ELISE WILK

S-a întâmplat într-o joi

Personaje: Studenta Menajera Adolescentul Bătrânul Şomerul Secretara Vânzătoarea Elevul Pensionara Taximetristul Notă: Regizorul este liber să aleagă oricare dintre aceste monoloage, în orice combinaţie doreşte, pentru a construi spectacolul.

Text câştigător al concursului dramAcum 5, 2008 Spectacol lectură la Teatrul Foarte Mic Bucureşti, regia Alexandru Berceanu, aprilie 2008 Premieră la Teatrul Ariel Târgu Mureş, regia Rareş Budileanu, iunie 2010

Studenta: Joia trecută i-am omorât peştii. Am turnat două sticle de Tuborg în acvariul ăla împuţit. După vreo oră, pluteau toţi la suprafaţă cu burţile în sus. Nu s-a prins până în ziua de azi ce-au păţit peştii ăia de căcat. Da’ ţin minte că a bocit vreo patru ore fără oprire. Eu stăteam şi mă uitam la ea şi-mi plăcea, să mor eu, îmi plăcea la nebunie cum stătea acolo pe pat şi-şi sufla mucii în hârtia igienică. Din când în când se oprea şi se uita la mine, aşa, lung şi întrebător, cu rimelul întins pe toată faţa, şi nu zicea nimic. Era atât de enervantă, mă scotea din sărite într-un asemenea hal că... îmi plăcea. Nu şi-a mai cumpărat alţi peşti. În schimb, i-a înmormântat p-ăştia omorâţi de mine. Pe toţi cinci. Le-a făcut şi sicrie. Să mor io! A colorat nişte cutii de chibrituri cu marker negru şi a băgat fiecare peşte în câte o cutie. Pe bune, nu glumesc. M-am căcat pe mine de râs. Nu cred că a existat vreodată în căminul ăsta o fiinţă mai imbecilă ca ea. În fine. Ideea e că mi-a plăcut mereu să-i fac răutăţi de-ăstea. Îi scrumam în adidaşi, îi puneam laxative în ceai, îi mânjeam hainele cu pastă de dinţi, îi puneam gumă de mestecat pe scaun şi bineînţeles că de fiecare dată se aşeza fix pe ea. Mutra pe care o făcea când vedea guma de mestecat lipită de blugi nu se poate descrie. E cea mai enervantă mutră pe care o văzusem ever. Faza e că m-a enervat din prima clipă în care am văzut-o. Nu ştiu de ce. Ţin minte şi acum - purta o pijama roz cu un iepure pe ea şi papuci de casă deăia scârboşi cu puf potocaliu cu doi ochi de plastic cusuţi de-o parte şi de alta. Stătea pe pat şi citea nu ştiu ce revistă. S-a uitat fix la mine şi mi-a spus „Bună, sunt Amalia, colega ta de cameră“. Suna de parcă ar fi repetat zile în şir în faţa oglinzii textul: „Bună, sunt Amalia, colega ta de cameră, bună, sunt Amalia, colega ta de cameră,bună, sunt Amalia, colega ta de cameră“. Când mi-a întins mâna am văzut că avea unghiile date cu ojă portocalie. Bleah! Iam dat mâna şi m-am prezentat, ce naiba era să fac. Vă daţi seama că în 2

mintea mea i-am băgat undeva pe toţi ăia care au făcut ce-au făcut de-am nimerit în cameră cu toanta asta. Şi nu văzusem încă nimic! Mesteca gumă absolut tot timpul şi molfăia de-ţi venea s-o omori. Din când în când, scotea guma din gură şi o întindea, aşa, ca pe un ghem, în jurul arătătorului. După aia o băga la loc în gură. Să mori, nu alta! De fapt, era o tipă super neinteresantă. Inodoră, incoloră, insipidă şi groaznic de seacă. Cel mai mult timp şi-l petrecea în camera de cămin. Ba îşi făcea unghiile, ba se spăla pe cap în chiuvetă şi lăsa o grămadă de fire de păr, bleah, ba făcea teste din reviste de-ălea pentru femei sau scria ceva într-un caiet maro cu coperte de piele. Prietene nu prea avea. Cel puţin eu n-am prea văzut-o ieşind cu nimeni. Prin sesiune mai venea una pe la ea, o tipă super grasă, dinaia de zici că are abonament la Mac Donald’s, şi făceau schimb de cursuri. Eu nu prea stăteam prin cameră. Nu pentru că voiam s-o evit din cauză că mă enerva sau chestii d-ăstea. Dar aveam şi eu viaţa mea, înţelegeţi? Câteodată, după ce n-o mai văzusem de câteva zile, mi se făcea cumva dor de ea. În sensul că, nu ştiu de ce, aveam chef să-i văd moaca aia de toantă. Când mă vedea că intru pe uşă, se uita la mine cu privirea aia tâmpă de vacă rătăcită şi zicea „Bună”. Atât. Alt sunet nu mai scotea. Acuma nici eu nu eram sociabilitatea în persoană. Faza e că pur şi simplu n-aveam chef să port nici un fel de conversaţie cu idioata. Ce dracu să fi vorbit cu ea? Despre cotele apelor Dunării? Aşa că îmi vedeam de treburile mele. Din când în când, trăgeam cu coada ochiului să văd ce mai face. De obicei, nu făcea nimic. Vegeta prin cameră ca o plantă de-aia naşpa. În fiecare seară pe la opt jumate îi suna mobilul. Erau ai ei. Asta le dădea raportu’ până la cel mai mic amănunt. Inclusiv ce desert a fost la cantină. La ora zece fix, nici un minut mai târziu, îngenunchea în faţa patului, îşi făcea câteva cruci şi se băga sub plapumă. Doamne, era atât de plictisitoare şi de enervantă că-mi venea să-i scot ochii şi să i-i înşir pe sfoara aia tâmpită pe care a agăţat-o în cameră săşi usuce chiloţii! Dimneaţa era cel mai horror. Ţăranca dădea drumul la radio, tare de tot, 3

deshidea geamul larg şi se apuca să facă exerciţii de gimnastică! Simţeam că tâmpesc. O bârfeam pe la colţuri, o poreclisem Mademoiselle Analia, făceam mişto de ea cu orice ocazie şi abia aşteptam să mai fac o tâmpenie care s-o supere. Într-o zi mă plictiseam prin cameră. Asta era plecată. Atunci m-am gândit, că tot n-aveam ce face: ce-ar fi să mă uit prin jurnalul proastei? Mă mai distram şi eu un pic. Aşa că am luat de sub pernă caietul ăla maro în care scria ea în fiecare zi. Am crezut că cine ştie ce o să descopăr. Când colo, deşteapta lu’ peşte prăjit îşi nota ce mânca în fiecare zi şi câte calorii avea mâncarea. După aia aduna caloriile. Am crezut că mi se face rău. Cum naiba poţi fi atât de tâmpit? În sesiune, vă daţi seama, stătea în pat şi tocea. Când pleca la budă sau ieşea să-şi cumpere de mâncare, eu îi mai scoteam câte o pagină din cursuri şi o aruncam. Probabil era dinaia care învaţă totul mecanic, ca pe o poezie. Aşa că mai mult ca sigur nu se prindea. Într-o zi i-am şters din calculator un proiect pe care trebuia să-l predea. A bocit ca proasta şi a crezut că şi l-a şters singură. Ideea cu trandafirii nu ştiu cum mi-a venit. Cumpăram câte unul în fiecare zi. Prindeam de el o hârtie pe care scriam „Pentru Amalia, cea mai frumoasă fată” şi-l lăsam în faţa uşii de la camera noastră. Câteodată mai scriam pe hârtia aia şi o poezie de dragoste. Sau scriam „de la admiratorul secret”. Am făcut asta timp de o lună. Am cheltuit pe trandafirii ăia de căcat aproape toţi banii pe care mi-i trimiteau ai mei. Dar a meritat. Proasta era în al nouălea cer. Toată camera noastră era plină cu trandafiri ofiliţi. Nu voia să arunce nici unul. Într-o vineri am cumpărat ultimul trandafir. Pe foaie am scris că mă numesc Daniel, sunt student la drept şi sâmbătă o să fie ziua mea şi vreau s-o invit la petrecere şi că m-aş bucura tare mult dacă ar veni şi că prezenţa ei ar fi pentru mine cel mai frumos cadou şi alte bălării. După aia am scris că o aştept după ora zece în clubul „Fashion”. Trebuie doar să întrebe la intrare de Daniel şi o să vin s-o iau. Faza e că într-adevăr exista un Daniel student la drept care-şi ţinea ziua sâmbăta aia la Fashion. Un tip deăla plin de bani, cu maşină şi tot tacâmu’, genul ăla de nu-i ajungi cu prăjina la nas. În fine. Mă gândeam că poate o să i se pară prea aşa şi n-o să se ducă. 4

În tot timpul ăsta. ei au păzit-o mai bine decât pe ochii din cap. Că a mai avut un frate care a murit într-un accident de maşină. Cred că în momentul ăla a fost singura dată când mi s-a făcut milă de ea. Că lor li s-a părut în ultima vreme că e cam abătută. în ce an. ce vreau să fac după. Că 5 . Şi de atunci. să nu ne întoarcem seara târziu în cămin. Că lor nu vrea să le spună ce are pe suflet. Părinţii ei păreau destul de normali. că trăim într-un oraş periculos şi nu se ştie niciodată. şi-a tapat părul şi s-a dat cu un spray super naşpa şi dulce de a trebuit să aerisesc trei ore dup-aia. Taică-su avea chelie şi purta un pulovăr roşu pe gât. Eu mă prefăceam că dorm. Şia tras plapuma peste cap şi a început să plângă. După aia s-a machiat vreo juma’ de oră pe la ochi. Mai întâi a scos dintr-o cutie de sub pat o rochie de catifea care mirosea a praf de-ăla de molii. Da’ era puţin probabil. că e singurul lor copil. avea ochii umflaţi de la plâns şi freza ei arăta ca un cur de găină. mi-a spus într-o după amiază că părinţii ei au venit în oraş şi vor să mă invite la restaurant. chestii clasice. foarte încet. După aia ne-au condus la cămin. Că el se uită zilnic la ştirile de la televizor şi că se îngrozeşte de ce se poate întâmpla. După aia m-a rugat să am puţin grijă de fiica lor.Dar sâmbătă după masa. N-am aflat nicodată ce s-a întâmplat la cheful ăla. Înainte să iasă pe uşă s-a uitat de nu ştiu câte ori în oglindă. Maică-sa era mică. Ce treabă aveau părinţii ei cu mine? Mă gândeam că poate s-o fi prins unul din ei cine îi face viaţa amară lu’ fi-sa şi acum vin să mă tragă la răspundere sau faze de-astea. ea tăcea şi se uita la mine cu ochii ăia bulbucaţi şi cu moaca aia de curcă retardată. Ştiu doar că pe la 11 noaptea s-a întors în cameră şi s-a băgat în pat îmbrăcată. Am rămas mască. S-a îmbrăcat cu ea. dar am văzut totul. sunt invitată la ei în vacanţă şi faze de-ăstea. Că ei îşi fac griji. Doar că nu-i prea ieşise. După vreo trei săptămâni de la faza asta. După aia a zis că să avem grijă. La masă m-au întrebat la ce facultate sunt. duminică. Aşa că am zis OK. Taică-su m-a luat deo parte şi mi-a zis ceva de genul că ei se bucură că au cunoscut-o pe colega de cameră a fiicei lor şi că dacă vreau. ţăranca a început să se împopoţoneze pentru marele eveniment. A doua zi dimineaţa. avea părul strâns întrun coc şi se vedea că îşi dăduse silinţa să fie elegantă.

am crezut că se rezolvă. Mi-e frică să nu cumva să ia droguri. Pur şi simplu nu mă pot abţine. că ei au încredere în mine. A tăcut câteva secunde bune după ce am termintat eu ce-am avut de zis. că aşa ciudat se comportă în ultima vreme. Eu am tot vorbit cu ea. Nimic nu dispare aşa simplu din calculator. pot să îi sun pe ei. Dacă e bine sau nu ce fac. De fiecare dată când merg în vizită la cineva. Poate pare aiurea sau aşa. După trei zile i-am sunat. I-am spus că am o mare problemă. de parcă ar lua. ea nici n-ar fi avut timp să-l facă. Într-o seară s-a îmbătat şi le-a turnat peştilor alcool în acvariu. Dar ea nu vrea să mă asculte. fac inspecţia toaletei. Lor le spune la telefon că se culcă şi pe la 11 seara pleacă din cămin. După aia mi-a dat o carte de vizită pe care era trecut şi numărul lor de mobil. Dar mi-a fost un pic jenă. Că m-am gândit foarte mult înainte să fac pasul ăsta. Dar nu era nevoie să zică nimic. Maică-sa tăcea. Şi că dacă avem vreo problemă. Poate că trebuia să le spun şi chestia cu toaletele. Le-am spus că Amalia lipseşte din cameră aproape în fiecare noapte. Lor le-a spus că i s-a şters din calculator. Proiectul acela pe care trebuia să-l facă pentru facultate de fapt nu l-a făcut niciodată. Că mai bine o retrage de la facultate decât să ştie că e în pericol. dar se întoarce spre dimineaţă şi de multe ori face gălăgie şi mă trezeşte din somn. A răspuns maică-sa. am încercat s-o conving că nu e bine ce face. Am mai spus că mă simt vinovată că am ascuns de ei toate lucrurile astea. Mai întâi întreb: „Nu te supăra. Simţeam prin telefon că e distrusă. Am încercat să-i menajez. unde e baia?” 6 . Dar cred că de-acolo mi se trage toată chestia.tinerii din ziua de azi pot intra uşor în anturaje negative şi că pot s-o apuce pe căi greşite. De fapt. Dar nu se mai poate aşa. De-aia au murit. Nopţile umbla brambura şi ziua dormea. Menajera: Nu ştiu. Dar că eu consider că e mai bine ca părinţii să ştie ce face copilul lor. Şi-mi plăcea. dar e o minciună. Nu ştiu unde merge.

Să mor io. Mă şterg pe prosop. Trebuia să fac curăţenie o dată pe săptămână. carouri. Cu parfum mi-e cam frică să mă dau. e posibil ca gazda să se prindă. băile sunt de două feluri: au uşi care se închid cu cheia sau uşi care nu se închid.. fără să-mi fie frică să se 7 . de poftă. Cred că e din curiozitate. un coş plin cu rujuri.. chestii d-astea plictisitoare. Nici nu trebuia să lipsească prea mult. Îmi place să mă spăl pe mâini cu gelul de duş. De obicei. mă înţelegeţi? Poate că mai ciupeam din rulada lor cu ciuperci. Şi normal că am fost tenatată să. Dar la asta nu poţi să-i spui „furt”. Câteodată mă dau cu rujul lor numai ca să văd cum îmi stă. Trebuia să vin de două ori pe săptămână. tot în baie. să mă uit prin toate sertarele. capete de mort. dacă găsesc cremă de mâini mă dau şi cu cremă. Adică puteam să le inspectez în linişte apartamentul. Câteodată. floricele. Unele femei au. arunc o privire. Pe urmă mă uit în jur. farduri de ochi. Dar deodorantul e ok. Nici prin cap nu mi-a trecut. nimic altceva. Mi se rupea de asta. dat cu aspiratorul. chestii de-ăstea. De furat. Mă rog. curăţat chiuveta. Deşi aş fi putut să fur o grămadă de chestii. Mă rog. să aerisesc şi să ud hidoşenia de plantă din living. Dacă e puternic. mă dau. de obicei torn cu nemiluita.. zece zile sau aşa ceva. Mă simt mai în siguranţă.făceam curat când erau plecaţi. şters praful. aşa. aşa. Bineînţeles. n-am furat nimic. Dacă găsesc cremă de faţă sau de corp. să le răsfoiesc cărţile din bibliotecă. n-am furat în viaţa mea nimic. fluturi. să văd ce au în frigider. Mai ales faianţa aia cu tot felul de modele-romburi. sau mai trăgeam câte o duşcă din sticla de whiskey. în fine. le prefer pe cele care se închid. E fix acelaşi lucru. M-am angajat la ei vara trecută. cu mopul. După aia a venit faza cu plecatul lor în concediu.După aia e simplu. Aşa şi cu ăştia. Îmi plac băile cu faianţă. fac chestia asta mereu. rimeluri şi toate minunăţiile. Ceea ce a fost fain . mai pe-ndelete. Şi-mi plac dulapurile pentru cosmetice. mai ales când e vară şi eşti transpirat.. ojă. să arunc o privire prin dulap. pătrate. doar că la nivel mai mare. sub chiuvetă sunt tot felul se sertăraşe în care îmi place să-mi bag nasul. De furat. creioane dermatograf.

Cred că am stat vreo trei ore în cadă. asta e problema. Într-o zi vânzătoarea de la plăcintărie. Pentru că în toate ziarele. în loc să merg de două ori pe săptămână să le ud planta. urla la el.. Şi mai naşpa e când mă opresc oameni necunoscuţi pe stradă şi vor să facă poze cu mine. „Ce 8 . De-aia nici nu mai ies din casă acum. Unde rămăsesem. Tremuram toată.. în altă zi controlorul de pe tren şi tot aşa. Şi că-mi place. Dormeam în patul lor. Ce mai contau acolo 10 minute de vorbit în străinătate. Da’ să vă spun până la capăt. Eram îmbrăcată într-o rochie de seară de-a ei şi vorbeam cu soră-mea din Spania la telefon. Da. „Asta numeşti tu concediu? Mi se face greaţă“. e poza mea. evident. Nici nu cred că mi-ar plăcea să mă duc la chioşc să cumpăr ziare şi să mă văd pe mine pe copertă. aţi auzit bine. în şezlong. Mai întâi am dat drumul la apă în cadă şi am turnat gel de-ăla care face clăbuci şi miroase mişto de-ţi vine să nu mai ieşi din baie cu zilele. la faza cu şezlongul. În viaţa mea nu mi-a fost mai frică. Şi asta e cât se poate de naşpa. Am fost în bucătărie şi mi-am făcut o cafea la ibric. cum stăteam pe balcon şi fumam. aşa. Nu mai făcusem asta. Mereu am vrut sa fiu altcineva. până mi s-a făcut pielea aşa. cu dungi. De pe telefonul lor. Era într-o joi. De fapt. cu ceaşca de cafea în faţă şi un pachet de Marlboro lungi. la facturile lor.. Ideea e că s-au întors din concediu cu o zi mai devreme. Acuma să nu credeţi că aş fi vrut să fiu o vedetă sau aşa. le ascultam Cd-urile şi le purtam papucii de casă. Cred că în unele momente chiar am avut impresia că sunt altcineva. Da.întoarcă vreunul casă şi să mă prindă. Când am auzit cum se învârte cheia în broască am crezut că fac infarct. mergeam în fiecare zi. Aşa că. După aia am auzit vocea ei. A fost tare de tot. Ideea e că-mi plăcea. eu am sunat. De când eram mică.. Am ieşit din cadă şi am umblat un pic goală prin casă. Mă gândeam că tremur aşa tare că o să mă audă. Nici vorbă. Am pus receptorul în furcă şi m-am ascuns în baia de serviciu. După aia mi-am pus halatul ei şi m-am aşezat pe balcon. Aş fi vrut să fiu în fiecare zi altă persoană. După trei zile de stat acolo am zis că nu mai are rost să mă întorc acasă. pe prima pagină. Până când s-a făcut beznă afară.

la curvele tale care abia aşteaptă!“ Şi chestii de-ăstea.te uiţi aşa la mine? Întoarce-te tu. Astea ca astea. Aici chiar că nu mai înţeleg. Dar mai naşpa decât orice e faptul că-mi sună telefonul non stop. Dar ce-a urmat după aia. am aflat că unii mi-au făcut şi fanclub pe internet. Iam călcat şi o cămaşă într-o dupămasă când se grăbea la o întâlnire sau aşa ceva. De data asta spunea ceva de genul „Nu muri. Pe urmă nu ştiu ce s-a întâmplat.. Eu chiar nu ştiu de unde le scornesc ăştia. ca atunci când cade cineva pe jos. dacă vrei. am primit o grămadă de cereri de căsătorie de la tot felul de obsedaţi. Fiţi atenţi ce căcaturi scriu ăştia de câteva zile: „Omul de afaceri mort. Şi eu care credeam toate tâmpeniile pe care le citeam în ziare. Şi atunci era numai pe fugă. „Menajera.. „Tânăra menajeră ascunde ceva“. Pe el abia dacă îl văzusem de patru. „Menajera vine cu dezvăluiri-bombă”. suspectat că ar fi avut o relaţie cu menajera”. m-a căutat şi una care vrea să mă mărite cu fi-su. au apărut titlurile prin ziare: „Menajera rupe tăcerea”. crainici de televiziune. cinci ori. După aia am auzit un ţipăt ascuţit şi o lovitură. să răspund de atâtea ori la întrebări când eram sunată. amanta omului de afaceri“. Vocea lui nu se auzea prea clar. „Menajera. Din momentul în care am auzit că se învârte cheia în broască până în momentul când a început ea să bocească. în direct. Am spus că da. din câte o emisiune. oameni de afaceri care vor să mă ajute cu bani. Ştiu doar că m-am trezit la poliţie. Bineînţeles. „Menajera. timp de o săptămână. M-au întrebat dacă e adevărat că ea l-a lovit în cap cu scrumiera. moderatori de talk-show-uri. complice la crimă“.. habar n-am ce s-a întâmplat în ziua aia. martoră la crima pasională”. „Şoc şi groază în cartierul Verii“ . Aseară 9 . Mă caută tot felul de reporteri. nu-mi fă una ca asta“. După faza asta. te implor. După aia am auzit iarăşi ţipetele ei. câteva secunde. „Clipe de coşmar pentru o menajeră”. parcă mi s-a rupt firul. Adevărul e că. că am uitat complet. cu poza mea şiaşa. „L-a ucis cu sânge rece sub privirile îngrozite ale menajerei“. dacă e să mă întrebi acum. Am fost nevoită să repet de atâtea ori în faţa ziariştilor toată povestea asta. După aia n-am mai auzit nimic.. dând declaraţii.

. Pun pariu că la ora asta o coafeză grasă de la frizeria din colţul străzii mă bârfeşte în timp ce-o stropeşte pe una cu fixativ în cap. dacă aş fi plecat acasă în seara aia acasă.am primit iar un telefon. în garsoniera mea fără televizor şi fără apă caldă. Nici atunci nu mi-a plăcut chestia asta. Pe bune. la celălalt capăt al oraşului. ajuns acasă. Eu sunt aia care o ţinea de mână. pe bune. o soţie plicticoasă. În orice caz. plecat la muncă. atunci. Că cică să-mi pun sub pernă nu ştiu câte pene de la o găină vie şi faze de genu’. nu? De exemplu. cumpărat seminţe de la chioşc. eu sunt subiectul. de la curiozitatea mea se trage totul.trezit. Mai ţineţi minte fata aia înaltă. Acum chiar că aş vrea să fiu altcineva. Mai am şi eu micile mele obsesii. Mi se pare groaznic. tunsă scurt. Eu de fapt n-am vrut să fie aşa. Când a venit Michael Jackson în România. dacă aş fi făcut asta în fiecare zi. am fost o singură dată la televizor. Nu. Ca fiecare dintre noi. Şi exact în acelaşi timp. am o colecţie de tuburi de spray 10 . Mă rog. Până să se-ntâmple nenorocirea. o dată. eu sunt o persoană absolut normală. Mi-a apărut şi numele în ziar. rezolvat integrame. dacă m-aş fi pus la masa din bucătărie cu o pungă de seminţe în faţă şi aş fi rezolvat un caiet întreg de integrame până când mi s-ar fi făcut somn şi aş fi adormit cu capul pe masă. Dacă aş fi fost fată cuminte şi nu mi-aş fi băgat nasul în lucrurile lor. Asta pentru că. Aşa ar fi arătat fiecare zi . Spunea că presimte că mă pândesc tot felul de pericole şi ştie cum să mă ajute să mă ferească de ele. în halat şi cu bigudiuri. e fericită că are subiect de conversaţie cu bărbatu-su. era o voce de babă. Uite. Eu cred că nimeni n-ar suporta asta.. pe colo. băut ness în bucătărie. cu mici modificări pe ici. dormit. Toţi nebunii mă sună. Da’ uite că n-a fost să fie. care ţipa ca isterica „A plecat Michael şi nu se mai întoarce?“. Mi se face pielea de găină când îmi închipui cum discută oameni pe care nu i-am văzut în viaţa mea despre mine. atunci. Am câştigat o menţiune la concursul ăla unde trebuia să trimiţi codul de bare de pe cinci capace de margarină. mâncat. eram moartă acum. Înnebuneam. fără nici o abatere de la program. Evident. întors acasă cu tramvaiul.

Poate că paparazii dorm. cum o arunc. merg de două ori pe lună la salonul de cosmetică din cartier şi o babă cu păr mov îmi face unghiile de la picioare. Mi-ar face şi mie un bine. Cum se decolorează. Poliţiştii au spus imediat că e vorba de o femeie din înalta societate. pot trage băşini în autobuz. Încap toate pe două rafturi de bibliotecă. nu prea mai poţi face ce te taie capul.goale. trebuie să arăt impecabil. cică. Şi acum mă urmăresc cu un teleobiectiv sau aşa ceva. pot să iasă nemachiaţi din casă. Cine ştie câţi bani i-or fi dat proastei ăleia care stă acolo! Cred că destul de mulţi. Asta pentru că mă obsedează o chestie: dacă am. vreo trei luni. Sau poate s-au ascuns în altă parte. doamne fereşte. Una din chestiile mişto pe care le au oamenii normali e că pot face întotdeauna fix ce vor. la gunoi cu ei. Să luăm exemplul meu. sunt absolut normală. miroase a untură de-aia jegoasă de mi se întoarce stomacul pe dos şi ajunge mirosul să se îmbibe pereţii mei. Periuţa de dinţi se foloseşte timp de trei luni. Sunt foarte atentă cu lenjeria şi cu şosetele. destui ca să mănânce zilnic la restaurant. că nici nu pot să ţin geamul deschis când găteşte. Habar n-am. În orice caz. I-am văzut cum au intrat în blocul de vis-a-vis. S-au instalat în apartamentul ăla unde geamurile dau fix faţă în faţă cu ale mele. Când eşti vedetă. În rest.. Şi cel puţin 30 de perechi de chiloţi. Azi n-am mai văzut nici o mişcare în apartamentul de vis-a-vis. O să mă fotografieze ăştia în halat şi cu şlapi şi cu părul nearanjat. pot să-şi agaţe ştrampii. Cu chiloţii fac la fel. Şi în sertarul jos al bibliotecii am 75 de perechi de şosete de mătase.. Cum se rupe o şosetă. vreun accident şi mă găsesc ăia de la Salvare şi mă dezbracă şi eu am şosetele rupte sau chiloţii decoloraţi! Nu. Cred că mă duc să mă spăl pe dinţi. 24 de ore din 24. cum se zice. Eu n-o 11 . Cum ies din casă. Adică se pot scobi în nas. După aia se aruncă. cum ţac. pac. Am citit odată într-un ziar că au găsit o femeie moartă în parc. au şi tras o poză. Acum aş avea chef să ies la chioşc să-mi iau ţigări. ca să nu-i văd eu. Dar n-am cum. De când am citit chestia aia. complet goală şi fără nici un act de identitate asupra ei. Şi-au dat seama după pedichiură.

Îmi pun fusta mini şi paltonul roşu. în revista aia săptămânală care apare azi. Ziarele se aruncă la gunoi seara. Mă rog. Oricum. ce ştiu eu. Sau se folosesc ca să cureţi cartofii pe ele. Mă gândeam că poate e vreun articol. E convinsă că javra e reîncarnarea lu’ bărbatu-su. Nici măcar într-o ştiruţă de-aia mică de pe ultima pagină. Sau să împachetezi chestii. două babe povesteau de ăla care s-a sinucis. Eu o cred. În schimb.care cică trebuie pieptănat zilnic ca să nu se încurce. De fapt. Seara îi dă să bea coniac. cum spune lumea. Şi culmea . o chestie mică şi gri cu urechi ascuţite şi cu părul lung. Arată mişto. Sau poate mă opreşte vreun reporter. Mi se părea ciudat că nu apărusem nicăieri. Eu nu le arunc p-ălea în care am apărut eu. că l-a împins cineva şi faze d-ăstea. ea îmi cumpără ziarele în fiecare dimineaţă. după cum bănuisem. Trebuie să fac ceva. Aşa că îi dau periuţele mele folosite.. Sau mă recunoaşte lumea de prin troleu. Romantice. La chioşcul de ziare. E un soi mai ciudat de cîine.arunc. Mi le-a adus şi azi.. să sară cumva în ochi. nu v-am spus chiar tot adevărul. Mi se par faine chestiile ăstea. Poate ar trebui să mă îmbrac mai. În schimb. Nu înţeleg ce se întâmplă. Şi paparazzi au dispărut. Că pe aia nu mi-o adusese baba. N-am apărut în nici unul.când am ieşit după revistă nu m-a mai salutat nici un necunoscut. Trebuie cumva să atrag atenţia. Poate ar trebui să ies din nou. în toate ziarele apărea despre un tip care s-a sinucis pentru că l-a părăsit iubita. Decupez articolele în care e vorba de mine şi le lipesc pe dulapul de la bucătărie. O să le arunc. până în pământ. nu era nici o ştire cu mine. Îi tricotează haine şi în fiecare zi îi cumpără ciocolată. Şi m-am gândit să ies până la chioşc. Îşi piaptănă câinele cu ea. eu am ieşit azi din casă. Mi se pare ciudat. Trebuie să fac 12 . cică aşa îi plăcea şi şi lu’ bărbatu-su. Şi cică cel mai bine se piaptănă cu periuţa de dinţi. Şi să merg până în oraş. Mă rog. Cică s-ar fi născut exact în ziua când a murit moşul. Nici nu s-au uitat la mine. Sigur mă vede vreun paparazzo de-ăla pe-acolo şi-mi face poză. baba e obsedată de câinele ăla. I-o dau babei de la trei. Cică de fapt nu s-a omorât el.

Doar că vineri l-am auzit cum spunea în bucătărie că a fost la Bridge şi nu-mi venea să cred. că nu merg de obicei în bodega aia. merg în chestii mai ca lumea. Lu’ mama îi spunea că merge la Bridge. Absolut întâmplător. pleca de acasă. Ba mai şi spunea că a jucat Poker pe 13 . Bridge e un local din centru unde poţi să joci cărţi şi tot felul de alte căcaturi. la Bridge. Adolescentul: O dată pe săptămână. Am văzut o grămadă de bărbaţi care jucau cărţi la o masă lungă. Când ies. Da’uite că în seara aia de joi s-a nimerit să ajung acolo. Da’ pe tata nu lam văzut. Am şi uitat de faza asta. E sub nivelul meu.ceva. Într-o joi seară am fost şi eu la Bridge. joia.

la vreo 5 metri în spatele lu’ taică-miu. Ştiţi de ce? Că am vrut să investighez pe cont propriu unde se duce şi ce face el în fiecare joi seara. De obicei. Eu m-am luat după el. l-am urmărit. nu prea aveai voie să te apropii. Acum vreo trei ani ne jucam la bloc de-a detectivii. Până s-a făcut verde şi am trecut strada. l-am pierdut din vedere. mincinosule”. da’dup-aia când te apropiai mai tare. să se facă iarăşi joi. Tipu’ o închiriază cu 100 de mii pe seară. Se întâlnea prin baruri cu un tip mai tânăr. aşa că m-am îmbrăcat cu geaca de piele a lu’ Ştirbu’ din unşpe B. Numa’ că în cazu’ nostru. asta nu făcea nimic. E chiar mişto geaca. ca un fel de macho sau aşa. Am aşteptat să treacă o săptămână. De data asta a fost fix invers. că mergea repede. Am făcut şi poze şi faze de-ăstea. Şi dădea detalii. În următoarea joi.echipe şi că a pierdut vreo 200 de mii. Îmi venea să intru peste el în bucătărie şi să-i spun „N-ai fost în niciun Bridge. copiii spun minciuni şi părinţii se prind. că era riscu’ să se prindă că-i urmăreşti. În fine. Acuma să mă-ntorc la povestea cu taică-miu. Bineînţeles că am avut grijă să nu cumva să se întoarcă şi să mă recunoască. te face să arăţi plin de mister şi în acelaşi timp sigur pe tine. eram cu geaca aia. De obicei o împrumută ăia care vor să iasă în oraş cu vreo gagică şi vor să o impresioneze sau aşa. Oricum e o ţărancă proastă. Cu investigatul am experienţă. Se întâlnea cu unu’ care îi ghicea în cafea. A fost destul de greu să-l urmăresc. Am urmărit-o vreo cinci luni pe mă-sa lu’ Gelu. dă-o dracu pe mă-sa lui Gelu. tot felul de chichiţe. observai că are tot felu’ de bube pe faţă. Şi a trebuit să mă întorc. În fine. De fapt. A fost super naşpa. Faza naşpa a fost că m-am blocat la un semafor. îi spunem lu’ bărbatu-su ce face. Cred că i-ar fi picat faţa direct în farfuria cu ciorbă. unu’ care semăna la prima vedere cu ăla care prezintă meteo pe Proteve. 14 . i-am dat telefoane şi i-am spus că dacă nu lasă un milion sub preşul de la intrarea din bloc. E super ciudat când îţi auzi părinţii spunând o minciună. de mă minunam ce poate să-i iasă din gură. Dar n-am făcut-o. fără nici o jenă. şi-atunci o cam făceai de oaie. La şapte seara fix a ieşit din bloc.

toate numerele apelate. Da’ m-am abţinut eroic. că nici măcar de asta nu e în stare. Doar că nu ştie o boabă de engleză. De data asta am luat 150. Aşa că el îmi zicea ce să-i scriu lu’ aia pe messenger. În casă. Ăsta şi-a găsit pe una din America pe un site dinăla de matrimoniale. ca să mă enervez eu. L-am urmărit până în staţia de troleu. În fine. şi eu îi traduceam ce răspundea gagica. s-a făcut iarăşi joi. În săptămâna aia. şi aşa m-am mai ales cu vreo 50 de mii. nam găsit nimic. m-am uitat şi în buzunarele de la sacourile lui din dulap. vreau să zic că între timp scumpise tarifu’. Nimic dubios. Am mai făcut şi cumpărături pentru baba de la trei. am umblat în cutia aia de rahat în care îşi ţine el actele şi facturile de la gaz. Faza e că totdeauna e bine să ai bani la tine când urmăreşti pe cineva. La şapte fix a ieşit din bloc. La un moment dat mi-a trecut prin cap să caut prin casă după indicii. Îmi tremurau picioarele numai când mă gândeam că o să aflu unde merge taicămiu. S-a urcat într-un taxi. La şase jumate am ieşit din casă şi m-am ascuns în scara blocului de visa-vis. i-am spus că s-a scumpit uleiu’ şi zahăru’ şi celelalte căcaturi pe care m-a pus să i le iau.Zilele treceau ale dracu’ de încet. şi iau 100 de mii. Mă gândeam „în puii mei. m-am uitat după pat. Mi-am permis să închiriez şi geaca de piele a lu’ Ştirbu. După aia am fost la Internet Cafe cu Nicu de la parter. vă daţi seama. Şi exact asta a făcut. parcă intenţionat. că iam trimis lu’ aia două poze cu Nicu pe mail. handicapatu’. în plus era să mă prindă când s-a întors într-o zi mai repede de la serviciu. că nu se ştie niciodată ce poate interveni. Noroc că aveam bani destui la mine. Aşa că joi dimineaţa deja strânsesem o sumă frumuşică. bou’. Am pierdut o grămadă de vreme. că cică era sezon de vârf. nenorocitu’. numa’ să nu se urce în vreun taxi”. Într-o seară când făcea baie i-am luat mobilu’ şi am verificat toate sms-urile. M-am urcat şi eu într-un taxiu şi i-am zis taximetristului să urmărească maşina în care era 15 . toată agenda telefonică. Banii i-am păstrat. era super nasol. Am scotocit prin toate sertarele. Fac chestia asta cam o dată pe săptămână. Când mă întâlneam cu tata pe hol. am chiulit de la meditaţiile la mate. îmi venea să-l strâng de gât şi să-i spun „mincinosule”.

Mişca dintr-un picior. Am auzit cum deschide cu cheia un apartament de la parter. o să iau alt taxiu. şi s-a luat după taxiul în care era taică-miu. Şi era frumoasă. cu puncte argintii pe margine. taxiu’ s-a oprit în faţa unui bloc şi taică-miu s-a dat jos. Aşa că io am fumat vreo trei. Sexy de-a dreptul. Frumoasă. una după alta. Era de-a dreptul femeie. La un moment dat am vrut să apăs pe sonerie. Şi dacă n-o cunoşteai. pur şi simplu. şi ciorapi de-ăia mişto care sunt prinşi de picior cu un fel de elastice. că face minuni. şi dacă nu-i convine. Mai frumoasă ca mama. cică e ilegal sau aşa. Am văzut un sutien negru. Blondu’ spune că ţigara e bună la stres. Cum era la parter. Am lipit urechea de uşă şi am ascultat. Nu se auzea nimic. Avea o tavă cu sandvişuri pe genunchi. canapea şi masă. dar m-am gândit că mai bine nu. Se vedea că pantofii îi sunt cam mici. Pe urmă am văzut-o pe EA. Taximetristu’ se cam căca pe el. până am ameţit şi am prins curaj să mă uit la geam. la început n-a vrut. Arăta mişto de tot. se vedea destul de bine dacă te uitai cu atenţie. EA. Nu părea că ar fi bărbat. La un moment dat.taică-miu. Atunci a zis că bine. Îmi bătea inima îngrozitor când m-am apropiat de fereastră. Am avut noroc că blocu’ n-avea interfon şi am reuşit să intru. nesimţitu’. Prin perdea am văzut o sufragerie cu televizor. Stătea pe canapea. căl ţine de vreo două luni. în rest era perfectă. Aşa că am ieşit afară ca să văd dacă se poate vedea în casă. L-am văzut cum intră în bloc. ca o sufragerie normală. îi dau dublu cât e cursa. a intrat în nu ştiu câte depăşiri. 16 . eu îl plătesc să mă ducă. cum avem şi noi acasă. şi pantofi roşii din care ieşea o talpă. Am aşteptat până a intrat şi m-am dus la uşă. cu dantelă. Da’ io i-am zis că în puii mei. Mânca şi nu-şi dezlipea privirea de televizor. i le-am confiscat până îmi dă înapoi CD-ul ăla cu hiphop. Mi-am aprins o ţigară. da’ aveam la mine ţigările lu’ Blondu’ de la mine din clasă. Zâmbea din când în când. Era. să mor io. Eu de obicei nu fumez. a fost ca-n filme. nu-ţi dădeai seama că e tata. Părea fericită. am coborât şi eu şi m-am luat după el.

mă rog. nişte timbre. cu pulover alb cu guler pe gât.Bătrânul Poate ar trebui să vă spun cum a început totul. numai că îmbătrânise între timp.. Nici măcar nu erau mulţi bani înăuntru. ceva ce nu mai simţisem. Nu că aş fi vrut bani. Am găsit un portofel pe jos. Am vrut pur şi simplu să văd ce ţine un om într-un portofel. cu un băiat la vreo 25 de ani. un abonament la cinematecă. Mai întâi am vrut să-l duc la poliţie.. jur că nici măcar nu m-am gândit la bani atunci când l-am văzut.. Pe una era o fată tânără cu pistrui. Poza asta era color. Din piele vişinie. 17 . Am mai găsit două carduri. era dată cu negru pe la ochi şi era tunsă scurt. cred că era făcută undeva într-un studio. m-am uitat să văd ce e înauntru. Cele mai multe erau albnegru.. În altă poză era tot fata cu pistrui. Era într-o joi dimineaţa. Eu n-am avut niciodată o poză în portofel. bilete de tramvai sau de autobuz care erau tipărite în mai multe limbi. n-am avut prea multe poze. de vreo 3-4 ani. De fapt. Alta era o poză de buletin. Nu erau toate color. presupun că ăla al cui era portofelu’ făcea colecţie. şi ăla apare joia. Pe altă poză. cu zimţi. cu părul strâns în coadă şi cu o pălărie de pai pe cap. nu foarte mare. Până la urmă. Banii de pensie îi ţinem în cutii de carton sau printre haine sau sub pat. Ce mi-a plăcut cel mai mult au fost nişte poze. Noi aici n-avem portofele. cred că nici măcar nu ajungeau să mănânci la restaurant cu ei. în salopete. ţin minte asta pentru că mă dusesem să cumpăr ziarul ăla cu răzuieşti şi câştigi. erau câteva bancnote. din curiozitate. erau doi copii mici. cred că vreo oră. M-am tot uitat la pozele ălea. era ceva frumos. Nu pot să explic ce simţeam.

că s-a făcut târziu. Pe toate le-am lipit în caietul studenţesc. pe unii copii îi cheamă ca pe părinţi sau ca pe bunici.. E ca şi cum. La vreo două săptămâni după întâmplarea cu portofelul. În următoarea secundă. cinci de Maria şi tot cinci de Robert. Şi în toate am găsit poze. Atunci am mers la cuier să-mi iau haina. ca şi cum te-ar da la televizor când dai mâna cu un ministru sau cu preşedintele şi toată lumea s-ar uita la tine. M-am întors la azil. La început a fost greu să le ţin minte pe toate. Adică de exemplu Robert ăla blond cu şapcă sperie găinile cu motocicleta. cu zimţi sau fără. Atunci simt din nou ceva frumos. Seara. ne-au dus în excursie la munte. Celelalte nume nu se repetă. L-am luat cu mine. Şi-apoi. În orice familie se repetă numele.Şi alea pe care le-am avut. Aşa că în caietul meu sunt patru de Paul. Până acum am strâns în total 74 de poze. Câte şase pe fiecare pagină. într-o familie. Din buzunarul interior ieşea un portofel maro. am mâncat. în camera mea. Ca să îi ţin minte mai bine. Le-am pus şi nume la oamenii de pe poze. am intrat în cameră. l-am băgat la mine-n buzunar. Alb-negru sau color. Am stat. a trebuit să mă gândesc la încă ceva. Aşa că le-am luat şi le-am lipit într-un caiet studenţesc. Am zis să nu le înşir pe toate pe noptieră. N-am dus portofelul la poliţie. şi la un moment dat doamna directoare a zis că trebuie să plecăm. s-au rătăcit. Robert ăla mai grăsuţ ia note 18 . aproape în fiecare săptămână m-am întors la azil cu un portofel. cu oameni mai tineri sau mai în vârstă. După ce am ajuns la azil. De atunci. mai ales că unii au acelaşi nume. de-ălea tip buletin sau puţin mai mari. E ca un album. că e prea încărcat. frumuşele. înainte de culcare. Aşa îi ţin minte mai uşor. pentru că eu nu cunosc 74 de nume diferite. Câteodată când mai intră femeia de serviciu prin cameră să facă curat se uită la poze şi îmi spune că am nepoţi frumoşi.. Am găsit o grămadă. trei de Daniel. Nu putea să-i cheme pe toţi altfel. din care patru sunt puse pe noptieră şi 70 în caiet. Toate erau cu femei tinere. am scos pozele din portofel şi le-am aşezat pe noptieră. mă uit prin el. l-am desfăcut şi am căutat poze. destul de mare. Chiar lângă haina mea era un palton verde închis. Am mers vreo trei ore cu autocarul şi când am ajuns neam dus la restaurant.

pe care n-o prea înghit. Cu unii mai mult. că altfel n-aş mai putea să vorbesc cu ele. Încet-încet m-am şi împrietenit cu ei. că am vrut să-mi cumpăr almanahul de la sfârşitul anului şi n-aveam bani destui. Au îmbătrânit. Într-o zi o să le iau pe toate şi o să le duc la poliţie. Da’ nimeni nu mai arată ca acum 20 de ani. Doar că s-au strâns cam multe şi poate poliţiştii o să mă întrebe unde am găsit eu atâtea portofele. Unul e Paul şi celălalt Daniel. aproape la fel de mult ca pe gemeni. Doar o dată am luat dintr-unul. Sunt tare cuminţi. Să ştiţi că n-am luat nici un ban din ele. aşa că abia îi recunoaşte. Şi pe ea o iubesc. Sunt aici. Ştiu asta de la televizor. sigur nu mai arată aşa. Sigur o să fie suspicioşi. Mă gândeam că persoanele din poze. se întoarce în satul lui şi îşi regăseşte familia. o fată creaţă. să ştiţi. Păi bineînţeles. că aşa sunt toţi poliţiştii. la mine în dulap. Mi-a plăcut filmul. Dar ea nu ştie. Ce. voi sunteţi prieteni cu toată lumea? Vedeţi? Pot să vă şi spun un secret: E o femeie cu breton şi cu nasul lung. că ei stăteau pe noptieră. să fie mai aproape de mine şi să-i văd mai des. Ea e pe prima pagină din album. el ajunge cu un vapor în America şi se face bogat. şi am zis că aşa poză drăguţă nu poate să stea să se umple de praf sau doamne fereşte să vărs cafea pe ea. Tot la televizor am văzut acum două săptămâni un film în care un om dispare în război şi toată lumea îl crede mort. care e studentă sau cel puţin aşa cred eu. Să ştiţi că eu vorbesc în fiecare seară cu oamenii din poze. aşa că dau pagina mai repede când ajung la poza lui. Şi mai e Bianca. Acum o să mă întrebaţi ce am făcut cu portofelele. da’ părinţii nu-l lasă. Octavian. Poate unii nici nu mai trăiesc. După mai mult de douăzeci de ani. Am văzut multe ştiri în care apăreau polişişti. mai ales din ălea alb-negru cu zimţi. În schmib. Când colo. Pe ăla îl suspectez că învârte nişte afaceri dubioase. Dar am pus banii înapoi când a venit pensia. Sunt copii tare buni şi vreau şi 19 . cu alţii mai puţin. Emilia. dar să ştiţi că am fost puţin trist. cel mai mult îi iubesc pe gemenii în salopete pe care i-am găsit în primul portofel. că doar nu poţi fi prieten la cataramă cu toată lumea. Le-am luat şi ramă. Da eu zic că sigur mai trăiesc.proaste la matematică şi Robert ăla slab din poza alb-negru vrea să ajungă aviator. că mă port frumos cu ea. Şi mai e un bărbat cu barbă. aşa că merită o ramă.

Aşa că o să mă duc în fiecare bar şi o să întreb tinerii de acolo dacă nu cumva îi cunosc pe copiii ăştia. Dar după aia m-am gândit că poate nu e o idee aşa de bună. nu-i aşa? Cred că dacă l-aş găsi măcar pe unul dintre ei. îl luam pe el. Aşa că l-am întrebat pe băiatul ăla care mai vine să ne aducă ziare de locuri unde pot să găsesc mulţi oameni tineri. aş simţi ceva ce nici nu se poate descrie. Când vin nepoţii în vizită. Eu cumpăr revista cu răzuieşti şi câştigi. M-am gândit că poate-o fi un semn şi o să câştig la răzuieşti şi câştigi . Ieri sau alaltăieri. Am decupat nişte poze cu insula Creta din ziar şi le-am lipit în caietul studenţesc în care sunt şi pozele. că dacă o să vadă poza pe stâlp o să creadă că îi caută poliţia şi o să se sperie. Deocamdată nici nu vreau s-o câştig. În orice caz. Uite. De şapte ani o cumpăr şi tot n-am reuşit să câştig excursia.eu să le dau nişte bani să-şi cumpere ceva ce le place. o să vă dau şi vouă nişte poze. Sigur s-au făcut mari. că n-am cu cine să merg. le dau bani. E tare frumos în Grecia. adică Grecia. Tare frumoşi sunt. Aşa fac mulţi de-aici de la azil. poate îi cunoaşteţi sau poate i-aţi văzut undeva. De la azil nu vreau să merg cu nimeni. Dacă o să câştig. la hotel de trei stele. o să iau pe unul din ei cu mine. 20 . Aş simţi cam cum simt oamenii care primesc medalii de la preşedintele Americii şi îi aplaudă toată lumea. o să încerc să dau de copiii ăştia. da nu prea aş vrea asta pentru că şi eu vreau să văd Grecia şi mă chinui de şapte ani să câştig. până câştig. M-au lăsat să-l ţin aici cu mine. că toţi se plâng că îi dor oasele sau că le ţiuie urechile sau că au tensiunea mare. Dacă mai trăia domnul Popescu. până când a murit de bătrâneţe acum doi ani. Domnul Popescu e câinele meu. să întreb dacă i-a văzut cineva. unde poţi să câştigi o excursie în Grecia cu autocarul pentru două persoane. la alimentara asta de-aici am văzut că aveau nişte plase pe care era o femeie care făcea plajă şi sus scria G-R-E-E-C-E. A spus că locurile unde sunt cei mai mulţi oameni tineri sunt barurile. şi eu n-aş putea să stau o săptămână în Grecia cu cineva care se vaită mereu. La început m-am gândit că aş putea să lipesc pe stâlpi nişte afişe cu pozele lor. Sau îi trimit pe doi în locul meu. Aşa că m-am gândit să-i caut pe copiii ăştia din poze. Eu n-am la cine să dau.

Şomerul Sunt amantul Reginei Angliei. Na că v-am păcălit. A fost vrăjeală. Mă plăteşte cu 10 de mii de lire ca să vin o dată pe lună să i-o trag la palatul Buckingham. că mă piş pe mine de râs. De vreo 10 ani. Să nu spuneţi că m-aţi crezut. Şi voi 21 .

ce om de încredere. Plictisitoare până-n mă-sa. De fapt mă doare-n bascheţi dacă mă ascultaţi sau nu. Ca şi-a mea. N-am fost în viaţa mea la directoru’ adjunct. Dimineaţa la 7 jumate mă urcam în maşină. de fapt. bla. Şefu’ de raion a venit la mine şi a spus că să merg în birou la directoru’ adjunct. Acuma staţi să mă ascultaţi şi dup-aia mergeţi acasă în apartamentele voastre cumpărate în rate. Are vilă cu 24 de camere în centru şi BMW decapotabil. Proşti mai sunteţi. gras şi cu chelie? Ştiu. Şi pe mine m-ar durea în cur dacă aş fi în locul lui. Asta am zis-o numai aşa. disponibilizat de la fabrica de gumă de mestecat? Oricum. De fapt îl durea în cur. Asta a fost. nici nu vă uitaţi la mine. banii pe juma’ de an. ca maşina de tuns iarbă a lu’ vecinu’ de la 4. S-a întâmplat într-o joi.aţi înghiţit-o ca dobitocii. bă fraiere. tâmpenii de-ăstea de le auzi când te dă afară. proşti făcuţi grămadă. Am mai mers la muncă ălea două săptămâni. cât de bine au colaborat cu mine. îl luam pe 22 . că dacă ţin totu’n mine o iau razna. Cu ciocu’ galben. bla. adică şase salarii. Vă doare-n şpiţ de mine. cară-te că nu mai avem nevoie de tine. ca să uitaţi că aveţi o viaţă de tot rahatul. restrângere de activitate. Se uita la mine cu ochii ăia pictaţi pe porţelan de parcă ar fi vrut să spună fraiereee. E în „top 300 cei mai bogaţi oameni de afaceri”. ai încurcat-o. desfiinţarea unor departamente. ei te îmbrobodesc cu minciuni din astea care te enervează şi mai tare. Aşa că de ce să vă pierdeţi timpul să ascultaţi ce spune un tip plictisitor. Eu mă uitam tot la ciocu’ de la raţa aia în timp ce directoru’ adjunct vorbea. Avea o raţă de porţelan pe birou. Şi că o să primesc nişte bani. reducere de personal. ştiu că nu vă interesează viaţa mea. şi o să mă bage direct la şomaj. A spus că o să mai lucrez două săptămâni şi după aia gata. cum ar veni. ca mine îs cu milioanele pe pământu’ ăsta. Cine dracu se uită la un amărât de şomer. Îmi venea să sparg raţa aia de căcat. ca să vă captez atenţia. Dacă nu ziceam chestia asta. Eu spun chestiile astea ca să mă descarc. Dacă vă spuneam că crocodilii latră la lună o credeaţi şi p-asta. aprindeţi televizorul şi butonaţi până adormiţi. Zicea chestiile alea clasice: cât de rău le pare. În loc să spună. chiar simt c-o iau razna şi asta nu e bine. Şi papagalu’ ăla de director adjunct spunea cât de rău îi pare.

Abţibilduri cu fotbalişti sau cu Pamela Anderson. după aia am fost la cinema. Mă plimb printre rafturi şi compar preţurile de la alimente. În altă zi am mers în parc şi am dat de mâncare la porumbei şi m-am gândit la viaţa mea futută. de când avea fi-miu doi ani şi am mers la mare. Cam asta fac eu de trei luni. La 4 jumate sunt înapoi acasă şi-i spun cum a fost la interviu şi la ce firme m-am mai dus. La început m-am simţit de parcă aş chiuli de la şcoală. Aşa ca într-un concediu. că-mi plac maşinile. Nevastă-mea mă tot întreabă de ce nu găsesc nimic de muncă şi îi spun că ăia îmi oferă salariu prea mic şi că nu merită să ies din casă pentru un salariu de căcat. Ţin minte că am făcut poze cu un hipopotam de plastic pe plajă. Da. N-am mai fost în concediu de şase ani. după aia am parcat maşina în centru şi am ars-o aiurea prin oraş timp de 8 ore. Am mers să beau o cafea. şi dacă nu le pot avea în realitate. Da’ cele mai mişto abţibilduri erau ălea cu maşini. merg în fiecare zi la supermarketul ăla mare din capătul oraşului. măcar să le am pe abţibilde. Uite că am ce face. Acuma o să ziceţi ce dracu fac timp de 8 ore zi de zi într-un oraş mic şi plictisitor ca ăsta. La 7 jumate fix am pornit motoru’. îl lăsam la şcoală şi mă duceam la fabrică. Gumele veneau pe o bandă şi trebuiau să iasă gata ambalate în hârtie colorată. Doar e clar că un pârlit ca 23 . sau cu Tom şi Jerry. De când s-a făcut frig afară şi nu mai am chef să dau banii pe filme şi pe cafele.fi-miu. Nu că la fabrică aş fi luat cine ştie ce bani. de la pamperşi până la muştar cu hrean. La fabrică eram la departamentul de împachetat. ce să zic. Lu’ nevastă-mea îi spun că merg la interviuri pentru altă slujbă. mai şparleam şi io din când în când câte un abţibild. Câteodată în ambalaj erau împachetate şi surprize. Acuma ştiu care e cel mai ieftin ulei şi cât costă toate produsele. Dacă aţi cumpărat vreodată o gumă de mestecat şi pe ea scria că înăuntru e un abţibild cu maşină şi voi n-aţi găsit nimic. l-am lăsat pe fi-miu la şcoală. n-am mai fost la cinema de când m-am însurat şi mi s-a părut fain. Adică aveam grijă de maşina de împachetat gume. Imediat o să se termine banii şi nu ştiu ce puii mei o să fac atunci. Şi noaptea dacă mă trezeşti îţi zic preţu’ de la ce produs vrei tu. înseamnă că eu îl furasem. Şi în prima zi de după am făcut la fel. Aşa fac aproape în fiecare dimineaţă.

campanie electorală. am îmbulinat-o. Ce vă uitaţi aşa. dacă nu pentru mine. aţi auzit bine. Cum naiba îi explic lu’ nevastă-mea că eu nu mai am chef să muncesc? Ce dracu o să zică când vede că n-am fost în stare să-mi găsesc o slujbă în trei luni de zile? Ce puii mei o să spună că am futut aproape toţi banii în timpul ăsta? O să facă scandal. coaliţie. să inventez ceva. şi atunci am simţit că nu mai 24 . Aşa că pentru ce să muncesc? Frec menta. ce vă fute pe voi grija? Iară să stau opt ore pe zi în vreo fabrică şi să mă spetesc muncind ca să iau un căcat de salariu care nu-mi ajunge nici de-o husă de volan de BMW? Staţi bă. frec menta. Şi staţi că nu v-am spus tot. Stau şi îmi bat capul cu aceeaşi chestie. Am zis să vină acasă măcar pentru copil. nu cel mai scump dar unul cât de cât acceptabil. Trebuie. Da. că doar n-o frec pe banii voştri. Am crezut că nu văd bine. n-o să am un BMW al meu. Zicea ceva cu partide politice. îşi împingea ochelarii în sus pe nas şi ei tot alunecau în jos şi el iar îi potrivea. extindere nu ştiu de care şi alte rahaturi. Şi în plus. o să se întoarcă iar la ăla.mine n-o să-şi plimbe curu’ niciodată într-un BMW decapotabil cum are directoru’ adjunct. inclusiv ondulatorul de păr. Fiţi atenţi: Un BMW decapotabil. Acuma am ajuns aşa rău că nici măcar abţibilduri cu BMWuri decapotabile nu-mi mai permit. stătea la o masă şi vorbea. În timp ce vorbea. Că n-am chef. Acum doi ani s-a mutat la ăla acasă. Asta înseamnă că eu niciodată. în puii mei. integrare europeană. şi-a luat toate lucrurile cu ea. de trei luni. Pe 10 ani! Adică 10 ani să nu mănânc nimic şi să locuiesc în boscheţi. Aseară eram cu nevastă-mea în sufragerie şi butonam telecomanda. O laie. Nevastă-mea o să mă facă iresponsabil. O să facă urât de tot. În partea de jos a ecranului era o bandă roşie pe care scria cu alb „oameni de succes”. O să ziceţi că de ce o frec prin supermarketuri în loc să caut anunţuri cu locuri de muncă. face cam cât salariul meu pe 10 ani. De-aia. nici măcar în vis. ca să pot să-mi iau decapotabilu’ ăla şmecher. Era la emisiunea unui tip cu barbă. nam înţeles aproape nimic. La un moment dat îl văd pe ăla la televizor. ca de obicei. Dacă nu fac nimic. că calculasem. Şi o să se întoarcă iarăşi la ăla. S-a întors doar după ce m-am milogit de ea luni întregi.

da’ n-am făcut nimic. şi ea a zis să las că e interesant ce zice. Nu cred că m-am simţit vreodată mai bine. direct în mecla lu’ ăla. Şi eu aş face la fel în locu’ vostru. pe televizorul meu. Am vrut să schimb programul şi nevastă-mea a ţipat la mine că să las pe programul ăla.calcan cu sos de vişine” Am luat chestia aia.rezist. mai ales de un loser ca mine. că măcar ăla e un om care are un scop în viaţă. Se uita la mine aşa. Am zis că tocmai am obţinut un post de şef de raion la o firmă străină şi că o să am salariu de două ori mai mare decât la fabrică. înainte să apară ăla. sunt un cretin. că ce zic eu e mult mai interesant. am tăcut. vă doare-n cur de alţii. şi atunci mi-a venit să arunc cu papucii de casă în televizor. mi se face rău. în sufrageria mea. cu privirea cu care se uita la mine în vremurile bune. am stins televizorul şi i-am spus lu’ nevastă-mea că mai bine să mă asculte pe mine. Da ’ am băut multă bere ca să nu-i simt gustu’ şi până la urmă mi s-a părut chiar bun. Habar n-aveam că-i peşte. Ştiu. M-am ridicat. Ştiu. Eu am zis să comand ceva ce n-am mâncat niciodată. Nu ştiu ce dracu’ o să fac mâine. i-am zis să nu se uite la preţ. După aia am spus că vreau să sărbătorim în oraş. să mor io dacă mai contează. eu am zis că nu vreau să-l văd pe papagalu’ ăla ochelarist la mine în casă. A fost o seară mişto. mă-nţelgeţi? Fix în cur. 25 . vouă vi se rupe de asta. Am lăsat-o să comande ce vrea. Tot ce contează e că a fost fain la restaurant ieri seară. Şi acuma îs falit. să fie surpriză. Nu vă interesează decât propria persoană. o să plece din nou la ăla şi o să ia şi copilu’ cu ea. M-ar durea fix undeva. Am mers la cel mai mişto restaurant din centru. Am zis că am vrut să mai aştept o zi ca să semnez contractul şi să i-l aduc. Pe prima pagină din meniu scria cu litere aurii „Specialitatea bucătarului-şef. eu nu suport să mănânc peşte. Şi foarte bine faceţi. Da’ nu contează.

Secretara Nu cred în zodii. Telenovela cu Prinţesa sălbatică s-a terminat tot într-o joi. Da’ cea mai groaznică joi din viaţa mea a fost ziua când l-am cunoscut pe EL. încearcă să-mi bage pe gât nu ştiu ce creme antirid pe bază de alge de la firma aia unde e reprezentant. Într-o joi m-au prins controlorii fără bilet în autobuz. De fiecare dată. Am deschis uşa şi a apărut EL în faţa mea. Da’ cred că joia îmi aduce ghinion. Miera ruşine să apar în halu’ ăla. Nu mi-e frică nici de pisici negre sau de numărul 13. Aşa că eram acasă şi mă uitam la televizor. A spus că reprezintă o firmă de electronice şi vrea să-mi prezinte noua 26 . Şi la un moment dat am auzit soneria. Trebuia să fiu la verişoara lu’ Marci. În fiecare joi după-amiaza vine maică-mea la mine în vizită. sau cred că era chiar şase că se întunecase afară. Da’ verişoara lu’ Marci mi-a trimis mesaj că să o lăsăm pe a doua zi. pe la cinci după amiaza. să o tund. doamne. Era în decembrie. cum mai ţin minte toate amănuntele ăstea de parcă ar fi fost ieri. Nu citesc niciodată horoscopul. Nu m-am mai dus. Da’ chiar în momentul ăla dădusem sonorul mai încet că mă enerva muzica de la o reclamă cu detergenţi. Eu de fapt nici nu trebuia să fiu acasă. Şi asta nu e tot. Tot într-o joi am alunecat şi mi-am rupt dresul. Vreau să spun că aş fi putut să nici n-o aud. Era chiar înainte de prima întâlnire cu un tip. Nu prea face zgomot şi când am televizorul dat tare n-o aud. Chiar îi spusesem maică-mi să nu mai vină.

Atunci a adus şi prima statuetă. În primele săptămâni. a mai adus două.o statuetă cu un extraterestru. Nu le-am numărat niciodată. da’ cred că erau peste 20. Nici atunci n-am zis nimic. nenorocita aia de periuţă e la mine în baie. a început să-şi aducă lucrurile la mine. Da’ m-am gândit că o fi defect profesional. Ăstuia. era un extraterestru. mai erau doi. a venit cu o cutie mare cât un dulap. şi-a adus periuţa de dinţi la mine. toată casa era plină cu statuetele ălea ordinare.. Nu îndrăznesc s-o arunc. mai primeam gratis încă două periuţe. Şi ochii negri. Eu am plecat la cumpărături. sau poate chiar a găsit-o undeva şi-i aduce noroc. A doua zi. aşa albi erau dinţii lui. 27 . mi-a spus că am câştigat la tombolă o pizza cu el în oraş şi a patra zi. dar a făcut ce-a făcut şi m-a convins să le cumpăr. În timp ce vorbea. Dacă cumpăram o periuţă. La toţi găseam câte ceva ce nu-mi convenea. Pe frigiderul din bucătărie era altul. Poate vreun cadou de la un prieten din liceu. Pe hol. Era oribilă. Era aproape dubios. Din plastic verde închis. zâmbea. nu-i găsisem nici un defect. Pot să înţeleg lucurile ăstea. să-mi ofere un calendar cadou din partea firmei. trei paste care albesc dinţii. Eu nu rezistasem până atunci mai mult de trei săptămâni cu un tip. ca o sferă. lângă ghivecele mele cu flori. Aveau capetele mari. După trei luni. Zici că avea clape de pian în gură.. că e prea bine. A doua zi era din nou la uşă. după un an şi ceva. E singurul lucru care mi-a rămas de la el. am zis să nu-mi bag nasul în treburile lui. După alte câteva zile. Pe balcon. lângă cuier. Şi acum.. a fost ceva de vis. Singura chestie care mi se părea mai ciudată era că se spăla cam des pe dinţi. Aşa că n-am zis nimic. eram înscrisă automat la o tombolă unde puteam să câştig o excursie în Italia pentru două persoane sau să merg toată viaţa gratis la dentist. M-am gândit că o fi având valoare sentimentală. Nici nu vă-nchipuiţi! După două luni chiar am zis că ceva nu e-n regulă..lor periuţă de dinţi electrică cu model revoluţionar. sau poate a câştigat-o la vreun concurs. I-am spus că n-am bani şi că nam ce face cu atâtea periuţe de dinţi. Şi în plus. A dus-o în living şi a început să despacheteze. o apă de gură şi o săpunieră cu însemnele firmei. M-am speriat îngrozitor. Când m-am întors. în schimb. lângă televizor. a treia zi m-am trezit din nou cu el. bulbucaţi. A aşezat-o în living. Şi ne despărţeam. Era.

La toţi tipii dinaintea lui am descoperit câte o chestie care mă scotea din sărite. şi în living erau vreo 10. Era plecat cu o bursă în America. mă trezeam la ore imposibile ca să-i aud vocea. Mie mi-era ruşine să mai invit prieteni la noi acasă. Arăta mult mai bine decât în poze. În baie nu era nici unul. Mi-era frică să nu se despartă el de mine. Am cunoscut o grămadă de ciudaţi. Dimineaţa când mă trezeam. nu eram bună de nimic. o creatură deaia oribilă se holba la mine de pe noptieră. Când venea maică-mea. că începusem să le visez noaptea. În schimb. câteodată chiar mi se părea că vorbea cu ele. Mi se părea că mă urmăresc. Altul era foarte ok. înşiraţi ca nişte mărgele pe ultimul raft din bibliotecă. Aşa că am încercat să le suport. Nu voiam să mă despart de el. Altul se scobea printre dinţi cu forfecuţa. urâţi ca noaptea. El avea grijă de ele ca de ochii din cap. cred. Eram aşa de stresată. Cele mai nasoale erau ălea din living. Cu tipul cu extratereştri a fost altfel. eram înnebunită. Le ştergea de praf în fiecare săptămână. Într-o secundă. Pe poster scria : SUNTEM MAI APROAPE DECÂT CREZI. Ne-am aşezat să bem o cafea şi am văzut că la mâna stângă avea unghia de la degetul mic foarte lungă şi ascuţită. da’ ăsta îi întrecea pe toţi. În zilele când nu vorbeam cu el. Unul îşi păta toate cămăşile cu gălbenuş de ou la micul dejun. Lui nu i-am zis niciodată un cuvânt. Da’ mereu am presimţit că o să se întâmple 28 . l-am luat de la aeroport. Din propria casă! Da’ eram aşa de şocată că n-am scos un sunet. Îmi venea să-mi fac bagajele şi să plec. I-am dat papucii urgent. pe peretele din faţa WC-ului era lipit un poster cu o farfurie zburătoare. Mamă.Până şi în dormitor pe noptieră erau doi. Şi nu puteam să-i zic să renunţe la statuile alea îngrozitoare. au dispărut absolut toate sentimentele pe care le aveam pentru el. da’ nu pot să bag mâna-n foc. Am vorbit timp de şase luni aproape în fiecare noapte. Mi s-a făcut rău. Parcă aş fi apăsat un buton pe care scrie GATA. Cel mai nasol a fost când m-am îndrăgostit pe net de unu’. Viaţa cu chestiile ălea îngrozitoare în casă era un chin. le ascundeam după dulap. Când s-a întors. până l-am auzit prima dată râzând. le aranja în altă ordine. puteam să jur că e sufletul meu pereche. Era dată cu ojă neagră şi avea aplicată în vârf o pietricică de-aia care sclipeşte. Parcă era o hienă în călduri.

ceva. asta e să fie minţit. Voiam să mai vină. După aia. Şi-a dat seama de cum a intrat în bucătărie. Eu trebuia să merg şi să spun :“Vă interesează ceva anume? Vă putem ajuta?“. Acum tre’ să mă întâlnesc cu un tip. Ţin minte perfect. M-am simţit mai bine decât după şase împachetări cu nămol. A mers în living. A doua zi. N-a zis nimic. Nu mai erau alţi clienţi. Au trecut şase luni de atunci. Vânzătoarea De prima dată cum am văzut-o. în dormitor. 29 . se holba la mine una din chestiile ălea verzi şi nasoale. Am în cap numai oribilităţile ălea de statuete. După aia am luat o statuetă din living şi am pus-o în locul ei. Mi s-a respins cererea de promovare. Nu l-am mai văzut niciodată. aşa că am încercat să ascund totul până cumpăr alta. am ştiut. avea mobilul închis. Atunci m-am enervat. Am încercat să-l sun. Am măturat resturile şi le-am aruncat la gunoi. m-am gândit. L-am căutat în barurile lui preferate. în casă nu mai era nici o statuetă. colega mea a mers la ea şi a spus: „Puteţi lua un coş pentru cumpărături dacă doriţi“. Dar n-am zis nimic. Am întrebat de el la firma aia de electronice unde lucra şi mi-au spus că şi-a dat demisia. S-a făcut bucăţi. Degeaba. Pe ălea din living le-am aranjat aşa ca să nu se vadă că lipseşte una. Şi-a uitat doar periuţa de dinţi. Am luat-o şi am dat cu ea de pământ şi de pereţi până am simţit că nu mai am putere. Într-o zi am venit nervoasă de la birou. Eu şi cu colega mea am zis „Bună ziua. mi-a spus că dacă urâşte ceva pe lumea asta. De pe frigider. Normal că lasă de dorit. Cică în ultimul timp activitatea mea lasă de dorit. Am spus că a căzut de pe frigider şi că n-am vrut să-l supăr. Am mers în bucătărie să fumez. Trebuia să arăt ca ea! A intrat la noi în magazin într-o joi dimineaţă. Nici lucrurile lui nu mai erau. Când m-am întors de la birou în ziua aia. E verişoru’ contabilei de la noi de la firmă. bine aţi venit la noi!“. N-am vrut s-o enervez. Atâta m-a bătut la cap să mă întâlnesc cu el până am zis da. s-a uitat pe hol şi m-a întrebat unde e statueta. la micul dejun. dacă nu dorm bine noaptea.

Le enervăm ca să plece repede. Avea părul vopsit cu şuviţe şi tuns periuţă. Făceam ochii aşa mari şi mă uitam ca şi cum m-aş mira. Normal că tre să ne ţinem de capul lor. Aveam un caiet în care copiam toate articolele apărute despre ea prin reviste. vă mai aşteptăm! După ce a plecat. În picioare avea pantofi roşii de lac. La revedere. Că suntem genul ăla de vânzătoare enervante care se ţin după tine ca poliţiştii şi te întreabă din două în două secunde dacă te pot ajuta cu ceva. În clasa a şaptea. În toate oracolele. voiam să arăt ca Pamela din Dallas. Mi-am lăsat părul mai lung şi m-am tuns cu breton. Da’ tipa din magazin e mai mişto 30 . După aia am vrut să fiu ca Brenda din Beverly Hills. În fiecare seară.Stiu ce credeţi despre noi. Am lipit vreo 15 abţibilde cu ea pe biblioteca din camera mea. Mi-am tăiat toate tricourile ca să fie aşa scurte ca ale ei. eu scriam Pamela Ewing şi desenam nişte inimioare cu cariocă fosforescentă. exersam în faţa oglinzii privirea ei. dar ideea e să stea cât mai puţin timp în magazin. Îmi venea să merg la ea şi să-i spun s-o lase în pace. Unele stau şi juma’ de oră şi probează mărgele. că doar intrarea e gratis. Arăta atât de mişto că îmi venea să mă uit non stop numai la ea. Sunt unele pe care le ştiu bine. la pagina unde trebuia să scriem care e modelul nostru în viaţă. o zi bună. şi am plâns când maică-mea le-a dat jos şi a ţipat la mine când a descoperit că nu se duceau urmele nici cu spirt. În urechi avea nişte cercei în formă de iepure Playboy. Noi i-am spus. Normal că majoritatea se întorc a doua zi. da nu cumpără niciodată. aşa cum le spunem la toate. Facem asta doar cu tipele pe care se vede că n-au bani. S-a dus la standul de pălării şi a probat câteva. ca la muzeu. m-am gândit toată ziua cum mi-ar sta cu părul scurt şi şuviţat. Acum o să vă spun un secret. pentru că vin în fiecare zi să se uite. Colega mea i-a spus că pălăriile sunt la preţ redus şi că se potrivesc foarte bine cu eşarfele care joia costă minus treizeci la sută. Da’ pe de altă parte era diferită de toate tipele pe care le-am văzut vreodată. Cumva mi-am dat seama că tipa face parte din categoria asta. Şi m-am bătut într-o zi cu o tipă care zicea că Kelly e mai mişto. Purta un tricou negru şi o pereche de blugi rupţi in genunchi şi foarte evazaţi. Tipa s-a mai învârtit un pic prin magazin şi a plecat fără să cumpere nimic.

doar mă uit”. s-a mai uitat un pic la raftul cu pălării şi a ieşit. Nu-mi păsa că se uită urât babele din troleu. Am fumat şi dimineaţa pe stomacul gol câte trei-patru ţigări. nu l-ar tunde niciodată. Mi-am cumpărat şi ojă neagră pentru unghii. în drum spre servici. după aia am mers într-un weekend cu ei la mall şi după vreo săptămână aveam deja curaj să-i îmbrac peste tot. Avea alţi blugi. Da’ până la urmă. că dacă ar avea ea aşa păr. dar cum sunt destul de slabă am reuşit să încap în unul. m-am dus la coafor. Tricou cu Mickey Mouse am găsit numai la un magazin pentru copii. Dimineaţa. M-am gândit că sunt o tâmpită dacă nu reuşesc să arăt ca ea. Mă gândeam că toată lumea de pe stradă o să se uite la mine. Am zis că două pachete pe zi sunt suficiente. Am ieşit din casă cu blugii rupţi. m-am uitat în câteva oglinzi de maşină. un tricou roşu cu Mickey Mouse şi unghiile date cu negru. Îmi stătea bine freza. Îmi plăcea la nebunie vocea ei. Când am ajuns acasă. Nu ştiam ce să fac să intru în vorbă cu ea. trebuia să am şi eu curaj. Coafeza se tot uita la buclele mele şi zicea că ce frumuseţe de păr şi mă întreba de o mie de ori dacă sunt sigură. nu ce-i place lui. Am mers acasă şi mi-am tăiat toate perechile de blugi cu briceagul. A răspuns ceva de genul „mersi. A doua zi. A durat aproape o săptămână până a venit iar la magazin. Aşa că după o săptămână am făcut-o. Era mai groasă. Aşa scrie şi în Cosmopolitan. Mai întâi am mers doar până la piaţă. după servici.decât toate Pamelele şi Brendele la un loc. tot rupţi. Mi-am propus sa mai slăbesc vreo 5 kile ca să nu stea chiar aşa strâns pe 31 . M-am gândit să fumez mai mult ca să mi se facă şi mie vocea aşa. Până la urmă m-am gândit: Ea cum are curaj să poarte blugi rupţi? Dacă voiam să ajung ca ea. că lui îi place părul lung. În primele zile mi-a fost cam frică să-i îmbrac. contează ce-mi place mie. aproape răguşită. Am spus că vreau să mă tundă scurt şi să-mi facă şuviţe roşcate. prietenul meu nu m-a recunoscut din prima. Mulţi mă întreabă dacă sunt răcită când vorbesc cu mine la telefon. Am întrebat dacă pot să o ajut. Era cam ofticat. Mi-a spus că trebuia să-i cer şi lui părerea înainte să fac tâmpenia asta.

poate devenim şi prietene. În locul lor. Când s-a întors spre mine. După aia am luat sticla de spirt şi m-am dat în jurul buricului. Am luat un ac de siguranţă.mine. gata să plesnească. Purta un tricou verde foarte scurt. am desenat două linii subţiri. închideam ochii şi îmi închipuiam cum o 32 . Aşa m-am dus la magazin. că arăta super. Am observat şi că avea sânii mult mai mari ca ai mei. I-am spus să mă lase în pace. Cine ştie. avea două linii subţiri desenate cu dermatograf. Mă duceam în parc. ea era un pic mai slabă ca mine. l-am înroşit la focul brichetei şi l-am înfipt în piele. După aia miam băgat câte o pereche de şosete în cupele de la sutien. Când i-am zis să nu-şi facă probleme. am văzut că avea un ac de siguranţă înfipt în buric. fumam. Credeam că dacă intră şi mă vede cât de tare semăn cu ea. Într-o seară mi-a spus maică-mea că vrea să discute serios cu mine. După aia l-am scos pe partea cealaltă. Şi-a cumpărat un inel cu o floare mare din plastic roşu. mi-am pus tricoul cu Mickey Mouse şi l-am tras un pic în sus ca să se vadă acul de siguranţă din buric. După două săptămâni. Când a venit la casă să plătească. Arăta trăsnet. curgeau de pe mine exact cum îi curgeau ei. Timp de vreo lună. ca un pierce. că nu mai am cinci ani să mă îmbrac cum zice ea. Am pus şi eu unul la fel de-o parte pentru mine. că arată ca nişte cârpe şi m-a întrebat de ce nu mai port rochiile ălea cu flori de anul trecut. M-a întrebat dacă nu cumva sunt satanistă sau iau droguri. care îmi stăteau aşa de bine. Eu am aşteptat-o în fiecare zi. M-am dus acasă. Nici măcar nu m-a durut atât de tare cum am crezut. În pauza de masă nu mai mergeam cu colegele la Mc Donalds. Următoarea dată când tipa a venit la noi a fost la reduceri. a început să plângă. i-am văzut faţa de aproape. m-am dat cu spumă de bărbierit pe sprâncene şi le-am ras cu lama. Aşa că am început să mănânc mai puţin. fumam o ţigară. că în ultima vreme arăt tare ciudat. tipa n-a mai trecut pe la magazin. În plus. A doua zi m-am îmbrăcat într-o pereche de blugi rupţi. Şi blugii tăiaţi mi se făcuseră largi. Când mi se făcea un pic foame. tricoul venea bine. M-a rugat să nu mai îmbrac blugii ăia. M-am gândit să îi fac o surpriză tipei. se bucură. În loc de sprâncene.

De atunci. Privirea i-a coborât spre acul de siguranţă din buricul meu şi spre blugi.să reacţioneze când mă vede. Eram sigură că o să se simtă ca un fel de star care apare în reviste. am întâmpinat-o cu un zâmbet. Cred că mă înroşisem toată de emoţii. N-am vrut s-o sperii. bine aţi venit la noi. 33 . n-a mai venit. N-a spus nimic. Tipa s-a uitat la mine. Nu înţeleg ce s-a întâmplat. Sa întors şi a ieşit pe uşă. În ziua în care a venit în sfârşit. Arăta de parcă s-ar fi speriat. Am spus bună ziua. Am vrut doar să-i fac o surpriză.

care merge la toate olimpiadele. Să moară cinci găini. Mare nesimţit ! Tot pe site-ul ăla e un tip care îşi spune « Trandafirul Sălbatic ». hai să mă mai şi distrez un pic. Când vreau să mă distrez. Acuma să vă zic ce-am păţit. da’ el de fapt e căsătorit bine-mersi. care şi-a pus poză cu el la bustul gol într-un service auto şi îşi spune « Supervasile ». Cum ar fi Internet Cafe-urile. vecin cu mine. care-i prietenă cu soră-mea şi 34 . La un moment dat m-am săturat să joc Counter Strike şi am zis ce puii mei. Să moară cinci găini ! Şi « Dulcicul 69 » e cel mai mare tocilar din liceu. dacă vrei. Şi poţi să şi fumezi.Elevul Joia e cea mai nasoală zi. ştiţi unde mă găsiţi. La categoria femei sunt şi vreo trei tipe de la mine din clasă. când chiulesc. « Pisicuţa ta dulce ». Aşa că joia trag chiulu’. când nu e atentă profa. dacă mă căutaţi în vreo zi de joi. intru pe site-uri dinălea de matrimoniale. Nu. Absenţele mi le motivez în ora de geogra’. E unu’. Acolo scrie că e necăsătorit. Mai tare decât mate îl urăsc numa’ pe câinele ăla mic a lu’ fratemiu care mi-a ros adidaşii Nike. Pe câţiva îi cunosc. din care trei de mate. Acolo e mişto că au calculatoare şi poţi să joci tot felu’ de jocuri cum ar fi Starwars sau Counter Strike şi să abureşti tipe pe mess în timp ce bei bere. are şi doi copii. Acuma să nu credeţi că mă duc în baruri dinălea de fiţe unde e plin de papagali cu gel în cap şi de pipiţe de-ălea cu tone de fond de ten pe faţă şi cu unghii false. Eu urăsc mate. merg în baruri. adică în ălea în care ies toţi tipii care se respectă. Acolo sunt tot felu’ de tipi din toate oraşele care pun poze cu ei şi scriu că vor să cunoască o fată pentru prietenie sau căsătorie. E una. Aşa că. De obicei. eu ies de obicei în baruri mişto. La şcoală avem şapte ore. Am crezut că nu văd bine când am dat peste poza lui acolo. Şi din oraşul nostru sunt destul de mulţi. M-am uitat la poze şi am văzut că e profu’ de istorie. e plin de tipe care spun că se află în căutarea iubirii. Şi invers.

Mai ales că părea destul de de treabă. Acolo sunt tot felul de babe în furou care scriu că au fost dezamăgite de bărbaţi şi că se întreabă dacă mai există oare iubire.ştiu că se întâlneşte numai cu tipi dinăia de peste 30 de ani. cine îi scrie unui grăsan de peste 35 de ani cu cearcăne? Despre el mai scria.vârstă :37. da’ nici urâtă să te sperii de ea. că atunci intră la bănuieli. Sub poze scria : iubitor. urâte cu spume. modestă. pungi mari şi negre sub ochi şi mustaţă. carte preferată : cele de aventuri. Am scris că mă cheamă Oana şi am 26 de ani. care e plecată în Italia şi arată normal. Să fim serioşi. I-am scris ceva de genul bună. M-am gândit să nu pun o poză cu o tipă care arată bine. ca să se dea mari. În poză era pe o stâncă la malul mării şi se uita în gol. cu simţul umorului. Pe cealaltă poză era lângă un brad împodobit. De obicei tipele care arată bine nu se uită la graşi. Aşa că am luat o poză cu verişoara lu’ Costel. 35 . Îl chema George. Mi-era milă de el. film preferat : cele cu Bruce-Lee. Da’ cel mai tare mă distrez când intru la categoria « Peste 50 de ani ». Jur că am vrut numai să aibă şi omul ăsta cu cine să discute. În prima poză era îmbrăcat în salopetă şi purta o şapcă de stofă albastru-închis. sau babalâci divorţaţi cu părul alb. ocupaţie : electrician. aşa cum fac tipele care spun că sunt romantice. Aşa că miam făcut cont pe site. care sunt pozate lângă nişte rafturi cu bibelouri pe ele. zodie : berbec. să moară cinci găini. Atunci m-am gândit că ce ar fi dacă i-aş scrie. Adică nu-i ruptă din soare. Şi-a pus două poze cu el. avea bărbie dublă. Şi mai sunt tot felul de ţărănci în costume de baie cu model leopard. Mă crăcănez de râs când citesc ce pot să debiteze. Avea un tricou pe care scria « NU SUNT GRAS. sunt Oana şi sunt interesată să te cunosc mai bine. Pe el l-am găsit la categoria « între 35 şi 40 de ani». Era super gras. M-am gândit că sigur nu i-a scris nimeni până acum. N-am vrut să-mi bat joc de el. tandră. Mi-a atras atenţia profilul lui. să moară cinci găini. care pun o groază de citate din Heidegger. studii : liceu. că era altfel. Stătea pe o canapea şi avea o pisică în braţe. romantic. pasiuni :uitatul la televizor. femeia ideală : sinceră. Mai sunt o groază de tipe care pun poze cu manechine din America şi zic că sunt ele. caut fată sinceră pentru prietenie. ĂSTA E UN TRICOU CU BURTĂ ».

Altă dată mi-a scris că maică-sa e foarte bucuroasă că vorbeşte şi el cu o fată din oraş. Cică avea nişte timbre super-valoroase p-acolo. A dispărut şi de pe site. doar că n-are bani de bilet de avion.Mi-a scris înapoi după câteva minute. ca să cunoască fete. Eram super-curios să văd cum apare. că lui îi place să se uite la videoclipuri pe diferite canale de muzică. I-am răspuns că şi mie îmi place să mă uit la televizor şi că îmi plac emisiunile muzicale cu dedicaţii. Tipa i-a povestit că e foarte săracă şi a crescut la orfelinat. să moară cinci găini. L-a rugat să-i trimită nişte bani. să moară cinci găini ! A spus că se bucură de cunoştinţă. mai am de învăţat. dacă o să fie trist sau dacă o să fie agitat. Aşa că l-am întrebat dacă vrea să ne întâlnim să mergem la o pizza fără măsline. Ăsta săracu’ şi-a vândut colecţia de timbre. sâmbătă la ora 4. În fiecare lună schimba 100 de dolari şi îi trimitea rusoaicei. care au fost ale lu’ bunicu-său. cum o să se îmbrace şi toate chestiile ăstea. M-a întrebat dacă ştiu să gătesc. Până la urmă m-am gândit că ce ar fi dacă îl invit la o întâlnire şi el când vede că nu apar să se supere şi să nu-mi mai scrie. numai să nu aibă măsline. Atunci m-am gândit că mamă ce ţeapă i-a tras panarama aia şi că ar trebui să încetez şi eu să-l mai caut. şi aia s-a făcut nevăzută. Mi-a răspuns că ar fi încântat. Am tot vorbit pe net aşa. iar acum stă la o mătuşă care îi ia tot salariul. A rămas că o să ne recunoaştem după poze. După aia a scris că ce îmi place să fac în timpul liber. timp de vreo trei săptămâni. Bineînţeles că m-am dus. 36 . Aia a zis că vine să-l viziteze. Au mai fost fete cu care s-a întâlnit. da’ ştia că de fapt ălea sunt puse de maică-sa să vină cu el la un suc. L-am întrebat ce mâncare îi place şi a spus pizza. Am aflat că nu a avut nici o prietenă până acum. dar nu atât de bine. I-a trimis banii lu’ aia. Un vecin l-a ajutat să-şi facă cont pe site-ul ăsta. în faţa fântânii arteziene. Cică acum vreun an s-a îndrăgostit de una din Rusia care avea cont pe site. Eu i-am răspuns că ştiu. Şi ăsta a trimis. fraieru’. că poate a început să ţină la mine şi o să sufere. că l-a pus maică-sa să întrebe şi i-a zis că fetele care nu ştiu să gătească nu sunt bune. I-am scris să ne întâlnim în centru. După aia m-a întrebat ce zodie sunt şi care e actorul meu preferat. cât aşteaptă. Da’ nu ştiam cum să fac. dacă are flori la el.

M-am dus cu 15 minute înainte şi m-am aşezat lângă fântâna arteziană. pun berea la rece. până noaptea. Pensionara Joia e pentru mine ca o sărbătoare. Îmi iau coşul de cumpărături şi merg la supermarket. Din lucrurile bune primeşti puţin. E destul de puţin. M-am gândit că sigur mi-a scris. Am mai stat vreo oră şi ceva lângă fântână. Deja îmi închipuiam că taxiul cu care voia să ajungă a avut accident. Am stat şi m-am uitat după el. de când a început serialul. Când am vrut să-i trimit mesajul. Mai trist decât atunci când m-a prins cu fiţuici la bio. Am început să-mi fac griji că poate i s-o fi întâmplat ceva. S-a făcut fix şi nu a apărut. sunt 53 anul ăsta. Atunci am simţit că sunt super-trist. În calendarul meu din bucătărie sunt încercuite cu pix roşu toate zilele de joi. Da’ nu prea era posibil. N-aveam nici un mesaj. N-a apărut. Asta înseamnă 53 de episoade de „Crime şi investigaţii”. sau că tramvaiul a deraiat. Joi aştept să se facă ora 3. Da’ aşa e în viaţă. Ştiu că mă culc şi când o să mă trezesc o să fie joi. Pe cele mai multe le-am văzut şi de două ori. unde cumpăr două pungi de covrigei cu susan şi o sticlă de bere fără alcool. scot două farfurii şi pun covrigeii pe ele. După aia m-am gândit că dacă s-a întâmplat vreo nenorocire sigur au dat la ştiri. mut fotoliul în faţa televizorului şi pun 37 . n-am pierdut nici un episod. Când s-a făcut şi un sfert. Nu era nimic. mi-a apărut o căsuţă roşie pe care scria : DESTINATARUL NU MAI EXISTĂ ÎN BAZA NOASTRĂ DE DATE. În total. că la noi în oraş e un singur centru şi o singură fântână arteziană. Atunci i-am scris eu. Să moară cinci găini dacă vă mint. La şapte jumate mă duc în sufragerie. De cinci ani. Deja de miercuri seara mă bucur. Nimic. Aşa că m-am dus acasă şi mam uitat la toate ştirile. L-am întrebat ce s-a întâmplat. Mă duc acasă. m-am gândit că poate n-a înţeles bine locul. M-am dus la internet cafe şi am verificat dacă nu cumva mi-a scris. că duminică dimineaţa dau reluare. Sau poate a intervenit ceva şi a lăsat un mesaj că nu poate veni. A doua zi am mers din nou la internet cafe.

Episodul în care s-a căsătorit Antonio cu poliţista a picat chiar de ziua mea. Dar mie mi se pare că durează numai vreun sfert de oră. Şi de fiecare dată. s-a născut nepoată-mea. de cinci ani n-am pierdut un episod. Şi la opt fix începe „Crime şi investigaţii”. O singură dată am fost plecată la mare şi am rugat o vecină să-mi înregistreze episodul pe care l-am pierdut. Dar nu îţi arată numai crimele pe care le rezolvă. Exact în ziua în care a fost episodul când Antonio o sărută în sfârşit pe poliţistă. În joia când Antonio a fost omorât. scot berea din frigider şi o aşez pe măsuţă. poliţistul Antonio. te lasă în suspans şi te face să aştepţi joia următoare. cum ar fi că Antonio se îndrăgosteşte de o poliţistă sau că pe domnul Johnson îl ceartă nevasta pentru că a uitat ziua ei de naştere. La al zecelea era deja internată în spital. Eu mergeam la spital şi îi . Şi la o zi după ce domnul Johnson a fost împuşcat în mână de unu’ care a evadat din închisoare. V-am zis. a divorţat şi Antonio. Era pentru prima dată când mâncam altceva la „Crime şi investigaţii”. Am mers la supermarket şi am văzut că nu mai aveau covrigei cu susan. Un episod durează o oră. 38 pe vremea când poliţistul Antonio a descoperit că mai are un frate. am avut o premoniţie. Dumnezeu s-o ierte. Aşa a fost. N-a mai apucat săraca să afle asta. domnul Johnson. Dacă nu vă uitaţi la „Crime şi investigaţii”. era vară şi mai trăia săraca Lili. La vreo jumătate de an după fiică-mea. La fără cinci mă aşez în fotoliu. A fost ca un cadou. m-a anunţat fiică-mea că divorţează. Am văzut împreună nouă episoade. Poliţista era de fapt o scorpie. nu ştiţi ce pierdeţi. Era povesteam ce s-a mai întâmplat. Asta pentru că-mi place şi pentru că lucurile bune în viaţa asta nu durează mult. mă învelesc cu o pătură şi mă uit la reclame. E vorba de un detectiv. Îţi arată şi viaţa lor. era un impostor. care rezolvă cazuri de crime împreună cu un băiat tânăr. Când a fost primul episod. La sfârşitul episodului. Am zis că e semn bun. La opt fără un sfert. M-am gândit că e semn rău.lângă el o măsuţă pe care aşez farfuriile cu covrigei. cu o singură pauză de cinci minute în care mă duc la toaletă. A murit cu două zile înainte de episodul în care Antonio a descoperit că omul ăla de fapt nu era fratele lui. Am luat din ăia cu sare. când încep ştirile sportive.

să te lupţi dacă vrei să obţii ceva. păcat de el să-l scoată din serial. Marco ăla pe care l-au pus în locul lui Antonio s-a făcut din ce în ce mai obraznic şi nesuferit. şi până la urmă am găsit o femeie drăguţă care mi-a dat adresa televiziunii din America unde se face serialul. Mă rugam să-l nimerească vreun criminal cu un glonţ în cap şi să dispară din serial. că a fost plecată în America trei ani şi mi-o traducea pe gratis. Aşa că nu mai poate să oprească maşina. Era amantul poliţistei.Antonio conduce maşina şi când vrea să frâneze observă că nu mai merg frânele. da’ n-am încredere că sigur făcea greşeli de ortografie şi îşi făceau americanii o părere proastă despre mine. Făcea pe deştptul şi mereu descoperea criminalul înaintea domnului Johnson. Că aşa tre’ să faci în viaţă. Aproape că nici n-am îndrăznit să mă uit la următorul episod. nenorocirea s-a întâmplat. Aşa băiat tânăr şi frumos. le-am mai trimis una. Toată săptămâna m-am rugat să fi scăpat cu viaţă. Am scris o scrisoare în care i-am rugat pe americani să-l bage înapoi pe Antonio în serial. Aici de ce nu pot să facă aşa? L-au înlocuit pe Antonio cu alt băiat. M-am tot gândit la săracu’ Antonio. că vreau să îi rog să-l bage pe Antonio înapoi în serial. Am zis că nu mă las şi le scriu până îmi răspund. pe care nu pot să-l sufăr. în care l-am rugat sămi dea şi mie adresa americanilor ălora care fac filmul. că mi-a fost frică. Nu mi-a răspuns. Am vorbit cu vreo şapte secretare. Marco. După două episoade am zis că nu mai suport şi am căutat numărul de telefon de la televiziune în Pagini Aurii. Antonio s-a prăpădit. După încă şapte episoade am primit o scrisoare cu timbru străin şi ştampilă de America. Am trimis scrisoarea şi am aşteptat. Am 39 . că îmi făceam griji. M-am dus la un birou de traduceri ca să mi-o traducă cineva în americană. Eu am tot crezut că Antonio o să reapară. Puteam să mă duc şi la fata vecinei de palier. L-a găsit abia după cinci episoade. Aşa că am scris o scrisoare către directoul televiziunii. care cade într-un lac. Că aşa au făcut şi în alte seriale – cineva moare şi după aia afli că de fapt nu a murit. Eu când am văzut că au trecut 12 episoade şi n-am primit scrisoarea. Între timp. Cineva i-a tăiat frânele de la maşină şi domnul Johnson s-a apucat imediat să caute criminalul. Nici n-am putut dormi noaptea. Din păcate.

Da’ eu tot mă uit. la bustul gol. Să-l pună pe el acolo. El scoate din geanta diplomat nişte iaurturi şi toată lumea se bucură. mult mai frumoasă decât poliţista din serial. n-am mai putut să suport ce vedeam. umbla.. cu femeile ălea peste el. mi-e şi ruşine să spun ce era acolo. Sigur i-au zis americanii să se potolească cu rolurile ălea cu muşchi. şi ele mai mult dezbrăcate decât îmbrăcate. Păi nu-i stătea lui mai bine ca poliţist? Le-am scris iarăşi americanilor.” Asta însemna că n-o să-l mai văd pe Antonio în serial. cine ştie. Dar cel mai mult mi-a plăcut că Antonio a ascultat de sfatul meu. Pe afiş scria: „Capcanele destinului” – din 3 aprilie în cinematografe. măcar să nu-l mai lase să joace roluri de-ăstea ruşinoase. din păcate actorul care juca personajul Antonio a reziliat contractul cu noi pentru că a primit o altă ofertă. Am ieşit din sală şi am plecat acasă. dacă tot nu se poate să-l bage înapoi în serial pe Antonio. o să reapară. Trebuie să ai speranţă. aşa. care se plimbau cu maşina lui şi făceau lucruri ruşinoase în piscină. 40 . Aşa e în viaţă. Mi-am cumpărat bilet la cinema şi a doua zi m-am dus. Ne bucurăm că ne urmăriţi şi vă dorim o zi bună. Chiar mi-a plăcut. Era îmbrăcat într-un costum care îi venea tare bine şi avea o geantă diplomat. Nu ştiu cum să vă explic dacă n-aţi văzut niciodată „Crime şi investigaţii”. Ne pare nespus de rău că moartea personajului v-a creat disconfort. Fără Antonio parcă n-are sare şi piper. avea muşchii umflaţi şi nu prea purta cămaşă. că poate. scenariştii noştri au trebuit să scoată personajul din serial într-un mod cât mai elegant posibil. că nu-i stă bine deloc. fără pic de ruşine.mers imediat la biroul de traduceri. I-am rugat. Pe afiş era Antonio împreună cu o femeie blondă.. La un moment dat. M-am bucurat că Dumnezeu mi l-a trimis înapoi pe Antonio. Era filmat cum ajunge acasă şi în bucătărie îl aşteaptă soţia şi copiii. nici măcar maiou. Într-o zi când mergeam la supermarket am văzut un afiş mare pe un stâlp. Ieri l-am văzut pe Antonio într-o reclamă. Şi eu am primit un semn de la Dumnezeu. Astfel. În scrisoare scria: „Stimată doamnă. Din păcate ne este imposibil să semnăm un nou contract cu actorul. având în vedere situaţia dată. În film erau o grămadă de femei. Cum au putut ăştia să-şi bată joc în asemenea hal de Antonio? Nişte derbedei. ci Jimmi Lombardo. Pe Antonio nu-l mai chema Antonio.

Acuma aştept să-l bage înapoi în „Crime şi investigaţii. pentru lucrurile bune trebuie să aştepţi. O să mai dureze. dar nu contează. 41 . Aşa e în viaţă. eu simt.” Sigur o să facă asta.

Mi l-a lăsat garanţie un tip care îmi datora bani şi n-a mai putut să mi-i dea înapoi. la mine atârnă un dinte de lapte. tot taximetrist ca şi mine. S-a întâmplat într-o joi. am şi certificat de autenticitate pe el. Nici măcar nu mai merge. Păi da. cu tot cu proprietari. Pe vremea aia. Cizmele din picioare au fost ale lu’ frate-miu. E cumpărat la o licitaţie. Da’ vouă vă zic. Numi prea place să povestesc despre asta. şi la mine a rămas. Accident de motocicletă. Valoarea lui e că a fost a’ lu’ Jim Morrison. Vedeţi pălăria asta? Am primit-o de la unu’ care a fost căpitan de vas şi a dispărut pe mare. că înainte se făceau cizme calumea. adică nu e de firmă sau d-astea. să le arunc? Sunt făcute din piele de antilopă şi mă ţin de şaptîşpe ani. acuma nu-mi vine-n minte cum îi zice. care a murit anu’ trecut. Nu rap. Ce era să fac. că sunteţi copii buni. Ştiţi oglinda din faţă. Cre’ că face cât zece ceasuri d’ălea elveţiene de marcă. Nu ca bălăriile astea de muşama cum se fabrică acum. nu glumesc. E un jaf de ceas. să te ţină o viaţă. Mă rog. Să ştiţi că nu spun la oricine chestia asta. nu chiar mort. Ăstea au ţinut chiar două vieţi. Ceasul de la mână a fost a’ lu’ Jim Morrison. cruci sau brăduleţi d-ăia care miros? Ei. e un gen mai puţin cunoscut. de care îşi atârnă şoferii icoane. Luna viitoare se fac doişpe ani. Am nişte CD-uri cu muzică din aia făcută de negri de după blocuri. nu hip-hop. fi-miu avea nouă ani şi prietenul lui de la bloc vreo zece sau unşpe. Vă spun sincer. Îl chema Bobi şi avea sprâncenele crescute împreună. Voi sunteţi în regulă. Până şi-n maşină am lucuri de la morţi.Taximetristul Aproape tot ce am pe mine e de la oameni morţi. Toată ziua era pe la noi prin casă. nu-i mare lucru de capu’ lui. aşa că puteţi fi mândri. da p’aproape. Dintele e a lu’ fi-miu. Nevastă-mea îl punea la masă cu fi-miu şi le dădea la amândoi să mănânce. Şi ăla e tot de la cineva mort. care şi el e mort. În ziua aia eu eram acasă şi mă odihneam. Le-am moştenit de la un fost coleg. semnat de americani. Sincer vă spun! E original. că 42 . Era încălţat cu ele când a murit. În douăj’ de ani de taximetrie am învăţat şi eu să ghicesc oamenii. care se rup după trei zile. A lu’frate-miu şi-a mea. da’ ţin minte de parcă ar fi fost ieri.

că în 43 . După ce lam adus acasă. Avea sprâncenele aproape lipite una de alta. de la copilul unui vecin care se uita la ei din blocu’ de vis-a-vis. eu tot l-am recunoscut. De-aia nici nu mai stau pe acasă. nici picioarele? Fi’ miu are 21 de ani şi e o legumă. Halal prieten. câştiga. Mai mult ca sigur era băiat de bani gata. vin seara. Era îmbrăcat bine. s-a mutat din bloc de la noi şi nu l-am mai văzut. Sincer vă spun. Eu m-am uitat în oglindă şi l-am văzut. Noi nu i-am reproşat niciodată nimica. Asta nu mai e viaţă. De fiecare dată când îi dau de mâncare cu linguriţa mă gândesc ce bine ar fi fost dacă s-ar fi terminat totu’ în joia aia. da’ credeţi-mă că asta simt. navea de ce să-i fie frică de noi. Vreau să vă zic că după accident. Acuma. Poate că de-aia nu m-a recunoscut. Fi-miu s-a aplecat un pic prea tare şi a căzut. întreţinut de mă-sa şi de tac-su. nici pic de ură nu-i purta derbedeului ăluia. Ar fi fost mai bine pentru el şi pentru toţi. Asta am aflat la câteva zile după accident. Nu numai că n-a venit la spital la fi-miu. Nevastă-mea a renunţat la serviciu şi stă acasă să aibă grijă de el. M-am gândit de unde naiba or fi făcut bani. Nu suport să-l văd în halu’ ăsta. Chiar dacă au trecut atâţia ani şi s-a schimbat. Cine se apleca cel mai tare înafară. S-a aşezat pe bancheta din spate. Nici măcar nu m-a întrebat de el când se întâlnea cu mine pe scări. Am zis că e doar un copil. că din cauza lui a căzut de pe geam. fi-miu a zis că vrea să vină Bobi în vizită să se uite împreună la televizor. sincer vă spun. Poate că nu-i bine că gândesc aşa. Bobi ăsta a avut ideea să facă un concurs. Doctorii au spus atunci că e o minune că a rămas în viaţă şi că ar trebui să-i mulţumim lu’ Dumnezeu. iar ăsta avea peste medie. că m-a văzut şi n-a avut chef să stea de vorbă cu mine. aşa că vă daţi seama. Bobi ăsta s-a făcut nevăzut.lucrasem în tura de noapte. Da’ ce viaţă mai e aia când stai în cărucior şi nu-ţi mai poţi mişca nici mâinile. eu după douăj’ de ani de taximetrie îmi dau seama cine are bani şi cine nu. Copiii erau pe balcon. Nevastă-mea s-a dus la el acasă şi s-a rugat de el să vină să-l vadă pe fi-miu. După câteva luni. exact ca atunci. da’ el tot timpu’ zicea că are teme de făcut. Aşa un copil bun. Sau poate de-aia s-a aşezat în spate. sincer vă spun: Cred că mai bine era dacă murea. Plec dimineaţa. Până săptămâna trecută. acuma nu mai era copil. Noi stăm la etajul patru. când s-a urcat la mine’n taxi.

trebuia să spun ceva. Da’ sigur ar fi avut prieteni cu care să vorbească pe mobil. Mi-a zis adresa unde vrea să-l duc. Dacă-i bărbat. băiatu’ ăsta care aproape că l-a omorât pe fi-miu avea un telefon din ăla ultimu’ răcnet.vremea când eram vecini n-aveau nici ce să pună pe masă şi se tot împrumutau în stânga şi-n dreapta. De vorbit. Cu femeile vorbesc mai întâi despre cum e vremea afară. că altfel nu-mi explic. La un moment dat. Aşa era. Da cum să vă zic. Am avut odată un domn pe o cursă mai lungă. Mă tot uitam în oglindă să văd ce face în spate. că poate ne ajută cineva. Da’ am tăcut ca melcu’. Aşa că n-am făcut-o. discuţia a ajuns la ce se întâmplă după ce mori. s-a uitat pe geam toată cursa. Îmi venea să opresc maşina şi să spun criminalule. Mă tot freacă la cap că să mergem la televiziune şi să spunem de cazu’ nostru. Vreau să vă zic că mie îmi place să intru-n vorbă cu clienţii. Şi s-ar fi plimbat cu taxiu’. i-a sunat mobilu’. Nevastă-mea se tot uită la emisiuni tâmpite cu paralizaţi pe care i-a operat în China şi s-au făcut bine. Pentru o secundă m-am gândit să intru cu maşina într-un stâlp. n-am mai păţit aşa ceva în viaţa mea. Am pornit discuţia cu ce proaste sunt drumurile. Da’ ce naiba să spun? Parcă m-am blocat. nu contează. da’ eu simţeam că în ăştia zece kilometri tre’ să fac ceva. încep să vorbesc de politicieni. sau de scoru’ de la meciuri. Bobi. Fi-miu când era mic spunea că vrea să se facă taximetrist ca şi mine. vă spun sincer. doar vreo zece kilometri. Se uita pe geam. n-a vorbit nimic interesant. vă spun sincer. N-aveam de mers mult. Băiatu’ ăla. Mai mult ca sigur s-au ocupat cu furtişaguri şi cu şmecherii. ieşi afară din taxiu’ meu. Eu nu cred că se mai poate face nimic. Poate că şi fi-miu ar fi avut un mobil la fel dacă ar fi fost sănătos. sau de ce accidente au mai fost. Sau poate ar fi avut unu’ ieftin. Sincer vă spun. Eu m-am uitat în spate să văd dacă era din ăla scump. Îmi ardeau mâinile pe volan de nervi. cu băiatu’ ăsta nu-mi venea să vorbesc. da’ nu eram sigur că o să păţească ceva. 44 . sentinde discuţia şi se ajunge la te miri ce. la mijlocu’ traseului vorbeam dacă poţi să faci cancer de la telefonul mobil şi când am ajuns la locu’ unde trebuia să-l duc. Dacă nu-i vreun mutalău care doar dă din cap sau zice da şi nu. Ştiam că nu am voie să tac. în afara oraşului.

M-am uitat după el. s-a dat jos şi a plecat. După aia am închis uşa. Şi mi-a adus noroc de fiecare dată. şi am ajuns la adresa unde trebuia să-l las pe băiatu’ ăsta. Nici măcar un singur accident n-am avut. Dintele a căzut şi fi-miu mi-a spus să-l păstrez şi să-l agăţ de oglindă ca să-mi aducă noroc. Cea mai frumoasă amintire cu fi-miu e când avea şase ani şi i se clătina un dinte. Am oprit maşina. I l-am legat cu sfoară şi am prins sfoara de uşa de la maşină. De-atunci am schimbat maşina de vreo şapte ori. Eu n-am spus nimic. Da’ dintele lam păstrat. la una.exact ca tipu’ ăsta. Sincer vă spun. 45 . la alta. pe Bobi. cred că de la băltoacele de afară. Era stropit pe blugi. Mă tot gândeam eu aşa. Mi-a plătit cursa.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful