You are on page 1of 9

Piata turistica a Franta

Prezentare generala
Nume oficial: Republica Franceză; Situarea: in Vestul Europei;
Asezarea geografica : intre 42°20" - 51°5" latitudine nordica si 5°55" longitudine vestica - 8°10" longitudine estica

Vecini: Mărginită la nord de Canalul Englezesc, la nord-est de Belgia şi Luxembourg, la est de Germania, Elveţia şi Italia, la sud de Marea Mediterană, la sud-est de Spania şi Andorra, iar la vest de Oceanul Atlantic; Suprafaţa: 552.602 km² (incluzând şi insula Corsica); Populaţia: 58.400.000 locuitori Densitatea populaţiei: 100 loc./km²; Sărbătoarea naţională: 14 Iulie (aniversarea Căderii Bastiliei- 1789); Limba oficială: franceza; Sistem politic: Republică semi-prezidențială; membră a Uniunii Europene - Preşedinte: Nicolas Sarkozy - Prim-Ministru: François Fillon Moneda:Fosta moneda nationala a Frantei a fost francul francez(1 Franc francez = 100 Centimes; Franţa este una dintre cele 11 ţări din Uniunea Europeană care a lansat moneda Euro la 1 ianuarie 1999, aceasta substituind Francul Francez la începutul anului 2002). Actuala moneda europeana care ofoloseste este euro Capitala: Paris (9.319.000 locuitori)
Principalele articole de import: masini si utilaje, titei, fonta si otel, metale neferoase, autovehicule, produse-textile. Principalele articole de export: masini si utilaje, utilaje de transport, fonta si otel, produse textile, grau, produse petroliere, produse chimice, metale neferoase, fructe, vin.

PIB(1999): 1.373.000 mil.$ (locul 2); PIB/loc.:23.300$ (locul 9); Membru UE din: 25 martie 1975. Cea mai mare țară din Uniunea Europeană și cea mai mare țară din Europa de Vest.

Asezare generala

Deşi marea parte a teritoriului francez se află în vestul Europei, Franţa este constituită şi din teritorii aflate în America de Nord, Caraibe, America de Sud, vestul şi sudul Oceanului Indian, nordul şi sudul Oceanului Pacific şi Antarctica, aici însă suveranitatea este exercitată în cadrul Tratatului Antarcticii. Franţa metropolitană se întinde de la Marea Mediterană la Canalul Mânecii şi Marea Nordului şi de la Munţii Alpi şi Râul Rin până la Oceanul Atlantic. Datorită formei geometrice a teritoriului Franţei continentale, ţara este denumită colocvial ca Hexagonul (franceză: L'Hexagone). In afară de limita maritimă, are şi 9 vecini terestrii: Belgia (620 km), Luxemburg (73 km), Germania (450 km), Elveţia (572 km), Italia (515 km), Monaco (4,5 km), Andora (57 km) şi Spania (650 km) şi două dintre ministate: Andora şi Monaco. Franţei ii aparţine şi Insula Corsica din Mare Mediterană.

Mediul demografic

Creșterea demografică înregistrată de Franța este una dintre cele mai dinamice din Europa și este datorată unui nivel al natalității superior mediei europene și unui sold migrator pozitiv (aproximativ 100.000 persoane anual). În ceea ce privește fecunditatea, aceasta se clasează printre primele în Europa, cu 2,01 copii per femeie în anul 2006; doar Albania, Muntenegru și Islanda având indici de fecunditate mai mari. În plus, datorită creșterii speranței de viață, se înregistrează o creștere a proporției de persoane în vârstă, fenomen cunoscut sub numele de pappy boom și este datorat ajungerii la vârsta a treia a generației baby boom din anii 1950. După ce nivelul demografic a fost relativ scăzut în secolul al XIX-lea, de la jumătatea secolului al XX-lea, Franța a înregistrat o creștere rapidă a populației. Modificările ce intervin la nivelul populației franceze o fac astăzi una dintre cele mai dinamice din Europa, combinând o rată a natalității mai mare decât media Europene (821 000 Nașteri în 2009, față de 536000 decese) și a unui echilibru al migrației pozitiv (circa 71000 persoane în 2009).Populația în Franța a crescut, așadar, cu 0,54% în 2009. Se preconizează că pînă în anul 2050, Franța va depăși un număr de 70.000.000 locuitori. În plus, piramida vârstelor este într-o evoluție continuă încă de la începutul secolului al XXI-lea. Ponderea populației în vârstă se mărește, pe fondul creșterii speranței de viață (Franța se bucură de una dintre cele mai lungi speranțe de viață din lume). Un fenomen interesant ce are loc la ora actuală în Franța este acest "baby-boom" generat de persoanele cu o medie de vârstă de 60 de ani, numit de unii și "papy-boom" (un boom al bunicilor) Limba franceză este singura limbă oficială din 1992, astfel că Franța este singura țară din Vestul Europei (cu excepția microstatelor) care are o singură limbă recunoscută oficial. Cu toate acestea, în Franța se vorbesc 77 limbi regionale care nu au nici un statut oficial, dar în ultima vreme au început să fie predate în unele școli. Alte limbi străine, cum ar fi limba portugheză, limba italiană, limba arabă și altele, sunt vorbite de diferitele colectivități de imigranți.
Mediul istoric Teritoriul Frantei populat in antichitate de triburi celtice (gali), este cucerit de Caesar (5951 i.Hr.) si transformat in provincie romana. Francii popor germanic stabilit in sec. 5 in Galia, se contopesc cu galo-romanii si dau nastere in sec. urmatoare pop. francez. Bazele regatului Franc sunt puse de Clovis (481-511) din dinastia Merovingienilor. Carol cel Mare (768-814), cel mai de seama reprezentant al dinastiei Carollingiene, poarta razboaie victorioase impotriva saxonilor, avarilor, longobarzilor si este incoronat imparat al Occidentului la Roma in anul 800. Tratatul de la Verdun (843) consacra dezmembrarea Imp. Caroligian, a carui parte occidentala formeaza viitoarea Franta. In sec. 12-14, in timpul domniilor lui Pilip ll August si Pilip lV cel Frumos, sunt facuti primii pasi pe drumul intariri autoritatii regale si al centralizarii statale. Dupa infrangerile franceze din prima parte a razboiului de 100 de ani purtat impotriva Angliei (1337-1453), avantul national ( Jeanne d'Arc) permite incheierea victorioasa a indelungatei confruntari. Ludovic al Xl (1461-1483) reprima opozitia marilor seniori, iar domnia lui Francisc l (1515-1547) inaugureaza epoca absolutismului. Raspandirea calvinismului in prima jumatate a sec. 16 declanseaza pustiitoarele razboaie religioase (1562-1598) incheiate de Henric al lV, intemeietorul dinastiei de Bourbon (1589-1830) prin edictul de toleranta de la Nantes (1598). Domnia lui

Ludovic al XlV (1643-1715) marcheaza apogeul absolutismului francez ("statul sunt eu"), Franta devenind acum prima putere europeana. Frecventele razboaie din timpul lui Ludovic al XlV si Ludovic al XV ( 1715-1774) accentueaza tensiunile sociale, pierderea prin tratatul de la Paris (10.2.1763) a posesiunilor din India si a Canadei adancind criza economica si cea de credibilitate a absolutismului Bourbonilor. Revolutia franceza (14.7.1793- cucerirea Bastiliei) culmineaza cu proclamarea la 22.9.1792 a primei Republici, cu executia lui Ludovic al XVl (21.1.1793) si cu dictatura iacobina (1793-1794). Razboaiele de aparare a Republicii Franceze sunt continuate de Napoleon Bonaparte, devenit in 1804 imparat al francezilor si arbitru omnipotent al Europei continentale. Restaurata in 1815, domnia Bourbonilor este inlaturat de revolutia din iulie 1830, care impune monarhia constitutionala a lui Ludovic Philip (1830-1848). In urma revolutiei din februarie 1848 este proclamata a ll-a Republica (1848-1852), apoi puterea este acaparata de Ludovic Napoleon (nepot al lui Napoleon l ), care se proclama sub numele de Napoleon lll imparat al Frantei (1852-1870). Infrangerea in razboiul cu Prusia (1870-1871) are ca urmare proclamarea la 4.9.1870 a celei dea lll-a Republici si scurtul intermezzo al insurectiei proletare a Comunei din Paris (mart.mai 1871). Pacea de la Frankfurt pe Main (10.5.1871) consacra pierderea Alsaciei si Lorenei. Cucerirea Algeriei (1830-1847) este urmata in a doua jumatate a sec. 19 de constituirea celui de-al doilea mare imp. colonial al lumii (Africa septentrionala, ecuatoriala, occidentala, Indochina, Oceania, etc.). Impreuna cu Rusia si Marea Britanie pune bazele Tripei Aliante (1904) care in primul razboi mondial (1914-1918) obtine victoria asupra Blocului Puterilor Centrale. Prin Pacea de la Versailles (1919) Alsacia si Lorena sunt retrocedate de Germania. Politica revansarda a Germaniei naziste are ca urmare declaratia de razboi a Frantei la 3.9.1939, urmata de invadarea teritorului francez si semnarea de catre, maresalul P.Pétain, a actului de capitulare la 22.6.1940. Gen Charles de Gaulle lanseaza in iunie 1940 la Londra, celebrul apel la continuarea luptei de catre francezi si constituie Comitetul National Francez care coordoneaza rezistenta antinazista. Debarcarea din Normandia (6.6.1944) si insurectia victorioasa a Parisului (19-25.8.1944) permit instalarea guvernului provizoriu prezidat de gen. De Gaulle. Constitutia din octombrie 1946 praclama cea de-a lV Republica, si transforma imp. colonial in Uniunea Franceza. Politicianismul si razboaiele de emancipare nationala din Indochina (1945-1954) si Algeria (1954-1962) adancesc criza celei de-a lV-a Republici si duc la instalarea unui guvern in frunte cu gen. de Gaulle care proclama la 4.10 1958 cea de-a V-a Republica, cu atributii sporite pentru seful statului.

1.1. Cadrul natural
Relief
Relieful Frantei este dezvoltat pe structuri hercinice (podisuri, munti, josi- care sunt erodati- , campii) si structuri alpine ( Mtii Alpi si Pirinei) Franţa are un relief variat: în S-E, între lacul Geneva şi Marea Mediterană, Alpii Francezi, cu văi adânci şi relif glaciar tipic (gheţari, văi custuri, lacuri glaciare), cu altitudinea sub 3000m în Alpii Maritimi şi peste 4000m în Alpii Savoniei;în S-V, la graniţa cu Spania, munţii Pirinei, semeţi, iar in E munţii mai scunzi şi mai vechi Jura şi Vosges; acestora li se adaugă regiuni

colinare şi podişuri- Ardenii/Ardennes în N-E, Masivul Armorican în N-V, Masivul Central dominat de înalţimi vulcanice, în partea central sudică- precum şi bazine şi culoare depresionare şi câmpii litorale. Bazinul parizian (Bassin parisien), în partea central-nordică, este cea mai mare unitate naturală a Franţei, cu relief tipic de cueste, depresiuni şi suprafeţe structurale în est, cu o zonă joasă, drenată de Loire şi afluenţii săi în sud şi suprafeţe din cretă acoperite de loess şi argilă în nord; Bazinul aquitanian (Bassin aquitain) în sud-vest, cu podişuri calcaroase în est şi nord (Perigord, Quercy, Charente) şi o câmpie nisipoasă (Landes de Gascogne) în vest, de-a lungul ţărmului golfului Biscaya. Corsica –insulă a Mării Mediterane– a devenit parte integrantă a Franţei în 1768. Are o suprafaţă de 8.680 km2 şi 250.000 locuitori. Situată la 180 km în sud-estul oraşului Nisa, Corsica are un relief accidentat, mai înalt în N-V, unde înalţimea maximă ajunge la 2.710 m pe vârful Monte Cinto, iar în partea estică se află o câmpie litorală fertilă (Plaine d’Aleria). Numai în această parte, ce reprezintă 2% din suprafaţa insulei, se cultivă măslini, portocali, viţa-de-vie, restul fiind acoperită de păduri. Cel mai mare oraş, principalul port, este Bastia cu 90.000 locuitori, dar capitala tradiţională se află pe coasta sud-vestică a insulei în oraşul Ajaccio. Corsica este cea mai întinsă insulă a Franţei şi cea de-a patra ca întindere din Marea Mediterană. Geografic şi cultural este mult mai aproape de Italia decât de Franţa. Micul oraş Girolata este situat într-un golf strâmt, aparţinând vestului insulei. Clima Clima Frantei este temperata, cu nuante determinate de cele doua fatade maritime (mediteraneana si atlantica) si de orientarea reliefului. Astfel, clima temperat-oceanica din zona litorala atlantica se caracterizeaza prin veri racoroase, ierni blande si precipitatii bogate () . Spre interiorul tarii, iernile sunt mai friguroase, iar precipitatiile, ce cad mai ales vara , sunt mai scazute. In sud, Franta se afla sub influenta climatului subtropical circumscris litoralului Marii Mediterane, cu veri uscate, fierbinti si ierni blande, ploioase. Uneori aici bat mistralul si tramontul, vanturi reci ce pot compromite culturile de citrice. Nivelul precipitatiilor in zona occidentala este de peste 800 mm, in est numai in unele locuri atinge 600 mm, iar in munti, unde clima este mai rece, precipitatiile sunt de peste 1.000 mm, care in mare parte cad iarna sub forma de zapada

Reţeaua hidrografică

Rețeaua hidrorafică este bine dezvoltată de o formă detritică, cu densitatea medie de 0,48 km/km². În total în bazin există 935 de rîuri cu lungimea de 3 720 km, cele mai multe cu o lungime de până la 10 km; 25 de râuri cu lungimea de 10-20 km, 6 râuri cu lungimea de 31-40 km, 3 râuri cu lungimea de 41-50 km, 5 râuri cu lungimea de 51-100 km, Cei mai mari afluenți de pe cursul superior și cel mediu sunt râurile Copăceanca, Cubolta, Căinar, Camenca, Soloneț, Ciucul Mic, iar în cursul inferior (pe ultimii 80 km) Râul primește apele a doi afluenți

însemnați - Cula și Cogâlnic. Este densă, legată printr-un sistem de canale (4.600 km) şi orientată spre Oceanul Atlantic şi spre Marea Mediterană. Există numeroase lacuri, cele mai mari fiind Leman/Geneva, Le Bourget.

Mediul politic Republica Franceză este o republică unitară semi-prezidențială cu puternice tradiții democratice guvernată conform constituției celei de-A Cincea Republici Franceze aprobată prin referendum în 28 septembrie 1958. Puterea executivă este reprezentată de Președinte, ales prin sufragiu universal pe o durată de 5 ani (până în 2002 durata mandatului era de 7 ani) și de guvern, condus de un Prim Ministru numit de către președinte. Puterea legislativă este reprezentată de Parlamentul Francez[3], bicameral, compus din Adunarea Națională (franceză Assemblée Nationale) și Senat (franceză: Sénat). Deputații Adunării Naționale reprezintă circumscripțiile locale și sunt aleși prin vot universal uninominal pe o durată de 5 ani. Adunarea are puterea de a demite guvernul, astfel încât acesta este determinat de majoritatea parlamentară. Senatorii sunt aleși pe o perioadă de 6 ani de către un colegiu electoral format din aleșii locali din teritoriu (consilieri municipali, departamentali, regionali)[4]. Puterile legislative ale Senatului Francez sunt limitate, amândouă camerele trebuind să își dea acordul asupra legilor, dar în cazul disconcordanțelor, Adunarea Națională este cea care decide, cu excepția legilor constituționale și ale unor legi organice. Principalele grupuri parlamentare sunt organizate în jurul a două grupări politice opuse: gruparea de stânga, organizată în jurul Partidului Socialist (franceză: Parti Socialiste) și gruparea de dreapta organizată în jurul UMP (franceză: Union pour un Mouvement Populaire). Partidul de extremă dreapta Frontul Național (franceză: Front National) este actualmente al treilea partid francez, cu o cotă relativ constantă de peste 10% din voturi. În ciuda procentajului important al acestui partid, el nu este reprezentat în parlament datorită alegerilor de tip uninominal. Actualmente, partidul de guvernământ este UMP care este singurul partid reprezentat în guvern. Puterea judiciară este un sistem de drept civil organizat sub formă de coduri bazate pe Codul Napoleonian și respectând principiile Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului. Sistemul juridic este divizat în două mari domenii: Drept public și Drept privat, dreptul privat incluzând Dreptul civil și Dreptul penal, iar dreptul public incluzând Dreptul administrativ și Dreptul constituțional. În cadrul fiecărui jurisdicții, cu excepția dreptului constituțional unde există doar Curtea Constituțională, există o serie de tribunale și curți organizate ierarhic.

Mediul economic Situată printre primele cinci puteri ale economiei mondiale, Franţa dispune de variate resurse minerale, dar cu o productie modestă şi în scădere, apelând în măsura din ce în ce mai mare la importul de materii prime şi semifabricate. Industria are un ridicat nivel tehnologic, competitiv mai ales în aeronautica, material rulant, energia nucleară, industria alimentară. În ansamblul economiei mondiale, poziţia Franţei s-a erodat în ultimele două decenii (în 1970 reprezentînd 8,2% din producţia industrială a OECD iar în 1990 doar 5,7%). Agricultura antrenează 7% din populaţia activă deşi are o contribuţie redusă în PNB (3,3%), Franţa situându-se pe locul întâi în Europa şi cinci în lume la producţia de cereale. Ca valoare a exporturilor agricole, Franţa ocupă locurile doi-trei pe glob. Viticultura este şi ea larg reprezentată (locul al doilea pe glob la producţia de struguri şi de vinuri). Creşterea animalelor asigură 53% din valoarea porducţiei agricole. Se cresc bovine, porcine si ovine. Reţeaua căilor de comunicaţii este bine dezvoltată şi polarizată de capitală. Balanţa comercială este echilibrată, principalii parteneri fiind tările CEE. Turismul are o contribuţie însemnată (peste 20 miliarde USD anual) la balanţa de plăţi Potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică din Franţa (INSEE), după declinul economic înregistrat în cel de-al doilea trimestru, Produsul Intern Brut (PIB) al Franţei a realizat o creştere de 0,4% în perioada iulie - septembrie, depăşind prognozele, ceea ce determină o posibilă creştere economică anuală de 1,7%, care se apropie de obiectivul propus de guvernul francez. Deşi indicii economici s-au îmbunătăţit, din sectorul industrial au sosit veşti proste. Potrivit informaţiilor oferite de sindicate, grupul auto Citroen intenţionează să reducă, în 2012, cu câteva mii numărul locurilor de muncă. Pe de altă parte, îngrijorările investitorilor legate de Franţa şi de zona euro nu s-au redus.

Capitolul 2 .Descrierea cereri si ofertei turistice 2.1 Cererea turistica