Bijuteriile egiptene antice

De-a lungul secolelor, din cultură în cultură s-a perpetuat obiceiul ca oamenii să strângă materiale considerate de ei preţioase sau materiale mai accesible pentru a se împodobi. În anumite epoci, artiştii-artizani au pus accentul mai degrabă pe valoarea intrisecă a obiectului decât pe valoare sa estetică sau pe design mai degrabă decât pe material. În ceea ce priveşte Antichitatea egipteană, bijuteria şi ornamentul corporal a deţinut atributele nu numai ale puterii unui personaj în cadrul grupului, dar era şi marcă a unei credinţe nestrămutate în funcţia mistică a materialelor folosite. Descoperirea mormântului faraonului Tutankhamon în 1922, ne-a dezvăluit comorile fabuloase care acompaniau un suveran egiptean, în timpul vieţii şi după moarte, cât gradul înalt de măiestrie la care ajuseseră aurarii egipteni. Acest tezaur este acum adăpostit de către Muzeul din Cairo şi constituie cea mai mare colecţie de aur şi bijuterii din lume. Ultimul sicriu al faraonului este făcut în întregie din aur, iar mumia era acoperită cu o cantitate impresionantă de bijuterii. Cu toate acestea, majoritatea obiectelor de podoabă s-a găsit în casete şi cutii plasate în camera secundă a mormântului. Diademele, medalioanele, pectoralii, amuletele, pandantivele, brăţările, cerceii şi inelele sunt de o calitate superioară şi de un înalt rafinament, care rareori a fost egalat în istoria bijuteriilor.

Mască funerară aparţinând faraonului Tutankhamon Podoabele din mormântului acestui faraon sunt tipice pentru ornamentica egipteană. Perpetuarea principiilor iconografice şi cromatice au oferit bijuteriilor Egiptului faraonic – care a rămas necontaminat în ciuda contactului cu diferite civilizaţii – o uimitoare omogenitate infuzată şi îmbogăţită de credinţele religioase. Decoraţia este compusă din elemente proponderent simbolice, care au nume şi semnificaţie precise, cu

Hr. pietre preţioase sau din ceramică lustruită – au formă cilindrică. în timp ce aurul are rolul de a separa aceste materiale pentru crearea designului. şoimul.) superba compoziţie ritmică este încadrată de un design arhitectonic creat prin neincluderea ritmică a elementelor nonfigurative. Bijuteria este colorată cu straturi de carneol. vulturul. şarpele. În orfevrăria egipteană antică întâlnim o preeminenţă a aurului. ochiul lui Horus. floarea de lotus.o formă de expresie apropiată de simbolistica scrisului hieroglific. ndul lui Isis şi sfinxul sunt toate motive simbolice profund legate de ritualurile religioase precum cultul faraonului. cu aripile deschise. Pectoral din mormântul lui Tutankhamon Pectoral aparţinând faraonului Sesostris al III-lea Colierele de mărgele – confecţionate din aur. sferică. Deasupra scenei se află reprezentat vulturul protector al Egiptului de Sus. Cu toate că exista un set limitat al repartoriului motivelor decorative în orfevrăria egipteană. Faraonul victorios este reprezentat de doi lei încununaţi cu pene de şoim într-un joc de simetrie prinşi în actul cuceririi libienilor şi nubienilor. artiştii-meşteşugari au creat o mare varietate de compoziţii. uneori. lapis lazuli şi tucoaz. de disc. Conceptul de simetrie a fost folosit la realizarea pectoralului mic sau pandantivului aparţinându-i lui Sesostris al III-lea din Dinastia a XII-a (1938-1756 î. iar în cazul bijuteriilor care utilizau mărgelele. şi sunt aproape întotdeauna . iar ca elemente de complentaritate şi echilibru erau folosite cele trei culori: lapis lazuli. al zeilor sau al morţilor. turcoaz şi diferite paste din sticlă ca imitaţii ale lor. bazată pe simetrie. inelele constau numai în simboluri. Aceste obiecte memoriale sau pandantive dedicatorii la fel ca şi alte bijuterii de dimensiuni mici precum brăţările. pe repetarea ritmică a culorilor şi formelor. carneol. Scarabeul. cerceii.

Una dintre ele numită menat avea atributele divinităţii şi prin urmare era purtată exclusiv de faraon. are mai multe şiruri şi formă semicirculară. iar introducerea elenismul şi apoi a culturii romane a dus. aranjaţi radiar. Colierul ia. alcătuit din multe şiruri de mărgele de diferite culori şi forme. Acesta este alcătuită dintr-o bandă de aur susţinută de o a doua din cupru pe care sunt aplicate trei elemente decorative.). asemenea colierului în formă de vultur din tezaurul lui Tutankamon. în timp ce în partea superioară a benzii se unesc creând un cuib de ibis. Menat-ul lui Tutankhamon este un colier lung. Colecţie de bijuterii egiptene din tezaurul Muzeului din Cairo Un prim semn al influenţei străine apare în timpul Dinastiei a XVIII-a şi constă în apariţia cerceilor. De o parte şi de cealaltă se află două flori de papirus conactate orizontal la bază de către un disc cu carneol. în ciuda celor trei secole de conducere ptolemeică. . de obicei pe mai multe şiruri. în pricipal. O altă dovadă a influnţelor străine sunt voalurile care acoperă aproape tot părul constând într-o pânză realiizată din fire subţiri de aur împletite care formau discuri prin care se putea vedea coafura. în cele din urmă. magnifica tradiţie artistică a bijuteriilor egiptene se stinge treptat. Asemenea celorlalte forme de expresie artistică. cu pandantiv şi cu două aplicaţii decorate cu rol de fixare a şirurilor atârnând pe umeri. Una dintre multele diademe create de orfevrarii egipteni a fost descoperită într-un mormânt datând din Dinastia a IV-a (2575-2465 î. Celălalt tip. În centru se află un disc în relief jos în formă de muguri de lotus. mult mai folosit de-a lungul istoriei Egiptului Antic se numeşte usekh care.aranjate în culori şi forme alternând. la dispariţia sa. Hr. Importurile au crescut peste măsură în timpul ultimelor dinastii şi odată cu sosirea grecilor. două forme distincte. bijuterie importată care nu a fost cunoscută în perioadele clasice ale Egiptului.

anul III. Universitatea Bucureşti . Istoria Artei.Referat Bijuteriile egiptene antice Ciupitu Anemona.