You are on page 1of 10

INTRODUCERE Preambul – Cristophe Moulin Autori: Partea tehnică – Maurizio Gallo, Paolo Mantovani, Alberto Paleari Partea istorică

– Gioacchino Gobbi Desene - Gianni Bersezio Materiale - Grivel Mont Blanc Pentru redactarea acestui îndrumător tehnic am luat exemplu din tot ceea ce a fost realizat, într-o manieră similară, în schi şi alte discipline sportive. De obicei, în manualele de alpinism se explică cum se escaladează un perete, o creastă, un gheţar. E ca şi cum un manual de schi ar explica cum se coboară pe o pistă de dificultate medie sau dificilă, fără să dea informaţii privind plugul, virajul paralel, cristiana şi fără să permită elevului să adapteze stilul său la teren şi în funcţie de propriile sale capacităţi. În acest îndrumător vor fi descrise în câteva cuvinte mişcările. Astfel, se porneşte de la exerciţii simple cum ar fi mersul pe zăpadă pentru a ajunge la tehnici mai dificile, cum ar fi folosirea pioletului şi a colţarilor. Trebuie să luăm în considerare faptul că zăpada şi gheaţa sunt materiale schimbătoare: “Muntele nu e un teren de tenis pe care mingea sare la fel”. După efectuarea tuturor exerciţiilor pe terenul cel mai potrivit (fiecare exerciţiu fiind prezentat în mediul cel mai potrivit), elevul va putea să se regăsească în munte şi va avea mijloacele necesare pentru a se adapta la zăpadă tare sau moale, la gheaţa care se sparge, la cornişe, la furtună, la oboseală, la lipsa de antrenament şi alte situaţii mai mult sau mai puţin dificile care îngreunează sau chiar fac imposibilă punerea în practică a exerciţiului respectiv. Elevul va decide, datorită experienţei, sensibilităţii, capacităţii de a se adapta, după ce a evaluat muntele şi pe sine însuşi, ce metodă să aplice, respectând normele de prudenţă sau să renunţe. Nivel 1.Tehnica clasică Exerciţiul 1. Cum se poartă pioletul şi colţarii în rucsac 2. Cum se merge pe zăpadă moale fără colţari 3. Cum se merge pe zăpadă tare fără colţari cu toată talpa 4. Cum se coboară cu faţa la vale fără colţari, prin alunecare controlată 5. Înaintare pe toată talpa cu colţari. “Pioletul baston” 6. Înlăturarea zăpezii de pe bocanci 7. Înaintare cu colţari pe colţii frontali. “Sprijin pe piolet” 8. Alunecare pe zăpadă şi cum se face oprirea. “Alunecare prin ghemuire” 1. 2. 3. 4. 5. 6. 1. 2. 3. 4. 5. Nivel 2.Înaintare clasică în traversee Înaintare în traverseul oblic pe toată talpa fără colţari Înaintare în traverseu pe toată talpa cu colţari Schimbarea direcţiei în amonte Înaintare cu picioarele încrucişate cu colţari. “Piolet adunat” Schimbarea direcţiei cu faţa la vale. Tăierea urmelor. Nivel 3.Înaintarea clasică Înaintarea cu picioare încrucişate pe pantă maximă (înclinată la maximum) Înaintare în “tehnică mixtă” Înaintare cu faţa la vale pe pantă abruptă. “Piolet balustradă” Înaintare cu “tracţiune în piolet” Înaintare cu două puncte de sprijin 1

3. 2 . 4. Înaintare cu picioarele desfăcute 6. Utilizare “evoluată” a pioleţilor şi colţarilor 2.Studiu fundamental privind înaintarea în poziţia “tracţiune în piolet” Înaintarea “primară” Înaintare “primară” în şpraiţ Înaintare de bază echilibrată “în triunghi” şi punere de pitoane Înaintare “primară” şi punere de pitoane în cap de coardă Nivel 6. Poziţii deosebite/speciale. Textul emis de Comisia Tehnică a Ghizilor Alpini – Profesori de Alpinism a fost adoptat ca text oficial în cadrul cursului de formare pentru obţinerea diplomei de Ghid Alpin Italian. Înaintare evoluată în poziţia “triunghi” 4. 2. Înaintare “evoluată” în traverseu 8. Înaintare în “triunghi” cu rotarea corpului 9. Înaintare în poziţia “triunghi de bază” 3. 4. Coborâre în “triunghi” 5. Nivel 4. Înaintare cu regruparea picioarelor 7. 2. Înaintarea “evoluată” pe teren mixt 10.6. Înaintare “în şir indian” (cu un picior în faţa celuilalt) 7.Tracţiunea în piolet – tehnica de bază Utilizarea pioletului Extragerea pioletului Poziţia de bază şi utilizarea colţarilor Înaintarea de bază în traverseu Nivel 5. 1. Înaintare pe teren mixt 1. 3.Tracţiunea în piolet – înaintare avansată 1.

1). Elevul trebuie să îşi găsească echilibrul. Piciorul se pune cu încredere în zăpadă. ajunge să mărim depărtarea picioarelor. 3 . Corpul rămâne vertical. apăsând cu piciorul de mai multe ori înainte de a se lăsa cu toată greutatea corpului. bustul trebuie aplecat în faţă. iar cei lungi sunt ţinuţi în mână. Piciorul de sprijin (posterior) rămâne întins (întinderea tendonului lui Ahile) (fig.3). Picioarele sunt depărtate.25º Descriere: Panta se urcă direct. putem să lovim zăpada cu piciorul pentru a putea pune mai bine talpa. Pioleţii scurţi pot rămâne în rucsac. La coborâre. cu picioarele puţin depărtate. trebuie bătătorită. Dacă zăpada e inconsistentă. Pasul trebuie să fie constant. menţinându-şi corpul perfect vertical. îi punem de preferinţă în interiorul rucsacului într-un înveliş de pânză tare sau plastificată. Exerciţiul 3: Cum se merge pe zăpadă tare fără colţari. pioletul va fi prins în bretelele rucsacului: lărgim breteaua cu degetul mare şi introducem vârful pioletului între umăr şi bretea.(fig. cu ciocul îndreptat spre spate şi lopăţica spre umăr.Tehnica clasică Exerciţiul 1: Cum se poartă pioletul şi colţarii în rucsac Deoarece nu folosim colţarii. (fig. Pasul trebuie să fie scurt. nici prea scurt pentru a evita ca piciorul de sus să se prăbuşească peste cel de jos.2) Exerciţiul 2: Cum se merge pe zăpadă moale fără colţari Loc: Pantele înzăpezite în care piciorul se afundă puţin Înclinaţie: 20º . Tălpile sunt paralele cu panta. Atunci când panta creşte. având grijă să nu se aplece prea mult. trecem mânerul pioletului pe umăr şi îl aranjăm între spate şi rucsac. deci gleznele trebuie îndoite la maximum. pe toată talpa Loc: Pante cu zăpadă tare care pot fi penetrate doar de talpa bocancilor Înclinaţie: maxim 25º Descriere: Încercăm să păşim în aşa fel încât să lăsăm toată urma bocancului în zăpadă. vârfurile puţin deschise. Ritmul mersului depinde de condiţia fizică. şi se coboară direct. Dacă zăpada e cu adevărat prea tare.Nivel 1. pe teren mixt). Utilizarea beţelor de schi reprezintă un avantaj pentru a avea un echilibru mai bun şi pentru a reduce efortul membrelor inferioare. Evitaţi o poziţie prea rigidă sau aplecat în spate. Dacă avem nevoie de mâini (ex. vârfurile puţin spre exterior. nu prea lung pentru a nu pierde echilibrul. cu faţa spre vale. cu faţa spre munte.

Greşeli tipice: -în momentul în care sprijinul e pe călcâi. Greutatea va trece de pe călcâi pe tot piciorul. repetaţi exerciţiul într-o manieră mai dinamică.35º Descriere: Coborârea se face înfigând călcâiele în zăpadă. ca la schi: fără să patinaţi. provocând astfel alunecarea. mai întâi cu derapajul. Pentru a-şi menţine echilibrul elevul controlează viteza alunecării variind unghiul flexiunii gleznei. bustul e uşor aplecat înainte. iar bazinul în faţă Sfaturi: -scopul acestui exerciţiu este de a obişnui elevul. 4 . gleznele şi genunchii sunt îndoiţi. Corectare: -exerciţii de mobilitate a gleznei -faceţi exerciţii pe dos. Elevul îşi va pune progresiv picioarele paralel pe pantă pentru a aluneca. centrul de greutate vertical pe picioare. Utilizarea beţelor de schi e folositoare pentru coordonarea mişcărilor picioarelor şi a beţelor.Acesta e un exerciţiu pregătitor foarte bun pentru tehnica utilizării colţarilor. Greşeli tipice: -elevul pune picioarele pe marginile bocancului -elevul ridică picioarele prea mult şi face paşii prea mari. să viraţi. Echilibrul e menţinut prin potrivirea mai în faţă sau mai în spate a centrului de greutate. la urcare şi la coborâre -păşiţi pe urmele unui ghid alpin. Înclinaţie: 20º . când alunecarea e slabă. Se recomandă folosirea beţelor de schi atât pentru menţinerea echilibrului cât şi pentru accelerarea vitezei. să frânaţi sau să săriţi. După ce aţi prins încredere. dar care poate fi penetrată de talpa bocancului. Exerciţiul 4: Coborâre cu faţa la vale fără colţari prin alunecare controlată Loc: Pantă cu zăpadă dură. picioarele rămân întinse. apoi cu alunecarea controlată.

vârfurile îndreptate spre exterior. deschideţi progresiv picioarele îndreptate spre exterior şi îndoiţi gleznele (fig. pante nu prea abrupte.Exerciţiul 5: Înaintarea în faţă pe toată talpa cu colţari. înainte de a face pasul. “Pioletul baston” Loc: Zăpadă tare sau gheaţă moale. Se obişnuieşte transferarea greutăţii corpului pe piciorul de sprijin înainte de a-l odihni pe celălalt. Piciorul este pus cu încredere pe gheaţă. Coborârea: Bustul aplecat în faţă. Descriere: Urcarea se face cu picioarele uşor desfăcute pe pante nu foarte înclinate având grijă să folosiţi toţi colţii colţarilor. Se recomandă folosirea beţelor de schi pentru a ajuta trecerea greutăţii de pe un picior pe altul. nu doar vârful sau călcâiul. puneţi greutatea corpului pe piciorul de sprijin. Pe măsură ce înclinaţia pantei creşte. Urcare şi coborâre. Introduceţi utilizarea pioletului pe post de băţ (pioletul baston) în cazul pantelor mai abrupte. (fig.4). picioarele uşor depărtate.5) 5 . Colţarii moderni. cei frontali fiind inexistenţi sau în stare embrionară. Repetaţi exerciţiul fără beţe pentru a vă îmbunătăţi coordonarea şi echilibrul. La fiecare pas. ridicaţi piciorul astfel încât colţarii să nu agaţe gheaţa/solul. o viteză de deplasare mai mare şi o economie de energie. semi-îndoite. aducând bazinul într-o poziţie verticală pe acesta. transferul greutăţii se obţine potrivind bazinul deasupra piciorului de sprijin. Ca şi la urcare. De la un pas la altul întindeţi tendonul lui Ahile al piciorului de sprijin. Încărcaţi toată talpa piciorului uniform. dotaţi cu colţi şi în faţă nu exclud înaintarea pe toată talpa care pe pante abrupte presupune o stabilitate mai mare. Colţarii tradiţionali aveau colţi doar în talpă.

Utilizarea “pioletului baston” Pioletul e alcătuit dintr-un vârf. la o distanţă de 30 cm.6) Vârful trebuie să se înfigă în zăpadă. Pioletul e înfipt când piciorul opus e în faţă. din coadă şi din cap (alcătuit din lamă şi lopăţică). Corecţie: -a se utiliza procedeele pedagogice: de exemplu o coardă dublă întinsă pe pământ precum şinele.Greşeli tipice: -elevul nu poziţionează bazinul pe piciorul de sprijin provocând în timpul pasului un dezechilibru constant (centrul de greutate se află în afara poligonului de susţinere) -elevul se împiedică din cauza colţilor din faţă. pioletul se ţine în mâna ce mai abilă. Elevul va merge cu picioarele în exteriorul şinelor Greşeală tipică: -În timpul înaintării cu vârfurile picioarelor îndreptate spre exterior. cu lama în faţă. se recomandă utilizarea unui piolet relativ lung. braţele relaxate de-a lungul corpului. iar palma poziţionată pe lopăţică. În cadrul înaintării frontale. (fig. la al doilea pas.7) 6 . pioletul este înfipt în zăpadă pe măsură ce păşim. Corecţie: Întindeţi călcâiul lui Ahile şi depărtaţi genunchiul piciorului de sprijin înainte de a mişca celălalt picior. pioletul se ţine cu lama în spate (fig. Descriere: Poziţia verticală a corpului. doar colţii interiori sau din faţă penetrează gheaţa. Pentru a folosi pioletul pe post de baston. La coborâre. pioletul prins de cap.

7 . Fie că aveţi sau nu colţari. înlăturarea zăpezii de pe bocanc poate fi efectuată lovind piciorul de care s-a prins zăpada de călcâiul piciorului aflat pe sol. se recomandă folosirea unui băţ de schi în mâna liberă.La coborâre. Înlăturaţi zăpada lovind scurt bocancul cu coada pioletului în timpul mersului. dacă nu aveţi un piolet destul de lung. în timp ce laba piciorului e ridicată şi piciorul îndoit. de cap sau de coadă. Pe o pantă abruptă unde ridicarea pioletului din zăpadă poate fi periculoasă. Exerciţiul 6: Înlăturarea zăpezii de pe bocanci. (fig. iar uneori e periculoasă. nu îl înfigeţi în zăpadă. anumite tipuri de zăpadă favorizează formarea unei copite de zăpadă pe bocanci care deranjează.8) În timpul exerciţiului. ci ţineţi-l pur şi simplu în mână. dacă sunt dificultăţi cu menţinerea echilibrului.

Greşeli tipice: -Nu treceţi greutatea pe piciorul de sprijin înainte de a face pasul -Apropierea prea mare a bustului de pantă -Paşii prea mari -Călcâie prea ridicate (fig. mâna cea mai puternică ţine pioletul de cap în poziţia “piolet-sprijin” (fig.10) -Picioare la acelaşi nivel -Prea multe lovituri de colţari care sensibilizează gheaţa. panta să nu depăşească 50º Descriere: poziţia de bază. Talpa bocancului e orizontală. braţele semi-îndoite în faţa bustului. Înaintaţi câţiva metri. pe colţii din faţă. Doar colţii din faţă ai colţarilor se înfig în gheaţă. apoi coborâţi în aceeaşi manieră. Repetaţi exerciţiul de mai multe ori pe distanţe din ce în ce mai lungi şi mai abrupte. Înainte de a face primul pas treceţi centrul de greutate pe piciorul de sprijin printr-o mişcare laterală a bazinului. făcând-o mai puţin solidă. apoi ridicaţi celălalt picior. punându-l mai sus decât piciorul de plecare. “Pioletul sprijin”.Exerciţiul 7: Înaintarea în faţă cu colţari. 8 .9) cealaltă mână se află pe gheaţă la înălţimea umărului. Loc: Pereţi de gheaţă. Colţii colţarilor se înfig o singură dată cu o lovitură scurtă şi bine dozată. picioarele uşor depărtate şi îndoite şi poziţia echilibrată. faţa la perete.

cu pioletul prins de lopăţică (fig. fără un pericol anume. Greutatea corpului se află pe piolet care taie suprafaţa. cu palma mâinii pe lopăţică cu ciocul îndreptat în faţă. putând ajuta la frânare. ciocul atinge gheaţa la nivelul centurii. în momentul în care piciorul opus e mai sus. Exerciţiul 8: Alunecarea pe zăpadă şi cum se face oprirea. încetinind căderea. (fig.7). Pioletul e sprijinit şi nu înfipt.Utilizarea “pioletului-sprijin” Apucaţi pioletul de cap. vă aşezaţi şi alunecaţi câţiva metri. doar ca un sprijin pe pantă. ciocul orientat spre perete. Vă întoarceţi cu faţa la perete. având braţele semi-îndoite de-a lungul bustului. Descriere: Coborând cu faţa la vale. 9 . şi va fi sprijinit la fiecare al doilea pas. “Alunecarea ghemuită” Loc: Pantă cu zăpadă nu prea tare Înclinaţie: Între 30º şi 40º care se termină după câţiva zeci de metri printr-o parte plană.11) Greşeli tipice: -Încercarea de a înfige pioletul în loc de a-l sprijini cu forţă. Picioarele sunt desfăcute. prindeţi pioletul de mâner cu cealaltă mână apoi înfigeţi ciocul pioletului în zăpadă la înălţimea pieptului.

staţi ghemuit. Încercaţi să repetaţi exerciţiul plecând de la o cădere pe spate. întoarceţi-vă imediat pe burtă şi folosiţi coada pioletului pentru a pivota şi îndreptaţi capul în sus. Păstraţi poziţia ghemuită şi controlaţi alunecarea prin dozarea sprijinului pe călcâie şi vârful pioletului. În acest caz frânarea se va efectua doar cu pioletul (fig. picioarele nu trebuie înfipte în timpul alunecării pentru a evita blocajul şi răsturnarea. cu capul în jos. apoi începeţi să frânaţi cu ciocul pioletului. 10 . Din poziţia de alunecare cu faţa la vale. Această tehnică se numeşte “Alunecare în poziţia ghemuit”. prindeţi pioletul în tehnica “ghemuit” dar pe o parte. E posibil să alunecaţi pe zăpadă folosind pioletul ca sprijin. În timpul alunecării e important să ţineţi capul îndreptat în sus.În cazul în care elevul are colţarii în picioare. În acest caz. şi folosiţi greutatea corpului pentru a frâna în zăpadă.12).