Universitatea din Bucuresti Facultatea de Geografie

Câmpia Titu-Sărata
‫٭‬caracterizare fizico-geografică complexă‫٭‬

Cuprins:
I. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX. X. Limite Aspecte geologice Relieful Particularitatile climatice Apele subterane Apele curgatoare Lacurile Vegetatia Fauna Invelisul de sol

Student: Trifu Teodora – Elena Specializarea: Geografie, IFR, anul I

reprezinta o zona de divagare a raurilor. la mai putin de 50 m la sud-vest. lunci extinse. acoperita cu depozite loessoide si fragmentata de vai care se termina in majoritatea lor cu limanuri fluviatile. din nivelul de interfluvii largi. care trece frecvent prin efilare in lunca inalta. mai ales. Studiile efectuate in regiune au pus in evidenta un nivel de terasa aluviala. eroziune. aceasta subunitate geografica de subsidenta se individualizeaza. balti. prin aliniamente de maluri si albii parasite. Incepand cu Holocenul se intra intr-o a doua etapa distincta in geneza si evolutia acestei campii de subsidenta. De la sfarsitul Pliocenului si pana in Pleistocenul superior se individualizeaza o etapa distincta in geneza si evolutia acestei campii de subsidenta. datorita elementelor sale morfohidrografice (divagarea cursurilor de ape. albii minore si lunci largi. in principal. campia de subsidenta Titu-Sarata corespunde unui sector labil amplasat intre regiunea subcarpatica antrenata in miscarea de inaltare si arealul platformei epihercinice valahe. urme de remanieri hidrografice. aceasta manifestare fiind specifica pana in cea de a treia etapa care continua in prezent. in principal. iar la sud de campia piemontana terminala. limita ajunge pe dreapta Argesului. in majoritatea lor de tipul sesurilor aluviale. in perimetrul de afundare catre nord-est a avanfosei carpatice. Este incadrata spre nord de campia subcolinara (piemontana). grinduri.Situata in partea central-estica a Campiei Romane. ori se confunda cu aceasta. este format din doua sectoare cu caractere putin deosebite: Campia Gherghitei – tipica de divagare cu un singur martor mai inalt. Glodeanu Sarat. In ansamblul ei. Malu Rosu. sufoziune si tasare. acoperit de loess. Snagov. Sub aspect geologic si paleogeografic. Altitudinea scade in ansamblul ei de la circa 145 m la nord. ca si printr-o mare densitate a localitatilor axate. aproximativ pe directia localitatilor Urziceni. martori din terasele Cricovului Sarat). albii minore. prezenta argiluvisoluri. in lungul culoarelor de vai) si altul estic – Campia Saratei (compartiment situat dincolo de aliniamentul Vaii Cricovului Sarat. campia a fost prima data descrisa mai amanuntit de G. Valsan la inceputul secolului nostru. cu terase. Relieful este alcatuit. Campia Snagovului – prelungire sudestica a campiei subcolinare. rezultate prin acumulare. 2 . holocena (2-4 m altitudine relativa). Lipia. si Campia Saratei – o asociere de lunci cu saraturi si campuri mai inalte de loess. frecvente convergente hidrografice). mlastini. Mihailesti. Armasesti. campie acoperita de loess si taiata de vai ce se termina cu limanuri (Balteni. Limita de est se desfasoara in lungul Vaii Sarata. Caldarusani) – desparte Campia TituSarata in doua compartimente mari: unul vestic – Campia Titu (care se individualizeaza printr-o forma rotunda. de nivele locale de terase aluviale. Pe aliniamentul vestic. Se adauga o serie de forme mici. Ca zona de divagare.

viteza medie cea mai mare insa. Stratul de zapada este prezent in circa 52-55 zile pe an.II. ca urmare a unei energii de relief foarte redusa (circa 20 m in nord-vest. iar cel al zilelor de vara (cu temperatura maxima ≥25°C). Valori negative se constata de obicei in ianuarie si februarie. Vantul predomina ca directie din nord-est (la Titu. vantul devine tot mai frecvent din directiile nord-est si nord. cu un maxim al precipitatiilor in luna iunie. intre 1‰ si 4‰) si fragmentari orizontale aproape inexistente pe spatii mari. Cantitatile maxime in 24 ore au fost de 90-100 mm (Titu.1 m/s).Componentele morfohidrografice din lunci se remarca printr-o dinamica actuala deosebit de activa. intre 21. Mult mai putin activa este dinamica modelarii spatiilor interfluviale.2°C. Temperatura medie anuala a campiei de subsidenta este cuprinsa intre 10°C si 11. aceasta subunitate de campie prezinta in cadrul ei unele topoclimate specifice cum sunt: topoclimatul spatiilor interfluviale. In repartitia cantitatilor medii anuale de precipitatii atmosferice se constata o crestere cu circa 50-125 mm de la est (470. bancuri de aluviuni submerse si emerse.1987).VII.5°C (Titu) si -2.7 mm la Mizil) la vest (593. marcand astfel o diferenta de circa 5 zile intre cele doua extremitati ale campiei.VII. 3 .6°C (la Titu si Mizil). eroziunea malurilor. urmata de sud-vest (3. de la 86 la 99.9%). Cu cat ne deplasam spre est.2%).2 mm/ 21.VIII.1949). 103. peste 14.7 m/s). Numarul zilelor cu inghet creste moderat de la vest (93 zile) la est (105 zile). iar in iulie. panta foarte redusa) si desfasurata longitudinala mare (aproximativ 130 km de la vest la est).9°C (la Urlati si Mizil). Particularitatile climatice sunt determinate de doua elemente importante ale peisajului geografic si anume: uniformitatea accentuata a reliefului (impreuna cu amplitudinea extrem de scazuta a inaltimii acestuia. o are vantul de vest (4. renii.9 mm la Titu). Numarul zilelor de iarna (cu temperatura maxima ≤0°C) variaza intre 30 in est si 25 zile in vest. In prezent.8 mm/ 20. calmul atmosferic este foarte mare (Titu 53. ca o consecinta a adapostului orografic al Curburii Carpatice. cu pante mici (in medie. Temperaturile minime absolute au avut valori de -29. In ianuarie se inregistreaza intre circa -3. urmat de cel de vest (12. modificari relativ lente ale bratelor secundare si despletirilor. indicand scaderea valorii de la est spre vest cu circa 1°C. In jumatatea vestica a acestei campii. Privita in ansamblu. inclusiv surparea si prabusirea acestora. prin procese morfohidrografice minore rezulta frecvente ostroave. de unde scade pana la 0 m in sudul Campiei Saratei). concomitent cu cresterea influentelor continentale. acestea fiind si lunile cele mai reci.1952 si la 25. 103.1974. Potlogi.1954. Temperaturile maxime absolute au atins valori de 40°C (Titu la 17.9°C/ 6.1%).VII.3°C (la Urlati) si 21.

fapt care este specific. de interes agricol si industrial. carbonat-clorurate. bicarbonato-sulfatice. avand un caracter ascensional si artezian. Prahova. In ansamblu. subordonat din surse subterane (15-35%). diferite alte forme de interventie antropica. Ialomita (15 km).7). cu multiple folosinte: de alimentare a populatiei. mai ales in jumatatea nordica a campiei. topoclimatul asezarilor umane. Ghighiu. Colentina. iar vara ajunge la 18°C. Ialomita). circa 49%. Fenomenele de iarna se desfasoara pe un interval de aproximativ 40 zile: durata medie a perioadei de inghet variaza intre 30 si 60 zile. lacurilor si baltilor. bratelor parasite. topoclimatul unor culoare principale de vai (Arges. Meandrarea este accentuata (coeficientul de sinuozitate este de 1. prezenta unor aspecte specifice cursurilor de ape permanente si temporare. in cadrul fiecaruia dintre acestea manifestandu-se o serie de particularitati locale. 4 .topoclimatul arealelor cu padure. Balana. malurilor care se retrag prin subsapare.5-1. Debitele maxime din timpul primaverii in bazinul Prahovei au cea mai mare frecventa. Trasaturile cadrului natural sunt bine definite si de o serie de elemente hidrografice. Ilfov. Apele subterane se remarca prin existenta unor strate acvifere freatice (cantonate in depozite de lunca cu grosimi ce variaza intre 5 si 16 m) si de adancime (localizate intr-un complex psamopelitic). II si III. iar maximele. Temperatura medie anuala a apei raurilor oscileaza in jur de 11°C: iarna este de circa 1°C. Dambovita (50 km). proces insotit de existenta belciugelor. circa 9%.3 km/km² in compartimentul Campiei Titu si de 0. impreuna cu dinamica apelor acestora. Apele curgatoare sunt constiuite din cursurile raurilor Arges (40 km). in special pentru cursurile de apa de ordinele I. Teleajen. Acestea sunt efectul subsidentei actuale. Cricovul Sarat (40 km). avand valori ale densitatii de 0. Minimele se produc in intervalul decembrie-martie (< 0°C). bicarbonatatsulfatice. reteaua hidrografica prezinta directii de curgere nord-vest spre sud-est. reteaua canalelor de diferite tipuri. intelegand pe prim plan. Dintre paraie pot fi mentionate Tohaneanca.1 km/km² in Campia Sarata. la acestea adaugandu-se si o serie de cursuri efectiv temporare. De o importanta deosebita sunt apele freatice din lunci. la care se adauga aspectele de evolutie inregistrate de mlastini. Dupa tipul hidrochimic. reniilor. hipsometriei mult redusa. Regimul de alimentare este predominant din ploi si zapezi. pantei foarte mici. se confunda cu nivelul campurilor interfluviale foarte joase. saraturi. Sarata. in unele cazuri. in intervalul iunie-august (> 30°C). Sunt prezentate si vai inecate in depozite aluviale care. ele sunt ape bicarbonatate. Rastoaca. fapt care sse constata si in frecventele tendinte de convergenta si divergenta pe anumite sectoare ale campiei. Sabar. iar cele de toamna cea mai mica.

Acolo unde apa freatica este cuprinsa intre 3 si 5 m adancime. derivatii de suprafata ale apelor prin canale). popandau. lungimea totala a cursurilor de ape este de circa 1 305 km. orbete. in Campia Saratei predomina solurile zonale din clasa molisolurilor si solurilor intrazonale. De asemenea. o mare parte din acestea sunt freatic umede. dihor. Solurile cambice sunt constituite exclusiv din soluri brune eu-mezobazice care apar pe interfluviul dintre Dambovita si Arges. caracteristice silvostepei si zonei forestiere. Dambovita si Arges) sunt ocupate in intregime de soluri aluviale 5 . alcatuite din soluri gleice. harciog. Invelisul de sol se diferentiaza net in cele doua subunitati ale campiei. In vecinatatea lor. reprezentate de soloneturi si solonceacuri. insumeaza categoriile de amenajari antropice (albii canalizate. Dambovita si Arges) se intalnesc soluri halomorfe. in luncile unor rauri (Sarata. Astfel. pajisti mezohigrofile. In luncile largi se mai pastreaza local zavoaie de anin negru. luncile raurilor principale (Ialomita. din clasele argiluvisolurilor si molisolurilor (solurile cambice). la care se adauga diferite balti si mlastini. Arealele mai umede cuprind palcuri de padure cu stejar pedunculat. plop si salcie. din care 34%. ca urmare a schimbarilor suferite de la est la vest de materialul parental si de conditiile bioclimatice. prin culturi si pajisti secundare stepizate (Festuca valesiaca. Din clasa molisolurilor se intalnesc cernoziomuri. Fauna este constituita din: iepure. soarecele dungat etc. diguri. Solurile argiloiluviale sunt reprezentate prin soluri brun-roscate luvice. In cuprinsul lor exista cateva areale cu cernoziomuri argiloiluviale freatic umede. in apropierea carora se intalnesc si soluri brun-roscate freatic umede. regularizari de cursuri si consolidari de maluri. Sarata. Activitatea antropica intensa a substituit padurea in buna parte (cerul. iar cernoziomurile cambice freatic umede din Campia Saratei sunt frecvent solonetizate. garnita si alte specii de foioase). cernoziomuri cambice (pe alocuri vermice) si cernoziomuri argiloiluviale. A fost colonizat fazanul. reprezentate in principal prin iazuri. dar in luncile raurilor Dambovita si Sabar isi fac aparitia solurile intrazonale hidromorfe. Intrazonal. fiind bine reprezentata vegetatia azonala. local vegetatie palustra. ele ocupa in intregime interfluviul dintre Ialomita si Dambovita. respectiv aproximativ 443 km. unde in partea de sud sunt freatic umede.Pe ansamblul campiei. Balana si Cricovul Sarat. Vegetatia se prezinta cu aspecte relativ diversificate si o alcatuire mozaicata. nevastuica. Cricovul Sarat. Poa angustifolia). in timp ce in Campia Titu predomina solurile zonale. halomorfe specifice stepei. Lacurile sunt antropice.

si protosoluri aluviale. care in Campia Saratei sunt uneori salinizate si alcanizate. 6 .

Bucuresti  Posea. (1976) – „Campia Romana”. Bucuresti  Mihailescu. G. G. editura Stiintifica.Bibliografie:  Cotet. P. V). (2002) – „Geomorfologia Romaniei”. editura Fundatiei „Romania de Maine”. V. editura Academica. Bucuresti  Posea. (1966) – „Dealurile si campiile Romaniei”. (2005) – „ Geografia Romaniei”(vol. editura Ceres. Bucuresti 7 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful