Ierarhia digitală sincronă SDH

Structura, principiul de organizare, elementele de bază

CUPRINS 1. Introducere 1.1. Modelul funcţional SDH 1.2. De la semnalul iniţial la cadrul de transport 1.3. Cadrul de transport 1.4. Antetul 2. Structura semnalelor 2.1. Modulul de transport sincron de nivelul 1 (STM-1) 2.2. Structura cadrului STM-1 2.3. Traficul 2.4. Indicatoarele 2.5. Elementele de multiplexare în SDH 2.6. Concatenare 2.7. Multiplexarea sincronă 2.8. Formarea supracadrului 2.9. Monitorizarea erorilor prin utilizarea BIP-x 2.10. Secţiile de transmisiune în SDH 3. Metodele de multiplexare în SDH 3.1. Schema de multiplexare SDH 3.2. De la C-4 la STM-n 3.3. De la C-3 la STM-n 3.4. Multiplexarea C-3 în STM-n în două etape 3.5. C-12 în TUG-2 3.6. TUG-2 în TUG-3 3.7. TUG-2 în VC-3 4. Procedurile de amplasare a traficului 4.1. Împachetarea asincronă a semnalului 140 Mbit/s în VC-4 4.2. Împachetarea asincronă a semnalului 34 Mbit/s în VC-3 4.3. Împachetarea asincronă a semnalului 2Mbit/s în VC-12 5. Antetul

5.1. Antetul de secţie 5.2. Antetul de cale 6. Indicatoarele 6.1. Accesul la traficul util 6.2. Tipurile de indicatoare 6.3. Tipurile de variaţie a indicatoarelor 6.4. Indicatorul AU-3 6.5. Indicatorul AU-4 6.6. Indicatorul TU-3 6.7. Indicatorul TU-12 7. Modelul de interacţiune 7.1. Funcţiile traseului de nivel inferior 7.2. Funcţiile traseului de nivel superior 7.3. Funcţiile de transmisiune terminale 8. Anexe 8.1. Dispozitivele de linie sincrone 8.2. Multiplexoare 8.3. Reţele 9. Rezervare 9.1. Generalităţi 9.2. Definiţii 9.3. Rezervare 9.4. Topologii de reţea 9.5. Dispozitive de rezervă Lista abrevierilor

care pot fi atât asincrone. În afară de standardizarea multilaterală şi unificare. La avantajele reţelei SDH se poate de atribuit: . . sistemele SDH oferă mari posibilităţi pentru configuraţie.proces de multiplexare simplu . în continuare aceste cadre formate se transmit prin intermediul mediului de transmisiune la receptor.generator de tact unic pentru întreaga reţea . utilizată de operatorii de telecomunicaţii pe întreg globul pământesc. În procesul de transformare semnalele de intrare se colectează în cadre de transport speciale. cât şi sincrone.1 Modelul funcţional SDH Modelele emiţătorului şi receptorului descrise mai jos reflectă procesul de transmisiune a semnalelor iniţiale. monitoring (ansamblu de metode de supraveghere) şi o exploatare calitativă a reţelelor contemporane. La partea de recepţie din ele se extrag semnalele iniţiale.1 INTRODUCERE Ierarhia digitală sincronă (Synchronous Digital Hierarchy) reprezintă o ierarhie digitală universală.eficacitate înaltă a sistemelor de dirijare cu reţeaua - integrarea vitezelor ierarhiei precedente PDH în SDH 1. Emiţătorul transformă semnalul de intrare iniţial în semnal se structura SDH. .acces direct la diferite canale - viteză de transmisiune înaltă pentru anexele de bandă largă viteză de transmisiune înaltă a informaţiei de serviciu (monitoringul şi dirijarea cu reţeaua) .

. că viteza semnalului structurat este mai mare decât viteza semnalului de intrare iniţial.2 De la semnalul iniţial la cadrul de transport Semnalul iniţial în cod binar (de exemplu. Într-o astfel de structură bloc baiţii sunt strict divizaţi după rânduri şi coloane. Modelul emisie-recepţie 1.720 Mbait/s = 149.1. fiecare bloc are o anumite structură şi dimensiune.Fig. aşa numita informaţie staffing (de conducere). E4 140 Mbit/s) mai întâi de toate se transformă în aş anumita structură bloc bait-orientată.760 Mbit/s. de asemenea este determinată viteza de transmisiune – numărul de blocuri pe secundă. fiecare bloc trebuie să conţină o anumită cantitate de informaţie de egalizare. Calculele prezentate arată. Exemplu: Dimensiunea blocului: 260 coloane şi 9 rânduri a câte 1 bait: 2340 baiţi Numărul de blocuri pe secundă: 8000 În rezultat obţinem o capacitate: 260 coloane × 9 rânduri × 8000 blocuri pe secundă = 18. pentru a compensa această diferenţă.1.

Container Pentru transferul de informaţie containerul are nevoie de marcaj. Fig. Informaţia utilă se transportă în containere de o anumită dimensiune.3.Fig.1.1.2. deoarece informaţia utilă poate fi de diferite volume. Marcajul – este un câmp de date. datele despre monitorizare şi altele. Transformarea semnalului iniţial serie în structură bloc Containere Transmisiunea semnalelor în SDH poate fi comparată cu transmisiunea containerelor pe lenta unei benzi rulante. atunci există containere de diferite capacitate. . prelucrată de receptor. care include în sine informaţia despre conţinutul containerului.

Cadrul de transport Banda rulantă este divizată în cadre de aceiaşi dimensiune.1.5. adică începutul containerului nu este obligatoriu să se afle la începutul cadrului. care mai apoi se amplasează într-un container mai mare.Fig. Container cu marcaj Fig. de aceea informaţia de egalizare poate fi adăugată în el. sunt aranjate pe banda rulantă. Amplasarea containerelor în interiorul cadrelor este arbitrară. . Grupele de containere Tipul de informaţie care se află în container nu este important pentru transportarea lui.1. mai apoi. containerele deja formate. el poate fi amplasat şi în cele două cadre vecine.4. care se utilizează pentru transportarea containerelor. Înainte de transportare. câteva containere mici pot fi unite întro grupă de containere. sub formă de trafic util.

Exemplu: Fie că avem un semnal iniţial de 599.1. 2. care este prelucrat de către receptor. În aşa mod se va forma un şir de containere. atunci poate avea loc comasarea câtorva containere. Amplasarea legăturii între containere pe banda rulantă.04 Mbit/s (ISDN de bandă largă). în acest caz traficul va fi distribuit prin toate containerele în acest şir.Fiecare din aceste containere include în sine un marcaj. că dimensiunea necesară pentru transmisiunea informaţiei este mai mică decât dimensiunile containerului. numărul poziţie determină începutul containerului corespunzător. dacă această condiţie nu se îndeplineşte. Unirea câtorva containere într-o grupă de containere Comasare Cele menţionate mai sus. Anumite containere sunt strict legate de o anumită poziţie din interiorul grupei. atunci este necesar comasarea a patru containere de acest tip. Deoarece containerul maximal după dimensiune poate transmite numai 140 Mbit/s . sau bazat pe ipoteza. . Fig. se transmite numai pentru primul container. 3 şi 4.6. poziţia celorlalte containere. se determină prin deplasarea în raport cu primul.

3 Cadrul de transport Cadrul reprezintă un oarecare mediu – un semnal de o anumită structură cu ajutorul căruia se transmit containerele.184 Mbit/s. În secundă se transmit 8000 cadre.336 Mbit/s. şi. cu viteza 261 coloane × 9 rânduri × 8 biţi × 8000 cadre pe secundă = 150. constă din: 9 coloane × 9 rânduri × 8 biţi × 8000 cadre pe secundă = 5.Fig.1.7. această capacitate de transport. ce reprezintă containerul. fapt . numită antet STM-1. 1. chiar poate fi distribuită între două cadre vecine. Comasarea containerelor Dimensiunea cadrului de transport trebuie să fie ales în aşa mod. celelalte 261 de coloane rămase se utilizează pentru transportarea informaţiei utile. Exemplu: Cadrul de transport de primul nivel a ierarhiei STM-1 (Synchronous Digital Hierarchy). adică constă din N coloane şi M rânduri. El constă din 270 coloane şi 9 rânduri. Ele au o structură bloc de forma celei. ca dimensiunea legăturii între containere să nu întreacă dimensiunea cadrului. Primele 9 coloane sunt rezervate pentru funcţii speciale de transport – informaţia de serviciu. În acelaşi timp grupa de containere poate fi amplasată în orice loc în interiorul cadrului. de aceea pentru diferite volume de informaţie sunt determinate diferite dimensiuni a cadrului.

care corespunde unei durate a cadrului de 125 µs.1 Nivelele ierarhiilor Nivelul ierarhiei 1 4 16 64 Numărul de coloane 270 1080 (4× 270) 4320 (16× 270) 17280 (64× 270) Numărul de rânduri 9 9 9 9 Capacitatea de transport 155. Tabelul 1. care conţine diferite informaţii.8. Fig. Cadrul de transport a primului nivel al ierarhiei Nivelurile ierarhiei Cadrele nivelelor superioare ale ierarhiei se deosebesc unul faţă de celălalt numai prin numărul de coloane. necesare pentru transmisiunea traficului util.520 Mbit/s 622.4 Antetul Antetul reprezinte un mini container.280 Mbit/s 1.1.080 Mbit/s 2488. însă antetul se transmite chiar şi în cazul.320 Mbit/s 9953. Ele sunt determinate pentru următoarele nivele ale ierarhiei. Structura traficului util este variabilă. Antetul întotdeauna se află la . când traficul lipseşte.

că containerul se poate deplasa pe banda rulantă în ambele părţi.9. se determină valoarea indicatorului şi containerul se amplasează în poziţia la care se referă indicatorul. .începutul cadrului. Indicatorul permite de a îndeplini un aranjament dinamic a poziţiei containerului în interiorul cadrului de transport. indicatorul se prelucrează în prealabil şi se determină amplasamentul începutului containerului. Antet cu indicator Înaintea amplasării containerului pe banda rulantă (funcţia de intrare). acest fapt de asemenea este menţionat în indicator. Aceasta înseamnă.1. În antet. de exemplu. în poziţia cu numărul 30 în raport cu sfârşitul antetului (ultimul bait). pe calea schimbării valorii de deplasare. Dacă containerul este permutat pe o altă bandă rulantă (funcţia crossconectare). de asemenea se află indicatorul. Valoarea indicatorului conţine informaţia despre deplasarea poziţiei începutului containerului în raport cu începutul cadrului. La extragerea containerului de pe banda rulantă (funcţia de ieşire). care determină amplasarea containerelor. Fig.

. şi de asemenea 9 rânduri. 16 conţine 4 (16) × 270 coloane.2 Structura cadrului STM-1 Figura reprezentată mai jos reflectă structura cadrului STM-1. 2. Vitezele de transmisiune la nivele mai superioare a ierarhiei STM-N (N = 4. ca un semnal multiplexat de nivel inferior a ierarhiei SDH. Semnalele nivelelor superioare ale ierarhiei STM-N. respectiv.957.520 Mbit/s. Cadrul STM-4. Cadrul este compus din 270 coloane şi 9 rânduri.703. 16 şi 64) sunt standardizate şi vitezele lor de transmisiune se obţin prin înmulţirea vitezei celui precedent cu 4. se formează pe calea alternanţei baiţilor cadrelor STM-1. care are viteza de transmisiune de 155. pentru toate nivelele ierarhiei sunt determinate interfeţele optice de transmisiune în corespundere cu recomandarea ITU-T G.2 STRUCTURA SEMNALELOR 2.1 Modulul de transport sincron de nivelul 1 (STM-1) Ierarhia digitală sincronă determină modulul de transport sincron. interfaţa electrică de transmisiune este determinată numai pentru nivelul STM-1 în corespundere cu recomandarea G.

8 biţi × 8 kHz). kbit/s 576 155 520 5 184 150 336 . Tabelul 2. Frecvenţa de transmitere a cadrului STM-1 alcătuieşte 8 Khz.2 Viteza de transmisiune în cadrul STM-1 O coloană Cadrul STM-1 Antetul Traficul Coloane × rânduri × 64 kbit/s 1× 9× 64 kbit/s 270× 9× 64 kbit/s 9× 9× 64 kbit/s 261× 9× 64 kbit/s Viteza.336 kbit/s). care se transportă adăugător la trafic (150.1. fapt care alcătuieşte durata cadrului de 125 µs. Cadrul STM-1 Primele 9 coloane conţin aşa numitul Antet de Secţiune SOH (Section Overhead) şi Indicatorul Blocului Administrativ AUptr (Administrative Unit pointer). de aceia cantitatea de informaţie transmisă într-un bait a cadrului STM-1 alcătuieşte 64 kbit/s (1bait = 8 biţi.Fig. Capacitatea antetului STM-1: 9 coloane × 9 rânduri × 64 kbiţi/s = 5184 kbit/s.2. Celelalte 261 coloane rămase se utilizează pentru traficul util.

Exemplu: Mai jos este arătat. care constă din trei blocuri AU-3. merg imediat după ultimul bait a indicatorului (H3) şi se numără în jos până la baitul cu numărul 521. Calculul traficului compus din trei blocuri AU-3 Următorul desen arată metoda de calcul a traficului în blocul AU-4. Aici de asemenea se enumeră numai fiecare al treilea bit. Baiţii cu numerele de la 522 până la 782 sunt amplasaţi în rândurile 1-3 înainte de rândul cu baiţii indicatorului.3 Traficul Semnalele traficului util (Payload) se transferă în coloanele de la 10 până la 270.2. cum se calculează traficul. însă număr are numai primul din cei trei biţi.2. Baiţii se numără de 0 până la 782 cu pasul de 3 baiţi. Baiţii antetului de secţiune nu se socot. ceilalţi doi nu au notaţie. . Trei baiţi sub numărul 0. Numărul de baiţi în coloana 261 şi 9 rânduri este egal cu 2349.2. Fig.

.4 Indicatori (pointer) După cum deja a fost menţionat. de aceea pentru accesul posibil la trafic. Calculul traficului în blocul AU-4 2.3. care conţine 9 baiţi a indicatorului. în antet există un bloc. traficul are o strânsă legătură la o anumită poziţie în cadrul STM. care sunt amplasaţi în rândul al patrulea al cadrului STM de la prima coloană până la a noua.Fig.2.

Indicator (valorile prezentate sunt adevărate pentru indicatorul AU-3) Indicatorul înseamnă începutul părţii cadrului cu trafic util şi permite de a îndeplini un acces direct la date. Valorile indicatorului mai mari de 521 arată la următorul cadru STM. de aceea în . Însă semnalele prelucrate de multiplexorul sincron pot fi şi asincrone.Fig.5 Elementele de multiplexare în SDH În SDH se transmit numai semnale sincrone cu STM structură. Primul bait a datelor (cu numărul 0) urmează imediat după ultimul bait a indicatorului. 2. Baiţii de la 522 până la 782 sunt amplasaţi înainte de indicator.2.4.

în general. cărora le corespund diferite niveluri a ierarhiei PDH. reprezintă cadrul cu un anumit număr de coloane şi rânduri. arată apartenenţa lui la nivelul ierarhiei asincrone (de exemplu. C-12. Containere Diferite dimensiuni ale containerelor (aşa ca C-11. pentru obţinerea unui bloc de structură şi viteză necesară se numeşte mapping. care. C-2. Procesul de adăugare la semnalul staffing de intrare. de aceea viteza semnalului iniţial se reglează după dimensiunile containerului pe calea introducerii unei informaţii goale.5. C-4 pentru .prealabil ele trebuie să fie transformate structură bloc sincronă. Containerul C Capacitatea containerului pentru amplasarea semnalului de tribut vădit este ales mai mare decât volumul informaţiei care se aplică a semnalului PDH. C-4) se utilizează pentru încapsularea diferitor viteze a semnalelor de tribut iniţiale. Numărul în notaţia containerului.2. C-3. iar însăşi blocul format se numeşte Container C Fig.

Blocul care conţine POH + C-n se numeşte Container Vitual. este descris cum patru containere virtuale serie (acestea pot fi VC-11. Containerul virtual Fiecărui container i se atribuie aşa numitul Antet de cale (POH).5 Mbit/s. Cifrele în denumirea VC-n corespund cifrelor în C-n. C – 12 = 2 Mbit/s). VC-12 sau VC-2) se unesc pentru formarea supracadrului. verificarea corectitudinii de adresare. Fig. VC-12 sau V-2 se fixează numai un bait antet. cu aceasta fiecare VC se aprovizionează cu un bait a antetului de cale.2.6. care se transportă prin reţeaua sincronă de la sursa de semnal până la locul de destinaţie a semnalului (receptor). Containere virtuale Remarcă: La fiecare din containerele VC-11. identificarea conţinutului containerului. care este destinat pentru monitorizarea erorilor la transmisiune.8 „Formarea supracadrelor”. .semnalul E4 140 Mbit/s). În paragraful 2. în timp de antetul în întregime constă din patru baiţi. legătura containerului cu viteza de transmisiune se determină cu ajutorul celei de a doua cifră (C-11 = 1. dacă pentru un nivel a ierarhiei există câteva containere pentru diferite viteze.

TU-12 sau TU-2 pe calea adăugării indicatorului.2. de asemenea ca şi containerele virtuale de nivel superior VC-3. AU4. structurile unităţilor de trib vor fi diferite. Pentru diferite containere.7. cu un număr individual de coloane şi rânduri TU-11: 9 rânduri × 3 coloane TU-12: 9 rânduri × 4 coloane TU-2: 9 rânduri × 12 coloane . VC-4 pe calea adăugării indicatorului se transformă în unităţi administrative AU-3. VC-12 şi V-2 se transformă în unitate de trib (Tributary Unit) TU-11. Fig. Unitatea administrativă Unitatea de trib Containerele virtuale de nivel inferior VC-11. Mai amănunţit despre funcţiile şi funcţionarea indicatoarelor va fi expus în capitolul 6. VC-3/VC-4 la care este adăugat indicatorul se numeşte unitate administrativă (AU3/AU-4).Unitatea administrativ (AU) Indicatorul unităţii administrative (Administrative Unit) asigură legătura între un anumit punct a cadrului STM-1 şi începutul (primul bait) VC-3 sau VC-4. Traficul semnalului STM-1 poate fi format dintr-o unitate AU-4 sau trei AU-3.

în aşa mod se formează supracadrul TU (vezi. în timp ce în fiecare din ei este alocat loc numai pentru un bait a indicatorului.2. TU-12 şi TU-2 constă din patru baiti. fapt care depinde de structura de multiplexare. Poziţiile baiţilor indicatoarelor sunt prezentaţi în fig. Din VC-3 poate fi format atât TU-3. paragraful 2. Unitatea de tributară Indicatorul unităţilor TU-11.8.Fig.8. Formarea supracadrelor).2.8. cât şi AU-3. . de aceea baiţii indicatorului sunt distribuiţi la cele patru unităţi tributare amplasate în ultimele cadre.

Grupa unităţilor tributare Grupa unităţilor administrative La multiplexarea STM-1. Fig. care constă din TU multiplexate după bait.10.2.2. plus 4 baiţi în rândul al patrulea pentru indicatorul AU. care constă din 9 rânduri şi 261 de coloane.9. Fig. Ea reprezintă un semnal de structură bloc cu durata cadrului de 125 µs. grupa unităţilor administrative se formează din trei AU-3 sau un AU-4. Grupa unităţilor administrative .Grupa unităţilor tributare Unităţile tributare se multiplexează în aşa numita Grupă unităţilor tributare TUG (Tributary Unit Group). Grupa unităţilor administrative AUG (Administrative Unit Group) reprezintă o structură informaţională.

Formarea semnalului STM-1 din fluxul E4 – 140 Mbit/s . Completarea semnalului 140 Mbit/s cu biţii de echilibru →C-4 2. formarea semnalului STM-1 va avea loc în felul următor: 1.2. de aceea pe următoarea figură AUG nu este reprezentat. Fig. Adăugarea antetului de cale (POH) → VC-4 3.Exemple: Referitor la fluxul E4 140 Mbit/s.11. Adăugarea antetului de secţiune (SOH) → SMT-1 AUG şi AU-4 în acest caz sunt identice. Calcularea şi adăugarea indicatorului → AU-4 4.

048 Mbit/s în STM-1 poate fi calculat în felul următor: 3(TU-12) × 7 (TUG-2) × 3 (TUG-3) × 1 (VC-4) = 63 × 2.12.048 Mbit/s trec aceeaşi procedură de prelucrare şi multiplexare. Semnale separate 2.Fig. Din această cauză în fig.048 Mbit/s Numărul maximal de fluxuri 2.2.14 este reprezentată transformarea numai într-o singură direcţie. însă în ordine inversă. Formarea semnalului STM-1 din fluxul 2. atât la partea de emisie cât şi partea de recepţie. .2.048 Mbit/s Prin urmare numărul maxim E1 care sunt conectate în semnalul STM-1 este egal cu 63.

Toate metodele posibile şi schemele de multiplexare a semnalelor în SDH sunt descrise în capitolul 3. semnale tributare de acelaşi tip (AŞA CA 2.2.048 Mbit/s) şi aceeaşi paşi intermediari sunt reprezentaţi în figură numai odată.Fig. .048 Mbit/s Pentru uşurarea recepţionării. Multiplexorul final 63 × 2.14.

2.7 Multiplexarea sincronă Semnalul multiplexat STM-N se formează pe calea alternarea după bait a cadrelor STM-1. se începe în coloana a treia a cadrului STM-N. că AU-4 este legat cu blocul următor AU-4 şi că toate operaţiile de prelucrare a indicatorului primului AU-4 sunt valabile pentru toate AU-4 care se includ în grupa AU-4-4c. atunci acesta poate fi distribuit în câteva containere consecutive. Toate împreună ele formează un container VC4-4c.2. Containerele separate se unesc cu ajutorul unei valori speciale ale indicatorului. În primul AU-4 din grupa AU-4-4c se află indicatorul. care este compus în felul următor: 1001SS11 11111111 O astfel de valoare a CI arată. care la adăugarea indicatorului se transformă în grupa AU-4-4c. De exemplu. însă celelalte trei containere sunt încărcate cu date. Fuzionarea containerelor VC-4 este posibil numai în modulele STM-N. unde N > 1. de exemplu STM-4. . adică în loc de indicator ele obţin un indicator de concatenare (CI). numit indicator de concatenare CI (Concatenation Indication). În primul VC-4 într-adevăr se formează un POH. în care ei apar în cadrul STM-N. care înseamnă concentraţia containerului. al treilea cadru STM-1 (STM-1#3). celelalte AU grupe se înscrie valoarea indicatorului.04 Mbit/s sunt necesare patru containere VC-4.6 Concatenare (fuziune) În cazul dacă valorile traficului util întrec dimensiunile unui container. Exemplu de concatenare VC-4: Pentru transmisiunea celulelor ATM ISDN de bandă largă cu viteza de 599. Cadrul STM-1 se numerotează în acea consecutivitate.

Fig. Procedura de multiplexare în SDH 2. TUG-3. că antetul de secţiune a semnalelor STM-1 separate nu alternează ( nu se multiplexează). Procedura de multiplexare. în timp ce pentru a adresa amplasarea .).m.2.15.În fig. TUG-2) se îndeplineşte în acelaşi mod. este identică procedurii descrise pentru formarea semnalelor STM-N.d.15 este reprezentat.8 Formarea supracadrelor După cum deja a fost menţionat.2. iar pentru semnalul STM-4 se formează un nou SOH.ş. utilizată pentru formarea elementelor de multiplexare de ordine mai inferioare (TUG-2. însă în direcţie inversă. în unităţile TU-11. TUG-3 şi a. TU-12 şi TU-2 este loc numai pentru un bait al indicatorului. Procedura de demultiplexare (desfacerea semnalului multiplex la cadrele STM-1 terminale.

unul pentru compensarea (egalarea) negativă. al patrulea bait este de rezervă. Cadrele TU separate. În legătură cu aceasta. Doi baiţi pentru adresare. Mai apoi acest VC-3/VC-4 definitiv se transformă în STM-1. câteva unităţi TU trebuie să se unească pentru formarea supracadrului.16. Determinarea supracadrului după baitul H4 . pot fi unite în cadre TUG-2. În corespundere cu structura de multiplexare ele pot fi amplasate sau în VC-3.traficului sunt necesari patru baiţi.2. sau prin intermediul TUG-3 în VC-4. cu aceasta baiţii indicatorului se distribuie consecutiv la patru cadre TU. Fig.

8şi 24. că următorul cadru VC-3/VC-4 conţin baiţii indicatorului V1. Receptorul prelucrează acest indicator şi recunoaşte baiţii indicatorului în TU corespunzătoare. Exemplu: BIP-8 .9 Monitorizarea erorilor prin utilizarea BIP-X Controlul alternării biţilor BIP-x (Bit Interleaved Parity). 2. adică 4 cadre a câte 125µs. care se stabileşte şi se transmite în POH VC-3/VC-4. Baiţii H4 vor determina cadrele VC-3 care conţin baiţii concreţi a indicatorului TU-12. H4 = x x x x x x 0 0 înseamnă. H4 = x x x x x x 0 1 baiţii indicatorului V2. În SDH. . acesta este metoda utilizată pentru controlul semnalului transmisia existenţa erorilor de bit. care include x biţi în semnalul de control de o anumită lungime (de exemplu un cadru STM-1). Unitatea TU-12 prin intermediul TUG-2 se transformă în VC-3. Această metodă constă în anexarea unei informaţii adăugătoare. VC-12 şi VC-2 (regim aleator asynchronous floating). În prezent recomandaţiile ITU-T reglamentiază numai supracadrele cu durata 500µs. există aşa numitul indicator de supracadru (H4).Pentru informarea receptorului de la celălalt capăt despre faptul că VC3/VC-4 conţine în sine blocuri tributare cu supracadru. Baiţii indicatorului TU de la V1 până la V4 se distribuie la cele patru containere serie VC-3. Exemplu: Fie că sistema formează supracadre TU compuse din patru cadre TU-12. x poate avea valori de la 2. H4 = x x x x x x 1 0 baiţii indicatorului V3. H4 = x x x x x x 1 1 baiţii indicatorului V4.500µs (4 cadre) pentru traficul util bait-asincron în VC-11.

iar în BIP-24 . înainte de scrembler. Abaterile posibile a valorii calculate BIP-x de la cea recepţionată. Procesul de control cu ajutorul BIP-2 şi BIP-24 din trei biţi. însă în cadrul următor. adică are loc înmulţirea după modulul doi a celor 8 biţi în blocul dat. iar la partea de recepţie descremblării (decodificării). La partea de recepţie se îndeplinesc aceleaşi calcule şi valoarea obţinută BIP-8 se compară cu cea calculată.Începând cu primul bit a semnalului de control. că ele sunt static independente. Primul bit a numărului BIP-8 se stabileşte în felul următor. să se păstreze paritatea. adică se analizează fiecare al optulea bit începând cu al doilea şi rezultatul operaţiile descrise analogic pentru primii biţi se introduc în al doilea bit a numărului BIP-8. pentru determinarea numărului de unităţi logice. fiecare al 8 bit se analizează. Valorile transmise în BIP-2 constau din doi biţi. de asemenea. are un principiu de funcţionare analogic. adică în fiecare bloc următor se conţine informaţia BIP-8. la înmulţirea lui după modulul doi cu valoarea de calcul. demonstrează existenţa erorilor în semnaul recepţionat. Valoarea BIP la emisie se calculează înainte de scremblare ţi se include în următorul cadru. cu condiţia. După cum se ştie la emisie semnalele sunt supuse scremblării (codării). Calculele se îndeplinesc pentru toţi opt biţi BIP-8. Rezultatul se transmite la staţia de recepţie cu semnalul de control. calculată pentru blocul precedent. În continuare această operaţie se repetă pentru toţi biţii 2. Cu ajutorul unui număr BIP-8 maximum pot fi determinate 8 erori.

se deosebesc POH a nivelului superior şi POH a nivelului inferior. Antetele se formează şi se prelucrează în corespundere cu aceste secţiuni. Schema de multiplexare).2.10 Secţiile de transmisiune în SDH Începând cu momentul de montare şi până la momentul demontării. De exemplu. se formează şi se prelucrează la fiecare regenerator. de la montare până la demontare.Fig. Procesul de control la utilizarea BIP-8 2. În corespundere cu cele două metode de montare a containerelor. Secţia de multiplexare – include în sine sectorul între două multiplexoare. . containerul C-3 poate fi introdus în structura nivelului superior direct sau printr-un flux intermediar (vezi de asemenea fig. iar POH însoţeşte containerul pe întreg parcursul transmisiunii.1. Secţia de regenerare – este amplasată pe sectorul între multiplexor şi regenerator sau între două regeneratoare. contaionerul trece prin secţiile de transmisiune. reprezentate în fig.18. lucrează în sectorul între două multiplexoare.3.17.2. SOH a secţiei de regenerare (RSOH). MSOH este antetul secţiei de multiplexare.

De exemplu.Fig.2.709 şi include diferite căi de multiplexare. se complectează cu antetul POH şi indicator. multiplexarea în continuare şi montarea STM-1 poate fi efectuată prin câteva metode. Secţiile SDH de transmisiune a semnalului 3 METODE DE MULTIPLEXARE ÎN SDH 3.18. Schema de multiplexare corespunde recomandaţiei ITU-T G.264 Mbit/s se transformă în STM-1 printr-un singur pas. Semnalele E4 cu viteza 139. VC-3 poate fi transformat în VC-4 prin . semnalele cu o viteză mai mică în două etape. Metodele posibile de multiplexare/demultiplexare a semnalelor terminale se descriu cu ajutorul schemei de multiplexare.1 Schema de multiplexare în SDH Semnale tributare care se aplică la intrarea multiplexorului sunt amplasate în anumite containere.

3. În SDH sunt două tipuri de unităţi care utilizează indicatoarele.două metode – prin TU-3 sau prin AU-3. AU-4 – nivelului superior. Structura multiplexării sincrone în corespundere cu recomandarea ITU-T G. Fig. TU-11. iar AU-3.2 De la C-4 la STM-N . 3. Există o diferenţă foarte mare între metodele de formare a traseelor de nivel inferior şi superior. TU-12. Procesul de încărcare a traficului în containere mai amănunţit va fi descris în capitolul 4.1. TU-2 – care aparţin nivelului inferior.709 Următorul capitol conţine mai amănunţit descrierea a diferitor elemente şi a secţiilor de multiplexare.

AU-4 în AUG Unitatea administrativă AU se transformă în masiv AUG. mai apoi pe calea adăugării POH se formează VC-4. de aceea aici unităţile AU4 şi AUG sunt identice. Multiplexarea AU-4 în AUG . VC-4 se transformă în AU-4.2. La adăugarea indicatorului AU. AUG constă dintr-o unitate AU-4 şi un indicator AU-4. Fig.264 Mbit/s se amplasează în containerul C-4. el reprezintă o structură informaţională care constă din 9 rânduri şi 261 coloane plus 9 baiţi adăugători în rândul 4 pentru indicatorul AU.C-4 în AU-4 Semnalul 139. care constă din 261 coloane a câte 9 rânduri. În exemplul reprezentat mai jos.3. indicatorul AU arată o deplasare a începutului VC în raport cu cadrul STM-1.

368 Mbit/s (44. Acest indicator se transmite împreună cu cadrul STM-N şi se stabilesc relaţiile de fază VC-4 cu cadrul STM.AUG în STM-N În continuare AUG fixat sau se colectează în cadrul STM-1 pe calea anexării nemijlocite.3.736 Mbit/s) încape în containerul C-3. Multiplexarea unităţilor N× AUG în cadrul STM-N Relaţiile de fază Faza VC-4 nu are o legătură strânsă la cadrul STM. pentru aceasta există indicatorul AU-4 care se referă la începutul VC-4. Pentru ca din trei VC-3 se format un AUG. 3. care constă din 85 de coloane şi 9 rânduri. este necesar în prealabil în VC-3 de introdus 2 coloane cu staffing (3 × (85 + 2) = 261). În continuare prin adăugarea POH se formează VC-3. Pentru ca să se obţină . sau se colectează în cadrul STM-N prin multiplexarea după bait a grupelor N× AUG Fig.3.3 De la C-3 la STM-N Semnalul 34.

sau se colectează în cadrul STM-N prin multiplexarea după bait a grupelor N× AUG. Structura AUG se formează prin multiplexarea după bait a trei AU-3. care se referă la începutul VC-3. Multiplexarea a trei AU-3 în AUG Relaţiile de fază Faza VC-3 nu are o legătură strânsă la cadrul STM. Pentru legătura acestor VC-3 lărgite cu cadrul STM se adaugă un indicator AU-3. . cu aceasta trei AU-3 formaţi conţin aceleaşi raportul de fază fixate cu semnalul STM.3. Fig. acest indicator se transmite împreună cu cadrul STM-N şi stabileşte relaţiile de fază VC-3 cu cadrul STM. ea se include în coloanele 30 şi 59.4.o distribuţie relativ egală a acestei informaţii staff în interiorul VC-3. În continuare AUG-ul format în aşa mod sau se colectează în cadrul STM-1 pe calea anexei nemijlocite. În acest caz nu este important dacă AUG conţine AU-3 sau AU-4. pentru aceasta există indicatorul AU-3. care constă din 3 baiţi. deoarece structura rămâne aceiaşi (261 coloane. 9 rânduri + 9 baiţi a indicatorului).

prin urmare. care constă din 85 coloane şi 9 rânduri. VC-4 se formează prin multiplexarea a trei TUG-3. 3. şi cu cadrul STM. care constă din 9 rânduri şi 86 coloane.4 Multiplexarea C-3 în STM-N în două etape Semnalul 34. mai apoi pe calea adăugării POH se formează VC-3. VC-4 constă din 261 coloane inclusiv POH.736 Mbit/s) se amplasează în containerul C-3. se introduc două coloane cu staffing (egalarea pozitivă). Fig.Indicatorul unităţii AU-3 îl leagă cu AUG. După antetul VC-4. de aceea acolo se conţin numai trei indicatoare. În final se obţine 3 × 86 + 2 + 1 = 261 coloane.5.3. care reprezintă o structură informaţională. Cu adăugarea la VC-3 a indicatorului el se transformă în TU-3. mai apoi TU-3 obţinut se transformă în masivul TUG-3. Pentru fiecare AU-3 în STM-N se transmite un indicator. iar în cele 258 de coloane rămase se împachetează trei TUG-3 multiplexare după bait. iar de aici.368 Mbit/s (44. Multiplexarea a trei TUG-3 în VC-4 .

în SDH. toate . La adăugarea la el a pointer-ului POH.3.6. Cu adăugarea la containerele VC-n a indicatoarelor ele se transformă în TU-n. care face legătura între VC-3 şi cadrul TUG-3.5 C-12 în TUG-2 În dependenţă de viteză. se conţine indicatorul TU-3. Fig. Indicatorul TU-3 3. semnalele traficului util se colectează în containere de o anumită dimensiune C-n. containerele se transformă în containere virtuale (VC-n).Relaţiile de fază În primii trei baiţi a primei coloane. După cum se ştie.

8. de aceea cadrul TUG-2 reprezintă un masiv în care fiecare bait TU-12 ocupă un anumit loc. TU-12 TU-12 constă din 9 rânduri şi 4 coloane. în aşa mod TU poate fi reprezentat ca o structură care constă din 9 rânduri şi un anumit număr de coloane. Multiplexarea are loc coloană după coloană. . alcătuieşte aproximativ 2.304 kbit/s = 36 baiţi pentru un cadru cu durata de 125 µs. Fig.structurile conţin câte 9 rânduri.3. în aşa mod capacitatea TU-12. Unitatea tributară TU-12 TUG-2 TUG-2 se formează pe calea multiplexării 3× TU-12.

9.6 TUG-2 în TUG-3 TUG-3 poate fi format prin multiplexarea după bait a şapte TUG-2 . 3.3.Fig. Multiplexarea TU-12în TUG-2.

acum însă analizăm cazul de fromare a TUG-3 din TUG-2). În celelalte 84 de coloane se amplasează 7× TUG-2. în aşa caz locul rezervat este ocupat de aşa numitul indicatorul pointerului nul (NIP). baiţii de la 1 până la trei sunt rezervaţi pentru indicatorul VC-3 (adică când TUG-3 se formează din VC-3. În coloana doi şi cei 6 baiţi rămaşi (de la 4 până la 9) în prima coloană se introduc biţii staffing (informaţia despre egalarea pozitivă).10.3. Multiplexarea 7× TUG-2 într-un TUG-3 În prima coloană TUG-3. atunci nu este necesitate de indicator.Fig. din această cauză este posibilă o multiplexare directă fără adăugarea indicatorului. însă deoarece poziţia TUG-2 în interiorul TUG-3 este fixată. . Relaţiile de fază Poziţia unităţilor tributare TU-12 în interiorul TUG-2 şi TUG-3 este fixată.

7 TUG-2 în VC-3 Containerul virtual VC-3 poate fi format prin multiplexarea după bait 7× TUG-2.3. Antetul VC-3 POH ocupă prima coloană a containerului VC-3.3. Multiplexarea 7× TUG-2 într-un VC-3. Fig. În procesul de multiplexare informaţia se introduce în coloanele de la 2 până la 85. care asigură încapsularea triburilor PDH . 4 PROCEDURA DE AMPLASARE A TRAFICULUI Pentru toate vitezele existente a ierarhiei PDH. sunt determinate procedurile de amplasare a traficului sau împachetării.12.

în containerele SDH corespunzătoare. Această procedură întotdeauna se îndeplineşte cu ajutorul egalării pozitive, de aceea capacitatea containerului de transport trebuie să fie mai mare, decât cantitatea maximală de informaţie recepţionată (volumul semnalului PDH). Pentru compensarea diferenţei între cantitatea de informaţie recepţionată şi dimensiunea containerului, este necesară introducerea aşa numiţilor biţi staffing în poziţiile determinate în prealabil. În următoarele paragrafe sunt descrise procedurile de împachetare a semnalelor ierarhiei Europene de viteze.

4.1 Împachetarea asincronă a semnalului 140 Mbit/s în VC-4 VC-4 constă din 261 coloane şi 9 rânduri. Prima coloană este ocupat de POH VC-4. Fiecare rând este divizat în 20 de blocuri a câte 13 baiţi fiecare. În nouă rânduri se obţin 20 × 9 = 180 blocuri (vezi notaţiile în fig.4.). Baiţii antetului nu se iau în consideraţie în calcule.

Fig.4.1. Divizarea VC-4 în blocul a câte 13 baiţi Primul bait a fiecărui bloc este rezervat, iar ceilalţi 12 sunt informaţionali 12× 8 = 96 bit. Există 4 tipuri de baiţi rezervaţi: W, X, Y, Z ei se descriu în felul următor: W – bait informaţional simplu;

Y – bait staffing, conţinutul lui nu este dat; X – bait care are următoarea structură C R R R R R O O Biţii notaţi cu O, pot fi utilizaţi în calitate de antet pentru PDH. Biţii R înseamnă un staffing fix. C – biţii de dirijare cu biţii staffing, care conţin informaţia despre ce se conţine în rândul dat în locul staffingului (despre bitul S a baitului Z), traficul util sau biţii de egalare. Dacă bitul C este stabilit în „0”, atunci în locul biţilor staffing se conţine trafic util, dacă în „1”, atunci biţi de egalare. Adică S = I pentru C = 0 şi S = R pentru C = 1. Deoarece baitul X în rând se transmite de 5 ori, atunci sunt accesibili 5 biţi de verificare a staffing-ului. La partea de recepţie se analizează toţi cei 5 biţi şi prin simpla majoritate se ea decizia despre conţinutul bitului staffing. O astfel de rezervare 5:1, permite de a înlătura o identificare incorectă a biţilor C din cauza posibililor erori de transmisiune. Biţii în baitul Z sunt distribuiţi în felul următor: I I I I I I S R Aici I – şase biţi informaţionali, R – bitul staffing-ului fix; S – bitul posibilităţii de egalare, conţinutul lui nu este uniform determinat şi depinde de bitul C.

Fig.4.2. Împachetarea asincronă a semnalului de 140 Mbit/s în VC-4 Analiza de distribuţie a baiţilor rezervă dă următoarele rezultate:

Baiţii 240 × Inf 1× W 13 × Y 5× X 1× Z 260 × 9 2340 Viteza, kbit/s

Biţii Biţii stafing- Biţii de informaţionali ului fixat verificare a staffing-ului 1920 8 104 25 5 6 1 1934 130 5 17406 1170 45 139 248 9 360 360

Biţii staffing- Biţii antetului ului posibil

10 1 1 9 72 10 90 720

Viteza totală VC-4 = 149 760 kbit/s. Viteza nominală fs = 139 264 kbit/s. Viteză fără poziţiile staffing fs – 1 × 10-4 = 139 248 kbit/s. Viteza cu biţii staffing fs + 4 × 10-4 = 139 320 kbit/s. Viteza nominală de transmisiune se obţine la transmiterea a 2 biţi informaţionali şi 7 de egalare în 9 poziţii staffing posibile.

4.2 Împachetarea asincronă a semnalului 34 Mbit/s în VC-3 Containerul VC-3 constă din 85 coloane şi 9 rânduri. Prima coloană este alocată pentru antetul POH VC-3. Rândurile în toate celelalte coloane se grupează câte trei, în aşa mod, că formează 3 subcadre.

Fig.4.3. VC-3 divizat în 3 subcadre

Fig. Coloanele 39 şi 82 conţin baiţii C în care în poziţia 7 şi 8 se află biţii de egalare C1 şi C2.4. S2: biţii posibilităţii staffing-ului I: biţi informaţionali.Biţii antetului ului posibil 2 6 48 0 0 0 × 3 Viteza. În aşa mod biţii de dirijare cu egalarea C1 şi C2 au o rezervă încincită. C2: biţii de dirijare cu staffing-ul S1. kbit/s Viteza totală VC-3 = 48.344 kbit/s. Împachetarea asincronă a semnalului 34 Mbit/s în VC-3 Analiza de distribuţie a informaţiei transmise în fiecare subcadru dă următoarele rezultate: Biţii Biţii stafing.384 kbit/s.4. R: biţii staffing C1. S1 = R dacă C1 = 1 şi S2 = I dacă C2 = 0. 84). .Biţii de informaţionali ului fixat verificare a staffing-ului 1431 573 10 4293 1719 30 34 344 13 752 240 Biţii staffing. S2 = R dacă C2 = 1. Viteza nominală fs = 34.Descrierea acestor subcadre este reprezentată în figura de mai sus. Structura tuturor subcadrelor este la fel. Procedura egalării precise este aceeaşi ca şi la încărcarea C-4: S1 = I dacă C1 = 0. Viteză fără poziţiile staffing fs – 7 × 10-4 = 34. conţin biţii posibilităţii de egalare S1 şi S2.Baiţii A şi B (în coloanele 83. După cum se observă în fiecare subcadru sunt câte 5 baiţi C.368 kbit/s.

Viteza cu biţii staffing fs + 7 × 10-4 = 34. K4).3 Împachetarea asincronă a semnalului 2 Mbit/s în VC-12 VC-12 constă din 140 baiţi distribuiţi în supracadre cu durata de 500 µs. Ceilalţi 136 baiţi sunt utilizaţi. S1. Fig.4. S2: biţii staffingului posibil. În fiecare cadru se conţin câte 35 de baiţi. după cum este reprezentat în desen. . C1. C2: biţii de dirijare cu staffing-ul. Împachetarea asincronă a semnalului 2 Mbit/s în VC-12 unde R: biţii staffing.5. Z6. Primul bait a fiecărui cadru este ocupat cu antetul VC-12 POH (baiţii V5. care constau din 4 cadre (4 × 125 µs).392 kbit/s. I: biţii informaţional. Viteza nominală de transmisiune se obţine la transmiterea a unui bit informaţional şi a unuia de egalare în 2 poziţii staffing posibile. J2. 4.

5.După cum se observă din figură biţii de dirijare cu staffing-ul C1.Biţii antetului ului posibili 2 2 4 8 8 16 Bit/500µs Viteza. adică ei au o rezervă triplă spre deosebire de cea încincită utilizată în VC-4 şi VC-3.050 kbit/s. C2 se repetă în supracadrul de 3 ori. Antetele pot fi de două tipuri: Antetul de Secţie SOH (Section Overhead) şi Antetul de Cale (traseu) POH (Path Overhead). Viteza de transmisiune nominală poate fi obţinută la transmisiunea primului bit informaţional şi celui de egalare în două poziţii staffing posibile. monitorizare. în SDH se transmite şi o informaţie adăugătoare. Analiza de distribuţie a informaţiei transmise în fiecare supracadru dă următoarele rezultate: Biţii Biţii stafing. se numeşte „Antet”. control şi o mulţime de alte funcţii. Această informaţie adăugătoare. SOH conţine toata informaţia necesară pentru sincronizarea de cadru. 5 ANTETUL În scopul monitorizării şi dirijarea cu reţeaua.1 Antetul de secţie Traficul util în compatibilitate cu antetul de secţiune formează cadrul STM.Biţii de informaţionali ului fixat verificare a staffing-ului 1016 64 6 7 9 1023 73 6 2046 146 12 Biţii staffing. Antetul de secţie SOH reprezintă un bloc care . kbit/s Viteza nominală fs = 2.048 kbit/s Viteza fără poziţiile staffing fs -1 × 10-3 = 2. concomitent cu traficul util.046 kbit/s Viteza cu poziţiile staffing fs + 4 × 10-3 = 2.

respectiv. Funcţional pot fi deosebite Antetul Secţiei de regenerare RSOH (Regenerator SOH). numărul coloanelor SOH se măreşte de 4 şi. Antetul RSOH este finisat (adică se selectează. se prelucrează şi din nou se formează) în fiecare punct e regenerare. unde N = 1. 4. În rândul 4 se conţin baiţii indicatorului AUprt. Fig. corespunzător. STM-4 şi STM-16. care este amplasat în rândurile de la 1 până la 3 şi Antetul Secţie de Multiplexare MSOH (Multiplex SOH).1. 16 ori. MSOH este transparent pentru regeneratoare (adică trece prin ele fără schimbare) şi se finisează numai la multiplexoare (acolo unde are loc intrarea/ieşirea traficului). care este amplasat în rândurile de la 5 până la 9. pentru semnalele STM-1.constă din 9 rânduri şi N× 9 coloane. La formarea cadrelor STM-4 şi STM-16.5. 16. Baiţii antetului .

. F1.Antetul secţiei de regenerare A1. K2* D4. El este accesibil pentru toate multiplexoarele şi punctele de regenerare. El se utilizează pentru schimbul informaţiei de dirijare.9 Canalul de serviciu a Acest bait poate fi utilizat pentru formarea canalului de regeneratorului serviciu 64 kbit/s. D3* * Este determinat numai în STM-1 Nr. luând în consideraţie păstrarea parităţii după toţi biţii (în afară de rândurile RSOH de la 1 până la 3) în cadrul dat. poate fi utilizat pentru verificarea existenţei transmisiunii semnalului STM-N între două multiplexoare Controlul BIP-8 Acest bait este utilizat pentru verificarea erorilor în Secţia de regenerare.D12* S1 Z1. A2 C1 B1* E1* Semnalul Descrierea: sincronizării de cadru A1 = 11110110. 1:n). B1 se schimbă în fiecare regenerator. Canalul de transmisie Aceşti trei baiţi formează un canal comun de date. BIP-24 se calculează.. D2. Rezervare Aceşti doi baiţi pot fi utilizaţi pentru controlul reconectării automate la rezervă. 8 a baitului K2 se descriu în felul următor: 111 – AIS a secţiei de multiplexare MS-AIS 110 – Indicarea avariei la celălalt capăt a secţiei de multiplexare MS-RDI Canalul de transmisiune a Aceşti opt baiţi formează un canal comun de date datelor (DCCM) (DDC) pentru secţia de multiplexare cu viteza de 576 kbit/s Statutul sincronizării SSM informează operatorul despre funcţionarea (SSM)* sincronizării de tact Baiţii de înscriere Aceşti N× 4 baiţi sunt rezervaţi Secţia REI Indicarea erorilor la celălalt capăt a secţiei de multiplexare Canalul de serviciu a Acest bait poate fi utilizat pentru formarea a multiplexorului canalului de voce 64 kbit/s în scopuri de serviciu. Aceşti baiţi sunt determinaţi pentru diferite scheme de rezervare (1+1. RSOHnu se include în calculul dat. Poate fi utilizat pentru formarea legăturii de serviciu între regeneratoare Canalul utilizatorului Acest bait este rezervat pentru operatorul reţelei. El este accesibil la toate multiplexoarele. A2 = 00101000 Identificator STM-N Baitul CX1. F1* D1. 7.1 Antetul Secţiei de Multiplexare (MSOH) B2 Controlul BIP-N × 24 N× 3 baiţi pentru controlul erorilor de bit în secţia de multiplexare. Vezi paragraful 2. K1. El este accesibil la toate multiplexoarele şi în punctele de regenerare. deoarece baiţii E1. cu a datelor (DCC viteza 192 kbit/s. Z2* M1 E2* ** Este determinat numai în STM-1 Nr.1 . Biţii 6.

2. şi lungimea 16 baiţi în formatul E. Volumul de informaţie care se conţine în POH depinde de nivelul containerului. La el se referă indicatorul TU corespunzător sau AU. POH de nivel superior (VC-3/VC-4) POH de nivel superior constă din 9 baiţi. În timp ce POH de nivel superior VC-4 constă din 9 baiţi (a unei coloane). Format E. cu aceasta însemnând începutul VC în interiorul TU sau AU.2 Antetul de cale Containerul C-n în ansamblu cu POH formează containerul virtual VC-n. POH a nivelului inferior VC-12 conţine doar un bait pentru cadru.164.164 . Fig. Poate fi utilizat pentru verificarea existenţei legăturii pe întreg traseul.5. El se formează la construirea VC-3/VC-4 şi rămâne neschimbat până la desfacerea VC. de la momentul formării VC până la deformarea lui. Poate fi utilizat pentru transmisiunea oricărui mesaj text de lungimea 64 baiţi în formatul ASCII. POH de nivel superior Descrierea baiţilor antetului: J1 Identificatorul traseului Acesta este primul VC-3/VC-4. amplasaţi într-o singură coloană VC-3/VC-4.5.

ca identificator al conţinutului traficului util VC. Destinat pentru controlul erorilor de paritate pe lungimea întregului traseu. Statutul traseului VC-3/VC-4 (G1) Fig. Acest bait se utilizează. Pentru ca formatul de 16 baiţi de transmis într-un format de 64 de baiţi este necesară o repetare de patru ori.5. El include în sine rezultatul calculului CRC-7 îndeplinit pentru cadrul precedent.B3 C2 Controlul BIP-8 Indicatorul conţinutului Primul bait înseamnă începutul cadrului.5. însă conţinutul nu este specificat Structura TUG Adaptarea la TU Este umplut cu semnalele containerului C-3 Este umplut cu semnalele containerului C-4 Regimul ATM Regimul MAN (DQDB) Regimul FDDI Semnalul VC-AIS 0 0 0 0 0 0 1 0 02 0 0 0 0 0 0 1 1 03 0 0 0 0 0 1 0 0 04 0 0 0 1 0 0 1 0 12 0 0 0 1 0 0 1 1 13 0 0 0 1 0 1 0 0 14 0 0 0 1 0 1 0 1 15 1 1 1 1 1 1 1 1 FF MAN: Metropolitan Area Network DQDB: Double Queue Dual Bus FDDI: Fiber Distributed Data Interface . În următoarea tabelă sunt descrise stările posibile a baitului C2 Fig.4. Indicatorul supracadrului TU Tabelul 5.1 Codurile de împachetare a baitului C2 ССБ 1 2 3 4 0 0 0 0 0 0 0 0 МСБ 1 2 3 4 0 0 0 0 0 0 0 1 Cod de 16 biţi 00 01 Comentarii Traseul nu este echipat Traseul este echipat. Următorii 15 baiţi sunt destinaţi pentru transmisiunea simbolurilor ASCII.3.

biţii 1. care sunt distribuiţi în patru cadre. la compararea B3 cu BIP-8 (adică numărului de blocuri defecte). Anunţă celălalt capăt despre lipsa pe el a semnalului.. bitul 5 se stabileşte în 1. deoarece metoda de control BIP8 nu poate determina mai mult de 8 erori într-un VC.. Ultimii doi biţi poartă informaţia despre identificarea fiecărui subcadru. Adică POH VC-12 se transmite în supracadru compus din patru cadre. Codul binar transmis corespunde numărului de încălcări a parităţii determinate.. . J2. Se transmite următoarea informaţie: . K4.4 Indicarea erorii traseului VC la celălalt capăt (REI). acest bait se utilizează în VC de nivel inferior pentru sincronizarea de supracadru.Biţii 6. adică se utilizează în calitate de marcaj. recepţionării semnalului AIS sau la o formare incorectă a semnalului. La formarea supracadrului. Sunt determinate următoarele stări posibile: a) AIS traseu b) Pierderea semnalului c) Trasarea incorectă a traseului (baitul J1). Aşa numitul baitul Legăturii Tandem (Tandem Connection Maintenance) POH de nivel inferior (VC-1/VC-2) POH de nivel inferior constă din baiţii: V5. când informaţia este distribuită în câteva cadre.G1 Statutul traseului F2 H4 Canalul utilizatorului Indicatorul supracadrului Z3 K3 Z5 Canalul utilizatorului Rezervă Baitul operatorului de reţea Acest bait se utilizează pentru anunţarea la celălalt capăt despre recepţionarea de la el a semnalului VC cu încălcarea calităţii de funcţionare. Semnalul se întoarce independent de faptul dacă a recepţionat sursa VC-3/VC-4 semnalul necesar sau nu. Baitul este destinat în scopuri de dirijare. În fiecare din aceste cazuri. Conţinutul acestui bait depinde de trafic Acest canal de 64 kbit/s este destinat pentru organizarea canalului utilizatorului în capetele opuse ale traseului Biţii de la 1 până la se utilizează pentru controlul reconectării automate la rezervă. iar în celelalte cazuri în 0. Numerele mai mari de 8 cunt interpretate ca zero.8 nu se utilizează Acest canal de 64 kbit/s este destinat pentru organizarea de către utilizatorul legăturii de serviciu a transmisiunii VC între punctele începutului traseului şi cel final.. Biţii de la 5 până la 8 sunt rezervaţi. . .Bitul 5 Indicarea anulării traseului VC la celălalt capăt (RDI). Z6.

2 Controlul BIP-2 Aceşti doi biţi sunt destinaţi pentru controlul erorilor de paritate. se utilizează verificarea cu codul BIP-2.7 Bitul 8 RFI Identificatorul conţinutului RDI(FERF) . Dacă nu există eroare acest bit are valoarea 0 Se utilizează pentru anunţarea punctului opus despre o defecţiune distantă.. Bitul 3 REI (FEBE) Bit 4 Biţii 5.V4.5 Se utilizează pentru înştiinţarea punctului opus despre lipsa semnalului sau recepţia de la el a semnalului AIS. La determinarea defectului sau erorii. că a fost depistată eroare despre încălcarea parităţii la calcularea BIP-2. La el se referă indicatorul TU-12. Se utilizează pentru anunţarea celuilalt punct despre recepţionarea de la el a semnalului cu erori. acest bit se stabileşte în 1 şi se transmite înapoi la sursa VC Aceşti trei biţi corespund baitului C2 a antetului POH de nivel superior.. Însă dacă a avut loc un proces de egalare negativă.5. însemnând cu aceasta locul începutului VC-12 în interiorul TU-12.. Acest bit se transmite înapoi la sursa VC. atunci informaţia în baitul V3 se include în calcul.5. În calcul se iau toţi baiţii containerului. Se utilizează pentru transmisiunea următoarei informaţii: Descrierea: Biţii 1. În stare normală acesta este 0 logic. Descrierea poziţiilor de bit în baitul V5 b5 0 0 0 0 1 1 1 1 b6 0 0 1 1 0 0 1 1 b7 0 1 0 1 0 1 0 1 Descrierea Nu este echipat Echipat – nu este specificat Regim asincron Bit sincron Bait sincron Echipat nu se utilizează V5 – primul bait în VC-12.. inclusiv baiţii antetului POH. acesta se stabileşte în 1. însă fără baiţii indicatorului TU-12 V1. Acest bit stabilit în 1 informează sursa VC despre faptul.Fig. însă la determinarea LOS sau AIS a traseului TU-12. Descifrarea conţinutului biţilor este dată în fig. adică conţin indicele semnalului.5.

Numai în acest caz informaţia transmisă în sectorul asincron a reţelei. Realizarea indicatoarelor în SDH permite de a menţine un caracter sincron a informaţiei transmise chiar şi în cazul regimului asincron de funcţionare a reţelei. . Faza VC poate să difere de faza cadrului TU. Z6 – Bait de rezervă. K4 – Biţii de la 1 până la 4 sunt destinaţi pentru controlul conectării automate la rezervă la nivel inferior. care este foarte complicat de realizat în practică. El îndeplineşte reglarea dinamică a amplasării VC-n în raport cu cadrul TU-n. În cazul dispariţiei frecvenţei de bază generatorul propriu a acestui sector cu deranjamente a reţelei trebuie să treacă întrun regim de oscilaţii libere (free-running mode) şi să continue să asigure elementele sincronizării de reţea înlăturate. Drept rezultate cu deranjamente în funcţionarea reţelei de sincronizare pot fi sectoarele reţelei care nu primesc o frecvenţă de tact stabilă. poate fi recepţionată fără careva pierderi. Pentru accesul liber la trafic.1 Accesul la informaţia utilă Traficul util nu are o legătură fixă la un oarecare loc concret în interiorul cadrului. chiar şi în cazul dacă frecvenţele dispozitivelor de emisie şi recepţie cu coincid precis. la VC-n se adaugă un indicator.J2 – Funcţiile acestui bait sunt identice cu ale baitului J1 POH de nivel superior. Biţii de la 5 până la 8 sunt rezervaţi. 6 INDICATOARELE Reţea sincronă globală reprezintă prin sine un caz ideal. iar uneori chiar imposibil. 6. În acest caz cuvântul „dinamic” înseamnă: 1.

La frecvenţele diferenţiate. Fig.1 Indicatorul AU-4 6.3 Tipurile de variaţie a indicatoarelor Există două metode de schimbare a valorilor indicatoarelor: a) Aplicarea unei noi valori pentru indicator b) Adaptarea frecvenţelor .2. AU-4 . TU-12 6.2 Tipul indicatoarelor În SDH există două tipuri de indicatoare AU ţi TU .AU: AU-3.TU: TU-3.6. poziţia traficului poate să varieze fără careva daune pentru informaţie.

Valoarea indicatorului la P+1 va varia începând cu cadrul următor şi trebuie să rămâne neschimbat pe parcursul a trei cadre.Aplicarea unei noi valori pentru indicator. nici o acţiune asupra lui în decursul a trei cadre nu se admit. . Egalarea pozitivă Dacă frecvenţa cadrului VC este mai mică decât frecvenţa cadrului STM. În caz dacă conţinutul traficului a fost schimbat (adăugare/excludere VC) posibil să fie necesar stabilirea unei noi valori a indicatorului. pentru AU-3 se adaugă un bait. În următorul cadru începutul VC se determină de acum de valoarea nouă a indicatorului. După fiecare schimbare a indicatorului. respectiv la egalarea pozitivă sau negativă. în aşa mod valoarea nou obţinută a indicatorului reflectă noua poziţie a VC. sau se micşorează sau se măreşte cu o unitate 1. în următoarele trei cadre nu se admite nici o acţiune asupra indicatorului. peste anumite intervale. NDF cu indicatorul nou se transmite numai o singură dată la schimbarea traficului. valoarea indicatorului. în primul cadru. Pentru indicarea acestei schimbări se stabileşte aşa numitul „Flagul Datelor Noi” NDF (New Data Flag) şi se transmite o nouă valoare a indicatorului. Procesele de adaptare a frecvenţelor pentru indicatoarele AU şi TU sunt identice. Adaptarea frecvenţelor. Baiţii de egalare trebuie să fie introduşi imediat după ultimul bait H3. acest flag NDF se prelucrează. iar pentru AU-4. Dacă frecvenţa cadrului TU nu coincide întocmai cu frecvenţa VC. trebuie să fie adăugat un bait de egalare şi valoarea indicatorului să fie mărită cu o unitate. trei baiţi. de exemplu. La partea de recepţie.

trebuie să se transmită în baiţii indicatorului H3.6. informaţia excesivă. . iar însăţi valoarea lui este micşorată cu o unitate 1. Variaţia indicatorului (egalarea pozitivă) Egalarea negativă În cazul dacă viteza cadrului VC este mai mare decât viteza cadrului STM. În aşa mod trei baiţi H3 vor fi complectaţi cu informaţie din VC.Fig. care se conţine în VC.2. Valoarea indicatorului la P-1 va fi schimbat începând cu următorul cadru şi trebuie să rămâne neschimbat pe durata a trei cadre. În următorul cadru începutul VC se determină deja de valoarea nouă a indicatorului.

poziţia traficului poate varia fără careva prejudiciu pentru informaţie.4 Indicatorul AU-3 Indicatorul AU-3 îndeplineşte reglarea dinamică a amplasării VC-3 în raport cu cadrul AU-3. În acest caz „dinamică” înseamnă: 1. . La frecvenţele care diferă.6. Faza VC poate să difere de faza cadrului TU 2. Variaţia indicatorului (egalarea negativă) 6.Fig.3.

6. H2 şi H3. Indicatorul AU-3 Trei indicatori AU-3 după baiţi alternează în felul următor: Indicatoarele sunt independente unul faţă de celălalt şi arată la începutul VC al său. Se iau în consideraţie baiţii numai a VC existent.4. toţi ceilalţi sunt omişi.Indicatorul AU-3 este amplasat în al patrulea rând al SOH. Biţii de la 1 până la 4 formează un flag de date noi NDF. H2 se prelucrează ca un cuvânt de cod întreg de 16 biţi. care înseamnă stabilirea unei noi valori a indicatorului. El constă din trei baiţi: H1. Sunt determinate două valori: NDF 0110 = deconectat NDF 1001 = conectat Valoarea indicatorului se păstrează Este stabilită o nouă valoare a indicatorului . Fig. Baiţii H1.

dacă măcar trei biţi I au fost inversaţi. Valoarea lor este constantă SS = 10. I .Biţii 5 şi 6 se numesc SS. 14 şi 16). Baiţii indicatorului H3 se utilizează pentru transmisiunea informaţiei adăugătoare în procesul de egalare negativă (în cazul dacă frecvenţa cadrului VC este mai mare decât frecvenţa cadrului STM). din această cauză baiţii indicatorului. Valoarea indicatorului stabilită în zero 0. Reprezentate în formă binară ele înseamnă deplasarea începutului VC în raport cu punctul fix. . 6. această se iniţiază prin inversarea tuturor celor 5 biţi I (7. se inversează cinci biţi D (8. care se conţin în traficul VC curent se aruncă. 10. de asemenea sunt enumeraţi câte 3 şi prin urmare la schimbarea valorii indicatorului cu o unitate 1. În procesul egalării negative.mărirea). Biţii D şi I alternează (D – micşorarea. 11. La partea de recepţie biţii D se prelucrează şi informaţia care se conţine în trei baiţi H3 se aplică la traficul VC curent. se conţine valoarea proprie a indicatorului. atunci valoarea curentă a indicatorului se măreşte cu o unitate 1 şi baiţii de egalare. În biţii de la 7 până la 16. În celelalte cazuri conţinutul acestui bait nu este determinat. La decoder. că VC-3 se începe imediat după ultimul bait H3. 9. 12. 13 şi 15). decizia despre faptul inversării biţilor I.5 Indicatorul AU-4 În AU-4. arată. Dacă valoarea indicatorului este măriră cu ajutorul egalării pozitive. se ia de majoritatea biţilor. număr de ordin conţine numai fiecare al treilea bait. corespunde schimbării lui la trei 3 baiţi.

este mai mare decât frecvenţa cadrului STM). În toate celelalte cazuri conţinutul acestui bait nu este determinat. El include în sine Flagul NDF şi valoarea indicatorului. Valoarea SS = 10 În biţii de la 7 până la 16.6.Fig. Reprezentat în formă binară. Baiţii indicatorului H3 se utilizează pentru transmisiunea informaţiei adăugătoare în procesul de egalare negativă (în cazul dacă frecvenţa cadrului VC. se conţine valoarea proprie a indicatorului.5. el înseamnă deplasarea începutului VC în raport cu punctul fix. Biţii de la 1 până la 4: NDF 0110 = conectat NDF 1001 = deconectat Valoarea indicatorului se păstrează Este stabilită o nouă valoare a indicatorului Biţii 5 şi 6 se numesc SS. aceasta înseamnă. Procesul de corectare a valorii indicatorului AU-4 şi prelucrarea lui la capătul de recepţie este analogic procesului pentru AU-3. că VC începe imediat după ultimul bait H3 Comasarea AU-4 . Dacă valoarea indicatorului este stabilită în zero 0. Indicatorul AU-4 H1 şi H2 se prelucrează ca un cuvânt de cod de 16 biţi. cu ajutorul alternanţei biţilor D şi I.

că toate AU unite trebuie să fie prelucrare ca şi primul AU. conţin în loc de indicator obişnuit valoarea Indicatorului de Concatenare CI (Concatenation Indication). CI arată. de exemplu 3 AU-3 pot să se comaseze şi vor fi prelucraţi ca un AU-4. 6. În acest caz primul AU în legătură conţine un indicator normal. poziţia traficului poate varia fără o oarecare daună pentru informaţie. . La frecvenţele care diferă.6 Indicatorul TU-3 Indicatorul TU-3 îndeplineşte o reglare dinamică a amplasării VC-3 în raport cu cadrul TUG-3.În cazul unui volum mare a semnalului de tribut se poate îndeplini comasarea câtorva AU. iar celelalte AU în aceiaşi legătură. În acest caz cuvântul „dinamică” înseamnă: 1. Faza VC poate să difere de faza cadrului UG-3 2. Baiţii H1 şi H2 pentru cazul indicatorului CI sunt descrişi în felul următor: H1 1001SS11 (biţii S nu sunt determinaţi) H2 11111111 O astfel de combinaţie a biţilor H1 şi H2 corespund valorii indicatorului CI.

6. Pentru notarea acestui fapt se utilizează Indicatorul Pointerului Nul NPI (Nil Pointer Indication). atunci când TUG-3 se formează prin multiplexarea 7× TUG-2. H2 şi H3 a indicatorului TU-3 sunt identice baiţilor H1. Multiplexarea VC-3 în TUG-3 Indicatorul TU-3 este amplasat în prima coloană a cadrului TUG-3. Fig. H2 şi H3. H2 şi H3 a indicatorului AU-3.6.7. Situaţia se schimbă. şi prin urmare necesitate în indicator nu există.6. Indicatorul TU-3 . El constă din trei baiţi: H1. Într-un astfel de caz TUG2 şi TUG-3 sunt dur legate unul cu celălalt. În cazul dacă TUG-3 se formează din semnalul TU-3 descrierea şi funcţiile baiţilor H1.Fig.

sunt: V1. La frecvenţele care diferă. V3 şi V4. V2. . Valorile care le poate primi indicatorul TU-3 se află în limitele de la 0 până la 764. Fig. Valorile care se află în intervalul de la 595 până la 764 arată la următorul cadru TUG-3.8. Ei sunt amplasaţi în primii baiţi a patru cadre consecutive TU-12. Faza VC-12 poate să difere de faza cadrului TUG-2 2. Identificarea baitului identificatorului.Valoarea indicatorului stabilită în zero 0.8. Vezi punctul 2.6. 6. poziţia traficului poate să varieze fără o oarecare daună pentru informaţie Baiţii necesari pentru operaţia de referinţă. că VC se începe imediat după ultimul bait H3. care se conţine în cadrul curent TU-12 se determină cu ajutorul baitului H4 în antetul POH VC-3 sau VC-4. În acest caz cuvântul „dinamică” înseamnă: 1. În toate celelalte cazuri conţinutul acestui bait nu este determinat. Indicatorul TU-12 Baitul indicatorului V3 se foloseşte pentru transmisiunea informaţiei adăugătoare (în exces) în procesul de egalare negativă (în cazul dacă viteza cadrului VC-12 este mai mare decât viteza cadrului TU-12). arată.7 Indicatorul TU-12 Indicatorul TU-12 îndeplineşte o reglare dinamică a amplasării VC-12 în raport cu cadrul TUG-2.

. Valoarea indicatorului stabilită în zero 0. asigură posibilitatea construcţiei reţelelor pe baza dispozitivelor diferitor producători. El conţine următoarele valori: NDF 0110 = deconectat NDF 1001 = conectat Biţii 5 şi 6 se numesc SS şi arată dimensiunea TU.. impedanţa). Aceasta se obţine datorită modelului interconectării deschise independent. Nu este determinat. Baitul V4. un cuvânt de cod de 16 biţi. Modelul de interconectare general conţine descrierea atât a caracteristicilor fizice (viteza de transmisiune.16 în baiţii H1 şi H2 a indicatorului AU-3.Baiţii V1 şi V2 se analizează ca un tot întreg. arată că VC-12 se începe imediat după baitul indicatorului. Valoarea indicatorului TU-12 poate lua valori de la 0 până la 139. Aceste specificaţii cuprind următoarele aspecte: . Descrierea şi funcţiile biţilor de la 7 până la 16 sunt analogici biţilor 7.Structura ciclică . Valorile între 105 şi 139 arată la următorul cadru TUG-2. Biţii de la 1 până la 4 conţin flagul NDF. 7 MODELUL DE INTERACŢIUNE Standardele internaţionale aprobate pentru SDH şi aparatajul corespunzător. nivelul optic/electric. cât şi descrierea conţinutului baiţilor în parte şi chiar a biţilor. pentru TU-12 ele sunt stabilite în 10: pentru TU-2 în 00 pentru TU-11 în 11.

au rămas fără schimbări. dar există doar logic. Toate ele îndeplinesc anumite acţiuni şi conţin puncte logice de acces. în majoritatea cazurilor acestea fizic nu sunt diferenţiate. Punctele de acces logice nu trebuie confundate cu cele de mentenanţă interne sau cu punctele de măsurare. Însă interfeţele externe (intrările şi ieşirile) a dispozitivelor fizic sunt determinate. pentru . prin intermediul cărora unele blocuri separate interacţionează între ele. Toate blocurile funcţionale au un punct de sincronizare „T”. atunci toate recomandaţiile existente până în prezent.7. Ceea ce se referă la interfeţele externe.Scremblarea . antet sunt determinate pentru ambele direcţii de transmisiune. Modelul de interacţiune a unităţilor SDH Termenii şi noţiunile utilizate în modelul de interacţiune SDH.Procedurile de împachetare . Fig.Identificarea . traseu de nivel inferior/superior. aşa ca: secţie..Semnalele mentenanţă Vom numi diferite etape de prelucrare a semnalului ca „funcţii”.Utilizarea canalului de serviciu .Codarea/decodarea .1. în procesul de elaborare a modelului de interacţiune SDH.

prelucrarea POH VC-m în acelaşi mod cum se efectuează pentru funcţia LPT Această funcţie asigură legătura flexibilă a containerului VC-m (m = 3. G. Această funcţie descrie procesul de încărcare a semnalelor asincrone în containere C-n (n = 12. 4). Adaptarea la traseul de nivel inferior LPA (Low-Order Path Adaptation) Terminalul traseului de nivel inferior LPT (LowOrder Path Termination) Conectarea traseului de nivel inferior LPC (Low-Order Path Connection) 7. 3). descrisă în ITU-T Rec. 7. Această funcţie îndeplineşte următoarele sarcini: dezlegarea galvanică.2 Funcţiile traseului de nivel superior Adaptarea la traseul de nivel superior HPA (High Order Path Adaption) Terminalul traseului de nivel superior HPT (High-Order Path Termination) Conectarea traseului de nivel superior HPC (High Order Path Connection) Formarea conţinutului VC-m (m = 3.703 pentru conectarea cu diferite sisteme de transmisiune PDH. formarea sau schimbarea indicatoarelor. protecţia asupra suprasarcinilor. 4). Această funcţie asigură o legătură flexibilă VC-12s sau VC-3s în interiorul VC-4 sau VC-12s în interiorul VC-3 cu ajutorul aşa numitei „matrice de conecatre”. Formarea. 3) şi VC-m (m = 3. codarea/decodarea liniară. simetria cablului. Această funcţie este necesară numai în cazul dacă poziţia VC în raport cu cadrul STM nu poate fi determinată de poziţia platei în interiorul multiplexorului. care stabilesc relaţiile de fază între VC-n (n = 12.1 Funcţiile traseului de nivel inferior Interfaţa fizică PDH PPI (PDH Physical Interface) Această funcţie este realizată de interfaţa. 2. 4) în interiorul cadrului STM . de asemenea procedurile de egalare corespunzătoare Această funcţie formează şi/sau prelucrează antetul de traseu POH VC. Antetul se transmite concomitent cu containerul de la momentul formării acestui container până la momentul deformării lui. sincronizarea şi controlul semnalului de intrare.interacţiunea cu blocurile funcţionale SETS şi punctul de dirijare „S” pentru interacţiunea cu blocurile funcţionale SEMF.

Aici datele de monitorizare a calităţii.3 în SOH). În direcţia de transmisiune semnalul este scremblat adăugător. Q sau F la sistema de dirijare sau terminalul operatorului. La partea de recepţie se efectuează restabilirea sincronizării şi conversia inversă a semnalului Această funcţie asigură Elementul de Reţea NE (Network Element) a frecvenţei de tact de bază.. MSP interacţionează cu blocurile MSP la staţia opusă cu ajutorul baitului K în SOH Formarea şi deformarea MSOH (rândurile 5.9 în SOH) Formarea şi deformarea RSOH (rândurile 1. Reprezintă interfaţa între sursa de sincronizare externă şi SETS Funcţia de transmisiune a mesajelor MCF (Message Communication Function) Asigurarea dirijării interne şi externe cu funcţiile elementului de reţea. La cealaltă staţie are loc procedura inversă – solicitările sistemei de dirijare se transformă în mesaje obiect-orientate. solicitarea de aparataj şi altele. Conectarea cu complectele funcţionale individuale se stabileşte prin punctul logic de acces S.. se transformă în mesaje obiect-orientate. are loc acordarea aparatajului cu mediul de transmisiune a informaţiei. se transmit prin canalele DCC şi se aplică la completul SEMF.. care pot fi transmise prin interfeţele DCC. La partea de recepţie se îndeplineşte sincronizarea de ciclu şi descremblarea Semnalul logic este transformat în semnal optic STM-N. Toate celelalte funcţii descrise mai sus primesc frecvenţa de tact de la SETS prin intermediul punctului de acces „T”. Această funcţie cuprinde toate problemele legate de schimbul de mesaje TMN (Telecommunications Management Network) de la / spre sistema de dirijare prin canalele DCC sau interfeţele Q sau F. .3 Funcţiile de transmisiune terminale Adaptarea la nivelul secţiei de multiplexare MSA (Multiplex Section Adaptation) Protecţia secţiei de multiplexare MSP (Multiplex Section Protection) Terminalul secţiei de multiplexare MST (Multiplex Section Termination) Terminalul secţiei de regenerare RST (Regenerator Section Termination) Interfaţa fizică SDH SPI (SDH Physical Interface) Sursa frecvenţei de tact a dispozitivelor de sincronizare SETS (Synchronous Equipment Timing Source) Interfaţa fizică a sursei frecvenţei de tact a dispozitivelor de sincronizare SETPI (Synchronous Equipment Timing Physical Interface) Dirijarea cu dispozitivele sincrone SEMF (Synchronous Equipment Management Function) Formarea şi deformarea AU şi AUG Această funcţie include în sine toate aspectele necesare pentru asigurarea reconectării la rezervă în cazul deranjamentelor în linie..7.

În loc de demultipelxare STM-4 SOH se deformează.8. cât şi regeneratoare. În loc de multiplexare. care uneşte patru STM-1 într-un singur semnal STM-4. SOH a diferitor semnale STM-1 se deformează (se desface şi se prelucrează). schimbării sunt supuşi şi careva baiţi SOH: . semnalele traficului se multiplexează şi se formează un nou antet STM-4 SOH. traficul se divizează în 4 semnale STM-1 şi pentru fiecare se formează antetul STM-1 SOH. Fig. Termenul „completele de linie sincrone” include atât multiplexoarele sincrone cu emiţătoare şi receptoare optice încorporate.8 ANEXE 8.1.1 Completele de linie sincrone În SDH nu se face o diferenţă între multiplexoare şi dispozitivele de linie a traseului. În afară de adaptarea indicatorului. Completele de linie sincrone SLA4 şi SLA16 Multiplexorul de linie sincron În calitate de exemplu este analizat multiplexorul de linie sincron SLX1/4.

multiplexarea semnalelor STM-4 în STM-16 nu este posibil de realizat direct după schema 4× STM-4.709 Regeneratorul de linie sincron În PDH regeneratorul de linie îndeplineşte restabilirea fazei şi amplitudinii semnalului de linie.baiţii semnalului legăturii de serviciu E1. E2 În locul semnalelor STM-1. B2 .8. D3 .baiţii canalului utilizator F1 . Fig. în direcţia de recepţie semnalul iniţial 140 Mbit/s se extrage din STM-1. În direcţia de transmisiune. pot fi utilizate semnalele 140 Mbit/s..baiţii canalului de dirijare D1. Spre deosebire de PDH. Regeneratoarele în PDH sunt transparente în raport cu structura semnalului.baiţii de monitorizare a calităţii semnalului B1. semnalul asincron 140 Mbit/s se transformă în fluxul STM-1. De asemenea el trebuie să asigure verificarea corectitudinii codării de linie şi localizarea punctului deteriorării. însă este posibilă o multiplexare directă 16× STM-1 a semnalelor în STM-16. în scopul exploatării există posibilitatea de a forma un canal de serviciu. . Schema de multiplexare în corespundere cu ITU G.2.

D2. La emisie se formează un nou RSOH şi se înserează în SOH.multiplexoare terminale TMS (Terminal Multiplexer) . El este complectat cu o interfaţă agregat sincronă (în direcţia de emisie şi recepţie) şi interfaţă tributară asincronă/sincronă. Acest multiplexor are 63 interfeţe tributare asincrone a câte 2. Se îndeplineşte descremblarea şi analiza structurii semnalului STM-N. Diferenţa între regeneratoarele SLA4 şi SLA16 constă numai în viteza de transmisiune. se prelucrează informaţia de dirijare. prin intermediul baitului F1 se oferă accesul la canalul de utilizator. din acest loc se începe o nouă secţie de regenerare. Exemplu: Multiplexorul terminal 63× 2 Mbit/s TMS-4 („S”. la canalul de serviciu accesul prin intermediul baitului E1. care se conţine în baiţii D1.În SDH funcţiile regeneratorului sunt cu mult mai lărgite.multiplexorul conexiunilor cross XMS (Cross-Connect Multiplexer) Multiplexorul terminal Din punctul de vedere al funcţionalităţii multiplexorul terminal este cel mai simplu tip de multiplexor. Deoarece secţia de regenerare se termină. o parte din SOH (rândul RSOH de la 1 până la 3) se deformează. Ca urmare lipseşte necesitatea într-o sistemă specială de localizare a deranjamentelor.048 Mbit/s şi o interfaţă de .multiplexor intrare/ieşire ADM (Add/Drop Multiplexer) .înseamnă sincron). Cu ajutorul baitului B1 se determină calitatea informaţiei.2 Multiplexoare În dependenţă de funcţiile îndeplinite toate multiplexoarele pot fi divizate în trei tipuri de bază: . Funcţia de localizare a punctului cu deranjament se îndeplineşte de sistema de dirijare cu ajutorul informaţiei oferită de toate completele unităţilor conectate în reţea. 8. De exemplu.

adică multiplexorul lucrează ca un TMS. iar „STMN” înseamnă.linie agregat sincronă STM-4. Interfeţele tributare sunt amplasate în aşa numitele module de acces AM (Access Module). Fig. care se transmite la altă interfaţă agregat şi în continuare în linie. adică nu este necesitatea în întregime de a desface cadrul STM până la semnale individuale.3. În direcţia de emisie. se utilizează pentru formarea unui nou semnal STMN. semnale de la interfeţele de abonat se unesc în semnalul STM-N. Multiplexorul terminal Multiplexorul de intrare/ieşire Multiplexorul de intrare/ieşire (ADM) permite de a extrage anumite semnale din semnalul STM-N de intrare (funcţia de ieşire). Spre deosebire de multiplexorul PDH. semnalele individuale se divizează pe la interfeţele tributare.8. procesul de multiplexare/demultiplexare constă în faptul. . şi nemijlocit careva se adaugă. informaţia cărora nu a fost extrasă din multiplexor. Semnalele. La recepţie semnalul de intrare agregat STM-N se desface în întregime. Semnalele tributare transmise se încarcă în containere corespunzătoare şi se includ în cadrul STM-1 (funcţia de intrare). Cu aceasta „0” înseamnă. că semnalul se desface în întregime. de extras trebuie numai cele necesare şi din nou de le introdus. Viteza de introducere a semnalelor variază de la 0 până la STM-N. că semnalul trece fără careva schimbări de la o interfaţă agregat la alta. că anumite semnale se extrag din STM-N.

Chiar dacă semnalul sincronizării de cadru este acelaşi atât pentru receptorul cât şi pentru emiţătorul modulului de acces. unde se formează traficul util a unui nou STM-1. la magistrala de intrare. Ele se aplică la magistrala de ieşire. Diferite direcţii de emisie a semnalelor agregat în SDH este admis de le numit Linia Vest LW (Line West) şi Linia Est LE (Line East). În direcţia inversă. SOH se prelucrează în modul corespunzător şi de asemenea se introduce la magistrala de ieşire. care sunt destinate numai lor. Modulele de acces în permanenţă verifică semnalele la magistralele intrare/ieşire şi extrag acele canale. Consecutivitatea introducerii semnalelor tributare separate în anumite poziţii ale cadrului STM-1 se determină de fiecare AM. reieşind din momentul enumerării începutului cadrului şi a numărului cunoscut a time-slot-ului atribuit corespunzătorului AM. Multiplexor de intrare/ieşire Principiul de funcţionare: Semnalul STM-N de intrare se desface în N× STM-1 semnale. Semnalele . Accesul permanent a modulelor de acces la magistralele de intrare/ieşire şi la anumite semnale STM-1 se asigură de către matricea de comutaţie. intervalul de timp de acces la magistrala pentru emisie şi recepţie poate fi reglat independent pentru emiţător şi receptor.Fig.4. care se aplică la intrarea tributară corespunzătoare. AM prezintă informaţia.8.

Multiplexorul legăturilor cross Cross-conectorul CC (Cross-Connector). se adaugă în semnalul STM-1. Un astfel de regim de lucru se numeşte regimul cross-conector local. ziua săptămânii – zi lucrătoare/zi de odihnă. Principiul de funcţionare: Semnalul STM-N de grup.restabilite de modulele de acces la magistrala de intrare. care se aplică la intrarea porturilor CC prin intermediul câmpului de comutaţie se conectează cu porturile de ieşire corespunzătoare. Semnalele care vin de la partea de abonat. în aşa mod pentru anumite probleme pot fi selectate diferite configuraţii. Semnalele digitale. adică semnalul multiplex la intrarea unui port. care corespunde interfeţei. echipat cu un număr mare de porturi (module de interfaţă). poate fi schimbat de către operator în orice moment. Controlerul permite uşor de a activa/dezactiva interfeţe separate. se introduc în cadrele STM-1 şi de asemenea se direcţionează la modulele de intrare. În afară de aceasta cu ajutorul matricei de comutaţie şi magistralei de intrare/ieşire poate fi efectuată legătura între diferite interfeţe de abonat. poate fi demultiplexat şi anumite semnale transmise la diferite porturi de ieşire. care se aplică din partea de linie se divizează în semnale separate STM-1. semnalul STM-N nou se transmite în direcţia LE. care se aplică din partea LW. de aceea unele interfeţe pot fi inactive. reprezintă un câmp de comutaţie. Destinaţia unui anumit time-slot. Modulele de interfaţă pot fi de linie sau de abonat. care se aplică la modulele de intrare IM (Input Modules). După formarea SOH. Matricea de comutaţie este dirijată dinamic. IM divizează STM-1 în VC . în dependenţă de timpul zilei – zi/noapte. de exemplu. Numărul interfeţelor de tribut accesibile în multiplexor poate întrece numărul maximal de semnale individuale transportate de STM-1. cu aceasta nu este necesitatea de a îndeplini lucrări de crossare la DDF (Digital Distribution Frame).

5. permite uşor de a stabili legături între: . Mai apoi multiplexorul MUX uneşte diferite semnale STM-1 şi formează cadrul STN-N.două părţi de abonat .8.două părţi de linie . La toate cele patru nivele pot fi utilizate dispozitivele SDH. Matricea de comutaţie în corespundere cu programa de comutaţie conectează modulele de intrare IM cu ieşirile corespunzătoare OM.3 Reţele Reţelele de telecomunicaţii convenţional pot fi divizate în patru nivele de organizare: locale.separate. unde diferite VC se unesc într-un cadru STM-1 nou. O astfel de metodă de organizare a aparatajului. zonale. Pentru a utiliza mai efectiv toate posibilităţile oferite de SDH. magistrale şi globale sau transcontinentale. Multiplexorul legăturilor cross 8. pentru diferite topologii de reţea se utilizează diferite tipuri de dispozitive SDH. .dintre partea de linie şi cea de abonat Fig.

Reţelele sincrone Dispozitivele de linie sincrone SLA. unde în majoritatea cazurilor este realizată topologia punct-punct. Topologia inel Cerinţele înaintate faţă de reţelele zonale pot fi satisfăcute de reţelele cu topologie arbore şi stea. Majoritatea reţelelor zonale se cosnrtuiesc pe baza topologiei inel. Multiplexoarele legăturilor cross pot fi utilizate la toate nivele.6. SLA16). Din această cauză. Utilizarea SLA este bine venită la reţele de o lungime mare.Fig. deoarece anume la aceste nivel riscul de deteriorare a cablului şi ca urmare întreruperea legăturii este foarte mare. care se construieşte de baza multiplexoarelor de intrare/ieşire ADM.5 Gbit/s (SLA4. conexiunile între diferite centrale se dublează şi se direcţionează prin diferite căi de transmitere a semnalului.87. Conexiunea centralelor. formează un inel. . pot fi utilizate pentru vitezele de transmisiune 622 Mbit/s şi 2. reprezentată în fig.8.

cu aceasta se transmite aceiaşi informaţie.8. va fi utilizat pentru stabilirea legăturii. numai că în direcţie inversă. poate stabili legături cu oricare alta. care parte a semnalului STM-N (care time-slot). fiecare centrală conectată în inel. care se transmite în inel. are acces la un nivel mai înalt al reţelei.8. Legătura în interiorul inelului se stabileşte pe calea informării centralei corespunzătoare. de aceea fiecare centrală.7. Fig.Fig. Mai mult nu există necesitate în centrală nodală.8. Inel ordinar Toate centralele au acces la orice informaţie. Mai mult ca atât. Inelul dublu Problema întreruperii legăturii în rezultatul ruperi cablului poate fi soluţionată prin formarea celui de al doilea inel. Inelul dublu .

Inelul dublu rezervat Dacă o astfel de deteriorare. aşa ca ruperea cablului. fiecare centrală recepţionează şi transmite una şi aceiaşi informaţie din două direcţii (rezerva fierbinte). Astfel de topologii cu autorestabilire pot fi utilizate şi la reţelele de transmisiune de lungime mare. Fig. Aceasta trebuie să se efectueze automat şi aşa de repede.9. atunci o astfel de reţea se numeşte cu autorestabilire.Deoarece cu o astfel de configuraţie. atunci la rupere în linie. centralei îi rămâne doar de reconecteze traficul la calea de rezervă.10. se restabileşte de către reţea de sine stătător.8. Fig. că întreaga capacitate de lucru a inelului să se păstreze.8. Conexiunea a două inele duble .

2 Definiţii 1.9 REZERVAREA 9. pot cuprinde aparatajul de transmisiune în întregime. care în dependenţă de tip. Traficul adăugător Traficul cu o prioritate mică. 4. Traficul obişnuit Traficul obişnuit transmis prin canalele de rezervă . În cazul defecţiunilor. 9. Conectarea bidirecţională La deteriorarea unei direcţii. Conectarea unidirecţională În cazul deteriorării numai a unei direcţii de transmisiune. unele complete ale multiplexorului. şi ca urmare şi scumpirea construcţiei reţelei. Sub noţiunea de избыточность se înţelege necesitatea de rezervare a anumitor sectoare ale reţelei. sunt două aspecte importante. traficul adăugător se întrerupe şi dispozitivele utilizate se antrenează la traficul de bază. Cu părere de rău un factor de limitare pentru creşterea fiabilităţii reţelelor de transmisiune este избыточность. rezerva se activează numai pentru această direcţie 2. care în cazul unei situaţii de avarie poate fi neglijat. reconectarea la calea de rezervă se îndeplineşte în ambele direcţii de transmisiune 3. Se transmite pe canale sau cu ajutorul dispozitivelor destinate pentru rezervare. care trebuie luate în consideraţie la instalarea multiplexoarelor SDH.1 Generalităţi Fiabilitatea şi comoditatea de exploatare a reţelei de transmisiune. compartimentul de linie.

chiar şi în cazul lipsei deranjamentelor. în rezerva fierbinte întotdeauna se găsesc canale de transmisiune în exces şi în caz de avarie. Pentru unele metode de rezervă. Protocolarea În majoritatea cazurilor reconectării de rezervă. în caz de deteriorare acest trafic se întrerupe. există diferite variante de realizare a lor: 1. dar în cazul unei serii de deranjamente. 3. La detectarea oricărui deranjament trebuie să fie transmis mesajul de avarie. Toate ele sunt fiabile şi permit în întregime de a păstra traficul de rezervă la o deteriorare unitară. Conectarea unidirecţională / bidirecţională . aceasta nu întotdeauna este posibilă. are loc schimbul de protocoale între multiplexoare. trebuie oare sistema să se întoarcă la starea iniţială (la calea de bază) după înlăturarea deranjamentului sau să rămână la rezervă. Controlul Conectarea de rezervă trebuie să fie controlată în modul corespunzător. pentru ca orice erori şi situaţii de avarie în funcţionarea reţelei să fie detectate imediat 2. iar resursele eliberate se utilizează pentru transmisiunea traficului de bază.3 Rezervarea La rezervare. Aspecte importante a unei rezervări efective sunt: 1. Monitorizarea Traficul trebuie în permanenţă verificat. Posibilitatea transmisiunii traficului adăugător Canalele de transmisiune în exces pot fi completate cu trafic de o prioritate mai mică. 3. 2. Rezervare cu întoarcere / fără întoarcere Această operaţie oferă operatorului posibilitatea de alegere acea cale. Există câteva metode de rezervare.9. traficul automat se reconectează de la linia de bază la cea de rezervă. În scopuri de deservire trebuie să existe posibilitatea de conectare manuală a traficului.

Această opţiune permite operatorului posibilitatea de soluţionare.1 Analiza opţiunilor de rezervare Denumirea Rezervarea secţiei de multiplexare 1+1 MS 1+1 Protection Rezervarea secţiei de multiplexare 1:n MS 1:n Protection Inel împreună cu protecţia utilizată a secţiei de multiplexare MS Shared Protection Ring Inel cu protecţie dedicată a secţiei de multiplexare MS Dedicated Protection Ring Rezervarea subreţelei Path/Subnetwork Protection Funcţionarea Protocolul Transmisiunea traficului adăugător nu este posibil este posibil este posibil unidirecţională/bidirecţională în baiţii K1/K2 cu întoarcere / fără întoarcere unidirecţională/bidirecţională în baiţii K1/K2 cu întoarcere / fără întoarcere bidirecţională în baiţii K1/K2 cu întoarcere / fără întoarcere bidirecţională în baiţii K1/K2 cu întoarcere / fără întoarcere este posibil unidirecţională nu este necesitate cu întoarcere / fără întoarcere bidirecţională în baiţii K3/K4 cu întoarcere / fără întoarcere nu este posibil nu este posibil Rezervarea după schema 1:n . Următoarea tabelă ne oferă datele despre funcţiile de rezervare admisibile Tabelul 9. trebuie oare să aibă loc conectarea la rezervă în ambele direcţii sau numai în direcţia unde a fost observat deranjamentul. în caz general.

.Fig. La cealaltă parte receptorul alege una din aceste linii – pe aceia unde calitatea transmisiunii este mai înaltă. numai că în ordine inversă..9. .2 Rezervarea 1:n Pentru un anumit număr de canale de lucru n (n = 1 . 14). În această schemă de rezervare este posibil de a organiza transmisiunea traficului adăugător prin secţia de rezervă. se formează o secţie de rezervă cu acces egal a tuturor canalelor de lucru cu rezervă. Rezervarea poate fi unidirecţională şi bidirecţională cu întoarcere şi fără întoarcere. Este necesar ca conectoarele la emisie şi recepţie să funcţioneze sincron. Rezervarea după schema 1+1 Emiţătorul îndeplineşte dublarea traficului şi îl direcţionează pe două linii de transmisiune independente.

În caz de refuz a unei secţii de multiplexare a inelului. AU-4 nr. . cât şi bidirecţională. Rezervarea poate fi atât unidirecţională. utilizând volumul de rezervă pentru o astfel de redirecţionare a traficului. Conexiunea se stabileşte în ambele direcţii de transmisiune prin utilizarea unuia şi aceluiaşi segment ale inelului. pentru STM-18 avem 8 AU-4 (AUG) de lucru şi 8 de protecţie.1 şi 2 sunt ocupate cu trafic obişnuit. Inelele cu protecţie separată (sau împreună utilizată). MSPRing este destinat pentru anexele inel. iar AU-4 nr. atât cu întoarcere cât şi fără întoarcere.Transmisiunea traficului adăugător aici nu este posibilă. in care se observă profiluri ale traficului de acelaşi tip sau apropiate. Fig. pot să conţină două sau patru fibre. La primul nivel. rezervarea se îndeplineşte cu ajutorul buclei traficului supus avariei la ambele terminale ale secţiei deteriorate. Avantajul constă într-o viteza mai mare de transmisiune. pentru STM-4 – în fiecare secţie de multiplexare sunt două AU-4 (AUG) de lucru şi două de protecţie. În inelul cu patru fibre. Deci.9. există două nivele de protecţie.3 şi 4 sunt destinate pentru scopuri de rezervare. însă care este accesibilă numai în cazul.3 Rezervarea secţiei de multiplexare după schema 1+1 Inel împreună cu protecţia utilizată În regimul de rezervare MSPRing semnalul STM-N se divizează în volumul de lucru şi cel de rezervă la fiecare secţie de multiplexare. Rezervarea poate fi reversibilă/ireversibilă şi numai bidirecţională. În astfel de situaţii MSPRing poate da un câştig înalt în capacitatea de transmisiune în comparaţie cu alte scheme de rezervare. dacă configuraţia reţelei nu se va reduce la topologia logică de tipul „stea”.

Criteriile după care are loc alegerea este: AIS. Traficul se dublează şi se încarcă în containere separat. Exemplu de distribuire a traficului în inelul cu protecţie separată Rezervare traseu / subreţea La rezervarea traseului/subreţea se rezervează întregul trafic de transmisiune şi diferite sectoare separate între emiţător şi receptor. de asemenea poate fi organizată prin intermediul a câtorva multiplexoare. în aşa mod noi obţinem două containere diferite cu acelaşi trafic. LOP. degradarea calităţi semnalului.4.sistema încearcă să protejeze fiecare secţie a inelului cu rezervarea 1:1 proprie. La defectarea traseului de lucru are loc conectarea automată la rezervă. dacă aceasta nu este posibili atunci se conectează bucla. Trebuie de diferenţiat două tipuri de rezervare: Rezervarea traseului. Fig. Receptorul prelucrează ambele VC şi alege unul din ele. Rezervarea SNCP. În continuare aceste containere se transmit la unul şi acelaşi receptor prin căi diferite Protecţia subreţelei .9. Întregul trafic rezervat se dublează şi se transmite la receptor cu ajutorul a două interfeţe independente pe diferite căi.

5 Rezervarea traseului/subreţelei Avantaje: 1. Flexibilitatea alegerii legăturilor de rezervă. şi mai apoi se dublează. este necesar schimbul de protocoale. nu se face diferenţierea între aceste tipuri de protecţie. În cazul rezervării bidirecţionale.9. . În cel mai simplu caz o astfel de rezervare este unidirecţională şi fără întoarcere. Complexitate tehnică nu prea înaltă. Cost relativ înalt din cauza unui număr mare de conectoare de rezervă. în aşa mod noi avem acelaşi VC. deoarece în ambele cazuri se rezervează traseul. Posibilitatea de realizare pentru orice topologie a reţelei. Fig. 2.Traficul util se încarcă în container. care se transmite prin căi diferite. 3. În unele surse din literatură. Diferenţa între ele se efectuează numai în ETSI. Dezavantaje: 1.

. Pentru a mări fiabilitatea.Rezervarea după schema 1+1.Rezervarea inelului cu protecţie separată.4 Topologii de reţea În acest paragraf sunt descrise diferite topologii de reţea. Lipsa posibilităţii de transmitere a traficului adăugător. Multiplexoarele la sfârşitul circuitelor. utilizate pentru rezervare. Liniile de transmisiune sunt rezervate aşa ca 1+1 sau 1:1. est necesar un protocol aparte. Circuitul de linie În circuitul de linie. De aceea circuitul este protejat de defecte. multiplexoarele se unesc prin intermediul interfeţelor agregat. Pentru rezervarea traseului/subreţelei. Pentru transmisiunea acestor protocoale sunt necesare anumite canale.Rezervarea după schema 1:n. iar între ele – multiplexoare intrare/ieşire.2. între două multiplexoare vecine poate fi dublat. cât şi la interfeţele agregat. . Schimbul de protocoale Protocoalele transmise între multiplexoare se utilizează pentru verificarea procesului de conectare la rezervă. în SOH acestea sun baiţii K1. Ei se utilizează pentru protocoalele următoarelor tipuri de rezervare: . pentru fiecare VC. . K4). Din această cauză protocoalele de protecţie a traseului/subreţelei pot fi transmise numai în POH (baiţii K3. sunt terminale. Însă într-un astfel de circuit nu este o protecţie contra ruperii . K2. atât pe linie. numărul liniilor de transmisiune. 9.Rezervarea inelului cu protecţie unificată. deoarece traficul de bază se transmite pe ambele căi concomitent.

de asemenea trebuie să menţine rezervarea căilor pentru interfeţele agregat.6 Circuitul de linie a multiplexoarelor . deoarece ea înlătură deranjamentele multiple.7). prin care se transmite traseul rezervat este echipat cu un conector de rezervă (fig.9. Pentru realizarea variantei 2 multiplexorul.6). cu condiţia. Fiabilitatea celei de a doua variante este mai înaltă. În circuitul de linie pot fi realizate următoarele variante de rezervare: 1. că pentru fiecare secţie a avut loc numai o avarie. Fig. Conectoarele de rezervă sunt amplasate (şi se îndeplineşte reconectarea) numai la acele multiplexoare unde se extrage un traseul sau altul (fig. Fiecare multiplexor.tuturor cablurilor de linie între două multiplexoare sau ieşirea totală din funcţiune a unui oarecare multiplexor. Varianta 1 poate fi realizată la fiecare multiplexor care menţine rezervarea căilor pentru interfeţele tributare.9.9. 2.

Fig.9.7 Rezervarea în circuitul multiplexoarelor Inelele Multiplexoarele ADM pot fi unite într-un inel (fig.9.8) între fiecare pereche de multiplexoare amplasate în inel, există diferite căi de transmisiune, din această cauză, pentru construcţia reţelelor cu o fiabilitate înalte este bine de utilizat topologia inel. Inelele pot fi construite din două sau patru fibre. Inelele care se întretaie Inelele pot fi unite între ele în aşa mod: 1. Liniile de conexiune se rezervează 2. Conexiunea rezervată poate fi îndeplinită independent, pentru ambele inele (fig.9.9) Două multiplexoare care deservesc o linei de conexiune, cu aceasta formează aşa numitul Nod de Serviciu. Este posibil de unit două multiplexoare şi linia de conexiune între ele într-un singur multiplexor.

Întretăierea inelelor poate fi organizată pentru toate tipurile de inele (fig.9.10, 9.11), de asemenea întretăierea inelelor este posibilă chiar şi între inelele de tipuri diferite. Restabilirea totală a traficului se garantează, numai în cazul dacă în fiecare inel şi în fiecare nod de serviciu a avut loc nu mai mult de o defecţiune.

Fig.9.8. Exemple de inele cu două şi patru linii de conexiune

Fig.9.9. Exemplu de rezervare a inelelor care se întretaie

Fig.10. Întretăierea a două inele cu rezervarea traseului .9.

Fig. Întretăierea a două inele cu protecţie separată .9.11.

multiplexoarele se echipează cu module adăugătoare (excesive). care în situaţii standarde se află în rezervă sau pot fi utilizate pentru transmisiunea traficului neprioritar. Ele diferă una de alta prin următorii parametri: .9.Rezervarea reversibilă/ireversibilă Această operaţie oferă operatorului alegerea. după înlăturarea defecţiunii sau nu. 1:n – n module de lucru : unul de rezervă. Conectarea rezervă Trebuie să fie posibilitatea de activare/dezactivare a funcţiilor dispozitivelor adăugătoare prin anumite conectoare de rezervă 3. Este posibil de realizat scheme de rezervare: 1:1 .5 Rezervarea dispozitivelor Pentru protecţia dispozitivelor. trebuie sistema să se întoarcă în starea iniţială. Tabelul următor dă o reprezentare despre procedurile admisibile de protecţie a dispozitivelor: . Modulele excesive trebuie să fie de acelaşi tip. posibilitatea de deconectare a unor funcţii separate. Oricare defect trebuie semnalizat cu un mesaj de avarie. Controlul Rezervarea trebuie într-un oarecare mod controlată. orice avarie sau deranjament trebuie să fie imediat detectat 2. De asemenea trebuie să fie posibilitatea de localizat locul avariei. Majoritatea procedurilor de protecţie a dispozitivelor propun câteva variante. chiar şi în lipsa unei avarii.unul de lucru : unul de rezervă. Cele mai importante aspecte ale unei rezervări efective a dispozitivelor sunt: 1. ca şi cele de rezervă. Monitorizarea Controlul permanent a dispozitivelor.

Tabelul 9.2 Enumerarea funcţiilor accesibile pentru protecţia dispozitivelor Denumirea Rezervarea dispozitivelor 2+1 Equipment Protection 2+1 Rezervarea dispozitivelor 1+1 Equipment Protection 1+1 Rezervarea dispozitivelor 1:1 Equipment Protection 1:1 Rezervarea dispozitivelor 1:n Equipment Protection 1:n Funcţionarea Cu întroarcere/fără întoarcere Cu întroarcere/fără întoarcere Cu întroarcere/fără întoarcere .

LISTA ABREVIERILOR AIS (Alarm Indication Signal) ADM (Add/Drop) AP (Access Point) APId (Access Point Identifier) APS (Automatic Protection Switching) ATM (Asynchronous Transfer Mode) AU (Administrative Unit) AU AIS (Administrative Unit Alarm Indication Signal) AUG (Administrative Unit Group) AU LOP (Administrative Unit Loss Of Pointer) AU PTR (Administrative Unit Pointer) BBE (Background Block Error Ratio) BIP (Bit Interleaved Parity) C (Container) C-11 (Container of level 11) C-12 (Container of level 12) C-2 (Container of level 2) C-31 (Container of level 31) C-32 (Container of level 32) C-4 (Container of level 4) CMISE (Common Management Information Service Element) CP (Connection Point) DCC (Data Communication Channel) DQDB (Distributed Queue Dual Bus) DXC (Digital Cross-Connect) E1. E4 EB (Errored Block) ES (Errored Second) . E2. E3.

ESR (Errored Second Ratio) FDDI (Fibre Distributed Data Interface) 4F DP RING (4 Fibre Dedicated Protection Ring) 2F SP RING (2 Fiber Shared Protection Ring) .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful