Fişă de tablou

Ştefan Luchian – Anemone (1905-1907)

Ciupitu Anemona Univesitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie Secţia Istoria artei, anul III

10. Ştefan Titlu: Anemone Tip: Pictură Material: Ulei pe pânză Tehnica: Pictare Dimensiuni: 42x43 cm Datare: 1905-1907 Ordin de clasare: 2821/10.Autor: Luchian.2003 – Tezaur Deţinător: Muzeul Naţional de Artă al României – Bucureşti Număr inventar: 797 .

Convertind natura în sinteze liniare şi acorduri cromatice strălucitoare. Luchian devine în scurt timp una dintre cele mai interesante personalităţi artistice ale artei româneşti. prematur. Anul 1896 marchează Expoziţia artiştilor independeţi. Luchian exprimă spiritul său liric. a fost student al Academiei Regale de Arte Frumoase. Între 1885 si 1889. Modernitatea pe care Ştefan Luchian o aduce în pictura românească este cel mai bine surprinsă în înţelegerea pe care artistul o acordă raportului dintre artist şi natură. este membru fondator al societaţii artistice Ileana. unde. considerat . apoi la Munchen. in 1916. al cărei scop era dezvoltarea artei dincolo de convenţiile academice.Date despre autor: Ştefan Luchian este pictorul care l-a facut pe Nicolae Grigorescu să exclame: În sfârşit. precum şi calităţile sale de mare colorist. în ultimă instanţă. ci un proces de cunoaştere a acesteia şi de autocunoaştere. Luchian se afirma ca unul dintre cei mai valoroşi pictori din epocă. timp de un an. Doi ani mai târziu. intre 1891 si 1892. Pictura nu este pentru el mijlocul de reproducere mimetică a naturii. sunt cele în care se realizează desăvârşirea măiestriei artistului. un sat (astazi oras) in judeţul Botoşani. Farmecul simplu al peisajelor de pe malul Prutului şi-a pus amprenta asupra biografiei lui Luchian. a fost frânt. organizată in ţară. împreună cu alţi colegi de breaslă. Si-a desăvârşit studiile la Academia Julian din Paris. în arta sa pictorii români descoperind îndemnul pentru culoare şi sinteză constructivă. Născut la 1 februarie 1868. Ştefan Luchian a dominat pictura românească de la inceputul secolului al XX-lea. primul pictor român modern. Picturile cu flori. Luchian reprezintă reacţia cea mai puternică împotriva tendinţelor semănătoriste. al cărui elan exprimând bucuria pe care o trezeşte contactul cu lumina pură a zilei. într-o operă aflată sub semnul contemporaneităţii. am şi eu un succesor! şi pe care Iosif Iser îl socotea cel mai român dintre pictorii noştri. continuând pe calea deschisă de Grigorescu şi Ion Andreescu. Incă din 1892. temperament dinamic. care a sintetizat în mod original unele tendinţe artistice ale timpului său. unul dintre cele mai bogate capitole ale operei sale. expunând la societatea Tinerimea artistică. la Stefăneşti. Ştefan Luchian a studiat la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti.

Florile au adus în atelierul artistului întreaga natură concentrată în perfecţiunea lor. Descrierea tabloului şi interpretare: In lucrarea Anemone. iar printre acestea florile albe dau . dragostea sa faţă de natură. astfel. Astfel.„genialul interpret al acestui motiv. singurul model. îi scria Luchian prietenului său. e prea greu. în vara lui 1909 pe când se afla la Moineşti. alături de peisaje. Florile alcătuiesc un capitol însemnat al operei lui Luchian. rămânând un produs cu totul original al timpului său. din cauza bolii. Ele sunt investite cu capacitatea de a exprima stări sufleteşti – pot fi vesele ori triste. Ştefan Luchian contempla în pictura sa bucuriile vieţii şi aducea laudă lucrurilor din natură. întreaga atenţie asupra florilor. Laura Cocea îşi aminteşte în însemnările sale: "Florile rare i le aducea Cioflec. exprimând. Fiecare anemonă are câte două. Prin ele. peisajele îi devin inaccesibile. Virgil Cioflec. arta sa se îndepărtează de aria estetică a acestei direcţii. trei nuanţe ale aceleiaşi culori. optimiste ori resemnate – având limbaj şi afectivitate omeneşti. "cred că e ultima încercare pe care o mai fac cu peisajele. spre sfârşitul vieţii. spre exemplu. admiraţia perfecţiunii naturii. artistul va extrage esenţa cu o construcţie vie şi picturală dobândită doar din câteva trăsături de penel.” Totodată. transformând-o într-un gen de sine stătător în pictura românească. Luchian este cel care dezvoltă tematica florilor. natura pe care o iubea atât ajungea în camera sa de suferinţă. devenindu-i. iar umbra şi lumina sunt redate prin intensităţi diferite ale pastei. începând cu dragostea pentru viaţă. dorinţa de libertate în natură şi până la metafore legate de rostul picturii şi rolul artistului. Simbolistica florilor lui Luchian este una vastă. pastelurile sale ajungând la o măiestrie inegalabilă. fiind înclinat către simplitate şi seninătate. profunzimea observaţiei acesteia şi identificarea stărilor sale intime cu transformările ei. Sintetizarea dramatică este impulsionată de nevoile interioare. În tablou. sufleteşti de a ajunge ca şi Beethoven în “Simfonia a IX-a” la o bucurie dobândită peste suferinţă. Când. prea peste puterile mele". le comanda el în Italia. Luchian işi concentrează. Anemonele. florile roşii ale vieţii contrastează cu cele violet ale morţii. la vârsta de treizeci şi trei de ani.

ale cărui sclipiri de vervă şi aproape de geniu par a se fi desprins din sufletul pictorului în petalele anemonelor”. ucis de Ares. Luchian nu reproduce tonurile găsite în lumea obiectivă. verdele şi violetul. Atenţia artistului se concentrează asupra florilor. Potrivit uneia dintre versiunile legendei. chiar dacă aceste flori par a fi proaspăt culese şi răspândind parfumul lor propriu. ele exprimă. într-un fel foarte sincer. Flori tratate cu mână de maestru. Acestea sunt asemănătoare florilor din ceramica şi din scoarţele populare. una dintre cele mai bune lucrări ale expoziţiei. Dintre toate florile pe care le-a pictat. anemona este cea care intruchipeaza cel mai bine. Pasta. cât florile primăverii. numeroasele opere reprezentând prilejuri de verificare a teoriei celor trei forţe cromatice: roşu pătrunzător. împreună cu culorile neutre. În ziua când acestea înfloresc. reînviere . floarea lui Adonis. tragicul destin al pictorului Ştefan Luchian. anemonele sunt simbolul primăverii şi al tinereţii.linişte şi seninătate. Octavian Paler afirma: A vedea florile lui Luchian fără a şti ce se află în spatele frumuseţii lor ar echivala cu gestul de a smulge dinlăuntrul corolei anemonelor grăuntele de frig. suprapusă în straturi succesive. vorbeste despre dragoste si despre moarte. Adonis este sortit să trăiască vremelnic.despărţire. anemonele au înflorit din lacrimile Afroditei pentru frumosul Adonis. Una dintre cele mai frecvent întâlnite armonii în această primă perioadă a picturii sale cu flori este cea obţinută prin alăturarea violetului şi a verdelui. ci ele devin un simbol vizual.extincţie. care abundă în nuanţe şi reflexe. Adonis revine la Afrodita pentru a cunoaşte fericirea şi bucuria. de . Următoarea etapă este una de intensă strălucire. după umila mea părere. Legenda spune că anemona. la nivel simbolic. murind şi înviind odată cu natura şi cu anii. atât în corole cât şi în fundaluri. Despre compozţiile florale ale lui Stefan Luchian. care in limba greaca înseamna vânt. În chipul Anemonelor totul este viu şi nu există nici o tulburare pământească. Transparenţa culorilor este dusă spre o latură spiritualizatoare. este modelată într-o textură învolburată. În mitologia. roşul fiind de asemenea folosit cu generozitate. Caracterul efemer al acestei flori suave se relevă chiar din nume. Expuse la “Tinerimea Artistică” în 1908 au trezit aprecieri printre care într-o cronică din ziarul “La Roumanie” se scria: “Anemonele sunt. despre dualitatea regăsire . temperamentul unui artist. cu un colorit profund şi dureros.

dar pune un om talentat la o răspântie de unde poate ieşi un învins sau un învingător. Despărţirea creaţiei lui Luchian de suferinţa lui Luchian ne-ar priva de cel mai clar exemplu din pictura noastră că suferinţa nu dă talent.noapte. . care face ca petalele să ardă şi mai intens.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful