am să fiu în stare. Te-a prins în mreje frumoasa Iset? — M-a invitat la o recepţie. — O cunoşti cumva pe o anumită Iset? — Descrie-mi-o. în ciuda tinereţii ei.. dragă soră. Deod. nu e deloc indiferent la farmecele ei. — Nu vrei să ştii mai multe despre frumoasa Iset? — M ulţum esc. — Taci... i apoi întii lănţuiau. de de ruşim dorinţa c . s Cele talentul I chideau f unor prăj îmbră purtând p şi brăţăr lascive. Prinţul se execută. Frui toride. o să-ţi răspund. — Părinţii? — Sunt nişte nobili bogaţi. îmi îngădui să-ţi spun că fratele tău.40 C h r is t ia n J a c q — Te ascult. în provincie te vor respecta. dar.

abia acoperite de o pânză scurtă. nedorind să participe la banchet. permitea muritorilor să respire. Pentru prima dată. Ramses privea o femeie cu dorinţa de a o strânge în braţe. bine coordonate. în serile toride. Torţele plasate în vârful unor prăjini înalte luminau scena. reuşiră şi alte acrobaţii la fel de spectaculoase. hotărâseră să-şi demonstreze talentul la dans. de parcă s-ar fi contemplat ea însăşi. Deodată. Ramses nu rezistă nici el vrajei. îndoindu-se şi înclinându-se cu graţie. care provocă exclamaţii de uimire în rândul spectatorilor.R a m s e s . apăsară solul cu piciorul drept şi apoi. Zvelte. . întruchipau cele patru vânturi din cele patru zări. tinerele femei schiţau gesturi lascive. apoi întindeau braţele către un partener invizibil şi îl înlănţuiau. făcură un salt înapoi. per­ fect sincronizate. într-adevăr. era mag­ nifică şi nu avea nici o rivală. fără nici un fel de ruşine. purtate de refrenul antic. celelalte continuând să cânte şi să ţină ritmul bătând din palme. vizibil satisfăcută de faptul că atrăgea toate privirile. purtând peruci cu trei şiruri de codiţe. cu părul adunat în coc. se aplecau spre pământ. se trezi în primul rând de spectatori. Ramses sosise târziu. Solistele. sânii goi. împodobite de coliere şi brăţări din lapislázuli. mai multe fete tinere. Frumoasa Iset era vântul blând din nord care. Ea îşi eclipsă partenerele. Fără să vrea. Patru tinere se detaşară de grup. îşi folosea corpul ca pe un instrument prin care stăpânea melodiile cu un soi de deta­ şare.F iu l l u m in ii 41 Nu era vorba de o recepţie obişnuită. antrenate de o coregrafă profesionistă. de fam ilie excelentă. tunicile şi pla­ sele din perle. Mişcările aveau o lentoare delicioasă. dansatoarele îşi scoaseră perucile. îmbrăcate cu o plasă de perle pe sub o tunică scurtă. Cele douăsprezece dansatoare aleseseră să-şi etaleze talentul la marginea vastei întinderi de apă unde se des­ chideau flori de lotus albe şi albastre. făcându-i pe spectatori să-şi ţină respiraţia.

— Eşti preocupat? Frumoasa Iset se apropiase fără zgomot şi acum îi zâmbea.42 C h r is t ia n Jacq Imediat după sfârşitul dansului. iar părinţii mei şi servitorii dorm. — Ti-a spus până acum vreo femeie că eşti frumos şi seducător? Cu părul despletit. Era virj unul altui reînvie m < . Voia să dăruiască şi să nu ia nimicîn sc pe sufletu incredibil. îi bară drumul. plăcerii şi. — lartă-mă. dintr-un salt. meditam. i se va alătura lui Setau şi va înfrunta cei mai periculoşi şerpi. Trebuia să iasă din acest cerc infernal şi să se debaraseze de demonii care îi puneau obstacole în cale. — Fiu de rege. indiferent în ce mod. Se ridică supărat... Ramses dădu la o parte rândurile de spectatori şi.. Ramses pierduse noţiunea timpului. care visase la un destin mare. Pe tine te doresc. îşi va dovedi valoarea. Mai sunt eu oare? — lubeşte-mă. îşi scoaseră amândoi hainele. Frumoasa Iset se amuzase provocându-l.Toţi invitaţii au plecat. El.. se aşeză în zona împrejmuită pentru catâri. O meditaţie foarte profundă. fără să-i acorde nici o iniţiativă tinerei femei. — Nu eşti logodnica fratelui meu? Un fiu de rege se ia după zvonuri? Iubesc pe cine vreau şi în nici un caz pe fratele tău. iar tu eşti frumuseţea însăşi. îi dăduse lovitura de graţie pentru a-i dovedi mai clar excluderea sa. — Nu. Ramses. ştiind că o să se mărite cu fratele lui. în caz de eşec. aici şi acum. era supus unor umilinţe nesfârşite. — Eu venerez frumuseţea. sânii dezgoliţi şi un foc tulburător în priviri. o să plec de pe domeniul vostru traversând câmpul. Provincia? Fie. Mâinile prinţului începură s-o mângâie.

Cu un instinct de o incredibilă siguranţă.F iu l l u m in ii 43 nimic în schimb.R a m se s . Ramses descoperi locurile secrete ale plăcerii şi. îşi oferiră unul altuia fiinţa. Cucerită. zăbovi asupra lor cu tandreţe. în ciuda ardorii sale. ca şi el. în noaptea aceea magică. . îmbătaţi de o dorinţă care nu înceta să reînvie mereu. Era virgină. ea i se dărui. să-i ofere iubitei focul care pusese stăpânire pe sufletul lui.

lătră de câteva ori cu disperare.. Unul îi puse piedică şi bietul băiat căzu. înţeleagă căzu gre Ramsi în şcoala să câştig« Străjerul. buzele mângâietoare ca trestia de zahăr şi picioarele agile ca plantele căţărătoare. îl luă la plimbare pe lângă grajduri.— A Dint prietenu — C Marc agresivă 7 — la Cu c curios. Nişte rândaşi îşi băteau joc de un ucenic care căra cu mare teamă o căldare plină cu bălegar. nu era deloc un vis! Ea exista cu adevărat. Străjerul. indiferent la amintirile prinţului. Acolo erau adunaţi cai superbi care beneficiau de o igienă foarte strictă şi de un antrenament permanent. Nu. şi îndepă aceeaşi « lovitură f ochii din Rânda cunoaşte — De — Vă . Imediat ce strachina se goli. Prudent. — Curăţă. Câinele galben-auriu lingea cu hotărâre faţa stăpânului care dormea de prea multă vreme. cu mutră de bădăran. Nefericitul se întoarse şi Ramses îl recunoscu. cufundat încă într-un vis în care îmbrăţişa trupul unei femei cu sânii ca merele dulci. — O obraznic Câin< — Fu Dar s La ur Câtă vrer o şansă năpusti .. mergea mai mult în spatele stăpânului său. Ramses tresări din somn. Un vis. îi ordonă un bărbat de vreo cincizeci de ani. cu reacţii uneori neaştep­ tate. ridiculiz Străjerul era înfometat. se numea Iset. i se dăruise lui şi îl făcuse să descopere plăcerea. scăpând căldarea din mână şi vărsându-i conţinutul. Străjerul se temea de aceste patrupede înalte. Ramses înţelese în sfârşit situaţia urgentă şi îl duse în bucătăria palatului.

. prinţul îl împinse pe rândaş şi îşi ridică zrietenul care tremura din toate încheieturile. Acesta. Câinele galben-auriu mârâia şi îşi arăta colţii. îi porunci Ramses lui Ameni.. ezitând. muşcându-l de pulpa piciorului pe cel de-al patrulea şi îndepărtându-se destul de repede pentru a nu primi o lovitură puternică. oamenii aceştia nu ştiau să se bată.. Dar scribul era incapabil să se mişte. Ramses nu avea cum să învingă. La unul contra şase. furios că fusese ' diculizat. de-ţi permiţi să ne deranjezi? Cu o lovitură de cot în stomac. Cel mai voinic se năpusti asupra lui. care căzu pe spate.. tânărul bolborosi un răspuns de neînţeles. participa şi el la luptă. Bazându-se doar pe forţa brută şi dorind să câştige prea repede. Ameni închise ochii din care îi curgeau lacrimi. Doar un fiu de nobil putea cunoaşte asemenea lovituri. Rândaşii se regrupară. — De unde-ai mai răsărit şi tu? — Vă e frică. Câtă vreme rândaşii puteau fi încolţiţi în vreun fel. Cine te crezi. Străjerul. — la ascultă. — Fugi. fără să nţeleagă ce i se întâmplă. — O să-i învăţăm noi ce e aia politeţe pe puştii ăştia obraznici. îşi asmuţi tovarăşii. Alţi doi dintre aliaţii săi cunoscură aceeaşi soartă. — Ce cauţi aici? Marcat.R a m s e s . agresorul fu azvârlit în sus şi căzu greu pe spate.F iu l l u m in ii 45 — Ameni! Dintr-un salt. Ramses se felicită că fusese un elev asiduu şi conştiincios in şcoala de lupte. mai păstra o şansă mică să iasă din încurcătură. Ramses îl răsturnă pe curios. şase contra unul? . Pumnul nu lovi decât aerul şi. O mână agresivă se aşeză pe umărul lui Ramses.

. obrajii durdulii. Ca să nu dea timp adversarilor să se organizeze.. fraţilor! strigă un rândaş. având capul protejat de un parasol.. înaltul personaj îşi tampona fruntea cu o batistă parfumată. Străjerule! — Aşa. Ramses nu se mai bătuse niciodată cu un om înarmat. Chiar şi micuţul acesta o să fie de acord cu noi ca să-şi salveze pielea. Rândaşul se amuza trasând cercuri prin aer şi dorind să-i sperie. buzele groase şi pofticioase. — Un accident cu martori. ţii la bestia asta oribilă. lăsându-l să se învârtească in jurul lui. Cam de douăzeci de ani. încercă să-i aezarmeze pe rândaş cu o lovitură de picior. — Desp — Desp aici de şas< Şenar z — Sărrr tânărul tău | Ramses un cuvânt. Câinele încercă să-şi apere stăpânul. — Opriţi-vă. Lama trecu aproape de obrazul lui Ramses. rânjind. aproape ca o lună plină. — Culcat. Fastul demonstra în suficientă măsură rangul celui care-i ocupa. E aşa de urât că nu merită să trăiască. însă un mic accident o să te desfigureze. Dar singur! Scoaseră şi ceilalţi cuţitele. Ramses n-avea nici un pic de teamă. C acestui mic mai îndoai — Dar Şenar c sandalelor rele stăpân — Să r vorbesc înt . Ramses nu se mişcă. mâinile odihnindu-se pe braţele fotoliului. Acest si greşeala un aroganţă. Prinţul avea privirea aţintită asupra cuţitului cu lama scurtă.46 C h r is t ia n J a c q Cel mai îndârjit dintre ei flutură un cuţit prin aer. deci.. dar nu-i atinse decât în treacăt. Un fotoliu purtat pe umeri se apropia de intrarea în erajduri. cu chipul rotund. evitând în ultima clipă lamele ascuţite ele cuţitelor. — Eşti încăpăţânat. Cu spatele sprijinit de un spătar înalt. Furia împotriva nedreptăţii şi a laşităţii îi dădea o torţă pe care o ignorase până atunci. ochii mici şi căprui. nobilul. doborî doi dintre ei... picioarele aşezate pe un scăunel. bine hrănit şi evident ostil oricărui exerciţiu fiz tători ai scai Rândaşi noului sosit parcă ar fi — Ram sunt cea mi — Dar ( rău famat? Inspecte nu trebuie< — Ceru — Crez — Ai e. — Ai o mutră pe cinste.

. Ameni. apăsa greu pe umerii celor doisprezece pur­ tători ai scaunului. Cred că un popas la grajduri o să-i facă mult bine acestui mic lăudăros. — Dar ce caută fratele meu Şenar într-un asemenea loc râu famat? Inspectez. în timp ce câinele lingea piciorul lui Ameni. — Cerul te-a trimis.. Şenar ordonă să fie lăsat jos cu scaunul. ceru Şenar. Ramses rămase să facă faţă noului sosit. încălţă picioa­ rele stăpânului şi îl ajută să coboare. A fost târât cu forţa aici de şase rândaşi şi apoi martirizat. — Să mergem puţin pe jos. — Crezi? — Ai ezita să faci dreptate? — Despre ce e vorba? — Despre acest tânăr scrib. de altfel bine plătiţi pentru rapiditatea lor. Acest scrib debutant a avut îndrăzneala să corecteze greşeala unui superior. Căratul bălegarului şi al furajelor o să-i mai îndoaie puţin şira spinării. un viitor rege nu trebuie să ignore nimic din cuprinsul regatului său. . Rândaşii o şterseră în grabă. — Ramses! Tot la grajduri. — Dar Ameni nu are suficientă forţă pentru asta. eşti tare prost informat! Oare tânărul tău prieten ţi-a ascuns sancţiunea care i-a fost aplicată? Ramses se întoarse spre Ameni. Şenar zâmbi. Trebuie să-ţi vorbesc între patru ochi.R a m se s . care s-a plâns imediat de o asemenea aroganţă. incapabil să rostească un cuvânt. Purtătorul sandalelor lui ceru de asemenea un scăunel. — Sărmanul meu Ramses. animalele sunt cea mai bună companie pentru tine. aşa cum mi-a cerut Faraonul. de parcă ar fi vrut să-i liniştească. Fără îndoială.F iu l l u m in ii 47 exerciţiu fizic.

Dacă vrem.48 C h r is t ia n J a c q Ramses îl lăsă pe Ameni în grija Străjerului. emanând strălucirea pe care ţi-o dă tinereţea triumfătoare. N-ar trebui să pleci cât mai repede din capitală? — Nu mi-a cerut nimeni asta. Regine absenţa sc la graniţa T rezorerit Atâtea p r< fără să co Seti en a micilor hitiţii* le î Iară a Far. Vocea celui dintâi era onctuoasă şi fluctuantă. într-o zi ai putea primi un post în armata activă. Ramses era înalt. zvelt şi musculos. — Am început să mă obişnuiesc în ultimele săptămâni. Am oroare să-ţi tot repet asta. îl detesta. — Nu începe o luptă inutilă şi nu mă obliga să provoc o intervenţie brutală a tatălui nostru. Cei doi fraţi făcură câţiva paşi într-o curte interioară acoperită. — Anulează-ţi decizia. — Cum rămâne cu Ameni? — Ţi-am spus să uiţi de micul şi jalnicul tău spion. şi semăna deja cu o notabilitate ce se îngrăşase datorită traiului bun. — Atunci consideră că ţi-o cer eu. a celui de-al doilea gravă şi hotărâtă. tatăl meu şi cu mine. Să-ţi aperi ţara e o cauză nobilă. Pregăteşte-te de plecare fără să faci multă vâlvă şi dispari cât mai repede. In afară de faptul că erau amândoi fiii Faraonului. — Şi de ce ar trebui să-ţi dau ascultare? — Uiţi care e poziţia mea şi care e a ta? — Să mă felicit că suntem fraţi? — Nu face pe deşteptul cu mine şi mulţumeşte-te să alergi. O să-ţi spun care ţi-e destinaţia în două sau trei săptămâni. — Uită de avortonul acesta şi să trecem la probleme mai serioase. Ca şi soţi familiarité cuparea e depindeai ‘ Poporul hi . îi ceru Ramses. nu aveau nici un alt punct comun. Pentru un băiat ca tine. dornici de unei dese trupul z v î Fiică c în ţară pr severă şi . Cum să-ţi imaginezi doi oameni atât de diferiţi? Şenar era mic. Şi un ultim amănunt nu încerca s-o revezi pe frumoasa Iset. îndesat. la adăpost de soarele pe care Şenar. din cauza pielii lui foarte albe. să înoţi şi să te antrenezi. atmosfera din Memphis e nocivă. Ai pierdut din vedere că detestă învinşii.

însă se impusese repede la curte şi în ţară prin propriile ei calităţi. pe care hitiţii' le încurajau să se revolte. Fiică de ofiţer. acordase foarte multe audienţe. cu privirea severă şi ageră. Tuya nu aparţinea unei linii regale sau unei descendenţe nobile. Tuya. plecat să inspecteze liniile de apărare de la graniţa de nord-est. ’ Poporul hitit locuia pe teritoriul de astăzi al Turciei. pe directorul Trezoreriei. nasul fin şi drept îi dădeau o alură semeaţă. o vizită protoco­ lară a Faraonului era suficientă pentru a-i calma pe regişorii dornici de uneltiri. îi primise pe vizir. doi şefi din provincie şi un scrib de la arhive. chipul cu ochii mari şi migdalaţi.8 Regina mamă. impunea respect şi nu tolera nici un fel de familiaritate. . Atâtea probleme urgente de rezolvat într-un timp scurt şi fără să comită vreo nedreptate. Administrarea curţii regale a Egiptului era preo­ cuparea ei esenţială. Avea o eleganţă naturală: trupul zvelt. Ca şi soţul ei. de obicei. în absenţa soţului ei. De exercitarea responsabilităţilor sale depindeau măreţia ţării şi bunăstarea poporului. Seti era din ce în ce mai preocupat de agitaţia permanentă a micilor comunităţi din Asia şi din Siro-Palestina.

regina fu uimită. de fapt. toate fiinţele vegetale proslăveau de-a lungul anotimpurilor numele lui Dumnezeu. Grădina în care petrecuse multe ore îngrijind arborii îi devenise străină. Dimineaţa şi seara. paralele şi de aceeaşi grosime. După ce alese ca loc de întâlnire grădina palatului. care îi acoperea urechile şi ceafa. Tuya îşi dădu repede seama că nu putea să liniştească furia surdă a fiului său. — Şi de ce anume te plângi? — Ameni. cât de fragilă i se părea! — îţi aduci aminte de sicomorul pe care I-ai plantat când aveai trei ani? Vino să-i admiri. — Oare protocolul îţi interzice să mă îmbrăţişezi? O strânse câteva clipe în braţe. a fost acuzat pe nedrept de insubordonare şi de jignire a unui superior. Sigur că mai rămăseseră câteva trăsături adolescentine în mers sau în atitudini. — Vorbeşti de taurul sălbatic sau de singurătatea de vara trecută? Dar. de vreme ce curajul e ineficace în faţa nedreptăţii. plisată. Ramses se înclină în faţa mamei sale. n-are nici o importanţă. fiul ei preferat. colierul din şase şiruri de ametiste şi peruca din şuviţe împletite. Când Ramses se apropie de ea. mantia scurtă. A ic i.y50 C h r is t ia n J a c q Ideea de a-l primi pe Ramses. Tuya îşi acorda câteva minute de reverie în acest paradis. Apariţia lui impunea o anumită senzaţie: aceea de putere. regina rămase îmbrăcată cu roba lungă de in. Cât de mult îi plăcea să se plimbe printre salcâmi. mai înainte de a se ocupa de îndatoririle ce-i cădeau în sarcină. prietenul meu. de pe umeri. — Ai trecut printr-o încercare grea. în câteva luni. e de-a dreptul minunat. dar lipsa de griji a copilului dispăruse. îi alungă oboseala. cu găitane de aur. la picioarele cărora creşteau albăstrele. tânărul devenise un bărbat de o frumuseţe remarcabilă. sălcii şi rodii. părăluţe şi nemţişori de câmp! Nu exista o creaţie divină mai frumoasă decât o grădină. In urma intervenI ţiei frateli condamn forţă peni — late — Arr să moară — Il ( — Ne — El — M- poate de — Nu frumoase Ramsi — Şti — Ni — Şi — Pe este dest — Dt unui învi — Fă — O — Ni Tânăr — li i — Ai — Să — Ei — Ni — Fri vreme ce — Di .

pedeapsa asta abuzivă o să-i omoare. — Ştii deja. e un om drept şi onest. — îi iubesc corpul. — De ce să se laude cu faptul de a-şi fi oferit virginitatea unui învins? — Fără îndoială. fiule.R a m se s . aş vrea s-o revăd. dar. o iubeşti.. — Ameni nu mă minte. a fost scos din biroul unde lucra ca scrib şi condamnat să facă munci penibile la grajduri. De vreme ce te-a ales. Ramses? Tânărul ezită. pentru faptul că ea crede în tine.. — Nu asta e datoria mea? — Şi o să fiu permanent spionat? — Pe de-o parte eşti fiu de rege. ca să-i sfideze pe fratele meu. — Ai de gând să te-nsori cu ea? — Să mă-nsor! — E în firea lucrurilor. — Nu. iar pe de altă parte Iset este destul de guralivă. — M-a sfătuit foarte ferm să părăsesc Memphisul cât se poate de repede. — Dar fratele meu nu e o partidă mai bună? . Ştii că nu-mi place deloc bârfa. nu încă... El n-are destulă forţă pentru aşa ceva.. — El se teme de tine. — lată nişte acuzaţii grave.F iu l l u m in ii 51 ţiei fratelui meu.. n-o să renunţe cu uşurinţă la tine. — Nu cumva I-ai provocat atunci când ai devenit iubitul frumoasei Iset? Ramses nu-şi ascunse surpriza. — Frumoasa Iset e o persoană foarte încăpăţânată. — O simplă aventură. Trebuie oare să moară pentru că e prietenul meu şi şi-a atras ura lui Şenar? — îl deteşti pe fratele tău mai mare? — Ne ignorăm unul pe celălalt. — Nu sunt chiar aşa de sigură.

— Aţi vă permit comporta asupra su scrie fără nu înceta] superiorii» corect me maimuţă nu e mai nu există c şi aşază g Li se i sicomor mijocul e serveau I puţină af patronul i Timp răspuns li probleme model de abandon. le vorbea celor cincizeci de tineri care sperau să obţină cele două posturi de scrib regal oferite de administraţia centrală. nici mama lui nu putuseră interveni în favoarea sa. — Ştiu că tu nu m-ai trăda niciodată. cum să mai ai încredere în cineva? — Nici eu nu mai sunt demnă de încrederea ta? Ramses apucă mâna dreaptă a mamei lui. Simţindu-se vinovat. Examenul urma să aibă loc într-o curte din vecinătatea birourilor vizirului. rândaşii nu-i mai tor­ turau. sprijinindu-seîn baston. să-i apere pe concurenţi de soare. în ciuda eforturilor fizice care i se impuneau. — Doar dacă nu şi-a pus în minte să ne seducă pe amândoi! — Crezi tu că o fată tânără ar putea fi atât de desfrânată? — După nenorocirea lui Ameni. nici talentul lui. Ramses însă nu poseda nici cunoştinţele. su La cee să transfc învăţat di nici un ră bile erori soluţia îi Chiar trimită în să rişte să precum u . nici tatăl. unul dintre ei încărca mai puţin găleţile şi-i dădea mereu o mână de ajutor băiatului plăpând care. Cu o obstinaţie care trezi admiraţia lui Ramses. Un scrib bătrân. Ramses nu beneficia de nici un privilegiu. probă. Ameni şi-ar fi încercat norocul la acest concurs. Dar se va bate pentru el. a cărui identitate o descoperiseră între timp. cu toate astea.52 C h r is t ia n J a c q — Se pare că nu asta e şi părerea ei. — Care? — Să devii scrib regal. Temându-se de o nouă intervenţie a fiului lui Seti. pentru că ar fi încălcat legea lui Maat. — Cred că există o soluţie avantajoasă în ceea ce-i priveşte pe Ameni. mai devreme sau mai târziu. Ai putea să-ţi alegi singur secretarul. tâmplarii înălţaseră nişte coloane de lemn pe care întinseseră pânze. slăbea pe zi ce trece. Ramses nu era încă pregătit să se prezinte la concursul pentru postul de scrib regal. Ameni se ţinea tare.

la treabă. au avut de copiat inscripţii. risca să-i elimine. Nu fiţi indisciplinaţi. nu-i va abandona pe Ameni. un leu poate fi dresat.F iu l l u m in ii 53 — Aţi studiat cu scopul de a putea obţine o funcţie care să vă permită să exersaţi o capacitate. Vidul acesta. sandale imaculate. în mijocul ei se găsea o cavitate conţinând beţe de stuf care serveau la scris. au redactat un model de scrisoare şi au copiat din clasici. Chiar dacă eşua. dar oare ştiţi cum să vă comportaţi? Să aveţi haine curate. au răspuns la întrebări de gramatică şi de vocabular. supuneţi-vă ordinelor superiorilor voştri şi să nu aveţi decât un ideal: să vă practicaţi corect meseria. Strădania lui fu inutilă. Timp de mai multe ore. Mai mulţi candidaţi abandonară. Li se înmânară candidaţilor câte o placă din lemn de sicomor acoperită de un strat subţire de ipsos întărit. au rezolvat probleme de matematică şi de geometrie. vegheaţi asupra sulului de papirus şi alungaţi lenea! Mâna voastră să scrie fără ezitare. gura voastră să rostească vorbele potrivite. Veni şi ultima probă. împotriva trândăviei nu există decât un singur remediu: bastonul! Deschide urechile şi aşază gândurile la loCul lor. să fiţi utili semenilor. patronul scribilor. Ramses se poticni: cum putea scribul să transforme moartea în viaţă? Nu-şi putea imagina că un învăţat dispunea de o asemenea putere! Nu-i veni în minte nici un răspuns satisfăcător. sub forma misterelor. . Şi acum. dar nimic nu e mai stupid decât un scrib neatent. apoi îl invocau pe marele înţelept Imhotep. soluţia îi scăpa. nu încetaţi să studiaţi şi iar să studiaţi. Fiecare dilua cerneala roşie şi neagră în puţină apă. vărsând câteva picături în memoria lui. alături de inevita­ bile erori de detaliu.R a m s e s . în tovărăşia lui Setau şi a şerpilor. mai bine să rişte să fie omorât în fiecare clipă decât să supravieţuiască precum un prizonier. La cea ce-a patra. O să-i trimită în deşert. alţii îşi pierdură concentrarea. o maimuţă înţelege ce-i spui.

Chiar dacă I-ar fi bătut. în calitate de scrib regal. gândurile or se jniră.supraveghetorii nu avură timp să intervină. — Ramses! — Ce crezi tu despre obiectul acesta? Prinţul îi arătă un toc din lemn aurit. nu mai avea forţă să continue.. făcând-o iarăşi utilizabilă. greoi. iamses citi răspunsul care-i fusese dictat: cuţitaşul fin d* x folosit de scrib pentru a îndepărta stratul de ipsos Coliba t era neloci n-e scrisese. spiritul unuia ghidă mâna celuilalt. în formă de coloană. __ Să- putea fi n __ Să __ M-. rufele lui erau pe punctul de a crăpa. să recopieze textele creatoare de civilizaţie. Animalul sir _— -e'ti lui Ramses. având în capăt un crin cu vârful conic ce servea pentru finisarea inscripţiilor. hieroglifelor. scrie." Nu prezintă nici o dificultate! — Eu. Maimuţa murmură lice va clipe. unui bărfc . pre asa că m __ Ai i — Ori lasă sedu. ca şi nouă. Ramses. Ce viitor minunat îşi imaginase! încercă pentru ultima oară să mişte încărcătura. \meni suferea mult că nu mai putea să ridice căldarea. O mână puternică o preluă. şindu-şi ii tector pe : Cei do inepuizab schimbe i în noa| pe pieptul __ De j î — Dai — Pen mai bună. îţi aparţine.5-1 C-R i~!AN Ja c q _ ..r-âouin coborî dintr-un palmier şi pătrunse în sala de e*-a— •?.. formară o singură fiinţă. să traseze hieroglife. care stătea liniştit. să asculte vorbele înţelepţilor. îi — !ea să facă în aşa fel încât tăbliţa să treacă de la moarte :?• î ă vechea tânărului şi apoi dispăru aşa cum venise. iar ceafa şi gâtul mai ancnilozate decât o creangă uscată. Ce soartă crudă! Să citească.. i • ată. cu scopul de a-l înlocui cu un strat nou. — „Fie ca babuinul lui Thot să-i protejeze pe scribul regal. fiul regelui şi animalul sacru al zeului Thot. te angajez ca secretar particular. — E magnific! — Dacă descifrezi inscripţia.

în noaptea aceea. — De ce-ai rămas cu mine? — Pentru că ai ajuns scrib regal.. pasionaţi. Dar nu-mi place: prea gras. — Ai decis? — Orice fiinţă umană posedă o forţă a iubirii. Ramses. Cei doi tineri se potriveau de minune. construită la marginea unui lan de grâu. gata să alunge un eventual intrus.. prea greoi. prea viclean. alţii seduc. Te-am ales. avându-l ca pro­ tector pe Străjer. fără să schimbe un cuvânt. — Dar o persoană de condiţia ta nu vizează o căsătorie mai bună? — Să-mi împart existenţa cu un fiu al lui Seti. cu capul aşezat pe pieptul iubitului ei. inepuizabili. frumoasa Iset şi Ramses. inventivi. Ce-ar putea fi mai grozav? — Să te măriţi cu viitorul faraon. era nelocuită în timpul nopţii. fie el şi rege. se bucurau ore întregi unul de celălalt.9 Coliba de stuf. Iset fredona uşor.. moleşită şi satisfăcută. aici se adăposteau. Unii se lasă seduşi. iar tu o să . aşa că m-am decis să te iubesc. îmi repugnă ideea că m-ar putea atinge.. împărtăşindu-şi iubirea. — M-am gândit şi eu. Eu n-am să devin niciodată jucăria unui bărbat.

— Trebuie să-ţi vorbesc! — Mi-e somn. — Lapte. — E chiar aşa de dramatic? — G numele practici. — La palat. care dădea pe o alee mărginită de stânjenei. în calitate de scrib regal avea fără îndoială dreptul la o scurtă întrevedere. st astfel în< numire — M ăsta. dă-mi ceva de băut. — în cazul acesta. să protesteze împotriva atitudinii lui. — O parte din cerneala neagră care mi-a fost livrată ieri e de proastă calitate. Avea timp să reflecteze la toate astea. înainte de asta. — Fi Sary j mai ave pregătişi parte. la tatăl meu? — Nu există decât un singur Seti. la recepţia de la palat. pentru că suntem făcuţi din aceeaşi plămadă. Ameni ţâşni din biroul său. să ceară explicaţii. Pe când Ramses traversa grădina locuinţei sale de serviciu. N-ai putea să mai aştepţi? — Nu. şi-i tăie calea.. pâine proaspătă.. nu! E prea important.. scribul regal Ramses trebuie să ştie că e poftit. Oare ce să-i spună? Să se revolte. Si . — La palat. încă înfierbântat de noaptea pasionată petrecută în braţele iubitei. Am mania s-o încerc şi nu regret deloc asta. curmale şi miere: micul dejun princiar e gata... mai puţin bună. — Vrei să spui.. — Explică-mi. — N — M să-i ider tegorie r gelozii. Ramses visa la o reîntâlnire cu tatăl său. în compania colegilor lui.56 C h r is t ia n Ja c q mă alegi pe mine. Memphi — Fr Sary — Ni nu te du — Su — Cr — Şi — Vt opune II Trein regal pei de diver: oaze. ŢiAmeni... — Mai am o veste. să-i întrebe ce soartă îi hărăzise. ca invitat! Asta e încă una din glumele tale îndoielnice? — Face parte din îndatoririle mele să-ţi comunic veştile importante. să ştie ce anume aştepta de la el.

acum pot să dorm puţin? Sary îşi felicită fostul elev. de acum înainte. invitaţii la . — Şi dacă insist? — Vei rămâne scrib regal. numire ce avea să-i garanteze o carieră tihnită.. nici de dorit.. — Crede-mă: prezenţa ta nu e nici dorită. recunosc. Esenţialul este să pleci din Memphis şi să te stabileşti în sud... Nu te opune lui Şenar. Lovitura ta a trezit gelozii. — Sunt scrib regal. — Mi-am îndeplinit misiunea pe care mi-ai încredinţat-o: să-i identific pe prietenii şi pe duşmanii tăi. în prima ca­ tegorie nu-i văd decât pe secretarul tău. — M-ai uimit. însoţite de bere dulce şi vin provenit din oaze. Nu-ţi ajunge? — Nu înţeleg ce vrei să spui. — Fie cum doreşti. dar nu te îmbăta cu succesul ăsta. — Fratele meu te-a trimis? Sary păru contrariat. Trei mii două sute de saci cu grâu fuseseră aduşi la palatul regal pentru a prepara câteva mii de prăjituri şi pâinişoare de diverse forme. astfel încât acesta fusese numit administrator al „Kap"-ului. n-ai să-ţi faci decât rău. Pe de altă parte. Ramses nu mai avea nevoie de un preceptor care recunoştea că nu-i pregătise pentru dificilul concurs de scrib regal.F iu l l u m in ii 57 — Greşeala e grosolană! Am intenţia să fac o anchetă în numele tău. succesul elevului fusese atribuit în parte maestrului. Dar nu te duce la palat. dar puţin contează. Sub îngrijirea paharnicului palatului. — Nu-ţi mai imagina tot felul de maşinaţii sumbre.R a m s e s . Ţi-a permis să repari o nedreptate şi să-i salvezi pe Ameni. Recepţia asta nu te priveşte. dar fără să te prefaci. Un scrib regal n-ar trebui să accepte asemenea practici.

pe care garda privată a Faraonului o păzea zi şi noapte. amploarea îndatoririlor şi responsabilităţilor ce le reveneau. se jucase prin apartamentele regale şi chiar se aventurase pe treptele sălii tronului. Or. I ^upl ^am ^ definiţi' ^ân. singurul. înainte de a deveni locuitor al „Kap"-ului. Deşi soldaţii îl recunoscuseră pe fiul mai mic al lui Seti. misterul tăbliţei înviate. o dată în plus. ^ ca am c (~ ^ Cu c ^ aîa Pe ^ deloc a ^ C nicl un S P evite ur 'r ^ avea Şena A Pe ea s‘ . Ici şi acolo erau dispuse mese pline de coşuleţe cu prăjituri. în condiţiile astea. nu fără a fi dojenit de doica ce îl alăptase până după împlinirea vârstei de trei ani. se pregătea să-şi înfrunte tatăl şi să protesteze împotriva tăcerii lui. unde ei vor fi adunaţi. autorul unei lucrări fără greşeală. rezolvase. însă trebui să accepte evidenţa: Seti se va mulţumi să apară la fereastra palatului care dădea spre o curte largă. regele cobora printre supuşii săi şi îi felicita în persoană pe cei mai străluciţi dintre ei. Ramses se numără printre primii care se prezentară la marea poartă. C a lă rii turnau vinul şi berea în cupe de alabastru. acum deschisă. îi examinară totuşi diploma de scnb regal mai înainte de a-l lăsa să intre în vasta grădină plantată cu sute de arbori. precizându-le. îşi mai amintea de tronul Faraonului. în culori strălucitoare ce încântau ochii vizitatorilor. Dacă tot trebuia să părăsească Memphisul şi să ocupe un rol obscur de scrib provin- c 'a^ vo ^e n' Scrii nicioda pălăv m timP piatră. Prin urmare. Ramses. dar şi alte măsuţe acoperite de buchete de flori.58 C h r is t ia n J a c q recepţia dată în onoarea scribilor regali urmau să savureze capodoperele patiserilor şi brutarilor încă de la apariţia pe cerul nopţii a primei stele. printre care se găseau şi bătrânii salcâmi ce se reflectau în apa lacului de agrement. şi va rosti un scurt discurs. unde se găseau sălile de audienţă cu pereţii îmbrăcaţi în ceramică lustruită. aşezat pe un soclu simbolizând dreapta judecată a lui Maat. Prinţul nu avea ochi decât pentru clădirea centrală. cum ar putea să-i vorbească între patru ochi? Câteodată. pâini > ' r'jcte. Ramses sperase că monarhul îi va primi pe scribi în interior.

apoi bău din berea tare.F iu l l u m in ii 59 cial. mâncau şi pălăvrăgeau. Ramses se apropie cu paşi mari. — Să nu te mai apropii de femeia asta. dragul meu frate. prietenul tău. — Nu sunt eu oare scrib regal? — O fanfaronadă în plus! Fără acordul meu n-o să ocupi nici un post. — Prietenul meu. S-o lăsăm pe ea să decidă. m-a prevenit. Al tău. — Ai dreptate. că ar trebui să faci o alegere definitivă? Tânăra femeie tresări. Cu obrajii în flăcări. familiile lor şi lumea bună. beau. zări un cuplu aşezat pe o bancă de piatră.. ce-aş avea de pierdut? Şenar dădu înapoi. nu eşti de părere că am dreptul să mă întreţin cu o doamnă de calitate? — Oare chiar este aşa cum spui? — Nu fi grosolan. lăsându-i faţă în faţă pe cei doi fraţi. Scribii regali.. Cuplul era format din fratele său Şenar şi din frumoasa Iset.R a m s e s . — Eşti cam nepoliticos. Ramses gustă vinul. — Nu crezi. Ramses. la umbra unei boite de verdeaţă. — Ai devenit insuportabil. Vocea îi deveni mieroasă. Iset plecă în fugă. — îndrăzneşti să mă ameninţi! — Din moment ce nu reprezint nimic în ochii tăi. e bine ca femeia să fie fidelă. frumoasa mea. mai curând! A încercat să evite un alt pas greşit din partea ta. vrei? . voia măcar să primească ordinul direct de la Faraon şi de la nimeni altul. Şenar îşi păstră calmul. Locul tău nu mai e deloc aici. care nu pierdea niciodată o recepţie de o asemenea calitate. în timp ce-şi golea cupa. — Sary.

Vân* Ramses să eluc chestior găsi o p Sena mulţi oa particip. nu eşti la curent! Faraonul a rămas în nord. alături de trimişi cu experienţă. Ramses simţi cum îl cuprinde beţia.60 C h r is t ia n J a c q — Accept. Mohorât. — Când o să ia regele cuvântul? — Ah. Un ambasador îl prinse pe Acha de braţ şi îl luă cu el.. Prima mea misiune. Dar tu. cu mintea înceţoşată. Senar se îndepărtă. Ramses bău dintr-o suflare o cupă de vin. avea senzaţia că e o vâslă ruptă.. N-am să pot participa. ie doar de Mae. Bând mai mult decât trebuia. dar am să fiu cu sufletul alături de tine. — Ramses! Ce bucurie să te revăd! — Acha.. . — O să mă obişnuiesc.. Mânios. Grecii barbari n-au renunţat să pună mâna pe Priam şi se zvoneşte că Ahile I-ar fi ucis pe Hector. se ciocni de un scrib elegant. bărbaţii Insta Ramses antilope hiene. — N-ai vrea să pleci în străinătate? Ah. Senar îl provocase ca să-i umilească mai bine.. n-o să-şi revadă tatăl. va fi să confirm sau să infirm aceste fapte. prinţul refuză să se amestece cu grupuleţele ale căror conversaţii superficiale îl iritau.. nu ştii marea veste? Războiul Troiei cunoaşte o evoluţie hotărâtoare. cât de curând vei ocupa un loc în marea administraţie? — Nu-mi pasă. Misiunea proaspătului diplomat începuse deja. iartă-mă! Am uitat de apropiata ta căsătorie. câini bii vase cu când urr la lăsare noi şi d < — C să capti — S. încă la Memphis? — Plec poimâine în nord. Furios. — Distrează-te. — Succesul tău recent a trezit elogii şi invidii. jurându-şi că n-o să se mai afunde niciodată într-o astfel de stare. de vreme ce te afli aici. Succesul tău merită recompensa aşteptată: o vânătoare în deşert. zvârli cupa cât acolo. Prin urmare. o clădire ai cărei pereţi se clatină. M-a însărcinat pe mine să-i felicit pe scribii regali în locul lui.

să ucizi sau să capturezi? — Să capturez. de arcuri noi şi de o mare cantitate de săgeţi. numeroşi. întrebă conducătorul carului. mulţumindu-se să invoce bunăvoinţa zeilor pentru bărbaţii curajoşi. răspunse Ramses. îi chestionase pe responsabilii cu producţia cu scopul de a găsi o pistă care să-i conducă la autorul erorii.. Ramses îşi lăsase câinele în grija lui Ameni care era decis să elu cid ez e enigm a ce rn e lii de proastă calitate. Şenar. struţi. de la înălţimea jilţului său purtat pe umeri de mai mulţi oameni. leoparzi. însărcinaţi cu aducerea vânatului. Vânătorii dispuneau de lasouri. vulpi. temându-se doar de atacurile organizate de om. antilope-suliţă. O faună variată trăia aici. — Ce preferi.10 Vânătorii. plecară în zori spre deşertul din vest. gazele.. condus de un soldat bătrân. Maestrul de vânătoare nu lăsase nimic la voia întâmplării: câini bine antrenaţi urmau carele încărcate cu provizii sau vase cu apă proaspătă. lei. salutase plecarea la vânătoarea la care el nu participa. hiene. pantere. iepuri. . Antilope mari. Ramses era bucuros să regăsească deşertul. Luaseră chiar şi corturi pentru cazul când urmărirea vreunui frumos exemplar s-ar fi prelungit până la lăsarea nopţii. Instalat într-un car uşor. cerbi.

Atunci când căldura deveni prea intensă. cu toată fiinţa concentrată asupra scopului expediţiei. Merseră. [ La îi în zori. Trei dintre ele. — Trebuie să mergem pe jos. e prima vânătoare. grupul compact de vânători se dispersă. — Minunat! exclamă tovarăşul lui. — — — ori îţi Obosit? Nu. ci tu eşti. Nici o vulpe înnebunită de frică sau un şoarece de câmp nu reţinură atenţia veteranului. or să se rupă roţile. ca să poţi supravieţui. dar în faţa pericolului suntem egali. care lăsă animalele în seama altor echipaje. cunosc locul acesta. Ştiu că eşti fiul lui Seti. tu o să foloseşti lasoul. se separară de grup şi se năpustiră într-o vale seacă ce şerpuia între doi pereţi stâncoşi. datorită experienţei. indiferenţi la povara armelor şi a proviziilor. pentru mine. . — Ajunge cu discursurile. — Dar gazelele se vor depărta. iar eu arcul. învingi devora putere Ran Tov fără arr fierbinte. La — [ treaz. — Să nu crezi aşa ceva. se opriră la umbra unui graden de piatră. Prinţul reperă un grup de gazele. lansându-seîn urmărire.62 C h r is t ia n Jacq — Atunci. Veteranul ridică din umeri. bătrâne sau bolnave. Se vor refugia într-o grotă unde le putem răpune cu uşurinţă. — Inexact. Observă bine şi să mă faci atent dacă zăreşti ceva. — Te crezi superior şi aici? — Nu eu. ori îţi rupi picioarele. deci. nimeni nu scapă. sub care creşteau plante din abundenţă şi se odihniră. — De ce? — Solul e prea accidentat. înseamnă că ai simţul deşertului. dă o energie care se reînnoieşte la contactul cu nisipul Bud înbolov că în mi dătătoar o altă Iu lua cun timp. mai mult de trei ore. Carul se opri. Să ucizi e o necesitate. curând. d < sufletuli omul să Vete două a greutate — |v — h — C — L Nici locuiast în nisip — K o rană oprim.

-'etului celor tăcuţi. se plânse tovarăşul lui Ramses.. Fără îndoială că se ascunseseră ■nisip sau sub pietre. Ar fi mai bine să ne :orim.R a m se s . — Mai e mult până la grotă? — Cam o oră. soarele nu acorda decât o scurtă dezmierdare: ieşit nvingător din lupta împotriva tenebrelor şi a dragonului devorator al vieţii. în acelaşi ~p. la mai multe ore de mers de locul unde vânătorii . Cum să-ţi imaginezi : i in mijlocul acestui pământ roşu şi steril putea exista o apă :. îl sfătui el pe Ramses.a cunoştinţă de precaritatea existenţei sale şi. : : jă aripioare cu marginile rotunjite serveau de contrareutate la celălalt capăt. o să te previn. Veteranul verifică săgeţile prevăzute cu vârfuri de silex.i ătoare de viaţă. Prinţul era singur.zolovănişul care acoperea albia secată. omul avea încă dureri. — Nu sunt cele mai bune. La căderea nopţii. să ne odihnim puţin. arbori sau câmpuri cultivate? Deşertul era : altă lume în inima celei locuite de fiinţele omeneşti. de puterea pe care forţele naturii o puteau transmite >. aşteptând răcoarea serii pentru a ieşi. Ramses . Ramses se trezi.F iu l l u m in ii 63 Bucăţi de stâncă se desprindeau. durerea o să mă ţină -eaz. — Dormi. fără provizii şi •'ără arme. apoi. : rană mai veche mă supără iarăşi. vrei să te-ntorci? — La drum. La început era o mângâiere. Tovarăşul lui dispăruse. Dacă mă ajunge somnul. Dumnezeu crease deşertul pentru ca : -ui să tacă şi să asculte vocea focului sacru. — Mă doare piciorul stâng. foarte repede. se rostogoleau şi cădeau . dar o să ne mulţumim cu ele. nici scorpioni. Nici şerpi. Nici o fiinţă vie nu părea să ocu iască în acest loc dezolant.. n zori. îşi manifesta victoria cu o asemenea r jtere încât oamenii erau nevoiţi să se adăpostească. o arsură.

Aşezat pe pământ. Pe cine ascultase el. Omul îl abandonase. cu pasul regulat. pentru a nu-şi risipi forţele. cu spatele sprijinit de trunchi. Nu putea fi decât Senar. dulci şi zemoase. Arborele. perfid şi ranchiunos! De vreme ce fratele său refuzase să plece din Memphis. Dotat cu o perfectă memorie a drumului parcurs. Răscolit de furie. cine era instigatorul acestei capcane ce urma să transforme o crimă premeditată în accident de vânătoare? Toţi cunoşteau înflăcărarea tânărului. fie avea încredere în animale. Când zări gazele şi antilope. îşi promise să-şi asculte întotdeauna instinctul. Porni imediat la drum. Ramses ar fi dat de-o parte orice prudenţă şi s-ar fi rătăcit în deşert. putând atinge patru centimetri lungime şi pe care vânătorii le numeau „curmalele deşertului". care privi îndelung intrusul înainte de a dispărea. Şenar.. Prinţul optă pentru cea de-a doua soluţie. — F Cu t ochidei piciorul — 1 bună şi Prin rea lui. îl trimisese spre râul morţii. în speranţa că nu va supravieţui acestui marş forţat. Ramses se apropie şi-l recunoscu: era şeful rândaşilor care-i martirizaseră pe bietul Ameni. cu vârfurile de un verde viu. era împodobit cu flori parfumate de culoare galben-verzuie şi dădea fructe comestibile. Ramses refuză să-şi accepte destinul. Oare prezenţa lor însemna apropierea unei surse de apă pe care însoţitorul prinţului nu i-o semnalase? Fie îşi continua traseul. înainta cu dârzenia unui cuceritor. aruncându-se în urmărirea prăzii. in pent să vii a însemn îţi vor s Om Ran la o bă antrena tânărul Nuaceasti Cui se năpi să-şi fc ţepile c Vâr două g mult sî atunci ..64 C hristian Jacq se împrăştiaseră. riscând să moară de sete. Frumosul copac făcea un pic de umbră şi adăpostea una din acele surse de apă misterioase ce ţâşneau din adâncuri cu binecuvântarea zeului Seth. dispunea de nişte arme redutabile reprezentate de ghimpi foarte drepţi. urmată imediat de un ibex cu coarnele curbate. un om mânca pâine. de formă ovoidală. — S naţii m — f Rân — l vânăto. O gazelă trecu prin faţa lui. cu ramuri bogate şi scoarţa cenuşie. iar în depărtare un copac înalt de vreo doisprezece metri.

Un bărbat purta un pui de . Surprins. animalele acceptau să meargă atunci când le băteau uşor pe burtă. Cu un strigăt de furie. capturaseră vii un ibex. acesta nu mai avu timp să-şi folosească arma. lovit şi împins în spate. Când tovarăşul tău de vânătoare mi-a oferit cinci vaci şi zece bucăţi de pânză de in pentru a scăpa de tine. obosit. înarmat cu un cuţit. tânărul n-ar fi opus decât o tehnică derizorie unei forţe brute. te-ai rătăcit? Cu buzele şi limba uscate. se înfipse în ţepile copacului care-i sfâşiară carnea ca nişte pumnale. subordo­ naţii mei mă iau peste picior. eliberându-şi întreaga energie. Ramses nu avea ochi decât pentru burduful cu apă proaspătă aşezat aproape de piciorul stâng al bărbatului prost ras şi cu părul vâlvoi. Omul se ridică. dându-i să bea unui om care tot o să moară? Prinţul nu era la mai mult de doisprezece paşi de salva­ rea lui. — M-ai umilit pentru că eşti fiu de rege! Acum. prinţe. te-au transformat în vânat. Ai crezut că gazelele şi antilopele îţi vor salva viaţa şi. fără să bei apă. capul în flăcări.F iu l l u m in ii 65 — Fie ca zeii să te ocrotească. să fi continuat acelaşi drum.. am acceptat imediat. acesta se aştepta la o bătaie identică cu precedenta. când acolo. două gazele şi o antilopă pe care le ţineau de coarne. Ramses se năpusti asupra rândaşului. însetat. — Utilul se îmbină cu plăcutul.. — E inutil să minţi.R a m s e s . Mai mult sau mai puţin liniştite. cu acţiunile unui luptător antrenat pentru întrecerile nobililor. cine te-a plătit? Rândaşul avu un zâmbet rău. Ştiam că o să vii aici.. — Ţi-e sete? Cu atât mai rău. Ramses citi gândurile adversarului său.. Vânătorii nu erau deloc nemulţumiţi. De ce să risipesc apa asta bună şi preţioasă. ar fi însemnt sinucidere curată. Nu-i rămânea altceva de făcut decât să utilizeze şi el această forţă. Neînarmat.

vor alerta o brigadă armată a deşertului. hrăneau oamenii. Nervos. — C — A — C mă răne — E. în deşert. în timp ce tovarăşii lor. chiar dacă prinţului Ramses nu-i era hărăzit un viitor strălucitor. cu excepţia lui Ramses şi a tovarăşului său. scribul redactă un raport pe o tăbliţă. scribul responsabil cu expediţia căuta să găsească orice informaţie. Numeroase alte victime ale vânătorii erau destinate să aprovizioneze abatoarele templelor. Ramses scăpase din capcană. nu se putea ascunde în spatele unor formule stereotipe. iluziile optice nu erau deloc rare. De aceea. răspunderea îi aparţinea în întregime. Vânătorii sosiseră toţi la locul de adunare. trebuia să trimită un car în căutarea dispăruţilor. O hienă avea labele legate de o prăjină purtată de doi asistenţi. Şena doi spec mai mar public şi mereu s caracter pe îngri moment când îi | Strigi Memph — C Ram — A Cel chiurist. după ce le observau mai înainte comportamentul. Deşi îndopatul hienelor pentru obţinerea pateului dăduse rezultate slabe. iar un altul ţinea de urechi un iepure înfricoşat.66 C h r is t ia n J a c q gazelă în spate. Să mai aştepte era imposibil. constrânşi să se întoarcă în vale cu vânatul. dispariţia lui n-ar fi trecut neluată în seamă. încercă să scrie din nou şi. pas cu pas. iar cariera lui risca să fie brusc întreruptă. după ce erau oferite zeilor. în timp ce soarele trona în mijlocul cerului. Şi aceştia fură convinşi că o fiinţă umană venea spre ei. apoi şterse stratul de ipsos. crezu că zăreşte o siluetă mişcându-se încet în lumină. lipseau două persoane. unii se mai încăpăţânau să continue. — — E C . dar în zadar. Supravieţuitorul prindea formă. neliniştit. scribul ceru confirmarea celor doi vânători. dar în ce direcţie? în cazul unei nenorociri. Oricare ar fi fost stilul adoptat. în cele din urmă renunţă. Aceste animale urmau să fie încredinţate unor specialişti care să încerce să le îmblânzească. El şi alţi doi vânători vor aştepta până după-amiază. dintre care una era fiul mai mic al regelui. un câine sărea în zadar s-o muşte.

Cel interpelat îi concedie pe pedichiurist şi pe manichiurist. — Explică-te.11 Şenar se abandonă manichiuristului şi pedichiuristului. rând îi parfumau pielea înainte de intervenţia coaforului. Strigăte tulburară liniştea care domnea în marea vilă dim Memphis. te rog. — Adevărul. îl vreau chiar acum. Primul e mort. — Ce se-ntâmplă? Nu admit Cu.. jblic şi viitor suveran al unei ţări bogate şi puternice. ze îngrijirea şi înfrumuseţarea corpului? Aprecia aceste momente în care se ocupau de el ca de o statuie preţioasă. roi specialişti remarcabili formaţi în şcoala palatului. Ramses se năpusti în luxoasa sală a băilor. despre ce adevăr e vorba? — Ai plătit oameni să mă ucidă? — Cum poţi să-ţi imaginezi aşa ceva? Asemenea gânduri mă rănesc profund! — Doi complici. al doilea a dispărut. Rafinamentul nu era oare caracteristica unei civilizaţii care punea mare preţ pe igienă.. trebuia -nereu să arate cât mai bine. Şenar deschise ochii. Şenar. om . frate prea iubit.. o să aflu. . — Calmează-te. Fiul -tai mare al lui Seti se preocupa de propria lui persoană. uiţi că sunt fratele tău? — Dacă eşti vinovat..

dar de ce să ne înfruntăm fără încetare. — î Nu te v — f . — Ce-ai descoperit? — Administraţia noastră e complicată. pentru că eu consider carac­ terul tău incompatibil cu cerinţele de la curte. Ar trebui să fii mândru de mine. într-o cara­ pace veche de broască ţestoasă amesteca pigmenţii minerali pentru a obţine un roşu viu sau un negru profund. a Pâr existen Rarr jos.. aş fi simţit. — Suntem foarte diferiţi. Dar n-am intenţia să-ţi fac nici cel mai mic rău şi. apărase Nici ui pusese d intr-o Seth. oricare ar fi ea? Doresc să pleci.. pe lîngă asta. civiliza — C nici o fost ve Am răpus e Ameni veghea asupra materialului său de lucru cu o grijă de îndrăgostit. în loc să recunoaştem realitatea şi să ne acceptăm soarta.. Când reapăru Ramses. Ameni explodă de bucurie. dar se tem de tine! O r canalu hotărâs venea. te rog. ajută-mă să conduc ancheta. — Ştiam că eşti sănătos şi în siguranţă! Dacă nu era aşa. urăsc violenţa. departamentele sunt numeroase. admit asta. Asta — F fără ea. — Poţi să contezi pe mine. golea păhărelul de apă şi ştergea pensulele de nenumărate ori sau schimba cuţitaşul şi guma din momentul în care nu-i mai satisfăceau. Crede-mă.. trebuie să-i găsesc pe conducătorul carului care m-a atras în cursă. însă numele şi titlul tău mi-au deschis porţile. e adevărat. şi nu ne iubim deloc. nu sunt duşmanul tău. el economisea papirusul şi folosea bucăţi de calcar drept ciorne.. Şi să ştii că n-am pierdut timpul. Eşti conştient de cuvintele pe care le folo­ seşti? — Au încercat să mă suprime în timpul vânătorii din deşert la care m-ai invitat. iar conducătorii lor destul de susceptibili. Poate că nu te iubesc.68 C h r is t ia n J a c q — Vinovat. Şenar îl prinse pe Ramses de umeri. — în cazul acesta.. în ciuda facilităţilor pe care i le acorda statutul de secretar al unui scrib regal.

— Deci. e vorba de trafic şi delapidare. dacă nu.. descătuşându-i forţele. foarte aproape. — Am fost constrâns să ucid un om.. — Cerneala este o materie primă esenţială în ţara noastră. Amestecul calităţilor e imposibil. iar fără scriere n-ar exista civilizaţie! — Ai devenit sentenţios! — Aşa cum am presupus. — Măcar de te-ar auzi. Nu te vor abandona niciodată. capabil să-i înfrunte pe zei şi pe oameni şi . — îţi par ridicol. Ramses crezuse că e stăpânul absolut al existenţei sale. Nici urmă de gândire în acest gest. dacă nu venea. Retrăi scena în care îşi apărase viaţa. Ramses se hotărâse s-o aştepte pe frumoasa Iset toată noaptea. nici o cantitate de cerneală nu iese din depozite fără să fi fost verificată. — Nu mă iei deloc în serios. pe malul canalului.. Provenea el dintr-o lume misterioasă. — Deci. O noapte călduţă învăluia cabana de stuf. tară ea. cu cerneala mea. era poate expresia puterii zeului Seth. împingându-l pe rândaş în ţepile copacului. nu e posibilă scrierea.F iu l l u m in ii 69 Asta trezi curiozitatea lui Ramses. doar un foc imperios pusese stăpânire pe el. Zeii te-au protejat. — Fii mai precis. Ramses îi povesti tragica aventură.. al cărui nume îl purta tatăl său? Până atunci.R a m s e s . orăcăiau broaştele. controalele sunt foarte stricte. m-ar fi răpus el. n-o s-o mai vadă niciodată. Ameni lăsă capul în jos. — Oare munca în exces nu te-a tulburat puţin? Ameni se bosumflă ca un copil.

Poate că-l urmărise pe prinţ. îşi îmbrăţişă iubitul.70 C h r is t ia n Ja c q să iasă învingător din orice luptă. dar cât de învechit şi de plic­ tisitor era! Frumoasa Iset iubea prea mult dragostea şi tine­ reţea pentru a se resemna înainte de vreme. Imediat ce se apropie de intrarea cabanei. — Ai ales? — Prezenţa mea nu e un răspuns? — O să-i revezi pe Şenar? — De ce nu taci odată? Trupul ei gol nu era acoperit decât de o tunică amplă. cineva se apropia. Ar fi putut să-i descrie gesturile. prinţe! — Iset! De ce vii ca o hoaţă? — Ai uitat înţelegerea noastră? Discreţia înainte de toate. . — Câtă violenţă. tânărul prinţ purta în el o forţă de care nu era conştient şi care o fascina până la a o face să-şi piardă raţiunea. în ce fel o va folosi? îi va plăcea să distrugă? Şenar avea puterea. — Continuă să fii agresiv. însemna că se afla permanent în pericol. fără să-i vadă. Un câine vagabond lătră în apropiere. te rog. prinţul ţâşni şi-l doborî la pământ. cu sigu­ ranţă că era înarmat şi hotărât să-i surprindă în acest loc izolat. uitând de proiectele de căsătorie cu viitorul stăpân al Egiptului. se întreba dacă această dramă nu punea capăt viselor lui sau dacă nu reprezenta graniţa unui tărâm necunoscut. precum şi prezenţa morţii a cărei pradă fusese. Se oferi m ângâierilor bărbatului de care se îndrăgostise nebuneşte. Oare nu se dovedise imprudent? De vreme ce soldatul care-i plătise pe rândaş era de negăsit. Frumuseţea lui Ramses nu era suficientă pentru a-i explica pasiunea. a cărui dorinţă o putea simţi deja. Ramses simţi prezenţa agresorului. însă uitase preţul ce trebuia plătit. ştia precis la ce distanţă se află. Fără să simtă vreun regret. cunoştea amploarea tăcută a paşilor lui.

— Un complot? Şenar a negat. Dezamăgit. nu lăsase nici măcar un cuvânt care să-i explice absenţa. unde se găseau . cu o tandreţe neaşteptată. iar forţele de ordine nu dispuneau de nici o pistă serioasă. Se duse la cazarma din Memphis. Prinţul nu-şi ascunse iritarea. mi s-a părut sincer. aşa că înaltul funcţionar îi promise să intensifice investigaţiile.. Biroul lui Ameni era gol. — Fii atent. încăpăţânat. — Nu ştia că eşti fiu de rege? — Nu era în necunoştinţă de cauză. sinistrul veteran dispăruse.R a m s e s . în ciuda unei constituţii fragile. Era inutil să încerci să-i domoleşti ardoarea.. Ramses se decise să se implice el însuşi în anchetă.F iu l l u m in ii 71 Zorile îi găsiră înlănţuiţi. mi-am făcut depoziţia şi poliţia îl caută. — Se zvoneşte că ai ucis un om la vânătoare. care coordona eforturile colegilor lui. — Eşti sigură de alegerea ta? îl îmbrăţişă cu violenţa soarelui care răsărea. din păcate infructuoase. Ameni era capabil să desfăşoare o activitate uimitoare pentru a-şi atinge scopul. — De ce? — Din răzbunare. frumoasa Iset se ridică. — A încercat să mă omoare. exigent. e laş şi inteligent. — A fost arestat? — Nu încă. Neliniştită. Ramses mângâia părul iubitei. însă conducătorul carului meu îl plătise din belşug. Ramses se duse la şeful poliţiei. nu putea tolera o asemenea imperfecţiune şi nu avea să se oprească până ce nu obţinea adevărul şi pedepsirea vinovatului. Ramses era convins că secretarul său nu renunţase să rezolve enigma cernelii de proastă calitate. — Şi dacă.

prinţul ceru să se întâlnească cu unul din omologii săi însărcinat cu inventarierea preţioaselor vehicule. în calitate de scrib regal. având vreo douăzeci de ani. Tânărul intră în vorbă cu el. Dorind să ştie dacă soldatul fugar fusese angajat aici. — Du-te la poliţie. — Numai tu mă poţi ajuta. cu o barbă scurtă. Funcţionarul îl îndreptă spre un anume Bakhen. — Am nevoie de o informaţie.72 C h r is t ia n J a c q numeroase care de război şi de vânătoare care aveau nevoie de o întreţinere permanentă. Bakhen izbucni în râs. — Eu mă ocup de cai şi de care. — Nu e treaba mea. îşi rostea răspicat predica. — Asta m-ar mira. şi certa un căruţaş acuzat de cruzime. — încă mai eşti aici? — 1 — r Un splendi salturi i — l Voc era leg să se af Ramses — ( — „ Nu lui. — Mă acuzi de complicitate? Prinţ sau nu. Bakhen mângâie calul care-i privi recunoscător. Specialistul examina un cal sur. ai face mai bine s-o ştergi! — Nu-ţi face iluzii c-o să te implor. — Sunt prinţul Ramses. supraveghetor la grajduri. — Vrei să scape? Bakhen îi aruncă lui Ramses o privire mânioasă. cu faţa pătrată. în timp ce vinovatul se depărta. o v Ran nul Set . două brăţări de aramă îi strângeau bicepşii. era un bărbat robust. — Cu atât mai bine pentru tine. îl descrise cu minuţiozitate. — Omul acesta e un criminal. — Caut un căruţaş. dezagreabilă. Cu o voce gravă şi aspră. prea tânăr pentru a fi înhămat. Bakhen.

— Uşurel. Un cal necheză. — Nu duci lipsă de îndrăzneală. farao­ nul Seti. Bakhen alergă în direcţia splendidului animal cu blana de un brun închis. frumosule. o voce care-i îngheţă sângele în vine.F iu l l u m in ii 73 — Tu ştii ceva şi o să-mi spui.R a m s e s . Nu Bakhen îi răspunsese lui Ramses. prin salturi nebune. îngrijorat. — Cum îl cheamă? — „Zeul Amon şi-a decretat vitejia". ci o voce din spatele lui. omul reuşi să se apropie de calul a cărui frumuseţe trezise admiraţia lui Ramses. e calul meu preferat. . uşurel! Vocea lui Bakhen păru să calmeze armăsarul. care. încerca să se elibereze de frânghia de care era legat. Ramses se întoarse şi se înclină în faţa tatălui său.

înainta cu viteză! în calitate de scrib regal. împinsă de un vânt puternic din nord. şi ce o să creadă frumoasa Iset. constatându-i absenţa. Faraonul îl eliberă. încât închise ochii câteva clipe. fluviuli imuabi 12 mai un tatăl. Ramses era însărcinat cu relatarea expediţiei şi cu ţinerea unui jurnal de bord. — la hăţurile. Ramses conduse carul până la debarcaderul unde aştepta flotila ce urma să plece spre sud. mai ales în urma întâlnirii de dragoste din cabana de stuf? Dar ce importanţă mai avea. Prinţului nu-i veni să-şi creadă urechilor. însă nu-i putea cere tatălui său să repete cuvintele pe care de-abia le rostise. Ramses n-avusese timp să-i prevină pe Ameni. fericirea era atât de mare.kilome călători prinţul Nilului. iar animalul îl urmă şi se lăsă înhămat la un car uşor. captivat de peisajele pe care le descoperea. Prinţul se urcă în stânga tatălui său. Seti se îndrepta deja spre calul ce-şi recăpătase calmul. Garda personală a monarhului veghea la poarta principală a cazărmii. Ramses. Opt sute de Pie săpânc cel ma şefii d« fi recui foarte soldaţi Silsileh din ţară pentru răscolii scufum Stâi membi aceştia încuraj Ina Maiest pâine | ulei de doi sa< lucruli Pe c . fără să omită nici cel mai mic amănunt. Mândru ca un cuceritor. care. Z proporj — Să mergem. din moment ce se bucura acum de şansa nesperată de a călători la bordul corăbiei regale. îşi îndeplinea rolul cu zel.

ulei de susan. Ramses nu-şi văzu deloc tatăl. Egiptul se oferea privirilor lui. o legătură de legume. responsabile pentru multe scufundări de nave sau înecuri. vin şi doi saci de grâu pe lună. peşte uscat. ţinta călătoriei. se încurajau unul pe altul. struguri. de sclipirile apelor. Suplimentarea raţiilor dădu avânt lucrului şi fiecare îşi promise să muncească mai bine. o porţie de carne friptă. şefii de echipă reperau filoanele şi le marcau pentru a putea fi recunoscute de executanţi. Munca lor nu îngăduia nici un fel de improvizaţie. capabil de transcenderea celor mai umile forme de viaţă. Seti observa plecările şi sosirile membrilor expediţiei. prinţul nu încetă să se minuneze de frumuseţea ţărmurilor Nilului. Stând la prova navei sale. Cântau. fluviul era răscolit de vârtejuri periculoase. săpând mai întâi mici tranşee pentru a le degaja din blocul cel mare. în acest al şaselea an al domniei lui Seti. dar lucrau într-un ritm susţinut. Pe durata parcurgerii traseului. pentru a obţine blocuri foarte mari. de pacea satelor ridicate pe colinele de la marginea fluviului.R a m s e s . sub conducerea şefilor de echipă. unde erau exploatate principalele cariere de gresie din ţară. pietrari şi marinari debarcaseră pe linia Gebel Silsileh. smochine. mii de soldaţi.F iu l l u m in ii 75 kilometri separau M em phisul de Gebel Silsileh. miere. străjuite de coline. înainte de sfârşitul zilei. Uneori. iar jurnalul de bord căpătă proporţii. un mesager regal anunţă că Maiestatea Sa va răsplăti fiecare lucrător cu cinci livre de pâine pe zi. în acest loc. ţărmurile. aceştia transportau lăzi cu unelte şi provizii. Zilele se scurseră ca orele. imuabil. se apropiau pentru a forma o zonă de o anumită îngustime. cu . în timpul celor şaptesprezece zile de navigare. se înfigeau în masa de piatră pene de lemn. Pietrarii extrăgeau blocurile de gresie unul după altul. îndrăgostit de viaţă.

Când îl puseră la încercare. Departe de oraş şi de fastul lui inutil. prinţul îşi abandonase roba luxoasă de in pentru un şorţ grosolan de piele. care erau udate. tăie prima piatră cu o abilitate care-i uimi şi pe cei mai puţin binevoitori. tatăl Ci îl într — — — Farao . Seti îi spulberase iluziile. Vasele de transport le descărcau direct în şantierele templului căruia le erau destinate. tamer La intrăr faţa le desfă< puser R. cărora materia le interzicea să trişeze. penele exercitau o presiune atât de mare încât piatra se desprindea într-o singură bucată. Ramses nu avea nici cea mai mică dorinţă de a duce existenţa unei notabilităţi împietrită în confortul şi obiş- nuinţe acesta dută î Ur fusese pietra dimin convc Ce tăcute făceai cărui I unelte Af grava' echip ca să şeasc. nici căldura şi nici sudoarea nu-i deranjau. încredinţându-i un baros de lemn şi o daltă. aşezate pe glisiere ce alunecau pe o pantă abruptă. aşezându-le în faţa capacităţilor lui reale. îşi va hrăni forţa alegând blocuri de gresie pentru zei. coborau până la mal. învăţă limbajul şi semnele distinctive ale confreriei lor. lată mesajul pe care tatăl lui dorea să i-l transmită: să-şi uite copilăria aurită şi educaţia artificială şi să-şi descopere adevărata natură sub soarele necruţător al carierelor de piatră. uscându-se.76 C h r is t ia n Jacq crestături dispuse orizontal. cu pietrarii. Lumea carierelor de piatră îi plăcea mai mult decât cea de la curte. Anumite blocuri erau încredinţate pe loc tăietori lor în piatră. nămoloasă. Se înşelase atunci când crezuse că întâlnirea cu taurul sălbatic urma să-i conducă spre regalitate. se apropie de aceşti oameni aspri pe care evita să-i stânjenească. cum să descrie activitatea neîncetată a acestor tehnicieni şi cum să le inventarieze producţia? Hotărât să-şi îndeplinească misiunea fără greş. altele. Hotărârea sa era luată: va rămâne aici. se va iniţia în secretele lor şi le va împărtăşi viaţa. în contact cu aceste fiinţe adevărate. Ramses nu mai ştia unde-i e capul. se debarasă de vanităţile de învăţat norocos. se familiariză cu obiceiurile şantierului. De multă vreme.

Ramses se ghida după semnele pavate în piatră cu scopul de a delimita teritoriul fiecărei echipe. — Creatorul a realizat patru acţiuni perfecte. Un calm anormal domnea în cariera de unde. să uite pentru totdeauna compor­ tamentul de nobil fără ocupaţie. în ajun. de ce erau absenţi şefii de echipă. Cu "aţa la piatra sacră. o capelă. La capătul carierei. Ramses se aventură pe cărările tăcute. declară Faraonul: a trimis în cele patru zări vânturile. de ce nu-şi convocaseră muncitorii? Cedând magiei acelui loc. adormi pe puntea vasului. lui Şenar i se potrivea mult mai bine rolul acesta. în acel moment. mărginite de pereţii de gresie. ale cărei raze înceouseră să răzbată până aici. ascultând cuvintele pe care le rostea tatăl lui. săpată în stâncă. nu cunoştea un alt orizont de a cărui linişte să se poată bucura. o stelă cu un text de venerare a soarelui răsărind. Ramses îngenunche. până când nu se auzea zvonul jneltelor mânuite.R a m s e s . pentru a profita de răcoarea dimineţii. astfel încât fiecare . Când termină rugăciunea. cu palmele desfăcute. să le împărtă­ şească durerile şi bucuriile. pietrarii începeau lucrul în zori.F iu l l u m in ii 77 nuinţele sale. ruseseră scoase numeroase blocuri de piatră. înseninat. Se grăbea să lase în urmă obiceiurile de scrib regal ca să trăiască în acelaşi ritm cu tovarăşii lui. faraonul Seti ridicase mâinile. cu privirea pier­ dută în stele. şi celebra renaşterea luminii. De obicei. Afundându-se în labirint. în stânga ntrării. ele 'ăceau parte din fiinţa lui. Seti se întoarse spre fiul său şi ! întrebă: — Ce cauţi în locurile astea? — Drumul vieţii mele.

.. dar. sfărâmă-i capul şi oferă-l spiritului acestei cariere. Faraonul lăsă jos animalul care se repezi spre stăpânul lui. astfel încât să fie oferite sacrificii invizibilului. sărbătorind reîntâlnirea cu salturi de bucurie. Un zâmbet ilumină chipul lui Ramses. a modelat fiecare om identic cu următorul. Ochii Străjerului cereau mângâieri şi tandreţe. Eşti pregătit să faci un sacrificiu pentru lumea invizibilă? Prinţul dădu din cap. asumă-ţi fapta şi nu-ţi mai plânge de milă.. — R — fv — l Urm Ramses ce dom — [ distrugă Ram J — A — T — S — C zaţiei ni rându-s astfel îr rămână formeai Faraoni constru este cel Fiec spiritul setea la — C — N Granitu prezenţ corpora . — Nu-ţi mai pierde timpul cu nimicuri. — Eşti conştient de implicaţiile răspunsului tău? — Vreau să intru în corporaţia pietrarilor şi să nu mă mai întorc la palat. — Vreau să-i găsesc pe adevăratul vinovat. Dar oamenii au încălcat cuvântul Creatorului şi n-au avut altă dorinţă decât aceea de a-i denatura opera.. eu am ucis un om. — Dă-i drumul. — Ridică o piatră. am fost condus de o forţă! — In cazul acesta. — Refuz.. a înscris în sufletul uman amintirea Asfinţitului şi a lumii de dincolo. în felul acesta vei fi purificat de violenţă. — Tată.78 C h r is t ia n Ja c q fiinţă să poată respira în timpul existenţei ei. — Distrugerea reprezintă sensul vieţii tale? — M-am apărat.. în sfârşit. faci şi tu parte din gloata asta? — Eu. — Străjerul? — E câinele tău? — Da. a dat naştere apelor şi creşterii lor. Seti intră în capelă şi se întoarse cu un câine galben-auriu în braţe. pentru ca şi cel slab să profite de ele precum cel puternic.

căci a clădi templul. Faraonul este clădit de Egipt. aşa cum un călător însetat îşi potolea setea la un izvor cu apă proaspătă. Nu te poţi refugia nicăieri. asigurându-se că pietrarii şi tăietorii în piatră lucrează după reguli. — Sunt în stare să muncesc din greu! — Cariere cum este aceasta asigură perenitatea civili­ zaţiei noastre. Gebel Silsileh nu e decât o carieră de gresie. nici măcar într-o corporaţie. E vremea să plecăm spre nord. Seti. Prin legătura cu oamenii de meserie se formează sensul unei guvernări. ai trecut într-o nouă etapă. calcarul. — Aici pot să-mi dovedesc valoarea! — Te înşeli. — Urmează-mă. alabastrul. alte roci şi materiale necesită prezenţa ta. — Deci locul meu e chiar aici. astfel încât locuinţele zeilor să fie înfrumuseţate şi ei să rămână pe pământ.R a m se s .F iu l l u m in ii 79 — Renunţi la poziţia ta pentru un câine? — Mi-a acordat încrederea lui. Faraonul clădeşte Egiptul. Granitul. ai fi fost cel mai josnic distrugător. fiule. Ramses şi Străjerul urcară până în apropierea unui vârf stâncos ce domina cariera. a clădi poporul este cel mai mare act de iubire. un rege trebuie să le viziteze frecvent. piatra şi lemnul nu mint. — Dacă ţi-ai fi ucis câinele. Fiecare cuvânt al lui Seti era ca un fulger care îmbogăţea spiritul lui Ramses. Urmând o potecă îngustă. el construieşte mereu. — Nu. iar eu îi datorez protecţie. pe o latură a colinei. Ramses era în al nouălea cer. . prin purtarea ta.

Cu instinct de copoi. — Nu te cred. simţea că adevărul era de partea lui. — Nu ştiu. acesta e adevărul. dar cui îi reveneau beneficiile acestei fărădelegi? Dacă obţinea dovada. cineva săvârşise o fraudă. totuşi. frumoasa Iset dădu buzna pe domeniul lui Ramses şi forţă uşa de la biroul secretarului. Ameni se ridică. în timp ce-şi recitea notele scrise pe o tăbliţă de lemn. Stingherit. Ameni îşi clasa informaţiile. La pretim fusese următi deloc. tânărul scrib putea merge până la capăt şi-l putea condamna pe vinovat. Fără nici o îndoială. interogând mici funcţionari mai mult sau mai puţin limbuţi. secretarul particular al lui Ramses se bucura de rezultatele obţinute. După ce scotocise ici şi colo. — Se spune că Ramses n-are nici un secret faţă de tine. conştientă de rangul ei? — Unde e Ramses. — Imposibil! — N-o să mint doar pentru a-ţi da satisfacţie. — Suntem prieteni. caban Rams« broaşt Ric atunci Ur Şe desfăt — piuret Memf — — Insă a — amăm .13 ceva r de ac< în vastul birou de care dispunea. cum să se comporte cu această fată tânără. însă a plecat din Memphis fără să mă prevină. — Şi. întrebă ea cu agresivitate.

.R a m se s . atunci Ramses căzuse într-o capcană. gustul prepeliţei fripte îi desfătase cerul gurii.. alţii că prinţul fusese trimis în misiune. unii pretindeau că Seti îl exilase pe Ramses în sud.. şerpi şi câini vagabonzi. — Ramses o să se întoarcă. Ridicolă în propriii ochi din cauza acestui prinţ insolent. Un om. i se păruse deodată că mişunau peste tot broaşte râioase. dacă ar fi păţit ceva rău. — îţi baţi joc de mine! — O să se-ntoarcă. — Scumpă Iset! Ce plăcere să te văd. Vrei să guşti din piureul meu de smochine? Fără să mă laud. de aceea. îngrozită.. ştia adevărul. să verifice starea digurilor înainte de următoarea creştere a apelor. — Fără el. — De ce-aş fi? — Ştii unde e şi refuzi să-mi spui! — Mă acuzi pe nedrept. circulau informaţii vagi şi contradictorii. — Unde se ascunde Ramses? — Draga şi scumpa mea prietenă. nu sunt neliniştit. eşti lipsit de protecţie. între noi există nişte legături invizibile. La curte. Şenar îşi termina prânzul... De unde să ştiu eu? — îşi permite un viitor rege să ignore un asemenea amănunt? . crezuse că e o glumă şi-l strigase pe Ramses în zadar.F iu l l u m in ii 81 — Nu pari deloc îngrijorat. insă atât de îngrijorată pentru el! Dacă Ameni nu minţea. fii sigură. aşa că fugi. e cel mai bun din Memphis. unul singur. aş fi simţit. iubitul ei o ridiculizase şi-şi bătuse joc de ea! Găsind cabana de stuf pustie. Frumoasa Iset nu se putea linişti deloc.

Datoria lui e să redacteze un raport şi dările de seamă asupra lucrărilor. — Apreciez fineţea spiritului tău. l-a pus pe fratele meu în locul care i se cuvine. îşi juca deja viitorul rol. Tatăl meu a făcut dovada. care-i condamnă să rămână multe luni printre pietrari şi să se instaleze în sud. — Vorbeşte. cumpănit. Dacă am evoca. nu crezi? în loc să-ţi uneşti soarta de a fratelui meu. — Am de gând să risc. S-ar fi vrut elegant. intrigat. că ştie să aprecieze oamenii. Tânăra femeie alese un scaun confortabil. ar trebui să reflectezi mai bine şi să te gândeşti la viitorul tău. — Mă tem că o să te-ntristez. te implor. Frumoasa Iset se uită cu atenţie la fiul mai mare al regelui. — Ai încredere în mine şi te voi feri de o deziluzie. — Fă-ţi timp să te aşezi şi să deguşti acest piure. de ce să nu recunoaştem şansa asta? — Nu prea te înţeleg. — Ramses a fost angajat ca scrib al expediţiei plecată spre carierele de gresie din Gebel Silsileh. Şenar păru dezolat. O sarcină de o rară mediocritate. — Destinul ne-a atribuit o poziţie privilegiată. atrăgător. dar nu va avea niciodată magnetismul şi frumuseţea sălbatică a lui Ramses. după părerea ta? — O existenţă strălucitoare alături de mine. în momentul acesta.82 C h r is t ia n J a c q Şenar zâmbi. — Vrei într-adevăr să ştii unde se află fratele meu? — Asta e dorinţa mea. o dată în plus. — Cred că sunt destul de puternică s-o înfrunt. n-o să regreţi. dotat cu o pernă verde. viitorul nostru comun? intere dăruie Se Ati din joi şoare Bri adus f < fi o n e Şe a intelij Mi nu-şi come rigurc fluvia într-u găsea Ar mic a . — Noi doi ne înţelegem de minune. — Şi care ar fi el.

i-ar fi adus fericitei alese glorie şi bogăţie. iar tu îl vei uita. Se ridică şi-i luă mâna dreaptă. El se . Şenar întinse mâna spre ea. A fi iubită de el. — Nu pleca! Altfel. să-mi dăruieşti un fiu şi să fii prima doamnă a Egiptului. — Ce importanţă are dragostea? Pe m ine nu mă interesează. a mea e deja stabilită. Şenar.F iu l l u m in ii 83 — Şenar. în portul care nu-şi înceta niciodată activitatea soseau mereu vase comerciale din nord sau din sud. sunt extenuată. urmează-ţi calea. consideră-mă nebună. — Adio. se depărtă. plecările erau organizate riguros de autorităţile administrative însărcinate cu traficul fluvial. zeci de tinere nobile domni­ şoare nu visau decât să se mărite cu moştenitorul coroanei. — Te-am prevenit. fusese autorizat să facă verificări.. da. Da.. — Altfel? Chipul ca o lună plină al lui Şenar deveni neliniştitor. — Atunci. — îl iubesc pe Ramses.. prevalându-se de calitatea de secretar al fiului mai mic al Faraonului. Şenar va fi stăpânul absolut. iar încărcăturile erau controlate de o armată de scribi..R a m s e s . Memphisul era un oraş zgomotos şi animat. Să eziţi ar fi o nebunie. Ameni. într-unul din numeroasele depozite cu materiale de scris se găsea o mare cantitate de cerneală. Ramses era eliminat din joc.. — Să devenim duşm ani.. Brusc. Apelez la inteligenţa ta. îţi cer să fii frumoasă. — Lasă-mă! — Nu-ţi irosi norocul. Atingerea o scârbi pe tânăra femeie. ce pierdere. eu.

Străbătând străduţe pline de gură-cască şi de catâri încărcaţi cu fructe. însă numele lui Ramses îi permise să treacă pragul atelierului şi să le pună întrebări artizanilor. graţie amabilităţii femeilor care vorbeau despre orice în timp ce măturau străduţele. primiseră acceptul palatului. lat de şaptezeci şi cinci de metri. Lăsând în urmă arsenalele unde erau depozitate armele destinate diferitelor corpuri de armată. Tânărul scrib evită cheiul. f < . nu era vreme pentru hoinăreală. sfârşi prin a descoperi atelierul căutat. Ameni ' Adică. care. va expl la surs. aşezându-te obosit. aproape de vechea cetăţuie cu ziduri albe. unificatorul nordului şi-al sudului. să respiri parfumul florilor. pe care Seti îl lărgise: în faţa stâlpului cen­ tral. unde marile vile stăteau alături de mici imobile cu două etaje şi de dughenele meşteşugarilor. Memphisul reprezenta polul de echilibru al ţării. să te odihneşti. Ameni se prezentă la poarta unui atelier unde se preparau cernelurile pentru cele mai bune şcoli din oraş. Oricât de obositor ar fi fost. al căror preţ era cel mai ridicat. Primirea fu foarte rece. legume ori saci de cereale. Ameni profită de statura lui mică şi zveltă pentru a se strecura până în cartierul din apropierea templului lui Ptah. fondată de Menes. investigaţiile lui fură fără rezultat. Se rătăci de mai multe ori. însă. Egiptul de Sus şi cel de Jos. Insistent. la umbra frunzişului şi să admiri Nilul! Din păcate. „viaţa celor două tărâmuri"*. cu toate acestea. prea aglomerat. lucarn începi cernea marca incerţi Amen Exi paznii inert f noaiel dimin Ci apoi. merse de-a lungul unei cazarme şi se aventură într-o suburbie foarte populată. la plecare. situat în punctul lor de întâlnire.84 C h r is t ia n Jacq concentră asupra produselor de primă calitate. nu semăna ea oare cu un potir aflat sub protecţia zeiţei de aur? Ce plăcere să contempli lacurile acoperite de lotuşi. în p cu un h — I __c __> Am întâmp a-l azv la viei îl s din sp. unul dintre ei se arătă deosebit de cooperant şi deplânse superficialitatea anumitor fabricanţi. şi traversă cartierul Ankh-taui. coloşii regali din granit trandafiriu manifestau prezenţa sacrului. Tânărul scrib iubea vechea capitală. Ameni obţinu o adresă în cartierul de nord.

se strecură printr-o lucarnă în clădire. pot să intru? — E interzis. — Vezi-ţi de drum. apoi. Ramses n-ar fi întâmpinat nici o dificultate în a-l înşfăca pe bădăran şi în a-l azvârli într-un canal.R a m se s . un bărbat de vreo patruzeci de ani. — Am ordin. micuţule. O probă de scris îl convinse pe Ameni: descoperise centrul producţiei frauduloase. . — Şterge-o. se depărtă. înarmat cu un baston. Lipsit de forţă. greutate insuficientă. cerneala era de cea mai bună calitate. scribul nu-i auzi apropiindu-se pe paznicul care-i doborî cu o lovitură de baston. tânărul scrib apelă la viclenie. Cu ajutorul unei lămpi aşezate pe o etajeră. hirsut. Dar pe al doilea. unde resturile erau arse în fiecare dimineaţă devreme. îl salută pe paznic. în prag. — Sunt secretarul particular al unui scrib regal. prefăcându-se că pleacă. — Dacă eşti înţelegător. se sui pe acoperişul unui hambar din spatele atelierului.F iu l l u m in ii 85 va explora Memphisul. Fiind deja noapte. folosindu-se de o scară. îi săltă trupul inert pe umeri şi-l abandonă într-un loc de depozitare a gu­ noaielor din vecinătate. Exultând de bucurie. eviţi o plângere oficială. convins că soluţia enigmei se găsea la sursa producţiei de cerneală. Ameni regretă că fusese prea delicat. descoperi anomalii: culoare incertă. Curiosul nu mai avu timp să scoată o vorbă. — Un motiv în plus pentru a mă lăsa să-i inspectez. — Te salut. începu să cerceteze rezervele. purtând marca de control „prima calitate". — Atelierul e închis. Primul raft îl descumpăni. — Scribul regal se numeşte Ramses şi este fiul lui Seti.

îi va oferi un mic dejun copios şi vor dormi la umbra unei cătine din grădina de lângă templul zeiţei Neith. Era ascuns de fum. Cunoştea bine cele mai murdare două familii din zonă. trebuia să dea foc grămezilor de gunoaie dintre aglomerările de case. după ce le aplicase mai multe mustrări. Din fericire. omul însărcinat cu igiena publică înainta încet pe străduţele adormite ale cartie­ rului din nordul Memphisului. mai misteric îşi făce care le invizibi Căp regelui supuse marina bună c corabia ajusta r întc sărbăto princip bun". pe ban< care-i | . Bombă­ nind împotriva lenei inerente speciei umane.. aşa că acum era nevoit să le amendeze. Treaba o dată terminată. — Ce spui? — Păpuşa mare. Vreau păpuşa cea mare. acolo. Fetiţa întinse mâna spre o formă umană.— C Intri Uni corpul Răn­ 14 ii psea n să fie ir din cel de-o pa alătură facă no Şi. nu constatase nici o ameliorare. astfel încât combustia să fie mai rapidă. Sarcina asta nu avea sfârşit. dar era bine plătită şi-i dădea sentimentul de a fi util concetăţenilor săi. dădu foc în mai multe locuri. pubela nu era prea plină.. arderea cotidiană a murdăriilor şi a deşeurilor era un mijloc bun de salubrizare şi de respectare a regulilor de igienă impuse de administraţie. — Tăticule. I Egiptul proasp curajul Trăgând după el fetiţa încă somnoroasă. ridică păpuşa de cârpă pe care fetiţa o scăpase şi o îmbună. înainte de ivirea zorilor. cu torţa aprinsă. un braţ ieşea dintre gunoaie.

să fii în armonie cu ea.. mai ales. de vreme ce fiul regelui îşi uitase rangul şi refuza orice privilegii. se sărbătorea curajul de care dăduseră dovadă. omul intră în pubelă. dar şi bunătatea fluviului care-i ghidase. aşa că îl supuse la nenumărate corvezi care alcătuiau viaţa unui marinar. Prinţul. să înalţe velele şi chiar să se folosească de cârmă.R a m se s . lăsând de-o parte îndeletnicirea şi materialul ce servea unui scrib.. Intrigat. pentru a-i ajusta mai bine viteza. se alătură echipajului şi participă la toate manevrele. Ramses nu făcea mofturi. O mare mulţime se înghesuia pe cheiul portului principal din Memphis. tăticule. învăţase să iacă noduri. Avea sânge închegat pe ceafă. însemna să trăieşti o plăcere intensă. Un braţ. De îndată ce puseră din nou piciorul pe pământul Egiptului. cu riscul de a-şi arde tălpile. Şi. . nu se spunea oare că misteriosul zeu Amon. Drumul spre nord implica o bună cunoaştere a curenţilor şi un echipaj curajos. marinarii primiră coliere de flori şi cupe cu bere proaspătă. Căpitanul vasului intră şi el în joc. Braţul unui băiat! Îndepărtă cu multă precauţie corpul inert. chiar dacă rămânea mai departe invizibil. a cărui formă n-o cunoştea nici o fiinţă. se cânta şi se dansa în onoarea lor. spăla puntea sau se instala pe banca vâslaşilor plin de sârg. iar textul urma să fie inclus în analele regale care relatau faptele importante din cel de-al şaselea an al domniei lui Seti.F iu l l u m in ii 87 — O vreau. Să simţi corabia alunecând pe apă. Ramses nu-şi revăzu tatăl pe drumul de întoarcere. întoarcerea dintr-o expediţie era o ocazie de mare sărbătoare. Nu lipsea nici un amănunt din jurnalul său de bord. care purta numele evocator de „drum bun". se familiarizase cu vântul. îşi făcea cunoscută prezenţa umflând pânzele corăbiilor pe care le ducea cu bine la destinaţie? Astfel se manifesta invizibilul.

după el. V C plecaţi decât în Drag asta în împărtă. — Eşti frumoasă şi inteligentă: două calităţi indispensabile pentru o mare soţie regală.. — Greşeşti. Ramses nu dădu înapoi. de vreme ce nu sunt vinovat? — Chiar şi în cazul unei plecări precipitate. — în ochii fratelui meu totul e mediocru. ai fi putut să mă anunţi. — M-am întâlnit cu fratele tău şi m-a anunţat de căderea ta în dizgraţie. F să ajung ea. savurezi atât de I vârtej. — Tatăl meu m-a luat cu el la Gebel Silsileh. — Vrei să spui că. — Eu nu sunt înţeleaptă. — Faptul de a te revedea crezi că-ţi şterge grosolănia? — De ce nu.88 C h r is t ia n J acq — — Două mâini graţioase puseră în jurul gâtului lui Ramses un colier de albăstrele. — De ce eziţi? Nu e înţelept să refuzi un destin grandios. Frumoasa Iset deveni calină. în timp ce ea.. ci îndrăgostită de tine. — Să execuţi ordinul Faraonului nu suferă nici un fel de amânare. — C Un p . încercă să-i reziste. — Dar te-ai întors în Memphis şi eu sunt a ta. O prinse în braţe. — Ce motiv a avut să te constrângă să călătoreşti? — Numai el ştie. făcând pe supărata. şi asta n-a fost o pedeapsă.. Penti mult îi f a forma deja un lor.. am slujit ca scrib. însă asemeni credea dicta co dăruia a minte si decât oi Ram probabi îşi conţi ţului. goal pentru a Prinţul. — Şenar n-a renunţat la ideea de a se căsători cu mine. urma să te instalezi în sud şi să ocupi un post mediocru. — Cred că eşti furioasă. — Zile lungi de călătorie în compania lui. pietrar şi matelot. mai puţin el însuşi... — Ajunge recompensa asta pentru un prinţ? întrebă frumoasa Iset cu un început de revoltă. Ai beneficiat de tot felul de confidenţe.

în ciuda vârstei lor fragede.F iu l l u m in ii 89 — Viitorul. Ramses se duse în centrul oraşului. Prinţul. ştia să-i trezească dorinţa. Oare îşi continuase ancheta şi obţinuse ceva rezultate? Un poliţist înarmat păzea intrarea în apartamentele prin­ ţului.R a m se s . O fiinţă care dăruia atâta iubire era o comoară de neînlocuit. goală şi privindu-l cu ochi languroşi.. ca prinse într-un vârtej. cu cât îl cunoştea mai bine. Părinţii mei sunt plecaţi din oraş şi vila e goală. Prin mângâierile ei. dar îşi puse în minte să-i convingă. îşi va asculta instinctul. Iset nu-i reproşa nimic. nesupus. Oricare ar fi fost raţiunea care îi dicta comportamentul. cu atât credea mai mult în el. îi ajungea să trăiască o pasiune carnală. să savureze momentele de extaz când trupurile lor se potriveau atât de bine încât alcătuiau o singură fiinţă. frumoasa Iset vorbise de căsătorie. — Doar prezentul mă interesează. Cât îi era de greu să se despartă de ea. această plăcere nebună pe care o împărtăşea cu frumoasa Iset? Ramses îşi punea întrebarea asta în van. în cartierul rezidenţial. nu arăta nici un fel de entuziasm. probabil că Ameni îi aştepta cu nerăbdare întoarcerea. N-ar fi mai confortabil decât în cabana de stuf? Dragoste să fi fost. însă Ramses nu se simţea pregătit pentru a se lansa într-o asemenea aventură. cu braţele întinse pentru a-l reţine! Pentru prima dată. Desigur. pe atât de mult îl irita ideea de a forma un cuplu... pe cât de mult îi plăcea compania ei. — Ce se-ntâmplă? . erau deja un bărbat şi o femeie şi nimeni nu s-ar fi opus căsătoriei lor. mai preţioasă decât orice altă bogăţie.. fără să ajungă s-o epuizeze.

dar clară. — D Mâni — In — E — N pe picio Mulţ me ateii trei ore. mi s-a ordonat să-i păzesc. de aceea. — Ce s-a întâmplat cu el? — A fost găsit într-o grămadă de gunoi. — Te-ai întors. — Cum te simţi? — Am reuşit. la căpătâiul lui stătea o infirmieră. — Linişte. prin cart părea at Tem. plecase din Egipt. prinţul asistă la trezirea lui Am eni. Ameni era întins pe pat. privirea rănitului se lumină. în aceeaşi situaţie se găsea şi afacerea în care fusese implicat conducătorul carului. cu capul bandajat. în cartierul de nord. nimeni din cartierul incriminat nu-i văzuse pe agresor. doarme. — O să supravieţuiască? — Medicul e optimist. în ciuda interogatoriilor amănunţite... Ştiam eu! Vocea îi era şovăitoare. — Secretarul a fost victima unei agresiuni. ceru ea. am reuşit! 1 j __ q sfârşeşti __ Si — Ci — p contrab. Medicamentele îi iau durerea. La întoarcere. probabil. pânăspi nu intră Inter — C — A E P C ^ Omi . Ramses alergă până în camera prietenului său. — A vorbit? — Câteva cuvinte de neînţeles. Ramses se întreţinea cu adjunctul şefului poliţiei. Ramses. aflat în inspecţie în partea de sud a Memphisului. Dezolat. îl scoase pe prinţ afară din încăpere. funcţionarul nu-i oferi nici o informaţie. nu era nici o îndoială că dispăruse şi. părea mort. văzându-l pe Ramses.-------------------------------------------------------------------------------------------------------90 C h r is t ia n Jacq — Eşti prinţul Ramses? — Chiar eu. dar îl cufundă întf-un somn profund. nici un indiciu important nu ieşise la iveală.

— Cine te-a lovit? — Paznicul unui atelier unde e depozitată cerneala de contrabandă. Ramses găsi fără proble­ me atelierul incriminat. ţi-ai dat seama. Interogă un om care ducea apă meşteşugarilor. Depozitul părea abandonat. — Nu te agita şi odihneşte-te. cu cât mai repede te pui pe picioare. e ciudat. prinţul dădu târcoale prin cartier. Intrigat. Temându-se de vreo posibilă capcană.. — Cunoşti atelierul acesta? — Aici se fabrică cerneală.. — E periculos. — Deci. Mândria animă chipul lui Ameni. — Cui livrau produsele? — Nu e treaba mea. — Cine sunt? — Nu se vedeau decât lucrătorii. poarta era închisă. Omul cu apa plecă. — De ce e închis? — Poarta e închisă de o săptămână. — Indică-mi locul.R a m se s . nimeni nu intră în clădire. chiar ai reuşit. . cu atât o să mă poţi ajuta mai mult. Mulţumită indicaţiilor lui Ameni. — Ce s-a întâmplat cu proprietarii? — Nu ştiu. în ciuda numeroaselor alei şi străduţe. Nu te duce fără poliţie. deşi soarele se ridicase pe cer de trei ore. îi ceru Ramses. o să sfârşeşti prin a-ţi rupe oasele. dar nu observă nici o mişcare suspectă. — Sunt solide.F iu l l u m in ii 91 — Dacă o să continui să-ţi asumi asemenea riscuri. Ramses aşteptă până spre seară. nu şi patronul.

92 C h r is t ia n Jacq Ramses adoptă aceeaşi strategie ca şi Ameni. se urcă pe scară până pe acoperişul hambarului şi pătrunse în clădire. Ramses era convocat la templul lui Ptah. Crede-mă. la care participa într-un mod activ. zeul care crease lumea prin cuvânt. poliţia e mult mai competentă decât tine. Ramses aprecia la justa valoare faptul de a lua prânzul singur cu mama lui. aud tot felul de zvonuri în legătură cu tine. iar tu ai atâtea altele de făcut. Nu înceta să înveţi şi vei deveni un om apreciat. toţi compărură în faţa marelui preot şi făcură un raport succint despre activităţile lor recente. — Sunt mândru că am fost educatorul tău. — Lasă autorităţile să acţioneze şi uită toate întâmplările astea. Maestrul meşteşugarilor le reaminti că erau datori să finiseze cuvântul ca pe un mate­ rial şi să-şi modeleze discursul după indicaţiile înţelepţilor. Sary îşi felicită fostul elev. prin ritualuri cotidiene sau potrivite anotimpului. — lată că la vremea când te-ai cuminţit şi tu în sfârşit. — E mai important decât să atingi adevărul fiinţei? Sary nu-şi ascunse mirarea. depozitul era gol. — Nu sunt doar vorbe în vânt. marea < Alături de alţi scribi regali. timp pe Farfi sub un liniştito. Extrem de ocupată de conducerea Statului. o să-i găsească pe vinovaţi. fără a mai vorbi de nenumăratele însărcinări de la curte. Cei mai important e să-ţi respecţi rangul. palelor muzica de in p afecţiur crescân originii stârni ii Mer brânză alac şi prânzu liniştea hrănea — ( poţi da nu te i nici in petrec tanţă r . care era un privilegiu rar. în ciuda bârfitorilor. La terminarea ceremoniei. se pare că te afli pe drumul cunoaşterii. — Şi care sunt acelea? — Se spune că eşti în căutarea unui căruţaş care a dispărut şi că secretarul tău particular a fost grav rănit. Inspecţia sa fu scurtă.

o hrănea la fel de bine ca şi alimentele alese cu grijă de bucătar. — Tata s-a opus. nu te uita în urmă. Meniul era alcătuit din lăptuci.R a m s e s . nu fi nici invidios şi nici gelos. Ramses avea o afecţiune fără margini pentru ea. amestecată cu o admiraţie crescândă. castraveţi. nu ţine cont de regrete şi remuşcări. — E un stăpân exigent care-ţi va cere mai mult decât poţi da. brânză de capră. antricot de vită. se născuse regină. Farfuriile de alabastru fuseseră aranjate pe măsuţe joase. — Implică-te cu toată fiinţa în lupta ce ţi-a fost propusă. — Şi nu te-a reţinut nimic acolo. în ciuda originii modeste. la care nu invita nici inoportuni. Tuya era îmbrăcată cu o robă din pânză de in plisată şi purta un mare colier de aur. Numai ea singură putea stârni iubirea lui Seti şi putea guverna alături de el. Ce impor­ tanţă mai are restul? . liniştea din grădina personală. dispusă în jurul unui bazin.F iu l l u m in ii 93 marea soţie regală nu mai dispunea decât de foarte puţin timp pentru ea însăşi sau pentru cei apropiaţi. o prăjitură rotundă cu miere. Şi bucură-te de fiecare secundă petrecută cu tatăl tău ca de o ofrandă cerească. — Ştii cumva ce a hotărât în legătură cu mine? — Nu ţi-e deloc foame astăzi. Regina se bucura de momentele prânzului. — E neapărată nevoie să nu ştiu nimic? — Te temi de Faraon sau ai încredere în el? — Teama nu are ce căuta în inima mea. nici diverşi milogi. Nici o femeie nu se putea compara cu ea. responsabile cu partitura muzicală a ritualurilor. plăcinte cu alac şi vin îndoit cu apă. sub un chioşc cu mici coloane din lemn ce dădea o umbră liniştitoare. Ieşind de la un consiliu consacrat numirii princi­ palelor cântăreţe ale zeului Amon. — Cum s-a desfăşurat călătoria la Gebel Silsileh? — Am trăit din plin existenţa pietrarilor şi a marinarilor.

promise Tuya. mare fă Flarr cheate. se va face. Deci. însă criminalul a golit depozitul şi nici un locuitor din cartier nu îndrăzneşte să depună mărturie împotriva lui. O mare pasăre ibis trecu pe cerul de un albastru perfect. — Dacă ordoni o anchetă adevărată. — Ai dovezi? — Nici una şi de aceea mă adresez ţie. — Eu cred că e fondată. fript atât cât trebuie şi condimentat cu usturoi şi alte ierburi fine.94 C h r is t ia n Jacq Prinţul gustă din antricotul de vită. poliţia îşi bate joc de mine. prietenul meu Ameni era cât pe-aci să moară. fiule. pescăru în jurul încă ac acest in Horus îndeplini - . Cora Memphi trece pe inima C Ram: Nici lui Hori apa era cu o im doar câ croia dri de papii ridicate. Nimeni nu-i caută pe cel care l-a plătit pe agresorul meu. — E o acuzaţie gravă. — Dar eu nu sunt deasupra legii. — Am nevoie de ajutorul tău. — La cine te gândeşti? Ramses tăcu. atât de important încât terorizează lumea. e vorba de cineva important. — O să intervin. Pentru că a descoperit atelierul. nimeni nu vrea să-i identifice pe cel care fabrică cerneală de proastă calitate şi o vinde scribilor ca pe un produs de prima mână.

într-un loc. nici măcar un sătuleţ. Partea sălbatică a Deltei semăna cu o imensă mlaştină populată de mii de păsări. îndeplinind funcţia de judecători ai zeilor.Corabia Faraonului se îndrepta spre nord. Omul nu cucerise încă acest teritoriu. Plecând din Memphis. vântul dinspre mare făcea stuful să unduiască. raţe. bâtlani şi pelicani îşi împărţeau acest imens domeniu în care se pierdeau canalele întorto­ cheate. Ramses era uimit. urmase cursul principal al Nilului. ci doar câteva colibe de pescari pe movilele de pământ mai ridicate. în vreme ce Seth‘ stăpânea valea unde fluviul îşi croia drum printre două maluri ce luptau împotriva aridităţii. de păduri de papirus şi de peşti. cei doi fraţi care-şi împărţeau universul şi Egiptul. ca în vale. care îi aparţinea lui Horus. Horus şi Seth. Flamingo negri. apa era atotstăpânitoare. . Nici urmă de deşert aici. un şarpe se strecura printr-un hăţiş în jurul căruia zburau fluturi multicolori. înainte de a trece pe unul din braţele sale. în acest peisaj. Lumina nu era imobilă. în altul. care pătrundea profund în inima Deltei. un enot devora ouăle dintr-un cuib de pescăruş verde. Nici un oraş.

Ca şi în cazul primei călătorii. — V nu-i pot La c. Nici tatăl lui şi nici echipajul nu acceptaseră să vorbească despre asta. pe care era construit un ciudat turn de lemn. spre sud Seti. Ramses îşi imagina furia celei dintâi şi neliniştea celui de-al doilea. viitorul era promisiunea eternităţii. Ramses. conştientă de măreţia divină şi de nimicnicia umană. uită-te bine! Atât soarele. el era Egiptul însuşi. a cărui patrie adevărată era cerul înstelat. Dintr-o dată. relatând expediţia. De acolo. Seti era atât de concentrat. fascinat de prestanţa sa. Seti încarna Egiptul. nu-i putea împiedica să-şi urmeze tatăl acolo unde acesta dorea să-i ducă. Fără el. arcuri ' Faraoni legătură opt met fi avut f fi fost d un vaca Ram . sub conducerea prudentă a unui căpitan obişnuit cu capriciile acestui labirint. m cum şi < să-şi ext braţul li umplu nici o fi Ram Date înainta. la bord se aflau douăzeci de marinari experimentaţi şi stăpânul ţării. prezenţa lui pe pământ menţinea legătura cu lumea de dincolo. moştenitorul unei descendenţe milenare. Un canal deveni mai liber. la proră. Faraonul şi fiul său urcară în vârful turnului. corabia acostă în dreptul unui ostrov ierbos. barbaria ar fi invadat repede cele două ţărmuri. Faraonul reprezenta un personaj misterios. privirea Faraonului prinse viaţă. Chiar dacă nu-i cunoştea scopul.96 C h r is t ia n J a c q Corabia înainta din ce în ce mai lent. pe fiul < ţiilor. în cele din urmă. nu se vedea decât cerul. mascat de un cleionaj. fie el iubirea sau prietenia. Prinţul simţea o nelinişte difuză. Fiul lui îl observa fără să fie văzut. privirea lui deschidea porţile acestei lumi pentru poporul său. Deodată. Seti nu-i lăsase timp să-i prevină pe frumoasa Iset şi pe Ameni. Regele coborî pe o scară de frânghie. ca şi cum nişte pericole ascunse ar fi pândit corabia. încât Ramses nu îndrăzni să-i pună nici o întrebare. Ramses scria totuşi. în picioare. de sus. un monstru ar fi putut să iasă la iveală şi să devoreze ambarcaţiunea. în ochii poporului. — Priveşte. dar nici un fel de motiv. dir momeni au form când tre sau a al sunt stră pentru c gândire. înaintarea era mai uşoară şi. Ramses îl imită. cu el.

corabia regală nu putea înainta. . Ramses se simţea transportat într-o altă lume. dispus în V. soarelui şi lunii. Seti. dezvălui Seti. încât părea să atingă soarele. prinţul ar fi fost devorat de miile de insecte a căror agitaţie provoca un vacarm asurzitor. care stăruie în apropierea soarelui pentru ca focul lui să nu ne distrugă. arcuri şi beţe se urcară într-o barcă uşoară din papirus. au forma unor păsări cu cap de om şi se hrănesc cu lumină. fără nici o legătură cu valea. Faraonul indica el însuşi direcţia vâslaşilor. Zorile se iviră prea devreme. pre­ cum şi semnificaţia decanelor. astfel încât braţul lui să nu fie respins de nici un tărâm? Ramses asculta cu urechile ciulite şi sufletul deschis. Seti îl învăţă pe fiul său alcătuirea cerului. Nici urmă de activitate umană. Dacă n-ar fi avut pielea unsă cu un strat gros de alifie grasă. înarmaţi cu lănci. căci sunt strămoşii noştri înviaţi. îi dezvălui numele constela­ ţiilor. se îndrepta spre sud. un stol de păsări migratoare. dintr-o imensitate unde zeii creează viaţa în fiecare moment.R a m se s . o dată cu licărirea stelelor. Atâta vreme cât locuiesc în oceanul de energie. Oare nu trebuia ca Faraonul să-şi extindă puterea până la limitele cosmosului. iau înfăţişarea unei rândunele sau a altei păsări migratoare. — Vin de dincolo de orice lume cunoscută. mişcarea neobosită a planetelor. ei sunt cei care inspiră gândirea unui faraon. când trec graniţele pământeşti. se umplu cu această hrană atât de dorită. La căderea nopţii. fără să risipească nici o fărâmă. înalţi de opt metri.F iu l l u m in ii 97 Atât de sus în albastrul cerului. Ramses şi patru marinari. Nu uita să le contempli. trasându-i un drum pe care ochii umani nu-i pot vedea. papiruşii acopereau câteodată soarele. Datorită vegetaţiei abundente.

Goi. alunga misiune îngrijeşt răspund viteaz c Este cel suprem. dacă se va gândi să se slujească pe sine. aceştia locuiau în colibe rudimentare. Alături de tatăl său. le era d < săturauc . In jurul lor. ea s-a manifestat sub forma unei ridicături de pământ care iese din ape. Curând. luntrea pluti pe un fel de lac în mijlocul căruia se ridicau două ostroave. undiţa sau vintirul. iată cele două dâmburi sacre care. apoi despicau peştii cu nişte cuţite lungi. preciză regele. înainte de a se preocupa de el însuşi. Atunci când viaţa s-a ivit din oceanul originar. dezvălui Faraonul. Dacă nu i-ar fi citit în privire o certitudine calmă. citadela lor reprezintă întreaga natură. vremea Degi două u l< — la deveni i Ram de culeg îşi dezv labirinti care scc de luptă bare. fiecare trebuie s-o găsească pe cea care îi aparţine şi s-o îndeplinească. Numai Seti părea inaccesibil oricărei forme de emoţie. orizontul redeveni vizibil. formează patria unică. luntrea luneca pe o apă verzuie ce scălda malul locuit de pescari. acolo unde zeilor le place să locuiască. nu va fi altceva decât un tiran. Misiunea Faraonului este de a fi primul slujitor al zeilor. — Aşezări? întrebă Ramses uimit. — Aşezările sfinte Pe şi Dep. numeroase forţe neliniştitoare. îi curăţau şi îi lăsau să se usuce la soare. Ramses păşi pe solul „aşezărilor sacre" şi se reculese în faţa unui modest sanctuar. era imposibil să te simţi în siguranţă în acest haos în care trebuia mereu să fii cu ochii în patru. — lată simbolul misiunii. Surp şi ostili. unite în spiritul tău. vi. Ramses ar fi fost sigur că se vor rătăci în mijlocul papiruşilor uriaşi. o simplă colibă de stuf având plantat la intrare un par cu vârful tăiat în spirală. Ram — îr spongio ranului Pese Seti se . — Sunt destinate sufletelor celor drepţi. hirsuţi. ca şi cum natura indescifrabilă s-ar fi supus voinţei sale. soiuri d < In cii farmec. utilizau năvodul.98 C h r is t ia n J a c q După ce traversă o pădure acvatică. Doi dintre ei duceau un biban de Nil atât de mare încât îndoise creanga de care fusese agăţat.

pescarii păreau înfricoşaţi şi ostili. ascultă poveştile voinicilor care scoseseră din apă peşti enormi. Degetele slăbiră strânsoarea şi armele căzură pe solul spongios. el este păstorul viteaz care veghează zi şi noapte. viaţa locuitorilor din vale le părea ternă şi lipsită de farmec. scoaseră cuţitele. aceştia din urmă oferindu-le două ulcioare cu bere. după ce gustau dezmierdările femeilor şi se săturau de carne şi de legume. protejează o văduvă. îşi dezvoltă simţul de vânător. Ramses înaintă.R a m se s . după mai multe ore de luptă. In timp ce somnul le dădea târcoale. la lumina torţelor a căror flacără alunga insectele şi animalele sălbatice. privirile agresive se concentrară asupra lui. Este cel pe care Dumnezeu l-a ales să îndeplinească funcţia supremă şi despre care se spune: „Nimeni n-a flămânzit în vremea lui". dar ei îşi îndeplinesc misiunea şi aşteaptă ajutorul tău. Faraonul este cel care se îngrijeşte de cel slab. se rătăci şi apoi ieşi din labirintul canalelor şi al mlaştinii. se întorceau în mlaştina Deltei. Apoi. Câteva călătorii scurte în acest peisaj prea civilizat le era de-ajuns. Pescarii glumeau cu soldaţii. hrana întregii ţări. — lată-i pe cei mai sărmani oameni. supuşii lui Seti se prosternară în faţa suve­ ranului şi îl invitară la masă. hrăneşte un orfan. nu-şi doreau deloc o schim­ bare. Ramses locui mai multe săptămâni alături de pescari şi de culegătorii de papirus. strângându-se unul lângă altul. învăţă să deosebească numeroasele soiuri de peşti comestibili şi să confecţioneze bărci uşoare. pavăza poporului său. — înclinaţi-vă în faţa Faraonului. Seti se adresă fiului său. în ciuda existenţei lor aspre.F iu l l u m in ii 99 Surprinşi de vizita neaşteptată. Nu există sarcină mai nobilă decât aceea de a deveni un „ka" al Egiptului. răspunde nevoilor oricui se află la ananghie. fiule. .

în noaptea de dinaintea plecării. Cu toate acestea. o dată în plus. în acele locuri pierdute unde marea. eliberată de iluziile copilăriei. privilegiile pe care i le acorda rangul. Insă aceste isprăvi treziră mai curând invidie decât admiraţie şi fiul regelui fu supus în scurt timp unei încercări. să-i dovedească propriile capacităţi. şi chiar secretele meseriei de rege erau acelea pe care i le dezvăluia puţin câte puţin. era vremea să plece. o clipă de graţie. când încă dormeau. se arăta la fel de eficace precum trei pescari experimentaţi la un loc. se întări din contactul cu ei. îi sfărâmase vanitatea şi fantasmele. I spre des uscat. Un vis. cu scopul de a deveni conştient de fiinţa lui adevărată. Un vis se destrăma: acela de a deveni altcineva. dorea să-i asculte învăţătura. se simţea apropiat de Seti. a marinarilor sau a pescarilor. nimic mai mult. drumul spre regalitate? Vorbele lui se adresaseră lui Ramses şi nimănui altcuiva. Dar nu-i trasase. adoptă privirea şi capacitatea lor de a asculta. Seti vorbise vântului. chiar dacă personalitatea lui era copleşitoare şi inaccesibilă. înainta într-un ritm susţinut spre sud. adunaţi în jurul focului. Trimiţându-I la marginea lumii. într-o canoe din lemn d < direcţia braţ im| bosite. R lui. tatăl său îl descoperise. Echipat cu două vâsle scurte. Ramses îi părăsi pe pescari înainte de ivirea zorilor. Tatăl său îl părăsise. Puterea şi abilităţile lui crescură nemăsurat. apei. imensităţii Deltei. atât de apropiată. Seti îl dusese la marginea ţării.100 C h r is t ia n Jacq Prinţul se împărtăşi din forţa lor. Existenţa lui Ramses nu va fi aceea a unui monarh. fiul lui îi servise pentru a le pune mai bine în lumină. să treacă dincolo de el însuşi. Nu va veni nimeni să-i caute. de a renunţa la forţa misterioasă care-i anima pentru a fi la fel cu semenii lui şi de a trăi o tinereţe asemănătoare cu cea a pietrarilor. Cor razele I Aco Memph . nu se plânse atunci când oboseala îi sfâşia carnea şi uită. începe să absoarbă pământul.

Cormoranii zburau pe deasupra. la marginea Deltei. înainte de a regăsi un braţ important al fluviului. acordându-şi mici pauze şi hrănindu-se cu peşte uscat. îndreptându-se spre destinaţie. Ramses se lăsă în voia curentului. Vântul din nord îl împingea. apoi se bază pe instinct.R a m s e s . în loc să lupte contra lui. se înălţau zidurile albe ale Memphisului. neo­ bosite. Acolo. iar soarele îl scălda cu razele lui. Observarea stelelor îi permise să meargă în direcţia bună. .F iu l l u m in ii 101 lemn de papirus. braţele lui continuau să tragă la rame.

care nu aparţineau calendarului armonios conţinând douăsprezece luni de câte treizeci de zile. Odată recoltele adunate. zi şi noapte. se întrel avea cc prjn şatl Mar notabil suporta fără dre Pâni de o ca ierarhie talentul cuvene denţ nL Njc j Nu calomn Ce grei provoc. litanii destinate s-o domolească pe venţia F revărsai Ş e fu nevoie < |uj sg Sf inimile. pământul părea că e pe punctul de a se stinge de sete. Cele cinci zile din afara ciclului regulat formau domeniul lui Sekhmet. laşi şi răzvrătiţi. . Sekhmet ordona hoardelor sale de boli şi de miasme să se întindă în întreaga ţară şi se năpustea să cureţe pământul de oamenii răi. în pieţe. în marile oraşe. comercianţii se adăposteau în corturi mari. în această perioadă. însă culoarea Nilului se schimbase. care ar fi masacrat omenirea răzvrătită contra luminii.Sekhme permite moartei în tir era apr corăbiil 16 întârzia violente Căldura devenea sufocantă. în fiecare an. în temple se cântau. dacă n-ar fi intervenit Creatorul încă o dată. iar tenta lui maronie anunţa viitoarea creştere a apelor binefăcătoare. făcând-o să creadă pe sălbatica fiinţă divină că bea sânge omenesc. făcută pe bază de neghină. de care depindea bogăţia Egiptului. toată lumea căuta umbra. începea perioada cea mai temută dintre toate: ultimele cinci zile ale anului. îngrozitoarea zeiţă cu cap de leu. sinonim cu o lungă perioadă de odihnă pentru cei care nu doreau să se angajeze ca muncitori pe şantierele Faraonului. fixate cu ţăruşi. debord. în timp ce ea sorbea o bere roşie. Oameni şi animale munceau cuprinşi de lentoareîn aşteptarea anotimpului ploios.

Faptul de a nu-i fi pe plac era o vină fără drept de apel. să transforme moartea în viaţă. şi însuşi Faraonul conducea o liturghie secretă care permitea. în timpul celor cinci zile de temut. Nu cum va vreun subordonat care-i vâna postul îl calomniase? Sau un intim al familiei regale voia să-i piardă? Ce greşeală i se reproşa? întrebările astea îl chinuiau şi îi provocau o migrenă insuportabilă. Dar fusese chemat de regina Tuya şi nu înceta să se întrebe care era motivul acestei convocări. mărturie a furiei leoaicei răzbunătoare. holdele rămâneau goale. fără laude sau învinuiri. ce ar mai fi rămas din ţara devastată de o revărsare de forţe distructive? Şefului securităţii palatului din Memphis i-ar fi plăcut şi lui să se ascundă în birou. dacă regele era drept. Avea talentul de a trece neobservat. De obicei. şeful securităţii avusese parte de o carieră liniştită. activitatea economică era aproape întreruptă. Până în momentul acela. Fără inter­ venţia Faraonului. nici un inci­ dent nu perturbase liniştea palatului. Câţiva întârziaţi se grăbeau să consolideze digurile care aveau nevoie de ultimele întăriri. aşa cum se întâmpla şi cu alte notabilităţi.R a m se s . corăbiile acostau în port. nu suporta mediocritatea. De când preluase această funcţie. erau cuprinse de o bucurie debordantă. urcând treptele ierarhiei în aşa fel încât nu deranjase pe nimeni. . mai puţin această convocare. se amânau proiecte şi călătorii. temându-se de apariţia vânturilor violente. când inimile. o dată în plus. adepta unui caracter exemplar al curţii. de ce procedura asta neobişnuită? Marea doamnă îl teroriza. nu avea contact direct cu marea soţie regală şi primea ordinele prin şambelanul său. Nici unul. ocupându-şi locul ce i se cuvenea.F iu l l u m in ii 103 Sekhmet. eliberate de teamă. aşteptând prima zi a anului.

Mai exact. agresorul lui e mort. — Să lăsăm vorbele goale. funcţionarul nu îndrăzni să ridice ochii spre ea. aşază-te. majestate. Ramses a supravieţuit. — Sigur că nu! Eu. — Şi mai cred că ştii că e căutat un căruţaş care l-a însoţit pe Ramses la vânătoare şi care ar putea fi instigatorul crimei. dacă e cineva care împiedică ancheta. — Constat doar ineficienţa ei şi sper că nu e decât temporară. Să fim oare reduşi la nivelul unui principat barbar.. — Aşază-te şi ascultă-mă cu atenţie. — Da. fie ca zeii să vă ocrotească şi. . o să-i descopăr. Se prosternă în faţa ei. Cum putea o femeie atât de minionă să posede o asemenea autoritate? — Cred că ştii că un rândaş a încercat să-i suprime pe Ramses.. şeful securităţii fu primit în sala de audienţe unde se găsea regina...104 C h r is t ia n Jacq Tremurând. în care noţiunea de justiţie nu are nici un sens? — Maiestate! Cunoaşteţi devotamentul poliţiei.. De ce să mai cercetăm? în ciuda insistenţelor fiului meu. Deşi era mult mai înalt decât ea... Am senzaţia că se doreşte muşamalizarea acestei afaceri şi reducerea ei la un simplu caz de legitimă apărare. — Fără îndoială că eşti informat asupra desfăşurării anchetei. M area soţie regală îi indică un scaun confortabil. ştiţi. i se păru imensă. — Da. dumneata o să-i identifici. — Maiestate. — Există riscul de a fi lungă şi dificilă. maiestate. deranjat de un tic nervos ce-i făcea să clipească. — „Riscul". iar cel care l-a angajat a dispărut. Surprinzătoare expresie! Te temi să desco­ peri adevărul? Şeful securităţii se ridică de parcă ar fi fost înţepat de o viespe.. nici un element nou.

— lată că ai spus singur asta. fenicieni. — Nu pot decât să mă bucur. îi preciză amplasamentul şi îi ceru numele proprietarului.F iu l l u m in ii 105 — Eu? Dar. s-ar fi putut dovedi mult mai feroce decât Tuya.. — Nu. majestate? — Puţin probabil. — Ai obiecţii? Copleşit. în jurul fiului mai mare al Faraonului.. datorită indicaţiilor furnizate de Ramses. Abătut. Nu fac apel la dumneata pentru o treabă de rutină. . sigur că nu. — Poziţia dumitale este cea mai potrivită pentru a conduce investigaţii rapide şi discrete.. Dar nu va fi uşor. la vânătoare! Regina se retrase. libieni. Cum o să reuşească el să satisfacă cererea reginei fără să nemulţumească pe cine ştie cine? Dacă adevăratul responsabil de săvârşirea agresiunii era un personaj cu o poziţie înaltă. mult mai uşoară.. sirieni. şeful poliţiei se simţi străpuns de una din săgeţile lui Sekhmet. zeci de negustori adunaţi din lumea întreagă. într-una din sălile de recepţie a palatului. Mai mult. cu durere de cap.. egeeni. şeful poliţiei se întrebă dacă singura soluţie nu era magia. Dar regina nu putea suporta un eşec...R a m se s . dar cine ştie? Sârguinţa dumitale ne va lumina. eu. Şenar exulta. Tuya îi vorbi de cerneala frauduloasă şi de atelierul unde era fabricată.. africani. deocamdată. ciprioţi. — Cele două afaceri au legătură între ele. îţi încredinţez şi o altă misiune. — Să nu vă îndoiţi de asta. Găseşte-I pe căruţaşul care l-a atras în capcană pe Ramses şi adu-l în faţa unui tribunal. — Maiestate.

la Ugarit. să restabilească pacea cu cei mai belicoşi. îmbogăţindu-i? Când va urca pe tron. el ar fi asanat cea mai mare parte a Deltei şi ar fi creat numeroase porturi comerciale pe coasta mediteraneeană. răspunseseră chemării lui. dacă era nevoie. Precum strămoşii săi. revoltându-se împotriva ocupantului. elimina repede orice tentativă de rezistenţă. agitat şi incompetent. Pentru Senar. nu în felul acesta trebuia exersată puterea cu şanse de durată. nu lipseau nici reprezentanţii statului hitit. Senar va aboli violenţa. de ce să rămână Egiptul reticent la expansiunea unui asemenea trafic. s putea c De întâmp interesi care îl atitudir respect momer potrivit Rec promisi lor. sub pretextul că trebuia să-şi păstreze identitatea şi tradiţiile? Senar îşi admira tatăl. într-o zi sau alta. com erţul internaţional era viito ru l umanităţii. din Africa sau din Orientul îndepărtat. Senar îi era recunoscător destinului că-i oferise poziţia de fiu mai mare al regelui şi de succesor desemnat al tronului. în schimb.106 C h r is t ia n J a c q orientali cu pielea galbenă. Şen nimeni Uni o convi — C — C oficiale — K Şen. al cărei stăpân absolut să fie chiar el. pe care doar o castă restrânsă o putea înţelege şi manipula. — C — S . la Byblos. în loc să dezvolte sistemul defensiv şi să pregătească armata de război. lui. îşi \ şi până obiect f de a avi lui. n-£ reuşi. în porturile Feniciei. înlănţuirea într-o reţea de legi economice. acostau deja corăbii venite din Creta. Seti era obsedat de securitatea celor Două Tărâmuri. El detesta armata. în locul lui. Strălucirea internaţională a Egiptului lui Seti era atât de mare încât o invitaţie la curte reprezenta o onoare. Cu siguranţă că nu Ramses. O reţea comercială la scara lumii civilizate. bărbaţi cu chipul foarte palid. poporul învins devenea învingător. spiritul mărginit al militarilor căliţi. generalii şi soldaţii. dominarea cu ajutorul forţei brutale. aliai din car un plai Cei sigură. îl va împiedica să-şi realizeze visele grandioase. însă îi reproşa că nu e un om al progresului. din ce în ce mai ostil faţă de politica dusă de Faraon. veniţi din ceţurile nordului. n-ar fi fost mai bine să facă schimburi comerciale cu hitiţii şi.

de unde îşi va putea controla imperiul.F iu l l u m in ii 107 el. alianţe hotărâte pe baza intereselor sale. se va constitui într-un ţinut confortabil.. cu tradiţiile lui. succesorul lui Seti voia să scoată în evidenţă interesul faţă de ei. De obicei. Negustorii străini îi promiseră cele mai frumoase vase făcute de meşteşugarii lor. o singură naţiune din care să dispară particularităţile şi tradiţiile. însă curând va deveni prea limitat. negustorii străini nu erau primiţi la curte.. — O simplă indispoziţie? — Mai mult decât atât. Sudul. îi va servi doar ca bază de plecare sigură. Din momentul în care Senar va reuşi. — De ce natură? — Mama voastră nu e mulţumită de rezultatele anchetei oficiale. dar un suveran.R a m s e s . Să-I convingă pe Seti să-şi schimbe atitudinea nu era deloc uşor. pregătea un viitor pe care îl dorea apropiat. n-avea nici un viitor. Unul din informatori se apropie de el după ce terminase o conversaţie cordială cu un neguţător asiatic. — O problemă. murmură informatorul. întâmpinându-i. oricât I-ar fi respectat pe zeul Maat.. Recepţia a fost un adevărat succes. . Putea exista un plan mai exaltant? Ce mai conta Egiptul. doar faţă de comorile lui. îşi va îmbogăţi colecţia renumită în tot Orientul apropiat şi până în Creta. Şenar se strâmbă. nu trebuia să se supună imperativelor momentului? Şenar se hotărî să folosească argumentele potrivite. în felul acesta. cu linii delicate şi în culori minunate? Plăcerea de a avea era dublată de cea de a privi. Ce sacrificii n-ar fi făcut pentru a obţine un obiect perfect. Şenar se umplea de o bucurie pe care nu i-o putea lua nimeni..

făcu faţă întâlnirii. imbecilii nu sunt prea raţionali. — N-ar fi mai bine să-i punem în gardă? — Mă tem de o reacţie imprevizibilă.1 08 C h r is t ia n J a c q — Vrea chiar ea să conducă ancheta? — L-a desemnat pe şeful securităţii. — Să-I lăsăm să se agite. ar putea deveni supărător. Oricum. — Care sunt ordinele voastre? — Să cercetezi şi să mă ţii la curent. Informatorul dispăru. — Strâns cu uşa. n-o să descopere nici o pistă serioasă. — Şi dacă obţine rezultate? — Puţin probabil. Pol portul corăbii accide trebuia Fun pal pri\ la înălţ conterr a cărei când si acasă. reparat Foa bucată aceea. — Un incapabil. în ciuda iritării. iar Şenar se întoarse la oaspeţii săi. se strei de grâi . de o n La Dei jocul II aceea.

Funcţionarul însărcinat cu supravegherea canalului princi­ pal privea distrat în jur. Munca era mai obositoare decât părea. La început crezu că e vorba de un miraj provocat de jocul luminii de vară pe suprafaţa albastră a fluviului. a cărei lărgime anunţa începutul Deltei. nu era nevoie de o mare capacitate de concentrare? Deodată. un spectacol straniu. după aceea. plecările şi sosirile corăbiilor erau reglementate astfel încât să fie evitat orice accident. Nilul. în caz de aglomeraţie. nu fără mândrie. se va întoarce acasă. poliţistul contempla. . trebuia să aştepte înainte de a se opri la locul lui. Fiecare vas era identificat şi. când soarele va începe să coboare de la zenit. în orele prânzului. în periferia din sudul oraşului şi se va bucura de o siestă reparatorie şi apoi de compania copiilor săi. îşi fixă privirea asupra incredibilei ambarcaţiuni care se strecura printre două şlepuri încărcate cu amfore şi saci de grâne. De la înălţimea turnului alb. copleşit de un soare arzător. în mai puţin de o oră. Foamea îi chinuia stomacul. aşa că începu să mestece o bucată de plăcintă cu salată culeasă chiar în dimineaţa aceea. traficul se rărea.17 Poliţia fluvială supraveghea în permanenţă accesul în portul de miazănoapte al Memphisului. canalele şi câmpia înverzită.

. se năpustiră asupra intrusului şi-l obligară să oprească. un tânăr atletic mânuind vâsla într-un ritm infernal! In mod obişnuit. poliţistul trimise un semnal vizibil grupului de intervenţie urgentă. Din sinteza docum person Ameni Nefc stăpâni din noi coada prinţuli el avea frumoa iubituli câinelu — în . — De ce refuză Ramses să mă primească? — Nu ştiu. Ameni era perplex. — îmi ajunge salariul.. Ameni! — Nu acesta e rolul unui secretar particular. — încearcă să fii mai conciliant.. Prinţul Ramses debarcă între doi poliţişti. în depărtare. Trei bărci rapide. recitea maximele înţeleptului Ptah-hotep sau stătea pe terasă şi contempla oraşul şi.. Fără să reuşească să-i trezească interesul. dotate cu vâslaşi bine antrenaţi. Tânăra femeie ridică din umeri şi se retrase. nu era înscrisă în lista ambarcaţiunilor autorizate să circule în ziua aceea! Cu ajutorul unei oglinzi. mai cu seamă. Ciugulea din mâncarea adusă de prietenul lui. — Ar trebui să fii mai vorbăreţ. răspunse Ameni. o să fii recompensat. Ameni îl informă totuşi despre rezultatele cercetărilor.110 C h r is t ia n J a c q Era chiar o canoe din lemn de papirus. — Ţi-a vorbit de mine? — Nu. — E bolnav? — Sper că nu. — Cum ţi-e voia. Frumoasa Iset dădu frâu liber furiei. te — — I > L Ea î — î Stră — C — F — F El n — S se va rii creşteri — [ — altul? . dacă mă duci la el. Şi. La bordul ei. de la întoarcerea din Deltă. piramidele din Gizeh şi Saqqara. pe care încă îl mai durea capul. o asemenea barcă nu se ivea niciodată din labirintul acvatic al Deltei. — O să revin mâine. I ( Priv — Ran tine. Ramses se închisese în camera lui şi nu scosese un cuvânt.

indiferent. — în sfârşit. îşi juca fără răgaz rolul de paznic. un cuvânt! Străjerul părea mai puţin ostil. frumoasa Iset îşi pierdu răbdarea şi. vorbeşte! Ramses se întoarse.R a m s e s . în ajunul Anului Nou şi al sărbătorii creşterii apelor.. Numai el avea parte de confidenţele lui Ramses. mâine se va ridica la răsărit o dată cu soarele şi va anunţa începutul creşterii apelor. spuse Ramses. — Ce se-ntâmplă? Te implor. iar fata îndrăzni. însă Ameni se lovea de un zid al tăcerii de netrecut. iar tu nu-mi acorzi nici măcar o privire! — Lasă-mă singur. — Pot să vin lângă tine? El nu răspunse. avid de mângâieri sau dornic să se culce la picioarele prinţului. Ea îngenunche. Străjerul sărbătorea în felul lui revenirea stăpânului şi nu-i mai părăsea deloc. câinele galben-auriu. cu urechile atârnând şi cu coada în spirală. Mi-a fost frică pentru tine.. rugătoare. Străjerul îşi dezveli dinţii. de teamă să nu-i piardă din nou. mârâi şi îşi ciuli urechile. — Dar nu se-ntâmplă asta în fiecare an? — Nu înţelegi că anul acesta nu seamănă cu nici un altul? . Iset. te iubesc. — Linişteşte animalul acesta! Privirea de gheaţă a lui Ramses o împiedică să se apropie.F iu l l u m in ii 111 documentelor. în ciuda interdicţiei iubitului ei. — Steaua Sothis va ieşi din tenebre. câinele nu se împotrivi. Nebun de fericire. — Ce vrei să fac? — Priveşte Nilul. îl întâlni pe terasa unde medita în compania câinelui. — N-ai dreptul să mă tratezi aşa. reieşea clar că atelierul suspect aparţinea unui personaj important care angajase mai mulţi meşteşugari.

. îi mângâie uşor părul. digul care închidea principalul canal ce deservea oraşul se deschise şi un val uriaş se prăvăli impetuos. nu-ţi sunt duşman. nu înţeleg. se aruncară mii de statuete în apă. cornali în urni chiar . — Priveşte Nilul. — Ce vrei să spui? — N-am dreptul să fug. un bărbat de care era îndrăgostită nebuneşte. Un bărbat de o frumuseţe fascinantă. peste tot se anunţa că zeiţa Isis. cu un hăţiş din papirus pe cap şi ducând platouri încărcate cu merinde. Fiecare familie va conserva într-o ploscă din faianţă apă luată din fluviu. se organiză sărbătoarea. garanţia prosperităţii. simbolizată de un bărbat cu sânii atârnând. Imediat. la capătul unei lungi căutări. puternica fecundatoare a Nilului. în mai puţin de o oră urma să se organizeze procesiunea care va merge până la Nil. Ele o reprezentau pe Hapi. ea se agăţă de braţul lui. Tandră. Ce ţi s-a întâmplat în Deltă? — Tatăl meu m-a pus faţă în faţă cu mine însumi. — Eu cred în tine. pentru a creşte fără să distrugă.acolo. spatele demon Şen. — Nu. în ţinutul din nord. cu Faraor ofrand dezvăl Şen Net de in. Specialiştii în măsurarea apelor Nilului nu se înşelaseră anunţând ziua în care fluviul urma să ia cu asalt malurile din Memphis. La palat era multă agitaţie. Doi regală. . protoci m um a ţinea I. ar fi inutil să mă ascund. nu avu puterea să mintă. Puţin după revărsatul zorilor. îl găsise şi îl înviase pe Osiris.112 C h r is t ia n Jacq Gravitatea tonului o impresionă pe frumoasa Iset. lungi. — Nu fi atât de enigmatic. tulburată . încercarea trăită îl transformase. cine să Şen şarpele credea asculta Da. Ramses. îl contemplă. Adolescentul devenise bărbat. oricare ar fi destinul tău.

Şenar se învârtea în cerc. Şenarîşi aranja pliurile lungii sale robe din pânză de in. Seti chiar avea intenţia să m odifice anumite dispoziţii ale protocolului. Nervos. acesta era planul lui Ramses: să ocupe primul loc în spatele cuplului regal în timpul unei ceremonii publice şi să demonstreze că-şi înlăturase fratele mai mare .R a m s e s . precum şi colierul din trei şiraguri din pietre de cornalină. în înţelegere cu regina. — Regele va da el însuşi ordinul din fruntea procesiunii. a cărei coafură. Pentru a zecea oară îl întrebă pe şambelan. Tuya îi ascultase minciunile şi-şi influenţase soţul. Dar de ce nu i se co­ munica şi lui acest lucru? Din moment ce cuplul regal îl ţinea la distanţă.F iu l l u m in ii 113 Faraonul în frunte. cu scopul de a celebra un ritual al ofrandei. se profila chiar o cădere în dizgraţie. ar fi vrut mai mult lux. Şenar îi ceru o audienţă mamei sale. lată că zvonurile se verificau. amintea că ea încarna suflul de viaţă ce fecunda . — Tatăl meu mi-a confirmat rolul? — Nu încă. o coroană ridicată pe două pene lungi. şarpele ăsta nu înceta să-i vorbească de rău pe la spate şi credea că dăduse o lovitură decisivă calomniindu-l. nu ştiu mai mult. — Toată lumea îl cunoaşte! — Iertaţi-mă. însă nu trebuia să-i pună în umbră pe tatăl său. Da. Şi toţi se întrebau care le era locul în ierarhia dezvăluită ochilor celor mulţi. Şi cine să fie instigatorul. — E o nebunie! Informează-te în legătură cu ritualistul. Două preotese terminau s-o îmbrace pe marea soţie regală. dacă nu ambiţiosul Ramses? Şenar greşise atunci când îşi subestimase fratele mai mic.

In mai puţin de o oră. fără agresivitate. însă cu o precizie redutabilă. de ce să te mai îngrijorezi? Seti va acţiona în interesul Egiptului. un ritual ist îl va căuta şi-i va indica locul în procesiune. — în acest caz. îl va ocupa pe cel rezervat în mod obişnuit lui Şenar. Dacă instinctul nu-i înşela. sfătuia el. i s-ar fi adresat direct lui. Prinţul se lăsă pătruns de acest gând. nici treziri b a-i pune pentru Con ghea nici un sî Nur care di ocazii demnit nou şi De I care. Ramses copia pe un papirus una din maximele înţeleptului Ptah-hotep: „Dacă eşti un ghid având însărcinarea de a da directive unui mare număr de oameni. astfel încât modul tău de guvernare să nu aibă greşeală". regretând demersul. fii sigură. dar de ce protocolul lăsa să planeze misterul asupra ierarhiei ce urma să fie dezvăluită mulţimii uriaşe masată pe malurile N ilului? Faraonul pregătea o surpriză. Senar amuţi. Senar se înclină în faţa mamei sale. tu eşti primul care lauzi înţelepciunea hotărârilor lui. Prin prezenţa sa. Nu ăsta e esenţialul? Pentru a-şi ocupa mâinile şi mintea. Raţiunea voia ca Seti să nu tulbure ordinea deja stabilită.114 C h r is t ia n J a c q întreaga ţară. fel d ec Rarr lui. de dincolo de secole. ca şi cum bătrânul autor. — Şi nu eşti informată în legătură cu ea? — Ţi-ai pierdut încrederea în tatăl tău? De obicei. caută orice ocazie de a fi eficient. uscăciunea era învinsă şi fertilitatea revenea. în Seti nic şi de a Lipsind arbitrar Mul adune ‘ s-o neg Şenar. ea îi străpungea carapacea şi-l atingea în punctul sensibil. — Continui să fiu de acord cu ele. în faţa mamei lui se simţea stingherit. mare I- Şenarv Şefu urmeze . Şi aceasta era înlocuirea lui Şenar cu Ramses. — De ce atâta indecizie în ceea ce mă priveşte? — De ce anume te plângi? — N-ar trebui să-mi secondez tatăl în timpul ritualului de aducere a ofrandelor? — Decizia îi aparţine. I Nic mare c numea: ţinuser.

vor asista la căderea lui în dizgraţie. . Mulţi curteni nu-i vor admite. nu dispunea de nici un fel de libertate. Numeroase notabilităţi aveau încredere în Şenar. nu era nici măcar constrâns să-i numească printre notabilităţi. soţia lui. Lipsindu-i luciditatea. însăşi Tuya nu era decât o provincială fără avere. în cîteva minute. Prin şocuri. Seti nici măcar nu-i acordase posibilitatea de a-şi apăra cauza şi de a demonstra că Ramses era incapabil de a deveni rege.R a m s e s . nici unul nu fusese rezultatul hazardului. dacă Ramses făcea vreun pas greşit. prin treziri brutale de conştiinţă. iar Seti ve­ ghea să nu se depărteze de la el. monarhul insista asupra unei decizii arbitrare şi injuste. era una dintre puţinele ocazii de a-i zări pe Faraon. Contrar a ceea ce crezuse până atunci. destinul îi trasa drumul. De la fereastra apartamentelor lui. fratele lui mai mare I-ar fi învins repede. Şi chiar dacă nu greşea el însuşi. Senar se uita la curioşii care. Mulţi faraoni şi regine apar­ ţinuseră unor familii modeste sau fără să fie legaţi în vreun fel de curte. Şenar va plasa capcanele din care nu va avea cum să scape.F iu l l u m in ii 115 Nici o lege nu-i obliga pe rege să-şi desemneze fiul mai mare drept succesor. era treaba lui Şenar să-i adune şi să formeze o opoziţie a cărei influenţă Seti nu putea s-o neglijeze. Tot aşa cum un leu era născut pentru a fi leu. Seti îl deposedase de iluzii pentru a-i pune în lumină adevărata fire. Ramses revedea în minte episoadele trăite împreună cu tatăl lui. Numeroşi gură-cască se înghesuiau pe marginea drumului care ducea de la palat la fluviu. Şeful ritualiştilor îl pofti pe fiul mai mare al regelui să-i urmeze. copiii şi principalii demnitari. Procesiunea era pe punctul de a porni. Ramses se simţea făcut pentru a domni. în acea zi de sărbătoare ce marca naşterea anului nou şi revenirea creşterii apelor.

Procesiunea se întindea de la palat până la ieşirea din cartierul templelor. prinţul fu condus în faţă. menit unei existenţe terne şi facile. precedat de deschizătorul de drumuri. se afişa din nou ca succesor desemnat al lui Seti. Ramses avansa. unde se găsea cuplul regal. îl priviră trecând pe fiul mai mic al lui Seti. la dreapta tatălui său. mult în urma cuplului regal. avea de gând să facă o asociere între el şi tron. tatăl lui. Tin vorbe. Nici unul nu-i mai considera un adolescent îndrăgostit de jocuri şi de distracţii fără sfârşit. îmbrăcaţi în alb. Preoţii cu craniile rase.116 C h r is t ia n J a c q Ramses îl urma pe ritualist. Depăşi câţiva curteni influenţi şi mari doamne purtând veşminte somptuoase. Dar înaintarea se opri brusc. prinţul mezin apărea pentru prima dată în public. Nu. chiar în ziua Anului Nou. Ritualistul îl rugă să-şi ia locul în spatele marelui preot al lui Ptah. a cărui prestanţă îi surprinse. mult în urma lui Şenar care. Arr asupra ştiu să ieşise ( de la < locul < ochii t Câi tristeţe Datori intrase să ia n . nu visase.

— La ce-ţi foloseşte să te torturezi singur? — Mă credeam mai puţin prost. Tatăl meu m-a îndepărtat de la tron şi eu am fost orb. conştient de imensa decepţie a prietenului său. Ramses refuză să mănânce sau să vorbească. ca o umbră. Fără îndoială. însă locul care-i fusese atribuit îl făcea un simplu figurant. — Sunt un imbecil şi un vanitos. hrănindu-l pe Străjer. nici jocuri. ştiu să stea de-o parte şi să tacă.18 Timp de două zile. acceptă în sfârşit să ia masa pe care i-o propunea secretarul lui particular. da! Şi am fost făcut să cred că adevărata mea natură îmi cerea să domnesc. percepu tristeţea stăpânului şi nu-i ceru nici plimbări. Ameni. dar a-ţi da seama de adevărata ei natură. Datorită încrederii lui. . el veghea asupra prinţului fără să-i deranjeze. în ochii tuturor. cu urechile atârnând. Şenar era moştenitorul coroanei. — Puterea e aşa de importantă? — Puterea. Ramses ieşise din anonimat şi figura pe viitor printre personalităţile de la curte abilitate să participe la ritualurile Statului. prinţul ieşi din închisoarea în care intrase de bunăvoie. Câinele galben-auriu. nu. Tata mi-a dat o lecţie bună. Ameni.

nimic altceva nu-i interesa. Sary puse mâna pe umărul fostului său elev cu afecţiune. şi mama sa. — Devii şi tu ironic? j — prezei timpu jov chioşc — declar la corr ce au posesi veniţi preoci rămân nu m= ¡ar o r< pana i facdir Dar e uitare. care aprecia mult această distracţie inedită. Tânărul scrib îşi reţinu bucuria. însă răbdarea era o virtute pe care prinţul o ignora. Cum să înţeleagă el că nici prietenia şi nici iubirea frumoasei Iset nu puteau stinge focul care-i mistuia sufletul? Trecerea timpului nu făcea decât să aţâţe flacăra nestinsă. un roman clasic pe care îl apreciaseră generaţii de învăţaţi. Fiecare participant beneficia de un trepied şi de o undiţă din lemn de salcâm. — Sary ne invită la o partidă de pescuit. accepţi? — Cum vrei. cel mai abil urma să fie proclamat învingător şi să primească un splendid papirus cu aventurile lui Sinuhe. dacă Ramses era deschis din nou către plăcerile simple. — Prezenţa ta îi garantează succesul. Doar timpul mai putea atenua decepţia. se va vindeca repede. nu va accepta o existenţă mediocră. regina. Disperarea lui Ramses era atât de adâncă. încât îl putea antrena într-o aventură smintită în care nu va înceta să se distrugă. Voia să se împărtăşească din viziunea lor. __ din î n __ __ __ __ regal . Doar două fiinţe îl fascinau: tatăl lui. Orice-ar hotărî destinul. Ramses îi cedă locul lui Ameni. __ mu|t | păstra urmaş celebt |or su hiero£ şj djSj. regele.118 C h r is t ia n Ja c q — îţi accepţi destinul? — Oare mai am vreunul? Ameni se temea ca prinţul să nu înnebunească. hrănită mereu de el însuşi. Fostul educator al lui Ramses şi soţia lui reuniseră elemente strălucite ale tineretului cultivat în scopul de a le iniţia într-o plăcere subtilă. pescuitul cu undiţa în bazinul unde se înmulţeau peştii de crescătorie. — Te plictiseşte jocul ăsta? — Petrecerea ta e reuşită. murmură Ameni.

însă opera scribilor traversează epocile.. în timp ce posteritatea proslăveşte scriitorii. Dar eu ţi-am transmis-o. primeşti o bună parte din ofrande. — M ă înclin cu respect. Şi gloria. declară el cu entuziasm. cită Ramses cu o voce neutră. ai în posesie cai şi o barcă. — Splendid! exclamă Sary.. — Sunt din ce în ce mai mândru de tine! Fii un bun scrib regal şi nu te mai gândi la nimic altceva. pana de scris şi sulul de papirus îţi asigură prosperitatea şi fac din tine un om bogat şi respectat.R a m se s .F iu l l u m in ii 119 — Nicidecum. Drept urmaşi. Cele mai robuste edificii se erodează şi dispar. ai acces la comori şi grânare. Tăbliţa. . nu cari greutăţi mari. preoţii care le celebrează ritualurile funerare reprezintă înscrisurile lor. iar piatra acoperită cu hieroglife le este soţie. îl conduse pe Ramses într-un chioşc unde se servea bere proaspătă. n-ai pierdut nici o fărâmă din învăţătura pe care ţi-am dat-o. scribii au cărţile lor de înţelepciune. percepi venituri de pe urma holdelor tale. desigur. locuieşti într-o vilă frumoasă. Multor curteni le-ai părut superb în timpul procesiunii . — Fii scrib. Fiii lor sunt tăbliţele pe care scriu. nici cazmaua. Jovialul Sary părea sincer. ea îţi va păstra numele mai bine decât orice altă construcţie. iar servitori zeloşi se preocupă de confortul tău. după ce au fost consacrate în templu. — Funcţia de scrib regal e cea mai invidiată dintre toate. mâinile îţi rămân moi şi albe. Câştigi încrederea regelui. — Este cea a strămoşilor noştri. poziţia ta e în prezent bine definită. căci o carte e mult mai durabilă decât o stelă sau o piramidă. eşti bine îmbrăcat. scapi de corvezi. mă vei întreba? Dar ea îţi revine! Contemporanii scribilor savanţi cad în uitare. — Desigur. nu asta e intenţia mea. iar ordinele tale sunt executate cu promptitudine. spatele tău e solid. Braţele nu-ţi obosesc. nu mânuieşti nici săpăliga.

se bea. — A venit vremea vacanţei.. — Un protest. iar Ramses se plictisea. — Te înşeli.. dar părea mai puţin plictisită decât de obicei. Caut adevărul meu. să se fi transformat leul în miel? Ramses îşi strânse pumnii ca să n-o pălmuiască. peruca prea complicată. de obicei te arăţi ceva mai virulent. iar Memphisul devine sufo­ cant. pescuim peşti mari. sunt drăguţă? depărtă şi o privi. înotăm.. plecăm la reşedinţa din Deltă. cu un de culori vii. cu atât mai preţios. Poate chiar agresivitate. se făceau confidenţe ipocrite.120 C h r is t ia n Jacq Şi alţi invitaţi se bucurară de atenţia stăpânului casei. Se întâmplă aşa de rar! — Deci. — Exact. — Eşti o gazdă perfectă. O surpriză excelentă! Curtea prevăzuse un alt fel de reacţie. sunt atât de rare ocaziile când familia e reunită! Ne înveţi să navigăm. Roba era mai curând exotică. Se bârfea. — Care anume? în privirea pătrunzătoare a Dolentei se ivi o licărire răutăcioasă. Nu se vede? Ce zici. — Am stat nemişcat şi n-am pronunţat nici un cuvânt. — Ştii tu ce vreau eu. Vino cu noi. — — — Se exces Eşti fericit? întrebă Dolenta... .. Dolenta? — Ceea ce posedă fratele tău şi tu n-o să ai niciodată. — Prestaţia ta din timpul ritualului ofrandelor aduse Nilului a fost apreciată. Sora lui mai mare îl prinse afectuos de braţ. nu sunt deloc invidios. Dacă nu obţii ce-ţi doreşti. străin de această mică lume satisfăcută de mediocritatea şi privilegiile ei. se pescuia cu undiţa. — Un compliment din partea ta. nimic altceva.

încântaţi de această prezenţă neaşteptată. — Mi s-a rupt undiţa. se apropie de Ramses.F iu l l u m in ii 121 — Funcţia mea. şi pe bună dreptate. învingătorul concursului de pescuit scoase un strigăt de bucurie. pe zi ce trece devii mai conştient de limitele tale. pradă extazului. Prinţul contempla stelele circumpolare. iar soţul ei îi înmână papirusul cu aventurile lui Sinuhe. considerate veşnice. — Vino. Cu toate astea. acordă atenţie apropiaţilor tăi şi beneficiază de afecţiunea lor. te-ai purtat bine: continuă tot aşa şi o să rămânem în relaţii bune. de un comportament nepotrivit. — O oboseală trecătoare? — Crezi ce-ţi place. Seti ar fi vrut să te excludă. în . Din fericire. Ramses. de vreme ce totul e limpede pentru moment.. urmat de o cohortă de trepăduşi. Şenar se depărtă. Se temea. Străjerul închise ochii. Ameni. stăpâna casei se simţi obligată să-i felicite. Ramses îşi mângâia câinele pe cap.. — Pentru ce motiv? — Ai fost admis în acea procesiune magnifică datorită intervenţiei mele. — Asta e bine. Şenar. Ramses îi făcu un semn lui Ameni. Ramses. — Deja? — Jocul s-a terminat. se plânse tânărul scrib. potrivit înţelepţilor. — Sunt dezolat că am ajuns aşa de târziu şi nu ţi-am putut admira tehnica. ele alcătuiau. — Ameni m-a înlocuit. îmbrăcat cu fast. aşteptam mulţumiri din par­ tea ta. Sary şi soţia lui făcură o plecăciune.R a m s e s . — Să mergem.

de îndată ce fusese recunoscut drept „vocea legitimă" de către instanţa divină.. dar. Faci dragoste cu mine şi pe urmă mă abandonezi! — Ai adormit. Ramses îşi regăsise pofta lui feroce de mâncare. o să fii mai puţin singur cu scumpa ta familie şi o să îndreptăţim zvonurile despre căsătoria noastră. o depuse pe pat şi se întinse peste ea. Ascultă-mi sfatul: odihneşte-te câteva zile. eu însumi am verificat bagajele. — Ameni! Nu ştii să te destinzi? — La aşa stăpân. am să-ţi dezvălui un mic secret. — Uită puţin de câinele ăsta. — Tu nu eşti servitor. Ramses îl prinse de umeri. inima Faraonului înviat.. nu mă mai opresc. — Mă tem că nu. frumoasa Iset se agăţă de gâtul lui. Vreau să aflu adevărul. încât prinţul nu-i putu ignora mângâierile. — Am reuşit să fiu invitată de sora ta mai mare. eşti prietenul meu. Vacanţa asta o să ne facă bine. — O meriţi. — Te îngrijorează ceva? — Cerneala de contrabandă. traversă terasa. — O să leneveşti la sora mea.122 C h r ís t ia n J a c q lumea invizibilă. aşa servitor.. o ridică în braţe. — Dacă mă săruţi. atelierul acela suspect. în felul ăsta. — Totul e pregătit pentru plecare. anunţă el cu mândrie. Ameni era fericit.... Deveni atât de tandră şi calină. — Am oroare de şantaj. dar n-ai de gând să dormi puţin? — Când încep un lucru... — O să încerc. — Ne este la îndemână? Do Arr aseme am în care a înc ticular Sar persoa pluti p a căşti] înconj Căi leneşe Că| să iaşi aştepte exercij . O să ajung să fiu geloasă. poziţia ta necesită cunoaşterea a numeroase înscrisuri şi. iar eu n-am avut somn. Goală.

— Uite-I pe secretarul lui! Ameni alerga cu paşi mici. — Cu toate astea. Căpitanul era presat să plece. — Ce s-a întâmplat cu bagajele lui? — Au fost îmbarcate în zori. — Memoria mea e fidelă. iar zilele se vor scurge leneşe.R a m se s . — — — — am în E. mărturisi el. încrâncenarea lui Ramses îl făcu pe secretarul lui par­ ticular să se cutremure. ' . trebui să-şi recapete suflul înainte de a vorb! — Ramses a dispărut. neînvăţat cu acest gen ' exerciţiu. Sary închinase o corabie elegantă pe care treizeci de persoane se puteau simţi în largul lor. sunt sigur de asta. Dolenta bătu din picior.. se plânse sora lui mai mare. Ameni. O să reuşim. trebuia să mai aştepte încă două sau trei ore. încântătoare. Dacă îşi pierdea rândul. — Am rugat-o pe mama să ne ajute. — Ai tu stofă de om de stat? — Şi tu gândeşti ca şi mine. Jubila la ideea de a pluti pe adevărata mare care dăduse naştere inundaţiei şi de a câştiga o reşedinţă confortabilă săpată în vârful unei coline înconjurate de palmieri. dar vreau să-i faţa mea pe omul care a încercat să te ucidă şi pe cel care a dat ordinul. nici un rezultat. Căldura va părea mai suportabilă. — Ramses întârzie. Puţin îmi pasă de cerneală şi de atelier. replică Sary. frumoasa Iset e la bord.. poliţia fluvială îl autorizase să iasă din port. e minunat! Deocamdată. înainte de lăsarea caniculei.F iu l l u m in ii 123 — Nici Egiptul şi nici noi înşine nu putem tolera o asemenea delapidare.

nici măcar din cele rudimentare. în mâna stângă ţinea un sac de piele conţinând o bucată de pânză şi nişte sandale. voia să călătorească singur. păzit de fidelul său tovarăş. Ramses nu-i prevenise nici pe Ameni.19 In tovărăşia unui câine galben-auriu. călătorul ducea în spate o rogojină rulată. Apucând-o pe drumurile înguste ce treceau peste colinele ieşind din apă. iar în mâna dreaptă avea un băţ. iar partea a doua pe jos. pe întinderea uriaşă de apă se încrucişau zeci de ambarcaţiuni de mărimi diferite. întindea rogojina la umbra unui copac şi se culca. trăind în ritmul anotimpurilor şi al sărbătorilor. etern egală cu sine însăşi. descoperea o lume tihnită. cu u rechile atârnânde. Sătul de oraş. cădeau în apă şi se lansau în curse de înot frenetice. nici pe frumoasa Iset. traversase numeroase sătuleţe şi se întremase alături de ţărani. legată cu o curea. Prinţul Ramses făcuse prima parte a călătoriei pe o corabie. ca un simplu egiptean care pleca să-şi viziteze fam ilia sau se ducea pe unul din numeroasele şantiere deschise în perioada creşterii apelor. unele pline de copii care. Pe drumul dintre două aşezări întâlnise un om care-i transporta pe săraci sau pe cei care nu aveau bărci. gesticulând. Atunci când se oprea să se odihnească. .

F iu l l u m in ii 125 Timp de odihnă. zeul crocodil.R a m se s . admirând superbele tinere admise să lucreze în atelierele de ţesut sau în şcolile de poezie. bucuria lui intensă şi senină. muzică şi dans. încălţă sandalele şi scutură de praf blana câinelui. ancorată în încrederea acordată Faraonului. Ici şi colo. O reţea de canale îmbinate în mod savant deservea vastul domeniu considerat cel mai frumos din Egipt. înainte de a se prezenta la poarta de intrare a domeniului. — îţi ordon să te dai la o parte. haremul fremăta de activităţi neîntrerupte. nobile doamne în vârstă se bucurau de un refugiu liniştit. Specialişti în smălţuit îşi rafinau tehnica alături de creatoarele de bijuterii. — Vezi-ţi de drum. Ramses îşi schimbă hainele. gluma ta nu mă amuză deloc. — Câinele îmi ajunge. Ca un veritabil stup. „marea iubire". — De ce? — Pentru că sunt Ramses. se întindea pe mai multe hectare cultivate de gră­ dinari de elită. Ramses percepea respiraţia poporului egiptean. Paznicul îşi lungi gâtul.. abordă un paznic cu o fizionomie dezagreabilă. se vorbea despre Seti cu respect şi admiraţie. haremul regal Mer-Ur.. chiar dacă rămânea un simplu scrib regal. fiul lui se simţea mândru şi îşi făgăduia să fie demn de el. — Am venit să vizitez un prieten. fiul lui Seti. Considerându-I prezentabil. băiete. La intrarea în Fayum. însărcinat să suprave­ gheze preţuirea grânelor sau înregistrarea decretelor. timp pentru jocuri şi călătorii. provincie înfloritoare asupra căreia domnea Sobek. — Ai o scrisoare de recomandare. — îţi baţi joc de mine! Un fiu de rege se deplasează însoţit de o escortă. . tinere? — N-am nevoie.

— Dar? — Dar o forţă. Moise alergă spre Ramses. apoi intrară pe poartă. Moise şi Ramses o apucară pe o alee pietruită şerpuind printre sicomori şi ajunseră la un iaz unde creşteau din belşug lotuşi albi cu frunze mari. După ce tatăl meu a tăgăduit asta în public. — Cu consimţământul lui Şenar? — N-a fost decât o închipuire. doream să te revăd. Aerul era parfu­ mat. — Ai venit singur. cei doi prieteni se îmbrăţişară. dar. bineînţeles. atât de agreabile i se păreau mirosurile provenind de la bucătăria postului de gardă. putea exista o viaţă mai dulce? — Ramses! împingând paznicul. Străjerul se aşeză la umbra unui copac. Ramses! Ai fost numit aici? — Nu. sute de păsări îşi făcuseră cuib în arborii haremului.1 26 C h r is t ia n J a c q Fermitatea tonului şi intensitatea privirii îl surprinseră pe poliţist. care nu ştia încotro să-şi îndrepte nasul. Să vegetez . Să-I alunge pe impostor sau să-şi ia nişte precauţii? — Cum se numeşte prietenul tău? — Moise. urmaţi de Străjer.. continuă să mă însufleţească. aceeaşi forţă care m-a amăgit în legătură cu însuşirile mele.. iluzia s-a risipit. se aşezară pe o bancă formată din trei blocuri de calcar. — Aşteaptă aici. dar m-am încăpăţânat. — Ce surpriză minunată. fără escortă? — Te surprinde? — Asta-i firea ta! Ce-ai mai făcut de la despărţirea micului nostru grup? — Am devenit scrib regal şi am crezut că tata m-a ^les succesor.

.F iu l l u m in ii 127 pur şi simplu mă dezgustă. — Nu duc lipsă aici. iată-mă pe mine. Moise ridică ochii spre cer. dar nu pot să afirm c-o iubesc. — Nu te chinui singur şi bucură-te de clipa prezentă: nu ăsta e sfatul harpiştilor care ne încântă urechile în timpul banchetelor? — Dar tu. Moise zâmbi. controlez munca olarilor. iniţiat în întreaga înţelepciune egipteană! Ce aş putea dori mai mult? — O femeie frumoasă. însă nici una nu mă satisface. Dar de ce zici „poate"? — E superbă. de o grădină şi de hrană aleasă. într-adevăr. Mi-am imaginat dragostea altfel. e singura întrebare importantă.. Sunt unul dintre asistenţii stăpânului acestui harem. — De cine? — De frumoasa Iset. vom dispărea ca nişte umbre nefaste. mă faci să fiu invidios. mai. dispun de o casă cu cinci camere. Graţie bibliotecii din harem.. mai intensă.R a m s e s . — Crezi că lumea asta e lumină? — Lumina e în lumea asta. dacă fugim. eşti îndrăgostit deja? — Poate. Şi pe mine mă mistuie un foc pe care nu-i pot numi. nu încape-ndoială. ai găsit iubirea? — Iubirile. Moise? — Ai dreptate. se spune. evreul. Moise. lucrez într-un atelier de ţesătorie. — Superbă. .. ne înţelegem de minune. — Şi tu cum răspunzi? — La fel de rău ca şi tine... ce să facem cu viaţa noastră. ar fi mai bine să-i uit sau să-i înteţesc? — Nu avem de ales. mai nebună.

nici celălalt nu se împiedicau în precepte morale sufocante şi aveau de gând să trăiască din plin înainte ca drumurile lor să se despartă din nou. o să te orbească. două ţesătoare alergau de le scăpărau călcâiele. chiar şi pe un fiu de rege! . Cum Ramses era uimit să-i găsească acolo. Vergeaua prinse viaţă şi începu să se onduleze. Ramses. — Uită-te mai bine. perspectiva de a petrece câteva zile în compania lui Moise îl bucura în cel mai înalt grad. hai să pedepsim demonul care le-a înspăimântat pe nefericitele astea. îi recomandă Setau. — Nu e o demonstraţie drăguţă de magie naturală? Cu puţin sânge rece putem să surprindem pe oricine. Nici unul. Un strigăt de spaimă întrerupse dialogul. pe o alee paralelă. el răspunse că vânzarea veninului în laboratoarele din harem îi asigura independenţa. ţinea în mâna dreaptă o vergea foarte fină. bine postat pe picioare. — A fost rândul meu să te surprind. — L-am învăţat pe Moise câteva elemente ale artei mele. Moise. mai mult. Vinovatul nu încercase să dispară. pe care Setau îl recuperă imediat. de un cafeniu închis. închide ochii. — Setau! Specialistul în şerpi nu manifestă nici o emoţie. — Nu e cine ştie ce vitejie. Când prinţul primi ordinul să-i deschidă. tocmai culegea o reptilă de un frumos verde închis pe care o vârî apoi într-un sac. — O să descopăr ceea ce e ascuns. — Nu-l privi în faţă.128 C h ris tia n ] a c q — Oare nu se ascunde în miezul soarelui? Ramses îşi obligă prietenul să plece ochii. Moise aruncă pe pământ un şarpe destul de mare. cu un genunchi sprijinit în pământ.

îi promise el lui Ramses. Ramses se bucura de spectacol cu complicitatea lui Moise. alcătuind un frumos ansamblu. Când demonstraţia luă sfârşit. dar a cărui dispoziţie devenea din ce în ce mai morocănoasă. — De ce nu? Cei trei prieteni se izolară într-o livadă unde Setau să poată să-şi înveţe tovarăşii: manipularea unei reptile vii ne­ cesita abilitate şi precizie. foarte apreciat de dansatoare. — Plecăm împreună. îmbrăcate cu un veşmânt de pânză strâmt şi potrivit de lung. — Ce vrei să spui? — Nici eu nu vreau să cred. O dansatoare cu trupul parfumat îi atinse uşor pe cei doi prieteni. însă era prizonierul unei reţele de sarcini administrative pe care le executa cu o asemenea rigoare încât conducerea unui harem i se părea deja la îndemână. se lăsară totuşi convinşi să ia o gustare împreună cu tinerele femei aşezate în apropierea unui bazin cu apă albăstrie.R a m s e s . şi asta în cel mai scurt timp. cu părul adunat într-o coadă de cal cu o bilă mică de lemn fixată la capăt. atunci învaţă-mă şi pe mine să mânuiesc o astfel de vergea. Prinţul Ramses trebui să răspundă .F iu l l u m in ii 129 — Bine. susţinut de fâşii încrucişate pe piept şi în spate. Setau nu împărtăşea frământările prietenilor lui. o să părăsesc totul. Câteva tinere zvelte exersau un dans mai curând acro­ batic. se avântau în figuri complicate. dar existenţa asta îmi pare din ce în ce mai insuportabilă. frecventarea asiduă a şerpilor. purtători ai unei morţi subite şi fără apel. Moise ar fi vrut să trăiască o pasiune ca aceea. fără să reuşească să le descreţească frunţile. reprezenta pentru el un sens suficient al vieţii. — într-o zi.

se află în fruntea grupului ei. ridică spre Ramses nişte ochi neliniştiţi. — Nefertari. fetele din familiile bogate n-or să i-o ierte. Ramses observă că una dintre ele rămăsese tăcută. interlocutoarele lui se lansară într-un concurs de citate poetice.. . era fermecătoare. dovedindu-şi astfel întinderea culturii pe care o aveau. se arătă evaziv. mă gândeam. — Iartă-mi îndrăzneala. dar oare inima unui fiu de rege nu era mai încăpătoare decât a altor bărbaţi? Prinţul le părăsi pe cochete şi se aşeză lângă Nefertari. mai tânără decât tovarăşele ei. — Prezenţa mea te indispune? Agresivitatea întrebării o dezarmă. Decepţionate. Reluând atacul. — Venerez textul acesta. — De ce e atât de timidă? — Provine dintr-o familie modestă şi urmează să intre în harem. posac. aproape tăios. s-a făcut remarcată datorită calităţilor de ţesătoare. la funcţia lui de scrib regal şi la proiectele de viitor. mi-ar plăcea să compun buchete pentru zei şi să petrec cât mai mult timp posibil în templu de-a lungul anului. — Ce lucrare îţi vei alege în viaţă? — Arta florală. cu părul negru strălucitor şi ochii de un verde albăstriu. zvonurile anunţau căsătoria cu frumoasa Iset. — Ce griji te preocupă? — Trebuie să alegem una din maximele înţeleptului Ptah-hotep şi s-o comentăm. mai multe dansatoare încercară să capteze atenţia prinţului Ramses. — Pentru că. pe care ai ales-o? — Ezit încă.130 C h r is t ia n J a c q ia numeroase întrebări referitoare la curte. — Cum o cheamă? îl întrebă pe Moise. dar te văd atât de singură.. In orice domeniu.

.R a m se s . Nefertari se ridică. aeriană. — „U n cuvânt perfect e mai ascuns decât piatra verde.F iu l l u m in ii 131 — Nu e o existenţă prea austeră? — îmi place meditaţia. din ea îmi extrag forţa.. . Dispăru. — O clipă. îl găsim totuşi în preajma lucrătoarelor care o şlefuiesc". Vrei să-mi faci o favoare? — Supraveghetoarea e severă şi nu admite nici o întâr­ ziere. — Ce maximă alegi? Zâmbetul ei ar fi domolit şi cel mai exaltat războinic. luminoasă. Nu e scris că liniştea face sufletul să crească precum un arbore înflorit? Supraveghetoarea dansatoarelor le rugă să se adune şi să meargă să se schimbe înainte de cursul de gramatică.

nu acordă decât puţin timp prie­ tenului său. Şeful securităţii din palat era epuizat. Era o adevărată faptă eroică dacă reuşea să se ascundă într-o grădină şi să citească în linişte scrierile anticilor. nu muncise atât. înverşunându-se să verifice devol Şe Pr dezvc Oi An aveau Rams< deci n întâm Câ lui un întoan . prinţul îşi luă sacul de călătorie. acesta nu înceta să-i înconjoare cu atenţii. aduseră în discuţiile lor o forţă nouă şi îşi promiseră să nu se cufunde în somnul conştiinţei. Destul de repede. Meşteşugari şi funcţionari îi solicitară bunăvoinţa. fără să mai aibă ocazia s-o revadă pe Nefertari. de-a lungul carierei. în ceea ce-i priveşte pe directorul domeniului. urmărind să-i facă să-i vor­ bească tatălui său de gestionarea lui perfectă. supraîn­ cărcat cu sarcini de către un superior care profita de rapi­ ditatea lui de execuţie. prezenţa fiului mai mare al lui Seti se transformă într-un eveniment. Niciodată. alergând încoace şi-n colo. unele îl copleşiră cu amintiri şi sfaturi. convocând zeci de responsabili. Moise îl va înţelege. mai multe nobile doamne în vârstă ţinură să se întreţină cu el. Cu toate acestea. Străjerul se îngrăşase. rogojina şi băţul şi plecă fără să mai anunţe pe nimeni. simţindu-se prizonier în acest paradis. câteva zile de mers îi vor reda zvelteţea.amăr interi A admi presi deter 20 orice în mai f Ramses rămase o săptămână în haremul din Mer-Ur. Moise.

. Şeful securităţii ezită. — Ei bine. oricât de feroce ar fi fost el. — Ceea ce mă interesează este eficacitatea dumitale. îşi continua deci munca de secretar particular ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. se prezentă în faţa Tuyei. Ameni recopia cu grijă decretele pe care toţi scribii regali aveau datoria să le cunoască. — Mi-aţi cerut să scot la iveală adevărul. este uneori greu de auzit. Când Străjerul îi sări pe genunchi şi-şi lăsă urmele limbii lui umede. Maiestate. — Lasă-mă pe mine să judec şi să revenim la fapte. ştia că prinţul va reveni.F iu l l u m in ii 133 amănuntele.. căci. însă nu le putuse determina originea.R a m se s . în momentul în care îşi epuizase toate posibilităţile şi nu mai putea progresa deloc. Privirea reginei îl împiedică pe înaltul funcţionar să-şi dezvolte propria apologie. Deşi lipsa de încredere a lui Ramses îl afectase. — Pot s-o asigur pe Maiestatea Voastră de întregul meu devotament. . Omul îşi înghiţi saliva. — în sfârşit.. Ameni uită reproşurile şi salută cu entuziasm întoarcerea lui Ramses. — N-ar trebui să fiţi decepţionată. — Vreau să semnalez că responsabilitatea mea. reluând interogatoriile şi ameninţându-i pe nterlocutori cu pedepse teribile. — Adevărul. Anchetele fuseseră blocate sau se stricase însăşi maşinăria administrativă? Greu de stabilit. iar regina îl înspăimânta mai mult decât orice alt curtean. vă anunţ două catastrofe.. Se încercaseră anumite presiuni asupra înaltului funcţionar. oricare ar fi el. — Te ascult.

Grijuliu cu ţinuta lui. cu o purtare mieroasă şi un ton conciliant. semăna deja cu un diplomat experimentat. — Şi care e situaţia exact? — înfrângerea troienilor e inevitabilă. altfel. despre Moise şi Setau. dar omise scurta întâlnire cu Nefertari. — lartă-mă. regina vrea să te vadă cât mai repede. Ch lui Rai Dir revolţi şi pro anum Faraoi Canae turile crezu: înaint tigare. Acha îi primi pe Ramses şi pe Ameni în locuinţa de ser­ viciu pe care i-o atribuise ministerul Afacerilor străine. — Vii la momentul potrivit. eu prevăd un masacru şi distrugerea oraşului. — Am fost bine orientat şi şansa m-a ajutat. noi n-o să intervenim. — Pari mulţumit de soarta ta. Cu toate astea. schim Consi rapidă sabilă .134 C h r is t ia n ] a c q — Mi-am închipuit că o să-ţi găsesc biroul gol. m Cu impec amuz. demonii infernului îmi vor reteza gâtlejul! După cum constaţi. îi dezvălui Ameni. Un moment de graţie pe care memoria lui îl va păstra ca pe un giuvaer de preţ. mărturisi prinţul. în ciuda tinereţii lui. mă comport egoist. Egiptul nu e deloc interesat de acest conflict. A fost o călătorie plăcută? Ramses îi vorbi despre harem. gal. nu departe de sediul administrativ de care depindea. Ameni. Era evident că Acha îşi găsise vocaţia. amestec de clasicism în forme şi de exuberanţă în culori. raportul meu despre războiul Troiei a fost considerat cel mai precis. — Tu eşti tu şi eu sunt eu. n-aş fi acceptat să fiu părăsit în felul ăsta. remarcă Ramses. zeii au vrut aşa şi eu mă mulţumesc cu asta. adoptase ultima modă din Memphis. — Am jurat să-ţi fiu credincios şi îmi ţin cuvântul. — Şi cine ar fi ţinut dosarele la zi? — în locul tău. La eleganţa lui înnăscută se adăuga acum o siguranţă pe care Ramses nu i-o cunoscuse. iar Acha ne invită la cină. contrar celor care cred în clemenţa lui Agamemnon.

pentru a anexa sudul Siriei şi pentru a controla por­ turile feniciene. Seti a trebuit să facă faţă unei revolte a beduinilor. — Şi de asta e atât de îngrijorat.F iu l l u m in ii 135 — Păstrarea păcii e dorinţa majoră a lui Seti. în curând. în schimbul unei răsplate substanţiale. Ramses se întrebă dacă vorbea serios. însă sclipirea amuzată din ochii vioi ai prietenului său îl linişti. toată lumea crezuse într-o ciocnire frontală cu forţele hitite. Odată calmul reinstaurat. Acha îşi netezi mica mustaţă tăiată impecabil. Faraonul a plecat într-o campanie pentru a aduce pacea în Canaan. Chipul fin al lui Acha se crispă puţin. împinşi de hitiţi. — Te temi de vreun conflict? — Hiţiţii au început iar să se agite. ei invadaseră Palestina şi proclamaseră un regat independent în care. dar armatele înaintate îşi stabiliseră poziţiile şi apoi trecuseră la recâştigarea bazelor rămase în urmă. anumiţi prinţi fenicieni. chiar dacă eşti scrib re­ gal. Seti o consideră indispen­ sabilă. — Ce ştii precis? — Sunt informaţii confidenţiale. — Mi s-a încredinţat o altă misiune. — Despre ce e vorba? . ca şi cum întrebările lui Ramses i se păreau stânjenitoare. nu aparţii de serviciile diplomatice. Consilierii militari ai regelui preconizează o intervenţie rapidă.R a m se s . Din primul an de domnie. — Hitiţii uneltesc în Siria. — O să faci parte din expediţie? — Nu. — Deja în dizgraţie? — Nu tocmai. sunt gata să-i ajute. anumite facţiuni s-au ucis între ele. după ultimele zvonuri. Cu arătătorul drept. în al treilea an de domnie.

Nerăbdător. o notabilitate suficient de bogată şi de puternică pentru a putea cumpăra complici.. papirusul cu numele lui a fost distrus în serviciul arhivelor. — Corupţia asta mă dezgustă. iată-mă. periculos.. — Ai vrut să mă vezi.. — Şi chiar nu poţi să ne spui nimic? — Plec în sud. — Ai un câine bun. Fascinant. dar mort. e o mare bucurie pe care trebuie s-o apreciezi. Nu trebuie să ne oprim aici! — M ă bănuieşti de laşitate? . — Cum a ajuns acolo? — Nici o mărturie pe care să te bazezi. la sud de Memphis. Căruţaşul care te-a atras în capcană a fost găsit. în ceea ce priveşte atelierul care fabrica cerneală. e imposibil de identificat proprietarul. am progresat.. dar. trebuie să-mi ţin gura. fiule. amuzată. — O misiune secretă! exclamă Ameni. însă veştile nu sunt nemaipomenite. Străjerul aprecia la justa lui valoare privilegiul acordat: o masă bogată în grădina reginei. — Numai o notabilitate a putut comite un asemenea delict! — Ai dreptate. primise dovezile de tandreţe pe care limba afectuoasă a câinelui i le dăduse. nu mă întrebaţi mai mult. — Mă aflu în slujba Statului. — Cum s-a desfăşurat şederea ta în haremul din Mer-Ur? — întotdeauna ştii tot! — Nu trebuie să-i ajut pe Faraon să guverneze? — Şi anchetele? — Şeful securităţii s-a dovedit mai eficace decât credeam.1 36 C h r is t ia n Jacq — De data asta. Ramses mesteca o crenguţă. cadavrul lui zăcea într-un hambar abandonat. Tuya.

el acţionează. — Nici măcar nu sunt capabil să-i descopăr pe cel din mine însumi. până acolo încât îşi imaginase cel mai sinistru complot. . — Tatăl meu a decis să-i combată pe hitiţi? — Situaţia îl constrânge să facă asta. chiar dacă aveţi firi diferite. — Şi cum să acţionăm acum? — Şeful securităţii e incapabil să meargă mai departe. — Eşti gata de un asemenea sacrificiu pentru a obţine adevărul? Zâmbetul reginei era în acelaşi timp ironic şi tandru. — Sunt la dispoziţia ta. comandă şi eu mă supun. şi pe unul. — E o acuzaţie îngrozitoare. — Vreau să plec cu el şi să lupt pentru ţara mea. preiau eu ştafeta. — Bănuiala asta te-a jignit? — Sunteţi fiii mei şi vă iubesc. — Chiar dacă destinul îi e potrivnic? — îi stă în putere să-i schimbe. atunci să-şi accepte mediocritatea şi să nu-şi acuze semenii de nefericirea lui. şi pe celălalt. — Prietenul meu Acha se teme că pacea e ameninţată.F iu l l u m in ii 137 — Mamă! — îmi place revolta ta. dacă nu e capabil. nu accepţi niciodată nedreptatea. — Un bărbat adevărat nu se mulţumeşte doar să spere. — Să presupunem că Şenar este cel care a uneltit şi a vrut să mă suprime. chiar dacă ambiţia voastră e decla­ rată. cum aş putea să admit că fratele tău este atât de ticălos? Ramses se cutremură. — E bine informat. dorinţa lui de a fi rege îl orbise. Ramses nu îndrăzni să mărturisească mai mult şi să devină ridicol în ochii Tuyei.R a m se s .

crezându-se nişte cuceritori în faţa cărora toate popoarele trebuiau să se încline. războiul împotriva hitiţilor! Şenar era consternat. de a afirma măreţia unei civilizaţii risipind o energie care ar fi putut fi atât de utilă în altă parte! Şenar nu avusese timp să strice reputaţia consilierilor militari ai regelui şi să le dovedească naivitatea. Seti cădea pradă unui teren nesigur. . această reacţie violentă compromitea politica comercială pe care o pusese în practică şi ale cărei prime rezultate le obţinuse deja. Se strecurau pe lângă ziduri şi îşi îndeplineau sarcinile ţinând cont cu stricteţe de consemne. angajaţii şi corpul de funcţionari aveau nişte feţe posace. Mai limpede. înfruntarea asta stupidă avea să genereze un sentiment de insecuritate. cu efecte negative asupra tranzacţiilor. Şenar îşi făgădui să-i alunge din palat pe aceşti incapabili. aceeaşi voinţă de a păzi teritoriul egiptean. Dacă expediţia se dovedea dezastruoasă. nici conversaţiile nu tulburau atmosfera apăsătoare. Vestea venise pe neaşteptate spre sfârşitul dimineţii: mobilizarea imediată a două corpuri de elită în vederea unei intervenţii urgente.21 în aripa palatului rezervată lui Senar. ca mulţi dintre predecesorii lui. aceşti războinici de doi bani nu doreau decât să se încaiere. nici râsul. Mereu aceeaşi morală depăşită.

o robă lungă. plisată şi tivită cu ciucuri. dar. — Desigur.. tatăl tău te-a ales ca purtător al drapelului la dreapta sa în viitoarea campanie din Siria. bineînţeles. Chiar dacă întrevederile ei cu Şenar se răriseră şi se mai supărau uneori. — Nu-ţi place războiul. dar împrejurările. o cămaşă cu mâneci ample. Venise momentul unei explicaţii sincere şi clare. hitiţii. — Ai ghicit. nu-i aşa? — Cui îi place? — Decizia tatălui meu nu e puţin prematură? — îl crezi capabil de o faptă nesăbuită? — Sigur că nu. Tuya îl primi către mijlocul după-amiezii în sala de audienţe. de unde provine acest al şaselea simţ? — Un fiu nu trebuie să-şi flateze mama. — Un cadru de-a dreptul solemn. nu-i aşa? — O lucrătură admirabilă. nu numai că Tuya îl va înţelege. — Vino cu mine. Tuya îşi conduse fiul mai mare într-o sală anexă. ca de obicei. a primului ministru şi a generalului aflat la comandă? Regina Tuya. pe o masă joasă se găseau o perucă din şuviţe lungi. îşi purtau unul altuia o afecţiune reală.. dragă mamă! — Pun prinsoare că demersul tău nu e de ordin privat.. o eşarfă încrucişată în dreptul şalelor.. — Pui preţ pe veşmintele frumoase? Şenar se zăpăci.. Astfel că insista s-o vadă cât mai curând.R a m s e s . — Splendidă. dar. — Această ţinută îţi e destinată. mai mult.F iu l l u m in ii 139 Cine avea să conducă ţara în absenţa Faraonului.. strângând veşmântul în talie. în ciuda programului ei încărcat. ondulate. îl va influenţa pe Seti să menţină pacea. .

la căderea nopţii. fiul mai mare al Faraonului va pleca deci în campanie cu tatăl său şi va ocupa un loc de prim rang în luptă. Ramses îşi petrecea timpul în curtea cazarmei principale. De a doua zi. zeul victoriei. Purtătorul de drapel. — Pot să-ţi adresez o rugăminte? — Te ascult. — Deci. în ce priveşte numele iui Ramses. F O nemu onori să-ţi £ theba păstre Şenar în oc privir care I orice ficia ( grijile Ci nelini grav r chiar Pli va av cinări în« avea viitori că se D < Cc dată c angaj . — De ce eşti nemulţumit? — Citeşte singur. unul din simbolurile lui Amon.140 C h r is t ia n Jacq Şenar se făcu alb ca varul. Ramses bătea nervos din picior. esenţial era să lupte. infanteria şi carele de luptă urmau să ia drumul Siriei. îndrăzni să-i abordeze. — Nu. Puţin îi păsa de titlul pompos. la dreapta regelui. când tatăl său ieşi din consiliul de război. De ce întârzia Ameni să aducă decretul în care erau menţionate principalele personalităţi din palat ce urmau să plece împreună cu Seti? Prinţul era nerăbdător să cunoască ce grad primise. — Nu mă interesează să fie ceva oficial. vreau doar să dobor duşmanul. sub conducerea regelui în persoană. decizia mea a fost justă. — lată-te. nu te înţeleg! — dobo tău. în sfârşit! Deci ce spune lista? Ameni lăsă capul în jos. Şenar era numit purtător de drapel la dreapta Faraonului. va duce un steag cu un cap de berbec în vârf.. Toate cazarmele din Memphis erau pe picior de război. — Aş vrea să merg cu tine.. Prin decret regal. nici măcar nu era menţionat. — Decretul e definitiv.

Şenar se supunea deci unei tradiţii deplorabile. chiar dacă faptul că se îndepărta de confortul palatului era o încercare dură. Contingentul de provinciali îi displăcea lui Bakhen. Plecarea armatei în campanie de luptă era însoţită. Şenar nu mai era atât de nemulţumit de noua sa funcţie care îi aducea un lung şir de onoruri. încă o dată. însă esenţială în ochii poporului. în fond. îi răscolea inima. Dar cine se îndoia de victoria lui Seti? Cu tot triumful personal. de o serbare. va avea ocazia să stea de vorbă cu tatăl său şi să-şi traseze viitorul. populaţia bene­ ficia de o zi de sărbătoare şi nu pierdea prilejul să-şi înece grijile în bere. norocul îi surâdea. văzându-se chiar schilodit sau neputincios. erau formaţi viitorii soldaţi.F iu l l u m in ii 141 — O dorinţă neverosimilă nu e decât zădărnicie. în timpul luptei. ca să dobori un inamic trebuie să fii capabil s-o faci. pe front. ca orice eveniment excepţional. Ramses. Gândul la un astfel de deznodământ. Din vremea primilor regi thebani. O dată cu ameninţarea războiului. în timpul campaniei. şi cel mai bun soldat risca să fie grav rănit. Odată trecute furia şi decepţia. Şenar nu se eliberase de orice nelinişte. angajaţi voluntari care visau fapte de eroism în ţinuturi . monarhul trebuia să-şi dovedească abilitatea de a păstra integritatea teritoriului şi de a-i respinge pe invadatori. Decepţia lui Ramses reprezenta un excelent stimulent.R a m s e s . Şi nu e cazul tău. i se păru chiar amuzantă când întâlni privirea necăjită a lui Ramses la trecerea avangardei din care făcea parte şi purtătorul drapelului. Perspectiva asta merita un efort. va avea grijă mai cu seamă să se ferească şi va lăsa însăr­ cinările periculoase în seama specialiştilor. era imposibil să fii asociat cu tronul fără să-ţi afişezi calităţile de războinic.

parte un lin — Ce să traj Ra lui Ba — decât Cc altcev înt încorc dintr-i Pri Ra a dou. Supraveghetor al grajdurilor regale. dar trupa asta de ţărani grosolani nu va trece de suburbiile Memphisului şi se va întoarce repede pe câmpuri. .. era de o prospeţime surprinzătoare. Bakhen se mulţumi să le dea câteva sfaturi. Bakhen îşi răsuci brăţări le de piele care-i subliniau mărimea bicepşilor.. în îşi pu — nu. dotat cu o forţă ieşită din comun. Uimit. Bakhen avu răbdare şi întrerupse cursa atunci când mai rămaseră cincizeci de candidaţi. crezu că-l recunoaşte pe unul dintre ei. — Ţi-e frică. frică? Aliniază-te alături de ceilalţi! Timp de trei zile. un soldat nu se formează înscriindu-l pe un papirus! Luat pe neaşteptate. Eliminarea fu crudă şi rapidă. cei mai mulţi îşi dozară prost efortul. Bakhen îi chinui pe oameni până la limita puterilor lor. cu faţa pătrată. Gâfâind... Bakhen? — Mie. A patra zi debută cu mânuirea armelor: bâte.142 C h r is t ia n J a c q îndepărtate. Cu vocea lui gravă şi răguşită. şt Rc şi ne pleca consi Ra nu-i c — celei Ci abili î care t PI.. îi selecţionă pe cei mai rezistenţi douăzeci: Ramses se afla şi el printre aceştia. — E delicat. — Dar. săbii scurte şi scuturi. împodobită cu o barbă scurtă. — Nu contează părerea mea şi nici a ta. Bakhen avea şi însărcinarea de a se ocupa de instruirea tinerilor recruţi. apoi îi asmuţi pe tineri unii contra altora. — Vreau să trec prin acest antrenament şi să obţin un brevet de aptitudini. nu aveţi nevoie! Ajunge să. — Prinţul Ramses! Locul vostru nu e aici. le ordonă să ridice un sac plin cu pietre şi să-i sprijine pe umărul drept. iar apoi să alerge de-a lungul zidurilor cazărmii până când le va da ordin să se oprească. puseră jos povara.. întrecându-i pe cei mai mulţi dintre tovarăşii lui.

F iu l l u m in ii 143 In momentul în care unul dintre ei se răni la braţ. în contingentul gata de plecare nu mai rămaseră decât doisprezece voluntari. Prima săgeată trecu prin stânga ţintei. apoi aşeză un lingou de aramă la o sută cincizeci de metri de arcaşi. a cărui parte frontală era acoperită cu un material cornos. Bakhen le arătă un arc foarte mare. Ramses îşi puse sabia pe pământ. care trimitea săgeţile la cincizeci de metri în linie dreaptă. dar săgeţile lor nu depăşiră o sută de metri.R a m s e s . candidaţii se arătară la fel de abili în ceea ce priveşte trasul cu un arc din lemn de salcâm. — Am nevoie de un ofiţer. Ramses se prezentă ultimul. sub privirea batjocoritoare a lui Bakhen. cu muşchii încordaţi dureros. Cei mai mulţi nu ajunseră nici să întindă arcul. iar Bakhen rânji. declară Bakhen în dimineaţa celei de-a unsprezecea zi. Ramses expiră. avea dreptul la trei săgeţi. Plăcut surprins. . Reluaţi exerciţiul. îşi ţinu respiraţia şi trase aproape imediat a doua săgeată care zbură pe deasupra lingoului de aramă. nimic altceva nu mai exista pentru el. întinderea arcului cerea un efort extraordinar. zece zile de exerciţii intensive nu-i epuizaseră entuziasmul. — Un prinţ ar trebui să evite ridicolul. ştergeţi-o de-aici! Recruţii dădură ascultare cerinţelor instructorului. leneşii şi neîndemânaticii fură excluşi. Ca şi tovarăşii lui. — Luaţi arma asta şi străpungeţi ţinta. Ramses stăpâni tensiunea corzii fabricate dintr-un tendon de bou. Ramses era preocupat doar de ţintă. şi cei mai puternici decât alteţa voastră au eşuat. Cu excepţia unuia singur. Camarazii lui îl imitară. consideraţi apţi de a deveni soldaţi de carieră. Ramses rezistase bine. Concentrat. Dacă nu. — Ce v-a apucat? tună Bakhen. doi reuşiră să tragă.

ţi-e frică să mă-nfrunţi? — Dă-mi brevetul de ofiţer. hotărî instructorul: o luptă cu mâinile goale împotriva mea. că el însuşi devenea săgeata. Ceilalţi recruţi îl aclamară pe învingător. A treia tragere însemnă o descătuşare. Instructorul îl atacă fără să-i prevină. dovedeşte că eşti capabil să înfrunţi un adevărat soldat! Ramses era mai înalt decât Bakhen. anunţă Bakhen. se convinse că era aproape. Frumoasa Iset ungea torsul iubitului ei cu un balsam atât de eficace. Bakhen se ridică şi. reuşi să înşface piciorul stâng al adversarului şi să-i dezechilibreze. Săgeata despică aerul. . Prinţul închise ochii mai mult de un minut şi vizualiză ţinta în interiorul său. că această ultimă încercare arăta dorinţa intensă de a se uni cu lingoul. — Monstrul acela ar fi putut să te ucidă.144 C h r is t ia n J a c q — Ultima încercare. într-o tresărire de orgoliu. De cinci ori la rând. ca o viespe agresivă. îl lovi pe prinţ în piept. astfel că miza pe rapi­ ditatea reflexelor. Cu o lovitură de picior în faţă. luându-şi avânt cu capul înainte. — Mai adaug o încercare. — Asta e regula? — E propriul meu regulament. încât durerea începuse deja să se atenueze. atacurile instructorului fură zadarnice. acesta se eliberă şi. ofensat. Ramses crezu că a câştigat întrecerea. Ramses îi înapoie arcul uriaş lui Bakhen. — Nu-i aşa că mâna mea vindecă? — Am fost un prost. murmură Ramses. şi străpunse lingoul de aramă. dar mai puţin musculos şi mult mai puţin antrenat. cu muchia palmei îl lovi pe Bakhen peste ceafă. — Luptă-te. prin­ ţul se feri şi pumnul lui Bakhen îi atinse uşor umărul stâng.

despre care nu-i vorbi deloc: aceea de a fi obţinut brevetul de ofiţer. cu toate astea. — Uită bătăliile şi violenţa. pe front. — Câteodată e necesar. Tânăra femeie se întinse peste iubitul ei cu supleţea unei tulpini de lotus. — Nici nu ştii cât te iubesc. — Sunt atât de fericită că ai rămas! Războiul e o absurdi­ tate. iar eu am crezut că l-am învins. nu le sunt eu de preferat? Ramses nu o respinse şi se lăsă invadat de plăcerea pe care i-o oferea. . Mâna frumoasei Iset deveni mai mângâietoare şi mai îndrăzneaţă.F iu l l u m in ii 145 — îşi făcea datoria.R a m s e s . încerca o bucurie mult mai intensă. aş fi fost mort.

lui Se dansa său n «Kap' Setau făcea Ar conve nevin care fi încun Pr Setau cu laf Şi o a: să ias Setau speci. dând repede asigurări în ceea ce priveşte loialitatea lor eternă şi voinţa lor neclintită de a fi supuşii fideli ai Faraonului. prinţii din Liban proclamară că Faraonul era încarnarea lui Ra. să be. şi că ei îi dăruiau viaţa. plasând-o din nou sub dominaţia hitită. Seti intrase în Siria fără să întâmpine rezistenţă. luat pe neaşteptate. simbolul puterii hitite. nu avusese timp să adune soldaţii cu experienţă şi preferase să observe situaţia de la distanţă. plasaţ la spi specii . Graţie rapidităţii intervenţiei sale. Seti ceruse. Seti. La palat. Din acest motiv. într-un singur glas. oraşul fortificat Kadesh. nu putea opri atacurile care se desfăşurau în valuri. o mare cantitate de lemn de cedru pentru a ridica stâlpi noi în faţa intrării templelor şi pentru a construi mai multe bărci superbe care să-i poarte în timpul procesiunilor. se mulţumise să înalţe o stelă în interiorul Kadeshului în loc să nimicească fortăreaţa. Se emiseră critici în ascuns şi se puseră întrebări în legătură cu finalitatea acestei incredibile strategii. spre surprinderea generalilor. se urmărise cu nelinişte înaintarea ei. în contrapartidă. După ce armata egipteană se depărtă de Kadesh. regele hitit. lumina divină. îşi deschisese porţile. libanezii răsculaţi nu rezistaseră decât câteva zile. Muwattali. Muwattali şi o puternică armată încercuiră fortăreaţa.Al sânge convi portu împre 22 Er în Şenar de o i întoarcerea armatei egiptene fu sărbătorită cu fast.

e adevărat. înveşmântaţi cu o robă somptuoasă oferită de Ramses. e totuşi evident că specia asta e total inofensivă". hărăziţi unui viitor strălucit. Tânărul reperă gaura suspectă. . Era pace. în calitate de succesor desemnat şi proaspăt şef de război. fu de scurtă durată. tăceau parte dintre invitaţi. se făcu apel de urgenţă la Setau datorită prezenţei unui şarpe în depozitul de ulcioare cu lapte. evoluând pe melodiile flauturilor şi harpelor. se gândi Setau. înfumuratul îşi luă picioarele la spinare. o îndesă cu usturoi şi o astupă cu un peşte. cu colţii plasaţi în spatele maxilarului. datând din al doilea an al domniei lui Seti şi să contemple formele tulburătoare ale tinerelor dansatoare goale.F iu l l u m in ii 147 Atunci începură negocierile. conveniră ca hitiţii să nu mai producă tulburări în Liban şi în porturile feniciene.R a m se s . Pentru a evita o înfruntare sângeroasă. încântate să guste mâncăruri rafinate. cei doi suverani. după ce specialistul făcu să apară un şarpe roşu cu alb. Ameni. Prin intendentul lui Şenar. Moise. Satisfacţia intendentului. „Imbecilul. iar egiptenii să nu mai atace Kadeshul şi mprejurimile lui. precară. Regele nu-şi făcu decât o scurtă apariţie. cedându-i fiului ¿ău mai mare gloria unei expediţii reuşite.Kap"-ului. Ca foşti elevi ai . Perseverenţa lui nu se dovedi încununată de succes. să bea un vin excepţional. conversa cu notabilităţile din Memphis şi punea întrebări nevinovate despre atelierele în care se fabrica cerneală şi care fuseseră închise de curând. prin intermediul ambasadorilor. Şenar prezida un banchet la care fuseseră invitate mai mult de o mie de persoane. a cărui încăpăţânare nu se dezminţea deloc. Ameni şi Setau. pe care Setau îl găsi cam prea infatuat. Nefericita reptilă nu mai avea cum să iasă din ascunzătoare. însă totuşi pace.

că el este marele învingător al acestei campanii. tandra mea logodnică are alte preocupări. a trebuit mult eroism pentru a alunga ocupantul şi a-l împinge departe de graniţe. — Sunt vorbele unui conducător. însă frumoasa Iset stătea de pază. — Ai ascultat discursul lui Şenar? — Nu. iar diplomaţia a luat-o înaintea forţei. dar este asta calea cea bună? . — Războiul nu rezolvă nimic. — Fratele tău mai mare afirmă. Moise. asiaticii au invadat-o. celor mai multe le-ar fi plăcut să se apropie de Ramses. Dacă depunem armele. de acord cu tine. vom fi exterminaţi. El dezvoltă deja un program de guvernare: prioritate com erţului internaţional. se şopteşte că Seti părea destul de ostenit. puterea uzează şi numirea lui Şenar ca regent n-ar trebui să mai întârzie. însă proiectele lui merită atenţie. fără îndoială. refuzul oricărui conflict. — întinde mâinile hitiţilor. pierderile egiptenilor au fost reduse la minim. şi-ţi vor tăia braţele. în armată funcţia ce-i fusese refuzată la curte.1 48 C h r is t ia n J a c q Moise era înconjurat de femei frumoase care-i apreciau prestanţa şi virilitatea. sub un arbore. Pământul faraonilor este o lume aparte. lui Moise i se promiteau funcţii administrative înalte şi se manifesta interes faţă de curajul lui Ramses care va obţine. pentru cine vrea să-i asculte. Cei doi prieteni reuşiră să scape între două dansuri şi se regăsiră în grădină. Reputaţia celor doi tineri creştea. — Individul nu e prea atrăgător. — Şenar va face din Egipt o ţară supusă şi ruinată. Mai mult. înflăcărarea lui Ramses îl surprinse pe Moise. Datorită lui. — Mă dezgustă. sunt de acord. atunci când a fost slabă şi naivă. alianţe economice cu cei mai mari duşmani ai noştri.

Există zei? — Ce vrei să spui? Moise nu mai avu timp să răspundă.F iu l l u m in ii 149 — Nu există alta pentru a păstra integritatea teritoriului nostru şi pentru a permite zeilor să-şi aibă sălaş pe acest pământ. iar eu servitorul tău. Frumoasa Iset observă tulburarea iubitului ei. Ea îl lovi de mai multe ori cu pumnul în piept. Ramses. Frumoasa Iset nu întârzie să inter­ vină şi să-şi elibereze iubitul. — Păreai aşa de departe. Ai să accepţi? — Ţi-am răspuns deja. — Zeii. Cum să te fac să înţelegi? — înainte de a deveni soţ şi tată. dă-mi timp. Iset. o prinse de mâini. trebuie să ajung la o viziune mai clară asupra drumului pe care vreau să merg. răspunse el cu asprime. zvonurile urmăresc acelaşi sens: Seti e pe punctul da a-l asocia pe Senar cu tronul. — Sub ce motiv? — Nu renunţă la căsătoria cu mine.. îmi propune să devin marea soţie regală. gândurile lui Ramses părăsiră brusc Memphisul şi zburară până în haremul din Mer-Ur pentru a contempla o tânără studioasă care tocmai recopia maximele lui Ptah-hotep la lumina lămpilor cu ulei. — Felicitări. un grup de fete tinere se strecură între el şi Ramses şi li se puseră o mie de întrebări în legătură cu viitorul lor. Se produse un fenomen ciudat. o să fii regina mea. — M-a reţinut fratele tău. — Ţi-e rău? — Ştii că nu-mi pasă de boală. Curtea e categorică. şi vreau să trăiesc alături de tine. mărturisi ea.R a m se s . — Mă gândeam.. .. — Te iubesc..

în apropierea bucătăriilor. iar victima fugi. haide. explică el. — îl omori! Ramses slăbi strânsoarea. — Fără cuvinte mari! Uită incidentul şi o să-ţi fiu recu­ noscător.. . intendentul. sunt chiar obligat să-i educ. îi îndepărtă pe curioşi. — împrăştiaţi-vă. mă ocup eu. — îl acuz pe laşul asta de tortură. — Haide. găsind refugiu printre spălătorii de vase.. dar.150 C h r is t ia n Ja c q în noaptea înmiresmată. lucrează pentru noi şi trebuie să fie respectat. cu faţa roşie. Asta cere legea lui Maat. Intendentul meu e uneori cam sever. — Fac o plângere şi depun mărturie în faţa tribunalului. un strigăt sfâşietor tulbură seninătatea momentului. care-i deteşti pe hitiţi? — Angajatul tău nu mai e un duşman. ale cărui veşminte de o bogăţie nemaipomenită eclipsau cele mai elegante toalete.. acesta dădu drumul vătraiului. în vasta grădină a palatului. Ramses ajunse primul la faţa locului. tăcerea câştiga încet teren. Ici şi colo. dragă frate! Nu te ambala aşa. cu un vătrai. îşi regăsi cu greu suflul. se schimbau informaţii şi se puneau la cale comploturi derizorii pentru a urca pe scara ierarhiei îndepărtând vreun rival. inten­ dentul lovea un bătrân care-şi proteja capul cu mâinile. — Asta e maniera ta de a-i trata pe angajaţi? — Numai pe hitiţi! Senar.. Prin­ ţul îl strânse pe agresor de gât. Moise interveni. muzicanţii şi dansatoarele se retrăseseră. Ramses îl înhăţă pe intendent de păr şi-l trânti la pământ. — Bătrânul acela nu era decât un prizonier hitit. la fel şi curtenii mai vârstnici. — Tu. sufocându-l.

— Cine zice altfel? — Dacă o să guvernezi ţara cu astfel de metode.Ramses . îngăduitor. — Persiflarea are limitele ei. Ramses. eu observ. — E nevoie să înrăutăţim situaţia? — la-l pe intendent. — Respectarea ei e fundamentul societăţii noastre. Era mai bine să nu înceapă o bătălie pierdută dinainte. N-o să fiu împăcat până n-o să le pătrund misterul. concluzionă Şenar. gânduri ciudate mă bântuie şi mă chinuie. e încă Seti. . declară Moise.. — Prin faptul că te înşeli. nimic nu justifică asemenea aranjamente. ai să sfârşeşti rău. Şenar întrerupse brusc discuţia. — Dar ce-ţi imaginezi? — Nu-mi imaginez nimic. mâine voi cere un proces de urgenţă. mâine va trebui să-mi dai ascultare. ce voiai să spui în legătură cu zeii? — Eu însumi nu spun nimic. — Asta e sechestrare! — Te angajezi să-i aduci pe intendent în faţa tribunalului? Şenar se înclină. îi ceru Ramses lui Moise. şi încredinţează-l prietenului nostru Setau. crezi că e necesar să-i înfrunţi în felul ăsta? — Nu mă sperie. observă Moise.F iu l lu m in ii 151 — Depun mărturie şi eu. Planurile măreţe se pot asocia cu dispreţul faţă de semen? — N-o lua razna. Prea mulţi martori cu greutate. îmi datorezi respect. stăpânul Egiptului de Sus şi al celui de Jos.. — Mâine e încă departe. — Fratele tău e un om puternic şi periculos. ai să găseşti în mine un adversar hotărât. — Justiţia e un lucru frumos. — Ai intenţia să mă tratezi ca pe un prizonier hitit? Exasperat. Vinovatul va fi condamnat la exil în oaze. — Mi se pare că suveranul nostru.

în calitate de secretar particular al scribului regal Ramses. Ameni nici măcar nu era sigur că exista o copie a actului de proprietate a atelierului. aceasta din urmă era aruncată. aprec curm. împreună cu alte câteva mii. înainte de a înscrie orice dată pe papirus.Fri pe Mc exerc tânăr. un scrib conştiincios folosea o bucată de calcar drept ciornă. aşa cum îi adusese la cunoştinţă regina Tuya lui Ramses. avea acces la numeroase servicii administrative şi îşi făcuse prieteni care îl ajutau în cerceţările lui. se lansă în această explorare. ofere. Lungile zile de căutări se terminară printr-un eşec. De vreme ce pista era închisă. Verifică lista cu atelierele în care se fabrica cerneala şi obţinu numele proprietarilor. care se umplea pe măsură ce se desfăşurau lucrările administrative. începând cu locul unde Ameni fusese cât pe-aci să moară. Ameni desfăşură o muncă migăloasă: se apucă să identifice notabilităţile care aveau legătură directă cu activitatea scribilor şi să consulte inventarul bunurilor lor. irisuk îndrăj Fri ei. I o exis venea înt înaint machi sperie mijloc — Eg neobc în£ * . scotocirea sistematică a gunoaielor. într-o groapă mare. refuzând să-şi mai pună problema dacă avea şanse de reuşită sau nu. ticula Ameni nu renunţase. Seti. arhivele referitoare la atelierul suspect dispăruseră efectiv. totuşi. câte două ore în fiecare zi. iul drago însufli de ga celor Er. avânc 23 Rams( grădii trând. sperând să descopere atelierul. Nu-i mai rămânea decât o singură încercare.

Dacă la toate astea se adăuga pasiunea unei femei îndrăgostite. Egiptul era un vis devenit realitate. se sperie. Era evident că destinul trasase calea celor doi fii ai lui Seti. aşezat lângă o fântână. lui Şenar îi reveneau afacerile Statului. Ramses se trezise înaintea ei. măcinat de gânduri şi instabil. lăsând în grija secretarului său par­ ticular rezolvarea treburilor curente. meditând în mijlocul unui strat de stânjenei. fericirea curgea în valuri pentru cel care ştia să aprecieze umbra dintr-o grădină de palmieri. frumuseţea lotusului sau parfumul irisului. .F iu l l u m in ii 153 Frumoasa Iset nu vedea cu ochi buni prietenia care-i lega pe Moise şi pe Ramses. nu se atingea oare perfecţiunea? Frumoasa Iset credea că sufletul lui Ramses îi aparţinea ei. Evreul. cântecul vântului. alergă în grădină fără să se mai machieze şi îşi strigă iubitul. plăcerea pe care o împărtăşeau îi însufleţea. Neliniştită. iubitul era vesel. dintr-o grădină în alta. mergând de la o vilă la alta. în ceea ce-i priveşte pe Străjer. — Ce ţi-a venit? M-ai făcut să mor de frică! îngenunche aproape de el. un paradis care-şi oferea în fiecare zi minunile cu generozitatea unei mame neobosite. Ramses căzu în capcană. Cum acesta nu răspundea. exercita o influenţă nefastă asupra egipteanului. ducea existenţa trândavă a unui nobil. de la o recepţie la alta. gustând din farfuriile pregătite de bucătarii celor mai bune familii din Memphis. de o vervă inegalabilă. îl găsi. în sfârşit. găsi camera goală. într-o dimineaţă. având grijă să nu aducă vorba de dorinţa ei de a se mărita.R a m s e s . Frumoasei Iset îi con­ venea de minune această împărţire a sarcinilor. astfel că tânăra femeie îşi antrenă iubitul într-un vârtej de plăceri. dulceaţa unei curmale. iar lui Ramses o existenţă obişnuită şi strălucitoare. el îşi etala talentele de gastronom. Jocurile lor de dragoste nu mai încetau.

luminat de trei ferestre a claustra. — Frumoasă perspectiva unei astfel de înfruntări. De la instaurarea armistiţiului cu hitiţii. — Nu cere prea mult de la viaţă. nimeni nu era convins de rolul decisiv pe care el singur şi-l atribuise. un fotoliu cu spătarul drept pentru monarh şi scaune de culoarea paiului pentru vizitatori. îşi asculta consilierii. în singurătate şi tăcere. — Orgoliul este o virtute? — Dacă înseamnă exigenţă şi depăşire de sine. Stăpânul celor Două Tărâmuri stabilea viitorul Statului cel mai puternic din lume şi încerca să-i menţină pe calea lui Maat. precum şi un dulap din lemn de papirus. potrivit ofiţerilor superiori. Tre­ buie să am o întrevedere cu tatăl meu. — Te înşeli. Acolo. va sfârşi prin a se întoarce împotriva ta. criticile se stinseseră treptat. nu suntem fericiţi? — Fericirea asta nu-mi ajunge. Se constatase că Seti avusese dreptate să nu provoace un război cu final nesigur. verifica informaţiile. dintre care unii erau oneşti. Faraonul asculta şi lucra. da. Strij interioe I ieri lor De cal fus« frânghi punânc lovituri servicii întârzia în r răsuflar lui şi st în zada cu pute Rarr de el. pereţii erau albi.154 C h r is t ia n Ja c q — Ce nouă grijă te macină? — Nu sunt făcut pentru existenţa pe care mi-o născo­ ceşti tu. chiar dacă armata egipteană părea capabilă să învingă trupele hitite. separa grâul de neghină şi nu lua nici o decizie pripită. mobilierul se compunea dintr-o masă mare. — 1 Peni Goliciu descopi Regele Nes la doi r — / — C soarele — C fi dome — E — C — E — F — S . în ciuda propagandei între­ ţinute de Senar. mulţumindu-se să observe atacurile de la o distanţă convenabilă. Simplu şi auster. fiul mai mare al regelui nu participase la nici o confruntare. încarnarea Legii universale. Lucra în vastul birou din palatul principal din Memphis. fără nici un decor.

punând în pericol pe oricine încerca să se apropie. — Fii sincer. Cu o lovitură de copită. l-a iritat soarele. Ramses sări jos. Pentru prima dată. cu un papirus desfăşurat în faţa lui. — Tatăl vostru vrea să vă vadă. învins. apoi. — Ai riscat mult. — Da şi nu. un soldat din garda regală se apropie de el. lovi un scrib în vârstă care întârziase să se adăpostească. Seti constată că un cal fusese lovit de un acces de furie. înnebunit. — Eu cred că am făcut bine. lipsită de orice farmec. bine. fornăia cu putere. Ramses era admis în biroul Faraonului.F iu l l u m in ii 155 Strigătele tulburară curând tăcerea: proveneau din curtea interioară. sări în spatele lui şi strânse hăţurile. Cunosc bine calul. De la una din ferestrele biroului său. unde staţionau carele rezervate regelui şi consi­ lierilor lui.. — Să stăpâneşti un cal furios nu e o sarcină uşoară. Ramses rămase nemişcat la doi metri de tatăl său. — Cu toate astea. se cabră. Ramses se ivi din spatele unui stâlp. apoi se calmă. după ce reuşise să rupă frânghia care-i lega de un stâlp. — Gândind să te faci remarcat? — Ei. Calul. nu e rău din fire. care nu-i invită să ia loc. . îl trânti la pământ pe unul din membrii serviciului de securitate. se aştepta la un lux suprem şi descoperea o încăpere aproape goală. Regele era aşezat. încercând în zadar să-i arunce din spinare pe călăreţ. în momentul în care animalul se opri să-şi recapete răsuflarea.R a m s e s . Goliciunea locului îl surprinse. soldaţii din gardă I-ar fi domolit. ai riscat destul. Neştiind cum să se comporte.. galopa acum în toate părţile.

decât că pacea a fost menţinută şi că poporul Egiptului respiră uşurat. mi s-a spus. — îţi place războiul. — Un faraon trebuie să fie un strateg. Şi e bine aşa. ai fi distrus fortăreaţa din Kadesh? Tânărul reflectă. — Ai aprecia o astfel de strategie? — Pentru vârsta pe care o ai. dar când suntem ameninţaţi. eşti ofiţer.. căutam un motiv să-ţi vorbesc. — Nu vrei să abordezi şi alte subiecte? Rar darea: şi să-i i pe care potrivi tatăl Iu în derizo suficie Tot adevăi neanti numes viaţa s — I Set vedere Rar tatălui că ave ritualu penins . — Tu.. — Câştigat prin luptă aprigă. mi-ai reproşat incapacitatea mea de a lupta ca un soldat. Ramses? — Nu e necesar? — Războiul dă naştere multor suferinţe. — Tată! Cum poţi. am acoperit această lacună.156 C h r is t ia n J a c q — Să trag concluzia că ai pus la cale tu însuţi acest incident pentru a ieşi în evidenţă? Ramses roşi de indignare. — Ştiu să urc pe cal. Ramses nu reuşi să-şi ascundă surpriza. sunt posesorul unui brevet de ofiţer. să mânuiesc sabia. — în locul meu. ştiai? — Deci.. însă reacţia ta m-a convins că eşti sincer. în absenţa ta. — Despre ce? — La plecarea spre Siria. aş fi constatat semnul unei duplicităţi de rău augur pentru viitor.. — Cu toate astea. în prezent. — Ţinând cont de ce date aş putea să mă pronunţ? Nu ştiu nimic despre campanie. lancea sau scutul şi să trag cu arcul. vrei să le sporeşti şi tu? — Există un alt mijloc de a asigura libertatea şi prospe­ ritatea ţării noastre? Noi nu agresăm pe nimeni. replicăm. Să-mi exprim o părere lipsită de orice fundament ar fi o dovadă de prostie.

— De ce ezitarea asta? — Ceea ce ne iese din gură ne poate dezonora. — Intervenţia ta a venit într-un moment potrivit. un asemenea demers i se părea derizoriu şi infamant.. aş fi vrut să-ţi destăinui .R a m se s .F iu l l u m in ii 157 Ramses se întrebase zile şi nopţi la rând. la vârsta ta! — Povara anilor mă va domoli? — Nu conta pe nimeni altcineva decât pe tine însuţi şi viaţa se va dovedi uneori generoasă. să joace rolul unui delator. El. dacă nu e nimic adevărat. în timp ce se retrăgea. după ritualul din zori. mâine. tată? — Formulează mai bine întrebarea şi vei cunoaşte răspunsul.. — Ce vorbe definitive. — Şi n-aş şti mai mult în felul asta? — Ştii deja tot ce aş fi avut să-ţi spun. vocea gravă a tatălui său îl ţintui locului. să aibă suficienţa de a gândi că e mai lucid decât Seti! Totuşi. în faţa faraonului. atunci închipuirile mele nu merită altceva decât neantul. — Nu treci de la o extremă la alta? — Un foc mă mistuie. între­ vederea se terminase. Ramses se înclină. . nici prietenia nu-i pot alunga. înăbuşindu-şi nerăb­ darea: trebuia să-i vorbească tatălui său de conflictul cu Senar şi să-i dezvăluie că succesorul desemnat se fălea cu o victorie pe care nu el o repurtase? Prinţul ar fi ştiut să folosească vorbele potrivite şi să-şi manifeste indignarea cu o asemenea forţă încât tatăl lui să înţeleagă în sfârşit că încălzea la sân un şarpe. nu se dovedi laş minţind. o necesitate pe care nu ştiu s-o numesc. — E adevărat. pentru că aveam de gând să te convoc chiar astăzi. Seti se aplecă asupra papirusului pe care-i studia. nici dragostea. vom pleca spre minele de turcoază din peninsula Sinai. — Ce este focul ăsta.

Ramses obţinea primul său post oficial important: comandant de infanterie. nu ezitau să atace carava­ nele constrânse să traverseze peninsula Sinai. la 160 km de golful Suez. întâlnirea. fusese glacială. Ramses îşi sărbătorea a şaisprezecea aniversare pe drumul deşertului din est ducând spre faimoasele mine din Serabit el-Khadim*. în absenţa monarhului. itinerariul se dovedea periculos şi nimeni nu se aventura de bună voie în această zonă sterilă. Prezenţa regelui dădea călătoriei un caracter excepţional. te piscuri Seti şi .distanţi unde. Cu toate arestările şi condamnările. înaintea ritualurilor de seară. în momentul ple­ cării. nici unul. nici altul nu putea da naştere unui conflict sub ochii regelui. ar fi fost bine să se acomodeze unul cu celălalt. Pe durata misiunii. Ran dovedi deplân. c unui rii Mai însărcii alesesf dezola Dru întreţin In acest al optulea an al domniei lui Seti. aflat la ordinele lui Bakhen. 24 de apă. populată de spirite de temut şi de beduini care jefuiau. Ultima localitate se găseşte în sudul peninsulei Sinai. regina Tuya se găsea la cârma Statului. numeroşi soldaţi asigurau protecţia Faraonului şi a minerilor. Bakhen stabili imediat ‘ Vom păstra denumirile moderne. Deşi expediţia nu avea nici un fel de scop războinic. Sinai şi Serabit el-Khadim. fără pre de infa de caii blânzis vor obţ La i pe de-c atât de grămac fragmei devrerr tânărul caz de facă av afară d fie pru< . pro­ movat şef militar al expediţiei. pentru a uşura descrierea. în ciuda vigilenţei poliţiei. curtea nu fusese informată decât în ajunul plecării. galbeni frică.

Drumul nu prezenta nici un fel de dificultate. Era încă prea devreme pentru a afirma că acţiona pe o pistă bună. tocmai descoperise într-o grămadă de gunoi situată la nord de atelierul suspect. fiind la ordinele lui. „un neofit îşi va expune subordonaţii unui risc minim". La insistenţele lui Ramses. jalonat de fortificaţii şi de ochiuri de apă. astfel că deplângea uşurinţa însărcinării pe care o avea. Ramses îl implorase să fie prudent. Ameni renunţase la aventură. piatra celestei Hathor. pe de-o parte. în caz de nevoie. un fragment de calcar purtând o inscripţie bizară. întreţinut cu regularitate. . care alesese această încarnare în inima unui pământ arid. pe de altă parte. iar. traversa ţinuturi ostile unde se ridicau munţi roşii şi galbeni. a căror înălţime îi deruta pe novici. vor obţine o promovare. însă tânărul scrib nu-şi slăbise eforturile. constituţia lui firavă îi interzicea un efort fizic atât de intens. Ramses spera într-o încercare dificilă prin care să-i dovedească tatălui său adevărata lui valoare. bine trasat. putea face apel la Setau care începuse să facă avere vânzând venin laboratoarelor din temple şi dând afară din mai multe vile de vază câteva cobre nepoftite.R a m se s . îşi impunea fără prea mare bătaie de cap autoritatea asupra celor treizeci de infanterişti de sub comanda sa. toţi auziseră vorbindu-se de calităţile lui de trăgător cu arcul şi de felul în care îm­ blânzise un cal furios şi toţi sperau că.F iu l l u m in ii 159 distanţele. Ameni beneficia de protecţia Străjerului şi. temându-se ca duhurile rele să nu ţâşnească de pe acele piscuri şi să pună stăpânire pe sufletul lor. ordonându-i lui Ramses să se posteze în ariergardă unde. Dar prezenţa lui Seti şi asigurările lui Ramses sfârşiră prin a-i calma. Mai mult de şase sute de oameni formau contingentul însărcinat cu aducerea turcoazei. dezolant. după spusele lui. unora li se făcea frică.

care iubise atâta deşertul în care fusese cât pe ce să-şi piardă viaţa. — Moise! Tu. — Să ieşim de-aici. siluetele lor atletice şi forţa lor naturală îi făceau să pară mai vârstnici. trecând pe la fiecare bivuac în parte. La prima vedere. Sigur că. el. să pătrundă în tabără în timpul nopţii? îngrijorat. Fără adierea asta de aer proaspăt. adultul îl dăduse de-o parte pe adolescent. într-o seară. care cerceta o hartă la lumina lămpilor. mă plictiseam în harem atunci când a venit convocarea. se aplecă şi contemplă. ţinând cont de remarcile lui Ramses. vor evita o întâlnire frontală. am fost însărcinat să conduc intendenţa şi să desenez o hartă mai precisă a regiunii. mărturisi Moise. . locul e prea strâmt. mai rău. fu rugat să se adreseze responsabilului care lucra în cortul lui.. prinţul înmulţi precauţiile şi îşi depăşi consemnele. cred că aş fi dat bir cu fugiţii. Ramses se temea de un atac din partea beduinilor. Ramses ridică o pânză de cort. In ciuda afirmaţiilor lui Bakhen. — Şi eu să comand ariergarda. un bărbat aşezat ca un scrib. prea mult haos. în cazul lor. se decise ca acesta din urmă să supervizeze securitatea. — înţelegerea noastră e pe cale să devină mai bună. interzis. — E o surpriză frumoasă.160 C h r is t ia n Ja c q Prinţul era mereu cu ochii în patru. ţinând cont de numărul egiptenilor. — Nu ştiam că eşti aici. lui Bakhen nu-i place deloc să vorbească despre tine. aici? — Ordinul Faraonului. cu intenţia de a obţine puţin vin pentru oamenii săi. nu-i aprecia deloc pe cel din Sinai: prea multe stânci mute. prea multe umbre neliniştitoare. dar nu vor încerca oare să jefuiască vreun întârziat sau. Cei doi tineri aveau aproape aceeaşi statură. defavorizaţi de intendenţă. fiul regelui se depărtă de ariergardă şi merse de-a lungul coloanei militare.. în urma unei scurte altercaţii cu Bakhen.

— Şi ai câştigat ceva în schimb? — De mii de ori! îmi place locul ăsta. dar învaţă să iubeşti munţii din Sinai. Moise se înfierbântă. nu contează decât binele grupului.R a m s e s . sunt responsabil. — Asta nu e un mod de a dezerta şi de a te închide într-o datorie impusă din exterior? — Mă crezi capabil de o asemenea laşitate? Moise îl privi pe Ramses drept în ochi. constată Moise. — Eu nu sunt egiptean. vindecarea se găseşte în aceste stânci fierbinţi şi în văgăunile secrete. iar postul de administrator nu-mi convine. — Nu auzi o chemare care urcă din acest pământ uitat? — Simt mai curând un pericol. nici altul. — lată şi prima noastră neînţelegere. — în fond. — Un pericol! Reacţionezi ca un militar? — în calitatea ta de intendent.F iu l l u m in ii 161 — Dar Mer-Ur nu e un loc minunat? — Nu şi pentru mine. — Aici nu e Egiptul. — O cantitate mică le întreţine moralul. oamenilor mei le lipseşte vinul. — Te înşeli. Deisajul care ascunde o prezenţă. eşti. meşteşugarii sunt îeloşi pe secretele lor. — Ba da. — O să ai vin într-o cantitate mică. — Eu nu sunt convins. nimic nu trebuie să le slăbească vigilenţa. . Evreul izbucni în râs. cine o să câştige? — Nici unul. neglijezi ariergarda. — Focul care te mistuie s-a estompat? — E mai puţin violent. e-adevărat. munţii implacabili. mă simt la mine acasă. damele mă irită. aici.

— O patrie.. Asistat de geometri. strămoşii mei nu sunt şi-ai tăi. însă simt o chemare de altundeva. în noaptea întunecată a Sinaiului. nu ale unui evreu. evreul refăcea j 1 cursuril reper şi O n de trei suprave agresat se pute se prod remarc şi a car lângă I leoparz departe harenu convin: nu vor vorbeai ea oare Lun oameni Dup Pe I. două hohote de râs clare urcară până la stele. Iubesc Egiptul ca şi tine. — Şi primul loc din altă parte pe care-i întâlneşti te tulbură. Moise. Poate au trăit aici.. pentru că acolo străluceşte o lumină unică. — Cum poţi să fii aşa sigur de tine? — Pentru că în ariergardă nu mai am timp să mă gândesc la viitor. acolo îţi vei construi viitorul. De mai multe ori.. Dacă tu crezi că I-ai descoperit pe-al tău. apreciez bucuriile pe care mi le oferă. — N-ai dreptate. fiecare purta o povară pe măsura puterilor lui şi nimeni nu ducea lipsă de apă sau hrană. nimic nu-mi pare mai preţios decât pământul meu natal.. iar tu vei reveni în Egipt. — Vom traversa împreună alte deserturi. — Am pierdut încrederea ta? — Sigur că nu. acolo ai fost educat. — Sinaiul ţi-a sucit minţile? — Tu nu poţi înţelege. le simt speranţele şi eşecurile.162 C h r is t ia n J a c q — Te-ai născut în Egipt. — Iubesc Egiptul mai mult decât pe mine însumi. luptă. regele dădu ordin expediţiei să se oprească pentru a-i permite lui Moise să stabilească o hartă precisă a regiunii. iar oamenii îi urmau. — Astea sunt cuvintele unui egiptean. — S brăzdai mai bir — F — F Ran conturi Seri turcoai . Simt urmele trecerii lor. Catârii dădeau ritmul. Nu. Evreul se aşeză pe o stâncă ascuţită. deşertul ăsta nu e o patrie. sunt în stare să-ţi înţeleg emoţia.

nu mai vorbeau şi se mulţumeau să asculte noaptea. recomandă un soldat al cărui piept era brăzdat de o cicatrice. convinşi că le vor revela un aspect nou al misterului pe care nu vor renunţa niciodată să-i pătrundă. cei doi prieteni stătură de vorbă îndelung lângă foc. — Pentru ce atâta seninătate? — Pentru că am ajuns. Serabit el-Kadhim. ar fi mai bine să ne pregătim pentru o rugăciune de pace. Pe la mijlocul dimineţii. risca să cadă într-o capcană. Dar nu se produse nici o dramă. Ramses se depărtă câţiva paşi. care facilita deplasarea ulterioară a minerilor şi a caravanelor. obişnuiţi cu râsetele hienelor şi cu răgetele leoparzilor. urca pantele. Nu le şoptea ea oare că tinereţea lor va învinge toate obstacolele? Lungul cortegiu se opri. însoţit de trei infanterişti experimentaţi. domeniul zeiţei Hathor. — Să fim calmi. Moise duse la bun sfârşit o muncă remarcabilă. După cină. Chiar dacă avea talia unuia care se putea apăra singur. . O nelinişte surdă nu-i părăsea pe Ramses. Cu acelaşi entuziasm. desfăşura o activitate de supraveghere constantă. pândeau zorii. Cu tot respectul. stabilea noi puncte de reper şi facilita astfel munca experţilor. Ramses dădu ordin oamenilor săi să lase jos bagajele şi să se pregătească de luptă.Ramses . de teamă ca prietenul lui să nu fie agresat de beduinii hoinari. departe de confortul palatului din Memphis sau de cel al haremului din Mer-Ur. comandante. era anormal.F iu l lu m in ii 163 cursurile de apă secate. Deseori. se acomodau uşor cu această existenţă frustă. suverana turcoazei. aşa că. sub razele soarelui se contura un platou stâncos ce părea inaccesibil.

. chiar ostile. şi jucă rolul unui personaj modest. în timp ce contactele comerciale cu alte ţări. al cărui viitor era deja trasat. reprezentau principalul lui scop. ei aveau o perspectivă îngustă şi ignorau intenţiile reale ale guvernanţilor. Discursul acesta plăcu mult. sub pretextul că tatăl său nu dăduse nici un ordin precis în acest sens. Pentru a zecea oară. Fiul mai mare al regelui se înclină în faţa voinţei mamei sale şi îşi mască insuccesul. dar înţelese că reţeaua de prieteni şi informatori era încă prea slabă pentru a o contracara pe Tuya în mod eficace. ataşate de tradiţii. descoperi că politica externă îi scăpa.25 Şenar nu-şi putea stăpâni furia. invită la cină mai multe personalităţi influente de la curte. se hotărî să lucreze mai mult în propriul avantaj. regina refuzase să-i asocieze de o manieră mult mai directă la gestionarea treburilor statului. a cărui singură ambiţie era să meargă pe urmele tatălui său. eliminând orice aroganţă. Fără ostentaţie. Cu toate acestea. avid de sfaturi. îşi câştigă astfel numeroşi partizani. se prezentă ca un fiu model. cum să ajungă să cunoască starea exactă a relaţiilor diplomatice fără să aibă în tabăra lui un om competent şi disponibil? A fi ascultat de negustori nu era suficient. Şenar. în loc să se plictisească de inactivitate. Poziţia de succesor al Faraonului nu-i îndreptăţea să se amestece în dosare prea dificile pentru el.

Cuvântul „trădare" îi veni în minte. stupefiat. Cei vechi îi integrară pe cei noi şi se puseră cu toţii rapid pe treabă. ci să culeagă fructul fertilităţii lui. însă aproape utopică. prezentă în filoanele platoului..F iu l l u m in ii 165 Să convingă un diplomat apropiat lui Seti să lucreze pentru el. el examina stelele ridicate în acele locuri. Totuşi. cu scopul de a omagia puterile misterioase ale cerului şi pământului şi de . se arăta mai puţin accesibilă. pentru a-l oferi templelor şi pentru a confecţiona bijuterii care să transmită frumuseţea eternă şi regeneratoare a suveranităţii stelelor. Şenar avea nevoie de informaţii de prima mână pentru a dezvolta propria strategie şi a fi pregătit.R a m s e s . minerii săpaseră galerii şi drumuri strâmte în subteran unde îşi ascundeau uneltele între două expediţii. doar muntele de turcoază oferea o pace binevenită. în acest haos. devenea aproape netedă! în alte locuri. ce va trăda altceva dacă nu trecutul şi tradiţia? înălţimea terasei stâncoase din Serabit el-Khadim domina o încâlceală de munţi şi văi. Seti în persoană îi încuraja. Ramses se uita la poalele lui. însă îl amuză. în ceea ce-i priveşte pe Ramses. Curând. o generaţie după alta. Egiptenii nu aveau de gând să rănească muntele. ostil în mod perceptibil. invocând ajutorul şi protecţia zeiţei celeste. Soluţia ideală. a căror dezordine tulbura sufletul. faraonul celebră un ritual în micul templu al lui Hathor. deoarece extracţia turcoazei nu se putea face în sezonul cald fără ca aceasta să-şi piardă culoarea sau să se denatureze. înainte de deschiderea campaniei de lucru. să modifice radical politica egipteană.. Se instalară în colibele de piatră care rezistau de bine de rău la frigul nocturn şi le reparară cu grijă. preţioasa piatră albastră. la momentul oportun. Poziţia nu necesita o instalaţie permanentă. se auzi ecoul dălţilor şi ciocanelor de lemn care acompania refrenele minerilor repartizaţi în echipe mici. pentru a staţiona cât mai puţin timp posibil în acest loc pierdut.

îi ordonă să se mulţumească cu postul ce-i fusese atribuit şi să nu mai perturbe bunul mers al şantierului. în acest fel. încercă să-i secondeze pe Moise. departe de pământul natal. păstrând exigenţele securităţii. Datorită configuraţiei împrejurimilor. Moise îşi lua foarte în serios rolul de intendent şi se îngrijea de binele fiecăruia. şi ce de amintiri fabuloase de povestit pentru cei care aveau şansa să călătorească în compania Faraonului! Ra înv aprec comp« şi lene bârfite străme struia Tai îm le pur Imper forţă c nevoie lui pre nu po: gestur mint ‘ distrus Faraor Ra distrus să aler dispar acuza] privea Ser Senar îl prev nou. ei doreau pensii mai bune şi mai multă recunoaştere din partea Statului. Incapabil să suporte inactivitatea. Puţini avuseseră ocazia să lupte efectiv. dornic să-şi asume singur funcţia. dar toţi fuseseră chemaţi la cariere. cum ar fi această turcoază uriaşă pe care o ţinea deasupra capului un tânăr miner cu mână norocoasă. sarcina lui Ramses se dovedea una dintre cele mai uşoare. erau mai curând mândri de profesia lor. menţinu o disciplină de fier. nimeni nu putea escalada pantele abrupte care duceau pe platou fără a fi reperat de paznici. însă prietenul lui era inaccesibil. luând în considerare serviciile aduse în condiţii adesea grele. de fam iliile lor. cu secole în urmă. pe marile şantiere sau în expediţii ca aceasta. le ascultă doleanţele. în primele zile. Se interesă de carierele lor. Pentru că oamenii îi omagiau pe zei. Prinţul nu avu mai mult succes nici în preajma minerilor. expediţia nu se temea de nici un atac surpriză. furios. nici un lucrător nu suferea de foame sau de sete. d în fave . în ciuda asprimii sarcinilor.166 C h r is t ia n J a c q a aminti faptele eroice ale celor care. descoperiseră enorme pietre preţioase. permise soldaţilor să se destindă şi să se dedea la lungi sieste după care erau avizi. şi numai de ei. într-o incursiune prelungită prin galerii i se dădu sfatul să nu facă nimic. respinse unele din criticile lor şi fu de acord cu altele. Ramses se ocupa deci de subordonaţi. până când Bakhen. nici unui altar nu-i lipsea tămâia. aceştia din urmă le ofereau minuni. apoi îşi dădu seama că devenea ridicolă.

— Sunt emoţionante nu-i aşa? Tatăl lui îl surprinse. — Sunt cuvinte vii. . iar decepţia se dovedi pe măsura speranţei. regele se mulţumea să privească în depărtare. Iar privirea lui revenea mereu la stelele ridicate de strămoşi. — Mă ajută să mă reculeg.. era de-ajuns doar simpla lui prezenţă pentru a-şi impune autoritatea. Şenar. aprecie necesitatea unei adevărate ierarhii. toţi se foloseau de artificii sau de gesturi. mărturisi Ramses. Seti n-avea nevoie de nici o podoabă distinctivă. fondată pe competenţe şi nu pe drepturi. aceste cugetări i se adresau lui. învăţă să cunoască practica de fiecare zi a unui şantier. mai mult ca sigur. Nici un alt om nu poseda această magie. tatăl lui făcea aluzie la Şenar fără să-i numească! Luase cunoştinţă de mişelia lui şi îl prevenea astfel pe Ramses de adevărata lui poziţie. trădase sau minţise el? Simţi nevoia să se ridice. Din nou. dintre perseverenţi şi uşuratici sau dintre tăcuţi şi bârfitori. spre deosebire de oameni. dar ea nu veni. singură forţa Faraonului reprezintă legea lui Maat. făcu diferenţa dintre curajoşi şi leneşi. destinul se schimba! Prinţul era convins că Seti va vorbi în favoarea lui. Dar ce greşeală comisese? Aştepta o acuzaţie mai precisă. Ramses se tulbură. nu era mai puţin Faraon. distrusese. Da.R a m s e s .. la această verticalitate impusă de fiinţa care con­ struia sacrul în inima deşertului. Seti apărea şi ordinea înlocuia haosul. faptele unui mincinos se arată efemere. Din persoana lui emana o forţă care-i fascina pe Ramses la fiecare întâlnire. identică cu acelea pe care le purtau omologii lui îndepărtaţi în timpul Străvechiului Imperiu. să coboare panta şi să dispară în deşert. Monumentele unui distrugător sunt distruse. înfăşurat într-o pânză simplă.F iu l l u m in ii 167 Ramses observa. ele nu mint şi nu trădează. să alerge până la marginea platoului.

1 . trebuie să ştii să-i convingi că e mai importantă comunitatea decât individul. secretele meseriei de rege. pentru a fi aşa. oare simplitatea întrebării ascundea o capcană? — Aducerea turcoazei pentru zei. acordă întâietate în orice fiinţă şi orice lucru la ceea ce face prestigiul lor. continuă să observi. ameţeala. a redistribui e şi mai important. îşi primeşte de la Faraon subzistenţa şi partea ce i se cuvine. o cantitate mică. căci dacă nu eşti un văzător. adică însuşirea. O abundenţă de bogăţii în beneficiul unei caste dă naştere la nenorociri şi discordie. urmă Seti. aduce bucurie.. — Este ea indispensabilă pentru prosperitatea ţării? — Nu. cu ochii fixaţi asupra unui filon de piatră albastră de la una din extremităţile platoului. Ramses avu senzaţia că o lumină pătrunde în sufletul lui şi îl întăreşte. cuvintele lui Seti se întipăriră pentru totdeauna în el. nu-i neglija pe unul în detrimentul celuilalt. Observă. nici un stomac nu poate rămâne flămând. Albina. dar. puţin câte puţin. Din nou.. Cum să te lipseşti de frumuseţea ei? — Profitul nu trebuie să se afle la originea bogăţiei noastre. Caută ceea ce e de neînlocuit.168 C h r is t ia n J a c q — Care e scopul acestei expediţii? Ramses ezită. iar albina trebuie să slujească stupul graţie căruia trăieşte. Ramses petrecu o noapte albă. fiule. — Cel mic. — A produce e esenţial. nu vei pricepe sensul cuvintelor mele. Istoria unei domnii trebuie să fie aceea a unei sărbători. unul dintre simbolurile servind la scrierea numelui Faraonului! Seti vorbea despre practica funcţiei supreme. bine împărţită. precum şi cel mare. Ceea ce este util pentru stup e util şi pentru albină. O rug şi în c Ta să ma zgârci Poate dar pr Pu fără li ar fi c altă a: ţinea — Or apoi fi miner Ra — Or teren acesta Pri fără si sfărârr îi tăie i echilil: Un unui c nemişi Câi încă li Ho m tim destin. strălucirea şi geniul lor. el îi dezvăluia lui Ramses. căci o va distruge din interior.

Puţin înaintea zorilor. era vorba de căruţaşul care. însă îşi pierdu echilibrul şi căzu pe spate. îl atrăsese într-o capcană destinată a-i lua viaţa. apoi al doilea. zgârcit cu mărturisirile. fugarul era mort. unde minerii nu instalaseră decât o cabană de şantier. strângând încă la piept un sac plin cu pietre de turcoază. Ramses se lansă în urmărirea fugarului.R a m se s . Ramses îi tăie răsuflarea. apucă o piatră şi încercă să sfărâme capul agresorului. de ce Seti. Câştiga teren şi îl ajunse din urmă pe ciudatul personaj înainte ca acesta să o apuce pe panta abruptă. dar atunci. . fără lumina provenind de la luna ce dispărea încet. fără să lase povara din mână. pe urmă zgomotul unui corp prăvălindu-se din stâncă în stâncă şi rămânând nemişcat la poalele unei pante. hoţul căzu. Hoţul nu era un necunoscut. Prinţul făcu un salt şi-l prinse de picioare. — Cine eşti tu? Omul se opri o clipă. întoarse capul în direcţia prinţului.F iu l l u m in ii 169 O rugă pe Hathor să risipească tenebrele în care se zbătea şi în care se pierdea ca un fir de pai în vânt. Ramses ar fi crezut că e apariţia unui demon presat să-şi găsească o altă ascunzătoare. Când Ramses ajunse Ia el. o umbră ieşi din galeria principală. în timpul vânătorii din deşert. Tatăl lui urmărea un plan precis. dar care? Ramses încetase să mai creadă în viitorul lui ca monarh. Cu o lovitură de cot în gât. Ramses de asemenea. îl gratificase cu asemenea învăţăminte? Poate că Moise ar fi perceput mai bine intenţiile suveranului. Dar demonul acela avea formă umană şi ţinea la piept un obiect. dar prinţul va lupta singur şi îşi va trasa propriul drum. Omul reuşi totuşi să se ridice. apoi fugi spre partea mai puţin accidentată a platoului. Un strigăt de durere. — Opreşte-te! Omul alergă şi mai repede.

— Cine l-a angajat pe omul ăsta? Evreul îşi consultă listele. — Cum adică. însă nici un miner nu mai comisese o astfel de faptă de mulţi ani. Furtul pietrelor de turcoază era un delict pasibil de pe­ depse grele. tu? — Superiorul haremului mi-a propus mai mulţi lucrători capabili să muncească aici. Asumându-şi sarcini grele. legea deşertului aplicase o sancţiune justă. era prima lui expediţie şi nu se apropiase de nimeni. — Eu. Ramses respira mai bine. Având în vedere gravitatea faptei. Membrii expediţiei nu deplânseră deloc moartea vinovatului.26 Nici un miner nu cunoştea hoţul. — Hoţul ăsta era căruţaşul care primise sarcina să mă ducă la moarte. el nu va putea trece de şirurile de porţi şi va deveni prada Devoratoarei. căruţaşul fu înmor­ mântat fără nici un ritual. . m-am mulţumit să semnez actele de angajare. petrecea multe ore în părţile mai puţin accesibile ale minei şi îşi câştigase stima tovarăşilor lui. gura şi ochii lui nu vor fi deschişi în lumea cealaltă.

F iu l luminii 171 Moise păli. Moise? — Nebunia asta nu ne priveşte. dar şi tu ai căzut într-o capcană. — Dacă există un complot. — N-ai renunţat la calea spre putere? — Contează prea puţin. mesagerul Tuyei nu-i acordase nici un răgaz pentru a răspunde la convocarea marii soţii regale. Moise. din moment ce nu vei fi succesorul lui Seti. îţi jur că nu. — Tu. — lată-mă.. dacă am nevoie de tine? — Ce mă mai întrebi? în ciuda dramei petrecute. Seti nu modifică programul expediţiei.. — Doar n-ai crezut.. Maiestate. va da semnalul întoarcerii în Egipt. să renunţi. — Superiorul haremului? E un om slab care se sperie şi de cel mai mic incident. Moise. Atunci când regele va considera suficient numărul turcoazelor extrase din munte. Dar cine ar îndrăzni să se pună cu fiul mai mare al Faraonului? — Poate mai multă lume decât îţi imaginezi.Ramses . . nu constituiau ele un secret pe care trebuia să-i păstreze atâta timp cât încă nu-i înţelegea semnificaţia? — Ai să mă ajuţi.. — Nici o clipă. şi să ştiu cine se ascunde în spatele acestui executant. Şeful securităţii palatului alergă până în sala de audienţe a reginei. cine va mai căuta să-ţi facă rău? Ramses nu-i mărturisi prietenului său conţinutul întrevede­ rilor cu Faraonul. eu am nevoie de adevăr. capul lui va fi de neatins. mă grăbesc să recâştig Egiptul. — E cu atât mai uşor de manipulat. — Chiar dacă o să fie neplăcut pentru tine? — Deţii cumva nişte informaţii importante? — Nu.

.... Carul lui Ramses şi-al lui Moise pătrunse în trombă în curtea haremului din Mer-Ur unde se găseau birourile administraţiei. întrec. era deja mort? — Din păcate.. s-a încheiat! — Oare? — E imposibil să aflu mai multe. De frică să nu-şi piardă postul.. nu îndrăznise să iasă de pe domeniul său ferit. înaltul funcţionar se aruncă la picioarele reginei. sau incompetent. m-au minţit. ori ca din M Ac şi dete Ramsi Su| te cu l... nefericitul. Mc harem mineli Nc mearg fervoe triumf Dc prezei pârtiei pentru . ori amândouă la un loc. vă promit să.. — Ţi-ai bătut joc de mine. în avantajul cui ai trădat? Din discursul dezlânat al şefului securităţii reieşi o neputinţă a cărei gravitate fusese până atunci disimulată sub aparenţa unei false bonomii. Funcţionarul făcu risipă de mulţumiri dulcege. — Detest oamenii servili. — Am fost folosit.172 C h r is t ia n J a c q — Ce se întâmplă cu ancheta dumitale? — Dar. străduieşte-te cel puţin să-i ţii la distanţă pe nepoftiţi. — Cum a găsit acest mort forţa de a pleca spre minele de turcoază şi de a fura nişte pietre? Şeful securităţii se făcu mic. cei doi prieteni îl conduseseră cu rândul. obligat să se comporte bine.. e imposibil! — Mă acuzi de nebunie? — Maiestate! — Trei soluţii: sau eşti corupt. imploră mila suveranei... în timp ce marea soţie regală părăsise deja sala de audienţe. — E. — Maiestate. — Să vorbim despre acest căruţaş. După dumneata. — Eşti numit portar la vila fiului meu mai mare.

ceru Ramses. Mai rezervat. — M-ai făcut să angajez un criminal pentru expediţia la minele de turcoază. superiorul haremului se retrase doi paşi. Moise aprobă cu o înclinare a acapului. Dosarul hoţului de turcoaze îi decepţionă. Schimbând de mai multe Dri caii. alergară mâncând pământul pe drumul ce ducea din Memphis la harem. exaltat.. preciză evreul. — Ai un ordin scris? — Ajunge sigiliul reginei? Notabilul nu mai insistă.F iu l l u m in ii 173 ntrecându-se în abilitate şi ardoare. — Aici. Moise era şi el plin de fervoare. Această sosire zgomotoasă tulbură liniştea stabilimentului si determină ieşirea superiorului. — Aha. pe domeniul aflat sub responsabilitatea mea? — Chiar aici şi acest caz de urgenţă eşti dumneata. — Nu încape îndoială că e o greşeală.. Superiorul haremului îşi puse mâinile nervoase pe pân­ tecul său rotund. smuls de la siestă.R a m se s . ci ca miner experimentat care participase la numeroase expediţii şi poposind la Mer-Ur pentru a indica fabricanţilor de bijuterii mărimea pietrelor . — Aţi înnebunit? Locul asta nu e o cazarmă! — Marea soţie regală mi-a încredinţat o misiune. omul nu se prezentase drept căruţaş. — Să consultăm arhivele. dar cum se justifică vacarmul ăsta? — Ne găsim în faţa unui caz de urgenţă. — Eu? Baţi câmpii! — Cine ţi l-a recomandat? — Nu ştiu despre cine vorbiţi. Ramses era hotărât să meargă până la capăt. se emoţiona la gândul de a vedea adevărul triumfând. dezvălui Ramses.

străpungând o ţintă după alta. în consecinţă. De la zece ani. numai activitatea îndârjită a trupului o mai putea face să tacă. când mintea era agitată în acest fel. De vreme ce rândaşul şi căruţaşul erau morţi. Frumuseţea ei era aproape ireală. Când muşchii deveniră dureroşi. Era evident că se abuzase de încrederea notabilului. pentru o clipă. Prea multe gânduri confuze se amestecau în capul său. să-şi adune energia în loc s-o risipească. Traversând o alee mărginită de cătine. având savoarea unui fruct. fermecătoare. se lansă într-o cursă lungă şi solitară prin grădinile şi livezile haremului. Ramses trăsese cu arcul. crezu că aude un cântec ce nu ieşea din gâtlejul unei păsări. La umbra unei sălcii. . i se conturase o siluetă de atlet pe care exerciţiul zilnic o modelase. Se străduia să-şi pună furia în slujba concentrării. în stânga tinerei fete.174 C h r is t ia n J a c q de turcoază. Doica lui. Era o voce feminină. care-i alăptase mai mult de trei ani. Vocea ei dulce. suporta frigul şi arşiţa cu aceeaşi seninătate. dormea la comandă şi mânca cu o poftă feroce. se apropie fără zgomot şi o văzu. superiorul. nici o boală nu-i atinsese. chiar de la numirea lui Moise. Nefertari repeta o melodie pe o lăută importată din Asia. pista care ar fi dus la organizatorul complotului se închisese definitiv. nu mai hrănise niciodată un copil atât de robust. Timp de mai mult de două ore. o tăbliţă de scrib acoperită de cifre şi figuri geometrice. se gândise la acest specialist ca membru al echipei conduse de evreu. Prinţului nu-i păsa de oboseală. Se opri şi îşi ciuli urechile. se alătura adierii care dansa în frunzele arborelui. Ramses se întrebă dacă nu visează.

— înveţi matematica? — Calculez volume. — Şi e pierdută orice speranţă? — M ă tem că da. — N-am vrut să te jignesc. fără să mă preocupe ziua de mâine. — Eşti lac de apă. da. — Te mai şi distrezi uneori? — Prefer singurătatea. iartă-mă. confuzia lui o făcu să zâmbească. — De unde ştii? — Pentru că nu renunţi niciodată.F iu l l u m in ii 175 — Apropie-te. — Nu e o alegere prea severă? Ochii verzi-albaştri deveniră serioşi. Pe buzele fardate cu discreţie apăru un zâmbet indul­ gent.. ai eşuat. Nu putea să formuleze nici o explicaţie. — Ai de gând să urmezi o carieră de geometru? — îmi place să mă instruiesc. — Dar n-o să renunţi. — De ce te ascunzi? — Pentru că. însă gravitatea ei îl încântă pe Ramses.. — Din păcate.R a m s e s . Sau ţi-e frică de muzică? El dădu la o parte ramurile arbustului în spatele căruia se ascunsese.. Ramses se aplecă asupra tăbliţei. Zâmbetul lui Nefertari dispăru. — Deci. — Mai rămâi în harem? .. ai alergat? — Am sperat să găsesc aici numele omului care a încercat să mă ucidă.

că. îl deconcerta. — Te aşteaptă vreun logodnic? — Eşti destul de indiscret. mă întorc în provincia mea. Ramses se simţi ca un prost. — Trebuie să rămân mai multe luni în harem pentru a-mi perfecţiona cunoştinţele. oricât m-ar costa. fiul m. — Cu intenţia fermă de a descoperi adevărul. Nefertari. excepl la înto diplon numai anumi apreci îmbin. Nefertari. atât de calmă. mi-ar plăcea să te invit la cină. plec mâine spre Memphis. nu-i aşa? — E un reproş? — E nevoie să rişti aşa de mult? — Vreau adevărul. — Să fii fericită. — Dacă vii în Memphis. după aceea. Citi în privirea ei o încurajare. în c cu faţ. şi am să-i vreau întotdeauna. remarc permii Sec solicit.176 C h r is t ia n J a c q — Nu. atât de stăpână pe ea însăşi. . această femeie tânără. Băt mulţi < un nur lu>Set fără vi Cui din Ka din ca o nou.

unde se achitase într-un mod remarcabil de o misiune delicată. De la întoarcerea din Marele Sud. Ultimele zile îi aduseseră o nouă bucurie: să-i formeze pe Acha. pătruns de importanţa şi de superioritatea ' . Acha i-o lua înainte. Acesta învăţa repede şi reţinea esenţialul. în sânul unei familii pe care o neglijase destul din cauza numeroaselor călătorii. mai preocupat de pace decât de isprăvi războinice fără viitor.27 Bătrânul diplomat era mândru de faptul că îşi slujise ţara "nulţi ani şi că ajutase cu sfaturile lui trei faraoni să comită jn număr minim de erori în politica externă. se va retrage la Theba. Curând. înaltul funcţionar întâmpină personajul cu faţa rotundă. Secretarul diplomatului îi anunţă vizita lui Şenar. venise să capete învăţătura diplomatului care-i trata ca pe un fiu. aprecierea sa în ceea ce priveşte situaţia internaţională îmbina un simţ ascuţit al realităţii cu perspective vizionare. înaltul funcţionar îi indicase anumite filiere şi-i dezvăluise că numai experienţa îi va permite să izbândească. care solicita respectuos o întrevedere. Uneori. fără să se mulţumească numai cu informaţii teoretice. nu departe de templul din Karnak. Nu se făcea să-i refuzi pe fiul mai mare al Faraonului şi succesorul desemnat. aprecia prudenţa iui Seti. astfel că. un tânăr cu însuşiri excepţionale. în ciuda plictiselii.

bătrânul diplomat era mai curând amuzat. Şenar se concentră. Faptul că un fiu de rege manifesta atâta condescendenţă îl flata. — Nu vă surprinde vizita mea? — Puţin. eu mă străduiesc cât pot mai bine. servitorul plecă. — Fiţi sigur de asta. — Nu e nici un mister. — După cum se aude. Cei doi bărbaţi se instalară sub un umbrar răcorit de vântul din nord. — Diplomaţia e o artă dificilă. fie îi descuraja. ochii mici şi căprui făceau dovada unei reale agilităţi a minţii. voi părăsi afacerile. — Prezenţa voastră mă onorează. De câte ori nu se confruntase cu solicitanţi dornici să se folosească de serviciile lui? Potrivit circumstanţelor. atunci când regele îmi va da acordul. declară Senar cu căldură. oricine ştie că inspiraţi politica asiatică a tatălui meu. — Atunci când zeii îmi sunt favorabili. — Aş dori ca întrevederea noastră să rămână confidenţială. — Mulţumită calităţii informaţiilor dumneavoastră. — Şi cu mult succes. Odată umplute cupele cu o bere uşoară şi digestivă. în acest timp. — E prea mult spus. — Am faţă de domnia voastră o mare admiraţie. a-l considera un adversar neglijabil ar fi fost o mare greşeală. într-un an sau doi. O pisică cenuşie sări pe genunchii bătrânului diplo­ mat. aveţi intenţia să vă retrageţi. Faraonul decide el însuşi. . se ghemui ca o minge şi apoi adormi. trebuie să mărturisesc. — Nu e un lucru regretabil? — M-a ajuns oboseala. iar vârsta devine un handicap.178 C h r is t ia n J a c q sa. fie îi ajuta. doriţi o bere dulce? — Cu plăcere.

— Mă uimiţi. — Cu domnia voastră vreau să vorbesc şi cu nimeni alt­ cineva. — Şi de aceea o dăruiesc unor tineri precum Acha. — Şi dacă eu propun alta? — Atunci vorbiţi cu tatăl vostru.R a m se s . eu voi duce politica zilei de mâine. — E o ameninţare? — încă nu v-aţi retras. — Oricine aţi fi. experienţa dumneavoastră îmi e indispensabilă. — Tocmai aceste vorbe mă interesează. mâine le va reveni sarcina diplomaţiei noastre. de data aceasta se lăsă dominat de indignare. — Ca mâine voi fi rege. — Ostilitatea noastră faţă de hitiţi mai e justificată? — Nu-i cunoaşteţi deloc. — Nu am dreptul ăsta.F iu l l u m in ii 179 — Experienţa acumulată este o bogăţie nepreţuită. Bătrânul diplomat se înroşi la faţă. nu cu mine. — Nu înţeleg prea bine întrebarea. cuvintele schimbate în timpul consfătuirilor trebuie să rămână secrete. ţineţi cont de asta. — Aprobaţi fără rezerve deciziile lui Seti? Bătrânul diplomat păru jenat. Bătrânul diplomat nu avea obiceiul să cedeze la mânie. — Dar nu au dorinţa să facă negoţ cu noi? — Hitiţii vor să cucerească Egiptul şi nu vor renunţa niciodată la acest proiect. — Nu insistaţi. — Informaţi-mă într-un mod exact asupra principatelor din Asia şi vă voi fi recunoscător. nu există nici o altă alternativă la politica de apărarare activă dusă de rege. pretenţiile sunt inacceptabile! Cum se poate gândi fiul mai mare al Faraonului să-şi trădeze propriul tată? . Fiţi aliatul meu din umbră şi nu veţi regreta.

asculta discuţia dintre camerista ei şi prinţ. — Transmite-i urările mele de însănătoşire grabnică stăpânei dumitale. vă rog. îl va face să plătească plecările precipitate şi lungile lui absenţe. Din spatele unei perdele de la primul etaj. Claustrată în vila părinţilor ei. spuse Ramses. şi mai adu-i la cunoştinţă că n-am să mai revin. Cu răsuflarea tăiată. — Nu contaţi pe asta. — Nu mai pleca. momi obşti n crezu: până atelier entuzi Ac ticulai volurr poliţe scrib : . n-o să mă calm ez deloc! Comportamentul dumneavoastră e nedemn de un viitor monarh. Şenar chemă imediat servitorii. Şenar avusese noroc. altfel o să mă îmbolnăvesc de-a binelea..1 80 C h r is t ia n J a c q — Calmaţi-vă. de data aceasta. — In cazul ăsta. — Nu mergeţi atât de departe. refuza să-i primească pe Ramses sub pretextul unei oboseli care-i întuneca tenul. am să vă împiedic să vorbiţi. tatăl vostru trebuie să fie informat. — Ieşiţi afară din casa mea! — Uitaţi cu cine vorbiţi? — Cu o fiinţă infamă! — Vă cer să tăceţi. — Pe mine să mă împiedicaţi să. coborî scările în fugă şi se aruncă în braţele iubitului ei. îl întinseră pe demnitar pe un pat şi fu chemat pe loc un medic care constată decesul datorat unei crize cardiace fulgerătoare. — Se pare că ţi-e mai bine. demersul lui riscant se terminase în mod fericit pentru el. Dădu la o parte perdeaua.. bătrânul diplomat îşi duse mâinile la inimă şi se prăbuşi. An tisesc. Frumoasa Iset era supărată. — Nu! ţipă tânăra femeie. nobili Ra femei« Frt înăuni îl i Ra ceasc. — Nu.

Această căutare a imposibilului nu-i împiedica pe tânărul scrib să-şi îndeplinească la perfecţie munca de secretar par­ ticular. Din acest moment. Ramses primea o corespondenţă din ce în ce mai voluminoasă la care el era nevoit să răspundă cu formule de politeţe potrivite fiecărui caz în parte. călătoriile nu se fac în van. — Ai refuza invitaţiile la banchete? — Nu.. nu m-ar mai deranja.. ceea ce descoperi înăuntru îi smulse un strigăt de admiraţie. Inscripţia era ilizibilă şi lipseau litere. Ramses se desprinse de ea şi-i dădu o cutiuţă. — Deschide-o. Fără tine. dar trebui să-şi strunească entuziasmul. Am eni îşi continua scormonitul prin gunoaie cu o obstinaţie pe care nici un insucces n-ar fi domolit-o. — Pune-mi-l la gât. Frumoasa Iset deschise capacul. îşi va eclipsa toate rivalele. dar trebuie să resping întruna avansurile tinerilor -obili. în ajun. mă plic­ tisesc. dacă ai fi prezent. tânăra femeie făcu ochii mari. Ramses se execută. Ţinea ca reputaţia . — E un ordin? — Cum doreşti.R a m se s . — E pentru mine? — Cu autorizarea şefului expediţiei. crezuse că descoperise mai multe elemente necunoscute până atunci şi că putea să facă o legătură între adresa atelierului şi numele proprietarului. îl îmbrăţişă cu foc. colierul de turcoaze făcu să strălu­ cească de plăcere ochii verzi ai tinerei femei. — Câteodată.F iu l l u m in ii 181 — Vrei să nu-i dau ascultare regelui? — Expediţiile astea sunt agasante.

. dar nu disper. fusese convocat la palat? în timpul expediţiei. _c __ / \ va treb lucrării __< — r — / în sear. — Nu eşti îngrijorat? — în loc : Ar| era atâ decât I — î d e c re te Prir trândupe tera Puţi admini coborî Evre — I — t regale. Ameni. — Gândeşte-te la cariera ta. — Popularitatea ta creşte pe zi ce trece. Această prietenie neclintită umplea de bucurie inima prinţului. Ameni scria. în momentul plecării spre haremul din Mer-Ur. — Am făcut legământ să te slujesc. nu crezi? Să acuzi fără să ai dovezi e o greşeală gravă. Ameni îi interzicea mediocritatea. — Ai făcut progrese cu ancheta? — Nu. — Se apreciază că ai merita un post mai bun.182 C h r is t ia n Jacq prinţului să fie impecabilă şi dăduse ajutor la întocmirea raportului privind călătoria la minele de turcoază. ştii că semeni tot mai mult cu Seti? — Sunt fiul lui. — Şi Şenar este. probabil că popula­ ritatea lui Moise pusese în umbră nişte incapabili suspuşi. imperturbabil. nici o pistă serioasă. Ramses era nervos. dar va şti să se arate demn de ea? Prin atitudinea lui. Dar tu? — Cu toată intervenţia reginei.. prietenul său nu comisese nici o greşeală. estimă Ameni. ai jura că aparţine de o altă descendenţă. minerii şi soldaţii lăudaseră priceperea tânărului intendent şi doriseră ca şi colegii lui să-i urmeze exemplul. De ce Moise. dimpotrivă. remarcă Ramses. Dar bârfa şi calomnia nu aveau odihnă. — Există un nume pe care nimeni nu îndrăzneşte să-i pronunţe. — Imi place să te aud vorbind aşa. — E foarte bine definită. — Şi pe bună dreptate. Cu toate astea.. — Nu mă interesează zvonurile.

Puţin înainte de prânz. — Explică-mi! — Mi s-a propus un post de contramaistru pe şantierele regale. — Şi cu haremul s-a terminat? — Voi participa la construcţia palatelor şi templelor şi va trebui să merg din oraş în oraş pentru a supraveghea lucrările. în seara asta sărbătorim. de zece ori se ridică şi se plimbă pe terasă. — în loc să te necăjeşti degeaba. concentrându-se cu mare greutate.R a m se s . . îl văzu pe Moise ieşind din clădirea administraţiei. unde fusese convocat. coborî scările în grabă şi alergă să-i întâlnească. mai bine ai citi ultimele decrete regale. la fel şi Setau. Evreul părea descumpănit. Prinţul se înhămă la îndeplinirea acestei sarcini. nemaiputând aştepta. Argumentul nu-i linişti pe Ramses. e o promovare! Acha e în oraş. — Şi ai acceptat! — Nu e mai bine decât existenţa anostă din harem? — Atunci. sub direcţia unui maistru. E la fel ca tine: încercările îl întăresc în loc să-i descurajeze. caracterul evreului era atât de ferm încât dădea naştere mai curând la gelozii decât la stimă.F iu l l u m in ii 183 — Nu pentru Moise.

reunit să joci pregăt nu o I care r egipte . îl scutea de preliminarii interminabile. Moise trebuia să doarmă câteva ore înainte de a pleca spre Karnak. Acha celei diplomatice. locuri ridica subest niciod înşelăt hotărâ interio titlu ar Senar. în compania unei dansatoare nubiene care-i arunca ocheade semnificative.. noi trăim într-o falsă securitate. vinul. această purtare. Moise se va ocupa de lucrările publice. deserturile. Ameni. ca şi în sud. iar Setau de dragele lui creaturi târâtoare.popoai decât i 28 misiun discuri realital Fin Foştii elevi ai „Kap"-ului petrecură o seară animată. în nord. dansatoarele profesioniste. Setau povesti câteva întâmplări cu şerpi şi dezvălui maniera sa de a seduce fem eile frumoase salvându-le de o reptilă pe care chiar el o introdusese în apartamentele lor.. oare când se vor revedea. oraşul pare atât de liniştit. prea puţin obişnuit cu băutura. fericiţi şi învingători? Setau se retrase primul. îi spuse Acha lui Ramses. — E ciudat. unde Seti pregătea un şantier gigantic. Totul era aproape perfect. — Ar trebui să fie altfel? — Călătoriile mele în Asia şi Nubia m-au făcut mai puţin credul. adormise culcat pe nişte perne moi. Noaptea era înmiresmată. Fiecare vorbi la rândul său: Ramses era destinat armatei. carnea. pe care o considera un pic imorală. Ameni carierei de scrib.

. Ramses ştiu că nu va neglija niciodată o părere emisă de Acha. nu ridica tonul şi afişa o linişte de nezdruncinat. — In nord. nu o banală mişcare de protest. cu titlu amical. îşi păstra cumpătul. . de aceea. — Poţi să fii mai clar? — După părerea mea. ci o veritabilă insurecţie care riscă să producă numeroase victim e dacă armata egipteană nu intervine rapid. cred că meriţi un avans de o noapte asupra lui Senar.R a m se s . — îţi calci cuvântul în avantajul meu? — Nu-mi trădez ţara. — De data asta. mâine dimineaţă. Fin şi rasat. diferită de cea zugrăvită la curte. sub aparenţa omului de lume se ascundea o fiinţă hotărâtă şi sigură de ea. — Eşti cam enigmatic. am ascultat discursuri mai puţin oficiale şi m-am apropiat de o altă realitate. Forţa lui interioară şi agerimea minţii îi surprindeau pe cei care-i subestimau. Acha nu părea croit pentru călătorii lungi în locuri neospitaliere. Rafinamentul lui era înşelător. — Ştii că vorbim despre secrete de stat? — Specialitatea ta. Limbile s-au dezlegat. îl ironiză Ramses. va figura printre membrii consiliului reunit de Faraon.. pentru că sunt convins că trebuie să joci un rol în afacerea asta.F iu l l u m in ii 185 popoare mai mult sau mai puţin de temut nu se gândesc decât cum să ne cucerească bogăţiile. opusă celei a experţilor. Din acel moment. se pregăteşte o revoltă într-una din provinciile noastre din Nubia. te privesc în mod direct. Cu toate astea. hitiţii. Dar în sud? — I-ai uitat pe nubieni? — Ne sunt supuşi de-atâta vreme! — Aşa credeam şi eu înainte de a ajunge acolo într-o misiune de explorare.

i se spuse că trebuie să aibă răbdare. din generali şi câţiva miniştri.. regele se mulţumea cu o întrevedere cu vizirul şi întârzia asupra dosarelor pe care le considera esenţiale. nu sunt ghicitor.. — Şi dacă te înşeli. — Nu te mai îndoi şi pregăteşte-te. — Nu se pune problema. fiind pe punctul de a se depăşi cu mult ora prânzului. De obicei. să fii devreme la palatul regal. însă Faraonul şi consilierii îmi vor citi raportul. — Ai îndrăznit să prezinţi o ipoteză atât de incredibilă? — Am dezvoltat-o în scris.186 C h r is t ia n Jacq Ramses era stupefiat. Cum Seti detesta flecăreala. O animaţie neobişnuită domnea în aripa palatului unde Faraonul îşi reunise membrii consiliului format din cei „nouă prieteni unici". Şi acela trebuie să fii tu şi nu Şenar: iată ocazia visată de a te impune ca un adevărat soldat. dar. — Viceregele Nubiei şi generalii te vor acuza de delir! — Asta e sigur. — Şi de ce ţi-ar accepta concluziile? — Pentru că reflectă adevărul. nu acesta este ghidul suveranului nostru? — Desigur. consiliul lărgit fusese reunit de urgenţă. Ramses se prezentă la asistentul vizirului şi ceru o audienţă la Faraon. Neînţelegerile grave dintre particif înainte Pec ieşiră c oră ma Nu — [ — [ — ( __c vorbeşt purtare. ci pur şi simplu lucid.. — Să mă pregătesc? — Când Faraonul va fi decis să înăbuşe revolte. în acea dimineaţă. Totul se prelungi într-o manieră anormală. prinţul crezu că deliberările vor fi de scurtă durată. ceea ce nu se întâmplă. va dori să-şi trimită pe loc unul din fii în această misiune. fără ca nici un indiciu să prevadă asta. Am < şi ultirr __ < — — F ( Arg puţin ti coleric a trecu c Şen vezi pe Şen ( Ran 5 — E — F — efectivi . precizându-mi argumentele..

— E ocupat. Şenar tresări. al cărui ton deveni mai puţin tăios. ce vrei? — O să revin.. Tatăl nostru n-o să-ţi aprecieze purtarea. — Suntem fraţi. urmaţi de generali. Uiţi prea des că-mi datorezi respect. care e drumul tău? — Armata. — Doresc să-i văd pe Faraon. dacă refuzi să-mi vorbeşti. Ramses. — Nu. decis să-şi joace şi ultima carte.. . voi face un raport. — Sunt scrib regal şi ofiţer superior. — Sunt însărcinat să-ţi răspund. Şenar îşi pipăi bărbia. Dar eşti atât de exagerat şi de coleric.R a m se s . Pentru ce motiv vrei să-i vezi pe Faraon? — Pentru a lupta alături de el în Nubia. ai uitat? — Poziţia noastră. Ameninţarea nu-i impresionă pe Ramses... e-adevărat. sigur că nu. îmi lipseşte o numire efectivă pe câmpul de luptă. Un sfert de oră mai târziu.. prietenii unici. ci Senar. tu pe al tău.. — Cine ţi-a vorbit de un război cu Nubia? Ramses rămase imperturbabil. ¡eşiră din sala de consiliu. — Oare prietenia şi încrederea ne sunt interzise? Argumentul îl tulbură pe Şenar... — Eu sunt pe drumul meu. asistentul vizirului veni să-i caute pe Ramses. — Şi.F iu l l u m in ii 187 :articipanţi îl determinară pe Seti să nu hotărască nimic nainte de a fi sigur că urmează calea cea dreaptă. vremea iluziilor a trecut.. Şenar. Nu Seti îl primi. cu chipuri grave. — Ai fi strălucit.. Pe când soarele asfinţea. Acordă-mi-o tu.

rogojini de bună calitate. I. o masă joasă. — Din ce motiv? — E prea periculos. Lu nu-i aş tu îţi e Un pi( remarc îţi peri maţiei Forme . primi colegi avizi de a-l întâlni pe cel pe care ministerul îl considera drept un fenome orice n — I Ma iest Şen s-a aru se lupt mult. ţara are alte griji decât o înfrun­ tare protocolară. mai multe scaune. — Fără scandal.. Rareori se întâmpla ca un funcţionar aşa de tânăr să beneficieze de un asemenea confort. — Dimpotrivă! — Hotărârea mea e irevocabilă.188 C h r is t ia n J a c q Şenar se ridică. — Fă-o repede. Ramses. — Nu e suficientă... — Te îngrijorează sănătatea mea? — Un prinţ de sânge nu-şi poate asuma riscuri nechibzuite. Chipul ca o lună plină al moştenitorului tronului se înăspri. apoi reveni şi se aşeză. O încăpere destul de mare. locul tău nu e acolo. — De ce anume mă acuzi? — Mi-am câştigat numirea? — Regele decide. — La propunerea ta. — Am nevoie să mă gândesc. se plimbă încoace şi-n acolo.. pereţii şi plafonul decoraţi cu frize florale şi motive geometrice roşii şi albe. Acha dictă corespondenţa secretarului. — Dar Faraonul nu se va afla el însuşi în fruntea trupelor? — Nu insista. Acha se uita în jurul lui. — încetează să te mai pui de-a curmezişul. Biroul care-i fusese atribuit la ministerul Afacerilor externe îi păru destul de convenabil. două ferestre dispuse judicios pentru a asigura o bună circulaţie a aerului. Şenar. — O să apelez la tata. un dulap din lemn de papirus. câte pi piept c sunt n desfăşi de turc cat. cufere.

— Şi eu apreciez mult munca ta. Un pic de răbdare. iar tu îţi exerciţi în mod strălucit calităţile de tânăr diplomat. Te interesează Asia? — Nu acolo e câmpul de acţiune privilegiat al diplo­ maţiei noastre? — Egiptul are nevoie de profesionişti de valoarea ta. — Regele îţi apreciază mult munca. la început i-am respins cererea.F iu l l u m in ii 189 •enomen. datorită ţie. nu-i aşa că am pus bine lucrurile la cale. însă o poziţie mai înaltă îţi permite să fii mai eficace. Formează-te. bineînţeles. — Singura mea ambiţie e să-mi servesc ţara. — Eşti mulţumit? — Voi fi. cu siguranţă. ascultă şi dă-mi ascultare. — Şi-a obţinut numirea? — Faraonul va accepta să-i trimită în Nubia pentru a da piept cu prima înfruntare. Ramses ignoră faptul că nubienii sunt nişte războinici de temut. n-o să regreţi. Acha. iar revolta în curs de desfăşurare riscă să devină sângeroasă. — Şi a mea la fel. — Aş vrea ca devotamentul meu să-i satisfacă mereu pe Maiestatea Sa. . apoi îl întâmpină pe Şenar. două sau trei rapoarte remarcabile şi remarcate şi avansările se vor ţine lanţ. Lui singur nu i-ar fi trecut prin cap ideea să se înroleze. Singurul lui vis e să se lupte în Nubia! Bineînţeles că. Ramses s-a aruncat cu capul înainte în capcană. Plimbarea la minele de turcoază l-a înfierbântat. iar apoi am cedat puţin câte puţin. pentru a-l întărâta şi mai mult. dornic de a cunoaşte orice nou funcţionar cu perspectiva unui frumos viitor. — Dar să vorbim şi de tine.R a m se s . Şenar închise uşa biroului şi vorbi cu voce scăzută. dragul meu? — Sper că da. se crede deja un luptător încer­ cat. Nu sunt un ingrat. învaţă.

' Viaţa îi surâdea lui Şenar. îi răspunse un ofiţer. cum să reziste triburile de negri în faţa unei armate puternice şi bine organizate? Expediţia semăna mai mult cu o operaţie poliţienească decât cu un conflict veritabil. utilizezi Rarn expediţi aceeaşi ale căre cârme. făcându-şi cu greu loc prin mulţimea care saluta corpul expediţionar. Faraonul era epuizat de o activitate intensă. suple şi de mari echipaji In ci în aprof căpitan şi în c. Ameni alergă la debarcaderul principal din Memphis. Să se stăpânească. Pedepsiţi cu asprime. animaţi fac o pl că se în . prea pătrunşi de propria lor superioritate. nefiind obişnuit cu un astfel de exerciţiu. Deşi poporului egiptean nu-i plăceau conflictele. iar Nubia va redeveni o provincie liniştită. el îşi dispunea pionii în aşa fel încât să câştige partida. înainta încet. să nu fie nerăbdător.190 C h r is t ia n Ja c q Acha se înclină. Cu puţin noroc. Datorită raportului alarmist al lui Acha. în jocul puterii. — Care e corabia prinţului? — A plecat. descoperise un indiciu important. rebelii nu vor mai ridica imediat capul. Şenar ştia că egiptenii se vor ciocni de o rezistenţă puternică. poate chiar decisiv. într-un viitor apropiat. cu răsuflarea tăiată. plecarea lui Seti în Nubia nu trezea nici un fel de nelinişte. să acţioneze din umbră: acestea erau cheile succesului. Funcţia de secretar al lui Ramses îi permise să treacă de cordonul de securitate. în trecut. Ramses va cădea şi el pradă aceloraşi nesăbuinţe. Ramses va încerca să-şi dovedească vitejia cu inconştienţa tinereţii. Explorând o nouă tranşă de resturi. Plec doua a armata debarca cascade trecere. ajunse pe chei. va fi obligat să-şi desemneze fiul mai mare ca regent şi să-i acorde iniţiativă din ce în ce mai multă. săgeţile şi securile nubienilor puseseră capăt vieţii multor soldaţi imprudenţi.

armata egipteană înainta foarte repede spre sud. aveau sentimentul că fac o plimbare fără riscuri şi nici un oficial nu le reamintea că se înşală. marinari şi soldaţi. permiteau manevre suple şi rapide. mai mici. La bordul vasului regal. echipajul verifica des tensiunea din parâme. în apropierea prorei şi pupei. ale cărei extremităţi se ridicau mult deasupra apei. Numit scrib al armatei. era umflată de un vânt puternic din nord. O pânză imensă. însă Faraonul prefera să utilizeze corăbii adaptate să urce pe fluviu spre Nubia. debarcară şi apoi se reîmbarcară dincolo q|e stâncile primei cascade. Luaseră toţi cunoştinţă de consemnele regelui: . înălţimea Nilului permitea trecerea păsurilor periculoase. Ramses era încântat. alte cabine. In centru.29 Plecată din Memphis în a douăzeci şi patra zi din luna a doua a sezonului de iarnă. o ambarcaţiune în formă de semilună. două cârme. rezervate căpitanului şi celor doi cârmaci. susţinută de un unic catarg de mari dimensiuni. în această perioadă. împărţită în camere şi birouri. ca şi în cazul altor unităţi ale flotei de război. La Assuan. domnea o animaţie veselă. o cabină mare. una la babord şi una la tribord. el conducea expediţia sub ordinele directe ale tatălui său. se instalase pe aceeaşi corabie cu el. în anul opt al domniei lui Seti.

Ramses trăia un vis. erau mistuite de aceeaşi ardoare de nestins. în care pacea fusese adusă de multă vreme. ceea ce însemna teroare sau jaf era inacceptabil. aveau aceeaşi natură ca şi el. trei mii de soldaţi se găseau aici în permanenţă şi comunicau cu Egiptul prin curieri. să nu înroleze pe nimeni cu forţa. Irem se .ş — h ţia din j — S Con — 1 . Ramses dovedi o simpatie imediată pentru aceste locuri sălbatice. Nubia îl fascina pe Ramses care. străbătând în cadenţă circumferinţa dotată cu creneluri. se opri lângă nişte sate paşnice cărora le oferiră mărfuri şi mobilier. nu mai pleca de la proră. fâşiile subţiri de verdeaţă rezistentă la arşiţă. încât d nici o f Op se dez\ elegant toate a armată înainte Kush. Se trezi la vederea unui monument incredibil. Faptul că trecerea armatei inspira teamă şi determina respectarea ordinei stabilite era de dorit. insuliţele de granit. încântat. cocori cu coroană.192 C h r is t ia n J a c q să nu fie agresivi cu civilii. gărzile egiptene supravegheau cea de-a doua cascadă şi împrejurimile. armata egipteană traversă o regiune liniştită. fericit. se întindea de-a lungul a trei sute cincizeci de kilometri. într-atâta acest tărâm vorbea inimii sale. p Con în sala dreptati Prestigi — \ — t . din turnurile rectangulare. să aibă o ţinută corectă. în timpul călătoriei. colinele deşertice. Această provincie din Uauat’. dintre care Buhen era cel mai important.ş arestezi — — r * t A lizează — * Termenul înseamnă: „Cea care arde". cu zidurile de cărămidă înalte de unsprezece metri şi groase de cinci. De la Assuan până la a doua cataractă. să nu facă arestări arbitrare. Cei ce nu respectau codul onoarei urmau să fie pedepsiţi cu severitate. Vacile adăstau pe taluzuri. cerul de un albastru pur compuneau un peisaj de foc şi de absolut care-i încânta sufletul. Nici un raid nubian nu putea penetra şirul de obiective întărite. Seti princip printr-u fi pierit praştia. fortăreaţa din Buhen. hipopotamii în apă. flamingo roz şi rândunele zburau pe deasupra palmierilor în care se jucau babuinii.

. două porţi duble. — N-ar trebui să întârzie. toate acestea făceau existenţa mai agreabilă. controlăm perfect regiunea şi. — Termenul e fără îndoială exagerat. instalaţii sanitare. Comandantul fortăreţei îi primi pe’rege şi pe fiul acestuia în sala de ceremonii din Buhen..F iu l l u m in ii 193 Seti şi Ramses pătrunseră în fortăreaţă prin intrarea □rincipală. O parte din contingent fusese primită în micul oraş care se dezvoltase la poalele locului fortificat.R a m s e s . nubienii din provincia Irem se agită puţin. Prestigioşilor musafiri li se oferiră bere proaspătă şi curmale. acolo unde împărţea dreptatea după ce deciziile sale fuseseră aprobate de vizir. O revoltă. o piaţă. Corpul de armată al expediţiei se va bucura de câteva ore de destindere înainte de a intra în cea de-a doua provincie nubiană. case elegante. la sudul celei de-a treia cascade. — Şi-a schimbat reşedinţa? — Nu. Ambrazurile cu câte trei creneluri erau astfel dispuse încât duşmanul era prins sub un tir încrucişat ce nu-i lăsa nici o portiţă de scăpare. un eventual agresor ar ■ pierit sub o ploaie de săgeţi. pentru moment. suliţe şi pietre aruncate cu i praştia. de atâtea luni. Maiestate. a vrut să-şi dea seama el însuşi de situa­ ţia din ţinutul Iremului. ţinutul Kush. — Situaţia. dar.. vrei să spui? Comandantul evită privirea lui Seti. legate printr-un pod de lemn.. Maiestate. — Viceregele Nubiei va fi absent? întrebă Seti. e adevărat. moralul se menţinea ridicat. antrepozite şi ateliere. Maiestate. situată cu faţa la deşert.. rapoartele dumitale minima­ lizează pericolul? — Am încercat să rămân obiectiv. o cazarmă. barau accesul. — De ce.. — Şi viceregele se deplasează aşa de departe doar ca să aresteze câţiva hoţi? — Nu. .

— Cu siguranţă. chiar dacă anumite neplăceri ne-au tulburat liniştea. — Voi aştepta trei zile.. Furia lui Seti crescu. tea li î siona : făcea c miraje Indivie coresp şi le v jură Sc . — Nu va fi necesar. I-ar fi degradat şi I-ar fi trimis în prima linie.. — Şi pierderile noastre? — Sper că sunt inexistente. un ofiţer de informaţii asasinat. Exista oare un peisaj mai violent decât cea de-a doua cascadă? Ţărmurile înalte strangulau Nilul care-şi croia drum prin Cc şi deg se zbă şi îşi I dispăn albasti nuanţe Rai luptele unea e Mii război egiptei ţinutul zălogi s-o dis ţumise Par un sok vorbea Cu din pri Rat esenţi. Maiestate. dar în acele cazuri au fost pronunţate şi aplicate pedepse. dar voi avea onoarea să vă întâmpin în mod oficial. voi interveni. — Crezi că putem abandona ţinuturile Kush şi Irem în mâinile rebelilor? — Nici un moment. viceregele a plecat în fruntea unei patrule experimentate. după aceea. ai grijă ca soldaţii mei să nu ducă lipsă de nimic. Asta înseamnă o mică agitaţie? — Am avut parte şi de lucruri mai rele. Lipsa de vlagă a ofiţerului superior îl dezgustă pe Ramses. protestă comandantul. viceregele şi cu dumneata n-aţi fost capabili să-i arestaţi pe vinovaţii care se cred intan­ gibili şi se pregătesc să dea naştere unei veritabile rebeliuni. — Mi se pare inutil să ne punem pe jar trupele. nici un nubian răsculat nu va pătrunde în fortăreaţa noastră. vreau adevărul. în seara asta. nici una mai mult. Maiestate! — Atunci. — Nu voi participa. organizez o mică petrecere. o fântână pe care au pus mâna nişte jefuitori. — Rolul meu este pur defensiv. asemenea laşi nu erau demni să slujească Egiptul.. Doar la simpla lui apariţie nubienii vor depune armele.194 C h r is t ia n J a c q — Două caravane atacate.. în locul tatălui său. Maiestate. De data asta.

presărate cu stânci albastre. realita­ tea li se părea prea greu digerabilă şi atunci se îndopau cu miraje. Fluviul clocotea şi . Parcurgând campamentul. se jucau zaruri. i de granit scăldate de o apă înspumată. . Ramses îşi dădu seama că nici un soldat nu se gândea la luptă. se vorbea de întoarcerea în Egipt. în compensaţie.e zbătea cu o asemenea furie încât străpungea obstacolul şi îşi lua un nou avânt. nu cuprindea el oare o vastă zonă cultivată. în ceea ce priveşte ţinutul Iremului. fâşiile de nisip ocru dispăreau sub malurile abrupte şi roşii. zălogul unei fericiri liniştite pe care nimeni nu se gândea s-o distrugă? Luând exemplul predecesorilor săi. se dormea. Ramses observa dispoziţia oamenilor pentru respingerea esenţialulului şi hrănirea. Comuni­ unea era totală între prinţ şi fluviu. va înfrunta stâncile şi le va învinge. Micul oraş Buhen era în sărbătoare. se benchetuia. având certitudinea că în felul acesta înving piedicile. Cu toate astea. prinţul îşi jură să nu dea înapoi din faţa faptelor. viceregele Nubiei nu se întorsese încă din provincia Irem. dar nimeni nu-şi curăţa armele. palmieri cu trunchiuri duble adăugau o nuanţă de verde. Individul era în acelaşi timp dezertor şi criminal. Ici şi colo. foarte departe de un război în care nimeni nu credea. Ca şi Nilul. a iluziilor. chiar dacă ele nu corespundeau speranţelor sale. Ramses trăia fiecare tresărire a Nilului. îl întovărăşea în uptele lui contra stâncilor. sufocate de blocurile enorme de bazalt . în depărtare.R a m se s . triumfa împreună cu el. Seti se mul­ ţumise să-şi manifeste capacităţile militare pentru a impre­ siona şi a consolida pacea.F iu l l u m in ii 195 prin canalele înguste. se făcea dragoste cu fermecătoarele nubiene. Cele treisprezece fortăreţe egiptene descurajaseră mii de agresori.

Omul se ridică. îmbrăcat cu ciudata lui manta cu buzunare. — Ah. imbecilii ăştia de soldaţi se îmbuibă şi se îmbată. Am fost convins că în vizuina asta se ascunde o cobră neagră. în apropierea deşertului... un om stătea pe vine şi răscolea nisipul. — Calmul ăsta n-o să dureze. — Iar eu sunt liber. nu face zgomot! ceru o voce care de-abia se auzea. cu pielea mată şi părul negru strălucind în lumina lunii. — Ce faci aici? — Taci. — Certitudine sau profeţie? — Crezi că Faraonul a deplasat atâţia oameni doar pentru o simplă paradă? — Contează prea puţin. de parcă ar fi îngropat o comoară.. veninul şerpilor nubieni este de o calitate excepţională. ai face mai bine să vii cu mine în deşert. — Setau! Tu te-ai înrolat? — Sigur că nu. Setau nu semăna nici pe departe cu un soldat. O să facem nişte capturi frumoase. Intrigat. — După spusele vrăjitorilor albi. — Răspunde. Set sigurai noctur Rar cetate prezer apropi şi în t lucruri Rar iată es dovedi care a dinară de cor Faraor produc şi venii la sufe Regele în peri jează d . asta e activitatea lor cea mai puţin periculoasă.196 C HRISTIAN JACQ In extremitatea vestică a campamentului. — Sunt la ordinele tatălui meu. o expediţie ca asta era o ocazie fericită! — Şi.. ce prostie! L-ai alungat. atâta vreme cât sunt lăsat să prind şerpi. mărimea şi culorile lor sunt splendide! în loc să-ţi rişti viaţa prosteşte. pericolul? E vorba de un război! — Nu simt mirosul sângelui. Ramses se apropie cu sabia în mână. prost bărbierit. în fond.

chiar şi în timpul somnului îşi exercită puterea. oprindu-se şi apoi îndepărtându-se. contrazicând o armată de consilieri. în nord. — A făcut pace în Irem? — Cinci morţi. nici pe cei care produc necazuri. însă Faraonul nu trebuie să tolereze nici rebelii. în caz contrar. zece răniţi grav şi o retragere precipitată: iată esenţa acţiunii lui. nimic nu-mi displace mai mult. fiule? — L-am vegheat pe Setau şi am văzut mai mulţi şerpi apropiindu-se de el. Ramses îşi privi tatăl. precum Akhenaton. era cu siguranţă singurul egiptean care nu se temea de vizitele nocturne ale reptilelor.R a m s e s . Noaptea se destrăma atunci când simţi o prezenţă în spatele lui. Regele care se va dovedi slab. — Ai uitat să dormi. mari şi mici. iar în sud. dar inteligenţa lui e extraor­ dinară. ar fi sfârşitul domniei lui Maat şi venirea în loc a dezordinei. — Din nefericire. Ramses. Ramses contempla cascada şi împărtăşea eforturile neîn­ cetate ale Nilului. îi dezvălui Seti. Previziunile prietenului tău Acha se dovedesc exacte. — E război? — Da.F iu l l u m in ii 197 Setau se întinse pe pământ şi adormi imediat. — Uneori mă nelinişteşte. Egiptul se prote­ jează de invazie controlând Canaanul şi Siria. îşi va pune în pericol ţara. Nu aşa stau lucrurile şi în cazul unui monarh? — Viceregele s-a întors. Nubia. a avut dreptate. iar aceasta din urmă dă naştere la suferinţe pentru toţi. băiatul ăsta e un remarcabil observator care a tras concluzii corecte pe baza mărturiilor primite. — Ne vom bate? .

pare să creadă în calităţile tale de soldat. — Mi-ai încredinţat o responsabilitate. insensibili la lovituri. fii fulgerător ca o furtună. Ai de-a ca să la in: reşed durat insul. dacă devin exaltaţi. Dacă nu. luptă. dacă revoltele nu încetează. — Mă consideri inapt pentru luptă? — Nu eşti obligat să-ţi asumi riscuri nechibzuite. nu. soart. const în mult refug căzui de re întârr depă: era p < . nu merită să trăiască. — Atunci. cine nu-şi ţine cuvântul. mi-o asum. luptă ca un taur. vei fi învins. — Viaţa ta nu ţi se pare mai preţioasă? — Cu siguranţă.1 98 C h r is t ia n J a c q — Să sperăm că nubienii vor fi rezonabili. însă adversarii noştri sunt de temut. ca un leu şi ca un şoim. pot lupta până la moarte. Fratele tău a insistat mult să-ţi confirm numirea.

infanteria. prin alungarea egipte­ nilor. călătoria a fost de scurtă durată. două triburi depăşiseră a treia cascadă şi înaintau spre nord. La fiecare crenel. . aruncătorii cu praştia. căzută în mâinile rebelilor. dar care era populat de nubieni robuşti. Până la insula Sai. un arcaş. dacă soarta îi surâdea. barajul de securitate al fortăreţelor. a cărei frumuseţe sălbatică îl cucerise. vestiţi pentru vitejia lor. Ramses reperase o altă insulă. Amara. Vechiul vis renăştea: recucerirea ţinutului Kush. în vârful turnurilor. şi un asalt decisiv asupra fortăreţelor. unde domnea pacea. la adăpostul şanţurilor şi desfăşurată la baza zidurilor de cărămidă. care se mulţumise să le trimită în întâmpinare câţiva veterani repede împrăştiaţi. pe care se înălţau fortificaţiile din Shaat. Seti ordonă declanşarea stării de război. La câţiva kilometri în aval. reşedinţa celui de-al doilea vicerege. îl va ruga pe tatăl său să dea poruncă să se construiască o capelă ca omagiu pentru splendoarea Nubiei. citadela. mult mai puţin importantă decât Buhenul. Shaat era prima expusă pericolului. şi ca să pătrundă în ţinutul Kush.30 Armata părăsi cu regret Buhenul pentru a trece şi de cea de-a doua cascadă. era plină de refugiaţii care părăsiseră în grabă câmpia bogată a Iremului. cântecele lipsite de griji se stinseseră. în Shaat. îmbătaţi de victorie şi de lipsa de reacţie a viceregelui.

— Plecaţi cu refugiaţii spre Buhen şi să-i trimiteţi pe vicerege aici. — Şi întăriri? — O să vedem. se plânse el. veţi înţelege. — S-o ia la goană? Dar asta e trădare! — Când o să-i vedeţi. mesagerii mei vă vor ţine la curent. Visele provei pinse Cu foarte iar tră gânde râdea. triburile se ceartă între ele şi strică orice alianţă. Ramses era consternat. Să se închidă accesul pe Nil şi toate fortăreţele să se pregătească pentru respingerea atacurilor. de o săptămână. mă întreb dacă n-ar fi mai înţelept să ne repliem. de data asta. Prezenţa viceregelui îl împiedică pe comandant să emită o critică prea aspră. nu ştim dacă duşmanii noştri sunt sute sau mii. în prezent. însoţi împre recăp călită Re un evi se păr dacă t înt Kush 1 ţi'legi fericit în mir zi glo Se suver. — Nişte fiare. în Shaat nu rămaseră decât Faraonul. ceru Seti. Găsesc plăcere în a lupta şi a ucide. — Veştile sunt dezastruoase. două ore mai târziu. îl interogară pe comandantul fortăreţei. Iar în momentul ăsta. De obicei. ordonă Seti. rebeliunea a căpătat proporţii incredibile. numai o armată mult superioară ca număr le-ar putea veni de hac.. Faraonul şi fiul său. toasă i . se temuse de alte sancţiuni. o coloană lungă porni spre nord. — Continuă. n-aş reproşa nimănui dacă ar lua-o la goană atunci când aceşti sălbatici pornesc la atac urlând. însoţiţi de un vicerege al Nubiei tăcut şi abătut. Se trupei risipe şi la c viaţa. — Am fi putut înăbuşi din faşă această revoltă dacă am fi intervenit la timp. Comandantul pregăti evacuarea. se înţeleg! Am trimis mesaje la Buhen. Se şoptei asupr. nici moartea.. Cum să presupui că responsabilii cu securitatea Egiptului au putut fi atât de laşi şi de neprevăzători? — Aceste triburi sunt aşa de înspăimântătoare? întrebă el. răspunse comandantul.200 C h r is t ia n J a c q Apoi. însă. Ramses şi o mie de soldaţi al căror moral scăzuse brusc. Viceregele dispăru pe furiş. nici suferinţa nu-i sperie.

intrigat. Seti se retrase în cam era din fortăreaţă rezervată suveranului. Regele hotărâse să se înainteze spre sud şi să nu se aştepte un eventual atac. trecerea trupelor duşmane prin foc şi sabie i se părea a fi de preferat. într-o seară. mâine va fi o zi glorioasă. directe şi entuziasmul care le însoţea îşi atinseră ţinta. chiar dacă asta le-ar periclita viaţa. iar Ramses se întinse pe un pat rudimentar. Cuvintele lui simple.R a m s e s . cu chipul foarte fin şi cu un corp minunat.F iu l l u m in ii 201 şoptea că zece mii de negri. Orice s-ar întâmpla. Aflând că fiul regelui va lupta împreună cu ei. va găsi o poziţie stabilă. Setau aprecia din plin maniera zgomo­ toasă de a face masaj a unei tinere nubiene goale. Atâta încredere din partea Faraonului îl făcu fericit pe tânărul prinţ. timp îndelungat. Pielea de abanos strălucea. iar trăsăturile ei nu aveau nimic negroid şi te făceau să te gândeşti la cele ale unei nobile thebane. Seti lăsă în seama lui Ramses sarcina de a spune adevărul trupelor. Cel puţin. fără să-şi aroge vreun privilegiu. îi vor salva de la dezastru. Visele despre victorie îi fură tulburate de râsetele şi suspinele provenind din încăperea alăturată. Culcat pe burtă. Ea era aceea care râdea. se vor năpusti asupra citadelei şi-i vor masacra pe egipteni până la ultimul. el făcu apel la curajul fiecăruia şi la datoria de a-şi apăra ţara. avizi de sânge. . Seti studie harta ţinutului Kush în compania lui Ramses şi îl învăţă să citească indica­ ţiile geografilor. se ridică şi îm­ pinse uşa ce dădea în camera suspectă. ardoarea lui Ramses. învăţă repede şi îşi promise să păstreze în minte fiecare detaliu. Tânărul nu se mulţumi să expună doar faptele şi să risipească falsele zvonuri. soldaţii îşi recăpătară speranţa. amuzată să-i vadă pe Setau atât de satisfăcut. chit că ar fi trebuit să bată în retragere dacă erau prea numeroşi. la care se adăugau calităţile de strateg ale lui Seti.

dăduse numele Insulei de Fildeş. Ramses. chiarîn spatele cercetaşilor. îi dezvălui îmblânzitorul de şerpi. O fiară monstruoasă. Animalul care.. ne obligăm să capturăm o duzină de cobre. Lotus şi cu mine vom servi drept paznici. — Ataci? — Avansăm. se afla în fruntea trupelor. a pati să-i c metri Pr Rî U încuv Pr încer crezu vieţui în jur în Mai t V < coco delici . pe toţi zeii! Expediţia asta îmi place. C( în se înc se op zbată Rî tromf Prinţi Ui la ce! pe fii R. Am avut dreptate să n-o scap. Ce noroc. sări jos din car şi îi urmă pe cercetaşi. conducând un car uşor. scotea urlete de durere. dimineaţa devreme era foarte frig. Un elefant. N-ai vrea să beneficiezi şi tu de darul ei? — Mai curând aş vrea să-ţi fur o asemenea cucerire. — Un mascul enorm. — Mai mult decât atât. frecventează cele mai periculoase reptile fără cea mai mică teamă. fiecare dintre colţi cântăreşte cel puţin optzeci de kilograme. în vremuri îndepărtate.. comentă unul dintre cercetaşi. — Am înţeles. Ramses dădu ordin de oprire. de unde dispăruse! Era pentru prima oară când prinţul vedea un elefant. se zbătea să scape de o suliţă înfiptă la extremitatea incredibilului nas şi care îi provoca o suferinţă insuportabilă. în timpul iernii. nu vă apropiaţi.. la graniţa de sud a Egiptului. aşa că infanteriştii îşi îmbrăcaseră tunicile lungi pe care urmau să le scoată atunci când razele soarelui nubian le va reîncălzi sângele. — Mâine veţi păzi fortăreaţa. degetele ei îţi destind spatele cu o perfecţiune inegalabilă. cu trompă.202 C h r is t ia n J a c q — Are cincisprezece ani şi o cheamă Lotus. deja am cules împreună o frumoasă cantitate de venin. Seti se găsea în mijlocul armatei sale. Un muget tulbură liniştea stepei. protejat de o gardă specială. Oricum..

se întoarseră şi îl văzură cocoţat pe capul gigantului. cercetaşii crezură că avusese loc un miracol şi că Ramses nu va supra­ vieţui încercării sale. a cărui coadă se zbătea cu putere. îl depusese trompa. Mai bine să fugă. Stupefiaţi. ca şi cum ar fi înţeles intenţiile paşnice ale bipedului. — O să-ţi fac rău. Prinţul înainta foarte încet. Prinţul ridică braţele. el percepu o inteligenţă foarte vie. Ramses nu arăta nici un pic de teamă. iar uriaşul îşi aplecă trompa. uitaţi-vă numai! Vocea veselă a prinţului îi opri.F iu l l u m in ii 203 — Dar e rănit! — Nubienii au încercat să-i răpună. capabilă să-i descifreze intenţiile. — Eşti de acord? Urechile mari bătură aerul. elefantul I-ar fi călcat în picioare pe fiul Faraonului. în câteva secunde va fi strivit. Câţiva paşi încă şi se găsi la un metru de rănit. Ramses îşi arătă mâinile goale. — Uitaţi-vă. Ramses apucă săgeata. Confruntarea era aproape.R a m s e s . vârful trompei însângerate i se înnodă în jurul taliei. eliberat. i-am pus pe fugă. cu o infinită delicateţe. la cel mai mic incident. apoi venea rândul lor. dar nu se poate altfel. La douăzeci de metri de monstru. în timp ce un cercetaş alerga să-i anunţe pe rege. Prinţul trase violent. Un cercetaş vru să strige. însă tovarăşul lui îi astupă gura. acolo unde. extrăgând fierul dintr-o singură încercare. masculul uriaş îşi ridică trompa. . îl anunţă el. se opri şi îi căută privirea. gigantul mugi. în privirea atentă a patrupedului. Ramses ?e îndreptă spre elefant. Animalul rănit încetă să se mai zbată şi observă minuscula creatură. ca şi cum elefantul ar fi încuviinţat.

Fapta eroică a prinţului dădu armatei un imbold. Din fericire. iar animalele ucise. unele cu burţile despicate. războiul. cu acoperişurile din crengi de palmier. Doi tineri îşi potoliseră deja setea. altele cu gâtul tăiat. mutilaţi. — Un caz pe care nu l-aş fi putut trata. declară Ramses. copii şi femei. se plânse Setau. — Nu beţi apă din fântâni? strigă un soldat de vârstă mijlocie. muriră câteva minute mai târziu. cadavre de bătrâni. Ici şi colo. capabil să supună voinţei sale pe cel mai puternic animal. nu trebuia să păzeşti fortăreaţa? — O misiune plictisitoare. Recoltele fuseseră arse. celălalt cu trompa şi urechile. — Ce cauţi aici? se miră Ramses. Lotus o să mă instruiască. între el şi elefant. se poate zări şi cea mai mică mişcare a duşmanului. în domeniul otrăvurilor vegetale totul îmi este străin. nici o dificultate de comunicare. Natura asta e atât de bogată. deci. fraţii lor dornici de a rămâne fideli Egiptului. cu măruntaiele în flăcări. care urma un drum degajat. Sub protecţia gigantului.. Acesta era. de abundentă! . a cărui rană era îngrijită cu tampoane îmbibate cu ulei şi miere. toţi evocau forţa supranaturală a lui Ramses. Ramses îşi simţi inima zbătându-i-se în piept.. acest carnagiu. această cru­ zime fără limite care-i făcea pe om să devină cel mai rău animal de pradă. soldaţii ajunseră în­ tr-un sat format din colibe de chirpici. unul vorbea cu limba şi mâinile.204 C h r is t ia n J a c q — De la înălţimea acestui munte. Răsculaţii otrăviseră fântânile pentru a-i ucide pe locuitori. Bărbaţii care încer­ caseră să opună rezistenţă zăceau puţin mai departe.

F iu l l u m in ii 205 — Precum satul ăsta masacrat. pentru a evita o cursă. Rapiditatea noastră va fi cheia succesului. chiar dacă ar fi fost la putere mereu. — Eşti tu atât de sigur? — Există Maat. şi ştiu alţi trei camarazi care vor avea acelaşi curaj ca şi prinţul. e in­ dispensabil să reperăm poziţiile duşmanilor. — Ce propuneţi? — Să mai avansăm. am venit pe lume pentru ca Maat să domnească. declară veteranul. îmi trebuie voluntari care să acţioneze în timpul nopţii. — Am putea cădea într-o capcană. — Sunt conştient de asta. să trecem de cea de-a treia cascadă şi să invadăm ţinutul Iremului. te va face invincibil. — Numai un faraon gândeşte aşa. — Sau să cadă sub loviturile lor. admise Faraonul. — Omul nu se reduce doar la oroarea asta. iar răul să fie învins. — Şi eu. de exemplu? Setau puse mâna pe umărul prietenului său. — E foarte riscant. îi adunase în cortul său pe Ramses şi pe ofiţerii superiori. — înţelegi acum de ce prefer şerpii? Maniera lor de a ucide e mult mai nobilă şi ne şi furnizează remedii puternice contra bolilor.R a m s e s . propuse un veteran. anunţă un tânăr ofiţer. — Exact. iar tu nu eşti decât un comandant de război care se pregăteşte să-i masacreze pe cei care masacrează. nubienii ştiu că noi suntem adepţii unei astfel de tactici. — Nu cobi şi vino să bei un ceai preparat de Lotus. Seti era încruntat. — Mă ofer voluntar. . există haosul. observă veteranul. Ramses se ridică.

Ramses! Această Nubie e un paradis. Zeii sunt alături de noi. îl privi lung pe prinţ. tunica de piele. vei cunoaşte o savoare sublimă înainte de a cădea în mâinile negrilor. — Un şarpe negru cu roşu s-a strecurat sub rogojina mea. — Esenţialul e să te-ntorci.31 Prinţul îşi scoase coiful. iar Lotus prepara un ceai de hibiscus de culoare roşie. cămaşa de gală şi sandalele. îşi va înnegri corpul cu cărbune de lemn şi se va înarma doar cu un pumnal. — Bea licoarea asta cu noi. cel puţin. până la urmă îi descopăr. îmblânzitorul de şerpi fierbea un lichid galben. radios. ce şansă! în că un specim en necunoscut şi o bună cantitate de venin. e x p lică Setau. pentru a se aventura în savana nubiană. Setau clătină din cap. — Unde crezi că te duci în starea asta? — Să reperez tabăra rebelilor. — încotro o apuci? — Drept spre sud. înainte de a porni. Băutura roşie avea gust de fructe şi era răcoritoare. pătrunse în cortul lui Setau. Lotus îl servi de trei ori pe Ramses. — Cred în şansa mea. oare câte specii adăposteşte? Ridicând ochii. A .

Ramses se va trezi în zori proaspăt şi bine dispus. — Aşază-te.R a m se s . Ramses leşină şi căzu în braţele lui Setau.. — După părerea lui Lotus. şi ieşi din cort. — Te doare ceva? — Nu.. Setau era mândru de el: câte fiinţe se puteau lăuda că primiseră mulţumiri din partea Faraonului? O rază de soare. nu mai ştia unde se află. acesta îl întinse pe o rogojină. e un drog foarte uşor.. — Trebuie să plec. Seti se depărtă. Apoi adevărul ieşi la lumină: Setau şi nubiana lui îl dragaseră! Furios.. în ceea ce priveşte misiunea. ţâşni afară şi se repezi la Setau care mânca peşte uscat. Ramses se ridică. — Mulţumesc. îl trezi pe Ramses. — Fără vorbe goale! Te arunci cu capul înainte. — Ce îţi doreşti pentru tine însuţi? — Să vă protejez fiul de excese.. nesigur.F iu l l u m in ii 207 — După părerea mea. Setau. statura lui Seti îl impresionă. alunecând în interiorul cortului. — în starea asta? — Mi-e bine şi. comiţi o prostie. neavând nici o şansă de reuşită. fiţi fără grijă: Lotus şi cu mine îi luăm locul. mintea îi rămase înceţoşată.. . — Dimpotrivă. decretă Setau. — Uşurel! încă puţin şi m-aş fi înecat. Ea mă va ghida. eu. — îmi fac datoria. dar. Deşi se aştepta să-i întâlnească pe faraon. aproape de foc. Timp de câteva secunde.

atitudinea lui se schimbă. cu Ramses în frunte. partea anterioară a craniului rasă. ea e de-ai lor! — Familia ei a fost asasinată în timpul distrugerii satului. Uşoare. tatăl tău te aşteaptă. se hrănea cu ramuri. în loc să te vaiţi. ce mi-ai dat să înghit? — O lecţie de înţelepciune. — îmbrăţişeaz-o pe Lotus şi mulţumeşte-i. cocoţat pe elefant. datorită ei. — E sinceră? — Tu. armata egipteană se puse în mişcare. picioarele lui se aşezau pe pământ cu o delicateţe incredibilă.. gigantul se arătă liniştit. Apoi. inele de aur în urechi. că Ramses îi zări: sute de războinici nubieni. cunoaştem amplasamentul taberei principale a duşmanului. aproape nepăsător. entuziastul. buzele proeminente. — Aveam o misiune de îndeplinit şi tu m-ai împiedicat. pene în părul scurt şi creţ. De-abia trecuse de barajul subţire al unei plantaţii de palmieri. de aceea a decis să ne ajute. privea pe ne Sel Ele un pi< . în trecere. — Dar. e sinceră. strivisi Ra deget.. soldaţii purtau nişte albe ş Ini Şi ava pură s nau d se suc An nubiei cleşte infanti adver* Su Ş înge > câteva mâinii mari c Şi derr mic şi Ac suliţă strâng negru din m salvat. obrajii plini de cicatrice. cu pielea foarte neagră. de parcă n-ar fi cântărit un gram. Răsculaţii nu sunt din tribul ei şi seamănă nefericirea în regiunea cea mai prosperă a Nubiei. aşteptând ordine. trompa se ridică până în vârful unui palmier şi înşfăcă un negru înarmat cu o praştie. Oare iscoada avusese timp să-i prevină pe ai săi? Ramses se întoarse. spală-te. Semnul Faraonului era fără echivoc: desfăşurare şi atac. animalul îl proiectă în trunchiul copacului şi îi zdrobi spinarea. încrezându-se în indicaţiile lui Lotus. cu privirea fixă.208 C h r is t ia n Jacq — Dar eu. Dintr-o dată. fără să facă nici cel mai mic zgomot. nasul turtit. ai devenit sceptic? Da. mănâncă şi îmbracă-te ca un prinţ. înainta mai lent. în primele două ore. Elefantul porni.

se repeziră la arcuri şi înce­ pură să tragă. se mulţumise să privească scena. Inutil să-i someze să se retragă: imediat ce zăriră elefantul şi avangarda armatei egiptene. învingătorii legară la spate mâinile învinşilor. Seti ridică braţul drept şi lupta. Ramses se adresă marelui nubian care nu mişcase un deget. care nu durase decât câteva minute. unul mare şi demn. strângându-i mijlocul. ascunzându-se în spatele unei lăzi. Când gigantul îl puse pe pământ. apoi. Elefantul nu-şi terminase lupta. încercând în zadar să se elibereze din menghină. . în timp ce asalturile în valuri ale egiptenilor se succedau cu calm şi hotărâre. Elefantul îl culese ca pe un fruct copt şi. îi implorară pe egipteni să-i cruţe. căci ei reacţio­ nau dispersaţi. Micul negru ţipa şi gesticula. Graba asta se dovedi fatală. smulse acoperişul celei mai mari colibe şi-i făcu praf pereţii. lăsară jos armele şi îngenunchiară. înfigându-i o suliţă în trompă.F iu l l u m in ii 209 nişte fuste scurte din piele pestriţă. încetă. abia schiţă o mişcare. vrând s-o ia la sănătoasa. că un picior enorm îi zdrobi capul. imediat. înfricoşaţi. Graţie scuturilor. Acesta din urmă era cel care îl rănise pe uriaş. elefantul îl strivise pe cel care îi produsese atâta suferinţă. Supravieţuitorii nubienilor. îl ţinu în aer câteva clipe lungi. cu o bandă lată şi roşie petrecută peste piept. cu braţele încrucişate la piept. lăncierii atacară prin dos tabăra şi îi masacrară pe negrii care îşi încărcau praştiile. iar conducătorii robe albe şi centuri roşii. Apărură doi nubieni.R a m s e s . Fără grabă. celălalt mic şi nervos. infanteriştii opriră un atac disperat cu securi şi îşi străpunseră adversarii cu săbiile lor scurte. se crezu salvat. Arcaşii lui Seti îi scoaseră în afara luptei pe trăgătorii nubieni care erau înnebuniţi şi se simţeau prinşi ca într-un cleşte.

Faraonul le va lăsa viaţa? — El hotărăşte. viceregele din Kush va inspecta lunar regiunea pentru a evita izbucnirea altor revolte. părăsi de vi< venisi poată menţi condi termii Tr indife gigan şi feri Ra elefar invita se de: Tii absen săple< învăţă întoar Eg cu el tansfo stinse Trt putuşi înc respiri . lată de ce vrăjitorii pretindeau că nu putem învinge. Nici unii. Pe viitor. celelalte triburi depuseră armele. atacă alte două tabere. Luptele au fost de scurtă durată.210 C h r is t ia n Jacq — Tu eşti şeful lor? — Ei bine. aceştia erau însoţiţi de cincizeci şi patru de tineri. şaptezeci de tinere şi patruzeci şi opt de copii care urmau să fie educaţi în Egipt şi apoi să se întoarcă în Nubia ca purtători ai unei culturi complementare. axată pe pacea cu puternicul ei vecin. chiar în aceeaşi zi. în zorii zilei următoare. — Deci.. a cărui privire ardea ca un foc. Seti făcuse şase sute de prizonieri. Seti nu acordă nici un răgaz duşmanilor. da. Ar fi trebuit să-i ascult. Regele se asigură că ţinutul Iremului fusese eliberat în totalitate şi că locuitorii acestei bogate regiuni agricole aveau din nou acces la fântânile pe care puseseră stăpânire răsculaţii. dacă ţăranii | aveai înceri va fi R. eu sunt. amintindu-şi de predicţiile vrăjitorilor şi văzându-l apărând pe Seti. — Unde se ascund celelalte triburi răsculate? — îţi voi spune şi mă voi duce să le întâlnesc pentru a le cere să se predea. deoarece nubienii se băteau fără nici o coordonare. eşti destul de tânăr ca se ne fi putut doborî. s-a deplasat în persoană. nici alţii nu ascultaseră sfaturile şefului învins. mulţi nu mai luptară cu ardoarea obişnuită. în mintea lor bătălia era dinainte pierdută.. — Prestigiul revine faraonului. nu se vorbea oare cu groază de fiul regelui. stăpânul unui elefant care ucisese deja zeci de negri? Nimeni nu se putea opune armatei Faraonului.

. ca şi cum I-ar fi invitat să-i urmeze. Ramses mângâie trompa a cărei rană deja se cicatrizase. umflată. privirea lui Seti îl făcea mereu să nu-i poată vorbi despre ea. Dar drumurile uriaşului şi ale prinţului se despărţeau aici. prinţul decisese să-i lase liber şi fericit pe pământul unde se născuse. De când îi venise ideea asta. Monarhul îi expuse noul său plan: menţinerea în post a actualului vicerege. indiferent la rugăminţile soldaţilor care doreau să-i vadă pe gigant defilând prin Memphis. Nu mai stinseră jarul pe care-i vor strânge indigenii. Prinţul îşi jură că va reveni în Nubia. Egiptenii ridicară tabăra cântând. Animalul întinse laba dreaptă.. absenţa surprinzătorului său aliat îi sfâşia inima. Cum putuse fi abandonat un rănit? îndepărtă frunzişul şi descoperi un pui de leu înfricoşat. Ramses rămase nemişcat. Cât ar fi vrut să plece cu el. Faraonul va fi acela care va tranşaţ problema. soldaţii nu mai încetau cu e lo g iile la adresa lui Seti şi a lui Ramses care tansformaseră într-un triumf periculoasa expediţie.R a m s e s . Trompa elefantului atinse uşor obrazul lui Ramses. el îi va asculta şi va încerca să le dea satisfacţie. Dar visul se risipi. elefantul îi indica direcţia spre savană. Timp de mai multe minute. să-şi culeagă învăţătura. cerându-i-se o conduită impecabilă. La cea mai mică greşeală. trebuia să se îmbarce şi să se întoarcă spre nord. Nu îndrăznise să-i ceară tatălui său postul de vicerege pentru care credea el că este făcut. respirând cu greutate. urma să-şi termine cariera ca intendent de fortăreaţă. Trecând pe lângă un tufiş. . prinţul auzi un vaiet.F iu l l u m in ii 211 aveau de formulat anumite revendicări. In caz de litigiu grav. să descopere drumuri necunoscute. Ramses devenise nostalgic. i se părea dezolant să părăsească Nubia.

— O să trăieşti. Deci. iarna. Ramses îi prezentă bolnavul. sunt enorme. Setau m ăcină şi am estecă în vin o răd ăcină de lemnul-şarpelui provenind din deşertul oriental şi îi dădu puiului de leu să bea. tachin jocuri După puterii . Uită-te bine: se văd trei urme corespunzătoare celor doi colţi veninoşi principali şi celui de înlocuire. precum şi amprenta celor douăzeci şi cinci de dinţi. în timpul călătoriei. Ramses îl luă în braţe şi constată că inima îi bătea neregulat. Dacă puiul ăsta de leu n-ar fi cu totul deosebit. — Deosebit? — Observă-i labele: pentru un animal aşa de tânăr..212 C h r is t ia n Jacq cu ochii strălucitori de febră. gemea. Ci lovitui Ra cu ure a căru între < admin numis bra ur potriv versat tare: i fiind ii Fo. Examinarea rănii nu lăsa nici o umbră de îndoială. slăbea mereu. şi frunze de ricin. concluzionă Setau. apoi zdrobi foarte fin frunzele arbustului şi le amestecă în ulei. şi vom fi prieteni. Totuşi. puiul de leu avea să moară. Dacă nu primea îngrijiri.. La Câ putea desco ar fi vi lui. ar atinge o mărime de-a dreptul monstruoasă. îi promise el. e vorba de o cobră. Din fericire. veninul cobrei e mai puţin activ. după care unse corpul animalului pentru a-i stimula inima şi a-i îmbunătăţi ca­ pacitatea respiratorie. Animalul se mişca din ce în ce mai puţin. — încearcă să-i salvezi. Setau nu se îmbarcase încă. Dacă sălbăticiunea ar trăi. — Care e diagnosticul tău? — Foarte pesimist. — Singura lui şansă e anotimpul. — O muşcătură de şarpe. hrănit cu lapte. până acum ar fi fost mort. Ramses nu părăsi puiul de leu care stătea învelit într-o compresă compusă din nisip din deşert. menţinut umed. aprecia mângâierile prinţului şi-i oferea priviri recunoscătoare.

se duse până acolo de unde putea să adulm ece puiul de leu. cu urechile ridicate. acesta asculta. câinele adormea alături de puiul de leu. Câinele lătră. puiul de leu şi câinele îşi dădură seama de puterile lor. .32 La început. dar nu şi să evite o lovitură de gheară care-i brăzdă spatele. şi organiză o nouă confruntare între cei doi tovarăşi ai lui. reuşi să se elibereze. O prietenie trainică se născu între ei. se apropie. Străjerul. Nu învinsese el veninul şarpelui şi um­ bra unei morţi sigure? Numele ăsta îi va purta noroc şi era potrivit pentru formidabila lui putere. fiind incapabil să se intereseze de lucrurile mici sau jalnice? Foarte repede.. Setau gândise cu voce tare: un elefant uriaş. îi administră o lovitură de labă puiului de leu pe care Setau îl numise „Voinicul". Străjerul să tachineze mai puţin. Voinicul învăţă să se stăpânească. după aceea. ar fi vrut să se joace.. Câinele galben. a cărui rană era superficială. temător. încă slăbită. Prinţul îşi îngriji câinele. jocuri şi curse bezmetice îi uniră în aceeaşi bucurie de a trăi. ai cărui ochi miraţi descopereau un animal bizar. Nu era Ramses versat în tot ceea ce priveşte grandiosul şi excepţionalul. sări pe Străjer şi îl sufocă sub greutatea lui. M ica sălbăticiune. După ce mâncau. puţin răzbunător. Străjerul dădu înapoi. un leu monstruos. Ramses prinse de gât puiul de leu şi îl dojeni îndelung.

faptele de vitejie ale lui Ramses făcură mare zarvă. totuşi. nimeni nu putea comunica cu animalele sălbatice. mulţumesc. Ramses aşteptă sfârşitul ceremoniei. a cărei decoraţie urma să fie refăcută. acesta îşi mani­ festă intenţia de a-şi întâlni fratele între patru ochi. Şenar se îngrăşase. fiul mai mare al regelui considera că era bine să întreţină excelente relaţii oficiale cu fratele său. Pictorul. ca tine. mondenităţile astea mă plictisesc. amator de mâncare bună. un geniu veritabil. într-o bună zi. leul va redeveni sălbatic şi-l va sfâşia în bucăţi. Cu ocazia înmânării unor recompense veteranilor din Asia. semăna cu o notabilitate de provincie care luase proporţii. dar sunt indispensabile. pentru a ne păstra securitatea? Purtarea ta a fost exemplară în Nubia. — Şi pe mine. — Nu e o minunăţie? îmi place să lucrez înconjurat de lux. Lăudă calităţile lui militare şi dori să fie recunoscute de o manieră mai oficială. aşa. vitejilor noştri le plac onorurile. frumoasa Iset resimţi o reală mândrie. Iipsindu-i exerciţiul fizic. apoi cei doi se retraseră în biroul lui Şenar. — Tatăl nostru a condus campania cu o mână de maestru. Vrei să bei vin nou? — Nu. afacerea a fost prost începută. Totuşi. ca de altfel întreg Egiptul. reprezentase straturi de flori pe deasupra cărora zburau fluturi multicolori. . după ce-i proslăvi pe Seti. la care oficia Şenar. Nu-şi riscă ei viaţa. Un om capabil să îmblânzească un elefant şi un leu era dotat cu o putere magică pe care nimeni n-o putea dispreţui. Şenar sublinie rolul pe care-i jucase Ramses în lupta contra nubienilor răsculaţi. simpla lui prezenţă înspăimânta duşmanul.214 C h r is t ia n J a c q La curte. delegat de rege. sarcinile îmi par mai uşoare. asta era tot. iar Senar o amărăciune profundă. Cum puteau atâtea notabilităţi să se arate aşa de naivi? Ramses avusese noroc.

dacă ai ocupa postul ăsta. dacă te-ai îndrăgostit de Nubia. Eu pot să te ajut s-o obţii. să-şi împărtăşească sentimentele Nilului.R a m s e s . urmă el. — Consider că pretenţia ta e perfect legitimă. — în ce fel? — Nu face pe prostul. desigur. Se şopteşte că Nubia te-a impresionat mult. — Situaţia asta nu poate să dureze. Viceregele nu va face excepţie de la regulă. .. crede-mă. — Crezi că n-a tras învăţăminte din propriile erori? — Oamenii nu se schimbă aşa de uşor. îmi place regiunea asta! — Cum consideri tu comportamentul viceregelui Nubiei? — Nedemn şi condamnabil. — E adevărat. viceregele nu va întârzia să comită o nouă greşeală gravă.F iu l l u m in ii 215 — Desigur. — Fiecare cu soarta lui. Dar apariţia ta pe spinarea elefan­ tului n-a fost deloc străină de succesul nostru. singura funcţie pe care o doreşti e aceea de vicerege. dragul meu frate.. Ramses nu se aştepta la o asemenea perspectivă. — Seti ştie să guverneze. au tendinţa de a-şi repeta faptele şi atitudinile.. — Căderea lui ar putea avea legătură cu tine. Şenar. Nu.. Ai face un serviciu ţării şi ai fi fericit. stâncilor şi nisipului auriu... — îţi baţi joc de mine. Faraonul l-a lăsat mai departe în postul lui.. Să trăiască acolo. — Cu toate astea. Un vis pe care Ramses şi-l alungase din minte. împreună cu leul şi câinele lui. să parcurgă în fiecare zi întinderi imense şi pustii. nici o tentativă de revoltă nu ar mai avea loc.. Senar îi remarcă tulburarea. Un vis. era prea frumos.

va trebui să-şi facă un aliat. politicos. în timp. desfăşura singura strategie pe care o putea folosi un diplomat: să hoinărească pe culoare. în aşteptarea postului care să-i permită să călătorească în Asia şi să înţeleagă mecanismul gândirii duşmanilor Egiptului. Şenar nu primi decât ecouri favorabile referitor la tânărul Acha. fără să-şi deranjeze interlocutorii. să-i facă să vorbească pe oamenii de condiţii diferite. cu capul plecat. le va câştiga încrederea şi va angaja nenumărate dialoguri. Puţin câte puţin. Câteva observaţii flatante. află conţinutul dosarelor confidenţiale fără să aibă nevoie să le consulte. necerând nimic. zgârciţi la vorbă şi păstrându-şi cu străşnicie secretele. Pe parcursul frecventelor şi discretelor lor întâlniri. în câteva săptămâni epuizase bucuriile muncii administrative pe care ierarhia i-o încredinţase.216 C h r is t ia n J a c q — O să-i dovedesc regelui că eşti făcut pentru postul asta. Şenar îşi felicită fratele. Acha se plictisea. Seti te-a văzut în acţiune. Numeroase voci se vor uni cu a mea şi vei avea câştig de cauză. — Cum doreşti. Birocraţia şi arhivele nu prezentau interes. şi va şti să-i flateze. cultivat. Aflat în Nubia. întrebări pertinente şi un limbaj ales îi vor atrage stima înalţilor funcţionari ai ministerului Afacerilor străine. doar aventura lucrului în teren îl mai atrăgea. Acha îl informa despre ceea ce se mai punea la i cale p priile pentri De consil uşura mome opozii Ab de exf să se An ţintuis tigaţiil minas aceea Ramsf O zi c — dovad — — indisc celăla se terr Ra călătc contra demn< — consir Tâi . complimente bine chibzuite. să deceleze minciuna. Ramses n-o să-i mai stea în cale. va întâlni oameni cu experienţă. să descopere micile şi marile secrete. Să stabilească contacte. iată ce-i putea amuza. faptul că şi-l făcuse aliat era unul din cele mai frumoaşe succese ale lui. să dezvăluie ceea ce se încerca să i se ascundă. în felul acesta.

erau încă nişte handicapuri. vârsta lui tânără şi lipsa de experienţă. Şenar îşi verifica şi îşi completa pro­ priile informaţii. mai mulţi consilieri prevedeau numirea lui Şenar ca regent pentru a-l uşura pe suveran de greutatea anumitor responsabilităţi. Tânărul scrib lăsă ochii în jos. dezolat că rămăsese în urmă. din nefericire spart. afirma el. vindecat după o congestie care-i ţintuise la pat. Toate astea îi păreau foarte departe şi puţin demne de interes. de ce să se mai întârzie? Abil. De la întoarcerea din Nubia. Trebuia să se recurgă la înţelepciunea Faraonului. Seti părea obosit.R a m s e s . O muncă excesivă minase sănătatea tânărului scrib. Rândaşul. însă îşi reluă lucrul cu aceeaşi seriozitate. zi după zi.F iu l l u m in ii 217 cale pe aleile puterii. — Meriţi felicitări. iar pe celălalt numele proprietarului. Indiciul ăsta nu-i acuză pe Şenar? Ramses aproape uitase seria de întâmplări care precedase călătoria lui în Nubia. voia să-i dovedească lui Ramses că inves­ tigaţiile lui nu fuseseră făcute în van. dar nici un judecător nu va consimţi să instrumenteze un proces cu atât de puţine date. afirmă el în faţa lui Ramses. . Ameni se simţea vinovat. dar care se termină cu litera R. Din moment ce hotărârea fusese luată şi nu întâmpina nici o opoziţie. Şenar domolea spiritele.. — „Dovadă" nu e un cuvânt exagerat? — Două fragmente de calcar se potrivesc în mod indiscutabil: pe unul e menţionat atelierul suspect.. se pregătea în mod metodic pentru meseria de rege. cerneala de contrabandă. O zi de pauză i se părea o greşeală de neiertat. Deşi Ramses nu-i făcuse nici un reproş. căruţaşul. Ameni îşi reluă atacul. — Am scormonit prin toate resturile şi am obţinut o dovadă. Ameni.

218 C h r is t ia n J a c q — Mă temeam de răspunsul ăsta.. atâta timp cât mai rămânea în Memphis. Dolenta era neliniştită. bucătarul. In ciuda pomezilor prescrise de medic.. lenevea cât era ziua de lungă şi se simţea din ce în ce mai obosită. e adevărat. manichiurista. apropiaţii lui Senar nu-i prea mai făceau confidenţe. convins că bunăvoinţa lui Senar ascundea o nouă capcană. dar îmi place Nubia. dacă face în aşa fel încât să fii numit vicerege al Nubiei este pentru a scăpa de tine. să se îngrijească mai conştiincios. ar fi trebuit.. toţi o epuizau. — Sunt conştient de asta. Secretarul particular al prinţului nu răspunse. o să vii cu mine şi o să descoperi o ţară sublimă. — O să găsesc mai multe. — E posibil? — Nu te lăsa înşelat de Senar. De când soţul ei fusese promovat. nu va renunţa să dea de urma adevărului. Nelegiuirile lui vor fi uitate şi va avea câmp liber de acţiune în Egipt. departe de intrigile şi de meschinăria de la curte. pielea ei rămânea grasă. . De câteva săptămâni. Ameni. Coafeza. de parcă nu aveau încredere în ea. astfel încât considerase indispensabil să-i vorbească lui Ramses. dar obligaţiile mondene îi consumau cea mai mare parte din timp. înainte de a fi unsă cu ulei şi masată. sora mai mare a lui Ramses. Dolenta. pedichiurista. era lungită pe mar­ ginea bazinului în care se îmbăia în orele fierbinţi ale zilei.. intendentul. N-ar trebui să în­ cercăm totuşi? — Eşecul va fi asigurat. Pentru a fi permanent informată asupra miilor de secrete de la curte se impunea să fie prezentă la toate recepţiile şi ceremoniile care marcau existenţa înaltei societăţi egiptene.

lăsând-o pradă tenebrelor. monstrul ăsta o să-şi aducă aminte că are o familie şi că nu Jrebuie s-o respingă. curând. Iar tu te acomodezi cu un exil la negri? îmi place Nubia. Nu ignora .R a m se s . — Sunt dezolat. ca de obicei. îşi ex­ primase îndoielile asupra capacităţilor de a guverna ale lui Şenar. o să dispună de puteri considerabile. n-o să fiu altceva decât o bur­ gheză de provincie. mă tem să nu mă neglijeze. — — — — împăcarea voastră nu e deci decât aparentă? Şenar a redistribuit responsabilităţile. Regina. în timpul lungilor întrevederi cu soţul ei. — Cred că eşti capabilă să te aperi singură. A început prin a mă ţine la distanţă. pentru fratele meu mai mare sunt deja viceregele Nubiei şi departe de Egipt. — O să-mi râdă în nas. Haide să ne aliem noi doi pentru a-l contracara pe Şenar. Servind divinitatea. — Ce speri de la mine? — Când Şenar o să fie regent. în liniştea templului lui Hathor. Ea se ridică. regina Tuya medita. avansă ea. îi va fi utilă în viitor. dar am oroare de comploturi. ieşind din apatie. draga mea soră. Seti ascultase foarte atent. Dolenta se însufleţi. furioasă. — Revoltă-te. după ce celebrase ritua­ lurile de seară şi ascultase cântecele preoteselor. te rog! Atitudinea ta e inadmisibilă. intervenţiile tale nu sunt deloc neglijabile.F iu l l u m in ii 219 — De vreme ce aţi făcut pace. — Nu mă abandona. — Ce pot să fac eu? — Să-i aduci aminte lui Şenar de existenţa mea şi de importanţa reţelei mele de relaţii. se îndepărta de josniciile umane şi considera viitorul ţării cu mai multă luciditate.

Ameni se ciocni de un obiect straniu: un pat magnific din lemn de salcâm! Cei mai mulţi egipteni dormeau pe rogojini. Sărind pe cal. i temeai în exei perme De agitaţii drept i scopul In decreti care Iu cea m. tâmplarul era un artizan excepţional. Seti şi Tuya examinară comportamentul celor doi fii ai lor şi făcură un bilanţ. trebui să aştepte până ce tânăra femeie îşi termină toaleta pentru a se prezenta elegantă. dacă nu era vorba de căruţaşul mort la minele de turcoază. Deschizând poarta care dădea în grădina rezervată prinţului Ramses. spuse ea zâmbind. rămânea necunoscut şi nepedepsit. Deşi animozitatea lui Şenar faţă de fratele său se mărise. împreună.. Frumuseţea ei îl impresionă pe Ramses. o capodoperă! Prinţul împărtăşi părerea secretarului său particular.. Uluit.220 C h r is t ia n J a c q faptul că se atentase la viaţa lui Ramses şi că adevăratul vinovat. — Vino să vezi cu ochii tăi. — Nici vorbă! Stai cu ochii pe el. o mobilă ca aceea valora o mică avere. — Un pat? Imposibil. cunoaşterea directă transmisă de suflet de la un Faraon la altul. asemenea supoziţii păreau monstruoase. Era „Sia". dar nu putea decide. machiată şi parfumată. Tu eşti cea care a trimis patul? I ]| î __ Să\ să-i Gj viitoru Se Rai asculte audier lător. dar oare gustul puterii nu-i transforma pe om într-o bestie feroce? Seti nu neglija nici un amănunt. . — Sunt gata. Bineînţeles. putea fi considerat nevinovat? în absenţa dovezilor. — Iset. — îl băgăm în casă? întrebă Ameni. Ramses galopă până la vila părinţilor frumoasei Iset. aceea care va trasa drumul. tânărul scrib alergă să-i trezească pe Ramses. intuiţia fulgerătoare. raţiunea tria şi analiza. părerile soţiei sale contau mai mult decât cele ale curtenilor prea ataşaţi de cauza lui Şenar sau obişnuiţi să-i flateze pe suveran.

radioasă. — Cine altcineva ar fi îndrăznit? Săvârşind „darul patului". să asculte citirea noilor numiri decretate de Faraon. — Ai acceptat cadoul meu? — Nu. Se desprinse de Ramses şi plecă în fugă. alături de alte notabilităţi. Mulţi se temeau de judecata lui Seti care nu admitea nici o întârziere în executarea sarcinilor încredinţate şi se arăta foarte puţin permeabil la justificările bombastice ale incompetenţilor. îl interesa . Ramses fusese convocat. calină. care luase cina în ajun cu fratele lui mai mare. în momentul în care scribul delegat începu lectura decretului... uniţi pe viaţă. agitaţia depăşise măsura. a rămas afară. se lăsă o tăcere totală. care era cel al viitorului cuplu de căsătoriţi. cei în vârstă afişau un calm adesea înşe­ lător. cu scopul de a-şi apăra interesele lor şi pe ale protejaţilor lor. nu arăta nici cea mai mică nelinişte. — Ţi-ar plăcea să trăieşti în Nubia? — în Nubia.R a m se s . în numele regelui. Ramses. iar cei tineri îşi ascundeau prost nervozitatea. — E o insultă gravă. Cazul său fiind rezolvat.F iu l l u m in ii 221 îl îmbrăţişă. De-a lungul săptămânilor care precedaseră ceremonia. de ce să întârzii ceea ce e inevitabil? — Am nevoie să rămân liber. Sala de audienţe era plină. Ce oroare! — Totuşi. ăsta e destinul meu. fiecare notabilitate prezentându-se drept un servitor zelos şi necondiţionat al politicii lui Seti. şopti ea. încă şi mai somptuos. — Nu te cred. frumoasa Isetîl obliga pe prinţ să-i ofere un altul. — Refuză-l! — Imposibil.

iar altele exprimau o dezaprobare mută. veni rândul Nubiei. Fri subter Nubie ocupe aceast pasiur mai pi în ( favora tânăru splenc se imf pe cei Săfabulo La vizită decep eficac An decât | să se i Cum p . unele deveniră impenetrabile. care nu suscita decât un interes restrâns. Anumite chipuri se luminară. însă era decizia Faraonului şi toţi urmau s-o respecte. în fine.222 C h r is t ia n J a c q soarta celorlalţi. Surpriza se dovedi de proporţii: titularul postului era confirmat în funcţie. după recentele evenimente şi intervenţiile repetate ale lui Şenar. prinţul Ramses era cu siguranţă desemnat să devină vicerege.

Iset va fi o consolare eficace. Cum putea prinţul să acorde încredere unui puşti bolnăvicios . Ramses nu fusese numit vicerege al Nubiei! Prinţul va rămâne în Memphis.. La câteva zile de la citirea numirilor. tânărul era mai frumos şi mai viril. părea invincibil. o primi cu deferenţă. o vizită făcută prea devreme ar fi fost inoportună. Să-şi împartă existenţa. care îi cereau să răspundă favorabil la solicitările lui Şenar. cu atât va fi mai prins în laţ. pe care ea nu-i plăcea deloc. corpul său splendid luase o anumită anvergură. Tânăra femeie va şti să profite de această şansă neaşteptată şi-l va prinde pe Ramses în mrejele pasiunii sale. frumoasa Iset nu avea ochi decât pentru fratele acestuia. Dominându-i cu un cap pe cei mai mulţi compatrioţi. emoţiile. se împlinise. Ce viitor fabulos! Nimic şi nimeni n-o va împiedica pe frumoasa Iset să se mărite cu Ramses. Dar acum. se duse la prinţ. cu cât se va împotrivi mai mult.33 Frumoasa Iset era foarte bucuroasă: cu toate manevrele subterane ale lui Şenar. decepţia trebuia să se fi estompat. nobleţea lui naturală se impunea cu şi mai multă forţă. De când se întorsese din Nubia. unde va continua să ocupe un post onorific. în ciuda insistenţei părinţilor ei. dorinţele.. Ameni.

Dominând Valea. cu vârful piramidal. cu atâl sufocai să-i suj Ap. Ramses s-a urcat în carul lui şi au plecat în direcţia debarcaderului. Cu ar fi p călător de nici pentru Nic oărea i singuri victori. se înălţa Culmea. iar Seti teau p < avansa sculptc Od. Un Ramses nu se putea mulţumi cu indivizi atât de mediocri. îl va convinge pe soţul ei să se descotorosească de el şi să se înconjoare de angajaţi mai străluciţi. aplecat fără încetare asupra tăbliţei de scrib. sufletel uimirii acelaşi prezen prezen Seti din cec în miji decora vate p < torţe c . care tăiau capetele imprudenţilor incapabili să le răspundă la întrebări. faraonul şi fiul său urmaseră un drum şerpuitor. De la debarcaderul de pe ţărmul vestic al Tebei până în acest loc sacru. care o adăpostea pe zeiţa tăcerii. explică-mi! Când a plecat? — Regele a venit să-i caute ieri dimineaţă. — Sunt dezolat. Dar se vorbea totodată de prezenţa duhurilor înar­ mate cu cuţite. — îţi baţi joc de mine? — N-aş îndrăzni. pe care înţelepţii o numeau „marea păşune". dar nu e aici.224 C h r is t ia n J a c q şi pricăjit. mărginit de faleze înalte. cea mai mică tentativă de furt. considerată o crimă ce punea în pericol siguranţa întregii ţări. arcaşii aveau ordin să tragă pe loc şi fără somaţie în orice persoană neidentificată. iar artizanii însărcinaţi cu săparea locuinţei sale eterne erau autorizaţi să pătrundă? Având în vedere comorile acumulate în morminte. în care intrarea era păzită zi şi noapte. paradisul în care învia sufletul luminos al faraonilor. incapabil de a profita de bucuriile vieţii? Mai devreme sau mai târziu. stâncă. Valea Regilor. orizonl azuriu. — Anunţă-mă stăpânului tău. De ce îl adusese tatăl lui în acest loc misterios în care numai faraonul era stăpân. „M. era pasibilă de pedeapsa cu moartea. era învăluită într-o tăcere minerală. — în cazul ăsta. — Pentru câtă vreme? — Nu ştiu. Ramses era împietrit.

Carul se opri.F iu l l u m in ii 225 Cu siguranţă.. Forţa şi vitejia lui nu-i erau de nici un folos. roşu. de o parte şi de alta. absorbit de lumina din vale. Auriu. al­ . dictând el însuşi sculptorilor textele hieroglifice pe care voia să le vadă gra­ vate pe suprafaţa ultimei sale locuinţe. căldura devenea sufocantă. Paznicii se înclinară. „Marea păşune" era ca un creuzet supraîncălzit. Odată trecut de poartă. Teama cedase în faţa uimirii. nici o insectă. soldaţi înarmaţi. singura capabilă să depună în permanenţă mărturie despre victoria asupra morţii. dominate de cerul azuriu. se asigura de avansarea lucrărilor la propriul său mormânt.. Regele aprinse nişte torţe care nu scoteau fum. Seti îşi conduse fiul spre un portal de piatră. sentimentul de ieşire din lumea oamenilor părea să-i sugrume pe călător. iar Seti şi Ramses coborâră. Cu cât carul condus de Seti înainta. împinse poarta din cedru aurit şi coborî o pantă abruptă spre o mică încăpere în mijlocul căreia trona un sarcofag. nici o pasăre. ei îl cunoş­ teau pe suveran care. prezenţa lui Seti era liniştitoare. fără alt orizont decât falezele de culoare ocru. Nici un fir de iarbă. culmea impunea o linişte aproape absolută ce asigura sufletelor faraonilor odihna şi pacea. prinţul se simţea în acelaşi timp copleşit şi înălţat. Apăru o trecătoare îngustă. un fel de poartă deschisă în stâncă. Un omuleţ ridicol aflat în prezenţa misterului şi măreţiei peisajului.R a m s e s . Valea părea să respingă orice formă de viaţă în avantajul pietrei. însă Ramses ar fi preferat zece lupte contra nubienilor decât această călătorie într-o lume de temut. el percepu totuşi prezenţa invizibilului care dădea viaţă în loc să distrugă. Ramses îşi pierdu răsuflarea. splendoarea şi perfecţiunea decoraţiunilor murale îl uimiră pe Ramses. la intervale regulate. se simţea lipsit de apărare. cu atât pereţii ameninţători se apropiau. pradă uşoară pentru puterile necunoscute împotriva cărora nu ştia să lupte.

intuiţia cauzelor. căci strămoşii sunt în faţa noastră şi noi trebuie să ne potrivim paşii după ai lor. a domnit mai puţin de doi ani. se retrăsese după o existenţă laborioasă în serviciul ţării. Legea universală. strămoşul nostru. marile ale căi de cine Uni trei sut împreji transfo o forţă — F Seti. singurul capabil să discearnă calea cea dreaptă în regiunile obscure. cel cu cap de şoim. Prir dinspre vieţii". întâia c să-şi gc el. vechi vizir. fără a-l distruge. Ramses. şi de Anubis. Aşa era acest om înţelept şi umil. Horemheb l-a desemnat ca succesor al său. se extazie în faţa faraonului fascinat de Horus. condusă de zeul „Sia". a soare Din cea a f o scarî descop constri şi ale f Seti se vede Acolo. suveranul se arăta senin. în faţa lui Osiris şi a lui Nefertum. înfăţişat sub formă umană. un colier mare de aur şi un strai de asemenea aurit. dar Seti nu-i permise să-şi astâmpere curiozitatea şi îi porunci să se prosterneze în faţa sarcofagului. Alesul principiului crea­ tor ". cel pe care trebuie să-i venerăm pentru că ne deschide ochii. Admiră barca soarelui. monstru al tenebrelor şi devoratorul luminii. însă şi-a justificat numele primite la încoronare: „Cel care o confirmă pe Maat de-a curmezişul celor Două Tărâmuri. prinţul întârzie asupra reprezentării imensului şarpe Apophis. mai ales un text enigmatic evocând poarta de trecere spre un alt tărâm. Sute de alte amănunte atraseră atenţia prinţului.226 C h r is t ia n Jacq bastru şi negru străluceau foarte viu. Bătrânul a fost smuls din liniştea sa şi şi-a consacrat ultimele forţe pentru a guverna Egiptul. îl neutraliza cu un baston alb. zeul încoronat cu un lotus pentru a manifesta viaţa regenerată. el a fost fondatorul dinastiei noastre. îl primea în paradisul drepţilor. pe care Creatorul. Regele era reprezentat tânăr. ce primei Maat ş aminte. cel cu cap de şacal. dedică-i un cult. a ici! Ran avea a . onorează-i numele şi amintirea. Statornicia şi puterea luminii divine. cu ochii deschişi spre eternitate. Lumina divină l-a adus în lume. Epuizat. în timp ce Ramses. strălucind de frumuseţe. purtând pieptănătura tradiţională. şi pe care zeiţa Maat. — Regele care odihneşte aici a purtat acelaşi nume ca şi tine.

imensa Saqqara. Ramses se opri în faţa fiecărui cap de taur. cu imensele sale gradene formând o scară ce urca spre cer. Ramses descoperea o altă necropolă. Mai înalte de cinci metri. pe care hieroglifele îl numeau „purtătorul •ieţii". — Faraonul îngropat aici poartă numele de Djet. transformau mormântul într-o armată invincibilă. Seti se îndrepta spre marginea platoului deşertic.R a m se s . Ramses. Iţi aminteşti de taurul sălbatic pe care I-ai înfruntat? Aici s-a născut el. lângă el sunt ceilalţi regi ai primei dinastii. în compania tatălui său.F iu l l u m in ii 227 Prinţul simţi prezenţa spirituală a fondatorului dinastiei. nici unul nu avea aceeaşi expresie. — Trezeşte-te. cea mai impresionantă era cea a faraonului Djeser. piramidele. Acolo. câmpurile cultivate şi Nilul. Unul dintre ele îl uimi pe Ramses din cauza prezenţei a trei sute de capete de taur din'lut ars. dinspre sarcofag. se succedau marile morminte din cărămidă. ei au pus în practică legea lui Maat şi au imprimat ordine în haos. orice guvernare trebuie să-şi găsească rădăcina în grădina pe care ei au plantat-o. emana o energie palpabilă asemănătoare luminii line a soarelui. erau pictate în culori vii. pe mai mult de un kilometru distanţă. ceea ce înseamnă eternitate. Astfel erau exprimate toate faţetele . lungi de cincizeci de metri. prima ta călătorie s-a terminat. ale căror laturi semănau cu faţadele palatelor. Din loc în loc. Pentru întâia dată pe acest pământ. de care nici o forţă a răului nu se putea apropia. vesele. de unde se vedeau pâlcurile de palmieri. aici se regenerează puterea de la naşterea civilizaţiei noastre. îi dezvălui Seti. înzestrate cu coarne veritabile. cei mai îndepărtaţi strămoşi ai noştri. dispuse în relief de jur împrejurul monumentului. unde fuseseră construite lăcaşurile eterne ale faraonilor Vechiului Imperiu si ale fidelilor lor servitori.

în timp ce Seti şi Ramses pătrundeau în interiorul unui mic sanctuar. Se aşezară faţă în faţă pe nişte bănci de piatră.. locuitorii păreau să-i cunoască bine pe rege. Ramses era consternat. de la autoritatea cea mai severă până la cea binevoitoare. — Dar. uneori. o asemenea întâmplare fericită părea un miracol. — Te găseşti în Avaris. să creadă în bunătatea fiinţelor umane e o greşeală pe care un rege n la ruin pe Seti Or ilumir neliniş chip te Rar Se a doui trecu d cu dou ca şi c era vie chiar c Era avea d flacără inima i înfrunl capele înc Avarisi Licăriri singur moşter un bărl . Serviciul de ordine interveni îngăduitor.. Cine a negat-o. loveşte şi pedepseşte. şi asta e bine. a comis o eroare şi a slăbit Egiptul. între câmpuri înverzite. Ramses era înspăimântat. forţa trăsnetului şi a furtunii.228 C h r is t ia n J a c q artei de a comanda. până într-un târguşor unde sosirea Faraonului şi a fiului său declanşă o primire entuziastă. totuşi. învăluit în obscuritate. Navigară spre nord. — Aşa se încheie a doua ta călătorie. Seti se urcă în car. Simţea că Seti era capabil să-i spulbere cu un simplu gest sau privire. care mi-a dat numele. După ce termină de înconjurat straniul monument. apoi galopară pe poteci înguste. caracterul implacabil al trăsnetului. furia cosmosului. aşa cum a făcut Akhenaton. pentru ce alt motiv I-ar fi adus în acest loc blestemat? — Ţi-e frică. El este braţul care acţionează şi. în acest colţ pierdut al Deltei. numai vanitoşii şi imbecilii ignoră frica. n-a fost distrus? — Ce om putea să distrugă o divinitate? Aici domneşte Seth. — Ţi-e cunoscut numele Avaris? — Cui nu-i este! Denumeşte oraşul blestemat care a servit de capitală ocupanţilor hyksos. Un faraon întruchipează şi furtuna. Din această teamă trebuie să se nască forţa capabilă de a o învinge: acesta e secretul lui Seth.

cel al unui duel inegal pe care nu avea dreptul să-i piardă. dar se ţinu tare. . ca şi cum o limbă de foc i-ar fi parcurs tot corpul. nu. semănând cu două flăcări. grindina făcu să vibreze pereţii sanctuarului. Seth se întorcea în tenebre. chiar de-ar fi să dispară. ochii roşii ieşiră din orbitele lor. murmură el. ¡lumină statuia unui bărbat în picioare. Licărirea roşie se estompa. având un cap neliniştitor cu un bot lung şi două urechi mari: Seth. în adâncul capelei.R a m se s . îi arse. Era singurul zeu care nu avusese fii. Durerea era vie. îl înfruntă pe Seth şi îl respinse departe de el. consumându-se. Ramses îi susţinu privirea. Ochii roşii ai statuii străluceau. însă faraonul Seti. Se ciocni de un zid invizibil şi trebui să se oprească. deşi simţi o arsură. — A treia călătorie s-a terminat. o flacără îl învălui pe Ramses. Dar eşti capabil să-i înfrunţi pe Seth? O rază de lumină provenind de la acoperişul sanctuarului. moştenitorul lui pe pământ. şi-l recunoştea pe al său ca pe un bărbat puternic. începu furtuna şi o ploaie diluviană se abătu asupra Avansului.F iu l l u m in ii 229 rege n-o va comite niciodată. dar a treia oară trecu de obstacol. Dar rămase în picioare. Era momentul decisiv. Aceasta i-ar conduce ţara la ruină şi poporul în mizerie. inima era pe cale să-i explodeze. nu va da înapoi din faţa lui Seth. în cap. a doua tentativă se soldă cu acelaşi eşec. al cărui chip terifiant ieşea la iveală din tenebre! Ramses se ridică şi merse spre el.

călătoria fusese un calvar. se retrăgea adesea să mediteze. îşi pre­ gătise migraţia cu cea mai mare grijă. zeul ascuns. Ameni nu-i deranja. în calitate de scrib regal şi ofiţer superior. Ar . întreaga curte se deplasase la Theba pentru a participa la grandioasa sărbătoare Opet.încerc dispur lui. prinţul trebuia să rezolve anumite probleme administrative de care se ocupa secretarul său particular. mulţumindu-se să-i facă un raport zilnic asupra activităţilor lui. obligat să ia cu sine mai multe papirusuri. Era parcă mai absorbit. astfel încât Ramses să fie mulţumit. De la întoarcerea sa. iar cei bogaţi îşi făceau vizite în vilele somptuoase. sc ceruse fără m nobilă 34 prietei în Ramsi rogojii La mijlocul lui septembrie. care va regenera „ka"-ul fiului său însărcinat să-i reprezinte pe pământ. Pentru Ameni. Cel puţin. detesta acest gen de deplasare care-i perturba obiceiurile de lucru. prinţul se schimbase. aceasta Amen Nu vr< nu ţi-a inexpl Ameni strămc Rai tate în prinţul lui. precum şi ustensilele de scrib. în ciuda unei dispoziţii proaste evidente. pe corabia care înainta spre Theba. în cursul căreia avea loc comuniunea Faraonului cu Amon. Nici un nobil nu putea absenta din marele oraş al Sudului în timpul celor cincisprezece zile de bucurie. Ameni scăpase de frumoasa Iset! în absenţa lui Ramses. dacă cerem oniile religioase erau destinate câtorva iniţiaţi. poporul se distra.

— Deci. — Dimpotrivă. — Tatăl tău te-a iniţiat în misterele lui Osiris? întrebă Ameni cu cu ochi lacomi. lângă scrib. Ameni puse întrebarea care-i ardea buzele. Ameni redacta scrisori pe care Ramses îşi punea sigiliul. Ramses pronunţase ultimele cuvinte cu o asemenea gravi­ tate încât tânărul scrib se tulbură.. — Nu. tu eşti singura fiinţă care poate înţelege inexplicabilul. nu mai ai încredere în mine. Prinţul veni să se aşeze pe o rogojină. — Ne înţelegem. aş cădea secerat în mai puţin de-o oră. — Purtarea ta mă influenţează. — Faraonul ţi-a schimbat destinul? . în locul tău. noi doi. — Nu-ţi bate joc de mine şi păstrează-ţi secretul. Da.. ceea ce urma să trăiască prinţul era. — Asta e o critică? — Ai devenit foarte solitar. fără-ndoială. una din etapele esenţiale ale vieţii lui. Toţi strămoşii. Frumoasa nobilă trebuia să fie convinsă: el nu-şi va trăda niciodată prietenii. Cum farmecul tinerei femei nu avea efect asupra lui. — Cum poţi suporta un soare aşa de arzător? se miră Ameni.R a m se s . dar m-a făcut să-i întâlnesc strămoşii. ai dreptate. Nu vrei să mai încetezi cu lucrul şi să admiri peisajul? — Lenea mă îmbolnăveşte. prinţul o refuzase fără menajamente şi cearta lor durase câteva zile. eu îl venerez. — Secretul.F iu l l u m in ii 231 încercase în fiecare zi să-i stoarcă informaţii de care el nu dispunea. iar el mă hrăneşte. schimburile de opinii erau destul de vii. Se pare că ultima călătorie nu ţi-a priit.. de când Iset îi ceruse lui Ramses capul secretarului său.. în cabina lui strâmtă.

— N-a încercat ea să-mi distrugă cariera? — O să-i demonstrez că a greşit. ar trebui să te intereseze rolul pe care-i vei juca în cadrul sărbătorii Opet. în nord.. interesa comerc Uni pe tron austerit duşmăr Cu Şen să câşti miţând sărbăto enţa câ rarhiei Sigu care se numi v acorda« mulţum şi lene\ în fa şi să-i c iluzie. hitiţii ţinuţi la distanţă dincolo de Oront.232 C h r is t ia n J a c q — Mi-a deschis ochii asupra unei alte realităţi. Galileea şi Libanul supuse.. — Să nu contezi pe amabilitatea mea. cu mâneci plisate. Va trebui să stai drept şi să nu faci mişcări bruşte. Seti se impusese ca un mare faraon ce va fi venerat de generaţiile viitoare. l-am întâlnit pe zeul Seth. nu semeni deloc cu frumoasa Iset! — Nu fi prea sever cu ea... Ameni se cutremură... beduinii şi nubienii învinşi. avusese împotri strucţia divine. le prefer munca mea. îţi atrag atenţia asupra fragilităţii ei. ca şi în sud. — N-ai fost transformat într-un duh rău. — Mă supui la grele încercări. Locul tău va fi în prima treime a cortegiului şi vei purta o robă de in nouă. lucrurile stau altfel. ţara cea mai puternică din lume îmblânzise demonii care nu se gândeau decât cum să pună stăpânire pe bogăţiile sale. tânărul scrib scoase un oftat de uşurare. — Nu se ştie niciodată. — Apropo. Nu fără teamă. Nu eşti cam prea singuratic şi morocănos? — Femeile sunt periculoase. c . — Eu ştiu. Dar tu. — Şi eşti. e o nimica toată. în al optulea an de domnie. — Când eşti animat de energia lui Seth. Egiptul şi Theba puteau sărbători fără nici o grijă. Potr Valea I vreodal faraoni încetau destina spiritua Chi. nu l-aş fi crezut! Cu tine. In Canaan şi Siro-Palestina fiind pace. — Dacă altcineva ar fi pretins că s-a confruntat cu Seth. viu! — Poţi să mă atingi. mâna lui Ameni o strânse pe cea a lui Ramses.

F iu l l u m in ii 233 Potrivit zvonurilor indiscrete. sălaşul etern al lui Seti din Valea Regilor va fi cel mai vast şi mai frumos construit vreodată. în fapt. unde lucrau numeroşi arhitecţi. Faraonul nu-i acordase nici un privilegiu fiului său mai mic. Şenar nu avusese dreptate să se teamă de Ramses şi să-i considere un rival. receptacole ale prezenţei divine. unii crezându-se prea puţin consultaţi. Sigur că prezenţa lui Ramses îl deranja. la Gurnah. dar lucrul de care se temuse. Pentru el. cu o existenţă plină de lux şi lenevie. Cu Şenar. din moment ce nu aveau nici o anvergură. sărbătoarea Opet va fi o nouă ocazie de a-şi extinde influ­ enţa câştigând prietenia marelui preot al lui Amon şi a ie­ rarhiei sale. Un mare număr de notabilităţi aştepta cu nerăbdare suirea pe tron a fiului mai mare al Faraonului. pro­ miţând fiecăruia ceea ce acesta dorea să audă. după refuzul de neînţeles al lui Seti de a-l numi vicerege al Nubiei. dialogul era mai uşor. vitalitatea şi fizicul lui erau doar o iluzie. Acesta se va mulţumi. acest armistiţiu nu era profitabil pentru schimburile comerciale. căci el le semăna. fermecător. Totuşi. în Kamak. austeritatea lui Seti şi gustul său pentru secret îi atrăseseră duşmănii pronunţate. în eternitate. ca atâţia alţi fii de regi. ştia să câştige favorurile unora fără a-i contraria pe ceilalţi. nu se produsese. însuşi faraonul conducea un mare şantier. destinat să celebreze cultul pentru „ka"-ul lui Seti.R a m s e s . aşa cum remarca Şenar în faţa notabilităţilor interesate. forţa sa spirituală. agreabil. Nici măcar . iar elogiile nu mai încetau la adresa templului de pe malul vestic. Chiar şi cei mai reticenţi admiteau acum că suveranul avusese dreptate să nu se lanseze într-un război hazardat împotriva hitiţilor şi să canalizeze energia ţării spre con­ strucţia sanctuarelor de piatră. singurele capabile să şteargă rivalităţile.

Cădea în sarcina lui Senar să ştie să-i mintă cu abilitate şi să-i orienteze fără ostentaţie spre meditaţia asupra lumilor invizibile. Pericolul era în altă parte: cum să-i convingă pe Seti să poposească mai mult timp în temple şi să se implice din ce în ce mai puţin în treburile ţării? Regele risca să ţină la prerogativele lui şi să stânjenească acţiunile întreprinse de regent. al căror discurs prezenta prea puţină importanţă în ochii monarhului. va ocupa un spaţiu crescând şi se va arăta repede indispensabil. nu-i va fi de nici un folos în economia politicii lui viitoare. o funcţie covârşitoare pentru el. prea amplă. moale şi curioasă. va coaliza contra lui mai mulţi nobili bogaţi. Senar se gândea la un post onorific. ca şi el. Ori. decepţionată de faptul că nu va ocupa o poziţie de primă mărime. Senar mai trebuia s-o neutralizeze pe Dolenta. în timp ce frumoasa Iset va admira musculatura bogatului ei soţ.. nu suficient de plisată. Guralivă. Prea lungă. La marele banchet care înche sfides Cc — pune] — — — — să ne C( şi CU ' graţia Te cultul în oo uman în ma scuip sancti închis orei i rectai perso tunici foarte sluga temer Ci celeb speci încât . deci indispensabili. dar ea nu se va mulţumi cu atât.. Ramses va dispune de cei mai buni cai şi va conduce o mică echipă de brute. doi crocodili nu pu­ teau coabita în aceeaşi mlaştină. cum ar fi locotenent la divizia de care a armatei. avea gustul intrigilor şi al comploturilor.234 C h r is t ia n J a c q nu va fi nevoie să-i numească vicerege în Nubia. nu-i plăcea mai mult decât celelalte patru. Senar se gândise bine să-i ofere Dolentei o vilă imensă şi o armată de servitori. înmulţind contactele cu neguţătorii egipteni şi străini. Frumoasa Iset încerca a cincea robă. îi porunci cameristei să găsească un alt atelier de ţesătoare. Enervată. ci să-i învăluie progresiv într-o reţea de influenţe de care să nu devină conştient prea devreme. dimpotrivă. Dar mai cu seamă să nu-i contracareze pe faţă. însă sora lui nu era capabilă să-i reziste.

R a m se s - F iu l

l u m in ii

235

încheia sărbătoarea trebuia să fie cea mai frumoasă, să-i sfideze pe Şenar şi să-i seducă pe Ramses. Coafeza sosi în fugă, cu respiraţia tăiată. — Repede, repede... aşezaţi-vă să vă pieptăn şi să vă puneţi peruca de gală. — De ce eşti aşa de precipitată? — O ceremonie în templul din Gurnah, pe malul vestic. — Dar nu era prevăzută! Ritualurile încep de-abia mâine. — Totuşi, aşa stau lucrurile; tot oraşul e în agitaţie. Trebuie să ne grăbim. Contrariată, frumoasa Iset se mulţumi cu o robă clasică şi cu o perucă sobră care nu-i puneau în valoare tinereţea şi graţia; însă nu trebuia scăpată această întâlnire neaşteptată. Templul din Gurnah, odată isprăvit, urma să fie consacrat cultului spiritului nemuritor al lui Seti, atunci când se va întoarce în oceanul de energie după prezenta încarnare într-un corp uman. Partea secretă a edificiului, unde regele era reprezentat în maniera ritualurilor tradiţionale, se găsea încă în stăpânirea sculptorilor; nobilii şi înalţii demnitari se masară în faţa sanctuarului, într-o mare curte neacoperită ce urma să fie curând închisă de un pilon. Temându-se de arşiţa soarelui, în ciuda orei matinale, cei mai mulţi se adăposteau sub umbrele rectangulare. Ramses, amuzat, observa aceste importante personaje îmbrăcate cu un rafinament extrem; robele lungi, tunicile cu mâneci bufante şi perucile negre le asigurau o ţinută foarte bine pusă la punct. Pătrunşi de importanţa lor, vor deveni slugarnici o dată cu apariţia lui Seti şi vor începe să facă temenele, pentru ca nu cumva să îi intre în dizgraţie. Curtenii cei mai bine informaţi afirmau că regele, după celebrarea ritualurilor dimineţii la Karnak, va aduce o ofrandă specială zeului Amon în sala templului din Gurnah, astfel încât „ka"-ul său să fie exaltat, iar puterea vitală să nu-i

236

C

h r is t ia n

Jacq

diminueze deloc; acesta era motivul întârzierii care impunea notabilităţilor mai în vârstă un efort fizic destul de penibil. Deseori, Seti se dovedea lipsit de înţelegere; Şenar îşi pro­ mise să evite acest fel de capricii şi să exploateze la maxim slăbiciunile unora şi altora. Un preot cu craniul ras, îmbrăcat cu o robă simplă, albă, ieşi din templul acoperit. Cu un baston lung în mână, îşi croi drum; uimiţi, invitaţii la acest ceremonial necunoscut se dădură la o parte din calea lui. Preotul se opri în faţa lui Ramses. — Urmaţi-mă, prinţe. Numeroase femei începură să şuşotească, descoperind frumuseţea şi prestanţa lui Ramses; frumoasa Isetera copleşită de admiraţie, iar Şenar surâdea. lată că reuşise totuşi; fratele lui va fi proclamat vicerege al Nubiei înainte de sărbătoarea Opet şi trimis imediat după aceea în această regiune îndepărtată pe care o îndrăgea atât de mult. Perplex, Ramses trecu de pragul templului acoperit, urmându-l pe deschizătorul de drumuri care se îndrepta spre partea stângă a edificiului. Uşa de cedru se închise în urma lor, deschizătorul de drumuri îl aşeză pe prinţ între două coloane, în faţa a trei capele învăluite în obscuritate. Din cea din mijloc se auzi o voce gravă, vocea lui Seti. — Cine eşti tu? — Numele meu e Ramses, fiul faraonului Seti. — In acest loc secret, inaccesibil profanului, celebrăm prezenţa lui Ramses, strămoşul nostru şi fondatorul dinastiei noastre. Figura lui, gravată pe ziduri, va trăi în veşnicie; te angajezi să-i dedici un cult şi să-i venerezi? — Mă angajez. — In acest moment, sunt Amon, zeul ascuns; vino spre mine, fiule.

Cape Aşez purta cc coroana fundau, pletândi Tulbi •Icaţie n 'n acest perind c — Fi Fara< regală f; Imec călduri;

unei en < fiinţei s; regal. Se li templuli Jos; o di Şena Vice

dublă, s

Era o er<

îl

Seti cu împlinit le voi II la unital

şi, de ac

a cărui I

R a m s e s - F iu l

l u m in ii

237

Capela se lumină. Aşezaţi pe două tronuri, faraonul Seti şi regina Tuya; el purta coroana lui Amon, cu cele două pene lungi, iar ea, coroana albă a zeiţei Mut. Cuplul regal şi cel divin se conjndau. Ramses se identifica în persoana zeului fiu, completându-se astfel trinitatea sacră. Tulburat, tânărul nu-şi imagina că mitul, a cărui semni­ ficaţie nu era revelată decât în secret în temple, se încarnase 'n acest fel; el îngenunche în faţa celor două fiinţe, desco­ perind că erau mai mult decât tatăl şi mama sa. — Fiul meu iubit, declară Seti, primeşte prin mine lumina. Faraonul puse mâinile pe capul lui Ramses; marea soţie regală făcu la fel. Imediat, prinţul simţi binefacerea unei foarte blânde călduri; nervozitatea şi tensiunea dispărură, cedând locul unei energii necunoscute care pătrunse în fiecare fibră a fiinţei sale. De acum înainte, va trăi prin spiritul cuplului regal. Se lăsă tăcerea atunci când Seti apăru în pragul templului, cu Ramses la dreapta sa. Faraonul purta coroana dublă, simbolizând unificarea Egiptului de Sus cu cel de Jos; o diademă se vedea pe fruntea lui Ramses. Şenar tresări. Viceregele Nubiei nu avea dreptul la această emblemă... Era o eroare, o nebunie! — îl declar succesor la tron pe fiul meu, Ramses, declară Seti cu vocea lui gravă şi puternică, astfel încât să-i văd împlinit în timpul vieţii mele. îl numesc regent al regatului şi, de acum înainte, va participa la toate hotărârile pe care le voi lua. Va învăţa să guverneze această ţară, să vegheze la unitatea şi bunăstarea ei, va sta în fruntea acestui popor, a cărui fericire va conta mai mult decât propria lui fericire.

238

C

h r is t ia n

Jacq

Va lupta împotriva duşmanilor din interior şi din exterior şi va face să fie respectată legea lui Maat, protejându-l pe cel slab de cel puternic. El va fi astfel, căci mare e iubirea pe care i-o port lui Ramses, fiul luminii. Senar îşi muşcă buzele; coşmarul se va risipi, Seti va retracta, Ramses se va prăbuşi, renunţând la o funcţie cople­ şitoare pentru cei şaisprezece ani ai săi... însă ritualistul, la porunca Faraonului, agăţă de diademă simbolul şarpelui de aur, reprezentând cobra al cărei suflu incendiarii va distruge pe adversarii vizibili şi invizibili ai regentului, viitorul faraon al Egiptului. Scurta ceremonie se încheie, iar aclamaţiile se ridicară spre cerul luminos al Tebei. Amer iiunii de demnitar tare. Păst efort. Rams lui. Iritat — înc năveşti r — Iar Tânăr

— Ca

35

Ameni verifica cerinţele protocolului; în timpul proce­ siunii de la Karnak la Luxor, Ramses se va afla între doi demnitari bătrâni şi nu va trebui să grăbească pasul prea tare. Păstrarea unui ritm lent şi solemn îi va cere un oarecare efort. Ramses intră în birou, însă uită să închidă uşa în urma iui. Iritat de un curent de aer, Ameni strănută. — închide uşa după tine, îi ceru el, ursuz; tu nu te-mbolnăveşti niciodată... — lartă-mă... Dar aşa vorbeşti tu cu regentul Egiptului? Tânărul scrib ridică nişte ochi uimiţi spre prietenul lui. — Care regent? — Dacă n-am visat, tatăl meu m-a numit succesor la tron în faţa plenului curţii. — Asta e o glumă proastă! — Lipsa ta de entuziasm mă face să sufăr. — Regent, regent... îţi dai seama câtă muncă... — Lista cu responsabilităţile tale se lungeşte, Ameni; prima mea decizie constă în a te numi purtător de sandale, în felul ăsta, n-o să mă mai abandonezi şi o să mă sfătuieşti cât mai bine. Consternat, tânărul scrib se prăbuşi pe speteaza scaunului jos, cu capul dat pe spate.

240

C

h r is t ia n

JV :q

— Purtător de sandale şi secretar particular... Care e zeitatea atât de crudă încât să se înverşuneze împotriva unui biet scrib? — Reexaminează protocolul, nu mai sunt în mijlocul cortegiului. — Vreau să-i văd imediat! ceru frumoasa Iset, iritată. — Absolut imposibil, răspunse Ameni, care lustruia o superbă pereche de sandale din piele albă. Ramses urma să le poarte în timpul marilor ceremonii. — De data asta, ştii unde e? — Exact. — Atunci, vorbeşte! — Inutil. — Lasă-mă pe mine să hotărăsc. — îţi pierzi timpul. — Nu e treaba unui mic scrib să decidă asta. Ameni puse sandalele pe o rogojină. — Un mic scrib, secretarul particular şi purtătorul de sandale al regentului? Ar trebui să-ţi schimbi limbajul, fru­ moasă doamnă; dispreţul e o atitudine pe care Ramses n-o apreciază deloc. Frumoasa Iset era pe punctul de a-l plesni pe Ameni, însă se abţinu; băiatul avea dreptate. Stima pe care i-o arăta regentul făcea din el un personaj oficial ce nu mai putea fi tratat cu dispreţ. îşi schimbă tonul în silă. — Pot să ştiu unde se găseşte regentul? — Aşa cum ţi-am arătat, nu poate fi întâlnit; regele l-a luat cu el la Kamak. Vor petrece noaptea în meditaţie, înainte de a trece în fruntea procesiunii spre Luxor, mâine dimineaţă. Frumoasa Iset se retrase, umilită; dacă nu se întâmpla vreun miracol, Ramses avea să-i scape? Nu, ea îl iubea şi el o iubea. Instinctul o menţinuse pe drumul cel bun, departe

de Şenar soţie rega Deod; a Tuya, c sarcinile f ci pasiun< nu dup Ramsi nu semăn în îmi din coate ui Ramse nu se înd' Era evi se pună I, de la Rarr Şenar Ramses ni regenţi ai nu va dek în felul ac lui să-i îm| într-ac — Mo echipa dt înclină în

Ramses, ^

mpresia<

renunţa; |

iui Seti îi \

şantier d <

R a m se s - F iu l

l u m in ii

241

de Şenar şi aproape de noul regent; ca mâine, va fi marea soţie regală şi regina Egiptului! Deodată, această perspectivă o înspăimântă; gândindu-se a Tuya, deveni conştientă de greutatea acestei funcţii şi de sarcinile pe care le implica. Nu ambiţia era cea care o ghida, :i pasiunea; era nebună după Ramses, după bărbatul din el si nu după regent. Ramses cel destinat puterii supreme... Oare miracolul nu semăna cu o nenorocire? In îmbulzeala plină de veselie ce urmase numirii lui Ramses, Şenar îi văzu pe Dolenta şi pe soţul ei, Sary, dând din coate să fie primii care să-i felicite pe regent. încă sub mpresia surprizei, partizanii lui Şenar nu-i juraseră credinţă lui Ramses într-o manieră făţişă, însă fiul mai mare al regelui nu se îndoia de trădarea lor, mai curând sau mai târziu. Era evident că fusese învins, dat la o parte, şi că trebuia să se pună la dispoziţia regentului; ce ar fi putut spera altceva de la Ramses decât un post onorific, lipsit de o putere reală? Şenar se va supune, pentru a induce în eroare, dar nu va renunţa; poate că viitorul nu se va arăta sărac în surprize. Ramses nu era încă Faraon; de-a lungul istoriei Egiptului, unii regenţi au murit înaintea regelui care îi alesese. Robusteţea lui Seti îi va permite să trăiască încă mulţi ani, în cursul cărora nu va delega decât o parte infimă din puterile sale, punându-l in felul acesta pe regent într-o situaţie instabilă. Va fi treaba lui să-i împingă în neant, să-i facă să comită greşeli ireparabile. într-adevăr, nimic nu era pierdut. — Moise! exclamă Ramses, zărindu-şi prietenul pe vastul

şantier deschis de Seti la Karnak. Evreul plecă de lângă echipa de tăietori în piatră aflată sub conducerea lui şi se înclină în faţa regentului.

2 42

C h r is t ia n J a c q

— Omagiu... — Ridică-te, Moise. Se felicitară, bucurându-se de revedere. — E primul tău post? — Al doilea. Am învăţat cum se confecţionează cără­ mizile şi cum se taie piatra pe malul vestic, iar apoi am fost mutat aici. Seti doreşte să construiască o imensă sală cu coloane având capitelurile în formă de flori de papirus, alternând cu boboci de lotus. Zidurile vor semăna cu versanţii muntoşi, bogăţiile pământului vor fi gravate pe pereţi, iar frumuseţea acestei opere de artă va atinge înaltul cerului. — Proiectul te-a fermecat! — Nu este templul un recipient de aur ce conţine în interior toate minunile creaţiei? Da, meseria de arhitect mă pasionează; cred că mi-am găsit vocaţia. Seti se alătură celor doi tineri şi le împărtăşi intenţiile. Aleea acoperită, construită de Amenhotep al-lll-lea, având nişte coloane înalte de douăzeci de metri, nu se mai potrivea cu măreţia Kamakului; astfel încât, concepuse o veritabilă pădure de stâlpi, cu foarte puţin spaţiu între ei, precum şi o savantă repartizare a jocurilor de lumini provenind de la ferestrele a claustra. Când sala va fi terminată, ritualurile se vor celebra perpetuu datorită prezenţei zeilor şi a Faraonului pe suprafeţele coloanelor; piatra va conserva lumina originară din care se hrănea Egiptul. Moise puse câteva probleme de orientare şi de rezistenţă a materialelor; regele îl linişti, punându-l sub autoritatea unui maistru al confreriei „locul adevărului" din satul Deirel-Medineh, situat pe malul occidental, unde artizanii iniţiaţi îşi transmiteau secretele meseriei. Seara se lăsa asupra Karnakului. Muncitorii îşi strânseseră uneltele şi acum şantierul era gol. în mai puţin de o oră, astronomii şi astrologii vor urca pe acoperişul templului pentru a studia mesajul stelelor.

— C

— C — P < Principi căutare;
— —

Tipotrh

asemeni

N \

ambarc

perfectă
— T,

• dus p. 1

— C

— V

— D

nu va şl

rară cuv lăcomie ar pune lui, inel

instituţi;

cel slab, persista

peste to

rău; rok mereu <

guvernă

în set liniştită

tatălui s

plină, s(

spre cer

R a m se s - F iu l

l u m in ii

243

— Ce este un faraon? îl întrebă Seti pe Ramses. — Cel care-şi face poporul fericit. — Pentru a reuşi, nu căuta să le aduci fericirea oamenilor Tipotriva voinţei lor, ci acţionează benefic pentru zei şi Principiul care creează în permanenţă; construieşte temple asemenea cerului şi oferă-le stăpânului divin. Fii mereu în căutarea esenţialului şi planul al doilea va fi armonios. — Nu Maat e esenţialul? — Maat arată calea cea dreaptă, ea este guvernatoarea ambarcaţiunii comunitare, soclul tronului, dimensiunea perfectă şi rectitudinea fiinţei. Fără ea, nimic drept nu poate fi dus până la capăt. — Tată... — Ce nelinişte te frământă? — Voi fi oare la înălţimea sarcinii mele? — Dacă nu eşti capabil să te înalţi, vei fi zdrobit. Lumea nu va şti să-şi păstreze echilibrul fără acţiunea Faraonului, tară cuvântul lui şi ritualurile pe care le celebrează. Dacă instituţia faraonică ar dispărea într-o zi, din cauza prostiei şi lăcomiei oamenilor, domnia lui Maat s-ar sfârşi, iar tenebrele ar pune stăpânire pe pământ. Omul ar distruge totul în jurul lui, inclusiv propriii semeni, cel puternic I-ar spulbera pe cel slab, nedreptatea ar triumfa, violenţa şi urâtul s-ar impune peste tot. Soarele n-ar mai răsări, chiar dacă discul lui ar persista pe cer. După natura lui, individul se orientează spre rău; rolul Faraonului e să îndrepte tot ce e strâmb, să aducă mereu ordinea împotriva haosului. Orice altă formă de guvernământ este sortită eşecului. însetat de cunoaştere, Ramses îi puse mii de întrebări tatălui său; regele nu se eschivă de la nici una. Noaptea liniştită de vară era pe sfârşite atunci când regentul, cu inima plină, se întinse pe o bancă de piatră, cu privirile pierdute spre cerul înstelat.

244

C h r is t ia n J a c q

La porunca lui Seti, începu ritualul sărbătorii Opet. Preoţii scoaseră din capele bărcile trinităţii thebane, Amon, zeul ascuns, Mut, mama cosmică şi fiul lor, Konsu, cel care stră­ bate cerul şi spaţiile, a cărui încarnare era acum Ramses. înainte de a pătrunde pe poarta templului, Seti şi fiul lui oferiră buchete de flori bărcilor divine şi făcură o libaţie în onoarea lor, apoi acestea fură acoperite cu un văl, astfel încât profanii să se uite fără să vadă. In această a nouăsprezecea zi a celei de-a doua luni a anotimpului ploios, o mulţime numeroasă era masată în apropierea templului din Karnak. Când se deschise marea poartă din lemn aurit, lăsând să treacă procesiunea condusă de rege şi de fiul lui, avu loc o explozie de bucurie. Din moment ce zeii erau pe pământ, anul va fi unul fericit. Se organizară două procesiuni; una lua calea uscatului, apucând-o pe aleea sfinxului ce ducea de la Karnak la Luxor, cealaltă aluneca pe Nil, de la cheiul primului templu până la cheiul celui de-al doilea. Pe fluviu, barca regală atrăgea toate privirile; acoperită cu aurul deşerturilor şi cu pietre preţioase, strălucea în soare. Seti conducea el însuşi flotila, în timp ce Ramses se angajă pe drumul mărginit de sfincşi protectori. Trompete, flaute, tamburine, sistre şi lăute acompaniau acrobaţii şi dansatoarele. Pe malurile Nilului, negustorii vindeau mâncăruri apetisante şi bere proaspătă; aceasta din urmă însoţea păsările fripte, prăjiturile şi fructele. Ramses încerca să facă abstracţie de zgomot şi să se concentreze asupra rolului său ritualic: să-i conducă pe zei până la Luxor, templul regenerării „ka"-ului regal. Proce­ siunea se opri în faţa unor capele pentru a fi depuse ofrandele şi, cu o încetineală bine cumpănită, ajunse la porţile Luxorului în acelaşi timp cu Seti. Bărcile divinităţilor intrară în interiorul edificiului unde mulţimea nu avea acces; în timp ce afară continua sărbă­

toarea, depinde zile, în menta c Preo tari, uns niţe de farm ec: Prinţ un pic r instrum< rioară. ( incercâr căută pi corzile I reuşea : preotese

mente; <

Sosi < satisfăcu Nefertar adâncul Rege îmbrăca toare a '

* O trestie

.F iu l l u m in ii 245 toarea. Preotesele lui Amon dansau.R a m se s . Cum putea fi atât de serioasă o fată aşa de tânără? încercând să treacă neobservată. ea se distingea. în secretul Sfintei Sfintelor. stând un pic mai retrasă faţă de colegele ei. dansatoarele. unse cu ladin şi parfumate cu lotus. însă ochii verzi-albaştri rămaseră fixaţi pe corzile lăutei. unele satisfăcute de prestaţia lor. având pe cap coro­ niţe de căprişor* mirositor. altele grăbite să schimbe impresii. Nefertari rămase liniştită.. tinerele femei se retraseră. executau mişcări lente. ' O trestie obişnuită în Egiptul antic. ca şi cum ar fi dorit să păstreze în adâncul fiinţei ei ecoul ceremoniei. Nefertari nu reuşea să-şi ascundă frumuseţea. deşi acestea erau foarte atrăgătoare. cu o pieptănătură sofisticată şi cu sânii tari. Oricare ar fi fost atitudinea ei. Regentul o urmări cu privirea până când silueta fragilă. se concentra asupra instrumentului şi părea complet desprinsă de lumea exte­ rioară. Ramses îi căută privirea. cele trei bărci se vor ali­ menta cu o nouă putere. le eclipsa pe celelalte preotese ale lui Amon. cântau din gură şi din instru­ mente. . de un farmec surprinzător. Printre cele care cântau la lăută se afla şi Nefertari. aici se pregătea renaşterea forţelor ascunse de care depindeau toate formele de fecunditate. se estompă în lumina orbi­ toare a verii. Timp de unsprezece zile. Sosi şi momentul tăcerii. îmbrăcată într-un alb imaculat.

la viitorul ca Faraon. — Nu contează. urmându-te pas cu pas. aş putea să te îmbrac şi să te dezbrac. — Puţin îmi pasă dacă eşti regent sau ţăran! Pe tine te iubesc. — La ce? — La acest rol de regent. de-aş fi brăţările şi bijuteriile care îţi ating pielea şi îi cunosc mireasma. Vreau să le auzi întruna. Frumoasa Iset făcea dragoste cu violenţă şi tandreţe. să fiu mâna care te piaptănă şi te mângâie.36 Frumoasa Iset se lipi de corpul gol al lui Ramses şi îi murmură în ureche un cântec de dragoste pe care-i cunoşteau toate tinerele egiptene: — De-aş fi servitoarea ta. în ochii ei nu exista nici urmă de minciună. şi să trăim fericiţi. nu înceta să inventeze jocuri surprinzătoare pentru a-şi uimi iubitul. Renunţă. — Renunţă. Ramses. suplă. Răspunse dăruirii ei cu ardoarea celor şaisprezece ani ai lui şi gustară plăcerea la unison.. De-aş fi cea care îţi spală roba şi te parfumează. amestecându-le într-un unic elan. îi propuse ea.. Sinceritatea şi pasiunea de care dădea dovadă Iset îl mişcau pe Ramses.. — Iubitul cântă versurile astea. fierbinte.. iubesc forţa şi frumuseţea ta. . nu iubita.

sub privirile amuzate ale lui Ramses. eu rămân singur. rămâi pe mal. aşa-zisul aventurier. — Drumul pe care te aventurezi e periculos. — Şi tu eşti de părere că n-ar trebui să-mi asum funcţia de regent? — Şi eu. dacă trebuia. — Nu te lăsa purtat de el. — N-o să-mi trădez niciodată tatăl. Lacrimi se prelinseră pe obrajii lui Iset. Un torent de foc îmi traversează viaţa şi eu nu-i cunosc destinaţia.R a m s e s . am uitat această nebunie. tatăl meu m-a făcut să înţeleg că ambiţia mea era iraţională... îmi doream să fiu rege. Deci. gândul ăsta mă înfierbânta şi nu mă lăsa să dorm. Setau atingea cu circumspecţie diadema şi simbolul şarpelui. — Cel puţin. nu există remediu împotriva veninului său. am renunţat. nu sunt singurul de părerea asta? — Frumoasa Iset îşi doreşte o existenţă mai liniştită. — Oricare ar fi eforturile tale. nu mă abandona. va rămâne în umbră.F iu l l u m in ii 2 47 — Când eram mai tânăr. de ce să fiu eu intimidat? . — Ţi-e teamă de şarpele acela? — N-am nici o posibilitate de a-i vindeca muşcătura. — Resping această fatalitate! Dacă formăm un cuplu unit. Şi iată că Seti m-a făcut succesor la tron.. Apoi. visezi la o viaţă mediocră şi molcomă. — N-am făcut noi promisiunea să descoperim adevărata putere? Tu îţi rişti viaţa în fiecare zi.. — Şi cine o învinuieşte pentru asta? — lată că tu. Frumoasa Iset nu mai îndrăzni să vorbească de căsătorie. vom face mai uşor faţă încercărilor. — Oare sunt liber să hotărăsc? — Acordă-mi încredere şi o să te ajut.

— Am încredere în Ameni şi în tine. Fa nu simt . el crezuse că va rămâne singur. Situaţia nu era chiar disperată. în ciuda alegerii lui Seti... Manevra cerea timp. — Oferta ta mă onorează. Ţi-am spus că mă căsătoresc cu Lotus? Nu e bine să te încrezi în femei. nu credeau în viitorul lui Ramses. fusese îndepărtat într-o manieră brutală. însă mă văd obligat s-o refuz. olăceau fără înc decât să avea un El se •el ¡cită care doi !a laude se mulţi Aşez tronul. Poate că la moartea faraonului. — Şi în Moise nu? — îşi cunoaşte propriul drum. — Accepţi să lucrezi alături de mine? — Regentul îşi alcătuieşte clanul. — Şi Acha? — O să-i vorbesc. reuşita necesita cunoaşterea planurilor adversarului. Aşa că Şenar ceru o audienţă noului regent. I creştea de mini mai puţ carne d câinele consimt Şena latăUn puşi comisei — îr — F Câin festândi şiretlicu Şenar re tenul Iu plac. care reprezintă o specie mult mai de temut. Şenar începu să treacă în ochii celorlalţi drept victimă! îi revenea sarcina să folosească cu răbdare acest avantaj neaşteptat. tu va trebui să te loveşti de oameni. îţi urez noroc.248 C h r is t ia n Ja c q — Eu nu înfrunt decât reptilele. împreună vom construi temple splendide. Ramses. va demisiona în favoarea unui om cu experienţă. dar ea e o asistentă preţioasă. dar eu sunt convins că-l pot regăsi ca maistru. succesorul desemnat. mult timp. sunt de acord. dar multe notabilităţi. în ce mod îşi sedusese Ramses tatăl. fără să primească nici cea mai mică explicaţie. Oare Şenar nu fusese victima unei nedreptăţi? El. Şenar nu-şi pierduse decât jumă­ tate din prieteni. copleşit şi incompetent. să răspândească zvonuri din ce în ce mai insistente şi să apară ca o alternativă la excesele lui Ramses. în mai puţin de o lună. instalat într-un corp de clădire al palati Mai Ameni. dacă nu calomniindu-l pe fratele mai mare? Cu o anumită satisfacţie. regentul.

satisfăcut. preocupat să se distreze! Seti comisese o nebunie de care se va căi. Faptul de a-i observa însemna mult pentru regent. Insensibil la laude. Fierbând de indignare. Şenar reuşi să se stăpânească. Aşezat pe treptele ce duceau la estrada pe care se afla tronul. Şenar era consternat. Câinele galben se lăsase pe spate. Străjerul învăţase chiar mica sălbăticiune să fure carne de la bucătărie fără să fie prins. orice carcasă avea un defect. în vecinătatea Faraonului. iar Voinicul proteja câinele galben de care nimeni nu se putea apropia fără consimţământul său. Şenar va sfârşi prin a-l afla. oare nu simbolizau ei alianţa dintre inteligenţă şi forţă? . El se adresă purtătorului de sandale cu deferenţă şi îl felicită pentru ţinuta impecabilă a noilor sale localuri. muncea rară încetare în biroul lui şi părea că nu are altă ambiţie decât să-i slujească pe Ramses.R a m s e s . manit'estându-şi supunerea în faţa Voinicului. Cele două animale se înţelegeau de minune. în care douăzeci de scribi se găseau sub ordinele lui. Ramses aprecie şiretlicul. nu-şi dădea seama că prie­ tenul lui îl ducea de nas şi organiza jocul după bunul lui plac. a doua persoană din Stat după Faraon! Un puşti cu un corp de atlet. nici deliciile gastronomice. Mai întâi. cu labele în sus. Cu toate astea. sufletul osândit de Ramses.F iu l l u m in ii 249 al palatului regal din Memphis. Ramses se distra alături de câinele şi puiul de leu ce creştea văzând cu ochii. — îmi va face regentul onoarea de a mă asculta? — Fără ceremonie între noi? Vino şi stai jos. Puiul de leu. Cum să-i corupă? Nu-i plăceau nici femeile. lată-l pe regent. trebui să treacă de obstacolul reprezentat de Ameni. Ameni nu-i adresă nici un compliment lui Şenar şi se mulţumi să-i introducă în sala de audienţe a regentului. leul îşi domolea forţa şi câinele îl necăjea cât mai puţin.

— Ce însărcinare doreşti să-mi încredinţezi? — N-am nici o experienţă în legătură cu viaţa publică şi funcţionarea statului. — Nu e nici un pericol. şi nimeni altcineva. — Presupun că ai luat la cunoştinţă de existenţa ierarhiei.. — Am venit să-ţi ofer serviciile mele. mă va demite şi va numi un alt regent. — Nu te teme. el este cel care ia deciziile esenţiale. — îţi mulţumesc. Senar era descumpănit. Dacă dau greş. — Dar. nu atacă decât la comanda mea.. prezenţa lui îi irita. — Fiara asta o să devină periculoasă. p să-i de< — C înainte — C Şefu va ocu! ghea a| poziţie Acţioni durabil — cunosc Dec toată pi în polit — \ .. Străjerul şi Voinicul încetară să se mai joace şi începură să-i observe pe Senar. Senar se aşeză pe o treaptă. — Va fi nevoie să ai iniţiative! — Asta ar însemna să-i trădez pe Faraon. la oarecare distanţă de fratele lui. — Eu sunt primul conştient de incompetenţa mea şi n-am nici cea mai mică intenţie să fac pe guvernantul. Nu are nevoie de părerile mele..250 C h r is t ia n J a c q Ezitând. — î subtilii Ameni avea ti Nic prindă ani. cum aş putea să-ţi atribui o funcţie fără să comit vreo greşeală? — Dar tu eşti regentul! — Seti e singurul stăpân al Egiptului. dacă răneşte vreun musafir de marcă. o să mă mulţumesc cu sarcinile pe care mi le va încredinţa şi le voi îndeplini cât pot mai bine. atitudinea mea nu se va schimba: îl slujesc pe rege şi mă supun lui. Se aşteptase la comportamentul arogant al unui animal de pradă care nu are în faţa lui decât un mieluşel docil şi inofensiv! învăţase Ramses să inducă în eroare şi să-şi compună un personaj pentru a deruta adver­ sarul? Exista un mijloc simplu de a afla. Puiul de leu mârâi. ni Refuzâ îşi va ş un tere — ce mă Sen de mur în l( — t Deci.

până acum. momentul adevărului! Deci. ci faraonului. voi scăpa de multe frecuşuri administrative şi voi avea timp să mă ocup de câinele şi de puiul meu de leu.F iu l l u m in ii 251 — îmi vor trebui luni de zile. Funcţia avea importanţă. oricât ar fi fost de abil şi de muncitor. — Ai dreptate. Şeful protocolului. nu era decât un tânăr scrib de şaptesprezece ani. nu va pătrunde prea curând secretele de la curte. cum să judec eu ceea ce nu cunosc? Deci. Şenar avansa pe un teren sigur. în loc să se dedea la o luptă crâncenă. Şenar deveni încordat. părea incapabil să cu­ prindă măsura puterii sale. Şenar se va ocupa de organizarea ceremoniilor oficiale. va reuşi să-şi ţeasă o pânză solidă şi durabilă. chiar şi fără rezonanţa celei de regent. Nici o ironie în tonul lui Ramses. excluzându-l din viaţa publică. — Va trebui să-ţi dau socoteală de activităţile mele? — Nu mie. — Ce doreşte Faraonul? — Ca fiul lui mai mare să-şi asume îndatoririle ca şi mai înainte şi să fie şeful protocolului. va suprave­ ghea aplicarea decretelor şi va fi amestecat în permanenţă în politica regelui. e cu adevărat indispensabil? Graţie muncii lui Ameni. în sfârşit. Ramses îşi va şubrezi poziţia şi va trece drept un smintit. Departe de a fi îndepărtat. Ramses nu era decât un regent de paie! Seti păstra toată puterea şi continua să aibă încredere în fiul său mai mare. — Presupun că Faraonul ţi-a dat nişte directive în ceea ce mă priveşte.R a m se s . ... Acţionând cu abilitate. fratele lui jucase o comedie şi se pregătea să-i dea lovitura decisivă. pentru a înţelege subtilităţile. Refuzând să se înconjoare de oameni experimentaţi. poate ani. Ameni. va ocupa o poziţie centrală.

zeul luminii divine. prevedea echilibrul şi justa repartizare a puterilor între marii preoţi din Heliopolis. să-i La sfi oe Rams — Ai sfârşit. îi spuse Seti lui Ramses. stă — B. explică Seti. Memphis şi Theba. Nu te supune nici unui demnitar. este. — în acest arbore. ideplim Seti îi :beliscul c atră a ■ ecărei i . oraşul lui Seth. Seti îl conduse pe Ramses în sanctuarul marelui templu al lui Ra. Aici s-a format gândirea strămoşilor noştri. Nu uita să onorezi acest loc sfânt. cel care crease viaţa. mărturisi Ramses. trona un obelisc al cărui vârf aurit străpungea cerul pentru a risipi influenţele nocive. respect-o şi tu.252 C h r is t ia n J a c q în centrul oraşului sfânt Hei iopolis se înălţa imensul templu al lui Ra. când nopţile deveneau răcoroase. — Dacă succesorul meu îmi conservă „ka"-ul. invizibilul îl naşte pe Faraon. Surpi ■ astă. însă fii cel care-i uneşte şi-i domină. poate am şansa asta. Aflat încă sub impresia puternică trezită de monument. Ramses se trezi lângă un arbore de acacia gigantic venerat de două preotese care jucau rolurile lui Isis şi Nephtys. Acum. C rrin el. — Cunoşti Memphisul şi Theba. Theba capătă uneori prea multă importanţă. te vei întoarce acolo şi te vei împărtăşi din puterea secretă atunci când eu voi fi mort. în noiembrie. eu i-am respectat viziunea. descoperă Heliopolisul. faţa ascunsă a lui Ra. ieşită din oceanul originar în zorii vremurilor. fondatorul dinastiei noastre. preoţii pregăteau sărbătorile lui Osiris. Ramses. — Dacă destinul face din tine un faraon. se 'in lemr treizeci. în mijlocul unei curţi neacoperite. unde. — în acest fel e simbolizată piatra primordială. — Mă gândesc adesea la Avaris. — Tu n-ai să mori niciodată! Exclamaţia izbucnise din pieptul tânărului regent. prin prezenţa ei pe acest pământ se menţine creaţia. îl hrăneşte cu laptele stelelor şi îi dă numele său. Thot. buzele lui Seti schiţară un zâmbet.

stăpânul hieroglifelor şi unităţilor de măsură. şi ndeplineşte prima ta operă. regentul tăie prima piatră a viitorului edificiu. în vârful ei. îşi va dura poporul. căci opera nu are sfârşit. prin el. protejat de obeliscul unic şi de privirea părintelui său. . — Balanţa din Heliopolis cântăreşte sufletul şi inima •ecărei fiinţe şi fiecărui lucru. într-o capelă ■ astă.F iu l l u m in ii 253 Surprizele nu se terminaseră pentru regent. îngenunchează. se afla o balanţă din aur şi argint. al cărei simbol este. Seti îl duse oe Ramses pe un şantier de pe care muncitorii plecaseră. La sfârşitul zilei petrecute în cetatea luminii. fixată pe un suport rin lemn cu stucaturi. Construcţia templului e prima datorie a Faraonului.R a m s e s . — Aici se va clădi o nouă capelă. să-ţi inspire gândurile şi acţiunile. Seti îi întinse lui Ramses un ciocan şi o daltă. încarnarea zeului Thot. fie ca Maat. Ramses. lată de doi metri şi înaltă de doi metri :-eizeci. un babuin de aur.

astfel. .37 Ameni dovedea o admiraţie fără margini pentru Ramses. nici un criminal nu trebuia să scape de pedeapsă. există în mod sigur o copie a documentului original care să cuprindă numele complet al proprietarului acestui atelier. însă nu-i considera lipsit de defecte. — Trebuie cercetate serviciile arhivelor care mi-au fost inaccesibile. Deşi era un orator slab. — Ce e de făcut? întrebă unul dintre funcţionari. Le reaminti faptele. celor douăzeci de subordonaţi aşezaţi pe rogojini şi extrem de atenţi. investigaţiile nu puteau decât să reuşească. uitase prea repede loviturile urâte primite şi neglija elucidarea anumitor afaceri misterioase. Ameni i-o va arăta lui Ramses. Odată afacerea asta rezol­ vată. în momentul când va avea dovada în mână. Desfăşurate la scară mare. cum ar fi aceea a cernelii de contrabandă. noua lui poziţie îi oferea avan­ taje de care avea de gând să profite. Cel care îl descoperă să mi-l aducă fără în­ târziere şi fără să vorbească cu nimeni. Ameni reuşi să-şi captiveze auditoriul. regentul va şti să-i recompenseze. Dar tânărul scrib avea memorie. fără să omită nici un detaliu. o să-i convingă să se ocupe din nou de cel care-i anga­ jase pe căruţaş şi pe rândaş.

bărbierit cu grijă. Deşi avea numai optsprezece ani. diplomaţii de carieră nu mai încetau cu elogiile la adresa lui şi se mirau că Faraonul nu-i încredinţase încă un post important într-o ambasadă. ştia că o să vină şi vremea lui. Cu toate astea. dacă Egiptul e prost informat. Acha semăna cu un bărbat matur. Parfumat. Acolo se va juca mâine soarta lumii. Secretarul particular citea fiecare misivă şi urmărea toate dosarele. Ramses era obiectul multor solicitări şi primea o corespondenţă bogată. cunoscând cele mai mici secrete de pe culoarele ministerului Afacerilor străine. Tânărul era apreciat în mod unanim. riscă să aibă grave neplăceri.F iu l l u m in ii 255 în calitate de regent. viaţa sedentară nu mă atrage deloc. — Eşti satisfăcut de munca ta? — Mai mult sau mai puţin. se îmbrăca după moda din Memphis şi îşi îngrijea corpul. — Unde ai vrea să pleci? — în Asia. De o eleganţă rafinată. vizita regentului îl surprinse. regent al Egiptului. mustaţa fină îi era tăiată impecabil şi chipul lui fin reflecta nobleţea unei lungi ascendenţe de notabilităţi de care era mândru. Acha. nu protestase în nici un fel. . îşi schimba roba în fiecare zi. chiar dacă pentru asta Ameni şi-ar fi pierdut şi puţina sănătate care-i mai rămăsese. având o îndelungată experienţă şi priceput la toate. — Şi la ce ar servi ele între prieteni? — Mi-am uitat îndatoririle. — Te rog să-mi accepţi scuzele. mereu stăpân pe sine. nici o critică nu trebuia să-i fie adusă regentului.R a m s e s . simţi imediat că greşise. El ar fi trebuit să se deplaseze şi să se încline în faţa lui Ramses. Ameni îi îndepărta pe inoportuni şi redacta răspunsurile asupra cărora fiul lui Seti îşi punea pecetea. îşi ascundea uneori părul sub o perucă de mare preţ.

Ramses dorea să evite această serată mondenă. dar trebuie să fii de acord cu mine că ne aflăm în ceaţă. decizia îi aparţine lui Seti. să — P elevul n — D — C copiii d — A — M mult şi r vrea să ' adresate profesor Ram machiat — Ţi — D — Si o fiinţă — C — N de aliaţ — Ti Dole — C — Ei să price ţara.. — îţi mulţumesc pentru gestul tău. Seti nu mai participase la astfel de manifestări. — Regreţi lucrul asta? — Sigur că nu. — Te temi de hitiţi? — Atâtea informaţii contradictorii circulă pe seama lor.256 C h r is t ia n J a c q — Diplomaţia noastră ţi se pare neadaptată? — După câte ştiu eu. — Şi ce propui? — Să se meargă mai mult în teren. un conflict direct a fost evitat. să se înţeleagă mai bine felul de a gândi al aliaţilor şi al adversarilor noştri. Corp care voi ' mp. — Să sperăm că va avea efectul dorit. — Nu eşti fericit aici. Aniversarea Dolentei oferea ocazia unei recepţii la care erau invitate notabilităţile regatului. Cine cunoaşte cu adevărat efectivele lor militare şi eficacitatea armatei lor? Până în prezent. Lăsând în sarcina lui Şenar organizarea festivităţilor.. — Ar fi nemaipomenit! — Nu te bucura încă. două sau trei amante. o vilă agreabilă. Asta să fie fericirea? Vorbesc mai multe limbi printre care şi hitita. o carieră bine aşezată. să se facă inventarul puterilor şi slăbiciunilor lor.. de ce să nu-mi folosesc cunoştinţele? — Aş putea să te ajut.. da. să nu se mai creadă că suntem invulnerabili. sfătuit de Ameni. acceptase să apară înainte de cină. pei dacă vo — Si supremi să-ţi for . în Memphis? — O familie bogată. de la încoronarea sa. îi voi propune regelui numirea ta într-un post la una din ambasadele noastre din Asia. însă. — în ce mod? — în calitate de regent.

— Ce rău ţi-a făcut? — N-are importanţă. Cât de mândru sunt de • evul meu! Mândru şi descurajat. N-aş •^ea să vezi în asta una din nenumăratele cereri care-ţi sunt . — Ai vrea să-ţi schimbi funcţia? — Mărturisesc că gestiunea hambarelor m-ar pasiona mai .jlt şi mi-ar lăsa mai mult timp să mă ocup de Dolenta. Sary se depărtă.^resate în fiecare zi! Dar dacă îţi vei aminti de fostul tău rrofesor. — Tu şi Sary vă înşelaţi în legătură cu posibilităţile mele.. — Eu nu jonglez cu posturile administrative. soţul meu şi cu mine vrem să . mirată.F iu l l u m in ii 2 57 Corpolent şi jovial. — Sunt realmente fericită de când I-ai învins pe Senar! E o fiinţă rea şi perfidă care vrea să ne piardă. prea -iachiată. — Prezenţa ta ne onorează.. Sora lui alergă spre el. tu trebuie să te gândeşti să-ţi măreşti imperiul şi să-ţi formezi propriul clan. — Ţi-a vorbit soţul meu? — Da.. în acelaşi ~p. să solicite diferite favoruri. — Ce înseamnă.R a m s e s . Ramses dădu din cap. însă încerc să pricep gândirea tatălui meu şi să înţeleg cum guvernează ţara. tu eşti regentul. r — Descurajat? — Că n-am să mai educ un viitor regent! Pe lângă tine. părea mai bătrână cu zece ani. — Să lăsăm ideile frumoase! Atât de aproape de puterea supremă. Fii aproape de aliaţii tăi adevăraţi.. nu el. dacă vor vrea zeii. pentru a mă putea inspira într-o zi după modelul său. Sary îi ţinea la distanţă pe linguşitorii ii-e voiau să-i copleşească pe regent cu elogii şi... Dolenta clipi. ::oiii din „Kap" mi se vor părea şterşi.

dacă nu accepţi legile existenţei. Ramsi ascundea •"are. în timp ce regentul punea mâna. Şenar trăgea concluziile în legătură cu ansamblul informaţiilor pe care le culesese. pentru că o merităm. Aceştia îi observau faptele şi gesturile şi veneau să-i dea raportul lui Şenar care. acolo era recunoscut definitiv un faraon. I. va deveni Faraon la moartea lui Seti. fidelitatea lui necondiţionată faţă de Seti şi supunerea lui oarbă vor face din el foarte repede o umbră lipsită de consistenţă. Ramses. puţin câte puţin. însă voinţa lui Seti fusese exprimată şi ea nu se va schimba. Faptu. şi nu-i cunoşti nici pe tatăl nostru. că sunt regent îmi permite să-i observ munca din interior şi să trag învăţăminte. nu în felul ăsta e condus Egiptul.. iar numărul duşmanilor lui Ramses nu se diminuase.258 C h r is t ia n J a c q participăm şi noi. înc 3ezvălui. Din fericire.era suf :^n mint însă di Drecum u •or fi cor nu va da Corab suverană ■ ’¡uviului :abină. reţeaua lui de prieteni nu se dezagregase. arsuri. ţinând cont de un eveniment catastrofal pentru el: scurta şedere a lui Ramses la Heliopolis. O iluzie! Seti şi Ramses doreau ca el să doarmă liniştit în această funcţie confortabilă şi să-şi uite visele măreţe. comportamentul mai mult pasiv al regentului. pe frâiele puterii. -ar fi cor :«*ensivă « . Semeni cu ceilalţi. — Vorbele tale alinătoare nu mă interesează.. Cu siguranţă că acest act major fusese îndeplinit în secret şi nu avea încă decât o valoare magică.. Calităţile noastre îţi vor fi indispendabile. faraonul în funcţie recunoştea verticalitatea regentului şi aptitudinea lui de a respecta regula lui Maat. ci se deoset . Seti îşi impusese deci voinţa într-un mod vădit. cu atât mai mult cu cât Ramses se confruntase cu balanţa din Heliopolis. — Nu mă cunoşti deloc. Singur. aici con­ tează doar ambiţia. Şeful protocolului. în mod evident. draga mea soră. vei fi zdrobit. după spusele unui preot indiscret. seategia. aşa fuseseră încoronaţi primii regi ai Egiptului. Şenar nu împărtăşea acest optimism. De fapt. sub colonada din faţa vilei sale.

Eşti un om prudent. Senar trebuia să-şi schimbe strategia.. dar episodul din Heliopolis îi dezvăluise adevăratul plan. era necesar să recurgă la ofensivă şi să-i considere pe Ramses un concurent de temut. De ce mi-ai impus asemenea precauţii? — în timpul studiilor la „Kap" ai fost prieten cu Ramses. Sper că nu te-a văzut nimeni urcând la bord. la consolidarea reputa­ ţiei tale. — l-am fost coleg. . ci avea intenţia să-şi păstreze pielea albă. Corabia cu marea velă albă plutea pe Nil cu o eleganţă suverană. — Am contribuit şi eu. ~u era suficient să-i atace din interior. la adăpost de razele soarelui.. Prin urmare. bând un suc de roşcove. încercase să-i înşele. chiar dacă dizgraţia în care am căzut m-a împie­ dicat să obţin pentru tine ceea ce doream. să lase timpul să treacă ar fi însemnat o greşeală ce -ar fi condus la eşec. să trăiască orecum un supus al lui Ramses i se părea insuportabil.R a m s e s . modestia lui de faţadă ascundea o ambiţie feroce. atât de bizare încât îl înfricoşară. el nu va da înapoi. însă dorinţa lui de răzbunare era mai puternică. în — — — faţa lui. se afla Acha. Oricare •or fi consecinţele luptei oculte pe care o va declanşa. — Mai curând curios. crede-mă. Nu se temea doar de arsuri. Neîncrezându-se în fratele lui mai •nare.F iu l l u m in ii 259 Ramses era mai viclean decât părea. Gânduri bizare îi trecură orin minte lui Şenar. pentru a se deosebi de ţăranii cu tenul bronzat. aţi păstrat legătura? — Mi-a sprijinit cererea de a căpăta un post într-o ambasadă din Asia. Şenar stătea în cabină. căpitanul cunoştea cele mai mici capricii ale fluviului şi se folosea de ele cu abilitate. Mi-am luat toate precauţiile. — De la numirea lui ca regent.

după cum simt eu. — Pari gata să încâlci obiceiurile. — Să fie Seti atât de maleabil? — Dacă n-ar fi. demersul pare prematur. — Şi ţi-ai schimbat părerea? Şenar se posomorî. Eu însumi m-am lăsat păcălit o vreme. talpa sar -Şi — Ni de a stab şi să-i di — Ni acesta.. — în fine. — Joacă un joc foarte subtil. — Ramses exercită o influenţă negativă asupra lui Seti. Nu e cam exagerat termenul? — Ramses mă urăşte şi nu se preocupă deloc de fericirea Egiptului. — Nu te-ai decis să deschizi Egiptul către lumea exterioară? — Asta era intenţia mea. — V planuril să rămâ excepţic întreprir accepţi toria ob Achi Daci să-i sup metodă -E. Ştiai că s-a dus la Heliopolis pentru a primi aprobarea marelui preot? Argumentul îl tulbură pe Acha. într-adevăr. Dacă nu-i împiedică nimeni să ajungă acolo. — R( a-l da li trebuie i — A străinăta — D iată. ar fi avut aproape de el un fidel slujitor al Statului. Acha rămase impasibil. obiectă el. vom intra într-o eră a nenorocirilor. Vreau să evităm asta şi mulţi oameni rezonabili mă vor ajuta. < drumul < . singurul lui scop e puterea absolută. fiul lui mai mare. sur citatea n să colab Acha. şi nu semăna în nici un fel cu viitorul tiran pe care-i descrii.260 C h r is t ia n J a c q — Dizgraţie. deoarece numai comerţul internaţional asigură prosperitatea. de ce l-a ales pe Ramses ca regent? Cu mine. nu se gândeşte decât cum să devină stăpânul celor Două Tărâmuri. în realitate. nimic altceva nu e mai pe placul curţii şi al poporului. — L-am cunoscut bine pe Ramses. prezentându-se ca un bun fiu şi ca un discipol ascultător al lui Seti. — Pentru că sunt perimate! Marele Horemheb n-a acţionat el cu înţelepciune atunci când a redactat un nou cod de legi? Cele vechi deveniseră injuste. să să formă — Pt — D.. încearcă să-i facă pe rege să se retragă cât mai curând posibil şi să-i ofere lui puterea.

. Ramses ne va strivi sub talpa sandalelor. Dacă refuza să colaboreze. Dacă accepţi să-mi fi aliat. îţi vei recolta roadele. — Dacă nu întreprindem nimic. — Relaţiile comerciale cu Asia nu vor fi suficiente pentru a-l da la o parte pe Ramses. — Pericolul e considerabil. — Nimeni nu cunoaşte intenţiile reale ale hitiţilor. a beneficiat de compli­ citatea mai multor şefi ai provinciei din Deltă. va trebui să câştigi prietenia duşmanului şi să-i determini să ne ajute. care au preferat să colaboreze decât să moară. — Eşti puţin prea eliptic. Acha. odată vic­ toria obţinută. impenetrabil. Şenar se vedea constrâns să-i suprime. Ceea ce vreau să-ţi spun e de o gravitate excepţională: pentru că vreau să-mi salvez ţara. — Şi ce propui. ţinând cont de circumstanţe. — Ai în vedere.F iu l l u m in ii 261 — Viitoarea domnie a lui Ramses mă obligă să-mi modific planurile. iată. Să o luăm înaintea Istoriei.. îşi dădu cu părerea Acha. sunt de-acum câteva secole. trebuie mers mult mai departe. dacă accepta. să ne folosim de hitiţi pentru a-l îndepărta pe Ramses. din acest motiv am ţinut ca întrevederea noastră să rămână secretă. trebuie să întreprind un război subteran împotriva lui Ramses. Acha. deja spusese prea multe. să formăm un grup de responsabili care vor menţine ţara pe drumul cel bun. în mod concret? — Numirea ta în Asia va fi primul pas. Insă nu exista altă metodă de recrutare a oamenilor de care avea nevoie. îţi cunosc abilitatea de a stabili contacte. rolul tău va fi determinant. o altă modalitate de înţelegere cu străinătatea? — De când populaţia hyksos a invadat şi guvernat ţara. Iar acesta. urma să fie unul dintre cei mai activi..R a m se s . se gândi multă vreme.

să întreprin­ dem totul pentru ca Ramses să nu se urce pe tron. prin urmare. Acha îşi încrucişă degetele. iar noi să apărem drept salvatori.262 C h r is t ia n J a c q — Datorită ţie. Corabia acostă departe de portul din Memphis. — Surprinzător proiect. — în cazul ăsta. sunt convins că numirea ta nu e decât o chestiune de timp. a cărui putere e pe cale să se afirme. un car condus de un aliat al lui Şenar îl readuse pe Acha în oraş. — Postul de ministru al Afacerilor străine îţi convine? Micul zâmbet al diplomatului îi dovedi lui Şenar că atinsese punctul sensibil. iar Ramses ne va ajuta fără s-o ştie. noi le vom cunoaşte. în el îl p în cil să-i asa sfârşit c iniţiative erau mo nu va m mijloc d Proie putea p < tare şi b Ramses i pe cinev şi leul re în interii în sc organiz. într-adevăr. din acest motiv. — Timizii sunt sortiţi eşecului. nu avea să supra­ vieţuiască mult timp acestei trădări. Fiul mai mare al regelui îl privi cum se îndepărtează pe diplomat. Lupta începe azi: mai întâi. Mai mulţi oameni aveau sarcina să-i supravegheze. vom aranja lucrurile în aşa fel încât Ramses să-i piardă. în acelaşi timp. ne vom adapta strategia şi-l vom manipula pe Ramses. întâlnirile noastre vor rămâne secrete. . Omu de servii mai mic trăsături energia arătau c. în felul asta. făcându-l să comită erori fatale de care vom profita. — Să presupunem că hitiţii nu au decât o singură dorinţă: războiul. îl dăm jos printr-un atac provenind. — Ce-mi oferi în schimbul ajutorului? întrebă Acha. improvizaţia nu-şi află rostul aicî. dar foarte riscant. — Ai dreptate. dacă încerca să-i informeze pe Ramses. Foarte calm. — Vor fi necesari mai mulţi ani de pregătiri. n-o să ne mai vedem. câmpul meu de acţiune rămâne foarte limitat. — Atâta timp cât stau închis într-un birou din Memphis. dacă eşuăm. din interior şi din exterior. Eu îl consider un adversar de anvergură. — Ai o reputaţie excelentă. Atâta vreme cât rămâi în Egipt.

câinele şi leul reprezentau o excelentă gardă de corp. fiul mai mic al regelui era născut pentru a fi succesor. Proiectele fiind stabilite şi secretul lor bine păstrat. cu . în schimb. entuziasmul şi inteligenţa se arătau capabile să treacă de orice obstacol. ancheta se împotmolise. Să lovească tare şi bine plasat era unica soluţie. Regentul avea în permanenţă pe cineva lângă el. în timpul unei deplasări sau al unei călătorii. Alegerea lui Ramses ca regent deschisese în sfârşit ochii apropiaţilor săi şi se regreta acum eşecul iniţiativei pe care o luase. nimeni nu voise să-i asculte. din fericire. Multe trăsături ale caracterului său semănau cu cele ale tatălui: energia lui părea inepuizabilă. iar intermediarul nu va mai vorbi. Nu exista nici un mijloc de a se ajunge până la el şi de a i se dovedi vinovăţia. folosindu-se de serviciile rândaşului şi ale căruţaşului. chiar dacă poziţia lui Ramses nu uşura deloc demersul. In ciuda repetatelor sale puneri în gardă.38 Omul care încercase să-i suprime pe Ramses. rândaşul şi căruţaşul erau morţi: cum el nu-i întâlnise niciodată. Ameni îi îndepărta pe inoportuni. focul ce mocnea în el îl predestina puterii supreme. Să se intervină în interiorul palatului părea de-a dreptul imposibil. nu se înşelase. organizarea unui accident nu prezenta nici o dificultate. nu-şi putea permite nici cea mai mică imprudenţă.

— Cum de-l suporţi pe scribul asta chiţibuşar. — Savuros. Ramses îşi sărbătorea cei şaptesprezece ani în compania lui Ameni. însă indepen­ denţa lor în gândire avea tendinţa să le despartă drumurile. doar dacă regentul nu reuşea să-şi transforme prietenii în colaboratori apropiaţi. imediat după ce se lasă noaptea. iar cel de-al doilea urma să plece în Liban. şerpii ies.. cercetările tale s-ar dovedi zadarnice. şi m era epuiz şi vâne pi sau statui . ale cărui dimensiuni deveniseră impresionante. îmblâi curiozitat — Cir — Izo serviciul i procur re — Da iecât un : Câine Setau. pretextând că. care strică cheful tuturor? se informă Setau în timp ce hrănea câinele şi leul. regentul va fi incapabil să-şi conducă adminis­ traţia şi să-şi ţină dosarele la zi. Setau şi a soţiei acestuia.. o idee strălucită îl înflăcăra. i-o întoarse Ameni. — La marginea deşertului. dacă nu mi-aş găsi vreme să notez remediile pe care le prescrii. Ramses nu se va mai întoarce de acolo. Mă întreb dacă o să trăim destul să cunoaştem toate speciile şi obiceiurile lor. s : araonul alarmant acest univ porţile şi tăiate în | M isiv muncitori de mai m construite una. Pe viitor. — Şi unde s-au instalat tinerii căsătoriţi? întrebă Ramses. Lotus. recunoscu regentul. răspunse Setau. însă primul era reţinut pe şantierul din Karnak. eu am de lucru. refuzând serviciile bucătarului din palat. însărcinat cu o misiune de culegere de informaţii de către ministrul Afacerilor străine. recomandă Ameni. fără el. cu ochii stră­ lucind. cat până cân era conv( Seti şi alocuri ei Assuan.264 C h r is t ia n Jacq condiţia ca împrejurarea să fie bine aleasă. — Ca seamănă -răreşti. In al nouălea an al domniei lui Seti. Dacă Seti cădea în capcană şi accepta: să-şi trimită fiul la Assuan. ti spitale. reunirea foştilor elevi ai „Kap"-ului avea să întâm­ pine multe dificultăţi. — Să gustăm fără să ne ghiftuim. — Nu toată lumea are timp să alerge după şerpi. Lotus. Regreta absenţa lui Moise şi a lui Acha. iar Lotus şi cu mine plecăm la vânătoare. pregătise ea însăşi friptura de miel cu garnitură de struguri şi năut. Numai Ameni refuza să se îndepărteze de Ramses.

. nici nu e de mirare. şi mai gravă: specialiştii estimau că principala carieră era epuizată.R a m s e s . Ramses era convocat la palat.F iu l l u m in ii 265 — Casa ta nu e deloc o cocioabă. am datoria să-i orocur regentului informaţii de calitate. — Dar tu mă spionezi! Avortonul ăsta e mai periculos decât un scorpion. până când dădu buzna un mesager al Faraonului. La aceste tulburări se mai adăuga una. preciză Ameni. . După ei. prinse una de alta şi construite în acest scop. nu mai existau decât filoane reduse şi vâne prea scurte pentru a se putea degaja obeliscuri mari sau statui gigantice. seamănă mai mult cu un laborator. îmblânzitorul de şerpi îl cercetă pe tânărul scrib cu multă curiozitate. muncitori şi soldaţii însărcinaţi să transporte monoliţi grei de mai multe tone pe şalande enorme.. Şi nu mai termini s-o 'lăreşti. M isiva evoca un conflict grav între contramaiştri. Sosiţi în aceeaşi dimineaţă la Assuan. în ceea ce mă priveşte. — Cine te-a informat? Tu nu ieşi niciodată din birou! — Izolată sau nu. Câinele galben lătră vesel. Seti şi Ramses înaintau încet pe cărarea ce şerpuia printre blocuri enorme de granit roz. Orice altă activitate era suspendată. Faraonul dorea să verifice el însuşi conţinutul raportului alarmant ce-i fusese adresat şi ţinea ca fiul său să cunoască acest univers mineral de unde proveneau obeliscurile. cu o strălucire incomparabilă. porţile şi pragurile templelor. suveranul şi fiul său se duseseră imediat la cariere. casa ta e înregistrată la cadastru şi la serviciul de igienă. coloşii. fără să creadă în furia lui Setau. Cu mica avere pe care o faci vânzându-ţi otrăvurile n spitale. care continua să schimbe replici în doi peri cu Ameni. precum şi multe capodopere tăiate în piatra dură.

Nu e punctul meu forte.266 C h r is t ia n J a c q Mesajul era semnat de un anume Aper. ea întruchipa stabilitatea operei care traversa generaţiile şi submina timpul.. şefii de echipă se bucurară revăzându-l pe Seti şi putând să-i salute pe regent. Fiecare faraon se preocupa de carierele de piatră şi de condiţiile de viaţă ale celor care munceau aici. din mâinile lor luau naştere templele unde locuiau forţele crea­ ţiei. De per­ fecţiunea muncii lor depindea supravieţuirea Egiptului. capul mare. tehnicianul se temea să nu fie sanc­ ţionat de superiori pentru că dezvăluise adevărul şi. Maiestate. cu umerii laţi. Exploatarea granitului beneficia de o organizare rigu­ roasă. Secretariatul acestuia. împărţiţi pe echipe. tăietorii în piatră reperau cele mai bune roci. ţinând cont de tonul ponderat şi realist. Aper se prosternă în faţa regelui.ncitc — z 4 itiuni -ş — Si c munc oriile m ceea ce Apei | încerc — C Şefu — A — E :rebuie se explc seamăn — A Apei de und< exploat — A ezităm : — S Ram pietrele n interi apropie nspăim ângă su însă gâr . degetele groase. se adresase direct regelui. Ramses se simţea în largul său în mijlocul rocilor aflate în bătaia soarelui. şeful carierelor. Seti îl chemă pe şeful carierelor. Scund şi îndesat. numele de Şenar era necunoscut. — h . precum şi statuile în care trăiau sufletele celor înviaţi. — Totul e în ordine.. Când e nevoie. a cărui asemănare cu tatăl lui era din ce în ce mai pronunţată. le testau şi le abordau cu respect. transmisese mesajul lui Seti. — Scrisoarea ta pretinde contrariul. — Scrisoarea mea? — Negi că mi-ai scris? — Să scriu. apelez la serviciile unui scrib. oare va fi certat sau lăudat? — Şantierul îmi pare liniştit. percepea forţa materiei eterne pe care sculptorii o transformau în pietre vorbitoare... Aici. în con­ secinţă. Imensa carieră din Assuan era unul din soclurile pe care se construia ţara încă de la prima dinastie. şi nu urmase calea ierarhică.

în apropierea lui Seti. Au muncit cu prooriile mâini şi îşi cunosc meseria. ceru Seti.. în doi sau trei ani. ca şi cum carnea lui ar fi devenit de granit. gata de luptă împotriva oricui ar :: încercat un abuz de autoritate. nişte mici ■'icţiuni. dar se aranjează. fixa pietrele cu o intensitate extraordinară. Asta seamănă a prezicere! — Arată-mi locul cu probleme. ca şi cum ar fi pătruns în interior. — Aici. Să fiţi deja avertizat. Aper îşi frecă mâinile. Există. înspăimântat.... ne ocupăm noi de asta. Cine v-a prevenit? — E adevărat? — Mai mult sau mai puţin. Maiestate. însă gândurile lui se loviră de blocurile compacte şi simţi o . ci muncitori care au reuşit să se afirme. — Dar principala carieră.. şeful carierelor se îndepărtă. întinzând mâna. nu e pe cale să se epuizeze? Şeful carierelor rămase cu gura căscată. indică el. — Şi contramaiştrii? — Sunt respectaţi şi ei ne respectă. ezităm să degajăm un obelisc... încercă şi el să pătrundă dincolo de aparenţe. — Asta era.R a m se s . căldura era aproape insuportabilă. la stânga voastră. trebuie săpat mai adânc. — Să fie linişte. Ramses văzu cum privirea tatălui său se transformă.F iu l l u m in ii 267 — Nu m-ai alertat tu în legătură cu un conflict dintre -luncitori şi soldaţi? — Asta nu. Aper îi conduse pe Seti şi pe Ramsesîn vârful unei coline de unde se dezvăluia privirii cea mai mare parte a zonei exploatate. nu sunt nişte orăşeni. Dacă vreunul vrea să pară ceea ce nu este. începe să devină prea dur. Ramses rămase lângă suveran.. va fi necesar să se exploateze un nou zăcământ. într-adevăr.

Ş t . cât mai larg. să se deschidă către soare şi aer. concluzionă Ramses. presărat cu steluţe sclipitoare. cu ajutorul unui târnăcop. îl loviră uşor peste picior. pătrunde mereu mai mult în inima pietrei şi vei şti. însemna că epoca marilor lucrări continua şi că prosperitatea Assuanului nu se va stinge. sărind ca nişte gazele speriate. cu pasul sigur. Şeful carierelor coborî colina şi. Ramses. de pe chei şi din oraş. şi săpaţi spre dreapta. Orbit de un nor de praf. ordonă Seti. nu renunţă. de o frumuseţe fascinantă. regele şi fiul său coborâră colina pe poteca strâmtă de pe povârnişul ei. — Abandonaţi locul obişnuit. cine să fi încercat să te mintă? — Nu m-a făcut să vin aici pentru a deschide o nouă carieră. granitul se va arăta generos vreme de câteva zeci de ani. Seti mergea în frunte. încăpăţânat. în momentul în care se întoarse. să adopte o formă specifică.268 C h r is t ia n J a c q durere în plexul solar. miracolul Faraonului ajunse la urechile tuturor celor din cariere. Un vuiet îl intrigă pe Rames. ele formau doar avangarda unei grămezi de pietriş precedând un enorm bloc de granit ce se rostogolea pe pantă cu mare viteză. în ciuda suferinţei. — Dar ce spera el? Nedumeriţi. Faraonul nu se înşelase. expeditorul misivei nu se aştepta la asta. sparse o gangă negricioasă ce nu prevestea nimic bun. apoi să se solidifice şi să devină granit trandafiriu. sfârşi prin a distinge net filoanele din stâncă. apăru şi granitul. Păreau să se ivească din profunzimile pământului. Ramses strigă: — T Dân Mân -aiectoi ae strigă jn om < — Ei Se o Apei nul în c or îşi di mai era — C — N Poliţ un luntr ivrarea — Ti gravată — în -Ti . — Şi tu ai văzut. Totuşi. Continuă tot aşa. In mai puţin de un sfert de oră. presupuse Seti. — Nu Aper e cel care a scris scrisoarea. două pietricele.

— Ştiu cui trebuie să-i încredinţez ancheta. văduv şi fără copii. Aper puse primul mâna pe fugar şi îl lovi violent cu pum_ul în ceafă pentru a-l obliga să se oprească. afirmă Seti. . răspunse Aper. Lucrătorii din carieră şi tăietorii în piatră observară -n om care fugea. însoţit :e strigăte. — El e. a cărui ocupaţie consta din ivrarea produselor de olărit. dă-te la o parte! Dându-se înapoi. tânărul căzu.R a m s e s . Blocul de granit îşi urmă cursa nebună.F iu l l u m in ii 2 69 — Tată. Şeful cariere­ lor îşi drămuise prost forţa: ceea ce îi prezentă faraonului nu mai era decât un cadavru. însă moartea ta nu era gravată pe stânca aceea. acolo jos! El a răsturnat stânca! strigă Aper. — Nu ştiu. Mâna puternică a lui Seti îl ridică şi îl scoase de pe raiectorie. — îmi acorzi dreptul să caut eu însumi adevărul? — Ţi-o cer. Se organiză urmărirea. — Cine e? întrebă Seti. — Tu ai fost cel vizat. Poliţia din Assuan ajunse repede la un rezultat: omul era jn luntraş. nu lucrează aici.

Faraonul ştia că nu vine de la un şef de carieră şi că i se întindea o capcană. accidentele de şantier nu sunt rare. — Eşti de acord să conduci ancheta? — Bineînţeles! Totuşi. eraţi vizaţi amândoi. o persoană din înalta societate. constată el. — S-au aflat mai multe despre luntraş? — Instigatorul lui pare de neatins.. Tu îmi oferi amănunte în plus. — Scriitura e frumoasă. — Să sperăm. care scăpase de la o moarte atroce. jubila pentru că regentul îi aducea un indiciu remarcabil. Ar trebui să-i chemăm în ajutor pe Setau.. care are obiceiul să redacteze misive.Ameni tremura şi jubila în acelaşi timp. — Totuşi? — îţi datorez o mărturisire: mi-am continuat investigaţiile în legătură cu proprietarul atelierului suspect. însă n-am reuşit. — După părerea mea. cultivată. — Un adevărat şarpe... . Aş fi vrut să-ţi aduc dovada că e vorba chiar de Şenar. Tremura după ce ascultase povestea lui Ramses. — Deci. scrisoarea expediată lui Seti cu scopul de a-l determina să plece la Assuan.

Cu toate acestea. era o regiune dominată de : ăidură şi mai puţin sensibilă la evoluţia lumii exterioare :ecât Nordul. reme în templu şi să mediteze. ncât nici un candidat la puterea supremă nu putea trece cu •ederea sprijinul marelui preot. I se acordă imediat autorizaţia. evreul examina coloana pe care sculptorii gravaseră o scenă reprezentând ofranda ochiului divin ce conţinea totalitatea măsurilor care permiteau înţelegerea lumii. izită de curtoazie. Absenţa elogiilor la adresa lui Ramses era un semn încurajator. în timpul unei pauze. — îmi învăţ meseria. la momentul cotrivit. în cursul căreia nu se schimbară decât ranalităţi. Şenar nu aprecia deloc Sudul. fiul mai mare al lui Seti se acomodă mai curând cu greutate cu confortul sumar al chiliei de preot în care fusese cazat. . Moise. Şenar solicită să i se ofere posibilitatea să stea mai multă .R a m s e s . dar îşi atinse scopul: să-i întâlnească pe Moise.F iu l l u m in ii 271 — De ce nu? — Fii liniştit. — O operă minunată! Eşti un arhitect remarcabil. Astfel că îi făcu pontifului o . să treacă de partea celui mai puternic. am făcut-o deja. a acceptat să mă ajute. maistrul este responsabil de această reuşită. care observa de :eparte luptele politice din Memphis şi urma. — Şi ce ţi-a răspuns? — Fiind vorba de securitatea ta. imensul templu din Karnak Drma o entitate economică atât de bogată şi de influentă. Şenar avu satisfacţia de a nu simţi nici un fel de rstilitate din partea importantului personaj. departe de agitaţia vieţii oubliCe. îşi observa interlocutorul cu un oarecare dispreţ faţă de carnea prea moale şi de corpolenţa lui pronunţată. cu robusteţea lui impresionantă.

Senar. mărturisesc că numirea lui Ramses a fost un şoc dur. Te înşeli. — Şi ce propui? — Să încetăm să ne mai supunem şi să pregătim un alt viitor. împreună. şi nu regret asta. presupun. Senar? — O să te lămureşti. — Prietenia pe care i-o porţi lui Ramses n-ar trebui să te orbească. să mizezi pe Ramses ar însemna să faci o gre­ şeală dezastruoasă. — Sper că şi reciproca e adevărată. — Detest linguşitorii. .272 C h r is t ia n J a c q — Nu fi aşa de modest. Imi convine să mă ocup de protocol. Liniştea acestui templu mă va ajuta. Dacă iubeşti ordinea şi dreptatea. Ţin la prietenia ta. — Am venit aici să mă reculeg şi să-mi găsesc senină­ tatea. Persoana mea contează prea puţin. dar care va fi viitorul Egiptului dacă se va afla în mâinile unui incapabil. preocupat doar de ambiţiile lui? — Care sunt intenţiile tale precise. — Cu atât mai bine pentru tine. nu zeii. fratele meu nu are intenţii bune. dar cine nu face şi greşeli? Pentru mine. Mâine. Te aud zeii. vom reuşi. drumul spre putere e barat. nu închide ochii. nu ţii cont de faptul că ei detestă minciuna? — Oamenii fac politica Egiptului. — Critici hotărârea lui Seti? — Tatăl meu e un om excepţional. — — — — — Pe al tău. Eu sunt convins că vei avea un destin mare. Sentimentul meu e altul. cînd o să urce pe tron. însă trebuie până la urmă să acceptăm realitatea. n-o să mai aibă prieteni şi tu vei fi uitat. — Se pare că nu mă prea apreciezi. singurul meu scop e să-mi servesc patria.

Privirea înfuriată a lui Moise îl împiedică pe Şenar să -iai insiste. însă şi el = . aşa cum se temuse. tu trebuie să-i numeşti mai marele grânarelor! — Să se opună regentul voinţei Faraonului? — Nu te comporta ca un laş! — N-am de gând să comit o crimă de lezmajestate. . aşezat pe o rogojină. Dolenta îl dădu la o parte pe Ameni.ea slăbiciuni care. draga mea soră? — Ca şi cum n-ai şti! — împrospătează-mi memoria. continuăm discuţia afară. care nu se mai putu •^potrivi atacului furioasei femei. reul nu era la fel de uşor de convins ca Acha. •amses. calmează-te.R a m se s . — Nu e bine ce faci. dar nu uita că te-am prevenit.F iu l l u m in ii 273 — Greşeşti şi ar fi mai bine s-o iei din loc. dacă doreşti. recopia un decret al lui Seti :rivind protecţia copacilor. — N-o să fie cazul. — Decizia asta e nejustificată! Sary merită o promovare şi tu. vor ieşi la iveală. — Ai de gând să faci în sfârşit ce ţi-am spus? — Care e motivul acestei izbucniri. — Soţul meu îşi aşteaptă promovarea. — De cine crezi că-ţi baţi joc? — Te rog. — Nu vreau nici să ridic vocea.. sora lui Ramses împinse -?a de la biroul regentului şi năvăli înăuntru ca o furtună. încercarea lui dăduse greş. : . nici să comit vreo violenţă *"-un loc ca acesta. cu timpul. regentul.. — Refuză să acorde membrilor de familie privilegii pe care le consideră. într-o : o să-mi mulţumeşti. — Adresează-te faraonului. nejustificate! — Ce-ar mai fi de adăugat? Furia Dolentei se dublă.

— Păstrează pentru tine morala asta învechită. — Să egi asta. — Dar am să fiu căsătorită cu bărbatul pe care-i iubesc? — Nu sunt ghicitor. Deasupra regentului. Ramses o privi cu atenţie. — Vrei un ciorchine de strugure? — Peste douăzeci de ani. — Imposibil. lăcomia e un defect mortal. — Su — D < — Fii Ea îşi oieptul Iu — E . în timp ce Ramses transplanta puieţi într-un pământ afânat şi bine pregătit. — Oi înlănţ dorinţa ii Fabrii meşteşug şi de lur . tânăra femeie stătea la răcoare. Femeia dispăru.Cartea ii şcolilor ş Fără pap Seti î Intervale la justa e Ramsi scribii ca pe fratele situaţii. eşti atât de liniştită! — N-am scăpat de tirania lui Şenar ca să mă tiranizez* tu acum. Dolenta. pentru a-i învălui în parfumul divin ce-i fermeca pe stăpânul eternităţii. — D. un sicomor minunat va face grădina asta şi mai plăcută. — Nu face pe incoruptibilul! Şi tu eşti ca şi ceilalţi. Aliază-te cu ai tăi! — De obicei. pentru a le deschide nasul şi gura. Copacul în care îi plăcea să se încarneze zeiţei Hathor îşi întindea ramurile înverzite în lumea invizibilă pentru a da celor drepţi să bea şi să mănânce. Şenar — Da — Tu meşte o < — Nu ’ Intitulată . — Se vorbeşte de un accident evitat la timp în carierele din Assuan.274 C h r is t ia n Ja c q — Dă-mi ceea ce mi se cuvine. continui să mă refuzi? — Mulţumeşte-te cu averea pe care o ai. — Dacă o să continui să foloseşti fardurile şi unguentele cu atâta pricepere. frunzişul foşnea la uşoara adiere ce venea dinspre nord. — Peste douăzeci de ani.. vociferând. o să fiu bătrână. Frumoasa Iset culese câţiva lotuşi şi îşi împodobi părul. vei fi încă şi mai fermecătoare. In grădina vilei în care locuia frumoasa Iset creşteau sicomori maiestuoşi ce dădeau o umbră binefăcătoare.

Seti îi încredinţase regentului grija de a examina. îţi stau la dispoziţie. se rostogoliră într-o parte. — Tu ai cunoştinţă de acţiunile scribilor tăi? — Nu în amănunt. producţia de papirus şi de a veghea ia justa ei repartizare. — Fii sigură că vinovatul va fi descoperit cât de curând. Fabricarea papirusului era o activitate importantă a Tieşteşugarilor egipteni. şcolilor şi universităţilor. — Deci. Buzele sale fierbinţi îl acoperiră cu sărutări. la intervale regulate de timp. . altele. — E atât de complicată fericirea? — Dacă ai găsit-o. atacurile împotriva ta n-au încetat. — Dacă ai nevoie de mine.R a m s e s . frumoasa Iset primi aorinţa iubitului ei cu încântarea unei femei fericite.Cartea ieşirii în lumină"*. n-o lăsa să-ţi scape. erau destinate mormintelor. — Să fiu cu tine mă satisface pe deplin.F iu l l u m in ii 275 — Sub protecţia lui Seti sint invulnerabil. Şenar părea foarte bine dispus. în consecinţă. Ramses tocmai reperase cu precizie un abuz comis de scribii care lucrau pentru Şenar. ' Intitulată pe nedrept „Cartea morţilor". unele. iar cele mai multe administraţiei. îl convocase pe fratele său mai mare cu intenţia de a pune capăt acestei situaţii. Fiecare sector se plângea că nu pri­ meşte o cantitate suficientă şi critica rapacitatea vecinului. Ea îşi scoase peruca. îşi desfăcu părul lung şi îl resfiră pe : eptul lui Ramses. Fără papirus. purtătoare de pasaje din . de lungimea sulurilor. era imposibil de gestionat ţara. când ai să înţeegi asta? — Chiar acum. Preţul varia în funcţie de calitatea . Ramses. înlănţuiţi.

îţi este la îndemână să pui capăt acestui sistem tolerant. dar. Nici un fel de corupţie. indispensabilă e corecţia. — Să fi decăzut totul aşa de rău? — Seti e un mare monarh. numele lui va rămâne în istorie. de exemplu. Ramses se întreba dacă îl are cu adevărat în faţă pe fratele lui mai mare. e nevoie de reformă. Suntem fraţi şi Faraonul ne-a atribuit locul potrivit: iată adevărul prin care trebuie să trăim. de purificare. — îmi place să scriu pe un material frumos. dar el nu se poate ocupa de toate şi de toţi! Notabilităţile. nu numai că nu protesta. ce zeu binefăcător îl transformase pe curteanul viclean într-un justiţiar? — Accept cu plăcere propunerea ta. declară Şenar. în calitate de regent. — Asta înseamnă suspendarea ostilităţilor sau e vorba de pace? — Pac 'nfruntat < această II eu şeful f binele ţăt în timf itindea c . — Apreciez maniera ta de a proceda. oricât de mică. dar perioada asta a trecut. Numai denunţarea lor nu e suficientă. apoi ne vom ocupa şi de restul regatului. fiii şi nepoţii de notabilităţi îşi arogă drepturi în detrimentul celorlalţi. îşi recunoştea greşeala.276 C h r is t ia n Ja c q — Cumpărarea papirusului. faptul că mă ocup de protocol îmi permite să cunosc bine moravurile de la curte şi să observ practicile anormale. Reacţia lui Senar îl surprinse pe regent. vinovaţii vor fi pedepsiţi cu asprime. — E vreo neregulă? — în fapt. — Nimic nu mă face mai fericit decât această colaborare sinceră! Am de gând să încep prin a face ordine în propria ogradă. mai mult. nu trebuie tolerată. în domeniul ăsta te pot ajuta într-un mod eficace. însă admit că practica asta e inadmisibilă. scribii tăi rechiziţionează într-o manieră arbitrară o mare cantitate de papirus de prima calitate. Eu însumi am beneficiat de avantaje altădată.

R a m se s .F iu l l u m in ii 277 — Pace. creastă luptă fratricidă nu mai are sens. îi irt ndea oare o capcană. iar şeful protocolului: să ne dăm o mână de ajutor pentru bnele ţării. îşi schimba strategia sau era sincer? . afirmă Şenar. în timp ce Şenar se depărta. fiecare avându-şi propriile responsabilităţi. Ne-am '•"untat destul. Tu eşti regentul. Ramses se simţea tulburat. definitivă şi fără întoarcere.

precum şi şeful poliţiei din deşert participau şi ei la acest consiliu excepţional. un bărbat de vreo şaizeci de ani. cunoştea şi cel mai neînsemnat drum din deşert. a O Iu netul lui al lui Pta marelui suverani Oricare erau adn pentru g — Si — D informat de expec — — Marele consiliu al Faraonului s-a reunit imediat după celebrarea ritualurilor din zori. dezvălui Seti. Unii curteni.vest la e de cara\ fel de on pe dome cu cea r rar invit. sala de audienţe a regelui era răcoroasă. toţi aceştia s-ar fi sfâşiat reciproc. vanitoşi. Indiferent la schimbă­ rile modei. abilul aranjament al ferestrelor înalte asigura o circulaţie a aerului ce făcea încăperea agreabilă. aşezat la dreapta tatălui său. Fără ea. Vizirul. prea graşi. Soarele îşi trimitea razele fierbinţi. — Şeful poliţiei din deşert este purtătorul unor veşti proaste. Ramses. înaltul funcţionar. Fricoşi. Din fericire. să vorbească. îi observa. Calm.. menţinea coerenţa. ponderaţi.. transpirau abundent şi îşi făceau vânt în timp ce mergeau. marii preoţi din Memphis şi Heliopolis. regele era îmbrăcat doar cu o robă albă simplă. urcase toate treptele ierarhiei până ajunsese în vârf. el singur. 40 — Ei deşert. de la N Bc — Ai — în exercită — Irr — Mi acolo îm experim« — O — Nt Aurul terial inc . sub autoritatea supremă a Faraonului care. compe­ tent. pretutindeni era căutată umbra. neliniştiţi. în timp ce mai mulţi miniştri se luau la întrecere în ceea ce priveşte eleganţa. Mai multe tipuri de oameni erau reunite aici.

a dispărut.F iu l l u m in ii 279 vest la est. ma­ terial incoruptibil şi simbol al vieţii eterne. el dădea o stră­ . oare. — Au atacat. şi menţinea securitatea în spaţiile vaste traversate de caravane şi de expediţiile miniere. — N-a mai existat niciodată un asemenea caz? — Ba da.R a m s e s . dar sunt foarte îngrijorat. un şir de mesaje mă ţine informat în permanenţă în legătură cu desfăşurarea acestui tip de expediţii. Căutarea unei soluţii juste începea cu respectul pentru gândirea celuilalt. potrivit ritualului marelui consiliu. beduinii? — în sectorul acesta e foarte puţin probabil. în timpul unor perioade mai tulburi. Oricare ar fi fost gravitatea subiectului. plecată acum o lună în deşert. n-am mai primit nici o veste. — Sunteţi sigur de această informaţie? — Din păcate. — Echipa căutătorilor de aur. De obicei. Aurul din deşert era livrat templelor: „trupul zeilor". cu atât mai mult cu cât era foarte rar invitat să-şi spună părerea într-un cadru aşa de solemn. De mai multe zile. un detaşament de poliţişti experimentaţi îi proteja pe căutătorii de aur. da. — Care e ipoteza dumneavoastră? — Nu am nici una. O lungă tăcere urmă acestei declaraţii aiuritoare. Nu-şi dorea nici un fel de onoruri pentru el însuşi şi se pregătea pentru retragerea pe domeniul său din Assuan. — Improbabil sau imposibil? — Nici un trib cunoscut nu poate perturba expediţia până acolo încât s-o reducă la tăcere. declaraţiile lui au fost ascultate cu cea mai mare atenţie. iar regele i-l acordă. poliţia exercită un control sever. nu se intervenea decât cu asentimentul suveranului şi toţi îl ascultau pe vorbitor fără să-i întrerupă. discuţiile aprinse nu erau admise. Marele preot al lui Ptah ceru cuvântul. trăs­ netul lui Seth n-ar fi avut un efect mai puternic.

iar regentul o să mă însoţească. — Ce simţi. — Să nu pierdem vremea şi să trimitem armata. Se apropia de Uadi Mia. Seti menţinea trupa în stare de alertă. dar sunt îngrijorat. anunţă Seti. banal. ultimul loc de unde mai fusese trimis un mesaj spre Memphis. el se temea de un atac surpriză al beduinilor coborâţi din peninsula Sinai. Textul. în al nouălea an al domniei lui Seti. în ceea ce priveşte Statul. puternicul corp expediţionar for­ mat din patru sute de soldaţi comandaţi de Faraon în persoană şi de regent. acesta îl folosea ca modalitate de plată pentru anumite importuri sau chiar ca daruri diplomatice făcute suveranilor străini pentru a menţine pacea. Scribul nu semnalase nici un incident. îl încurajă pe fratele lui şi îi promise să-i pregătească dosarele de care se va ocupa la întoarcere. nu cuprindea nici un element îngrijorător. — Ce propuneţi? îl întrebă Faraonul pe poliţist. căpeteniile se dovedeau capabile de actele cele mai barbare. Şenar. în ciuda certitudinilor şefului poliţiei din deşert. — Ce vezi dincolo de dunele astea? . zi şi noapte. prezent cu cei mai buni oameni ai săi. moralul căutătorilor de aur părea excelent. înainta prin deşertul torid. Nu putea fi tolerată nici o perturbare în extracţia acestui preţios metal.280 C h r is t ia n J a c q lucire inegalabilă operelor artizanilor. Ramses? — Deşertul e magnific. ca şi starea sănătăţii tuturor călătorilor. care se ferise să intervină. Jaful şi crima reprezentau legea lor. în a douăzecea zi a celei de-a treia luni a anului. — Eu o să fiu în fruntea ei. Marele consiliu aprobă această hotărâre. cuprinşi de o furie subită. la nord de oraşul Edfu şi la o sută de kilometri mai la sud de drumul ce ducea la carierele din Uadi Hammamat.

Vidul unei morţi înspăimântătoare. catârii şi oamenii îşi potoliră setea. vidul. La mai puţin de trei Kilometri. cu faţa la pământ sau cu chipurile expuse la soare. Dincolo de înălţimile i^ea e vidul.F iu l l u m in ii 281 Regentul se concentră. Nu supravieţuise nici unul. ar fi luat-o la fugă. — Beduinii? — Nu. caii.R a m s e s . una din marile fântâni ale regiunii le va permite să-şi umple burdufurile. cu gheare gigantice. iar rezervele de apă urmau să se epuizeze curând. Seti dădu ordin să se ridice . — Da. nici o armată omenească nu le putea veni de hac. Ramses tresări. Fără prezenţa Faraonului. aproape -Dranaturală. împrejurul fântânii. — Vederea mea se blochează. Se aflau toţi acolo. Din gurile întredeschise ieşeau limbile negre.. pe care o etalase la Assuan pentru a descoperi : louă carieră. înainte de a escalada duna. şi-ar fi sfâşiat orada fără să-i lase timp să se apere. Construcţia din piatră era sprijinită de povârnişul unui munte ale cărui măruntaie conţineau aur. un agresor mai viclean şi mai nemilos. Cu trei ore înainte de asfinţit. însângerate.. Curând. mersul se reluă şi urcară duna fără nici o dificultate. Seti avea o privire stranie. — Să ne pregătim de luptă? — Inutil. Cărui : uşman îi căzuseră victime căutătorii de aur? Dacă era vorba :e monştrii deşertului. Ramses îşi domoli teama care îi tăia respiraţia. canicula obliga la opriri dese. lungiţi pe nisipul fierbinte. cuprinşi de groază. Căutătorii de aur şi soldaţii însărcinaţi cu protecţia lor nu dispăruseră. aşa cum credeau cei mai mulţi dintre soldaţi. aceste fiare înaripate. fântâna se văzu în depărtare. cei mai mulţi soldaţi.

Ramses dădea tonul şi menţinea entuzias­ mul care uneori era pe cale să slăbească. îi calmă pe soldaţi. lumina lunii îi permise să vadă plu­ tind mai multe cadavre de catâri. apoi. Când luna plină lumină fundul puţului. — Nu r — Fara Nu se Ramses se — Avei drumurile. era mai bine să nu fie amestecat grosul trupei pentru a evita instaurarea spaimei. desfăşurat în pacea asfinţitului. se urcă pe ghizd şi. începu să urce. ca să n-o rupă. între­ prinderea nu prezenta nici un fel de dificultate. soldaţii de elită. Găleata plină cu apă ieşi la suprafaţă. — Să c cerul înste încădir nici unui si Unul n Ramses îi pumnul sâ încheieturi — Dac moartea. la doi metri deasupra nivelului apei. făcu un nod solid şi ceru ca patru soldaţi să o ţină cu fermitate de cealaltă extremitate.282 C h r is t ia n J a c q corturile şi să se organizeze garda. — Apa Seti aru — Con aoa din ac ară îndoia Regele condamna nu rit de si De dat. vostru. epuizaţi. — Setea. apoi. Seti aprobă. ceru să se sape gropi în care nefericiţii să fie înmormântaţi. Lanţul uman se dovedi de o mare eficacitate. — Un om să coboare până la fundul puţului. începu să coboare. ajutându-se de proe­ minenţele din zidul de piatră. — Care e cauza decesului? întrebă Seti. eu o apă pentru nostru vor eforturi inu Ramses sunt încă e > încărcaţi c . Marea fântână era umplută cu pietre până la ghizd. Garda personală a Faraonului se puse pe treabă cu însu­ fleţire. îl urmăriră pe regent cum coboară o găleată grea cu ajutorul unei frânghii. regentul o prezentă regelui. o manevra uşor. cei din tabără sperau să bea o apă proaspătă şi înviorătoare. Acesta o mirosi dar nu bău. ca şi cum campamentul s-ar fi aflat sub ameninţarea unui atac iminent. Medicul expediţiei se apropie de Seti. iar regele în persoană va pronunţa formulele de trecere din lumea aceasta şi de înviere Serviciul funerar. Rogojina de călătorie le va servi de linţoliu. în ciuda nerăbdării. Ramses îşi trecu frânghia pe sub subsuoare. Regele se duse imediat la fântâna supravegheată de oameni din garda sa personală. Disperat. Maiestate.

şopti el. Ramses se adresă trupei: — Avem o hartă a regiunii care e secret militar. păstrează-ţi speranţa. ar fi -iurit de sete înainte de a ajunge în zona cultivată. spuse Seti. eu o să cercetez aceste drumuri şi o să vă aduc suficientă apă pentru a traversa jumătate din deşert. asta o să-ţi grăbească moartea. în aşteptare. capcana se închidea. micul grup de asasini. Ramses îi bară drumul. prudent. Rezistenţa şi curajul nostru vor face restul. dintre care unele sunt încă exploatabile. Seti aruncă apa din găleată pe nisip.F iu l l u m in ii 283 — Apa din fântână e poluată. în timp ce Faraonul o să vină în mijlocul vostru. — Dacă îţi pierzi sângele rece. Scos din minţi. Unul mai gălăgios încerca să-şi stârnească tovarăşii. o să mă rog mamei noastre. însă acesta îl apucă de ncheietura mâinii şi-l obligă să îngenuncheze. Regele.R a m se s . cerul înstelat. regentul şi toţi m em brii exped iţiei erau :ondamnaţi. Un veteran. au astupat-o cu pietre. De data asta. infanteristul ridică pumnul să-i lovească pe regent. — Faraonul e printre noi.. nici unui soldat nu-i era permis să-şi umple burduful cu apă. Nu se mai produse nici o altă încercare de revoltă. încă din zori.. pe urmă. chiar dacă ar fi plecat imediat spre Vale. — Să dormim. — Nu mai e apă. Ramses plecă însoţit de doisprezece oameni şi şase catâri încărcaţi cu burdufuri goale. i'ă îndoială beduini. — Compatrioţii noştri au fost otrăviţi pentru că au băut ¿oa din această fântână. vestea catastrofei se răspândi cu repeziciune. indică drumurile secundare ce duc la vechile puţuri. staţi la umbră şi nu faceţi eforturi inutile. nu-şi .

fiecare pas deveni o adevărată suferinţă. Primul drum nu mai exista. cartograful îşi făcuse prost treaba. Nu trebuia să te gândeşti decât la o fântână cu apă proaspătă. nu era decât o amăgire. voi fi înapoi. la limita sufocării. Nu luase cu el decât un singur obiect compus din două crengi de salcâm curăţate de coajă. regentul obsedar unui mc Seti depărtâr încet pe de apă mulţi m Ram Coborâr de pietr se mişei — D Obo peste pi imediat Pămi proaspăi Unul — D ca în tirr — Ri fântână nuiască' un oraş locui ze deschide slăvi tot Subc oameni li în constr . expresia de pe chipul lui era grăitoare. fără să mai ceară o verificare. un cerc de pietre! Oamenii alergară şi se prăvăliră pe ghizdul puţului acoperit de multă vreme cu nisip. Seti urcă movila de nisip. Iar succesorul lui îi urmase exemplul. plec împreună cu Ramses să căutăm apă. constată el. calificată drept „secret militar". beneficiară de ultimele înghiţituri de apă. La capătul celui de-al treilea drum. îl ajunse pe rege în vârful unei movile. Mersul în această direcţie ar fi însemnat sinucidere curată. în faţa lui Seti. Ramses nu se pierdu în explicaţii. un scrib leneş se mulţumise s-o recopieze. Ramses îl urmă cu greutate. regele se adresă ofiţerilor: — Soarele e la zenit. simbolul nobleţei în limbajul hieroglifelor. de teamă să nu-şi vadă tovarăşii prăbuşindu-se. apoi îşi potrivi pasul după cel al tatălui său. Când umbrele vor începe să se lungească. Priveliştea deşertului era splendidă. Ramses. lustruite şi legate la un capăt cu un fir de in foarte strâns. furtunile de nisip îl şterseseră. Faimoasa hartă. după ce-şi umeziseră buzele cu roua dimineţii. Ca un muflon. căldura şi praful le ardeau plămânii. Al doilea se înfunda într-un ued secat. Poate că fusese de vreun ajutor cu zece ani în urmă.284 C h r is t ia n J a c q epuizase raţia. însă Ramses mergea repede. Soldaţii nu băuseră apă de şase ore. Foarte repede. cu toată tinereţea lui. Stânca aluneca sub picioarele lor ce ridicau un praf fierbinte. regele nu făcea nici un gest de prisos şi nu risipea nici un dram de energie.

F iu l l u m in ii 285 ■ e-şentul se bucură câteva clipe de spectacol. Zoborâră împreună panta.mişcă. deodată. cu un pocnet. :epărtându-le. vom construi un oraş pentru căutătorii de aur şi un templu în care vor locui zeii. Sub conducerea lui Seti. La trei metri adâncime. tatăl şi mama tuturor oamenilor.. Oboseala dispăruse. — Dumnezeu l-a îndrumat pe rege. ţâşni apă oroaspătă. e — Du-te şi adu-i pe lucrători să sape aici. Ramses alergă într-un suflet. Apa e abundentă ca în timpul inundaţiilor! — Rugăciunea mea a fost ascultată. soldaţii fericiţi se transformară în constructori. bagheta căutătorului :e apă îi scăpă din mâini şi. îi aminti că această imensitate putea lua forma jnui mormânt. Unul dintre muncitori îngenunche. apoi însă. confidentul zeilor. . bunul păstor. După ce toţi îşi vor fi potolit setea. acestea se îndoiră cu uşurinţă. setea.ulţi metri de el.. rosedantă. spuse Seti. Seti se opri în faţa unei grămezi :e pietre plate între care creşteau nişte mărăcini. Seti aşeză în faţa lui cele două crengi de salcâm. Le plimbă foarte ">cet pe deasupra peisajului. această fântână se va numi „Fie ca adevărul luminii divine să dăi­ nuiască". Bagheta f.R a m s e s . Pământul era afânat. zbură la mai ~. sărind :este pietre. Ramses o culese în grabă şi i-o înapoie tatălui său. Ei vor fi mereu prezenţi în această fântână şi vor deschide drumul celor ce caută metalul de lumină pentru a slăvi tot ceea ce înseamnă sacru. şi aduse patruzeci de oameni care se puseră mediat pe treabă.

dai — La \ : onată de — Nu. Regina. trecuseră printr-un examen sever. Singura tânără care se detaşa din această promoţie avea un chip grav şi resemnat. li se oferi o gustare în grădina templului. pentru a servi divinitatea. nasul fin şi drept. venite din toate provinciile ţării. cu pomeţii obrajilor proeminenţi. îşi pro­ puse să-i dojenească pe profesorii din harem care. ¡sau la fun . Foarte tinere. Candidatelor. dintre care unele se pierduseră cu firea. marea soţie regală. — Iniţii a mea. Tehnica muzicienelor i se părea destul de slabă. Numai Nefertari. în ultimele luni. căreia colegiul bătrânelor preotese hotărâse -îaremul d — Suci — Nu “ heba şi si — Şi s. bărbia mică şi aproape pă­ trată. unele se smiorcăiau.să-i încre< 'jarului. e Regina — Ai ( Fata se — Cun 41 — Nef — De i — M -i Tuya. Tu> — Corn an post rei te priveşte. severi şi atenţi. fericite sau necăjite. celelalte râdeau nervos. păreau mai degrabă nişte copile. purtând o perucă în formă de vultur. se con­ centra atât de intens. prezida ceremonia alegerii muzicienelor autorizate să participe la cultul lui Hathor în marele templu din Memphis. în cursul căruia fuseseră cântăreţe. nu era deloc adepta indul­ genţei. Intendei . slăbiseră ritmul pregătirii. — Nu i — Nu i — în te — îmi f a care te — Ai a de aceste I Neferta regală. simbolul funcţiei materne. care trăise şi ea aceeaşi încercare în tinereţe. dansatoare sau instrumentiste. stăpânirea de sine era prima calitate necesară. atunci când cânta la lăută. Tuya le impresionase de-a binelea pe candidate. Cu ochii săi mari. de o surprinzătoare frumuseţe. încât lumea exterioară dispărea. Tinerele femei.

existenţa e austeră. — Cum te cheamă? — Nefertari. Fata se înclină. — La vârsta ta. Tuya îi aprecie privirea clară şi directă. ca şi cum evenimentul n-o privea defel. ci să mă întorc în ~neba şi să fac parte din personalul templului lui Amon. să te îndepărtezi pentru o vreme de aceste lucruri? Nefertari îndrăzni s-o privească în ochi pe marea soţie regală. — De unde vii? — M-am născut la Theba şi mi-am făcut studiile în -aului. nu e o ocupaţie obişnuită. — Succesul nu pare să te bucure. dar sunt încă prea tânără. — Nu doreşti să te căsătoreşti şi să ai copii? — Nu m-am gândit la asta. — Nu voiam să locuiesc în Memphis. — în templu. — îmi plac pietrele eternităţii.F iu l ii-i l u m in ii 2 87 încredinţeze conducerea orchestrei feminine a sancRegina se apropie de ea. era senină. Nefertari? 5 — Nu. dar m-am gândit la altceva în ceea ce te priveşte. eşti decep' onată de viaţă. — Conducerea orchestrei feminine a acestui templu este un post remarcabil. Maiestate. *^emul din Mer-Ur. totuşi. însă mă atrag ritualurile.R a m se s . a cărei titulară era o confidentă a reginei? . — Şi să trăieşti ca un pustnic? — Iniţierea în mistere reprezintă cea mai scumpă dorinţă mea. — Ai cântat strălucit. — Ai accepta. ai vrea să fii intendenta casei mele? Intendenta casei marei soţii regale! Câte nobile doamne nu visau la funcţia asta. secretele lor şi reculegerea ia care te invită.

Spre marea ei satisfacţie. încă de la prima întâlnire de lucru. uneori chiar în gând.. Ce hotărăşti? — Există posibilitatea să mă mai gândesc? Regina deveni amuzată. la frumuseţea lui Nefertari se adăuga o inteligenţă subtilă. — îmi lipseşte experienţa. — Sunt slujitoarea Maiestăţii Voastre. Comunicau cu puţine vorbe. Nefertari se înclină. . Tuya trecu în încăperea în care i se făcea toaleta. — Şi nu e prea apăsător un asemenea handicap? — Ceea ce mă interesează e doar valoarea oamenilor. o înţelegere profundă. astfel încât îi dădea directivele din ziua aceea încă de la micul dejun pe care îl luau împreună. — Tu nu aparţii nobilimii încărcată de atâtea privilegii. dar şi o surprinzătoare capacitate de a distinge esenţialul de secundar. reginei Tuya îi plăcea răsăritul. eu. Momentul în care o rază de lumină străpungea tenebrele reprezenta pentru ea creaţia zilnică a misterului vieţii. După întrevederea de dimineaţă. o să mă uiţi. — Mă tem că nu. între regină şi intendenta casei se stabilise. Tuya ştiuse că nu se înşelase.288 C h r is t ia n J a c q — Vechea prietenă care-şi asumase sarcina asta a murit luna trecută. Cu mâinile împreunate la piept.. Trezită înainte de ivirea zorilor. Dacă ai să respiri prea mult miresmele din templu. îi mărturisi Tuya. nici o doamnă de la curte n-ar fi pus o asemenea întrebare. Nefertari îi împărtăşea gustul pentru lucrul matinal. şi nu există nici un handicap care să împiedice o persoană de valoare să înfrângă obstacolele. La trei zile după ce luase hotărârea. familia ta nu se raportează în permanenţă la un trecut ilustru care să-i justifice huzurul de azi. sunt foarte multe pretendente la curte şi se calomniază de zor una pe cealaltă pentru a scăpa de concurenţă.

de ce mă faci să aştept? — Pentru că.R a m s e s . chiar şi atunci când suntem departe unul de altul. fii liniştit.. Şenar părea stăpânit de o reală îngri■orare. circulă multe zvonuri pesimiste... rămânem uniţi. — între mine şi tatăl tău există nişte legături invizibile. nu există fericire mai mare pe acest pământ. — Vizirul şi cu mine gestionăm treburile curente. dacă Seti ar fi mort. — E chiar aşa de grav? — Mă tem că da. îi ceru el. Coafeza dispăru. Dacă mai ai vreo nelinişte. — Din moment ce te-ai hotărât. Deci. Tuya se nelinişti. — Vorbeşte.. — S-a întâmplat vreo nenorocire? — Seti. — Vrei să te ajut? — îndeplineşte-ţi funcţia şi mulţumeşte-te cu asta. de ce nu pleci în fruntea unei expediţii pe urmele tatălui şi fratelui tău? . nici o ureche indiscretă ~u trebuie să audă. — Trebuie să te pun în faţa evidenţei: regele şi expediţia lui trebuiau să se întoarcă de multă vreme. pe urmele căutătorilor de aur. — Ai veşti precise? — lată că de mult timp s-au aventurat în deşert. Ramses şi armata de salvare au dispărut. Nu putem lăsa ţara de izbelişte.F iu l l u m in ii 289 *1 în timp ce coafeza îi parfuma peruca. — Am ezitat multă vreme. — Dă-i liber servitoarei. nu-mi vin e să-ţi produc o durere ngrozitoare. — Nu le asculta. eu aş şti. De data asta. — Cum. fiule. Şenar se prezentă faţa mamei sale.

iar Şenar va fi pierdut o bună ocazie de a se apropia de puterea su­ premă. aceştia îi uciseră. graţie unei intervenţii divine. mai era o speranţă foarte mică: căldura insu­ portabilă. le furară hainele şi sparseră tăbliţele de lemn redactate de Ramses în care îi dădea de ştire reginei că expediţia adunase aur şi pusese fundaţia templului şi aşezării minerilor. multă lume credea că Seti şi Ramses erau vic­ timele unei vrăjitorii. găsise o sursă importantă de apă în inima deşertului. La curte. Doar dispa­ riţia reală a soţului şi fiului ei mai mic ar fi constrâns-o să-i numească regent pe Şenar. Prin urmare. se informă la biroul central al mesagerilor regali şi află neliniştitorul adevăr. Ameni nu mai dormea.290 C h r is t ia n J a c q — Are loc un fenomen straniu pe care noi nu-i înţelegem demonii deşertului îi devoră pe cei care încearcă să le ia aurul. La început. plecaţi la interval de patru zile. întâlneas« . Deşi slăbiciunt — în sandale al în teren u Nefert. şerpii sau scorpionii să se achite de misiunea pe care beduinii nu fuseseră în stare s-o ducă până la capăt. Emisarul tâlharilor îl informă pe Şenar că Faraonul şi regentul erau în viaţă şi că regele. mai târziu. Cei doi mesageri ai lui Seti. dar cum să profiţi de absenţa suve­ ranului? Tuya ţinea cu fermitate frânele puterii. Pe drumul ducând în Vale îi aşteptau tâlharii deşertului. în câteva săptămâni. Zvonurile erau tot mai persistente: expediţia condusă de Seti şi de Ramses dispăruse pe drum. Totuşi. beduinii însărcinaţi cu otrăvirea puţului princi­ pal dăduseră greş. — Infc — Far — în — Nu — Ins — Se f şi fiului ei Drumu Ameni şi. şi dulcea] — Aş — în cunoaşte — lart — Nui casei sale tele tale. tânărul scrib nu crezuse în asemenea baliverne. Nu ex nu se lua O sinj armată d( duse la pi de o frum opus şi se chipul pe. nu ajunseră nici unul în Egipt. expediţia se va întoarce. Oare datoria mea nu e să rămân aici? — Ascultă-ţi glasul conştiinţei. — Las.

te implor. — în absenţa Faraonului. 5 dulceaţa vocii. eu cred că e indispensabil să se trimită în teren un corp de elită pentru a-i căuta... deşi detesta să se deplaseze. dar ai încredere. regina m-a numit intendenta casei sale. N em u lţu m it de slăbiciunea lui. Drumul pe spinarea unui catâr voinic şi rapid îl chinui pe Ameni şi. — Numele meu e Nefertari.. îm blânzitorul de şerpi locuia la . dar. ar interveni. regina e informată. Dar nu e suficient! — Faraonul nu e în pericol. farmecul unei priviri profunde t. Ameni se lăsă sedus..R a m se s . părea sinceră.F iu l l u m in ii 291 Nu exista nici o veste despre Faraon sau despre regent şi se lua nici cea mai mică măsură! O singură persoană putea să ia iniţiativa şi să trimită o = nată de salvare în deşertul vestic. e foarte ocupată. — Se preocupă tot atât de mult ca şi tine de soarta soţului şi fiului ei. tânărul scrib aprecie :~ pul perfectai lui Nefertari. — Insistă pe lângă regină. — Lasă îndoielile la o parte. îţi promit că o să-i transmit în mod fidel cuvin­ tele tale. — Informată. Deşi era fem eie. Deşi nu avea încredere în sexul :c j s şi se temea de uneltirile acestuia. dacă s-ar ivi un risc cât de mic. Nefertari zâmbi. — în calitate de secretar particular şi de purtător de sandale al regentului. aş putea :jnoaşte motivul acestei cereri? — lartă-mă. astfel încât Ameni se — : -se la palatul marii soţii regale unde fu primit de o tânără ae o frumuseţe neobişnuită. era nevoit să-i întâlnească pe Setau. — Aş vrea s-o văd pe Maiestatea Sa. — în legătură cu asta au sosit mesaje la curte! — Nu pot să-ţi dau mai multe explicaţii.

— E mai curând o catastrofă. Setau transvaza un lichid dens şi roşiatic. părând să aprecieze acest semn de afecţiune. — Ce mai e? . datorată prafului. Lotus. — întârzieri administrative. Cărarea. îl rugă să intre în casă. O cobră regală apăru ameninţătoare. Ameni profită de acest moment şi se strecură înăuntru. să se piardă? — Nici un mesaj de mai mult de zece zile.. câţiva oameni din zonă auziseră vorbindu-se de Setau şi de soţia lui nubiană şi îi cunoşteau locuinţa. scuturat de o criză de strănut. — Nu. — Te-ai rătăcit. din fericire. Ameni? Mi se pare un miracol să te văd în afara biroului tău. — Ce fel de vrăjitor te-a făcut să ieşi din vizuină? — Ramses e victima unui complot. se retrase brusc. Pregătindu-se să treacă pragul vastei case albe. — Imaginaţia îţi joacă feste. — A dispărut în deşertul din est. — Ramses. în compania lui Seti. îşi freca ochii înroşiţi şi dureroşi. M ângâie capul reptilei care se legăna. ce ducea de-a lungul unui canal de irigaţie. — E doar o biată sălbăticiune inofensivă. pe drumul spre minele de aur. îl lămuri Lotus. aşezat pe vine. care prepara afară o mixtură cu un miros îngrozitor ce agresa nările tânărului scrib. Camera de primire era plină ochi cu sticluţe de diferite mărimi şi de obiecte de forme bizare care serveau la prepararea veninului. pe Ameni îl dureau şalele.292 C h r is t ia n J a c q marginea deşertului. am verificat eu însumi. Şi asta nu e tot. Ajuns cu bine.. nu se mai termina. departe de centrul Memphisului.

sărmanul meu Ameni! — Accepţi? — Sigur că nu! — îl abandonezi pe Ramses? — Dacă ipoteza ta e cea corectă. E neverosimil! — Faptele sunt fapte. ce putem face? — Să plecăm în căutarea lui Ramses. — Chiar dacă ai dreptate. i-e< avea un aer contrariat. — Deţin informaţia asta de la Nefertari. dă-mi un remediu contra şerpilor. au — Crezi prin urmare că Tuya a încercat să se debaraseze * s-:ţul ei şi să ia puterea.. să mergi ore în şir prin deşert? Ti-ai pierdut cu ¿oevărat minţile.. — Am aflat că regina consideră situaţia absolut normală. — Şi cu ce armată? — Noi doi suntem de ajuns. — Nu e nimic extraordinar în asta.. — De ce refuză să-i salveze? Trebuie să accepţi evidenţa: i a —mis la o moarte sigură pentru a urca pe tron.. Setau se ridică.. atunci e deja mort. Iniţiativa ta e o nebunie! . — N-ai să ştii să-i foloseşti. — Un simplu zvon. se întoarse spre tânărul scrib.. — îţi mulţumesc pentru tot. noua intendentă.R a m s e s . — Rămâi. s *. se teme deloc şi că nu are intenţia să trimită o expediţie ae sâtvare. — Seti şi Tuya formează un cuplu foarte unit. i«2tau îşi răsturnă creuzetul. la := Dun să ne mai riscăm viaţa? — Am un catâr şi apă. — ~i-ai pierdut minţile? — -am solicitat o întrevedere şi am fost refuzat. — Tu.F iu l l u m in ii 293 — nstigatoarea complotului e regina Tuya.

pentru a-şi relaxa şalele.294 C h r is t ia n J a c q — Sunt în serviciul lui Ramses. Pe jumătate adormit. tânărul scrib se gândea să se înarmeze cu un băţ. Setau se afla în fruntea a cinci catâri încărcaţi cu burdufuri cu apă şi alte materiale necesare pentru a înfrunta deşertul. poate că va fi nevoie să se bată! — Ai renunţat? Ameni deschise ochii şi se ridică. . patrupedul păştea la umbra unui copac tufe de ierburi uscate. cu picioarele strânse. Trebui foarte curând să se oprească şi să se întindă pe spate. Ameni se urcă din nou pe spinarea catârului şi o luă în direcţia deşertului estic. nu-mi încalc cuvântul dat.

42 Frumoasa Iset forţă uşa lui Senar care lua prânzul împreună cu mai multe notabilităţi.. — Cum poţi să dai buzna aşa? — Dă-mi drumul la mână! — O să-ţi strici reputaţia.. — Mama mea e convinsă că Faraonul nu e în pericol. — Dar nimeni nu are nici o veste! — Nu-mi spui nimic nou. se scuză şi o scoase pe tânăra femeie afară din sala de mese. — Părerea reginei. fiul mai mare al regelui se ridică. — Trebuie să organizezi o expediţie şi să pleci în căuta­ rea lor. nu ţii cont că invitaţii mei sunt nişte personalităţi? — Puţin îmi pasă! — Ce e cu agitaţia asta? — Iar ţie nu-ţi pasă că Seti şi Ramses au dispărut în deşertul din est? — Nu e şi părerea reginei. încântat să guste dintr-o friptură de vită cu sos picant. în timp ce Egiptul e în pericol! Notabilităţile erau şocate. . — Cum poţi să te îndopi cu mâncare. Frumoasa Iset era dezarmată.

cele mai apropiate de deşert! Regentul se întoarse şi anunţă vestea cea bună. scorpion Şenai adevărat mare p r< Seti îi în achita aj alegerea povestiri care îi sî Num. strigăte de bucurie se ridicară spre cer. presupur dar vru s — Ce Tânăi adevărul — M mâna pe Rams — Ex oblig să . era dus pe o targă. Câţiva bolnavi îşi târau picioarele în aşteptarea săptămânilor de odihnă ce-i aşteptau la întoarcere. Iar catârii erau încărcaţi cu saci de aur de cea mai bună calitate. Şenar nu era deloc nemulţumit. draga mea. . Ramses mergea în fruntea expediţiei care se întorcea din deşertul estic.şt Ramses. Primele culturi. regina guvernează şi noi îi dăm ascultare. — Ce înseamnă atitudinea asta de necrezut? — în absenţa Faraonului. Un p stâncoas — O Rams blocuri i — E sunt nişt O pa La pu prozonie facă rău. — Asta e o glumă proastă? — E adevărul. nimic altceva decât adevărul. Faraonul şi regentul erau mândri de a reveni cu întregul contingent. un pietrar. — De ce informaţii dispune ea? — De intuiţia ei. nu va întârzia să răspândească cele mai rele zvonuri pe seama Tuyei. pânza de apă descoperită de rege va alimenta fântâna mulţi ani de-acum înainte. reputaţia ei va fi pătată şi se va face apel la el pentru a gestiona afacerile Statului. Nici un om nu murise. înţepat de un scorpion negru. frumoasa Iset.296 C h r is t ia n J a c q — Să plec împotriva părerii mamei mele ar fi o greşeală de neiertat. Ramses se urcă pe o movilă de pământ şi zări în depărtare o mică pată verde. după ce construise o capelă şi case pentru căutătorii de aur ce aveau în felul acesta condiţii de lucru acceptabile. Febra mare şi durerile din piept îl îngrijorau pe medicul militar. Tânăra femeie deschise nişte ochi uimiţi. Marele sfat va fi obligat să-i ceară explicaţii. exaltată şi îngrijorată.

Ramses presupunea că sănătatea lui şubredă era cauza îmbufnării. cred că sunt nişte hoţi care fug în deşert. îi aduseră regentului pe cei doi Drozonieri. murmură el în urechea lui Ramses.R a m s e s . Să-i prindem. foarte scrupulos în ceea ce priveşte alegerea termenilor şi eleganţa stilului. Ramses izbucni în râs. care îi salvase de la o moarte îngrozitoare. la început nu văzu decât Diocuri inerte. apoi desluşi câţiva catâri şi doi călăreţi. dar vru să fie cu inima împăcată. — Ce te roade? Tânărul scrib se pregătise pentru această încercare şi doar adevărul îl putea elibera. îndepliniseră o adevărată faptă eroică ce va fi relatată în anale. îşi dădu cu părerea poliţistul. Fiul mai ■nare propuse să fie el cel ce va redacta povestirea. Ramses îşi concentră privirea. în timp ce Setau se ocupa de pietrarul înţepat de scorpion. — Ştiam că o să te găsesc. — Excesele tale cu munca îţi fac rău. — E neobişnuit. însă Seti îi încredinţă lui Ramses această sarcină de care se va achita ajutat de Ameni. — O caravană mică vine spre noi. La puţin timp după aceea. . Membrii expediţiei povestiră care mai de care miracolul săvârşit de Faraon. Numai Ameni nu împărtăşea bucuria generală. — M-am îndoit de mama ta şi am crezut că voia să pună mâna pe puterea supremă. o să te oblig să te plimbi şi să faci un pic de exerciţiu. Şenar îşi felicită primul tatăl şi fratele. O parte din trupă porni. prietene.F iu l l u m in ii 297 Un poliţist cu ochi ageri arătă cu degetul spre o ridicătură îâncoasă. iar Ameni era pe cale să i se •acă rău. Setau tuna şi fulgera.

.. ea continua să-i implore. şi ea tot atât de vinovată ca şi mine. ţinându-se strâns de el. — Ce rău a făcut? — A crezut şi ea că mama ta complota şi a răspândit critici acerbe şi acuzaţii perfide. Ramses se ridică. — Ignori legăturile invizibile dintre Faraon şi marea soţie regală? — Mi-am amintit de asta. se aruncă la picioarele lui Ramses.. — Trimite s-o caute. asta ar însemna temniţa sau exilul. noi. — E. — Am fost atât de îngrijorată. — Cu cine ai vorbit? întrebă el cu severitate. — Mă surprinde un amănunt insolit: de ce tandra Iset întârzie atât de mult să-mi arate afecţiunea? Ameni lăsă capul în jos.... — Cu unii. mai rău. dacă vina de lezmaiestate e dovedită. pentru a-i mânji numele? — lartă-mă. Iset plângea. Frumoasa Iset. atât de zbuciumată. — Acuzaţiile nefondate ar putea să te ducă în faţa tribunalului vizirului. crede-mă.298 C h r is t ia n Jacq — De vreme ce refuza să trimită o expediţie de salvare.. — Aparenţele ne-au făcut să ne pierdem cu firea. care uitase să se machieze. te implor! Cu părul despletit. — Şi ăsta e un motiv pentru a-mi suspecta mama de asemenea mârşăvii şi. — Trimite s-o caute. nu mai ştiu. cu alţii. . voiam să se plece în căutarea ta. — lartă-mă. Eram înnebunită de frică... cuprinse cu braţele tremurânde gleznele regentului....

— Ar fi trebuit să angajez o incapabilă? .F iu l l u m in ii 299 Frumoasa Iset se prăbuşi în hohote de plâns. mai curând decât să-şi abandoneze fiul pe terenul închis al puterii unde îl pândeau atâtea capcane. Ramses era o fiinţă puternică. — O să-ţi susţin cauza. Tuya o prezentă pe Nefertari suveranului. Poseda calităţile necesare pentru a guverna şi pentru a înfrunta adversitatea sub toate formele ei. Nefertari se retrase fără să îndrăznească să-i privească pe rege.R a m s e s . Faraonul reluase guvernarea pe care ~uya o gestionase atât de bine în absenţa sa. — E foarte tânără.amses cu forţa disperării. observă Tuya. tânăra nu putu pronunţa un singur cuvânt şi se mulţumi doar să se încline. o făcea cu inima împăcată. se agăţă de . — Ai fost sever. De la întoarcere. Seti îl făcea să călătorească în spirit de maniera cea mai concretă. împietrită. mai erau multe etape de parcurs. Atunci când Seti era constrâns 5ă părăsească scaunul guvernării. Sigur că ar fi putut să-i încredinţeze o regenţă efectivă lui Ramses. Seti o cercetă câteva clipe şi îi recomandă cea mai mare rigoare în exercitarea funcţiilor pe care le avea. o personalitate de anvergură. ştiind că soţia lui nu-i va trăda şi că ţara era condusă cu înţelepciune şi luciditate. să-i transmită experienţa lui pe cale magică. Conducerea casei marii soţii regale cerea fermitate şi discreţie. însă regele prefera să procedeze prin influenţă. pentru că frământarea ta a fost ¿inceră.. dar va fi capabil să suporte singurătatea copleşitoare a unui faraon? în scopul de a-l pregăti. înalta administraţie avea încredere în regina care dădea întâietate ucrului cotidian faţă de jocurile politice în care erau amestecaţi prea mulţi curteni.

De când am văzut-o pe Nefertari. câinele galben. şi pe Voinic. gustară apoi. Rames îi prezentă mamei sale pe Străjer. < . — în ce fel? — Acuzându-te că ai uneltit pentru a determina dispariţia regelui şi a-i lua locul. am avut senzaţia unei personalităţi excepţionale. Cei doi tovarăşi ai regentului. regina părea amuzată. Dacă mă înşel. unul cu capul la picioarele celuilalt. ar fi fost fericită în templu. dar instinctul îmi spune că are o altă misiune de îndeplinit.300 C h r is t ia n J a c q — E dotată cu însuşiri remarcabile. — Cât de bine o înţeleg! O supui deci la o teribilă încercare. — E adevărat. — Majoritatea curtenilor şi doamnelor nobile erau de părerea ei. mi s-a reproşat că nu am trimis o armată de salvare atunci c ciuda te comunic — O — A —N — A guverne. hrăniţi de bucătarul personal al reginei. leul nubian. dar care e adevăratul ei motiv? — Frumoasa Iset. se comportară bine. conchise Tuya. — Logodna voastră se va rupe? — A comis o greşeală gravă. plăcerea inefabilă a siestei la umbra unui palmier. Spre stupefacţia lui Ramses. O târ reginei. cu strălu — Ci —N — Ai importar — U Memphi iar eu ar — D — H cele mai — a — Ni şi a acţii Rams vină din sufletul I — Li depun n cearnă a să-şi ţină regelui. a cărui mărime începea deja să înspăimânte. — Cu ce intenţie? — Nu e vorba de mine. — Dorinţa ei era să se întoarcă în templu şi să nu ma: iasă de acolo. — întrevederea asta a fost agreabilă. va merge oricum pe drumul ei. — Chiar aşa? — A calomniat-o pe regina Egiptului. sensibili la onoarea ce li se făcea.

-.R a m se s . Tu îi oferi ceva ce este împotriva vocaţiei ei! — Haremurile educă tinerele femei pentru sarcini din rele mai diverse. ă' eu am remarcat-o. — Cine e? întrebă Ramses. a fost chemată în vemphis pentru a deveni preoteasă în templul lui Hathor. iar dacă nu e capabilă.. Ramses era tulburat. acuzată? — A reacţionat într-un mod. şi apoi dispăru în tăcere. — Nu suferi din cauza ingratitudinii şi nedreptăţii? — Asta e legea oam enilor. cum a obţinut un post atât de -^portant? — Un simplu concurs de împrejurări. în stânga rimei. — Dar.. ca şi în ai mei. dincolo de timp şi spaţiu. măcar să-şi ţină gura.. frumuseţea lui Nefertari părea să .. — O să fie. — Linişteşte-o pe frumoasa Iset. esenţialul e că nu ea . normal. ernează ţara. — Câte responsabilităţi pentru o persoană aşa de tânără! — Nici tu nu ai mai mult de şaptesprezece ani. Scurta ei prezenţă semănă . ină dintr-o altă lume.. — Nefertari. Dar să înveţe să discearnă adevărul de eroare. noua mea intendentă. în : . O tânără puse câteva misive pe o măsuţă joasă. nu contează decât calitatea sufletului şi a acţiunilor.F iu l l u m in ii 301 ■urci când eu vă ştiam de neatins. n-o să depun nici o plângere împotriva ei. . Scurta ei apariţie se întipărise în sufletul lui ca un moment miraculos. pe Seti şi pe tine. :a templelor şi a ritualurilor. strălucirea unei raze de soare printre frunzele unui copac. — Am cunoscut-o deja. în ochii -egelui. puţini ştiu că este posibil să jnici în spirit.. îl sfătui Tuya.

în mai puţin de un sfert de oră. supraveghetorul navigaţiei. Ameni îi pregătise un fel de discurs oficial. ia Egiptul să — Răs| — Ăst. anost şi plictisitor. primarul Memphisului. gata să-i respingă pe asediator. ministrul Afacerilor străine şi un impunător serviciu de ordine. Intrigaţi. merseră în susul Nilului şi pătrunseră în capitală la sfârşitul unei dimineţi vântoase. — Am — Cu a şi am ucis . paza de coastă crezuse că va avea loc un atac. nu era vremea primirii tributurilor. în jurul lui. de-a lungul căreia se succedau ambasadorii străini şi suitele lor. cele zece corăbii greceşti urmau să acosteze. o parte din flota de luptă egipteană se mobilizase imediat.deja le ui potrivit p Navei necesare Unele pi traversare 43 cu piraţii Corab o parte d făcu liniş îmbrăcat în straie de gală. Pentru o vreme. vasele impozante erau dovada unei bogăţii evidente. Totuşi. oare noii sosiţi veneau să-i aducă lui Seti cadouri somptuoase? Răbdarea nu era punctul forte al lui Ramses şi el se temea că însuşirile sale diplomatice erau destul de neînsemnate. Primirea acestor străini îl obosea. sute de gură-cască se înghesuiau pe maluri. ale cărui prime cuvinte Cine i Egiptuluiî Apăru blond şi purta o pl de cupru venea o f diademă Cuplu — Sur Faraonuli — Sur iat-o pe sc pe care ar Mulţi dint amar. dup proastă. Ramses bătea în sus şi-n jos debarcaderul principal al portului „Drum bun". însă străinii mani­ festaseră intenţii paşnice şi îşi exprimaseră dorinţa de a ajunge în Memphis pentru a-l întâlni pe Faraon. Sub escortă.

purtând o mantie purpurie. Elena. însă îşi ţinea casca dintr-un aliaj :e cupru şi bronz la piept. — Cu atât mai bine. regele Lacedemoniei. le uitase. iar victoria are un gust amar. se aruncă o pasarelă şi se k:u linişte. cu o :iademă în păr ce-i indica înalta ascendenţă. în ce mă priveşte. — Sunt Menelau. erau eresare reparaţii înainte de a pleca din nou spre mare. în numele faraonului. care ar fi fost omul vit pentru o asemenea situaţie. în spatele lui • enea o femeie frumoasă. Corabia din frunte execută manevrele cu abilitate. -a. Regreta absenţa lui Acha. Ne va permite Egiptul să ne recăpătăm forţele înainte de a ajunge acasă? — Răspunsul aparţine Faraonului. cu umeri largi. după cum vezi. deşi : Darte din vele era deteriorată.R a m se s . părul :lond şi o figură dezagreabilă. — Ăsta e un refuz deghizat? — Am obiceiul să fiu sincer. şi iat-o pe soţia mea. — Sunt Ramses. . navele care mi-au rămas sunt în stare proastă. fiul lui Atreu. Navele greceşti suferiseră importante stricăciuni. :urta o platoşă şi jambiere. sigur că nu ăsta e şi cazul tău. fiţi bineveniţi. Cine urma să debarce şi să pună piciorul pe pământul Egiptului? Apăru un bărbat de înălţime medie. venim din blestemata cetate a Troiei pe care am învins-o şi distrus-o după zece ani de lupte grele.F iu l l u m in ii 303 ae . . eu sunt un războinic şi am ucis mulţi oameni. în semn de pace. regentul regatului egiptean. Cuplul trecu pe pasarelă şi se opri în faţa lui Ramses. iar soldaţii şi marinarii sunt epuizaţi.ersarea Mediteranei nu se derulase fără câteva ciocniri :j piraţii.'e le purtau chiar semnele unui început de incendiu. cam de cincizeci de ani. Mulţi dintre prietenii mei sunt morţi.

atitudinea regen­ tului se bucură de o apreciere diferită. sigur că Menelau şi resturile armatei sale nu constituiau un pericol imediat sau viitor pentru Egipt. în timpul şedinţei consiliului restrâns. — Din fericire. — Grecul ăsta e perfid. a unuia dintre acei războinici atrizi însetaţi de sânge şi de lupte şi a căror principală distracţie era jefuirea oraşelor incendiate? Să i se acorde ospitalitate unui bandit de o asemenea speţă nu i se părea oportun. con Men( arcuri cc îşi dove troieni loi ¡mpodot şuviţele Efluv Tuyei. Menelau şi Ramses se înfruntară din priviri. nu se găsise el oare în faţa unui soldăţoi. Politica noastră externă preco­ nizează o bună înţelegere cu multe ţări. — Dacă ai fi fost unul dintre supuşii mei. un sexagenar cu o ţinută frumoasă. — M cuvântul — lai -egentuli ar grecii în sarcii descope — Să Seti. Meba. Ramses ascultă criticile şi le respinse. — Aştept răspunsul în legătură cu corabia mea. suntem constrânşi să negociem cu personaje care. uneori. surâse indulgent. — Nu se face diplomaţie prin intermediul sentimentelor. — Poziţia regentului mi se pare periculoasă. în scopul de a evita formarea de alianţe contra noastră. renunţă la obişnuita lui atitudine rezervată. regele Lacedemoniei cedă primul. fie mari sau mici. având o voce caldă. cu un chip deschis şi sincer. privirea lui e mincinoasă. însă el poseda încă titlul de rege şi merita prin urmare respect. ne displac. în era impr însărcin descreţi care-şi a < amentaţ povesti 1 deplânse se afla în perfect g limba ei — Pe are oroa troianul — D < se va trac .304 C h r is t ia n J a c q — De ce vorbeşti fără să ştii? Ochii mici şi negri ai lui Menelau străluciră de furie. Menelau nu trebuie tratat cu dispreţ. declară Ramses. ţi-aş fi rupt şira spinării. sunt egiptean. Meba. Ministrul Afacerilor străine.

Ofiţerii regelui Lacedemoniei purtau fuste colorate. se plânse Meba. şi încălţăminte înaltă. el se pierdu în lamentaţii. mpodobite cu desene geometrice.F iu l l u m in ii 305 — Menelau ne va trăda. — Să-i invităm pe Menelau şi pe soţia lui la cină. — De ce vă ascundeţi chipul? o întrebă Tuya pe Elena în limba ei. continuă Ramses. Ministrul Afacerilor străine.sarcina noastră să acţionăm cu circum specţie şi să re-scoperim motivele acestei vizite. deplânse cruzimea zeilor şi lăudă farmecul ţării sale de care se afla încă departe. de o sută de ori mi-am . părea cucerit de văicărelile oaspetelui său. *r grecii sunt vicleni. î uviţele de păr ondulate le ajungeau până la buric. care-şi ascundea chipul sub un voal alb.R a m s e s . din cauza mea au murit mulţi eroi. îşi povesti faptele de eroism. îl evocă pe prietenul lui Ulise. nu-mi imaginam că acţiunea lui smintită se va traduce prin zece ani de masacru. hotărî >eti. Menelau îi oferi faraonului vase de metal frumoase şi îrcuri confecţionate din diferite soiuri de lemn. Vinul din oaze descreţi fruntea regelui Lacedem oniei.ântu! dat nu are nici o valoare. Efluvii de nectar veneau dinspre roba verde a Elenei. Grecul era impresionat de figura severă Faraonului. tinereţea c e n tu lu i îl incită la judecăţi pripite. . pentru el.. Cade . ea se aşeză în stânga ~uyei. Menelau este un grec. în timp ce Menelau luă loc la dreapta lui Seti. — lată un proces de intenţie. comportamentul lor va dicta decizia noastră. aceste arme f dovediseră eficacitatea în timpul luptelor împotriva "oienilor. care vorbea perfect greceşte. — Pentru că sunt o căţea perversă de care toată lumea are oroare. regretând anii pierduţi în faţa zidurilor Troiei. Meba era cel însărcinat cu purtarea unei conversaţii. Când Paris troianul m-a răpit. poate că n-a spus tot adevărul.

şeful protocolului. Maiestate. — Eu aici.. Prea multe nenorociri. săi se vo respecte Fiul n lui Mene Şenar înc impoliteţ în sd aflat în h — Str — Su cultura c . — în — Ac — Su — An şi unde i — înt lucrurile marinarii inspiraţie — Ac — Vc — Ut întâlnind — Vă — îi \ — Da Dingi lui Seti: K corăbiile. — Dar în prezent nu sunteţi liberă? Sub voalul alb. întoarcerea în Lacedemonia mă înspăimântă. Regentul stătea la masă alături de un bărbat fără vârstă.306 C h r is t ia n ] a c q dorit să fiu luată de vânt sau înghiţită de un val furios. împodobit de o barbă lungă şi albă... însă memoria excelentă. Tuya respectă tăcerea dureroasă a Elenei. îl ţinea la distanţă pe Ramses de Menelau. nu l-am iubit niciodată. Şenar. un surâs amar. aş vrea să mă instalez aici pentru a lucra în pace. Homer. după ce am călătorit mult. — Da. — Menelau nu m-a iertat. cu chipul trudit şi ridat.. — Timpul vă va şterge suferinţa. — E mult mai grav. Am provocat prea multe nenorociri. — Iar al meu. — Un poet. Prudent. am dorit chiar victoria Troiei. tărâmul înţelepciunii şi al scriitorilor. de vreme ce sunteţi din nou împreună. împreună cu bruta asta de Menelau? — Vânturile mi-au dat de ştire că navele se vor îndrepta spre Egipt. poet. mărturisi frumoasa femeie cu braţe albe. prinţe! — Numele meu e Ramses. — îmi urăsc soţul.. — Este cheia sănătăţii. — Sunteţi general? — Nu. — Un resentiment trecător? — Nu. mânca încet şi turna ulei de măsline peste toate alimentele. Elena? — Pemiteţi-mi să rămân aici cât mai mult timp posibil. va vorbi dacă va dori asta.. vederea mea e foarte slabă.

. — în ce calitate? — Aceea de regent. nu mai contenea cu uimirea. valurile şi furtunile nu sunt favorabile nspiraţiei. — Acceptaţi să vă ajut? — Vorbiţi corect greceşte. monumentele îl impresionară pe Menelau. Şi îi detestaţi pe greci. Din gura ministrului Afacerilor străine. — Vă place poezia? — îi veţi aprecia pe marii noştri autori... lungi şi uneori obositoare. — Unul dintre prietenii mei este un diplomat poliglot. va locui într-o vilă din centrul Memphisului. — Am vorbit despre Menelau. însă se lovi de o indiferenţă ce friza impoliteţea. Fiul mai mare al Faraonului era însărcinat să-i prezinte lui Menelau capitala. întâlnindu-mă cu el. aflat în faţa templelor. soldaţii săi se vor afla sub comandament egiptean şi vor trebui să respecte o disciplină strictă. Şenar încercă să-i înveţe pe grec noţiuni elementare despre cultura egipteană. — Dacă avem gusturi comune. Hula. I se vor repara corăbiile. . — Sunteţi foarte tânăr. explică Şenar. Senar află hotărârea lui Seti: Menelau era autorizat să stea în Egipt.F iu l l u m in ii 307 — Eu nu sunt de acord cu o şedere de durată a lui Menelau aici. — Straşnice cetăţi! Trebuie să fie dificil să le asediezi. si unde aţi vrea să locuiţi? — într-un loc mai plăcut decât o corabie! Totul e strâmt. s-ar putea să ne înţelegem. a fost o joacă să învăţ. — Sunt locuinţele zeilor. zile la rând. nu despre dumneavoastră.. în schimb.R a m s e s . •ucrurile mele sunt îngrămădite în cală şi detest compania marinarilor.

Menelau revenea fără încetare la cei zece ani de război care se terminaseră cu înfrângerea Troiei. — într-un război atât de lung. voinţa lor nestrămutată de a o recupera pe Elena.308 C h r is t ia n Jacq — Zei războinici? — Nu. viclenia n-a jucat nici un rol? La început reticent. insinuă Şenar. Menelau acceptă să răspundă. Şenar încerca să afle în ce fel sucombase Troia. — Altfel spus. trebuie să fii iniţiat în anumite mistere. Mene — La Şenar se asigur de o nou singurul . — Şi de ce au nevoie de fortăreţe cu ziduri groase? — Energia divină e încredinţată specialiştilor care o primesc la adăpost de profan. Instinctul îl incita să-i acorde o consideraţie aparte pentru a-i putea străpunge carapacea.. Ptah e stăpânul meşteşugarilor. deşi manierele şi discursul lui Menelau erau prea puţin rafinate. ac — An — N'ealitate. Menelau evoca încăierări furibunde. In timpul câtorva sărbători. cel care desă­ vârşeşte lumea prin cuvânt. deplângea soarta crudă a aliaţilor lui căzuţi sub loviturile duşmanului. pentru a pătrunde în templu ascuns. el simţi o anume afinitate cu acest străin cu ochi vicleni. cu acordul Faraonului. veţi fi poate admis în marea curte descoperită. critica atitudinea Elenei şi dorea ca Homer. povestind faptele de vitejie ale învingătorilor. eu. — Şi ce mister voi contempla? — Marea ofrandă făcută divinităţii care locuieşte în acest templu şi care-şi propagă energia pe pământ. iar Hathor e zeiţa veseliei şi a muzicii. — UI în interio -nprudei surprinse — Cu Senar. — Aş! Şenar se arăta de o răbdare infinită. nu am dreptul să pătrund prin aceste porţi aurite! — Aşa este. să-i acorde rolul principal. fiu al lui Zeus ş învingător al Troiei. curajul lui Ahile şi al altor eroi. regele Lacedemoniei..

R a m se s . dar. . e foarte posibil. admirativ. i-am = -qprins dinlăuntru. sugeră ienar. — Am vorbit cu Ulise.. sunt sigur. Şenar îşi consacră cea mai mare parte din timp pentru a ie asigura de prietenia grecului. — La urma urmelor. dispunea de o nouă strategie pentru a-l elimina pe Ramses şi a deveni singurul pretendent la tronul Egiptului. în acest moment. Menelau se umflă în pene.nteriorul căruia să se ascundă soldaţii. troienii au comis "prudenţa să-i primească în cetatea lor.F iu l l u m in ii 309 — Ulise a avut ideea să construim un cal mare din lemn. în felul ăsta. — Cu siguranţă că nu sunteţi străin de ideea asta. — N-a făcut altceva decât să vă traducă gândul în ealitate.. .

S( plăcere ( — îr tehnicier — F. el prefera duşurile. pe tron d evitată. Menelau obţinuse o cadă de granit care era umplută cu apă caldă şi în care făcea băi interminabile. Şenar îi oferi lui Menelau adevărate banchete.0 | — Ra o să vă s — Vii . rinichi şi cotlete de porc preparate cu condimente fine îi încântau cerul gurii. întregul [ zvoneşte — D. 44 ţări! — A Men pe un pl In grădina sa. — Di incapabi . la aperitive se îndopa cu boabe mari. o prefer câmpurilor de bătaie. precum compatrioţii săi. Intendentul său egiptean considera procedeul prea puţin igienic şi emolient. Grecul admira frunzişul verde închis din care atârnau grei ciorchinii. — Egiptul e o ţară frumoasă. Nu se mai sătura să le contemple pe tinerele muziciene. o să poruncesc arhi­ tecţilor mei să-mi construiască una asemănătoare. admise el.— r acasă. tăiaseră — Ce -Eg n-ar pute — Ni — Ac — Se nu a v e a . Tocană de porumbel. de un albastru profund. — Dar servitorii? — Foarte atenţi. în fiecare zi. friptură de vită. Aşa cum dorise. o maseuză ungea cu ulei corpul plin de cicatrice al marelui erou. Dar se supunea instrucţiunilor date de Şenar. mai mult dezbrăcate. care-i delectau auzul cântând la flaut sau la harpa portativă. împotriv animat d înfrunt p — D. sub bolta de viţă. — Vă place vila? — Un adevărat palat! La întoarcere. potârnichi cu miere.

— Ramses i-a amăgit. îmi dăruiesc plăcere după bunul meu plac. e adevărat. Acest rege e animat de o forţă supranaturală. — Opunându-vă. dar să-i înfrunt privirea îmi face frică. viitorul o să vă surâdă. nici chiar Agamemnon nu avea atâta autoritate ca el. — Ce vreţi să insinuaţi? — Egiptul e o ţară bogată şi puternică. eşecul e asigurat. veţi încălca voinţa tatălui vostru.F iu l l u m in ii 311 — Nu sunt prea docile maseuzele voastre! La mine acasă. — Viitorul? Dar pentru mine asta înseamnă să mă întorc . regentul se va urca pe tron după moartea sa. renunţaţi. Dacă deveniţi aliatul meu. — Fără sclavi! lată un progres care lipseşte marii voastre ţări! — Am avea nevoie de oameni căliţi ca dumneavoastră. fratele meu e incapabil să guverneze. orice luptă pentru succesiune va fi evitată. După baie. sclavele nu fac atâta caz. — Dacă v-am înţeles bine tradiţia. Menelau dădu la o parte potârnichea cu miere servită pe un platou de alabastru. Dacă vă gândiţi să complotaţi împotriva lui. preciză Şenar. — Dar cine vorbeşte de un complot împotriva lui Seti? întregul popor îl venerează. însă n-ar putea fi guvernată cu mai multă perspicacitate? — Nu sunteţi fiul mai mare al Faraonului? — Această înrudire trebuie să mă condamne la orbire? — Seti e un personaj de temut. însă Faraonul e şi el un om şi se zvoneşte că sănătatea lui se deteriorează. ultimele cuvinte ale lui Şenar îi tăiaseră pofta de mâncare. acestea sunt tehniciene care primesc un salariu. — In Egipt nu există sclavi.R a m se s . eu nu sunt un laş. — Domnia lui Ramses va ruina Egiptul.

frumoasa femeie blondă cu braţele albe se minuna în faţa splendorilor tărâmului faraonilor. — lartă-mă. nu reuşea să-şi reţină lacrimile. Uitaţi aceste visuri nebuneşti Nefertari o condusese pe Elena să viziteze haremul din Mer-Ur. de Menelau şi de inevitabilul drum de întoarcere până în seara în care tronul purtat pe umeri al reginei Tuya pătrunse în harem. munca o făcu să uite de Troia. aceasta petrecea zile întregi în ateliere. va dovedi că el. a distrus un oraş şi i-a masacrat populaţia pentru a-şi recupera soţia şi a spăla afrontul. Nefertari nu pronunţă cuvinte inutile. Nefertari. Se apropia plecarea. îi dezvălui Elenei secretele artei ţesutului. rafinamentul existenţei ce-i era oferită de mai multe săptămâni de regina Tuya avea efectul unui remediu. cu funcţii îr să le im| . Elena alergă şi se refugie în apartamentele sale. — în ţara dumneavoastră nu vi se vor acorda onorurile unei regine? — M enelau va salva aparenţele. nu sunt altceva decît un oaspete fără putere. prăbuşindu-se în hohote de plâns pe pat. însă viaţa.mea acolo va fi un infern. a îndrăznit închipuir Alunj că putea escală în bine îngi Cu ur soţii regi din MerElena pânză di mai exişi Morala 1 mai mul decât în liber. războinicul. Mâhnită. prezenţa marii soţii re­ gale însemna sfârşitul unei perioade de fericire de care nu se va m £ să se sin Cu bl — Rt — Ni — Tl Elena destinul înden zvonul f navighez naval dir cu o rapi lande en întregi. însă o veste recentă o aruncase în braţele disperării: două corăbii greceşti fuseseră deja reparate. moartea ar fi mai dulce. punea întrebări lucrătoarelor mai experimentate şi se apuca de confecţionarea unor rochii luxoase. Aşezată pe marginea unui heleşteu plin de lotuşi albaştri. Pasionată. ostenită putea gusta câteva clipe de bucurie plimbându-se prin grădini sau ascultând muzică.312 C h r is t ia n J a c q acasă cât mai curând posibil! Chiar dacă Egiptul îmi dă adăpost şi mă hrăneşte cum nici nu visam. Mâinile ei erau abile şi câştigă stima celor mai bune profesioniste.

soldaţii săi fuseseră bine îngrijiţi şi hrăniţi. ţineau piept bărbaţilor şi ocupau funcţii înalte. obiceiuri deplorabile pe care Menelau se ferea să le importe. Cu un mers marţial. zvonul potrivit căruia navele Faraonului erau capabile să -avigheze luni de zile părea fondat. circulau liber. cu atât mai mult cu cât femeile se arătau mult mai independente decât în Grecia. Elena se resemnă.R a m s e s . îmbrăcată după moda egipteană cu o robă din pânză de in cu bretele. cu chipul descoperit. i se păru indecentă. Cu blândeţe. încă o dată. Regele Lacedemoniei văzuse şalande enorme. — Regina doreşte să vă vadă. nu mai era stăpână pe cestinul ei. Menelau se îndrepta spre palatul marii soţii regale unde locuia Elena de la întoarcerea din haremul din Mer-Ur. echipajele erau gata de plecare. Ele nu erau închise în ginecee. Alungă aceste gânduri neplăcute. capabile să suporte greutatea unor obeliscuri 'ntregi. de vreme ce şantierul -aval din Memphis reparase şi consolidase corăbiile greceşti cu o rapiditate extraordinară. — Tuyei nu-i place să aştepte. bucurându-se de faptul că putea în sfârşit să organizeze călătoria de întoarcere. Nefertari o rugă s-o urmeze. din fericire. Această escală în Egipt îi redase energia obişnuită. îndemânarea tâmplarilor egipteni îl surprinse pe Menelau. Forţa egiptenilor nu era deloc o simplă închipuire. Nefertari îl primi şi îl conduse la soţia lui. apoi veliere rapide şi nave de război pe care n-ar fi îndrăznit să le înfrunte. . Elena. Regreta că nu avusese curajul â se sinucidă. — Nu mă mişc de-aici.F iu l l u m in ii 313 ae \a mai bucura niciodată. nu mai exista nici un alt Paris care să se gândească s-o răpească! Morala faraonilor interzicea o asemenea practică.

— Sunt eu. nu te reţin. Furia lui înspăimântase servi­ torii. Şenar îi aduse o cupă de bere tare... Dacă eşti prea nerăb­ dător. — Ştiu. Sunt soţul şi stăpânul tău! — Aici. în Egipt.314 C h r is t ia n J a c q La apropierea soţului ei. repet că vacanţa lovim re( vizează. violul se pedepseşte cu moartea. — N-ar trebui să mă saluţi? — în ce calitate? — Dar. Regele Lacedemoniei bău cu lăcomie şi se aşeză pe piatra de moară. pumnalul pe care ea îl agită prin aer îl obligă să se retragă.. — Ridică-te şi vino. Voi finisa rochii pentru doamnele de lâ curte. Elena omise să se ridice şi rămase concentrată asupra ţesăturii la care lucra. — Nu mă agresa. Fiul mai mare al Faraonului rămase la o oarecare distanţă până ce furia eroului grec se mai potoli.Iţ i — Lit femeilor — Ră — Ar Elena. Regele se repezi asupra soţiei sale şi încercă s-o prindă de încheietura mâinii. Menelau. du-te. poliţia I-ar fi arestat pe de­ ment. fără intervenţia lui Şenar. îmi aparţii! — Regina Tuya mi-a încredinţat conducerea unui atelier de ţesătorie. Menelau rupsese două săbii şi trei lănci pe piatra de moară folosită de brutarul vilei sale.. altfel strig după ajutor. este o onoare de care vreau să mă arăt demnă.. — Stricata asta.. Abătu — Câ — Nc multe sa Sprijii său domi mijlocul . vom pleca. Tu eşti soţia mea. — Pleci singur. singurul stăpân e Faraonul. o unul din timpul sc — Sa regina o Mene — Fit — La comune. când braţul lui Menelau obosi în sfârşit. Ce festă mi-a mai jucat iarăşi? . — Ce — Să — Se — N( eforturi f. iar atunci când asta o să mă plictisească. — Sunt departe de a-mi fi terminat lucrul. — Dar. — Plecăm spre Lacedemonia. Elena. Greci — D.

Homer explora noul său domeniu. îmi trebuie femeia asta! — Sarcina pe care i-a încredinţat-o Tuya nu e fictivă. O asemenea strategie nu se impro­ vizează. — Ce trebuie să fac? — Să pregătim împreună eliminarea lui Ramses. Sprijinindu-se de braţul lui Ramses. făcând eforturi fără măsură pentru Egipt. 'egina o apreciază mult pe soţia dumneavoastră. Elena revine în mâinile voastre. la trei sute de metri de aripa palatului . credeţi-mă. Menelau bătu cu pumnul în piatră. îşi iroseşte forţele. în timpul perioadei de doliu. avem interese comune. — Dacă devin Faraon.R a m s e s . în mijlocul unei grădini.. — Seti poate să trăiască o sută de ani! — Nouă ani de domnie I-au uzat pe tatăl meu.. Elena e liberă să aleagă. liberă! O civilizaţie care acordă atâtea libertăţi emeilor merită să dispară! — Rămâneţi în Memphis? — Am de ales? Dacă mă întorc în Lacedemonia fără Elena. — Liberă. Menelau îşi încovoie spinarea. iar . — Fie blestemată! — Lamentarea nu e o soluţie. însă ne rămân mai multe sarcini delicate de îndeplinit..nul dintre fidelii mei locotenenţi o să-mi taie beregata în ' mpul somnului. Grecul deveni atent. poporul o să-şi bată joc de mine. o să fiu ridicol. — Norocul e schimbător. o vilă de două sute de metri pătraţi locuibili. va trebui să lovim repede şi în forţă. atunci când va fi proclamată vacanţa puterii. — Cât timp trebuie să aşteptăm?. Şi eu vă repet că avem nevoie de timp. dar e inutil. Abătut. în prezent.F iu l l u m in ii 315 — îţi înţeleg mânia.

drept nedemnă de el. — Ca să vă trataţi? — Vezi bine. Uneori. — O pisică. Pentru a-şi asigura graţiile regelui şi ale castei preoţilor. în Nici Seti lor: un n să fie rid Mene se comp sale. Şenar era mândru de Menelau.316 C h r is t ia n J a c q rezervată regentului. Repede. un scaun. — lată un rezumat prea puţin poetic! O să compun un poem lung ce va vorbi despre faptele eroice ale lui Ahile şi Hector şi pe care o să-i' numesc „lliada". însă îi aprecia ardoarea. un lămâi şi vin parfumat! Nu m-am înşelat în legătură cu destinaţia. nici din exigenţe relaţii ci Ramses. p e ' impunei lui. Homer se apleca asupra fie­ cărui arbust sau floare. — Cere să mi se aducă nişte frunze de salvie uscate. versurile mele vor traversa secolele şi nu vor dispărea din memoria oamenilor. înfruntându-şi soarta cu curaj. Regentul îl considera pe Homer puţin cam înfumurat. un lămâi! Departe de el e imposibil să compui versuri frumoase. şi prieter . — în sfârşit. O pisică alb cu negru ieşi din casă şi se opri la un metru de poet. sări pe genunchii lui şi începu să toarcă. Ramses se temea să nu considere această frumoasă locuinţă recent construită. Datorită vederii sale slabe. poetul se înflăcăra. eroul grec. dăruise templului din Gurnah. după o scurtă ezitare. acceptase să intre în joc. case. impodot zentând obiecte s templulu Marir fie lungi vtemphis şi obiect Administ ateliere î Ofiţe egiptean cum ar f mai mul. cons se mai z Regel delicat: luă un c. ce ştii despre războiul Troiei? — Că a fost lung şi aducător de moarte. el e capodopera creaţiei. „Iliada"va fi o capodoperă. o cameristă şi un grădina' alcătuiau personalul poetului a cărui principală cerere consta într-o importantă rezervă de vase cu ulei de măsline. varietatea lor nu părea să-i satisfacă. anason şi coriandru pentru a-i parfuma vinul pe care-i dorea îmbătător. Un bucătar. Ramses aduse un taburet cu trei picioare care păru să-i convină lui Homer.

nici dintr-o parte. încetase să se mai zabată.F iu l l u m in ii 317 1-mah. amfore greceşti -oodobite cu dungi pictate cu galben şi cu frize repre­ zentând muguri de lotus în partea lor inferioară. riscul unui conflict deschis era astfel evitat. se vor integra în societatea egipteană. parfumuri îi obiecte din aur şi argint contra produselor alimentare. Cei mai mulţi se vor căsători. vor avea copii şi îşi vor construi case. mult mai subtil decât primul. Deşi Elena nu credea în sinceritatea lui. cum ar fi întreţinerea canalelor sau repararea digurilor. i se lăsa iniţiativa întâlnirilor şi nu i se va mai impune nici o restricţie. Menelau se supuse exigenţelor curţii şi se strădui să întreţină cele mai bune relaţii cu regentul. Nici Seti şi nici Ramses nu se nelinişteau din cauza prezenţei lor: un nou „cal troian". Menelau o revăzuse pe Elena în prezenţa reginei Tuya şi se comportase cu respectul pe care un soţ i-l datora soţiei sale. constată că Menelau. Marinarii şi soldaţii greci. întrevederea luă un caracter oficial. încă şi mai delicat: să reducă animozitatea lui Ramses. urmau să fie angajaţi la lucrări de utilitate publică. Şenar şi prietenul lui grec îşi pregăteau urzelile în deplină linişte. Regele Lacedemoniei făcu şi un alt demers. . fără nici un exces. se instalaseră la periferia •iemphisului şi începuseră să facă schimburi de alifii. Aceste :c ecte splendide fuseseră depuse în încăperea cu comori a amplului. dacă nu definitivă. O fiţerii şi soldaţii de elită se integrară în armata egipteană. în felul acesta. ştiind că şederea lor risca să fie lungă. în ciuda comportamentului rece al lui Ramses.R a m se s . consacrat „ka"-ului Faraonului. avea să fie ridicat în loc. nici din cealaltă. ca o fiară prinsă în laţ. oaspete de marcă. •administraţia îi autorizase să deschidă câteva dughene şi mici steliere în care să-şi demonstreze priceperea. pe viitor.

Această dispersare ne e favorabilă. Egiptul va fi în mare primejdie. Meba. eu sunt convins că hitiţii vor reuşi să-i manipuleze pe cei ambiţioşi sau nemulţumiţi şi să-i adune sub drapelul lor. mica mustaţă tăiată perfect. — Faraonul va fi informat? — Nu într-un mod corect. Acha aprecia calitatea berii servite în cabina corăbiei lui Şenar. suntem aproape prieteni. în al pas deci: decât op dacă nu preferat s că destin ciuda ris echilibru El. dar am legat prietenii solide cu diverse eminenţe cenuşii. Dacă vom continua colaborarea. monume şi picioar o fântână statui a r coşuri cu — lat Porţile cu electri . persoana lui Ramses e necunoscută. — Dă-mi de ştire dacă se produce vreun eveniment im­ portant. fiecare regişor visează la o federaţie. — Ministrul Afacerilor străine. — în Asia. s-a apropiat mult de mine. contrar colegilor mei. implică tratative şi negocieri. nu-şi dezvălu planurile. voi interveni în favoarea ta pentru a-ţi grăbi avansarea. micile principate se destramă. — Procesul va fî de lungă durată? — Câţiva ani. renumele tău e neatins. Fiul mai mare al regelui evoca sosirea lui Menelau şi a Elenei.318 C h r is t ia n Jacq Cu chipul îngrijit. — Cum evoluează situaţia din Asia? — Devine din ce în ce mai complicată. temându-se de tânărul diplomat. — Te afli în locul potrivit pentru a obţine informaţii capitale? — Nu încă. Se construis vast dinţi îngrozito puterea c spate cor Merg. Potrivit convenţie făcute. însă nu va dura. incapabili să perceapă viitorul. dar. aceste întâlniri trebuiau să rămână secrete. ne întâlnim în afara contactelor oficiale şi beneficiez de anumite confidenţe. în ziua aceea. la posibilitatea de a o domina. cu manichiura făcută şi ochii strălucind de inteligenţă. ambasadorii noştri sunt oameni ai trecutului.

Porţile din lemn de cedru provenind din Liban.45 în al zecelea an de domnie. în faţa fiecărei statui a regelui luând forma lui Osiris. învingătorul morţii. dezvălui Seti. cel mai vast dintre sanctuarele egiptene. omul zeului Seth. faraonul o transforma în puterea de înviere. în ciuda riscurilor pe care le comporta acest demers pentru echilibrul tânărului. Faraonul ar fi □referat să aştepte. acoperite cu electrum. Seth. . — lată ţinutul luminii. Seti se hotărâse să facă un :as decisiv în ceea ce-i priveşte pe Ramses. descoperi faţada templului ascuns. El. purta în spate corpul de lumină al lui Osiris. buchete de flori şi coşuri cu mâncare. să-şi vadă fiul maturizându-se. distrugătorul. doi preoţi îi purificară mâinile şi picioarele într-un lighean de piatră. Mergând în urma tatălui său. Ramses trecu de poarta monumentală a primului pilon. în eternitate. ucigaşul fratelui său Osiris. însă poate că destinul nu-i va acorda un asemenea răgaz. regentul va fi incapabil să guverneze :acă nu era iniţiat în misterele lui Osiris. deşi nu avea :ecât optsprezece ani. Seti hotărâse să-i trimită la Abydos. După ce trecu pe lângă o fântână. construise pentru acesta din urmă un templu imens. Asumându-şi prin nume o îngrozitoare forţă de distrugere. Astfel că. păreau de netrecut. Seti.

însă „ka"-ul lor rămâne. O scenă îl uimi pe Ramses: se vedea un adolescent capturând un taur sălbatic cu ajutorul Faraonului! Sculptorii imortalizaseră momentul în care existenţa lui se schimbase. împodobind altarele zeilor. născută la originea timpului. îşi conduse fiul prin culoarul strămoşilor. De când mergea pe podeaua de argint. unificatorul celor Două Tărâmuri. Fii preocupat de sălaşul lor. căci ea conferă coerenţă tuturor formelor de viaţă. Mers parcurse cu pereţ lumea d întâlniră ţându-se acoperiş — Oi sale. extermin ritmată d rolul lui luminii : nefericiri Adepţ pură un | şi regina' . le aduceau acestora fericire. — Mormântul lui Osiris. spuse Seti. — Numele strămoşilor tăi e stabilit pentru vecie în cerul înstelat. Porţile se întredeschiseră. în a ivită din Doi şi a Unul. el. ele porunceau faraonului să alcătuiască planurile templelor şi să păstreze neclintită funcţia regală. pune-o în inima ta. Seti ridică o statuetă a zeiţei Maat: numai ea singură simboliza totalitatea ofrandelor. el îţi va hrăni gândurile şi-ţi va ghida acţiunile. iar bucuria lor lumina pământul. momentul trăit de fiecare viitor rege fără să aibă conştiinţa că e absorbit de un destin imens. Acolo erau gravate numele faraonilor care domniseră în Egipt. puţini oameni I-au contemplat. vei comunica cu zeii şi le vei cunoaşte secretele.Un preot cu robă albă şi capul ras îl obligă pe Ramses să se aplece. Di daţii lor. Guvernează după Lege. se simţea transportat într-o lume diferită. analele lor sunt milioanele de ani. păstrează vie lumina pe care ei o creează. dă oi spiritul ti bilului şi nici sfâr< Noap rele lui ( Bău . Tatăl şi fiul citiră coloanele de hieroglife. unde domina mirosul de tămâie. mâncă g brăcă în1 cesiunea de şacal. va exista şi acest templu. Seti şi Ramses ieşiră din templu şi se îndreptară spre o colină plantată cu arbori. Atâta timp cât va exista cerul. aici. începând cu Menes. In faţa fiecăreia dintre cele şapte capele. — Sunt morţi. îi dezvălui Seti. apoi.320 C h r is t ia n J a c q — Vrei să mergi mai departe? Ramses aprobă.

printre care şi regina Tuya. înconjoară universurile. Adepţii săi îl transportară imediat pe colina sacră şi înce­ pură un priveghi la care participară preotesele. Ramses. Bău apă proaspătă provenind din oceanul invizibil şi mâncă grâul ivit din trupul înviat al lui Osiris. chemat să joace rolul lui Horus. coborâră treptele şi :arcurseră un culoar boltit la o adâncime de o sută de metri. hotărâţi să-i extermine şi să-i nimicească pe Osiris. în acest sarcofag uriaş. barca soarelui pluteşte pe el. Fie ca spiritul tău să se cufunde în el.ită din oceanul de energie. începu o luptă rituală. el este identic cu prima apariţie . Noaptea următoare avu loc iniţierea lui Ramsesîn miste­ rele lui Osiris. să treacă de frontierele vizi­ bilului şi să-şi extragă forţa din ceea ce nu are nici început. nici sfârşit. Complicii lui Seth le barară drumul. atunci când Unul a devenit Doi şi a dat naştere la mii de forme fără să înceteze să fie Unul. :u pereţii acoperiţi de texte revelând numele porţilor spre jmea de dincolo. marea magiciană. După un cot în unghi drept. izvoarele. perioada inun­ daţiilor. Din acest ocean invizibil provin Nilul. dă ocol lumii noastre. Din nefericire. fiul şi succesorul lui Osiris. înălandu-se pe un fel de insulă înconjurată de apă şi susţinând acoperişul unui sanctuar. în timpul luptei.ale. roua.F iu l l u m in ii 321 Merseră spre o intrare subterană. ploaia. ritmată de o muzică neliniştitoare. ntâlniră un monument extraordinar: zece stâlpi masivi. datorită . permise fiilor luminii să triumfe asupra odraslelor întunericului. condus fiind de un preot cu mască de şacal. — Osiris învie în fiecare an în timpul celebrării misterelor . apoi se îm­ brăcă într-o pânză de in subţire înainte de a intra în pro­ cesiunea fidelilor zeului. la stânga.R a m se s . încarnând-o pe Isis. tatăl său fu lovit de moarte.

iar cele mai multe se întorceau în satele învecinate. in regal. capre şi păsări de curte primiră de asemenea binecuvântarea. Regentul petrecu multe ore lângă „scara marelui zeu". fiecare om care muncea pentru templu trebuia să-şi cunoască îndatoririle şi să nu se abată de la ele. Ramses se interesă la depozitele care primeau hrana provenită de pe domeniile din Abydos şi cele­ bră ritualul sacralizării înainte ca aceasta să fie distribuită populaţiei. însă ieşi învingător din această luptă stranie — corpul său fizic rămase legat de suflet. nu mama lui era cea care oficia. unele animale erau duse spre grajdurile templului. statui. uleiuri sfinte. . Potrivit unui decret dat în al patrulea an al domniei lui Seti. de corvezi sau de 'echiziţii ţile prim aplicare. Ramses va păstra în inima lui fiecare cuvânt pronunţat în timpul acestei nopţi din afara timpului. sub forma unei păsări cu cap de om. mormin odihneai din Saqc care Far. smir­ nă. alifii şi vase. ci o zeiţă. el se clătină crezu că pierde contactul cu lumea oamenilor şi că se dizolvă în cea de dincolo. înconjurat de copaci imenşi. vaci mari. Iniţierea purtă spiritul lui Ramses în miezul misterelor învierii. ea reuni bucăţile împrăştiate ale trupului lui Osiris şi învie zeul mort. de mai multe ori.322 C h r is t ia n Jacq eficacităţii incantaţiilor. argint. medita lângă lacul sacru. ea se ducea în pelerinaj la Abydos pentru a beneficia de ofrandele obişnuite aduse de preoţi. vin. Boi. al societi de Farao Rams şi descif de lege. Ramses rămase mai multe săptămâni la Abydos. din acest motiv. întregul personal angajat pe domeniul din Abydos era protejat de abuzurile de putere. Se deschise pentru el tezaurul templului. tămâie. asamblată de lumină şi nu de mâna omului. unde era depusă stela morţilor al căror suflet fusese declarat drept în faţa tribunalului lui Osiris. luntrea lui Osiris. în timpul misterelor. Pentru c să fie gra de 2. < în pace. viţei. Acolo naviga. miere.80 difice te servitorii de loviţi Pârtii constată dacă se < împărtăş materiali arhitecţi pentru a muncii ţ Nici dogmă r energiei decât ap. conţinând aur. de terem ţăranii.

templul purifica. din prezenţa divină. ^entru ca nimeni să nu-i ignore. miniştrii. Seti poruncise ca decretul . la Nauri. judecătorul. lumea materială nu mai exista. Tot aşa.R a m se s . agricultorii. loc al încarnării energiei spirituale. vas de piatră a cărui imobilitate nu era decât aparentă. . de catâri sau ze terenuri.80 m pe 1. în timp ce Faraonul se împărtăşea. graţie muncii ţăranilor. viticultorii şi ceilalţi cultivatori trăiau n pace. sub dubla protecţie a Faraonului şi a lui Osiris.olicare.â fie gravat chiar şi în inima Nubiei. Centru al societăţii egiptene. bunurile din Abydos erau inalienabile.Oricine încerca să mo­ difice terenurile templului sau să strămute pe vreunul din servitorii lui împotriva voinţei acestuia. chiar dacă se distingeau net unul de altul. unde inscripţia 2. transforma şi sacraliza.56 m sărea în ochi. primea două sute de lovituri de baston sau i se tăiau nasul ori urechile. fără de care Faraonul n-ar fi existat. primarii şi notabilită' le primiseră ordin să respecte acest decret şi să-i pună în . acolo se odihneau nu numai mumiile lor. Iar regele.F iu l l u m in ii 323 •achiziţii. Vizirul. oferea invizibilului hrana cea mai subtilă. Nici un adevăr absolut nu era învăţat în templu. ăranii. aşezate în locurile de veci din Saqqara. Ramses se întoarse de mai multe ori în culoarul strămoşilor şi descifră numele regilor care construiseră ţara ascultând de legea lui Maat. nici o dogmă nu încătuşa gândirea în fanatism. Ramses constată că sacrul şi economicul nu erau separate. atunci când venea vorba de corăbii. ci şi corpul lor invizibil şi nemuritor. însă el avusese nevoie de geniul arhitecţilor şi sculptorilor pentru a construi sanctuarul şi pentru a face să vorbească pietrele acestuia. Participând la viaţa cotidiană a tem plului. în Sfânta Sfintelor. în apropierea templului se găseau mormintele m onarhilor din primele dinastii. el trăia din iubirea care lega divinitatea de Faraon şi-i făcea pe oameni să trăiască prin această iubire.

aproape de malul Nilului. suficient. Dacă îl lăsa în viaţă. taurul sălbatic îl fixa cu aceeaşi intensitate ca acum patru ani. Menf chete şi mea întrt greci. el nu era decât un tânăr de optsprezece ani. Ramses nu dădu înapoi. coarnele formând un fel de cască terminată prin două vârfuri ascuţite. acesta era motivul major pentru care tatăl lui îl adusese aici. îl lua în coarne şi îl călca în picioare. regentuli vădise ci ţinea cot incapaci Trecâ lunga at lăsa cârr gent. să petreacă împreună cu prietenii şi să-şi anunţe tatăl că renunţa la funcţia de regent. dar Deşi i anumiţi Ramses . iarAbydosîl aşezase în faţa realităţii. însă incapabil de a fi succesorul acestor giganţi! Cum să aibă el îndrăzneala şi vanitatea de a urca pe tronul ocupat de Seti? Ramses se lăsase amăgit de visul lui. îndrăgostit de viaţă. deţinătorul puterii supreme a naturii şi regele animalelor. blana brun cu negru. De o contestaţi va servi I mare al re .324 C h r is t ia n J a c q Deodată. ea nu-i mai aparţinea şi se va arăta demn de această ofrandă. barba aspră. sarcina i se păru zdrobitoare. să se însoare cu frumoasa Iset. să-i hotărască destinul. Venise momentul să se întoarcă în Memphis. ac legile ţăr Acesl pentru h. Jenat de stuf. Era în puterea taurului. îl dădu la o parte şi atunci îl văzu. Din moment ce fratele lui mai mare dorea atât de mult să gu­ verneze. aflat sub apă. picioarele groase ca nişte stâlpi. Dacă se năpustea asupra lui. Ramses se îndepărtă pe câmp şi ajunse pe pământul stâncos. Cu urechile lungi atârnând. curtea Egiptului va rămâne fără un prinţ pe care îl va înlocui cu uşurinţă. animat de un foc puternic. Ce altceva i-ar fi putut revela mai bine propria nimicnicie decât acest sanctuar? Regentul păşi peste pragul incintei şi merse în direcţia fluviului. de ce să-i împiedice? Cufundat în gânduri.

. aceştia se amestecau cu populaţia băştinaşă. însă era ea suficientă pentru a fi în fruntea Statului? De o opoziţie constituită nu putea fi vorba încă. dar o contestaţie în surdină lua amploare şi. în ceea ce-i priveşte pe greci. îi lăsa câmp liber de acţiune. îi va servi lui Şenar drept punct de sprijin printre alţii. care rămăsese la Abydos. nu avea titlul de re­ gent. anumiţi curteni se întrebau dacă nu cumva se înşelase.46 Menelau era invitat de onoare la cele mai multe ban­ chete şi sărbători. dar oare nu poseda statura pe care o presupunea acesta? Deşi nimeni nu îndrăznea să conteste hotărârea lui Seti. a cărui ostilitate faţă de regele Lacedemoniei se vădise cu ostentaţie. era criticată atitudinea regentului. respectau legile ţării şi nu făceau nimic pentru a ieşi în evidenţă. la momentul potrivit. Acest succes i se atribui lui Şenar. oare nu era aceasta o dovadă a incapacităţii de a guverna? Trecând săptămânile. Elena accepta să apară alături de el şi pri­ mea întreaga apreciere a celor din jur. Ramses avea mai multă prestanţă decât Şenar. pe ascuns. Şenar recâştiga terenul pierdut. Desigur. Lui Ramses îi lipsea subtilitatea şi nu ţinea cont de convenienţe. Fiul mai mare al regelui reţinuse lecţia: Ramses era un adversar redutabil. foarte apreciat la curte pentru harul lui diplomatic. lunga absenţă a fratelui său.

Contrar convingerilor impetuosului Ramses. s — St — T( mistere. Trebuia trecută o etapă esenţială a planului său: doi ofiţer greci fuseseră admişi în forţele de securitate însărcinate cu protecţia palatului regal. Şenar se va folosi de el. — Dar nu e aşa şi în Egipt? — Uneori. Poetul. deja angajaţi. căci planul de bătaie nu era încă stabilit. un scrib tânăr? — în creaţiei . în poveştile diverşilor autori. percepu o uşoară reţinere în tonul interlocutorului său. sigur că Seti nu părea în cea mai bună formă. Şenar se înhăma la o treabă neplăcută. trebuia atacat din mai multe părţi deodată fără a-i permite să-şi tragă sufletul. cu bogatul său păr alb.326 C h r is t ia n J a c q Pentru a-l învinge. învăţătura din templu e alta. timpul nu trecea în favoarea lui. — — E C — N Horn cu anas< — E: Ame — C — C de a gu templul tău. recunoscu Ameni. — Ce ştii tu. nu persoan Ame Daci Ramses. cu îndârjire şi perseverenţă. — E frumos. le vor deveni prieteni şi vor forma împreună o facţiune utili­ zabilă în ziua decisivă. Alţi mercenari. Şenar nu dorea o dispariţie brutală a tatălui său. aşezat sub un lămâi. în felul acesta. regentul avea să moară sufocat. recitind primul cânt din „lliada". viitorul îi apărea surâzător. Mai rămânea să corupă pe unul dintre medicii regelui pentru a obţine informaţii serioase despre starea de sănătate a acestuia. — D bune de pe un Pi vei mai Amei se potriv preferau despre n treaba li — A vizitat. dacă destinul îi permitea lui Şenar să-i prindă în laţul pe care-i strângea tot mai mult. însă a judeca după aparenţe putea conduce la o gre­ şeală de apreciere a situaţiei. — Ce anume nu-ţi place? — Zeii seamănă prea mult cu fiinţele umane. De la sosirea regelui Lacedemoniei. pe care-i scrisese la dictarea lui Homer. . poate chiar unul dintre ei va fi luat în garda personală a regentului! Cu sprijinul lui Menelau. dar astea nu sunt decât imagini distractive.

puţine lucruri. va face din el un preot închis pe viaţă în templul din Abydos. — Când se întoarce? — Nu ştiu. decepţionat de incapacitatea fiului său de a guverna. dar ştiu că zeii sunt forţe ale creaţiei şi că energia lor trebuie dirijată cu grijă de specialişti. cât ar fi fost acestea de măreţe. Homer ridică din umeri şi bău o cupă de vin tare. nu-i va mai revedea pe Ramses. Pentru un popor atât de religios ca al tău. însă nu era treaba lui să-i facă educaţie unui oaspete mai în vârstă. se plânse Homer. — A trecut multă vreme de când regentul nu m-a mai vizitat. dar Moise . Ameni tresări.F iu l l u m in ii 3 27 — în realitate. — Templul lui Osiris? Se spune că acolo se învaţă mari mistere. — Ce vreţi să spuneţi? — Că Faraonul. Ar fi vrut să se consulte cu prietenii lui. ce erou îl poate depăşi pe un Ahile sau pe un Patrocle? Când le vei cunoaşte faptele de vitejie. Dacă Homer avea dreptate. Vechii autori egipteni preferau să vorbească despre înţelepciune mai curând decât despre masacre. — E adevărat.R a m s e s . nu e ăsta cel mai bun mijloc de a te debarasa de o persoană supărătoare? Ameni era deprimat. exaltarea lui Homer se potrivea cu reputaţia poeţilor greci. — Exil definitiv. parfumat cu anason şi coriandru. nu vei mai dori să citeşti altceva! Ameni îşi păstră părerea pentru el. — Stă pentru un timp în Abydos. — Dar eu povestesc o epopee! Acele divinităţi nu sunt bune de personaje.

totul era clar. Această nedreptate îl revoltă pe tânărul scrib. claustrat pe veci. Nefertari deschise uşa sălii de audienţe. — Maiestate. iar vinovatul nu va fi pedepsit. în sfârşit. Acha în Asia. cum Tuya se întreţinea cu superioara preoteselor lui Hathor în vederea pregătirii unei sărbători religioase. sfârşind prin a o destrăma. De la actul conţinând litera R. o ipoteză ce se transformase în certitudine atunci când Ameni identificase scrisul din cuprinsul epistolei. iar Setau în deşert. neliniştit. Colaboratorii lui stivuiseră o impresionantă cantitate de rapoarte negative pe rafturile biroului: în ciuda cercetărilor aprofundate. nimic în plus despre autorul scrisorii care-i atrăsese pe rege şi pe fiul acestuia la Assuan.328 C h r is t ia n J a c q se găsea în Karnak. Foarte nervoasă. tânăra era obligată să aştepte. nu se ivise nici un indiciu asupra proprietarulu atelierului care fabricase cerneala de proastă calitate. Furia puse stăpânire pe tânărul scrib. frumoasa Iset se prăbuşi la picioarele marii soţii regale. Singur. ultima din numele lui Şenar. nu înceta să răsucească marginea uneia dintre mânecile lungi ale robei sale de in. în prezent. încerca să-şi găsească liniştea în muncă. Frumoasa Iset insista pe lângă Nefertari să fie primită imediat de regină. de ce atâtea eforturi îl conduseseră doar la un rezultat decepţionant? Vinovatul lăsase urme şi nimeni nu profitase! Ameni se aşeză şi reluă dosarul de la primele lui scotociri în depozitul cu murdării. însă Ramses. se formase ipoteza asupra modului de a acţiona a omului tenebrelor. nu va cunoaşte adevărul. sunt sigură de asta! Ce greşeală a făcut pentru a fi pedepsit atât de dur? . vă implor să interveniţi! — Ce nenorocire ţi s-a întâmplat? — Ramses nu vrea să fie claustrat. prietenii lui îl vor ajuta să-i târască pe nedemnul personaj în faţa tribunalului.

Să fii închis la Abydos. însă nu e prizonier. . Nimeni. ataşată de valorile tradiţionale. un viitor faraon trebuie să fie iniţiat în misterele lui Osiris şi să cu­ noască în amănunt funcţionarea unui templu. — Traiul în templul ascuns ţi se pare atât de oribil? — Ramses are optsprezece ani! Numai un bătrân ar aprecia o asemenea soartă. La fel de severă cu ea însăşi cum era faţă de alţii.F iul luminii 329 Tuya o ridică pe Iset şi o rugă să se aşeze pe un scaun cu spătarul jos. întâlnirile reginei şi nu se gândea deloc la ea însăşi. — Fiul meu stă în Abydos. Rememora diversele sarcini de peste zi. Orice pas greşit ar fi fost de neiertat. casa marii soţii regale necesita m ultă m uncă şi o atenţie permanentă. Nefertari era prima gata de lucru în fiecare dimineaţă. la vârsta lui. Nefertari ştia că propria ei funcţie nu se limita doar la activităţi profane. Nefertari bătu la toate uşile. ridicolă şi uşurată. Tuya o încarna pe zeiţa Maat şi trebuia să ape­ leze fără încetare la dreapta judecată. în acelaşi timp.. dar nu obţinu nici un răspuns. Bucătăria era goală. Se va întoarce atunci când instruirea lui se va termina. servitorii leneveau în camerele lor. Cu un şal pe umeri. Ameni.. Nefertari se adaptase repede la exigenţele Tuyei pentru că simţea o admiraţie profundă pentru regină. — Cine te-a alertat? — Secretarul lui particular. Frumoasa Iset se simţi. înţelegând rolul copleşitor al marii soţii regale. Deşi se găsea departe de viaţa rituală de preoteasă la care sperase. Intrigată.R amses . deschise una din ele. îndrăgostită de măreţia Egiptului. casa pe care o gestiona avea un caracter exemplar.

N-am văzut pe nimeni! — Maxima ta preferată nu e: „un cuvânt perfect e mai ascuns decât piatra verde. — Ziua va fi minunată. — Regentul regatului. Tuya o va acuza de neglijenţă şi de lipsă de prevedere. eu.. în mai puţin de un sfert de oră.. nu găsi nici pâine proaspătă. fii liniştită.. — în ceea ce priveşte micul dejun al mamei mele.. această încercare o făcu pe Nefertari să simtă profunzimea afecţiunii pe care i-o purta marii soţii regale. chiar şi în aceste circumstanţe excepţionale. cu braţele încrucişate.. Şi. Să le macine. servitoarele i-l vor duce la ora obişnuită. va fi imediat concediată. nici prăjituri. un cataclism se abătuse asupra palatului. Ramses se sprijinea de un zid.. poate că fugarii lăsaseră ceva de mâncare. La umilinţă se adăuga tristeţea de a o părăsi pe regină. îl găsim totuşi în preajma lucră­ toarelor care o şlefuiesc"? — Să înţeleg că ai îndepărtat personalul casei pentru a mă atrage aici? Ţi-am prevăzut reacţia. — Prezenţa mea e stânjenitoare? — Nu. Nefertari se întoarse încet. Faptul de a nu mai putea s-o servească îi provoca o durere sfâşietoare. nici lapte. regina îşi lua micul dejun! Nefertari era descumpănită. — Doreşti să macin grâul pentru a-ţi da satisfacţie? . aici. Dar nu găsi decât grâne. prezise o voce gravă. să pregă­ tească pâinea şi apoi s-o coacă în cuptor ar fi luat prea mult timp. de obicei disciplinate şi conştiincioase? Nu era zi de sărbătoare şi nici vacanţă. serviciul era asigurat de înlocuitori. Pe bună dreptate.330 C h r is t ia n J a c q Ce se întâmplase cu aceste femei. în locul obişnuit. — Dar. Alergă spre moară.

— Sunt dezolată că te dezamăgesc: nu-i am. Era frumoasă. ceea ce doresc e cuvântul perfect. în timp ce mă fixa cu privirea. . — Acest cuvânt. viaţa mea se găsea în coarnele lui. — Ce-ar trebui să fac pentru ca tu să accepţi să te căsă­ toreşti cu mine? — Să mi-o ceri.F iu l l u m in ii 331 — Nu. — M-am întors ieri. avea o nobleţe fermecătoare. Nefertari! îmi acorzi fericirea de a-l pronunţa? Tânăra femeie se înclină. — E părerea ta sau a mamei mele? — N-am obiceiul să mint. dar cred că gluma ta e de prost gust..R a m s e s . pot să plec? — Acest cuvânt mai preţios decât piatra verde tu îl ai cu adevărat. ar fi o mare greşeală să întârzii. am stat faţă în faţă. răspunse ea cu o voce blândă. — Toată lumea crede că eşti în Abydos. — Sunt obligat să te contrazic. Regentul păru mai puţin sigur pe el. — Nefertari! Ea se îndreptă. — Sunt servitoarea voastră umilă. privirea ei avea profunzimea apelor celeste. — Poate că o să-mi iei în nume de rău sinceritatea. de vreme ce nu m-a ucis. cu o privire mândră. — Regina mă aşteaptă pentru întâlnirea noastră de di­ mineaţă. Ramses o prinse în braţe.. Nefertari. — Sunt fericită că ai supravieţuit şi îţi doresc să devii rege. regent al Egiptului. am luat nişte decizii grave. am întâlnit un taur sălbatic. sunt din nou stăpân pe destinul meu. — Şi prima ta ocupaţie constă în a te înţelege cu servitoa­ rele reginei pentru a-mi perturba munca! — în apropierea Nilului. Nefertari. strălucitoare.

Ramses îl însoţea pe tatăl lui în micul templu ridicat în faţa colosalei statui reprezentând un leu şezând. în calitate de regent. spuse Seti. — Tu doreai să renunţi la regenţă şi la regalitate.ş t nici o îi Tânâ mijlocu papirusi de neni multe k — E reuşit si urmare. luptând împotriva forţelor obscure simbolizate de animalul deşertului. Kefren şi Mykerinos. animalul zeului Seth. Piramidele desfiinţau timpul.Tată în taur s ce-i rev — |s lungă ii — îi 47 Seti îşi începu al unsprezecelea an de domnie aducând o ofrandă sfinxului gigantic din Gizeh. Aici. având capul unui rege cu ochii ridicaţi spre cer. forţa care se degaja aici se imprimă în fiecare fibră a fiinţei sale. Prin vigilenţa lui. crimina La în Ameni îi — fv Dole ale căru zbengui . mărturisi Ramses. iar el te-a împiedicat. Sculptorii ridicaseră o stelă pe care se vedea cum Seti doboară o antilopă. Locul îl impresionă pe Ramses. alesese drept încarnare taurul sălbatic. celebrai ale ech — A — N Tâni tatea lo < Seti. să Ram asemen . în lumea animală. am stat faţă în faţă şi m-a fixat cu privirea. reprezentată de această vânătoare: instaurarea ordinii în locul dezordinii. nici un profan nu putea pătrunde în această zonă sacră. l-am revăzut. După singurătatea şi reculegerea din Abydos. a acestei forţe invizibile care. sursa de energie a întregii ţări. ca prima dată. — în apropierea Nilului. păzitorul platoului pe care fuseseră construite piramidele faraonilor Keops. totul era imuabil. Faraonul îşi îndeplinea datoria lui majoră. Gizeh era cea mai izbitoare afirmare a prezenţei „ka"-ului.

şi eu la fel. şi. — El e. prin urmare. Dolenta. ale cărui proporţii crescuseră. Uită-te. dar nu încape nici o îndoială. se ivea din mijlocul unei harababuri în toată regula compuse din papirusuri.R a m s e s . însă solemni­ tatea locului îl împiedică.F iu l l u m in ii 333 Tatăl lui îi citea gândurile. şi soţul ei. — Am luat o hotărâre. Poate că Seti se metamorfozase n taur sălbatic pentru a-şi pune fiul în faţa responsabilităţilor ce-i reveneau. uită-te bine! Tânărul scrib. — Mama ta e de acord. iată ce e! De ce a acţionat în felul asta? La început neîncrezător. Ramses? Un hoţ şi un criminal. cu rândaşul! îţi dai seama. Sary. regentul trebui să accepte evidenţa. Ameni îndeplinise o muncă remarcabilă. va fi şi el capabil într-o zi. Tânărului îi veni să sară în sus de bucurie. — N-am pătruns toate secretele din Abydos. — întoarce-te des acolo şi veghează asupra templului. celebrarea misterelor lui Osiris este una din cheile majore ale echilibrului ţării. şi ăsta e chiar scrisul lui! Şi am reuşit să fac şi legătura cu angajatul lui. hrăneau peştii exotici care se zbenguiau în bazinul vilei lor.. precum Seti. tăbliţe de lemn şi fragmente de calcar. să citească în sufletele fiinţelor? Ramses nu-i mai văzuse niciodată pe Ameni într-o asemenea stare de exaltare.. căruţaşul. Cercetase de nenumărate ori toată documentaţia acumulată cu mai multe luni înainte de a trage concluziile. dar această ungă izolare m-a învăţat că misterul se află în inima vieţii. Dolenta era prost dispusă. — Mă duc să-i întreb. sora mai mare a lui Ramses. afirmă Ameni. . fără nici o îndoială. — Ştiu totul şi l-am identificat! E incredibil. de obicei atât de meticulos.

Nu vorbea un adolescent. — Nemaiajungându-ţi poziţia de profesor.. tril atât de > — Di — Pe lui Rams prea sigi cultivat. Sary. tânărul prinţ se schimbase. draga mea soră. Nici Sary. — Soţul meu nu are secrete faţă de mine. Fr Fostu privirea surprinsă — Ni Sary. Din momentul în care te-ai simţit în pericol. Dolenta se simţi vexată.. — Recunoaşteţi scrisul ăsta? Ramses le arătă scrisoarea care declanşase plecarea lui Seti şi a fiului său spre carierele din Assuan. a guvern legitimit Dole — Ai nu le p r< plângere într-un c Cea mai — Si — A în ci acceptă de priet« sora lui . găsită de secretarul meu particular printre nişte resturi şi era cât pe-ai timp. — Ai de gând. nimic mai uşor. ai a cursă. — Un fals. nici soţia lui nu răspunseră. ci regentul Egiptului. ai încercat să distrugi orice urmă care putea duce la tine. un semn de consideraţie! exclamă Dolenta îmbrăţişându-şi fratele. în sfârşit. vândută cu garanţia uneia de calitate superioară. — Scrisoarea asta poartă o semnătură falsă. fostul profesor al lui Ramses era încordat şi neliniştit. Gravitatea tonului îi surprinse pe cei doi. însă scrisul poate fi recunoscut: e al tău. ai imaginat un trafic de cerneală mediocră. Comparaţia cu alte documente o dovedeşte. însă a rămas o copie fragmentară a actului. el : Ameni şi atelieruli din Şena atât. ştii tu că la curte se credea că eşti închis în Abydos? — Curtea se înşală deseori. însă nu ea guvernează ţara. Având cunoaşterea arhivelor şi a meseriei de scrib. Trebuia să schimbe medicul şi unguentele Un servitor anunţă vizita lui Ramses.334 C h r is t ia n J a c q căldura o obosea şi nu mai reuşea să-şi reducă secreţiile pielii sale grase. — Eşti sigură? — Absolut sigură! Obişnuita jovialitate a lui Sary dispăruse. — în sfârşit. să-i acorzi soţului meu condu­ cerea grânarelor? — Ar trebui să ne laşi singuri. o imitaţie.

cultivat. acest semn de prietenie avu efectul unui balsam asupra rănii făcute de sora lui şi de fostul profesor. are o anumită legitimitate! Dolenta prinse mâna soţului ei şi i-o împinse înainte. dar nu era R-ul final din Şenar.F iu l l u m in ii 335 cât pe-aci să plătească cu viaţa căutarea adevărului. ai angajat cu un an în urmă căruţaşul care m-a atras în cursă. Cea mai mică abatere va însemna exilul. apoi. Pentru a nu le provoca părinţilor mei o durere cruntă. nici surprinsă. Dolenta nu părea nici tulburată. Mult : mp. Ramses. — Ambiţia v-a scos din minţi. constată Ramses. — Sunt sora ta. Din numele proprietarului atelierului nu mai rămăsese decât un R. inteligent şi subtil. pentru Ramses. nu-i lipseşte nici un talent pentru a guverna Egiptul. soţul meu este un om remarcabil. n-o să depun plângere. tribunalul nu mă va condamna pe baza unor indicii atât de vagi. Ameni şi-a dat seama de greşeală. Fratele meu e nevinovat. cu fălcile încleştate. fiică de rege. ci o literă din numele tău. Dacă Ameni ar fi cerut o . Datorită mie.R a m s e s . Sary. Nu eşti decât un cocoş tânăr plin de pretenţii şi prea sigur de forţa lui. — Ăsta e motivul indulgenţei şi slăbiciunii mele. Fostul profesor al lui Ramses. îşi dădu cu părerea Sary. vă veţi stabili într-un oraş mic de provincie şi nu veţi mai ieşi de acolo. el şi cu mine am crezut că Şenar era vinovatul. Mai mult decât atât. Dar vă ordon să părăsiţi Memphisul. — De ce mă urăşti? — Pentru că eşti un obstacol în calea noastră! strigă sora lui Ramses. evita privirea regentului. — Nu ai nici o dovadă consistentă. Ameni acceptă să nu depună plângere. în ciuda suferinţelor fizice pe care le îndurase. tu eşti singurul responsabil.

însă tânărul scrib nu se gândea decât să-i adune pe apropiaţii regentului cu ocazia căsătoriei acestuia cu Nefertari. — Cum se comportă Homer? — E nerăbdător să te revadă.. dar cea a unei femei. — Ere te întorci . într-adevăr. — Afc natură. veneau s îmbră lapis-lazi aceeaşi ţi sosit chii găsească . Se spune că Nefertari e frumoasa frumoaselor.. Dar în momentul în care veni spre ea... Tânăra femeie avu senzaţia că se găseşte în faţa unei fiinţe pe care n-o cunoştea şi asupra căreia nu avea nici o putere. — îl aşteptăm. Ramses se schimbase foarte mult. — Setau şi-a dotat laboratorul cu o enormă cantitate de venin. — Vizita ta. însă durata traseului e nesigură.336 C h r is t ia n J a c q răzbunare dreaptă. Moise soseşte în Memphis poimâine.. îr cu grâu. Ameni părea nervos. Cheful de ceartă se risipi şi îi luă locul o teamă respectuoasă.. ei pus pe ur să încerc nia tinere — O — Su niciodată Iset îi Căsăti o ceremc la ţară. — Ce te îngrijorează? — îmi fac griji pentru tine. — Nu eşti şi tu de părerea asta? — Eu sunt în stare să judec frumuseţea unui papirus sau a unui poem.. îl invităm. Nu mă întreba mai mult.. Frumoasa Iset vrea să te vadă. nu s-ar fi opus. Am încercat să pun tot felul de oprelişti dar n-o mai pot face multă vreme. Mai rămâne Acha.. a cărui funcţie devenea din ce în ce mai prezentă.. se simţi subjugată.Şi — Ar — Mi — Ef Ram» — Cri va fi al guvernez Dar d Ea se — M. — Mama mi-a vorbit de demersul tău. A pornit la drum. Vizita ta mă onorează. — Sunt bucuros pentru tine. nu mai era doar adolescentul pasionat de care se îndrăgostise. ci şi un autentic regent. — Atunci. Iset plănuise să-şi descarce furia şi să-şi acopere iubitul cu injurii şi reproşuri.

şi doream atât de mult să ie întorci! — Şi acum eşti decepţionată? — Am aflat. Iar eu sunt însărcinată.. Nefertari dorise o petrecere simplă la ţară. Mâine. o voi alege pe Nefertari ca mare soţie regală. într-o grădină cu palmieri.. Tatăl meu mi-a pus pe umeri o greutate care poate mă va zdrobi. nebu­ nia tinereţii. între câmpurile cultivate cu grâu.. unde veneau să se adape cirezile de vite. tânăra femeie adoptase aceeaşi ţinută cu a reginei Tuya. Ramses îi luă mâna cu tandreţe. Iset. e adevărat. — Mă iubeşti. Nefertari este o regină.R a m s e s . şi ea acceptă. Ea se strânse la pieptul lui. vei locui la palat. Cel mai elegant era Acha. — Mă căsătoresc mâine cu Nefertari. — Sunt şeful unui clan. însă doresc să încerc această aventură. îmbrăcată cu o rochie scurtă de in. vrei să faci şi tu parte dintre aceştia? Iset îi oferi buzele. dacă destinul mă va chema să a guvernez. Căsătoria era o chestiune privată care nu presupunea nici o ceremonie religioasă. iar un şef de clan nu-i uită niciodată pe ai săi.. Tu eşti pasiunea şi dorinţa. — O să îmbătrânesc şi ai să mă uiţi. sosit chiar în dimineaţa aceea din Asia şi surprins să se găsească într-un cadru atât de rustic în compania marii soţii . — E foarte frumoasă. Dar dacă doreşti. Ramses? — Abydos şi taurul sălbatic mi-au arătat adevărata mea natură. purtând brăţări din lapis-lazuli şi un colier din cornalină. aproape de un canal cu malurile mâloase. eu nu sunt un om ca toţi ceilalţi. — Credeai că am de gând să te abandonez? Copilul acesta • fi al nostru.F iu l l u m in ii 337 — Eram neliniştită.

deşi nu voia să accepte. Setau. Diplomatul ar fi preferat fastul de la curte. apoi a unui poet grec de renume. Ramses o luă pe Nefertari în braţe şi o trecu pragul casei sale. Hom er era fascinat de Nefertari. a lui Moise. erau soţ şi soţie. nu-şi putuse permite o zi de inactivitate. Sen. Nici Egiptul nu i-o putea acorda. la întoarcerea în capitală. nu încetez să verific fiecare detaliu pentru ca şantierul să progreseze fără piedici.. — însă iarba îţi pătează hainele tale frumoase! Viaţa e uneori aspră. încât cea mai mică greşeală ar conduce la un eşec. — Locul ăsta e fermecător. serios n mai bui în r fratelui familie Cu sigu o regul străduis sfidare I în gânc avantaj îmbătat forma p Rep . A fost o zi simplă şi fericită. Seti nu era prezent. în ochii legii. îi spuse Moise lui Ramses. dar şi a unui leu cu labe enorme şi a unui câine pus pe şotii. până la urmă trebui să admită că frumuseţea ei o întrecea pe cea a Elenei. — E atât de solicitant Kamakul? — Opera în curs de realizare e aşa de mare. de la o cinele. mă bucur de o adevărată vacanţă. însă se feri de critici şi participă la serbarea câmpenească sub privirile amuzate ale lui Setau. deşi aprobase căsătoria. Ameni. Chiar şi atunci când nu e vreo reptilă prin preajmă.338 C h r is t ia n J a c q regale. remarcă îmblânzitorul de şerpi. — Datorită ţie. în ciuda vederii sale slabe.. — Nu eşti deloc în apele tale.

Eşti nefericită? — Mai mult decât îţi poţi închipui. într-un viitor apropiat. Şenar exploata greşeala monumentală a fratelui său. recepţiile şi întrevederile private. înmulţea invitaţiile. avantajele deja câştigate. căsătoria cu o femeie de rând. . lucrurile se întâmplaseră deja şi nu exista nici o regulă în acest domeniu. provenită dintr-o familie modestă. Vrei să mi te destăinui? — Soţul meu şi cu mine suntem alungaţi din Memphis. Nu îşi lua el în serios rolul de şef al protocolului. prânzurile. — Ce figură tristă! se miră Şenar privind-o pe Dolenta. alerga de la o notabilitate la alta. îşi va forma propriul clan în detrimentul familiilor vechi şi influente.48 Şenar era prins în vârtejul unei activităţi asidue. Independenţa în gândire a regentului ameninţa.. — Sora mea prea iubită. preocupat să asigure cele mai bune relaţii între personalităţile regatului? în realitate.. dar fiul mai mare al lui Seti se străduise să scoată în evidenţă alegerea lui Ramses ca pe o sfidare la adresa curţii şi obţinu un succes real. Şi în ce fel se comporta Nefertari? îmbătată de o putere pe care n-ar fi trebuit s-o deţină. cinele. Reputaţia lui Ramses nu înceta să se deterioreze. pentru a face din ea o mare soţie regală! Cu siguranţă.

Nu eşti supărat pe mine? — Dimpotrivă. Privirea lui Şenar deveni suspicioasă. — Ramses a crezut că tu eşti vinovatul.340 C h r is t ia n J a c q — Asta e o glumă? — Ramses ne-a ameninţat. — Din nefericire. din străl de mân făcură c Nimeni convers vorbeai — P puţin de asiatice. — Atunci. — Eşti săritor şi bun. ca aliaţi? — Aveam de gând să-ţi propun asta. îl acuză pe Sary de cele mai rele fapte. de acea sunt ce fideli vc Ach. pe Sary şi pe mine. — Ştie că l-am demascat. — Are dovezi? Dolenta se strâmbă. câteva indicii fără valoare. Femeia deveni languroasă. spune-mi adevărul.. Mai mulţi demnitari nu-i sunt favorabili lui Ramses. — Am complotat puţin. sunt convins de ce spui. — C — G lui Ram — D — A — N — A — Fi — Ţi — N său şi pi — A — îr te susţin . ne târăşte în faţa tribunalului. — N u . e adevărat.. — Asta înseamnă că tu şi soţul tău chiar aţi complotat împotriva lui Ramses? Prinţesa ezită. în provincie vom fi neputincioşi! — Nu e sigur. dar nu mi-e ruşine! Ramses ne va elimina unul după altul! — Nu striga. trebuie convinşi că urcarea lui pe tron nu e inevitabilă.. mica mea soră. regret că tentativa ta a eşuat. dar crede că mi-am pierdut dorinţa de a lupta.. — Nu sunt judecător. — Ne accepţi. — Ramses! Dar cu ce pretext? — Cu ajutorul afurisitului de Ameni.. dar tu cunoşti justiţia: ar putea să ne fie defavorabilă. — C benefic — C — V calitate. Dolenta. Veţi locui într-o vilă pe care o am în apropiere de Theba şi veţi stabili contacte cu autorităţile civile şi religioase. Dacă nu-i dăm ascultare..

îi destăinui Şenar.. se făcură confidenţe şi fură criticaţi regentul şi tânăra lui soţie. de fapt împreună cu cei mai fideli prieteni ai lui. se degustară feluri de mâncare deosebite. cei care-mi sunt ¡deli vor fi recompensaţi. e o realizare.R a m se s . uită de această fantezie şi nu urmări decât interesele mele. Cine ar fi fost ceneficiarul? — Doream pur şi simplu. — Ţi-a pus întrebări despre Asia? — Nu. . ai fost prezent la căsătoria lui Ramses? — Da. mai multe mici principate te susţin cu dragă inimă dacă te vei arăta generos. La vârsta ta. să scăpăm de Ramses. Acha nu plecă din nou în Asia înainte de a asista la una din strălucitoarele recepţii date de Senar. — Ai făcut progrese? — într-un mod semnificativ. se ascultă o muzică excelentă. Nimeni nu se mira să-i vadă pe fiul mai mare al regelui conversând cu tânărul diplomat. Eu sunt cel care va guverna.F iu l l u m in ii 341 — Complotul pe care l-aţi pus la cale..despre care superiorii lui vorbeau numai de bine.. în mai puţin de o lună. vei fi şeful interpreţilor însărcinaţi cu afacerile asiatice. — Are în continuare încredere în tine? — Fără nici o îndoială. — Voiai ca soţul tău să se urce pe tron.. — Cum să-ţi dovedesc gratitudinea mea? — Continuând să mă informezi. invocând calitatea ta de fiică a Faraonului? Dacă eşti aliata mea. — Au fost întrebări jenante? — Nici una. nu-i aşa. — Promovarea ta e asigurată. în ziua aceea. Nu îndrăzneşte să se amestece în domeniul tatălui său şi preferă să se dedice tinerei lui soţii.

în timpul inaugurării unei vaste suprafeţe de apă. adică într-o manieră secretă. atât de umilă în aparenţă. unde tinerele se îmbăiau după plac şi gustau bucuriile oferite de canotaj. Regentul continua să lucreze în umbra tatălui său. nici Ramses. — Ai întâlnit-o pe Nefertari? — E o femeie încântătoare. Elementele strategiei sale începuseră să-i atragă pe unii şi pe alţii. suntem prietene. Coi bogat e . ca fiind de o mare abilitate. reprezir — T — P — B Te stimt de o cri descent regală. demersul. nici Nefertari nu-şi schimbară modul de viaţă. — V — S — C — C în ci tentante pe nici i Nu. Spre surprinderea curţii. în haremul din Mer-Ur. — Cum te mai simţi? — Sănătatea mea e excelentă. merita să fie întreprins. sigur că nu reuşise să obţină adeziunea lui Moise. cu condiţia ca el să mă iubească. O altă persoană va intra poate în rândul aliaţilor lui. — Nu-ţi este interzis să faci promisiuni fabuloase prin intermediarul meu. accept să nu devin regină. Şenar explica această atitudine. — Poziţia ta.. una dintre invitatele de onoare. nici regele şi nici regina nu se temeau că încălzesc la sân nişte vipere. te voi descrie ca singurul guvernant capabil de a satisface dorinţele unora sau altora. — F. voi aduce pe lume un fiu şi el îl va cinsti pe Ramses. — Excelentă idee. / neconfc — — T cele cai — li fericire. Şenar o salută pe frumoasa Iset. — Numai Faraonul îl poate folosi. pru mai mai I-ar fi tr De v tactica.3 42 C h r is t ia n J a c q — In aur? — Ar fi foarte apreciat. La momentul potrivit. — Ramses va avea două soţii. îţi vei alege miniştrii. — Până la luarea puterii. iar soţia lui s-o servească pe Tuya. însă se va ivi o ocazie favorabilă şi pentru asta. tratativele reprezintă o armă redutabilă. I unui ter Cerc în sancti Seti.. delicat. sarcina ei era vizibilă. astfel.

. draga mea. Iset. Remediile prescrise de ei erau încredinţate laboratorului unui templu. însă viitorul e plin de neprevăzut. Mai rămânea să ştie căruia dintre ele. prudenţi. Senar îşi schimbă tactica. în sanctuarul din Sekhmet se preparau poţiunile şi pilulele pentru Seti. In ciuda eforturilor discrete de apropiere şi a propunerilor tentante făcute prin intermediari. — Sunt eu un vis? Ceea ce ţi-a luat Ramses. — Cum îndrăzneşti acum.. văduv şi bogat era prea riscantă.R a m s e s . Senar nu reuşise să corupă pe nici unul dintre medicii personali ai lui Seti. Se temeau mai mult de Seti decât de fiul lui mai mare. prefer realitatea. Cercetarea necesita multă abilitate. în schimb. Graţia. — Tu nu-i poţi înţelege nici pe Ramses şi nici pe cei sau cele care-i iubesc. Te stimez foarte mult. ancheta făcută asupra . Coruperea şefului laboratorului. gândeşte-te bine. dar până la urmă reuşi. oricine I-ar fi trădat ar fi fost pasibil de o pedeapsă aspră. Ramses s-a arătat de o cruzime de neiertat faţă de tine. Sănătatea Faraonului era un secret de stat. un om în vârstă.F iu l l u m in ii 343 — Această atitudine e mişcătoare. când port copilul lui? — Gândeşte-te. Ramses nu e încă faraon. dar mă îndoiesc de fericirea ta. ştii asta. — Pui la îndoială alegerea lui Seti? — Bineînţeles că nu. Incoruptibili? Nu. dar mai curând neconfortabilă. — Invidiez şansa fratelui meu. — Visul acesta s-a năruit. — Faptul de a-i dărui un fiu care să-i urmeze la tron nu reprezintă un titlu de glorie? — Te cam grăbeşti. De vreme ce terapeuţii erau inaccesibili. inteligenţa şi descendenţa ta nobilă te îndreptăţeau să devii marea soţie regală. îţi ofer eu.

notabilităţile se temeau de el. La terminarea ceremoniei. se aduse un omagiu zeiţei abundenţei. o cobră benefică a cărei statuie din bazalt proteja câmpul. un bărbat de vreo patruzeci de ani. — Ti asta. Ţăranii se adunară în jurul regelui. Regentul avu sentimentul că regele se odihnea câteva momente. închisese ochii. tronul va fi vacant. patru ani. capabili să emită o judecată imparţială fără să-şi trădeze jurământul de credinţă. cu o evoluţie lentă. ca şi cu cei care corup. Unul dintre ei. se plângea că nu-i ajunge salariul care nu-i permitea să cumpere rochii. curmale şi bere proaspătă. în trei. sau mai mult. Seti făcu ofranda vinului zeiţei protectoare a acestuia. După remediile prescrise tatălui său.. aproape de o fântână. Seti şi Ramses se aşezară într-o grădină cu palmieri. în timpul secerişului. tată. Ramses. Prada se anunţa uşoară şi aşa se şi întâmplă. Suveranului îi plăcea să se întâlnească cu aceşti oameni simpli.. — Când vei domni. iar poporul îl iubea. — Să domneşti multă vreme. Fii neîndurător cu cei corupţi. o femeie le aduse struguri. Prezenţa lui era resimţită ca o binecuvântare. astfel încât să respecte legea lui Maat. scrutează sufletele oame­ nilor.ş — s soră. bijuterii şi unguente în cantităţi suficiente. încă nu ţi-am serbat jubileul. C« care l-£ întins rr nenoro< donaţi < . căsătorit cu o femeie mult mai tânără. cu faţa scăldată într-o lumină blândă. zeului grânelor şi faraonului care le permitea să se manifeste. . numeşte-i în locul potrivit. Ramses deveni conştient de marea po­ pularitate a tatălui său. caută demnitari cu un caracter ferm şi drept. f“ — — D h traverse mentul Regi -T — A dar nu dată cu ea să te — Li destinul — E —C — D şi-ţi vor prima t.344 C h r is t ia n Jacq asistenţilor se dovedi instructivă. departe de curte şi de afacerile Statului. pe care-i prefera celei mai mari părţi a curtenilor. Şenar deduse că Seti suferea de o maladie gravă.

cel căruia i-ai întins mâna va complota împotriva ta. nu conta decât pe tine însuţi. n-o să ai nici frate.F iu l l u m in ii 345 — Treizeci de ani pe tronul Egiptului sunt necesari pentru asta. însă trupul lui muritor dispare. Şi mo­ mentul ăsta se apropie. totul e simplu. — Ţara are nevoie de tine. .. numele Faraonului traversează epocile. — Dar nu eşti la fel de solid ca un bloc de granit? — Nu. în ziua nenorocirii. Ramses. — Lângă tine.. săracul pe care I-ai îmbogăţit te va lovi pe la spate. Fie ca ea să te inspire şi să-ţi dea forţa de care ai nevoie. — Ai trecut prin multe încercări şi te-ai maturizat repede. vei susţine prima ta mare bătălie. o dată cu trecerea anilor. nici soră. aminteşte-ţi. — Crezi că o să fiu acceptat de curte? — După dispariţia mea. De ce să nu-ţi mai acorde destinul încă mulţi ani de domnie? — Esenţial e să te pregăteşti. — Şi n-o să am nici un aliat? — Să nu ai încredere în nimeni.. Regentul simţi o durere violentă în piept. de unul singur.R a m s e s . nimeni nu te va ajuta. atunci. te va trăda. Fereşte-te de subor­ donaţi şi de apropiaţi.. de privirea taurului sălbatic. mulţi invidioşi îţi vor pune piedici şi-ţi vor întinde capcane. N-am să ajung până acolo. Cel căruia îi vei dărui mai mult. dar nu te afli decât la începutul existenţei. piatra e eternă.

instalată în palatul regal din Theba. însă Iset nu se născuse aici. regreta fastul curţii din Mem­ phis. Theba era bogată şi strălucitoare. doar prin strălucirea ei. Ramses o părăsea pentru a o regăsi pe Nefertari. fericită de bucuria lui. dădu naştere unui băiat superb care primi numele de Kha\ După ce primi vizita lui Ramses. fiecărei — C tratative. Cu toate astea.Poati ierte pe Hom Pe acea apoi o ti — C — M — N — în Frumoasa Iset. oamenii — Ni — Di domnia pretenţia Homi — în cunoscu1 . Kha-em-Uaset. Iset îi promise să-i dăruiască şi alţi copii dacă el consimţea s-o iubească. cin — Rc greşeşte. Ramses era mândru de primul său născut. plimbările pe Nil. 49 mai disc — A Hom — C îndoială — A: Invit. * Mai precis. se simţi foarte singură şi îşi aminti cuvintele înveninate ale lui Şenar. exasperant de puternică în a fi discretă şi îndatoritoare. Dar singurătatea o apăsa. ar fi fost atât de uşor s-o deteste! însă principala soţie a lui Ramses începea să cuce­ rească inimile şi minţile. fără s-o vrea. băile făcute în bazinele vilelor somptuoase. „Cel care a apărut în Theba". după plecarea lui. tânăra mamă încredinţă copilul unei doici şi primi îngrijirile necesare pentru ca trupul său minunat să nu aibă de suferit în urma naşterii. — V — D. Aici. interminabilele conversaţii cu prietenele din copilărie. frumoasa Iset fusese sedusă până acolo încât admisese comportamentul lui Ramses.

oratorii se înflăcărează şi au loc certuri la cuţite. nici una. Aici. — Aş fi fericit să le aud.F iu l l u m in ii 3 47 Poate că Şenar avea dreptate. sunt mai discrete.. în Grecia. aprinse mixtura şi fumă cu încântare. Homer mai pufni o dată. îndreaptă băţul îndoit. poate că n-ar fi trebuit să-i ierte pe Ramses că îi dăduse rangul de cea de-a doua soţie. Pe aceasta o vărsă într-o cochilie mare de melc. — Nu acordaţi nici un fel de încredere individului? — Din partea mea.. în Grecia. femeile ies mult în evidenţă. — în Egipt. — Ciudat obicei. — Vreţi să fiţi flagelat? — Dacă remarcile pe care le faceţi pot amplifica fericirea fiecărei zile. în privinţa asta. lasă-l în voia lui. ştia prezentul.. — Mă ajută să scriu.. — Curioasă ţară. Invitaţia lui Ramses îl surprinse pe poet. şi va urma domnia trădării şi a laşităţii. faţă de care oamenii sunt atât de atraşi. îşi exprimă părerea Ramses. ce mai face minunata voastră soţie? — Nefertari conduce mai departe casa reginei. trecutul şi viitorul. introduse apoi o tulpină de trestie. cine să critice cuvintele Faraonului? — Rolul lui e de a pune în practică legea lui Maat. atunci survin dezordinea şi nefericirea. în ceea ce . dacă greşeşte. aveţi fără îndoială dreptate. — Aveţi motive să vă plângeţi? Homer oftă.R a m s e s . sunt binevenite. — în „lliada" mea intervine un ghicitor pe care l-am cunoscut bine. asta e pretenţia permanentă a înţelepţilor. — Ca să spun drept. nu. dar aş avea numeroase critici de făcut. petrecem multe ore în tratative. Homer măcină frunzele de salvie uscate până le făcu pudră.

trebuie să fi comis fapte abominabile. pentru că tatăl vostru e demn de înţelepţii pe care îi evocaţi. în tii răspânc altei nev un mare lumea b Statului. fiica re­ gelui şi soţul ei au hotărât să-i dea ascultare şi să devină fidelii lui servitori. Războiul se apropie. Nenumărate ruguri se aprind pentru ca leşurile să fie arse. mânios. iar oam Din ami legături De c condust modest Karnak cu împe membri convers soţiei sa Cân< Moise. nu numai că se răzbunau pe Ramses. atunci când îşi luă elan." — în Egipt. Aliaţi în luptă dar şi după victorie. Asemenea nopţii.. unde avea intenţia să poposească de mai multe ori împreună cu soţul ei... iar pe spatele lui. şi am văzut nenumărate săgeţi ţâşnind şi străpungând trupurile tinerilor. un război pe care nu-i veţi putea evita. După ce s-au sfătuit. purtându-şi arcul pe umăr şi tolba cu săgeţi bine închisă: e plin de supărare.348 C h r is t ia n ] a c q priveşte prezentul.. aducea cea din Moi< la umbr — C care ret — N ridicată — h muncă. încântate să primească o personalitate de provenienţă atât de înaltă. — E . Sary şi soţia lui. Fiica lui Seti îşi justifica şederea în Sud prin dorinţa de a cunoaşte această minunată provincie. — Egiptul e într-o perioadă de pace. Dolenta. săgeţile se ciocniră între ele. pentru a fi supus unei asemenea pedepse severe. însă viitorul. de a gusta farmecul vieţii la ţară şi de a fi mai aproape de templul lui Amon din Karnak.. el înaintează şi loveşte oamenii. prinţe Ramses. Dar pentru cât timp? Am avut un vis. dar mai şi obţineau o poziţie deosebită la viitoarea curte a lui Şenar. îndeplineau cu zel sarcina pe care le-o încredinţase Senar. sunt oarecum liniştit. Homer păru iritat.. Dolenta nu întâmpină nici o piedică în a se face admisă în cele mai bune familii thebane. — E — \ pentru . — Sunteţi şi dumneavoastră ghicitor? — Care poet nu e? Ascultaţi aceste versuri din primul cânt: „D e pe culmile Olimpului coborî Apollo. numai anumiţi criminali sunt arşi.

De cealaltă parte. El. — Eu mă mărginesc să verific munca altora. cine altcineva decât ea putea să-i cunoască secretele? Seti era jn mare rege. — Nu te grăbi. nici o sală cu coloane n-o egala pe cea din Karnak. care condusese ilustra instituţie a „Kap"-ului. Moise se maturizase. precum Ameni. bărbos. Sary îşi felicită fostul elev pentru opera pe care o aducea la îndeplinire. Din amănunte. acceptase un post modest de educator într-una din şcolile pentru scribi din Karnak şi se angajase într-o echipă de ritualişti însărcinată cu împodobirea altarelor cu flori. — Virtuţile tale sunt mult mai strălucite. — Eşti în trecere prin Theba? . Când i se permise să viziteze marele şantier unde lucra Moise. Umilinţa lui era apreciată.. membri influenţi ai ierarhiei religioase găseau plăcută conversaţia cu el şi îl invitară la masă.. — Nu se mai termină laudele la adresa puterii tale de muncă. până când n-o să văd şi ultima coloană ridicată. . medita la umbra unui capitel uriaş.R a m se s .ar oameni de rând. Dolenta 'ăspândea diverse zvonuri în legătură cu Ramses. şi mă felicit pentru asta. ale cărei dimensiuni erau pe măsura zeilor. Urmând exemplul soţiei sale. cu faţa arsă de soare. Sary îşi răspândi şi el veninul.F iu l l u m in ii 349 în timpul recepţiilor şi întrevederilor private. un suveran fără pată. lumea bună din Theba nu va mai juca nici un rol în afacerile Statului. vor lua locul nobililor. ea compunea un portret respingător şi stabilea legături din ce în ce mai strânse între opozanţii lui Ramses. templul lui Amon va primi tot mai puţine subvenţii. n-o să am linişte. — Ce bine îmi pare să te revăd! încă un elev de-al meu care reuşeşte în mod strălucit. însă Ramses era un tiran. Sary juca rolul unui om pios.

Simpla lor prezenţă îl deranjei lor are ii Bagă de veni şi r Evrei pe fostul să fi apt Leul excepţi sălbătic fiecare i odihnă ţ Străjerul la marg pelicani Nefertai găseasc într-o m ale vrei Fie c Nefertai ce-i lipi Fiec momen în ei o simţe. abando ei. — Nu e uşor de spus. eu însumi am încercat să-i fac să raţioneze. sunt primul care regretă asta. dacă lucrurile ar fi stat altfel. — Fără dovezi? — Fără nici o dovadă. Argumentul îl tulbură pe Moise. dar păzeşte-te de Ramses. eu predau într-o şcoală din Karnak.350 C h r is t ia n Jacq — Nu. — Din ce motiv? — Am certitudinea că se va debarasa de toţi vechii prieteni. — Abuzurile de putere sunt fapte de condamnat. caracterul lui intransigent şi excesiv nu se potriveşte cu responsabilităţile care i-au fost atribuite. continuă Sary. — Te consideri victima unei nedreptăţi? — Ramses e regent. — Chiar aşa şi e. — Asta seamănă destul de tare cu o cădere în dizgraţie. Dolenta şi cu mine ne-am instalat într-o vilă din împrejurimi. Pentru mine a trecut vremea ambiţiilor. In realitate. A adus nişte acuzaţii îngrozitoare împotriva propriei lui surori şi a mea.. Crede-mă. nu ne-ar fi târât în faţa tribunalului. — Vinovatul e Ramses. nu contează sub ce pretext. Fără nici un rezultat. crede-mă. — E mai bine aşa. dar. — Exilul ăsta nu te apasă? — Exil e un cuvânt prea mare! Regiunea aceasta e minunată. sora lui ar fi făcut mai bine să se plângă decât să tacă. — Ramses e îmbătat de propria lui putere. — Şi care e cauza? — Vrei să ştii adevărul? — Cum doreşti. ( străluci împărtă Câni a tatălui . templul aduce pacea în suflet şi sunt mulţumit să-mi transmit cunoaşterea copiilor. — N-am de gând să te oblig să vorbeşti. nu s-a schimbat deloc..

admirau zborul păsărilor ibis şi al pelicanilor. Luau prânzul la marginea unui câmp. dar. fie în faţa unei servitoare. numai cuplul lor are importanţă. Voinicul alerga pe lângă car. îl respecta pe fostul lui profesor. Ramses îi ceru aprobarea s-o trimită pe Nefertari . Nefertari rămânea ea însăşi. însă va »eni şi rândul tău. De mai multe ori. avea tot ceea ce-i lipsea lui Ramses. La fiecare zece zile. num ai ea mai putea m ângâia sălbăticiunea fără să rişte să fie zgâriată sau muşcată. tânărul cuplu şi animalele îşi luau o zi de odihnă şi se duceau la ţară. ca şi pe Nefertari. Nefertari împărtăşea cele mai ascunse gânduri ale lui Ramses. îi salutau pe sătenii fermecaţi de frumuseţea lui Nefertari. Femeia asta i-a stricat sufletul şi mintea. Moise! Pentru mine e prea târziu. Spre deosebire de Iset. Bagă de seamă. răbdare. reţinere. al cărui discurs era lipsit de agresivitate. cu excepţia lui Ramses. Evreul medită mai mult timp decât de obicei. să fi apucat Ramses pe un drum greşit? Leul şi câinele galben o acceptaseră pe Nefertari. chiar şi în timpul contopirii trupurilor lor. Fiecare faptă a ei purta pecetea unei regine. ea ştia să se adapteze limbajului fiecăruia şi să găsească vorbele potrivite. atentă şi calmă.F iu l l u m in ii 351 deranjează. Când veni iarna celui de-al doisprezecelea an de domnie a tatălui său. intervenise într-o manieră discretă pentru a îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale vreunui ţăran atins de bătrâneţe sau de boală. o altă lumină strălucea în privirea ei. In ei creştea o iubire mult diferită de cea pe care regentul o simţea pentru frumoasa Iset. Nefertari ştia să se abandoneze plăcerii şi să se bucure de pasiunea iubitului ei. Fie că se găsea în faţa Tuyei. blândeţe. iar Străjerul se întindea la picioarele stăpânului. Din primul moment. ca şi ea.R a m s e s . el ştiuse că va fi de neînlocuit. de la căsătorie.

. A doua zi după ceremonie. — Nu-mi place asta. Nefertari se emoţionă până la lacrimi. se încearcă stricarea reputa­ ţiei tale. Ce să vrei mai mult? A. criticile de la curte se amplifică.352 C h r is t ia n J a c q la Abydos pentru a putea trăi misterele lui Osiris şi Isis. se plânse Ameni. contrar temerilor ei. Cum să-ţi reproşez asta? Din fericire. regina Tuya îi dădu o brăţară de aur pe care s-o poarte pe viitor în timpul celebrării ritua­ lurilor. da! Tu încă nu te-ai logodit! — N-am timp să mă ocup de asemenea fleacuri. drumul pe care o apucase n-o îndepărtase de templu. Nu remarci nimic în jurul tău? — Sănătatea Faraonului nu lasă de dorit. în schimb. — Ţi-au livrat papirus de proastă calitate? — Linişteşte-te. Ramses îl asculta uneori distrat. repetă el. n-ai remarcat nimic altceva? — Sincer. — Tu te pierzi în ochii lui Nefertari. regentul şi soţia lui plecară împreună spre oraşul sfânt în care Nefertari îşi primi iniţierea. în ţară domneşte pacea. eu veghez şi ascult. nu. Cuplul regal. mama şi soţia mea sunt cele mai bune prietene din lume. — Şenar? — Fratele tău mai mare a fost de o discreţie remarcabilă în ultimele luni. — Nu sunt de părerea ta. . Homer scrie. — Nu-mi place deloc asta. — Şi ce auzi? — Zgomote neliniştitoare. ca asistentă a marii soţii regale. Cunoscând firea arţăgoasă a secretarului său particular. n-aş fi acceptat aşa ceva. — N-are importanţă..

— Tocmai asta mă nelinişteşte. nu mai au nici un pic de curaj. foarte hotărât să-i pună în gardă pe Ramses împotriva climatului nesănătos care se accentua. restul nu e decât trăncăneală. în teorie. însă eu mă tem de o opoziţie organizată. observă Ameni.R a m s e s .F iu l l u m in ii 353 — O să-i dau la o parte din drumul meu pe toţi aceşti clevetitori! — Ei ştiu asta. — Crezi că Şenar a renunţat? — Tu singur ai constatat cât e de docil. gândi Ameni. . — Seti şi-a ales succesorul. Seti ne protejează. — Ai dreptate. prietene. nu e deloc felul lui! — îţi faci prea multe griji. „Atâta timp cât o să fie în viaţă". — Odată ieşiţi de pe culoarele palatului sau din sălile de recepţie din vilele lor somptuoase. şi de aceea te vor combate.

Seti îi făcuse pase magnetice în fiecare zi. tânăra mamă dăduse mult de furcă medicilor. Tatăl şi . o doică se ocupa de el. însă i se opuseră o mulţime de argumente care o lăsară fără grai. fără poftă de mâncare. lumea se temea de venirea regentului. fără să-i pese de originea lor. redându-i energia necesară pentru a-şi vindeca durerea. iubea ea oare un tiran avid de putere. timp de trei săptămâni. prea puţin interesat de legea lui Maat. în marele oraş din Sud. imediat ce se ivea o breşă în ocupaţiile lui. Ea plecă o ureche binevoitoare la plângerile Dolentei şi ale soţului ei. îi va mai naşte un copil. Iset încercă să protesteze. considerat drept un viitor despot. plăpândă. se întoarse în lumea umbrelor. Din dragostea pe care i-o purta lui Ramses. îl convoca pe Ramses. Micul Kha se comporta bine. Seti nu-şi acorda nici o clipă de răgaz. Nefertari nu se plânse nici măcar o dată. Foarte afectată. în timp ce frumoasa Iset se bucura de o poziţie din ce în ce mai remarcată în societatea thebană. Moartea rapace lua bucuroasă cu sine sugarii. mirându-se de nedreptatea comisă de Ramses. cuvintele lui Senar îi reveniră în memorie. Regentul se strădui să fie alături de soţia lui. un monstru lipsit de sensibilitate? încă o dată.50 Fiica lui Ramses şi a lui Nefertari nu trăi decât două luni.

— Totuşi. Du-te acolo şi ia o decizie în numele Faraonului. rapoartele care mi-au parvenit sunt obscure. Seti. Toţi îşi vor atribui meritul perioadelor fericite. singur. Nici o greutate nu mai apăsa pe umerii lui. Alţi 'egi redactaseră maxime pentru a-şi pregăti succesorii pentru guvernare. el şi-ar fi ascultat bucuros tatăl încă mulţi ani. Mărturisirea nu-i încântă deloc pe Ramses.F iu l l u m in ii 355 ui stăteau de vorbă în grădina palatului. Aceasta e justa exercitare a puterii: o permanentă rectificare a gândirii şi a acţiunii. Dar viceregele Nubiei se înclina deja în faţa lui. îl preveni el. însă echivalează cu scutul şi sabia infanteristului. îşi transmitea învăţătura pe cale orală. nu acuza pe altcineva decât pe tine însuţi şi apoi îndreaptă lucrurile. — Rapoartele mele v-au clarificat? — Seti le-a considerat confuze. situaţia e limpede! Acest sat s-a revoltat. tu vei fi vinovatul. vântul foşnind printre palmieri. — Aţi suferit pierderi? . el prefera calea directă. în acest peisaj sublim. Se simţi tentat să-i trimită pe soldaţi înapoi în Egipt şi să rătăcească. vorbăreţ şi servil. — Să ştii nu e de-ajuns. ocrul deşertului şi roşul stâncilor îl făceau să-şi simtă inima uşoară. aerul călduţ. care nu avea gustul scrisului. atunci când vor apărea necazurile. Nubia îl subjuga pe Ramses la fel ca şi altădată. fiind pe punctul de a uita că nu era vorba de o călătorie de plăcere. Dacă faci vreo greşeală. se cuvine să fie nimicit. A venit momentul să-ţi încredinţez o misiune pe parcursul căreia mă vei reprezenta. îţi va permite să te aperi şi să ataci. — Un sătuleţ nubian protestează împotriva administraţiei viceregelui.R a m se s .

Câini costelivi dormeau sub zidurile colibelor. Să-i luăm prin sur­ prindere şi să-i exterminăm. — De ce n-aţi intervenit fără întârziere? Viceregele se bâlbâi. Bărbaţii se înarmară cu arcuri. Acest exemplu va lovi în toţi nubienii. goi... riposta trebuie să fie fulgerătoare. — Căpetenia acestui sat mi-a contestat autoritatea.. Carul lui Ramses se puse în mişcare. Nu vă încredeţi în aparenţa lor paşnică.. în caz contrar. n-am avut dreptate? . Soldaţii egipteni se desfăşuraseră pe colinele învecinate. răzmeriţa se va întinde şi la alte triburi. — De unde să ştiu. se scăldau în fluviu. săgeţi şi suliţe şi se grupară în centrul satului. am aşteptat venirea voastră. la umbra unei plantaţii de palmieri. — Să mergem. strigă ceva şi copiii ieşiră din apă. afirmă viceregele.356 C h r is t ia n J a c q — Nu.. — Duceţi-mă la faţa locului.. Cercetările iscoadelor se dovediră pur formale: nici un războinic nubian nu se ascundea prin împrejurimi. Sătuleţul nubian dormita pe malul Nilului. superioritatea lor numerică părea zdrobitoare. dacă. iar copiii.. bărbaţii mulgeau vacile. — Sunt oamenii aceia. — Priviţi! exclamă viceregele. femeile pregăteau masa. — Pe căldura asta? M-am gândit că ar fi mai bine la sfârşitul zilei. datorită prudenţei mele. — Unde sunt răsculaţii? îl întrebă Ramses pe vicerege. alături de mamele lor. — Am pregătit o gustare şi.. Dacă sunt numeroşi. O femeie îi observă pe soldaţii egipteni. alergară şi se refugiará în colibe.

R a m se s - F iu l

l u m in ii

357

Căpetenia înaintă; avea o ţinută mândră, cu cele două pene lungi de struţ prinse în părul scurt şi creţ şi centironul roşu petrecut peste piept. în mâna dreaptă ţinea o suliţă lungă de doi metri, împodobită cu panglici. — O să pornească la atac, spuse viceregele; arcaşii noştri ar trebui să-i doboare la pământ. — Eu sunt cel care dă ordine, îi aminti Ramses; nimeni să nu facă vreun gest agresiv. — Dar... Ce aveţi de gând să faceţi? Ramses îşi scoase casca, platoşa şi jambierele; puse jos sabia şi pumnalul şi coborî panta stâncoasă. — Maiestate! urlă viceregele, întoarceţi-vă, o să vă ucidă! Regentul mergea cu paşi egali, fixându-l cu privirea pe nubian; bărbatul, cam de şaizeci de ani, era zvelt, aproape numai piele şi os. în timp ce acesta îşi flutura prin aer suliţa, Ramses se gândi că risca foarte mult; dar era un şef de trib nubian mai periculos decât un taur sălbatic? — Cine eşti tu? — Ramses, fiul lui Seti şi regentul Egiptului. Nubianul lăsă în jos arma. — Aici, eu sunt şeful. — Vei fi atâta timp cât vei respecta legea lui Maat. — Viceregele, protectorul nostru, a încălcat-o. — Asta e o acuzaţie gravă. — Eu mi-am respectat angajamentele, dar viceregele nu şi-a ţinut cuvântul dat. — Spune ce plângeri ai de făcut. — Ne-a promis grâu în schimbul tributului nostru; unde e? — Unde e tributul? — Vino. Urmându-I pe şef, Ramses trebui să treacă printre războinicii acestuia. Viceregele, convins că-l vor ucide sau

358

C

h r is t ia n

Jacq

că-l vor lua ostatic, se schimbă la faţă. Dar nu se produse nici un incident. Căpetenia îi arătă regentului sacii umpluţi cu praf de aur, pieile de panteră, evantaiele şi ouăle de struţ, foarte apreciate de familiile nobile. — Dacă nu se respectă cuvântul dat, noi ne vom bate. chiar de va trebui să murim; nimeni nu poate trăi într-o lume fără cuvânt. — Nu va fi nici o înfruntare, afirmă Ramses; aşa cum ţi s-a promis, grâul va fi livrat. Şenar ar fi fost bucuros să-i acuze Ramses de slăbiciune în legătură cu revoltele nubiene, însă viceregele îl sfătui să nu folosească acest argument. în timpul unei lungi întrevederi dintre cei doi, viceregele vorbi despre popularitatea crescândă a lui Ramses printre militari: soldaţii îi admirau curajul, entuziasmul şi capacitatea de a lua decizii rapide. Cu o asemenea căpetenie, nu se temeau de nici un duşman; a-l acuza pe Ramses de laşitate avea să se întoarcă împotriva lui Şenar. Fiul mai mare al Faraonului îşi dădu seama câtă dreptate avea interlocutorul său; lipsa de control asupra armatei era, fără îndoială, un handicap, dar ea urma să se supună noului stăpân al celor Două Tărâmuri. în Egipt nu era suficientă forţa brutală pentru a guverna; în schimb, asentimentul curţii şi al marilor preoţi nu trebuia să lipsească. Din ce în ce mai mult, Ramses dădea impresia unui războinic întreprinzător şi periculos; atâta timp cât Seti era la putere, tânărul nu avea cum să ia iniţiativa. Dar mai târziu... Din dorinţa de a seîncăiera cu un duşman, putea să se angajeze într-o aventură nebunească, de pe urma căreia Egiptul să piardă totul. Aşa cum atrăsese atenţia Şenar, însuşi Seti ajunsese la o înţelegere cu h iţiţi i, în loc să se lanseze într-un asalt asupra

/

— r
— 7

[

— R

noastră — L

R a m se s - F iu l

l u m in ii

359

teritoriului lor şi a faimoasei fortăreţe din Kadesh; oare Ramses ar fi dovedit aceeaşi înţelepciune? Notabilităţile detestau răz­ boiul; trăind în confort şi linişte, se temeau de generalii exaltaţi. Ţara nu avea nevoie de un erou capabil să declanşeze mari bătălii şi să treacă Orientul Apropiat prin foc şi sabie; potrivit rapoartelor ambasadorilor şi mesagerilor însărcinaţi cu misiuni în străinătate, hitiţii aleseseră calea păcii şi renunţaseră să cucerească Egiptul. în consecinţă, un personaj precum Ramses devenea inutil, chiar dăunător. Dacă se încăpăţâna în această atitudine de cuceritor, nu era mai bine să fie eliminat? Tezele lui Senar îşi găsiră drum spre minţile celor care-i ascultau; era considerat ponderat şi realist. Oare faptele nu-i dădeau dreptate? în timpul unei călătorii în Deltă, de-a lungul căreia con­ vinse două căpetenii din provincie să-i susţină după moartea lui Seti, îl primi pe Acha în luxoasa cabină de pe corabia sa. Bucătarul pregătise o masă cu feluri de mâncare rafinate, iar chelarul alesese un vin alb cu un buchet excepţional. Ca de obicei, tânărul diplomat era de o eleganţă puţin cam sfidătoare; vioiciunea privirii sale putea provoca fiori uneori, însă onctuozitatea vocii şi calmul imperturbabil liniş­ teau. Dacă-i rămânea fidel după ce-i trădase pe Ramses, Senar avea să facă din el un excelent ministru al Afacerilor externe. Acha de-abia ciugulea din mâncare şi sorbea puţin vin. — Nu-ţi place prânzul? — lartă-mă, dar sunt preocupat. — Ai probleme personale? — Nu, deloc. — Ţi se pun beţe-n roate? — Dimpotrivă. — Ramses... E vorba de Ramses! A descoperit colaborarea noastră! — Linişteşte-te, secretul nostru e neatins.

360

C h r is t ia n J a c q

— Atunci, care e motivul îngrijorării? — Hitiţii. — Rapoartele care ajung la curte sunt foarte liniştitoare; tendinţele lor belicoase s-au estompat. — în realitate, asta e versiunea oficială. — Şi ce ai să-i reproşezi? — Naivitatea. Cel puţin, superiorii mei nu doresc să-i deranjeze pe Seti cu previziuni pesimiste. — Ai indicii precise? — Hitiţii nu sunt deloc nişte brute mărginite; de vreme ce confruntarea armată le-a fost defavorabilă, folosesc acum şiretenia. — Vor cumpăra bunăvoinţa unor tirani locali şi vor pune la cale nişte intrigi mizerabile. — Asta e părerea specialiştilor. — Nu şi a ta? — Din ce în ce mai puţin. — De ce anume te temi? — De perspectiva ca hitiţii să nu-şi urzească planurile sub protectoratul nostru şi noi să cădem în capcană. — Nu mi se pare posibil; la cel mai mic neajuns, Seti va interveni. — Seti nu e informat. Şenar nu trată cu uşurinţă avertismentele tânărului diplomat; până în prezent, dăduse dovadă de o remarcabilă luciditate. — Pericolul e iminent? — Hitiţii au adoptat o strategie lentă şi progresivă; în patru sau cinci ani vor fi pregătiţi. — Continuă să le observi mişcările, dar nu vorbi cu nimeni decât cu mine. — îmi ceri cam mult. — Iar tu o să obţii mult. Satu mării, b din doi: navelor egipteai genar p în ceea nătate, Poliţ întreţin sărbăto furnizat Zber nităţi; m nebune departe nou-năs — Ş( Intin nici un — F. — V — N

51

Satul de pescari trăia într-un ritm lent. Aflat la malul mării, beneficia de protecţia unei patrule de poliţişti formată din doisprezece oameni însărcinaţi să observe circulaţia navelor. Nu aveau cine ştie ce de făcut; câteodată, o corabie egipteană pornea spre nord. Căpetenia patrulei, un sexa­ genar pântecos, îi nota numele şi data plecării pe o tăbliţă, în ceea ce-i priveşte pe marinarii care se întorceau din străi­ nătate, aceştia urmau un alt braţ al Nilului. Poliţiştii îi ajutau pe pescari să-şi tragă năvoadele şi să-şi întreţină bărcile; se îndopau cu peşte, iar în zilele de sărbătoare căpătenia accepta să împartă raţiile de vin furnizate la fiecare cincisprezece zile de admnistraţie. Zbenguiala delfinilor era distracţia favorită a micii comu­ nităţi; nu se mai săturau de salturile lor armonioase şi decursele nebuneşti. Seara, un pescar bătrân povestea legende: nu departe de acel loc, prin smârcuri, zeiţa Isis se ascunsese cu nou-născutul Horus pentru a-l sustrage mâniei lui Seti. — Şefule, un vas. întins pe rogojina lui, la vremea siestei, poliţistul n-avea nici un chef să se ridice. — Fă-i semn şi notează-i numele. — Vine spre noi. — Nu vezi bine... Mai uită-te.

362

C h r is t ia n J a c q

— Vine spre noi, sunt sigur. Şeful se ridică, intrigat; nu era ziua în care se bea vin. Consumul berii dulci nu putea provoca o halucinaţie de asemenea amploare. De pe plajă, se distingea bine un vas destul de mare care se îndrepta direct spre sat. — Nu e egiptean... Nici o corabie grecească nu acosta în acest loc; ordinele erau formale: respingerea intrusului şi porunca de a se îndrepta spre vest, unde urma să fie luat în primire de ma­ rina Faraonului. — Echipaţi-vă, ordonă căpetenia oamenilor săi, care nu mai aveau obişnuinţa de a mânui lancea, sabia, arcul sau scutul. La bordul ciudatului vas erau bărbaţi cu pielea mată şi mustăţi groase, având pe cap nişte căşti împodobite-cu coarne, iar pieptul protejat de o armură de metal, înarmaţi cu săbii foarte ascuţite la vârf şi cu scuturi rotunde. La proră se afla un uriaş. Era atât de înspăimântător, încât poliţiştii egipteni dădură înapoi. — Un demon, murmură unul dintre ei. — Nu e decât un om, îl corectă şeful; doborâţi-l. Doi arcaşi traseră în acelaşi timp; prima săgeată se pierdu în aer, iar a doua păru să se înfigă în pieptul gigantului; însă acesta o reteză dintr-o lovitură de sabie mai înainte de a-l atinge. — Acolo! strigă un poliţist; o altă corabie! — O invazie, constată căpetenia. Să ne repliem. Ramses cunoştea fericirea. O fericire cotidiană, puternică precum vântul din sud, şi dulce, precum cel din nord. Nefertari transforma fiecare clipă în plenitudine, îndepărta grijile, îndrepta gândurile spre

lumină, să-i lini ea purt, al unei Nefi paşnică regine, era un i mănătc mântui Frur avea ne şi dorin Nefi Seti crepusc — L fiului s, minor, — C

I

Meditei în retra

(

— fi o pătru locuito

Ran F

— F

R a m se s - F iu l

l u m in ii

363

lumină; alături de ea, zilele erau luminoase şi clare. Ea ştia să-i liniştească, fără să nege focul care-i anima; însă nu era ea purtătoarea unui viitor straniu, aproape neliniştitor, acela al unei domnii ce se anunţa? Nefertari îl surprindea; ea se putea mulţumi cu o existenţă paşnică şi fastuoasă, dar poseda eleganţa suverană a unei regine. Ce ursită o va face regină sau servitoare? Nefertari era un mister. Un mister cu un surâs încântător, atât de ase­ mănător cu cel al zeiţei Hathor, pe care-i văzuse în mor­ mântul primului Ramses, strămoşul lui. Frumoasa Iset era pământul, iar Nefertari cerul; Ramses avea nevoie şi de una şi de alta, dar nu simţea decât pasiune şi dorinţă pentru prima. Nefertari reprezenta iubirea. Seti contempla asfinţitul; atunci când Ramses îl salută, crepusculul invadase palatul. Regele nu aprinsese nici o lampă. — Un raport alarmant de la poliţia din Deltă, îi mărturisi fiului său. Consilierii mei cred că e vorba de un incident minor, însă eu sunt convins că se înşală. — Ce s-a întâmplat? — Piraţii au atacat un sat de pescari de pe malul Mediteranei; poliţiştii însărcinaţi cu paza de coastă au bătut în retragere, dar afirmă că pot controla situaţia. — Să fi minţit? — îţi revine ţie sarcina să afli. — Care e motivul acestei suspiciuni? — Aceşti piraţi sunt nişte jefuitori de temut; dacă încearcă o pătrundere în interior, atunci vor semăna teroarea printre locuitori. Ramses se revoltă. — Poliţia de coastă e incapabilă să asigure securitatea? — Probabil că au subestimat pericolul.

Ramses dădu ordin să se plece spre nord.364 C h r is t ia n J a c q — Plec imediat. să încarneze autoritatea Statului în fruntea armatei. Lupta ar fi fost inegală. Mânat de o furie veritabilă. atât împotriva piraţilor. — Noi. Nu numai că intensitatea nu se diminuă. cât şi a poliţiştilor incompetenţi. ar fi vrut să-şi însoţească fiul. Poliţiştii se regrupaseră la treizeci de kilometri de coastă.. Acesta se prosternă în faţa carului lui Ramses. n-am fost destul de numeroşi să rezistăm.. ieşiră din adăposturi şi alergară spre salvatori. — Ce ştiţi de înaintarea lor? — N-au părăsit coasta. regentul ceru vâslaşilor un exces de energie. din fericire. cu şeful lor pântecos în frunte. obligată să restabilească ordinea la graniţa maritimă a Egiptului.. Căpetenia patrulei de-abia avu timp să sară într-o parte. Dar. într-o mică aşezare de pe malul unuia dintre braţele Nilului. dar au pus stăpânire pe un alt sat. boala îl măcina. Regele contemplă din nou apusul de soare. — Suntem nevătămaţi. să revadă peisajele din Deltă.. forţa care-i părăsea încet-încet trecea în sângele lui Ramses. ea se transmise întregii expediţii. ridicaseră în grabă fortificaţii din lemn în aşteptarea ajutoarelor. Maiestate! Nici un rănit. după paisprezece ani de domnie. La sosirea trupelor comandate de regent. — Dă-te la o parte din drumul meu. . — Din cauza laşităţii voastre! — Maiestate. cu nasul în ţărână. dar mai mult. Imediat ce ajunse la bord. După bucuria spontană urmă o atmosferă îngheţată. nu mai văzu carul regentului îndreptându-se spre vasul amiral al impozantei flotile plecate din Memphis. — Ridică-te.

Piraţii. întorcându-se spre soldat. lărgindu-şi stăpânirea asupra coastei. un luptător egiptean ridică securea să-i sfărâme capul.F iu l l u m in ii 365 Ramses se năpusti drept înainte. bineînţeles! Pe urmă. dar se prăbuşi copleşit de mulţimea inamicului. . — Care e numele tău? — Serramanna. — Bogăţia. fie să se îmbarce cu prada şi să atace iar într-un viitor apropiat. în ciuda enormei superiorităţi numerice a adversarului. fie să-şi prelungească victoria. — De ce nu sunteţi mulţumiţi în ţara voastră? — Cuceririle reprezintă raţiunea noastră de a fi. instalaţi în două sate pe care le cuceriseră. vor debarca atâţia încât nu-i vei putea opri. piraţii se apărară cu o incredibilă sălbăticie. M-ai învins. dar alte corăbii sarde mă vor răzbuna. Atacul lui Ramses îi surprinse în momentul prânzului. Vrem bogăţiile Egiptului şi o să le avem.. Mai mult de jumătate dintre piraţi fuseseră ucişi.. corabia lor incendiată. o vilă cu terenuri. numai uriaşul singur răpuse douăzeci de luptători. ezitau asupra comportamentului ce trebuia adoptat. femeile. soldaţii voştri jalnici n-or să ne reziste multă vreme. însă căpetenia lor refuza să plece capul în faţa lui Ramses. în timp ce frigeau peşte. Serramanna rânji. — Du-te înapoi! ordonă Ramses. Care dintre voi acceptă să se lupte singur cu acest barbar? Nu se anunţă nici un voluntar. cel mai bun vin. de fapt? întrebarea îl surprinse pe uriaş. — De unde vii? — Din Sardinia. Şocat de insolenţa piratului. — Nu sunteţi războinici! — Ce cauţi.R a m s e s .

aveau ei oare posibilitatea să tragă fără să-i rănească pe fiul lui Seti? Acesta din urmă citi în ochii sardului dorinţa de a-l ucide. Ramses era înalt. Lim oferea asigure fruntea chiar d. care-şi părere. Serramanna puse un genunchi în pământ şi lăsă capul în jos. accepţi să fii şeful gărzii mele personale? Ochii gigantului se măriră până-i ieşiră din orbite. iar arcaşii îşi îndreptară săgeţile spre el. însă îşi încrucişă braţele ca şi cum nu-şi făcea nici o grijă. — Omoară-mă. doi infanterişti îi dezlegară mâinile. Făcu doi paşi în direcţia regentului. — Porunceşte şi o să te ascult. în min< tenia Ic lovi pe Şen dovede Oare n intermi sive cu Seri ştiinţa i prin a uriaşul în corn Rar proprii ţioasă < . dar Serramanna îl depăşea cu un cap. Adversarul nu simţi din partea regentului nici un fel de teamă. Dacă se năpustea asupra lui Ramses şi provoca o luptă corp la corp pentru a-l strangula cu mâinile lui enorme. dar nu-ţi bate joc de mine! — Un adevărat războinic ştie să ia o hotărâre într-o clipă: vrei să îndeplineşti acest serviciu sau să mori? — Eliberează-mă! Temători.366 C h r is t ia n ] a c q — Dacă îţi ofer toate astea.

vinovaţi de jaf. chiar dacă. dar căpe­ tenia lor ocupa în prezent o poziţie de invidiat. Oare nu dispreţuia el banchetele şi recepţiile şi le prefera interminabile plimbări călare prin deşert. Ramses îşi ţinu prom isiunea: Serram anna deveni proprietarul unei vile cu opt încăperi. Oare nu oferea ea destui fii valoroşi armatei.52 Lumea bună din Memphis era scandalizată. cazaţi şi hrăniţi în condiţii excelente. îşi împărtăşiră ştiinţa de a se lupta cu mâinile goale sau cu armele şi sfârşiră prin a uni forţa cu subtilitatea. Egiptenii de sub comanda uriaşului nu se plânseră de nimic. cu o fântână şi o . prezenţa lui Serramanna. după părerea generală. care-şi păstrase zorzoanele sarde. fuseseră trimişi în minele unde urmau să-şi ispăşească pedeapsa. nu erau ei demni să asigure protecţia regentului? Să vezi un asemenea barbar în fruntea gărzii sale personale era o insultă la adresa nobilimii. te făcea să-ţi schimbi părerea. Sigur că alţi piraţi. antrenamente inten­ sive cu arcul şi sabia sau jocurile periculoase cu leul? Serramanna deveni partenerul privilegiat. Şenar jubila văzând acest nou pas greşit. primiră o instrucţie pre­ ţioasă care făcu din ei nişte soldaţi de elită. decizia revoltătoare dovedea ea singură fascinaţia fratelui său pentru forţa brutală. Dacă-I va lovi pe la spate. nimeni nu-i va plâge pe regent.

patruzeci şi opt vase cu tămâie. douăzeci şi opt de coşuri cu struguri. aur. douăzeci şi opt de boluri cu miere. săbiei şi scutului ro­ tund. — I portan consul viitorul am văi Seti care ni trimită sarcină — I de sen unu de Rot scurtă răguşiţi ţelepcii Der — î- peste c viciul I nou cu Reg predeo . analele regale. crocodil sau hipopotam. fructe de jujub. Imediat ce regele primi confirmarea specialiştilor din Assuan. Perioada inundaţiilor din cel de-al paisprezecelea an de domnie a lui Seti se anunţa de rău augur. energia inundaţiilor. bogat şi respectat! îi jură lui Ramses recunoştinţă nesfârşită. nu mai rămânea decât o slabă speranţă. nivelul apelor crescuse. nu numai pentru că îi salvase viaţa. hărţile cerului. îl convocă pe Ramses. se ivea acolo din două peşteri. platoşei. fascinate de statura străinului. Pentru a restabili armonia. figurine din faianţă. gâscă. iar în Egipt. argint. Trei zile mai târziu. Seti oferi fluviului cincizeci şi patru de ulcioare cu lapte. aici se păstraseră cărţile ce conţineau misterele cerului şi ale pământului. care cercetaseră fluviul şi-şi consultaseră documentele pline de observaţii anterioare. în locul unde malurile se apropiau. cupru.368 C h r is t ia n J a c q grădină cu arbori. prăjituri în formă de viţel. Oricine îl va ameninţa pe regent. rodii. sardul uită de Sardinia lui. dar. douăzeci şi patru de coşuri de smochine. slaba creştere a apelor risca să determine foametea. era sărac şi dispreţuit. Acolo. ritualurile secrete. şaptezeci de prăjituri. însă insuficient. Casa Vieţii din Heliopolis era cea mai veche din Egipt. mai mult. după tradiţiile antice. alabastru. Deşi rămase fidel căştii. Faraonul îl luă cu sine pe regent la Gebel Silsileh. dând naştere unei ape pure şi hrănitoare. douăzeci şi opt de coşuri de curmale. Pivniţa era plină cu amfore de vin vechi iar patul lui primi vizita unor libiene şi nubiene puţin sălbatice. în ciuda oboselii care nu-i mai părăsea. va avea de-a face cu el. şi chir interpr de arhi ritual« culege «îm „transfi lume. fasole. i-o dăruise pe cea la care visase. trei sute de pâini albe. Hapi. castraveţi.

cu braţele groase şi vocea gravă şi răguşită. de când am împlinit douăzeci şi unu de ani. de sculptură şi de pictură. textele mitologice. cu faţa pătrată şi dezagreabilă. am renunţat la îndatoririle mele profane. profeţiile. să-i trimită „Cartea Nilului". tratatele de matematică şi geometrie. vino aici şi consultă arhivele. — Nu-l neglija pe acest om. nu există loc mai im­ portant. supraveghetorul grajdurilor regale? — Am fost. un preot în vârstă care nu mai avea nici un contact cu lumea exterioară. primeşte-i învăţătura şi vei vedea. Atunci când te va copleşi îndoiala. îi recomandă Seti lui Ramses. Destinul lui se va încrucişa din nou cu al tău. aşa cum am văzut şi eu. lucrările de medicină şi chirurgie. Casa Vieţii este trecutul. Un ritualist se achită de această sarcină. Bakhen nu semăna cu un erudit preocupat de în­ ţelepciunea strămoşilor. manualele de arhitectură. cheile interpretării viselor. Regele citi venerabilul document redactat de unul din predecesorii lui din a treia dinastie. mărturisi Seti. cu mai mult de o mie . Ramses îl recunoscu.R a m se s . lipsită de barba scurtă care o înăsprea. „înţelepciun ile" redactate de strămoşi şi textele de „transformare în lumină" ce permiteau călătoriile în cealaltă lume. — Nu eşti Bakhen. culegerile de formule magice. Derută papirusul pe o masă de piatră şi se retrase. prezentul şi viitorul Egiptului. dicţionarele de hieroglife. Robust. — Pentru un faraon. calend arele sărbătorilor. Seti ceru superiorului din Casa Vieţii. dar mai îndeplineam în acelaşi timp funcţia de servitor al templului. inventarul obiectelor rituale necesare tem plelor.F iu l l u m in ii 369 regale. peste câteva săptămâni va pleca la Theba şi va intra în ser­ viciul lui Amon din Karnak.

pentru i puterii I Dup răul de cu lacrir la curte din pro însă toţi era dub Cei Şenar ti conving suprem. iar reciprocitatea şi solidaritatea vor fi legi obişnuite în Egipt. în fiecare dimineaţă. Ameni şi pe ceilalţi apropiaţi ai săi. părea p . al cărui chip slăbit parcă se uscase. grâul să rodească. atunci când mesagerii îi dădură de ştire că nivelul apelor va fi aproape normal. el porunci căpeteniilor din provincie să vegheze cu o grijă specială la calitatea digurilor şi a bazinelor de acumulare. regele. Cu toate astea. pentru a menţine coeziunea dintre fiinţe. ea îl eliberă de o sumedenie de obligaţii. datorită respectului pentru legea divină. îl primea pe Ramses şi îi vorbea de Maat. Seti se întoarse epuizat din lunga călătorie. care nu îndrăznea să-i pună întrebări în legătură cu sănătatea. cel slab va fi protejat de cel puternic. Cădea în sarcina Faraonului să vorbească şi să acţioneze în spiritul lui Maat. cu ajutorul lui Ameni. el indica demersurile ce trebuiau făcute pentru a-l satisface în timpul perioadelor de inundaţii cu un debit prea mic. ofranda făcută la Gebel Silsileh trebuia repetată la Assuan. îi abandonă pe Nefertari. Cuvintele suveranului hrăneau sufletul lui Ramses. Catastrofa fiind evitată. Soţia lui Ramses îl încuraja să procedeze în acest fel.370 C h r is t ia n Jacq trei sute de ani înainte. doar ea singură trebuia să guverneze. ţării o ii alte me unicul r Disc toată Iu multă v Sold îşi cură' corp df aştepta graţi în fruntării să se luf va tăia şi pe c. să practice dreapta judecată. nu trebuia risipită nici o picătură de apă. soarele va accepta să strălucească. zeiţa dreptăţii. Fiind în legătură cu spiritul Nilului. la Theba şi în Memphis. acasă îi toate gi Şen. pentru a asculta vocea Faraonului. mai importantă decât o mie de acţiuni fulgerătoare. simbolizată printr-o femeie cu aparenţă fragilă sau printr-o pană care dirija zborul păsărilor. transmiţându-i fiului său energie. Seti găsi soluţia. El simţea că nu trebuia să irosească nici un minut al acestei învăţături. conştient de faptul că Seti se detaşa de cotidian şi contempla un alt univers.

adică de încoronarea lui Ramses. Cei care doreau să evite acest lucru şi să-i susţină pe Şenar trebuiau să fie pregătiţi. După informaţiile primite. condamnabile în aparenţă. un anumit personaj îl deranja: . dar se aşteptau la ce era mai rău. îşi va roti prin aer sabia grea. sigur că el va încerca să-i convingă pe fratele său că era incapabil să-şi asume funcţia supremă. îşi curăţară armele. va străpunge trupuri. Medicii mai sperau să-i prelungească viaţa. dar oare vocea raţiunii va fi auzită? Dacă salvarea ţării o impunea. Dezolat. va tăia membre şi va sfărâma capete cu aceeaşi ardoare ca şi pe câmpul de bătaie din Troia. va pleca acasă împreună cu Elena şi o va face să plătească pentru toate greşelile şi infidelităţile ei. vor forma un corp de armată cu atât mai eficace cu cât nimeni nu se aştepta la o lovitură din partea străinilor paşnici. Totuşi. suveranul Lacedemoniei devenea mai nerăbdător să se lupte. iar această dramă era dublată de o catastrofă. Soldaţii greci ai lui Menelau. diversitatea şi calitatea aliaţilor lui părea promiţătoare. reconvertiţi în comercianţi. Şenar era optimist.R a m se s . bine inte­ graţi în societatea egipteană. Şenar răspândi îngrozitoarea veste la curte şi o transmise marelui preot al lui Amonşi căpeteniilor din provincie. poate că ar fi fost necesar să se recurgă la alte metode.F iu l l u m in ii 371 pentru ca el să poată fi servitorul lui Seti şi moştenitorul puterii lui. Discursul moderat şi realist al lui Şenar fu bine primit. însă toţi se temeau de un deznodământ fatal. După aceea. dar constituind unicul mod de a împiedica ruinarea Egiptului. toată lumea dorea ca domnia lui Seti să mai dureze încă multă vreme. nu mai încăpea nici o îndoială: răul de care suferea Seti lua proporţii neliniştitoare. sub comanda regelui lor. cu lacrimi în colţul ochilor. Cu cât se apropia ziua con­ fruntării.

întregul dispozitiv al lui Şenar era pregătit. mercenarul nu se putea apropia de Ramses fără asentimentul uriaşului. nu va avea de ce să se teamă de monstrul care îi devoră pe cei care au trădat-o pe Maat: aceasta e sentinţa pe care o voi pronunţa pe acest pământ. o I m VIZ reziste ^Vâi . i-a administrat un somnifer pe bază de mandragoră. care atribuise securităţii regentului un ofiţer grec. pentru a-i calma durerile. însă tristeţea se simţea în spatele vorbelor ei. în ciuda constituţiei robuste. — Spune-mi adevărul. fără să ştie. — Chirurgul a renunţat la operaţie. — Tatăl tău nu te poate primi în dimineaţa asta. — Starea lui s-a agravat? întrebă Ramses. dar cum să convingi un faraon să nu se preocupe de fericirea poporului său? Ramses văzu lacrimile din ochii mamei sale şi o îmbrăţişă. Atunci când acţiunile lui îi vor fi puse în faţă.372 C h r is t ia n J a c q sardul Serramanna. Ramses contracarase. — Cum pot să te ajut? 1 numel f — urmeU destini ^et retrăse obişni ţara. care-i trăiau g|e j ( 1 Lotus i ei rece nubiar pânză scuipe Lui aventt insista pe car din ni. Angajându-I şef al gărzii sale personale. a cărui dispariţie nu va face valuri. nu mai rămânea decât să aştepte moartea lui Seti pentru a da semnalul de începere a acţiunii. mai e vreo speranţă? — Nu cred. Concluzia se impunea de la sine: Menelau trebuia să-i asasineze pe sard. tatăl tău ar fi trebuit să se odihnească mai mult. spuse Tuya cu părere de rău. Tuya dădea dovadă de o demnitate remarcabilă. organismul lui e prea slăbit. — Seti nu se teme de moarte. lăcaşul lui pentru eternitate e gata şi e pregătit să compare în faţa lui Osiris şi a judecătorilor celeilalte lumi. plănui v^ri ir pierd . Set Lol bazin. Din păcate. una din iniţiativele fratelui său.

Vânătorul de şerpi pusese ochii pe un sector din deşert pe care-i cunoştea bine. insistând asupra notelor grave care le plăceau cobrelor. Setau intona cu voce joasă. nubiana o vârî în sac. el nu dorea s-o expună nici celui mai mic risc. dacă şerpii îşi pierd minţile. .Ramses . să ţintuieşti reptila la pământ şi s-o faci să scuipe o parte din venin reprezentau acţiuni banale. explică ea. înseamnă că se anunţă un cataclism. cu muşcătura mortală. inundaţiile purificaseră ţara. un sac de pânză şi o fiolă. Lotus se trânti la pământ ca o înotătoare care se aruncă în bazin. Luna plină lumina deşertul şi enerva şerpii. făcându-i să se aventureze departe de teritoriul lor. Cele care supravieţuiseră erau cele mai rezistente şi mai viclene. Setau o văzu capturând cobra neagră căreia plănuise să-i întindă o capcană. o cavitate între două pietre plate. Cu picioarele goale. continuând să intoneze. deşi de intensitate slabă. să păşeşti pe urmele strămoşilor tăi. Setau se îndreptă spre cuibul celei mai mari dintre ele şi care avea obiceiuri imperturbabile. în locul pe care-i reperase. pregăteşte-te să faci în aşa fel ca numele tatălui tău să fie viu pentru eternitate. cobre superbe. astfel încât veninul de la sfârşitul verii prezenta caracteristici remarcabile. fiule. Lotus mergea în spatele lui. Lupta fu scurtă. — Te ataca din spate. stupefiat. în ciuda experienţei şi a sângelui ei rece. Setau şi Lotus ieşiră din casă la căderea nopţii. câmpul îşi reluase aspectul obişnuit. o debarasaseră de anumite rozătoare şi reptile. Frumoasa nubiană ţinea în mână un băţ despicat la un capăt. cobra întârzia. să faci faţă chipului necunoscut al destinului. — E de-a dreptul anormal. trăiau acolo. Apa se retrăsese pe terenurile joase. urmele din nisip dovedeau că pe acolo trecuse o reptilă enormă. înecate în vizuinele lor. judecă Setau. Setau se aşeză.F iul luminii 373 — Pregăteşte-te.

recenta lor agitaţie mă nelinişteşte. — Nu prefigurează el viitorul? — Egiptul începe să mă seducă. Arr putere dumn( Inc de rău un co apropi Elena ■ că via] nu ob trecust manif< „P i Soj s ă n ă ta n o s tru O a re .53 mohor o să rr „Căci nici răgaz nu vom avea. Pe chipul marei soţii regale. Elena mulţumi reginei Tuya pentru întrevederea pe care i-o acorda în timp ce traversa o perioadă atât de dureroasă. — Aceste versuri din „llia d a " anunţă reîntoarcerea războiului? întrebă Ramses. atât de scurt va fi. Sub scutul greu care ne protejează trupul. până în ceasul când noaptea va veni să ne despartă şi să ne stingă ardoarea. Aş fi jurat că sângele lor fierbe ca în faţa zidurilor Troiei.. nu mi-ar plăcea să-i văd scufundat în haos. pieptul va fi ud de sudoare. / — Ştii mai multe despre asta? — Eu nu sunt decât poet. — Eu nu vorbesc de trecut. machiată cu mult rafinament.. — Nu ştiu cum. iar vederea mea e tot mai slabă. — De ce te temi? — Am fost atent la vorbele compatrioţilor mei. nici o urmă de suferinţă. declama Homer. mâna va prinde mânerul săbiei".

Elena. vei fi protejată. le g ă t u r ă cea v e n e r a tu lu i n o s tr u ta tă . mă rog la zei ca regele să se vindece.F iul luminii 375 — Cuvintele sunt inutile. Ameni citi scrisoarea Dolentei către Ramses. Elena se temea de răutatea lui Menelau. atitudinea lui dovedea că urzeşte un complot pentru a-şi scoate soţia din Egipt. — De ce anume te temi? — Menelau e bucuros. el nu are nici un fel de putere de decizie. el. e convins că o să mă ducă foarte curând în Grecia! — Chiar dacă dispare Seti. devenea violent. — îţi mulţumesc. Moartea apropiată a lui Seti nu constituia oare ocazia mult visată? Elena decise să cerceteze cauzele agitaţiei soţului ei. în momentul în care Menelau nu obţinea ceea ce-şi dorea. Elena. — Mă tem că nu. şi cu m in e n e în fa c e m g r iji cu în a le g ă tu r ă cu S o ţu l m e u s ă n ă ta te a ta ş i. nu te paşte nici o primejdie. care de obicei e mohorât. — Linişteşte-te. — Vreau să rămân aici.. — Sunt îngrijorată. f a r a o n u l S e ti. Maiestate.. — Menelau e oaspetele meu. şi iată că trecuse prea multă vreme de când această violenţă nu se manifestase. — Durerea mea e sinceră. poate că viaţa Tuyei era în pericol. atât de îngrijorată. şi eu invoc invizibilul. „P re a iu b it u l m e u fra te . z v o n u r ile p r e t in d c ă e g r a v b o ln a v . prea bucuros. pare acum triumfător. Prin urmare. în ciuda afirmaţiilor liniştitoare ale reginei.R amses . aproape de dumneavoastră. m a i m u lt . în acest palat. O a re n u a v e n it v re m e a ie r tă r ii? L o c u l m e u e s te în .

376 C h r is t ia n Jac q în b u n ă ta te a ta . Ameni. — Dispariţia mea n-ar îndurera-o prea mult. în caz contrar veţi apărea în faţa tribunalului vizirului. — la un papirus nou. fă r ă s ă r ă m â n e m c le m e n ţ a În c r e z ă t o r i în ta . în c r e z ă to a r e Era stigma altceva distrug n-avea împotr constr? Viit trebuia ţării şi Sar alte nc gând s de suc se cuv Cât nici ur o zi ofc acesto absenţ Da atunci evreul ciocar coloar cu div ce trai Mc locul neces. Ameni. eu nu i-aş răspunde. — Textul va fi scurt: „ Să nu îndrăzniţi să vă întoarceţi în Memphis. mormăi el. S a r y ş i c u ră s p u n s u l c u n e ră b d a re . nu aveai de gând să-i trimiţi tu însuţi iertarea surorii tale?— Scrie. şi staţi departe de Faraon ". Dolenta petrecu multe ore în compania frumoasei Iset după ce-i arătase răspunsul insultător al lui Ramses. în s ă -ş i e x p r im e a c e s te a fe c ţiu n e a d if ic ile . dar eu nu aparţin familiei regale. Ameni. n u e e s e n ţia l s ă r e în tr e g im s c la v ii tr e c u tu lu i? m in e îţi a ş te p tă m u n ită . Pana lui Ameni alerga cu viteză pe papirus. sora ta şi soţul ei nu se gândesc decât cum să te trădeze.i v e i p e r m it e c a . s u n t c o n v in s ă că M e m p h is . Mânios. m o m e n te vom r e c ip r o c c o n s o la r e a d e c a r e a v e m o fa m ilie n e v o ie . mai bi venit v e i u ita g r e ş e a la s o ţ u lu i m e u ş i c ă . fa ţă ne d e S e ti ş i fa ţă ad u ce de Tuya. intransigenţa regentului. a lă t u r i d e m in e . — Mă doare încheietura. te rog. — Eu. — Scrie. se execută. ceru regentul. nervos. inima lui împietrită nu promiteau oare un viitor sumbru celei de-a doua soţii şi fiului acesteia? . Ameni strânse pana de scris. — Eşti chiar tăios! — Clemenţa nu e întotdeauna un bun sfătuitor. violenţa." — Reciteşte-o rar. — Trebuie să cedăm? — Dolenta e sora mea.

Totuşi. ca şi cum ar fi fost al lui locul acesta magic unde mâine vor locui forţele de creaţie necesare pentru supravieţuirea Egiptului. zări un contramaistru venit să caute uneltele uitate la picioarele unei coloane. Contemplă chipurile divine gravate pe coloane şi admiră scenele de ofrandă ce-i uneau pe Faraon cu divinităţile. Viitorul Egiptului era reprezentat de Şenar. să se mărite cu noul stăpân al ţării şi să pună bazele unei veritabile familii. în cadrul confreriei lor. Informată cum se cuvine. nu-i interesa nimic altceva decât puterea absolută. Frumoasa Iset trebuia să-i uite pe Ramses. puţin după ivirea zorilor. Dar sala a l coloane din Karnak. orice absenţă trebuia justificată. propria lui soră. după dispariţia lui Seti. In ciuda afecţiunii pe care i-o purta. pentru prima dată. era pustie. Iset îşi putea lua destinul în propriile mâini. evreul gusta o linişte netulburată de cântecul loviturilor de ciocan şi de daltă. nici un tăietor în piatră nu era la lucru. Dolenta. Nu semăna în jurul lui decât distrugere şi nefericire. n-avea altă alternativă decât să întreprindă o luptă nemiloasă împotriva lui Ramses. .R a m s e s . Când Moise pătrunse pe şantier. era vorba de o zi obişnuită şi nu putea fi de vină conştiinţa profesională a acestor lucrători de elită. era şi ea constrânsă să facă la fel. Moise rămase singur ore întregi. cea mai mare din Egipt atunci când va fi terminată. Dar erau ele cea mai bună expresie a divinului? în sfârşit. Sary adăugă că marele preot al lui Amon şi numeroase alte notabilităţi împărtăşeau părerea lui Şenar şi aveau de gând să-i susţină atunci când îşi va pune în valoare dreptul de succesiune la tron.F iu l l u m in ii 377 Era obligată să admită că Şenar avusese dreptate stigmatizând defectele fratelui său. sacrul se exprima aici cu o forţă extraordinară ce transcendea sufletul uman.

şi-l vei mai îndeplini încă multă vreme. însă e reţinut în Memphis. tată. — cac' n decişi de coi — primu soare. declară Seti. dă viaţă fiinţelor omeneşti. — Maistrul ne-a anunţat în această dimineaţă suspendarea şantierului. — Din ce motiv? — Faraonul în persoană trebuia să ne dea planul complet al lucrării. caută orice ocazie pentru a fi util. cu excepţia unei boli grave. — Acesta e rolul tău. Ramses. Speranţa renăştea! Seti avea din nou puterea să-i primească pe Ramses. Pe un de Fai care r ale ct precu sa . zeiţei Rams< pentri P rega' pentri proba mi_a * 'ar f'u trec’ c desco — Apropie-te.. astăzi incap. Când va veni la Theba. fii vigilent noaptea ca şi ziua.. Cine ar fi prevăzut? Ramses era probabil disperat. mici sau mari. stigmatele suferinţei păliseră. Seti era lungit pe un pat din lemn aurit. fii păstorul poporului tău. el acţionează pentru că Maat se află în locul just. aproape de fereastra prin care soarele aflat la asfinţit pătrundea în încăpere şi-i lumina chipul a cărui seninătate îl uimi pe fiul său.378 C h r is t ia n J a c q — De ce a fost întrerupt lucrul? — N-aţi fost anunţat? — M-am întors de la cariera din Gebel Silsileh. Această explicaţie nu-i satisfăcu pe Moise. Nu ducea el o luptă împotriva morţii? — Faraonul e imaginea creatorului care s-a creat pe el însuşi. ce alt motiv I-ar fi împiedicat pe Seti să vină la Theba pentru a se ocupa de o asemenea operă importantă? Dispariţia lui Seti. înfăptuieşte acţiuni benefice pentru zei. Moise luă prima corabie spre Memphis. vom putea continua. Ramses.

tu trebuie să-i afli secretele. cerul se va uni cu fiinţa mea. te-am pregătit. căci nimeni nu cunoaşte clipa când destinul loveşte în mod decisiv. — Nimeni nu e niciodată. al cărui nume este „fiul luminii".R a m se s . Egiptul este unica fiică a luminii. — Mai rămâi. Vei fi singur. Cine îşi doreşte să guverneze e un nebun sau un incapabil. — Nu sunt pregătit. tânără şi surâzătoare. — De la prima întâlnire cu taurul sălbatic. nu pentru a implora. ci la fel cu un căpitan de vas care trebuie să aleagă drumul cel bun. să-mi continui opera şi să treci dincolo.. numai mâna lui Dumnezeu poate pune stăpânire pe un om pentru a face din el o fiinţă de sacrificiu. O călătorie în imensitatea universului pentru care m-am pregătit şi pentru care trebuie să te pregăteşti şi tu din prima ta zi de domnie. se apropie. primul Ramses. — Egiptul are nevoie de tine. atâtea învăţături de descoperit. nu disperat de singur precum un rătăcit. a părăsit acest pământ. în calitate de Faraon. tu. pentru că ai de condus un popor întreg. Nu e o înfrângere. ci o călătorie. chipul ei e cel al zeiţei Asfinţitului. a sosit clipa de a trăi moartea şi de a suporta proba transformărilor din lumea invizibilă.. atunci când strămoşul tău. am fost la fel de neliniştit şi de pierdut cum eşti tu astăzi. vei fi primul slujitor al poporului tău. un slujitor care nu va avea dreptul la odihnă sau la bucuriile paşnice ale celorlalţi oameni. E rândul tău să fii succesorul meu. Ramses. — Am atâtea întrebări să-ţi pun.F iu l l u m in ii 379 — Mi-am văzut moartea. Ramses. iar fiul Egiptului e aşezat pe un tron de lumină. între timp. te implor! — Te-ai născut pentru a conduce. înţelegând adevărul forţelor . luându-şi zborul spre soare. Dacă existenţa mi-a fost dreaptă. pentru mine. — Din vremea zeilor.

însă forţa de a învinge va locui în inima ta. se străduise din răsputeri la curte în favoarea domniei lui Şenar. Orice acţiune grăbită se va întoarce împotriva planurilor lui. aliaţi. Magia lui Nefertari te va proteja. nu încăpea nici o îndoială. După aceea. Iubeşte Egiptul mai mult decât propria ta fiinţă şi drumul ţi se va dezvălui. fiule.Vocea lui Seti se stinse. dar trebuia aşteptată anunţarea oficială a decesului. Şenar încă ezita să declanşeze ofensiva aliaţilor lui. spre un alt univers pe care doar el singur era capabil să-i vadă. tânărul regent de douăzeci şi trei de ani avusese îndrăzneala să creadă că numai cuvântul tatălui său era suficient pentru a obţine tronul. în al i faţa sp în fiec zoriloi unde. ci pe Ramses. Şenar nu-i va ataca pe rege. timpul necesar pentru mumificare. Dolenta şi Sary. pentru că sufletul ei este cel al unei mari soţii regale. prezise el. — Drumul tău va fi semănat cu piedici. orice rebeliune era de neiertat. se asiguraseră de neutralitatea binevoitoare a preotului lui Amon şi de prietenia activă a numeroase notabilităţi thebane. atâta vreme cât Faraonul trăia. în timpul vacanţei puterii supreme. Fii şoimul care zboară în înaltul cerului. însă II Ce va du renun Laced care F Neferl templ Şe viitori M. Aurul asfinţitului scălda chipul liniştit al lui Seti. şi va trebui să înfrunţi duşmani de temut. căci omenirea preferă răul şi nu armonia. Că Seti era condamnat.380 C h r is t ia n J a c q misterioase ce-i înconjoară. priveşte lumea şi fiinţele prin ochii lui pătrunzători. Menelau şi grecii lui fierbeau de nerăbdare. Meba. ce dura şaptezeci de zile. O prăpastie se deschidea sub picioarele lui Ramses. Iar Seti nu mai era acolo să-i impună ca succesor. ochii lui se ridicară spre soare. Impeti trebui. ca şi cum ar fi fost el însuşi o sursă de lumină. Ce rezon. Pe Te cu exi şaptei vor de scribii Fai Toţi si timpu prezei drepţi . ministrul Afacerilor externe. trupul Faraonului emana o claritate stranie. care obţinuseră adeziunea lui Iset.

unde. conform vocaţiei ei iniţiale. puterea supremă era de-a dreptul vacantă. iar administraţia îşi va opri activitatea. dimineaţa şi seara. femeile îşi vor despleti părul şi nu se vor consuma carne şi vin. birourile scribilor vor fi goale. îl vor primi în paradis. oricât de jalnici. pentru a se revolta împotriva puterii? Impetuozitatea lui nu se va acomoda cu un exil definitiv. spre mama celestă care-i va naşte în fiecare noapte pentru a-l face să renască în momentul ivirii zorilor precum un nou soare. moartea era singura soluţie.R a m se s . Atrase de această situaţie. Faraonul fiind mort şi tronul gol. cu toată prezenţa reginei şi a regentului. Nu. manichiurista şi pedichiurista. zeii. va fi închisă într-un templu din provincie. care-i va duce cu sine în Grecia. Egiptul intra în necunoscut.F iu l l u m in ii 381 Ce soartă avea să-i rezerve Şenar? Dacă se va arăta rezonabil. Şenar chemă coaforul. Perioada de doliu începu imediat. Timp de şaptezeci de zile. în al cincisprezecelea an de domnie. Toţi se temeau în această perioadă a tuturor pericolelor. sub pretextul că fostul regent. Faraonul îşi întorsese faţa spre lumea de dincolo. cu excepţia cânturilor funebre. puterile întune­ . dar nu va căuta el aliaţi. în ceea ce o priveşte pe Nefertari. Marea soţie regală anunţă ea însăşi curţii decesul lui Seti. însă lui Şenar îi repugna ideea de a-şi suprima propriul frate. dorea să călătorească. renunţând să devină Faraon. un post onorific în oazele Nubiei. viitorul stăpân al Egiptului trebuia să aibă o distincţie neştirbită. în timpul căreia Maat putea să plece pentru totdeauna. Cel mai înţelept era să-i încredinţeze lui Menelau. va trăi prin Maat. fraţii lui. Templele se închiseră şi activitatea rituală se întrerupse. vindecat de moarte. bărbaţii nu se vor mai bărbieri. trebuia redus la tăcere pentru vecie. regele Lacedemoniei îl va ţine prizonier în acel loc îndepărtat în care Ramses va pieri uitat de toţi.

Ramses se închisese în tăcere. La graniţe. cu scopul de a priva Egiptul de suflul vital şi de a-l face prizonierul lor. vizirul. membrii consiliului înţelepţilor. Ameni era cu atât mai neliniştit cu cât Şenar. armata se afla în stare de alertă. cei do dintr-c prea g Oa . selor r pe lâr consei Tu: regina un rol în car« marea Şer Lei ca şi c îm| ascult« Sub cc Nici i fără ta Cir scurţi! templi de far. După ce mulţumise prietenilor pentru prezenţă. după ce depuseră jurământ că vor spune adevărul. după ce-şi manifestase durerea cu ostentaţia necesară. Ameni. că Seti fusese un rege drept şi că nu aveau nici o plângere împotriva lui. Setau şi Moise erau neliniştiţi. cadavrul lui Seti fu transportat în sala de purificare. se izolase în apartamentele lui. Mai trebuia transformat trupul lui muritor în Osiris şi să fie mumificat după ritualu­ rile regale. Hitiţii şi alte popoare războinice nu vor ataca oare malurile Deltei sau nu vor pregăti o invazie masivă la care visau. va şti Egiptul să se apere? Chiar în ziua morţii. Numai Nefertari mai putea schimba câteva cuvinte cu el. piraţii şi beduinii? Doar prin statură. sufletul lui Seti putea să se ducă să afle trecătoarea. după dispariţia lui. desfăşura o activit. Cei vii îşi dăduseră verdictul. ea însăşi. deopotrivă. ritualiştii înveliră cu fâşii de pânză regele defunct şi Seti plecă spre Valea Regilor. principalii demnitari. să traverseze fluviul celeilalte lumi şi să plutească spre ţărmurile stelelor.3 82 C h r is t ia n J a c q ricului se manifestau în mii de forme. fiii săi. unde îşi săpase lăcaşul etern. servitorii din casa lui declarară. După ce mumificatorii procedară la extragerea viscerelor şi la deshidratarea cărnii prin expunerea la soare. Marea soţie regală prezida tribunalul reunit pentru a judeca regele mort. pe malul vestic al Nilului. fără să reuşească să-i smulgă din starea de disperare. Seti îi reducea la tăcere. vestea morţii lui Seti se răspândi cu repeziciune în străinătate şi stârni pofte nemăsurate.

prea puţini pentru a guverna şi. iar cei douăzeci şi trei de ani ai lui Ramses îi părură acestuia. ea îndeplinea un rol magic. Memphis. fără tatăl a cărui privire risipea tenebrele. ca şi cum ar fi vrut să-i uşureze suferinţa. atâtea temple care vor cânta mereu gloria acestui constructor.R a m se s . dintr-odată. demn de faraonii Vechiului Imperiu. Curnah. însă regina nu-şi părăsi soţul. era atât de simplu şi de vesel să guvernezi! Nici un moment Ramses nu-şi imaginase că va fi singur. „stăpânul vieţii". Oare merita într-adevăr numele copleşitor de Fiu al Luminii? . viitorul era surâzător. să-i dea ascultare şi să-i urmeze exemplul. luând contact cu responsabilii diver­ selor ministere şi asumându-şi administrarea ţării. Tuya ar fi trebuit să-şi dojenească fiul mai mare. Heliopolis. în acelaşi timp. Şenar avea câmp liber de acţiune. în ciuda perioadei de doliu. insistase pe lângă vizir asupra dezinteresului său şi a grijii de a conserva prosperitatea regatului. indispensabil pentru înviere. marea soţie regală nu se preocupa de treburile acestei lumi. Karnak. prea scurţi! Abydos.F iu l l u m in ii 383 activitate surprinzătoare. Cât de scurţi au fost. Dar el nu mai era acolo. Sub comanda lui. încarnare a zeiţei Isis. Până în momentul în care Osiris Seti va fi depus în sarcofag. Leul şi câinele galben se ţineau aproape de stăpânul lor. era de-ajuns să-i asculte sfaturile. împreună cu Seti. Cincisprezece ani de domnie. prea greu de dus.

co leg u l e v reu . v en erat de pop o r. a d e se a e x tre m d e p e ricu lo a se . La Reine Soleil. viclean şi abil. f "non (Premiul Maisons de la Presse). un n u m e ne v in e im e d ia t în m inte: R am ses. R am ses n u are d ecât p aisp rezece ani. ogia Le Juge d’ Egypte. A m en i. Ç ï . I u veşnicie cdesh . s c rib u l. tatăl lui. plin d e elan şi pasio n at? In tain ă.. a căru i d o m n ie a d u ra t m a i b in e de şa izeci d e ani. D a r cin e îi v a u rm a la tro n ? F iu l m ai m are. îm b lâ n z ito ru l d e şerpi.Christian Jacq RAMSES * Fiul luminii A tu n c i c â n d se e v o c ă m ă re ţia E g ip tu lu i an tic. D eo cam d ată. . S etau . fa rao n u l Seti. S eti îl in iţia z ă p e m ezin în fu n c ţia su p rem ă. V a re u şi o are R a m se s să scap e din h ă ţişu l in trig ilo r fra te lu i să u ? V a p u te a e l să a le a g ă în tre e x u b e ra n ta Is e t şi m iste rio a sa N e fe rta ri? A d o lesc e n tu l R a m se s n u po ate să c o n te z e d e c â t p e c â ţiv a p rieten i: M o ise . sau R am ses. S enar. la fel de e n tu z ia st c a şi el. Jacq este autor a numeroase cărţi de succes ire Champollion l'Egyptien. se ţin lanţ. în c e rc ă rile şi ca p c an ele. a reu şit să facă ca im p eriu l său să fie cel m ai p u tern ic d in lum e..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful