Formularea discursului politic Stiinte politice

Formularea discursului politic
Obiectivul oricarui orator este sa pastreze atentia publicului sau printr-o disimulare a propriului interes pentru bunastarea generala sau printr-o tactica adoptata pe moment, in functie de diferitele reactii ale ascultatorilor. De aceea, discursurile cele mai complicate si de aceea supuse celor mai multe studii sunt 'cele fara public', unde avantajul relaxarii aparente este devansat de absenta feed-back-ului trimis de auditoriu. Exista si in acest sens unele posibilitati de manipulare evidente, precum si altele subliminale. De exemplu, pentru discursul radiofonic, intrebarile, invocatiile si exclamatiile retorice sunt redundante, pentru ca sunt adresate 'nimanui', atata timp cat la un moment dat nu poate fi determinat un adversar evident, iar aceste procedee au fost concepute cu precadere pentru confruntarile directe. O tactica utila, mai ales in situatiile limita este aceea a 'gentlmanului' - anume, a oferi ascendentul moral unui inamic potential, eventual celui care a invins deja, mai intai cu scopul de a te mentine in lupta, prin realinierea argumentelor in asa fel incat sa accepti pierderea unei batalii, dar nu a razboiului, apoi, pentru a schimba in mod subtil pozitia fata de admiratorii adversarului, in asa fel incat acesta sa piarda mult din sprijinul lor daca ataca imediat pe acelasi subiect in fata caruia i se pare ca a castigat. In campaniile electorale, limbajul ia forma discursurilor politice si a sloganurilor, fiecare din acestea vizand castigarea unei parti cat mai mari a electoratului; astfel, un procent destul de mare din voturi se datoreste calitatilor oratorice ale candidatului si modalitatii de realizare a discursului. In cartea 'L`os à moille', Pierre Dac afirma urmatoarele: 'un discurs politic bun nu trebuie sa vorbeasca despre nimic, dar sa lase impresia ca vorbeste despre toate'. Ceea ce intereseaza la un discurs politic nu este doar continutul sau, ci intr-o mare masura si forma care imbraca ideile. Jean-Michel Adam[1] schiteaza efectele naratiunii astfel: enuntarea unui punct de vedere (actorul politic prezinta o serie de fapte, de pe pozitia celui ce detine cunoasterea si legitimitatea necesara pentru a se exprima asupra evenimentelor ce se desfasoara), enuntarea unui punct de vedere corect (actorul politic construieste o cauzalitate a evenimentelor, imprimand discursului sau coerenta si totalitate), enuntarea unui punct de vedere legitim (actorul politic opereaza cu argumente accesibile, pe care interlocutorii, fie le recunosc, fie le pot considera verosimile pentru situatia data), enuntarea unui punct de vedere transparent (actorul politic comunica sensul univoc al punctului sau de vedere si respinge orice alternativa; astfel, discursul politic trece drept singura interpretare care poate fi acceptata in acea situatie). In urma rostirii unui discurs, auditoriul este susceptibil a prezenta doua categorii de efecte: cel de obisnuinta si cel de fronda, dupa cun aprecia Ruxandra Rascanu[2]. Primul efect se manifesta evident mai ales la publicul in varsta, insa regula nu are nimic de-a face cu acest criteriu. Cu cat unei persoane i se supun atentiei mai multe argumente intr-un anumit domeniu - inevitabil ele se vor repeta - aceasta tinde sa le acorde mai putina atentie si sa pastreze in

statutul social. totusi el nu va fi prea des un curent pozitiv 'pentru' ceva . Mesajul candidatului poate fi acceptat chiar si in lipsa unei motivatii logice daca individul capata credibilitate si prezinta atractivitate. ca urmare a aprecierii acordate acestuia. inteligenta si competenta profesionala atribuie candidatului vor creste. charisma. Maxima de cantitate are in vedere cantitatea de informatie care trebuie furnizata. conduita) schimbarea atitudinala a alegatorului este determinata de procesele de identificare cu sursa. Herbert Paul Grice[3] introduce notiunea de maxime conversationale. Maxima de calitatese realizeaza printr-o „contributie veridica” si cu ajutorul a doua reguli: a nu se afrima ceva fals si a nu se afirma ceva despre care nu exista dovezi. Discursul politic. deoarece ar devia schimbul spre elemente de detaliu. i-a atras atentia in mod pozitiv. candidatul este investit cu credibilitate. este dezinteresat fata de rezultatele demersului comunicativ. nu insa si conditia suficienta a ei. l ipseste intentia de persuasiune. Este clara. Schimbarea comportamentului politic daca nu este integrata in sistemul de valori si credinte al alegatorului. fiind dependenta de durata legaturii afective stabilite intre candidat si . adevarate. Efectul de fronda are in mod fatal o pondere mai mare in randul tinerilor si. personalitate. cu toate ca de regula nu are consecinte negative (se traduce in refuzul de a vota). trasaturile de caracter) asociate cu situatia din momentul discursului (lipsa de sinceritate) alegatorul isi va construi o reprezentare a candidatului de la care va astepta un anume un anume comportament politic. uneori se indreapta in proportii mari impotriva a tot ceea ce pastreaza un parfum invechit. limite ale credibilitatii. Prin increderea acordata de alegatori si totodata competenta acestora.Maxima de relatie este realizabila prin regula relevantei(„vorbeste numai la momentul potrivit!”).mod rigid drept corecta ultima secventa care. pentru afi convingator. importanta pe care o are originalitatea intr-un discurs cu unele sanse. inainte de a asculta mesajul persuasiv (opiniile exprimate anterior. Si. metodicitate. mesajul va fi considerat ca detine informatii pertinente. care pot diminua efectul discursului. Eficacitatea mesajului politic depinde de confirmarea sau nu a acestor asteptari.prin definitie. Eficienta mesajului este mai mare cu cat nivelul de educatie. daca se sfideza realitatea) siindividualitatea si subiectivitatea receptorului. pentru ca mai apoi sa se argumenteze un alt fapt). Credibilitatea este conditia necesara actiunii. la un moment dat. ce trebuie sa respecte urmatoarele reguli: contributia locutorului sa contina atata informatie cat este necesara pentru a mentine intentiile conjuncturale ale schimbului. In functie de informatiile pe care le detine despre candidat. iar excesul de informatie trebuie sa fie inexistent. competenta. deoarece opinia este determinata de sentimente. Exista insa anumite constrangeri. trebuie sa fie mai intai credibil. concizie. O alta competenta necesara este sinceritatea care se poate pune in evidenta deoarece: comunica ceea ce stie. Cand candidatul este atractiv (aspect fizic. este un curent 'contra'. directia factitatii (un discurs este lipsit de credibilitate daca faptele pe care le aduce in discutie sunt total neverosimile. aici. pe baza sentimentelor admirative pe care le incearca. ducand pana la anularea acestuia: factori de ordinul rationalitatii (afirmatii contradictorii sau anuntarea unei teze la inceputul discursului. apara o pozitie opusa propriului interes. Maxima de modalitate priveste cum trebuie spus ceea ce se spune(claritate.

Cand auditoriul este supus unui mesaj contra-atitudinal si i se sugereaza pozitia pe care trebuie sa o sustina atrage cresterea rezistentei la persuasiune si tendinta de pastrare a comportamentului initial. prin inducerea fricii. Mesajul ce sustine atitudinile receptorului determina raspunsuri cognitive in favoarea ideilor candidatului. va dezvolta un dezechilibru cognitiv care genereaza presiuni psihice ce intra in contradictie cu credintele sale. entuziasm. Mesajul devine mai persuasiv daca se asociaza la receptor cu emotii pozitive. prin mesaj. Ceea ce convinge alegatorul de bunele intentii este chiar imaginea pe care o proiecteaza. Receptorul implicat emotional intr-un anume tip de mesaj nu va putea fi schimbat in comportamentul sau chiar si de sursa credibila. Comunica energie. cat si prin stilul si viteza mai mare a discursului. prin inducerea fricii. . avand atitudini si comportamente similare lor. Contactele directe sau prin mass-media fac sa creasca atractivitatea si durabilitatea relatiei. generata de noutate si validitatea opiniilor sursei (elementele noi ale discursului sa nu fie repetate prea des pentru a evita in acest fel saturarea receptorului si a da un caracter plauzibil mesajului). Dar. Aducand atat argumente pro si contra discursul se va apara prin respingere. cu cat este mai dinamic cu atat este mai convingator. in masura in care sunt cele pe care nu le au si ar dori sa le aiba (complementaritatea generand atractivitate). autorul isi apara discursul prin sustinere. Oamenii se lasa influentati de cei asemanatori lor. ca atitudinile candidatului atractiv si credibil sunt altele decat ale lui. autoritate prin aspectul sau propriu-zis. pe care prima sursa le-a evitat si. Este foarte importanta si calitatea mesajului. Dinamismul discursului va determina auditoriul sa-l accepte ca fiind credibil. pentru ca nu-l protejeaza pe individ de a face fata unui discurs-atac ulterior cu argumente contra.alegator. Aducand numai argumente pro. la care receptorul isi va schimba atitudinea. va putea fi oricand revocata. O sursa foarte credibila determina schimbarea opiniilor alegatorilor chiar daca prezinta pozitii diferite de ale receptorului. Este posibil sa devina eficient daca se asociaza cu emotii negative. Discursul in care se aduc numai argumente pro-atitudini alegatorului intareste atitudinea receptorului doar aparent. evident. Auditoriul informat. se lasa influentati si de cei cu trasaturi si comportamente diferite de ale lor. Daca la informatiile despre experiente concrete si strategiile de evitare se adauga argumente emotionale asociate cu instructiuni exacte. eliminand situatiile de contrazicere. complete despre evitarea situatiei dificile se va obtine drept efect modificarea comportamentelor indivizilor in sensul dorit.

trebuie satisfacute. explica sau evalueaza. metafora. Pentru o buna receptare a mesajului.„gandirea discursiva” si „gandirea pura”. Discursul politic argumentativ este o forma de rostire politica prin care sunt identificate situatiile politice si apoi sunt formulate.” Insa.Cu cat calitatea argumentelor continute de mesaj genereaza mai multe idei favorabile (pozitive) la auditoriu. „foarte”. Discursului politic ii este accesibila intreaga problematica a domeniului pe care il descrie. cu scopul de a persuada. exprimarea coerentei logice („or”. dar si unei reguli combinatorii precise. In vederea atingerii unui grad maxim de adeziune. „sa fie marit la infinit prin adaugarea. respingerea cauzei. discursul politic. de orice natura. trebuie sa se tina cont de restrictia legata de „permanenta tematica” (abordarea unei singure teme ce va fi prezentata). ce ganateaza coerenta minimala a discursului.a. Marcile de coeziune au ca functii: desemnarea realului („in acelasi timp”. dar nici nu se poate suprapune total pe schemele acesteia. a unui numar nelimitat de semne [] Atata vreme cat o fraza este bine construita. „in fine”. dandu-se nastere unui dinamism comunicativ. coerenta si coeziunea[4]. Mirela Arsith este de parere ca cele trei conditii ale bunei formari a discursului sunt: conexitatea. sub forma criticilor. „in cazul in care”. avand mai tot timpul caracter polemic. etc. raspunsuri la anumite situatii. in principiu. ”pentru ca„ ). Negatia polemica se diferentiaza de cea descriptiva prin faptul ca respinge un continut pozitiv exprimat anterior de interlocutor. apeleaza la interogatie ca la o arma prin care se urmareste determinarea locutorului sa consimta la ideea avansata de locutor. ce se manifesta prin prezenta implicita sau explicita a unor elemente de legatura sau a unor marci de coeziune. Discursul este un produs al gandirii. Heinrich F. o schema prea complicata poate distorsiona atat emisia cat si perceptia discursului. expansiunea ei nu cunoaste margini. exprimarea unei atitudini sau a unei stari („poate”. „inainte sa”. extensiuni cu functii discursive sau in relatie cu alte entitati de aceeasi natura. iar . cultural sau chiar intreaga societate. Configurarea informationala a discursului urmareste realizarea sensului discursiv prin mentinerea unui raport optim intre ceea ce este cunoscut si ceea ce este nou. ”daca. Relatia dintre cele doua este una complexa . a apologiilor. ipoteza. ”deci„. juridic. „pana sa”. „pentru ca sa”. prin semne sau structuri semnice. deoarece se adreseaza unui auditoriu larg si eterogen care poate cuprinde orice domeniu social: economic. acesta utilizeaza diferite tipuri de strategii argumentative: interogatia. Acest lucru face ca discursul sa se dezvolte. intre ele intervine o oarecare discordanta prin intermediul limbajului . „nu”.). a recomandarilor. pe care nu o poate ignora. dar nu si una suficienta. la inceputul sau sfarsitul lui . Interesele oamenilor. negatia polemica. Constituirea discursului este tributara unei conexitati intre elementele care il compun si il conditioneaza. Aceste marci reprezinta o conditie necesara a coerentei discursului. „daca”.” in primul (in al doilea) rand„. „conform”. „cu conditia sa”.atunci„. cu atat efectul persuasiunii creste si schimbarile atitudinale si comportamentale vor fi mai mari. Ideile propagate se pot insirui de la un discurs la altul sau pot fi cuprinse int-un singur discurs. iar asa cum spunea Constantin Salavastru[5].”sau „. iar discursul trebuie sa prezinte oferte teoretice de indeplinire a acestora. Plett[6] sustine faptul ca un discurs poate. justificarea s.”de aceea„. „absolut”).

. Raportarea temporala este o modalitate prin care. Din dorinta de manifestare a intentionalitatii si nu in ultimul rand. discursul devine susceptibil de transformari care il afecteaza in intregime.ro. pentru a alerta alocutorul. de atingere a scopului final.ro/eBooks/psihologie/rascanu [3] Herbert Paul Grice „Logique et conversation”. neimplinirile prezentului sunt puse pe seama „mostenirii lasate de guvernarea anterioara”. la care contribuie toti actorii politici. complicare. participa la inlantuirea ideilor in argument. 2002. apud. Bucuresti. nr. Candidatii interpreteaza cererile si asteptarile populatiei. Pe de alta parte. Camelia Beciu. Discursul celor aflati la putere va incerca sa reduca distanta dintre promisiune si realizare.30. complicarea – substitutia este operatia prin care deviatia sintactica urmareste obtinerea cresterii expectantei receptorului si persuadarea acestuia. dar si ca parte activa. Toate aceste operatii de transformare a discursului contribuie la expresivitatea discursului politic si la influentarea perceptiei auditoriului. 159 -160 [4] Mirela Arsith. p. simplificare si reordonare si despre relatiile dintre constituientele sale: aditia. candidatul realizeaza o mai buna valorificare a prezentului prin raportarea la trecut. iar succesele sunt accentuate si asumate. devenind deseori defensiv. cit. rezultatul eforturilor de cooperare. Semiotica discursului politic. in timp ce opozitia va dobandi dinamica unei promisiuni cu impact de ordin major. oferta electorala a contracandidatilor. reprezentantul opozitiei vor insista asupra orientarii catre viitor si a alternantei la putere. “Psihologie si comunicare”. 1994 apud. prin votul prin care se decide castigatorul. Schimburile de cuvinte sunt. lasand libertate de apreciere participantilor. op. Fiecare personaj politic recunoaste un scop sau o directie acceptata de toti ceilalti. Editura Comunicare.metafora. pentru a impresiona auditoriul si a capata cat mai multa credibilitate. Editura Stefan Lupascu. pp. Le texte naratif. Acest scop sau aceasta directie poate fi stabilita din momentul initial al conversatiei sau poate surveni pe parcurs si pot fi bine difinite sau vagi. pp 52-54 . Astfel. pana la un anumit punct. contraziceri. in „Communication”. pe langa capacitatea de a creste expresivitatea. 94 [2] Ruxandra Rascanu. sustineri sau obiectii si se angajeaza ca parte pasiva la conflictul discursiv. raportandu-se unii la altii de pe pozitii concurentiale. este vorba despre operatiile de conservare. Paris. Comunicare politica. persuadarea. substitutia si subtractia. www. simplificarea – subtractia este operatia prin care se elimina una sau mai multe componente necesare din punct de vedere sintactic. Complicarea – aditia se realizeaza prin incorporarea altor propozitii. Mirela Arsith . efectul fiind restructurarea discursului. Receptorul asista la o suita de contestari. Iasi. 2005. fiecare actionand in propriul beneficiu. Campania electorala este un cadru privilegiat de manifestare a discursurilor politice. 1979. Nathan. pe care le insereaza in propriile discursuri. [1] Jean-Michel Adam.unibuc. in cadrul confruntarii discursive. Paris. dar si o argumentare pentru un viitor mai bun. rearanjarea.

1996.. p.cit. Bucuresti 1983.[5] Constantin Salavastru. apud Mirela Arsith. op. apud Mirela Arsith . 51 . Editura Didactica si pedagogica. Plett. Stiinta textului si analiza de text. Rationalitate si discurs. 54 [6] Heinrich F. Bucuresti. op.cit. Editura Univers.. p.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful