RASELE DE TAURINE Rasa Bălţată cu negru românească Origine, mod de formare şi răspândire.

Rasa a fost omologată în 1987 şi a rezultat în urma unor încrucişări de absorbţie între rasele locale ameliorate (Bălţată românescă, Brună şi taurinele Roşii dobrogene) Holstein - Friză, importată din diferite ţări ale lumii. Ponderea cea mai mare, la formarea rasei Bălţată cu negru românească, a avut-o Holstein- Friză daneză şi cea olandeză care au participat fiecare, cu câte 35-40 %, diferenţa fiind reprezentată de taurine Holstein- Friză, importate din alte ţări. Rasa este răspândită, în principal, în zona de câmpie din sudul ţării dar şi în zonele mai joase şi colinare din Moldova. În structura efectivelor actuale de taurine ea are o pondere de cca 32 %, conform cu harta de zonare a raselor de taurine din România. Însuşirile morfoproductive sunt asemănătoare raselor de tip Friză, dar cu o mai mare variabilitate, în funcţie de gradul de ameliorare şi condiţiile de exploatare. Rasa este de tip eumetric (talia este în medie 132 cm) cu o greutate medie de 550 kg. Atât talia, cât şi greutatea corporală, sunt inferioare rasei Friză, în principal datorită condiţiilor mai puţin favorabile de creştere şi exploatare. Conformaţia este asemănătoare raselor de tip Friză, având un profil corporal trapezoidal, cu forme corporale unghiuloase, cap fin, gât lung, trunchi lung şi potrivit de larg şi adânc, membre subţiri. Ugerul este voluminos şi cu aptitudini pentru practicarea mulsului mecanic. Culoarea este bălţată negru cu alb. Constituţia este fină sau fină robustă, temperamentul vioi şi caracterul docil. Rasa are aptitudini bune şi foarte bune pentru producţia de lapte şi bune pentru producţia de carne. Astfel, producţia de lapte pe lactaţie este de 4000-4500 kg, cu 3,83,9% grăsime, însă în unele ferme specializate producţiile de lapte ajung la 5500 şi 6500 litri pe vacă furajată. Aptitudinile pentru mulsul mecanic se caracterizează printr-o viteză de muls de 1,4-2,7 l pe minut şi un indice mamar de 45-46%. Precocitatea în producţia de lapte este bună, astfel că vacile realizează la lactaţia I cca 70% din lactaţia maximă. Consumul de hrană pentru realizarea unui litru de lapte este de 1,12 UN şi 100 g PBD. Aptitudinile în producţia de carne pot fi considerate bune, deoarece tineretul supus la îngrăşare intensivă realizează un spor mediu zilnic de cca 900 g, cu un consum specific de 7-7,5 U.N./kg.spor, iar la îngrăşare semiintensivă 700-750 g cu un consum de 9-10 U.N. Randamentul la tăiere este în medie de 52-54%, iar carnea este de calitate corespunzătoare. Precocitatea este superioară raselor locale, la fel şi economicitatea producţiei realizată, ca urmare, rasa se pretează la exploatare intensivă atât în direcţia producţiei de lapte cât şi a celei de carne. Perspective şi obiective de ameliorare În viitor rasa se va creşte în actuala zonă de răspândire. Ea va fi ameliorată în direcţia producţiei de lapte, care va avea o pondere de 60% şi pentru producţia de carne-40%. Principalele obiective ale ameliorării vizează: masivizarea rasei, prin creşterea taliei la 135 cm şi a greutăţii corporale la 600-650 kg; realizarea unei producţii de lapte la peste 6000 kg pe lactaţie, cu un consum specific sub o unitate nutritivă; îmbunătăţirea aptitudinilor pentru practicarea mulsului mecanic, mai ales prin creşterea vitezei de muls; ameliorarea potenţialului productiv pentru carne, prin realizarea unui spor mediu zilnic de peste 950 g la îngrăşarea în sistem intensiv, realizarea unei greutăţi medii de sacrificare la

vârsta de 16-17 luni, de 450 kg/cap cu un consum specific de hrană de 6,2 UN/kg spor de creştere în greutate. Realizarea obiectivelor respective presupune creşterea în rasă curată şi practicarea încrucişărilor cu rase de tip Holstein-Friză, dar şi intensificarea la maximum a biotehnologiilor de vârf în procesul de reproducţie. Rasa Bălţată românească Origine, mod de formare şi răspândire. Rasa Bălţată românească s-a format prin încrucişări de absorbţie între tauri de rasă Simmental cu vaci de rasă Sură de stepă. Primele importuri de tauri Simmental s-au făcut în perioada 1860-1870 din Austria şi Elveţia, iar ulterior şi din Germania. A fost recunoscută ca rasă în 1959, după care a început un intens proces de ameliorare, prin selecţie şi infuzie, cu tauri sau MSC, din rasele Simmental elveţian, german şi austriac, iar în ultimii ani cu Red Holsten. În urma încrucişărilor efectuate, mai mult sau mai puţin sistematice, au rezultat două tipuri de Bălţată românească, dintre care unul mai masiv , întâlnit în zona Banatului, cu aptitudini mai pronunţate pentru producţia de carne, faţă de cel crescut în Transilvania şi Bucovina. Rasa este răspândită mai ales în Banat şi Transilvania, efectivul actual reprezentând cca 40-42 % din total taurine. Însuşiri morfoproductive. Ca urmare a variabilităţii care există în cadrul rasei, se pot diferenţia două tipuri: unul mare, la care talia este de cca 133-135 cm, iar greutatea de 600-650 kg şi altul mijlociu cu talia 130-135 cm şi greutatea 550-600 kg. Primul tip este întâlnit în nord-vestul Banatului şi centrul Transilvaniei, iar al doilea în Crişana şi sudul Banatului. Rasa este de tip mezomorf, cu o conformaţie armonioasă, asemănătoare rasei Simmental. Gâtul este potrivit de lung, bine îmbrăcat cu muşchi, cu trunchiul lung, potrivit de larg şi adânc şi format corporal trapezoidal. Linia superioară a trunchiului este de regulă dreaptă, lungă şi largă. În mod frecvent coada este prinsă sus, iar sacrumul este evident. Ugerul este mare, cu mult ţesut glandular, uneori asimetric, datorită sferturilor posterioare, care sunt mai dezvoltate. Sfârcurile sunt frecvent lungi şi groase, fapt pentru care se pretează mai puţin la mulsul mecanic. Membrele sunt potrivit de lungi, dar cu chişiţele relativ moi şi ongloanele mai puţin rezistente. Defectele de aplomb mai des întâlnite sunt "jaretele închise" şi "coatele de vacă". Culoarea este bălţată alb cu galben, de diferite nuanţe, de la galben deschis până la roşu vişiniu. Capul, jumătatea inferioară a cozii, abdomenul şi extremitatea inferioară a membrelor, sunt de culoare albă. Mucoasele aparente sunt roz, iar coarnele şi ongloanele sunt de culoare galbenă. Constituţia este robust-compactă, uneori fină spre robustă, iar temperamentul vioi. Sunt rezistente şi au o mare capacitate de adaptare la condiţiile de mediu şi de exploatare. Bălţata românească este o rasă cu aptitudini mixte (lapte-carne) dar cu unele subpopulaţii specializate pentru carne-lapte. Producţia de lapte pe lactaţie variază în funcţie de zonă şi condiţii de exploatare. În gospodăriile populaţiei se realizează producţii de 2700-3800 kg lapte/vacă cu un procent de grăsime de 3,75-3,85 %. Potenţialul productiv al rasei este mult mai ridicat. Astfel, după datele controlului oficial al producţiei (COP), la un efectiv de peste 3000 capete, au fost realizate producţii

cu un consum de cca 7 UN şi un randament la tăiere de până la 54-56%. care sunt în general mai ieftine. pe bază de linii şi familii. atât în producţia de lapte cât şi pentru producţia de carne. iar indicele mamar de 40-42%. Rasa este în general rezistentă la îmbolnăviri. . cu o bună valorificare a nutreţurilor de volum. iar a greutăţii la 650680 kg.cu tauri de rasă Schwyz. cu 4% grăsime. Crişana şi Transilvania).3 U. Rasa Bălţată românească are aptitudini foarte bune şi pentru producţia de carne. Rasa Brună (Brună de Maramureş) Origine. având un grad corespunzător de perselare şi marmorare. În cadrul obiectivelor ameliorării. la început în Maramureş. precum şi zonele subcarpatice din Moldova. cu o pondere de 60% a însuşirilor pentru carne şi 40% pentru lapte. imigraţia de gene provenite de la tauri de tip Simmental şi Red Holstein. 2002). dar relativ pretenţioasă faţă de condiţiile de întreţinere. Perspective şi obiective de ameliorare Rasa Bălţată românescă este bine adaptată la condiţiile existente din ţara noastră.N. tineretul realizează un spor mediu zilnic de 700-800 g. Rasa se va creşte în zonele în care este răspândită în prezent (Banat. după 1881. indicele acesteia fiind de 1/5-1/6. unele plus variante înregistrând producţii de peste 10. se urmăreşte obţinerea unui tip mixt de carnelapte. din fermele de elită. selecţia şi potrivirea judicioasă a perechilor. Longevitatea productivă. creşterea longevităţii productive. utilizarea de material seminal. Carnea este de calitatea superioară. În sistem intensiv de îngrăşare. este de 5-6 lactaţii. îmbunătăţirea aptitudinilor ugerului pentru practicarea mulsului mecanic. Ameliorarea rasei vizează: creşterea taliei la 135-138 cm. în sistemul semiintensiv de îngrăşare. mod de formare şi răspândire. tineretul mascul dă rezultate foarte bune şi la îngrăşarea în sistem intensiv. apoi şi în zonele subcarpatice. Astfel. a precocităţii şi a rentabilităţii exploatării. se va putea realiza prin: creşterea în rasă curată.000 kg lapte/cap (DINESCU. Precocitatea pentru producţia de lapte este mijlocie şi ca urmare vacile realizează la lactaţia I cca 62-66% din producţia maximă. Rasa Brună s-a format prin încrucişări de absorbţie dintre vaci aparţinând raselor Sură de stepă şi Mocăniţa. Aptitudinile pentru practicarea mulsului mecanic sunt mediocre deoarece viteza de muls este de 1-1. provenit de la tauri testaţi amelioratori.de 4100-5800 kg lapte. iar consumul specific 1. Ea se pretează la exploatarea în sistem gospodăresc. prin realizarea unui spor mediu zilnic de peste 1000 g cu un consum specific de 6 U. Realizarea acestor obiective. Muntenia şi Oltenia. importaţi din diferite ţări. la ultimul recensământ (2000) taurinele din rasa Brună reprezentau 29./kg spor. Economicitatea producţiei de lapte este mediocră.1 kg/min. creşterea producţiei de carne.N. tineretul realizează un spor mediu zilnic de 900-1000 g.8 % din efectivul României. Rasa este răspândită în judeţele Maramureş şi parţial în Satu-Mare. creşterea producţiei de lapte pe lactaţie la 5000 kg. cu performanţe productive care justifică ca ea să deţină şi în perspectivă cea mai mare pondere în structura efectivelor de taurine. în condiţii bune de întreţinere..1-1.

de la brun argintiu până la brun închis. coarnele bicolore şi unghiile pigmentate. iar în sistem semiintensiv cca 700 g.N. temperamentul vioi şi comportamentul blând. pe un efectiv de peste 2600 de vaci. Ugerul are o dezvoltare mijlocie. Realizarea obiectivelor ameliorării. . Linia superioară este de regulă dreaptă. Gâtul este potrivit de lung şi gros. este de 1/6-1/7. cu trunchiul relativ lung.A. Dintre defecte se întâlneşte mai frecvent ugerul conic şi insuficient extins anterior. cu talia variind între 125-128 cm. tineretul poate atinge greutatea 350-380 kg. Obiectivele ameliorării sunt următoarele: menţinerea direcţiei de exploatare (lapte-carne).U. tineretul supus la îngrăşare baby-beef. Rasa este rezistentă. dar cu precădere în zonele submontane.Z. Precocitatea producţiei de lapte este mediocră datorită faptului că producţia la prima lactaţie reprezintă doar 65-68% din lactaţia maximă. a indicelui mamar la 46%. crupa lungă şi largă.. cu un randament la tăiere în medie de 53-55%. În funcţie de condiţiile de exploatare. la vârsta de un an. cu fruntea uşor concavă (de tip brachicer). prin realizarea unui spor mediu zilnic la îngrăşare de cca 1000 g. se poate creşte atât la şes cât şi în zonele de deal. Constituţia este de regulă fin-robustă. plusvariantele înregistrând producţii de 800010000 kg de lapte/cap. Economicitatea producţiei este mulţumitoare. cu diferite nuanţe. în care se exploatează şi în prezent. După aptitudini este o rasă mixtă de lapte-carne. de formă pătrată. consumul specific de hrană fiind de 1. Perspective şi obiective de ameliorare.8 l/min. Austria şi S. Capul este scurt şi larg. cu aspect globulos.1-1. Rasa se poate creşte în orice zonă geografică. prin creşterea vitezei de muls la 1. iar greutatea corporală de 450-500 kg. rasa are aptitudini bune. la vacile supuse controlului oficial. Membrele sunt potrivit de lungi şi de groase. În producţia de carne. îmbunătăţirea aptitudinilor pentru mulsul mecanic. Ca urmare. producţia de lapte variază în limitele de 3000-3500. după datele înregistrate de A. Aptitudinile ugerului pentru practicarea mulsului sunt superioare rasei Bălţată românească. creşterea producţiei de lapte la o medie de 4500 kg pe lactaţie. s-a obţinut o producţie cuprinsă între 5030 şi 6000 kg de lapte.R. producţiile maxime şi potenţialul productiv al rasei fiind mult mai ridicate. Culoarea este brună-cenuşie. este posibilă prin creşterea în rasă curată şi imigraţia de gene de la tauri de rasă Schwyz importaţi din Elveţia. Indicele lapte. Rasa se caracterizează printr-un tip morfologic mezomorf. cu mameloane potrivit de lungi şi de groase.2 U.N. Astfel. cu 3. masivizarea rasei. cu inel de culoare deschisă în jurul botului. premontane şi montane. realizează un spor mediu zilnic de 900-950 g.8% grăsime.Însuşiri morfoproductive. Astfel. potrivit de larg şi adânc şi profilul corporal cu tendinţă trapezoidală. (DINESCU. 2002).A. Mucoasele aparente sunt de culoare neagră cenuşie. puţin pretenţioasă şi cu o mare capacitate de adaptare la condiţii pedoclimatice diferite. concomitent cu reducerea consumului specific şi precocizarea rasei. Baloteşti în urma COP efectuat în anul 2000. în general simetric şi bogat în ţesut glandular. îmbunătăţirea producţiei de carne. prin creşterea taliei la 130 cm şi a greutăţii corporale la 580-600 kg. Se întâlnesc şi unele defecte de aplomb cum sunt "coatele de vacă" şi "jaret deschis". cu sacrumul uşor proeminent.

se întinde pe fese. iar la îngrăşarea extensivă. uger şi ajunge până la regiunea pieptului. în funcţie de zonă. cu rasa Pinzgau. În cadrul rasei. şale şi crupă. Astfel. tineretul supus la îngrăşare semiintensivă. mai ridicată la crupă. Membrele sunt relativ scurte şi rezistente. astfel că la lactaţia I se realizează cca 60 % din producţia maximă. localităţile Vatra Dornei. Ulterior. Randamentul la tăiere. rasa a fost importată şi în Transilvania (zonele Mediaşului şi Sibiului) de unde s-a răspândit în Munţii Apuseni şi ţara Haţegului. Culoarea albă cuprinde grebănul.9 % din efectivul total de taurine al ţării. respectiv în raport de condiţiile pedoclimatice şi mai ales de alimentaţie. se lărgeşte pe spinare. este în medie de 52-54%. iar coarnele bicolore. Constituţia este robustă. La nivelul gambei şi antebraţului se observă inele de culoare albă. Producţia de carne este satisfăcătoare. dar cu puţin ţesut glandular. iar greutatea corporală de 450-500 kg. răspândit în nordul Moldovei. cu aptitudini necorespunzătoare pentru practicarea mulsului mecanic. iar temperamentul vioi. apare frecvent crupa în acoperiş. Pinzgau. Mucoasele aparente au o culoare roşcată. la animalele bine finisate. există o mare variabilitate din punct de vedere al conformaţiei şi dezvoltării corporale. carne şi muncă. iar aplomburile sunt în general corecte. sacrumul fiind mai ridicat. Precocitatea producţiei de lapte este scăzută. există o mare variabilitate. Rasa s-a format în urma unor încrucişări de absorbţie între Mocăniţă şi în mai mică măsură Sură de stepă. De regulă crupa este largă la şolduri şi strâmtă la ischii. iar trunchiul potrivit de lung şi larg. . partea sudică a judeţului Bistriţa-Năsăud. Taurinele din această rasă au o dezvoltare eumetrică şi se încadrează în tipul morfologic mezo-brevimorf. partea de sud a Transilvaniei (judeţul Hunedoara) şi Munţii Apuseni şi partea de nord-est a judeţului Caraş-Severin. relativ adânc. este globulos. care uneori sunt incomplete. mod de formare şi răspândire. bălţată roşu-vişiniu cu alb. Culoarea. Însuşiri morfoproductive. ca urmare a materialului biologic variat care a participat la încrucişări. Deţine un procent de 2. Rasa are aptitudini mixte: lapte. este caracteristică. Ugerul are o dezvoltare mijlocie. a modului în care s-a făcut selecţia şi mai ales a condiţiilor foarte diferite din zonele de creştere. Cmpulung Moldovenesc şi Gura Humorului. Linia superioară este uşor lăsată. pe păşune. rasa are o talie medie de 127-130 cm. Dintre defectele de aplomb apar mai frecvent coate de vacă şi panardism anterior. în Moldova de Nord şi sudul Transilvaniei. care s-a format în urma unor încrucişări nesistematice dintre taurinele locale (Mocăniţa) cu diferite rase (Simmental. în timp ce în Munţii Apuseni talia este mai redusă (123-125 cm) şi în corelaţie cu acesta şi greutatea corporală (cca 400 kg). Vaca de Dorna (Pinzgau negru) este un tip aparte în cadrul rasei Pinzgau de Transilvania. În producţia de lapte. ongloanele sunt brun-cenuşii. importată din Austria în Bucovina. În prezent aria de răspândire a rasei cuprinde vestul judeţului Suceava şi zona oraşului Rădăuţi.Rasa Pinzgau de Transilvania Origine. realizează sporuri medii zilnice de 700-750 g. Rasa se pretează la exploatarea extensivă în zona montană şi premontană şi semiintensivă în zonele colinare. iar carnea este de bună calitate. Brună şi Friză). coadă. cu profilul corporal dreptunghiular. 400500 g. gros şi musculos. după 1850. Gâtul este scurt.

cu acelaşi desen ca şi la rasa Pinzgau de Transilvania. Realizează producţii. faţă de care se deosebeşte prin talie mai mică cu 1-2 cm. Procesul de ameliorare vizează creşterea masei corporale la 500-550 kg. Precocitatea şi fecunditatea sunt de asemenea superioare.specifice zonelor montane şi premontane. cu 4% grăsime.9-4. torace mai larg şi mai adânc. Deşi potenţialul productiv este mediocru. iar crupa mai bine proporţionată.Culoarea este bălţată negru cu alb. . Arealul în care se creşte rasa Pinzgau de Transilvania se va menţine şi în viitor. Perspective şi obiective de ameliorare. concomitent cu îmbunătăţirea precocităţii în producţia de carne.1%. cu un conţinut de grăsime de 3. a producţiei de lapte la peste 3000 kg. rasa este apreciată mai ales pentru capacitatea ei de a se adapta la condiţiile de creştere.

în funcţie de particularităţile ugerului. Se cunosc trei metode de muls manual: mulsul "cu mâna plină". laptele respectiv fiind bogat în germeni patogeni. pentru a împiedica lovirea îngrijitorului şi scuturarea prafului în găleata de muls. prevenirea rănirii ugerului. Obiectivele urmărite în procesul de mulgere sunt: evacuarea întregii cantităţi de lapte posibil de muls. pregătirea mulgătorilor şi mulsul propriu-zis. Primele jeturi de lapte se mulg într-un vas separat. se aplică: mulsul direct (se mulg sferturile posterioare. Se va folosi una sau alta din aceste metode. masajul de la mijlocul mulsului şi masajul final. Sistemul de mulgere manual Mulgerea manuală reprezintă cel mai vechi sistem şi cunoaşte încă o largă răspândire pe plan mondial. În practică. se cunosc două sisteme de muls: mulsul manual şi mulsul mecanic. se leagă coada de piciorul stâng cu ajutorul unui elastic. mulsul "cu nod" şi mulsul "cu două degete". şi anume: masajul pregătitor. Masajul are drept scop pregătirea organismului vacii şi a ugerului pentru cedarea laptelui (mecanismul neurohormonal al cedării laptelui este cunoscut). prevenirea transferului microorganismelor patogene de la vacile bolnave la cele sănătoase şi folosirea eficientă a forţei de muncă. cea mai utilizată metodă fiind totuşi cea "cu mâna plină". în perspectivă. respectiv una în care mulge şi una folosită pentru spălarea ugerului. mulsul lateral (sferturile de pe partea dreaptă urmate de cele de pe partea stângă) şi mulsul încrucişat (se asociază un sfert anterior cu cel posterior de pe partea . Ca procedee de muls. mulgătorul trebuie să se spele pe mâini cu apă caldă şi săpun. mulgătorul ia scaunul de muls şi se aşază în partea dreaptă a animalului. După terminarea masajului începe mulsul propriu-zis. obţinerea unui lapte cu calităţi igienice superioare. În ţara noastră mulgerea manuală se practică încă în gospodăriile populaţiei preconizânduse. a mai multor operaţiuni: pregătirea vacilor. Mulsul cuprinde două faze: masajul ugerului şi mulgerea propriu-zisă. toaleta ugerului şi a regiunilor învecinate. De asemenea. În mod obligatoriu. prin care se înţelege modul de asociere a mameloanelor în timpul mulsului. în mod cronologic. în funcţie de particularităţile individuale ale vacilor. Ugerul este spălat cu apă caldă şi şters cu un prosop curat. cu deosebire în ţările cu zootehnie extensivă şi semiintensivă. Masajul pregătitor este de 1-3 minute. Bruscarea sau lovirea vacii determină retenţia laptelui. Metode de muls manual. operaţiunea de mulgere necesită consumul cel mai mare de timp din activitatea zilnică a lucrătorilor. Dintre toate procesele tehnologice specifice fermelor de vaci.TEHNOLOGIA MULGERII VACILOR. Tehnica mulsului manual Mulgerea manuală necesită executarea. să îmbrace un halat curat şi să-şi pună o bonetă. După ce toate aceste lucruri au fost făcute. Pregătirea vacilor constă în curăţirea sumară a locului de muls. Fiecare mulgător va avea două găleţi. Masajul se execută în două sau trei reprize. apoi cele anterioare). generalizarea mulgerii mecanice.

mulgerea la bidon şi mulgerea "Pipe-Line". foarte obositor şi din această cauză se caută înlocuirea. realizarea unei producţii mari de lapte şi grăsime. obţinerea unui lapte mai igienic. la un capăt al adăpostului există o cameră specială pentru pompa de vid. Mulsul la stand se utilizează în fermele obişnuite de vaci. întrucât acesta nu mai vine în contact cu aerul adăpostului. menţionăm: reducerea necesarului de forţă de muncă la jumătate şi chiar la mai mult. Printre avantajele mulsului mecanic. creşterea productivităţii muncii. se cer următoarele condiţii: existenţa unor aparate de muls cu caracteristici funcţionale care să corespundă particularităţilor morfo-funcţionale ale ugerului. şi anume: mulgerea la găleată. a mulsului manual cu cel mecanic. care presupune colectarea şi transportul pe conductă al laptelui. iar conducta de vid este amplasată de-a lungul standului. iar mulsul în săli speciale se aplică în complexe industriale pentru creşterea vacilor de lapte cu stabulaţie liberă. existenţa unui material biologic selecţionat. Sala de muls tip "Tandem". în general. reducerea efortului fizic al mulgătorului. Sălile de muls sunt dotate. în cazul existenţei sălilor de muls. Mulsul mecanic În condiţiile folosirii tehnologiilor moderne în creşterea vacilor pentru lapte. care se diferenţiază.opusă). în general. mulsul mecanic este obligatoriu deoarece prezintă multiple avantaje incontestabile. Laptele se mulge de la fiecare vacă în găleată. Se cunosc mai multe tipuri de săli de muls. de curăţat şi dezinfectat. pe cât posibil. camera cu generatorul de vacuum. existenţa unui personal calificat şi conştiincios. sala de răcire şi păstrare a laptelui. Mulsul mecanic se poate efectua la stand sau în săli speciale de muls. Se utilizează numai în fermele mici. . astfel încât ugerul se găseşte la nivelul mâinilor mulgătorului. Mulgerea la bidon cu agregat individual presupune existenţa instalaţiei de muls şi de vacuum montată pe cărucioare pe care se aşază şi bidoanele. dar aplicarea lui necesită o serie de măsuri tehnico-organizatorice. Instalaţia de muls este amplasată într-o construcţie specială. Mulsul mecanic în săli de muls se practică în cazul întreţinerii nelegate a vacilor. simetric şi paralel faţă de aleea de serviciu (2*4 standuri). datorită faptului că viteza mai mare de cedare a laptelui duce la golirea completă a ugerului. să nu afecteze integritatea ugerului şi să fie uşor de manevrat. Mulsul mecanic la stand prezintă 3 variante de aplicare. Mulgerea "Pipe-Line" este un sistem mai avansat. ceea ce permite introducerea şi evacuarea individuală a vacilor. de la ugerul vacii până la bazinul de colectare şi răcire amplasat la capătul adăpostului. În sala de muls există o alee suplimentară de circulaţie a vacilor. 8 standuri (boxe) aşezate pe două rânduri. în general. aceasta este prevăzută cu o alee de serviciu situată la cca 70 cm sub nivelul standului vacilor. în care lucrează 2 mulgători. care să cunoască particularităţile ugerului şi funcţionarea aparatului. cu o bună simetrie morfologică şi funcţională a ugerului. Pentru reuşita utilizării mulsului mecanic. cu instalaţii mecanice de distribuire a concentratelor în timpul mulsului. după poziţia vacilor în sala de muls şi modul de introducere şi evacuare a acestora. sala de aşteptare a vacilor. Indiferent de tipul de sală de muls. Capacitatea acestor săli de muls este redusă având. În cazul mulgerii mecanice la găleată. prevăzută cu mai multe încăperi: sala de muls propriu-zisă. în acelaşi timp. Mulsul manual necesită multă forţă de muncă fiind.

Principiile mulgerii raţionale Exteriorizarea în măsură cât mai mare a capacităţii productive. atât în ceea ce priveşte cantitatea de lapte. S-a demonstrat însă că. indiferent de sistemul sau tehnologia de muls. La întreţinerea vacilor în tabere de vară. ceea ce permite ca şi vacile cu intensitate mare de secreţie a laptelui şi volum relativ redus al ugerului să realizeze producţii apropiate de potenţialul genetic. se limitează apariţia ugerului "atârnând". cu platforma de muls circulară. respectarea unor principii ale mulgerii raţionale. Intervalul dintre mulsori. iar când presiunea intramamară atinge 35 mm col. Platforma de muls portabilă. de regulă la interval de 30-60 secunde de . În cazul a două mulsori pe zi. pe păşune. pe lângă o producţie mai mare de lapte. să se efectueze mulgerea de 3 ori pe zi la vacile cu producţie zilnică de peste 35 kg lapte. Se cunoaşte că. dar ataşarea paharelor de muls se face printre membrele posterioare ale vacii. datorită suprasolicitării ligamentelor de susţinere a ugerului. Pentru echilibrarea intervalului între mulsori la vacile cu producţii foarte mari de lapte. Atât masajul iniţial. Sala de muls tip "Side by Side". Viteza de muls influenţează direct cantitatea de lapte şi procentul de grăsime. Efectul ocitocinei apare foarte repede. Vacile sunt dispuse în sala de muls simetric şi oblic (sub un unghi de 30o) faţă de aleea de serviciu. pe două rânduri.Sala de muls "Brăduleţ". în general. sinteza laptelui încetează. compartimentată în standuri individuale. Hg. În ţara noastră mulgerea se face de două ori pe zi. cel mai indicat ar fi un interval de 12 ore între acestea. mulgerea se efectuează cu platforma de muls prevăzută cu 8 locuri de muls dispuse simetric. care are un angrenaj propriu de rotire. Are capacitatea de 2*20 locuri. Introducerea şi evacuarea vacilor are loc în grup (toate vacile de pe o parte a sălii de muls). iar vacile sunt aşezate perpendicular pe aleea de serviciu. este indicat ca acestea să fie mulse primele dimineaţa şi ultimile seara. sunt suficiente două mulsori pe zi. Întreaga platformă poate fi remorcată de tractor. Durata unei rotaţii complete poate fi reglată în funcţie de producţia de lapte a grupului de vaci care se mulge (7-10 minute). pe măsură ce se acumulează o cantitate tot mai mare de lapte în uger. în fermele de elită. iar vacile se rotesc în jurul lor o dată cu platforma de muls. La aceste vaci. Capacitatea acestor săli de muls este diferită. cât şi cel final sunt obligatorii. cât şi conţinutul `n grăsime din lapte. respectiv obţinerea unui lapte cu calităţi igienice superioare şi menţinerea sănătăţii ugerului impune. intensitatea sintezei laptelui se reduce. Se recomandă însă. Capacitatea unei asemenea săli de muls este de 15-35 locuri. Masajul ugerului. fiind necesară vidarea ugerului. intensitatea sintezei laptelui se menţine relativ ridicată timp de peste 12 ore de la mulsoarea anterioară şi. deci. Frecvenţa mulsorilor. Mulgătorii sunt situaţi în mijlocul sălii de muls. deoarece contribuie la declanşarea reflexului de ejecţie a laptelui şi. Sala de muls rotativă "Rotolactor". de la 8-16 locuri până la 42 locuri. favorizează evacuarea uşoară şi completă a acestuia. Fazele fluxului tehnologic sunt asemănătoare cu cele din sala de muls tip "Brăduleţ". deci. Durata mulsului. pe unul sau două rânduri. Instalaţia de muls este dotată cu agregat de vacuum şi generator electric. faţă de axul logitudinal al platformei.

aciditatea maximă 19 o T. care are o încărcătură microbiană mare. Din punct de vedere calitativ. exceptând laptele rezidual. ştiut fiind că. temperatura să nu depăşească 14 oC.2%. Imediat după muls. Pentru filtrare . muls rapid. întrucât prin efectul său vasoconstrictor ocitocina nu mai poate ajunge la nivelul parenchimului mamar. Ejecţia cu intensitate mare a laptelui are loc la începutul apariţiei ocitocinei în circuitul sanguin. Unii factori stresanţi care apar în timpul mulsului. în ultimul lapte din uger. iar mulgerea manuală nu trebuie să depăşească 10 minute.la încheierea masajului. duc la reţinerea unor cantităţi de lapte în uger. când concentraţia acestui hormon este ridicată. în consecinţă. o parte din lapte va rămâne în uger. Dacă ugerul este sănătos. deci. aceste bacterii sunt inofensive pentru consumatori. Mulgerea trebuie să înceapă după maximum 2 minute. iar gradul de impurificare să se încadreze în limitele admise. Constă în evacuarea întregii cantităţi de lapte din uger. sala de răcire şi depozitare. Un aspect foarte important îl constituie mulgerea separată a primelor jeturi de lapte. Mulgerea incompletă reduce şi procentul de grăsime din lapte. aproximativ 6-10 minute. laptele este transportat în lăptărie. Vacile se obişnuiesc cu un anumit program zilnic. Filtrarea urmăreşte îndepărtarea impurităţilor care au pătruns în lapte. laptele de vacă trebuie să aibă conţinutul minim în grăsime de 3. În momentul mulgerii. cum ar fi zgomotele de orice natură sau comportarea brutală a mulgătorului cu vacile. Durata mulgerii mecanice este. În timpul mulgerii şi manipulării laptelui. după care este eliminată din sânge pe cale renală. Ocitocina acţionează un timp relativ scurt. micşorând astfel la minimum laptele rezidual. Păstrarea calităţilor igienice ale laptelui. a mulgătorului şi în mod deosebit datorită contactului cu vasele de muls şi de colectarea laptelui care nu au fost suficient igienizate. Mulgerea completă. populaţia bacteriană este redusă la cca 200-300 pe ml de lapte. iar dacă se prelungeşte acest timp mulsul nu se mai suprapune cu perioada intensă de acţiune a ocitocinei şi. Laptele trebuie. densitatea de minimum 1. prin respectarea căruia se formează un sistem de reflexe condiţionate în lanţ. în medie. unde se efectuează recepţia cantitativă între mulgători şi responsabilul lăptăriei. De asemenea.029. Tratarea şi păstrarea laptelui Tratamentul primar al laptelui şi păstrarea acestuia până la livrare impun ca în fiecare fermă să existe lăptărie dotată cu utilajele necesare. Excitanţii puternici şi neobişnuiţi pentru animal determină secreţia de adrenalină de către corticosuprarenală. de 5-6 minute. Respectarea programului de lucru. contaminarea acestuia poate să crească foarte mult datorită prafului atmosferic. igienei necorespunzătoare a ugerului. sala de prelucrare (smântânire) şi sala de spălare şi păstrare a utilajelor folosite. Respectarea liniştii în timpul mulsului. Lăptăria se amplasează lângă filtrul sanitar şi are mai multe încăperi: sala de recepţie a laptelui şi de analize. pentru a evacua cisterna glandei mamare în care să pătrundă laptele alveolar. procentul de grăsime poate atinge 8-9%. determină şi înţărcarea timpurie a vacilor. care inhibă acţiunea ocitocinei. Tratamentul primar al laptelui are ca scop menţinerea caracteristicilor fizicochimice şi organoleptice ale laptelui până în momentul valorificării şi constă în filtrare şi răcire. Cantitatea de lapte se determină volumetric sau gravimetric.

În ţara noastră rasa }urcană este răspândită în zonele muntoase şi de deal. în Banat se . reprezentând împreună cu metişii săi peste 40% din efectivul total de ovine. Mieii cântăresc la naştere 2.2 kg la femele şi 3. cu atât şi temperatura laptelui trebuie să fie mai scăzută. Producţia de lână este de 2.8 m iar lăţimea şi lungimea în funţie de numărul bidoanelor. Zakel (Germania) etc. Cu cât durata de păstrare a laptelui în fermă este mai mare. RASELE LOCALE DE OVINE Cele mai răspândite rase şi varietăţi locale de ovine crescute în ţara noastră sunt Ţurcana. Pentru răcirea laptelui se folosesc diferite procedee.2 kg la masculi. cu şuviţă de formă conică alcătuită din fibre lungi şi groase. Dacă laptele se livrează de 2 ori pe zi. chiar la temperaturi mai ridicate (până la 30 o C). cu trunchiul lung. în funcţie de modul şi durata de păstrare a laptelui. întrucât îşi menţine prospeţimea. Ţigaia. având o fineţe ce variază între 50-60 microni. Prolificitatea este de 103%. respectiv bazine de răcire sau instalaţii frigorifice. Bazinele de răcire se utilizează când laptele este păstrat în bidoane. Bidoanele se ţin acoperite cu tifon. Răcirea cu apă şi ghiaţă reduce temperatura la 6-8 oC. Merinosul de Palas şi Merinosul transilvănean. Stogoşa. Încăperile în care se păstrează laptele până la livrare trebuie să fie răcoroase şi să corespundă din punct de vedere igienic. care se pretează foarte bine la transhumanţă. Răcirea laptelui are ca scop reducerea la minimum sau chiar oprirea dezvoltării microorganismelor din lapte. În fermele cu efective mari de vaci se utilizează filtre centrifugale mecanice. asigurând 0. Spanca. Pentru răcirea laptelui se poate utiliza apa curentă. Rasa Ţurcană. iar pentru a scurta durata de răcire laptele este amestecat periodic cu un agitator. utilizându-se 10-12 kg ghiaţă la 100 l lapte. Producţia de lapte este în medie de 70 kg pe lactaţie. Instalaţiile frigorifice se folosesc în fermele mari. iar ovinele adulte 32-35 kg şi berbecii 53-68 kg. sau material filtrant. tempertura de păstrare este de 10-14 oC.0 kg şi 14-15 kg la înţărcare.se folseşte tifonul sau un filtru special prevăzut cu două site între care se aşază 3-4 straturi de tifon. fiind răspândite în centrul şi nordul Moldovei. varietăţi ce sunt supuse încrucişărilor industriale cu rasa Karakul. cu uşoară tendinţă spre dolicomorfism. iar la 4 oC timp de 48 ore. Răcirea la 6-8 oC permite păstrarea timp de 24 ore. Însuşiri morfo-productive: este o rasă cu talia de 63 cm la femele şi 72 cm la masculi. Producţia de carne este relativ slabă. Razca (Ungaria). Este un procedeu lent de răcire. Ca agent frigorific se utilizează freonul sau amoniacul. Dacă laptele ajunge la unităţile prelucrătoare în maximum 3 ore. Provine din Arkar fiind cunoscută sub diferite denumiri în funcţie de ţara unde se creşte: }urcană sau oaie bârsană (România). Bazinele respective sun confecţionate din tablă de oţel sau din beton. în care păstrarea laptelui se face în tancuri izoterme. potrivit de larg şi adânc. care pot funcţiona independent sau intercalat pe traseul laptelui. De asemenea. ca urmare a proprietăţilor bactericide ale laptelui. Culoarea este albă dar există şi varietăţi de culoare în sânul rasei.42 m2/bidon. nu mai este necesară răcirea acestuia în fermă. Este o rasă rustică şi rezistentă. asigurându-se răcirea laptelui la temperatura de 4-6 oC. care trebuie să fie suficient de rece (10-14 oC). Producţia de pielicele prezintă importanţă în special pentru varietăţile brumărie şi neagră. având înălţimea de 0.8-3.

producţie de lână de 4 kg cu fineţe de 30 microni. cu fineţea de 31-33 microni şi randament la spălare de 42-65%. Palas-Constanţa de către prof. Însuşiri morfo-productive: este o rasă a cărei talie variază între 65-68 cm având toracele adânc şi larg.5 kg în funcţie de sex. Varietatea Spancă.C. Prolificitatea oilor va trebui să ajungă la 110%. Producţia de lână la femele variază între 3. Producţia de lapte variază între 70-100 kg pe lactaţie. a producţiei de lână la 3. dând o carne superioară calitativ şi fără miros specific. iar la înţărcare 16-20 kg. Rasa Ţigaie.0 kg iar la masculi între 4.întâlneşte varietatea Raţca. Rasa Merinos de Palas. cu un randament la sacrificare de 43.5-4. fiind răspândită în Dobrogea. cu randamentul la spălare de 40%.0 kg. însoţite de o selecţie . Banat şi Crişana. la care lâna de pe corp este albă iar jarul de pe faţă şi membre este de culoare neagră. lungimea şuviţei de 10 cm şi un randament la spălare de 50-53%.8-2. lungimea şuviţei este de 6-10 cm cu fineţea de 25-29 microni.5-6. Cojocul este format din şuviţe cu aspect prismatic.3% la }igaia de şes şi 41. Reprezintă un produs de încrucişare dintre berbeci de rasă Merinos şi oi de rasă }igaie. Producţia de carne este destul de bună.0 kg şi a celei de lapte la 150-170 litri. La baza formării rasei stau încrucişările complexe dintre rasele locale }igaie şi }urcană cu rasele Merinos Rambouillet. iar lungimea şuviţei de 10-16 cm.4 kg.8-3.6-3. Ameliorarea vizează în special mărirea greutăţii corporale la 40-50 kg la oi. iar berbecii de 58-72 kg cu un randament la sacrificare ce variază între 45-50%. iar membrele puternice cu aplomburi corecte şi cu unghii rezistente.C. ce prezintă coarnele în formă de tirbuşon şi cojocul de bună calitate. Animalele sunt viguroase. Lâna are însuşiri intermediare între cele două rase. fiind cea mai numeroasă în cadrul rasei şi neagră la care atât lâna cât şi jarul au culoare neagră. producţia de lapte-marfă de 40-45 kg şi greutatea mielului la 150 zile de 36 kg.0-8. Producţia de lână variază la o tunsoare între 1. Sub raportul culorii. cu infuzie ulterioră de Merinos de Stavropol.P. Perspective: În viitor va fi crescută în zonele montane ale ţării şi în Podişul din centrul şi nordul Moldovei.0 kg.C. în sânul rasei se disting următoarele varietăţi: albă.9% la cea de munte. în special când păşunează pe păşuni sărăturate. cu aptitudini bune pentru producţia de carne. mieii cântărind la naştere între 3-4 kg în funcţie de sex. Greutatea corporală la ovinele adulte variază între 35-45 kg iar la berbeci între 50-60 kg.O. sud-estul Munteniei. Este de culoare albă sau neagră şi reprezintă un produs de încrucişare între rasa }igaie (berbeci) şi }urcană (oi). bucălaie. Este o rasă ce derivă din Arkar. cât şi din alte ţări. Perspective: ameliorarea rasei }igaie va fi orientată spre obţinerea unui tip care să întrunească următoarele cerinţe: greutate corporală de 50 kg la oile adulte. Însuşiri morfo-productive: lâna oilor Spancă se aseamănă mult cu cea a rasei Merinos. masa corporală fiind de 38-40 kg. Merinos semiprecoce german. Producţia de lână este de 1. bine adaptată transhumanţei. Este apreciată ca o rasă semiprecoce ce se pretează bine la îngrăşare. Oile adulte au greutatea corporală de 38-47 kg. fiind considerată una din cele mai vechi rase de ovine din ţara noastră. Mieii cântăresc la naştere 2. Teodoreanu şi colectivul său de cercetători. N. cu fineţea medie de 36-47 microni. Varietatea Stogoşă. S-a format la I.

larg şi adânc. Producţia de lapte a rasei este în medie de 142 kg pe lactaţie iar prolificitatea 121%.I.I. Perspective: va fi crescut în continuare în vestul ţării. de unde a fost importată şi în ţara noastră. În zona colinară a judeţelor Sălaj şi Cluj există un tip de talie mai mică. care reprezintă cca 92- . Greutatea medie după tundere este de 60 kg la oi şi de 90 kg la berbeci. Perspective de creştere: va fi crescută cu precădere în rasă curată în Dobrogea şi în zonele de câmpie ale Munteniei şi Olteniei.5 kg la femele şi de 5-10 kg la masculi. Însuşiri morfo-productive: se caracterizează prin profilul capului berbecat. În sânul rasei se disting sub raportul culorii următoarele varietăţi: neagră (arabi).S. iar randamentul la spălare 31-42%. fineţea 20-22 microni. Greutatea mielului la 150 zile trebuie să fie de 38 kg. Este răspândit în cea mai mare parte din Dobrogea şi în sud-estul Munteniei.7 kg în funcţie de sex şi condiţiile de hrănire. iar prolificitatea de 110%. Producţia de lapte este de 56 kg pe o lactaţie iar prolificitatea de 105-123%. Este răspândit în Câmpia de vest a ţării (Crişana.S. iar la gât o salbă mijlocie cu 1-3 cravate. cu lungimea şuviţei de peste 8 cm şi fineţea 22 microni. unde va participa în paralel şi la încrucişări de absorbţie a raselor }igaie şi }urcană. având talia şi mărimea corporală mijlocie. Lâna este grosieră şi variază ca producţie între 1. Oile adulte cântăresc 32-35 kg iar berbecii 55-75 kg. Greutatea corporală a oilor adulte este de 40-50 kg. vreme îndelungată..5 kg şi de 14-28 kg la înţărcare. larg şi adânc. Printre ţările mari crescătoare ale rasei Karakul menţionăm: C. Producţia de lapte pe lactaţie este de 70 kg. Lungimea şuviţei este de 7 cm. Însuşiri morfo-productive: Este o rasă specializată pentru producţia de lână. Banat) şi în zona colinară de vest a judeţelor Sălaj şi Cluj. iar prin ameliorare se va urmări mărirea greutăţii corporale la 60 kg la oile adulte.. Rasa Karakul. Greutatea corporală a mieilor la fătare este de 2. Prezintă o mare variabilitate sub raportul conformaţiei. caracterizându-se prin constituţie robustă cu trunchi potrivit de lung. o îngrijire şi o întreţinere foarte bune.0-7. a producţiei de lână a acestora la 7 kg. În judeţele Arad şi Timiş se semnalează prezenţa unui tip mai masiv de Merinos transilvănean ca urmare a influenţei Merinosului precoce. Producţia medie de lână este de 5-6 kg la femele şi 12-13 kg la masculi. crupa teşită şi prezenţa la baza cozii a unui depozit de grăsime. Iran. a greutăţii mielului la vârsta de 150 zile la 40 kg şi a prolificităţii la 135%.minuţioasă. cu trunchiul suficient de lung. Derivă din Arkar şi s-a format în Persia de unde s-a răspândit mult în Asia de Vest şi Turkmenistan. prin încrucişări de infuzie cu Merinosul de Stavropol şi de Groznensk. S-a format în câmpia din vestul ţării prin încrucişări de absorbţie nedirijate ştiinţific. Producţia de lână este de 3. Afganistan.6%. Merinosul precoce şi ulterior. urechile lungi şi aplecate. Africa de Sud etc. Este răspândită în centrul şi nordul Moldovei şi reprezintă împreună cu metişii săi cca 2% din efectivul total de ovine. iar a berbecilor de 55-70 kg.5-4. Însuşiri morfo-productive: rasa este specializată pentru producţia de lână fină. iar prolificitatea de 120%. Rasa Merinos transilvănean.8-2. datorită numărului mare de rase ce a luat parte la formarea sa. Ameliorarea va urmări: ridicarea greutăţii corporale la 65 kg la oile adulte. a producţiei de lână a acestora la 8 kg. cu un randament la sacrificare de 48. cu lungimea şuviţei de 4-8 cm. fineţea de 22-24 microni şi randamentul la spălare de 28-40%. a raselor locale }igaie şi }urcană cu rasele Merinos Rambouillet şi Negretti. începând cu anul 1880. Se creşte mai ale în C. Pielea de pe corp prezintă cute fine.

În cazul în care în unitate se cresc mai multe rase. Perspective: la noi în ţară va fi crescută atât în rasă curată cât şi prin încrucişare cu rasa Ţurcană (varietăţile neagră şi brumărie) în vederea obţinerii unor pielicele cu un buclaj de calitate. piersicie (guligaz) şi culoarea cafelei cu lapte (aguti). se tund mai devreme. data planificării la tuns pentru fiecare turmă. În cazul în care oile sunt duse la munte se tund mai devreme. oile nu vor fi hrănite şi adăpate. pentru ca în timpul manipulării acestora să nu se înregistreze accidente. amenajările necesare bunei desfăşurări a acestei acţiuni etc.94% din efectivul de oi Karakul. Sistemul permite o reducere considerabilă a preţului de cost. . o creştere a productivităţii muncii datorită sporirii producţiei de lână şi a îmbunătăţirii calităţii acesteia. stâlpi de susţinere etc. Este compus din 12 maşini de tuns.5 cm mai mare decât în cazul tunderii manuale. Compartimentul de tundere va fi dotat cu mese de sortare. Înaintea tunsului. oile cu lână groasă. Ordinea de tundere este următoarea: batali. cantitatea de lână creşte cu 150-300 g pe cap de animal. mioare. magazie pentru lână. Organizarea şi tehnica tunsului În unităţile cu efective mari. lâna lor se va ambala separat. chiar în prima jumătate a lunii mai. Oile cu lână fină (Spancă. Punctul de tuns va fi împărţit în aşa fel încât să aibă un compartiment de aşteptare pentru oile ce merg la tuns. unul de tundere propriu-zisă şi un loc acoperit pentru oile tunse.). iar lungimea firului este cu 0. De obicei. timp de 10-12 ore. Sistemul manual de tuns constă în folosirea foarfecelui manual. cel mai utilizat fiid agregatul ATO-1. dotat cu maşini de tuns cu motorul electric montat în mâner. cafenie (kombar sau komor). prelate. Sistemul electromecanic constă în folosirea agregatelor electrice de tuns. astfel ca lâna să crească cu 1-2 cm până la urcarea lor pe păşunile alpine. inventarul necesar. la început se tund rasele cu lână de calitate mai slabă. Oile bonave de scabie se vor tunde la sfârşit. brumărie (shiraz). Merinos) se tund mai târziu (1-10 iunie). Regulile tunsului sunt următoarele:  maşina trebuie să taie cu toată lăţimea ei şi cât mai aproape de piele. pentru reuşita acţiunii trebuie să se prevadă următoarele: necesarul de lucrători-tunzători. oi sterpe. saci etc. berbeci. Datorită faptului că maşina taie firele uniform şi în apropierea pielii. iar pe saci se vor pune etichete speciale. cabluri electrice. Productivitatea muncii creşte de 3 ori şi se uşurează foarte mult munca oamenilor. cântare. Sisteme de tuns La noi în ţară se folosesc două sisteme: manual şi electromecanic. 6 mese de tuns. TUNSUL OILOR Operaţia de tundere se stabileşte în funcţie de rasă şi condiţiile climatice. autohtone. un aparat de ascuţit şi accesorii (masă de înregistrare. oi cu miei.

În cazul tunsului manual. obligatoriu pentru tot efectivul. unguent cu tetraciclină sau alt antibiotic etc. Operaţiunea se numeşte miţuire. . În primele 2-5 săptămâni de muls. Mulsul se poate face "dinapoi". Paralel cu creşterea intensivă a ovinelor şi pentru uşurarea muncii oamenilor. Imediat după tundere lâna este cântărită. Organizarea şi tehnica mulsului Mulsul începe în perioada de înţărcare sau sacrificare a mieilor. locul va fi tratat cu tinctură de iod. care este mai greoi dar oferă condiţii mai igienice de recoltare a laptelui. apoi de 2 ori pe zi şi în ultimele 2-3 săptămâni odată pe zi. Mieii sunt tunşi la vârsta de 4-5 luni. Rusia.5 ore dimineaţa şi câte o oră la amiază şi seara. iar în cazul tunsului mecanic. Deoarece în primele 5-6 zile oile sunt sensibile la răceală. Locul amenajat special şi îngrădit pentru mulsul oilor se numeşte strungă. O oaie se mulge în 40-50 secunde dimineaţa şi în 30-40 secunde la amiază şi seara. apoi 100-120 oi. Oile după tuns se vor cântări. pentru a evita pătrunderea pliurilor pielii între dinţii maşinii. Slovacia. Pentru prevenirea scabiei. 30-35 oi }igaie şi 40-45 oi }urcană. adoptat şi de literatura de specialitate. Lâna de calitate inferioară (murdărită sau de pe extermităţi) poartă numele de "codină" şi se ambalează separat. un muncitor poate tunde de trei ori mai mult. mânzări. Un mulgător mulge la început 80-100 oi la o mulsoare. când şuviţele au 4 cm lungime. În ţara noastră mulsul mecanic nu este introdus încă la această specie. care trec treptat la muls prin nişte porţi speciale ale strungii. laptele ieşind simultan şi continuu din ambele sfârcuri. supunându-se unei presiuni destul de puternice de sus în jos şi lateral.  maşina va fi ţinută aplicată pe piele. oile se mulg de 3 ori pe zi. Numărul de mulsori în 24 ore este în funcţie de capacitatea de producţie a oilor. Cehia. adică urmărindu-se păstrarea formei avute pe animal. Aproape de ieşirea din strungă se găseşte o despărţitură numită cotar unde un strungar introduce 40-60 oi. Oile care se mulg se numesc în limbajul crescătorilor.  în faza a doua se prinde ugerul cu amândouă mâinile. după 10-12 zile de la tundere se face tratamentul antiparazitar. Durata mulgerii unei turme nu trebuie să depăşească 1.  se va tunde lâna "cojoc". care sunt deschise de către mulgători.  nu se permite revenirea cu maşina peste locurile deja tunse pentru a nu "toca" lâna. Dacă aceasta s-a produs. adică 60-70 oi cu lână fină. Mulsul se execută în trei faze:  în prima fază se prinde cu o mână ugerul iar cu cealaltă se trage de 3-4 ori pe rând din fiecare sfârc pentru "desfundarea" acestora. un muncitor poate tunde într-o zi 20-25 oi Merinos. Numărul tunzătorilor se stabileşte în funcţie de metoda folosită şi rasa ovinelor. examinată de către specialişti şi sortată pe categorii conform standardului în vigoare. vor păşuna în apropierea adăposturilor.  aparatele trebuie ascuţite după 5-6 oi. utilizat în ţara noastră şi în Balcani şi "lateral" folsit în Ungaria. pielea se va întinde cu mâna în urma maşinii. creolină. denumit şi sistem moldovenesc. va trebui ca mulsul mecanic să fie introdus cât mai repede posibil. contribuind la o bună dezvoltare corporală a mieilor datorită intensificării metabolismului acestora. Se va evita pe cât posibil lezionarea prin tăiere a corpului oii. Se va evita bruscarea oilor în timpul tunsului.

Scroafele sunt bune mame. În ţara noastră această rasă are ponderea cea mai mare (cca. rasa s-a răspândit foarte repede în multe ţări. în diferite etape. de culoare albă şi cu conformaţie corporală armonioasă. având o capacitate mare de aclimatizare. acestea fiind procurate începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. Linia superioară este dreaptă. şalele şi crupa sunt lungi. aceste rase sunt utilizate cu succes la obţinerea de metişi industriali. în faza a treia se face mulgerea cu nod. măreşte productivitatea muncii. fiind de 11 purcei cu greutatea medie la naştere de 1. Rasa Marele alb (Large White) s-a format în Anglia. larg şi adânc. cu o greutate medie de 4. din diverse ţări. cu o medie de 42. Chinezesc cu mască şi Napolitană. Fecunditatea este bună. sau mai devreme. purtate înainte şi uşor lateral. la animalele adulte. Mulsul mecanic se practică la rasele de oi cu sfârcuri mai mari.56 kg (vârsta de 35 zile). Essex. Prolificitatea este foarte bună. Pe lângă încrucişare. între 40-50 kg. Trunchiul este lung. între suinele locale englezeşti şi rasele Micul alb. înregistrându-se şi cazuri mai rare cu 15-20 purcei la fătare. În ultimul timp. Alb ucrainian în Ucraina etc. robustă. El reduce efortul fizic. cu masa corporală de asemenea mare.250 kg. Laptele este muls în "cupe" ce se prind deasupra unor găleţi speciale din lemn. iar greutatea corporală între 200-240 kg. într-o oră mulgându-se 240 oi la o instalaţie cu 24 locuri. cu profil uşor concav. Capul este potrivit de mare. Israel. dar prezintă două pahare colectoare şi sunt de dimensiuni mai mici.5 kg în unităţile cuprinse în controlul oficial al producţiei. şi stă la baza diverselor scheme de încrucişare pentru producerea de metişi industriali sau de hibrizi. La aceiaşi vârstă. iar spinarea. Instalaţiile de muls sunt asemănătoare cu cele pentru vaci. Precocitatea este de asemenea foarte bună. în scopul îmbunătăţirii însuşirilor productive ale raselor şi populaţiilor indigene. animalele se pot valorifica pentru sacrificare (la 105-110 kg). Datorită însuşirilor sale. Italia etc. Sistemul este răspândit în ţări cu zootehnie avansată ca Franţa. Chester-White în America. largi şi bine îmbrăcate în musculatură. cum ar fi: Landrace în Danemarca. {uncile posterioare sunt bine dezvoltate. tineretul de prăsilă atingând greutatea corporală corespunzătoare pentru reproducţie (110-120 kg) la vârsta de 8-9 luni. RASELE DE SUINE Ponderea cea mai mare din efectivul total de suine din ţara noastră îl deţin rasele importate. iar capacitatea de alăptare foarte bună. deservită de doi oameni. prin încrucişări complexe. A contribuit la formarea multor rase. ducând până la înţărcare 9. sau uşor lăsată la femelele cu mai multe gestaţii. după stabilirea standardului rasei. Edelschwein în Germania. Denumirea de Marele alb s-a atribuit în anul 1868. . 44%) din totalul raselor pure de suine. iar membrele sunt puternice şi fără defecte de aplomb. fiind considerată şi în prezent ca rasa cea mai bine consolidată genetic. între 85-90%. Înălţimea la grebăn. respectiv hibrizi pentru unităţile cu exploatare intensivă. Rasa Marele alb este de talie mare. variază între 85-90 cm.3 purcei. Tipul morfo-productiv este de carne. storcându-se ultimele cantităţi de lapte. la formarea acestor rase s-au utilizat selecţia şi chiar consangvinizarea. iar urechile sunt de mărime mijlocie.

71%. Adâncimea toracelui este relativ redusă.3:1.9-3. cu un consum specific de concentrate situat între 2. variază între 635-670 g. este de cca. iar în ultimul timp este introdusă în toate schemele de încrucişare în vederea obţinerii metişilor destinaţi îngrăşării. largi şi descinse. cu un consum specific între 2. între 160-180 cm. Prolificitatea este bună. din care se înţarcă 8-9. la vârsta de 182 de zile. largă şi bine îmbrăcate în musculatură. tineretul realizează un spor mediu zilnic cuprins între 620-660 g. Corpul este zvelt. Precocitatea este foarte bună.5 kg. Calitatea carcasei este foarte bună.N. Rasa Landrace s-a format în Danemarca prin încrucişarea suinelor locale daneze cu mai multe rase albe. În unităţile controlate oficial din ţara noastră. De menţionat că. alături de sporirea prolificităţii. sub formă de pară şi cu constituţie fină.În perioada de testare (91-182 zile). dezvoltarea şuncilor posterioare şi ridicarea proporţiei de carne de calitate superioară.1 mm la scrofiţe şi 22.6 mm la masculi. cu profil drept. Capul este relativ mic. în care a predominat orzul. ca urmare a prezenţei a 1-2 vertebre şi deci perechi de coaste în plus. s-a adăugat şi o creştere dirijată a reproducătorilor. Danemarca înfiinţând încă din anul 1899 primele staţiuni de control pentru suine. iar proporţia de carne (macră) de cca. Este încadrată în categoria raselor "materne” care prin încrucişarea cu rasa Landrace (de regulă masculi). grosimea medie a slăninei dorsale este de cca. În procesul de selecţie s-a pus accent pe îmbunătăţirea precocităţii şi a calităţii carcaselor. utilizându-se o alimentaţie bazată pe lapte ecremat şi furaje concentrate. este mai mare cu 3-4 cm faţă de cea de la grebăn. Aceiaşi categorie de metişi se pretează la obţinerea baconului. La formarea acestei rase. iar şuncile posterioare sunt convexe. iar capacitatea de alăptare de 42. În această acţiune un rol însemnat l-a avut controlul după descendenţi privind precocitatea şi calitatea carcasei. tineretul de prăsilă atinge la vârsta de 8 luni între 115-130 kg. Rasa Marele alb a fost utilizată la ameliorarea efectivelor locale de suine. Membrele au osatura fină. Sporul mediu zilnic.70%. Analizând rezultatele din staţiunile de testare din . Crupa este lungă. Trunchiul este foarte lung. valorificând bine aproape toate categoriile de furaje. urmărindu-se alungirea corpului. de 10 purcei. putând fi dirijat la reproducţie.7 purcei. cu un raport carne/grăsime de 2. Rasa Marele alb se creşte cu rezultate foarte bune atât în sistemul intensivindustrial cât şi în cel gospodăresc. dar suficient de rezistente. 25 mm. prolificitatea medie a fost de 9. duce la obţinerea de scrofiţe metise F1. iar capacitatea de alăptare a scroafelor este foarte bună. Gâtul este lung şi uşor turtit lateral. la indivizii sacrificaţi la vârsta de 182 zile. însă cu lungimea corpului foarte mare. Grosimea stratului de slănină dorsală variază între 19.8-3. înălţimea la nivelul crupei. cu urechile mari şi aplecate (blegi). iar suprafaţa ochiului de muşchi Longissimus dorsi este între 30-32 cm2. pe lângă încrucişare şi o selecţia riguroasă a exemplarelor. în direcţia producţiei de carne. inclusiv masa verde. cu îmbrăcămintea piloasă nu prea abundentă şi pielea subţire. cu predominarea rasei Marele alb într-o perioadă mai lungă de timp cuprinsă între anii 1850-1907. Animalele sunt de culoare albă. între 42-45 kg. în perioada de testare. Suinele din rasa Landrace sunt de talie mijlocie spre mare. Proporţia de carne în carcasă. În exploatarea pe păşuni trebuie avută în vedere sensibilitatea animalelor la acţiunea razelor solare şi la frig.1 U.2 kg.

este utilizată la încrucişări de infuzie în scopul ameliorării precocităţii şi a calităţii carcaselor la alte rase albe de carne. În mica gospodărie se cresc şi se îngraşă porcinele aparţinătoare la rase şi populaţii locale. deoarece sunt utilizate animale tinere la care se înregistrează cele mai reduse consumuri specifice de furaje şi cele mai ridicate sporuri de creştere. însă predomină rasa. alimentaţia şi sistemul de întreţinere.Danemarca. însă pretenţioasă în privinţa hranei. sunt utilizate amestecuri de . care este supus creşterii şi îngrăşării până la greutatea de 110-120 kg.2 UN. Această variantă mai este cunoscută sub denumirea de îngrăşare pentru carne “proaspătă”. De asemenea. iar în unităţile de tip industrial se îngraşă numai metişi. Rasele care se pretează la acest tip de îngrăşare sunt: Landrace. la frig şi la schimbările de temperatură. La sacrificarea acestor porci. 600 g şi consumuri specifice între 3. din cadrul unităţilor de creştere şi îngrăşare a suinelor. iar în componenţa acestora să participe furaje proteice de origine animală şi proporţii mai reduse de porumb. însă cele mai bune rezultate se înregistrează la metişii dintre aceste rase. valori care demonstrează nivelul superior de ameliorare atins de această rasă. Îngrăşarea suinelor pentru carne La îngrăşarea pentru carne este utilizat tineretul suin de la greutatea de 25-30 kg. toate racordate la condiţiile concrete din teren. Marele alb. sacrificarea animalelor se face la vârsta de 7-8 luni. care constituie efectivul . se constată că. precum şi unii hibrizi de mare productivitate. Pe întrega perioadă de creştere-îngrăşare se înregistrează un spor mediu zilnic de cca. inclusiv calitatea carcasei. rezultă carcase în care predomină carnea. avându-se în vedere economicitatea acţiunii datorate efectului de heterozis. Liniile specializate pentru producţia de carne din cadrul rasei Landrace sunt utilizate în aproape toate schemele de încrucişare pentru obţinerea de "porci hibrizi".8-4. sporul de creştere este de cca. Este metoda cea mai eficientă din punct de vedere economic. pentru tineretul suin. deoarece carcasele sunt dirijate pentru consumul imediat. sau metişii F1 (Landrace x Marele alb) şi rasa Hampshire. mai ales la tineret şi chiar la condiţiile de întreţinere. Duroc.matcă. în timp ce grăsimea nu depăşeşte 30-35%. În general. Animalele sunt sensibile la razele solare. iar piaţa solicită cantităţile cele mai mari. Piétrain etc.2 cm2. ambele îmbunătăţind rentabilitatea crescătoriei. Hampshire. 885 g. necesitând să fie crescută în proporţie de 21% din efectivul total de rase şi utilizată în producerea de scrofiţe metise F1. când este livrat pentru tăiere. În general. la masculi. Alimentaţia aplicată tineretului suin supus îngrăşării influenţează în mare măsură rezultate de producţie şi economice. Rasa Landrace este specializată pentru producţia de carne şi pretabilă pentru producţia de bacon. aducându-şi contribuţia la sporirea proporţiei de carne de calitate superioară şi la reducerea consumului specific de concentrate. iar suprafaţa ochiului de muşchi de 37. între greutăţile corporale de 25-50 kg. Rasa Landrace se bucură de o atenţie deosebită în ţara noastră. În aceste condiţii. Factorii care influenţează această metodă de îngrăşare sunt numeroşi. nivelul proteic al raţiilor de hrană trebuie să fie cu 23% mai ridicat faţă de alte rase. în special între metişii F1 (Landrace x Marele alb) şi rasa Duroc.

Tineretul suin supus îngrăşării se întreţine în grup. iar volumul sporit de lichid afectează digestia. În practica hrănirii pe bază de cartofi. 40% din suprafaţa totală a pardoselei. În toate sistemele de întreţinere se recomandă ca zona cu grătar să reprezinte cca.B. în cantităţi zilnice de 2-3 kg la tineretul în greutate de 25-40 kg.concentrate cu un nivel proteic de 16% P.V. orz. deoarece multe componente sunt consumate doar parţial. 2. procurate din unităţile specializate.5 kg concentrate şi 0. se indică utilizarea în hrană a unor amestecuri de concentrate cu cartofi fierţi şi sfeclă furajeră produse pe plan local. În perioada de iarnă târzie sau primăvară..0 kg concentrate în faza a II-a.0 kg la 50 kg şi de 2. de obicei tip pipă.M.5-1.6 m2 pentru fiecare individ în prima parte a îngrăşării şi 0.4 kg făină de fân de lucernă în prima fază. şroturile sau turtele de floarea soarelui. Pe timp de vară. pentru cel între 51-70 kg nivelul proteic este de 14% P.5-2. amestecul se face din trei părţi pastă de cartofi şi o parte nutreţ combinat de completare cu 16% P. se poate introduce lucerna verde în cantităţi zilnice de 0. apa de fierbere a cartofilor se îndepărtează obligatoriu. În acest sens. iar pentru porcii în finisare. Foarte bune rezultate se obţin prin administrarea de cartofi fierţi şi terciuiţi.0 kg cartofi fierţi în amestec cu 2. calculându-se 0. deoarece conţine solanină.5-3. 25% făină de orz. 4. care se concretizează în importante reduceri ale cheltuielilor cu furajarea animalelor. în boxe comune. 3..0 kg sfeclă tocată în amestec cu 1. specializate în îngrăşarea porcilor (11-15 exemplare/an). nivelul proteic poate varia între 12-13% P.8 m2 în parte a doua. În finisarea îngrăşării se scot borhoturile. Hrănirea cu terciuri prea diluate nu sunt recomandate. în cele două variante. în parte a doua. grâu etc).0 kg la 80 kg. bine omogenizate cu subproduse de la industria de panificaţie şi a uleiului (tărâţe de grâu. între 71-115 kg.0 kg cartofi fierţi şi 4. Se recomandă următoarele amestecuri: 1. şroturi de soia şi floarea soarelui). în prima parte a îngrăşării şi cu 14% P. Întreţinerea suinelor pentru carne diferă în funcţie de sistemul de exploatare adoptat.. iar amestecul trebuie să posede o consistenţă tare (apa să fie la discreţie).B. precum şi cu P. Într-o boxă se cazează până la 20 de animale. concentratele posedă următoarele proporţii: 30% făină de porumb. Îngrăşarea pentru bacon .0-2. având în cele două colţuri ale zonei grătarului amplasate câte două adăpători. încât conţinutul de substanţe nutritive şi de energie să fie adecvat vârstei şi greutăţii corporale. 25-30% tărâţe de grâu. În exploataţiile gospodăreşti cu efective reduse. 10% mazăre uruită şi 1-3% calciu furajer şi sare de bucătărie.B. de 1.B.0 kg la greutatea de 35 kg. în alimentaţia porcilor supuşi îngrăşării.3-0. În fermele gospodăreşti se realizează amestecuri de furaje combinate din cereale cultivate (făinuri de porumb. în concordanţă cu sporurile medii zilnice planificate şi calitatea carcasei.B. Proporţiile de participare sunt astfel calculate.2-5. De menţionat că. se întocmesc raţii de hrană în funcţie de specificul zonei de cultivare rentabilă a cartofului sau sfeclei. de 4-5 kg la cel între 41-60 kg şi de 7-9 kg la cel peste 80 kg.

În prima parte a îngrăşării se mai pot utiliza făina de peşte. a zerului şi zarei. extremităţile membrelor (de la genunchi şi. Alimentaţia constituie unul dintre factorii cei mai importanţi. Carnea trebuie să fie uşor marmorată. secara. Cu cât carcasele sunt mai lungi şi cu proporţii mai mari de carne cu atât baconul este de calitate mai bună. iar slănina să fie de culoare albă.  tehnologia de preparare a produsului final. meiul. iar dintre nutreţurile verzi: lucerna verde. sau a hibrizilor produşi speciali. coloana vertebrală şi spetele. în finisarea îngrăşării. furajele verzi cu conţinuturi prea ridicate în betacaroten se reduc (ca proporţie de participare) în raţie. Fiecare jumătate de carcasă trebuie să aibă greutatea între 22-32 kg. aşa încât şoricul să fie uşor caramelizat. consistentă şi cât mai redusă şi uniformă ca grosime. Condiţiile speciale de sacrificare constau din depilarea în cuptoare speciale. lintea şi în cantităţi mai reduse cartofii.Baconul este un preparat de calitate superioară obţinut după o tehnologie specială din carcasele de porcine de la care s-au îndepărtat capul. respectiv. pentru a nu influenţa culorii grăsimii. Nivelul proteic recomandat este de 16% P. de la jarete). De menţionat că. uneori constituind secretul firmei producătoare. rasa sau metisul îngrăşat). iar grosimea slăninei dorsale de la nivelul grebănului să se încadreze între 2. Peretele abdominal trebuie să fie uniform ca grosime şi cu straturi alternante de carne şi grăsime. Dintre nutreţurile de origine animală se indică utilizarea laptelui ecremat proaspăt sau praf. după care se trec în camere frigorifice unde se ţin încă 12 ore la +4°C. Carcasele care corespund pentru prepararea baconului sunt mai întâi zvântate timp de 4-5 ore la temperatura de +4° +6°C.5-3. care trebuie să asigure o creştere rapidă a tineretului şi o calitate excelentă a cărnii şi grăsimii. . dar se elimină în perioada de finisare pentru a nu imprima gust neplăcut.B. în perioada a II-a (51-90 kg). Se mai administrează şi drojdia de bere în stare uscată. la vârsta de 6-7 luni şi la greutatea vie de cel mult 90 kg. condiţii în care se realizează maturarea. mazărea. lungimea mare între 85-95 cm. Nivelul proteic al amestecurilor furajere trebuie să fie mai mare cu 2-3% faţă de îngrăşarea pentru carne de consum în stare "proaspătă". precum şi a metişilor dintre rasele Landrace şi Marele alb. nutreţurile cele mai indicate sunt: orzul. Iarna furajele verzi se pot administra sub formă deshidratată. Landrace belgian. Sărarea şi afumarea celor două jumătăţi de carcasă se face după procedee specifice. Tineretul suin destinat îngrăşării pentru producţia de bacon se sacrifică în condiţii speciale. Rezultate foarte bune s-au înregistrat la suinele de culoare albă. în funcţie de greutatea acesteia. în perioada I de creştere-îngrăşare (20-50 kg) şi de 15% P.B. În funcţie de influenţa furajelor utilizate pe parcursul îngrăşării asupra calităţii produsului finit.5 cm. Calitatea materialului biologic.  întreţinerea şi îngrijirea animalelor (atât înainte cât şi pe parcursul îngrăşării). făinurile de carne şi de sânge.  alimentaţia aplicată. Factorii care condiţionează calitatea baconului sunt:  calitatea materialului biologic (respectiv. borceagul. sau ca fânuri măcinate. Suinele care sunt destinate îngrăşării pentru bacon aparţin raselor precoce sau metişilor dintre aceste rase. în aceleaşi condiţii. trifoiul şi uneori sparceta. aparţinătoare raselor Landrace.

spinarea scurtă. . Calul Nonius. Dintre aceştia. având grijă ca durata consumului să nu depăşească 15 minute pe tain. Rasele uşoare de cai Rasa Arabă. greabănul înalt. Hrana se va administra restrictiv. fondatori ai rasei Pur sânge englezesc. gâtul este frumos arcuit. primele importuri s-au făcut spre sfârşitul secolului al XIXlea. Calul Semigreu românesc. Însuşiri morfo-productive. Este originală din Platoul Asiei Centrale de unde a fost adus în peninsula Arabiei. până la sacrificare. alături de alte componente până la satisfacerea cerinţelor în substanţe nutritive. prin aplicarea unei selecţii riguroase. instituindu-se 3 tainuri. Calul românesc. s-au remarcat armăsarii: . Pur sânge de galop. Culoarea predominantă este murgă şi mai rar roibă sau neagră. creşterea în rasă curată. Rasa Lipiţană. Berberă şi turcească cu iepele englezeşti locale. la ore fixe.Rase intermediare: Calul Trăpaş. Pentru limitarea depunerii de grăsime în carcasă. hrănirea raţională precum şi gimnastica funcţională a aparatului locomotor. Este un cal de viteză cu temperament vioi. Armăsarii orientali. alimentaţii normale şi gimnastică funcţională. Hrana umectată. iar greutatea corporală de 450 kg. au fost Byerley Turk (armăsar arab de origine turcă). Parcurge un km într-un minut şi 11 secunde. uneori consangvinitatea moderată. prin încrucişarea armăsarilor din rasele Arabă. Talia este de 148-152 cm. Fiecar din aceşti trei armăsari au lăsat o descendenţă de valoare excepţională. Calul Gidran. până la greutatea de 50 kg şi apoi 2 tainuri. cu profil drept. Rasa Pur sânge englez.Rase uşoare: Arabă. tineretul până la vârsta de 5 luni. S-a format în Anglia în prima jumătate a secolului al XVIII-lea.În Danemarca se produce cel mai bun bacon din amestecuri furajere pe bază de orz (în proporţie de 95%) şi lapte ecremat proaspăt. rasele de cai crescute în ţara noastră pot fi grupate în următoarele categorii: . deci mai redusă cantitativ cu 10-20% faţă de cea la discreţie. În procesul de formare s-a aplicat o selecţie riguroasă. mişcările fiind energice. Spre sfârşitul îngrăşării hrănirea este restricţionată moderat. Huţul.Rase grele: Ardeneză. Perspective. va avea acces la padocuri pentru mişcare. Are capul bine proporţionat. largi şi elastice. constând din o parte lapte ecremat proaspăt şi o parte nutreţuri concentrate. devenind astfel "întemeietori" de linii genealogice. În ţara noastră. Darley Arabian şi Godolphin Barb. Aliura obişnuită este galopul pe distanţe lungi. . determină cel mai bun bacon. Se creşte la hergheliile Jegălia şi Mangalia şi se utilizează la ameliorarea raselor locale din sud-estul ţării. RASELE DE CABALINE Sub raportul aptitudinilor productive. dreaptă şi largă iar crupa potrivit de musculoasă şi orizontală. Ulterior aceste linii au fost continuate de alţi descendenţi valoroşi care au contribuit la consolidarea rasei. Calul Furioso North-Star.

. Calul românesc. continuator al liniei Darley Arabian. iar greutatea corporală de 500 kg. Se caracterizează prin constituţie fină şi temperament vioi. roibă şi şargă.Matchem. Talia variază între 155-165 cm. născut în 1758. născut în 1748 care a continuat linia Godolphin Barb şi a fost un remarcabil cal de viteză pe hipodrom. Sub influenţa condiţiilor pedoclimatice locale au luat naştere mai multe varietăţi şi anume: moldovenească. cu talia de 130-145 cm. Se foloseşte la ameliorarea cailor locali din nordul Moldovei şi se creşte la herghelia Rădăuţi. Se utilizează la tracţiune şi la port-samar. Poate parcurge distanţa de 1 km într-un minut. Este un cal cu temperament vioi. . Se foloseşte la ameliorarea calului de munte. iar greutatea corporală de 350-400 kg. murgă. Se creşte la herghelia Lucina. prin împerecherea armăsarului Nonius senior de origine anglo-germană. Este un cal de pentru călărie şi tracţiune uşoare. Însuşiri morfo-productive. Producţiile piloase sunt mai dezvoltate. dobrogeană. adus din Franţa (1816) cu iepe de origini diferite. Însuşiri morfo-productive. Conformaţia corporală este armonioasă. larg şi adânc.King Herod. Culoarea este diferită. Calul Gidran a fost format la herghelia Mezöhegyes din Ungaria prin împerecherea armăsarului arab “Ghridran” cu iepele ungureşti şi de alte origini. Aptitudinea principală este viteza la galop. Talia variază între 137 . ialomiţeană. Prezintă o conformaţie corporală armonioasă..140 cm iar greutatea corporală este de 400 kg. neagră. iar spinarea şi şalele sunt drepte. Această varietate s-a format la hergelia Mezöhegyes din Ungaria. Întrucât caii locali de origine carpatică au fost mai numeroşi decât cei mongoli. iar abdomenul este supt. Are capul fin cu profilul drept iar gâtul este lung şi purtat oblic. judeţul Suceava. Greabănul este înalt. şoricie. Este un cal rezistent. Se utilizează la transporturi în zona de munte. Calul de munte se aseamănă cu varietatea moldovenească dar are talie mai mică (120-135 cm). Perspective. Perspective. Se ameliorează cu rasele Huţulă şi Lipiţană. Culoarea predominantă este roibă cu diferite nuanţe. au luat parte rasele ariană şi mongolă. la formarea lui. născut în 1764. În ce priveşte originea calului româesc se susţine că. având trunchiul lung. iar membrele relativ scurte cu articulaţii puternice. calul românesc se aseamănă foarte mult cu rasa Arabă. Culorile predominante sunt murgă şi neagră. continuator al liniei Byerley Turk. adânc însă relativ strâmt. Având o mare capacitate de ameliorare este crescut în ţara noastră la hergheliile Cislău (Buzău) şi Balc (Bihor) şi se utilizează la ameliorarea cailor locali. fapt pentru care este considerat o varietate anglo-arabă. rustic şi energic. rezistent şi foarte docil.Eclips. Talia este în medie de 155 cm. Dezvoltarea corporală este mijlocie spre mică. Toracele este profund. transilvăneană şi de munte. iar ulterior descendenţa femelă a fost împerecheată cu armăsari Pur sânge englez. . Rasele intermediare Calul Nonius. Se ameliorează cu rasele perfecţionate. Rasa Huţulă s-a format în zona Carpaţilor Nordici din Moldova. Însuşiri morfo-productive.

. Perspective. Culoarea este vânătă. Are gât scurt şi gros de formă piramidală. Maestoso şi Napolitano. Este o rasă bună pentru călătorie şi munci mijlocii. Însuşiri morfo-productive. Este un cal propriu pentru munci agricole şi transporturi. Talia variază între 150 şi 170 cm. Însuşiri morfo-productive. cu iepe de origini diferite. Calul Furioso North-Star s-a fost la herghelia Mezöhegyes din Ungaria. danezi şi arabi. şalele şi crupa sunt duble şi musculoase. Pentru a i se imprima un temperament vioi se fac încrucişări de infuzie cu rasa Pur sânge englez. judeţul Cluj şi se utilizează la ameliorarea populaţiei locale din centrul şi nord-vestul Transilvaniei. cu acţiune înaltă a genunchiului. Se creşte la hergheliile din Izvin judeţul Timiş. roibă şi mai rar vânătă. iar greuttea corporală de 450 kg. Realizează 1 km într-un minut şi 25 de secunde. Conformaţia este specifică raselor de tracţiune grea. Perspective. iar greutatea corporală de 550 kg. Însuşiri morfo-productive. Însuşiri morfo-productive. Liniile mai importante din cadrul rasei sunt: Conversano. fiind specializat pentru aliură la trap. neagră. murgă şi mai rar neagră sau roibă. Are talia de 152 cm. Se creşte la Bonţina.Însuşiri morfo-productive. în prima jumătate a secolului al XIX-lea prin împerecherea armăsarilor din rasa Pur sânge englez. murgă şi dereşă. Perspective. în schimb este omogen ca aptitudini. Culoarea este murgă. Trăpaşul românesc a fost creat prin utilizarea la încrucişare a armăsarilor din rasele Trăpaş american. Rasa Lipiţană a fost formată la herghelia Lipizza din Austria. prin încrucişarea cailor italieni. Trăpaş Orlow şi Trăpaş francez. Furioso şi North-Star. Talia este de 153-160 cm. Culoarea este roibă. Se creşte la herghelia Sâmbăta de Jos şi se foloseşte la ameliorarea cailor locali de munte şi din zona sud-vestică a Transilvaniei. Culoarea obişnuită este murgă şi mai rar neagră. Slobozia şi Jegălia judeţul Ialomiţa şi se foloseşte la încrucişările industriale. Se creşte în rasă curată la herghelia de la Izvin judeţul Timiş. Se caracterizează prin mers elegant. Rase grele Rasa Ardeneză s-a format în zona munţilor Ardeni din Belgia. Este un cal cu temperament liniştit. Are o conformaţie corporală armonioasă. Este întâlnit în Câmpia de Vest a ţării. Perspective. Favory. Sunt şi exemplare de culoare neagră sau roibă. spanioli. iar greutatea corporală este de 650-750 kg. Perspective. Are temperament liniştit. Spinarea. Culoarea murgă este cea mai răspândită. Acest cal nu are conformaţia uniformă. Are talia de 160 cm iar greutatea corporală de 600 kg. bun pentru munci agricole şi călărie. Se utilizează la competiţiile sportive pe hipodrom şi la încrucişări cu rasa Ardeneză.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful