UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE LITERE SPECIALIZAREA: ROMÂNĂ / LIMBĂ STRĂINĂ INVATAMANT LA DISTANTA

SUPORT DE CURS DISCIPLINA: Lingvistică generală Anul I Semestrul I TITULARUL DISCIPLINEI: lector dr. Nina Aurora Bălan I. PREZENTAREA CURSULUI Cursul cuprinde 14 teme si reprezinta o introducere in lingvistica generala prin prezentarea câtorva dintre temele fundamentale abordate de aceasta disciplina (originea limbajului, procesul de comunicare, semnul lingvistic, functiile limbii, metodologie, clasificarea limbilor, progresul in limba). Din necesitatea restrângerii impuse de durata cursului (doar un semestru), selectarea tematicii a tinut cont de criteriul utilitatii imediate pentru studentii din anul I, nefamiliarizati cu notiuni de lingvistica. II CURSUL

ORIGINEA LIMBAJULUI Prin vorbire se intelege procesul prin care omul a inceput sa gandeasca si sa-si exprime gandurile prin limbaj articulat. Desi considerata de unii o problema mai curand a filozofiei (Societatea de lingvistica de la Paris, infiintata in 1866, a inscris in statutele ei interdictia de a discuta originea vorbirii), totusi lingvistii au incercat sa suplineasca dificultatile si lipsa de material in ceea ce priveste limba primilor oameni prin cercetarea limbilor unor triburi salbatice actuale. Aceasta cale nu poate fi folosita decat in mica masura, deoarece toate limbile care exista astazi au o istorie indelungata si sunt foarte departe de starea initiala.

1

Nu se poate porni nici de la cuvintele indo-europene reconstituite cu ajutorul metodei comparativ-istorice, pentru ca intre epoca aparitiei limbajului articulat si indo-europeana este o perioada de sute de mii de ani pe care nu o cunoastem. Alti cercetatori au luat ca baza de studiu limbajul copiilor, considerand ca evolutia felului de a vorbi al copiilor reproduce in rezumat etapele prin care a trecut, de la aparitia lui, limbajul omenesc; aceasta este o afirmatie intr-o oarecare masura adevarata, cu cateva amendamente: limbajul copiilor se dezvolta in conditii speciale: copiii invata de la cei din jur o limba gata formata, pe cand primii oameni creau singuri limbajul, ei nu beneficiau de o experienta indelungata; apoi, copiii au de la nastere un aparat vocal capabil de a emite sunete articulate si un creier dezvoltat, pe cand aparatul vocal al primilor oameni de-abia atunci se deprindea treptat sa articuleze un sunet dupa altul, iar creierul lor nu era atat de dezvoltat. Teorii asupra originii vorbirii Popoarele au creat diferite mituri despre limba primilor oameni.Limba era considerata un dar al lui Dumnezeu sau o inventie a celui mai intelept om. Originea divina a limbajului. Dumnezeu a creat in tacere, iar omul a numit apoi toate lucrurile create de acesta datorita inzestrarii divine cu posibilitatea de a vorbi (competenta lingvistica, am zice astazi). Teoria evolutionista, sustinuta de adeptii teoriei lui Darwin, considera ca omul si-a dezvoltat limbajul in procesul desprinderii din maimuta datorita necesitatilor create de munca in grup. Ganditorii antici s-au interesat atat de natura limbii (este un dar divin sau o creatie omeneasca?; limba este un fenomen individual sau social?), cat si obiectelor, de caracterul legaturii dintre nume si obiectul denumit. Raspunsurile date la aceste intrebari au reflectat cele doua conceptii filozofice fundamentale: cea materialista (stoicii, de exemplu considerau ca oamenii au creat vorbirea) si cea idealista (limbajul are un caracter divin). In privinta caracterului primelor cuvinte s-au reflectat de asemenea doua conceptii: Adeptii teoriei naturale sustineau ca numele obiectelor decurg din natuira lor, ca fiecare cuvant este o oglindire, o imagine a lucrului pe care il denumeste (printre ei se numara Heraclit pentru care cuvintele sunt "umbre" ale lucrurilor, imagini ale lor, asemanatoare cu imaginile arborilor si muntilor reflectate intr-un rau). Teoria contractuala (sau a conventiei) sustinea, dimpotriva, ca numele obiectelor au fost stabilite de oameni printr-o conventie. Democrit (sec. V i.Hr.) a adus impotriva ideii ca 2 de originea numelor

numele ar fi date de la natura urmatoarele argumente: unele lucruri deoasebite intre ele sunt numite cu acelasi cuvant (omonime), iar acelasi obiect poate fi denumit prin cuvinte diferite (sinonime); numele unui obiect poate fi inlocuit dupa un timp cu altul, or acest lucru nu ar fi posibil daca numele ar fi determinat de caracteristicile obiectului. Pentru Aristotel cuvintele sunt simboluri, semne ale lucrurilor. Datorita conventiei dintre oameni, cuvintele sunt, dupa parerea sa, echivalentele lucrurilor, imaginile lor evocatoare. Cele doua teorii asupra originii vorbirii au fost continuate, cu unele variante, pana in zilele noastre. In incercarea de a raspunde la intrebarea "care au fost primele cuvinte cu care oamenii au inceput sa vorbeasca", adeptii teoriei naturale au ajuns la doua concluzii: - primele cuvinte au fost imitatii ale sunetelor emise de fiinte si obiecte, iar aceste cuvinte imitative au ramas ca denumiri pentru fiintele si lucrurile respective (teoria onomatopeelor); - primele cuvinte au aparut pe baza unor sunete emise involuntar, care exprimau diferite stari sufletesti si impresii ale omului; ulterior aceste strigate involuntare au devenit denumiri ale realitatilor care au provocat starile sufletesti, impresiile etc. (teoria interjectiilor). Filozofii au ridicat si problema naturii sociale a limbajului. Astfel, Diodor din Sicilia (secolul I i.Hr.) a inteles origina sociala a limbii, a gasit explicatia aparitiei vorbirii in necesitatea oamenilor de a comunica intre ei ("s-au strans in grupuri de frica fiarelor si au invatat sa se ajute unii pe altii"). Pentru Lucretiu (Despre natura lucrurilor) limba a aparut in societate; capacitatea naturala a oamenilor de a emite sunete articulate a fost folosita pentru satisfacerea nevoilor de comunicare. Perioada medievala reia teoria originii divine a limbajului, fara a aduce ceva nou. In secolul al XVII-lea se reafirma cele doua teze fundamentale asupra originii vorbirii: cea sociala si cea individuala. De asemenea se vorbeste din nou despre caracterul imitativ sau interjectional al primelor cuvinte. Filozofii materialisti englezi (T.Hobbes si J.Locke) isi exprima convingerea ca numai nevoia de a comunica i-a facut pe oameni sa vorbeasca. In secolul XVIII, J.J.Rousseau sustine originea vorbirii in necesitatea sociala: omul primitiv poseda un strigat natural, produs al instinctului, de care se servea in caz de primejdie; trecerea la limbajul articulat s-ar fi facut pe baza "contractului social". 3

O alta teorie aparuta in secolul al XIX-lea sustine teoria "limbii" manuale sau a gesturilor si numai dupa ce ideile s-au inmultit s-a simtit nevoia sa se inventeze alte semne. Lingvistul danez Jaspersen credea ca omul mai intai a cantat si abia apoi a inceput sa vorbeasca. In ciuda dificultatii de a stabili originea vorbirii si a primelor cuvinte rostite de oameni, putem afirma ca limba este produsul dezvoltarii istorice a societatii; ea a aparut, impreuna cu gesturile, in colectivitatea oamenilor primitivi odata cu gandirea, din necesitatea comunicarii reciproce. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: * * * INTRODUCERE IN LINGVISTICA – 1972, Bucuresti, p.29-36. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA: GRAUR, Alexandru – 1971, Scrieri de ieri si de azi, Bucuresti. LYONS, John – 1995, Introducere in lingvistica teoretica, Bucuresti. MARTINET, André – 1970, Elemente de lingvistica generala, traducere si adaptare la limba româna de Paul Miclau, Bucuresti. SAUSSURE, Ferdinand de – 2000, Curs de lingvistica generala, Craiova. VRACIU, Ariton – 1980, Lingvistica generala si comparata, Bucuresti. WALD, Lucia; SLAVE, Elena – 1968, Ce limbi se vorbesc pe glob, Bucuresti. WALD, Lucia – 1969, Progresul in limba. Scurta istorie a limbajului, Bucuresti. Intrebari de verificare. Care sunt principalele teorii prin care se incearca sa explice aparitia limbajului? In ce consta dificultatea de a stabili originea vorbirii si a primelor cuvinte? FUNCTIUNILE LIMBAJULUI

1. Esentiala este functiunea de mijloc de comunicare intre membrii unei societati. Aceasta
functiune este strans legata de natura sociala a limbii. Nevoia de comunicare guverneaza aparitia, dezvoltarea si perfectionarea limbajului. 2. Functiunea denominativa. Pentru exercitarea ei vorbitorii au la dispozitie un inventar de semne. Aceste semne denumesc perceptiile gandirii noastre, perceptii care o data ce

4

capata nume devin mai stabile, gandirea putand sa le manevreze cu mai multa usurinta. Limba functioneaza asadar ca instrument al gandirii. Prin limbaj realitatea isi poate prelungi existenta in gandirea, in constiinta noastra. Prin cuvant, realitatea e "la indemana" meditatiei, reflectiei noastre. Limbajul permite gandirii sa fixeze datele capatate prin senzatii si perceptii. De aceea functiunea denominativa mai este numita si constitutiva sau mentala. 3. O alta functiune a limbajului este cea expresiva. Printr-un mesaj oarecare vorbitorul comunica nu numai o idee, un gand, ci si anume informatii cu privire la propria persoana: sexul, varsta, starea sufleteasca sau chiar atitudinea fata de mesajul transmis. Mijloacele expresivitatii lingvistice sunt felurite. Cel mai intrebuintat mijloc este intonatia. Alegerea unui anumit cuvant din mai multe sinonime este legata de asemenea de persoana vorbitorului. Si procedee morfosintactice stau la dispozitia expresivitatii lingvistice (de ex. timpurile verbale). Dintre procedeele sintactice ordinea cuvintelor este cea mai legata de expresivitate. 4. Functiunea poetica nu trebuie confundata cu functiunea expresiva. Datorita functiunii poetice mesajele lingvistice pot provoca emotii artistice, limbajul devenind forma de expresie a artei literare. Acestor functiuni lingvistul Roman Jakobson le-a adaugat alte doua:

5. Functia fatica este functia prin care vorbitorul se asigura de contactul pemanent cu
destinatarul mesajului. In anumite momente aceasta legatura poate fi afectata de zgomote, oboseala etc. Prin functiunea fatica limbajul asigura o reluare a comunicarii. 6. Cand obiectul mesajului este insasi limba, functiunea care se utilizeaza poarta denumirea de functie metalinguala sau metalingvistica. De exemplu, un enunt de tipul "elevul este un substantiv articulat" se constituie intr-un metalimbaj pentru ca limba este si instrumentul mesajului si obiectul acestuia. Roman Jakobson considera ca studiul functiunilor limbii necesita o scurta trecere in revista a factorilor constitutivi in orice act de vorbire, in orice comunicare verbala. Cel care se adreseaza (transmitatorul) trimite un mesaj destinatarului (receptorul). Pentru ca mesajul sa-si indeplineasca functiunea el are nevoie: de un context la care se refera, pe care destinatarul sa-l poata pricepe si care sa fie sau verbal sau capabil de a fi verbalizat;

5

Bucuresti. WALD. Bucuresti. Elena – 1968. SAUSSURE. Bucuresti. Scurta istorie a limbajului. referentiala) Mesaj Transmitator (f. Iata reprezentarea unui proces de comunicare (act verbal) si a functiunilor corespunzatoare elementelor lui constitutive in conceptia lui Roman Jakobson: Context (f. SLAVE. Lucia – 1969. emotiva) Contact (f.- de un cod intru totul sau cel putin partial comun atat transmitatorului cat si destinatarului. Intrebari de verificare: Explicati functia denominativa a limbajului. conativa) BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: * * * TRATAT DE LINGVISTICA GENERALA . Scrieri de ieri si de azi. Lingvistica generala si comparata. fatica) Cod (f. MARTINET. Ferdinand de – 2000. 6 . Lucia. LYONS. Ce limbi se vorbesc pe glob.poetica) Destinatar (f.metalinguala (f. de un contact cu destinatarul.1971. Craiova. Alexandru – 1971. Bucuresti. John – 1995. conducta materiala sau legatura psihologica dintre cei doi care le da posibilitatea sa stabileasca si sa mentina comunicarea. Bucuresti. VRACIU. Progresul in limba. p. Bucuresti. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA: GRAUR. Bucuresti. traducere si adaptare la limba româna de Paul Miclau. André – 1970. WALD. Introducere in lingvistica teoretica. Curs de lingvistica generala. Ariton – 1980.15-19. Elemente de lingvistica generala.

totodata membru al societatii. o limba comuna sau un dialect pentru toti membrii unei colectivitati). Astfel. Aspectele procesului de comunicare pot fi orale sau scrise. Inca din antichitatea greaca filozofii incadrati in diverse curente au vazut destul de bine nu numai importanta comunicarii ci chiar si mecanismul acesteia. daca distanta de la vorbitor la adscultator e mica. in filozofia epicureica se discuta conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o comunicare pentru ca intelegerea sa se poata realiza: sunetele. repartizat in: 45% audiere 30% vorbire 16% citire 9% scriere 7 . dca insa distanta este mai mare. 70% din timp (in starea de veghe) este atribuit comunicarii lingvistice. stoicii au inteles rolul creierului ca organ de comanda si al nervilor care conduc cuvantul pana la organul vorbirii. De rerum natura). Datele stiintifice s-au acumulat insa lent. cuvintele se propaga in spatiu. Cunostintele in domeniul neurofiziologiei se fundamenteaza abia in secolul al XIX-lea. Activitatea de comunicare ocupa un loc foarte mare in viata fiecarui individ. de asemenea. Care sunt functiile limbajului in acceptia lingvistului Roman Jakobson? PROCESUL DE COMUNICARE Realizarea functiunii de comunicare a limbii a aparut in fata ganditorilor ca un fenomen deosebit de interesant. Prin procersul de comunicare intelegem emiterea si primirea de mesaje intre membrii unei colectivitati care folosesc acelasi mijloc de inetelegere (respectiv aceeasi limba). vorbele se amesteca in drum. Epicureii afirma posibilitatea comunicarii bazata pe cunoasterea limbii de intreaga societate (e recunoscuta deci existenta unui unic mijloc de intelegere.- Explicati functia poetrica a limbajului. vocea (mesajul) isi pastreaza forma initiala si sensul cuvantului e lesne de inteles. iar sensul devine confuz (Lucretiu. sunetul se tulbura (zgomot de fond am zice azi).

este ceea ce se cheama competenta lingvistica. vorbitorul selectioneaza din inventar elementele corespunzatoare mesajului pe care vrea sa-l transmita. Din punct de vedere lingvistic operatia de emitere a mesajului inseamna o codificare a elementelor sale care sunt o submultime din multimea alcatuita de codul lingvistic. In urma unui stimul. senzatii si reprezentari. Neuronul este tot atat de complex ca un calculator (cortexul are 16 miliarde de neuroni). care este luat din campul cuvintelor desemnand pe "cei ce invata intr-o institutie publica (student. a aparatului auditiv. Ideile de baza ale neurofiziologiei si neurociberneticei sunt: neuronul cu diferitele lui prelungiri este capabil sa primeasca informatia. selectat din campul verbelor care arata "o actiune de deplasare". vorbitorul dispune de un numar finit de reguli cu care poate produce si intelege un numar infinit de enunturi.facultate. In cadrul acestei teorii a aparut definirea cuvantului ca semnal al semnalelor si ca element al celui de-al doilea sistem de semnalizare (limba si gandirea) . primul sistem de semnalizare. comun omului si animalelor. Acesta se prezinta ca un inventar de elemente (foneme. sa o stocheze. 8 . 1. Procesul de comunicare presupune functionarea normala atat a scoartei cerebrale cat si a aparatului vorbirii.)". selectat din campul substantivelor care indica "localurile de invatamant public". elev etc. ales din grupul prepozitiilor care arata directia. Pana la 70 de ani un om normal inregistreaza in memorie 15 miliarde de miliarde de informatii. a aparatului vizual. se realizeaza prin perceptii. De pilda.la. data in linii mari prin ereditate si dezvoltata. . rafinata.Un rol urias in explicarea procesului de comunicare l-a jucat elaborarea teoriei reflexului conditionat. Numai conlucrarea tuturor acestor elemente asigura atat emiterea cat si receptarea mesajelor. prin educatie. pentru a articula enuntul Studentul vine la facultate vorbitorul selecteaza: studentul.vine.caracteristic doar omului. Capacitatea vorbitorilor de a produce efectiv un numar dat de enunturi se numeste performanta lingvistica. . . morfeme) imbinate conform anumitor reguli. Emiterea mesajului Pentru a emite. sa o prelucreze si sa o transmita. Pe acestea le organizeaza intr-un enunt care va fi articulat in semnale succesive.

Mesajul sonor este cel mai suspus actiunii mai mult sau mai putin nocive pentru informatii a zgomotelor (orice fel de alterari ale mesajului aparute pe canalul de transmisie). adica alegerea elementelor cerute. semnalul poate fi alterat.) sau in scris (posta.vine capata marca de persoana a III-a singular si are prepozitia la care. e-mail). capacitatea de reconstituire a unei parti alterate din mesaj si functioneaza in toate limbile dar manifestarea difera de la o limba la alta. Denaturari (mai mari sau mai mici) ale mesajului apar oricum. fie ca distanta de la emitator la receptor e prea mare. reconstituita usor este redundanta. Orice transmitere de informatii se realizeaza cu ajutorul semnalelor sonore sau grafice. prin telefon. 2. tipar. Dar limba isi joaca si in acest caz rolul de mijloc de comunicare si mesajul ajunge la destinatie (alterarea sau distrugerea vocalelor nu face imposibila comunicarea). transmite oral (direct. Redundanta nu functioneaza decat daca mijlocul de comunicare este bine cunoscut. Orice parte a semnalului care poate fi ghicita. radio etc. Redundanta reprezinta. fie ca semnalul este bruiat pe parcurs de alte surse sonore. fie ca emiterea sa facut prea slab.studentul este articulat in nominativ . deci. telegraf. se aplica regulile de determinare si de imbinare a acestora: . fie acesta aerul sau firul de telefon). alcatuiesc complementul circumstantial de loc. impreuna cu facultate. corespunzatoare celor trei unitati din mesaj: Studentul / vine / la facultate. Transmiterea mesajului Informatia cu ajutorul limbajului se poate. Strabatand canalul de transmisie (spatiul cupriuns intre emitator si receptor. Fiecare parte componenta a enuntului este alcatuita din semne elementare: student-ul vin-e la facultat-e Toate aceste semne sunt inzestrate cu semnificatii (ele sunt numite morfeme). denaturat. Enuntul cuprinde trei parti mari.Paralel cu selectiile de mai sus. asadar. Aceste semnale sunt purtatoarele materiale ale informatiei. In mod obisnuit mesajele scrise sunt mai rezistente la perturbari. 9 .

mimica). * * * TRATAT DE LINGVISTICA GENERALA . Abia acum. Bucuresti.167-183. sistematizata. Ferdinand de – 2000. Progresul in limba. respectiv decodificarea: in urma analizei la care e supus mesajul. Scrieri de ieri si de azi. Elemente de lingvistica generala. in procesul de comunicare intervin asa-zisii insotitori permanenti ai vorbirii. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: * * * INTRODUCERE IN LINGVISTICA – 1972.Care sunt principalele activitati de comunicare? . 3. ierarhizata.1971.Care sunt principalele curente filosofice privitoare la desfasurarea procesului de comunicare? . Bucuresti. a stocului de cunostinte vechi. pe bza memoriei. continutul acestuia. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA: GRAUR. SAUSSURE. Acum are loc descompunerea mesajului primit. VRACIU. p. Lucia – 1969.Explicati termenii de competenta lingvistica si performanta lingvistica. John – 1995. Bucuresti. informatia noua e apreciata. Receptionarea mesajului Mesajul a ajuns la destinatar. accentul). Pe calea senzatiilor auditive sau vizuale nervii transporta influxul pana la cortex unde analizatorii corticali intra in actiune. WALD. André – 1970. LYONS. 10 . Bucuresti. traducere si adaptare la limba româna de Paul Miclau. Ariton – 1980. Bucuresti. intr-un cuvant prelucrata. Lingvistica generala si comparata. altii extralingvistici (gesturile. Intrebari de verificare: . Craiova. MARTINET.In afara elementelor fonematice. Alexandru – 1971. In urma acestui proces se poate spune ca mesajul receptionat a fost inteles.Ce este codul lingvistic si in ce consta emiterea mesajului? . unii lingvistici (intonatia. se retine informatia purtata de semnal. Bucuresti. Scurta istorie a limbajului. Introducere in lingvistica teoretica. Bucuresti. Curs de lingvistica generala.

SEMNUL LINGVISTIC Inca din antichitate cuvintele au fost percepute ca semne. iar latura de inteles. De fapt. y=semnificatul.unde x=semnificantul. Se spune ca el este bilateral. care sunt nevoiti sa ia in considerare. In acest caz semnul este unilateral. stabiliti de Ferdinand de Saussure si deveniti apoi celebri. Latura acustica este numita "signifiant" semnificant. trebuie stabilit doar ca raportul dintre cele doua elemente este o relatie semiotica. Aici nu intereseaza ce exprima x sau y. ambele laturi ale semnului. doctrinei lui I. 11 . perceptii si reprezentari . Caracterul bilateral al semnului este luat in considerare si cercetat mai ales de lingvistii structuralisti europeni.cf. Formula prin care este redata aceasta acceptie este urmatoarea: xRy (x este in relatie cu y) . la Saussure semnul este reprezentat de reunirea acestor doua laturi ale cuvantului (unitatile limbii inzestrate cu inteles sunt semne din doua laturi. conceptul e numit "signifié" semnificat. Aceasta acceptie este sustinuta in primul rand de acei specialisti care vad in limbaj un proces de semnalizare de gradul II (primul sistem de semnalizare este comun omului si animalelor si este alcatuit din senzatii. Cuvantul ca semn are doua laturi denumite cu termeni speciali. dar cel caruia lingvistica ii datoreaza o noua abordare a limbajului este lingvistul elvetian Ferdinand de Saussure. R=relatia dintre cele doua laturi. Cuvintele sub forma lor sonora sau grafica sunt semne pentru intelesurile pe care le vechiculeaza. c) La un nivel abstract de cercetare. Acceptiile semnului lingvistic a) Semnul este numai complexul sonor al cuvintelor (similar semnelor de circulatie).Pavlov privitoare la cele doua sisteme de semnalizare). In celebrul sau Curs de lingvistica generala acesta dezvolta teoria semnului lingvistic. semnul poate fi conceput ca o simpla relatie stabilita intre semnificant si semnificat.4. din insesi necesitatile metodei. sunetele luate izolat nu sunt semne). Semnul propriu structurii limbii este deci alcatuit din doua laturi. b) In ansamblul lor cuvintele sunt semne.P. 1.

semnificant si semnificat). 12 . numita relationala. f. aceea conform careia orice fapt de experienta. Daca semnificantul cunoaste o manifestare strict lineara. La randul ei. respectiv d. b) Trasatura informationala. car. In aceasta consta cea de-a doua articulare a limbajului. deci au o latura de semnificant si o latura de semnificat numai pentru ca ele au ca scop transmiterea unui mesaj.fiecare contribuind la realizarea distinctiilor: bar se deosebeste de par. Trasaturile fundamentale ale semnului lingvistic a) Semnul lingvistic este linear.Martinet). acustice sau grafice.Aceasta acceptie. Semnele limbii se desfasoara succesiv in vorbire. Ele sunt oarecum complementare. nu acelasi lucru se poate spune despre semnificat. acesta este nelinear. Cele trei acceptii ale semnului lingvistic nu se exclud. Cuvintele sunt semne. forma vocala este analizata intr-un sir de unitati . dar prin functia de diferentiere realizata de fonemele b. c. far. in enuntul: Nu/ ma /simt/ bine/ numarul morfemelor este egal cu cel al cuvintelor. Exista deci o asimetrie care caracterizeaza in genere raportul dintre cele doua laturi ale limbajului: expresia si continutul (corespunzatoare celor doua laturi ale semnului. unitatile din cadrul ceieli de-a doua articulari nu se manifesta decat succesiv. 2. este proprie disciplinelor formale ca matematica si logica simbolica si este promovata de cei care isi consacra eforturile procesului de formalizare a limbii. din care prima seveste la exprimarea celei de-a doua.foneme . Dar exista si semne complexe in care numarul cuvintelor este diferit de cel al morfemelor: Elev/ul cite/ste /roman/ul. Limbajul este alcatuit din doua laturi: expresie si continut. Unitatile minimale sunt numite morfeme (moneme la A. orice nevoi pe care dorim sa le facem cunoscute altuia sunt analizate intr-un sir de unitati inzestrate fiecare cu o forma vocala si un inteles conform lingvistului André Martinet. semnele se manifesta in cadrul primei articulari. p. Concluzii: Semnele lingvistice sunt unitati semnificative (inzestrate cu inteles) deosebite de foneme care sunt unitati distinctive. Astfel. Ca unitati de baza ale limbii. Aceasta comunicare se face prin manifestarea semnelor sub forma de semnale lineare. folosind in acest scop procedeele logice sau matematice.

maghiara sau rusa. toparlan. a sughita.cuvintele cu simbolism fonetic contin numai unele sunete care amintesc de caracteristicile obiectului: a inghiti.considerate "inestetice" pentru vorbitorii de limba romana. Aceasta necesitate insa se manifeasta fie prin semne arbitrare (nemotivate) . poate fi pusa in lumina si de o alta trasatura semiotica. Bucuresti. sensuri peiorative: scafarlie.(a)rl.interjectiile: Ah! Oh! Vai! sunt legate in mod spontan de anumite stari afective. a miorlai evoca partial fenomenele denumite. pierde-vara etc. de asa numitul arbitrar al semnului lingvistic. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: * * * INTRODUCERE IN LINGVISTICA – 1972. motivate. trosc. . b) Motivarea relativa nu cuprinde semne care sa evoce prin structura lor fonetica anumite obiecte sau fenomene. Este vorba de cuvinte a caror forma poate fi explicata prin alte semne. 13 . de obicei. expresia si continutul. pe o comparatie sau o metafora: ciuboticacucului.cuvinte compuse ce se bazeaza. rom. Dar legatura dintre cele doua laturi ale limbajului are un caracter necesar si obiectiv. Despre astfel de cuvinte care amintesc prin structura lor de alte cuvinte (ca aspect sonor sau inteles) se spune ca au forma interna. unul nu poate exista fara altul. In aceasta categorie intra: . engl. aceste cuvinte sunt extrem de numeroase in limbi care folosesc curent compunerea.43-51. ele sunt mai frecvente decat interjectiile si onomatopeele si cuprind si cuvinte ce au primit.majoritare in orice limba .c) Legatura dintre cele doua laturi ale limbajului. ele au insusirea de a trezi imaginea concreta a unui lucru sau fenomen. engl. Motivarea semnului lingvistic Intre semnul lingvistic si continutul denumit de el exista o legatura necesara. ca germana.onomatopeele reproduc sunete si zgomote din mediul inconjurator: cucurigu. .fie prin semne complexe. zdronc. a) Motivarea absoluta cuprinde acea categorie de cuvinte a caror forma sonora reproduce unele trasaturi ale continutului denumit. cucu. 4. perce-neige "strapunge zapada". . Forma vocala a cuvintelor este intamplatoare in raport cu intelesul acestora. Aici intra: . snowdrop "picatura de zapada").. din cauza unor imbinari de sunete . do-nothing. mierea-ursului.cuvinte derivate de la alte cuvinte cu ajutorul prefixelor sau sufixelor: ghiocel < ghioc (vezi si fr. p. martoaga etc. (a)rt .

* * * TRATAT DE LINGVISTICA GENERALA . SAUSSURE. Introducere in lingvistica teoretica. p. . Ferdinand de – 2000.183-211. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA: GRAUR.Explicati acceptia bilaterala a semnului lingvistic. John – 1995. Ariton – 1980.In ce consta a doua articulare a limbajului? . greaca. care probabil nu mai exista. in 1776 William Jones sustine. 14 .Hr. Lingvistica generala si comparata. Istoric.Care sunt cauzele pierderii motivarii? 5. • * * ELEMENTE DE LINGVISTICA STRUCTURALA – 1967. VRACIU. aceste texte sunt anterioare textelor grecesti din a doua jumatate a aceluias imileniu).Dati exemple de cuvinte motivate absolut si de cuvinte motivate relativ. LYONS. latina. limbile germanice). . André – 1970. Craiova. Calea spre crearea lingivsticii a fost deschisa prin descoperirea de catre filologii europeni a limbii sanscrite (limba literara a vechilor indieni cu texte scrise in primul mileniu i. Curs de lingvistica generala. intr-o comuncare tinuta la Calcutta. iar rusul Alexandr Hristtoforovici Vostokov pune bazele istoriei limbilor slave. Lingvistica stiintifica propriu-zisa a fost creata la inceputul secolului al XIX-lea. METODA COMPARATIVA-ISTORICA 1. Astfel. Bucuresti. traducere si adaptare la limba româna de Paul Miclau. . Bucuresti. In 1816 germanul Franz Bopp a publicat prima lucrare de gramatica comparativa a mai multor limbi inrudite (sanscrita. dar care circulau oral. Abia in 1836 germanul Friederich Diez a aplicat metoda la studiul limbilor romanice. Elemente de lingvistica generala.. Scrieri de ieri si de azi.1971. Bucuresti. Alexandru – 1971.Care sunt acceptiile semnului lingvistic? .Care sunt trasaturile fundamentale ale semnului lingvistic? Explicati arbitrariul semnului lingvistic. ca sanscrita prezinta o asemanare atat de mare cu latina si greaca incat trebuie sa credem ca ele provin dintr-un izvor comun. Danezul Rasmus Rask si germanul Jakob Grimm pun bazele istoriei limbilor germanice. Bucuresti. MARTINET. Intrebari de verificare: . Bucuresti. Bucuresti.

cu atat mai mare cu cat limbile s-au desprins de mai putina vreme din limba-baza. feu se explica prin inrudirea acestor limbi. Cel mai important argument il reprezinta asemanarea formelor neregulate (foarte 15 . fr. Daca in limba nu ar domina acest principiu. onomatopeele. toate limbile s-ar asemana intre ele. sa se traga concluzii parivitoare la perioadele pentru care nu exista texte. In conditiile arbitrarului semnului lingvistic. cuvintele infantile (acestea sunt cuvinte motivate) si imprumuturile. cand teoretic e posibil ca limbile sa difere una de alta. Metoda comparativ-istorica ofera datele necesare realizarii unei clasificari genealogice. iar asemanarile au valoare istorica.Metoda comprativ-istorica a ramas pana astazi principalul procedeu de studiere a istoriei limbilor. acelasi concept poate avea denumiri diferite. Este vorba de faptul ca in limbi diferite. Importante sunt asemanarile din nucleul fondului principal lexical si la formele gramaticale. De la procedeul comparararii formelor asemanatoare se excud interjectiile. Scopul metodei Metoda comparativ-istorica reprezinta un ansamblu de procedee care permit ca. si chiar in aceeasi limba. 2. Cu ajutorul acestei metode se poate reconstitui limba-baza (limba care sta la baza unui grup de limbi inrudite). Forma materiala de manifestare a inrudirii este asemanarea. ci de asemanari de detaliu. Principiile metodei Metoda comparativ-istorica are drept material limbile inrudite. Asemanarea cuvintelor si a formelor gramaticale este un indiciu al originii comune a mai multor limbi datorita unei trasaturi specifice a limbii. 3. prin compararea evolutiei unor limbi inrudite. si anume caracterul arbitrar al formei sonore in raport cu sensul exprimat. Nu este vorba de o asemanare generala. slava comuna sau indo-europeana) sau se pot reconstitui unele unitati ale ei care nu s-au pastrat in texte. sp. fuoco. pentru ca numai in cazul limbilor provenind din acelasi izvor formele sunt comparabile in detaliile lor. in cazul in care ea nu a fost atestata (de exemplu germana comuna.fuego. coincidentele de forma si sens se explica prin originea comuna a limbilor. in forma sonora si in sensul radacinilor si al afixelor. De exemplu: asemanarea cuvantului romanesc foc cu it.

lat. (gotica) ist. intr-un grup de limbi inrudite cuvintele provenite din acelasi etimon (cuvantul din limba-baza) prezinta corespondente fonetice care se repeta la sunete identice. it. (vechea slava) iesti "este" skr. pastreaza grupul ct din latina pentru ca ele nu au fost mostenite. got.notte.latte.opt.sl. pt ii corespunde grupul it. fr. sunt. Reconstructia Reconstructia este procedeul prin care se poate reconstitui limba-baza sau unitati ale ei care nu sunt atestate.nuit. Stabilirea corecta a etimologiei este ajutata de faptul ca modificarile produse in latura sonora a limbii au caracter regulat si pot fi formulate ca legi fonetice. Intrucat legile fonetice sunt limitate in timp. santa "sunt" Pe baza asemanarilor la cuvinte din fondul principal si la afixe gramaticale se pot stabili grupele de limbi inrudite. sp. sp.ocho it. Pentru reconstructia etimonului din limba baza se aleg formele cele mai vechi din limbile inrudite.lait.huit. sp. lactat. In etapa urmatoare se delimiteaza fondul comun de elemente provenite si transmise din limba-baza.fonem cu fonem -. it. got. Urmatorul exemplu se bazeaza pe elementul latin din limbile romanice.sl. nici hazardul. est. Astfel.otto. Acesta principiu al metodei poate fi enuntat astfel: datorita regularitatilor schimbarilor fonetice. fr.leche lacte > rom. se tine seama de legile fonetice ale fiecarei limbi precum si de unele legi fonetice cu caracter mai general. fr. v. 4. sind. tt. santi. 16 . nici imprumutul ci numai originea comuna poate explica prezenta in limbile indo-europene vechi a unor forme ca: skr. Acest procedeu da rezultate cu atat mai valoroase cu cat perioada de timp care separa epoca diversificarii limbii comune de primele atestari ale limbilor care provin din ea este mai scurta. it. octo > rom. putem stabili o serie de corespondente fonetice intre grupurile de sunete provenite din lat. v. ct: rom. ch. Aceasta este o faza care preceda aplicarea metodei comparativ-istorice. deci nu se supun legii fonetice enuntate).lapte. elementele imprumutate nu mai sufera influenta acelorasi transformari (de exemplu neologismele nocturn. sp.noche Conform acestui exemplu.noapte. nocte > rom. lat. (sanscrita) asti. fr. se compara invelisurile fonetice . octava etc. lat.vechi prin insasi neregularitatea lor) la cuvinte dintre cele mai uzuale.

Stiind acestea s-a presupus ca ultimul sunet este m. Cu mai multa exactitate poate fi reconstruit sistemul fonetic. decem. in anumite contexte fonetice. iar geografia lingvistica a permis o cronologie mai exacta a formelor din fiecare limba. iar in sanscrita a provenea tot din e). Greutati numeroase apar in determinarea sensurilor radacinilor. Nu se pot stabili corespondente semantice stricte.Exemplu de reconstructie a numeralului zece: sunt toate motivele sa se creada ca numeralele . iar in latina e(m). ca pe un idiom in care predomina termenii cu sens concret si care notau detalii ale obiectelor uzuale. rezultatele s-au corectat mereu pe masura ce s-au elaborat gramatici istorice ale fiecarei limbi indo-europene. Principala problema a reconstructiei o reprezinta realitatea formelor obtinute. in gotica un. Se poate crede ca in multe cazuri evolutia semantica s-a produs de la sensuri concrete la sensuri mai abstracte. spunea A. in sanscrita si in greaca m dezvolta vocala a. dupa anumite legi. sensurile noi coexista vreme indelungata cu cele vechi. Astfel. lat. dar sarac in termeni cu sens generic. Probleme mai mari apar in legatura cu ultimul sunet. deoarece aici se opereaza cu unitati monoplane. Procedeul reconstructiei se foloseste de mai bine de un secol. taihun.mai ales cele simple . tinandu-se cont de faptul ca in limbile germanice t provine din d. al doilea sunet este peste tot e (ai in gotica se citea e. in numar redus (cateva zeci) si care s-au transformat in fiecare limba in mod regulat. iar in latina se citea dekem). aceasta este un sector stabil si foarte putin penetrabil. Reconstructia numeralului din indo-europeana devine astfel *dekm (asteriscul atrage atentia ca este vorba de o forma reconstruita). Se stie din istoria fiecarei limbi in parte ca. hitita).reprezinta in fiecare limba unele din cele mai vechi forme gramaticale. nu se pot formula legi ale evolutiei semantice. asa incat ofera un material valoros pentru stabilirea inrudirii. zece are urmatoarele forme in cateva dintre limbile indo-europene vechi: gr. got. s-au descoperit texte in limbi indo-europene necunoscute (toharica. skr. urmatorul sunet este k (in gotica h provine din k. In ceea ce priveste morfologia. Se poate admite ca forma reconstruita aproximeaza in mai mare masura forma reala daca ea s-a realizat pe baza unui material mai bogat. dasa Se poate stabili ca prima litera in cuvantul ce desemna numeralului zece in indo-europeana era d. s-au descifrat textele cretano-miceniene. deka. Meillet. Putem sa ne imaginam limba indo-europeana. consoana m favorizeaza aparitia unei vocale. materialul de forme atestate si asemanatoare intre ele este suficient de bogat. In acelasi timp. astfel. Dar in cursul istoriei dispar 17 .

Elemente de lingvistica generala. Lucia – 1969. Bucuresti.73-102. diferentele lingvistice care apar de la o tara la alta sau chiar de la o regiune la alte.Ce este reconstructia? Dati exemple.Care sunt principiile metodei? . . DIVERSITATEA LIMBILOR Ceea ce frapeaza in primul rand in studiul limbilor este diversitatea lor. Bucuresti. Curs de lingvistica generala. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: * * * INTRODUCERE IN LINGVISTICA – 1972. • * * ELEMENTE DE LINGVISTICA STRUCTURALA – 1967. SAUSSURE. Bucuresti. Ariton – 1980. traducere si adaptare la limba româna de Paul Miclau. p. Intrebari de verificare: .1971. Bucuresti. Scrieri de ieri si de azi. Scurta istorie a limbajului. ca atare. Metoda comparativ-istorica nu poate.Este posibila reconstructia unei limbi (de exemplu limba indo-europeana)? Care sunt limitele metodei? 6. Ferdinand de – 2000. ea poate stabili numai un sistem de corespondente intre limbile care deriva din ea. Lingvistica generala si comparata. p. Alexandru – 1977. WALD. * * * TRATAT DE LINGVISTICA GENERALA . Astfel diversitatea 18 . Alexandru – 1971. Bucuresti. MARTINET.Care sunt filologii care au pus bazele metodei comparativ-istorice? . reconstitui limba indo-europeana asa cum a fost ea vorbita. Bucuresti. Progresul in limba. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA: GRAUR. Craiova. prin urmare. formatii sintactice identice pot aparea in mod indepenedent. VRACIU.unele desinente sau sufixe. de aceea morfologia unei limbi nu poate fi reconstruita in toate detaliile ei. Cele mai mari greutati apar in sintaxa. Bucuresti.12-22. In primul rand materialele sintactice nu sunt de ajutor in stabilirea inrudirii dintre limbi deoarece imbinarea de cuvinte este motivata logic si. Bucuresti. GRAUR. Scurt istoric al lingvisticii. André – 1970.

ii numeau pe oamenii de alta limba barbaros. 19 . la sfarsitul antichitatii. a indreptat atentia lingvistilor in directia cercetarii formelor sub care se manifesta diversitatea limbilor si a cauzelor care i-au dat nastere. legile lingvistice difera de la o familie la alta. de la caz la caz. ea a determinat forma initiala a cercetarii stiintifice avand ca obiect limba inca in Grecia antica (este adevarat insa ca grecii sau limitat la varietatea dialectelor elenice). celelalte fiind forme aberante. ca si prin legile interne de evolutie. Se stie ca. indivizi care "bolborosesc". In societatile tribale separarea limbilor in dialecte si transformarea acestora in idiomuri de sine statatoare se produc pana in ultimele secole. In lunga perioada a comunei primitive procesele de diversificare au avut o deosebita intensitate.geografica a fost prima constatare facuta in lingvistica. de exemplu. fara a inceta insa. Limbile se deosebesc intre ele prin toate laturilr lor: fonetica. in diferite etape ale existentei lui. de la limba la limba si chiar in cursul istoriei aceleiasi limbi. substratul. in antichitate fiecare popor credea in superioritatea propriului idiom. faptul ca antropologii au gasit urmele omului primitiv. colectivele umane si-au faurit mijloace de comunicare sonore specifice. Multa vreme (si situatia aceasta nu a disparut total nici astazi) membrii unei colectivitati umane au trait cu impresia ca numai limba lor materna e "normala". indiferent de tipul lor structural si de nivelul dezvoltarii lor. superstratul. in mai multe regiuni arata ca procesul formarii limbajului a durat o vreme foarte indelungata. Recunoasterea egalitatii in drepturi a tuturor limbilor. dar evolueaza in directie centrifuga datorita conditiilor specifice ale istoriei lor: sunt difertite. 2. S-a formulat ipoteza ca limbajul a aparut pe glob intr-un singur punct. lexic. Unele familii de limbi . Odata cu formarea statelor. dupa cum se constata din studiul limbilor amerindiene. specificul dezvoltarii istorice a colectivelor de vorbitori etc. ocupatiile vorbitorilor etc. 1. Nu intamplator grecii. Varietatea actuala a limbilor de pe glob se explica prin mai multi factori: descendenta din limbi-baza diferite. in afara unor legi cu totul generale decurgand din trasaturile limbajului. Fiecare limba transforma intr-un mod propriu materialul transmis din limba-baza. In aceasta epoca au luat nastere marile familii de limbi de pe glob.ca cea romanica . Limbile care provin din acelasi izvor au trasaturi comune. diferentierea lingvistica scade in intensitate. Dealtfel.iau nastere in epoca istorica. Aflate la mari distente intre ele. Si in tot acest timp grupurile s-au scindat mereu. gramatica.

pe de o parte. dintre unitatea laturii de continut a tuturor limbilor (manifestarea unei forte unice indreptata spre acelasi scop) si specificul laturii sonore si a sensului (produs al spiritului fiecarei natiuni). In Germania. intelegandu-se prin aceasta formula partea din gramatica unei limbi care nu se incadra in sistemul logic universal. un sistem particular de reprezentare semantica a raporturilor logice si gnoseologice dintre idei. 20 . pe care insa le realizeaza in forme diferite. mai mult decat prin latura interna limbile se deosebesc intre ele prin latura lor fonetica. dezvoltata in special in Germania. care a relevat raportul dintre limbaj . cand se introduce conceptul de geniu al limbii. pe de alta parte. Problema a fost pusa in discutie inca din secolul al XVII-lea. care e alcatuita din ansamblul sensurilor lexicale si gramaticale. iar aici imbinarile sonore pot varia la infinit. mentionand influenta climei.ca forma generala de activitate umana . 447). ci impresiile produse de obiecte asupra spiritului fiecarei colectivitati. in forma interna a limbii. Multitudinea limbilor arata modul variat in care fiecare colectivitate percepe aceleasi obiecte ale realitatii. Ca forme de manifestare a limbajului. Concluzia lingvistului german era aceea ca. prin interventia sentimentelor si a fanteziei.si varietatea limbilor concrete. Schlegel . In secolul urmator aceasta problema a fost analizata de Condillac. Herder cauta se explice diversitatea fonetica a limbilor prin conditiile naturale de viata ale poporului. p. Diferentele in forma interna se explica. prin faptul ca forta creatoare a limbajului se manifesta in grade diferite. limbile au functiuni si scopuri comune. hranei. bauturii asupra organelor articulatorii. singurul criteriu potrivit pentru clasificarea limbilor ramane cel propus de Fr. El ocupa un loc central in lucrarile lui Wilhelm von Humboldt. Acest paralelism dus pana la identificare a fost preluat de intreaga directie idealist-romantica in lingvistica. nota 5. Specificul national se manifesta.flexiunea. pentru care le génie de la langue inseamna. dupa Humboldt. intr-o interpretare mai lingvistica.In explicarea specificului lingvistic s-a facut adesea apel la conditiile naturale si spirituale de viata ale colectivitatilor umane. intrucat diferentele in forma interna nu sunt destul de mari. Formula "the genius of language" e intalnita si in lucrarile iluministilor englezi: geniul sau spiriul limbii corespunde spiritului national. Cuvintele nu reprezinta imagini ale obiectelor. iar cele din latura sonora sunt prea mari. Geniul limbii este pentru el un produs al geniului poporului si se manifesta mai ales in organizarea semnatica: "toute confirme donc que chaque langue exprime le caractére du peuple qui la parle" (apud TL. Dar.

chiar daca se pronunta diferit de la o colectivitate la alta. Sapir sublinia ca. apartinand primelor comunitati umane. Este vizibil procesul de formare a unui vocabular international datorita relatiilor tot mai stranse intre popoare si raspandirii rapide .Unitate de origine pentru ca e neindoielnic ca limbile actuale deriva dintr-un numar redus de limbi primare. dar si international. din punctul de vedere al structurii. dupa cum am aratat. . s-a semnalat tendinta comuna spre analitism a limbilor indo-europene. din epocile cele mai vechi. Ea se manifesta cel mai mult la nivelul vorbirilor individuale sau al uzului si mult mai putin la nivelul abstract al sistemului. Taranii isi compara graiul cu cel 21 cea . In ceea ce priveste morfologia. asemenea cuvinte se identifica usor si in vorbire. care s-au transformat ulterior in principalele clasificari lingvistice tipologica (morfologica) si cea genealogica.imposibilitatea intelegerii prin limbaj sonor. 7. limbile trebuie sa indeplineasca aceleasi functiuni. raspandite astazi pe toate continentele. capacitatea de a exprima formal raporturi. CLASIFICAREA LIMBILOR Varietatea limbilor a fost un fapt constatat din cele mai vechi timpuri.Unitate de structura pentru ca. in functie de nivelul de abstractizare. . dupa ce au observat ca doua idiomuri sunt diferite.de structura si de origine.3. oamenii au fost tentati aproape instinctiv . indiferent de gradul lor de dezvoltare. Diferentele dintre limbi se manifesta. Tinand seama de functiunile limbii in societate. Observarea asemanarilor (mai ales din secolele XVII-XVIII) a dus la primele grupari ale limbilor. Epoca moderna se caracterizeaza prin tendinta spre unificare lingvistica nu numai pe plan national. sa exprime aceleasi procese logice ale gandirii. intrucat si una si cealalta poseda insusirile esentiale ale limbajului: sistem fonetic. 4.sa descopere analogiile dintre acestea. E. nu exista diferente transante intre o limba de civilizatie si o limba primitiva. Pastrand in scris (aproape) aceeasi forma. Intr-adevar. Dar.prin mijloacele de informare moderne a unor notiuni si a termenilor corespunzatori. asocierea elementelor sonore cu un concept. se observa ca varietatea lingvistica comporta grade diferite. Astfel. Marea varietate a limbilor de pe glob ascunde insa in sine o dubla unitate . Ele s-au accentuat in anumite perioade si s-au atenuat in altele. de la primele contacte intre colectivitatile umane. oamenii s-au lovit de consecintele practice ale diversitatii lingvistice .

H. A. cat si a celor diferite . Dar numai in secolul al XIX-lea. Intrucat dintre acestea primul era mai usor de sesizat. cand W. insa. in lucrarea Diatriba de Europaeorum linguis. limbile germanice. Aceasta se explica prin aceea ca numarul limbilor studiate era. s-au stabilit relatiile de inrudire intre limbile europene. desi observasera asemanarile intre vocabularul latin si vocabularul limbii lor materne. 22 . Rask si rusul A. de exemplu. latina. danezul R. iar cazurile in care una si aceeasi persoana se indeletnicea cu cercetarea mai multor limbi erau extrem de rare. Vostokov au publicat si ei lucrari importante de gramatica comparata. persoanele care vorbesc mai multe limbi remarca trasaturile comune acestora. independent unii de altii. prin elaborarea metodei comparative-istorice. germanul J. Studiul comparativ a limbilor .apare ca o continuare fireasca si necesara a cercetarii monografice a fiecarei limbi in parte. Compararea limbilor si clasificarea lor au preocupat pe invatati la inceput in mod sporadic si intamplator. Exista doua criterii principale care pot fi puse la baza compararii limbilor: afinitatea genetica (materiala) si afinitatea structurala (formala). Apoi. arata ca exista 11 limbi de baza (apud TLG. iraniene. CLASIFICAREA GENEALOGICA Prima incercare mai riguroasa de stabilire a unui grup de limbi inrudite a aparut in secolul al XVI-lea. Scaliger care. a aratat apropierea dintre sanscrita. incercarile de claificare a limbilor facute inainte de secolul trecut se bazeaza in general pe inrudirea material-genetica a limbilor. celtice. pentru a se putea trage concluzii cu privire la gradul de afinitate a lor.sub anumite raporturi . Bopp. Grimm. restrans. iar autorii acestora pot fi considerati precursori ai lingvisticii comparative-istorice. Lucru curios. nu au tras din acestea nici o concluzie lingvistica. Tot in secolul al XVIII-lea (in a doua jumatate). aceasta a apartinea lui I. stiinta a lasat sa treaca un timp destul de indelungat pana la utilizarea acestor constatari. Prima lucrare de gramatica comparata apartine germanului Fr. studiind manuscrisele sanscrite ai comparandu-le cu limbile indiene contemporane. greaca. 480). Grecii.din satul vecin. problema inrudirii limbilor indoeuropene se apropie in cea mai mare masura de adevarul stiintific. chiar cu numai cu cateva secole in urma. Jones. Compararea limbilor presupune stabilirea atat a elementelor identice. p.din doua sau mai multe limbi.

limbile indo-europene sunt mult deosebite una de alta si stiind ca modificarile lingvistice se produc foarte lent. Dialectele. Iata principalele familii de limbi si ramurile acestora. Tinand seama ca. Diferentierea limbii depinde in intregime de conditiile sociale. alte limbi ocupa o pozitie izolata. protolimba. la data celor mai vechi atestari. multe limbi din Asia.O buna clasificare genealogica nu este posibila fara ca in prealabil sa avem o descriere stiintifica a limbilor luate in considerare. Dialectele limbii indo-europene s-au raspandit pe un teritoriu foarte vast si ulterior sau transformat in limbi inrudite. In ansamblul lor aceste limbi alcatuiesc o familie. folosit la exprimarea notiunilor elementare. Familia limbilor indo-europene Aceasta este familia cu numarul cel mai mare de vorbitori din lume: aproximativ jumatate din populatia globului. pirzand legatura dintre ele si parcurgand conditii sociale diferite. Fiecare familie de limbi se subimparte in unitati mai mici numite grupuri sau ramuri. devenind cu vremea limbi de sine statatoare. s-a extins in America si Australia. termeni imprumutati din stiintele naturii. din care au mostenit o serie de trasaturi in structura lor gramaticala si in lexicul fundamental. economice. 23 . numite limba comuna. ea este rezultatul expansiunii si izolarii unor parti componente ale comunitatii care vorbeste o anumita limba. Nu se cunoaste nici patria populatiilor indo-europene si nici perioada in care din indo-europeana sau format limbile existente in epoca istorica. se poate deduce ca perioada comunitatii indo-europene se plaseaza in urma cu multe mii de ani. limba de origine. Printre acestea unele prezinta asemanari mai mari si de aceea sunt grupate in ramuri. Limbile inrudite provin dintr-un izvor comun. limba primara (= primitiva) sau limbabaza. sunt supuse transformarilor. I. Ele au aparut in urma diferentierii dialectelor teritoriale ale uneia si aceleiasi limbi. in urma unui proces de evolutie indelungata si treptata. Ea cuprinde majoritatea limbilor vorbite in Europa. Limba comuna este neatestata si a fost numita conventional indo-europeana. Dimpotriva. dar inrudite intre ele. in comuna primitiva.

e.2.din indo-iraniana de baza. gujorati. folosita si astazi in unele tari ca limba a budismului. In perioada meie au existat si limbi religioase dintre care celebra este pāli. Ramayana si operele lui Kālidā. 24 . Limbile vechi iraniene sunt cunoscute din documente izolate. cunoscuta prin inscriptii cuneiforme din vremea regilor Ahemenizi (secolele 6-4 i. kashmiri.1.n. Acestea sunt denumite cu termenul de prākrit (prakrt "natural" "popular"). Avestica este limba unor texte ale religiei mazdeice. bihari. asami. Primele texte de limba iraniana sunt scrise in vechea persana. indreptatind ideea ca ele s-au format din dialectele unei limbi unice . Cea mai raspandita limba neoindiana este hindustana cu doua forme literare: hindi din 1947 limba de stat a Uniunii Indiene si urdu. limba literara a operelor cu caracter laic (samskrta "prelucrat artistic"): Mahabharata. 1. Alte limbi indiene moderne: bengali. indiana medie si limbile indiene moderne.n. Vedica este limba celor mai cunoscute texte indiene. creata de marele reformator Zarathustra. Limbile indiene moderne. Tot limba indiana este si limba tiganeasca (limba romilor) care s-a separat de restul limbilor indiene din secolul al V-lea. Grupul limbilor iraniene (persane) Limbile iraniene sunt foarte apropiate de cele indiene. sindhi. a imnurilor religioase Vedele (veda "stiinta"). Indiana veche este cunoscuta sub doua forme diferite ca timp si baza dialectala: vedica si sanscrita. Ramura limbilor indo-iraniene 1. Sanscrita. sunt vorbite de aproximativ 400 de milioane (in 1961).). panjabi. formate prin jurul anului 1000 e.1 Grupul limbilor indiene Limbile indiene sunt atestate in trei faze ale evolutiei lor: indiana veche. Indiana medie e reprezentata de limbi comune care s-au dezvoltat paralel cu sanscrita literara.

. Alte limbi iraniene actuale: tadjika. pentru aspectul vorbit pana in 600. fata de care limba vorbita cunoaste o evolutie divergenta rapida. pentru limba scrisa pana in 800.e. 1 i. etrusca) si s-a extins odata cu cresterea puterii romane. 3 i.).e. . . latina crestina. epoca apogeului limbii literare. dezvoltata paralel cu limba literara traditionala. Asupra perioadelor istoriei latinei (in corelatie cu cele ale literaturii si ale vietii sociopolitice) nu exista acord unanim. Ramura limbilor italice Cuprinde doua grupuri: latino-falisc si osco-umbrian. crestinismul da nastere unei noi variante. horezmica. ca limba oficiala a Imperiului Roman si ca mijloc international de intelegere. 3 i. oseta.latina preclasica (sec.n.cca 200 e. In secolul al X-lea limba literara este ilustrata prin opera marelui poet Firdusi. epoca diferentierii crescande dintre limba literara si limba vorbita.e. si cuprind grupul occidental si grupul oriental. saka. In grupul occidental intra sogdiana.e.latina preclasica (sfarsitul sec. umbriana.) caracterizata prin constituirea limbii literare normate. vorbita la inceput pe un teritoiru restrans in jurul Romei.latina tarzie (cca 200. kurda.).e.n. . este limba oficiala in Iran.n.n. dar folosita ca limba materna de 10 milioane de vorbitori.bazata pe o incercare de revigorare a normelor latinei clasice folosita ca limba de cultura.latina arhaica (sec.sec. 1 i. 1.latina medievala dupa 800. data care marcheaza conventional inceputul diversificarii romanice). 6 i.n. care a scris Cartea regilor si a lui Omar Khayam. 2. Limbile iraniene moderne (din secolul 9): Persana este cea mai importanta dintre limbile vorbite astazi.n.e. e. si secolele 8-9 e.n.Limbile iraniene medii se extind pe perioada dintre secolele 4-3 i.).sec. Din grupul oriental se cunoaste limba parta si persana medie. 1 e.sfarsitul sec.n. 25 . pana in secolul XV . Primele documente de limba moderna dateaza din secolul al IX-lea. . afghana.n. pe un teritoriu imens.e. .latina clasica (mijlocul sec. 174-175): . . p. falisca. .n. a inlaturat cu vremea celelalte limbi de pe teritoirul Italiei (osca. Se pot propune urmatoarele (ELIR. . Cel mai vechi text latin este o scurta inscriptie pe o fibula de aur de pe la anul 600 i. In sud-estul Iranului si in Beluscistn se foloseste limba beluciana. Limba latina.n.

Este vorbita de peste 25 milioane de vorbitori (ca limba materna) in Romania.incepand din Renastere. America Latina. Ramura limbilor romanice Limbile romanice ocupa o mare intindere. cel mai mare numar de vorbitori . a reprezentat principala sursa de cunoastere a dalmatei. Clasificarea limbilor romanice a constituit si constituie una dintre preocuparile centrale ale romanistilor. Apenino-balcanic. romanizarea a fost rapida si intensa. in Canada. se admite ca punct de reper inceputul influentei efective a limbii slave. 26 dupa unii . Astazi sunt general recunoscute ca limbi romanice romana. asa-numita latina vulgara. Epoca de formare sau de constituire a identitatii romanice este controversata: secolele 5-7/8. Are patru dialecte: unul nord-dunarean (daco-roman) cu care se confunda limba romana in sens restrans si trei sud-dunarene (meglenoroman. in cea mai mare parte a teritoriilor provincilor romanizate ale Imperiului Roman. Ucraina. Moldova. Prima atestare documentara dateaza din 1521.e. datorita extinderii lor in regiunile din afara continentului european. traco-iliroromanic). Grecia si. portugheze. Bulgaria. Formarea dalmatei este consecinta lingvistica a cuceririi de catre romani a triburilor indo-europene ale ilirilor care locuiau regiunea din mileniul I i. limba romanica orientala (grupul balcanoromanic cercetatori gr.neo-latina . spaniola. reto-romana (grupul occidental). Ele sunt descendente din latina. Bosnia si Hertegovina). Israel. de catre emigranti. Ultimul vorbitor. limbile romanice au.cca 800 milioane. sarda. SUA. italo-balcanic. Albania. Tuone Udina (mort in 1898). catalana. Iugoslavia. Nu exista nici pana astazi o clasificare unanim acceptata.. ca limba materna si secunda. 3.n. In cadrul familiei indo-europene. Ungaria. se dezvolta paralel (nu fara interferente) cu prelungirile latinei medievale. istroroman. Limba romana. aroroman). Este limba oficiala in Romania si Republica Moldova. din Peninsula Iberica pana la Marea Neagra. italiana. in ciuda duratei mai mici a stapanirii romane si a pozitiei periferice in Romania. vorbita pe coasta Dalmatiei (azi in Croatia. dalmata (grupul oriental). occitana. limba romanica orientaa disparuta la sfarsitul secolului 19. franceza. Turcia etc. Dalmata. Australia. formate prin diversificarea si evolutia neintreupta a latinei vorbite.

Zair etc. Coasta Dalmata).nici un monolingv (majoritatea franceza). Brazilia. Senegal. San Marino.Italiana. In Africa: limba oficiala in Benin. Este vorbita in Italia. limba romanica occidentala.alaturi de italiana). unii o considera dialect italian. reto-romana). Burkina . limba romanica occidentala. Limba oficiala in Franta. Cel mai vechi document de limba italiana dateaza din 960. aproximativ 8 milioane vorbitori (dintre care eventual 1-2 milioane activi insa varstnici in zone rurale) . Elvetia. angevin. Elvetia (alaturi de germana. In America: limba oficiala in Canada (alaturi de engleza) si Haiti. loren. Este limba de cultura in Malta. Limba uzuala in Franta (Corsica. Niger. Este vorbita in sudul Frantei (= Midi. limba romanica occidentala. valon. Argentina. Ocupa o pozitie aparte intre Romania orientala si Romania occidentala. gallo. Are.in insula Jersey alaturi de engleza. Este limba oficiala la ONU. Belgia (alaturi de flamanda). in cea mai mare parte bilingvi (italiana). In Asia: limba uzuala in Laos. Gabon. Maroc. Marea Britanie (in Insulele Normande . aproximativ un milion de vorbitori. dupa unii cercetatori pozitie intermediara intre grupul galoromanic si iberoromanic. Dialectul toscan este cel ce a stat la baza formarii limbii italiene literare. Libia. Alpi. zone din Monaco. in insula Sardinia. grupul galoromanic. Madagascar. N-E Spaniei). Canada. Monaco. Italia (provincia Valle d'Aosta . Andorra (alaturi de spaniola si catalana). Etiopia. provensala). Sarda. italiana. Somalia. este o limba populara nescrisa. limba romanica din grupul italoromanic. Luxemburg (alaturi de luxemburgheza). Tago. 27 . Dialecte: normand. Vatican. toscan si centro-meridional. Nu a atins stadiul de limba standard. potevin.Fasso. champenois. 115 milioane de vorbitori. grupul galoromanic. Liban. Cel mai vechi text de limba franceaza dateaza din 842. SUA. Se prezinta astazi sub forma unui conglomerat de graiuri. picard. limba uzuala in Barbados si SUA. uzuala in celelalte). aproximativ 60 milioane de vorbitori. Este limba oficiala in Italia. Tunisia. limba uzuala in Algeria. Camerun. Congo. grupul italo-romanic. Franceza. Are trei grupuri dialectale mari: septentrional. Bermude. Monaco. Occitana (langue d'oc.

14). in foste colonii portugheze din Asia. Are trei dialecte primare actuale (aragonez. Columbia. franceza moderna (franceza clasica . 8 milioane vorbitori din estul Spaniei (in Catalonia . Salvador. 300 milioanede vorbitori. Guineea ecuatoriala. de catre emigranti. 14 . Canada. limba spaniola literara s-a format pe baza dialectului castilian. hindi). se mai vorbeste in Spania si. franceza medie (sec. dintre care unul a disparut. Chile. Este limba romanica cea mai bine reprezentata din punctul de vedere al numarului de vorbitori si al expansiunii teritoriale (ocupa locul 4 in lume dupa chineza. Limba spaniola este limba oficiala in Spania. Spaniola.din sec. SUA (statele New Mexico si Puerto Rico . engleza. peste 186 milioane vorbitori. Catalana. Angola. in sudul Frantei. in insulele Baleare. Ecuador. Honduras. Paraguay. Capul Verde etc. Costa Rica. Vorbita de aprox. Uruguay. Guatemala. Bolivia. grupul iberoromanic. Primele texte dateaza din secolul 12. cel mai vestit monument literar de limba portugheza . Mozambic. Primul document de limba portugheza dateaza de la sfarsitul secolului 12. Mexic. in SUA. Este considerata "limba punte" intre grupul iberoromanic si galoromanic. In Italia este limba oficiala in Andorra (alaturi de franceza si spaniola). Cele mai vechi documente de limba spaniola (printre care poemul epic Cidul) dateaza de pe la jumatatea secolului 12. Argentina. castilian) si unul disparut (mozarab). Cuba. 17 perioada de fixare a structurilor lingvistice). 26% din populatia Spaniei.sec. aprox. asturoleonez. 28 .In istoria limbii franceze se disting mai multe etape: franceza veche (842 . Este limba oficiala la ONU. Guineea-Bissau. Peru. aprox. Este limba oficiala in portugalia si in diferite state care au facut parte din fostul imperiu colonial portughez: Brazilia. grupul iberoromanic.alaturi de engleza). limba romanica occidentala.sec. Venezuela. Panama. Are doua dialecte initiale. Republica Dominicana. Limba franceza literara s-a format pe baza dialectului vorbit in regiunea Îlle de France (capitala Paris). Andorra.capitala la Barcelona). Portugheza.Lusiadele de Camoens. limba romanica occidentala. 16). grupul iberoromanic. Nicaragua. limba romanica occidentala.

dar compunerea lor a fost anterioara. lasand urme in lexicul limbii franceze. 130 000 de oameni.e.nume dat unor grupuri de dialecte romanice.) era galica. Italia (in nord) de cca 830 000 de vorbitori.n. Alte grupuri de dialecte: occidental (romansa). 29 . ocuparea insulei de catre englezi timp de 8 secole (sec. limba a capatat o fizionomie aparte.e.e. nu e atestata insa inainte de secolul 16. Galica a fost parasita treptat odata cu cucerirea Galiei de catre romani. I.n. Ascoli. Galeza a vorbita in Tara Galilor de circa 700 000 de oameni. acestia ocupau tot centrul Europei. In prezent exista urmatoarele limbi celtice: Irlandeza. Limba manx. e vorbita de cateva sute de locuitori ai insulei Man. vorbita de cca 1 milion de oameni. cu texte datand din primele secole i. Astazi in Republica Irlanda invatarea irlandezei este obligatorie. Evoluand independent de irlandeza timp de cateva secole. pe cale de disparitie. Ea pare mai diferita de irlandeza decat scotiana. Din 1938 romansa este recunoscuta ca limba nationala in Elvetia (cantonul Graubünden). a caror unitate a fost sustinuta prima data de G. Primele monumente literare dateaza din secolul 12. Impinsi in partea de vest a continentului. In mileniul I i.n. Ea este limba unei populatii irlandeze care a venit in Scotia in secolul 5 e. mai ales in toponimie. Este idiomul celtic cel mai bogat si mai evoluat. 12-20) a dus la inlocuirea traptata a irlandezei cu engleza. majoritatea bilingvi.Reto-romana . Ramura limbilor celtice Limbile celtice sunt vorbite in insulele din vestul Europei de descendentii vechilor celti. dar care a fost si este adesea contestata de multi lingvisti. 4. central (retic central) si oriental (friulan). Scotiana este vorbita de aprox. in cele din urma celtii au fost absorbiti de romani. primele texte sunt niste inscriptii din secolele 5 si 6. Singura limba celtica de pe continent in vremea cuceririi romane (secolul I i. este vorbita in Elvetia.n. apoi in insulele brutanice.

norvegiana n-a mai existat ca limba literara ci doar ca un grup de dialecte locale pana in secolul 18.islandeza si norvegiana si la est . Islandeza are aproximativ 150 000 de vorbitori. limba unor populatii venite din partile Vistulei. Grupul de rasarit este reprezentat de gotica. fapt care a dus treptat la formarea celor patru limbi: la vest .cea mai veche limba germanica atestata . cum este colectia de legende Edda. bazat pe cel grec si completat cu semne imprumutate din alfabetul latin si cel runic. Acesta a creat alfabetul gotic alcatuit din 27 de litere. Din limba gotica s-au pastrat vreo 80 de cuvinte. Primele texte in aceasta limba. ea s-a mentinut fara schimbari esentiale pana astazi. Din cei aproximativ 1 500 000 de vorbitori. Este cea mai arhaica dintre limbile scandinave.dateaza din secolul 3 e. Stapanirea Norvegiei de catre Danemarca timp de trei secole a impus daneza ca limba oficiala. Limba germanica comuna nu este atestata in scris. Literatura islandeza. s-au instalat in secolele 5-7 in regiunea franceza Bretagne. Norvegiana este vorbita de aproximativ 4 500 000 de oameni. cand diferentierile dialectale se accentueaza. Unitatea limbii vechi nordice tine pana in secolul 9.Bretona e vorbita de urmasii celtilor care.daneza si suedeza. Ramura limbilor germanice Limbile germanice sunt raspandite in partea de apus si de nord a continentului european. Daneza 30 .2.) limbile germanice formeaza tei grupuri distincte: 5. 5. Fiind izolata in insula (Islanda a fost populata la sfarsitul secolului 9 cu colonisti adusi din vestul Norvegiei). cunoscand si franceza. si ele sunt reprezentate de inscriptii in caractere runice.1. a fost reprezentata de opere artistice valoroase. Gotica este cunoscuta prin cateva fragmente din Biblia tradusa de misionarul crestin Wulfila in secolul 4.n. Din cea mai veche faza cunoscuta (secolele 3-4 e. Grupul de nord sau scandinav Pana in secolul 8.n. numita vechea nordica . In evul mediu islandeza s-a bucurat de cel mai mare prestigiu intre limbile literare. in toata Scandinavia se vorbea o limba unica. sub presiunea anglo-saxonilor. incepand cu secolul 10. 5. cand in istoria popoarelor nordice incepe perioada cnoscuta sub numele de "epoca vikingilor" (sec. marea majoritate este bilingva. 9-11).

norvegiana si e folosita pana azi ca limba oficiala. asa incat astazi diferentele intre limbile care apartin acestui grup sunt mult mai mari decat intre limbile nordice. 100 milioane vorbitori (ca limba materna). Unul dintre cele mai vechi documente este poemul eroic Cantecul lui Hildebrand din secolul IX. Primele texte literare au caracter dialectal. Cehia. cifra se estimeaza de la 1 milion (ca limba materna) la 5 milioane. Din acest grup fac parte: Germana de sus sau germana propriu-zisa. Luxemburg.literara din Norvegia. cu aprox. si-a pierdut unitatea initiala. in insulele Faeroerne. Ea este vorbita de circa 9 milioane de oameni. in afara Danemarcei. a devenit cu vremea o limba noua. in Groenlanda (alaturi de eschimosa). Rusia. 31 . sunt reprezentate de texte de legi din secolul al XIV-lea. Primele documente in limba suedeza. Cele mai vechi documente in daneza sunt inscriptii cu caractere runice. Danemarca. Italia Alto Adige). Suedeza este cea mai raspandita limba scandinava. Elvetia. Cunoaste mari diferentieri dialectale de aceea vorbitorii de dialecte diferite nu se pot intelege decat cu ajutorul limbii literare. datand din secolul al XI-lea. raspandirea cartilor tiparite si Reforma au contribuit in mare masura la stabilirea normelor limbii literare. In secolul al XVI-lea. in relatiile oficiale in Islanda. deosebita de cea daneza. in alfabet latin. influentata de dialectele norvegiene. 5. provenita dintr-un dialect al germanei medii vorbit de o pupulatie evreiasca nevoita sa emigreze din Germania in secolul XIV. Se mai vorbeste in Franta (Alsacia si Lorena). Romania. Liechtenstein. Aceasta a fost numita dano-norvegiana sau. Este limba oficiala in Germania. Numarul vorbitorilor de idis este nesigur si difera de la o susra la alta. Astazi.3 Grupul de vest Este cel mai numeros si. pur si simplu. exIugoslavia. Austria. Daneza are 5 milioane de vorbitori. Tot de germana de sus tine limba idis. spre deosebire de cel bordic. Astazi. daneza este folosita. Cel mai important monument de limba de la inceputul perioadei germane moderne este traducerea Bibliei de catre Luther.

Grupul de est cuprinde rusa. limbile slave au un caracter mai arhaic. Din secolul al XVI-lea se dezvolta o literatura bogata si variata. numita conventional slava comuna. Noua Zeelanda. Olandeza are peste 11 milioane de vorbitori. Jamaica. mai conservator. Este apropiata de olandeza si este limba oficiala in Belgia. inclusiv ca limba secundara. SUA. Afrikaans este limba olandeza adusa de o populatie de olandezi. Engleza se bucura de cel mai mare prestigiu intre limbile germanice. Limbile slave au la baza o limba comuna.Ramura limbilor slave In comparatie cu limbile germanice cele romanice. Filipine. intr-un alfabet creat de ei pe baza celui grecesc. India. Inaintea venirii lor. Irlanda. 4 milioane de oameni in Belgia si 200 000 in Franta. intre 250-300 milioane ca limba moderna. Este limba oficiala (alaturi de engleza) in republica Sud-Africana. Frizona are circa 400 000 de vorbitori (in Olanda. bielorusa. in care calugarii Chiril si Metodiu au tradus (in sec. Limba literara se bazeaza pe dialectul londonez. este limba oficiala la ONU si ocupa locul doi in lume ca numar de vorbitori. 6. Flamanda este vorbita de aprox. hughenoti francezi si germani in africa in secolul al XVII-lea. Canada.1. dar statisticile engleze dau o cifra de 700 milione de vorbitori. Cele mai vechi texte dateaza din secolul VII (Beowulf). ucraineana. neatestata. pe teritoriul Angliei se vorbeau limbi celtice.Din germana de jos s-au format olandeza si flamanda si limba afrikaans (=limba burilor). IX) texte religioase din greceste. Are trei grupuri dialectale. limba veche literara a slavilor. Engleza a fost adusa pe teritoriul Angliei intre secolele V-VI de catre unele triburi din nordul Germaniei (anglo-saxonii). Este limba oficiala sau principala in: Marea Britanie. nord-vestul Germaniei si o parte din Danemarca). Cea mai veche forma atestata este slava veche (sau slava bisericeasca). Australia. E greu de stabilit numarul exact al vorbitorilor de limba engleza. Limbile slave se impart in trei grupuri: 6. 32 . alte zone din Asia si Africa.

pe cele proprii limbilor balto-slave si indo-iraniene. Din limbile baltice (care sunt foarte apropiate de cele slave la fonetica. slovena. adeseori. ceha. 7.3. casuba. in slava. sarba. S-a constituit ca limba literara in secolul al XIX-lea. XVII. Cele trei ramificatii s-au constituit ca limbi independente abia in secolul al XIV-lea sau al XV-lea. care constituie. Este limba oficiala la ONU. macedoneana. morfologice si lexicale). Bielorusa este vorbita de 8-10 milioane de oameni (surse diferite) in Belarus si Polonia. Rusa este cea mai raspandita limba slava (si din motive politice). de neamurile germanice. Grupul de sud: bulgara. secolul al XIII-lea . 6. Are cele mai vechi texte slave (secolul IX). Limba literara s-a format in secolul al XVIII-lea. soraba. al XVIlea. derivare si vocabular) fac parte: lituaniana si letona. Ucraineana (ruteana) are 35-37 milioane de vorbitori (surse diferite).Cel mai important monument al limbii slave de rasarit este Cantecul despre oastea lui Igor (sec. croata.polona. Aceste relatii le intrec. XII).ceha. sub raport cantitativ si calitativ. gramatica. Intre limbile slave. Limbile slave de vest sunt mai putin unitare decat cele de sud si est. Sunt atestate din secolul al XII-lea . * 33 . isoglose specifice. in tipul de formare a cuvintelor si in lexic). polaba (disparuta). baltice si germanice exista un numar destul de mare de afinitati lingvistice (in primul rand. asimilata complet. Grupul de vest cuprinde polona.al XVII-lea in limba prusiana veche. De asemenea. Deosebit de importanta pentru gramatica comparata a limbilor indo-europene este lituaniana (prin caracterul arhaic al structurii morfologice si al foneticii).2. baltica si hitita exista un numar de elemente comune (in sistemul fonetic. ea este vorbita de 120 milioane de oameni (ca limba materna). spre sfarsitul sec. cu monumente literare din sec. 6. slovaca. Ni s-au mai pastrat texte din secolul al XV-lea . dar este cunoscuta de peste 265 milioane.

Dintre dialectele literare.al VI-lea. (Pana in sec. in Grecia nu a existat o limba unica). hitita si toharica. in Sicilia si Italia. constituite.e. care avea sa creeze conditiile ce au dat nastere Greciei clasice.) era scindata intr-o multime de dialecte.n. Acesta este cazul limbilor greaca. Greaca moderna (neogreaca) continua greaca veche (elina). Locrida. la care ne-am referit si mai sus. din cate o singura limba. beotic si lesbic (pe insula Lesbos). cunoscuta din inscriptii in liniar A si B.n. Limba greaca Limba greaca veche (sec. fiecare. Deosebirile dintre ele sunt insa foarte mari. In acest dialect au fost alcatuite epopeile lui Homer (Iliada si Odiseea).e.Pana acum am vorbit despre ramurile familiei indo-europene reprezentate prin mai mult de o limba. Pindar si Theocrit.n. al X-lea . In secolul al VII-lea . In general.). 8.al V-lea i. In acest dialect au scris Bacchilide. al XII-lea i. poemele lui hesiod si opera istoricului Herodot. pe insula Creta. albaneza.) urmeaza o perioada obscura (ea tine pana in sec. fiecare avand o anumita forma literara. Sofocle si Euripide).e. In acest dialect scriu poetii Alceu si Sappho. in dialectul lesbic se creeaza o bogata literatura. a istoricilor Tucidide si Xenofon. Istoria limbii grecesti cunoaste trei perioade. al IVlea i. o formeaza greaca veche .e. al VIII-lea incepe marea colonizare a grecilor. dialectul doric si dialectul eolic. al VIII-lea i. legate. Dialectele din grupul doric erau raspandite la Epir. a filozofului platon si a renumitului orator Demostene. limba comediilor lui Aristofan. armeana. Dupa distrugerea acestei culturi (sec. intre ele. In sec. In cateva 34 .n. Corint. Este limba culturii creto-miceniene (sau minoice). cele mai importante au fost dialectul ionic. Exista insa si alte grupuri indo-europene. Prima. ea dateaza din a doua jumatate a celui de-al II-lea mileniu i. Laconia. Potrivit descoperirilor recente. Si proza Lui Arhimede este redactata tot in doric. dialectul atic. Din grupul eolic fac parte dialectele: tesalic. Dialectul ionic se vorbea in coloniile grecesti din nord-vestul Asiei Mici (12 orase). Dialectul atic (dialectul Atenei) era indeaproape inrudit cu cel ionic. totusi. limba tragediei este dialectul atic (Eschil. In odele lor se resimte insa si influenta limbii poemelor homerice.n.e.

populara. al XIX-lea (mai precis. al XII-lea i.ca facand parte din grupul limbilor indo-iraniene. Katharevusa nu era inteleasa de paturile de jos ale populatiei. acest dialect incepe sa se impuna si in alte zone. stilul arhaic.e. guvernul grec a declarat dimotiki. era intrebuintata pentru expunerea stiintifica sau politica. Aparitia ei a dus la nivelarea particularitatilor dialectale.n.).e. 35 .n.n. armeana a imprumutat doar numeroase cuvinte din parta si persana. in paginile unei reviste sau ziar se intalneau doua stiluri diferite hatharevusa si dimotiki. Aceasta forma noua a dialectului atic poarta numele de koiné "limba comuna". Datorita prestigiului politic si cultural al Atenei.e.Hayastan. alta.. al V-lea i.e. chiar in textele dintr-o singura carte. In realitate insa. Hübschmann. care a dus la scindarea limbii comune (koiné) vorbite in dialecte teritoriale. In schimb. iar in nord pana la tarmurile Marii Negre. ca limba obligatorie in scoli. dimotiki reflecta limba vorbita azi in Grecia. Recent (1997). asa cum fusese ea fixata in proza atica. in anul 1875).e. limba inteleasa de cei multi.n. Ea avea sa existe pana in sec. universitati si institutii publice. pana in sec. Limba greaca comuna incepe sa castige teren in epoca elenistica. cand incepe perioada bizantina. o apropiere artificiala a limbii grecesti moderne de greaca veche. al V-lea e. numita si limba pura. Din koiné provine si greaca moderna. Trasaturile limbii armene moderne au inceput sa se contureze in sec.in mod gresit . era.) in Peninsula Balcanica.n. la sfarsitul sec. Suferind insa o puternica influenta ionica in lexic. in domeniul morfologiei (si partial al sintaxei) limbii neogrecesti. Ambele tendinte se continua in perioada neogreaca (aproximativ din secolul al XII-lea e.n.secole. Limba armeana Cele mai vechi monumente literare ale acestei limbi dateaza din sec. Armenii sunt inruditi cu traco-frigienii si au locuit candva (de la inceputul celui de-al II-lea mileniu i. Multa vreme armeana a fost considerata . 9. numita grabar. La baza ei a stat vechiul dialect atic de pe vremeea lui Alexandru cel Mare (356323 i. armenii isi zic hay'(k'). caracterizata pe plan lingvistic prin doua tendinte contrare: una conservatuiva. Pe limba lor. careia i se spune asharabar. vorbita si cultivata de poeti. de fapt. al VI-lea i.n. Limba armeana clasica (veche).). in sec. de unde au migrat. Locul limbii armene in randul celorlalte limbi indo-europene a fost stabilit pentru prima oara de H. iar Armeniei . al XI-lea. limba greaca se extinde in intregul bazin mediteranean pana in Gibraltar. care incearca sa mentina traditiile limbii comune si ale dialectului atic. se deosebeste esential de armeana contemporana. Pana in ultima vreme. livresc. aceasta tendinta devine predominanta in literatura.

slave. Limba albaneza Cele mai vechi texte dateaza din sec. care. Decev a cautat sa demonstreze ca albaneza ar continua traca. Thumb. Textele toharice. Pauli. al VI-lea . A. O. Autorul ajunge la aceasta concluzie in urma analizei modificarilor pe care le-au siferit cuvintele latine in albaneza. Datorita numeroaselor transformari. Limbile toharice au alcatuit o grupa indoeuropeana noua. Çabej. Albaneza este impartita in doua dialecte: de nord (gheg) si de sud (elbasan). Din momentul cuceririi Iliriei de catre romani (sec.a. sistemul fonetic si structura gramaticala a limbii albaneze au deviat mult (in raport cu alte idiomuri indo-europene). Eq. V.e. Al. in Turkestanul chinez. graiul lor a suferit influenta limbilor asazise anatoliene (limbi de substrat) (hitita hieroglifica si hitita cuneiforma). traca. P. Pedersen) sau daco-moesiene (VI. Descoperirea textelor toharice a constituit un eveniment extraordinar in lingvistica comparativ-istorica. limbile se impart in turfana (sau toharica A) si kuceana (sau toharica B). Limba toharica Acest termen arbitrar si inexact este folosit pentru denumirea a doua limbi inrudite intre ele. indeaproape inrudite. albaneza. O. Dupa locul unde au fost gasite textele. scrise cu caractere indiene si datand din sec. Meyer. armeana are mai multe asemanari cu greaca.. G. limbile germanice. Georgeiev). grecesti si slave. au fost descoperite la inceputul sec. despre care anterior nu se stia nimic. A. Valaori. ca limbi literare s-au folosit. H. Philippide. insa. I. pe substrat traco-daca-get.) dateaza primele elemente latinesti. decat cu restul limbilor indo-europene. Hirt. toharica. Nu cunoastem nici timpul. limbile iraniene. al XV-lea. Desickaja s. In vocabular. 10. prin particularitatile sale se deosebeste prea putin de gheg. Ipotezele acetea sunt impartasite de lingvisti si astazi. al XX-lea. urmate apoi de influenta italiana (indeosebi venetiana) si aromana. Kretschmer. ipoteza sustinuta de G. cu celtica.n. ca limba romanica. Densusianu. 11. dar anumite particularitati fonetice vorbesc in favoarea originii ei trace (C. vechea indiana. nici cauzele disparitiei celor doua idiomuri. cu latina. s-ar putea afirma ca albaneza continua ilira.n. Judecand dupa teritoriul pe care-l ocupa. Lexicul abunda in elemente romantice.. ilira si hitita. 36 . nu ilira. F. Hoffmann. in anul 1952.mai intai in Asia Mica. baltice. figiana. in Albania.al VII-lea e. latina si greaca. Sommer. iar apoi in Armenia. D. care s-a format. H. Aici. Weigand. Schimbarile sunt asemanatoare cu cele din limba romana. al II-lea i. In evul mediu.

slava si armerana. In unele monumente hitite s-au gasit interpolari in luviana si palaita. absenta dualului. a caror pronuntare nu se cunoaste. in loc de trei. limbi indeaproape inrudite cu hitita. se poate adimite ca patria primitiva a vorbitorilor ei s-a aflat intre Nipru si Ural. sg. baltoslava si toharica. intr-o epoca foarte indepartata. ai balto-slavilor si toharienilor sa fi alcatuit grupul indo-european de nord. grupul acesta s-a scindat in . Importanta limbii hitite pentru gramatica comparata se explica nu numai prin caracterul arhaic al textelor. Descifrarea si interpretarea textelor hitite au contribuit intr-o larga masura la revizuirea unor probleme de gramatica comparata a limbilor indo-europene. Monumentele hititei cuneiforme sunt foarte numeroase si variate in ceea ce priveste continutul. slav.Desi textele toharice atesta schimbari esentiale in limba lor (fata de indo-europeana comuna).e. Aceasta limba a fost descifrata de asiriologul ceh B. Ele noteaza o limba apropiata de hitita cuneiforma. caci adeseori cuvintele proprii sunt inlocuite prin corespondente accadiene sau redate prin ideograme. stramosii popoarelor germanice. In afara de aceste ramuri indo-europene. 12. Meillet sublinia ca ea se situeaza intre italo-celtica. Impreuna cu lyciana. existenta laringalelor. limbile acestea constituie grupul anatolian (hitito-luvian). In Siria de Nord si in estul Asiei Mici. loc. Dealtfel. Nu este exclus ca. Limba hitita (sau nesita) Hitita a fost raspandita in Asia Mica si ne-a parvenit in texte cuneiforme incepand cu mileniul al II-lea i. a doua genuri. desinenta comuna pentru genit. celtic.n. si genit. etc. s-au pastrat date fragmentare cu privire la o serie intreaga de limbi ale unor triburi si populatii care au locuit in vechime in regiunile din Europa de sud-est si mediteraneana. bine cunoscute prin documente. (peste 15 000 de tablite de argila).). lydiana si cariana. Trebuie spus ca textele hitite nu reflecta integral sistemul acestei limbi. A. totusi ele au conservat unele trasaturi indo-europene arhaice.e. Avand in vedere ca in toharica exista elemente de substrat fino-ugrian. Limba lor este hitita hieroglifica. Mai tarziu (probabil in mileniile al IV-lea germanica. definind pozitie toharicei intre celelalte limbi indo-europene. ci si prin prezenta in sistemul fonologic si gramatical al hititei a unor deosebiri fata de restul limbilor indo-europene (de exemplu. cu greaca. au fost descoperite si inscriptii hieroglifice. Limbile toharice manifesta asemanari cu grupurile italic. pl. Analiza acestor limbi 37 al III-lea i. pe de alta. si dat.n. separat destul de timpuriu de indo-europeana. Hrozny in anul 1915.). pe de o parte. armeana si frigiana.

II.al XI-lea e. limbile mordvine (ersa si moksa).limba puternicului stat din sec. turcmena. in Mongolia de nord. al XI-lea . limbile turcice seamana mult una cu alta. limbile komi-permiana si komi-siriana.al VIII-lea e. limba veche uigura . gramaticala si lexicala. In prezent. multe probeleme legate de formarea acestor limbi inrudite raman totusi inca berezolvate. uzbeka. Raporturile dintre diferitele grupuri ale limbilor fino-ugriene sunt extrem de complexe. Familia limbilor fino-ugriene (sau ugro-finice) Familia limbilor ugro-finice se imparte in doua ramuri: ramura ugrica si ramura finica. Cu toate succesele obtinute in domeniul gramaticii lor comparate. limba mari rasariteana de campie. cumana .n. III. Familia limbilor ibero (basco)-caucaziene 38 .limba marelui stat din Asia centrala (sec. Din ramura finica mentionam limbile: finlandeza (suomi). Familia limbilor turcice Problema clasificarii genealogice a limbilor turcice nu a fost solutionata definitiv.n. IV. ilira. azerbaidjana.n. estona.) si limba hazara. voda si levona.al XIV-lea e. ceea ce usureaza studiul relatiilor genetice existente intre ele. limbile ugro-finice se deosebesc simtitor in structura lor fonetica. Din ramura ugrica fac parte limbile maghiara. pe raul Orhon. Este vorba despre: traco-daca.). mari de munte si udmurta. mansi (regula) si hanti. al VII-lea . Din aceasta familie fac parte: turca.ne permite sa afirmam cu certitudine ca apartin familiei lingvistice indo-europene. tatara. baskira. spre deosebire de familia limbilor fino-ugriene. Dar. uigura si gagauza.limba unei populatii nomade de stepa (sec. Din limbile turcice care au disparut mentionam: orhona . vepsa si isuri. frigiana etc. ciuvasa. sama (lapona). al IX-lea .

Monumentele (scrise cu caractere cuneiforme) dateaza din anul 2500 i. c) Ramura sudica cuprinde araba si etiopiana. matematice si filologice. ingusa. Limba arameica este limba unor carti de cult. imprumuturi din limbile europene.n.n. limba adighee. mengrela. ceana. Limba araba dispune de o bogata literatura. al V-lea e. Ea a existat intre sec.n. se initiaza o campanie de reinviere a limbii ebraice. kabardina si ubiha.1 Ramura limbilor semite Limbile semite se impart in 3 grupuri: estica. iar in Peninsula Iberica . feniciana. astazi ea e folosita "intr-o masura destul de restransa". In araba veche au fost redactate numeroase opere filozofice.din 568. moabita. mandeica si limba vie aisora. termeni arhaici. in fine. pana in cele dintai secole e.basca. adaptati la necesitatile vietii moderne. al X-lea si al III-lea i. Aisora este o continuare a limbii arameice. o a treia . si merg pana in sec. Odata cu raspandirea 39 . ulterior arameica a fost inlocuita treptat de araba.din 512 si.n. Asiria si Babilon din primul mileniu i.n. b) grupa veinaha (batbiko-kistina).n. La sfarsitul secolului trecut. majoritatea scrierilor literare le avem incepand din sec. zana. ebraica. Stiinta nu a dat inca un raspuns satisfacator intrebarii daca limbile caucaziene formeaza sau nu o singura familie. b) Ramura nordica cuprinde limbile vechi cananeana.e.). iar vocabularul cuprinde. pe de o parte. ca limba a Orientului apropiat (aproximativ din secolul al III-lea i.Termenul de limbi caucaziene are in vedere numai raspandirea geografica a limbilor cuprinse sub acest nume. a) Grupa occidentala a limbilor caucaziene cuprinde abhaza. arameica. pe de alta. Familia limbilor semito-hamitice V. al IV-lea e. al VI-lea si al VII-lea. si pana in sec. alta . Ebraica este limba celor mai vechi parti din Biblie. pentru a putea fi utilizata in scris si in vorbire.e.e. din care fac parte limbile cecena. batbika si kistina. Cele mai vechi texte sunt reprezentate de ionscriptii. care se vorbea in Asiria si Babilon.n..n. V. c) grupa caucaziana de sud (cartvela) include limbile gruzina (numita si georgiana).e. nordica si sudica: a) Grupa estica e reprezentata de limba moarta asiro-babiloneana. dar care s-a vorbit in Siria. numita si accadiana. Scrierea folosita este cea veche. dintre care: una din anul 328 e. abaza. termenul veinah inseamna "poporul nostru".

pana in sec.2. 40 . Inrudirea dintre limbile semite a fost stabilita de orientalisti inca din sec. Una dintre particularitatile limbilor bantu o constituie existenta asa-numitelor clase seminale. adica inainte de delimitarea relatiilor genetice in cadrul limbilor indo-europene. limbi care mentin pana azi numeroase trasaturi comune. Dintre limbile bantu.n. copta. epoca medievala. Lingvistica contemporana recunoaste inrudirea genetica apropiata dintre limbile semite si cele hamite.).n. limbile berbere ale tuaregilor si kabililor din Africa de nord. Ramura limbilor hamite Din aceasta ramura fac parte: vechea egipteana. Scrierea copta se bazeaza pe alfabetul grecesc. Monumentele scrieri hieroglifice egiptene au fost descifrate de savantul francez François Champollion in anul 1822 pe baza unei inscriptii trilingve. VI. Bantu este o notiune pur lingvistica (nu antropologica).e. rolul limbii arabe in Orient creste considerabil. al XVII-lea e. fiinte.n. Egipteana veche este limba inscriptiilor hieroglifice care ni s-au pastrat din mileniul al IV-lea i. Sudan. Camerun etc. pana in sec. Limba copta reprezinta o faza ulteriora a egiptenei (sec.). Benin. Limbile bantu sunt vorbite de aproximativ 50 de milioane de oameni. Togo. Aceasta comunitate a avut loc cu aproximativ 5000 de ani i. al XVII-lea.). De fapt.n. inainte de aparitia metodei comparative-istorice.e. vorbita de 8 milioane de oameni si raspandita pe litoralul Oceanului Indian.islamului. toate limbile din aceasta familie formeaza o unitate in ceea ce priveste structura gramaticala si lexicala. lucruri etc. Confruntarea acestor limbi a fost inlesnita si a dus la rezultate pozitive numai gratie apropierii limbilor semite intre ele. Ele sunt foarte apropiate una de alta (ca ramura limbilor romanice ori slave). al III-lea. la sud de Sudan. in viata culturala a popoarelor din Orientul Apropiat araba a jucat acelasi rol ca latina in Europa de apus. Familia limbilor bantu Limbile bantu sunt vorbite de popoarele care locuiesc in Africa centrala si meridionala. cea mai importanta e suahili. cu alte cuvinte. V. Toate substantivele au aici prefixe speciale (substantivele care denumesc oameni. al III-lea e. limbile kusite (in Etiopia) si kausa (vorbita in Nigeria.

evena. nanaica. Ele sunt raspandite in Extremul Orient.Literatura in limba suahili dateaza din sec.S. cu limbile: manciuriana. ienisei (enetii). si kota .S.in sec. Din acestea fac parte: iurak (nenetii).R. cirata si kalmika. Familia limbilor mongolice Aceasta familie cuprinde limbile: mongola. assana si limbile disparute: arina . koriaka. tevgi (nganassan) in grupul de nord. buriat-mongola. VIII. ciuvanta si ghiliaka) si 2) de vest (limbi ieniseice: keta sau ostiaka din Ienisei. IX. halhasa. XI. al XIV-lea si contine cronici istorice si poeme. VII. Oarecum deosebite de acestea sunt limbile mongola (in Afganistan). eschimosa. Familia limbilor dravidiene 41 . X.Llimbile paleosiberiene Limbile paleosiberiene se subimpart in: 1) ramura de est (ciukota sau luoravetlana. al XVIIIlea. cu limbile: evenki. iukaghira. selkup si kamas in grupul de sud. ulcica si orocen. dagura (in Manciuria) si mongura (in Tibet). al XIX-lea). kamciadala. Limbile tunguso-manciuriene Acestea se impart in doua subgrupe: 1) nordica sau tungusa.in sec. Limbile samoede Se vorbesc in nordul indepartat al fostei U. neghidala si solona si 2) sudica sau manciuriana.

a limbii malaeze clasice. continuatoare. bugi. cea mai insemnata este indoneziana. indeosebi. Limbile dravidiene se impart in doua grupe: andhra si dravida. Dintre aceste limbi. djawaneza. toraja. intr-un anume sens. gavo. limbile dravidiene seamana intrucatva cu cele din grupa munda (de exemplu. persana. imbogatita pe seama multor limbi si dialecte autohtone. partial. olandeza si engleza. Substratul dravidian a avut o mare influenta asupra limbii indiene vechi. tagalos. determinand acolo aparitia consoanelor cerebrale. s-a folosit. vorbite tot in India. toda. malgasa (in Madagascar) etc. maleyalam. care s-a tinut la Jakarta. la 28 octombrie 1928. In prezent. iar din a doua: tamila. bhil. O anumita influenta au exercitat-o si hindustana. In sec. Din ramura polineziana fac parte limbile hawaiana.a. malaeza. sunda. kanara. Dintre limbile vorbite in Sumatera (batok. in India centrala. djawaneza si chineza. Din prima grupa face parte limba telugu. araba. De fapt. Familia limbilor malaio-polineziene Se subdivide in: 1) ramura malaeza (sau indoneziana) si 2) ramura polineziana. maori s. kotra si tulu. Numarul vorbitorilor se ridica la 80 de milioane de oameni. al XIV-lea. cele mai studiate sunt limbile din prima grupa. madura.a. cu prilejul unui Congres al tineretului. indoneziana etc. XII. limba bragui s. pentru prima oara. indonezienii folosecs alfabetul latin. din care fac parte: indoneziana (limba de stat a Republicii Indonezia). acek. oraon.Limbile dravidiene sunt raspandite pe un spatiu imens la sudul si sud-estul Hindustanului si. chiar inaintea celor dravidiene. La baza clasificarii stiintifice a limbilor dravidiene au stat cercetarile filologilor din India medievala. Primele inscriptii in limba malaeza au fost descoperite in centrul Jawei (datate: 827 si 832). lubu. bali. In privinta structurii fonetice. samoana. In malaeza sunt numeroase imprumuturi din sanscrita si. N-a fost stabilita inca apartenenta celorlalte limbi mai putin studiate la nici una din grupele mentionate: acesta este cazul limbilor: kodagu. termenul de 42 .). limba khewari). iar dintre limbile europene: portugheza. malaezii au adoptat scrierea araba. Limba indoneziana actuala este rezultatul evolutiei si formarii rapide a limbii malaeze. Din anul 1945 malaeza s-a impus ca limba oficiala a statului si a capatat numele de indoneziana (lahasa indonesia).

ca si prin unele particularitati morfosintactice. Desi indoneziana continua limba malaeza. care a existat de la inceputul erei noastre si care. tupi. limba birmana s. limba moarta. guarani etc. limbile himalaice pronominalizate. Cu privire la locul limbii coreene in clasificarea genealogica au fost emise doua ipoteze. coreeana ar forma impreuna cu limbile dravidiene din sudul Italiei o familie aparte. maya. XIV. imprumutate in special din olandeza sau formate din elemente autohtone. Lexicul ei este insa imprumutat mai ales din sanscrita si bali. in ceea ce priveste structura gramaticala. familia athapasca si algonquina etc. aleuta. face parte din categoria limbilor malaio-polineziene. simbolul unitatii nationale. anamita s.A. Mult mai 43 . cine cunoaste limba indoneziana poate lesne citi opere literare in malaeza clasica.bahasa indonesia . numita. Nu putem sa nu amintim si de limba kawi. prin prezenta in vocabular a unui mare numar de cuvinte pentru notiuni abstracte. 3)limbile din America de Sud si Antile (quechua. Von Humboldt) si este una dintre cele mai studiate limbi din aceasta parte a lumii. legate de evolutia ei in epoca moderna (intre altele. vietnameza. explicatie neacceptata din lipsa de argumente convingatoare. vechea limba literara a djawanezilor. vorbita de indienii din Yucatán si nordul statului Campeche). Limbile chino-tibetane Se impart in doua mari ramuri: 1) thai-chineza (chino-siameza). care cuprinde limba chineza si grupul limbilor thai (limba thai propriu-zisa sau thai-siameza. deoarece literatura in limba kawi sunt traduceri si prelucrari. XIII. mai mult sau mai putin exacte. lui.) si 2) tibeto-birmana (limba tibetana. aici.care a devenit. 2) limbile din mexic si din America centrala (cea mai importanta este.a."limba indoneziana moderna" . Dupa una dintre ele. anterior.limba indoneziana . Limbile indiene (amerindiene) Se clasifica in trei mari grupe: 1) limbile din Canada si S. Limba indoneziana difera de malaeza prin unele trasaturi. intre ele nu trebuie sa punem semnul identitatii. apoi limbile lao. aymara. ale operelor literare (epice si dramatice) sau religioase (budiste) din India. De foarte multa vreme limba kawi a aytras atentia savantilor (incepand cu W.). Cu toate acestea. limbile himalaice nepronominalizate. (eschimosa. kuin.). cu timpul.).a.U.

pentru prima oara. care sustine inrudirea dintre coreeana si limbile manciuriana si mongola. latina. naturala. implicit. ca prin limba putem cunoaste spiritul etnic. la romantici. Ideea de a se studia tipul limbii o intalnim. Intr-adevar. asemanarile si deosebirile ce se manifesta in structura gramaticala a limbilor. indiferent de originea lor. limbile turcice si conchide ca: 1) limbile pot fi impartite in doua tipuri. aparuta cam in acelasi timp (adica la sfarsitul sec. Pe baza compararii limbilor. ci tipul limbii. coreeana face parte din familia limbilor altaice (adica este inrudita cu limbile turcice. mentionata mai sus. 2) fiecare limba se naste si ramane in acelasi tip lingvistic. CLASIFICAREA TIPOLOGICA Istoricul problemei Spre deosebire de clasificarea genealogica. Conceptia aceasta o gasim formulata in celebra lucrarea a lui Friederich von Schlegel. si anume in limbi flexionare (cu flexiune interna) si limbi cu afixe (care dispun de prefixe si sufixe). Jones. filiatia lingvistica.plauzibila este cealalta ipoteza. seful romanticilor germani. intreprinsa inca de englezul W. 44 . sufletul fiecarui popor se manifesta in folclor. Dupa parerea lingvistilor care au argumentat cel de-al doilea punct de vedere. Intrebari de verificare: Ce criterii stau la baza clasificarii genealogice? Care sunt principalele familii de limbi? Care sunt principalele ramuri ale familiei indoeuropene? Enumerati limbile romanice. cu alte cuvinte. aici nu ne mai intereseaza inrudirea morfemelor si nici. clasificarea tipologica a limbilor. in arta. Fr. dupa care. literatura si limba. B. De aici concluzia. Schlegel confrunta sanscrita cu greaca. se intemeiaza pe alte principii. mongole si tunguso-manciuriene). Über die sprache und Weisheit der Indier. al XVII-lea si inceputul celui de-al XIX-lea).

influentate mult de Kant. Schlegel considera ca limbile flexionare ar fi singurele ideale si le opune tuturor celorlalte. sufixelor si al desinentelor. Schlegel al patrulea tip lingvistic si da denumire primelor doua. propune clasificarea tuturor limbilor in trei tipuri principale: 1) limbi in care cuvintele sunt invariabile. Schlegel) Humboldt il numeste izolant. dimpotriva. pe baza criteriului sintactic. Zece ani mai tarziu. care fac corp comun cu verbul-predicat. In opozitie cu idiomurile in care exista parti secundare de propozitie dependente de verbulpredicat. fratele lui Friederich Schlegel. 2) limbi cu afixe. Schelling si Fichte. precum si unele din limbile din extremitatea de nord-est a Siberiei. Dupa parerea lui. von Humboldt contine unele elemente dialectice. in care. Ele se caracterizeaza. in care raporturile gramaticale sunt desemnate cu ajutorul prefixelor.3) limbile flexionare sunt mai bogate. 3) limbi flexionare. 3)Al treilea tip il constituie limbile flexionare. ciukota sau luoravetlana). limbile care il compun se caracterizeaza prin afixe. spre deosebire de cele aglutinante. in limbi sintetice si limbi analitice. Desi conceptia generala a lui W. In limbile incorporante. artificiale si nu s-ar dezvolta organic. 1) Primul tip lingvistic (al lui A. ar fi sarace. Specifica acestor limbi este si flexiunea interna. Ceea ce este nou in clasificarea propusa de Humboldt consta in faptul ca el adauga celei facute de A. 2)Al doilea este denumit aglutinant. totusi teoriile lui privitoare la evolutia tipului lingvistic sunt idealiste. acestea pot fi divizate. reprezentanta clasica a limbilor flexionare o constituie sanscrita. sufixele si desinentele nu sunt sudate cu radacina cuvantului. La randul lor. afixele. in afara de afie. in limbile incorporante sunt utilizate. 4)Spre deosebire de invatatii de pana la el. si anume tipul limbilor incorporante (limbile unor indieni din America de Nord. In alti termeni. Humboldt mai distinge un tip lingvistic. cu aceasta functiune.e pot fi exprimate numai prin topica. mai exista si flexiune interna. ci si din verbe si nume reduse fonetic. Fr. dar in structura lor morfologica prefixele. iar raporturile dintre el. August Wilhelm von Schlegel (1767-18450. Lingvistul german considera ca principalele tipuri morfologice ar 45 . in lucrarea Observations sur la langue et la littérature des troubadours (1818). care. O noua etapa in evolutia conceptiilor privind clasificarea tipologica a limbilor este marcata de cercetarile lui Wilhelm von Humboldt. printr-o coeziune perfecta atat intre afixe. cat si intre acestea si radacina. mai stabile si mai durabile decat acela afixale. propozitie nu este insa alcatuita numai din verbe + afixe.

Cele mai desavarsite sunt. In viata limbilor. Clasificarea tipologica a lui Schleicher nu prevede limbile incorporante. reprezentand. limbile romanice. 3. limbile bantu). ci indica trei tipuri lingvistice in doua variante: limbi sintetice si limbi analitice. b) aR-tipul prefixal (de exemplu. se naste. incepand cu limbile izolante. ca orice organism natural. 46 . primul tip il constituie limbile izolante: a) R . limba batbika) Tipul analitic: d) Ra (aR) + r = radacina afixata + cuvantul auxiliar (de exemplu. tipul ideal. In aceasta perioada nu se mai creeaza forme noi. limbile flexionare. dar cu o argumentare si detalii noi.reprezenta etape diferite ale unui proces de evolutie unic. Schleicher avea sa ajunga la concluzia ca limba. in timp de limbile flexionare noi (analitice) ar apartine epocii de degradare. cele aglutinante. August Schleicher revine la clasificarea tipologica a fratilor Schlegel. In consecinta. b) R + r .radacina pura (de exemplu. limbile semite). dimpotriva. Schleicher era convins ca tot ceea ce exista trece prin trei etape (triada): teza. deci. ci. 1. doua perioade. totul se dezintegreaza. limbile flexionare (vechi indo-europene) ar coincide cu epoca de inflorire. A. limbile turcice si finice). a filozofiei hegeliene a fost combinata de Schleicher cu ideile lui Ch. Schleicher distinge. speciile cele mai evoluate. Aceasta interpretare. In mod logic. Ca discipol al lui Hegel. ca specii intermediare. dogmatica si formala. Limbile izolante sau amorfe sunt considerate de Schleicher ca specii arhaice. c) R/a-tipul infixal (de exemplu. creste (nu se dezvolta) si moare. desigur. birmana). iar sanscrita constituie. deci. 2. Limbile aglutinante: Tipul sintetic: a) Ra-tipul sufixal (de exemplu. Limbi flexionare Tipul sintetic: a) Ra . dupa el. antiteza si sinteza.radacina + cuvantul auxiliar (de exemplu. va trebui sa delimitam trei tipuri de limbi in trei perioade. b) aRª (Rªa) + r: radacina flectanta (cu flexiune) si afixata + cuvantul auxiliar (de exemplu. Darwin despre evolutia speciilor biologice. dintre care una asa-zisa preistorica sau creatoare si alta istorica sau de degradare.flexiunea interna pura (de exemplu. engleza). chineza). limba tibetana).

47 . Clasificarea lui H. caracterul relatiilor dintre partile propozitiei. sau "caracterul segmentarii sau al fragmentarii". mongole si fino-ugriene). si cele care i-au format. subia din grupul zambezi al familiei bantu). Schleicher. malaeza). dar interpreteaza ideile acestuia pe plan psihologic. Fara forma: . In felul acesta. Limbile in care flexiunea lipseste au fost numite de Steinthal agregate. Drept urmare. B. In clasificarea morfologica a lui Fr. . Toate limbile sunt impartite de Steinthal in limbi cu forma si limbi fara forma (amorfe). si A. Misteli. H. dar cu acord partial (turca).In acelasi timp cu Schleicher. iar alta. Finck pune la baza clasificarii. ca. dealtfel. Prin forma el intelege atat forma cuvantului. A. o completeaza cu amanunte pe cea a lui W. N. 2) tipul groenlandez. A.cu ajutorul reduplicarii si al prefixelor (limbile polineziene). a elaborat o clasificare morfologica H.prin adaugarea elementelor (egipteana). ele dse subimpart in: limbi de tipul vietnamezei (care este aproape total lipsita de forme) si limba chineza (care nu este complet amorfa: in chineza exista nu numai afixe lexicale. ca. puncte de vedere ce nu pot fi insa acceptate. cu forma (organizate): . . ca in limbile incorporante. care are meritul de a fi delimitat limbile ca radacini izolante (chineza) de cele care izoleaza temele (de exemplu. 3) tipul subia. in special tipul acordului. Misteli. Steinthal le-a numit limbi variabile. Schlegel. von Humboldt. 5) tipul samoan (specific si altor limbi polineziene). 6) tipul arab (comun si celorlalte limbi semite). 4) tipul turc. o limba aglutinanta cu acord deplin (de exemplu. cat si forma propozitiei. pe de o parte. Aceasta clasificare. . ocupa in clasificarea lui Finck. W. ci si afixe gramaticale). Limbi variabile. .cu ajutorul sufixelor (limbile turcice. dealtfel. iar pe de alta.prin intermediul incorporarii (limbile amerindiene). ca in limbile semite si indo-europene). Steinthal a fost revizuita de Fr. El porneste de la tezele principale ale lui Weavon Humboldt. autorul distinge 8 tipuri morfologice: 1) tipul chinez. tot aglutinanta. principiul de organizare a propozitiei ("masivitatea". Von Humboldt. in cazul de fata cu o intelegere deosebita a notiunii de forma. Steinthal. in insasi conceptia lor lingvistica. 7) tipul grec (caracteristic si altor limbi indo-europene) si 8) tipul gruzin. Steinthal si Fr. limbile indo0europene reprezinta tipul cel mai evoluat si se caracterizeaza printr-o structura gramaticala ideala. locuri diferite.cu ajutorul sufixelor veritabile (limbile indo-europene). limbile cu flexiune.cu ajutorul flexiunii interne (limbile semite).

cercetarile consacrate clasificarii tipologice au scos la iveala faptul ca in fiecare limba predomina anumite procedee de exprimare a continutului 48 .concepte relationale pure: de ex. Gramaticale (3. categoria gramaticala a cazului). ci chiar cuvinte.concepte lexicale "de baza" si concepte "derivative") si B. in ea nu pot fi incluse gruzina. fino-ugrice mongole). dar foarte subtil este ilustrata diferenta dintre formarea cuvintelor in limbile indo-europene si semite. finlandeza) si polisintetice. 2) flexionar-aglutinante (limbile semite). limbile malaio-polineziene. deci aici raportul dintre tema si afix este identic cu cel din limbile aglutinante. pe care-l completeaza cu un tip ce ocupa o pozitie intermediara intre limbile aglutinante si cele flexionare.. franceza). Dupa primul criteriu. detasabile. genul si numarul. Lexicale (1. pe care lingvistii le considerau flexionare. birmana). von Humboldt. La baza clasificarii. dar insuficienta in privinta numarului limbilor. sistemul de clasificare al lui W. Din clasificarea lui Fortunatov lipsesc limbile incorporante. limbile sunt divizate in: analitice (chineza. sintetice (latina.concepte relationale concrete: de pilda. in care formele cuvintelor se organizeaza prin separarea temelor si afixelor. in care exista o flexiune tematica (a temelor) in forme organizate de afixe. fuzionante si simbolizante. In conformitate cu cel de-al doilea criteriu. radacinile constituind nu parti ale cuvantului. acesta pune trei criterii: 1) gradul de sinteza. F. El ia ca punct de plecare structura formei cuvantului si corelatia dintre elementele morfologice ale acestuia din urma. Bazandu-se pe criteriile amintite. in care nu exista forme ale cuvintelor izolate. lingvistul rus distinge 4 tipuri de limbi: 1) aglutinante (turcice. In fine.Lingvistul rus F. Clasificarea tipologica a lui Fortunatov este foarte logica. Sapir. O completare substantiala a schemei clasificarii tipologice traditionale ii apartine lingvistului american E. tipurile de notiuni exprimate de limba pot fi: A. 4. desi in structura lor gramaticala ele se deosebesc mult de limbile indo-europene. 4) radicale (chineza. groenlandeza. in care formele cuvintelor se organizeaza prin separarea temelor. limbile se impart in izolante. operatie pe care anterior lingvistii de obicei nu o faceau. Fortunatov (1848-1914) reia. 2) tehnica sintezei. aglutinante. araba. 3) flexionare (limbile indo-europene). engleza. Fortunatov denumeste acest tip flexionar-aglutinant si include aici limbile semite. 3) caracterul conceptelor (adica al semnificatiilor ce pot fi exprimate in cadrul cuvantului). potrivit celui de-al treilea criteriu. Considerate in ansamblu. cu unele modificari.

existenta a patru tipuri principale de limbi. 1. in chineza exista multi radicali omonimici. topica) si fonetice (intonatia. bineinteles. clasificarea tipologica a lui Humboldt si completarile facute de alti invatati atat in sec. Dimpotriva. Cuvintyele ce desemneaza obiecte. grau. al XIX-lea. drum". pentru ca formele cuvintelor nu exprima raporturi sintactice in propozitie: formal cuvintele sunt "izolate". un sir de radacini sau teme invariabile.gramatical. Aceleasi radacini au. identice din punct de vedere fonetic segmental. altele lipsesc sau sunt folosite foarte rar. de context). siameza. chineza recurge mai ales la ton. b) In limbile amorfe nu exista elemente formale pentru a diferentia partile de vorbire. roua. de obicei lipsesc. pauza). liu . Exista numai particule. Se recunoaste. birmana. Astfel. c) Raporturile sintactice pot fi exprimate prin topica. cat si in epoca noastra. si proprietatea. si actiunea (aceasta depinde. steag (flamura). cuvintele nu se declina si nu se conjuga. si anume: 1) tipul izolant sau amorf. in schimb. de fapt. 4) tipul polisintetic. Aceste complexe sonore. la exprimarea raporturilor dintre cuvinte. si engleza). in chineza). In fond. in principiu. limba romana utilizeaza mijloace morfologice (flexiunea). Limbile izolante sau amorfe (li se mai spune si radicale) Din aceasta categorie fac parte: chineza. juxtapunerea. a duce. Limbile se numesc izolante. Ea se sprijina pe structura limbii si este definita prin mijloacele greamaticale de expresie. piatra pretioasa. a acoperi. si afixe lexicale. De aici polisemia radicalilor sau a temelor. CLASIFICAREA TIPOLOGICA TRADITIONALA Lingvistica generala actuala accepta. drum". Ele pot consta in unele limbi numai din radacini. tibetana. care isi pierd in context valoarea lor de baza si capata rolul cuvintelor auxiliare (insrtumente 49 . Propozitia reprezinta. intelesuri foarte variate (de exemplu. in limbile izolante. topica si cuvinte auxiliare. a bate fierul. 2) tipul aglutinant. tao poate insemna: "a rapi. desi sensul lor este perceput ca atare si in plan morfologic. esentiale in fiecare caz in parte. care indeplinesc rolul cuvintelor auxiliare. caruta. adeseori. Cu alte cuvinte."a intoarce. in timp ce in altele (care izoleaza temele) gasim afixe lexicale. Afixele gramaticale. asa a aparut clasificarea tipologica. a atinge. De pilda. parataxa. Uneori. unul si acelasi cuvant poate indica si obiectul. din punct de vedere structural nu se deosebesc prin nimic unele de altele. limbile sudaneze (in parte. intonatie si cuvinte-radacini. proprietati sau actiuni. sintactice (jonctiunea. vietnameza. sunt diferentiate prin intonatie (oral) si prin ideograme (in scris). 3) tipul flexionar. Limbile pomenite se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi principale: a) invariabilitatea cuvintelor.

mai abstract. in turca: el "mana". in tatara kul "mana" . in limbile flexionare (sanscrita. urmat de afixul categoriei mai restranse.). iar odalar/da (loc. lipsesc alternantele). in turca: oda "camera. aplicarea afixului la radacina (care poarta sensul lexical fundamental) se face pornind de la elementul mai general. morfemele se prezinta sub acelasi aspect (nu exista flexiune interna. care ne invata sa deosebim cuvintele pline de cele goale. dravidiene. sg) "a celui (a ceea) ce se afla in mana mea". c) Afixele care exprima diferite valori gramaticale se caracterizeaza prin doua trasaturi fundamentale: fiecare afix indeplineste numai o singura functiune.afixul -lar exprima numai pluralul. mai exista si cuvinte-radacini cu functie auxiliara. odaie". pl. a) In aceste limbi. De exemplu. spre deosebire de tipul flexionar. In limba chineza. mongolice. adica mai intai se ataseaza afixul care arata categoria cea mai cuprinzatoare. gruzina. Radacina cuvantului nu se modifica niciodata. dar. mai particular.). bantu. tunguso-manciuriene. romana. structura morfologica a cuvantului este extrem de clara. (Studiul acestei limbi se reduce la stidiul radicalilor de diferite tiputi. legatura dintre morfeme nu prezinta o coeziune perfecta. oda/da "in camera" (loc. el/im/de/ki/n (gen.). precum si al topicii). care poarta o anumita valoare lexicala. Africa si Oceania: limbile turcice. samoedice. Toate elementele sunt alipite. Destinatia celor doua feluri de radacini a fost observata de multa vreme de lingvistii chinezi. latina. fiecare valoare gramaticala este exprimata intotdeauna prin unul si acelasi afix (afixe standard)."Genitivul" (ceea ce intelegem noi prin acest caz) se exprima in chineza prin plasarea cuvantului inaintea celui care trebuie definit: teani tse "fiul cerului" (se poate spune insa si: teani-ti-tse). spre cel mai concret. o desinenta poate indica (si 50 . nu si nominativul. In concordanta cu aceasta delimitare.gramaticale prin excelenta: prepozitii sau conjunctii). rusa etc.nominativul singular este marcat aici de afixul (desinenta) zero. el/im "in mana mea". de unde si numele de aglutinante. atasate. 2. se dadea si definitia gramaticii: a arta foarte utila.). fino-ugriene. el/im/de "in mana mea" (loc. in afara de cuvintele radacini.a. De exemplu.pl). greaca. De exemplu. armeana de azi (care poseda insa si unele trasaturi. el/im/de/ki/ "care se afla im mana mea". germana. japoneza. Ele se caracterizeaza prin afixe lexicale si gramaticale. b) Indiferent de natura lor. obiectul direct sta sau imediat dupa cuvantul care marcheaza actiunea sau este indicat prin intermediul unui cuvant-radacina. specifice tipului flexionar) s. subiectul se afla intotdeauna la inceputul propozitiei. Limbile aglutinante In aceasta categorie se incadreaza majoritatea limbilor din Asia. kul/lar "maini" . care le-au impartit in cuvinte pline si cuvinte goale (vide). oda/lar (nom.

pers. sg. Wald "padure" .. sg. la randul lor. e) Pe langa faptul ca afixele indeplinesc o singura functiune gramaticala. predomina prefixele. foot "picior" . 3. 51 .. desinenta . sem’/ja. tot in rusa.ev (in derêv’jev<derêvo "copac". in lat. printr-o slaba coeziune a morfemelor (acestea se alipesc in mod mecanic la radacina sau de alt afix). in limbi sintetice si analitice. de regula. in limbile turcice si fino-ugriene exista numai sufixe.. Limbi analitice: majoritatea limbilor indo-europene contemporane (limbile romanice.pl.). f) Procedeele morfologice cele mai raspandite sunt sufixarea si prefixarea.indica) mai multe functiuni. fing (imperf. armeana veche. dupa cum am mai remarcat. gen.pl. fängt (prez. adeseori. horti. latina. Astfel.. Limbile flexionare se impart. gotica. ac. neogreaca. in limbile flexionare. afixarea difera de afixarea din limbile aglutinante prin faptul ca sufixele si prefixele sunt legate organic de radacina sua tema.a. feet.) si a cazului (gen. Händel. neoindiene. In limbile aglutinante predomina. in spe: e desemneaza doua functiuni gramaticale: ablativul si singularul.. c) o coeziune perfecta a morfemelor (fuzionarea lor). si un fenomen invers. in parte. sg. ac. engleza. pl.. ac. ac.nom.nom. in timp ce in limbile bantu. sapog "gheata". slava veche si altele) iar dintre limbile indo-europene actuale: lituana. greaca. stol "scaun" – nom.). Fangen "a prinde". sg. in r. germana.) a genului (n. Limbile flexionare Aceste limbi se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi fundamentale: a) posibilitatea variatiei fonematice a structurii morfemelor (flexiune interna). d) Armonia vocala (sinarmonismul) reprezinta o cerinta de a “armoniza” vocala afixelor cu vocala din interiorulo cuvantului. in rusa. derev/o).nom.). b) fiecare afix poate fi purtatorul mai multor functiuni gramaticale. unul dintre ele. dupa cum sunt si cazuri cand sufixul este zero (cf. germ. stul "masa" . caci se observa. rusa si unele limbi slave (ele au insa si elemente de analitism). Limbi sintetice prin excelenta: limbile indo-europene vechi (sanscrita. bulgara s. soldat . germ. daneza. a III-a sg.engl. sg. cf. Intr-adevar. pl.). a III-a sg. pers. Aceasta modificare serveste la formarea de noi cuvinte sau diferite forme ale unuia si aceluiasi cuvant (cf.trebuie spus insa ca evolutia limbii romane de la sintetism la analitism nu este unidirectionala si absoluta. gen. Astfel. Walder.pl. Handel "negot" . exista cuvinte care nu pot fi folosite fara sufix (cf. limbile aglutinante se caracterizeaza.. de creare a formelor sintetice). exprima categoria numarului (pl. -i marcheaza in acelasi timp si nominativul si pluralul.

Structura analitica este mai raspandita in paradigma numelui (vezi. cuvantul. n desemneaza persoana I sg.). chiar dacal extragem din propozitie. lat. de exemplu. c) in cazul acuzativ.obiectul pronominal (“asta”. categoriile si roporturile gramaticale se exprima in interiorul cuvantului. Elementele sintetice apar si in cadrul derivarii folosite in limbile analitice. are numai valoare lexicala. 1. persana noua etc. in fine –am este un sufix care exprima o notiune suplimentara cu un anumit scop. insa. Propozitiei noastre “Am venit să-i dau ei asta” ii corespunde in chinook inialudam.al doilea obiect pronominal – “ei” – (complement indirect). considerat in afara propozitiei. -a. topica. indirect) precum si circumstantialele nu sunt exprimate prin parti secundare de propozitie ci prin diferite afixe care intra in cpomponenta formei verbale ce serveste de predicat in propozitie. b) la numarul singular. -l. unele limbi africane si limbile unor popoare din Asia.a. Particularitatile acestui tip morfologic consta in aceea ca diferitele obiecte ale actiunii (direct. franceza.. scos din propozitie. gasim si o bogata varietate de forme sintetice. ca in limbile polisintetice cuvantul corespunde unei intregi propozitii din alte limbi. prezentam un exemplu dintr-o limba indiana din America de Nord.afix care indica valoarea de complement indirect a pronumelui precedent. In aceasta propozitie sunt incorporate obiecte pronominale: radacina verbului “a da” este reprezentata prin consoana d. cuvantul isi mentine caracteristica sa gramaticala. 52 . “aceasta”. engleza. Pentru a intelege cum functioneaza aceste limbi. Limbile polisintetice (incorporante). modul s. De exemplu. posibilitatea de a numi (functia denominativa). al doilea -i. alaturi de constructii analitice. prefixul iexprima un trecut imediat.).In limbile sintetice. In limbile cu structura sintetica. in engleza round "cerc" . bulgara. -uarata ca actiunea este indreptata spre exterior si porneste de la subiectul vorbitor (adica “el da cuiva ceva si nu ia de la nimeni nimic”). Putem spune. filium ne indica prin forma sa ca: a) avem in fata un substantiv. Din limbile polisintetice fac parte multe limbi ale indienilor din America. statul Oregon – limba chinook. intonatie). De exemplu. utilizate pentru desemnarea categoriilor gramaticale proprii acestei parti de vorbire (timpul. Uneori in componenta predicatului se inlcude si subiectul. In limbile analitice insa. astfel. fara indicatii de natura gramaticala. In sistemul verbal. “acest lucru"). are numai valoare lexicala. in timp ce limbile analitice recurg la mijloace externe (cuvinte auxiliare. d) cu functia sintetica de complement direct.

p. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVA: VRACIU.1971. p. Bucuresti.452-492. III. Bucuresti. Intrebari de verificare: Care sunt criteriile care stau la baza clasificarii tipologice? Enumerati principalele tipuri de limbi. In ce consta a doua articulare a limbajului? 53 . * * LIMBILE LUMII (Mica enciclopedie) (LL) – 1981. Bucuresti. Este gresit sa se afirme ca in limbile polisintetice nu exista cuvinte. Lingvistica generala si comparata.Tipul polisintetic il determinam in primul rând dupa criteriul sintactic. Lucia. EXERCITII DE AUTOEVALUARE FINALA Care sunt principalele teorii prin care se incearca sa explice aparitia limbajului? In ce consta dificultatea de a stabili originea vorbirii si a primelor cuvinte? Explicati functia denominativa a limbajului. Bucuresti. Ce limbi se vorbesc pe glob. * * * TRATAT DE LINGVISTICA GENERALA .228-261. flexionar si polisintetic). BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE: * * * INTRODUCERE IN LINGVISTICA – 1972. ci numai cuvinte-propozitii. Care sunt deosebirile dintre tipul aglutinant si cel flexionar? Dati exemple de limbi din fiecare categorie tipologica (izolant. Bucuresti. Ariton – 1980. In limbile polisintetice exista paralel si forme independente si forme incorporante. Care sunt functiile limbajului in acceptia lingvistului Roman Jakobson? Care sunt principalele curente filosofice privitoare la desfasurarea procesului de comunicare? Care sunt principalele activitati de comunicare? . GRILE. aglutinant. SLAVE. * * ENICLOPEDIA LIMBILOR ROMANICE (ELIR) – 1989. Explicati functia poetrica a limbajului. WALD. Elena – 1968. Bucuresti.Ce este codul lingvistic si in ce consta emiterea mesajului? Care sunt acceptiile semnului lingvistic? Explicati acceptia bilaterala a semnului lingvistic. TESTE.

Care sunt deosebirile dintre tipul aglutinant si cel flexionar? Dati exemple de limbi din fiecare categorie tipologica (izolant. Dati exemple de cuvinte motivate absolut si de cuvinte motivate relativ.- Care sunt trasaturile fundamentale ale semnului lingvistic? Explicati arbitrariul semnului lingvistic. Care sunt elementele de progres in limba in fonetica. flexionar si polisintetic). Care sunt cauzele pierderii motivarii? Care sunt filologii care au pus bazele metodei comparativ-istorice? Care sunt principiile metodei? Ce este reconstructia? Dati exemple. Este posibila reconstructia unei limbi (de exemplu limba indo-europeana)? Care sunt limitele metodei? Care sunt metodele moderne in lingv istica? Ce este analiza in constituenti imediati? Ce este comutarea? Ce criterii stau la baza clasificarii genealogice? Care sunt principalele familii de limbi? Care sunt principalele ramuri ale familiei indoeuropene? Enumerati limbile romanice. sintaxa si lexic? - 54 . Care sunt criteriile care stau la baza clasificarii tipologice? Enumerati principalele tipuri de limbi. morfologie. aglutinant.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful