You are on page 1of 7

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Facultatea de Istorie

Referat
Doctrine și partide politice în secolele XIX-XX John Stuart Mill

Profesor, Lect. univ. Ovidiu Buruiană

Student, Antoci Andreea Claudia

filozof scoțian. 14. traducere de Constantin Sfeatcu. John Stuart Mill s-a născut în Londra. p. el va compune un cânt în continuarea Iliadei și va traduce câteva poezii ale lui Horațiu în versuri. a unor istorii precum cea romană (după Istoria Romei a lui Hooke). latina o deprindea în al optulea an din viață și tot în această perioadă studia sistematic aritmetica. și a oricărei lucrări necesitând o cantitate asemănătoare de lectură și cercetare”1. Această pasiune intelectuală tatăl va încerca s-o insufle fiului. considerat a fi ultimul mare liberal clasic și primul mare liberal modern. 2 Ibidem. tratate latine de logică scolastică și. la 20 mai 1806. discipol al lui Bentham**. iar dincolo de aceste învățături se aflau cărțile pe care tânărul învățăcel le parcurgea laborios și discursurile tatălui său. dar ceea ce se va dovedi o adevărată încercare pentru băiatul de doisprezece ani va fi alcătuirea de versuri în limba engleză. nume dat colecției de urmașii săi). Tatăl său. Aceste discipline erau urmate sub îndrumarea directă a părintelui „în aceeași cameră și la aceeași masă la care el scria”2. p. a rămas cunoscut în istorie ca economist și filozof utilitarist. Scoția. Tot el „a schițat. despre a cărei influență va vorbi mai târziu. considerând că acest obiect reprezintă mijlocul prin intermediul căruia oamenii pot dobândi o gândire exactă și că matematicile au doar un rol secundar în acest sens. Neavând nici un fel de înclinație spre poezie. Primele încercări de compunere literară constau în transcrierea. Autobiografie. a început și a terminat Istoria Indiei. Sarcină obligatorie. născut la 12 ianuarie 1929 în Glasgow. a Olandei (după Watson) și o istorie a guvernului roman (unde evidenția lupta dintre patricieni și plebei).John Stuart Mill. 13. tânărul se vede mai curând atras de studiul științelor exacte și cu precădere. nu în ultimul rând. ca rezumate. James Mill. . A citit Organon-ul (cele șase lucrări ale lui Aristotel cu privire la logică. născut la 15/ 26 februarie 1748 a fost un filozof și reformator social englez. „unitatea unei vieți”* Reprezentant al liberalismului clasic. Computatio sive logica lui Hobbes. Incitatus. pe care o vedea ca „ o lucrare de o calitate mult mai înaltă a gândirii decât cărțile logicienilor * Alasdair MacIntyre. pe care le citea cu deosebită atenție. A încetat din viață la 6 iunie 1832. prefață de Vasile Morar. 1 John Stuart Mill. un timp mai scurt decât a durat (chiar pentru scriitorii care nu aveau nici o altă ocupație) producerea aproape oricărei alte opere istorice de volum egal. lucru de la sine înțeles dacă ținem cont că la vârsta de trei ani John învăța limba greacă. ** Jeremy Bentham. și aceasta în curs de aproximativ zece ani. de logică. dar a rămas cel mai bine cunoscut pentru contribuțiile sale în dezvoltarea utilitarismului.

ar putea fi îndeplinite pe de-a-ntregul chiar în clipa de față: ar fi aceasta o mare bucurie și fericire pentru tine? Și o conștiință de 3 4 Ibidem. că toate schimbările în privința instituțiilor și opiniilor . „ nu a fost o educație pe apucate” 4 și toate învățăturile n-au rămas niciodată stocate în mintea sa ca simple date. George Graham și John Arthur Roebuck. 29. dacă era posibil. Observații despre om a lui Hartley. astfel că. care au fost și spre trebuința instruirii tânărului. la dorința lui Jeremy Bentham. până la o anumită vârstă. 5 Ibidem. la care a adăugat unele răspunsuri asupra criticilor aduse autorului. cu al cărui ajutor reușește acesta să-și publice scrierile. care impunea în educația copilului propriile convingeri intelectuale și filozofice. recenzii ale unor cărți de istorie și economie politică. și. Ibidem. Alte periodice care i-au publicat scrisorile și alte articole sunt „Morning Chronicle”. în stăruința lui. ca și diferite proiecte de legi și discursuri). când îi apare în „Traveller” un răspuns la adresa criticii aduse lui Ricardo și tatălui său. Prima publicație semnată John Stuart Mill datează din anul 1822. un bun prieten de-al tatălui său. Acesta consta din condensarea a trei manuscrise ale lui Bentham într-un singur tratat.scolastici”3. ci tatăl său „ s-a străduit să facă înțelegerea nu numai să însoțească fiecare treaptă a învățăturii. ci. De l’Esprit de Helvétius. o revistă apărută în aprilie 1824 (unde apăruseră treisprezece articole. ne va spune el mai târziu. . pe care tu le aștepți cu nerăbdare. Toate studiile sale erau atent revizuite de James Mill. precum și altele. ar fi proiectul pe care. Wiliam Ellis. În toamna lui 1826 viața lui Mill atinge un punct de cotitură și se naște în el o contradicție a vieții. p. să o preceadă”5. de consemnat. îl duce la bun sfârșit. Dintre lucrările care aveau să-l influențeze în tinerețe amintim aici Eseul asupra intelectului omenesc întocmit de Locke. Cea mai mare influență în dezvoltarea copilului de acum și savantului de mai târziu a avut-o tatăl care. acesta va crește înconjurat de concepțiile de viață ale tatălui. aducea în preajma învățăcelului personaje de o pregătire deosebită și cu o gândire aleasă. p. Această perioadă a copilăriei a însemnat pentru Mill un experiment pedagogic de mare anvergură care. pe care îi consideră „tovarăși apropiați” și „gânditori independenți pe propria lor bază”. privită sub aspectul fericirii și dacă aceasta poate fi obținută cu adevărat: „Să presupunem că toate scopurile tale în viață ar fi realizate. 21. Ajunge să-l cunoască pe Ricardo. Tot acum se împrietenește cu Wiliam Eyton Tooke.

1891. John Stuart Mill a scris în perioada 1830-1831 Eseuri despre unele probleme nerezolvate ale economiei politice.nestăpânit a răspuns categoric: „Nu!”6. la care „apăsarea gândului că orice simțământ era mort în mine a dispărut”. Saveanu. Considerations on Reprezentative Government. În calitatea sa de membru va cere două reforme de o importanță mai mare și anume reprezentarea personală și dreptul la vot pentru femeile care îndeplineau condițiile cerute de lege în cazul bărbaților cu drept de vot. ceea ce el acceptă. . În afara publicațiilor din ziare. cât și de cea socială. Alte scrieri includ On Liberty. Liberalismul lui Mill. în timp ce a doua a avut parte de prea puține voturi. în semn de respect. Acțiunile individului se dovedesc corecte în măsura în care ele au ca scop promovarea fericirii și incorecte. Popularitatea câștigată în urma răspândirii acestor opere îi determină pe alegătorii din Westminster să-l considere demn de a-i reprezenta în Parlament. fiind admisă mai târziu pentru un număr restrâns de colegii. libera dezvoltare a individului” printr-o încercare de reducere a puterii deținută de societate. s-a spus. În lucrarea Despre libertate el alege drept subiect „nu liberul arbitru. The subjection on women. iar în 1832 ceea ce mai târziu avea să fie publicat în volumul Dissertations and Discussions. John Stuart Mill. adeseori gândindu-se dacă viața merită traită și găsește refugiu în poezia lui Wordsworth și în muzică (simpatiza cu Weber). Fiecare idee nouă este analizată din prisma vechilor concepții și începe să aibă dubii în privința filosofiei tatălui său. Vieața și operele lui. se situează în contradicție cu utilitarismul de care s-a agățat toată viața. Utilitarianism. On Nature și Autobiography of John Stuart Mill. pledând pentru „libertatea cugetărei și a discuțiunii. p. poate. După această cădere. N. este măcinat de gânduri deprimante. Utilitarismul lui Mill ține atât de morala individuală. N. însă ceea ce îl va determina să lupte mai departe va fi citirea autobiografiei lui Marmontel (Mémoires d’un pére). Noului mod de gândire i se alătură scrierile școlii Saint-Simon din Franța care îł ajută pe Mill să înțeleagă mai bine particularitățile unei epoci în tranziție și să descopere un mod de gândire ignorat până atunci. 94. față de Bentham și de convingerile sale din tinerețe. Doar prima se va concretiza cu adevărat. București. față de tatăl său. Mill adoptă o cu totul altă teorie asupra vieții și este ferm convins că fericirea devine realizabilă numai atunci când aceasta nu reprezintă un scop în sine. ci libertatea socială sau civilă”7. p. în caz 6 7 Ibidem. Studiile întreprinse i se par acum fără nici un rost și pasiunea lecturilor de altădată o înlocuiește cu „obișnuita emoție minus întreg farmecul ei”. 118.

1994. Totodată modul prin care gândirea liberă stabilește adevărurile fiecărui individ. 2000. Polirom. Înțelege liberalismul. . ca pe o gândire totalmente liberă și privind astfel. Consideră că fiecare presupunere trebuie primită cu o minte deschisă și trecută apoi prin prisma rațiunii și a criticii. trebuie relaționat cu observarea atentă a capacității sinelui de a raționa și. București. 29. în cele din urmă. una în acord cu cealaltă. analiza acestei rațiuni care este pusă în legătură cu dezvoltarea sa. de cele mai multe ori. Dacă cele din urmă se adresează nu doar persoanei. Principiile libertății sunt enunțate de acesta în lucrarea mai sus amintită. * Roger Crisp este profesor la Universitatea din Oxford.contrar. filozofie antică. 9 John Stuart Mill. Principiul libertății își găsește justificarea în importanța acordată dialogului liber. un echilibru între opiniile acceptate și cele respinse. Mill se încadrează în categoria celor care deși susțin gândirea ca suma tuturor lucrurilor. Interesale sale cuprind filozofie politică. lucrare pe care Roger Crisp* o numește practică și pe care o consideră „tot atât de mult un discurs politic pe cât e o lucrare de teorie politică”8. Conform principiilor lui Mill libertatea individuală este la fel de necesară dezvoltării . despre credințele sale și despre acțiunile întreprinse. etică. Deși conștient că aceste două particularități sunt greu de obținut. Filozofia politică a lui John Stuart Mill. folosind drept argument următoarele: posibilitatea ca o opinie suprimată sa fie adevărată. Despre libertate. prima vizează strict caracterul propriu care este. În lipsa unei certitudini absolute tot ce rămâne de făcut este să presupunem că opinia noastră este adevărată și în baza acesteia să ne construim discuțiile. p. p. 8 Coord.ca și libertatea gândirii și a cuvântului. Un aspect particular al utilitarismului lui Mill constă în deosebirea dintre binele personal și binele public. 145. ci grupurilor și chiar nivelurilor societății. apoi. George Ene. așa cum era privit încă de la începutul perioadei moderne. el consideră sacrificiul individual ca cea mai înaltă virtute. nu-i contestă failibilitatea. traducere de Adrian-Paul Iliescu. influențat de obiceiurile celorlalți. Humanitas. se păstrează argumentele și. în cazul în care această posibilitate este eliminată. Mill opinează că „cel care lasă ca lumea sau partea sa de lume să aleagă pentru el planurile sale în viață nu are nevoie de nici o altă facultate decât cea proprie maimuțelor. mai departe. John Stuart Mill poate fi considerat un liberal în cel mai profund sens al cuvântului. întrucât „nu există mijloc prin care o ființă cu însușiri omenești să poată dobândi garanții raționale că are dreptate”9. Judecând aspru atașamentul fiecărei ființe de mediul ambiant.

p. folosindu-se de cunoștințele timpului său. își folosește toate facultățile sale. 10 11 Ibidem. A încerca să reduci dimensiunea particularităților în gândirea lui John Stuart Mill la o simplă apartenență a liberalismului nu se dovedește suficient pentru a putea cuprinde povestea acestui remarcabil gânditor al secolului al XIX-lea. Ibidem. al raționamentului și a judecății proprii. . Doar acel individ care este capabil de a-și construi singur un mod de viață. Individualității trebuie să-i aparțină acea parte din viață care interesează în principal individul. p. ca „fiecare să se rezume la ceea ce o privește mai mult pe ea. angajamentul pentru filozofie. În acest caz în ce măsură influențează societatea capacitatea individului de dezvoltare? Soluția ar ține de un acord mutual între aceste două părți. partea care interesează în principal societatea”11. Un filozof al liberalismului. după cum este considerat de unii și dezaprobat de alții. societății.imitația”10. în baza spiritului de observație. 77. el va duce o luptă constantă cu viața. înconjurat de ideologiile tatălui și. de mic copil. pentru protest și conflict va fi unul permanent. mai târziu. Deprins. 96. cu o educație aleasă.

Mill. John Stuart. traducere de Constantin Sfeatcu. 1994. Vieața și operele lui. 1891. Ene. Polirom. John Stuart Mill. Filozofia politică a lui John Stuart Mill. Despre libertate. Saveanu. George.. 2000. N.Bibliografie Mill. București. Humanitas. . John Stuart. Autobiografie. traducere de Adrian-Paul Iliescu. N. Incitatus. prefața de Vasile Morar. București.