Ecologie şi protecţia mediului

Laborator nr. 10

Bioremedierea apelor prin schimb ionic cu conţinut de ioni de metale grele
.

1. Noţiuni generale
1.1 . Surse de poluare a apelor uzate cu ioni de cupru
Cuprul poate ajunge în mediul înconjurător din surse foarte variate: scurgerile de la minele de exploatare a cuprului sau a altor metale, activităţile industriale ce produc sau folosesc cupru sau compuşi ai cuprului (băi de decapare, de nichelare sau de cromare, producerea fertilizanţilor, producerea pesticidelor, chimia anorganică, producerea celulozei şi hârtiei, rafinării, etc.), producerea fierului si oţelului, prelucrarea materialelor feroase şi turnătorii, fabricarea motoarelor sau a unor componente, depozitele de deşeuri, apele uzate orăşeneşti, arderea combustibililor fosili sau a deşeurilor, corodarea conductelor sau a altor instalaţii. Printre sursele de poluare se pot enumera şi unele surse naturale: erodarea depozitelor naturale de cupru, descompunerea vegetaţiei, vulcani, incendii de pădure.

1.2. Circuitul metalelor grele în ecosisteme
Ajuns în sol, cuprul se ataşează de materialele organice sau alte componente (argilă, nisip, humus, etc.) din straturile superioare ale solului. Din acest motiv, cuprul nu migrează în sol pe distanţe mari. În mediul acvatic compuşii solubili ai cuprul prezintă o solubilitate ridicată şi pot migra pe distanţe mari sub forma dizolvată sau ataşaţi de particulele solide aflate în suspensie. Compuşii insolubili sau cei solubili ataşaţi de particule sedimentabile se acumulează în sedimentele apelor de suprafaţă. În situaţiile în care ionii de cupru sau fier se găsesc în combinaţii stabile cu agenţi complexanţi, aceştia pot migra pe distanţe foarte mari. În atmosferă ionii metalici pot ajunge din activităţile industriale, transport (uzarea plăcuţelor de frână), incendii sau din erupţia vulcanilor Particulele ce conţin cupru şi fier din atmosferă sedimentează sau sunt antrenate de precipitaţiile atmosferice şi ajung pe sol sau în mediul acvatic. În Figura sunt prezentate sursele de poluare şi circulaţia metalelor in ecosistem. Factorul abiotic aer

Factorul abiotic sol

1.3.Toxicitatea metalelor grele

Sedimentare, antrenare

Sedimentare, antrenare

Activităţi industriale Transport, Incendii Agricultură, Vulcani

Factorul abiotic apă

Figura : Circulaţia metalelor în ecosistem

Ionii de Cu (II) în exces pot cauza iritarea mucoaselor. cuprul reprezintă o ameninţare serioasă pentru agricultură. efectele de corodare sunt însă accelerate de aerare şi mediu puternic acid. în principal). Pe solurile puternic poluate cu cupru pot supravieţui doar un număr limitat de plante.2 mg/l Normativul NTPA-001 mai prevede ca suma ionilor metalelor grele nu trebuie să depăşească concentraţia de 2 mg/l. în alimente apar contaminări cu acest element datorită folosirii pe scară largă a tratamentelor fitosanitare cu soluţii de stropit pe bază de cupru. NTPA-001 şi Normativul NTPA-002 privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare": Tabelul 1: Concentraţiile maxime admise (CMA) impuse de NTPA-001 şi NTPA-002 Indicator Cupru (Cu ) 2+ NTPA-001 0. probleme ale sistemului nervos urmate de depresii. Legislaţia din România prevede limite foarte mici pentru metalele grele din apele uzate la evacuarea lor în emisar sau canalizări.Cuprul este un bioelement necesar pentru creşterea plantelor şi animalelor. fungicide cu cupru. În Tabelul 1 sunt prezentate valorile impuse de Normativul privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate evacuate în resursele de apă. Ordinul nr.2 mg/l. având costuri foarte ridicate. Valorile admise pentru fiecare categorie de apă privind concentraţia ionilor de cupru şi fier sunt prezentate înTabelul 2. Legea 311/ 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. Depăşirea limitelor normale (supradoza) atrage după sine instalarea unor efecte toxice. acestea devin toxice la depăşirea unor concentraţii specifice fiecărui organism. valorile individuale fiind cele prevăzute în tabel. În sol cuprul poate întrerupe activitatea prin influenţa negativă asupra microorganismelor şi viermilor.1 mg/l iar pentru ionii de fier o limită de 0.1 mg/l NTPA-002 0. Cadrul legislativ Depoluarea surselor se poate face doar în urma unor studii complicate si de durată. Pe lângă aportul normal de cupru din resursele vegetale şi animale. Aceste efecte variază în funcţie de pH-ul solurilor sau prezenţa compuşilor organici. 1. neutropenie şi tulburări de creştere. posibile modificări în ficat şi rinichi. iritaţii gastrointestinale. Efectele metalelor grele sunt foarte variate şi diferă foarte mult de la un organism la altul. precum şi din corodarea cuprului şi aliajelor sale (bronzuri şi alame. 161 din 2006 pentru aprobarea Normativului privind clasificarea apelor de suprafaţă după calitate în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă clasifică apa de suprafaţă in 5 categorii de calitate în funcţie de concentraţiile poluanţilor. Din acest motiv este importantă epurarea apelor uzate înaintea evacuării lor în emisar.4. Aceste efecte pot diminua descompunerea materiilor organice în sol. Vasele din cupru sunt rezistente la coroziune (pasivarea cuprului). în special la copii. . Deficitul de cupru determină anemie. . Datorită efectelor asupra plantelor. afecţiuni hepatice şi renale. 458/2002 privind calitatea apei potabile prevede o limită a ionilor de cupru în apa potabilă de 0. o reprezintă metalele grele. Deşi unele metale grele sunt esenţiale în cantităţi mici. O categorie importantă a poluanţilor toxici şi periculoşi.

nanofiltrarea şi osmoza inversă. Deoarece depoluarea componentelor contaminate ale ecosistemului (solurile şi surselor de apă) este un proces dificil şi de lungă durată. În mediul acvatic.004 IV 0. ionii solubili ai metalelor trec într-o formă insolubilă de hidroxid (Cu(OH)2.002 III 0.1 >0.01 V >0.01 Indicator 1 1. Îndepărtarea ionilor metalici din apa uzată se poate face în următoarele scopuri: • Recuperarea speciilor ionice din apă. în timp ce pe suprafaţa membranei sunt reţinute metalele grele. Metode de îndepărtare a ionilor Cu(II) din ape uzate Metalele grele sunt poluanţi toxici nebiodegradabili şi persistenţi în mediu. Fe(OH)3) şi precipită. apa împreună cu ionii cu dimensiuni mai mici decât porii membranei traversează membrana. depunerile din râuri şi lacuri ). în care are loc mărirea dimensiunilor particulelor. datorită asocierii lor cu bulele de aer.1 fond Valori admise pe categorii de calitate Pentru apele de suprafaţă Ordin 1146/2002 – Ordin 161/2006 ( mg/l) II 0.5. molecule şi alte componente cu dimensiuni mai mari decât porii membranei. ceea ce conduce la o mobilitate ridicată a metalelor în mediul acvatic. În funcţie de natura membranei folosite şi a mecanismului de separare.Flotaţia este procesul prin care particulele cu densitate mai mare sau egală cu a apei sunt antrenate la suprafaţă. în prezenţa unor agenţi chelatizanţi metalele grele formează complecşi solubili cu stabilitate mare. Crt. Fe(OH)2.În procesul de coagulare particulele coloidale din apă sunt destabilizate prin folosirea unor agenţi chimici care neutralizează efectele de respingere dintre coloizi sau particule. Pentru a mări viteza de sedimentare coagularea este urmată de procesul de floculare. este importat ca ionii metalelor sa fie îndepărtaţi la sursa de poluare. Datorită dimensiunilor mici. • Reducerea toxicităţii şi creşterea biodegradabilităţii apelor uzate. organisme) sau de acumulare în diferite elemente ale biotopului (sol. înainte de deversarea apelor uzate în apele de suprafaţă sau pe sol. pentru îndepărtare a metalelor grele din apele uzate se utilizează următoarele tipuri de procese de filtrare: ultrafiltrarea.În procesul de filtrare a apelor uzate cu conţinut de ioni de metale grele.  Filtrarea prin membrane . Metalele grele pot fi îndepărtate din apa uzată prin următoarele metode:  Precipitarea chimică . cu puternică tendinţă de bioacumulare în diferite elemente ale biocenozei (plante.Tabelul 2: Valori ale ionilor de cupru conform Legii 311/2004 si Ordinului 161/2006 Nr.  Flotaţia ionică . . • Evitarea depăşirii valorilor impuse la deversare de către legislaţia de mediu. În procesul de coagulare coloizii sunt transformaţi în particule sedimentabile de dimensiuni mici.prin creşterea valorii pH-ului peste valoarea pH – ului de precipitare (pH ≈ 11 pentru marea majoritate a metalelor) cu Ca(OH)2. particulele sunt caracterizate de durate mari de sedimentare.02 0.1 0.apă potabilă Legea 311/2004 (mg/l) I Cupru (fracţiune dizolvată) Cupru (concentraţie totală) fond 0. floculare . ionii.  Coagularea. CMA.04 0. • Recircularea apei (recircularea apei în cadrul aceleiaşi instalaţii sau în altă instalaţie în scopul micşorării cantităţii de apă folosită din sursa naturală).

apă distilată. Principalele mecanisme de sorbţie sunt: adsorbţia.adsorbţie. Probele pregătite astfel se introduc în paharele Berzelius după care se măsoare pHul iniţial (pHi) şi temperatura.pipete.termometru. . într-un flacon cotat de 100 ml. Mecanismul sorbţiei depinde de natura interacţiunilor dintre speciile chimice şi fazele sistemului. 1.  Metode sorbtive de epurare . de concentraţie 1000 mg Cu/l. După adăugarea răşinii în paharul Berzelius acesta se acoperă cu un dop de plută sau . . Schimbul ionic (Adsorbţia chimică) Utilizarea proceselor de schimb ionic în epurarea apelor uzate exploatează capacitatea schimbătorilor de ioni de a prelua din apele uzate ioni metalici poluanţi. a. Metode electrochimice . catod şi anod. Pe lângă filtrarea pe membrane.flacon cotat 100 ml. fără a afecta structura răşinii. Pentru fiecare experiment se cântăresc câte 2 grame de răşină. . ionii metalici pot fi recuperaţi într-o formă mai concentrată prin folosirea unor agenţi de regenerare.). Purolite S930 forma Na. utilizând balanţa analitică. creuzete de sticlă. Pentru aceasta se pregătesc 4 probe cu concentraţia de 100 mg Cu/litru (Ci).pahar Berzelius (sau Erlenmayer). . . pe un material solid sau lichid. . .Sorbţia reprezintă totalitatea interacţiunilor generatoare de asocieri reversibile sau ireversibile prin care se asigură reţinerea unei specii chimice (sorbit) dintr-o fază lichidă sau gazoasă. Flacoanele se aduc la semn cu apă distilată. Aparatură şi reactivi . care sunt capabili să creeze şi să menţină un câmp electric sub acţiunea căruia cationii să se deplaseze spre catod. denumit sorbent. schimbul ionic este procedeul cel mai utilizat pentru epurarea apelor uzate cu conţinut de metale grele.balanţă analitică.pH-metru portabil WP PCD 650.Aceste metode utilizează o pereche de electrozi.6.soluţie stoc de CuSO4 de concentraţie 1000 mg/l. cât şi procesul de adsorbţie (acumularea şi reţinerea particulelor de sorbit la suprafaţa sorbentului). unde o substanţă solidă (răşina) reţine ioni din soluţie şi eliberează alţi ioni de aceeaşi sarcină într-o cantitate echivalentă. schimb ionic .răşini schimbătoare de ioni 3. interacţiunile fizico-chimice ce au loc în procesul de schimb pot fi reprezentate astfel: 2-RSO3-H + Cu2+ ↔ (RSO3)-Cu + 2H+ (răşină) (soluţie) (răşină) (soluţie) 2. mecanisme combinate (schimb ionic . În cazul răşinilor cu grupări funcţionale acide sulfonice. În procesele de schimb ionic are loc un schimb reversibil de ioni între faza solidă şi faza lichidă.distribuţie Donnan etc. biosorbţia. . Termenul de sorbţie desemnează atât procesul de absorbţie (pătrunderea particulelor de sorbit în volumul sorbentului). După separarea răşinii epuizate. În majoritatea cazurilor de sorbţie sunt implicate însă. La sfârşitul experimentului se va urmări determinarea capacităţii de schimb a răşinilor pentru ionul cupru precum şi gradul de epurare al apei. iar anioni spre anod. şi a pune în libertate ioni mult mai puţin toxici. Partea experimentală Pentru studiul epurării apei cu conţinut de ioni de cupru prin metoda schimbului ionic se vor folosi 3 tipuri de răşini schimbătoare de ioni: Purolite S950 forma H. absorbţia. Purolite C150 TLH forma H. schimbul ionic şi complexarea. Se titrează 10 ml de soluţie stoc de CuSo4.

V reprezinta volumul de solutie al probei. Q. utilizând ecuaţia . .• cauciuc. Datele se trec în Tabelul 4: Rezultate obţinute. Prin utilizarea formulelor se calculează gradul de epurare R utilizând ecuaţia şi capacitatea de sorbţie a răşinii. Gradul de îndepărtare R (sau gradul de epurare). Probele astfel pregătite se păstrează 24 ore pentru atingerea echilibrului. Din soluţia rămasă se analizează concentraţia finală de cupru (Cf) şi se măsoară pH-ul la echilibru (pHf). După atingerea echilibrului probele se filtrează pentru separarea răşinii. exprimată în mg metal/g răşină: Q= (Ci − C f )V a Ci şi Cf reprezintă concentraţia iniţială respectiv la echilibru a metalului exprimată în mg Cu/L (ppm) iar a reprezintă cantitatea de răşină luată în lucru exprimată în g. exprimat în %: R= (Ci − C f ) Ci 100 • Capacitatea utilă a răşinii.

Cu pHf Cf Figura 2: Schema pregătirii probelor experimentale Tabelul 3. grame Durata experimentului 0 24 h . Pregătirea probelor experimentale Nr probă. a. V Nr ml soluţie 10 stoc de Cu Ci. 1 2 Purolite S950 forma H 3 Purolite S930 forma Na 100 ml 10 100 2 10 100 2 10 100 2 4 Purolite C150 TLH forma H Tip răşină Probă martor Volum soluţie.Raşină Soluţie stoc Pipetare 10 ml Apă distilată Cântărire a=2g Aducere la semn Ci Măsurare pH pHi Atingere echilibru 24 h Filtrare Răşină epurată Soluţie Măsurare pH Măsurarea conc. mg Cu/litru 100 Cantitate răşină.

R. Tip răşină pHi pHf Ci. % Capacitate de sorbţie. Rezultate şi concluzii Tabelul 4: Rezultate obţinute Nr probă.Observaţii 4. mg Cu/ g Observatii 100 100 100 100 100 1 Probă martor 2 Purolite S950 forma H 3 Purolite S930 forma Na 4 Purolite C150 TLH forma H Concluzii: . mg Cu/litru Grad epurare. mg Cu/litru Cf. Q.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful