UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE LITERE LIMBA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ

Polisemia şi omonimia

STUDENTĂ: ANUL I (2011-2012) GRUPA 101 ROMANĂ - ENGLEZĂ

Polisemia şi omonimia în limba română

conţinutul semantic al unui cuvânt este divizat în constituenţi. Cuvintele care apar în orice context cu aceeaşi semnificaţie se numesc monosemanteme. Volumul III.3 În cadrul cuvintelor polisemantice. 1 Toma. Bucureşti. Ion. p. 63. sensurile sunt apropiate între ele. cuvântul polisemie provine din grecescul polys "mult" şi semaino "arăt" şi desemnează însuşirea unui cuvânt sau a unei unităţi frazeologice de a avea mai multe sensuri. Polisemantemele sunt cuvinte cu mai multe sensuri.sensul primar. Compendiu de limba română. Silvestru. Ion.2 Nu toate cuvintele pot fi însă polisemantice. Chişu. 4 . Editura Fundaţiei România de Dicţionar enciclopedic român. 12. Facultatea Toma. Sensul principal apare spontan în mintea vorbitorilor la rostirea unui cuvânt. Limba română contemporană. Editura Politică. cit. 2009. sensurile pot fi complet diferite. iar cuvintele deosebit de încărcate de sensuri semantice poartă numele de pletoră semantică. b) sens primar (etimologic) / sens derivat. Bucureşti. Elena. Lucian. Mâine. Lexicologie.Unitatea centrală şi autonomă minimală a lexicului este cuvântul. 2007. p. Op. p.4 Tipuri de sensuri în sfera cuvântului polisemantic: a) sens principal (de bază) / sens secundar. Lucian. Doina Marta. Galaţi. Elena.. este primul în ordinea importanţei. Silvestru. Exemplu: orb = persoană care nu vede . la pletora semantică. 57-58.sensul secundar. Universitatea Dunărea de Jos. Bejan. Chişu. Trăsăturile semantice distinctive care separă sau apropie cuvintele din acelaşi câmp semantic se numesc seme. 809. 2 3 de Litere. orb = lipsit de discernământ .1 Polisemia Conform Dicţionarului enciclopedic român. Prin analiza componenţială. Aproximativ 80 % din lexicul activ al limbii este alcătuit din cuvinte polisemantice. Pentru înţelegerea unui sens secundar este nevoie de un context. 1965. p.

deci. cotul râului). Omonimia Omonimele sunt cuvinte identice la nivelul formei şi al pronunţiei.Prin sens primar se înţelege semnificaţia iniţială a cuvintelor de la care au derivat apoi sensurile ulterioare. Ion. Toma.5 Ea diferă de polisemie prin faptul că omonimele nu au trăsături semantice (seme) comune şi. al Imbogăţirii semantice a vocabularului.6 Omonimele pot fi: . ci cuvinte distincte. cit. p.. c) sens propriu / sens figurat. . şi ca origine. Volumul III. Elena. Omonimele totale pot fi: 5 6 Dicţionar enciclopedic român. *** Polisemia este sursa şi rezultatul schimbărilor de sens. p. e) sens uzual / sens ocazional. Chişu. Silvestru. Lucian. atunci când au toate formele identice şi aparţin aceleiaşi părţi de vorbire. f) sens general / sens special. Sensul propriu denumeşte în mod direct obiectul din realitate. d) sens liber de context / sens determinat contextual. uneori. Exemplu: bancă1 „scaun lung“ – bancă2 „instituţie bancară“. la sensul figurat legătura se face prin intermediul altui sens. 64. are caracter regulat şi iterativ (exemplu: piciorul muntelui. dar diferite ca sens şi.totale.în timp ce sensul special se utilizează doar pentru un domeniu. Ca şi aceasta. Este sens general sensul care poate apărea în orice stil funcţional. fiind. 584. din punctul acesta de vedere. Op. omologul derivării morfematice. nu sunt sensuri ale aceluiaşi cuvânt. pieptul dealului. de exemplu cuvântul RĂDĂCINĂ în lingvistică are diferit de sensul general al aceluiaşi cuvânt.

Elena. 2007. Exemplu: bor1 „metaloid aflat în sărurile acidului boric“ – bor2 „unul dintre borurile pălăriei“. Limba română contemporană. 3. 1965. dar în limitele aceluiaşi articol (pentru acelaşi cuvânt-intrare). care constituie majoritatea. Galaţi. întrucât pot fi deosebite unele de altele cu uşurinţă. Bejan.7 Exemplu: dietă1 „regim alimentar“ – dietă2 „adunare legislativă în trecut“. p. 2. care sunt înregistrate tot sub cifre. dar în articole diferite. cit. *** Polisemia este redată în dicţionare (DEX-ul. Ion. când au câteva forme identice. spre deosebire de omonime. Doina Marta.parţiale sau pseudoomonime. Dicţionar enciclopedic român. Exemplu: bucătărie1 „încăpere destinată pregătirii mâncării“ – bucătărie 2 „ocupaţia celor care pregătesc mâncarea“. 2009. de exemplu) prin înregistrarea diverselor sensuri sub cifre sau semne grafice diferite. . Chişu. Bibliografie 1. Op. 7 Bejan. Bucureşti. dar se pronunţă diferit).a) Tolerabile (sunt omonimele totale care funcţionează în acelaşi dialect şi acelaşi limbaj (stil). Volumul III. Toma. şi omonimele parţiale sunt omonime tolerabile. 17.. . Facultatea de Litere. Silvestru. Lexicologie. Tot aici intră şi omofonele (cuvinte care se pronunţă la fel. Doina Marta. dar se scriu diferit) şi omografele (cuvinte care se scriu la fel. Lucian. Compendiu de limba română. b) Intolerabile (sunt celelalte omonime totale. Universitatea Dunărea de Jos. Bucureşti. Editura Politică. Editura Fundaţiei România de Mâine.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful