You are on page 1of 21

MINISTERUL INVATAMINTULUI SI EDUCATIEI UNIVERSITATEA DE STAT DIN REPUBLICA MOLDOVA FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

REFERAT
Pentru cursul TERIE ECONOMICA

Tema : « Oligopolul si razboiul preturilor »

Autor: Anton Octavian Specialitatea : Banci si Finante, anul I, semestrul I, grupa FB1251 Coordonator stiintific:Maria Hamuraru

Chisinau 2012

Cuprins

I. Introducere…………………………………………………pag 1 II. Concurenta de piata………………………………..............pag2 III. Tipurile de concurenta……………………………………pag3

IV. Oligopolul......................................................................pag4 1.Forme de oligopol..........................................................pag4-5 V. Formarea Pretului.......................................................pag10 1. Piaţa duopol, cea mai simplă forma de oligopol.......pag11 2. Preţul si maximizarea profitului în cazul cartelurilor(coordonare completă)..................................pag12 3. Pretul si maximizarea profitului într-un oligopol necooperant.......................................................................pag13 4. Preţurile discriminatorii............................................pag14-15 VI. Concluzii.....................................................................pag17 VII.BIBIOGRAFIE..........................................................pag18

mai mult sau mai puţin abstract. De aceea vom incerca să înţelegem formarea preţurilor pentru a putea lua decizia cea mai bună. polein= vânzare 1 . Economia de schimb este considerată de mulţi specialişti drept acea economie care a devenit predominantă in ultimele doua-trei secole. bunurile oferite fiind solicitate de numeroşi consumatori. piaţa are istoria cea mai lungă. unii producatori sacrifică interesele consumatorilor cu toate ca economia de piaţă a fost anunţată ca o economie a “consumatorului rege”. întreprinzatorii reduc şi salariile . un calculator. Din punct de vedere etimologic. inflaţia . fiecare dintre noi am analizat mai multe variante astfel încât să obţinem cel mai bun raport calitate / preţ. un aspirator . prima fiind forma de manifestare a producţiei în condiţiile economiei de schimb . deţinând un segment important de piaţă o pot influenţa în scopul maximizării profitului. este o formă a concurenţei imperfecte ce se caracterizează prin existenţa unui număr restrâns de producători care. Majoritatea dintre noi analizează patru sau cinci variante înainte de a se decide. insoţite deci de capacitatea oamenilor de a cumpăra mărfurile oferite şi convenabile lor. In genere. piaţa este locul de întâlnire . a doua exprimând nevoile umane solvabile . Dintre trăsăturile economiei de schimb contemporane. maşina. piaţa-consideraţii generale Intr-o interpretare restrictivă economia de schimb este un produs al secolului al XIXlea . termenul provine din limba greacă: oligos=puţini. între oferta vânzătorilor şi cererea cumpărătorilor . şomajul şi recesiunile insoţesc acest sistem . etc). Înainte de a lua decizia de a cumpăra ceva ( sucuri. A aparut cu multe secole în urma ca punte de legatură între producători şi consumatori. costul ofertei şi preţurile ce rezultă dintr-un acord reciproc . Funcţionării economiei de schimb îi sunt proprii unele aspecte particulare cum sunt disfuncţiile ce urmeaza : preocupaţi de reducerea costurilor . ca piaţa în care intervin exclusiv cererea . telefonul. câţiva. generat de aparitia pieţei autoreglatoare . Introducere Economia de schimb.I. Pe scurt acesta este oligopolul.

agenţii economici .piaţǎ cu concurenţǎ monopolisticǎ. în condiţiile pe care le considerǎ cele mai favorabile. Mecanismul concurential exprima legaturile numeroase intre actiunile subiective ale agentilor economici si cadrul obiectiv al desfasurarii acestor actiuni. . Piaţa cu concurenţǎ imperfectǎ este de trei feluri si anume: .1 1. piata cu concurenta imperfect. Piaţa cu concurenţă imperfetă desemnează acea situaţie de piaţă in care. Piaţa cu concurenţǎ imperfectǎ imbracǎ mai multe forme in raport cu numarul si forţa economicǎ a producǎtorilor si cumpǎratorilor : a)dacă piaţa este dominatǎ de un vânzǎtor. piaţa este de oligopol.Economie Politica . fiind considerat oligopolul propriu-zis . doi si mai multi cumpǎratori. . în funcţie de interesele lor. 1 Nita \Dobrota. piaţa este de duopol . rivalitatea economica intre industriasi. b)daca este dominatǎ de doi vanzǎtori ce oferǎ bunuri similare. cea mai raspanditǎ forma in economia contemporanǎ. duopson si oligopson. in calitatea lor de vânzători sau de cumpărători pot să influenţeze prin acţiuni unilaterale raportul dintre cererea şi oferta de mărfuri si nivelurile şi dinamicile preţurilor. piata cu concurenta monopolistic. in vederea obtinerii unor profituri cat mai mari si mai sigure.II. prestatori de servicii pentru a atrage de partea lor clientele consumatoare prin preturi mai convenabile . piaţa este de monopol . constituie un sistem economic de concurenţǎ. atunci piaţa este de monopson. care-şi impune condiţiile de preţ si de calitate a bunului economic. respective monopson. bancheri. Concurenţa de piaţă Relaţiile dintre agenţii economici pe piaţǎ. piata de monopol. Concurenta reprezinta confruntarea .piaţǎ cu concurenţǎ de oligopol.piaţǎ cu concurenţǎ de monopol. în care fiecare are libertatea sa producǎ si sa vândǎ ce-i convine. c)daca este dominatǎ de câtiva mari producǎtori ce oferǎ bunuri similare. comercianti. prin calitatea mai buna a marfurilor .1 In tarile cu economie de piata consolidata s-au impus urmatoarele tipuri de piete concurentiale: piata cu concurenta perfeta (pura). d) daca piaţa este dominatǎ de unul.

mai multi substituanti putine decat monopol Concurenta Nelimitat Nu sunt Produse Perfecte perfecta omogene Concurenta perfecta se considera a exista doar in teorie. Tipurile de Concurenta Caracteristicele formelor de concurenta Bariere de Produsul Cunostinte despre intrare pe piata piata Monopol Un concurent Multe bariere Aproape nu Perfecte exista substituanti Oligopol Cativa Unele bariere Produse Imperfecte concurenti diferentiate sau omogene Concurenta Mare Cateva bariere Produse Mai multe monopolistica diferentiate cu decat oligopol. fara corespondent in viata practica. care exprima existenta multor vanzatori si cumparatori de putere economica egala sau apropriata. omogenitatea produselor. este acel tip de piata pe care se satisfac cel mai bine interesele vanzatorilor si cumparatorilor si care prezinta simultan urmatoarele trasaturi: 1. obstacolelor in procesul achizitionarii de factori de productie. 5. astfel incat cumparatorului ii este indiferent de unde aprovizioneaza. care presupune ca marfurile oferite sunt echivalente sau intrarea si iesirea pe piata sunt libere. care exprima inexistenta aproape identice. 3 Forma concurentei Numarul de concurenti . atomicitatea cererii si ofertei. cumparatorii si vanzatorii dispun de o cuoastere deplina a cererii si a ofertei. astfel incat nici unul dintre ei nu poate influenta pretul in mod hotarator. adica o firma poate intra pe piata daca transparenta perfecta a pietei.III. 3. care arata ca pe piata cu concurenta perfecta mobilitatea perfecta a factorilor de productie. 2. in conditile in care firmele doresc sa isi dezvolte activitatea. 4. pretul este superior costului sau de productie.

oligopoluri fără coordonare.oligopoluri complet coordonate (înţelegeri directe) .DUOPOLURILE: Cournot (dublă dependenţă).oligopol pur .Firma lider (oligopol asimetric) .Forme de oligopol existenţa sau absenţa diferenţierii produselor: . etica afacerilor şi toleranţă reciprocă. acorduri sau firmă lider) determinată de interese comune. fiecare firmă ia în considerare răspunsul aşteptat din partea concurenţilor vis-a-vis de propriile acţiuni şi îşi stabileşte propriile politici comerciale în concordanţă cu acesta.oligopol diferenţiat. fiecare firmă aflată în poziţie de oligopol dispune de puterea de a influenţa preţul pieţei.oligopoluri parţial coordonate (coordonare spontană sau tacită) .oligopolul complet .Oligopolul Desemnează situaţiile unor pieţe în care există un număr restrâns de producători/ofertanţi şi un număr relativ ridicat de cumpărători (caracterul de atomicitate a cererii se menţine). situaţia maximizării profiturilor: .IV. Bertrand 4 . Bowley (dublă dominaţie).Cartel (coordonare completă) . În aceste cazuri pot apare 2 tipuri de relaţii concurenţiale: – existenţa şi acceptarea unei firme lider a cărei influenţă este dominantă – cooperare voluntară (fără cadrul organizaţional.oligopolul parţial.Cererea pliată . Stackelberg (duopol asimetric). Nu există un model general al echilibrului în condiţii de oligopol modele: . oligopolul presupune mai degrabă o coordonare spontană decât acorduri directe. deciziile pe care le ia nu pot fi şi nu sunt complet independente de deciziile celorlalte firme (impune luarea în considerare a posibilelor reacţii ale concurenţilor) nici una nu este de regulă suficient de puternică pentru a impune preţul său celorlalte 1. legăturile reciproce (gradul de coordonare): .

costuri mai reduse decât ale celorlalţi concurenţi ..se fixează preţuri şi cote de producţie .repartizarea optimă a producţiei: Vma = Cma = Cmai → [qi] q1 + q2 + . + qn = ∑qi = qt .monopol de factor .maximizarea profiturilor însumate ale cartelului: Vma = Cma → [qt] .condiţiile de producţie nu permit monopolizarea completă a pieţei .reuneşte mai multe firme sub o conducere unitară şi care acţionează pe piaţă ca un unic ofertant .produce şi oferă cantitatea cea mai mare de mărfuri .firma dominantă pe o anumită piaţă ..problema delicată este cea a repartizării cotelor de producţie între unităţile componente .nici o altă firmă de dimensiuni comparabile (apropiate) .structuri de costuri asemănătoare p p’ Cma Cm Cm a1 a 3 2 q q q 2 3 1 C Cm a Vm a qt q Firma lider .Situatia de cartel .

Cu toată tendinţa generală existentă în lume de concentrare a producţiei. deoarece preţul mai mare decât costul mediu elimină pe termen lung . Principala explicaţie a formării şi păstrării oligopolurilor în multitudinea de structuri economice o constituie nivelul costurilor totale medii în funcţie de volumul producţiei. cu atât oligopolurile capătă o putere mai mare de a influenţa preţul de vânzare. Elementele caracteristice pieţei de oligopol se intălnesc în proporţii diferite. Cu cât firmele oligopoliste devin mai mari şi mai puternice. Printre acestea se numără. Când costurile firmelor individuale scad în mod substanţial şi pe termen lung. Oligopolul este o structurǎ de piaţǎ caracterizatǎ prin existenţa unui numar mic de intreprinderi fǎrǎ de un numar mare de cumpǎratori. iar firmele mici concurente devin mai slabe. de regulă. 6 . de exemplu.- Oligopolurile constituie formele tipice de concentrare a producţiei şi a capitalurilor în firme mari. oligopolurile reprezintă forme stabile de organizare a pieţei. în asemenea cazuri avem de-a face cu un oligopol natural. concurenţa . în care forma de oligopol decide să ignore capacitatea de influentare a pieţei. de a influenţa consumatorul prin reclame. Există. Însă existenţa şi persistenţa oligopolurilor nu poate fi explicată numai prin condiţia costurilor minime. puterea de piaţă a oligopolurilor. cum ar fi:de confruntare deschisa intre firme sau de comportament necooperant. în aşa fel încât un număr restrâns de firme poate produce cantitatea totală la costurile medii cele mai joase. de cooperare intre ele sau comportament cooperant. firma oligopolistă nu este stimulată să treacă pe poziţia de monopolist. în sensul de a deveni singurul producător şi vânzător al unui produs. O creştere în continuare a volumului producţiei nu mai asigură o scădere a costurilor şi. astfel încât există mai multe tendinţe sau comportamente. în sensul că ele nu se transformă in monopol. Oligopolurile îşi bazează existenţa pe realizarea unor costuri joase. dupa unii autori şi forma a treia de comportament. deci. Mai sunt şi alţi factori care favorizează concentrarea producţiei în oligopoluri.

Oligopolul exercitǎ o anumitǎ influenţǎ asupra preţului. existent unor restricţii financiare. tehnice in calea intrarii de noi firme in sectoarele respective . Clasificarea lor se poate face pe baza a doua criterii importante: 2 Angelica Stoica-Economie Politica-Microeconomie . Concurenţa de oligopol se caracterizeazǎ prin existenţa unui numar mai redus de firme producǎtoare. deoarece concentrarea si centralizarea producţiei si a capitalului firmelor ce domina piaţa. Acest tip de concurenţǎ are urmatoarele caracteristici :2 . un anumit grad de control al preţurilor. etc) . acorduri cu privire la impărţirea pieţelor. dar puternice.design imbunatăţit. dar nu-l poate impune.numar redus de producǎtori – vânzǎtori (nu mai puţin de trei ). Oligopolurile sunt caracterizate printr-o mare eterogenitate si o clasificare a lor devine absolut necesara. care cautǎ sa-şi impuna voinţa pe piaţǎ. in instrumente de influenţǎ si putere. tehnologii etc. ca si de consecinţele asupra propriei activitaţi. reclamă.In condiţiile oligopolului. asimilarea de noi produse. Pe pieţele de oligopol se fac schimburi de informaţii intre firme pentru evitarea pierderilor. acţiunile fiecǎrei firme au un impact semnificativ asupra pieţei. dificultaţi la intrarea pe piaţǎ a firmelor noi. se adoptǎ strategii proprii privind evoluţia preţurilor. deoarece trebuie sa ţinǎ seama de reacţiile celorlalte firme. care domină piaţa unui bun si deci grad ridicat de concentrare economic in ramura sau domeniul dominat de aceştia firmele respective nu folosesc tactica reducerii unilateral a preţului in confruntarea cu concurenţii (nu folosesc dumping-ul) ci recurg la modalităţi specific de a câştiga poziţii pe piaţă (innoirea si diversificarea produselor . transformǎ preţurile din mijloace de informare. economice.

noutatii conceptuale s. conform diferitelor politici si in acord cu permisiunea legislatiilor in vigoare. Fiecare dintre aceste firme produce si vinde tipuri diferentiate din punct de vedere al calitatii.d. Relatii de concurenta agresive in domeniul stabilirii preturilor ( razboiul preturilor ). ce au loc mai ales in oligopolurile unor produse omogene. formei. 3. in cel al aprovizionarii etc.a. oligopolurile sunt de doua tipuri. intr-o tara cu o piata de desfacere foarte mare ( de exemplu Franta sau Italia ) sunt putine firme producatoare. • Al doilea tip de oligopol cuprinde acele firme mari ( putine la numar ) care stapanesc piata unui produs eterogen. Fiecare dintre cele cateva firme oligopoliste pot influenta piata ( pretul sau volumul productiei ) prin deciziile pe care le iau. la care apar trei tipuri de relatii concurentiale intre oligopoluri: 1. Relatii concurentiale legate ( inlantuite ) in cadrul industriilor cu multe firme. .m. C este oligopol in raport cu D si E etc. unele produse chimice de baza. După numărul de producători ce se află in concurenţă: • • duopol (avem doi producători) oligopol propriu-zis care se prezintă ca: Dupa gradul de coordonare la care convin oligopolurile. Din punct de vedere al gradului de coordonare sau de concurenta.A. • Primul tip cuprinde acele firme mari care domina piata in cadrul unor produse omogene sau aproape omogene cum sunt otelul. Insa nici una din firme nu produce acelasi tip. In domeniul automobilelor. noutatea produsului si reclama. in care un vanzator A este oligopol in raport cu B si C. Gradul de coordonare in care sunt implicate oligopolurile sa afla in raport invers cu gradul de concurenta. Acelasi lucru este posibil in toate domeniile unde actioneaza firme oligopoliste. aluminiul. oligopolurile se clasifica astfel:  Oligopoluri fara coordonare ( nici formala nici tacita ). B. După diferenţierea produselor sau caracteristicile principale ale produselor si serviciilor. Fiecare produce automobile care se deosebesc de celelalte existente pe piata . Relatii hiperconcurentiale cu accent pe calitate. 2. mai ales in oligopolurile cu produse si servicii usor diferentiate.

formarea preţurilor este influenţatǎ atat de legǎturile si interdependenţele dintre diferitele intreprinderi producǎtoare.  Oligopoluri complet coordonate prin intelegeri scrise sau secrete intre firmele oligopoliste la nivel national sau international cu sau fara acordul guvernelor ( cartelul. concernul. o semnificatie de ceva daunator. pe etica afacerilor si toleranta reciproca.Principiile care stau la baza formǎrii preţurilor in condiţiile concurenţei imperfecte fac ca. de modelul de intervenţie a statului. astfel incat termenul de trust a capatat. cât mai ales. conglomeratul ) CARTELUL – Intelegere formala de cooperare intre mai multe companii. influenţa monopolului sa . maximizarea profitului sau impiedicarea intrarii pe piata a unor noi firme.. aceasta dominare datorandu-se mai multor cauze cum sunt: dimensiunea firmei si ponderea in ramura in raport cu toate celelalte firme oligopoliste. acord sau firma lider ) formata intre firmele oligopoliste realizata pe baza unor interese comune. In condiiţle concurenţei imperfecte. TRUSTUL . trustul. La sfarsitul secolului al XIX-lea. Cooperarea voluntara ( fara organizatie. Relatii de concurenta in cadrul carora apare o firma lider a carei influenta este dominanta. cum ar fi. de puterea si dinamica economicǎ a marilor firme. forma de trust a fost utilizata in SUA ca mijloc de stabilire a monopolului in anumite industrii. increderea pe care o inspira etc. pe termen scurt. 2. Consecinta incheierii de carteluri este o micsorare a concurentei si o intensificare a cooperarii pentru indeplinirea anumitor obiective. O atentie considerabila a fost acordata problemei incalcarii acordurilor incheiate intre membrii cartelului. prin care se convin procedurile in privinta unor variabile cum ar fi pretul sau cantitatea produsa. Oligopoluri cu coordonare partiala ( fara vreun acord formal ) la care apar doua tipuri de relatii concurentiale: 1.spre deosebire de cartel. pe o piata oligopolista. fiind asociat cu practicile monopoliste ( ca in legile „antitrust” din SUA ). Analiza economica a cartelurilor s-a concentrat asupra conditiilor care pot induce instabilitatea acestor organizatii. specificǎ economiilor contemporane. atat in SUA cat si in alte parti. reprezinta o concentrare de capitaluri grupate sub aceeasi conducere.

Factorii interni se referă la acele procese care sunt specifice mecanismului pieţei concurenţiale: Unii acţionează dinspre cererea consumatorului: utilitatea atribuită bunurilor. nevoile consumatorilor şi structurile cererii.Capacitatea producǎtorului de a influenţa preţul este invers proporţionalǎ cu elasticitatea cererii. dar mai ales. de monopol . reprezintă expresia diferenţelor dintre diversele tipuri de oligopoluri. marii agenţi economici dispun de o putere suficient de mare pentru a influenţa formarea preţurilor. unele având o doza de monopol mai 3 Nita Dobrota-Economie Politica . preţul bunurilor pe alte pieţe (perspective substituirii lor în producţie şi în consum). influenţa. Formarea preţului In funcţie de tipul pieţei. de oligopol. preţurile pot fi de echilibru.fie predominantǎ iar pe termen lung. producatorii vor vinde mai puţin. Alti factori interni acţionează dinspre oferta producatorilor: nivelul costurilor unitare . abilitatea producatorului şi capacitatea sa de a obţine profit cât mai mare.La preţuri mai mari. Formarea preţului are loc sub influenţa unei multitudini de factori care se pot impărţi în două grupe: factori interni şi factori externi. capacitate a de plată a populaţiei consumatoare. reacţiile concurenţilor.Pe piaţa cu concurenţǎ imperfectǎ. structurile ofertei. Factorii externi ai formării preţului sunt exogeni pieţei dar subordonaţi acesteia 3: Intervenţia directă guvernamentală atăt în planul ofertei căt şi al cererii în sensul suplimentării sau reducerii lor Măsurile specifice adoptate de stat pentru menţinerea unor echilible socialeconomice Intre diferite tipuri de oligopoluri apar deosebiri sensibile in ceea ce priveste modul de stabilire si nivelul preţului de echilibru. şi posibilitatea producătorilor de a se raporta la nevoile consumatorilor . ca si cu posibilitatea de substituire a produsului al carui preţ s-a modificat. Acest lucru. în fond. V. iar la preţuri mai mici au şanse de a vinde mai mult.

1. afirmă unii cercetatori. 2. Π2= R 2(X1. În schimb. dispun de forţa necesară de a exercita un control mai puternic decat altele asupra preţului şi cantităţii de producţie. Oferta totală X1 + X2 Preţul Px = f(X1 + X2) funcţie de oferta totală R1.C1(X1).C2(X2) Pentru primul producător X2 este o dată exogenă iar pentru al doilea X1 este exogen. altfel spus. au prezentat unele solutii si pentru acest gen de piaţă. Piaţa duopol. recurgând la unele ipoteze particulare.2 – costul total 1. cea mai simplă forma de oligopol Duopolul corespunde acelei forme de piaţă în cadrul căreia o marfa omogenă este oferită de numai doi producatori unei mulţimi de cumpărători.2 R1= Px X1= f(X1 + X2) X1 = R1(X1.C2 Π1= R 1(X1. duopolul ar fi o formă de piaţă tranzitorie. X 2). destinată a crea în condiţiile apariţiei monopolului absolut al producătorului cu forţa financiară cea mai mare.încasarea totală1.Π2= R2 .Y.2 – profitul firmei 1.2 Π1. Din aceasta cauza.2 . X2) R2= Px X2= f(X1 + X2) X2 = R2(X1.C1 . X2) C1. soluţii care le-ar permite ambelor firme sa existe timp îndelungat. Cournot si F.mare decat altele sau.2 Profitul: Π 1= R1 . dupa alţi cercetători (A. Întreprinderile produc un bun omogen şi doresc maximizarea profitului considerând că oferta rivalului său nu va influenţa propria decizie. X 2). Preţul si maximizarea profitului în cazul cartelurilor(coordonare completă) 11 . Edgeworth). Acestia se vor concura între ei pâna cel mai slab va fi eliminat de pe piaţă.

Exista si intelegeri intre firme oligopoliste pentru a practica acelasi pret si pentru a imparti piata fie in mod conventional pe anumite zone. Aşa cum veţi deduce din graficul de mai jos. făcând concurenţă primei companii. In asemenea cazuri. 12 . De exemplu. insa exista anumite deosebiri. Când pe piaţă este un număr mic de firme. curba costurilor marginale la nivelul cartelului este dată de formula Σ cmg = cmg1 + cmg2 +cmg3 iar producţia vândută de cartel este o sumă a producţiilor efectuate de firmele membre: Q=q1+q2+q3. fiecare vede ce anume fac rivalii săi şi reacţionează în consecinţă. Daca una din ele modifica tarifele pentru convorbirile între reţele. De exemplu. Obiectivul principal al cartelului este e a maximiza profiturile combinate ale tuturor membrilor aderenti la intelegere.In acest caz. a venitului marginal şi volumul producţiei la nivelul organizaţiei derivă din curbele şi datele unităţilor componente. In general costurile medii si cele marginale ale firmelor componente sunt diferite. ci şi de comportamentul acestora. se spune că are loc o interacţiune strategică. pe piaţa telefoniei mobile din Romania se dă o luptă ascuţită atat la vîrf. mecanismul de functionare se aproprie foarte mult de cel al monopolului. Cosmote şi Zapp pentru ocuparea unei poziţii de lider. Pretul si maximizarea profitului într-un oligopol necooperant Gradul de manifestare a concurenţei într-o structură de oligopol necooperant ( fără coordonare ) este determinat nu numai de numărul şi mărimea firmelor. cealaltă poate proceda la fel sau poate să menţină tarifele vechi. profitul este in functie de cifra de afaceri si de nivelul costurilor unitare. 3. fie dupa preferintele cumparatorilor. Când strategia pe care o aplică o firmă depinde de comportamentul rivalilor acesteia. curba costului marginal. cît şi între ceilalţi doi operatori mai mici. între Vodafone Romania şi Orange Romania.

Orice creştere a preţului deasupra lui M face ca cererea să fie C2. Teoria curbei frânte poate explica stabilitatea preţurilor într-o economie care nu este afectată de inflaţie. P<Cu → Producatorul nu poate supravietui . De aceea. preţul firmei va rămâne neschimbat. este logic ca orice mărire de preţ să fie ignorată. punctul M corespunde acelui nivel al producţiei pentru care Cmg este egal cu Vmg. acceptabilă pentru produs de catre consumatori. cu vârful în punctul M. pretul pe care acesta îl poate propune pe piaţa se afla ca marime undeva într-un interval de valoare limitat inferior de marimea costurilor de productie iar. In cadrul strategiei de preţ a operatorului. Dreptele C2 şi Vm2 caracterizează situaţia în care acţiunile primeia sunt ignorate. superior. Rezultatul este o curbă a cererii frântă.P P* M C2 Vm2 Vm1 0 Q* P cmg2 P* b c cmg1 Cererea firmei C1 Q Q În graficul de mai sus. de valoarea estimată. preţul practicat fiind p*. Preţul fiecarui operator va exprima nu numai cerinţele pieţei produsului considerat dar şi reacţia de raspuns a acestuia la politica adoptata de concurenţii săi. Daca de exemplu Orange decide reducerea preţului şi Vodafone nu o urmează ea va pierde din piaţă de aceea este logică presupunerea că va practica pretul mai scazut. În acelaşi fel. Se observă că C1 este mai puţin elastică decât C2. sub punctul M cererea la nivelul firmei va fi dată de C1. Dreptele C1 si Vm1 semnifică cererea si venitul marginal dacă cealaltă firmă urmează politica primei. însă nu explică mecanismul prin care se ajunge la p*. Câtă vreme Cmg se va deplasa de-a lungul segmentului bc.

Prin efort de marketing. Daca in structura costului total. Estimarile consumatorilor privind valoarea produselor Inţelegerea diferenţei între valoarea percepută şi valoarea potenţială este un prim aspect deosebit de important. El este un factor endogen. valoarea potenţială este cea pe care consumatorul poate fi educat să o vada in produs. Valoarea percepută este cea pe care consumatorul o recunoaşte în prezent. element al strategiei de preţ. Daca un agent economic are o pondere importantă în structura costului a costurilor fixe va urmari ca prin preţul propus să obtină un volum de încasari care acopere cheltuielile fixe şi. Desi reprezintă un punct de plecare in fundamentarea oricarei strategii de preţ. testare gratuită a produsului etc) valoarea percepută poate creşte apropiindu-se de cea potenţială. in acelasi timp. sa poate induce din partea pieţei o cerere pentru produsele sale cat mai aproape de capacitatea de productie. Factorii determinanţi ai deciziei de preţ sunt : -costul de obţinere al produselor -estimările consumatorilor privind valoarea produsului -concurenţa -intervenţia autorităţilor guvernamentale in materie de preţ -etica în afaceri Costul de obţinere a produselor nu exista piaţă .preţ propus pe piaţă p> valoarea estimată de consumator → lipseşte cererea 4. de multe ori. presiunea concurenţială de la nivelul preţului. costul nu trebuie considerat ca o simplă cifra –reper. la nivel de cost. perceput în permanenţă modificare sub acţiunea directă a pieţei ce dirijeaza. prin preţul propus pe piaţă agentul va urmări să realizeze maximizarea contribuţiei fiecarui produs la marja asupra cheltuielilor variabile. Astfel unele produse privite la început ca . costurile variabile au o pondere importantă. reclama de promovare a produsului (accesul la consumul gratuit in locurile de vânzare.

Este cunoscut. Din acest punct de vedere se disting două strategii de adaptare a producatorilor : în timp ce unii îşi propun sa urmeze tendintele previzibile ale preţului de piaţa concurenţială în deciziile lor de preţ. iar pe termen lung îşi deteliorează segmentul de piaţă deţinut. dar afectează negativ relaţiile cu clienţii fideli. sau excentricităţi in consum devin bunuri fără de care viaţa de zi cu zi nu mai este de înţeles. spre exemplu. paradoxal. cu o pozitie dominantă sau pondere importantă în ramura îşi propun sa iniţieze si sa dirijeze urmatoarele mişcari ale preţului pe piaţă. faptul că dacă un vânzător profită de un context favorabil de piaţă şi creşte exagerat preţul surprinzând si forţând cumpărătorii săi să-l accepte realizează un profit imediat. cu preocupări ferme şi permanente in menţinerea şi protejarea concurenţei.mofturi. 15 . alţii. departamente. Influenta guvernelor Oricat de concurentiala se dovedeşte a fi piaţa. prin organe cu atributii in domeniul preţurilor (comitete. agentii) practic in toate ţările lumii statul exercita o influenţă puternică asupra preţurilor Chiar şi in ţările cele mai democratice. etica in afaceri este tot mai mult pusă la baza relaţiilor parteneriale de lungă durată. Relaţiile de afaceri de tip « win-win » sau de castig reciproc sunt considerate a fi cheia succesului pe orizonturi lungi de timp. liniile directoare în materie de preţ stabilite de autoritatea executivă cu aceasta misiune sunt atent urmarite si respectate de toti agenţii vizaţi Etica in afaceri Intr-un univers incert marcat de luptă concurenţială spre maximizarea profitului şi a valorii de piaţă a intreprinderilor.

firmele trebuie să indeplinească trei condiţii : Firma trebuie să fie capabilă să-şi stabilească singură preţul . Preţurile trebuie să fie divizate .se manifetă atunci când firma împarte consumatorii în categorii diferite şi percepe preţuri diferite de la fiecare categorie în parte. cumpărătorii grupaţi pe piaţă cu preţuri reduse trebuie să nu poată revinde bunurile cumpărate pe piaţă cu preţuri ridicate . 4 Victor Romeo Ionescu. Preţurile discriminatorii de grad III sunt cele mai întâlnite în practica.Microeconomie . în funcţie de cantitatea pe care aceştia o cumpără Preţuri dicriminatorii de rang III.4. Elasticitatea cererii trebuie să difere de la o piaţă la alta. Preţurile discriminatorii Practicarea unor preţuri discriminatorii permite unei firme să obţină venituri mai mari la fiecare nivel al output-ului vândut pe piaţă. Preţurile percepute sunt aceleaşi pentru toţi consumatorii dintr-o anumită categorie. Firma va fixa cel mai ridicat preţ pe piaţa pe care cererea este mai puţin elastică si deci mai puţin sensibilă la modificările preţului. Pentru a putea utiliza pe piaţă preţuri discriminatorii .4 Există trei categorii de preţuri discriminatorii 5: Preţuri discriminatorii de prim rang-apar când firmele percep de la fiecare consumator preţul maxim pe care acesta este capabil să-l plătească pentru fiecare unitate de bun Preţuri discriminatorii de rang II-apar atunci când firmele cer preţuri diferite consumatorilor .

Procesul în cauză se referă la determinarea lui generală . Printre factorii economici care determină nivelul preţului trebuie avute în vedere şi următoarele: -etapa din ciclul de viaţă al produsului. la factorii sub a căror influenţare se află nivelul acestora. -strategia promoţională şi de distribuţie. În viziunea specialiştilor . -calitatea percepută a produsului. Concluzii Din cele prezentate mai sus putem identifica în practică tehnica formării preţului. preţul discriminatoriu.VI. ca şi modificările lui. 17 . -strategia de preţ functie de obiectvul principal al companiei la un moment dat (preţul de stratificare. -poziţionarea mărcii. etc). preţul de penetrare. formarea preţului are însă un sens mult mai profund. preţul vârf de sarcină.

2002 Revista Business Magazin 18 .Microeconomie.Economie politica. 1998 Victor Romeo Ionescu. Editura Fundatiei Universitare “Dunarea de Jos”. Editura Evrika. Editura Economică Bucureşti.Bibiografie • • • • Niţă Dobrotă – Economie politică. Emilia Tănăsescu. 1999 Angelica Stoica.VII.