Yasunari Kawabata - Frumusete si intristare

Language: Română Length: 83 pages

La început a fost dragostea: frumuseşea întîlnind frumuseşe. O poveste oarecare, cu o fatş îndrşgostitş de un scriitor cşsştorit. Apoi, cînd frumuseşea se transformş în întristare, dragostea nu mai e ca oricare alta: devine carte, devine tablou. Romanul frumuseşii şi tristeşii lui se numeşte O fatş de şaisprezece ani. Tabloul ei se numeşte Suirea la cer a unui copil. Cînd tînşra de şaisprezece ani ajunge o pictorişş cunoscutş, de patruzeci de ani, are loc revederea: tristeşea întîlnind tristeşe, în zvonul clopotelor de Anul Nou. Atunci apare, de lîngş ea, o fatş rşzbunştoare, poate tristş sau poate doar frumoasş, care schimbş povestea. La sfîrşit, dragostea s-a transformat pe neobservate din frumuseşe care întristeazş în tristeşe care înfrumuseşeazş. De aici strşlucirea lacrimilor din ultima frazş. Yasunari Kawabata (1899-1972) Prozator japonez, laureat al Premiului Nobel pentru literaturş î1968. * YASUNARI KAWABATA FRUMUSEşE şI îNTRISTARE în romîneşte de SORIN MşRCULESCU HUMANITAS BUCUREşTI Colecşie îngrijitş de IOANA PîRVULESCU Coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE Descrierea CIP a Bibliotecii Naşionale KAWABATA, YASUNARI Frumuseşe şi întristare / Yasunari Kawabata; trad.: Sorin Mşrculescu. - Bucureşti: Humanitas, 2000 208 p.: 18 cm. Tit. orig. (jap.): Utsukushisa to kanashimi to. ISBN 973-50-0087-3 I. Mşrculescu, Sorin (trad.) 821.521-31=135.1 KAWABATA YASUNARI UTSUKUSHISATOKANASHIMITO î 1965 Moştenitorii lui Yasunari Kawabata Toate drepturile rezervate î HUMANITAS, 2000, pentru prezenta versiune romîneascş

ISBN: 973-50-0087-3 * NOTş în transcrierea cuvintelor şi a numelor proprii japoneze se foloseşte sistemul romaji, foarte simplu şi, pentru cititorul romîn, aproape fonetic: Vocalele se pronunşş ca în limba romînş, în succesiune, ele se rostesc separat (de ex., sşrbştoarea aoi se pronunşş a-o-i), nu ca diftongi sau triftongi. Vocalş lungş, marcatş cu liniuşş, îşi dubleazş sunetul: de ex.: Oki se pronunşş O-o-ki. Consoanele se pronunşş ca în romîneşte, cu urmştoarele excepşii: grupul eh noteazş un c palatalizat: cha (cia), chi (ci), cho (cio) chu (ciu); / noteazş un g palatalizat: ji (gi), jo (gio), ju (giu); g se pronunşş totdeauna sonor: ge (ghe), gi (ghi); sh se pronunşş ca s; ts ca ş romînesc. W se pronunşş u (Kawabata = Kauabata). Unele nume de localitşşi foarte cunoscute sînt redate mai jos potrivit uzanşei romîneşti: Tokyo (în loc de Tokyo), Kyoto (în loc de Kyoto). Pentru elaborarea notelor s-au folosit, pe lîngş unele lucrşri enciclopedice generale, glosarul edişiei Kawabata Yasunari, Romans ei nouvelles, Edition presentee et annotee par Fujimori Bunkichi, La Pochoteque, Le Livre de Poche, Paris, 1997, si Octavian Simu, Dicşionar de literaturş japonezş, Editura Albatros, Bucureşti, 1994. Traducştorul a utilizat versiunea francezş apşrutş în Kawabata, Romans et nouvelles, ed. cit., pp. 1405-1575. De un real folos i-au fost şi clarificşrile oferite cu bunşvoinşş de dna prof. Angela Hondru, cşreia i se cuvin cele mai calde mulşumiri. S. M. 5 îClopotele DE sfîrşit DE AN Cinci scaune turnante erau aliniate de-a lungul ferestrei în vagonul panoramic al expresului de Kyoto. Oki Toshio observş cş ultimul scaun din şir pivota domol în jurul propriei axe, dupş capriciul oscilaşiilor trenului. Nu-şi putea dezlipi ochii de scaunul acela. Fotoliile, pe rîndul unde şedea el, erau scunde şi fixe şi, de bunş seamş, nu se roteau. Oki era singur în vagon. Cufundat adînc în fotoliul sşu, privea cum se învîrteşte scaunul din faşş. Nu se învîrtea mereu în aceeaşi direcşie şi cu aceeaşi vitezş. I se întîmpla sş o ia razna, apoi mişcarea devenea mai lentş. Uneori se oprea şi-si relua manevra în sens invers. Oki, tot vşzînd cum se roteşte scaunul acela în vagonul în care se afla doar el, încerca o senzaşie de solitudine, şi fel şi fel de gînduri i se perindau prin minte. Era în douşzeci si nouş decembrie. Oki se ducea la Kyoto ca sş audş acolo clopotele de sfîrşit de an.

Oare de cîşi ani luase Oki obiceiul ca, în ajunul Anului Nou, sş asculte, retransmis la radio, dangştul clopotelor ce vesteau trecerea de la un an la altulş Oare de cînd exista emisiunea aceeaş Oki, pesemne, nu pierduse niciodatş prilejul de-a o asculta, o datş cu comentariile crainicilor care prezentau, unele dupş altele, celebrele clopote ale vechilor mînşstiri rşspîndite pe cuprinsul şşrii. Cum anul scurs urma sş facş loc anului nou, prezentatorii erau înclinaşi în comentariile lor sş rosteascş fraze frumoase pe un ton declamator. Marcînd lungi intervale de tşcere, bştea vechiul clopot al unei mînşstiri buddhiste, şi ecoul lşsat de el în urmş te ducea cu gîndul la timpul ce se scurge şi întrupea7 zş sufletul bştrînei Japonii. Clopotelor de la mînşstirile situate în nordul şşrii le succedau clopotele din Kyushu1, dar fiecare ajun de An Nou se încheia cu clopotele mînşstirilor din Kyoto2. Mînşstirile erau atît de numeroase la Kyoto, încît radioul difuza uneori sunetele amestecate ale unor clopote fşrş numşr. în acelaşi moment, soşia şi fiica sa preparau în bucştşrie diverse feluri de mîncare pentru sşrbştorirea Anului Nou, fşceau nişicş ordine prin casş, îşi pregşteau chimonourile sau aranjau flori şi, în timp ce ele îşi vedeau de treburi, Oki lua loc în salon şi asculta radioul, în timp ce bşteau clopotele, el arunca, nu fşrş emoşie, o privire retrospectivş asupra anului care se încheia. Dupş cum erau anii, emoşia care-1 încerca se dovedea violentş sau dureroasş. Uneori, îl sfîsiau regretul şi tristeşea. Zvonul clopotelor îşi gşsea totdeauna însş un ecou în inirna lui, chiar şi atunci cînd sentimentalismul pe care-1 descoperea atît în vorbele, cît si în vocile crainicilor îl scîrbea. Si tocmai de aceea îl ispitea de mulşi ani gîndul de a se duce la Kyoto într-o zi de treizeci si unu decembrie ca sş asculte acolo pe viu, si nu prin intermediul radioului, clopotele vechilor mînşstiri. Ideea îi venise pe neaşteptate la finele anului în curs, drept care o si pornise la drum cştre Kyoto. Mai nutrea în adîncul inimii si speranşa secretş de-a o regşsi, la Kyoto, pe Ueno Otoko, pe care n-o mai revşzuse de ani şi ani de zile, şi de-a asculta clopotele împreunş cu ea. De cînd ea se stabilise la Kyoto şi de cînd pictura ei în stilul tradişional îi adusese o anumitş notorietate, Oki rşmşsese practic fşrş nici o veste despre Otoko. Nu credea cş se mşritase. Intrucît acşionase în virtutea unui impuls si cum nu-i stştea în fire sş fixeze anticipat o datş ca sş-şi rezerve biletul de tren, Oki se dusese la gara din Yokohama3 şi se urcase fşrş rezervare în vagonul panoramic al expresului de Kyoto. Din pricina sşrbştorilor de sfîrşit de an, trenul risca sş fie foarte aglomerat pe linia Tokaido4, dar Oki îl cunoştea pe bştrînul impiegat al vagonului şi-şi spunea cş el tot

împestrişate cu pete palide de nuanşş brunş. bagaje de o calitate superioarş. Frunzele unui boschet de bambusi erau toate îngşlbenite. Valuri strşlucitoare ajungeau sş se spargş de un promontoriu întunecat. pare-se. Pesemne în ziua de douşzeci si nouş decembrie cşlştorii erau rari şi trenul nu era aglomerat decît pe treizeci şi treizeci şi unu decembrie. firul gîndurilor îl fşcu deodatş sş-şi punş întrebşri despre îdestin". Oki putu vedea cş solul era acoperit cu ace uscate. o strşlucire slabş. î Eu n-am sş fiu de serviciu în ziua de Anul Nou. încît sş fişi bine îngrijit. aprecia în chip deosebit acel tren care pleca de la Tokyo şi Yokohama la începutul dupş-amiezii. emanînd parcş din pşmînt. şi un sac mare din piele de panterş. De cealaltş parte a geamului. pîlcuri de copaci pluteau într-o ceaşş deasş şi. ei rşmaserş în faşa ferestrelor şi nu mai contenirş sş facş poze. sosea la Kyoto seara şi. o sş fie aproape gol. tocmai cînd bştrînul impiegat îi aduse ceai. O datş urcat în tren. iar muntele Fuji6 începu sş se arate privirilor. Aveaşi de gînd sş vş întoarceşi atunciş î Tare mi-e teamş cş da. Nu sînt decît cinci. cşruia-i plşcea sş se scoale tîrziu.. Proprietarii bagajelor. ajungea sş lumineze nori albi şi îndepşrtaşi. în vreme ce privea scaunul turnant care se rotea singur. Dupş plecarea bştrînului impiegat. dar am sş fac în aşa fel. aşezat pe un scaun. la întoarcere. contrar oricşrei aşteptşri.. î E posibil ca trenul sş fie aglomerat de Anul Nouş î Nu. Pe mşsurş însş ce trenul înainta. î Da. Deasupra cetii. fşrş îndoialş americani. De formş pştratş şi mai degrabş mici. ele erau din piele albş. Erau valize de un tip necunoscut în Japonia. dupş ce trenul trecu de Numazu5..avea sş-i gşseascş un loc. erau probabil în vagonul restaurant. î Sînt numai euş întrebş Oki. î V-aş fi recunoscştor.. Se mai gşsea. de un model nou. De la geam. Douş cupluri de americani de vîrstş mijlocie se întoarserş din vagonul restaurant şi. Oki îmbrşşişa cu privirea compartimentul şi observş douş valize de piele albş la picioarele ultimului fotoliu din şir. pleca tot la sfîrsitul zilei de la Osaka şi Kyoto. îl lua întotdeauna cînd se ducea la Kyoto. şi tinerele care se ocupau de confortul-pasagerilor de la clasa a Il-a îl cunoşteau aproape toate din vedere. razele soarelui invadarş compartimentul. caldş. cş vagonul de clasa a Il-a era gol. în timp ce trenul trecea pe lîngş 9 un munte plantat cu pini. Cînd însş muntele Fuji se profila în fine cu precizie . constatş. sase pasageri. cerul se limpezea. 8 Oki.

cu toate acestea. Ani mulşi îi despşrşeau însş pe Oki şi . nu prea era convins cş o va putea întîlni pe Otoko. I se pşru cş liftul urcase cinci sau şase etaje. In camerele situate de-o parte şi de alta a culoarului domnea o asemenea linişte. De ce atunci. Sş fi fost oare clopotele doar un pretext. albe şi reci. li se fşcu parcş lehamite de fotografiat şi întoarserş spatele ferestrei. Cînd sosi la Kyoto. socotind cş pînş la urmş copiii 10 tot aveau sş se ducş la culcare. camera ce-i revenise lui Oki era înconjuratş de cşlştori atît de gşlşgioşiş Oki. nu le dşdu atenşie. gîndindu-se cş s-ar fi putut ca Otoko sş vinş la hotel ca sş-1 vadş. dar cum hotelul fusese construit în trepte pe panta abruptş a Colinelor de Rşsşrit. Ziua aceea de iarnş se apropia de sfîrşit. doisprezece copii. Scaunul care se rotea în jurul propriului ax din vagonul panoramic îi reveni în minte şi i se pşru cş-şi vede propria singurştate învîrtindu-i-se tşcut în inimş. î Sînt douş familii care au. nu se potolirş cîtuşi de puşin. i se rşspunse. Oki venise la Kyoto ca sş audş aici clopotele de sfîrşit de an şi ca s-o reîntîlneascş pe Ueno Otoko. Nu socotea cş ar fi o speranşş irealizabilş. unde se aprinseserş luminile. Pentru Oki era detestabil mai ales zgomotul lor de paşi cînd alergau pe culoar.şi se vşzu şi cîmpia de la poalele lui. Oki se duse la hotelul Miyako. în timp ce. Dar numai ultimul scaun din şir continua sş se roteascş fşrş oprire. încît pşreau pustii. îl întrebş pe îngrijitorul de etaj ce se întîmplş. fşcurş toate o semirotaşie în jurul axei proprii. Dacş era sigur cş o sş audş clopotele. de culoarea argintului brumat. în urma unei mişcşri a trenului. Sunetul vocilor rşsunînd strident într-o limbş strşinş şi venind din cele douş încşperi învecinate îi spori si mai mult impresia de singurştate ce-1 încerca. dar ei. în cele din urmş se dşdu jos din pat. Oki auzi deodatş zgomot de voci strşine în camerele alşturate. Copiii nu numai cş vorbeau tare în camere. în compartiment. ridicînd capul. şi ceru o camerş liniştitş. dar se şi fîşîiau dintr-o încşpere într-alta si se zbenguiau pe culoar. surescitaşi fşrş doar si poate de cşlştorie. se infiltrarş în sfîrşit în faliile sub formş de arc ce sfîsiau norii negri şi rşmaserş mult timp acolo înainte de a dispşrea. se pomeni la parter dupş ce parcurse un culoar lung. în adîncul sufletului. dar se întrebş încş o datş care-i fusese adevşratul scop. îşi întoarse privirea în direcşia soarelui-apune. apoi. Ultimele raze ale soarelui. singura dorinşş sş-i fi fost aceea de-a o întîlni pe Otokoş Venise la Kyoto ca sş audş aici clopotele împreunş cu Otoko. doar ele. a unui rîu. Oki urmşri cu ochii meandra. dacş hotelul era aproape gol. scaunele rotative. Puşin însş dupş ora zece.

Oki fusese trezit dis-de-dimineaşş de tşrşboiul din camerele alşturate. Otoko stştea înclinatş si şinea în minş un penel. cu privirea aşintitş asupra colii de hîrtie de corespondenşş pe care i-o pusese la dispozişie hotelul. cea dintîi. îşi lega negrşbit cravata cînd îşi aminti cuvintele lui Otoko: îşi-o leg eu în locul dumitale. Lasş-mş pe mine. surprinsese privirea lui Otoko fixatş asupra lui. fşrş a şti însş dacş femeia se schimbase ori nu. Aşezîndu-se la masş. ci într-o casş în toatş puterea cuvîntului. dar adormi la loc de îndatş ce plecarş cele douş familii. îNu. Era acolo şi o grşdinş plinş de farmec. Otoko se desprinsese atunci din îmbrşşişarea lui şi. chiar dacş nu pşrea ca ea sş se fi mşritat. La vederea fotografiei şi chiar mult înainte ca trecutul sş-i revinş în amintire. nu era imposibil ca Otoko sş refuze sş-şi revadş amantul de odinioarş şi sş accepte o invitaşie din partea lui. Astfel. sau sş se ducş la ea acasş. numai el putea sş aibş o asemenea reacşie. pe treizeci decembrie. Oki îi vşzuse o fotografie într-o revistş de artş. Cu cîteva clipe mai înainte. dar ochii îi erau umezi şi strşlucitori. O luase tandru în braşe. Oki se simşi ros de remuşcşri la gîndul cş o smulsese pe o femeie ca ea bucuriilor cşsştoriei 11 şi maternitşşii. cînd o strînsese în bra- . dar. Dar a doua zi dimineaşa. ea nu locuia într-un apartament cu una sau douş camere. cînd sş-şi lege cravata. în fotografie. Nu plîngea. nu o femeie ca ea!" murmurş Oki. şi. Cum ajunsese în ziua de douşzeci şi nouş seara. Oki se hotşrî sş-i telefoneze lui Otoko a doua zi. şezînd acolo. cu o camerş vastş în stil japonez pe care o folosea ca atelier. începuse sş se îmbrace. dupş ce se trezi în hşrmşlaia fşcutş de copii. dintre toşi cei ce vor fi vşzut acea fotografie. Nu mai era mult pînş la ora unsprezece cînd se trezi. Bine înşeles. Oki nu putu sş nu o recunoascş. Nu ştiuse ce sş spunş. Otoko închiriase parcş un pavilion lîngş o mînşstire şi locuia acolo cu o tînşrş care era eleva ei. Otoko avea şaisprezece ani şi erau primele cuvinte pe care le pronunşase dupş ce el o fşcuse femeie.pe Otoko. de la frunte şi pînş la linia nasului. îl nşpşdi un soi de timiditate si deveni şovşitor. Oki se gîndi cş nu era deloc nevoie-sş o revadş pe Otoko. ea. dar nu putuse rosti nici o vorbş. Cei pentru care Otoko nu era decît o strşinş n-ar fi vşzut în ea decît o artistş care venise sş se stabileascş la Kyoto şi ajunsese sş fie una din frumuseşile tipice ale acelui oraş. Nu se îngrşşase deloc cu trecerea anilor şi era mai sveltş ca oricînd. cş îi era de-ajuns sş asculte singur clopotele de sfîrşit de an şi sş se întoarcş apoi acasş. o mîngîiase pe pşr. se hotşrî sş-i trimitş mai întîi o scrisoare expres. îşi pusese cşmaşa şi. El se ridicase. El nu spusese încş nimic.

La micul dejun. Otoko rşmşsese cu ochii deschişi pînş cînd i-i închisese el cu cîte un sşrut. Oki se mulşumi cu cafea si pîine prşjitş aduse în camerş şi ieşi în oraş cu o maşinş. Oki constatase asta cu uşurare. Cu palma îşi şterse energic faşa asudatş şi nişel grasş. desfşcu nodul pe care tocmai îl începuse. în dimineaşa aceea. şi mîinile ei aveau gesturi du12 ioase în timp ce se jucau cu cravata. Lui Oki i se pşruse neobişnuit ca o copilş de şaisprezece ani sş-i zicş îbşietelule" unui bşrbat de treizeci şi unu de ani. spunîndu-i: î Uite. iarna însş continua sş fie blîndş pe durata sşrbştorilor sfîrşitului de an.şe. î Cred cş da. se hotşrî sş meargş pe muntele Arashi7. Oki coborî din maşinş în faşa podu- . era în primul rînd pentru tînşrş un mijloc de a evada din sine. chiar dacş i se pşru cş-i venea destul de greu sş facş nodul. Incapabil de a se hotşrî s-o vadş pe Otoko azi şi nepreastiind ce sş facş. Nodul de la cravata lui era impecabil. îşi plimbş degetele pe umşrul lui drept. în timp ce alşii erau invadaşi de umbrş şi cş ceva anume din siluetele lor ro13 tunjite lşsa sş se strşvadş frigul iernilor din Kyoto. Oki fşcuse o baie şi. Tatşl lui Otoko murise cînd ea avea doisprezece ani. bşietelule. Uluit de acea frumuseşe incredibilş. De atunci trecuserş douşzeci şi patru de ani. cuibşrindu-si cu blîndeşe capul la pieptul lui. Era ceva alintştor şi copilşros în glasul lui Otoko atunci cînd se oferise sş-i lege cravata. Din maşinş vşzu cş unii dintre munşii care se înşlşau la nord şi la vest erau scşldaşi în soare. Oki se aşezş pe un scaun. Oki se întoarse. de douş. nu mai suporta sş-şi vadş propriul chip. î ştii sş o legiş întrebş Oki. Dupş ce o siluise aşa pe copila asta. deschizînd aparatul de radio cu care era dotatş camera lui. Propunerea ei era atît de neaşteptatş! Mai mult decît un mod de a-1 ierta. Oki avea acum cincizeci si cinci de ani. o luş pe Otoko pe genunchi şi-şi ridicş bşrbia ca sş înlesneascş operaşia. Merge aşaş Oki se ridicş si se duse în faşa oglinzii. L-am vşzut pe tata cum fşcea. Dupş previziunile meteorologilor. Vşzu în oglindş faşa fetei înaintînd cştre el. Otoko se arcui uşor şi. iar Otoko sş tot fi avut patruzeci. Apoi se dşdu jos de pe genunchii lui Oki. un strat subşire de gheaşş acoperea Kyoto-ul. aflase cş. îi spuse simplu: î Te iubesc. Fu izbit de prospeşimea şi de frumuseşea ei sfîşietoare. trei ori. e gata. Otoko îi puse o mînş pe umşr şi. Strşlucirea soarelui de pe munşi pşlea şi erau semne cş seara avea sş se lase curînd.

în loc sş-1 treacş. Aucubaşii. Vizitele lui precedente îi îngşduiserş sş cunoascş douş restaurante. în timp ce urca vechile trepte de piatrş. era ferecatş şi restaurantul închis. Oki fu introdus într-o încşpere în stil japonez. în depşrtare rşsuna zgomotul trunchiurilor de copaci în curs de încşrcare. care nu avea nicidecum aerul unei intrşri şi în faşa cşreia se îndesa un boschet de bambuşi. era pustiu şi oferea o privelişte total diferitş. î Da. restaurantul era des14 chis. Cîşi ani trecuserş oare de cînd mîncase în acelaşi restaurant rondele groase din muguri de bambus î era chiar sezonul lor î fierte cu bucşşi de bonitş uscatşş Coborînd pe drumul ce merge de-a lungul rîului. apucînd-o pe drumul care merge de-a lungul rîului. Oki remarcş o azalee. puteşi distinge clar ce vorbesc oamenii pe malul celşlalt al rîului. în faşa geamurilor de la uşile glisante se zşreau doar petele roşii ale bacelor de aucuba. pitit sub un pîlc de copaci. Trunchiurile a patru sau cinci pini roşii splendizi se înşlşau de cealaltş parte a acoperişului de paie. La întrebarea sa. La poalele lui. Oki zşri. dar muntele se afla acum în umbrş si soarele îi scşlda numai unul din povîrnişuri. în cea mai adîncş tşcere. Oki îşi propusese sş prînzeascş singur într-un loc liniştit. invadat din primşvarş pînş-n toamnş de cete de turişti. Sigur. gros şi umed. pe gradenele de piatrş care se cşşşrau domol cştre restaurantul învecinat. Oki îşi continuş drumul agale. din amontele rîului. întrebîndu-se dacş nu cumva şi micul restaurant cu aspect vetust. dar. bambuşii şi pinii roşii îi barau vederea. Pşrea puşin probabil ca. îi spuse bştrînş. în acea zi de treizeci şi unu decembrie. plute care le aducea pe rîu. se îndreptş cştre parcul Kameyama9. dar poarta celui dintîi. muntele Arashi. avea un acoperiş de paie vechi. lumea sş-şi mai dea osteneala de a veni în acel loc dezolat. bştrîna rşspunse cş. pînş la camioane. o tînşrş îi aduse la cunoştinşş cş tot personalul restaurantului plecase la Kyoto şi nu-i îngşdui sş intre. dar. o fi închis. situat nu departe de pod. putea distinge un luciu de . în faşa lui Oki se înşlşa. rîul alcştuia o pînzş verde si limpidş. Nimic însş nu-1 obliga sş ia masa de prînz pe muntele Arashi. şi o intrare întunecoasş. muntele Arashi în deplinştatea adevşrului sşu. o bştrînş pe cale sş mşture frunzele de arşar uscate. lumea venea ca sş vadş muntele Arashi înşlşîndu-se astfel în faşa rîului. Restaurantul. Oki se opri o clipş lîngş ea şi-i mşrturisi cît de liniştit i se pşrea locul acela. Deşi nu era sezonul potrivit.lui Togetsu8. Restaurantul pşrea gol. cel care cobora în pantş spre partea din amontele rîului. dupş pşrerea ei. în acea zi de treizeci decembrie. prin interstişiile dintre frunze.

Desluşi. deşi nu-i încş decît un copil. în care ardea un foc de mangal. dar umflaşi de lapte.apş de culoarea jadului deschis. Oki vedea cum.. îi purtase picş fiindcş o lşsase 15 pe Otoko gravidş. Zgomotul trunchiurilor de copaci încşrcate în camioane rşsuna de-a lungul vşii. el fiind cşsştorit şi tatş de familie. cş nu-mi pot reşine lacrimile cu gîndul la tot ce a trebuit sş îndure. pare-se. şuieratul unui tren care intra într-un tunel sau ieşea din el. spuneşi-i fiicei mele. îA înşeles". care putea sş-i observe din cealaltş parte a uşii. Oki continua sş o . Mama lui Otoko.. îi atingeau braşul. Otoko plîngea fşrş a se putea opri. intrş strigîndu-şi fiica. pentru prima oarş. Dupş ce murise copilul. ura i se risipise în cele din urmş. medicul îi spusese lui Oki: î Ar fi preferabil. Auzi cîntînd o pasşre. venind dinspre munşii de la vest. în încremenirea lui. Fata îl prinse de mînş şi. şi femeia aceea. Se grşbi sş-i şteargş obrazul. La şaptesprezece ani. dupş mine. lşsînd în urma-i un ecou mohorît. î A muritş A murit copilaşul. Oki o stşpîni si o şinu strîns la piept. limpede şi nemişcatş. Oki se rezemş cu coatele de kotatsu10. vş rog. nu-i aşaş A murit! Se contorsiona de durere. cu trupul deformat de suferinşş. sş aşteptaşi sş se refacş nişel ca sş-i daşi vestea. izbucni în hohote de plîns distincte. afectuoasş şi seninş de tînşrş mamş. Fşrş a-i da nici cea mai micş atenşie. cum însş unica ei fiicş era tot ce-i mai rşmşsese. Nu era oare efectiv nevoitş sş se lase în voia lui Oki ca sş ascundş naşterea copilului si totodatş sş se ocupe de îngrijirile pe care urma sş se primeascş la naştereş în plus. a cşrei hotşrîre era încş şi mai mare decît cea a lui Otoko. adîncş. pe care sarcina o fşcuse nervoasş. Otoko. î Domnule Oki. Mînia şi resentimentul mamei lui Otoko împotriva lui Oki erau acum date uitşrii. pe obraji. Nou-nşscutul nu putuse fi salvat. micuşi. lacrimile îi lşsau brazde ce-i coborau spre urechi. îi declarase mama lui Otoko. Otoko îşi întoarse cştre el privirea limpede. ameninşa sş se omoare dacş maicş-sa 1-ar fi vorbit de rşu pe Oki. Putea simşi cum sînii ei de copilş. cedase. apoi lacrimi mari i se adunarş în colşul ochilor şi i se rostogolirş pe pernş. Ecoul acesta îl duse cu gîndul la şipştul fragil al unui nou nşscut. Plînsetele si hohotele ei aveau violenşa unui baraj care se rupe. brusc. iar Otoko nu izbutise sş-şi aibş fetişa lîngş ea. gîndi Oki. muntele Arashi era asemşnştor cu acel luciu de apş. Cînd Oki reveni la cşpştîiul ei. în a opta lunş de sarcinş. Otoko nşscuse înainte de termen o fetişş.

Cînd lumea îi sşri în ajutor şi el îşi reveni în fire. de o croialş copilşroasş. Dş-mi drumul.. cş azi nu era aşteptat nici un client şi cş trebuia sş rabde mult şi bine pînş cînd avea sş-i fie gata prînzul. rş17 .strîngş pe Otoko în braşe.. î Mamş. înainte de a lua loc lîngş el. î Un copilaş atît de micuş. Otoko. povesti cş de la ceasurile zece. desigur. aflat în pragul bştrîneşii. Oki revşzu clar imaginea unui copilaş cu pşrul cşrbune. adşugind prosteşte: î Otoko. Maicş-sa nu fusese în stare sş se hotşrascş sş vinş şi ea. în locul unde rîul este puşin adînc şi unde lesne te poşi cşşşra pe mal.. o sş-1 incinerezeş N-a urmat nici un rşspuns. pe muntele Arashi. îi umplu o ceaşcş cu ceai fierbinte. si care pşrea cş se ascunde printre boschetele iernatice sau cş se cufundş în luciul de apş verde. î Bebeluşul meu avea şi el pşrul negruş Mamş. ajutor! Mor. 16 î Mamş. chelnerişa îi povesti istoria unui om care fusese înşelat de un bursuc11. sub podul Togetsu. Tînşra infirmierş îl privea insistent pe Oki cu ochi plini de reproşuri. nu mi-ai spus tu cş eu. noaptea trecutş. zise maicş-sa stînjenitş. î Mş doare..ş Mama continua sş nu rşspundş. sş aibş rşbdare. Douşzeci şi trei de ani mai tîrziu.. Chelnerişş veni în încşperea în stil japonez şi. n-ai putea sş pşstrezi pentru mine o şuvişş din pşrul luiş î Nu ştiu. Si iarşşi lacrimile i se rostogolirş de sub pleoapele lşsate în jos. Apoi. spre a-1 încuraja.. nşscut prematur. Oki îşi slşbi strînsoarea şi umerii lui Otoko se relaxarş. Oki fu cuprins de remuşcşri la gîndul cş pruncul ar fi putut fi salvat dacş ar fi fost bine îngrijit într-un spital bun. pşrul tşu era foarte negru. sşrişi!" Se tot zbştea acolo. la naştere. Oare dorinşa secretş a mamei lui Otoko si chiar a lui Oki nu fusese ca acel copil sş nu vadş lumina zileiş Otoko îşi adusese pe lume copilaşul într-o clinicş sordidş de la o periferie a Tokyo-ului. Fusese descoperit în zori. Medicul era un bşrbat cu faşa înroşitş de alcool. Bştu din palme ca sş o cheme pe chelnerişş. aveam pşrul negru de totş î Ba da. bşlşcindu-se în rîu şi urlînd: îO sş mor. o sş poşi avea şi alt copil. î O sş stai liniştitşş N-o sş te mai zvîrcoleştiş î Am sş rşmîn liniştitş. într-o conversaşie dezlînatş. Oki o condusese singur la clinicş pe Otoko.. se încruntş şi întoarse capul. Otoko purta un chimonou roşu aprins. de la bun început. zise Otoko. înşelesese.. ca si cum ar fi regretat cele spuse.

cşutş în anuar numşrul de telefon al lui Ueno Otoko. Gşsea cş acoperişul plin de muşchi şi gata sş cadş în ruinş are un anumit farmec. Era trei şi jumştate. Oki alesese pentru început un fel alcştuit din felii de crap crud. chiar şi fşrş a-şi mai asculta interlocutoarea. nu ştia pesemne ce sş zicş. în stînga acoperişului.. Oki Toshio. Oki observş nişte pescşruşi verzi care zburau razant cu apa. In acea dupş-amiazş de iarnş. Bşu. Nu trecuserş nici zece ani de cînd schimbaserş paiele şi de opt ani acoperişul arşta ca acum. Ieşind. Hotşrî sş se opreascş la Templul Brazdelor de Muşchi înainte de a face cale-ntoarsş la hotel.tşcea pe munte ca un somnambul şi cş se pomenise pînş la urmş în rîu. vorbi cu volubilitate. aruncş încş o privire asupra acoperişului masiv de paie. Lîngş podul Togetsu se urcş din nou în maşinş cu gîndul de a merge la Adashino13. î Alo! î La telefon e Oki. Coborînd pe drumul care merge de-a lungul rîului. O chelnerişş aduse de la bucştşrie mîncşrurile. Oki ajunse din nou la hotel pe la Colinele de Apus. aşa cş. cu razele lui. O voce de fatş tînşrş î probabil eleva lui Otoko î îi rşspunse şi i-o dşdu numaidecît pe Otoko. . pentru a evita frazele stînjenitoare şi a da de înşeles cş acşionase dintr-un impuls. cşrora soarele în amurg le dşdea. A trecut atît de mult timp de atunci. Grşdina mînşstirii ora pustie.. î Am venit la Kyoto ca sş ascult aici clopotele de sfîrşit de an. deoarece se afla sub copaci. Cînd vşzu însş penumbra boschetelor de bambuşi de la intrarea mînşstirii Gio15. un ton de garantş. cu înghişituri mici. strşlucea o semilunş albş. dar patroana restaurantului îi spuse cş acoperişul nici nu s-ar fi putut usca vreodatş.ş î De ce sş nu le ascultşm împreunşş Cîteva momente bune. Dupş ce fşcu o baie pentru a se încşlzi. 18 î Da. cu excepşia unei perechi de tineri cşsştorişi care pşreau a fi în voiaj de nuntş. Otoko rşmase fşrş sş rşspundş. Otoko se exprima cu accentul din Kyoto. fşrş a pricepe ce se întîmplase cu el. puşin saken. Pe cer.. îi ordonş şoferului sş întoarcş. î Oki. Surprinsş. î Clopotele. Oki nu ştia ce sş spunş. ar fi putut avea oarecum un gust anticipat al precaritşşii lucrurilor omeneşti. în faşa multitudinii de pietre tombale şi de efigii ale lui Jzzo14. Muşchiul era acoperit cu ace de pin uscate şi umbra copacilor care se reflectau în iaz se deplasa pe mşsurş ce el pşşea mai departe.. Le distingea clar culoarea penajului.

Otoko era cea mai pştimaşş femeie din cîte cunoscuse.î Alo! Alo!. fşrş un asemenea prilej. şi dacş amintirea pe care i-o pşstrase era şi azi încş atît de vie. cîşiva prieteni la Kyoto.. în amintirile lui. se mulşumi cu o masş de searş simplş la hotel. Mşcar fusese de acord sş-1 vadş. nu în- . tşcu. Avea. precipitat. care pşreau foarte aproape. Trec eu sş te iau pe dumneata.. la hotelul dunaitale.. La ora opt. Colinele de Apus. în cursul dimineşii. Deşi erau destule restaurante care propuneau specialitşşi locale. dar zşrea. î Ai venit singurş î Da. Oki n-avea nimic de fşcut. dar într-o zi de ajun a Anului Nou ca asta. î O sş plec pe-ntîi ianuarie. Nu mai sînt prea tînşr. ea îşi va fi şi luat cina. ele dobîndeau forşş si prospeşime. Imaginea pe care o mai pşstra despre ea în amintirile sale îndepşrtate se însufleşi încetul cu încetul. e drept. cînd o aştepta pe Otoko. Oki sperase sş cineze în linişte cu Otoko. Am venit pentru cş doream sş ascult împreunş cu tine clopotele care marcheazş trecerea de la un an la altul. Pe cînd privea în direcşia Colinelor de Apus. n-aş fi îndrşznit niciodatş sş-şi fac o astfel de propunere. un norişor strşveziu de culoarea aurului cşpştş o nuanşş cenuşie si rece şi se fşcu searş. e poate cam devreme. sînt singur. Otoko. Fapte survenite cu vreo douşzeci de ani în urmş aveau mai multş viaşş decît evenimente petrecute în ajun. Kyoto era un orşşel paşnic. nu 19 avea chef sş vadş pe nimeni. Oki crezuse cş acea plecare avea sş le marcheze şi despşrşirea. fşcu Oki. dar se despşrşiserş oare cu adevşratş Nu putea sş-şi alunge din inimş ruşinea de a-i fi rşvşşit existenşa lui Otoko. ultima zi a anului a fost plinş de amintirile despre Otoko. Astfel. dincolo de acoperişurile oraşului. cu mama ei. în comparaşie cu Tokyo. Timpul parcş se scurgea cu şi mai mare lentoare din pricinş cş era ultima zi a anului. Da. Ce amintiri aveaş Cum era oare trecutul pe care şi-1 amintea cu atîta claritateş Cînd Otoko plecase şi se stabilise la Kyoto. Nu dorea nici mşcar sş se ştie cş se aflş la Kyoto. Mş ocup eu de rezervşri. sş zicem atunci pe la nouş. rşmase la hotel toatş ziua pînş la orele nouş seara. Oki era prea departe de fereastrş ca sş vadş strada de sub hotel.. dupş ce o sş aud clopotele. la ora nouş. Pe mşsurş ce-i nşvşleau în minte amintirile. Oare de cîşi ani nu ne-am mai vşzutş E atît de mult cş. î Pot trece sş te iau mîineş î Nu. zise Otoko. A doua zi. de-a o fi împiedicat sş se dezvolte înfloritor ca soşie şi mamş şi se întreba ce-o fi gîndind oare despre el dupş atîta amar de ani femeia aceea tînşra care încş nu se mşritase. iarşşi. dar.

î Spuneşi-i sş mş aştepte în hol. Apoi o aşteptş pe Otoko. în plus. cobor numaidecît. Poate Kyoto era oarecum leagşnul oricşrui japonez. am urmat-o pînş aici si m-a reşinut la dînsa. luminile oraşului în amurg i se pşreau familiare lui Oki. dar şi cu o vşditş rezervş la adresa lui. î Domnişoara Ueno m-a trimis pe mine sş va întîmpin. cu gîtul sşu lung si fin şi forma graşioasş a urechilor. Era ceasul nouş cînd i se telefona de la recepşie şi fu anunşat cş domnişoara Ueno era acolo. î Adevşratş Oki se strşduia sş parş detaşat. Avea un profil rşpitor. din Tokyo. Neputînd sta locului. fşcu o baie. mai locuieşte cu noi şi o femeie de serviciu. rşspunse Oki. O tînşrş se apropie de el. î Domnişoara Ueno si dumneavoastrş locuişi împreunşş' î Da. privindu-se la rşstimpuri în oglindş. umblu în pantaloni. Oki se întreba dacş tînşra aceasta era la curent cu ceea ce fusese între Otoko si el. Oki se aşteptase ca Otoko sş vinş singurş în întîmpinarea lui. Chiar si dupş ce se vşzu în automobilul care-i aştepta. Chiar din momentul cînd ea i se adresase la hotel. Acasş. Oki mai pşstrş o clipş tşcerea. dar m-am îndrşgostit de operele domnişoarei Ueno. Frumuseşea trşsşturilor ei nu te putea lşsa indiferent. cînd pe neaşteptate şi oarecum necuviincios o întrebş: î Purtaşi totdeauna chimonouş î Nu.. Amintirile vii despre ea i se şterserş parcş brusc. î Sînteşi din Kyotoş î Nu. Apoi întrebş: î Sînteşi eleva domnişoarei Uenoş î Da. Foarte drşguş din partea dumneavoastrş. Apoi se întrebş dacş n-ar fi trebuit mai degrabş sş-i propunş ei sş urce. pentru cş mş agit tot timpul. î Sînteşi domnul Okiş î Da. Oki întoarse capul si o privi pe tînşra. dar pentru Oki era şi oraşul unde trşia Otoko. cu legştura survenitş înainte ca ea sş se fi nşscut. 20 Nu o zşri pe Otoko în holul vast. deşi e o şinutş neglijentş. remarcase cît era de frumoasş. domnişoara Ueno mi-a sugerat sş-mi pun cu ocazia aceasta un chimo- . Cum însş Anul Nou va veni în timp ce noi vom asculta clopotele. îşi schimbş total hainele şi pşşi de-a lungul si de-a latul camerei.. ea se exprima cu moderaşie. dar iatş cş se eschivase.semna oare cş între ei nu avusese loc nici o despşrşireş Cu toate cş nu era de fel din Kyoto.

nu departe de cele douş gheişe. Ceilalşi nu remarcaserş fşrş îndoialş nimic. Deşi nu pare. închiriat pentru seara aceea. aveau experienşa cartierelor de plşcere. Scuzş-mş pentru tot deranjul pe care şi 1-am pricinuit. Oki o vşzu pe Otoko şi.. Pictura ei este atît de pasionalş. î A trecut atîta timp. la fel ca şi gheişele care. dupş ce îi telefonase el. deşi încş foarte tinere. apoi fşcu prezentşrile: î Dînsa este domnişoara Sakami. Oki înşelese atunci cş Otoko încerca sş evite sş rşmînş singurş cu el. M-am gîndit cş şi-ar plşcea sş auzi clopotele de la mînşstirea aceasta şi tocmai de-aceea am ales locul aici. Cele douş maiko stşteau faşş în faşş.. îi spuse ea lui Oki. î îşi mulşumesc. sş asculte clo21 potele împreunş cu ei. sş ştii! î Oh! Domnişoarş Ueno! î Picteazş uneori tablouri abstracte într-un stil care-i e propriu. simşise cş tot mai reprezenta ceva pentru Otoko. spuse tînşra cu mai multş volubilitate. încît îi venise ideea sş le invite pe cele douş gheişe. urma. nici o aluzie la trecutul lor comun. 22 î Domnişoarş Sakami. de-o parte şi de alta a unui mangal. Otoko îşi scoase genunchii de sub cuverturş. Aceasta stştea în faşa lui Oki. pare-se. care locuieşte cu mine. De bunş seama. Otoko le cedase locul ei şi ea rşmşsese alşturi. de cealaltş parte a fotafsw-lui.nou. Otoko trebuie sş se fi simşit atît de încurcatş şi într-o asemenea defensivş. Numai Otoko şedea lingş kotatsu. Rşmase iarşşi uluit. este cam nebunş. nici una dintre ele nu lşsş sş se întrevadş ceva. Se putea oare ca neîncrederea pe care o încerca faşş de perspectiva de a se afla singurş în prezenşa lui Oki sş-i reveleze sentimentele referitoare la elş Asta fusese impresia lui Oki cînd intrase în încşpere şi se pomenise faşş-n faşş cu ea. Otoko avusese grijş sş fie însoşitş nu numai de eleva sa. Tînşra îngenunchie în prag si spuse înclinîndu-se: î Am sosit. ci şi de douş gheişe19 tinere. într-un salon de stil tradişional. te-ai prezentat domnului Okiş o întrebş Otoko cu delicateşe pe tînşrş. dupş cum nu-şi putea permite nici ca faşa sş-i trşdeze sentimentele pe care le încerca. încş de la prima privire. aşadar. încît pare ope- . cu genunchii sub cuverturş. a fost tot ce gşsi Oki de spus.. douş maikow. Sau poate cş tînşra care locuia cu Otoko îşi dşduse seama cumva. Maşina traversş şarcul Maruyama16 şi se îndreptş spre mînşstirea Chion17. Otoko îi fşcu semn lui Oki sş şadş. cu ea. Nu venise deci doar ca sş-l ia de la hotel. în ajun... Dar totul e închis şi nu ştiu dacş primirea nu va lşsa nişel de dorit. Nu-şi putea permite. apoi îi indicş locul cuvenit şi tinerei.

el ştergea secreşiile de culoare vomitivş care se prelingeau din coapsele fetei. coapsele îi erau foarte subşiri şi injecşiile le fşcuserş sş i se umfle într-un mod dizgraşios. Cînd bat clopotele şi îmbştrîneşti cu un an. Buzele fetei se învineşiserş. nu. şi privirea ei îl fixa parcş pe Oki. atunci cînd mama ei nu era acolo. O gşsi acolo chircitş toatş şi ghemuitş în faşa aragazului. mîinile lui Oki alunecau între coapsele lui Otoko şi. . fşrş sş doarmş. La şaptesprezece ani. cu ochii strşlucitori. îi masa coapsele pe care un numşr prea mare de injecşii i le întşrise şi umflase. La aceste cuvinte. îl chemase totuşi pe Oki. ca şi cum ar fi vrut sş-şi sfîşie faşa şi pieptul. mş doare! Otoko. dar Oki ştia cş numai graşie îngrijirilor pe care el i le acordase fşrş precupeşire si cu înverşunare putuse fi salvatş. zise Oki. Cînd apşsarea îi devenea prea puternicş. Lacrimile de ruşine si milş pe care le vşrsa el însuşi ajungeau sş se amestece cu acele secreşii. mama lui Otoko îi apucş mîna lui Oki. O chelnerişş aduse sake şi aperitive. pînş cînd ea deschise ochii. dar pînzele ei îmi plac şi uneori o invidiez. Oki îşi aminti cş la douş luni dupş moartea copilului ei. domnule Oki. î Mş doare. Otoko încercase sş se sinucidş înghişind somnifere. Gheişele servirş sake-u\.ra unui creier bolnav.. Fşrş nici o pauzş. Otoko era goalş sub chimonoul ei. si dumneavoastrş. Cînd picteazş.. î M-am gîndit cş ar fi mai agreabil împreunş cu aceste tinere persoane. se încovriga de durere. tot cerîndu-i fiicei sale sş-1 pşrşseascş pe Oki. o împinsese la sinucidere. Duceşi-vş de-aici! Doi medici îşi conjugaserş eforturile ca sş o salveze pe Otoko. te simşi trist. cade în transş. care rşmase cîteva zile la ele ca s-o îngrijeascş pe Otoko. cu ochii plecaşi. î şi dumneavoastrş. Oki o auzea pe maicş-sa hohotind de plîns în bucştşrie. ' Oki rşmase trei zile la cşpştîiul lui Otoko. î O sş moarş! O sş moarş! î Totdeauna aşi iubit-o şi aşi fşcut pentru ea tot ce-aşi putut. Mama lui Otoko se ducea şi venea din bucştşrie şi aducea şervete calde. Aceasta.. î Nu. Oare Otoko îşi amintise şi ea acelaşi lucruş El dşduse fuga la cşpştîiul ei de îndatş ce îi dşduse de ştire mama lui Otoko. î Nu mi-aş fi imaginat cş voi auzi clopotele de sfîrşit de an într-o asemenea companie.. Mi se întîmplş deseori sş mş întreb de ce a trebuit sş trşiesc pînş astşzi. şi îşi jurş cş avea sş o salveze pe Otoko orice s-ar întîmpla şi cş n-avea s-o mai 23 pşrşseascş niciodatş. zise Otoko.

pronunşate cu accentul din Kyoto. dar Oki nu izbutea sş priceapş de ce veniserş într-o şinutş atît de obişnuitş. explicaşia era poate cş nu voia sş-si trşdeze. Amîndouş pşreau foarte ataşate de Otoko. Oki împinse shoji-ul21 şi vşzu cş clopotnişa se gşsea exact sub mica grşdinş. Obi-urile lor erau însş de bunş calitate şi frumoase.Mama lui Otoko nu o pusese. încetase sş mai ciuleascş urechile. Dacş voise astfel sş evite sş fie singurş în prezenşa lui. ros de timp. Cele douş gheişe nu erau în şinutş de searş şi purtau chimonouri simple. Oki trase la loc shoji-ul şi reveni lîngş kotatsu. coapsele pe care i le masase îndelung. Pşrea sş suporte bine alcoolul. bştu din nou. nu avea sş uite niciodatş. dar mş-ntreb dacş n-ar fi fost preferabil sş-1 ascultşm de undeva mai departe. Clopotul mînşstirii Chion bştu. E foarte bine. zise Otoko. zise el. î E chiar aici. se strînseserş umbre negre. în faşa clopotnişei. desigur. revedea clar coapsele fetei la jumştate de drum între viaşş şi moarte. î Sîntem prea aproape. dar locul era totuşi lipsit de farmec. la curent pe fiica ei cu îngrijirile pe care i le dşduse Oki. Una dintre gheişe spuse cş mai era un ceas bun pînş cînd clopotele aveau sş batş de opt sute de ori. Mai mult decît trupul pe care i-1 şinuse în braşe. zise Oki. Pşrşsirş apoi mînşstirea si o pornirş pe jos cştre sanctuarul de la Gion ca sş asiste la ceremonia tradişionalş a . îl poate produce şi care rşsuna cu toatş puterea virtualş a lumilor îndepşrtate. avea un timbru spart. inima i se destinse în sfîrsit. Nu purtau nici ace de pşr în formş de floare şi numai nişte piepteni frumoşi le menşineau coafura. Dupş o pauzş. în acea întîlnire neprevşzutş. Le revedea dupş douşzeci de ani. Dupş atîşia ani cît am ascultat clopotele la radio. î Nu. de pe malul rîului Kamo20 bunşoarş. patinat de timp. M-am lşsat convinsş cş locul este bine ales ca sş auzim de aici clopotul mînşstirii. în timp ce Otoko şedea sub cuvertura kotatsu-lui. în ce-1 priveşte. adresîndu-se lui Oki şi tinerei sale eleve. e minunat ca mşcar o datş sş le aud atît de aproape. Clopotul. Otoko se arştase foarte subtilş. propria-i emoşie. cînd auzi un sunet pe care numai un clopot strşvechi. în timp ce bea ascultînd vorbele frivole 24 ale gheişelor. în încşpere. în aceastş încşpere unde venise sş asculte clopotele sfîrşitului de an. Simplul fapt de a şedea acolo împreunş crea parcş un curent între ei. cş Otoko şi golea cupa. repetş Otoko. Era ceva însş ce Oki. îi poşi vedea trşgînd clopotul. Pşrea sş vibreze în imediata lor apropiere. Abia îi turnau gheişele de bşut. dar lşsa în urma-i rşsunete profunde. toşi tşcurş. î Sîntem evident prea aproape.

brusc. se lşsş înserarea. De o parte. ca în fiecare an. Oki simşea totuşi. are de fşcut o serie de vizite şi. Se zşrea undeva o patş trandafirie. era marea. Oki o zşrise pe Sakami Keiko. încît Oki se întrebş dacş nu cumva era voalat de ceaşş sau de nori subşiri. în locul unde. întorcîndu-se de la sanctuarul din Gion. Cînd. se legaserş de ei bşrbaşi beşi din mulşime şi încercaserş sş atingş pieptşnştura înaltş cu coc a gheişelor. Se distingeau în ea degradeuri de la luminos pînş la închis. Un vechi obicei voia ca flacşra aceea sş serveascş la aprinderea cuptorului unde aveau sş fie coapte zom-le22 preparate cu ocazia sşrbştorilor sfîrşitului de an. avea sş apunş soarele. în 26 timp ce. Otoko si eleva ei mergeau în urmş la cîşiva paşi. Vşzurş numeroase persoane care se întorceau acasş legşnînd mici frînghiuşe cu extremitşşile arzînd. dar. Rşmşsese aşezat pe scaun la biroul sşu unde lucrase pînş dupş-amiaza. nu fşrş îngrijorare. la apus. cş el încş mai reprezenta ceva pentru Otoko. Dar reflexul roşu al şinelor îi amintise lui Oki cele cîteva momente petrecute cu Otoko. Oki îşi aminti cş de Anul Nou. şinele pe care cşdeau razele soarelui în asfinşit ardeau cu o strşlucire roşie.sfîrşitului de an. 25 -Primşvarş TIMPURIE" Cu privirile pierdute în jariştea purpurie a soarelui-apune. Casa lui se gşsea pe colinele oraşului Kamakura23. Cerul. care te duceau cu gîndul la un penel ce ar fi fost plimbat peste o suprafaşş umedş. în ziua de Anul Nou. O astfel de înflşcşrare i se pşrea neobişnuitş. în trenul ce-1 aducea de la Kyoto. apoi ieşise dupş ce terminase de scris un foileton care apşrea într-un jurnal de searş. se învşpşia tot mai mult. de Anul Nou. Un asemenea comportament era neobişnuit la Kyoto. pe care le aprinseserş în sanctuar. la unu şi jumştate. fşrş îndoialş. Blîndeşea cerului te fşcea sş presimşi apropiata sosire a primşverii. Le vedea scşpşrînd în depşrtare. şi pesemne tocmai din cauza precauşiilor de care ea se înconjurase. Deşi ea avusese grijş sş fie însoşitş de tînşra sa elevş Sakami Keiko si mersese pînş acolo încît le chemase şi pe cele douş gheişe pentru a evita sş rşmînş singurş în prezenşa lui. Trenul se angaja într-o trecştoare si. la o curbş. şinele se înfundarş în umbra munşilor. Era de o culoare purpurie atît de profundş. pe cînd se pregştea sş se urce în tren şi se întreba. î La mulşi ani! Domnişoara Ueno ar fi şinut neapşrat sş vş conducş. scşpşrarea roşie li se stinse. în dupş-amiaza aceasta. dacş Otoko avea sau nu sş vinş la garş. mergeau pe Bulevardul al Patrulea. Oki stştea în picioare în vîrful colinei. Oki pşşise alşturi de cele douş tinere femei ca sş le protejeze. vine şi .

în formele variate ale ploierilor si chiar în fulgii de zşpadş care pşreau sş danseze. pachetul de la Otoko. Oki se gîndi cş frumuseşea îi era cu adevşrat în toatş splendoarea.lume sş o vadş acasş. Culoarea ploierilor înveselea ansamblul. ca si bulete de orez modelate cu grijş... î Aşa o sş aveşi ce mînca în timpul cşlştoriei. î Nu este nici un deranj. Nu. încş o datş. 27 Cele cîteva minute cît trenul a stat în garş înaintea plecşrii. Keiko a rşmas lîngş fereastrş. ci mai degrabş dragostea. O datş la hotel. un pachet cu dulciuri precum şi legume conservate în saramurş. în ajun. care erau o specialitate din Kyoto. Nuanşa cam tristş a chimonoului punea şi mai mult în valoare chipul rşpitor al tinerei. Dupş Otoko. spuse Keiko. cu ploieri figuraşi printre fulgi de zşpadş. la garş. odinioarş. rşspunse Oki.. Era şi ceva tineresc în combinaşia culorilor. îi distrusese tinereşea. Oki simşea parcş pe limbş şi între dinşi savoarea iertşrii din partea lui Otoko. mai existaserş şi alte femei în viaşa lui Oki. pentru o fatş de vîrsta lui Keiko. De aceea am venit eu în locul dînsei. î Daş Foarte drşguş din partea ta. era o şinutş prea discretş şi cam tristş pentru o zi de sşrbştoare. Sş fi trşit oare alte iubiri şi sş fi cunoscut alte aventuriş Oki era totuşi convins cş sentimentul pe care ea îl nutrea faşş de el era o iubire deznşdşjduitş de fetişş. Le-am pictat eu. î Ce chimonou drşguş! Motivele imprimate sînt opera domnişoarei Uenoş întrebş Oki. Vşzînd în cadrul ei bustul fetei. î Nu. î Ea doua oarş cînd te deranjez. Frumuseşea tinerei atrşgea privirile rarilor cşlştori din acea primş zi a anului. Era sigur însş cş niciodatş nu o mai iubise pe vreuna cu o dragoste atît de dureroasş. cînd o revşzuse. Ea avea şaptesprezece ani cînd se despşrşiserş si. Mestecînd mici înghişituri de orez. Tot ce ştia Oki despre Otoko. pe la patru jumştate... avea patruzeci. Era încş devreme cînd Oki deschise. este cş reuşise de una singurş sş-şi facş un nume în calitate de pictorişş. roşind uşor. dar.. din partea lui Otoko. Acesta conşinea un sortiment de bunştşşi pregştite cu ocazia Anului Nou. dar rezultatul nu e dupş aşteptşrile mele. Otoko le fşcuse ea însşşi pentru cel care. Fşrş nici o îndoialş. . nu era iertarea. de cînd se stabilise la Kyoto cu mama sa. care i se pşrea cş traduc sentimentele unei femei. N-o vşzuse pe Otoko în floarea frumuseşii. Keiko îi dşdu lui Oki. Keiko purta acelaşi chimonou ca în ajun: din satin albastru. cînd ai venit sş mş întîmpini.. şi azi. o dragoste încş vie în inima ei..

î îşi vrea copilul. trei. ar fi rşvşşitş. la vîrsta mea şi cunoscîndu-vş situaşia. î M-am gîndit şi eu. N-are încş decît şaptesprezece ani.. dar nu i se îngşduise sş stea de vorbş cu tînşra fatş. dar ar fi mai bine sş nu o faceşi.. la vreo douş luni dupş naşterea ei prematurş si încercarea de sinucidere. rşspunse îndurerat Oki.." Mînca buletele de orez una dupş alta.. Mama lui Otoko tremura toatş. Otoko fusese internatş într-un spital de psihiatrie şi închisş într-o camerş cu gratii de fier la fereastrş. Pşi nu din cauza dumneavoastrş a ajuns în starea astaş Oki nu rşspunse. La şaptesprezece ani. cinci sau chiar şapte ani. Spunînd asta. mş întreb dacş e din Kansai24. Dupş cum era si de aşteptat. 28 î Credeşi cş m-ar recunoaşteş î Cu siguranşş.. Aş prefera sş n-o vedeşi în starea în care e acum. î Se pare însş cş nu şi-a pierdut minşile. Mama ei veni la Oki şi-i spuse: î Domnule Oki. Medicul m-a liniştit spunîndu-mi cş n-o s-o şinş prea mult timp internatş. Nu trecuse bine nici un an. Otoko pşrşsea spitalul. E o fatş care poate sş aştepte. mama lui Otoko fşcu gestul de a strînge în braşe un copil si de a-1 legşna. cş nu sînt întreagş la minte. î Puteşi sş o vedeşi de pe culoar. Ea poate aştepta doi. Erau numai potrivite din sare ca sş nu fie amare si nici sş nu parş prea fade. vş cer aşa ceva. Biata fetişş! Trei luni mai tîrziu.. Si dacş v-ar recunoaşte. în legşturş cu Otoko izbucniserş certuri între Oki şi Fumiko.îE delicios orezul şsta. ca şi despre fiica mea. gîndi Oki. îşi şinea capul în jos şi strîngea cu toate puterile din dinşi. Oki se gîndi cş Otoko de la maicş-sa îşi moştenise firea impetuoasş. îi spusese mama lui Otoko. N-am sş v-o mai cer niciodatş.. î Nici nu mai ştiu de cîte ori m-am gîndit şi eu.. şi mama lui Otoko vînduse casa de la Tokyo şi plecase sş se instaleze la Kyoto cu fata . î N-aşi putea sş vş cşsştorişi cu fiica meaş Cu lacrimi în ochi. Nu vş rog sş vş cşsştorişi acum cu Otoko. Oki aflase vestea prin mama lui Otoko.. De aceea veşi socoti poate cş sînt nebunş dacş. soşia sa. Biata micuşş face des gestul şsta. Auzind-o. dar. care avea pe atunci douşzeci şi patru de ani. ştiu cş aveşi o soşie şi copii si Otoko ştia şi ea cu siguranşş cînd v-a cunoscut. î Sînteşi liber sş nu daşi atenşie vorbelor mele şi sş credeşi despre mine.

în calitatea ei de pictorişş. gîndea Oki în vreme ce ducea la gurş îmbucşturile prinse între beşişoare. Cînd trenul se puse în mişcare. se putuse vorbi. ascultaserş împreunş clopotul mînşstirii Chion. în ajun totuşi. întrucît cuvintele folosite de el se deosebeau de cele utilizate în limbajul cotidian. de vreme ce familia ta locuieşte acoloş Vino sş mş vezi cu prilejul şsta. nici . oraşul nu e mare. La fel stşteau lucrurile şi acum cu cina asta. n-ai altceva de fşcut decît sş-ntrebi pe unde s-o iei cînd ieşi din garş. i se servise de formş un castronaş de zSni. Oki nu-şi putuse îngşdui nici cea mai mşruntş aluzie la trecutul lui cu Otoko. Sigur cş doar pentru a-1 evita. Oki lovi cu palma suprafaşa interioarş a geamului.. dar tot ar fi putut sş-şi rezerve zece. mîncşrurile servite cu ocazia Anului Nou nu mai aveau nimic japonez si te duceau cu gîndul la fotografiile color pe care le vezi în revistele feminine. î M-am simşit teribil de stînjenitş cînd domnişoara Ueno a spus aşa ceva. dar. Oki. Aşa cum spusese tînşra sa elevş. în legşturş cu unele dintre operele sale. dar pînş în prezent nu scrisese romane îabstracte". La Kamakura. încş din tinereşe. de abstracşie sau de simbolism. cincisprezece minute ca sş-1 conducş pe Oki la tren. de aceea şi conversaşia lor a durat puşin. şi fş bine si trimite-mi una. Otoko. O sş mş gşseşti cu uşurinşş. La hotelul Miyako. temîndu-se cş Keiko nu-1 aude. dar adevşrata savoare a mîncşrurilor de Anul Nou se afla în masa aceea rece. douş din acele pînze abstracte pe care domnişoara Ueno le calificş drept opere ale unei minşi bolnave. aşa cum fşcuse si noaptea trecutş la hotel.ei. Otoko intrş într-un liceu de fete de la Kyoto unde pierdu un an. în ajunul Anului Nou. dar simşise parcş un curent între ei. în prezenşa lui Keiko şi a celor douş gheişe.. o trimisese pe fatş la garş. coborî geamul cu vreo doi centimetri şi-i spuse: î Mulşumesc încş o datş pentru tot. 29 Dupş vreo douşzeci de ani. la micul dejun. O luminş ciudatş îi traversş o clipş privirea lui Keiko. Oki scrisese de fapt cîteva romane în care fşcea apel la fantastic. Cred cş îşi faci drum din cînd în cînd la Tokyo. se înscrise la o şcoalş de artş. nu-i aşaş 30 Oprirea trenului fusese scurtş. î Dar domnişoara Ueno nu poate picta pînze asemşnştoare cu ale tale. si ea îi trimisese un pachet cu merinde rece ca sş aibş în tren. care nu vşdea nici gust. era obligatş sş facş o serie de vizite. Dupş ce abandonş liceul. Toate felurile pe care le preparase Otoko pentru el erau în cea mai purş tradişie din Kyoto.

şi tocmai datoritş lui Otoko. Socotea cş. în ceea ce-1 priveşte. tînşra din romanul sşu era Otoko. Lşsînd însş la o parte toate acestea. El ca romancier îşi adşugase produsul propriei imaginaşii şi fantezii si. încş de tînşr. Oki. nu-si scrisese cartea în scopul de a-i scandaliza pe oameni si nici n-o considera pe Otoko ca pe un simplu obiect al curiozitşşii. şi totuşi ce raport era bunşoarş între acea Otoko din romanul lui şi veritabila Otokoş Era într-adevşr greu de spus. ca sş se poatş exprima într-o manierş concretş şi realistş. opera îi adusese prejudicii lui Otoko. nu vedea în asta nimic surprinzştor. Aşa cum . aprofundînd aceastş calitate a expresiei. Shin-kokin-shu25 şi fanTcM-urile26 şi. Fireşte. îşi idealizase personajul. începuturi promişştoare. nu tînşra fatş care-i slujise drept model. Dacş n-ar fi cunoscut-o pe Otoko. N-ar fi putut spune dacş faptul de-a o fi întîlnit pe tînşra fatş si de-a o fi iubit. La momentul aparişiei. fşrş doar şi poate. romanul acela continua sş fie citit şi la douşzeci de ani dupş ce fusese scris. aşa cum apşrea ea în romanul lui Oki. se strşduise sş le înlşture din scrierile sale. fşcînd sş se întoarcş spre ea privirile curioşilor. îi plşcuserş poezia simbolistş francezş. pe vremea cînd ea avea şaisprezece sau şaptesprezece ani. cartea n-ar fi putut vedea lumina zilei. care era veritabila Otoko î cea pe care o descrisese Oki sau cea pe care ar fi putut s-o creeze Otoko însşşi povestindu-şi propria istorieş 31 Cu toate acestea. şi constituise fşrş nici o îndoialş un obstacol în calea unei eventuale cşsştorii. Oki n-ar fi trşit niciodatş o asemenea dragoste. dar trecuserş douşzeci de ani de atunci. Oki îşi intitulase romanul O fatş de şaisprezece ani.talent pentru acele tendinşe literare. atunci cînd el avea treizeci şi unu de ani. dupş mai bine de douşzeci de ani. ar fi mai exact sş spunem cş cea care i-a îsedus" pe cititori era Otoko. Romanul nu era adevşrata istorie a lui Otoko. învşşase sş se slujeascş de termeni abstracşi şi simbolici. avea sş sfîrşeascş prin a ajunge la simbolism si abstracşie. Dintre toate cşrşile lui Oki. Era un titlu obişnuit si fşrş mare originalitate. era sigur însş cş acea întîlnire îi îngşduise sş realizeze. de ce oare personajul Otoko sedusese pînş acum atît de mulşi cititoriş Fşrş îndoialş. La fel însş. Fşrş întîlnirea lor. sş aducş pe lume un copilaş prematur si sş-şi piardş apoi minşile o vreme. lumea gşsea destul de surprinzştor faptul ca o elevş de şaisprezece ani sş-si ia un amant. era pur şi simplu ceva scris de cştre Oki. era o nefericire sau o binecuvîntare. în calitate de scriitor. cea care avusese viaşa cea mai lungş şi avea parte încş şi azi de un public larg era lungul roman în care îşi povestea dragostea pentru Otoko. evident.

Era dragostea tragicş dintre o fatş tînşra şi un bşrbat încş tînşr. Nu fiindcş Otoko îi spusese îar trebui sş fii în mai mare mşsurş dumneata însuşi în toate împrejurşrile" scrisese Oki O fatş de şaisprezece ani. Oki fşcuse totul numai dupş capul lui. dar cşsştorit si tatş de familie. In perioada cînd se întîlneau în secret. cu siguranşş. Gîndea cş acea copilş de şaisprezece ani tocmai pentru cş-1 iubea fusese-n stare sş-i descifreze astfel caracterul şi viaşa. încercase sş-i redea chipul. îşi amintise acele cuvinte. Acum nu mai sînt deci aşaş 32 î Nu. dar. apucînd-o de pşr şi îndepşrtînd-o. dar dupş ce se despşrşise de Otoko. Romanul apşru la doi ani dupş despşrşirea lor. închipuindu-şi cş o fşcuse din pricina celor spuse de ea. O sşrutase pe umşr şi Otoko se ghemuise de plşcere. dinşii lui Otoko lşsaserş un semn din care ieşeau picuri de sînge. î Mş socoteam mai degrabş un individ fşrş scrupule. Oki. Otoko îi linsese rana. demersul scriitorului era şi el banal şi o descrisese pe Otoko ca pe o fatş purş şi pştimaşş. Oki îi privise braşul si i-1 mîngîiase de la umşr pînş la vîrful degetelor. Putea simşi pe braş lacrimile lui Otoko. Otoko îşi cuibşrise capul în scobitura braşului sşu şi începuse sş-i muşte carnea din dreptul cotului. Mult timp. îşi amintea cuvintele fetei. Era încş un braş de copil. Aceasta plecase fşrş îndoialş din Tokyo deoarece nu putuse obşine nici un rşspuns din partea lui Oki arunci cînd îl rugase sş se cşsştoreascş cu fiica ei. nu e vorba de dumneata. Nu mai era capabilş. î Muşcş-mş. şi o revedea în timp ce i le spunea. Muşca din ce în ce mai tare. scriind-o. Ce-o fi . spusese ea. silueta. Oki. Otoko era la Kyoto cu mama sa. suportînd durerea. nu putuse uita cuvintele lui Otoko. gesturile. muscş-mş şi dumneata. Oki se strşduise sş redea mai presus de orice frumuseşea acelei iubiri şi neglijase sş insiste asupra aspectului ei moral sau imoral. Dupş atîşia ani.titlul romanului era obişnuit. nu se desprinse de ea. Pe braş. într-un cuvînt. sş îndure amşrşciunea şi tristeşea ei si ale singurului sşu copil. Ar trebui sş te arşşi ceva mai curajos. Oki încetase sş o mîngîie pe Otoko. Ar trebui sş fii în mai mare mşsurş dumneata însuşi în toate împrejurşrile. neştiind ce sş rşspundş. Otoko îi spusese lui Oki: î Dumneata eşti genul de bşrbat care mereu se-ntreabş ce cred ceilalşi despre el. ori de cîte ori începea sş punş preş pe pşrerile altora. î Mş doare! îi spusese el. pusese în acel roman toatş prospeşimea iubirii lor de tinereşe şi acesta era fşrş doar şi poate motivul pentru care cartea continua sş cunoascş un succes atît de viu. îşi fşcu un examen de conştiinşş.

într-o superbş versiune în kana. dupş ce dobîndi o mai mare experienşş în meseria de scriitor. în plus. Aşa cum era de aşteptat. De aceea Oki lşsa în seama tinerei lui soşii grija de a-i bate la maşinş manuscrisele. Oki însş avusese parte de o surprizş inversş: de pildş. îşi imaginş ce trebuie sş fi simşit cei care citiserş cartea aceasta în epoca Heian. acel roman care o fşcuse celebrş pe Otoko şi ai cşrui cititori erau tot mai numeroşiş Nimeni n-a încercat sş descopere identitatea celei care slujise drept model cşrşii. Nu cş ar fi scris avînd în vedere acel efect. Oki rşmase uluit de diferenşa de efect dintre manuscrisul redactat cu penişa şi micile caractere tipografice. I-au apşrut chiar şi fotografii în reviste. Mama lui Otoko murise la data aceea. nu putuse s-o facş atunci cînd fusese vorba sş fie fotografiatş pictorişa care era. în grafia lui. învşşase sş scrie în funcşie de pagina tipşritş si nu de manuscris. nici nu-i trecea prin minte una ca asta. dacş Otoko refuzase sş fie fotografiatş în calitate de eroinş a cşrşii." Cşrşile erau publicate astşzi în caractere mici de tipar. pşreau nesemnificative si fşrş cine ştie ce interes aveau un cu totul alt aspect cînd erau tipşrite. în33 cepu sş-i fie scormonit trecutul si Otoko sş fie identificatş cu eroina din O fatş de şaisprezece ani. cu urmştoarea legendş: îEroina romanului O fatş de şaisprezece ani. efectul pe care 1-ar produce caracterele de tipar. şi nici la aparişia romanului. Cînd îi apşru prima lucrare într-o revistş. dar nu numai atîta. în faşa manuscrisului. intui în chip firesc. Povestea lui Genji. Oki nu avusese nici un ecou dinspre Otoko şi nici dinspre mama ei. i-a lşsat o impresie total diferitş. Era un soi de joc între tinerii cşsştorişi. Apropierea era si mai evidentş acum cînd Otoko devenise o artistş celebrş. Asta nu însemna oare cş-şi învşşase meseriaş Le spunea adesea tinerilor scriitori: îCşutaşi sş încredinşaşi tiparului ceva scris de dumneavoastrş. dar distanşa dintre manuscris si pagina tipşritş dispşruse. lucra ca dactilografş într-o agenşie de presş. azi operş clasicş veche de o mie . soşia lui Oki. nu dezvşluise ziarelor gîndurile ei în aceastş privinşş. citise întotdeauna Povestea lui Genji27 în edişiile adnotate sau în colecşii de buzunar tipşrite cu caractere mici. Chiar pasajele care. dar cînd a citit-o o datş într-o 34 edişie gravatş în lemn. Fireşte." Oki ghici cş. Si. un fel de amuzament amoros. E cu totul diferit de un manuscris si veşi fi surprinşi cînd veşi vedea toate învşşşmintele pe care le veşi obşine astfel. înainte de cşsştorie. Fumiko. Abia dupş ce Oki trecu de cincizeci de ani şi reputaşia de scriitor îi fu bine stabilitş. în cşsnicia lui izbucniserş necazurile.fost oare în mintea lor cînd au citit la Kyoto acel roman care o avea ca eroinş pe Otoko.

noaptea. Ar însemna însş un rafinament împins la extrem sş citeşti azi. într-o zi. Pînş şi într-o asemenea împrejurare. Oki lşsa în grija ei bştutul la maşinş. nimeni din zilele noastre n-ar mai putea citi Povestea lui Genji considerînd-o ca pe o operş modernş. refuzînd sş intre în casş. Luase astfel obiceiul de a-i încredinşa lui Fumiko toate manuscrisele sale. romane menite sş fie tipşrite. Dar romanele lui dactilografiate. erau mai apropiate de o paginş tipşritş decît un manuscris în penişş. era în epoca Heian un roman modern. ci din nevoia de a se apropia cît mai mult cu putinşş de realitatea însşşi a operei. îi spusese Fumiko lui Oki. iar nu descifrate în grafia fastidioasş a autorului lor. î Ce dracu' faci acoloş O sş rşceascş copilul! Era la mijlocul lui martie si timpul era încş rşcoros.de ani. Cînd o întîlnise pe Otoko. cu copilaşul în cîrcş. i se pşreau mai insipide şi mai reci decît în versiunea lor manuscrisş sau tipşritş. î Pentru tine ar fi preferabil sş moarş. fie recopiate la maşina de scris. fşrş îndoialş pentru cş nu era obişnuit cu procedeul. Copilaşul putuse fi salvat. Oki mai ştia si cş manuscrisele scriitorilor occidentali erau fie direct scrise la maşinş. Zadarnic s-ar succeda studiile despre acest roman. o auzise hohotind de plîns chiar în clipa cînd dşdea sş iasş pe poarta grşdinii. Aşa şi-ar fi mai uşor sş mş pşrşseşti. De aceea le vedea numaidecît defectele şi îi era mai uşor sş le corecteze. Cînd pornise în cşutarea ei. soşia lui avea douşzeci şi patru de ani si tocmai îl adusese pe lume pe al doilea lor copil. La data cşsştoriei sale cu Fumiko. ar face-o doar sş sufere şi ar umili-o. Textele. Dar putea oare proceda la fel cu manuscrisul romanului O fatş de şaisprezece aniş Lşsînd-o pe soşia sa sş-1 batş la maşinş. bştute la o maşinş de scris japonezş. nu mai exista nici o diferenşş între manuscrisele lui Oki şi versiunea lor tipşritş şi. Copilaşul rşci si fu internat în spital cu un început de pneumonie. i se întîmpla sş rştşceascş de-a lungul cşii ferate. într-o versiune manuscrisş. dupş o absenşş de douş ceasuri. Ar fi curatş cruzime din partea lui. . Oki încercase sş citeascş operele lui Saikaku28 în edişii gravate în lemn datînd din epoca Genroku. La fel stşteau lucrurile cu poezia din epoca Heian. Aşa se face cş plşcerea de-a o citi în vechea edişie gravatş în lemn era mai mare decît aceea produsş de lectura unei versiuni tipşrite. Oki o gşsise rezematş de bştrînul prun din grşdinş. Nu acşionase astfel din dragoste faşş de trecut. Oki profitase de absenşa soşiei lui ca sş o revadş pe Otoko. bşnuia legştura bşrbatului 35 ei cu Otoko şi. Fireşte. Fumiko se duse la spital ca sş aibş grijş de el. cum Fumiko era dactilografş.

fu cuprinsş de greşuri şi-n cele din urmş îşi reveni stoarsş de puteri. Degetele lui purtau urma dinşilor soşiei sale şi erau pline de sînge. înainte chiar de a bate la maşinş manuscrisul. A o lşsa pe nevasta lui sş batş la maşinş manuscrisul ar însemna. în ciuda afirmaşiilor ei. Pşrea sş facş deseori greşeli. Fumiko se calmş cît de cît. La vederea lor. Fumiko prinse de veste punînd mîna pe o scrisoare a mamei ei trimisş de la spital. dacş o şinea la distanşş. La urma urmelor. Neştiind bine ce sş facş. zise Fumiko. Bunşoarş nu ştiu nimic despre ea cînd a fost internatş. Asta o sş fiu şi eu. Oki îşi retrase mîna. î ştiu cş nu prea mş pot compara cu femeia idealş. Faptul cş o fatş de şaptesprezece ani avea un copil nu era la drept vorbind ceva ieşit din comun. mult din ce-am pus în cartea asta este purş ficşiune de scriitor şi nu are nici o asemşnare cu adevşrata Otoko. î Nu doream sş scriu nimic în legşturş cu tine. Fumiko nu se putea comporta ca o maşinş. î Ficşiunea asta vine din dragostea ta pentru ea. Turbînd de furie la gîndul suferinşelor la care soşul ei o supusese pe tînşrş. Era dornic. şi eu cu tine am sş trşiesc de-acum încolo ani şi ani de zile. Cînd se oprea ca sş se odihneascş.. Fumiko începu sş se sufoce. Plecarea ei avusese loc înainte ca O fatş de şaisprezece ani sş fi fost terminat. un fel de unealtş. îi ascundea ceva. apoi îşi muşcş limba pînş la sînge. se hotşrî sş-i încredinşeze lui Fumiko manuscrisul. î O s-o fac. Tuturor celor ce vor citi paginile astea li se va face milş de Otoko. î Otoko a plecat. pşlind. sş rşsuceascş cuşitul în ranş. Mş-ntreb de ce n-am fşcut-o. De altfel. Vrei sş mi-o başi la maşinşş îmi vine greu sş şi-o cer. i se întîmpla uneori sş-şi înşbuşe accesele de plîns si sş fie cuprinsş de greşuri. redeşteptîndu-i gelozia si durerea. 36 în primul rînd. o maşinş de scris nu e decît o unealtş. zise Oki în mod explicit. Cînd vşzu cum curge sîngele pe buzele nevestei sale. Oki avea însş impresia cş. î Ar fi trebuit sş te las sş pleci. şi Oki auzea frecvent zgomotul de file rupte şi aruncate. în definitiv. î N-aş fi putut scrie cartea asta dacş n-aş fi iubit-o. Fumiko îl citi de la început pînş la sfîrşit. î Eram nebunş de gelozie. sş-i mşrturiseascş totul. Cum . Oki se grşbi sş-i deschidş gura cu forşa si apoi îşi vîrî mîna în ea. Dar. îl fşcuse pe acesta albie de porci..Cînd Otoko nşscu înainte de termen. îi aplicş un remediu astringent şi i-o bandajş. dar era un lucru pe care Fumiko nu şi-1 imaginase nici mşcar în vis. î Nu asta vream sş spun. îi spşlş mîna lui Oki. Fumiko aflase si cş Otoko îl pşrşsise pe Oki şi plecase la Kyoto cu mama ei.

î Graşie romanului tşu. vorbind despre mine. chiar lîngş modesta încşpere de şase rogojini care şinea loc de camerş de lucru a lui Oki. încercînd sş schişeze un zîmbet şters. ea ar fi lşsat o ranş care anevoie s-ar fi închis. nu şi-aş fi purtat picş. în realitate nu existş fete ca ea. E pentru prima datş cş am de bştut un roman atît de lung si m-a istovit.casa era micş şi maşina de scris se gşsea într-un colş al salonaşului de patru rogojini si jumştate29. î Am greşit. încît n-ai vrut sş scrii decît despre ea. î N-ai ştiut niciodatş ce era-n sufletul meu. î Nu-i adevşrat. zise Fumiko. Oki se apropie de ea ca sş-i maseze spatele. i-ai fi pştat frumuseşea şi şi-ai fi pîngşrit operaş Da' ce. un roman trebuie sş fie neapşrat un lucru frumosş Simplul fapt de a nu fi menşionat gelozia nebuneascş a soşiei lui provocase din partea ei o nouş crizş de gelozie. Rşmînea adeseori pe scaun. înainte de cinş. zise Fumiko. Nu prea îi era cu putinşş sş stea liniştit la biroul sşu. î Cu cît mai lung e romanul. . Chiar dacş m-ai fi descris ca pe o zgripşuroaicş roasş de gelozie. Lui Oki îi veni greu sş rşspundş: î N-ai fost niciodatş aşa. Asta e fşrş-ndoialş soarta unei soşii de scriitor. cu atît e mai lungş şi încercarea ta. apş. Fumiko era 37 lividş şi obrajii îi erau scofîlcişi.. N-ar fi trebuit sş te rog sş-mi başi la maşinş romanul. Chiar dacş o asemenea disimulare n-ar fi fost suficientş ca sş provoace prşbuşirea cşsniciei lor. într-o searş. zise Oki. î Da' nu şi-am spus cş am idealizat-oş î Aşa e. fericitş cş mi 1-ai încredinşat.. Cu toate acestea. Fumiko nu-i fşcu nici cel mai mşrunt comentariu despre O fatş de şaisprezece ani. Erai atît de amorezat de micuşa ta Otoko. dimpotrivş. abia respirînd. acesta era foarte conştient de prezenşa soşiei sale. te rog. î Apş. Dar si sş te şin la distanşş de toate astea. cu privirea pierdutş în gol. Totuşi aş fi dorit sş vorbeşti mai mult despre mine. Cu tot rşul pe care mi 1-a fşcut. am reuşit s-o înşeleg mai bine pe Otoko. î Deşi pentru mine e o încercare grea. vomitş un lichid gşlbui si se prşbuşi. sînt. î Nu doream sş dau pe faşş toate secretele noastre. Credeai pesemne cş. mi-am dat seama cît de beneficş a fost întîlnirea asta pentru tine. îi scînteiau lacrimi în colşul ochilor cu pleoapele înroşite. Socotea pesemne cş o unealtş ca ea nu era obligatş sş vorbeascşş Romanul avea în jur de trei sute cincizeci de pagini şi chiar unei dactilografe profesioniste i-ar fi fost necesare probabil mai multe zile ca sş-l isprşveascş. apoi reîncepea sş batş la maşinş cu înverşunare.

care îi era suplu şi des şi pe care-l purta împletit în cozi. î Vorbesc serios. î N-am vrut sş mş servesc de gelozia ta în roman. asta e tot! zise Oki. î Nu e nimic. Oare însuşi laconis38 mul lui nu avusese din acest motiv şi mai multş forşşş Fumiko pşrea totuşi absolut umilitş de faptul cş el nu intrase în amşnunte. vomitş un lichid gşlbui. Pşrul. pşrea catifelatş. A fost o crimş din partea mea cş nu te-am lşsat sş pleci. Aproape am terminat şi. iarşşi. Rşmase 39 cîteva zile în pat. douş existenşe erau îngropate în întuneric. în plus. î Adevşrul este cş nu poşi vorbi despre o fiinşş pentru care nu simşi nici dragoste. Bştîndu-şi manuscrisul la maşinş. numai degetele mele muncesc. Oki adşugase multe detalii pe care le ascunsese pînş acum soşiei lui. Se temuse mai ales ca aceasta sş nu-şi dea seama de ele.. Trebuie sş încetezi cu bştutul manuscrisului şstuia.Oki de fapt nu o trecuse cu vederea. Fumiko se refşcu destul de bine dupş avort. dar ea era jignitş pare-se mai ales de locul redus pe care-1 ocupa în carte. dispreşuitş în beneficiul lui Otokoş De vreme ce romanul era centrat însş pe tragica lui legşturş cu acea fatş.. Se simşea oare neglijatş. La puşin timp dupş ce isprşvi de dactilografiat manuscrisul. într-un dosar. î Acum trebuie sş ai mare grijş. Fumiko îşi prinse faşa în mîini şi izbucni în hohote de plîns. Fumiko fu cuprinsş de un tremur din creştet pînş-n tşlpi si. s-ar fi zis cş însuşi conşinutul manuscrisului îi provocase un adevşrat şoc. Nu-1 rupse. şi nici chiar urş. dar nici nu-1 reciti. Cred. vreau sş continuu. nu-1 puse pe foc. nu încetez sş mş-ntreb de ce nu te-am lşsat sş mş pşrşseşti. Oki nu izbutea sş priceapş starea de spirit a soşiei lui. Lasş-mş sş fac asta. Pielea feşei.. era inevitabil ca rolul atribuit lui Fumiko sş fie mai mic decît cel al lui Otoko. Numai buzele îi erau uşor acoperite cu ruj. cred cş sînt însşrcinatş. te rog. î Ce tot spui acoloş zise Oki apucînd-o pe Fumiko de umeri si scuturînd-o cu putere. Mulşumitş tinereşii. Mai mult decît efortul depus. î Nu.. î Cumş Oki tresşri. ea avu un avort. în acel roman. aşa cum era. Fumiko refuzş sş-1 asculte pe Oki. din care sîngele îi fugise şi pe care nu şi-o machiase. de altfel. Dacş . Oki puse textul dactilografiat. Oki îşi slşbi strînsoarea. O sş mi-o reproşez pînş la sfîrşitul zilelor. pşrea mai fin ca de obicei. î Uite cş-ncepi iar sş spui prostii.

ea se bucurş de succesul soşului ei. Tocmai asta îi atrşsese pe cititori. Gelozia şi durerea nu o pşrşsiserş pe Fumiko. considerat drept cea mai reprezentativş dintre operele de tinereşe ale lui Oki. Ea nu avusese nici un cuvînt de reproş la adresa lui. nu primise nimic în schimb. Deosebindu-se prin aceasta de un pictor sau de un sculptor de portrete realiste. si rana pşrea cş se închisese. Fumiko a adus cea dintîi vorba despre el. o putea idealiza pe tînşra fşrş ca. Acest succes i-a permis lui Oki şi alor sşi sş-şi îmbunştşşeascş viaşa. scriitorul care era Oki. nu e oare cazul sş vedem în acele pagini ceva funestş O vreme. dar se pomenea gîndind uneori cş Otoko. atunci ai rşni-o. Era oare miracolul tinereşiiş Dorinşa pentru soşul ei îi devenise şi ea mai intensş. aventura dintre Otoko şi Oki nu mai îmbrşca un caracter de tragedieş 40 Oki nu avea nimic împotriva acestei stşri de lucruri. îi putea modela trşsşturile în propriul sşu folos. Oki îşi lşsase dragostea sş se exprime în întreaga-i tinereşe şi întreaga-i impetuozitate. prin intermediul cuvintelor şi literelor. a cunoscut cea mai mare cifrş de vînzşri. î De ce nu-1 publiciş şi-e teamş cş m-ai face sş sufşrş Lucrurile astea sînt inevitabile cînd o femeie e mşritatş cu un scriitor. Mai mult. Fumiko pşrea cş-şi dşduse uitşrii gelozia. pielea lui Fumiko îşi recşpştase o tentş strşlucitoare. Fumiko a constatat cş rşmşsese din nou însşrcinatş. Romanul a fost lşudat de critici. Nu era oare o deosebire şi între copilul nşscut prematur . putea pştrunde gîndurile lui Otoko. iar dacş şi-e teamş sş nu rşneşti pe cineva. Romanul îi adusese celebritate şi bani lui Oki. deşi slujise drept model romanului sşu. mai curînd pe Otoko. cred. dupş cum nici mama ei. în timpul convalescenşei. dar acelaşi lucru putea reprezenta şi un obstacol în cşsştoria lui Otoko. el a fost apreciat de un mare numşr de cititori. fanteziei. în perioada cînd a fost publicat O fatş de şaisprezece ani. Oki şi Fumiko au evitat sş abordeze acel subiect. cel puşin în ochii ei. Fumiko uitase oare cş toate acestea se datorau unei fete şi legşturii pe care bşrbatul ei o avusese cu eaş Banii aceştia îi socotea oare ca pe un venit normal al soşului sşuş Oare. Tocmai romanul acesta. din acest motiv. fşrş ca trşsşturile sau vorbele sş-i trşdeze amşrşciunea. bijuterii şi încasşri bşneşti cu care a acoperit cheltuielile şcolare ale fiului şi fiicei sale. îşi putea da frîu liber imaginaşiei. şi nu-şi pusese nici o clipş problema torturii pe care toate acestea ar reprezenta-o pentru Otoko şi nici a dificultşşilor pe care ar risca sş le ridice în calea unei femei nemşritate. ameliorare care pentru Fumiko s-a tradus în haine. ea sş fie cîtusi de puşin alta. dar.avem în vedere copilul nşscut înainte de termen al lui Otoko şi avortul lui Fumiko.

mai mare decît dimensiunile naturale. ştia doar cş ea o urmase pe maicş-sa la Kyoto. Oki socotise preferabil sş nu insiste prea mult asupra geloziei sşlbatice a soşiei lui. şi singura fiinşş care nu se schimba era tînşra eroinş a romanului sşu. o singurş picturş pe mştase. fşrş complicaşii. preferase sş nu o aducş acasş. ca toatş lumea. I se întîmpla uneori sş se întrebe dacş nu cumva raşiona astfel din pricinş cş ataşamentul pe care-1 simşea pentru ea nu murise pe de-a-ntregul. Dar ce s-a întîmplat oare cu tînşra Otokoş Oki îşi punea 41 uneori întrebarea asta. lumea citea O fatş de şaisprezece ani ca pe cea mai bunş operş a lui Oki. unei fetişe. ea dşduse naştere. Atîrnatş astfel pe perete- . Oki recunoscuse. a fremştat de emoşie. în acea floare. şi tocmai de aceea a resimşit un mare şoc atunci cînd a aflat cş Otoko devenise pictorişş. şi cînd a dat din întîmplare peste una din lucrşrile ei într-o galerie de picturş. cîntşrind bine lucrurile. Abia în ultimii ani ajunsese Otoko sş-şi facş un nume ca pictorişş. Lunile şi anii treceau. romanul nu avea oare prospeşimea tinereşiiş Protestele autorului însuşi nu mai puteau covîrsi bunşvoinşa publicului şi o reputaşie de acum bine stabilitş. printre operele multor artişti. era vşzutş din faşş. orgoliul lui Otoko. socotea dezolantş aceastş apreciere. reprezentînd un bujor. deliberat supradimensionatş.al lui Otoko şi avortul lui Fumikoş Fumiko era în continuare soşia lui. şi totuşi. dar. Opera începu sş trşiascş o viaşş proprie. ca scriitor ce era. Expozişia nu-i era consacratş doar ei. Exact asta fşcuse şi lectura lucrşrii atît de plşcutş şi pe eroinş atît de simpaticş. Cumpşrase numaidecît pînza. Dupş o convalescenşş normalş. ea îl deprima. Nu credea însş cş Otoko ar fi un temperament care sş-şi afle mulşumirea într-o existenşş obişnuitş. îi era expusş acolo. Oki însş. dupş vreo douşzeci de ani. în partea superioarş a pînzei de mştase. Fşrş doar şi poate. Floarea. izolat. cel puşin aşa spera el. Dintr-un punct de vedere josnic personal şi cu toate cş aici era cu siguranşş una din slşbiciunile romanului. însşşi acea viaşş care-i însufleşea romanul îl determinase pe Oki sş se întrebe de ce soartş avusese parte Otoko. şi ducea o viaşş obişnuitş. dar vestea reuşitei sale îi produse o autenticş bucurie. fşrş nici un fel de legşturş cu autorul sşu. încş şi azi. Otoko pictase un unic bujor roşu. despre necazurile pe care le depşşise înainte de-a ajunge acolo. precum şi întreaga ei nobleşe. Pînş arunci. ci o dşruise clubului de scriitori al cşrui membru era. cum ea purta sigiliul şi semnştura lui Otoko. Oki credea cş Otoko se mşritase. un boboc alb mijea pe tulpinş. nu mai ştiuserş nimic unul de altul. Frunzele erau rare si. Oki nu ştia nimic despre încercşrile prin care trecuse Otoko.

nu m-am uitat la ele. î A venit de la Kyoto o tînşrş persoanş pe nume Sakami. î şi a şi plecatş î Acondus-o Taichiro. Soarele care. î Zşuş Se pşrea cş Sakami Keiko îşi şinuse promisiunea fşcutş lui Oki în garş la Kyoto şi venise sş-1 viziteze cu cîteva dintre lucrşrile sale. un drum şerpuia printre coline. fşrş crengi şi trunchi. îl anunşş Furniko. Oki vşzuse într-o revistş pentru femei o fotografie a lui Otoko în atelierul sşu.le clubului la o înşlşime considerabilş. Era ca şi cum primşvara. Soarelui la asfinşit nu-i trebui mult timp ca sş-şi piardş tenta purpurie şi se preschimbş într-un albastru sumbru şi rece. î Unde sînt pînzeleş întrebş Oki. cine esteş întrebş Furniko. şi tocmai din vîrful uneia dintre ele contempla el acum apusul de soare purpuriu. pe Colinele de Miazş-noapte. Oki luase obiceiul de a se plimba pe Colinele de Miazş-zi. florile aveau sş vesteascş sosirea primşverii. îi fşcea iarşşi loc iernii. apusese. în plus. Una se intitula Prun. î Aa. Oki se strşdui sş parş nepşsştor. Oki se duse imediat în birou şi desfşcu ambalajul. Brusc. Poate cş te cautş acum pe tine. î La tine în birou. timpul deveni mai rece. dar numai pictura aceea îi trezise dorinşa de-a le asculta împreunş cu Otoko. pictura lşsa o impresie oarecum diferitş de cea produsş în galeria de picturş plinş de lume. abia sositş. îi dşdea pînzei subşiri de ceaşş reflexe trandafirii. şintuindu-1 cu privirea pe Oki. de-a lungul acelui drum. unde copacii înflorişi erau puzderie. Oki o luş la vale şi se întoarse acasş. dar intuişia femininş a lui Fumiko îl fşcuse pesemne sş bşnuie cş era vorba de cineva care avea o anumitş legşturş cu Ueno Otoko. Acea floare de mari dimensiuni nu era la drept vorbind deformatş. La Yamanushi. pe alocuri.daş î Era de o frumuseşe diabolicş. Ceva fantastic pşrea sş iradieze din enormul bujor roşu din care se desprindea parcş o impresie de solitudine. Curînd. dar o singurş floare de mşrimea unui cap 43 de copil era înfşşişatş. acea floare unicş avea în acelaşi timp petale roşii şi petale albe. înecat în cenuşiu. Cele douş pînze erau înrşmate simplu. Tot pe-atunci. ca şi cum ar fi vrut sş-i citeascş rşspunsul pe chip. la nord de Kamakura. A adus douş pînze şi prşjituri de la Kyoto. dar nu lşsa impresia cş ar fi fost un motiv decora- . Fiecare petalş era straniu redatş prin efecte de degradeuri. Sînt încş împachetate. 42 De mulşi ani nşzuia Oki sş meargş la Kyoto ca sş asculte acolo clopotele sfîrşitului de an.

Nu toate crengile pomului erau aşa. Dar. pe altele doar flori roşii. fşrş nici o îndoialş. de cele mai multe ori. Se vede cş Otoko îi povestise despre acel pom. Indiferent dacş socoteai acea picturş rece sau nu. Grşdinarul nu fşcuse nici o altoire şi florile crescuserş roşii si albe pe aceeaşi ramurş. florile roşii se amestecau cu cele albe şi în44 floreau în fiecare an pe ramuri diferite. era aici stilul abstract caracteristic lui Keiko. Un soi de viaşş misterioasş pşrea a fremşta într-însa si ea lşsa realmente impresia cş se mişcş. nu era oare vorba de peisajul interior al pictoruluiş Chiar dacş zşreai acolo o succesiune de munşi. fşcuse vreo aluzie şi la tragica ei iubire de odinioarşş î E de Otoko. Oare Otoko.. Oki şinea la prunul acela bştrîn. nu era albul rece al zşpezii. în ciuda diformitşşilor. evocînd prunul acela. Bştrînul pom dşduse flori albe si roşii. Mai mult decît nişte munşi înzşpezişi sau nişte fragmente de gheaşş. simbolizase în acea picturş ciudatul lui prun printr-una singurş dintre florile sale. Oki se duse cu gîndul la prunul din grşdina lui. Keiko o pictase de curînd special pentru Oki. ai cşrui lşstari noi aveau sş dea muguri chiar în acele zile.ş î Cumş Oki se întoarse spre ea. de bunş seamş.. adevşraşii munşi nu erau atît de sfîrtecaşi şi nici atît de ascuşişi şi nu se îngustau atît de mult la bazş. se vede cş ştia de existenşa lui. îşi adusese aminte de el şi. Cu toate acestea. recunoscînd însş apoi cş era un lanş de munşi înzşpezişi. care nu urmşrea sş fie un reflex al realitşşii. Fşrş îndoialş. ca şi cum ar fi vrut sş se punş la unison cu anotimpul. numai nişte munşi acoperişi de zşpadş puteau produce o asemenea senzaşie de imensitate. de vreme ce puteai recunoaşte în ea floarea de prun. Absorbit în contemplarea pînzei. ea nu trşda mai puşin tinereşea şi emoşia artistului. îi vorbise despre el elevei sale. nu observase prezenşa soşiei sale în spatele lui. Deşi ea nu venise niciodatş acasş la Oki. a malformaşiilor pomului. pe unele nu înfloriserş decît flori albe. Zşpada nu era redatş printr-un alb unic. care era pe-atunci cşsştorit cu Fumiko. Keiko. î E chiar o lucrare a lui Otokoş .tiv. Asta se datora pesemne fondului pe care Oki îl luase la început drept o îngrşmşdire de fragmente masive de gheatş. Oki nu verificase niciodatş incertele noşiuni de botanicş ale grşdinarului sşu. Un soi de muzicş lua naştere din impresia glacialş provocatş de zşpadş şi de culoarea ei caldş. în timp ce contempla pictura. la rîndul ei. în acea picturş. diverse culori i se integrau ca într-o melodie si evocau variaşiunile în roşu şi alb ale petalelor florii de prun. Lucrarea nu era decît în parte abstractş.

Privirea i se fixş pe picturş. în sinea-i se fşcu o luminş care începu sş strşluceascş si mai intens. cînd soşia lui îl întrebş: î Ce e de fapt fata asta pentru Otokoş î O elevş care locuieşte cu ea.. Tinerii pictori din zilele noastre. cu toate culorile astea aşternute la-ntîmplare! zise Fumiko aşezîndu-se în spatele lui Oki. Oki încerca sş descopere inima picturii. dimpotrivş. impunîndu-şi un ton blînd. sş fie. Vezi doar cş e semnatş îKeiko"! î Ce picturş stranie! zise Fumiko cu o voce asprş. Era limpede cş Prunul exprima dragostea pe care o . Fireşte. î Fim! nu prea are de-a face cu un peste sau cu un nor.în timp ce vorbea. ce pşrea a se disimula în operş. 45 Nici o formş nu putea fi identificatş în acea pînzş. nimic nu era întîmplştor aici. E pictatş de rînşra care a fost aici adineauri. chiar şi în stilul japonez. Fşrş îndoialş cş din pricina multitudinii liniilor orizontale crezuse Fumiko cş poate recunoaşte în ea un peşte sau un nor. Oki întrebş calm: î Ce te face sş spui cş totul vorbeşte în ele de Otokoş î Pşi tu nu veziş î Nu e decît un efect al închipuirii tale. î Daş îmi dai voie sş rup pînzele astea sau sş le pun pe focş î Isprşveşte cu tîmpeniile! Ce-i cu furia asta. nici alta. începi sş vezi fantome! Chiar însş. î Stranie..ş î şi-a pus tot sufletul în picturi! Totul vorbeşte în ele de Otoko! Nu e ceva de şinut în casş. dezvşluitş în ea. î Ce-o fi reprezentînd atunciş î Poşi sş-şi închipui cş e un peşte sau chiar un nor. La prima vedere. Mirat de accesul ei brusc de gelozie. asta nu prea are importanşş. E posibil ca subiectivitatea artistului. î Nu e nici un titlu. nu pşrea sş existe nici o armonie între culori. rşspunse Oki. î Asta e ceea ce se numeşte artş abstractşş î Ei. N-aş putea spune dacş e vorba de un peşte sau un nor. î Celşlalt tablou e si mai ciudat. într-adevşr! rşspunse Oki. poate nu s-ar putea vorbi aici chiar de artş abstractş... iar culorile folosite erau si mai violente.î Cu siguranşş nu! Ea n-ar face niciodatş ceva atît de tineresc. Faptul de a nu-i fi dat nici un titlu lşsa cîmp liber tuturor interpretşrilor. Se aplecş lîngş peretele de care era rezematş pînza şi examina spatele tabloului.. Pare sş nu fie nici una. Totuşi o ciudatş pasiune emana din acea operş executatş în stilul tradişional japonez.. şi mai variate decît în Prunul.

î Nu. Lui Oki i se fşcu ruşine cş vorbise despre homosexualitate ca sş se eschiveze. Oki puse jos cele douş tablouri si le împacheta încet. un narcisism de fatş tînşrş. de data asta. Am privit picturile astea cu idei preconcepute. . î Orice-ar fi. Nu cumva sş rşmînş aici! î Indiferent dacş-şi plac sau nu.. de o frumuseşe aproape diabolicş. pînzele astea îmi fac silş! zise Fumiko. eşti sigurş cş ni le-a oferit sau a venit pur şi simplu ca sş ni le-arateş Fumiko rşmase tşcutş o clipş. Keiko nu folosise decît pigmenşi minerali. şi peste ei turnase culoarea. î Orice-ar fi. Locuiesc împreunş într-o veche mînşstire din Kyoto şi amîndouş sînt temperamente arzştoare. picşturş cu picşturş. ci a elevei sale. Dar pe loc nu spusese nimic.. Pşstrş o clipş tşcerea. întîrzierea asta o frşmînta oare si pe Fumikoş Gara era aproape de casş şi erau trenuri din sfert în sfert de orş. în aceasta. Oki credea cş distinge inima pînzei în acel ciudat spaşiu luminos care pşrea vşzut de la o fereastrş. cred cş pînzele astea exprimş dragostea pe care încş şi-o mai poartş Otoko. O tînşrş atît de frumoasş.. din centrul compozişiei pînş în partea inferioarş stîngş. Putea sş vadş acolo indiciul cş iubirea lui Otoko era încş vie. î Destul cu seducşia! Nu-mi place. te pomeneşti cş fata asta si Otoko se iubescş î Lesbieneş Fumiko era stupefiatş. î Taichiro a întîmpinat-o la uşş. Apoi. î I-a venit rîndul lui Taichiro sş fie sedus. Cît despre pînza fşrş titlu. silnic aplicaşi.. Nu-ncape nici o îndoialş cş sînt imaginea lui Otoko. Fumiko fusese într-adevşr tulburatş la gîndul cş cele douş femei ar fi lesbiene. presupun cş operele nu-i sînt decît imaginea ei. ea spunea fşrş îndoialş acelaşi lucru.. î Crezi cş sînt lesbieneş î Habar n-am.. da' nu m-ar mira. Poate pentru cş ziua cînd se întorsese bşrbatul ei era si zi de sşrbştoare. mai întîi. îşi totuşi nu-i opera lui Otoko. dupş cum şi se nşzareş şi. cu o vibraşie a pleoapelor. a condus-o la garş şi e ceva timp de cînd a plecat. Dacş fata asta e atît de frumoasş. 46 Fumiko bşnuia pare-se cş Oki se întîlnise cu Otoko la Kyoto. Tonul lui Fumiko se îmblînzise. 47 î Poate cş amîndoi greşim.simşea Otoko pentru Oki. î în cazul şsta. Chiar dacş pictorul respectiv nu e decît o fatş foarte tînşrş. Crezi cş le poşi distruge aşa. ele îi aparşin celei care le-a pictat.

care însş pşrea cam melancolic. Privi pe fereastra de la birou. dar. preda literatura japonezş. Oki începea sş fie îngrijorat de întîrzierea bşiatului sşu. veselş si zşpşcitş. franceza şi germana. în dulapuri şi telefonezi de cum ai poftş sş comanzi sushi31 sau 48 Dumnezeu mai ştie ce. Atunci cînd le invita acasş pe elevele lui. dar . î Cînd fratele tşu îşi primeşte studenşii. Avea meritul. zicea maicş-sa. realistş sau nu.. La început. se deschiseserş un mare numşr de flori bleumarin. împotriva oricşrei aşteptşri. î Da' frate-miu nu-şi invitş decît elevele! i-o întorcea Kumiko. care nu era încş independent din punct de vedere financiar. rar la un specialist în literatura japonezş. Taichiro era lector la o universitate privatş. Te pomeneşti cş prima impresie a lui Fumiko în faşa pînzelor lui Keiko fusese. întrucît tatşl fusese împotrivş. nu trebuie sş-i servim decît cu ceai. adicş literatura datînd din epoca Meiji. deşi nu era supşrşcioasş din fire. de a putea citi în egalş mşsura engleza. Din laşitate. Ea. se ducea în sala de studii a universitşşii sau fşcea cercetşri acasş.î Da' de ce sş pictezi lucruri atît de absurdeş î Asta-i bunş! O picturş.. tricotat sau aranjamente florale. încît abia le observai. Tu însş cotrobşiesti în frigider. Buruienile erau atît de discrete. faci un tşrşboi de necrezut. Oki evitş sş continue discuşia cu nevastş-sa. acoperitş acum de buruieni. nu catadicsea nici mşcar sş i le prezinte. Era exact opusul surorii sale mai mici. se bosumfla nişel vşzînd primirea cşlduroasş pe care maicş-sa o rezerva elevelor lui Taichiro. dar Taichiro.. Cînd Kumiko îi propunea sş meargş la patinaj sau sş joace tenis. voise sş studieze îliteratura modernş". rîzînd pe sub mustaşş. Taichiro îi rşspundea mereu în doi peri si sora lui sfîrşise prin a-1 socoti ca pe un original. nu se gîndea la cşsştorie. Taichiro nu prea le frecventa pe prietenele lui Kumiko. se specializase în literatura din era Kamakura şi Muromachş0. Era un bşiat foarte înzestrat. cu cunoştinşele ei superficiale în materie de cusut. Pşmîntul alcştuia parcş o movilş în dreptul locului unde fusese sşpat un adşpost antiaerian în timpul rşzboiului. Kumiko era mşritatş. în zilele cînd nu şinea cursuri. exactşş şi Oki vşzuse poate corect gîndindu-se cş cele douş femei ar fi lesbiane. bijuterii. în mijlocul buruienilor. Taichiro. Oki aşteptş întoarcerea fiului sşu. Fumiko ieşi din birou. calm. Kumiko. Florile erau şi ele foarte mici. reveleazş gîndurile şi sentimentele intime ale artistului.

în seara care preceda sşrbştoarea. dincolo de Colinele de Rşsşrit. şi ele aveau viaşş lungş. Acum. ca sş vedem cum se oglindeşte luna în lacul Biwa34ş î Luna în lacul Biwaş Spectacolul n-are nimic nemaipomenit! î E mai frumos sş vezi imaginea lunii într-o cupş de sake decît într-un lac mareş reluş Keiko. Ia te uitş! Ce curioasş culoare are grşdina astş-searş! î Zşuş Privirea lui Otoko se opri asupra grşdinii.de un albastru profund şi strşlucitor. Taichiro încş nu se întorsese. dupş ce pşstrş tşcerea o vreme: î Ce-ar fi sş facem o plimbare în maşinş pe Colinele de Rşsşritş Sau. zise Otoko. a cşrui datş era diferitş de calendarul lunar. Dar n-o fşcuse niciodatş. aşezîndu-se la picioarele lui Otoko. adresîhdu-se lui Keiko. ceea ce contribuia sş-i sporeascş dragostea pe care le-o purta acelor flori albastre. Zşbovi o bucatş de timp sş le priveascş. în timp ce privea luna de pe verandş. aproape jumştate din ea era scşldatş de lunş. în acea tufş de iarbş. Mai tîrziu. Oki putea distinge galbenul florilor de pşpşdie şi albastrul ultramarin al celorlaltor floricele. de formş alungitş. Keiko veni pe verandş şi-şi puse cu blîndeşe mîna pe spatele lui Otoko. zise Otoko. cşci clşdirea principalş a mînşstirii astupa vederea. pelerinii trebuiau sş bea o cupş de sake în care se oglindea luna plinş şi ar fi fost de-a dreptul supşrştor ca bolta cereascş sş fie acoperitş şi luna absentş. în timpul serbşrii. luna se înşlşase pe cerul nepştat. încît lui Oki i se fşcea uneori poftş sş coboare ca sş culeagş una dintre florile acelea umile şi sş o şinş în mînş spre-a o studia cu atenşie. î Luna de mai. în lumina crepuscularş. Din verandş era vizibilş doar grşdina interioarş. dacş nu. dar înfloreau atît de aproape de fereastra de la biroul lui. Nu ele anunşau poate primşvara. acele flori albastre erau primele care înfloreau în grşdina lui Oki şi-şi pşstrau cel mai mult inflorescenşele. Cu excepşia tulich'inelor. 50 î Keiko. Era o grşdinş nearmonioasş.. Keiko nu fu de acord. 49Sşrbştoarea LUNII PLINEOtoko se hotşrîse sş asiste împreunş cu Keiko la sşrbştoarea lunii pline pe muntele Kurama32. î Cred cş luna o sş fie frumoasş mîine. astfel încît pietrele de rîu îmbrş- .. Sşrbştoarea avea loc în luna mai dupş calendarul solar. dar întrebş. la Otsu33. a venit rîndul pşpşdiilor sş înfloreascş. vrei sş-mi aduci o pernş şi sş stingi lumina încasş.

Sau. î Cu plşcere. î Nu mş mai iubeşti sau şi-e fricş de mineş întrebş Keiko cu o voce muşcştoare. o azalee albş pşrea cş pluteşte. î De vreme ce mi-o ceri. cu capul uşor aplecat. lumea lua adeseori tinerii lşstari roşii ai copacului drept flori si se întreba de ce varietate o fi vorba. Otoko era tot frumoasş.. Otoko nu pşrea obişnuitş sş o vadş astfel. Keiko reveni pe verandş şi începu sş serveascş ceaiul. Grşdina era acoperitş şi cu un frumos covor de muşchi. Arşarul roşu. Portretul ar risca sş-mi dezvşluie toate urîşeniile sufletului şi-n cele din urmş aş ajunge sş-mi fie silş de el.cau nuanşe diferite dupş cum erau luminate sau cufundate în umbrş. î Aş şine sş-mi faci dumneata portretul. Keiko.. î Am citit undeva cş modelul lui Rodin pentru Sşrutul este încş în viaşş şi trebuie sş aibş vreo optzeci de ani. î Cu dragş inimş. Un bşrbat ar fi încîntat sş mş picteze. şi pe urmş eşti încş tînşrş. Cînd o femeie picteazş altş femeie nud. oamenii vor gşsi cu siguranşş cş am o pşrere prea bunş despre mine. Primşvara. Ea se întreba de ce priveşte Otoko în felul acesta o grşdinş atît de insignifiantş. lşsînd impresia cş se gîndeşte la ceva. E ceva greu de imaginat dacş te duci iarşşi cu gîndul la sculpturş.ş N-ar fi prea asemşnştor. î Sînt atît de fericitş! î Dar n-o sş te pictez nud. dacş voi fi în stare. la patruzeci de ani. mi-a venit ideea sş te rog sş-mi faci portretul. î Ce-ar fi sş fac un ceaiş Primul ceai din noul anotimpş propuse Keiko. cu ochii aşintişi asupra jumştşşii de grşdinş scşldate de lumina lunii. şi chiar sş mş picteze goalş. fşrş sş-şi dea seama de nimic. continuş: î Cînd am citit asta. Ea stştea acolo. dimpotrivş.. prea gro- . nu-i aşaş î Creziş Spui asta fiindcş eşti tînşrş! Crezi cş eşti obligatş sş mori în plinş tinereşe doar fiindcş ai servit atunci drept model pentru o capodoperşş Ar fi o greşealş sş le cerem prea mult modelelor noastre! Caracterul neaşteptat al replicii lui Otoko se datora faptului cş vorbele lui Keiko îi aduseserş aminte de romanul lui Oki.. dacş voi fi în stare. dupş pşrerea mea. şi totuşi. avea încş frunze noi pe care noaptea le înnegrea. î Ai vrea un portret realistş Mi se pare de neconceput. Dar de ce nu şi-ai face chiar tu autoportretulş 51 î Eu. învoaltş în umbrş. cît sînt încş tînşrş. repetş Otoko. o sş încerc. la ore diferite din zi şi din noapte. rezultatul nu este. de lîngş verandş. Acuzaşia lui Keiko nu pşru s-o tulbure peste mşsurş pe Otoko. ai sş te schimbi. dacş m-aş picta în manierş realistş.

marea. Tînşrş arborş un aer misterios şi-şi înşbuşi un început de rîs: î Voi face o operş abstractş şi nimeni nu va înşelege nimic. factice. dar nu izbutea sş-şi alunge din memorie plantaşiile de ceai de pe lîngş Shizuoka36 vşzute de la fereastra trenului. zise Keiko cu un ton mîngîietor. î Mş întreb ce-ar ieşi. Totuşi nu doar interesul pe care i-1 treziserş ondulaşiile verzi şi coloriturile lor nuanşate. fşcuse o primş eboşş de peisaj. Era primul ceai recoltat. pe aceastş linie T5kaid5. munşi. şinînd seama de jocurile umbrei şi luminii pe tufişurile de ceai. pe toatş suprafaşa pînzei. La ea în atelier. încş şi mai puşin în stilul tradişional de picturş cum este al meu. iar tufele de ceai rotunjite te duceau cu . rşspunse Otoko sorbind o înghişiturş de ceai parfumat. o îndemnaserş pe Otoko sş picteze plantaşiile de ceai de la Uji. Dupş ruptura cu Oki. ar fi putut fi. Revenise de mai multe ori la Uji şi fşcuse numeroase crochiuri. î Dacş-mi voi face eu autoportetul. Nu era atunci decît o studentş şi nu se prea gîndea cş avea sş devinş pictorişş. Le observa uneori în plinş amiazş. a acelui tren pe care-1 lua atît de des între Tokyo şi Kyoto. dacş ai fi pictat-o tu. lacuri. Nu fşcuse nici o schişş cu tinerele culegştoare de ceai. Nu fi îngrijoratş. î Nu sînt cîtuşi de puşin îngrijoratş. ca şi liniile unduitoare ale tufişurilor. precum şi tşlşzuirile suple ale tufelor şi variaşiile de culori. N-ar fi putut spune de ce o tulburau doar acele modeste plantaşii. Deşi este un semn de îndrşznealş din partea mea. cu umbrele dese adunate pe butuci. uneori chiar şi nori cu nuanşe delicate. O însoşea şi Keiko.zav. încît sş figurşm în el amîndouş. uneori în fapt de searş. ondulaşiile curbe ale arbuştilor de ceai. Poate cş suferinşa i-o redeşteptaserş verdele posomorit al plantaşiilor sau melancolia umbrelor serii coborînd peste butucii dintre arbuştiş Pantele pe care creştea ceaiul erau puşin înalte şi pşreau artificiale. Otoko. plecase la Kyoto cu mama ei. .. Keiko întrebase: î Ceea ce faci aici nu e oare artş abstractşş î Da. cu ajutorul numeroaselor schişe. cînd ochilor sşi li se ofereau. 52 într-o bunş zi. îi fusese oferit lui Otoko cu prilejul unui drum în regiunea Uji35. voi face în aşa fel. pentru a face cîteva crochiuri pe viu. Dar priveliştea acelor plantaşii de ceai îi rşscolea iarşşi durerea pe care o resimşea pentru cş fusese silitş sş se despartş de Oki. Se mulşumise sş reprezinte. mş strşduiesc doar sş armonizez între ele verdele frunzelor tinere cu cel al frunzelor vechi.

încît îşi va fi cu neputinşş sş-1 beiş î Asta zici tu cş este îabstract"ş" Rîsul tînşr al lui Keiko ajunse pînş la ea din încşperea alşturatş. rîdea de acele schişe. Keiko reluş cu un glas rece si apşsat: î ştii cş mi-ar plşcea sş te rşzbunş î Sş mş rşzbuniş Otoko rşmase perplexş în faşa vorbelor neaşteptate ale ' tinerei. î Vino aici. nu-i aşaş întrebş Keiko. în ce o privea. Otoko. Keiko... î Ceaiul şsta e delicios.. Deşi citise O fatş de şaisprezece ani şi. î De ceş î în gara din Kyoto. . tristeşea pusese din nou stşpînire pe ea şi Otoko revenise în valea Yuya pentru a face cîteva schişe. î Sş mş rşzbuni. Ea aprecia maniera abstractş în care Otoko redase tufele de ceai cu ajutorul unor linii suple şi şerpuite.ş 54 î Desigur. Otoko nu-i ascunsese nimic în legşturş cu Oki. în genul îabstract".. cînd te-ai dus la Tokyo. zise Otoko. şi şezi. tu. verdele fraged al frunzelor tinere era mult prea strşlucitor. î Aşa e. nu te-ai oprit şi la Kamakuraş Glasul lui Otoko se înşsprise oarecum. î Keiko..gîndul la o turmş de oi ascultştoare. dar se mira cş schişele acelea se îndepşrtau atît de mult de realitate. Armonie şi variaşiuni în verde! î Mş-ntreb dacş n-ar trebui sş pun roşu sau violet.ş Atît de amar. rîzînd. vrei sş mai faci nişel. î în genul abstract. pe mine. de-a 53 lungul rutei Tokaido. Poate cş tristeşea pe care Otoko o simşise încş înainte de a fi plecat din Tokyo devenise si mai sfîşietoare cînd trenul ajunsese la Shizuokaş Cînd vşzuse plantaşiile de ceai din Uji. Plantaşiile de la Uji nu aveau însş melancolia celor pe care le zşrea de la fereastra trenului. Sş stşm puşin de vorbş de- .. Otoko nu rşspunse. domnul Oki ceruse sş-mi vadş tablourile. î Sigur cş da. în conversaşiile lor din pat. N-ar avea nici o importanşş cş n-ar mai semşna cu o plantaşie de ceai. Keiko nu pşrea a fi distins în schişele fşcute la Uji marca vechii iubiri a lui Otoko.. Keiko. î Nu vei folosi decît verdele. Eboşa lui Keiko era rezematş de peretele atelierului. Pictez plantaşii de ceai la vremea culesului. Nici Keiko nu pşrea a-i fi remarcat mîhnirea. acum cîteva zile.

. cu oricine afarş de dumneata pot sş mş arşt rea. î N-are rost.. Engaku-ji şi Kench5-ji. î Dar de ceş î Pşi n-am dreptul sş fiu geloasşş î Asta eraş Otoko îşi puse mîna pe umşrul contractat şi tremurştor al tinerei. î Dumneata încş-1 mai iubeşti. Keiko tşcu şi se aşezş în genunchi. Taichiro. 55 î Aşa e. Keiko vorbea cu un glas sugrumat. î Pentru tine.. nu vei înceta sş-1 iubeşti. nimic din toate astea nu reprezintş o noutate. î De-asta vreau sş te rşzbun. oprind-o.. O sş fac altul. î Dumneata. fşcu Otoko. mai degrabş eu aş fi îndreptşşitş sş fiu geloasş... De ce naiba vorbeşti de rşzbunareş î Oare dumneata nu ştii la ce fac aluzieş î Nu mi-a dat niciodatş prin gînd sş mş rşzbun. î şi ai vşzut-oş î Nu 1-am vşzut decît pe fiul lui. si m-a dus pînş la Enoshima37. Dar e groaznic! î Ce copilş pornitş! zise Otoko cu blîndeşe. Clarul de lunş scşlda o porşiune mai mare din grşdinş. şi trebuie sş spun cş m-a amuzat sş aud istoria povestitş în legşturş cu acele Enkiri-dera38. E cu siguranşş leit taicş-sşu cînd era tînşr. diabolicş! . In cazul şsta. î şsta e adevşrul. geloasşş Mş faci fericitş! Keiko îi cuprinse cu braşele gîtul lui Otoko şi se rezemş de ea. Nu simt deloc urş.. luîndu-şi mîna de pe umşrul fetei. Ce-nşelegi tu prin rşzbunareş Ce-ai de gînd sş faciş Keiko. ce amar este! zise ea. î De ce te-ai dus la Kamakuraş Fşrş sş-mi spui mşcar o vorbş. î Doamne. Enoshima s-a schimbat mult. î Asta şi-e rşzbunareaş Sş-1 seduci pe bşiatul şsta sau sş te laşi sedusş de elş îi zise Otoko. m-a invitat sş vizitez nişte mînşstiri. încreşind din sprîncene. îşi puse o ceaşcş de ceai. dar am vizitat toate locurile astea mult prea în grabş. Nu pot sş-şi explic. Mi se pare cş întreprinde cercetşri asupra literaturii din era Kamakura şi Muromachi. î Voiam sş vşd familia bşrbatului care te-a fşcut atît de nefericitş. crescutş la Tokyo. nu se clintea. Genunchii ei îi atinserş uşor pe cei ai lui Otoko. S-a arştat foarte amabil cu mine. Atîta timp cît vei mai trşi. îSş ştii. cu capul în pşmînt..spre toate astea bînd din ceaiul tşu îabstract".

am suferit foarte mult. Acum. î înceteazş cu toate prostiile astea! î Mş-ntreb totuşi dacş dumneata n-ai fi putut sş-i strici casaş î Bine. î De ce m-ai trimis sş-1 caut pe domnul Oki la hotelul Miyako şi de ce mi-ai cerut sş-1 conduc la garşş î Pentru cş tu eşti tînşrş şi frumoasş! ş pentru cş sînt mîndrş de tine! î Detest sş-mi ascunzi gîndurile dumitale cele mai adînci. dar nu eram încş decît studentş. sînt o femeie de vîrstş maturş şi talia începe sş mi se îngroaşe.. la cîtva timp dupş ce 1-am pşrşsit pe Oki. î Chiar şi o fatş rea ca mine vrea sş facş la început o impresie bunş. Mi-era teamş sş nu fie decepşionat.î şi totuşi ai dus acolo douş dintre tablourile tale. Cele preferate. Otoko îşi aplecş chipul pe care se zugrşvea o uşoarş tristeşe. Cu ochii mei geloşi. Cînd Oki şi cu mine ne-am despşrşit. cu calm. E singurul lucru de care mi-e teamş. Deci şsta e felul tşu de a mş rşzbunaş începutul rşzbunşrii taleş î Exact.. Adevşrul este cş nu şineam prea mult sş-1 revşd. Acum îmi dau seama.. Te-am observat cu atenşie. î Zşuş zise Otoko. eu trebuie sş fi avut vreo şaptesprezece ani.. Nu ştia cîtusi de puşin ce era între tatşl lui si mine. decepşionatş Dumneata ar fi tre- . î şi pe vremea aceea nici nu-mi prea pşsa de artş. î Taichiro nu era pe-atunci decît un copil. Kumiko trebuie sş se fi mşritat. nici trşi. î Zşuş Otoko privea ochii fetei care scînteiau în clarul de lunş. presupun.. de ce sş nu-i stric cşsniciaş î Ce tot vorbeşti. î Nu voiam sş-şi ascund nimic.. şi el avea un copil. Taichiro mi-a scris cş amîndouş au fost atîrnate în biroul lui. Keiko! Cît de arogantş poşi fi ca sş glumeşti cu atîta nesşbuinşş! Aşa n-o sş-şi atragi decît necazuri! Nu-i vorba de-o joacş şi nici de-o farsş! î Nu-şi cer decît sş nu mş pşrşseşti. î Decepşionatş El... 56 î Eu aş fi fşcut-o! î Ai idee cît poate fi de puternicş o familieş î Mai puternicş decît artaş î Ei bine. î în cazul şsta. Keiko se întoarse cştre prietena sa si-o apucş delicat de încheietura pumnului. Cum aş putea picta dacş vei fi departe de mineş N-as putea nici picta.. î Otoko. Abia cînd am aflat de naşterea micuşei Kumiko..

îşi desprinse mîna din degetele lui Keiko şi-şi depşrta genunchii de-ai ei. şi domnul Oki m-a decepşionat el pe mine.buit sş fii! Dumneata eşti femeia pe care o respect cel mai mult pe lumea asta. î Dacş sînt ceea ce numeşti dumneata o femeie fatalş. Preferi romanul şsta fiindcş îi sînt eu eroina si fiindcş m-a idealizat în el. Si aveam nevoie de un pretext ca sş mş duc sş-i vşd familia.. îi gşseam pe tineri mai degrabş plicticoşi şi credeam cş domnul Oki e cineva absolut remarcabil. eram curioasş sş-i cunosc reacşia şi comentariile pe care le-ar putea face. fşrş a se tulbura cîtuşi de puşin. doar O fatş de şaisprezece ani ar trece în posteritate. Atunci. i-o întoarse Keiko. voiam sş-i arşt cele mai bune opere ale mele. Otoko pşrea înmşrmuritş de discutabila încredere în sine a fetei. înainte de a veni sş locuiesc cu dumneata. N-am nevoie de picturile mele ca sş-1 seduc. î Ba pot foarte bine. se albise la faşş. tinerilor le plac romanele care le vorbesc despre tinereşe. Probabil cş n-a-nşeles nimic din ele. î Singura explicaşie este cş. nuş î înceteazş sş tot spui lucruri atît de neplşcute.. î îşi mulşumesc. îmi închipui cş si cele mai multe femei sînt la fel. cu inima strînsş. î Cum aşaş î Mi-ar fi uşor sş-i seduc pe domnul Oki şi pe fiul lui. în plus. î Greşeşti cînd spui asta. î E groaznic ce spui! Otoko. 57 î Aroganşa asta n-o sş-şi aducş nimic bun. te rog! zise Otoko. . dar ce decepşie cînd 1-am vşzut! Mi-1 imaginasem cu mult mai bine bazîndu-mş pe amintirile dumitale! î Nu poşi judeca dupş o întîlnire atît de scurtş. repetş Otoko. cu glas furios... dacş domnul Oki ar muri azi. îmi închipui cş a vşzut tablourile cînd s-a întors. Keiko! î N-aş fi chiar aşa de sigurş. Te crezi o femeie fatalşş Degeaba eşti tînşrş şi frumoasş. de ce tablourile asteaş î îi promisesem sş i le arşt. î şi nu era acasşş î Nu.. î Chiar dacş e sş vorbim de romanele lui. n-a scris niciodatş ceva mai bun decît O fatş de şaisprezece anii î Nu-i adevşrat. şi apoi. în calitate de elevş a dumitale. î Prin urmare cu gîndul şsta ascuns i-ai dus domnului Oki douş dintre tablourile tale preferateş î Nu. î N-o sş-şi aducş nimic bun.. Mi-ai spus însş cş la garş n-ai schimbat decît cîteva vorbe cu el. Probabil cş romanele pe care le-a scris dupş aceea şi s-au pşrut greoaie sau plicticoaseş î şi totuşi.

Voi face o operş de inspiraşie buddhistş. Otoko. Chiar cînd îşi vorbesc de rşzbunare. Ideea asta nu-mi spune nimic. Unele din operele acelea sînt de toatş . surprinsş. Otoko îşi amintise de eboşele acelea la care nu se mai uitase de ani şi ani de zile.. îşi corectş atitudinea. Picteazş-mş nud. N-aveam decît şaisprezece ani cînd s-au întîmplat toate astea. î Aşa mş faci cum nu se poate mai fericitş.. Keiko. Avea sş termine însş vreodatş pictura astaş Acum cînd Keiko o rugase sş-i facş portretul.î Ai rşmas încş atît de ataşatş de elş Vocea tinerei se înşsprise si ea. î Nici rşzbunarea ta nu-mi va putea anula dragostea. încerca doar sş o sugereze. dar în acele opere. în albume de picturş occidentalş reproduceri de îngeraşi sau cu Cristos copil. dar Otoko nutrea încş proiectul de a le folosi pentru o operş ce ar fi avut titlul Suirea la cer a unui copil. în plus.. Keiko. î lartş-mş. zise ea cu glas tremurştor. Otoko pşrşsi veranda pe jumştate scşldatş de lunş şi pştrunse în interiorului casei. Otoko. 58 î Atunci este.. hohotea de plîns. fşcutş ghem. Keiko nu se ridicş şi-şi afundş faşa în palme.. care o emoşionaserş prin gratia şi sensibilitatea lor atît de japonezş. î De acord.. î ştii cş-şi sînt total devotatş si cş dumneata eşti raşiunea mea de a trşi. Cşutase. î Las' pe mine.. Kobo Daishi nu era la drept vorbind copil şi nu se înşlşa la cer. O voi face cu toatş dragostea. Otoko nu şinea neapşrat sş reprezinte urcarea la cer a copilului. Se lungi pe verandş. î O operş de inspiraşie buddhistşş Keiko. Te rog. din acele picturi de 59 inspiraşie religioasş care sînt portretele Sfinşilor Cşlugşri ai buddhismului emana un soi de farmec inefabil. De ce sş nu o picteze pe tînşrş fatş aşa cum artistul îl reprezentase pe Sfîntul Om copilş Ar fi un portret de Fecioarş absolut clasic. Vşzuse cîteva celebre picturi vechi reprezentîndu-1 pe Kobo Daishi39 copil. Aşa încît ai grijş acum de şinuta ta! zise Otoko. î Fş-mi portretul. Anii trecuserş. şi mi-a şi venit o idee.. dar chipurile lor bucşlate şi plesnind de sşnştate rîzştoare era de neconciliat cu tristeşea ei. î Am sş-şi fac portretul. dragosteş î Poate. î Nu este nici un ataşament. Otoko fşcuse şi pşstrase mai multe schişe ale copilului prematur adus de ea pe lume. Dar cineva ca domnul Oki.. Pînş nu ajung sş fiu femeia fatalş de care vorbeai. Keiko. î Te voi rşzbuna. fireşte. Le şinuse secrete şi nu i le arştase nici lui Keiko..

în seara asta însş. Privirea i se opri asupra lui. Otoko şi portretul respirau la unison. Oare nu era datoare sş-1 facş şi pe cel al lui Keikoş Nu . la insistenşele lui Keiko. Mama ei pşrea tînşrş acolo.frumuseşea. pînş acum. poate chiar mai tînşrş decît Otoko. Oare aceasta din urmş. Keiko izbucnise: îî Este autoportretul dumneavoastrş. Deasupra era atîrnat un portret. Ar fi nostim. cu toate cş putea fi luatş drept un autoportret. Otoko arsese toate studiile preliminare şi nu pşstrase decît acea ultimş versiune. Otoko semşna cu mama sa. Otoko aruncş o privire în încşpere. Nu-şi închipuise cş Suirea la cer a unui copil. Ori de cîte ori privea acel tablou. Fşcuse portretul mamei sale şi dorea sş-1 facş pe cel al copilului pe care-1 pierduse. dar nici una dintre ele nu o emoşionase. nu mai pictase alte portrete. Se mulşumise sş schişeze cîteva siluete omeneşti în peisaje. Oare tocmai pentru cş o iubise prea mult şi o plînsese atît de mult la moartea ei îi era atît de asemşnştoare în acel portretş Otoko începuse sş picteze inspirîndu-se din pozele mamei sale. cu inima covîrşitş de emoşie. Voi începe de îndatş ce voi termina cu plantaşiile de ceai. Otoko. în ochi i se citea o tristeşe imperceptibilş. pictat de Otoko şi care o reprezenta pe mama ei. ar putea fi un autoportret. şi chiar portretul acela era atîrnat acum pe perete. Otoko îi fşcuse numeroase schişe. Atunci luase hotşrîrea sş le ignore şi mama îi apşruse în faşa ochilor. Dar nu-si uitase vechea dorinşş şi tocmai de-aceea îşi amintise de Kobo Daishi copil si se gîndise sş o reprezinte pe Keiko sub trşsşturile clasice ale unei Fecioare. înşelesese atunci cş ceea ce picta 60 era în mai mare mşsurş un autoportret decît portretul mamei sale. nu-i aşaş Cît e de frumos! Otoko nu-i spusese cş era vorba de maicş-sa si se întrebase dacş nu cumva toatş lumea i-ar lua opera aceea drept un autoportret. Cît timp îi trebuise oare ca sş dea viaşş acelei opereş în afara aceluia. Pşrea vie si nu avea nimic dintr-o umbrş. Schişele ei si cele ale lui Keiko erau aliniate şi rezemate de perete. în vîrstş pe atunci de vreo treizeci de ani. i se reaprinsese dintr-odatş dorinşa de a face unul. Aş putea s-o numesc Abstracşie pentru o pictorişş1. dar ochii i se aburiserş de lacrimi în repetate rînduri şi fusese nevoitş sş se opreascş. nu-i aşaş î Dumneata îşi başi joc de mineş î Vorbesc serios. în mare grabş. pe care de atîta timp voia s-o picteze. se reprezentase în portret pe sine însşşiş Sau mama apşruse în chip spontan tînşrş si frumoasş sub penelul fiicei saleş Cînd îl vşzuse pentru prima datş.

cu siguranşş. cum . Reiko. O striga Keiko. cînd pictase opere asemşnştoare apelînd la tehnicile occidentale. ca s-o picteze pe Keiko. Acele picturi simbolizau oarecum iubirile homosexuale din mînşstirile medievale. dacş s-ar inspira. unde femeile nu erau admise. ce o reprezenta pe Reiko. Nu era vorba.. î Nici vorbş.erau oare trei fiinşe pe care le iubise deopotrivş. Tînşrş fatş se aşezş lîngş Otoko. de unde nu lipsea un anume farmec. cu excepşia poate a actorilor de teatru no41. Doar cş nimeni acum nu mai poartş chimonou sau Iwkama*0 croite din brocarturi atît de somptuoase. De atunci am fşcut pesemne unele progrese. rşspunse Otoko. Am pus în el atît de mult din mine cînd 1-am pictat. Poate tocmai din acest motiv imaginea lui Kobo Daishi i se ivise numaidecît în minte lui Otoko atunci cînd acceptase sş facş portretul lui Keikoş Pşrul tînşrului Kobo Daishi nu se prea deosebea de pieptşnştura gen Ioana d'Arc rşspînditş printre fetişele de azi. şi dorinşa cşlugşrilor în faşa bşieşilor frumoşi ce semşnau pînş la confuzie cu nişte fete atrşgştoare. Erau fie picturi în ulei. Privind portretul mamei sale. nu-i aşaş Nu poşi simşi o asemenea iubire pentru mine. în stilul plin de graşie şi distincşie propriu operelor de 61 inspiraşie buddhistş. Otoko îşi aminti de portretele pe care i le fşcuse pictorul Kishida Ryusei42 fiicei sale. oricît ar fi fost de diferite unele de alteleş î Otoko. pe o jumştate de coalş de hîrtie chinezeascş. şi totuşi şin la el. aşa cum îi ceruse eaş Unele picturi buddhiste sugerau chiar rotunjimile unui piept feminin. asemşnştoare unor opere religioase şi în care era perceptibilş influenşa lui Diirer. şi totuşi. De ce n-ar picta-o Otoko pe Keiko nud. Otoko începuse sş reflecteze la picturile cu Kobo Daishi copil. î Nu-i nevoie de-atîta frşmîntare cînd o sş-mi faci portretul. şezînd foarte dreaptş. din portretul lui Kobo Daishi copil. în ciuda stîngşciei lui. dupş ce Keiko o strigase iarşşi. şi asemenea veşminte ar fi pşrut demodate pentru o fatş modernş ca Keiko. Picteazş-mş cum s-o nimeri. si Otoko se întreba de ce-i fşcuse pictorul fiicei sale un portret într-un stil atît de tipic japonez. Numeroase erau cele în care artistul îl reprezentase sub trşsşturile unei fetişe drşgşlaşe sau ale unei fete rşpitoare. î Ce fire suspicioasş! Nu mai sînt mulşumitş acum de portretul şsta.. Unul din acele portrete era si mai surprinzştor decît celelalte: era o eboşş în tonuri clare. cu bustul gol si şoldurile învelite cu o pînzş roşie. cu gîndurile în altş parte. Te uişi la portretul mamei dumitale şi te întrebi cum o sş mş poşi picta pe mine. de cea mai bunş operş a lui Ryusei. fie acuarele delicate şi minuşios executate. o inundase un val de amintiri. Brusc.

ştii bine. Ar fi trebuit sş mş spşl pe cap. î Nu e decît zece fşrş cinci. de ce mş tot întrebi acelaşi lucruş Keiko nu rşspunse. trşsşturile mele nu se potrivesc cu o picturş buddhistş.oare ar trebui sş redea pieptşnştura tinereiş Otoko vşzuse pînza celebrş a lui Kobayashi Kokei43 purtînd titlul Pşrul: era o operş de-o mare puritate. în timp ce Otoko se demachia în faşa oglinzii. î De ce şi-1 desfaci astş-searşş î începe sş fie murdar. Arcuindu-şi gîtul lung şi subşire. dar nu şi-o imagina pe Keiko pieptşnatş astfel. dupş ce terminş Otoko. Apoi. î Nu conteazş. Tatşl ei fşcea comerş cu mştase. î Foarte bine. Am putea sş mai sporovşim în pat. La înmormîntarea'lui erau prezente numeroase persoane. îi luş ea locul în faşa oglinzii şi se demachie la rîndul ei. închise shoji-ile. Keiko îşi scoase toate acele de pşr şi-şi scuturş capul. Otoko o privea. Mama lui Otoko murise de un cancer pulmonar fşrş a-i dezvşlui fiicei sale cş avea o sorş consangvinş. îşi examina faşa în oglindş. Otoko îşi spuse cş era o sarcinş peste puterile sale sş o picteze pe tînşra fatş. Otoko ignora şi astşzi acest fapt. Keiko îşi prinse între degete o şuvişş şi si-o pipşi. Vreme de cîteva nopşi se culcaserş fşrş sş închidş panourile de lemn glisante. Dupş o reflecşie maturş. ce-ar fi sş mergem la culcareş 62 î Aşa devremeş Cînd luna e-atît de frumoasş în noaptea astaş Keiko se întoarse cştre pendulş. Keiko fşcu la iuşealş paturile. î Sînt cam obositş. Cînd aceasta oferi tşmîia şi se înclinş în faşa familiei defunctului. . dar mama lui 63 Otoko identificase printre ele o tînşrş femeie cu sîngele amestecat. trase fusuma** care separa camera de atelier si se lungi alşturi de Otoko. ea îi remarcase ochii umflaşi de lacrimi pe care încercase sş şi-i împrospşteze cu apş sau gheaşş. dacş artistul care-şi face portretul are sufletul religios. Din pat. Se înclinaserş în faşa sicriului sşu şi arseserş tşmîie dupş obicei. îşi pieptşnş pşrul. î Otoko. Cele douş paturi erau lipite unul de altul. î Otoko. î Keiko. î îşi desfaci pşrulş î Da. ShSji-i\e orientate spre grşdinş reflectau slab strşlucirea lunii. cîşi ani aveai cînd a murit tatşl dumitaleş î Doisprezece ani.

Avea mai multe mijloace ca sş se asigure. secretarul soşului ei afla cş tînşrş femeie se mşritase. aşa vorbeşte lumea din cartier. Cu timpul. Acum.. fetişa nu mai avea cum sş-şi cunoascş adevşratul tatş. îi era însş cu neputinşş sş-i dezvşluie acesteia. Dupş vreo sase luni. 64 î Otoko. Nu vesmintele îi erau verzi. ci trupul. Ulterior. dar nici chiar în toiul suferinşelor şi al delirului. tînşrş se apleca asupra ei. . De cîteva clipe. Otoko respirş zgomotos. aceasta se mşritase probabil şi avea pesemne copii. secretarul aflase cş tînşrş femeie cu pricina avea o bunicş din Canada care se cşsştorise cu un japonez. î Nu. şi-i şoptise la ureche: î O vedeşi pe metisa aceea tînşrş de coloş Aş vrea sş vş informaşi despre numele şi adresa ei. inclusiv braşele şi picioarele.. gelozia şi indignarea i se atenuarş. luîndu-şi şi copilul în noul cşmin. Mama lui Otoko era convinsş cş soşul ei era tatşl copilei. Vocea lui Otoko se tulburş din nou. î Pe cineva îmbrşcat în verdeş întrebş Keiko. îşi fşcuse studiile în America şi lucra ca interpretş.. care stştea mai la o parte. în timp ce Keiko o masa blînd pe piept. O bştu gîndul sş adopte copilul. Aceasta nu o fşcu însş niciodatş. cş ea avea naşionalitatea japonezş. Otoko! Keiko o scutura ca sş o trezeascş. cş tatşl ei avusese o amantş şi avea un copil nelegitim. te uitai la mine cum dormş întrebş Otoko. î Cînd am avut coşmarul şsta. î Ce fel de visş î Am visat un personaj verde. Otoko atinsese vîrstş ce i-ar fi permis sş cunoascş adevşrul. pe atunci în vîrstş de doisprezece ani. Mama lui Otoko avu impresia cş pierduse ceva preşios. î Aşi vşzut-oş î Nu. Sprijinindu-se într-un cot. dar aşteptş sş se manifeste tînşrş femeie.. Insinuşrile omului o încredinşarş cş acea femeie fusese amanta bşrbatului ei. Ai avut un coşmarş Aveai aerul cş suferi.. Aşa cş Otoko ignora existenşa acelei surori vitrege. î Eşti absolut insuportabilş! Am avut un vis. î Presupun cş nu are copiiş î S-ar pşrea cş are o fetişş. Locuia într-o cşsuşş din Azabu45.. Pentru Otoko însş era ca şi cum nici n-ar fi existat. mama sa nu-i suflş nici o vorbş. De vreme ce mama ei se mşritase. Cînd îi muri mama. si nu numai pentru cş Otoko era unica ei fiicş.Mama lui Otoko avusese un şoc. îl chemase cu un semn din cap pe secretarul soşului sşu. î Da.

în care se reflecta luna plinş. un ceas si jumştate. în plus. sînt sigurş. Dupş acea lungş zi de mai.î Atunci era Fudo46ş î Nu-şi bate joc de mine. Cîte puşin din apa aceea era vşrsatş în mîinile adunate în chip de cupş ale pelerinilor care. se înşlşa luna plinş. î Ai visat de bine. î Creziş Tu dansai aşa în jurul meu în timpul somnuluiş Dar e îngrozitor! Keiko îşi lşsş mîna sş alunece de pe faşa lui Otoko pe pieptul fei şi-i scşpş un rîs înşbuşit şi parcş isteric: îBine. spuneai cş ai sş-mi faci portretul. Oki pleca sş se plimbe. dupş ce ne vom întoarce. înaintau şi beau din apş. au întreprins ascensiunea muntelui Kurama unde au ajuns pe searş. fşcînd ochii mari. cum întotdeauna se scula foarte devreme. care şinea morşiş sş interpreteze visul. nu-i aşaş Atunci m-am fşcut verde. începurş sş citeascş sutre47. Pelerinii se şi strînseserş în incinta mînşstirii. i-1 luş în gurş şi i-1 muşcş. fşcea o . î Otoko. Otoko. asta-i tot. Keiko îşi puse palma pe ochii deschişi ai lui Otoko şi-i închise. apucş degetul lui Otoko. de cînd locuia în Kamakura.. Obiceiul acestor mici sieste data din ultimii doi ani. î O femeieş Otoko nu rşspunse.. Era un personaj verde care plutea lin în jurul patului meu. pe care atmosfera sşrbştorii o exaltase. Altşdatş.. o nouş putere. 65 Deasupra Colinelor de Rşsşrit. cu cealaltş mînş. Oki se întindea în şezlongul de pe coridor. pe un acompaniament de armoniu: îDş-ne o putere glorioasş. sînt sigurş cş vei gşsi urmele verzi ale lui Fudo în camera ta! zise Keiko.. zise tînşrş. dar. seara cşdea pe crestele învecinate şi pe coamele înalte ale copacilor. umplutş cu apş. 66 Un cer PLOIOS Cînd obosea de scris sau cînd i se încîlceau gîndurile. î Otoko. Apoi. Sosirş bonzi care. N-avea chipul înspşimîntştor al lui Fudo." Fiecare pelerin şinea în mînş o luminare aprinsş în semn de ofrandş. dar gustul tşu pentru picturş care. A doua zi. pe urmele bonzului oficiant. i se întîmpla deseori sş adoarmş în el vreme de un ceas. în faşa Kyoto-ului. Otoko si Keiko fşcurş şi ele la fel. îmbrşcat într-o robş stacojie. în faşa clşdirii principale era aşezatş o enormş cupş argintatş de sake. Dupş-amiaza. unul dupş altul. Focuri de bucurie fuseserş aprinse de ambele pşrşi în faşa clşdirii principale a mînşstirii. î Mş doare! strigş Otoko. ca plantaşiile de ceai din Uji. spectacolul mînşstirilor si chiar al colinelor din împrejurimi îi devenise prea familiar.

avea. Din nou. şezlongul. Cerul era scund. era totuşi extrem de umed. Siesta îi alungase toropeala care punea totdeauna stşpînire pe el în acest anotimp si se simşise înviorat la vestea sosirii lui Keiko. se spşlş pe ochi. şi totuşi. Scria în regim nocturn. se întindea pe şezlong. Oki nu-şi fşcea niciodatş siesta din pricina numeroaselor vizite pe care le primea dupş-amiaza. ca şi cum pe cutele creierului i s-ar fi-ntins un soi de mucegai. se cufunda imediat în somn şi nu se mai gîndea la nimic. anotimpul cel mai detestabil pentru Oki. De îndatş ce ideile şi cuvintele nu-i mai veneau. Nu era neobişnuit ca atunci sş gşseascş o nouş soluşie dificultşşilor pe care le-ntîlnea în munca sa de scriitor. Oki simşea o greutate surdş în tîmpla dreaptş. (Somnuleşele astea sînt un semn al vîrstei. Nu rşspunse. î Ce mai faciş . Se sculş. o datş trezit. Acum era sezonul ploilor. Oraşul. De îndatş ce se întindea în el. înainte de cinş. Acum.scurtş plimbare dimineaşa. I se în tîmpla s-adoarmş uneori şi dimineaşa. în genere. nu mai simşea decît în foarte rare împrejurşri cş oboseala îi stimula spiritul. chiar şi noaptea. îl anunşş într-o zi servitoarea. î Bine. deşi departe de mare şi apşrat de coline. dar nu la aceleaşi ore. Era într-adevşr ciudat. domnule. Oki adormea şi se trezea împrospştat şi bine dispus. fşcea o plimbare ceva mai lungş. îşi fşcea siesta. gîndea Oki. Oki îşi lşsş capul sş cadş iarşşi pe spştar. cu o masş aşezatş într-un colş.. cînd scria ziua. dar rşmşsese întins pe şezlong. Oki abia se trezise.. De cînd nu 67 mai scria noaptea. şezlongul trebuie sş fi avut ceva magic!) Ori de cîte ori se întindea în el. dificultşşile îl pşrşseau numaidecît. Vşzîndu-1 cum apare astfel în faşa ei. î A venit o domnişoarş Sakami din Kyoto. era la fel de confortabil. un somn uşor şi vise în legşturş cu ceea ce scria. în tinereşe. şezlongul era magic. Este o tînşrşş î Da. pofteşte-o în salon. sş trîndşveascş în pat şi prefera sş fugş de dereticatul şi pregştirile neliniştitoare ale femeii de serviciu. A mai fost o datş. Nu-i stştea în fire. instalat în faşa unei mese joase pe rogojinile din birou sau aşezat pe un scaun la masş. aflat pe coridor. se frecş pe corp cu un prosop umed şi se duse în salon. Asta se putea întîmpla dimineaşa sau chiar seara. cînd scria un roman. î Sş-i spun cş vş odihnişiş reluş servitoarea. î Nu. Coridorul din faşa biroului sşu era vast. Oki scria oricum. de la miezul nopşii pînş în zori. şi dupş-amiaza în şezlongul magic. Keiko se ridicş de pe scaun şi roşi uşor. dar dacş se-ntindea pe şezlongul acela.

zise el. Doar ochii ei cu reflexe verzui pşreau a-1 sfida pe Oki. 69 î Nu spun cş asta înseamnş a fi pesimist. cînd m-ai condus la garş. deşi acuma ne gşsim în sezonul şsta groaznic de ploi. Privirea lui Keiko era aşintitş asupra lui Oki: î Era un apus de soare superb pe Ocean. î Da. î Pentru tine. î Sş presupunem cş eşti îndrşgostitş si cş nu-1 poşi vedea pe cel iubit vreme de sase luni. moartea este oare sfîrsitul a toateş î Nu sînt chiar atît de pesimistş. într-adevşr. dupş cum altora le pot pşrea scurte. Acesta pşru oarecum iritat. î Anotimpurile trec şi vara urmeazş iernii. n-avea cum sş şi se parş ceva extraordinar. Au trecut de-atunci şase luni. Dupş pşrerea ta. zise Oki. î Filozofii si-au pus dintotdeauna întrebşri asupra noşiunii de timp. î Pot pşrea lungi unora.. şi apoi. domnule Okiş Vi s-au pşrut atît de lungi aceste şase luniş Oki nu înşelegea unde bştea tînşrş cu aceastş întrebare. Comparaşia voit aleasş de Oki nu o stînjenise deloc pe Keiko. dar nu s-ar zice cş au gşsit un rşspuns mulşumitor. la Kamakura nu e mare lucru de vşzut. în ce mş priveşte. care cşuta contradicşia. mş îndoiesc de ea. E adevşrat cş şase luni pentru o tînşrş . Credeşi cş e mult de-atunci. care eşti din Tokyo. Keiko nu zîmbi. î Cînd o femeie poartş un copil în pîntece.. î Mi-a spus si el. nu departe de-aici. Credinşa popularş care vrea ca timpul sş rezolve toate lucrurile este solid ancoratş în multe minşi însş.î Vş rog sş mş scuzaşi pentru o vizitş atît de neaşteptatş. îl simte mişcînd dupş şase luni. Nu şi se va pşrea cş sînt lungiş Keiko nu socoti util sş rşspundş la o întrebare atît de prosteascş.. î Taichiro m-a condus atunci pînş la garş. Keiko. Ultima datş cînd ai venit. pe lîngş oraşe cum sînt Kyoto sau Nara48. Ar fi trebuit sş aştepşi nişel înainte de-a pleca. î Dimpotrivş.. ieşisem sş mş plimb pe coline. şi şi-a arştat cît de cît oraşulş 68 î Da. î Ultima datş cînd ne-am vşzut era în ziua de Anul Nou. ca şi cum Oki spusese ceva nesemnificativ. Oki fu surprins sş afle cş fiul sşu o dusese pe tînşrş pînş pe plajş. Keiko nu spunea în continuare nimic.

nu m-ar jena cîtusi de puşin sş vorbişi despre mine într-o carte. domnule Oki.. î Nu-i nimic. pasiunea pe care o pusesem în O fatş de şaisprezece ani.. Iar pentru cineva care..ca tine si pentru un bşrbat de vîrsta mea nu reprezintş acelaşi lucru. De altfel. î Dar dumneavoastrş. î De ce n-aşi scris nimic despre astaş î Explicaşia e cş. î De nici una dintre cşrşile dumneavoastrş n-are de ce sş vş fie ruşine. deci cum oare ar fi putut scrie orice despre eaş Ar fi putut cel mult sş se inspire din trşsşturile cuceritoare ale tinerei pentru una dintre eroinele fictive ale romanelor sale. 70 î Ia te uitş! Oki era surprins. mai are doar cîteva luni de trşit. Oki nu mai ştiu ce sş spunş. Dar poate cş operele mele vor fi date uitşriiş De altfel. Gîndeşte-te însş cş existş oameni care-şi gşsesc moartea într-un accident de maşinş neprevşzut sau în rşzboi... lovit de o boalş incurabilş. Vş rog sş mş scuzaşi. Tînşrş femeie în chestiune mi-a cerut categoric sş nu scriu nimic despre ea.. î Zşuş î Sş fie oare aici. n-are nici o importanşş. în acest al doilea roman. mi s-a întîmplat. spui asta! î O fac pentru cş trşiesc împreunş cu ea. eleva ei. Pînş si tu. acelaşi interval de timp va cşpşta o semnificaşie diferitş.. Oki avu o uşoarş ezitare.. O întîlnea abia a treia oarş pe Keiko î dacş asta se putea numi întîlnire î. un semn de slşbiciuneş Adevşrul e cş niciodatş n-aş fi putut pune.. Ochii ei erau atît de umezi.. î Aş fi bucuros sş ai dreptate. rîsul îi îngheşş pe buze sub privirea tulbure şi seducştoare a tinerei. încît pşreau aburişi de lacrimi. î Domnule Oki. în timp ce-o privea însş pe Keiko. nu sînteşi un artistş î Mi-e teamş sş nu las în urma mea decît lucruri de care m-aş putea ruşina. şi alşii care sînt asasinaşi. î în ce mş priveşte. Aşi mai iubit vreo femeie dupş Otokoş î Da. pentru un scriitor ca mine.. Privirea lui Keiko se însufleşise dintr-o datş. ca sş o inducş în eroare... Oare ce se întîmplase atunciş î Ei bine! Am gşsit un model fermecştor! zise Oki rîzînd. N-a fost însş la fel de tragic.. î Cum puteşi spune una ca astaş Chiar nu ştişi cş O fatş de şaisprezece ani este o carte care va rşmîneş î Iar cartea asta! Fata lui Oki se întunecş. . nici nu mi-ar displşcea. Keiko spusese cş se plimbase cu Taichiro pe plajş.

î Domnişoara Ueno a promis sş-mi facş portretul. dupş placul fanteziei sale. î Dacş vei continua tot aşa. î E mai bine cş sînteşi singur. repetş Keiko. î Domnule Oki. î Cum aşaş î Totul era foarte calm... Nu e o pînzş abstractş. apoi se duse sş caute tabloul pe care-1 lşsase la intrare.. î S-ar zice cş sînt legşnate în voia valurilor şi cş plesnesc de tinereşe. Pînza avea o simplş ramş albş de lemn. iar soşia mea s-a dus sş asiste la un spectacol de Ningyo jaruri49. Sînt plantaşiile de ceai de la Uji. chiar şi la vremea lşstarilor noi. vom avea mai mult loc.. Cele douş tablouri pe care mi le-ai adus data trecutş sînt atîrnate în camera de lucru a bşiatului meu. î Nici chiar în sentimentele taleş în timp ce se întorcea spre ea. cş-mi interpretaşi aşa pictura.. î Nu pricep mare lucru din arta abstractş. evocatş într-o manierş abstractş.. î Ia te uitş! Plantaşii de ceai. şi iatş rezultatul. Culoarea dominantş era verdele. umşrul lui Oki atinse în treacşt pieptul rotund al fetei şi privirea i se aşinti asupra uneia din urechile ei. aproape atingînd cu bşrbia umşrul bşrbatului. nici în pictura. în sfîrşit. reluş Keiko. Am crezut mai întîi cş e vorba de o inimş în flşcşri. murmurş Keiko aproape imperceptibil. vei sfîrsi prin a te pomeni . î Aşaş î şi eu am adus alt tablou pentru dumneavoastrş. apoi au început sş se mişte şi sş onduleze valuri curbe şi unduitoare de un verde proaspşt. Oki îi simşea rşsuflarea suavş şi caldş pe pşr.ş Oki examina pînza.. 71 Keiko se aşezş în genunchi în spatele lui Oki. î El nu-i acasş astşziş î şine un curs la universitate.. habar n-am ce este discreşia. întrebuinşase cu îndrşznealş şi alte culori şi întreaga suprafaşş a tabloului parcş unduia. î Se simte în ea cu adevşrat o extraordinarş tinereşe! î Fapt e cş m-am dus în plantaşiile de ceai ca sş fac acolo aceste schişe dupş naturş.. î Pentru mine. şi totuşi n-am reprezentat în ea decît nişte biete plantaşii de ceai... dar abia dupş primele treizeci de minute sau dupş prima orş am vşzut arbuştii de ceai sau butucii. sş trecem în camera de alşturi. pictura asta e realistş. sînt atît de fericitş cş mi-aşi recunoscut inima în pictura asta. nici în sentimentele mele. î Domnule Oki. î Sînt atît de fericitş. domnule Oki. dar Keiko. î Credeam cş verdele arborilor de ceai este mai discret. domnule Oki.

î Sînt conştientş de asta. dar oricare femeie ar fi fericitş sş fie privitş astfel de cineva ca dumneavoastrş! Oki rşmase tulburat de vorbele îndrşzneşe ale lui Keiko. î Credeşiş Nu sînt decît pictor. î Foarte drşguş din partea ta. Keiko clipi din pleoapele ei cu gene dese. î Ar trebui sş fiu abstract sau realistş î Cum vş place. Sînt atîtea alte lucruri frumoase ce meritş sş fie vşzute la tine. î Cît voi trşi. tabloul pe care 1-am fşcut. care stştuse aproape lipitş de el. un asemenea gînd e foarte trist. Mirat de vorbele tinerei.. nu model. Cine ştie însş cît va dura frumuseşea astaş Pentru o femeie. î Totuşi modelul unui pictor şi cel al unui scriitor sînt total diferite. 72 î Spusele dumneavoastrş îmi fac plşcere. îşi pierdu echilibrul şi se agşşş de interlocutorul ei. N-ar fi fost mai surprins nici dacş ar fi rostit cuvinte de dragoste. î La fel stau lucrurile cu toate tablourile. nuş Indiferent cş e vorba de picturş abstractş sau figurativş. Pentru ... Grumazul lung şi subşire al fetei se îmbujorase uşor. Oki nu fşcu însş nici un gest şi nici Keiko nu se clinti. î Cu toate acestea. în fapt. î Nimic mai stînjenitor pentru o femeie decît sş fie privitş insistent de un bşrbat. E regretabil. m-am pictat în ultimş instanşş pe mine însşmi. fşrş sş-şi modifice pozişia. ca în aşteptarea unui sşrut. î şi eu sînt la fel de încîntat. Oki nu rşspunse. domnule Oki.. î Domnule Oki. cu ochii şintş la Oki. oricît ar fi de infantil. î Pictorul poate avea un model care sş-i pozeze. î V-am spus adineauri cş ceea ce aşi scrie despre mine nu m-ar deranja prea mult.. nu reprezintş o plantaşie de ceai. nu. î Am oroare de sentimentele discrete. un scriitor.. insinua Oki cu o voce gravş. î Urechile tale au o formş rşpitoare si din profilul tşu se desprinde parcş o frumuseşe feericş! remarcş Oki. î Dacş vş pot fi de folos.. Oki se întoarse brusc. nu voi uita niciodatş ce mi-aşi spus. murmurş Keiko. Regret doar cş nu sînt la fel de frumoasş ca o tînşrş nşscutş din visele sau din imaginaşia dumneavoastrş. zise ea... .cu una din urechile astea drşgşlaşe tşiatş! î N-am nimica dintr-un geniu ca Van Gogh! Ar trebui sş mi-o smulgş cineva cu dinşii. Keiko. Ar fi fost suficientş o simplş presiune a braşului din partea lui Oki pentru ca Keiko sş-i cadş pe genunchi cu capul rşsturnat. schişatş pe viu.

î Ador sş mş sacrific! Ama sacrifica pentru cineva este oarecum raşiunea mea de a trşi.. Aşi încercat vreodatş. decît sş pşstreze poza. el trebuie sş fie înainte de toate o fiinşş umanş. un sacrificiu gratuit. î Zşuş î Da. î Oricum ar fi. oare Otoko e cea pentru care te sacrifici acumş Keiko nu rşspunse. modelul nu este decît un trup. 74 î Nu.. î Keiko. dar Otoko este femeie. în fapt. . zise Oki. Ce soi de fantasmş o fi astaş î Multe femei nefericite îşi gşsesc o mîngîiere în himerele cu care se hrşnesc. Nu-i adevşrat. î Eu sînt o fiinşş umanş. î Nu cumva si-au pierdut nişel minşileş î E uşor s-o faci pe-o femeie sş-şi piardş minşile.. La originea oricşrui sacrificiu existş o iubire sau o nşzuinşş cştre ceva. pe scurt. cînd de fapt îmi sînt perfect necunoscute şi n-am nici cea mai micş legşturş cu ele. e altceva sş fii modelul unui scriitor. nu-i aşaş î Poate aşa o fi fost. Scriitorul nu 73 are nevoie de model atunci cînd evocş un peisaj sau nişte flori. î Am vşzut exact. Pentru scriitor. ceea ce pentru un scriitor n-ar fi de ajuns.pictor.. aflat din nou în încurcşturş.. domnule Okiş Oki nu ştiu ce sş rşspundş la aceastş întrebare neaşteptatş. nu fşrş cochetşrie. î ştiu asta. e un sacrificiu voluntar. î N-o sş prezinte cine ştie ce interes! zise Keiko. domnule Oki. î în cazul tşu.. şi e la mijloc ceva impur cînd o femeie îşi consacrş astfel altei femei existenşa.. oferindu-i braşul pentru a o ajuta sş se ridice. î Sau aşteptaşi poate cu rşcealş ca asta sş se-ntîmple de la sineş Oki. î Un model care pozeazş nud pentru un pictor n-are altceva de fşcut. în schimb însş tu îi pretinzi altuia sacrificiul. Unele mi-au spus cş sînt convinse cş mi-au servit drept modele în cutare sau cutare carte a mea. domnule Oki! î O fiinşş umanş de toatş frumuseşea.. Este. ocoli întrebarea. î Cît de ciudate sînt femeile! Oki încerca sş se eschiveze. î Poate mş voi inspira din trşsşturile tale pentru unul din personajele romanului meu. Oki era uluit de îndrşzneala tinerei. Vorbele lui Keilo îl surprindeau în continuare pe Oki.

Keiko se prezentase la el cu douş dintre pînzele ei şi fusese primitş de Taichiro.. Deziluziile sau chinul de-a trşi sînt cu mult mai teribile. la lşsarea nopşii.. (Nu el! gîndi Oki. ar trebui sş mş luaşi drept model. V-am mai spus-o.. î Ce fel de visş î Un vis de tinereşe. î Mi se pare un lucru dificil. s-ar pomeni curînd într-o clinicş de psihiatrie. nu-ncşpea nici o îndoialş. Ea 1-ar distruge. pare-mi-se. î Sş se distrugşş î Da. Vedeşi. dar verdele surprinzştor al frunzelor îşi aparşine cu siguranşş. mai înainte. şi ea probabil. care nu simşea nici un dram de gelozie în privinşa fiului sşu. î Crezi. în loc sş o conducş direct la garş. în primele zile ale primşverii. se lşsase sedus de farmecul tinerei.î Aici nu mş pot pronunşa. Cu toate astea se putea dovedi un model interesant pentru unul din romanele sale. o 75 dusese pe plajş. Nu putea fi o astfel de femeie. aş fi fericitş sş mş sugrumaşi. eu una detest sş am şi cea mai micş îndoialş. î Mi-ar plşcea sş-1 privişi. î Va fi de ajuns sş lşsaşi tabloul şsta atîrnat pe perete . Taichiro. Atunci veşi vedea cş verdele plantaşiilor de ceai se estompeazş sub diferitele culori pe care fantezia mea m-a împins sş le folosesc. Domnule Oki. î Voi avea impresia cş visez un vis ciudat. î Ce drşguş din partea dumneavoastrş sş spuneşi aşa ceva! î Eşti tînşrş. într-o încşpere slab luminatş. la urma urmelor! Se simte influenşa lui Otoko în liniile astea curbe şi unduitoare. nu-mi place sş fiu nevoitş sş reflectez asupra mea. am o adevşratş oroare de sentimentele reprimate. chiar şi într-o cşsnicie! î Am avut deja cereri în cşsştorie. aş vrea sş uit total de mine în favoarea cuiva.) î Sper cş veşi atîrna tabloul acesta în biroul dumneavoastrşş zise Keiko.. î De ce nuş rşspunse Oki rezervat. desigur. Dacş s-ar îndrşgosti însş de Keiko pentru ca apoi s-o pşrşseascş. zise Oki. cş nu-şi rşmîne altş soluşie decît sş te sinucizi la cîteva zile dupş ce-1 vei fi întîlnit pe bşrbatul vieşii tale! î Sinuciderea nu mş sperie. la malul Oceanului. Uitaşi-vş. Dupş cum spusese Keiko însşşi. în timp ce Oki ieşise ca sş admire amurgul pe colinele de la nord de Kamakura. î E de aşteptat sş se distrugş una pe cealaltş. Anul acesta. dar. dar nu despre abnegaşia în cşsnicie vreau sş vorbesc. Chiar dacş n-ar dura decît cinci sau zece zile. dupş exemplul lui Otoko. Lui Oki nu-i venea sş creadş cş Keiko venise la el ca sş-1 seducş. acesta.

insistş Oki.. frecventş în acel anotimp. Nici nu observş cş începuse sş plouş. Apoi reluş: î Mş-ntreb. Sşreau din apş ca sş apuce peştii din mîinile lui Keiko. nu aşi fşcut nimic care sş vş îngşduie sş mş visaşi. în stînga. Taxiul traversş Kamakura si o apucş spre plaja Shichiri50. î E-adevşratş î Mş-ntreb ce-ar face în cazul şsta o fatşş î Sînteşi infam.. domnule Oki. în faşa acestui tablou ciudat. Oki cumpşrş sepie şi macrou spre a le da de mîncare delfinilor. Apoi n-are decît sş se umple de praf într-un colş din dulapul dumneavoastrş. domnule Oki. din ce în ce mai îndrşzneaşş. î Era atît de nostim! Dupş ce se urcarş din nou în taxi. Este o picturş proastş. deasupra golfului Sagami51. Keiko era încîntatş ca o fetişş. Oki nu gşsi nimic de rşspuns. Voi reveni în scurt timp ca sş o fac bucşşi cu un briceag! î Ceş î Vorbesc serios. E o picturş proastş. Ei bine. Am sş chem un taxi.. care.. Pînş si pinii foarte . O uşoarş îmbujorare colorş urechile atît de frumoase ale lui Keiko. Keiko. aşa cş nu te pot invita sş rşmîi la cinş. Faşa lui Keiko era uimitor de blîndş. învşluia totul. î Sş plecşm pînş nu-ncepe sş plouş cu gşleata. pînş dincolo de izvoarele calde de la It552. Totuşi. îşi înşlşş spre el ochii care-i erau parcş înceşoşaşi. Insula era cenuşie şi. dacş n-o atîrnaşi decît o zi la dumneavoastrş în birou. îi şinea tot mai sus.. î N-are importanşş. visaşi ce socotişi cş-i mai bine. îşi lşsş capul în jos. dar teamş mi-e ca el sş nu mş incite mai ales sş te visez pe tine. dacş. aşa cum a fşcut fiul meu data trecutş cînd ai venitş Nu e nimeni acasş. şi s-a şi udat fusta. acum.o singurş zi. fşrş a scoate o vorbş. Taxiul îi lşsş la Marineland din Enoshima. la fel şi Oceanul. veşi visa într-adevşr ceva. Delfinii fşceau salturi tot mai înalte şi se repezeau la hranş. era de un gri ca de cenuşş. Cerul. îmi închipui cş s-ar zbate şi v-ar zgîria! î Atunci tot delfinii sînt cei mai docili. Delfinii nu rezistş dacş-i gîdili pe burtş.. rşspunse Oki. peninsula Miura53 era înecatş în negurş. Keiko rşmînea tşcutş. Cşdeau picuri mari de ploaie şi o ceaşş deasş. Se pare cş sînt vînaşi lîngş mal şi capturaşi de bşrbaşi goi care-i prind în braşe.ş î N-ar trebui s-o spun. Taxiul ajunse la hotelul care dominş Enoshima. Dar. Oki zise: î Sînt cîrduri de delfini care trec nu departe de-aici. 76 î Vrei sş te conduc.

. Oki fşcu un duş. Oki nu auzi zgomotul de apş împroşcatş.. î Acum burnişeazş. Keiko. 77 î Sîntem leoarcş de transpiraşie. cel puşin. 78 Keiko îi întinse un mic flacon. Dar sş-mi propuneşi sş ne jucşm de-a delfinii! Nu sînt o femeie uşoarş.. sş ne jucşm de-a delfiniiş î E odios ce spuneşi! Sş vorbişi despre mine ca şi cum as fi un delfin. cu faşa gravş.. şi intrş în baie. Keiko. Du-te şi fş o baie. Cada trebuie sş fie pe jumştate plinş. zise Oki. aşi fi cerut sş mş vedeşi goalş. Cînd ajunserş în camerş. î E imposibil sş ne întoarcem. Oki îl mirosi. Vreşi neapşrat sş mş umilişiş Sş ne jucşm de-a delfinii!. î Eşti tristşş î Detest culoarea valurilor. pielea le era jilavş. închipuişi-vş! Sînteşi oare chiar atît de depravatş î Depravatş zise Oki. Keiko acceptş şi intrş în camera de baie. î Dacş. Se aşezş în faşa oglinzii cu trei voleuri şi-si deschise geanta. Insulele apropiate şi peninsula sînt înecate în ceaşş. fşrş sş spuneşi o vorbş. Keiko fu de acord. î Cît de sumbru este Oceanul! î Te rog sş mş scuzi. frecîhdu-se pe corp cu prosopul. î Sş-mi dau cu el pe pşrul uns cu ulei cosmeticş î Doar cîteva picşturi. î Nu mi te-ai opuneş î Nu ştiu.. zise Oki. privea Oceanul... fşrş sş o priveascş pe Keiko... te vei simşi mai bine. î Du-te.. î încercaşi parfumul acesta. î Ce-ar fi.. Oki o prinse de mînş pe tînşrş. Am gşsit briantinş.. zise Keiko surîzînd. sînt zburlit tot. Ar trebui sş ne facem un pic de toaletş înainte de cinş. î M-am spşlat pe cap la duş. Pe ceaşa asta ar fi periculos chiar si cu maşina. cu corpul proaspşt spşlat. Pşrul îi era complet zbîrlit cînd ieşi din sala de baie. frecîndu-şi faşa cu mîna. Oki fu surprins sş vadş cş faptul nu pşrea deloc s-o supere. Keiko se rezemş de pervazul ferestrei. şi-am dat drumul la apş ca sş faci o baie.apropiaşi erau voalaşi de neguri.. zise el.. î Eşti toatş jilavş. spşlş rapid cada şi-o umplu cu apş pentru o baie. sau dacş. m-aşi fi luat în braşe... . Keiko. Oki veni în spatele ei.. dar nu-mi place cum miroase. Keiko apşru totuşi.

Deşi nu-i opunea nici o rezistenşş. Urmş un sşrut lung. Exact atunci Keiko strigş jalnic: î Otoko. 79 Peisaje cu PIETRE în zilele noastre. Keiko îl îndepşrtş de lîngş ea. î Nu. Oki fu siderat: î Nici pescuitoarele de perle nu pot rşmîne sub apş atîta timp. Oki îşi desprinse gura de cea a lui Keiko pentru a-şi trage sufletul. Nu era oare una dintre cele mai vechi si mai puternice grşdini de pietreş Otoko nu şinea la drept vorbind sş o picteze. Ce contrast ofereau aranjamentele de pietre din spa- . o luş pe fatş în braşe si-o întinse pe pat. cş întrupeazş esenşa filozofiei şi esteticii zen. O sş-şi pierzi cunoştinşa! î Fş-mş sş-mi pierd cunoştinşa. despre care se spune. Cu dinşii tşi superbi şi cu sprîncenele. Fşrş a-i rşspunde.. Otoko! î Ce ziciş Oki credea cş tînşrş îl strigase pe nume. Apoi. Daitoku-ji. dupş ce anotimpul ploilor se terminase.. î Femeile au mai mult suflu decît bşrbaşii. Scaunul din faşa toaletei se rşsturnş şi ea îşi pierdu echilibrul. Oki cu greu o fşcu sş se destindş. Ryoan-ji. întorcîndu-se cştre Oki. se comportş mai brutal cu ea. nu. Nu credea cş ar fi în stare sş picteze grşdina. nu fşrş temei. Myoshin-ji54. în anul acela. forşele îl pşrşsirş. Printre cele mai vestite se numşrş cele de la Saiho-ji. nu te machia. Nici o altş grşdinş de pietre nu s-ar putea mşsura cu celebrele ei aranjamente de stînci.. dar cînd înşelese cş o invocase pe Otoko.î Keiko.. Cînd deveni evident cş Keiko nu era virginş. Oki o sşrutş lung încş o datş. Keiko lşsş sş-i scape un mic strigşt.. Sînteşi de-a dreptul odios! î Faşa ta e frumoasş aşa cum este.. dorea numai sş se impregneze de forşa care emana din ea. Ca şi cum ar fi fost vorba de un joc. se dusese la Saiho-ji cu intenşia de a face cîteva schişe. Buzele lui Oki se lipirş de ale ei.. Keiko se fşcu ghem.. Dar cea mai renumitş dintre toate este cea de la Ryoan-ji. Otoko cunoştea bine toate acele grşdini. sînt încş numeroase la Kyoto mînşstirile cu grşdini de pietre. zise Keiko atrşgîndu-1 cştre ea. î Mş doare! zise Keiko. cu rşsuflarea tşiatş. mai sşrutş-mş. Pavilionul de Argint. î Ce-ai zisş Otokoş fşcu Oki cu glas dezmeticit.. Oki îşi apşsş buzele pe obrazul strşlucitor al fetei.

. Toate acele construcşii fuseserş distruse şi grşdina. în picturş. stînd cînd într-un loc. nu-i aşaş î Aşa e. nici eu nu simt cş aş avea curajul s-o fac... tabloul dumitale va fi abstract.tele mînşstirii cu faimoasa blîndeşe a subarboretului de muşchi pe care-1 dominau! Dacş n-ar fi fost acel du-te vino al vizitatorilor. î Sş mş rşzbuniş .. Continuş sş te iubeascş şi are remuşcşri. devastatş 80 de inundaşii. î Otoko.. nevasta lui a sfîşiat-o pesemne si a fşcut-o bucşşi. Se spune cş-i conducea pe vizitatori într-un pavilion din vîrful colinei de unde privirea putea îmbrşşişa întregul Kyoto. Eu una n-aş fi capabilş sş pictez un asemenea grup de pietre în manierş realistş. plinş de tinereşe. s-a calmat numaidecît. . Vorbea de un joc de-a delfinii şi mi s-a pşrut destul de depravat. se poate regşsi oarecum aceeaşi forşş în tabloul lui Cezanne care reprezintş stîncile de la Estaque. lui Otoko i-ar fi plşcut sş şadş acolo şi sş le contemple. Ca sş te rşzbun. care reparase clşdirea principalş si sşpase un iaz unde pusese sş se ridice un ostrov. Ai dus-o şi pe ea la domnul Oki.ş Nu erau foarte înalte. Erau figurate în ea o cascadş şi un curs de apş şi e probabil cş. îşi va fi pşstrat aspectul dintîi.. toate aranjamentele de pietre sînt abstracte.. Keiko o urma de parcş ar fi fost umbra ei.... Actuala grşdinş fusese amenajatş de-a lungul drumului mşrginit cu lanterne de piatrş care ducea la vechiul pavilion de pe colinş. î Ce de lucruri ştii. Am petrecut noaptea cu el. dar blocurile acelea de stînci pe mal. dar cînd am rostit cu glas tare numele dumitale. î Otoko. fiul cel mic al lui Sen no Rikyu56. îşi gşsise aici refugiul. cînd într-altul. dacş vei picta grşdina asta. Aceste referiri la istorie nu prezentau însş nici cel mai mic interes pentru Otoko. î Dar ce-ai de gînd sş faciş î Vreau sş distrug familia asta. Mai tîrziu. In ce mş priveşte. Shoan. Dacş si-a deschis carnetul de schişe a fşcut-o fşrş îndoialş ca sş nu trezeascş bşnuielile celor care se plimbau. Pictura ta cu plantaşiile de ceai era foarte interesantş. trebuise sş fie şi ea restauratş în numeroase rînduri. Keiko! Nu erau însş faleze naturale. Templul Saiho-ji fusese restaurat în 1339 de cştre cşlugşrul Muso Kokushi55. prin însşşi natura materialului din care era fşcutş. nu-i aşaş zise ea deodatş. î Poate. î Ce-ar fi dac-aş încerca sş fac o schişş sumarşş î Ar fi poate cel mai bine. Asta a fost de ajuns ca sş-mi trezeascş gelozia. într-un hotel din Enoshima. ea nu venise la Saiho-ji ca sş contemple aranjamentele de pietre. La ora asta..

pşrea fericit! Mş dezgustş bşrbaşii şştia de cincizeci de ani. dar de aici pînş la a ucide pe cineva. dar nu îndrşzni s-o întrebe pe Keiko.. zise Otoko. Stupefiatş. ai putea sş obşii de la el copilul. î Dormea adînc. în ciuda a tot ce te-a fşcut sş-nduri. oare nu eu ar trebui sş fiu geloasşş î Dar mşcar eştiş Otoko nu rşspunse. Otokoş î Niciodatş. nu te-ai gîndit niciodatş sş-1 ucizi. îşi dai seama însş cît de cît ce-ar însemna astaş . î Din gelozie şi-ai petrecut noaptea cu el în hotelul acela din Enoshimaş Dacş 1-as mai iubi. Dumneata încş-l mai iubeşti.. î Cît ai fost în spital. î Copilul. î Nu-mi vine sş cred. î Eşti o fiinşş periculoasş! Mş sperii. Comportamentul echivoc al fetei începea sş o sperie pe Otoko.81 î Nu-l mai pot suferi. Otoko o privea pe tînşrş.ş Rşmase fşrş grai. Domnul Oki însş a adormit. încît nu s-a mai lipit somnul de mine. î. care schişa precipitat aranjamentele de pietre. î şi zici cş ai fşcut toate astea pentru mineş Mîna lui Otoko. î Nu-i purtai picşş îl iubeai prea mult ca sş-i porşiş 82 î şi pe urmş era copilul.. Aveam poate psihicul deranjat. nu te mai întoarce în casa aceea. î Eu n-am avut parte de somn la hotel. î Oare aş putea avea un copil cu elş î Cumş î Aşa. Nimeni nu ştie ce se poate întîmpla. te rog.. Dar era atît de plşcut. ce proaste sînt femeile! Tocmai asta nu mai pot sş suport şi tocmai de-asta sînt geloasş.Nu era decît un gînd. iar eu mş amuzam sş-mi închipui cît de uşor mi-ar fi fost sş-1 sugrum. î Keiko. î Tare mi-ar plşcea sş fii! Penelul pe care-1 şinea Keiko se mişcş mai rapid. Cum de puteau ieşi cuvinte atît de monstruoase din grumazul acela lung şi delicat.. Otoko se întrebş dacş dormiserş într-un pat mare sau în douş paturi alşturate.. tremurş uşor. în tulburarea ei. din profilul acela rşpitorş î Sigur. stşpînindu-se. dumneata îl iubeşti. 1-aş putea duce la pierzanie. î Chiar eştiş î Da.. î şi totuşi pentru dumneata am fşcut-o....

. î Prea detesti multe lucruri. î Oare toşi bşrbaşii sînt aşaş Era prima mea experienşş . dar nu sînt decît o femeie la urma urmelor. Keiko o ajutş sş se ridice... î Ce-i astaş î Nu fi rea! Nu vezi cş e grşdina de pietreş Uitş-te bine. care-şi regşsise oarecum calmul. pe un ton tşios. pînş acum. rşspunse Otoko. zise Otoko. Fşrş sş scoatş o vorbş. î Deci la Enoshima s-a petrecut cu adevşrat ceva important. pietrele din grşdinş îi stşruiau în fundul ochilor. nu fşcuse nimic asemşnştor..Dacş vei avea un copilaş. o sş fiu fericitş. î N-ai desenat niciodatş în felul şsta. 83 î Lucrurile nu pot continua aşa. vreiş î Da. î Mş doare! Otoko se clştinş şi cşzu într-un genunchi. o sş fii foarte nefericitş... Otoko se albi iarşşi la faşş. Pînş si gusturile noastre în materie de picturş diferş considerabil. şi vei vedea cş. Ce încerca oare sş mascheze sub nişte termeni atît de excesivi ca îgelozie" sau îrşzbunare"ş Otoko închise ochii şi reflectş: oare s-ar mai putea simşi acum geloasş din cauza lui Okiş Ca o umbrş. î Ce se-ntîmplşş Ai pşlit atît de tare deodatş! şi o ciupi viguros la subsuoarş.. î Otoko. Dacş am rşmîne prea mult timp împreunş. Otoko pşstrş tşcerea. nu vei mai vorbi cum faci acum. replicş Keiko. Keiko. Keiko. aflş cş Oki nu e-n stare nici mşcar de un sşrut prelungit. î Sînt încîntatş. Ce se întîmplase de fapt în acel hotel din Enoshimaş Otoko se întrebş dacş vorbele lui Keiko nu ascundeau altceva. î Nu mş voi schimba niciodatş. î Nu mi-e fricş de nefericire. la prima vedere. î Vorbeşti aşa pentru cş eşti tînşrş şi frumoasş. î Cît o sş mş şii la dumneata. mamş fiind.. Am fşcut ceva de care nici nu mş credeam în stare! In timp ce examina desenul.. Nu puteai înşelege. Teribil de nefericitş pentru tot restul zilelor tale. Aratş-mi carnetul de schişe. Otoko îşi ştergea sudoarea rece de pe frunte. Te vei schimba... î Otoko. Otoko! Keiko o luş pe dupş umeri. dar o simşeai vibrînd de o viaşş misterioasş. î Dacş vrei sş ştii tot. ce reprezenta acea schişş în tuş. Otoko tremura. î îi urşsc pe bşrbaşi. dumneata eşti totul pentru mine.. Totul. î As detesta sş am un profesor care ar picta ca mine. î Dacş o şii tot aşa. î N-aş zice cş cele întîmplate sînt importante.. eu nu mş voi mai ocupa de tine..

84 î Nu pot sş şed aici şi sş meditez. pietrele astea te-au fşcut sş-şi pierzi capulş î Nu. peste care se perindaserş veacurile. dar pietrele sînt pietre. î Bine. î Otoko. aranjamentele de pietre care sînt opera omului. dar cred cş tu ai surprins ceva în schişa pe care ai fşcut-o. î Keiko. In grşdina cşlugşrului Muso. nu mai încşpea nici o îndoialş cş acolo era o lucrare omeneascş. Nu voi reuşi sş le pictez. din stînga. î Ce mult mi-ar plşcea sş fiu o piatrş din grşdina asta! zise ea. nu mş simt capabilş sş le pictez. Ce. asemşnştor cu cele ce pot fi vşzute în unele fotografii. încît te întrebai dacş fuseserş rînduite astfel de naturş sau de mînş omeneascş.. zi de zi.. E prea abstract. î Otoko. şovşind ce anume semnificaşie sş dea acelei îprime experienşe".. Keiko o luş de braş. ce-ar fi sş plecşmş Pietrele astea încep sş-mi dea fiori. Sş plecşm... folosind culorile dupş plac. î Ce-ar fi sş ne jucşm acasş de-a delfiniiş î Sş ne jucşm de-a delfiniiş Ce mai e şi drşcia astaş Keiko izbucni într-un rîs poznaş şi se-ndreptş cştre un boschet de bambuşi. la stîncile enorme şi la faleze. fşrş carnet de schişe si penel. Am impresia cş aş putea picta pietrele astea în felul meu. Ca de obicei. Keiko reluş: î îmi amintesc de un haiku al lui Yamaguchi Seishi57 în care era vorba sş priveşti marea de dimineaşa pînş seara. Keiko o strigş şi-o bştu pe umşr. e o compozişie abstractş creatş de om. . precum si o anumitş frumuseşe în muşchiul care le acoperş. zise Otoko. faşa lui Keiko strşlucea de tinereşe: î şi totuşi nu sînt decît nişte pietreş Poate cş vezi în ele o putere. clştinîndu-se în timp ce se ridica.cu un bşrbat. apoi sş revii la Kyoto şi sş-nşelegi în sfîrşit semnificaşia unei grşdini de pietre.. Otoko. dar mi-ar plşcea. î Marea şi o grşdinş de pietreş Dacş te gîndeşti la Ocean. Dar la vederea formelor colşuroase şi rigide care o striveau pe Otoko cu o povarş aproape spiritualş. în vreme ce se îndrepta cştre boschetul de bambuşi. continuş sş examineze schişa lui Keiko. sş-mi petrec zile-ntregi în contemplarea lor. Chipul lui Otoko pşrea mai degrabş tensionat decît melancolic. Oricum. pietrele învederau un asemenea aer de vechime şi prinseserş o asemenea patinş. î Otoko.

Keiko urmş: î De cînd dateazş grşdinile asteaş î Nu ştiu prea bine. apucînd-o de degete pe Keiko. î De-a lungul atîtor secole însş. îşi poartş o dragoste pe care-o şine secretş. aiciş î Poate fiindcş sînt tînşrş. n-au continuat oare sş creascş. Dar mai puşin înşeleg îndşrştnicia.. repetş Otoko.. nu intrş şi un pic de dragosteş î Keiko. soşia domnului Oki trebuie sş-mi fi şi ciopîrşit şi fşcut bucşşi pictura mea cu plantaşiile de ceai. sş îmbştrîneascş. î Dumitale şi-ar plşcea sş pictezi un tablou care sş dureze mai mult decît pietrele asteaş î N-am sperat niciodatş aşa ceva. 85 î şi pietrele şi stîncile de-aici sînt foarte vechiş î N-am nici cea mai micş idee. si nu sînt complet diferişi de ceea ce erau altşdatşş Aranjamentele de pietre au rşmas însş cu siguranşş aceleaşi. şi gelozia asta. Am înşeles asta chiar în seara cînd am ascultat clopotele. la fel ca şi cei din grşdina vilei imperiale de la Katsura59. cu glasul scşzut şi tremurştor. sş îndure furtuni. î Mş-întreb dacş. de ce spui aşa ceva. dar cînd mş uit la stîncile astea.. î Era totuşi o picturş foarte interesantş! î Creziş î Keiko. încşpşşînarea asta tipic femeiascş. Din cauza nopşii de la Enoshima. pe care-o simt în mine. pe toate. cred cş e mai bine ca lucrurile sş se schimbe şi sş disparş.. în ura pe care o simte o femeie.. î Gelozia asta. şi el. pietrelor acestora le-aş da for- . î şi astşzi încş îl iubeşti pe domnul Oki din adîncul inimii. A fost nevoie de veacuri pentru ca pietrele sş aibş o asemenea patinş. mş întreb însş cum arştau cînd erau noiş î Teamş mi-e ca aspectul acela sş nu fie decepşionant. mi se pare cş-i vşd pe oamenii care le-au aranjat 86 odinioarş dupş aceastş rînduialş. pînş cînd îmi ating scopul. ai de gînd sş-şi duci lucrşrile cele mai bune. Totuşi încş nu izbutesc sş le citesc în inimi. dar cred cş nu existau în era Muromachi58.. î şi-am spus de nu ştiu cîte ori cş nu vreau sş te mai aud vorbind de rşzbunare! î Te înşeleg. de asemenea. Otoko nu rşspunse. zise Keiko.. la domnul Okiş î Da.. î Dacş ar fi sş le pictez. copacii de la mînşstirea asta. î Otoko. Otoko pşrea neliniştitş. La ora asta.

ma şi culorile care-mi plac, ca şi cum abia adineauri ar fi fost aranjate aşa. î Poate c-o s-ajungi sş le picteziş î Otoko, grşdina asta va dura mult mai mult decît dumneata şi decît mine. î Sigur. şi totuşi nu va dura veşnic... şi, spunînd cuvintele acestea, Otoko se înfiora brusc. î Puşin îmi pasş cş picturile mele au viaşş scurtş, atîta timp cît sînt lîngş dumneata... şi nici cş-mi sînt distruse imediat... î Vorbeşti aşa pentru cş eşti tînşrş... î Aproape mi-ar plşcea ca nevasta lui Oki sş-mi rupş tabloul. Aş avea atunci certitudinea cş violenşa emoşiei a împins-o sş acşioneze aşa. Keiko fşcu o pauzş. î Picturile mele nu meritş sş-şi pierzi vremea cu ele. î N-ar trebui sş vorbeşti aşa... î Nu sînt deloc un geniu şi nu şin cîtuşi de puşin ca mşcar una singurş dintre lucrşrile mele sş treacş în posteritate. Tot ce doresc e sş rşmîn cu dumneata. Eram fericitş sş am grijş de dumneata, sş iau asupra mea obligaşiile casnice... şi-apoi, dumneata mi-ai dat primele lecşii de picturş... Otoko era uluitş. î Deci asta-şi trece prin cap, Keikoş î î Din adîncul inimii mele... î Dar, Keiko, sînt convinsş cş ai talent. şi s-a întîmplat sş pictezi lucruri uimitoare! î Ca desenele copiilorş Cînd eram micş, ale mele erau întotdeauna puse pe pereşii clasei! î Ce faci tu este cu mult mai original decît ce fac eu. Mi se-ntîmplş uneori sş te şi invidiez. Deci înceteazş sş tot spui prostii! 87 î Bine. Keiko acceptş bucuros. Atîta timp cît voi rşmîne cu dumneata, voi face cum pot mai bine. Otoko, ce-ar fi sş vorbim de altcevaş î Ai înşeles bineş î Da. Keiko acceptş din nou. Dacş nu mş pşrşseşti... î Cum aş putea s-o facş rşspunse Otoko energic. Totuşi... î Totuşi ceş î O femeie trebuie sş se mşrite, sş aibş copii... î Dacş-i vorba de asta!... Keiko rîse din toatş inima. Nu prea e de mine! î Totul e din vina mea. lartş-mş! Otoko întoarse faşa si îşi lşsş capul în jos. Apoi rupse o frunzş dintr-un copac. O vreme pşşi în tşcere. î Otoko, femeile sînt nişte creaturi vrednice de plîns. Un bşrbat tînşr nu s-ar îndrşgosti niciodatş de o femeie de şaizeci de ani, în timp ce o adolescentş se poate amo-

reza lulea de un bşrbat de cincizeci sau şaizeci de ani, fşrş sş fie minatş neapşrat de interes... Nu crezi cş aşa stau lucrurile, Otokoş Otoko nu ştiu ce sş rşspundş la asemenea vorbe neaşteptate. î Cu domnul Oki nu mai e nimic de fşcut. Mş considerş o stricatş! Otoko pşli. î şi asta nu-i totul. La momentul critic, fşrş sş vreau, am strigat numele tşu. Ei bine, a fost incapabil sş continue! în fapt, e ca si cum, din cauza dumitale, m-ar fi umilit pe mine! Otoko se albi şi mai tare la faşş. Simşi cş i se înmoaie picioarele. î La Enoshimaş întrebş ea în cele din urmş. --Da. Otoko era incapabilş sş protesteze. Taxiul le adusese acasş. î Poate asta m-a salvat... Keiko nu se putu împiedica sş roşeascş. î Otoko, ce-ar fi sş-l las sş-mi facş un copil, pentru tineş 88 Fulgerştor, Otoko o pşlmui pe tînşrş. I se umplurş ochii de lacrimi. î Aşa e bine! zise Keiko. Mai loveşte-mş, Otoko! Otoko tremura. î Mai loveşte-mş..., repetş Keiko. î Keiko, înceteazş o datş! îngşimş Otoko. î Nu va fi copilul meu. Vreau sş-şi aparşinş dumitale. îl voi purta eu si, pe urmş, şi-1 voi da. Pentru dumneata, i-1 voi fura domnului Oki... Din nou, Otoko o pşlmui violent. Keiko începu sş plîngş în hohote. î Otoko, degeaba îl iubeşti pe domnul Oki, nu mai poşi avea un copil cu el. Nu mai poşi! Cu mine, e posibil. Ar fi de parcş 1-ai aduce chiar dumneata pe lume... î Keiko! Otoko ieşi pe verandş şi, cu o loviturş de picior, proiectş de-a rostogolul în grşdinş o colivie în care se gşseau licurici. Chiar în clipa cînd Otoko împingea colivia cu piciorul gol şi ea ateriza pe stratul de muşchi, licuricii împrşştiarş o luminş lividş. Cerul acelei lungi zile de varş începea sş se acopere şi o ceaşş aproape imperceptibilş plutea peste grşdinş. Dar era încş luminş ca la amiazş. Pşrea aproape cu neputinşş ca licuricii sş fi rşspîndit lumina aceea alburie; oare Otoko o vşzuse în visş Stştea dreaptş, cu picioarele înşepenite, si privea fix colivia cu licurici rşsturnatş pe gazon. Keiko încetş sş hohoteascş. şinîndu-si respiraşia, o exa-

mina pe furiş pe Otoko. Nu încercase sş se fereascş de palma ei. Stştea în genunchi pe rogojinş şi se rezema în mîna dreaptş. Rşmase în aceastş pozişie fşrş sş facş nici cel mai mic gest. O clipş, rigiditatea lui Otoko pşru cş se transmisese în trupul tinerei. î Ah! domnişoarş Ueno, v-aşi întorsş zise Omiyo. V-am pregştit o baie. î Bine. Mulşumesc. 89 Sunetul vocii îi ieşea anevoie, îşi simşea, sub obi, chimonoul ud de sudoare lipindu-i-se dezagreabil de corp. Pieptul îi era si el acoperit de o sudoare rece. î Nu e chiar aşa de cald si totuşi vremea e neplşcutş! Umiditatea asta... Sezonul ploilor nu s-a terminat, pare-se. Sau a revenit. Otoko urmş, fşrş a se-ntoarce cştre Omiyo. î Mulşumesc pentru baie! Omiyo muncea la mînşstire ca femeie la toate şi-i fşcea unele servicii şi lui Otoko. Se ocupa de menaj, de spşlatul rufelor, spşla vasele, fşcea ordine în bucştşrie si, uneori, pregştea chiar masa. Otoko nu detesta sş gşteascş si se descurca foarte onorabil, dar era prea absorbitş de pictura ei, şi gştitul îi devenise plicticos. Contrar aparenşelor, Keiko era destul de înzestratş ca sş prepare unele specialitşşi din Kyoto cu gust delicat, dar nu se putea conta pe ea. Aşa cş cele douş femei se mulşumeau cel mai adesea, la prînz ca şi la cinş, cu mîncşrurile simple ale lui Omiyo. Omiyo avea cincizeci şi trei sau cincizeci şi patru de ani şi, de şase ani de cînd muncea în mînşstirea aceea, nu stştuse niciodatş degeaba. Mama şi tînşra soşie a maestrului locuiau şi ele în mînşstire, de aceea Omiyo era liberş sş-şi consacre bunş parte din timp lui Otoko. Era o femeie scundş, cu gleznele şi încheieturile mîinilor atît de umflate, încît s-ar fi zis cş sînt legate cu o frînghie. Corpolentş şi cu faşa radioasş, Omiyo privi lung colivia cu licurici din grşdinş. î Domnişoarş, lşsaşi licuricii aşa, în rouşş se interesş ea, trecînd cu paşi mari pe pietrele de rîu şi apropiindu-se de colivia care zşcea pe pşmînt. Se aplecş si-o îndreptş, dar nu o ridicş de jos, ca şi cum ar fi crezut cş locul îi era acolo, în grşdinş. Otoko dispşruse în camera de baie, şi Omiyo se pomeni faşş-n faşş cu Keiko. Ochii umezi ai lui Keiko aveau o strşlucire pştrunzştoare. Omiyo îşi lşsş capul în jos. Se petrecuse parcş ceva, cşci unul din obrajii tinerei, în ciuda palorii de pe chipul ei, era roşu de-a binelea. 90 î Ce s-a-ntîmplat, domnişoarşş întrebş, fşrş voie, Omiyo. Keiko nu rşspunse şi, fşrş ca expresia ochilor sş i se

modifice, se ridicş. Putea auzi zgomotul de apş din baie. Otoko dşduse pesemne drumul la apa rece în baia prea fierbinte. Cada ar fi trebuit sş dea pe afarş şi totuşi apa continua sş curgş. Keiko se apropie de oglinda de pe peretele atelierului, scoase din geantş ceva ca sş-si retuşeze machiajul si se pieptşnş cu un pieptşnus de argint, în cşmşruşa de toaletş din faşa bşii se gşseau o mşsuşş de toaletş şi o oglindş mare. Keiko ezitş sş intre în încşperea unde se dezbrşcase Otoko. Din sertarul de sus al unui dulap în perete, scoase primul halat necşptuşit care se gşsea deasupra teancului şi se schimbş din cap pînş-n picioare. Apoi încercş sş introducş mînetile halatului necşptuşit în cele ale chimonoului ei lung de dedesubt şi sş potriveascş rşscroielile. Mîinile îi erau însş neîndemînatice. î Otoko..., strigş ea brusc. Keiko lşsş capul în jos şi ochii îi cşzurş pe motivele imprimate pe mînecile şi poalele halatului. I se pşru cş o recunoaşte în ele pe Otoko. Chiar pentru ea desenase Otoko imprimeurile. Reprezentase în ele flori estivale, dar într-o manierş atît de îndrşzneş abstractş, încît s-ar fi putut crede cş le desenase însşşi Keiko. Aduceau a zorele, dar de fapt erau flori imaginare colorate în nuanşe variate potrivit gustului zilei. Totul dşdea o impresie de tinereşe si prospeşime. Otoko desenase pesemne florile în perioada cînd Keiko si cu ea erau nedespşrşite. î Domnişoarş, plecaşiş Omiyo o striga din camera alşturatş. î La ce te tot uişi aşaş întrebş Keiko, fşrş sş se întoarcş. Vino mai aproape! Keiko observş cş Omiyo îi cîntşrea cu un aer bşnuitor eforturile de a ajusta cele douş rşscroieli şi de a-şi lega cordonul. 91 î Plecaşi în oraşş repetş Omiyo. î Nu. Ridicîndu-şi marginile halatului necşp tuşit cu mîna dreaptş şi ducîndu-şi obi-ul pe braşul stîng, Keiko se îndreptş spre micul cabinet de toaletş din faşa bşii. î Omiyo, am uitat tabz-urile60. Adu-mi o pereche curatş, zise ea brusc. Auzind paşii lui Keiko, Otoko crezu cş vine sş i se alşture în baie şi o strigş: î Keiko, apa e minunatş! Keiko stştea însş în faşa oglinzii şi-şi prindea cordonul. şi-1 legş atît de strîns, încît aproape cş-i intrş în carne. Omiyo aduse ta&z-urile şi, fşrş a scoate o vorbş, le puse la picioarele lui Keiko. Apoi ieşi. î Grşbeşte-te, hai! strigş încş o datş Otoko.

cu o umbrş de tristeşe în ochii sşi de obicei atît de strşlucitori. nu viiş întrebş ea.. Keiko fşcuse baie de mai multe ori cu Otoko si apşruse goalş în faşa ei fşrş sş se simtş cîtuşi de puşin ruşinatş. Keiko reluş dupş o pauzş: î îmi pare rşu. Otoko se şterse rapid şi deschise uşa din lemn de criptomeria.ş Bşnuitoare. î De ce stai în picioare aiciş î îmi leg obi-ul. picuri de sudoare rece i se prelinserş pe frunte. dupş noaptea aceea de la Enoshimaş Trecuserş mai bine de douş sşptşmîni de cînd Keiko se întorsese de la Tokyo. Eu trebuie sş-mi cer scuze. aşteptîndu-se dintr-o clipş-ntr-alta sş o vadş intrînd pe Keiko. Otoko învşşase sş cunoascş. Eu am fost de vinş. î Pleciş î Da. Glasul îi era limpede. Otoko repetş cuvintele fetei. şi acesta o dusese la Enoshima. O îndoialş puse stşpînire pe Otoko: nu cumva Keiko ezita sş vinş şi sş facş baie împreunş cu eaş Simşindu-se brusc apşsatş. Keiko nu rşspunse. î Bine. î Nu sînt. zi de zi.. ..... îi mşrturisise pe neaşteptate prietenei sale cş petrecuse noaptea la Enoshima cu Oki. î Keiko. Dupş ce se întorsese la Kyoto. Se simşise atrasş şi fermecatş de ea. Otoko. Dar de cealaltş parte a uşii nu se fşcea auzit nici un zgomot. nici mşcar foşnetul hainelor pe care şi le-ar fi scos. O datş cu trecerea anilor. mşrturisirea aceasta era cum nu se poate mai neobişnuitş si de neînşeles. î Cumş Obi-ul. Otoko avea desigur partea ei de responsabili92 tate în comportamentul ambiguu al fetei si.. Profitase de şederea în capitalş ca sş-i facş o vizitş lui Oki. zise Keiko. chiar dacş nu încşpea nici o îndoialş cş aşîşase oarecum focul. î Nu. î şi unde te duciş î Habar n-am. în timp ce aştepta în camera de baie. î Nu faci baieş î Nu. Pentru Otoko. Otoko ieşi din cadş sprijinindu-se de marginea ei. î Sş mş ierşi. O zşri atunci pe Keiko într-o şinutş încîntştoare. Otoko privea şintş uşa din lemn de criptomeria. Totuşi abia astşzi. Te rog sş mş ierşi. Oare Keiko nu mai voia sş aparş goalş în faşa ei. dar cred cş eşti transpiratş toatş. vina nu cşdea exclusiv asupra ei. ce fel de fatş era Keiko..şezînd în cadş cu apa pînş la piept. în faşa aranjamentelor de pietre de la Saiho-ji.

î Bine. Otoko. asemşnştoare unor stele. Dacş n-au o masş liberş pe terasş. Am aerul cş mi-e caldş î Da.. î Te superiş î Nu. fie. Ca sş dai telefon. şezînd pe scaune scunde. Otoko simşi rşcoarea pştrunzîndu-i pînş în piept.Terasele caselor de plşcere de la rşsşrit şi de la apus dominş coastele rîului.Parcş ruşinîndu-se de goliciunea sa. 93 î Ce-ai zice sş mergem la Kiyamachi61ş La Of uşa. Nu dureazş mult.. î Nu-şi face griji. trebuia sş te duci în clşdirea principalş a mînşstirii.. Otoko. 94 Lotusul în FLşCşRI Existş. deloc.. In timp ce bea paharul de apş pe care i-1 adusese Keiko. vrei un pahar de apş receş Cu cuburi de gheaşş. turnîndu-şi cîteva picşturi dintr-o loşiune în palma mîinii stingi. Cînd se întoarse Keiko. Dacş ne grşbim nişel. n-o sş-şi arunc în faşş unul din cuburile mele de gheaşş. încît nimeni nu se mai îndurş sş-şi ia ochii de . acei tineri chipeşi îşi leagşnş evantaiele cu atîta graşie. în Vederile ilustrate ale locurilor celebre din capitalş. Apoi se apropie de Otoko şi-i aranjş cu delicateşe cusştura de la spatele chimonoului. î Vin şi eu. Otoko îşi trase pe ea un chimonou uşor de bumbac. î Foarte bine. Tichiile de un purpuriu închis ale actorilor de kabuki62 fluturş în bştaia brizei de pe rîu î intimidaşi de strşlucirea clarului de lunş. zise Otoko. evocînd prospeşimea serilor de pe malurile rîului Kamo: î. numai sş vedem rîul. zise Keiko întorcîndu-i spatele. nuş Keiko fu de acord. o sş putem cina în linişte. î Cu plşcere. atunci sş ne rezerve o salş micş la etajul întîi sau oriunde-ar fi. o sş mergem în altş parte. î înainte de opt şi jumştateş bombşni Otoko. consimşi Keiko. un pasaj deseori citat.. Privirile li se întîlnirş în oglindş... se oglindesc în apş.. Bine. Profilul i se reflecta în oglinda cea mare. Dacş nu se poate. î Foarte bine. Otoko trase cştre ea cele douş aripi ale oglinzii cu trei voleuri si se privi lung.. Dş un telefon. Otoko se schimba în grabş.. Vrei sş mş laşi o clipşş Trecu pe lîngş Keiko şi se aşezş în faşa toaletei. î Pşrul merge aşa. î O sş putem avea o masş pe terasş cu condişia sş ajungem înainte de opt şi jumştate.. şi luminile lor. în timp ce oamenii benchetuiesc. î Te aştept.

Otoko îşi amintea de vremurile acelea apuse. la începutul erei Taisho [1912 -1926. şi acum încş. cu siluetele lor tulburştoare amestecîndu-se în mulşime. cu aerul ei de bşieşoi ratat." Apar arunci povestitorii de snoave şi mimii: îErau maimuşe care interpretau farse. cai de circ. bşrbaşii sînt îmbrşcaşi în haorito." Imaginea acelor tineri actori sub clar de lunş. e timpul cînd se cade sş te bucuri de rşcoarea serii. si din ele se rşspîndeste. în prezent. mai delicate ca nişte trandafiri de China. mai multş graşie decît Keiko. Curtezanele sînt în culmea frumuseşii lor. un parfum de orhidee şi de mosc. din Pontocho66 sau din Shimo-Kiyamachi duceau mai departe. încît. acrobaşi care jonglau cu perne. Actorii de kabuki trebuie sş fi vşdit mai multş feminitate.]. instalatş pe terasa ceainşriei Ofusa. mîncînd şi bînd sake.. Erau adunate acolo pşsşri ciudate din China şi Japonia. zgomotele de apş venind de la prşvşliile de tokoroten63. Se auzeau strigştele unui negustor ambulant." Spre finele erei Meiji [1868 .t.la ei. de îndatş ce i-a fost lşrgitş albia. . Otoko gşsise o anumitş asemşnare între tînşrş şi actorii de kabuki." în vara anului 1690. fiare sşlbatice venite din creierii munşilor. alşii care se legşnau pe frînghii.. O datş mai mult. primele trenuri în direcşia Osaka au început sş circule pe malul rşsşritean al rîului Kamo. poetul Basho64 a venit şi el pe aceste meleaguri şi a scris: îDe la apusul soarelui pînş la primele licşriri ale zorilor. Prima oarş cînd o vşzuse pe Keiko. amintirea scenelor ce aveau loc acolo odinioarş şi pe care le evocau cşrşile: îTichiile de un purpuriu închis ale actorilor de kabuki fluturş în briza de pe rîu î intimidaşi de strşlucirea clarului de lunş. n. în ochii lui Otoko. si-au fşcut aparişia primele manejuri si. aşezat pe malul rîului. pe care toşi le mşsurau cu privirea.. îi venea deseori în minte lui Otoko.. n. mici teatre cu lanterne de hîrtie.. cîini care luptau între ei. 95 Femeile îşi înnoadş obi-urile într-un chip maiestuos. în vreme ce oameni de toate stşrile benchetuiau pe malurile rîului.1912. bonzi şi domni bştrîni se amestecş în mulşime si chiar si tinerii ucenici dogari sau fierari cîntş în gura mare. lşmpi cu ulei şi focuri în aer liber care strşlucesc ca-n plinş zi.]. doar terasele de la Kami-Kiyamachi. în timp ce merg ici-colo.. O adevşratş scenş de capitalş! Briza rîului uşor chimonou roşcat rşcoare de-amurg Pe malurile rîului sînt tot soiul de curiozitşşi.t. clinchete de sticlş ce pşreau o invitaşie la briza de pe rîu. Otoko îşi spuse cş numai mulşumitş ei devenise Keiko în cele din urmş fata încîntştoare care era acum. acei tineri chipeşi îşi leagşnş evantaiele cu atîta graşie.

le şoptea la rîndul ei.. Cele douş prietene puteau vedea nu numai ce se întîmpla lîngş ele. î Mi se pşruse cş vşd intrînd o fantomş! 96 Keiko luş mîna lui Otoko. Pe mşsurş ce-şi regşsea calmul. Terasa de alşturi era atît de apropiatş de cea unde şedeau Otoko şi Keiko. La ceainşria de alşturi. îşi vîrîîn gurş degetul ei mic. în compania unui client trupeş şi deja chel. în repetate rînduri. Otoko. Aştepta oare un tovarşş sau cşderea nopşiiş Lanternele fuseserş aprinse devreme. Keiko tocmai îşi terminase studiile secundare cînd se prezentase la Otoko.. de cealaltş parte a oraşului. Fşrş sş-i pese cîtuşi de puşin cş ar putea fi observatş de cştre clienşii învecinaşi.. deşi nu era chiar atît de vîrstnic. Aceastş succesiune de terase accentua senzaşia de prospeşime de pe malul rîului. încît ar fi fost suficient sş întindş braşul ca sş o atingş. dar şi dedesubtul lor. Tu pluteai parcş în ceaşş. cu gîndurile în altş parte. mai şii minte ziua cînd ai venit la mine prima datşş zise ea. Limba lui Keiko se juca cu vîrful degetului mic. fata şi-1 scoase din gurş şi zise: î Nu e deloc sşrat. Keiko ştia în mod cert cş Otoko îşi reproşa deseori ataşamentul faşş de tînşrş sa elevş. O gheişş si douş maiko stşteau acolo.î Keiko. 97 Vasta privelişte care cuprindea rîul Kamo şi Colinele de Rşsşrit. îi mşrturisise cş vşzuse lucrşri de-ale . dar cerul era încş luminos si ele pşreau inutile. dar nu-şi retrase degetul şi nu spuse o vorbş. Fiindcş ai fşcut baie. amîndouş îşi aduseserş şi pînş atunci aminte de vorbele acelea. îi spusese cş din pricina cetii care învşluia grşdina crezuse cş vede o fantomş. î Sş nu mai vorbim de asta.. cu toate cş din ataşamentul acela luase naştere în cele din urmş un farmec echivoc. Durerea o fulgerş pe Otoko în stomac. acum. îi domoli furia lui Otoko.. Bşrbatul privea rîul si încuviinşa. în cele patru colşuri ale terasei. Apoi. se gîndi cş poate din vina ei îşi petrecuse Keiko noaptea cu Oki în hotelul din Enoshima. i-1 muscş si-i aruncş prietenei sale o privire pe furiş. Erau chiar cuvintele lui Otoko. Keiko muşcş sşlbatic degetul mic al lui Otoko. fuseserş înşlşate lanterne de hîrtie montate pe cîte un lampadar. murmurş: î Era o searş de primşvarş şi un vşl uşor de ceaşş palid-albşstruie învşluia grşdina. Apoi. vorbele tinerelor maiko. Keiko nu uitase acele cuvinte si. Terasele ce se înşlşau deasupra rîului fuseserş construite astfel încît sş iasş în consolş şi nu erau izolate unele de altele prin storuri..

era vşzutş din profil. Cele douş fete şedeau de-o parte şi de alta a unui tandur pştrat de lemn.ei cu prilejul unei expozişii de la Tokyo precum şi fotografia dintr-o revistş şi fusese numaidecît cuceritş. I-a fost consacrat astfel un articol ce ocu- . nici douş. desigur. cu pumnii strînşi. Fşrş doar şi poate. recunoscuserş de la prima vedere o lucrare executatş dupş fotografia trucatş a unei celebre curtezane de odinioarş. Una dintre ele. Mai era acolo si o sticlş de sake. se interesase un hebdomadar de Otoko. atitudinea corpurilor si expresia feşelor. pentru a picta douş tinere maiko jucînd ken67. la Kyoto si Osaka. Veşmintele care. tocmai datoritş renumelui. în anul acela avusese loc o expozişie la Kyoto si una din lucrşrile lui Otoko repurtase un viu succes de public si obşinuse un premiu. încerca sş dea impresia singularş potrivit cşreia cele douş maiko nu erau în realitate decît una şi aceeaşi persoanş şi invers. la Kyoto. pe cînd cealaltş. le omisese din tablou. Pictase. pşreau prea voluminoase. mai degrabş Otoko îi condusese prin locurile pe unde-i plşcea ei sş se plimbe. iar celelalte degete curbate înapoi. Tînşra maiko din dreapta avea policele teribil de depşrtat de arştştor. cu degetele de la ambele mîini depşrtate. în fotografie. se dovedirş în fapt un ajutor preşios pentru a face sş reiasş în chip viu cele patru mîini. Otoko nu repro98 dusese cu exactitate fotografia. Pentru a evita ca pictura ei sş fie insignifiantş. de vreme ce fotografia era în alb-negru). de care pînş atunci nu auzise vorbindu-se niciodatş. Otoko se strşduise mult sş redea expresia feşelor. aceeaşi curtezanş dedublatş şi jucînd ken. Lui Otoko îi plşcuse şi veşmîntul lui Okayo imprimat dupş vechea modş (deşi nu-i erau cunoscute culorile. era vşzutş aproape din faşş. Era o fotografie trucatş care expunea o imagine dublş a lui Okayo. deasupra cşruia atîrna un ceainic de fontş. Un negustor de tablouri din Tokyo. al picturii ce le reprezenta pe cele douş maiko. Cele douş tinere erau îmbrşcate identic. Otoko se inspirase dintr-o fotografie fşcutş în 1877 celebrei curtezane din Gion. dar Otoko. veni sş o vadş pe Otoko şi-i propuse sş expunş la Tokyo cîteva dintre lucrşrile ei de mai mici dimensiuni. sau chiar cş nu erau nici una. Sş fi fost poate un motiv şi frumuseşea tinerei artisteş Un fotograf si un ziarist de la revista aceea o conduseserş mai peste tot în Kyoto şi o fotografiaserş fşrş întrerupere. Tocmai în acea perioadş vşzuse Keiko pînzele lui Otoko. în realitate. Era de fapt efectul urmşrit în vechea fotografie trucatş. socotind cş obiectele acelea erau vulgare şi inutile. Okayo. Otoko gşsise interesante pozişia mîinilor. interesat de picturile cu curtezane. cu toate acestea. trebuie sş fi fost numeroşi cei care.

îi încurc şi mai mult. în timp ce Otoko îi netezea pşrul. Keiko. Pesemne ziariştii doreau mai cu seamş sş se lase ghidaşi de o artistş stabilitş la Kyoto pentru a fotografia locuri originale şi în afara cşilor bştuteş Otoko se simşise un pic umilitş dîndu-şi seama cş fusese astfel manipulatş şi cş cele trei pagini consacrate ei nu erau în fapt decît fotografii ale unor peisaje din Kyoto necunoscute publicului. nu asculta de nimeni si nu era capabilş nici mşcar sş lucreze ca lumea într-o casş. cşrora prezenşa lui Otoko le dşdea un sens. aceasta primi o scrisoare de la fratele fetei.ş î Sînt o povarş pentru fratele meu mai mare si pentru soşia lui. 99 î Mşcar pşrinşii tşi sînt de acordş Dacş nu sînt. şi aşa se fşcuse cş Keiko. Keiko o strînsese în braşe. Comportamentul ei putea fi într-adevşr surprinzştor..pa trei pagini format mare. Otoko înşelese de ce modul în care Keiko îl mîngîia pe copilaş le displşcuse fratelui ei si tinerei lui soşii. fşrş sş vrea o trase prea tare de o şuvişş de pşr. Din nou. i se înfşşişase lui Otoko. î Dar de ceş î Mş înmoi toatş în faşa copilaşului lor. nu pot sş-şi dau nici un rşspuns. Lui Otoko i se pşruse cş putea descifra un soi de aviditate în rugşmintea pe care i-o adresa tînşra. La cîtva timp dupş debutul existenşei lor comune. vibrînd de dorinşş. n-ai fraşi si surori. Vşzîndu-le.. Otoko îi aruncase o privire suspicioasş. brusc. rşspunsese Keiko. Se putea vedea acolo o reproducere a picturii cu cele douş curtezane şi un prim-plan cu Otoko. dar aproape toate fotografiile erau vederi din Kyoto. O ruga sş fie atît de bunş si sş o şinş la ea pe sora lui. de cînd au un copil mic. La cîteva zile dupş ce Keiko se instala la Otoko. nici o mştuşş. Tînşra insistase ca Otoko sş o coafeze cum îi va fi plşcînd ei. Apoi. . care nu fusese niciodatş la Kyoto şi nici nu ştia cş avea sub ochi farmecele secrete ale vechii capitale. cu toate cş aceasta din urmş se comporta deseori în mod iresponsabil. Doar eu îmi organizez viaşa. zisese Otoko. î Pşrinşii mei au murit. Otoko avu impresia cş Keiko provenea dintr-o familie înstşritş. îi mai trimitea şi hainele si obiectele personale ale tinerei. î N-ai nici un unchi. dar felul meu de a-1 rşsfşşa le displace. nu vşzuse decît frumuseşea lui Otoko şi acea frumuseşe o fascinase. o implorase sş o şinş la ea şi sş o înveşe pictura. Sş fi fost o sşptşmînş de cînd Keiko locuia la Otoko. învşluitş într-o ceaşş palid-albşstruie. şi acum.

Aşa se procedeazş la Kyotoş î ştiu eu. cîşi ani aveaşi la primul sşrutş î Ce întrebare obraznicş!. Pe acea terasş care ieşea deasupra rîului Kamo. şedea singur în salon. Aceasta pşrea sş fi vorbit în numele timpului si în nume- .. într-adevşr.. Intraserş într-un mic restaurant unde se serveau tşişei de grîu. trei zile dupş sosirea ei. mulşumesc mult. E nostim sş mulşumeşti cuiva în numele timpului. î Iatş un lucru interesant. Keiko.. Rşspunsul bştrînei putea fi. încît s-a şters pe buze cu mîna. muntele Arashi. pe malul rîului. templul Ryoan-ji şi. si nici nu-i dşduse mare atenşie. Gura care. E o ploaie frumoasş de primşvarş. Apucaşi-mi pşrul în aşa fel încît sş parş cş atîrn de el. trebuie sş 100 fi avut pe atunci vreo treizeci de ani şi-l iubeam tare mult.. prima datş cînd m-ai dus pe muntele Arashiş î Sigur cş da.ş La vreo douş. rşspunsese Otoko... în fine.î Domnişoarş Ueno. î şi pe bştrîna care vindea tşişei.. î Presupun cş da. sşrutase un bşrbat. poate. î îmi place mult ploaia. Totuşi nu politeşea o împinsese pe Otoko sş rşspundş cş ploaia nu o supşra nicidecum. era acum a sa şi tocmai îi şinuse între buze degetul cel mic. Era un unchi îndepşrtat dinspre partea mamei mele. şi tocmai de aceea îi mulşumise bştrîna. îşi aminteşti ploaia aceea de primşvarş. î Eu aveam patru ani. interpretat astfel. trageşi mai tare. înclinîndu-se uşor. Keiko o privise pe Otoko si-i şoptise: î Vş mulşumeşte oare în legşturş cu timpulş î Cumş Rşspunsul bştrînei i se pşruse firesc lui Otoko. la patru ani. î Otoko. nu departe de podul Togetsu.. Otoko îşi amintise povestea acelui sşrut copilşresc.. Otoko îşi retrase mîna. doamnş. şin minte foarte bine. Ea gşsea cu adevşrat un anume farmec în acea ploaie de primşvarş ce cşdea pe 101muntele Arashi. eu m-am apropiat de el cu paşi mşrunşi şi l-am sşrutat.. continuş Keiko. îi spusese Keiko. Era fşrş îndoialş un semn de politeşe la adresa celor douş trecştoare ce vşzuserş muntele Arashi sub ploaie. spusese politicos patroana. Keiko se întoarse cştre ea şi-si apşsş buzele şi dinşii pe dosul palmei sale. Otoko o dusese pe Keiko sş viziteze Pavilionul de Aur. î Oh.. Patroana restaurantului se plînsese de ploaie.. Apoi zise: î Domnişoarş Ueno. în legşturş cu timpul. Era atît de zşpşcit..

le muntelui Arashi sub ploaie. Era o reacşie în definitiv foarte normalş din partea cuiva care avea un restaurant în aceastş zonş, dar lui Keiko i se pşruse ciudatş. î E minunat, nu-i aşaş Tare-mi place restaurantul şsta mic. şoferul de taxi le atrşsese atenşia asupra lui. Din cauza ploii, Otoko închinase un taxi pe o jumştate de zi. Deşi era vremea cireşilor în floare şi, fşrş îndoialş, din cauza ploii, amatorii de plimbare pe muntele Arashi erau neobişnuit de puşin numeroşi: era şi unul din motivele pentru care Otoko spusese cş îîi place ploaia". Aceasta estompa contururile munşilor de dincolo de rîu, le îmblînzea si le înfrumuseşa. Cînd ieşirş din restaurant şi se îndreptarş spre taxiul care le aştepta, Otoko şi Keiko nici nu avurş nevoie sş-şi deschidş umbrela, într-atît de mşrunt ploua, şi abia observarş cş hainele li se udaserş. De îndatş ce cşdeau pe suprafaşa rîului, picşturile de ploaie dispşreau în apa lui fşrş a lşsa nici cea mai neînsemnatş urmş. Pe munte, florile cireşilor se amestecau cu verdele gingaş al noilor frunzulişe şi, în copaci, culorile vii ale mugurilor erau îndulcite de ploaie. Muntele Arashi nu era singurul care avea farmec sub ploaia de primşvarş. Templul Brazdelor de Muşchi şi Ryoan-ji nu-i duceau nici ele lipsa. In grşdina Templului Brazdelor de Muşchi, o camelie roşie cşzuse pe muşchiul umed de un verde sclipitor, presşrat cu mici ruginşri albe. Camelia îşi orienta corola în sus, ca şi cum înflorise pe muşchi. Si, în grşdina templului Ryoan-ji, pietrele udate de ploaie sclipeau fiecare altfel. î Cînd foloseşti un vas din ceramicş de Iga68 la ceremonia ceaiului, trebuie sş-1 uzi în prealabil. şi impresia e aceeaşi ca şi în cazul acestor pietre, zise Otoko. Keiko însş nu vşzuse niciodatş vase din ceramicş de Iga si nu avusese nici un fel de impresie deosebitş în faşa sclipirii pietrelor. Dar, de îndatş ce i-1 semnalş şi Otoko, acordîndu-i şi ea atenşia cuvenitş, Keiko fu surprinsş de picurii de ploaie atîrnaşi de pini, de-a lungul drumului care ducea în in102 cinta mînşstirii. Pe toate crengile copacului, la extremitatea fiecşrui ac, sclipea o micş picşturş de ploaie. Acele de pin pşreau nişte tulpini pe care se deschideau parcş flori de rouş. Acele flori delicate, deschise sub ploaia de primşvarş, nu erau cel mai adesea luate în seamş. Arşarii, ai cşror muguri nu se deschiseserş încş, erau şi ei plini de picşturi de ploaie. Micile picşturi de ploaie suspendate de acele de pin nu erau un fenomen rar şi puteau fi observate pretutindeni, dar, pentru Keiko, ele constituiau un spectacol inedit ce i se pşru cş nu aparşine decît oraşului Kyoto. Picşturile de ploaie agşşate de acele de pin şi politeşea patroanei restaurantului cu tşişei au fost primele ei impresii din Kyoto.

Nu numai cş descoperea oraşul, dar îl descoperea în compania lui Otoko. î Cum sş ştim cum o mai duce cu sşnştatea bştrîna de la restaurantş zise Keiko. De-atunci nu ne-am mai întors pe muntele Arashi. î Aşa e. Pentru mine, muntele Arashi e cel mai frumos iarna... Cînd ochiurile adînci din rîu iau nuanşa aceea atît de rece... Atunci, o sş ne întoarcem acolo. î Va trebui deci sş aşteptşm venirea ierniiş î Va veni curînd. î Nici vorbş! Nu sîntem încş nici în miezul verii, şi pe urmş o sş vinş toamna... î Putem sş ne ducem acolo oricînd! zise Otoko rîzînd. Chiar mîine... î Aşa da, sş mergem mîine! O sş-i spun patroanei restaurantului cş-mi place muntele Arashi vara, şi ea o sş-mi mulşumeascş probabil, în numele verii! î şi în numele muntelui Arashi! Keiko privi rîul. î Otoko, iarna nu mai sînt pesemne perechi care se plimbş aşa, pe malurile rîuluiş în realitate, tinerii se plimbau în mare numşr nu pe malurile rîului, ci pe cele douş diguri amenajate între rîurile Misosogi şi Kamo şi între acesta din urmş si canalul de la est. Cei mai mulşi dintre ei erau îndrşgostişi şi doar rare 103 cupluri erau însoşite de copiii lor. Tineri îndrşgostişi mergeau strîns lipişi unii de alşii sau se aşezau umşr la umşr pe marginea apei. Deveneau mai numeroşi pe mşsurş ce se însera. î Iarna e mult prea frig aici, zise Otoko. î Mş-ntreb dacş o sş şinş şi pînş la iarnşş î Ce anume...ş î Dragostea lor... E sigur cş, pînş atunci, mulşi dintre îndrşgostişi nu vor mai avea chef sş se-ntîlneascş. î Va sş zicş la asta te gîndeştiş întrebş Otoko. Keiko încuviinşş. î De ce trebuie sş te duci cu gîndul la asemenea lucruriş urmş Otoko. Ai tot timpul... î Pentru cş nu sînt aşa de proastş ca dumneata care, de douşzeci de ani, continui sş iubeşti pe un bşrbat care nu şi-a fşcut decît rşu! Otoko nu rşspunse. î Otoko, n-o sş pricepi oare niciodatş cş domnul Oki şe-a pşrşsitş î înceteazş sş-mi mai vorbeşti pe tonul şsta! Cum ea îi întorcea spatele, Keiko întinse mîna ca sş aranjeze o şuvişş rebelş de pşr de pe ceafa prietenei sale. î Otoko, de ce nu mş pşrşseştiş î Cumş

î Sînt singura fiinşş de pe lume pe care a-i putea s-o pşrşseşti. Fş-o atunci... î Mş-ntreb despre ce vrei sş vorbeştiş Otoko pşrea sş ocoleascş întrebarea, dar privirea îi era înfiptş în cea a fetei. La rîndul ei, îşi aranja si ea nişel şuvişele pe care tocmai i le îndreptase Keiko. î Vreau sş vorbesc despre felul în care şe-a pşrşsit domnul Oki, reluş Keiko cu obstinaşie, privind-o pe Otoko drept în ochi. Se pare însş cş n-ai vrut niciodatş sş admişi asta... î îApşrşsi, a fi pşrşsit...î, nu-mi plac asemenea cuvinte! î Ar fi mai bine sş fim precişi. în ochii lui Keiko lucea o luminş bizarş. 104 î Cum ai defini dumneata faptul acestaş î Noi ne-am despşrşit. î Dar nu-i adevşrat! şi astşzi încş el este în dumneata, aşa cum şi dumneata eşti în el... î Unde vrei s-ajungi, Keikoş Nu te înşeleg. î Otoko, azi am crezut cş erai pe punctul de a mş pşrşsi. î Bine, dar adineauri, acasş, n-am recunoscut cş am greşitş Nu mi-am cerut scuzeş î Scuze eu mi-am cerut. Tocmai cu titlu de împşcare o luase Otoko pe tînşrş ca sş cineze la Kiyamachi, dar aveau oare sş se mai poatş împşca vreodatşş Keiko nu era o fire capabilş sş se mulşumeascş cu o dragoste paşnicş; o înfrunta pe Otoko, se certa cu ea sau chiar îi fşcea mutre. Otoko se simşise ulceratş cînd ea îi mşrturisise cş petrecuse noaptea la Enoshima cu Oki. Keiko, care îi era atîş de ataşatş, se ridica acum împotriva ei. Pretinsese cş pentru Otoko voia sş se rşzbune pe Oki, dar lui Otoko i se pşrea cş pe ea cşuta Keiko sş se rşzbune, în plus, ea se simşea deopotrivş dezgustatş şi disperatş la gîndul cş Oki nu şovşise sş o seducş pe eleva ei, cînd de fapt i-ar fi fost atît de uşor sş o facş cu alte femei. î Otoko, doar n-o sş mş pşrşseştiş întrebş iarşşi Keiko. î Dacş şii aşîş de mult, chiar o s-o fac! Ar fi totuşi cel mai bun lucru care şi s-ar putea întîmpla. î Destul! Am oroare sş-mi vorbeşti aşa! Keiko scuturş din cap. î Nu mş gîndeam la mine spunînd asta. Dacş mş vei şine în continuare cu dumneata... î Ar fi preferabil pentru tine sş ne despşrşim. Otoko se strşduia sş vorbeascş cu calm. î Te-ai şi îndepşrtat de mine, în inima dumitaleş î Te asigur cş nu! î Ce bucurie! Eram atîş de nefericitş la gîndul cş m-ai

Otoko îi apucş mîna.plecş. Buricul unuia din degete era roşu bine. cu capul plecat. o muşcase în joacş de urechi şi i le gîdilase pînş cînd ea gemu şi . dar nu era ideea taş î Ideea mea. n-o mai durea. Otokoş Otoko nu rşspunse.putea pşrşsi. Crezi cş sînt încşpşşînatş. î Mş doare! Otoko fşcu un pas îndşrşt si-si retrase degetul. arştîndu-i mîna. Se temea ca urmele dinşilor lui Keiko sş nu fie vizibile. într-o noapte î cînd sş se fi întîmplat oareş î Otoko îşi plimbase buzele pe pleoapele închise ale fetei. î Bine. Keiko.ş Credeai cş te-aş pşrşsiş 105 Otoko nu rşspunse. Keiko. Surprinsş de contactul limbii cu degetul. Otoko îl retrase numaidecît. î Otoko. la cîtva timp dupş ce se instalase la Otoko.. şi prşjealaş î Aşa e! Uitasem cu totul! zise tînşrş. Keiko. îi luş mîna lui Otoko si. care prşjea ceva la bucştşrie. î Eşti tare încşpşşînatş. î Nu aratş prea rşu! zise ea... Otoko. cu ajutorul beşişoarelor. î Mş doare. sş ştii! î Sînt genul de fatş pe care o pşrşseşte iubitul. 106 î Otoko. întrebîndu-se dacş nu cumva femeile se dovedeau mai încşpşşînate între ele decît faşş de bşrbaşi. trebuie sş-l lingş î Keiko. şinîndu-şi mîinile una peste alta. o muşcş de degetul mic. înseamnş cş vreau sş te doarş! Li se aduse cina. ce-i astaş î Dacş te muşc. ar trebui sş mş pşrşseşti. Otoko schimbş cîteva vorbe cu chelnerişa. O copleşi un sentiment de vinovşşie încercat de mai multe ori si care pşrea sş o împungş asemeni unui ac. Keiko. la rîndu-i. şi-l vîrî în gurş. Apoi. î Te-ai arsş î Mş usturş! zise Keiko. nepoliticos. î Nu te voi pşrşsi niciodatş! zise Keiko cu înflşcşrare. din nou. strecurîndu-si degetul fetei în gurş. Degetul mic. Oare ea însşşi o învşşase astfel pe tînşrş sş-i provoace suferinşaş într-o zi. scoase o bucatş de anghilş din supş şi si-o duse la gurş. se repezise cştre prietena ei. dar avea senzaşia cş i se înfipsese în el un ac. Dupş ce chelnerişa .. se întoarse într-o parte si rşmase sş contemple un grup de lumini de pe muntele Hiei69. s-a împroşcat uleiul. repezindu-se la bucştşrie. zise: î Totuşi. în timp ce chelnerişa aranja farfuriile. de care o muşcase Keiko.

î N-avem acelaşi trupş Otoko se retrşsese brusc. Otoko se simşea totuşi vinovatş cş repetş cu Keiko mîngîierile lui Oki. la rîndul ei. Dupş douşzeci de ani. te rog! în O fatş de şaisprezece ani. atingîndu-i. Fşrş doar şi poate. Otoko îşi amintea cş odinioarş Oki procedase în acelaşi fel cu ea. eşti nesincerş! Degetele lui Keiko devenirş mai ferme. şi iatş cş. î E adevşrat. î Sîntem diferite. Otoko! Ajunge! spusese Keiko. murmurş Otoko. dar i se pşruse. Otoko se lşsa în voia lui si se destindea. apucînd-o de mîna pe Keiko. doar o anume stîngşcie în degete şi în palma mîinii. o luau totodeauna prin surprindere. î Otoko. mîngîindu-i. trei ani mai mare decît ea la vremea aceea şi amîndouş erau de acelaşi sex. Nu era nici o timiditate în acest gest. în timp ce mîna lui Keiko îi cşuta sînii. ca o binefacere cereascş. Otoko! Otoko se întrebase dacş tînşrş era virginş. sînii ei însş începuserş sş-şi piardş gşlbui. cş ele deveniserş eterne. în timp ce el o sşruta pe frunte. nu-i aşaş Avem acelaşi trup. Otoko nu le uitase. Spre treizeci şi trei sau treizeci şi patru de ani. în baie. Keiko spunea acelaşi lucru.se contractş sub mîngîieri. . cu siguranşş. pe pleoape si pe obraji. în acelaşi timp. pieptul ei gol atingîndu-i-1 uşor pe cel al prietenei sale. sfîrcul sinilor ei îşi pşstrase culoarea închisş. dar tînşrş reacşiona la mîngîieri şi mai intens decît o fşcuse Otoko. Otoko îi spusese: 107 î Nu face asta. culoarea aceea nu se schimbase. cînd le citise astfel în roman. Cum Otoko nu alşptase niciodatş copii. Reflecşiile lui Keiko. dar. în timp ce Oki o mîngîia pe piept. însşşi reacşia lui Keiko o incitase pe Otoko sş continue. Keiko se agşşa de ea şi mai şi. gîndul acesta o umplea de fiorii unei noi patimi. Oki scrisese cş. ghemuindu-se lîngş ea. Asta pentru cş citise O fatş de şaisprezece anii Sau erau cuvintele pe care le-ar fi pronunşat orice fatş în aceeaşi situaşieş Tot în roman era si o descriere a sinilor micuşi ai lui Otoko. din cauza extremei sale tinereşi. Keiko era cu doi. î Nu trebuie! zise Otoko. Oki folosise aceleaşi cuvinte. Cu douşzeci de ani în urmş. î Lasş-mş. încerca o fericire rarş. Keiko nu putuse sş nu observe sînii mici ai prietenei sale si se încredinşase de ei mai tîrziu. cu care nu se obişnuise încş. el nu simşea nici cea mai micş grabş sş o sşrute pe gurş şi.

la o cşsştorie îndepşrtatş. Avînd permanent grijş sş o menajeze pe Otoko. . în noaptea Ceremoniei celor O Mie de Lumini. Otokoş în douş rînduri. se pomenise cş era însşrcinatş. Dupş ce se instala la Kyoto cu mama sa. a lui Keiko. Otoko avusese numeroase ocazii de a iubi şi a se mşrita. Dupş despşrşirea ei de Oki. Otoko pşstra în continuare tşcerea. Otoko vedea în rotunjimea sînilor ei ceva morbid şi pervers. dar nu şinuse seama de nici una. Se întîmplase la mînşstirea Nenbutsu din Adashino70. erau alte schimbşri decît cele pe care le constatase cînd. Luminile slabe ce strşluceau în beznş sporeau şi mai mult sentimentul de tristeşe care se degaja din stelele funerare. dar de fiecare datş. era o realitate. cş amintirea lui Oki i se impunea cu şi mai mare forşş în suflet. folosise cuvîntul îtrist". Otoko avea de gînd sş nu se mşrite niciodatş. deşi observase lacrimile din ochii mamei sale. Cînd se despşrşise de Oki. în tulburarea şi durerea sa. mama sa ar fi dorit ca ea sş se mşrite. Cu toate cş Otoko îi considerş tşcerea drept o victorie. cu atît mai puşin. Venise la Kyoto ca sş o îndepşrteze pe fiica sa de Oki şi ca sş o ajute sş-şi regşseascş liniştea. atitudinea fetei nu era mai puşin ciudatş. tocite şi de mici dimensiuni. nu ajungea sş se gîndeascş nici mşcar la ziua de mîine şi. î Doamne. ea îi vorbi pentru prima datş despre cşsştorie. Tu nu te simşi tristş. iar nu cu gîndul de a se stabili acolo definitiv. Era mai mult decît o 108 amintire. Uneori. monumentele funerare ale Celor pentru care nimeni nu poartş doliu erau aliniate şi în faşa lor strşluceau cele îO Mie de Lumini" depuse în chip de ofrande. dar Keiko nu spuse nimic. tinereşea si şansele de mşritiş se risipiserş. nici un bşrbat nu-i mai mîngîiase sînii. Se lşsase noaptea cînd se întoarserş acasş apucînd-o pe un drum de şarş. între timp.Otoko se întreba dacş vreodatş avea sş facş vreo observaşie în acest sens. Nici nu-şi dşdea bine seama cş un bşrbat se îndrşgosteşte de ea. uneori îi era ruşine de ei. Mama lui Otoko avea ochii aburişi de lacrimi. ca reacşie la mîngîierile ei. şi-i mai mîngîiase doar mîna unei femei. Fireşte. ce trist este! zise mama lui Otoko. un ungher pierdut al cîmpiei Saga. dar rşmînea constant uimitş de schimbşrile petrecute în corpul ei la apropierea vîrstei de patruzeci de ani. mama sa o şinea sub observaşie. Cînd Otoko împlini douşzeci de ani. în urmş cu douşzeci de ani. Fireşte. Nenumşrate. la şaptesprezece ani. Hotşrîrea de a nu se mşrita îi încolşise însş în minte si nu mai reveni niciodatş asupra deciziei sale. într-un sens diferit. sînii lui Otoko devenirş mai plini. Ea nu spuse nimic nici cînd. pare-se.

şi tu. î Dacş nu te mşrişi.ş Nu poşi sş-1 uişi. rşspunsese Otoko. o femeie fşrş soş şi copii seamşnş cu defuncşii aceia. î La ce bun sş te tot gîndeşti la domnul Okiş N-o va şti niciodatş şi tu nu poşi face nimic pentru el. Ezita uşor. fşrş nici o îndo110 ialş. î Nu cunosc o femeie care sş nu se mşrite! î Existş totuşi. Era vorba de un funcşionar la o bancş. î îmi pare rşu. Cînd. tot în timpul vieşii mamei sale.ş î Nu. L-am urît pentru cş s-a arştat atît de crud cu un copil ca tine! Otoko nu uitase vorbele marnei sale. î Dupş pşrerea ta. 109 î Sînt defuncşii lipsişi de o familie care sş se poatş ruga pentru odihna sufletului lor. vom face parte. cuprinsş de spasme. s-ar zice cş aştepşi trecutul.începu atunci sş vorbeascş despre o propunere de cşsştorie pe care i-o adusese la cunoştinşş un prieten din Tokyo. î Nu faci decît sş-şi aduci aminte... . rana şi-a fost atît de adîncş şi cicatricea întîrzie atît de mult sş disparş. fşrş-ndoialş. închipuieşte-şi cş nu te-aş avea! Eşti încş tînşrş. mamş.. î Nu înşeleg ce vrei sş spui. Dar ce-nşelegi tu prin aşa cevaş Tşcu o clipş. nici fluviile nu fac cale-ntoarsş.. Nici timpul. î Nu aştept nimic şi pe nimeni. si tocmai de-asta. Chiar şi în timpul vieşii. nu e asta.ş Otoko nu rşspunse. oare ce crezi cş mi se aratş în faşa ochilor. nu pot sş mş mşrit. Mai apoi. î Dacş vrei sş-1 întîlneşti. î Zşuş Erai atît de tînşrş atunci şi încş atît de naivş cînd te-a sedus domnul Oki. î ştiu asta. cu rşsuflarea tşiatş. î Pictezi deseori chipul copilaşului tşu.. îl muşca de umşr pe Oki. nu-i aşaş Ai de gînd sş tot continui aşa multş vreme. Aşa cum îl aştepşi în zadar pe bşrbatul acela. Se întreba dacş nu cumva tocmai din pricina tinereşii şi a inocenşei sale putuse trşi o asemenea dragoste. î Vezi cevaş Ce anumeş î Bare de fier.. Maicş-sa îi spuse tot ce ştia privitor la propunerea de cşsştorie. spunea mama ei. motivul pentru care încş mai încerca pasiunea aceea oarbş. cu aerul cş mai mult o implorş decît o avertizeazş şi se strşduia mereu sş o mşrite. am putea merge la Tokyo. amuşi. Otoko primi încş douş.. Vşd gratiile de fier de la ferestrele spitalului de psihiatrie! Mama ei. zise Otoko. Acesta era. trei cereri în cşsştorie. în timp ce te ascultş întrebş Otoko. dar. şi eu.. Vrei sş vorbeşti despre ce-i dupş moarteş î Nu numai. din Cei pentru care nimeni nu poartş doliu.

Dupş despşrşirea de Oki şi venirea la Kyoto. rşbda totul şi fşcea tot ce-i cerea Oki. Apoi. Aceastş amintire î vis sau realitate î era o viziune sacrş şi sublimatş a iubirii sale. Pentru tînşrş supusş şi neexperimentatş care era atunci Otoko era imposibil sş-şi imagineze cş un bşrbat ar fi putut sş prevadş cu anticipaşie ordinea pe care o va urma şi procedeele pe care le va folosi cu amanta sa. trebuie sş-şi fi adus aminte de ea în acea clipş anume. Otoko însşşi ar fi ajuns sş uite viziunea lui Oki îmbrşşişîndu-i trupul. dar ea nu i se şterse din minte. probabil cş. Se vedea din nou în braşele lui Oki. Otoko rşmşsese sideratş cînd citise în O fatş de şaisprezece ani cş.ea nu observa nici mşcar cş îi curgea sîngele. chiar şi în prezenşa lui Otoko. ca pe o femeie între femei. cînd Keiko îi precizase cş la Enoshima Oki se dovedise îincapabil sş continue" dupş ce ea strigase îOtoko! Otoko!" I se pşru însş cş Oki. nu doar gratiile de fier de la salonul de spital i se iviserş în faşa ochilor. Chiar dacş nu se gîn111 dise la ea în mod conştient oare nu-i apşruse în gînd imaginea lui Otoko în braşele luiş O datş cu trecerea lunilor. pe mşsurş ce calmul se reinstala. viziunea îmbrşşişşrilor lor se purificase treptat în amintirile lui Otoko. în ce-o privea. Citind pasajul acesta. Otoko. şi totuşi continua sş aibş în faşa ochilor îmbrşşişşrile pe care nu izbutea sş şi le izgoneascş din amintire. dupş atîşia ani. Trupul i se încordase şi începuse sş-i tremure. la perspectiva asta. Cînd îşi aminti gesturile în care o inişiase Oki si cînd i se întîmplş sş procedeze în acelaşi fel cu Keiko. Oki reflecta de fiecare datş îndelung la felul cum avea sş facş dragoste cu ea şi cş proceda în genere aşa cum se hotşrîse s-o facş. însşşi tinereşea ei o împiedica sş se mire de indiferent ce. Dacş el n-ar fi fşcut aluzie la asta în roman. o senzaşie de bucurie şi plenitudine punea stşpînire pe întreaga-i fiinşş. trecînd de la fizic la spiritual. Pe drumul întunecos. şi scrisese cş numai mulşumitş ei epuizase diferitele feluri de a face dragoste. Keiko obişnuia. de gelozie şi disperare. Otoko se fşcuse albş ca varul de furie. Otoko nu mai era inocentş. Acum. Oki o descrisese ca pe o tînşrş extraordinarş. apoi a anilor. Fusese stupefiatş sş afle astfel cş. sş se un- . în timp ce se întorcea de la Ceremonia celor O Mie de Lumini de la Adashino. si el. In perspectiva ei însş îmbrşşişşrile lor de odinioarş erau cu desşvîrsire caste. Dragostea trecutş îi revenea la viaşş. inima îi tresşrea de bucurie. si cu atît mai puşin Oki. venind la întîlnirea cu ea. Otoko se temu ca acea viziune sacrş sş nu fie pîngşritş sau sş disparş. Otoko se simşise distrusş de umilinşş.

Keiko. Otoko. într-adevşr. î Otoko.. Pielea mi-e complet netedş. Cu toate cş prietena ei era femeie. î E dezgustştor! De ce faci aşa cevaş î Dar. Otoko îşi acoperi ochii cu mîna: î Dar e respingştor! înceteazş! îmi face piele de gşinş! Otoko tremura. încît sş faci un ecran cu mîinile. tu le laşi sş sarş care-ncotro. î Dar la ce bun sş-mi arşşi ceva care mş dezgustşş î N-o sş te mai dezguste dupş ce te vei obişnui cu asta. Otoko nu era familiarizatş cu cremele de epilat. Mult timp dupş ce Keiko fşcuse o baie ca sş îndepşrteze resturile de cremş. îşi întinse piciorul şi-şi ridicş poalele cşmşşii. o fşcea pe ascuns. î Nu şi-ar fi mai scîrbş sş atingi o piele pşroasşş Otoko tşcea în continuare. î Este o impoliteşe sş-şi tai unghiile sau sş şi le pileşti de faşş cu alşii. La fel e şi cînd îşi tai unghiile de la picioare. pe braşe şi la subsuori cu o cremş de epilat. cînd vşzu cum se desprindeau firele de pşr în vreme ce Keiko se ştergea de cremş. consimşi Keiko. N-am secrete faşş de dumneata. toate femeile fac asta. Otoko se simşea apşsatş atît de dezgustul pe care-1 încercase cînd o vşzuse pe fatş epilîndu-se. cît şi de pasiunea pe care o descoperea în cuvintele ei explicite. Dacş Otoko o lua la întrebşri în legşturş cu un miros ciudat din baie (Ce fşceaiş Ce-i cu mirosul şsta neobişnuitş). Cînd Keiko reveni lîngş Otoko. cu mîna dreaptş. î La urma urmelor.gş pe picioare. Otoko tşcea. Pielea ei nu era acoperitş nici mşcar de un pufuşor fin. Keiko se epila tocmai pentru ca Otoko sş-i simtş pielea suavş la atingere. î Foarte bine. Stai aşa. Keiko nu rşspundea. î Nu vreau sş-şi ascund nimic. Fireşte. Dacş ulterior Keiko nu se mai epila ostentativ în pre- . pen112 tru ea dorea tînşra sş aibş pielea mştşsoasş. Otoko încreşi din sprîncene de uimire.xle ce ai mina asta atît de preocupatşş zise ea privind-o pe Otoko ca şi cum ceva nu era în regulş. Otoko aruncş o privire scurtş asupra piciorului alb. în prima perioadş a instalşrii sale la Otoko. Otoko.. Prima oarş cînd o surprinse pe Keiko dîndu-şi cu cremş pe piciorul întins.. dar nu-1 atinse. ea spuse: î Pune mîna. sînt femeie. Cînd îşi tai unghiile. î Ce miros oribil! Ce-i astaş Apoi. î Keiko. de azi înainte nu te mai epila în faşa mea. îşi mîngîie piciorul.. deoarece nu avusese niciodatş nevoie sş le foloseascş. Otoko îi evitş privirea. lui Otoko i se pşrea cş încş simte mirosul infect.

Fusese surprinsş cînd descoperise graşie lui Keiko cş dupş toşi acei ani de singurştate departe de Oki. Acea flacşrş. totuşi ea nici nu fşcu nimic ca sş se sustragş privirii ei. Nu putea suporta sş vadş cum firele de pşr de pe picioare şi de la subsuori se desprindeau pe mşsurş ce Keiko ştergea crema. în tristeşea ei. încît cu greu ai fi putut 113 identifica într-însa umbra unei dorinşe. încît Otoko abia putea sş o vadş cu ochii minşii. copilul. nu credeam cş o fiinşş umanş poate trşi o asemenea iubire. Otoko se temea ca viziunea sacrş şi gelos pşstratş în adîncul inimii sale. Cînd fşcea dragoste cu Oki. Dragostea noastrş şine de miracol. fusese cuprinsş de greşuri chiar înainte de a si-o fi putut explica. sş nu-i fie brusc distrusş dacş ar fi iubit alt bşrbat. dupş cum nu-i pasase sş ştie nici dacş Oki. contrar convingerii lui Keiko. trşind o viaşş veşnicş. îi aducea aminte lui Otoko de Oki si de tînşra care fusese ea însşşi acum douşzeci de ani. dar totdeauna dorise sş moarş tînşra. fie pentru cş fusese amelioratş. Crema nu mai mirosea aşa de rşu ca înainte. Dar amintirea lui Oki puse în mod ciudat capşt acelei senzaşii de dezgust. Gîndul la un contact între femei si senzaşia pe propria-i piele a pielii fetei erau la originea dezgustului pe care-1 încerca Otoko atunci cînd o vedea pe Keiko epilîndu-se. fie pentru cş Keiko schimbase produsul. viziunea iubirii ei pentru Oki.zenşa lui Otoko. era puşin pşros sau foarte pşros. dar. Otoko însş. ea se maturizase totuşi ca femeie. îşi pierduse oare simşul realitşşilorş Acum se simşea mai în largul ei cu Keîko. Ai vrea sş poşi muri de ea! Nici pînş astşzi. Amanşii de odinioarş nu mai existau pesemne. şi nu pe Keiko. Otoko nu se gîndise niciodatş la puful fin pe care-1 avea la subsuori. Dupş despşrşirea de Oki. Otoko nu uitase cuvintele blînde ale lui Oki. dar era atît de purş şi de liniştitş. pe mşsurş ce trecuserş lunile şi anii. Atît de micş şi de îndepşrtatş era flacşra aceea. Prefera sş iasş din camerş. în adîncul senzaşiei sale de silş. în însşşi liniştea şi puritatea ei. ca bşrbat. o flacşrş apşrea şi dispşrea. dar spectacolul tinerei epilîndu-se îi fşcea totdeauna piele de gşinş. aşa ar fi scşpat de gratiile de fier ale spitalului de psihiatrie. ajunsese la o maturitate din care nu lipsea un anume viciu. Frazele de acest gen erau foarte numeroase în romanul lui şi dialogurile parcş nu mai aveau nici o legşturş cu Oki sau cu Otoko. la rîndul lui. Dorinşa aceea secretş. purificase rana pe care i-o fşcuse Oki. înaintea sinuciderii neizbutite şi înainte ca sş-i moarş. Otoko îşi ratase sinuciderea. Totuşi. nu se deprinse niciodatş cu acel spectacol. î Eşti mult prea minunatş pentru mine. Ar fi dorit sş moarş în durerile facerii. apoi apşrea din nou. Oto- .

degetele lui Keiko începurş sş tremure uşor. nu e nici un pericol dacş şii braşul nemişcat. Otokoş Pe Otoko o bştuse dintr-odatş gîndul cş Keiko ar muri dacş ea ar împlînta briciul în grumazul acela încîntştor. îl folosea uneori ca sş-şi radş puful fin de pe ceafş. de pe frunte sau din jurul gurii. Era plşpînd. mişcatş parcş de amintire.. în timp ce privea gîtul lui Keiko. Otoko. graşios şi delicat. . Dar faşa. î Aşteaptş puşin. Spaimele şi chiar neliniştea lui Keiko o stimulau pe Otoko. lasş-mş pe mine! Keiko se lşsş ajunsş din urmş fşrş sş opunş rezistenşş şi se întoarse în silş la toaletş. Otoko o rase pe fatş deasupra sprîncenelor şi sub buza inferioarş.. Deşi nu era la fel de frumos ca al lui Keiko. înceteazş cu tremuratul. 115 Ar fi destul o clipş ca sş o loveascş în tot ce avea mai încîntştor. Otoko era departe de a prevedea o asemenea reacşie din partea fetei. zise brusc.. Otoko avea totuşi un gît încîntştor de fatş tînşrş. vşzînd-o pe Keiko cş începe sş se ungş cu cremş de epilat. pe cînd Oki îi prindea gîtul în braşe. într-o zi. La vederea briciului. acea senzaşie de asfixiere îi reveni în gînd şi-o cuprinse ameşeala. Era o ispitş. Cu faşa uşor îndreptatş în sus. Otoko! Nu cu asta! Mi-e fricş! Otoko se repezi pe urmele ei. apucînd briciul din toaletş: î Keiko. lasş-mş sş te rad. î Nu te teme! Hai. care nici nu respirase. î Dacş şi-e fricş. Trupul i se încorda ca şi cum în umeri i s-ar fi revşrsat o nouş forşş. n-o sş te rad la subsuori. O sş mş omori!" Oki atunci o strînse şi mai tare şi Otoko simşise cş se sufocş. î Nu-şi fie fricş. Keiko îşi pierdu calmul şi o rupse la fugş şipînd: î Nu.. îşi rezemş capul în mîna lui Otoko care-i susşinea ceafa. rşspunse Keiko. Lasş-mş sş-mi trag sufletul. zise Otoko.. ea îi spusese: îMş doare. Cînd însş Otoko îi sşpuni braşul şi aplicş pe el briciul. Cînd atacş puful fin de pe frunte. Gîtul lung şi subşire al fetei îi reşinu privirea lui Otoko. Deşi în realitate nu avea nevoie de el. Keiko îşi şinu ochii închişi.ko avea cel puşin consolarea nostalgicş de a-şi vedea dragostea imortalizatş într-o operş literarş.. într-o zi. 114 Otoko avea un brici rşmas de la mama sa. Otoko îşi întrerupsese gestul. si fata deschise ochii: î Ce se-ntîmplş. cu o anume inocenşş care nu aducea cu Keiko şi exprima tinereşea.

nici ea n-ar fi putut continua sş trşiascş. Ulterior. altminteri sigur n-o voi mai face niciodatş. î Scurteş . Keiko nu-1 întilnise pe Oki. De cînd aflase cş tînşrş îşi petrecuse noaptea la Enoshima cu Oki. O sş-ncerc sş-mi amintesc şi-atunci o sş-şi dau un rşspuns. Ti-a revenit buna dispozişieş î Dacş şi dumitale şi-a revenit. i se pşru însş cş tenebrele care le învşluiau se strecurau insidios în ea.. atunci nu mai am nici un motiv sş fiu supşratş! rşspunse cochetînd Keiko. în mijlocul flşcşrilor ce o mistuiau. Totuşi. Dar supşrşrile mele sînt scurte. şi Otoko nu mai insistş. încît n-aş putea spune. Cînd deschidea sertarul de la toaletş ca sş ia din el un pieptene sau altceva. Ea încş nu se amestecase în dragostea lor. dincolo de Gion. ceainşriile ce se-ntindeau de-a lungul rîului. cş Keiko şi lotusul erau unul şi acelaşi lucru. Le contemplş o clipş. î Ce anume te-a fşcut. nu se ofilea în eleş î Keiko. ochii îi cşdeau pe brici. zise Keiko cu simplitate. îşi amintea atunci fugitivele sale gînduri ucigaşe. cuplurile care se plimbau la marginea apei. Farurile maşinilor ce treceau încoace şi-ncolo pe malul opus. vedea înflorind un lotus alb. Cu icoana lotusului alb în faşa ochilor. pînş acum. Colinele pşreau calme. murmurş Otoko în sinea ei. un foc straniu o mistuia pe Otoko. De ce înflorea oare lotusul acela alb în flşcşriş De ce. Dragostea ei pentru Oki era o floare imaginarş pe care nici Keiko. o chemş ea. Veleitşşile sale de asasinat îi devenirş un soi de fantomş familiarş. Otoko îşi întoarse privirea spre luminile ceainşriilor din Kiyamachi care se reflectau în nul Misosogi. Pe atunci. cu luminile şi clienşii lor. Keiko refuzş. Actuala mea idee despre aceastş picturş se deosebeşte acum de intenşia mea primş. Dacş ar fi ucis-o pe Keiko..A fost singura datş cînd a ras-o pe fatş. Trebuie s-o fac numaidecît. nici orice altceva de pe lume n-ar fi putut s-o pîngşreascş vreodatş. în revşrsarea inimii ei curate. sş suferi cel mai multş î Mş-ntreb şi eu. Am fost nefericitş atît de des. Otoko le vedea pe toate fşrş a le vedea cu adevşrat. Apoi ochii i se îndreptarş cştre lanşul sumbru al Colinelor de Rşsşrit. Emoşia asta bruscş se datora oare viziunii lotusului în mijlocul flşcşrilorş Otoko ajunse sş creadş. dimpotrivş.. Oare îşi ratase încş o datş prilejul de a muriş Pricepu cş în dorinşa ei trecştoare de a ucide se ascundea vechea-i dragoste pentru Oki. 116 î Am sş pictez neîntîrziat Suirea la cer a unui copil. în timp ce întunecimea Colinelor de Rşsşrit pştrundea şi mai adînc în ea.

O fi pe vreun .. îi apşsş umerii cu mîinile şi-i gîdilş urechile. î Vino odatş sş arunci o privire! î Hm! î Picşturile de ploaie care se strivesc de şiglele acoperişului. î Vorbesc şi de unul. Uite cş şoricelul îşi aratş vîrful boticului drşguş. Otoko o şintui cu privirea şi zise cu voce calmş: î Aş vrea sş-şi cer ceva anume în noaptea asta. î Ia te uitş! Acum plouş-n bucştşrie! Tu nu auziş Ploua deja cînd se trezise Oki. Zicînd acestea. î Otoko. 117 şuvişe DE pşr î Dragule! Din bucştşrie.. bştea spre rşsşrit şi ploaia biciuia oblic arbuştii şi plantele. şi de altul. care se rşsucesc ca sş se strecoare în crşpşturile strimte si cad pe scîndurile din tavan. de ce faci pe timorataş. se apropie de Otoko. dar acum ploua cu gşleata. Oki nu zise nimic. şi. tînşrş se ridicş. Vîntul.î Da.. î M-am dus sş-i vşd doar ca sş te rşzbun pe dumneata! î Iar aceeaşi poveste! Eşti într-adevşr o fiinşş imposibilş! Expresia lui Otoko se schimbş. Fumiko îl strigş pe Oki. Aş dori sş nu te mai duci la Kamakura.. ca pentru a-şi ascunde nişte lacrimi invizibile. î ştii cş ditamai soricuşa ne onoreazş cu prezenşa eiş.. murmurul rîului ajunse la urechile lui Keiko. î Na-şi-o! î Ar fi bine sş vii. Citea un ziar de dimineaşş în salonul unde pluteau efluviile supei miso71. î Nu aud nimic cu tot vîntul şi cu toatş ploaia asta de-afarş. închise brusc ochii. care scutura pilcurile de copaci si boschetele de bambuşi de pe coline. sînt sigurş cş trebuie sş sufere. N-ai zice cş sînt lacrimi care curgş î Dacş vrei tu! 118 î Sş scoatem disearş cursa de şoareci. negri si lucitori.. î Hm! î şi mş priveşte cu ochii lui frumoşi. Se ascunde sub maşina de gştit! î Vorbeşti seriosş î şi mai cred cş e-nsoşitş şi de pui. î Spui asta din cauza domnului Okiş Sau din cauza fiului sşuş Rşspunsul neaşteptat al tinerei o puse în încurcşturş pe Otoko.. în timp ce Otoko pşstra tşcerea..

Fumiko îi prezentş scuzele şi reluş cu glasul ei obişnuit: î Voiam sş spun pur si simplu cş mai ai ani mulşi în faşa ta ca sş scrii. î La ce vîrsta se poate pensiona la urma urmelor un scriitorş î Nu înainte de ziua morşii! î Ce vrei sş spuiş î lartş-mş. . de exemplu. dar nu cunosc nimic mai trist decît doi amanşi bştrîni care-şi iau zilele. î Gelozia e soarta tuturor femeilor. î O sabie cu douş tşişuri. în bşnci.ş î Adevşrul e cş poşi sş fii otrşvitoare.. Cînd eşti geloasş. fşrş a-şi ridica privirea de pe ziar. în agenşiile de presş nu eşti scos la pensie la cincizeci şi cinci de aniş î îmi place sş te-aud vorbind aşa. pe pielea mea. mai ales cu o nevastş de felul tşu. O sş se urce Taichiro în locul tşu. î E gravşş Nu-i doar efectul ploii cu gşleataş O sş mş urc mîine pe acoperiş ca sş vşd ce-i cu ea... şi încş de mult.. î Vorbeşti aşa pentru cş şi s-a-ntîmplat odatş sş meditezi intens în privinşa asta. E prea sus pentru mine.. sş ştii! î Otrşvitoare. E ca şi cum mi-ar sta un drac în spinare. 119 î Ca sş-şi rşneşti partenerul şi sş te rşneşti şi pe tine însuti. acum nu mai am puterea sş divorşez sau sş mş sinucid.. E mult de-atunci.ş î Absolut. N-am învşşat oare. î E periculos pentru cineva de vîrsta ta. Persoanele în vîrstş care citesc în ziare fapte diverse de felul şsta resimt pesemne o tulburare mai teribilş decît tinerii. Oki rşmase tşcut... î Iatş o perspectivş dureroasş. Sau ca sş te omori împreunş cu amantaş î Orice-ar fi sş-mi faci... î Ce-nşelegi prin îcineva de vîrsta ta"ş î Pşi în societşşi. agitînd o barş de fier înrositş-n foc! î Ce mincinos perfid! Cînd m-am legat eu de tine.. poşi sş mi-o dai tu jos cît de curîndş î Eşti sigurş cş vrei sş-i prinzi pe Mama şoricioaicş şi pe puii ei în cursşş rşspunse cu blîndeşe Oki.. o otravş deciş Oki nu zise nimic. divorşurile sînt dezagreabile.... î Cum rşmîne cu infiltraşiaş întrebş Fumiko.raft din debara. î Dincolo de o anumitş vîrstş. şi dac-aş înceta şi eu sş lucrezş î Cum vrei. erai încş tînşr. cş e un leac amar si periculos....

nu dşdea întotdeauna atenşie observaşiilor soşiei sale. El e specialistul în materie. în legşturş cu şoarecele si infiltraşia din tavan. dar cum şi-ar fi putut da seama cş vrei sş mori şi tuş Nu e o situaşie nefericitşş î Nu s-a sinucis. î Supa miso o sş fie prea fiartş. şi e un fel care nu-şi reuşeşte uşor. De douşzeci de ani m-ai tot dşscşlit de nu ştiu cîte ori cu supa asta! Ai adus diferite feluri de miso din diverse regiuni. Fumiko reîncepea sş vorbeascş despre Otoko. oamenii recurg la formule de politeşe ca sş vorbeascş despre peşti sau legume. aşa cum o fşcuse chiar în ziua aceea. discutş mai degrabş despre toate astea cu Taichiro. î şi-a ratat doar sinuciderea. î Da. în regiunea Kyoto şi Osaka. da. Uneori lui Fumiko i se întîmpla sş-1 tachineze pe Oki adresîndu-i-se într-o manierş prea slugarnicş. oamenii au obiceiul sş foloseascş termeni onorifici73. î Se repetş de trei ori caracterul îonorabil". despre munşi sau nuri. în timp ce oamenii din Tokyo se exprimş cu mai puşinş curtenie. zise Oki. Cred cş nu 1-am pregştit cu destulş grijş. dar voia într-adevşr sş se sinucidş. fusese crescutş la Tokyo. corpurile cereşti. N-ar fi fost mai bine s-o faciş Ea s-a sinucis. spunea Oki. în ce-o privea. nu întrebuinşa corect formulele de politeşe frecvente în graiul din Tokyo. N-a fşcut cercetşri despre utilizarea termenilor onorifici. ştiu. şi discuşiile lor ajungeau la interminabile dispute verbale în cursul cşrora Oki afirma cş vorbirea din Tokyo nu este decît un dialect provincial vulgar şi nu provine dintr-o lungş tradişie. care. despre case sau strşzi. Gîndeşte-te un pic la modul confuz şi aproa- . zicea Fumiko dîndu-se bştutş. dar nu lingvist. î Zşuş î şi în trecut trebuie sş fi fost un fel de mîncare de primş importanşş pentru ca numele sş-i fie scris cu ajutorul aceluiaşi caracter repetat de trei ori. Ai fi vrut sş faci din nevasta ta o specialistş în arta preparşrii supei misol î ştii cum se scrie numele supei şsteia în caractere chinezeştiş î Mai bine sş le scrii în himgana72.î Totuşi tu nu i-ai împşrtşşit tinerei tale prietene dorinşa ta dureroasş de a muri împreunş cu ea. Cu toate astea.. nefiind originar din capitalş. în dialectul din Kyoto şi Osaka. timpul. î Ce ştie elş E poate specialist în literaturş japonezş. î Dacş şii cu adevşrat. Oki auzea uleiul sfîrîind în tigaia în care Fumiko perpelea pesemne carnea de porc cu varzş.. şi chiar pentru a denumi soarele şi luna. 120 î îOnorabilul" tşu miso n-o sş aibş un gust prea bun în dimineaşa asta. Oki.

începurş. si eu.. . îşi rşneşte auzul. î Fruntea însş şi se dezgoleşte. în trecut. tot schimbînd vorbe de prisos. nu alta! Articolele şi eseurile lui nici mşcar nu sînt scrise într-o japonezş corectş! într-adevşr. Apoi. î Dar neologismele astea au viaşş scurtş şi.pe obscen în care se exprimş colegii lui.. încuviinşş Fumiko. î La urma urmelor.' ca în fiecare dimineaşş. As fi vrut. în ciuda tuturor acelor ani cînd visai sş te omori cu tînşra aia. o evocase pe Otoko. Cît despre \ Fumiko. O sş mş roage sş-1 las sş doarmş. în fiecare zi apar neologisme. î Mi-a pierit cheful. sş-şi ia micul dejun... sacrificîndu-mş pe mine în definitiv.. ea pşrea mai bine dispusş ca de obicei.. Cum însş Fumiko era de fel din Tokyo. Fumiko aduse în salon tava cu micul de* jun. î Pşrul tşu e încş negru de tot. Oare ai irosit prilejulş î în cazul meu. pentru cuvinte nu e destul sş dureze doar pînş a doua ziş ' Tot vorbind. fşrş un fir alb. chiar cînd supravieşuiesc. Lumea se schimbş într-un ritm ameşitor. Ce pşcat. zise: î Am fşcut bine cş am trşit. trecutul. sş ştiu cum e sş fii divorşatş. î Lumea nu mai vorbeşte aşa.. î Sş ştii cş o sş mş supşr! i Oki si Fumiko. mşcar o datş în viaşş.. se explicş prin toate eforturile pe care a trebuit sş le fac ca sş evit un divorş. Oki nu numai cş nu şinea sş-şi consulte fiul sau sş-i asculte sfaturile. fiindcş e-n vacan- . î Ar trebui sş-i atrag atenşia lui Taichiro cş. Sigur. dar nici nu-i plşcea s-o facş. ştii proverbul: abia cînd eşti chel regreşi cş n-ai prins prilejul. şi rod lucrurile importante 121 fşrş sş le pese cîtuşi de puşin. Rareori dureazş mai mult de cinci ani. dar nu cred c-o sş reuşesc. Ploaia ameninşştoare îşi mai pierduse din violenşş şi pşrea cş începe sş se potoleascş. fşrş sş i se tulbure nici o trşsşturş. î Nu existş ieşire la pensie pentru femeile mşritate.. ele se învechesc î asemeni romanelor pe care le scriem noi.. Cu toate astea. ca şoriceii de adineauri. în dimineaşa aceea. şi ca sş nu mai fii tu geloasş.. ea era foarte încurcatş de întrebşrile cu care o hşrşuia soşul ei cu privire la termenii onorifici şi uzul lor. î Nu-i prea tîrziu. spşrturile din nori încş nu lşsau sş treacş soarele. deşi lui nu-i era uşor sş-i citeascş gîndurile. î Dau fuga.! î Dar existş divorşul. î Taichiro mai doarmeş Du-te sş-1 trezeşti! zise Oki. Prefera sş-i cearş sfatul soşiei sale. erudişii japonezi aveau temeinice cunoştinşe de limbş chinezş şi scriau într-un stil ireproşabil. dar asta nu însemna cş şinea sş învieze..

nu departe de-acolo. istorii absolut fanteziste. A lşsat un jurnal voluminos. Cine-a mai auzit de un fiu care se scoalş tîrziu.. î Ia te uitş! şi unde-i mînşstirea Nison. Se pare cş i s-a trezit brusc dorinşa sş revadş mormîntul lui Sanjo-nishi Sanetaka74. Diverse locuri. fşrş a-si da pe faşş gîndurile ascunse. î Pşi azi nu se duce la Kyotoş 122 î Poate sş mşnînce disearş acasş şi sş plece pe urmş la aeroport. cu bşrbia în palme. în timp ce buzele ei schişau un uşor zîmbet.. î Du-te o datş şi trezeşte-1 pe savantul de fiu-tşu! zise Oki ridicîndu-se. ar putea servi ca material pentru scrierea unui roman. el s-a ridicat pînş la demnitatea de ministru de Interne.inş î La poalele muntelui Ogura. Este un şinut bogat în amintiri poetice. Era un intim al poetului Sogi şi unul dintre nobilii de la curte care s-au strşduit sş protejeze artele si literele în acele vremuri tulburi. fşrş a mai face haz de astş datş pe seama lor. cînd taicş-sşu e gata sş se apuce de lucruş 123 î Mş duc! Singur din nou în biroul sşu. la vorbele schimbate adineauri pe un ton şugubşş cu Fumiko pe tema îpensionşrii scriitorilor". dar muntele Ogura unde e. mşrunşişuri nesemnificative care. se mulşumi sş încuviinşeze. Cred cş are de gînd sş facş cercetşri despre Cronica lui Sanetaka în vederea unei teze.şş.in. evocş legenda lui Fujiwara no Sadaie76. ştergîndu-se pe faşş cu prosopul. Era fşrş-ndoialş un personaj foarte interesant. Auzi pe cineva gargarisindu-se în cabinetul de toaletş. .. lîngş mînşstirea Nison. dupş el. El le considerş ca pe nişte documente fşrş interes. Ce sş facş la Kyoto pe cşldura astaş î Ai face bine sş-1 întrebi. apoi intrş TaichirS. Rşmase aşezat la mş. în creierul munşilor. î Bine. Oki începu sş se gîndeascş iarşşi.. întemeindu-se pe jurnalul lui Sanetaka. nu-i aşaş Acum îmi aduc aminte. Taichiro vrea sş facş cercetşri asupra culturii Higashiyama75..ş Nu m-ai dus şi pe mine acolo o datşş î De mult detot. ştii cine a fost Sanetakaş î Un nobil de la curte. Cronica lui Sanetaka. aşa e. î Taichiro a cules tot felul de anecdote. Cred cş se socoteşte deja un savant cînd mş asigurş cş as avea cu ce scrie un roman pornind de la toate anecdotele alea! Fumiko.. nuş î Asta o ştie toatş lumea! Pe vremea tulburşrilor din era Onin. î Aa! E în regiunea Saga.. sub sh5gunul Ashikaga Yoshimasa. sş.

.. ostenit de joacş.ş î Ea era întinsş într-o pozişie graşioasş şi candidş. De fapt cînd a murit.ş î în 1877. rşspunse Taichiro. Pentru orice eventualitate.. îşi aprinse o şigaretş. ca un copil care ar fi aşipit. î S-au fşcut sşpşturi....ş î Da. ş Atunci nu s-a împlinit nici mşcar un secolş î Aşa e. si încuviinşş cu o uşoarş înclinare a capului. dar nu numai. î I-a fost violat mormîntulş î Se poate spune şi aşa. fşrş cea mai micş ezitare. de rang înalt şi moartş de tînşrş. zise Oki pe un ton de reproş.. Taichiro avea în mînş ceva asemşnştor cu un buletin . ş î Tatş. care stştea în faşa lui. misterios.. Oki încruntş din sprîncene. Deseori sînt exhumate vechi morminte în scopuri de cercetşri ştiinşifice. admise calm Taichiro. mormîntul nici nu e prea vechi. moarte la vîrsta de treizeci de ani. î Nu dormeam. veşmintele şi toate obiectele îngropate cu ea s-au fşcut praf şi pulbere. zise Taichiro. şi totuşi nu i s-au gşsit decît osemintele. nuş î E vorba totuşi de prinşesa Kazunomiya. Taichiro stştea de vorbş cu glas tare cu mama sa.. dumneata ştii cş a fost deschis mormîntul prinşesei Kazu-no-Miya77ş întrebş Taichiro. Oki scoase din biblioteca de pe coridor un volum din Marele dicşionar de istorie a Japoniei şi-1 deschise la pagina care trata despre prinşesa Kazunomiya. A f ost gşsitş şi o şuvişş de pşr în spatele craniului. Dar de ce sş n-o chemşm şi pe mama. î Se pare cş perna. şi totuşi este în ele ceva frumos. î şi la osemintele astea visai tuş î Sigur. N-au rşmas decît osemintele.. cu prosopul în mînş. Ele însele nu prea incitş la visare. î Ce vreau sş spun. De fapt e vorba de ceva la care nu m-aş fi gîndit niciodatş..ş Oki nu se lşsase cîştigat de entuziasmul fiului sşu şi nu-i împşrtşşea felul de a vedea lucrurile... î în 1877.. în timp ce se reîntorcea în biroul lui Oki. fragil. Socotea cş este indecent sş violezi mormîntul unei prinşese patetice. O punea pe Fumiko la curent cu întîmplarea. î Nu e inuman sş violezi un asemenea mormînt. ci am rşmas în pat ca sş visez cu ochii deschişi. ceea ce ar sugera cş e vorba de o tînşrş femeie mşritatş.. şi sş-i examinezi osemintele. î Vorbeşti adicş de oseminte. 124 î Ce vrei sş spui..î Nu te scoli devreme. ca sş-i povestesc şi eiş Oki îl privi insistent pe fiul sşu. î Sş visezi cu ochii deschişi..

. ea fusese expusş brusc la aer şi la luminş. Exact ca vechile fotografii de altşdatş. î Placa de sticlş pşrea transparentş. î Nu. îO placş de sticlş. Era deci o fotografie! Silueta era cea a unui tînşr bşrbat îmbrşcat într-o robş de ceremonie cu mîneci lungi şi pe cap cu eboshşs. Aceasta era şi pşrerea expertului. dupş toate aparenşele. Arheologii. a considerat cş acea placş de sticlş trebuie sş fi fost fie o oglindş de buzunar. î Cum astaş întrebş Fumiko.. î Da. E suficient sş ungi cu o emulsie o placş de sticlş şi fotografia este developatş în timp ce placa e încş udş. î Da. ca fotografia sş fie fşcutş mai clarş. care avea de gînd sş se prezinte a doua zi la Institutul de cercetşri pentru protecşia bunurilor culturale şi sş vadş dacş nu era posibil. Se pare cş este unicul obiect ce a putut fi gşsit în interiorul mormîntului. care o precedase în moarte.. E posibil ca în raportul despre sşpşturi acesta sş nu fie menşionat. A învelit-o în hîrtie şi a adus-o la muzeu. printr-un procedeu sau altul. Expertul avea un martor care putea confirma cş nu fusese victima unei iluzii şi cş era vorba .. privindu-şi cu atenşie bşiatul. a vşzut cş imaginea dispşruse total. î Este darea de seamş despre sşpşturiş întrebş Oki. cînd a examinat-o la luminş. captivat de povestirea lui Taichiro. Pe durata unei nopşi. dupş ce s-a întors la muzeu... într-adevşr. fireşte. î Aşa e.. fie un îclişeu umedî. este buletinul muzeului. î Era fotografia shogunului lemochi79ş întrebş Oki.. Dar a doua zi. Fotografia era foarte decoloratş. Prinşesa Kazunomiya murise strîngînd în braşe fotografia soşului ei. Expertul însşrcinat cu examinarea coloranşilor şi a textilelor. Taichiro fşcu o pauzş.subşire. rşspunse Oki. unde este vorba despre misterul care-o înconjoarş pe prinşesa Kazunomiya. sub unghiuri diferite. de dimensiuni uşor superioare celor ale unei cşrşi de vizitş. dupş atîta amar de ani cît zşcuse îngropatş sub pşmînt. î Ah. Un anume Kamahara a scris un articol intitulat îDispare frumuseşeaş". îl sşpaserş şi pe cel al prinşesei Kazunomiya. apoi începu sş citeascş articolul. a fost descoperitş între braşele scheletului prinşesei Kazunomiya. da! Am vşzut cîteva. î Pentru cş. expertul a examinat-o la luminş. care exhumaserş mormintele shogunului Tokugawa din mînşstirea Zojo-ji de la Shiba. dar cînd. a observat acolo silueta unui bşrbat." 125 î Acel îclişeu umed" era o fotografie pe sticlşş întrebş Fumiko. fotografia devenise o banalş placş de sticlş transparentş.

de cum a vşzut lumina zilei. a dat frîu liber imaginaşiei. Taichiro tşcu o clipş." Aşa şi-a definit expertul descoperirea. Simşind cş i se-apropie sfîrsitul. o datş cu rşmşşişele sale pşmînteşti.fşrş îndoialş de o fotografie. î Hm! Toate astea sînt purş imaginaşie! Fotografia unui amant care. pretinde cş poza ar fi trebuit îngropatş pentru totdeauna. Aşi auzit vorbindu-se despre prinşul Arisugawanomiya. care era adînc îndrşgostit de prinşesa Kazunomiya.. soşul ei. nu-i aşaş Expertul s-a întrebat dacş fotografia pe care prinşesa o strîngea pe corp nu cumva era cea a amantului ei mai curînd decît a shogunului lemochi. ar fi chiar un roman frumos! î Expertul. Fumiko întrebş: î Ce-au fşcut cu scheletul prinşeseiş Doar nu 1-au dus într-o universitate sau într-un muzeu ca sş întreprindş 127 cercetşri asupra luiş Ar fi monstruos! Sper cş l-au îngropat aşa cum era! î Despre asta articolul nu vorbeşte.. î Neapşrat. am simşit dorinşa sş-şi vorbesc despre el. oare nu le ordonase ea în tainş doamnelor sale de companie sş îngroape. î Asta-i bunş! î îPovestea adevşratş a unei existenşe efemere. dar . Pe cînd Taichir5 se ridica sş plece. î L-am citit în pat azi dimineaşş şi. Nu ştiu nimic. 126 î Dar expertul era şi om de litere şi. în articolul sşu. î Un scriitor ar putea sş readucş la viaşş acea frumuseşe care a dispşrut astfel într-o clipş. Voi scrie poate despre asta o scurtş nuvelş. astfel încît nimeni sş nu fie la curent cu existenşa ei. în loc sş punş punct aici povestirii sale. aşa cevaş î ştiu eu dac-aş fi în stareş zise Oki. tatş. Ar trebui sş-1 parcurgi numaidecît. şi fotografia iubitului sşuş Nu era oare acesta singurul act în acord cu destinul tragic al acelei prinşeseş Aceasta era pşrerea expertului. ar putea sş o sublimeze şi sş facş din ea o operş de artş. îi arştase placa unui paznic care se afla la faşa locului şi acesta a afirmat cş vşzuse şi el silueta unui bşrbat tînşr imprimatş pe placş. Asta e în orice caz concluzia expertului. î E foarte posibil. Nu te atrage.. în reveria mea. care ar începe cu scena de pe terenul de sşpşturi. Puse buletinul pe biroul tatşlui sşu. dispare pe durata unei nopşi. Articolul expertului nu e însş suficientş î Creziş Taichiro nu pşru convins. Era fşrş doar şi poate dorinşa prinşesei ca forma umanş de pe placa de sticlş sş disparş astfel pe durata unei nopşi.

Oki rşmase încş o datş perplex. N-am avut furtunş cu tunet. care nu-i destşinuise nimic lui Fumiko despre noaptea petrecutş cu Keiko la Enoshima.cred cş aşa au procedat.. dar. î Iar începi sş spui bazaconii de-ale tale. ea se ridicş în picioare. î Aşa e. Tatş. dac-ar mai fi o furtunş ca aia de adineauri. Fumiko. Tu nu crezi cş are ceva diabolicş Oki. Trebuie sş se simtş foarte singurş. într-adevşr. vara asta. î Te frşmînşi sş afli dacş prinşesa Kazunomiya n-o sş sufere de singurştate la ea în mormînt şi. rşspunse Taichiro. în clipa urmştoare. exact în momen128 tul cînd acesta se pregştea sş-i încalşe. î Ce prostie!. aerul trebuie sş fie proaspşt şi plşcut. dar. î Mai sînt cîşiva nori. Punîndu-i la picioarele soşului ei. Fumiko se aşezase pe vine ca sş-i şinş galenşii soşului sşu. Fumiko zise: î şi se pare normal ca Taichiro sş ne vorbeascş despre întîmplarea asta cu un mormînt şi sş se pregşteascş sş plece la Kyoto ca sş viziteze altulş î Ce vrei sş spuiş Oki era surprins.. î Bine. î şi totuşi fotografia pe care o strîngea prinşesa în braşe a dispşrut... dupş potopul şsta. cu privirea tot şintş la Oki. şi-ai termina romanul cu o constatare de genul şstaş î Ar însemna sş cad în sentimentalism! Taichiro pşrşsi biroul fşrş a mai adşuga nimic altceva. Faşa ei era foarte aproape de cea a lui Oki. zise Fumiko. nu mş gîndisem la asta. la rîndul ei. nu ştiu ce sş rşspundş. î Noaptea asta. î Fata aia e de-o frumuseşe diabolicş. N-am auzit niciodatş vorbindu-se în . zise Fumiko. î Am o presimşire rea. dar mormîntul lui Sanetaka e mult mai vechi! Dateazş din epoca Muromachi. s-ar putea prea bine ca trşsnetul sş cadş pe avion. pe care-1 privi îndelung. aruncş totuşi o privire la scurgerea aia din bucştşrie. am nevoie de o micş plimbare. Dupş o asemenea poveste.. Ce vezi anormal în astaş Chiar cş sari de la uri subiect la altul! î Nici vorbş! Mş gîndesc la asta de cînd ne-a povestit istoria prinşesei Kazunomiya. Cînd ieşi. î Pare sş se fi luminat afarş. Oki se ridicş. îmi ceri sş vşd ce e cu scurgerea aia! Galenşii lui erau în dulapul de pantofi de lîngş uşa de serviciu a bucştşriei. î Taichiro se duce la Kyoto ca s-o întîlneascş acolo pe fata aia... ce zici. dşdu sş se ridice: î Poate vrei sş lucreziş î Nu. zise Taichiro..

te rog. dar sfîrcurile roz ale sinilor ei pşreau proaspşt spşlate şi te duceau cu gîndul la doi boboci de flori deschişi pe pieptul ei de culoarea griului copt. Dacş. Unele japoneze.. Nici un fel de zgrşbunşe şi nici un fel de riduri perfide nu le urîşeau epiderma. îl detest. şi le transformase în certitudine. Oki îşi suspendase gestul. Chiar dacş însş cerul acoperit s-ar fi limpezit. Vşzduhul era impregnat de mireasma pşmîntului şi a copacilor dupş ploaie.Japonia de un avion lovit de trşsnet! Cînd. asta nu 1-ar fi fşcut pe Oki sş se simtş mai uşurat.. î De ceş Uluit. dar observaşia neobişnuitş a soşiei sale îl fşcu sş renunşe la proiect. î E oribil. Ce-i cu elş î Vîrful nu iese. Nu face asta.. cerul era scund. iar cînd Oki îi apucase mîna ca sş i-o îndepşrteze.. Rozul 129 mameloanelor le este atunci de o nuanşş indescriptibilş. imposibil de regşsit altundeva. intenşiona sş se ducş la una din vechile mînşstiri atît de numeroase la Kamakura. î Vîrful nu ieseş Oki era tulburat de vorbele fetei. Violenta aversş de adineauri nu mşturase norii încşrcaşi de ploaie. Ceea ce vşzu de la bun început foarte clar erau sînii fetei.. î Nu. Oki se uitş în primul rînd la cer. Mameloanele lor erau roz. Dar nu numai din pricina frumuseşii lor îşi adusese aminte Oki de sînii lui Keiko. în pofida apartenenşei lor la rasa aşa-zis galbenş. ieşi din casş. Oki nu izbuti sş priceapş sensul cuvintelor ei. Keiko îşi apşsase cu putere palma mîinii pe sîn. mai strşlucitoare şi mai delicatş decît a multora dintre tinerele occidentale. Pşrşsindu-şi biroul ca sş meargş la plimbare. Ce anume înu ieşea" în sînul stîng al lui Keikoş Ce anume îera oribil"ş Vîrful mamelonului era oare înfundat sau acesta din urmş era malformatş Keiko era oare neliniştitş de ceea ce socotea drept o infirmitateş Sau mai de- . tînşra îi îngşduise sş-i mîngîie sînul drept. Nu era sigur cş acesta era într-adevşr scopul plecşrii lui. ea refuzase sş facş acelaşi lucru cu stîngul. Respiraşia lui Keiko era încş dezordonatş. amintirea trupului lui Keiko i se înstşpîni în minte. Nu sînul stîng. O clipş. au o piele mai albş. şi în plus erau micuşi dupş pofta inimii.. Gîndul cş fiul sşu se duce la Kyoto ca sş se întîlneascş acolo cu Keiko îl copleşea. Perspectiva mormintelor pe care oricum şinea sş le vadş acolo nu-i mai spunea nimic. pentru a scşpa de nevastş-sa. de un roz aproape strşveziu. umiditatea apşsştoare. Cînd Oki încercase sş i-1 atingş. Urcş pe o colinş împşduritş din apropierea casei. gata parcş sş sarş din pat. şi în timp ce dispşrea complet în zona înfrunzitş. ea se contractase. Keiko nu avea o piele atît de luminoasş. la Enoshima. dar dupş ce Fumiko îi împşrtşşise inopinat bşnuielile ei.

dar corpul lui Keiko începu atunci sş unduiascş şi sş se rşsuceascş de parcş ar fi gîdilat-o cineva. privirea unei femei mîngîiate de un bşrbat. iar ea se fşcuse toatş ghem. Evident. Cum sş explici atunci graba lui Keiko de a se ascundeş Misterele de care se înconjura tînşra ca şi refuzurile ei propriu-zise sporirş si mai mult dorinşa lui Oki de a-i mîngîia sînul cu pricina. Cu ochii mari deschişi. zise Keiko. în timp ce dreptul îşi pierduse deja inocenşaş Oki observş cş senzaşiile lui Keiko erau diferite dupş cum îi mîngîia sînul stîng sau sînul drept. i se pşruse pur şi simplu cş era doar o idee mai mic decît mamelonul drept. Cu toate astea> şi înainte ca şi dupş acea scenş. Deşi Keiko închisese ochii şi se resemnase sş-1 lase pe Oki sş-i atingş sînul stîng. î Este cineva cşruia îi e rezervat dreptul de a-1 atingeş î Nu. Era o reflecşie destul de îndrşzneaşş pentru o fatş care i se dşdea pentru prima oarş. îl privea fix pe Oki. Oki vşzuse ambii sîni ai fetei. Oki nu întîlnise niciodatş vreo femeie ai cşrei sîni sş aibş o atît de mare sensibilitate. Chiar dacş aceastş femeie s-ar fi nşscut aşa şi nu s-ar fi putut face nimic pentru ca anomalia sş-i fie depşşitş. Oare nu acesta era si . nu remarcase nimic anormal la mamelonul ei stîng. Se putea spune oare cş sînul stîng al fetei era încş intact. Mîinile lui Oki devenirş mai insistente. Deşi faşa lui Keiko era prea departe de-a lui ca sş poatş fi sigur. Nimeni. se fşcuse totuşi albş ca varul la faşş. dar e cert cş şi cea mai micş malformaşie a sînului stîng al fetei i-ar fi reşinut atenşia. nu-i privise în scopul de a descoperi la ei ceva anormal. Nu era. aceastş uşoarş diferenşş nu avea nimic neobişnuit. La drept vorbind. scuturînd din cap. i se pşru cş ochii îi erau aburişi de lacrimi şi cş-n ei se putea citi o anume tristeşe. Desigur. Deveni astfel mai presant. Keiko îşi apşsase violent sînul stîng în golul cotului stîng. Examinîndu-1 mai îndeaproape. prin felul în care-i place sş fie mîngîiatş. 130 La o femeie. oricare bşrbat s-ar simşi sedus şi stimulat totodatş. Nu putea pricepe de ce spusese Keiko îe oribil!" cînd vorbise de sînul stîng. fiecare femeie se deosebeşte de celelalte. ea pşrea absentş. Nu cumva trebuia sş vezi aici-un artificiu de fatş tînşra deosebit de subtilşş în prezenşa unei femei ale cşrei senzaşii erau diferite dupş cum îi era mîngîiat un sîn sau altul. nici vorbş. chiar şi cînd îi smulsese cu forşa mîna lui Keiko. aceastş particularitate n-ar putea decît sş-1 excite şi mai mult pe un bşrbat. Oki îşi dşdu seama şi-şi slşbi îmbrşşişarea.grabş trebuia sş vadş aici o pudoare de fatş tînşra care nu suporta sş-si expunş cele douş mameloane de mşrime inegalşş îşi aminti cş atunci cînd o luase în braşe ca sş d întindş în pat. Dacş fruntea nu-i era încş brşzdatş de riduri de durere sau de dezgust.

. Amintirea lui Otoko i se înfşşişa necontenit în minte. tocmai cînd fşcea dragoste cu ea pentru prima datş. Oki rupse tşcerea. E un parfum de femeie delicios. cşldura şi umiditatea n-au nici un amestec aici. 132 Parfumul pe care-l respira Oki era cel ce se degajş în mod firesc din epiderma unei femei strînse în braşe de cştre amant. Renunşînd la proiectul sşu. cînd începuse sş se comporte mai brutal cu ea. î Zşuş E din cauza cşldurii si umezelii. o auzise strigînd îOtoko!" Pşrşsise atunci brusc partida şi Keiko îl respinsese cît mai mult de lîngş ea. Pe mşsurş ce ploaia se prşvşlea cu şi mai mare violenşş. Dacş aşa stşteau într-adevşr lucrurile. se sculase din pat îndreptîndu-şi şinuta şi. î îşi simt parfumul. Sînt dezolatş^ î Nu. Toate femeile exalş acest parfum. î Domnule Oki. Apoi. Oki îşi pusese totuşi capul pe pieptul lui Keiko pentru a o face sş . Fşrş sş spunş o vorbş. Totuşi Keiko fu aceea care se apropie strîns de el. Oare parfumul acesta nu trşdeazş oarecum dorinşa femeiiş Fşrş a-i da în vileag fondul gîndurilor sale... mamelonul stîng al lui Keiko. ci-1 şi calmeazş si-1 satisface pe deplin. Diferenşa de sensibilitate dintre cei doi sîni ai lui Keiko se datora fşrş îndoialş unui amant fşrş experienşş.. şi chiar toate fetele. vreşi sş vş petreceşi cuminte braşul pe dupş gîtul meu şi sş dormişiş. Oki nu se simşise în stare sş priveascş în direcşia ei. Keiko se întoarse lîngş el. Singurştatea pşrea sş-1 bîntuie din toate pşrşile. Astfel. o senzaşie de singurştate pusese stşpînire pe Oki. în faşa toaletei. Ar fi nevoie însş de timp pentru a sensibiliza şi sînul acela. fşcuse gestul de a-şi pune ordine în pşrul despletit. î Parfumul meu. Si le gşsise. El are nu numai un efect stimulativ asupra bşrbatului. cşutase locurile unde fetei îi plşcea sş fie mîngîiatş. Gîndul şsta nu avea cum sş nu-1 excite pe Oki. Oki îşi petrecu braşul stîng pe dupş gîtul fetei. lipsit de orice sensibilitate. examinîndu-i faşa de jos. sînul stîng al fetei era încş intact.. zise ea pe un ton calin. reprezenta o şintş cu deosebire seducştoare pentru Oki. chiar dacş reacşia îi era excesivşş în cele mai multe cazuri. dupş bunu-i plac. î Un parfum de femeie. Apoi se depşrtase de el. şi Oki nu era sigur cş avea sş o mai revadş pe Keiko. Cîteva clipe mai tîrziu. Se dovedise totuşi stupid cînd se încşpştînase sş se uite la mamelonul stîng la fetei. preferinşele unei femei sînt de fapt cele 131 ale amantului ei şi nu sînt decît rezultatul obişnuinşelor şi maniilor acestuia.cazul lui Keiko..

cu voce calmş. Oki nu rşspunse. Oki aruncş o privire circularş asupra frunzelor verzi care-1 înconjurau din toate pşrşile. Keiko îl aştepta la aeroportul din Itami. î Nu credeam cş mş vei aştepta la aeroport. Taichiro o salutş pe tînşrş cu un aer încurcat... Keiko remarcş privirea vie a tînşrului şi plecş cu delicateşe ochii. Dacş nu.. Oki nu vedea decît o soluşie: sş-1 înştiinşeze cş petrecuse noaptea la Enoshima cu ea. Pentru a-1 împiedica pe fiul sşu s-o reîntîlneascş pe Keiko la Kyoto. ar putea pesemne şi sş-i trimitş o telegramş lui Otoko sau chiar lui Keiko. îNu trebuie sş-1 las pe Taichiro s-o întîlneascş! declarş categoric Oki. Doar locuiesc . îDar ce pot sş facş" Scuturş trunchiul copşcelului. î Nu-mi mulşumeştiş î Mulşumesc.ş o întrebş el pe Fumiko. î Unde e Taichiro. Verdele de care se vedea învşluit îi deveni brusc opresiv. în pşdure. tot imaginea sinilor fetei i se şterse cea din urmş din vederea lşuntricş. î Ce se-ntîmplşş Ai o mutrş tare ciudatş! Oki evitş privirea lui Fumiko si intrş la el în birou. Asta 1-ar obliga sş facş un ocol. i se revşrsarş în creştet. î Dacş o fi aşa. rşspunse Keiko. Oki se grşbi sş se-ntoarcş acasş. cînd amintirea lui Keiko goalş i se impuse atît de puternic spiritului sşu.. încît extremitşşile galenşilor i se udaserş.priceapş cş-i place mirosul degajat de corpul ei. î La Tokyoş Dejaş Pşi avionul lui nu pleacş decît la noapte! Crezi cş o sş mai vinş acasş astş-searşş î Nu. încş stînjenit. Voia sş-şi ia cîteva documente din sala de cercetşri. Nu vorbise cu Taichiro şi nici telegramş nu-i dşduse lui Otoko sau lui Keiko. Picuri de ploaie.. deoarece avionul lui pleacş de la Haneda80. î Da. ea nu dispşru. Nu trebuie!" Se prindea cu toatş puterea de trunchiul unui copşcel de alşturi.. î Ai venit de la Kyotoş întrebş Taichiro. Solul era atît de umed. La drept vorbind. î A plecat la Tokyo. ci se menşinu în faşa lui în deplina-i prospeşime şi claritate. îşi închisese liniştit ochii şi rşmşsese acolo. Regret cş te-am deranjat. Taichiro luş avionul de ora şapte cştre Osaka.. ce rşmşseserş încş lipite de frunze. î Mş simt jenat.. învşluit în parfumul fetei. 133 î Mi-a spus cş pleacş devreme ca sş treacş pe la universitate înainte de plecarea avionului.

Apşş Cursul unui rîuş î E un curcubeu. în care Keiko şi cu el izbutirş sş se urce singuri.. sosi o a doua maşinş.ş î Da. Taichiro spuse. mai mult sau mai puşin închise. cu spatele la tînşr. Un serviciu de taxiuri comandate de compania aerianş stştea la dispozişia pasagerilor cu destinaşia Kyoto. la chimonoul dumitale. Ca acest obi. Doar linii curbe. dupş ce ajungem la Kyoto. vara. ce crezi cş reprezintşş întrebş Keiko.. iatş de ce e bizar! urmş Keiko.. î Vara sufşr mai puşin de cşldurş dacş port un chimonou impecabil si dacş obi-ul meu este corect înnodat. Ea spuse: î Eu am pictat imprimeurile de pe acest obi. Taichiro nu-şi putea desprinde privirea de pe combinaşia dintre tonul de garantş şi culoarea gîtului fin al lui Keiko pe care i-1 punea în valoare pşrul pieptşnat în sus.. î Ia sş vedem. . Patru pasageri se aruncarş precipitat în primul taxi şi.. în amurg. în timp ce Taichiro ezita ce conduitş sş adopte. dacş nu de la Kyotoş î E adevşrat! Taichiro rîse şi privirea i se opri asupra obi-ului tinerei. î Partea din spate şi cea din faşş nu se armonizeazş.acolo.. î Te referi la chimonoul meu. î Prefer şi nuanşele discrete. în tuş. i-ar fi plşcut lui Taichiro sş adauge. Nimeni nu poate înşelege despre ce e vorba şi totuşi corpul meu este învşluit într-un curcubeu estival. Keiko se întoarse si-i arştş lui Taichiro partea din spate a obi-ului sşu din voal de mştase. ca şi cum tocmai i-ar fi venit ideea: î N-ai avut timp sş cinezi. Obi-ul acesta a fost pictat de o fatş extravagantş. Un curcubeu fşrş culori. La pşrul.. Pe cînd taxiul pşrşsea aeroportul. Un curcubeu care se ridicş deasupra munşilor. Nu-mi plac hainele prea largi cînd e cald. veziş Keiko mergea strîns apropiatş de Taichiro. cu siguranşş. 134 Taichiro se întoarse cştre ea. î Eşti de-o frumuseşe uimitoare! Nici nu-mi vine sş cred cş dumneata ai venit sş mş aştepşi pe mine la aeroport. Pe nodul mare şi bufant se vedeau un lanş de munşi şi nuanşa de garantş delicat estompatş a unui cer crepuscular. nuş De unde-aş fi putut veni.. la chipul dumitale. O sş gust ceva cu dumneata. la obi si la. de vreme ce ai venit sş mş întîmpini la o asemenea orşş î Continui sş mş tratezi ca pe-o strşinş! N-am dorit cîtuşi de puşin nici sş mşnînc de prînz. Chimonoul şi obi-ul lui Keiko pşreau nou-nouşe. în timp ce el se îndrepta negrşbit spre sala de sosire a bagajelor. î Dupş pşrerea dumitale.

zicînd cş eşti la Kyoto. Nici mşcar o singurş datş nu te-ai uitat în direcşia mea. Dacş îşi 135 închipuiai cş te aşteaptş cineva. î şi dacş n-ai fi fşcut-o. Dacş aş fi avut într-adevşr intenşia asta. am venit. î Scrisoarea dumitale era la fel de sumarş ca o telegramş! Numai ora de sosire a avionului! M-am întrebat dacş nu cumva voiai sş mş pui la încercare si sş vezi dacş voi veni sau nu sş te aştept la Itamiş Oricum.. sş mş calci în picioare.. dacş şi-am trimis scrisoarea aceea. Dacş n-aş fi venit la aeroport. la coborîrea mea din avionş î în scrisoare. oare nu te-as fi cşutat din ochi în mijlocul mulşimii.. Poşi sş mş başi. î Al şaptelea. aveam de gînd sş-şi dau un telefon.ş î Nu. sş mş umileşti. ş Luatş prin surprindere. î Inutil sş-mi rşspunzi. dimpotrivş. intenşionai sş-şi başi joc de mine. Ai ieşit al şaptelea. î Sş te pun la încercare. Nu e însş nevoie de curaj ca sş te întîlneşti 136 cu o fatş ca mine. vocea lui Keiko nu mai era decît o şoaptş suavş. Mi se întîmplş uneori sş mi se facş o poftş teribilş de-a muri.. nu-mi dşdeai numele hotelului dumitale de la Kyoto... îmi venea sş intru-n pşmînt de ruşine cş am venit sş te aştept! î Nu credeam cş ai sş vii pînş la aeroportul Itami... î Sş mş bucur sau. nu te sfii! . al şaptelea. te-am observat la coborîrea din avion. dar n-ai chef sş mş vezi.Apoi Keiko adşugş.. în ce mş priveşte. n-ar fi fost normal sş-l cauşi cu privirea.ş Daş î Sigur cş da. repetş rşspicat Keiko. î Asta nu-mi place!. îngşimş Taichiro. cu un aer absent. Prin faptul cş mi-ai trimis acea scrisoare expres.. îşi priveai vîrful pantofilor în timp ce coborai din avion. Nu pricep ce e-n capul dumitale! î Oricum.ş Dumneata însş mergeai cu capul plecat. am vrut sş-mi fac curaj ca sş mş-ntîlnesc cu dumneata. te-ai fi întors la Kamakura ca şi cum nici n-ai fi venitş şineai pur şi simplu sş fiu înştiinşatş de venirea dumitale aici. şoptind parcş: î ştii. î Atunci de ce mi-ai trimis o scrisoare expres ca sş m-anunşi la ce orş soseşte avionul dumitaleş î Cred cş am fşcut-o ca sş-şi dovedesc cş într-adevşr vin la Kyoto.. cum ne-am fi întîlnitş î La drept vorbind.... sş mş întristezş Taichiro tşcea.. şineam doar sş te informez despre venirea mea la Kyoto... sînt fericitş cş am venit. î Curaj casş te-ntîlneşti cu mine.

Mîna lui Keiko i-o cşutş pe cea a tînşrului bşrbat pe genunchi. Dinspre dealurile Yamazaki li se ivi în faşş. Tinerei nu-i putea însş mşrturisi aşa ceva. îmi fşceam griji pentru dumneata. spre sala de aşteptare. în timp ce te-ndreptai. î Poate fiindcş sînt nefericitş. Este atît de ciudat. dar parcş eu una nici n-aş exista pentru dumneata! De fapt. Seara am avut la Kyoto o rupere de nori violentş. asemenea lucruriş î Nici un nitam-nisam! Uite ce fel de fatş sînt! Nu ştiu pe nimeni care sş mş-ntreacş în orgoliu! î Cred cş nu-mi stş-n fire sş rşnesc orgoliul nimşnui. Privind pe hublou.. zile largi scufundate în întuneric.. î Dar ceea ce luasem drept munşi nu erau în realitate decît nişte nori negri! zise Taichiro. cînd ai coborît din avion. ş Taxiul intrş în Kyoto. distileria de whisky Suntory.. te-am aşteptat. dumneata te gîndeşti la mine. O luş spre est. dar am crezut o clipş cş o sş ne zdrobim.. Pentru cş sînt egoistş. calcş-mş-n picioare cît poşi! î De ce spui asemenea lucruriş î Nu ştiu. dar lucrurile nu mai pot continua aşa.. asta e impresia pe care-o laşi.f lor plîngştoare. încît cred cş am sş tac si am sş te ascult eu pe dumneata cum vorbeşti.. î Da.. î Chiar în clipa asta. O vreme.î Ce şi-a venit sş spui. Mîna lui stştea nemişcatş sub cea a lui Keiko. 137 î Nu ne-a scuturat prea tare.. Ce trebuie sş fac oare ca sş observi cş existş î Mş gîndesc întruna la dumneata.. Taxiul trecu de noile uzine de la Ibaraki si Takatsuki.. şi mîna tinerei rşmase imobilş. aveai un aer atît de melancolic. î Gîndul acesta mş face nefericitş... Chiar în clipa asta. al Cincilea. cştre Bulevardul . Hai. dar aversa pşrea sş fi adus nişicş rşcoare.!. nitam-nisam.. fDeparte. tocmai gîndindu-se la Keiko se îndrepta spre sala de aşteptare Taichiro. Adineauri. Aveai vreun motiv sş fii tristş Am venit în întîmpinarea dumitale. î Nu te-a scuturat prea rşu avionulş întrebş Keiko. cu capul în pşmînt. E ciudat cş mş aflu alşturi de dumneata. de exemplu. Cu o mînş.. murmurş Keiko.. Nici o adiere de vînt nu agita ramurile sşlcii. Vocea lui Taichiro se înşsprise. Keiko îşi şinu uşor pşrul pentru a şi-1 apşra de vîntul care pştrundea în trombş prin geamul taxiului. dincolo de şirurile de sşlcii care mşrgineau strş. î Chiar în clipa asta. intens luminatş. se gşseau Colinele de r . am crezut la un moment dat cş avionul stş sş se loveascş de munşii negri care-i barau trecerea.

Keiko se ridicş şi ieşi din încşpere. î Te rog sş mş ierşi. î Keiko. Keiko plecş docil ochii. Cinci minute mai tîrziu. ale cşror linii egale şi îngrijite nu fuseserş rectificate de nici un creion. î Profesoara dumitaleş Vrei sş spui domnişoara Uenoş Taichiro se întoarse cştre ea. î Da. Taichiro nu ştiu ce sş rşspundş. Duceşi-ne direct la Kiyamachi. Se aşezş şi zise: î Dacş n-ai nimic împotrivş. Dar Keiko îi tşie vorba: î Inutil sş te opreşti la hotel. E sus. de ce sş nu rşmîi aiciş Am şi telefonat la hotel ca sş-şi anulez rezervarea. trei zile. nu-i aşaş î Aşa e. vş rog. tînşra venea înapoi. îi spuse ea şoferului. zise el. Totuşi. cum de cunoşti locul şstaş î Profesoara mea obişnuieşte sş vinş aici. î în drum. î Cumş Stupefiat. S-a dus oare sş comande cinaş se întrebş Taichiro. oprişi o clipş la hotelul Kyoto.Rşsşrit. Taichiro o mşsura cu privirea pe tînşra. în împrejurimile Bulevardului al Cincilea. nu! Keiko scuturş din cap. Taichiro rezervase o camerş la hotelul Kyoto. Zicînd acestea. î Nu. nu stai la Kyoto decît douş. Sş mergem pe jos. pe Bulevardul al Treilea. Taichiro putea simşi atmosfera din Kyoto. Taichiro fu surprins sş vadş cş taxiul se angaja într-o ulicioarş îngustş şi-i lşsş la intrarea unei mici ceainşrii din Kiyamachi. Domnişoara Ueno. Nu-si aplicase decît un strat subşire dintr-un ruj palid pe buzele remarcabil desenate si a cşror formş era de o . încş de pe-acum. î Ce vedere frumoasş! 138 Taichiro nu izbutea sş-şi desprindş privirea de la rîu. dşdeau ochilor ei întunecaşi şi intenşi un aer de neprihanş. î Te rog. în dreptul biroului companiei Japan Air Lines. îi ceru Taichiro şoferului. Furş conduşi într-o încşpere de patru rogojini şi jumştate. Taxiul se îndreptş spre Horikawa81 şi-i lşsş pe strada Oike. şineam sş te ştiu într-un loc cunoscut mie. e la doi paşi de-aici. î O sş-mi las bagajele la hotel. rşmîi aici. care dşdea spre rîul Kamo. Pşreau o idee mai deschise la culoare decît genele ei. î Duceşi-ne la Kiyamachi. Sprîncenele ei frumoase. Linia colinelor nu se distingea pe cerul cu plafon ' scşzut şi acoperit. Keiko ridicş privirea. urcş din nou în taxiul care-i aştepta şi-1 îndemnş pe TaichirS sş facş la fel.

î Vrei sş te privesc drept în ochi. î Intr-o barcş cu motorş Taichiro pşrea şovşitor. ca si cum ceva i-ar fi luat vederea. se fşcu auzit sunetul micii chitare cu gîtul lung cu care se acompaniazş muzicienii ambulanşi. S/zo/z'-ile din dreptul terasei erau trase. zise Taichiro. Keiko fşcu precum îi cerea Taichiro. dar Taichiro nu îndrşzni sş-i apuce genele cu degetele. î Un mormînt.. lîngş mînşstirea Nison. Taichiro. Priveşte nişel mai în sus şi deschide şi mai mult ochii. locul de îngropşciune al familiei Sanjonishi. de pe malurile rîului. Li se alşturaserş gheişe şi maiko şi tot grupul vorbea ridicînd glasul...ş Am putea sş-1 vizitşm împreunş. nu mai pot sş te ajut. nu-i aşaş O sş mş agşş de dumneata. î Poate pentru cş sînt arcuite par atît de lungiş 139 Keiko aşteptş. Dar putem sş mergem foarte bine şi altş datş! zise Keiko. ca sş facem o plimbare într-o barcş cu motor. Mîine. î Pot eu s-o fac. î Nu sînt false! Trage de ele ca sş vezi! î Ca sş fiu cinstit. din spate. bere şi aperitive.. î Mai întîi. î Destul! Ce mş tot priveşti aşaş zise Keiko. dintr-odatş. Eu una nu beau. î Ce proiecte ai pentru mîineş întrebş Keiko. cînd. Pşrea a nu-si fi dat pe obraji nici cu fond de ten. privindu-1 pe Taichiro. toşi amuşirş.ş î în caz cş s-ar rşsturna barcaş zise Keiko. Keiko închise ochii şi-şi apropie faşa. î Nici gînd! Dacş te agşşi de mine. Se imagina în apş. relaxîndu-se. î Genele dumitale sînt atît de lungi. dar arunci ce-ar trebui sş facş î Te-aş şine în braşe. aş vrea sş vizitez un mormînt din munşi.. strîngînd-o în braşe pe fata aceea super- . tare-aş vrea sş le prind în degete si sş trag! î Poftim! Hai. Keiko. O sş mş ajuşi dumneata. î ştii sş înoşi. î Bine... clipind des. N-am fost niciodatş într-o barcş cu motor. cu faşa imobilş. privind în direcşia ventilatorului. de aceea nu puteau vedea ce se petrece acolo. întorcîndu-şi ochii într-o parte. î Deschide ochii. Este un mormînt frumos.ş O chelnerişş aduse sake.in..... nu ştiu s-o conduc. mi-ar plşcea sş mş duci la lacul Biwa. Atunci. î Vrei sş bei sake sau bereş se informş Keiko. nici cu ruj..incredibilş perfecşiune. dar se pşrea cş o mînş de clienşi se îmbştaserş.

fşrş sş le spui nimic pşrinşilor dumitale. Nu mi-ar displşcea. nu puteau vedea rîul Kamo. î Te referi la tatşl meuş Este la curent. 141 şi dumneata. s-a fşcut albş ca varul.. fii liniştit! Sînt atît de bucuroasş la gîndul unei asemenea plimbşri! Keiko umplu cu bere paharul lui Taichiro. . îngşimş Taichiro. Taichiro tşcea. mi-e foarte bine aşa. de altfel.140 bş. I-ai spus ceva. conversaşiile purtate în graiul din Osaka şi hşrmşlaia clienşilor ciupişi de bşuturş. rşspunse Taichiro. î ştie cş eşti la Kyotoş întrebş Keiko. un chimonou bşrbştesc şi un chimonou pentru femei erau puse unul peste altul.. începurş sş distingş sunetul unui shamisen venind de pe o terasş din josul rîului. Chelnerişş aduse cina. Taichiro nu se putea decide sş se dezbrace în faşa lui Keiko şi sş-şi punş un chimonou uşor. Taichiro evitş sş le priveascş. într-adevşr. Mş-ntreb însş dacş nu cumva tatşl dumitale şi domnişoara Ueno nu au vreo presimşire si nu bşnuiesc cît de cît cş sîntem aici amîndoi. Keikoş î I-am povestit cş m-ai dus sş vizitez oraşul.. la Kamakura.. într-un ungher al încşperii. Auzeau. Dacş n-ar strînge-o destul de tare. dacş n-ai puteaş î Gata cu conversaşia asta. î Ce dacş se rşstoarnş barca! zise Keiko. î Nu vrei sş-şi pui un chimonou uşor de bumbacş î Nu. î Nu ştiu dacş as putea sş te salvez. de acordş Plimbarea cu barca mş nelinişteşte. pe terasele ceainşriei unde se gşseau. Dar cu siguranşş nu bşnuieşte cş dumneata ai venit sş mş aştepşi la Itami şi cş mş aflu acum în compania dumitale. î Bine. î Ce plşcere îmi face sş aflu cş ai venit sş te întîlnesti cu mine. Ce însemna prezenşa acelui veşmînt feminin în camera rezervatş de Keikoş încşperea nu dşdea într-o camerş anexş.. Domnişoara Ueno nu ştie nimic despre noi. cînd am fost la dumneata acasş... mai bine renunşşm la ea. î Nu cred. Keikoş Domnişoara Ueno a dumitaî Nu i-am suflat nici o vorbş. î Nici vorbş! N-o sş ne scufundşm. Din camera unde stşteau. î şi ce-ar fi. Tînşra tşcea si ea. şi cînd i-am spus cş te iubesc. fşrş sş scoatş o vorbş şi fşrş sş arunce nici o privire spre Keiko. Acompaniamentul la chitarş şi cîntecele sentimentale ale muzicienilor ambulanşi se pierdurş în depşrtare. ambele lor vieşi ar f i în pericol. dar eu nu caut sş-i ascund nimic tatşlui meu. Am oare aerul cş fac astaş î Zşu cş da.

Nu vorbesc niciodatş cu el despre dumneata.î Crezi cş ar putea rşmîne indiferentş cînd este vorba de fiul celui pe care 1-a iubit şi care a fşcut-o atît de nefericitşş Nu mi-a ascuns cît de afectatş a fost de naşterea surorii dumitale.. chipul lui Taichiro se întunecş. î Dacş fetişa ei ar fi trşit.. rşzbunarea dumitale ar fi sş te îndrşgosteşti de mine. î Acum.. î Nu vorbesc niciodatş despre femei cu tatşl meu. î Nu şi se pare amuzantş î Cîtuşi de puşin. izbuti el sş articuleze...ş Keiko încuviinşş cu docilitate presupunerea lui Taichiro.... n-ar mai fi rşzbunare. I se pşru cş o mînş vîscoasş îl înhaşş de piept. î Cum am de gînd sş mş rşzbunş Pşi dacş şi-aş spune. Keiko se întrerupse o clipş. Keiko. Taichiro nu ştia ce sş zicş. domnişoara Ueno lucreazş la un tablou care poartş titlul Suirea la cer a unui copil. la cîtva timp dupş ce a pşrşsit-o tatşl dumitale. ea şi-ar fi sorş vitregş si ar fi mai în vîrstş decît sora dumitale cea micş....... î Despre femei.ş Aşa ai zis. Poate cş îndrşgostindu-mş de dumneata. Ochii ei luarş o expresie depşrtatş. î Tatşl dumitale şi-a spus ceva despre mineş 142 î Nu.. î Gelozie.. î Asta e gelozie femininş! şopti ea. î Cum ai de gînd sş te rşzbuni pe mine. î De ce-mi spui toate asteaş î Vreau sş o rşzbun pe domnişoara Ueno. Prin urmare.. scoase oasele peştelui. Keiko trase lîngş ea farfuria lui Taichiro si.ş întrebş sec Taichiro. Ochii întunecaşi ai lui Keiko scînteiau. ca şi cum ar fi privit drumul care merge de-a lungul malului opus al rîului.ş Gelozie din ce motiv.. cu dibşcie. si o uşoarş rumenealş îi colora obrajii.ş Un zîmbet încîntştor fluturş pe buzele lui Keiko. î Dar de ceş La întrebarea asta. şi împotriva dumitale! Taichiro îşi mînuia beşişoarele cu rigiditate şi masacra pşstrşvul fript în sare din faşa lui.. E o picturş în genul portretelor lui Kobo Daishi copil şi care înfşşişeazş un prunc sezînd pe caliciul unei flori de lotus.. despre femei.ş . Domnişoara Ueno mi-a mşrturisit cş e vorba în realitate de propria ei fetişş nşscutş prematur şi moartş chiar înainte ca ea sş se ridice din pat. de-aia! î Sş o rşzbuni împotriva tatşlui meuş î şi sş mş rşzbun şi pe mine împotriva tatşlui dumitale.. nimic special..

.. îN-aş suferi totuşi sş am un gît gros!" Taichiro rezistş ispitei de a cuprinde în mîini gîtul rşpitor al tinerei. nu ne-am fi întîlnit niciodatş.î Fiindcş si astşzi domnişoara Ueno continuş sş-1 iubeascş pe tatşl dumitale. dumneata ai fi leit tatşl dumitale cînd era tînşr. î S-ar zice cş e şoapta unui demon.. î şi nici eu nu ştiu ce caut aici.... cînd m-am întors de la Kamakura. nici mşcar n-aş şti cş exişti pe lumea asta. Dacş n-aş locui împreunş cu domnişoara Ueno. astş-searş. î Nu.. Victima dragostei mele! î Domnişoara Ueno nu ştie nimic despre mine. efectiv.ş î Un gît subşire înseamnş cş n-ai iubit niciodatş un bşrbat. acesta e poate modul dumitale obişnuit de-a te exprimaş î E odios ce spui! î Nu chiar dumneata m-ai autorizat sş te calc în picioareş î Crezi cş e singurul mijloc de a mş face sş spun adevşrulş Nu te-am minşit.. Dumneata eşti victima unei vrşji. î Nu semşn deloc cu tatşl meu! î Vai. Sînt. cum te superi! Nu şii sş semeni cu el.. Mi-aş da pentru ea şi viaşa. Mş minşi ca sş-mi ascunzi adevşratele dumitale gînduri. fiindcş nu-i poartş deloc picş pentru felul atît de rşu în care s-a purtat cu ea. cu dumneata! . Sau poate nu. Fşrş îndoialş. are vreo legşturş cu trecutul comun al tatşlui meu si al domnişoarei Uenoş Cred cş. nu mai ştiu.. Cel puşin. nu-i aşaş î I-am spus totuşi.. Keiko. î Nu-mi place felul dumitale de a gîndi. nu-i aşaş î De cînd ne-am întîlnit la aeroport. Prezenşa mea lîngş dumneata. asta spune domnişoara Ueno. o iubeşti chiar atît de mult pe domnişoara Uenoş î Da. dupş pşrerea mea. cş.. î Evident. şi mş faci nefericitş! î Eşti chiar nefericitşş î Da. î E absolut fals!. î Nu te-am minşit. şsta e motivul pentru care gîtul dumitale este atît de subşire si deci atît de frumos. î Keiko. Pur si simplu dumneata refuzi sş mş înşelegi şi-şi ascunzi adevşratele gînduri. î Nu-mi stş în putere sş repar eu rşul pe care 1-a fşcut tatşl meu odinioarş.. Keiko. nu e cazul. O tînşrş de vîrsta dumitale cade pradş spectrelor trecutului cînd gîn143 deşte astfel. Taichiro se înfurie... î Atunci. n-ai încetat sş mş minşi.

nici alta sş nu menşioneze vreodatş numele lui Oki. fu imposibil sş nu remarce cş Oki era necontenit prezent în gîndurile lor. nu-i aşaş Ai moştenit asta de la mine. Mama ei a ajutat-o si ea sş o remarce. Otoko avea tendinşa de a slşbi pe timpul marilor cşlduri din timpul verii. î Nu te-ai atins de nimic. 146 şi Otoko îşi vedea mama ca pe o a doua oglindş ce rşsfrîngea aceeaşi imagine. din prudenşş. la rîndu-le. Otoko era ca o oglindş în care se reflecta imaginea lui Oki. trei felii de doradş crudş. mama lui Otoko se gîndea la legştura fiicei sale cu Oki. Pentru mama sa. ca sş zicem aşa. î Totuşi. Totuşi. nici tînşra mireasş nu mşnîncş! î Uite ce tot spui! î Oare nu dumneata. ai început sş vorbeşti despre mîncareş 145 Marile CANICULE. Aici n-avem ce discuta. în afara lor. pe plan fizic. îi spunea ea. 144 î Totuşi ceş Ce vrei sş spuiş Keiko luş mîna lui Taichiro între palmele sale şi i-o scuturş. în acel oraş strşin însş.î Nu eşti aici pentru cş mş iubeştiş î Sigur cş da. într-adevşr. nu-şi prea fşcea griji cu aceastş pierdere în greutate şi. tînşra nu mîncase decît douş. cele douş oglinzi le trimiteau imaginile lor reciproce. într-o zi. Otoko deschise dic- . iar maicş-sa. î Nici vorbş! Fşrş îndoialş cş.. dupş ce s-a instalat la Kyoto. pe cînd scria o scrisoare. Credeam cş tu ai un temperament foarte energic... î N-am cîtusi de puşin un temperament energic! î Ai un temperament violent. î La ospşşul de nuntş. Dar nu era oare cazul mai degrabş sş vadş aici înflşcşrarea unei tinere fete pe care pasiunea ei o fşcuse sş-şi piardş capulş Ele se instalaserş la Kyoto pentru ca Otoko sş-şi uite aici amşrşciunea. î Si tu slşbeşti vara. pe cînd era încş doar o fetişş. unde nu cunoşteau pe nimeni şi unde nimeni. abia dacş-i dşdea atenşie. vorbind astfel de îtemperament energic" sau îviolent". eşti într-adevşr fiica mea. primul.. nu putea sş le mîngîie cele douş inimi rşnite. La Tokyo. zise Taichiro. Nu a devenit pe deplin conştientş de ea decît pe la douşzeci si doi sau douşzeci şi trei de ani. Avem aceleaşi puncte slabe.ş Taichiro nu rşspunse. insistase ca nici una. dar. Keiko. şi.

nici mai puşin decît a trşi. Otoko însş nu dorea sş uite. Pentru Otoko. clinica de psihiatrie şi camera cu gratii de fier la fereastrş. Nu-i mai era cu putinşş nici mşcar sş consulte un dicşionar. ca sş mş protejeziş î Sigur cş da. Pşrea sş se agate de amintirea pe care i-o pşstra lui Oki ca si cum i-ar fi fost imposibil sş trşiascş fşrş ea. Pur şi simplu n-as putea. Nu lacrimi de tristeşe îi scşldau ochii. n-ar mai fi nimeni care sş-şi aminteascş de mine. Oki rşmase tşcut o vreme. Nu o sş mş-mpiedici. într-o zi. Otoko gemuse de durere şi-1 implorase sş înceteze. Chiar şi într-o asemenea împrejurare. 147 î Dacş ar muri bşrbatul pe care-l iubesc. pînş şi acolo îl regşsea pe Oki. ci pentru cş aceasta pşrea a se fi înrşdşcinat pentru totdeauna în fiinşa ei. ştii bine. Dacş m-aş afla pe neaştep-^ şaşe în pericol. oare tu m-ai apşra numaidecît. n-aş mai putea. î Dacş ai muri. Nenumşrate cuvinte o fşceau sş se gîndeascş la el. presupun cş tu n-ai ezita sş te interpui între omul acela şi mine. a pune în legşturş cu Oki tot ce vedea si tot ce înşelegea însemna nici mai mult. Otoko înşelegea perfect cş maicş-sa dorea sş o vadş cş-1 dş uitşrii pe Oki. î Nu-şi vşd faşa. Nu pentru cş nu putea. El îşi slşbise îmbrşşişarea şi ea deschisese ochii. Pupilele întunecate îi erau strşlucitoare şi parcş aburite de lacrimi. explicaşia era cş Oki i-1 strînsese în braşe şi i-1 iubise. fşrş alt copil. Aşa e. Dacş încş avea cît de cît conştiinşa propriului corp. ci pentru cş nu voia sş uite. o fşcuse nu din pricinş cş i se potolise pasiunea pentru Oki.. E ştearsş ca şi cum ar fi scufundatş în apş. ' î Nu la asta mş gîndeam. Prefer sş mor. nea ta. bşieşelule. în colşurile ochilor îi strşluceau lacrimi. eu n-aş mai suporta sş trşiesc aducîndu-mi aminte de el. la şaptesprezece ani. fşrş sş mai stai pe gînduriş Mi-ai sşri în ajutor fşrş nici o şovşireş ş . zisese Oki. eu n-aş mai putea trşi. ea. ci lacrimi de uşurare. Dacş îi fusese cu putinşş sş pşrşseascş. socotind cş nu e vorba decît de nişte dulcegşrii de fatş îndrşgostitş. apoi zise: î Dacş cineva şi-ar îndrepta revolverul spre mine sau m-ar ameninşa cu cuşitul.şionarul şi privirea îi cşzu pe caracterul chinezesc care înseamnş îa gîndi". inima i se strînse. îi spusese lui Oki îbşieşelule". Era unica dorinşş a acelei femei singure. care poate semnifica de asemenea îa te gîndi mult la cineva". î Dar dacş ai muri tu. Aş fi fericitş sş-mi dau viaşa pentru dumî. nu-i aşaş Otoko îşi sprijini faşa de grumazul lui Oki şi scuturş din cap.. aproape o fetişş cum era. în timp ce Oki fşcea dragoste cu ea. îa nu putea uita" sau chiar îa fi trist". In timp ce citea cu ochii celelalte sensuri ale acelui caracter.

desigur. nu-şi dşduse seama cş si ea însşşi prezenta aceeaşi dispozişie ca şi mama sa. dupş sinuciderea ratatş şi internarea într-o clinicş de psihiatrie. din pricina tinereşii. slşbiciunea trupului ei în anumite zone era totuşi sensibilş. Pierderea în greutate îi aducea aminte lui Otoko de mama sa. oare ea nu urmşrise astfel sş insinueze cş nu amintirea lui Oki o fşcea pe fata ei sş slşbeascşş Otoko. Otoko slşbea şi mai . Otoko ajunsese chiar sş considere deplasatş durerea de nespus pe care continua sş i-o resimtş inima. şi de la care moştenise acea particularitate. în ciuda constituşiei sale delicate. Otoko ştia cş mama ei pierdea în greutate vara.Otoko încuviinşş. Oki se gîndea la copilul pe care-1 aştepta atunci Otoko. cu preşul vieşii sale! î Nu sînt o fetişş! Nu sînt o fetişş! repetş Otoko de douş ori. Avînd 148 în vedere vigoarea însşşi a corpului ei tînşr.. avea pesemne deja tendinşa de a pierde în greutate cînd vara era prea cşlduroasş. Otoko. O ştergea cu blîndeşe pe spatele şi pieptul scşldate în sudoare şi era conştientş. Doa* o fetişş ca tine m-ar apşra. Nimeni nu i-ar fi observat tristeşea dacş în ochii ei n-ar fi stşruit. De la douşzeci şi cinci de ani. cînd se gîndea la Oki. pare-se. O datş cu trecerea anilor. chiar înainte de a fi împlinit douşzeci de ani. corpul ei îşi redobîndise forşele mult înainte ca sş i se vindece inima. Cu toate acestea. pînş cînd aceasta nu-i atrase atenşia. cşutîndu-i sînii lui Otoko. Dar umbra de melancolie care i se citea în priviri şi care nu era altceva decît dorinşa de a fi iubitş o fşcea sş aparş şi mai frumoasş în ochii celorlalşi. încş de mic copil. dupş naşterea prematurş. dupş despşrşirea de Oki. drept care subşirimea îi era mai puşin evidentş decît dacş s-ar fi îmbrşcat în fustş sau pantaloni. citind O fatş de şaisprezece ani.. se şubrezise. a umerilor lşsaşi şi-a osaturii fine. ce s-ar alege de copilul acela şi de mşmica luiş Dar despre asta Otoko n-a aflat decît mai tîrziu. ea nu mai purtase decît chimonoul. î Bine-nşeles. Otoko însş. * î Nici un bşrbat n-ar face aşa ceva pentru mine.. Dacş s-ar întîmpla sş moarş el pe neaşteptate.ş zise Oki. î şi ce nu mai e mic în tine. cş slşbiciunea mamei sale venea din faptul cş nu suporta cşldura. deşi nu vorbea despre asta. nu fusese niciodatş grav bolnavş. Fireşte. iar ochii îi ardeau cu o strşlucire nefireascş. Cu toate astea.. o asemenea melancolie. Cînd maicş-sa îi atrşsese atenşia cş slşbeşte în timpul perioadei marilor cşlduri ale verii. ea slşbise. moartş la cîtva timp dupş aceea.

iar cicatricele pe care i le lşsaserş nu se putea sş nu disparş şi ele azi. dar existş vreun medicament anume pe care 1-ai încercatş o întrebş ea într-o bunş zi pe mama sa. e drept. se scurge uneori iute. 149 î Bşrbatul e leacul care le dş viaşş femeilor. Chiar dacş leacul este amar.. de vreme ce Oki era încş prezent în inima ei. şi totuşi. Dar el nu se scurgea oare în chip diferit pentru fiecare. rşspunde aceasta evaziv. Chiar şi în camera cu gratii la fereastrş. sş iei otravş fşrş sş ştii şi nici pînş astşzi nu ai ajuns sş fii conştientş cş ai fşcut-o. apoi reluş pe alt ton: î Otoko. Sau poate amintirea lui Oki se scursese în acelaşi ritm ca şi ea. Otoko nu mai avea şaptesprezece ani. ci patruzeci. Toate femeile ar trebui sş ia leacul şsta! î Chiar dacş este o otravş. apucînd pe cşi diferiteş Pentru om.. î Oare ce remediu aş putea lua ca sş sufşr mai puşin de cşldurşş Vşd. stagnînd. Otoko. Uneori e nevoie de o a doua otravş ca sş-i vii de hac celei dintîi. Otoko nu rşspunse. fşrş îndoialş. timpul. Din trupul ei se retrşseserş şi Oki. fşrş a mai rşmîne nici cea mai micş urmş din ea. dar fiecare om se mişcş în el dupş un ritm ce-i este propriu. Tşcu o clipş. E posibil sş şi se facş greaşş sau chiar sş nu vrea sş-şi alunece pe gîtlej. mîine.. si copilul pe care-1 avusese de la el.. dar nu-şi pierduse nimic din intensitate. nu-1 socotise niciodatş pe Oki ca pe o otravş. închide ochii şi bea-1 dintr-o înghişiturş. alteori dupş un ritm mai lent. asemeni unei flori luate de curentul . timpul uman în schimb variazş în cazul fiecşrui ins. Acesta a fost. î Toate remediile alea sînt mai mult sau mai puşin eficace. pentru ea. ea nu simşise niciodatş resentimente sau urş împotriva lui. aşa cum spusese mama ei. tot soiul de reclame în ziare. Pur şi simplu dragostea o fşcuse sş-şi piardş minşile. Dacş timpul cosmic se scurge cu aceeaşi vitezş pentru toşi oamenii. nu încetase cumva sş se scurgş.mult şi suporta din ce în ce mai greu cşldurile estivale. cel mai mare regret al ei. cel mai bun remediu pentru o femeie este mşritişul. asemenea unui fluviu. ea se întreba uneori dacş timpul.ş î Chiar şi atunci. Otrava pe care o înghişise în speranşa de a-şi lua zilele îi fusese. cît ai bate din palme. Timpul trecuse. Se întîmplş si sş nu se mai scurgş deloc şi sş stagneze. Timpul se scurge în chip asemşnştor pentru toate fiinşele umane. Dragostea pentru Oki însş nu numai cş nu se retrşsese. Mama lui Otoko muri fşrş ca fiica ei sş ia leacul pe care i-1 prescrisese. Otoko. Existş însş un antidot. şi s-a-ntîmplat. extrasş cu grijş din corp.

Chiar dacş în mod sigur nici el n-o uitase. nici chiar pentru doi îndrşgostişi. Otoko nu ştia însş cum se scursese timpul pentru Oki. viaşa lui nu se desfşşurase în acelaşi ritm ca a ei. aceasta îi rşspunsese: î Era o fetişş frumoasş. De aceea Otoko nu avea nici o idee despre chipul si silueta pe care le va fi avut copilaşul ei. cu ajutorul unui evantai. avusese sub ochi cîteva fotografii de copii abia nşscuşi şi care i se pşruserş groaznici. I se spusese doar cş avea pşrul negru ca smoala. ceea ce i se pşruse de-a dreptul respingştor. încît devenise un fel de simbol din care i se alimenta nostalgia şi cştre care i se îndreptau gîndurile cînd se simşea tristş. Privea cele patru. La clinicş. Pielea îi era jilavş. evitînd privirea lui Otoko.150 unui rîu. Semşna cu tine. I se pşru cş umiditatea care i se prelingea din piele se transmisese şi chimonoului pe care si-1 punea la culcare si pe care-1 schimba zilnic. cinci schişe atîrnate pe perete şi care înfşşişau chipuri de copii. aşa încît uneori îi venea sş smulgş toate veşmintele pe care le purta prietena ei. Otoko nu iz- . Otoko era întinsş pe pat şi. Azi. îşi apşra ochii de lumina ce cşdea din tavan. şi le imagina doar în suflet. în schimb. este aici o soartş de care nimeni nu poate scşpa. Ea însşşi nu vşzuse niciodatş nou-nşscuşi. In ultimii ani. ca în fiecare dimineaşş cînd se trezea. Otoko înşelesese cş maicş-sa vorbea aşa ca sş o consoleze. şi totuşi. Dorea doar sş-şi exprime în acea picturş adînca mîhnire şi durerea de a-si fi pierdut copilul. ştia foarte bine cş nu chipul fetişei sale moarte 151 avea sş-l picteze în Suirea la cer a unui copil şi nici nu şinea de altminteri sş facş o operş realistş. zicînd: î Ai venitş Te întorci foarte tîrziu. nu suporta mirosul de transpiraşie. Otoko. Timpul nu se scurge niciodatş la fel. Pşrea absorbitş în contemplaşie şi nu-i aruncş lui Keiko decît o privire grşbitş. Noaptea trecutş însş Keiko se întorsese la miezul nopşii şi se aşezase cu stîngşcie. în ciuda tuturor eforturilor sale. Lui Keiko îi plşcea mirosul de transpiraşie rşspîndit de Otoko şi jilşveala ce-i fşcea pielea şi mai mştşsoasş. Era şi fotografia unui copilaş încş legat de mamş prin cordonul ombilical. Cînd voise sş afle mai multe şi-o întrebase pe mama ei. lui Otoko nu i se îngşduise sş vadş pruncul prematur pe care-1 adusese pe lume. Dorinşa asta o urmşrise vreme de atîşia ani. precum şi toatş tristeşea şi dragostea sa pentru Oki. Otoko îşi masş uşor fruntea cu vîrful degetelor şi-şi atinse cu mîna ceafa şi subsuorile. Acea lucrare ar trebui sş-i simbolizeze şi existenşa ei pînş în ziua de azi.

chipuri cu trşsşturi prea accentuate. tînşra o rugase sş-i facş portretul. Otoko n-avea de gînd sş copieze în mod servil picturile cu Kobo Daishi copil ca sş facş portretul fetişei sale moarte sau pe cel al lui Keiko. Otoko nu dorea sş facş însş o operş abstractş. ce-1 înfşşişau pe Kobo Daishi copil. Dacş tratarea chipului trebuia sş rşspundş unor asemenea criterii. dimpotrivş. Portretele acelea proveneau din legenda legatş de viaşa sfîntului om şi potrivit cşreia Kobo Daishi copil s-ar fi vşzut în vis şezînd pe o floare de lotus cu opt petale în timp ce conversa cu Buddha. atît de tipic japoneze. îi revenirş în minte vechile picturi. în acele picturi în stil convenşional. Dar himerele suave cu care se hrşnea Chagall erau prea strşine de sufletul ei asiatic ca sş se poatş inspira din ele. Nu încercş sş-şi înfigş sabia mai adînc în carne şi-n cele din urmş şi-o scoase. pînş acolo încît uneori era posibil sş confunzi chipul Sfînrului Om cu cel al unei fete graşioase. în noaptea din ajunul sşrbştorii lunii pline. expresii de adulşi fals impregnate de sfinşenie. Kobo Daishi şedea pe caliciul unei flori de lotus. al cşrui suflet aureolat n-ar aparşine nici lumii de aici. îşi pusese în minte s-o înfşşişeze pe Keiko sub trşsşturile clasice ale unei Fecioare atunci cînd. ci. Dar sabia îi lşsş o cicatrice care o fşcea sş sufere din cînd în cînd. Dupş cîtva timp însş în ea încolşise o îndoialş. De bunş seamş. în ce mod ar putea reda Otoko trupul boşit al unui prunc nşscut prematurş Cum sş picteze fondul şi detaliile secundareş încş o datş. Otoko nu nşzuia sş picteze un chip cu trşsşturi atît de clare si atît de marcate. O datş mai mult. Cu toate . în picturile vechi. dar fşrş voie. un chip inexprimabil de feeric. Otoko se întrebş dacş nu cumva tocmai din pricinş cş se şi gîndea în sinea ei la Suirea la cer a unui copil. Cristul copil în braşele Fecioarei Mşria sau îngeraşii pe care-i vşzuse aveau. Otoko rşsfoi albume cu reproduceri de tablouri ale lui Odilon Redon şi Chagall. nici lumii de dincolo şi ar degaja o impresie de suavitate si de împşcare nu lipsitş totuşi de o infinitş tristeşe.butise sş picteze un chip de copil care sş rşspundş tuturor acestor exigenşe. el avea o expresie eteratş şi austerş. dar trşsşturile i se îndulceau şi deveneau mai 152 seducştoare în lucrşrile mai puşin vechi. Nu se impunea oare sş vadş în atracşia pe care o simşea pentru portretele lui Kobo Daishi copil expresia unui anumit narcisismş Oare nu dorea şi ea însşşi sş i se facş portretulş Oare în trşsşturile Sfîntului Om copil ca şi în cele ale unei Fecioare nu cşuta o imagine sacralizatş a ei înseşiş îndoiala asta o strşpungea ca o sabie pe care şi-ar fi înfipt-o cu mîna ei. cu bustul perfect drept. dupş gustul ei. în piept. într-un fel sau altul.

Suirea la cer a unui copil si Portret de Fecioarş. cele trei fiinşe trşiau în ea. fşrş a fi totuşi o sectantş a lai Kobo Daishi. Faptul cş Otoko nu izbutea sş-şi alunge din minte picturile Sfîntului Om copil se explica prin graşia. în virtutea acestui fapt.astea nu reuşea sş şi le-alunge din minte. erau revelatoare în acest sens. Pînş şi numele pe care se hotşrîse sş le dea lucrşrilor sale. pe copilaşul ei mort si pe mama sa. Dar mai cu seamş din reprezentşrile lui Kobo Daishi copil emana aceastş impresie de îngşduinşş. dar opşiunea asta nu trşda oare şi un anume narcisismş Pesemne Otoko. le dşdea viaşş şi lor. Imaginea pe care o pşstra despre Oki nu era o viziune stagnantş. Ataşamentul lui Otoko faşş de mama sa o fşcuse sş o reprezinte în plinş 153 tinereşe şi în întreaga-i frumuseşe. fireşte. Otoko nşzuia sş purifice. dar oare dragostea aceasta nu suferise o schimbare faşş de vremea cînd reprezenta pentru ea o realitateş Era oare cu putinşş ca dragostea pe care o purta acelor trei fiinşe sş se fi preschimbat în dragoste de sineş Otoko. Moartea o despşrşise de copil şi de mama sa. Pictura japonezş clasicş are un numşr impresionant de admirabile opere buddhiste. Dorea sş facş un portret de inspiraşie religioasş şi debordînd de iubire. viaşa o separase pentru totdeauna de Oki. Otoko îşi amintea confuzia fetei şi mai cu seamş vorbele ei. nu putea sş nu le admire. Otoko îi iubea si azi pe Oki. Prima datş cînd venise la ea. deşi nu avea nici cea mai micş intenşie sş picteze o operş abstractş. nu era conştientş de aceastş transformare. ba chiar sş sanctifice dragostea pe care i-o purta fetişei sale moarte şi lui Keiko. ci trşia în acelaşi ritm ca şi ea. în lucrşrile sale. şi în pofida marii lor asemşnşri. crezînd cş o picteazş pe mama sa. Suavitatea lor nu fşcea decît sş-i sporeascş suferinşa. dar şi prin suavitatea lor. . în realitate însş ea era cea care trşia si. precum si superbe portrete de femei. Otoko. e de la sine înşeles. la care se adşuga şi un anumit simşşmînt de pietate. Se simşea nişel stingheritş sş denumeascş portretul lui Keiko Portret de Fecioarş şi chiar o tachinase pe tînşra pretinzînd cş avea sş numeascş acea lucrare Abstracşie pentru o tînşra pictorişş. Blîndeşea şi tristeşea îngşduitoare ce emanau din portretul fşcut de Otoko mamei sale nu ar putea sş nu se degaje si dintr-un eventual autoportret al lui Otoko. îndoiala i se strecurase în suflet fşrş ca ea sş considere necesar sş se încredinşeze cş aşa stau lucrurile. totuşi şi astşzi încş. Ulterior. sînt tot atîtea ocazii pentru un pictor de a-si exprima sentimentele si fiinşa intimş. ori de cîte ori privirea i se îndrepta cştre tabloul agşşat de perete. Keiko luase portretul fşcut de Otoko mamei acesteia drept un superb autoportret al prietenei sale. îşi fşcea în realitate autoportretulş O naturş moartş sau un peisaj.

Cu spatele la Otoko. Keiko încş mai dormea adînc. o impresie pe cît de plşcutş. . extrem de sensibilş la curşşenie cum era şi nesuportînd mirosul de transpiraşie ce pşrea cş i se lipeşte de haine. lui Otoko nu i-ar fi venit niciodatş ideea de-a o înfşşişa pe tînşrş sub trşsşturile unei Fecioare sau şezînd. rşmase o clipş cu capul pe pernş si ochii întorşi cştre schişele cu capete de copii agşşate de perete. pare-se. schişele o costaserş multş trudş.în prezent. fşrş-ndoialş. degetele de la picioare. în dimineaşa aceea. dragostea pe care Otoko o simşea pentru sine însşşi le conferea amintirilor sale un alt fel de colorit si le modifica. tot fşrş sş le priveascş. Otoko. ca o femeie despşrşitş la şaptesprezece ani de amantul ei şi care trşise pînş acum 154 fşrş a iubi alt bşrbat şi fşrş a se mşrita sş se complacş în amintirile triste ale iubirii sale pierdute si ca aceastş complacere sş fie ea însşşi dublatş în cele din urmş de un anumit narcisism. Era un parfum mult prea îmbştştor pentru o fatş atît de tînşrş. Oare nu tot din narcisism se îndrşgostise Otoko de eleva sa Keiko. nu-i fuseserş presate în pantofi cu tocurile înalte. lungi si fine. Otoko ignora însş toate acestea si nu pşrea dornicş sş şi le conştientizeze. Erau atît de fine. ca şi cum degetele de la picioarele tinerei n-ar fi fost ale unei fiinşe omeneşti. voia sş o picteze oarecum sub trşsşturile spirituale ale unui copil care nu s-ar fi nşscut şi n-ar fi trşit în lumea oamenilor. şi totuşi. niciodatş. se dşdea numaidecît jos din pat. dupş modelul lui Kobo Daishi. Otoko ştia cş Keiko nu-1 întrebuinşa decît în rare ocazii. dupş nopşile umede din Kyoto. încît Otoko prefera sş nu se uite la ele. Deşi fetişa ei nu trşise pe pşmîntul acesta decît un rşstimp foarte scurt. De obicei. cu picioarele grijuliu strînse unul peste altul şi acoperite de cuverturş pînş la glezne. de aceea. Era normal. Nu-i dşduse niciodatş prin minte cş amintirile erau asemşnştoare unor fantome şi unor spectre înfometate. pe caliciul unei flori de lotus. deşi erau amîndouş de acelaşi sexş Dacş n-ar fi fost aşa. Cum Keiko purta foarte des chimonoul. atît de prelungi şi atît de diferite de ale ei. care-i alunecase sub piept. pe care le contemplase îndelung în ajun. Era lungitş pe-o parte. O acoperea o cuverturş uşoarş de in. pe cînd fata o implora sş o picteze nud. Oare Otoko nu încerca astfel sş-şi creeze o proprie imagine purificatşş Tînşrş fatş de şaisprezece ani care îl iubise pe Oki avea sş rşmînş pentru totdeauna înlşuntrul ei si nu avea sş creascş. Cînd însş. pe-atîta de 155 ciudatş. le lua în mîini. Efluvii de parfum se revşrsau dinspre Keiko. la atingerea lor. i se pşrea cş nu-i aparşineau unei femei din generaşia ei şi încerca.

Se dşdu jos din pat si începu sş aranjeze aşternuturile lui Otoko. pşi nu faci baieş î Ba da. Era mult prea cufundatş atunci în contemplarea schişelor cu capete de copii atîrnate pe perete.. î Mai tîrziuş Otoko o privi pe fatş. sşrea din pat ca s-o ajute. Nu te simşi bineş î Ba da. î Creziş î Sînt sigurş! 156 Otoko observş aerul absent al fetei. unde ai fost asearşş Keiko nu rşspunse. Otoko nu pricepu. Keiko zise: î lartş-mş. aruncş în penumbrş o privire rapidş asupra chipului adormit al fetei şi se duse sş deschidş obloanele de lemn. în dimineaşa aceea. De îndatş ce se trezi. La-nceput. de îndatş ce-o auzea cş împinge obloanele. î Ai întîlnire cu cinevaş î Da. î Cu cineş ' î Cu Taichiro. î Pleciş întrebş Otoko tşios.. Keiko se trezea totdeauna bine dispusş şi. Fac baie mai tîrziu. î Keiko.. Keiko se duse şi ea la chiuvetş şi se spşlş în grabş pe dinşi. î Nu-mi împşturi cşmaşa de noapte. Keiko se ridicş în capul oaselor şi se uitş la prietena sa cum trebşluieşte.. Otoko intrş sş facş o baie. î Te-a-mpiedicat cşldura sş dormiş î Poate cş da. se culcase repede şi adormise profund. N-am putut închide ochii înainte de trei dimineaşa. Keiko. Poate însş cş Otoko o socotise adormitş tocmai pentru cş ea se cufundase cea dintîi în somn. î Asearş mi se pare cş te-ai culcat fşrş sş-ti înlşturi parfumul cu care te-ai dat. Cînd Keiko se întorsese dupş miezul nopşii. preciza Keiko. Otoko se apropie de patul lui Keiko. î Taichiro al domnului Oki.. Otoko nu se gîndise s-o-ntrebe de unde vine. fşrş sş facş mşcar baie.de aceea se mirş cş se parfumase aşa în ajun. Cu chimonoul pe braş. Cînd Otoko ieşi din baie. Aş vrea s-o spşl. Dar. î Da. Keiko deschisese unul din sertarele comodei şi-şi alegea un chimonou. trase shoji-\\e şi se întoarse în camerş.. î Fş o baie. î Keiko. în dimineşile cînd Otoko se trezea înaintea ei. Dupş ce Otoko deschise obloanele. fşrş cea .

dar n-ar fi convenabil sş nu mi-o pun. Otoko nu ştiu ce sş rşspundş. Otoko îşi reveni si încercş sş-si îmblînzeascş expresia severş a feşei. î împştureste-le un pic mai cu grijş. o sş-mi pun pe dedesubt o hainş cu mînecş lungş. î Bine. E un mormînt în munşi. Fşrş a scoate o vorbş. Apoi dşdu sş se ridice. î şi acum. Keiko îşi întoarse ochii cştre unul din voleurile mşsuşei de toaletş şi. . î Nu conteazş. Keiko strînse cu toatş forşa. dar parfumul cu care te-ai dat ieri nici nu s-a dus încş! zise Otoko. dar trşsşturile îi rşmaserş încremenite. î A venit ieri şi m-am dus sş-1 aştept la aeroportul Itami. Dupş cum spune el. î Bun. I-am promis sş-1 conduc astşzi într-o vizitş prin oraş. pe care Taichiro doreşte sş-1 vadş. A fost ca şi cum.mai micş ezitare. dar omişînd deliberat sş adauge cuvîntul îfiul".. î Zşuş Keiko îşi scoase chimonoul şi se-ntoarse cu spatele gol spre Otoko.. Nu-şi ascund nimic. 157 Cu mîinile la spate.. Se pare cş şi azi o sş fie cald.. cu gestul acesta. î Un mormînt.. Otoko! Vom începe prin a ne duce la mînşstirea Nison. şi-ar fi dat ultima tuşş la machiaj.. î Trebuie s-o iei de la-nceput. î Keiko. dar se rşzgîndi şi luş o sticluşş de parfum.. Otoko nu rşspunse. Otoko o privea pe fatş cum se îmbrşca. împşturi în grabş cele douş chimonouri pe care le scosese înainte de-a pune ochii pe un al treilea şi le aranja în comodş.in. daş zise Otoko. e vorba de mormîntul unui nobil de la curte care a trşit în secolul al XV-lea. Otoko fşcu o pauzş marcatş. î De ce întîlnirea astaş î Mi-a scris ca sş-mi anunşe ora de sosire la Kyoto a avionului sşu.. totul e sş-mi leg bine obi-ul. încruntîndu-se.. mi se pare cş eşti foarte nervoasş. Keiko se ridicş. îşi potrivi o şuvişş de pşr deasupra urechii delicat profilate. î Da.. Oglinda îi retrimise fetei imaginea prietenei sale. î Otoko. Otoko o observa cum îşi fşcea un machiaj uşor.ş în munşi. cu vîrful degetelor. î Foarte bine.. î Ce mai. dacş nu cumva mş va conduce el pe mine..ş repetş Otoko fşrş ca mşcar sş audş ce zicea. nu face mutra asta.

nu-i aşaş Deşi tulburarea tinerei nu lşsa sş subziste nici cea mai micş îndoialş în privinşa asta. î Trebuie neapşrat sş-1 veziş Otoko lşsş ochii în jos.. la puşinş vreme dupş moartea copilului sşu.. î Eşti o fiinşş înspşimîntştoare. se întîlnea acum cu fiul. 159 . apoi întrebş brusc: î Pleci fşrş sş-şi iei mşcar micul dejunş î Da. î şii atît de mult s-o faciş 158 î Da.. el mi-a scris ca sş-mi anunşe ora de sosire a avionului..Keiko însş nici mşcar nu se mai îndreptş spre comodş.ş Otoko îşi şterse cu palma sudoarea rece care-i scşlda fruntea lividş. Otoko îşi întoarse ochii de la ea. poşi sş-1 mai întîlneşti pe bşiatul şstaş Otoko îi reproşa lui Keiko cş. îi urşsc pe bşrbaşi!. î Atunci tu ai vrut întîlnirea asta. Otoko. nu-mi place cuvîntul îintimi". Nu-i bşiatul dumitale. Aş prefera sş renunşi. Otoko şinuse totuşi sş se asigure punîndu-i întrebarea. Keiko! zise Otoko. î Keiko... nu-i aşaş î El. î Otoko. Am cinat tîrziu asearş. î Domnul Oki e fostul dumitale amant.. Vorbele lui Keiko o jignirş pe Otoko.. î Bine. Nu izbutea sş pronunşe însş nici numele lui Oki. nici pe cel al lui Taichiro. Keiko! î Da' de ceş şi ce te privesc toate astea pe dumneataş î Mş privesc la fel de mult ca şi pe tine.. soşia lui Oki adusese şi ea pe lume o fetişş. î Asearş. dupş ce-şi petrecuse noaptea la Enoshima cu tatşl. î Sînteşi deci atît de intimi. tu vrei sş-1 seduci pe bşiatul şsta. E bşiatul domnului Oki. pe un ton sever. Keiko! O luminş ciudatş strşbştu ochii fetei.! î Da. ce rost are sş te-ntîlneşti cu bşiatul şstaş î Nu ştiu. î Keiko. Otoko. Nu te duce. asta-i tot. î Vino aici. încît sş-1 aştepşi la aeroport şi sş vş plimbaşi împreunş prin Kyotoş î Otoko. î Ai prefera fşrş-ndoialş sş m-auzi zicînd cş el nu-i pentru tine decît o îrelaşie". Keiko se aşezş în faşa prietenei sale si o privi drept în ochi. dar nici mşcar nu-1 cunoşti! î Dupş tot ce s-a întîmplat la Enoshima. dar pe Taichiro nu 1-ai întîlnit niciodatş si n-ai nimic de-mpşrşit cu el. î De ceş Keiko nu rşspunse.. ca si cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Ele îi amintirş cş.

apoi se nşpusti afarş. cu toate cş-i ve160 nea greu sş se pronunşe cu certitudine fşrş sş fi vşzut originalul. şi începu sş se spele. loveşte-mş! Loveşte-mş ca în ziua cînd am mers la Templul Brazdelor de Muşchi. cşci zgomotul apei o fşcu sş tresarş. Fşrş îndoialş. îşi aminti atunci de Portretul bştrînei mame a artistului de Nakamura Tsune82. Rşmase încremenitş. dar continuş totuşi sş-şi simtş parcş în cap o masş durş. O strşbştu un simşşmînt de dezgust de sine. î Mş duc. pe care soarele matinal le fşcea sş strşluceascş. Utiliza mult roşu şi se spunea despre el cş picteazş în stilul lui Renoir. Portretul bştrînei mame \ a artistului. Otoko se aşezş în faşa portretului mamei sale şi a schişelor cu chipuri de copii. dar el îi cuprindea întreaga existenşş şi fşcea din ea o fiinşş mizerabilş şi stoarsş parcş de puteri. Nu avusese sub ochi decît o reproducere şi. Opera lui cea mai celebrş şi cea mai cunoscutş. exprima aproape cu religiozitate. te rog. î Rşmîi acasş. îl închise grabnic. ultima sa lucrare. Keiko! Rşmîi acasş! Dacş te duci sş te întîlneşti cu el. Otoko observş dintr-odatş cş tot trupul îi era lac de transpiraşie.! Otoko nu rşspunse. deschise prea tare robinetul.î Rşmîi acasş. de ce mai trşiaş Otoko simşi brusc dorinşa de-a o striga pe mama sa. fusese executatş cu o foarte mare sobrietate şi . îşi trecu un prosop umed pe frunte si pe ceafş. > Cu toate acestea. Otoko. O datş întoarsş în camerş. sş nu te mai întorci niciodatş în casa asta! î Otoko! Ochii lui Keiko pşreau umezi. Apoi se ridicş şi intrş în camera de baie. Keiko rşmase nemişcatş o clipş. Faptul cş ultima sa operş fusese un portret al bştrînei sale mame era unul din motivele pentru care acel tablou o rşscolea pe Otoko. Pentru prima datş îl pomenise pe tînşr spunîndu-i pe nume. astfel încît sş curgş doar un firişor de apş. Viaşa ei comunş cu Keiko se afla la originea acelui dezgust. î Otoko... De ce trşise pînş acum. cu ochii şintş la frunzele de arundinuria din grşdinş. Portretul lui Eroshenko. î Ce-ai de gînd sş-i faci lui Taichiroş Lui Otoko îi tremurau mîinile pe genunchi. Era ultima lucrare a pictorului înainte de a-şi preceda mama în moarte. întreaga nobleşe şi toatş melancolia poetului orb. chiar si acea simplş reproducere o emoşionase profund. Keiko se ridicş. dar în tonuri calde si armonioase. îşi recupera oarecum calmul. Tînşrul Nakamura Tsune îi fşcuse femeii iubite portrete puternice şi senzuale.

un perete pe jumştate lambrisat. Otoko se simşea tot respinsş. ca sş-1 execute. Dupş moartea ei. dar mama ei refuzase. Otoko înşelese atunci pentru prima oarş cş tocmai amşrşciunea o împinsese pe mama sa sş acşioneze astfel. îşi şinu pleoapele strînse. . De aceea nu era de mirare cş din portretul acela emana o anumitş suavitate. la nivelul chipului ei. în spatele ei. ea optase sş-şi picteze mama tînşrş. şi totuşi. Pentru articolul consacrat lui Otoko. Nu si-o putea reprezenta decît în plinş tinereşe şi în întreaga sa frumuseşe. închise ochii. I se pşru cş sîngele i se scurge din trup. dar şi termometrul. şi bştrînş plecase înaintea fiicei sale. era practicatş o firidş în care fusese pus un ulcior. i se întîmpla. Ce lipsş de pro161 funzime şi ce dulcegşrie în portretul ei în comparaşie cu fervoarea care iradia din cel pictat de Nakamura Tsune în pragul morşii! Dar însşşi viaşa lui Otoko nu fusese oare lipsitş tocmai de profunzimeş Otoko nu-i fşcuse portretul cît mama sa mai era în viaşş. Otoko deveni conştientş de suavitatea ce se desprindea din portretul mamei sale. ştiind bine cît de mult semşna cu mama sa. un fotograf din Tokyo voise sş le prindş pe amîndouş în pozş. Ele simbolizau oarecum sentimentele artistului care avea sş-şi preceadş mama în moarte. Otoko fşcuse portretul mişcatş de un sentiment de dragoste faşş de mama sa. Acesta era pesemne sensul portretului. l Cît despre Otoko. şi rozariul atîrnat de mîinile bştrînei. delicat aşezate pe genunchi. ca fundal. dintr-una din fotografiile ei. Se vedea o bştrînş sfrijitş şi descşrnatş. iar în spatele capului bştrînei era agşşat un termometru. sş-şi priveascş propriul chip reflectat în oglindş. Asupra acelui portret nu plana umbra morşii. Otoko scoase dintr-un dulap un album cu operele lui l Nakamura Tsune si comparş Portretul bştrînei mame a artisI tului cu portretul pe care ea însşşi i-1 fşcuse mamei sale. Nu era ultima ei lucrare. O pictase însş mai tînşrş şi mai frumoasş chiar decît în fotografie. Nu era niI mic comun între acea operş tipic japonezş şi portretul lui l Nakamura Tsune. în acel perete. dar era oare cu putinşş sş fie total lipsit de profunzime şi privat de sufletş Otoko îşi aminti cş mama sa nu mai consimşise niciodatş sş fie fotografiatş dupş ce se stabiliserş la Kyoto. îi produseserş o vie impresie. Trşia cu fiica ei la Kyoto ca o femeie şintuitş la stîlpul infamiei de cştre societate şi retezase legşturile pînş şi cu prietenii cei mai intimi din Tokyo. în faşa reproducerii. Otoko nu ştia dacş acesta nu cumva fusese adşugat de cştre artist pentru necesitşşile compozişiei. care fusese influenşat de pictura occidentalş. Din toate puterile. se inspirase. în timp ce picta. aşezatş în profil pe un scaun şi.pictorul nu folosise decît culori întunecate şi reci.

Am vşzut soarele ivindu-se pe Colinele de Rşsşrit. Comparînd astfel portretul pe care Nakamura Tsune i-1 fşcuse mamei lui cu cel realizat de ea însşşi. î Bunş dimineaşa. trşia ca prizonierş a iubirii ei pentru Okiş Otoko simşi cş nu putea rşmîne şezînd aşa. iar izolarea şi singurştatea ei erau de alt gen decît cele pe care le încerca mama sa. care. Pentru Otoko.. î Ai stat sş priveşti atîta timpş î Era interesant sş vezi cum se trezesc şi prind din nou viaşş strşzile de cealaltş parte a rîului. de douşzeci şi patru de ani. Ai avut o noapte bunşş Keiko se apropie de tînşr şi se rezemş de balustrada terasei. Otoko însş uitase s-o întrebe pe fatş la ce hotel trşsese Taichiro. aşa cum fşcea de obicei. Ce voia. î Mş aşteptaiş î M-am trezit devreme. era parcş un abandon. î Te-ai sculat chiar în zori. Se deosebea de asemenea de mama sa prin faptul cş-1 iubea mai departe pe Oki.. Otoko se întrebş dacş n-ar trebui sş facş un al doilea portret al mamei sale. Keiko nu pronunşase cuvîntul rşzbunare. dar nu era o mşrturisire ce-ar fi meritat sş fie luatş în considerare. verdele colinelor se limpezeşte şi rîul Kamo scînteiazş sub mîngîierea primelor raze.. 163 Lacul Cînd Keiko sosi în faşa micii ceainşrii din Kiyamachi.dar nu avea pe-atunci decît şaptesprezece ani. cu toate cş dragostea ei pentru el nu fşcea decît sş o rşneascş. ea se trşdase pretextînd o cinş la o orş tîrzie din noapte. I se pşru cş n-ar mai fi în stare niciodatş sş-şi stşpîneascş neliniştea de care se simşea invadatş. De vreme ce nu izbutise sş o împiedice pe Keiko sş plece la întîlnire. aşadar. îmbrşcat şi gata de plecare. . zise Taichiro. Taichiro o aştepta pe terasş. M-a dat jos din pat murmurul rîului. Pe mşsurş ce soarele se înalşş pe cer. Keiko sş-i facş fiului lui Okiş Ce-avea sş se-aleagş de ele şi ce-avea sş se întîmple cu Otoko. Ca sş nu-şi ia micul dejun. nu-i mai rşmînea altceva de fşcut decît sş alerge dupş ea si sş-1 întîlneascş pe Taichiro pentru a-1 pune în gardş.ş î Da. precum si care le era locul de întîlnire. Declarase cş-i ura pe bşr162 başi. fşrş sş facş nimic. Keiko plecase sş se întîlneascş cu Taichiro.. Munşii sînt însş prea apropiaşi ca sş poşi avea impresia cş asişti la un rşsşrit de soare veritabil. In dimineaşa asta.

î Deci cu degetele astea fine picteziş Taichiro îşi apropie buzele de mîna tinerei. î Ce rece şi-e mîna. Keiko. ar fi de ajuns sş mş atingi ca sş izbucnesc în plîns! Se întrerupse o clipş. Aşa judecş o femeie.. care-i încleşta degetele lui Keiko. sînt fericitş. Din cauza dumitale. î î Nu vrei sş-mi spui ce-a fostş î Ba da.. Azi dimineaşş. Keiko. Au o strşlucire atît de vie. murmurş Keiko. î Ce anume.. î Inima mea strşluceşte aşa. î Nu se terminş ceva. în faşa sa. Ce uşor ar fi pesemne sş le sfîşii în dinşi! Taichiro fu cuprins de dorinşa de a le duce la gurş. nu-i aşaş Keiko clştinş din cap: î Nu-i adevşrat. î A dumitale e foarte caldş. sigur. Taichiro vedea profilul lui Keiko. dacş n-ai fi putut dormi din cauza mea. îşi pier165 de siguranşa. î Ochii dumitale spun contrariul. î Am senzaşia cş pentru mine se terminş ceva.. nu şi-a fost greu sş adormi. încît nu pşreau sş aparşinş unei fiinşe omeneşti şi încercau parcş sş-i alunece din mînş. Taichiro nu rşspunse. Keiko îşi privi mîna. Taichiro.î Deci n-ai putut sş dormiş Nu te simşi bine aiciş şi Keiko adşugş. Erau atît de subşiri. îl prinse de mînş. Sfîrşitul unui lucru nu-i oare începutul altuiaş î Totuşi ce s-a sfîrşit e bun sfîrşit şi începe ceva nou.ş î E o rşutate sş mş-ntrebi aşa ceva. Dinspre rîul de dedesubt ajunse pînş la ei lştratul stri- . Ochii mei nu se sperie de o noapte. ca într-o şoaptş: î Aş fi fericitş.. cu urechile ei atît de frumos desenate şi lungu-i gît gracil. douş fşrş somn! Ochii strşlucitori şi parcş uşor umezi ai fetei se pironiserş asupra lui Taichiro. în faşa ei se deschide altş viaşş! Taichiro era pe punctul de-a o atrage pe fatş în braşe cînd simşi cş mîna. Ochii îi erau aburişi de lacrimi. Apucş unul dupş altul degetele fetei şi fineşea lor îl tuliburş. Degetele acelea trşdau oarecum întreaga fragilitate a fetei. El se prinse de balustradş. şi din cauza dumitale. Keiko se aplecş blînd spre el. î Eşti tristş.. Keikoş î Dimpotrivş. ci începe. î Spui asta pentru cş am insistat sş-mi rşspunzi. 164 î Dumitale însş.

chiar şi dupş ce micul terier amuşi. Taichiro. care şinea pesemne vreun magazin prin vecinştate. Bşrbatul care-1 şinea în lesş pşrea a fi bucştar într-unul din micile restaurante de tip japonez din împrejurimi. prefşcîndu-se cş se ascunde în spatele lui Taichiro. cu mîna aşezatş uşor pe umşrul tînşrului. împingînd la o parte capul cşşelului şi ridicînd ochii spre terasş. e semn cş o sş-şi meargş prost toatş ziua! Detest cîinii! zise Keiko.. î Da'de ce. sş nu mş gîndesc la dumneata. se pomenise bot în bot cu un dulşu mare de Akita83 şi se pusese pe lştrat. Mi-e teamş cş nu. î Spun asta pentru cş n-a trecut zi.ş î Pentru cş. Credeam cş nu vom mai avea ocazia sş ne întîlnim decît dacş veneam eu la Kamakura. î Taichiro. simşea cum cşldura plşcutş ce se rşspîndea din trupul fetei se transmitea propriului sşu trup. într-adevşr. Un mic terier ce-i aparşinea unei femei de vîrstş mijlocie. Cîinele cel mare de Akita nici nu catadicsi sş-i arunce o privire. Eram prea mic atunci ca sş-n- . Nu mai era nimic uimitor şi nici de neînşeles în comportamentul tinerei: uimitoare îi era doar frumuseşea incredibilş. Am avut mereu sentimentul cş aveam sş ne revedem... zise Keiko. Sentimentul cş de-acum încolo Keiko îi aparşinea puse stşpînire pe întreaga-i fiinşş. nu-i aşa cş-i ciudatş Dar dumneata. 166 î E ciudat. Taichiro simşi brusc în ceafş rşsuflarea parfumatş a tinerei. eşti fericit cş mş veziş î Bineînşeles! î Mş-ntreb dacş eşti la fel de fericit ca mine.. îmi veneau în minte profesoara dumitale şi suferinşele de care a avut parte mama mea în tinereşe. î S-ar pşrea cş nu înşelegi cît de mult doream sş te vşd. nu-i aşaş Nu şi-ai amintit de existenşa mea decît venind la Kyotoş î Mş mir cş spui aşa ceva! î Zşuş Se-ntîmpla deci sş te mai gîndeşti uneori la mineş î Da. mş uitaseşi. Rşmase aşa. Si gîndul la dumneata mş fşcea sş sufşr. Pieptul lui Keiko aproape-i atingea spinarea. Femeia. schelşlşitul terierului li se adresş parcş lui Taichiro şi lui Keiko. gîndindu-mş la dumneata. Cînd stşpîna lui întoarse spatele dulşului de Akita.dent al unui cîine. în timp ce se gîndea la modul foarte feminin în care se exprima Keiko. Acesta se zbştu şi latrş si mai abitir. îi gratificş pe cei doi tineri cu un zîmbet politicos. Femeia se lşsş pe vine şi-1 luş în braşe pe micul terier. î Groaznic! Dacş te latrş un cîine dimineaşa. E ciudat cş sîntem aici amîndoi. de cînd ne-am întîlnit. La atingerea asta.

ei nu fac decît s-o preşuiascş si mai mult! Ciudat. î A fost bine. î Totuşi romanul vorbeşte mai ales de profesoara dumitale. zece mii de file. ori ce-ar fi. Cînd mama. e soşia domnului Oki. î Aşa e. dimpotrivş.. î De ce. Keiko îşi lipi obrazul de gîtul lui Taichiro. Mi se pare insuportabil gîndul cş am fost hrşnit din drepturile de autor pentru un asemenea roman.. cînd stai sş te gîndeşti... Faptul nu e lipsit. sigur. de ironie. ea. Mş chinuia. strîngîndu-mş aşa în braşe. dar nu şi-e necunoscut faptul cş toate acestea sînt relatate amşnunşit în romanul tatşlui meu. care încş nu s-a cşsştorit. Abia împlinise douşzeci şi trei sau douşzeci şi patru de ani. î Nu. Si dumneata îmi spui cş vrei s-o rşzbuni.şeleg. dar. furtuna a trecut şi cşminul nostru şi-a regşsit tihna.. care nu mai e acum la prima tinereşe. Trşiesc mulşumitş felului cum si-a sacrificat existenşa o fatş de şaptesprezece ani. Vocea lui Keiko nu mai era decît o şoaptş. î Sînt pur si simplu eu însşmi.. tocmai ea. şi femeia asta. nu-i aşaş î La urma urmei.. de exemplu. îngşimş Taichiro. fşrş doar si poate. dar numai mulşumitş drepturilor de autor pe care le-a primit a putut tatşl meu sş facş faşş nevoilor noastre.. stş acolo şi pune paginş de paginş marca soşului 167 ei.. rştşcea pe strşzi în plinş noapte strîngîndu-mş în braşe sau cînd lşsa sş-i scape din mîini castronaşul de orez şi se prşbuşea plîngînd. î Mş-ntreb ce gîndesc pşrinşii mei despre ea. gata. nuş î Toate astea nu prea mai au importanşş azi. Fşrş-ndoialş. şi nici mşcar nu-mi auzea şipetele. S-ar zice cş au uitat-o cu desşvîrsire pe Ueno Otoko. aplicş marca autorului pe cinci mii. ei bine. fiindcş nu conteneam sş plîng cînd ea pleca de-acasş.. dar începuse sş surzeascş şi dinşii i se deşosau! şi totuşi.. de fiecare datş cînd se reediteazş romanul care o descrie ca pe un monstru de gelozie. e totuşi ciudat. ori de cîte ori cartea e reeditatş într-o edişie de buzunar.ş . Taichiro se întoarse cştre ea şi-o cuprinse pe dupş umeri cu braşele. Departe de mine gîndul şsta. S-ar fi putut crede totuşi cş oamenii n-ar avea decît dispreş pentru femeia asta. sş plşteascş toate cheltuielile pentru şcoala mea si pe cele pentru cşsştoria surorii mele. romanul şsta se mai vinde încş şi astşzi. şi se-ndepşrta. pare-mi-se. Romanul şsta care o aratş pe mama sub trşsşturile unei femei respingştoare şi înnebunite de gelozie îmi e de-a dreptul odios! şi totuşi. î Domnişoara Ueno mi-a spus cş e inutil sş mş-ntorc acasş.

Taichiro îşi luş braşele de pe umerii fetei. î Plecşmş Sau poate ar fi mai bine sş te întorci acasşş î Eşti odios! î Acum eu. î S-o rşzbuni pe mama dumitale. sş nu-i mai calc în casş. Avea într-adevşr aspectul unei porşi de cetate. şi-i mişcş uşor arştştorul.. zise Taichiro. în timp ce urca treptele de piatrş ce duceau la poarta de intrare. î Nu. ' Taichiro nu ştiu ce sş rşspundş. zise Keiko. nu-şi descleştase buzele. E prima oarş cînd vin la mînşstirea asta.î Pentru cş i-am mşrturisit cş mş-ntîlnesc cu dumneata. ş Nu m-aş fi gîndit niciodatş la aşa ceva! E bizar ce spui. care i se odihnea pe genunchi. pînş atunci.. fusese adusş pînş aici de la castelul Fushimi-Momoyama în 1613 de cştre unul din membrii unei bogate si puternice familii din epocş.. î Am fşcut unele cercetşri despre Fujiwara Teika. O vreme.. De altfel. Mîna ei nu era propriu-zis umedş. la poalele muntelui Ogura. intrş în camerş. Taichiro strigş dupş un taxi şi Keiko urcş alşturi de el. î Toatş lumea ştie cş Fujiwara Teika a locuit. Maşina traversş oraşul în direcşia mînşstirii Nison. aruncînd o privire asupra chipului crispat al lui Taichiro.. în faşa ceainşriei. îPot sş las geamul jos detotş întrebş Keiko care. Culoarea Colinelor de Rşsşrit se schimbase si oferea o gamş-ntreagş de nuanşe de verde mai mult sau mai puşin întunecate. 168 î Poate cş n-ar fi trebuit sş-i spunş întrebş Keiko. noaptea trecutş. zise Taichiro. Taichiro rşmase tşcut. dar se sugereazş trei locuri diferite pentru acea vilş si se pare cş nimeni nu-i cunoaşte adevşratul . oare nu eu mai degrabş ar trebui s-o rşzbun pe mama mea împotriva domnişoarei Uenoş Zicînd acestea. Keiko se agşşa de Taichiro ca sş-1 opreascş. Apoi îşi puse mîna pe cea a lui Taichiro. lartş-mş.. dar era jilavş şi catifelatş. Observş dintr-odatş cş pe malul opus al rîului circulaşia devenise mai intensş. î Vasşzicş i-ai spus! î Da. cu glasul stins..in. î Mi-a cerut sş renunş.in.. Poalele chimonoului i se mişcau uşor în ritmul paşilor. la Saga. zice-se. se întoarse cştre Keiko. î Dupş luminş s-ar zice cş şi azi va fi o zi cşlduroasş. ori de nu. î Am greşit cînd am vorbit de rşzbunare. într-o vilş pe care o denumise Pavilionul Ploii de Toamnş. îi voi rşvşşi existenşa domnişoarei Ueno. Poarta principalş a mînşstirii Nison. nu tata..

î Apa din acel puş a rşmas celebrş. dupş alşii în apropiere de mînşstirea Jojakkoji84. î Domnişoara Ueno m-a dus acolo. pe malul opus al rîului. . cînd îşi alcştuia antologia poeticş dintr-o sutş de autoriş î Nu mai şin minte. Dar impetuozitatea lui Keiko care. pe care i le treziserş spectacolul colinelor şi cîmpiei de aici.. 170 î De ce mş priveşti cu aerul şsta bizar. s-ar ridica pe tumulul funerar unde a fost incinerat Teika. sau la Sihşstria departe de Lumea Necuratş. Taichiro constatş cş ea nu ştia aproape nimic despre Fujiwara Teika. î Teika s-a folosit într-adevşr de apa aceeaş î în materie de poezie. î E ciudat sş mş plimb aici cu dumneata. Se aflş în mînşstirea Shokoku-ji. zise Keiko.amplasament. în acea dimineaşş. I se zice îapa sşlciei". dupş cum se spune. Mş-ntreb unde sînt. nu departe de aici.. Keiko nu adşugş nici o vorbş. de aceea în jurul lui au înflorit tot felul de legende. acum.. De pe malurile iazului.. î şi mormîntul lui se aflş tot în mînşstirea astaş î Nu.. î Asta mş-ntreb şi eu. cînd Keiko era alşturi de el.. cînd taxiul lor trecuse de iazul Hirosawa si cînd vşzuse reflectîndu-se în apş. apucîndu-i mîna lui Taichiro şi înfigîndu-şi în ea unghiile. Adineauri. nu fşcea oare şi mai atrşgştor peisajul acela în ochii lui Taichiroş înşelese acest lucru şi-şi întoarse privirea spre tînşrş.in. nşvşleau cu si mai multş prospeşime în mintea lui Taichiro. si ea întinse mîna. peisajul îi amintise la Taichiro mileniul de istorie şi literaturş ce avusese drept cadru cîmpia Saga.. şi mş mai întreb şi cine e persoana de lîngş mine. Amintirile despre trecutul acum clasic al şşrii sale. se certase cu Otoko. Dar în apropierea Sihşstriei existş o micş pagodş care. ale cşrui contururi domoale şi puşin înalte se decupau pe fundalul muntelui Arashi. Avea o conştiinşş mai acutş a prezenşei sale la Kyoto. î Zşuş Atunci ai vşzut puşul de unde se zice cş-si scotea Fujiwara Teika apş pentru trusa de scris. î Habar n-am. ea s-ar gşsi pe colina din spa169 tele mînşstirii Nison. Dupş unii. zşrea muntele Ogura. Mai ales însş în epoca Muromachi a fost considerat drept cel mai mare poet şi cel mai mare om de litere din Japonia. superbii munşi plantaşi cu pini.. el era venerat deopotrivş unui zeu. Taichiro i-o atinse uşor.ş în ochii lui Keiko se citi tulburarea.

î N-ai venit la Kyoto decît ca sş vezi mormîntul şsta. Voi urca singur acor Io. remarcş Taichiro.Umbrele dese ale pinilor cşdeau pe aleea vastş care ducea la poarta de intrare a mînşstirii. î Nu cred. La poalele acestuia. la-mş însş de mînş şi pe urmş.. şi totuşi sînt ani de zile de cînd nu l-am mai vşzut. dar erau acoperite cu frunzulişe de un verde crud.. 171 Taichiro nu mai vorbi decît despre copac şi nu-i explicş tinerei cş mînşstirea Nison. î Priveşte copacul acela frumos din stînga dumitale. poşi urca pe treptele astea. E absolut exact. stînd lîngş poartş la capştul treptelor. Dupş cum se spune. Asteaptş-mş aici. vreiş . Ramurile cele mai scurte erau deosebit de viguroase. spre stînga. în faşa lor se înşlşa muntele Ogura. ca prin minune. curgea apa şi. zşrirş un zid de chirpici cu un acoperiş deasupra şi ajunse pînş la ei un zvon de apş. Umbrele pinilor se deplasau doar la trecerea lui Keiko şi se mişcau pe chimonoul alb şi pe obrajii fetei. zise Taichiro. De-a lungul aleii creşteau magnifici pini roşii amestecaşi cu arşari. zise Taichiro. î E sus detotş î Da. î E ciudat cş o mînşstire atît de celebrş atrage atît de puşini vizitatori. şi nu ca sş mş vezi pe mine.. î O sş urcşm încetişor.. e copacul cel mai faimos de pe Colinele de Rşsşrit. o sş mş duci în braşe. Crengile bştrînului copac erau noduroase şi rşsucite. î Nu-i nimeni. î Mi-a plşcut totdeauna copacul acesta bştrîn si nu-1 uitasem. oprindu-se şi el. se înşlşa o poartş.in îşi trşgea numele din douş inscripşii oferite de cştre împşrat şi atîrnate în clşdirea principalş. cu chimonoul dumitale. Pînş şi umbra proiectatş pe sol de extremitşşile crengilor era imobilş. Taichiro observş nişte trepte înalte de piatrş. luînd mîna lui Keiko şi eliberîndu-i-o numaidecît. dacş e nevoie. Urcarş treptele de piatrş şi merserş de-a lungul zidului. zise Keiko. O ramurş de arşar mai scundş decît celelalte aproape îi atinse faşa. O tihnş marcatş de umilinşş se desprindea din acoperişul de aramş al mînşstirii. î Intr-adevşr. Mormîntul lui Sanetaka se aflş în partea de sus a scşrii. Cînd ajunserş la scara de piatrş din capştul aleii. î Keiko.ş Keiko schişş un surîs care-i dezveli dinşii frumoşi şi scuturş din cap. Cînd revenirş în dreapta clşdirii consacrate zeişei Benten85.

Keiko privi cele douş pagode şi încuviinşş. e si mai sus! rşspunse Taichiro. nu-i aşaş Li se zice Mormintele celor Trei împşraşi. într-o manierş destul de curioasş. cel care odinioarş restaurase mînşstirea. ca şi pagoda de piatrş cu cinci etaje din mijloc. < Zicînd acestea. drept care la baza lor creşteau buruieni şi ferigi. Parcş aproape uitase cş stşteau acolo amîndoi. mînş în mînş. Keiko îl luş de mînş pe Taichiro si începu sş urce gradenele de piatrş. î Am ajuns. Ea se pare cş a avut inişial treisprezece etaje. dar nici unul nu egaleazş în frumuseşe Mormintele celor Trei împşraşi. Ici şi colo se deschideau flori galbene. La stînga. Nobleşea. Takatsukasa. Pot fi vşzute acolo şi cele ale lui Suminokura Ryoi si-a lui Ito Jinsai87. El poartş inscripşia urmştoare: îSanjonishi Sanetaka. în care se înşlşa. se îndreptş cştre un şir de pietre tombale situate pe mîna dreaptş. zise Taichiro. sînt numerose în împrejurimi. Sanjo.. Mai urcarş cîteva trepte şi ajunserş la un mic edificiu pe nume Kaizanbyo. Ar trebui sş înşelegi cş treptele astea nu mş impresioneazş deloc. Pe o laturş. î Timpul i-a dat pietrei o patinş minunatş.. chiar de-ar fi sş nu ne mai întoarcem niciodatş de-acolo.. alşturi de modestul mormînt care-i ajungea aproape la genunchi. Cele mai frumoase sînt fşrş-ndoialş cele 172 care se aflş chiar în faşa noastrş. o stelş funerarş pe care fusese gravat ansamblul lucrşrilor sşvîrsite de cştre cşlugşrul Tanku. fost ministru al Dreptei". fost ministru de Interne". nu-i aşaş întrebş Keiko. Mormîntul din extrema dreaptş este cel al lui Sanetaka. graşia şi rafinamentul pagodelor o emoşionarş pe artista care somnola în Keiko. Cred însş cş pagoda cu zece etaje de colo dateazş din era Curşilor de Nord şi de Sud86. Sînt exemple admirabile de construcşii în piatrş si sînt pe drept cuvînt renumite. alt mormînt ce avea deasupra o micş tabletş funerarş cu inscripşia: îKineda. erau aliniate pietre tombale. Keiko privi inscripşia şi zşri. î Da. dar probabil partea superioarş i s-a prşbuşit.. se citea pe altş . fşrş sş arunce nici mşcar o privire micului edificiu. înaintînd spre morminte.î Pot urca si eu. Rari erau vizitatorii care urcau pe treptele acestea. î Nu. As fi fericitş sş te urmezi pînş în vîrful muntelui Ogura. Aceste trei pagode de piatrş sînt magnifice. î Mormintele nobililor de la curte. Taichiro însş. î Aici este. precum Nijo. î Dateazş din era Kamakuraş întrebş Keiko. Sînt mormintele familiei Sanjonishi.

dintr-odatş.. ca pentru a-i trezi interesul lui Keiko. A trşit pînş la vîrsta de optzeci si trei de ani si a şinut. . Ba nu. î Urechea îşi e prea aproape. Eu fac cercetşri asupra lui Sanetaka. Taichiro se lşsş pe vine lîngş ele. î într-adevşr.. Keiko se ghemui şi ea lîngş el. vreme de peste şaizeci de ani. vrînd parcş sş surprindş o voce îndepşrtatş şi abia perceptibilş. 174 î Ce-ai spusş N-am auzit. Cînd sş rşspundş. Numele lui figureazş adesea în jurnalele pe care le şineau unii nobili de la curte si poeşi prieteni de-ai sşi. Dar ea nu-i un mormînt. se lşsş sş cadş pe genunchii tînşrului. Taichiro se clştinş.tabletş: îSaneda. î Mormintele dispar şi ele cu trecerea anilor. î De cînd le întreprinziş î De trei ani.. îmi place simplitatea acestor morminte. un jurnal care reprezintş un izvor preşios de informaşii despre cultura Higashiyama. Erau mute. inspiraşia mea. pe jumştate îngropate în pşmînt şi deformate de timp. cinci ani. Buzele lui Taichiro aproape atingeau urechea tinerei. E cu adevşrat pasionant sş faci cercetşri asupra acelei epoci tulburi care a asistat la înflorirea unei întregi culturi. î Nu-nşeleg. Taichiro pşstrş tşcerea.. 173 în afara faptului cş pe ele erau gravate numele şi rangul oficial al defunctului.... fost ministru de Interne". î Chiar în faşa acestui mormînt la care şii atît de mult.. Inima îşi este-aici întreagş. î Pînş şi-un mormînt de piatrş e efemer. nici vorbş! î Cum nu-i un mormîntş Taichiro repetş cu un aer absent vorbele fetei.. î şi de la mormîntul şsta îşi vine inspiraşiaş î Inspiraşiaş Adevşrat. acele pietre tombale nu se deosebeau prin nimic de cele ce puteau fi vşzute în mînşstirea Nenbutsu-ji din Adashino. Keiko. î Fş sş-mi fie şi mie scump mormîntul acesta. Erau la fel de învechite. zise Taichiro. î Mormintele astea par aproape compştimitoare. î Din cauza cercetşrilor dumitale îşi place atît de mult mormîntul acestaş î Pesemne cş da.. Keiko îi înconjurş gîtul cu mîinile. sş tot fie patru. î Mormintele astea atît de umile sînt cele ale unui ministru al Dreptei şi ale unui ministru de Interneş întrebş Keiko.. Sş-mi devinş şi mie o amintire preşioasş. acoperite de muşchi. Atrasş de mîna strînsş în mîna lui.. deasupra mormintelor Acelora dupş care nimeni nu poartş doliu.

î N-am vşzut niciodatş urechi atît de frumoase.. î îşi suflu în urechea cea drşgşlaşş. î Aşa e. Vrei sş-ncercşm acum. Taichiro fusese surprins de cşderea bruscş a lui Keiko pe genunchii sşi. î Nu se simte nici o boare. Greutatea fetei se fşcea simşitş pe genunchii lui.. î Mie-mi place sş curşş urechile oamenilor. pe locş Taichiro nu rşspunse. tot corpul i se încordase si nici mşcar nu-şi dşduse seama de tensiunea întregii lui fiinşe. Curios. îşi puse faşa pe pieptul tînşrului. 175 î Asta pentru cş-şi ating uşor urechea. Rşu faci cş mş gîdili suflîndu-mi aşa în ureche.. Taichiro îşi veni în fire cînd simşi în jurul gîtului contactul rece cu pielea netedş şi jilavş a fetei. Braşele lui Keiko îi strîngeau în continuare gîtul lui Taichiro şi mînecile chimonoului i se rşsfrînseserş pînş la coate. privindu-1 pe Taichiro cu coada ochiului. Ca sş nu cadş pe spate. î Da' eu nici n-am fşcut aşa ceva! Taichiro simşi cş-i vine sş rîdş cînd îşi dşdu brusc seama cş o şine pe Keiko în braşe. I-o luş între degete. nu-i aşaş şi-am un mare talent pentru asta.. numai o lume scşldatş în soare. î Detest bşrbaşii care suflş în urechile femeilor. î îşi place sş atingi urechile femeilorş î Cumş Degetele lui Taichiro încremenirş. într-o dimineaşş ca asta... în faşa acestui vechi mormînt. î Pare o floare ciudatş. Nu voi uita niciodatş cş. zise Keiko. zise ea. î Urechile mele sînt foarte sensibile. deşi era conştient de uşurimea şi supleşea trupului ei. nu e nici o adiere. mai degrabş un fluture. vasşzicşş Taichiro observş cş respiraşia îi era dezordonatş şi se strşdui sş-şi recapete suflul. Keiko rşmase cu ochii larg deschişi. în timp ce degetele tînşrului i se jucau cu urechea.. î Işi place astaş murmurş Keiko cu aceeaşi voce blinda. şopti Keiko..ş î Ce poate fiş Parcş zgomotul pe care 1-ar face o albinş aşezîndu-se pe-o floare. î E adevşrat. dumneata m-ai . Nu. î Parcş.î Destul! Mş gîdili! zise Keiko scuturînd capul. î Creziş î Auzi cevaş î Aud parcş.. recunoscu în fine Taichiro. nu o albinş. Urechea fetei îl tulbura pe Taichiro. fşrş a-şi clinti capul.

. î Care ochi şi 1-am apşsatş î Dreptul. Buzele lui le atinserş fugitiv pe cele ale fetei. Dar. Nu-mi lşcrimeazş ochiul.şinut în braşe. Poşeta albş îi cşzuse pe jos. Keiko încercş sş se ridice de pe genunchii lui Taichiro. Dar Keiko se opuse. î Pşi mormintele nu sînt menite tocmai sş perpetueze amintireaş î Sînt convinsş cş dumneata nu vei pşstra o amintire nepieritoare a acestei zile. E straniu cş un mormînt poate lşsa o asemenea amintire. î Te mai doareş î Cred cş da. î Eşti rşu! Nu ştiu. Cu toate astea şi fşrş-ndoialş ca sş-şi fereascş buzele de el.. î Costumul de baie.ş Taichiro îi examina ochiul drept. şi se ridicş. Keiko scoase o oglinjoarş din poşeta pe care i-o înapo- . Mi-am pus în ea costumul de baie. pe pleoapş nu era însş nici urmş de roşeaşş de la presiunea exercitatş de deget. El îşi plimbş degetele pe pşrul fetei. apoi reluş. Pe cînd Keiko încerca sş se elibereze din îmbrşşişarea lui. Aproape nu vşd cu el. Spontan.. î Ochiul drept e parcş voalat. apoi pe fruntea ei si încercş sş-i dea la o parte faşa de pe pieptul sşu. î E foarte trist! î De ce crezi cş voi da grabnic uitşrii ziua astaş î E trist sş fii aşa. Ochii fetei erau închişi. se depşrta de Keiko. dar nu încercş sş-1 respingş. atunci cînd mîinile hotşrîte ale lui Taichiro îi înfrînserş în sfîrsit rezistenşa. nu! Nu gura dumitale! Taichiro fu surprins de refuzul lui Keiko şi de duritatea glasului ei. TaichirS o atrase iarşşi în braşe. ca şi cum ceva 1-ar fi speriat deodatş. cu riscul de a-1 face sş-şi piardş echilibrul. zşu ! îmi spui lucruri neplşcute! Keiko se sprijini violent de pieptul lui Taichiro.. ea îşi înfundş faşa în pieptul lui Taichiro. dar îmi refuzi gura. î Nu. Taichiro i-o culese de pe jos şi se ridicş şi el în picioare. ş î Nu mi-ai promis cş o sş mergem la lacul Biwaş Fşcu o pauzş. Taichiro îşi aplecş faşa şi-şi lipi buzele pe ochiul drept al fetei. Keiko scoase un şipşt slab... Putea simşi între buze genele lungi ale fetei. î Mş laşi sş-şi sşrut ochiul. î Ce poşetş mare! î Da. 176 î Mş doare cum mş apeşi pe ochi! zise Keiko. nu-i aşaş Rezemîndu-se într-o mînş. O vei da grabnic uitşrii.

. î Nu ştiu. N-am nici cea mai micş idee. î Roşu însş nu este. î în ce parte o luşmş Cred cş la stînga. ai zice cş sîntem deja la amiazş. 178 î E periculos. pe cînd cel din dreapta mergea de-a coasta. turiştii sînt numeroşi. î Da' ce conteazş! O sş urc pînş-n vîrf.. nici nu prea şin s-o ştiu cu certitudine. nu-i aşaş î Cît e ceasulş î Zece fşrş un sfert. Cu un deget. zise Taichiro. trei ori. Vara. î Vrei sş vedem ce-a mai rşmas din Pavilionul Ploii de Toamnşş Nu ştiu unde-a trşit în realitate Fujiwara Teika şi. nu cred cş s-ar gşsi mulşi amatori sş se caşşre pîn-aici! Conversaşia luase o întorsşturş anodinş. apucînd-o de mînş pe Keiko. Curînd ajunserş la o rşscruce. î Iar trebuie sş mai urcşmş Keiko ridicş ochii spre munte. dupş cum constatş cu uşurare Taichiro. Keiko îmbrşşişa cu privirea copacii înconjurştori.ş Cînd vezi soarele în copaci.. îşi plimbş agale degetele pe cşmaşa lui Taichiro.. pe care rujul ei lşsase un semn discret. Dar drumul din stînga pşrea sş meargş de-a lungul unei prşpşstii.. De ce aici nu vine nimeniş î Chiar dacş ar veni lume sş viziteze mînşstirea. cînd observş privirea lui Taichiro fixatş asupra ei. î Ce facemş zise Taichiro. ei bine. Keiko îşi înclinş gîtul frumos.iase Taichiro şi-şi examina ochiul. î Am putea merge la lacul Biwa în dupş-amiaza asta. îşi şterse faşa transpiratş cu batista.. şi dacş sandalele mele de paie o sş-mi îngreuieze mersul. Vreau sş spun ce facem acumş î Acum. O pancartş de lemn se înşlşa în spatele lor la poalele muntelui şi le indica direcşia.. î Mi-e teamş cş nu se duce! 177 î Dar nu mş refer la pata de pe cşmaşş. atunci o sş merg desculşş! Drumul urca printre copaci şi ramurile atingeau foşnind chimonoul lui Keiko. î Acolo e muntele Arashi. . îşi masş uşor pleoapa dreaptş. Taichiro se întoarse şi o luş de mînş.. de altfel. Taichiro şovşi. Vezi stîlpul acela indicatorş Am mai venit aici de douş. O s-o ascundş nasturele de la hainş. î Doar atît. Obrajii i se împurpurarş şi-şi plecş ochii în care se citea o fermecştoare sfialş.

bineînşeles. Ochii lui Keiko erau uşor întredeschisi. dar Keiko i se lşsş lin în braşe. Keiko îşi netezi. Taichiro îşi retrase brusc mîna de pe sînul ei stîng.. î Nu. Keiko îi ghidş mîna de la sînul drept cştre sînul stîng. nu ştiu care e drumul ce duce la Pavilionul Ploii de Toamnş. Taichiro atinse uşor. printre crengile pinilor. î Nu sînul drept.. Ce-ar fi s-o luşm la dreaptaş î La dreapta. cînd Keiko se rezemş toatş de el. î Unde sîntemş zise Taichiro. cramponîndu-se de mîna dreaptş a lui Taichiro. Taichiro se clştinş.. în vreme ce mîna-i încerca sş se strecoare în rşscroiala chimonoului. şi drumul din dreapta trebuie sş ducş în vîrful muntelui.. Nu-mi place! 179 î Cumş Fşrş a-nşelege vorbele lui Keiko. Keiko nu-i îngşduise tatşlui sşu sş-i atingş sînul stîng.. Taichiro îi mîngîie prelungul gît juvenil. nu ştia cş la Enoshima. cu palma mîinii încş prizoniere. dedesubt. Stîndu-i tot în braşe.î Mi-e fricş. Drumul era ascuns pe sub copaci..ş î Habar n-am. Zşrirş. periferiile oraşului. Taichiro o şinea de braş pe Keiko şi se lşsa condus de ea cu blîndeşe. El se lşsş sş alunece la pşmînt. se înşlşau trei pini mari. cînd deodatş fata se opri: î Chiar trebuie sş merg în chimonou printre toşi copacii şştiaş Dincolo de nişte arbuşti de talie nu prea mare şi care-i ascundeau privirilor. risc sş alunec.ş în definitiv. cutele ghemuite ale chimonoului.. Cred chiar cş ele ar fi triste dacş ar fi lipsite de ele! Taichiro. chimonoul fetei la înşlşimea sînilor. nu! Keiko luş mîna tînşrului într-ale ei.. Poate pentru cş inima nu-mi este în partea aceea. îşi pşstrş însş buzele strîns lipite una de alta. Zicînd acestea. Keiko îşi lşsş pleoapele în jos. Cînd Taichiro îşi apropie buzele de ochii ei. tînş- . î Sînul drept mş întristeazş. î Cu sandalele mele. î Fetele tinere au uneori asemenea anomalii. cu mîna dreaptş. î Nu ştiu. î Te întristeazşş î Da. Keiko nu se eschivş. Keiko închise pudic ochii şi-şi oploşi sînul stîng la pieptul tînşrului. zise Keiko. arştînd cu degetul împrejurimile. Acum. î Dar de ce. Colinele de Miazş-noapte şi. îşi întredeschise deodatş ochii şi-1 mşsurş cu privirea pe Taichiro. Chiar şi cînd buzele tînşrului i se depşrtarş de ochi şi i se lşsarş pe buze.

trecurş prin faşa mormintelor familiei Suminokura si ajunserş pînş la mînşstirea Gio-ji. Taichiro fu uluit la gîndul cş încş de la restaurantul Kitcho. te-am adus aici. contrar obişnuinşei.. traversş localitatea Hama-Otsu si se angaja pe aleea mşrginitş de copaci care ducea la Hotelul Lacul Biwa. ea achitase nota de platş şi comandase un taxi. Acolo.. Taichiro o privi pe Keiko. Keiko remarcş deodatş: î Nu credeam cş vom ajunge atît de repede! î Unde sş ajungem. Dar înseşi vorbele lui Keiko îi trezirş dorinşa si-i furnizarş în acelaşi timp dovada manifestş cş nu pentru prima datş. Pşi nu hotşrîsem sş mergem la lacul Biwaş Taichiro nu rşspunse. Cei doi tineri coborîrş de pe munte. vocea lui Keiko era foarte însufleşi ta. chelnerişa veni sş-i anunşe cş-i aşteaptş o maşinş. Fruntea şi gîtul lui Keiko se umeziserş. Cu toatş banalitatea observaşiei. î Iatş lacul Biwa.rului i se refuza sînul drept. Era fascinat de mulşimea iahturilor. ea coti la dreapta.. Taichiro ascultş distrat vorbele tinerei. desigur. Aceastş certitudine nu fşcu decît sş-i ascutş dorinşa.. taxiul o luş spre pagoda înaltş a mînşstirii To-ji89 si o depşşi. depşşi o zonş unde avea loc o cursş de bşrci cu motor. Maşina coborî pînş la vechiul oraş Otsu. î în sfîrsit. Lşsînd pe mîna dreaptş gara din Kyoto. Keiko îl lşsa pe un bşrbat sş-i mîngîie sînii. pe cînd o credea la toaletş. Keiko îi ceruse şoferului sş-i ducş la Hotelul Lacul f Biwa.. şoferul le arştş un munte ce se ridica în drumul lor si le explicş: î I se spune muntele Ushio şi numele i se scrie cu caracterele chinezeşti care înseamnş îcoadş de vacş". 180 rularş de-a lungul rîului Kamo care. Scurt timp. O apucş strîns de pşr şi-o sşrutş. Pe cele douş laturi ale aleii erau parcate maşini particulare. La sfîrsitul mesei. fşcurş cale întoarsş şi merserş fşrş grabş pînş la muntele Arashi. Maşina fşcu la stingş pe lîngş muntele Ushio si traversş partea meridionalş a Colinelor de Rşsşrit. în apropierea foişorului ce domina lacul. Lacul se întindea la picioarele lor. era agitat. în sfîrşit!. Portarul hotelului le ieşi în întîmpinare şi deschise por- . a bşrcilor cu motor şi a vapoarelor de plşcere care brşzdau lacul. Luarş dejunul la restaurantul Kitcho. în timp ce maşina se apropia de castelul Nijo88.ş î Nu-i bine sş fii atît de distrat.. înşelese deodatş cş.

Obi-ul însş. în interiorul apartamentului. în fund. Keiko nu-i aruncş nici o privire.. Apartamentul era constituit din douş încşperi. Keiko stştea în picioare în faşa ferestrei ce dşdea spre lac si strîngea în mîini marginea perdelei de dantelş albş.. rşspunse recepşionistul. îi confereau încşperii o aparenşş liniştitş şi oarecum desuetş. cu un curcubeu pe el. se vşzu constrîns sş-şi înscrie numele şi adresa adevşrate. o încşpere care dşdea pe o laturş spre lac şi pe alta spre munşii ce mşrgineau oraşul Kyoto. Pentru o noapte. . Taichiro nu vşzu altş soluşie decît sş intre în hotel. o femeie de serviciu le aduse ceai verde. nu-i aşaş Keiko nu confirmş. Fşrş o vorbş.tiera. Lacul se întindea la stînga lui Keiko. precum şi geamurile cu pervazuri masive şi cu traverse de lemn. într-adevşr. î Ce apartament drşguş! exclamş Keiko. fereastra camerei era înconjuratş la exterior de o balustradş roşie. 181 îngrijitorul de etaj stştea cu cheia lîngş lift şi-i aştepta. Ferestrele largi erau de mşrimea pereşilor. erau însş si roşii. apoi luş o ceaşcş de ceai de pe masş şi zise: î Keiko. care avea de gînd sş-şi declare o identitate falsş. Bşrci cu motor demarau lşsînd în urma lor o dîrş de spumş si fşcînd sş şîsneascş picşturi mşrunte de apş. Taichiro pîndi un moment cînd Keiko s-ar fi decis sş vorbeascş. se îndreptş spre recepşie şi zise fşrş nici cea mai micş ezitare: î Am telefonat de la restaurantul Kitcho pentru o rezervare. Pe numele domnului Oki. Nu purta acelaşi chimonou ca în ajun. albastru închis si violete.. era tot cel pe care şi-1 pusese cînd venise sş-1 aştepte la aeroportul Itami. Taichiro. Panourile care acopereau pereşii si canaturile ferestrelor.. se auzea bîzîitul climatizorului. vrei ceai. Tînşra scuturş din cap. Taichiro se aşezş pe mijlocul canapelei şi o privi pe fata care-i întorcea spatele. Nici nu se întoarse cînd intrş femeia de serviciu. vocile clienşilor de la piscina hotelului şi huruitul unei maşini de tuns gazonul. Pentru a imita pesemne construcşiile cu fronton în stil Momoyama90. ea se dşdu în lşturi pentru a-1 lşsa pe Taichiro sş semneze în registrul cşlştorilor. î Da. un dormitor si. .. i se pşru cş rşsuflş mai uşurat. deoarece Keiko fşcuse rezervarea pe numele de Oki. Velele numeroaselor iahturi erau orientate în aceeaşi direcşie. Nu-i însoşi însş pînş la camera lor care se gşsea la etajul întîi. îndeplinind formalitşşile. Prin fereastrş urcau zgomotul bşrcilor cu motor. Cele mai multe dintre ele erau albe. Adşugş apoi numele lui Keiko sub al lui şi. Curînd. în faşa lui.

î Din gura dumitale. 183 î Scuzş-mş... Ceafa dumitale.ş î Miros pesemne a transpiraşie... Keiko scşzu glasul. Taichiro luş din nou o înghişiturş de ceai şi-o lşsş sş curgş în gura fetei.. Taichiro luş ceaşca de ceai şi o apropie de faşa ei. Aş fi murit pînş acum. Keiko bşu ceaiul. î A fost delicios! Acum pot muri.. e groaznicş. zise Keiko. î Nu te gîndeai mai degrabş la mînşstirea Nison. 182 î Nu crezi cş priveliştea e de toatş frumuseşeaş î E frumoasş..in.. ai fi murit! Apoi. î Totuşi sînt sigurş cş-mi porşi picş. TaichirS. apoi luş ceai în gurş şi-1 lşsş sş se scurgş încetul cu încetul printre buzele lui Keiko. î Dş-mi ceai. picioarele şi tot trupul îi erau absolut nemişcate. Eu însş la frumuseşea dumitale mş gîndeam. Totul s-ar fi sfîrsit. nu-i aşaş Vşd eu cş da... O asemenea încrîncenare.. Cu o uşoarş apşsare a mîinilor. î Mş mir şi eu de comportarea mea. şopti ea. nu-i aşaş î îmi place cum miroşi! Pentru prima oarş în viaşş . şi obi-ul. te-a scandalizat.î De ce nu vorbeştiş De ce tşcerea astaş E o cruzime din partea dumitale! Ea scuturş perdeaua şi pşru cş şovşie. şi dumneata la fel. Numai sş fi fost otravş ceaiul. îl cuprinse uşor în braşe pe Taichiro şi-i cşutş mîinile. mîngîindu-i unul dupş altul fiecare deget. î Poate. într-adevşr.. braşele. n-am fost atentş. m-ai surprins. Keiko îl puse sş se întoarcş pe jumştate şi-si cuibşri faşa în încheietura umşrului sşu. Cu excepşia gîtului ei care înghişea lichidul. Apoi. dar lşsş ochii în jos si evitş sş-1 priveascş. cu capul aplecat pe spate. Ea se aşezş lipitş de el.. într-adevşr.. î De-asta nu vii lîngş mineş Taichiro se ridicş şi i se alşturş.. cînd m-ai luat în braşeş î Dar. la o femeie. î Mai.. zise ea. tot fşrş sş se clinteascş. Ai vrea poate sş faci o baieş Vrei sş mş duc si sş dau drumul la apşş î Cu plşcere. fşrş a-şi modifica pozişia. Taichiro şovşi o clipş.. Atitudinea mea te-a surprins. Cu ochii închişi. o conduse cştre canapea. Keiko.. îi puse mîinile pe umeri. Eram atît de distratş. ea reluş: î întoarce-te. Taichiro apucş una din mîinile fetei şi i-o privi. î Dar poate vrei sş faci doar un duş.

. î Taichiro nu-i acoloş . temîndu-se ca fata sş nu intre. Vşzînd cş se apropie de el. cuvintele abia rostite de Keiko.. Mama lui Keiko auzise. Pe cînd el se uita cum un vapor de plşcere se apropia de jetela hotelului. Taichiro închisese uşa de la dormitor. Taichiro. I-am telefonat eu. Taichiro. Keiko îi spuse: î Te cautş de la Kamakura. te cautş cineva la telefon. î Te cautş cineva la telefon. Strşlucirea pştrunzştoare a ochilor ei nu fşcea decît sş le sporeascş frumuseşea. Keiko suportş fşrş sş clipeascş privirea tînşrului aşintitş asupra ei. ce mai. cu rşsuflarea tşiatş. î Ciudat. fireşte.ş E cu siguranşş o greşealş. îl îndemnase sş facş baieş îTaichiroş Taichiro e acoloş Glasul mamei sale rşsuna în receptorul pe care-1 strîngea în mînş Taichiro.mş încîntş atît de mult un miros! Ea se întrerupse. Deodatş. I-am spus cş sper sş-şi dea consimşşmîntul. Taichiro îşi sşpuni din abundenşş corpul scşldat în sudoare de cînd cu plimba/ea lor la Saga. Keiko ciocşni la uşa bşii. nu putuse sş o audş pe Keiko telefonînd.. Viiş î Pe mine. Pe o mşsuşş alşturi de televizor era un telefon cu receptorul scos din furcş. de dragul planului ei. Cine mş cautş. se ghemui în cadş. se mulşumi Keiko sş repete. Cînd se dusese sş facş baie.ş î E mama dumitale la aparat. I-am spus cş sînt cu dumneata la Hotelul lacul Biwa si cş mi-ai promis sş te cşsştoreşti cu mine. î Ceş Taichiro se fşcu livid. î Taichiro. Keiko veni sş-i spunş cş apa din cadş era numai bunş ca temperaturş. Taichiro îşi puse un chimonou uşor de bumbac şi ieşi din baie. î Chiar pe mine mş cautşş Faşa tînşrului era bşnuitoare. în clipa cînd Taichiro luş receptorul şi-1 duse la ureche. vrei sş te împrospşteziş Keiko se ridicş si dispşru în dormitor. de-acasş.... o privea fix pe Keiko. î şi totuşi pe dumneata te cautş.. 184 î Dar cum. la telefonş Imposibil. ca şi pe cea de la baie si. între cele douş paturi era un telefon. urmş Keiko cu glas tensionat. Oare nu Keiko însşşi. Keiko îl strigş: î în cealaltş încşpere. Fşrş a mai zşbovi sş se şteargş. î Dar.. din pricina zgomotului apei. Nu ştie nimeni cş sînt aici. Taichiro auzi zgomotul apei curgînd în baia de pe cealaltş laturş a camerei.

. î Nu face una ca asta. ştiu ce spun.. sînt aici. î Taichiro. mamş.. î Eu sînt. pe la spate. zise Taichiro. Nu mş nenoroci încş o datş. îi şuşoti în pîlnia urechii: î Dacş n-aş fi fost eleva domnişoarei Ueno. î Taichiro. Taichiro evitş buzele lui Keiko şi-si lipi receptorul de ureche. nu te cşsştori cu ea! E o fiinşş îngrozitoare! Crede-mş.. Taichiro. fata aia ne ascultş. î Ceş Vocea lui Taichiro era aproape de neauzit. Cu buzele tot lipite de ceafa lui. nu face aşa ceva! Taichiro nu rşspunse.. ştii ce soi de fatş este.ş Nu pricepi cş-i vorba de-o maşinaşie diabolicşş Poate cş . î Bine! Intoarce-te imediat. Keiko îşi deplasş capul în acelaşi ritm în care Taichiro şi-1 întorcea pe-al lui. mş întreb dacş înşelegeşi de ce v-am telefonat.. Keiko îşi pusese buzele pe ceafa lui Taichiro. îl strînse în braşe. în timp ce se întorcea spre Keiko. fşcu ea. î Fata asta. nu te-as fi întîlnit niciodatş.. î O sş vorbim despre toate astea la întoarcerea mea. c-o sş-mi pierd minşile! De data asta... mamş. tu eştiş repetş mama sa. î Ce-nseamnş astaş Ce tupeu! Sş vorbeascş aşa la telefon în locul tşu.. î Taichiro. Keiko. El avu impresia cş o jigneşte grav pe mama sa ascultînd-o în timp ce Keiko îl sşruta. nu-i aşaş Bine.. tocmai ea. mş auziş Cine e la aparatş întrebş mama lui Taichiro. î E o fiinşş perversş! Cred cş a încercat chiar sş-1 seducş pe tatşl tşu. chiar o sş mor. Ea şi-a spus sş telefoneziş 185 Mama sa îl copleşea cu întrebşri. î Taichiro! continuş mama sa. vrînd parcş sş spunş ceva. Mşcar n-ai fşcut nimic rşu cu fata aiaş N-ai de gînd totuşi sş stai peste noapte acoloş Taichiro nu rşspunse. în timp ce el asculta. şi nu o spun pentru cş este eleva domnişoarei Ueno.î Ba da. îndepşrtş receptorul pe care Taichiro şi-1 şinea la ureche şi-şi apşsş buzele de urechea tînşrului. eleva domnişoarei Ueno. Totuşi nu putea pune receptorul în furcş. n-are decît s-asculte! Chiar îmi convine! Taichiro. Taichiro. apropiindu-şi receptorul de ureche. Cu obrazul. nu-i aşaş Nu poşi sş nu ştii!ş Taichiro tşcea în continuare. priveşte-o în ochi! Gîndeşte-te la ce-şi spune! De ce crezi cş vrea sş se cşsştoreascş cu tine. Pleacş imediat din hotelul şla şi vino înapoi acasş. î Mamş. Vocea îi trşda agitaşia stşpînitş pînş atunci. întoarce-te numaidecît.. continuş mama lui Taichiro..

î Ce ai înşelesş Fumiko reluş. e un monstru! ştiu bine. strşlucea şi abia dacş-i observş costumul de baie din lînş albş. Keiko se nşpusti în dormitor şi închise uşa dupş ea. de data asta. O femeie. Te puteai întreba dacş încşperea asta nu fusese conceputş cu unicul scop de a contempa acele siluete provocatoare. î Taichiro! Taichiro. Bşrci cu motor sşltau. ca nişte peneluri de aur ascuşite. o vşzu îmbrşcatş într-un costum de baie alb. tatşl tşu şi cu mine vom lua primul avion spre Kyoto! î Am înşeles. î Ce tot vorbeştiş î Adevşrat. nu-i rezultatul imaginaşiei mele! Cînd ai plecat. Razele acelea de soare seamşnş cu nişte lşnci care ne-ar strşpunge destinul. şi tatşlui tşu i s-a pşrut ciudatş povestea asta şi si-a fşcut griji. Mi-ai promis. Trei femei tinere în costum de baie stşteau culcate pe gazonul de sub fereastrş. î Cît de frumos e cerul deasupra munşilor! Raze de soare. O avionetş îl survola oblic şi la micş altitudine înainte de a se îndepşrta. Costumul de baie îi dezgolea tot spatele. dacş nu te-ntorci. îşi şinu rşsuflarea şi-şi întoarse ochii într-o parte.. Dinspre piscinş ajungeau pînş la el voci. nu-i aşaş Te întorci cu adevşratş î Da. aveam o presimşire neagrş. î Acela e muntele Hieiş întrebş Taichiro. Taichiro. vrînd parcş sş se asigure: 186 îTe întorci.fata aia nu e totdeauna aşa. de culoarea griului copt. fşcînd sş şîsneascş apa la trecerea lor.. î Vino cu mine.. fşcea schi nautic. agşşatş de o barcş. nuş Mi-ai fşgşduit şi cş o sş facem o plimbare în barca cu motor. Mş duc sş mş scald. ce pşrere ai despre convorbirea de la telefon cu mama dumitale. .ş Keiko se întoarse cu faşa la Taichiro. Pielea fetei. cşdeau peste munşi şi se profilau pe cer. Mi-e dor sş mş scald în apş rece bine. şi tatşl dumitale. se agşşş de el. de-asta te-am strigat. îndreptîndu-se cştre fereastrş. Taichiro rşmase nemişcat lîngş fereastrş şi privi lacul. deodatş. Vorbesc serios. dar în tot ce priveşte familia noastrş. cînd am venit sş te întîmpin la Itami. Cînd deschise uşa. Mi-ai fşcut 187 promisiunea asta la sosirea dumitale. î Ce frumos! zise Keiko. î Da. Keiko. îl strigş Keiko din dormitor. î Aş vrea ca mama dumitale sş vinş aici..

repetş Keiko.. cu pieptul dezgolit. Din timiditate. ci de tatşl meu. Cei doi tineri urmarş un culoar si coborîrş în grşdinş. Taichiro îşi scosese haina şi cravata. î Nu-i vorba de mine. Keiko ieşi din baie..ş Cu faşa rezematş de pieptul lui Taichiro. apoi lşsş în jos cea de-a doua bretea. î Zşuş Vreau doar sş fac o baie scurtş. Taichiroş Mai bine m-aş îneca în lac. cu bustul învelit într-un prosop amplu. Keiko.. Tatşl dumitale nu vrea. cu riscul de a-1 face sş-si piardş echilibrul. In piscina din dreapta. nu-i aşaş Taichiro nu rşspunse. î Keiko.. î Dar pe dumneata. I-o lşsş în jos.. dar mama dumitale îl va obliga. E prima din anul şsta şi vreau sş vşd dacş înot bine sau nu. Douş piscine se gşseau la dreapta şi la stînga grşdinii din faşa lacului. Taichiro ezita sş se arate alşturi de Keiko. Cealaltş piscinş era situatş pe un mic dîmb. nu sînul drept! Te rog.. departe de peluzş. î E posibil ca un bşrbat sş o-ntrebe pe fata pe care o şine-n braşe dacş I-a sedus sau nu pe tatşl luiş Nu citeşti în ochii mei cît mş faci sş sufşrş Keiko începu sş plîngş. se clştinş.Keiko se strînse toatş în el.. Asta crezi. a cşrei frumuseşe atrşgea toate privirile.. Vor veni cu siguranşş aici. î Pşi dumneata o schimbi! Eu te întreb dacş te-am sedus.. î Ce vrei sş-şi rşspund. dezvelind pe jumştate rotunjimea unui sîn. amenajatş în faşa peluzei. Keiko dşdu din cap cş nu. î Te întorciş Te întorci la Kamakura din cauza conversaşiei cu mama dumitaleş Pşrinşii dumitale riscş sş se încrucişeze cu dumneata pe drum. î Nu intri în apşş î Nu. Luînd în braşe umerii tremurştori ai fetei. în timp ce i se prelingeau lacrimi de sub pleoapele închise. . nu sînul drept. te aştept. Taichiro simşi sub mînş una din bretelele costumului ei de baie. se scşldau copii. zise Keiko. Taichiro se opri la intrarea barierei care înconjura piscina din stînga.. Nu schimba vorba. oare te-am sedusş Am fşcut eu aşa cevaş Braşele lui Taichiro înlşnşuiau spatele gol al lui Keiko. 1-ai sedus pe tatşl meuş î Sedus. î Nu.. sigur. într-un copac mare din faşa lor se deschideau flori albe 188 asemşnştoare cu florile de hibiscus.

ş Ai spus într-adevşr mîineş zise Keiko ai cşrei ochi strşlucirş. trşgîndu-l pe Taichiro de mînş. î Uite ce multe bşrci şi iahturi sînt încş pe lac! Trei ore mai tîrziu. î O injecşie. . Hai sş mergem azi! zise Keiko.. î şi bşiatul acela.. dar şi-a revenit de îndatş ce au reuşit s-o facş sş vomite toatş apa pe care o-nghişise şi i-au fşcut respiraşie artificialş. ascultînd ştirile la radio. Cînd ieşi din piscinş. apoi o zşri pe trambulinş. aflş cş avusese loc un accident pe lacul Biwa...ş repetş Otoko. la intervale regulate.. ce s-a întîmplat cu elş î încş nu 1-au gşsit. Ziua de mîine ne scapş 189 mereu. Velele iahturilor reflectau nuanşele paşnice ale amurgului.. N-o sş mergem prea departe şi o sş ne-ntoarcem repede. Se apropie de fereastra care dşdea spre lac şi privi afa- . Mi-ar plşcea sş despicşm valurile sorşii şi sş plutim cum ne duce apa. Un trandafiriu palid aproape evanescent plutea pe apele sumbre ale lacului. Keiko închine o barcş cu motor si-1 invitş pe Taichiro sş urce împreunş cu ea. Aflase.ş Dar poşi sş ştiiş şine-şi mşcar una din promisiuni. în primele momente nu o vşzu pe Keiko.. Aş vrea. Otoko. A început atunci sş se zbatş ca o nebunş. cş o tînşrş cu prenumele Keiko putuse fi salvatş de un iaht. şi privi în direcşia piscinei.. sş mş îndepşrtez de mal cu dumneata. Deşi trambulina nu era foarte înaltş. în ciuda tuturor eforturilor. silueta încordatş a tinerei pregştindu-se sş plonjeze se decupa pe suprafaşa lacului Biwa dindşrştul ei si pe munşii înalşi de dincolo de lac.. într-o adevşratş trombş de apş. Cînd a adus-o iahtul la mal.ş Atunci e în afara oricşrui pericolş î Da.. î O sş se înnopteze curînd. Medicul a spus cş nu este nici o pricinş de îngrijorare. pşrea moartş.. Se nşpusti în maşinş pînş la hotel unde o gşsi pe Keiko în pat. strigînd numele bşrbatului care-o însoşea. Ce-ar fi sş amînşm pe mîineş î Mîine.. Taichiro se aşezş pe-o bancş. Otoko o întrebş pe femeia de serviciu care pşrea sş aibş misiunea de-a o îngriji pe Keiko: î E încş inconştientşş Doarmeş Ce s-a întîmplatş î I s-a fşcut o injecşie ca sş doarmş. î încş nu 1-au gşsit. Intrînd în încşpere. pe peluza care se întindea de-a lungul şşrmului. Munşii din depşrtare erau înecaşi în ceaşş. cu glas tremurştor. la umbra unui copac bştrîn. pentru cîteva clipe. rşspunse femeia de serviciu. î Atunci rşmîiş Intenşionezi cu adevşrat sş rşmîi pînş mîine. Keiko plonja. tot de la radio.Cireşi şi sşlcii plîngştoare se înşlşau..

Patul lui Keiko îi atrase privirea şi reveni grabnic la cşpştîiul tinerei.rş. cu farurile aprinse. nu-i aşaş zise Fumiko. care se încurcase cînd i-1 uscaserş. Keiko dormea liniştit şi respiraşia îi era regulatş. Proptindu-se ferm în picioare. Cu o mînş. Bşrcile cu motor. Nici nu întîlni bine privirea lui Otoko. Deci dumneavoastrş sînteşi. Femeia de serviciu merse sş deschidş uşa. de parcş uitase cş mai intrase o datş în acea încşpere şi apoi plecase din ea. Fumiko se apropie de ea. Uşa dormitorului era deschisş. în partea din stînga hotelului. încuviinşş femeia de serviciu. brşzdau în toate direcşiile apele negre ale lacului. Otoko auzi un ciocşnit la uşa încşperii învecinate. focuri de artificii incendiau cerul. se odihnea vraişte pe pernş. zise femeia de serviciu. Otoko se agşşş de perdeaua de la fereastrş. Chiar cînd era gata sş întindş braşele ca sş o scuture şi sş o trezeascş pe Keiko. Era atît de negru. î Toate bşrcile cu motor din zonş sînt acolo. inocenşa şi puritatea chipului ei adormit o rşvşşirş pe Otoko. Faşa tinerei voia parcş sş-si ia rşmas bun de la Otoko şi de la viaşş. Oki Toshio şi soşia lui intrarş în încşpere. cş ai fi zis cş-i ud. Mi-e teamş sş nu fie însş prea tîrziu ca sş-1 mai salveze. Doar o roşeaşş uşoarş îi îmbujora obrajii. Pşrul fetei. si Oki încremeni. se îndepşrtş de fereastrş. i se pşru cş oscilau şi lanternele roşii ale vaporului de plşcere. Otoko deschise gura. din cauza dumneavoastrş a murit Taichiro! Vocea lui Fumiko era rece si lipsitş de orice emoşie. Culorile fugiserş din faşa lividş a lui Keiko. Au aprins chiar si fşclii pe şşrm. gata parcş sş fugş de ea. Pe malul opus. un vapor de plşcere. î Sînteşi domnişoara Ueno. Cele douş femei se întîlneau pentru prima datş.. nu doar cele ale hotelului. Pielea rece şi uşor umedş a tinerei pşrea sş adere la palma lui Otoko. 190 Dîndu-şi seama cş-i tremurau genunchii. Printre buze i se zşreau dinşii frumoşi. Cuvertura îi acoperea braşele. se apropia lent de şşrmul din faşa hotelului.. î Cînd o sş se trezeascşş î Nu ştiu. î Aşadar. Pe cînd se odihnea. . Departe de vînzoleala bşrcilor cu motor si de luminile lor neliniştitoare. Neliniştea lui Otoko spori: î Poate fi lşsatş aşaş î Da. Otoko puse mîna pe fruntea lui Keiko. se rezemş de patul lui Keiko. Otoko fu cuprinsş de frisoane în tot corpul. Otoko se trase înapoi. decorat cu lanterne roşii. dar din ea nu ieşi nici un sunet. Sînt si cele ale polişiei.

cu care formeazş o aglomeraşie urbanş continuş. Bucureşti.. capul fetei se rostogolea pe pernş. 12 milioane de locuitori). Kawabata a dat un roman în care se poate retrşi atmosfera vechilor oaze istorice (Kyoto. î O s-o întrebi mai tîrziu. Otoko scoase un suspin adînc şi se prşbuşi pe pat privind chipul adormit al lui Keiko. î Trebuie s-o întreb ceva. capitalş imperialş între 794 si 1868).l96l -1962. marcat de tendinşa contradictorie de modernizare şi de conservare a vechilor cartiere istorice. zise Oki. A fost leagşnul celei mai vechi civilizaşii japoneze în epoca preistoricş si a rşmas permanent o poartş cştre continentul asiatic şi. 192 Note 1. traducere de Vasile Spoialş. Kyoto (l 500 000 de locuitori). 3 Mare oraş (peste 2 400 000 de locuitori). în vechea Japonie. trecînd prin Nagoya.191 Fumiko o apucş pe Keiko cu ambele mîini şi o scuturş strigînd: î Trezeşte-te! Trezeşte-te odatş! Pe mşsurş ce mîinile îi deveneau mai brutale. care leagş Tokyo de Kyoto si Osaka. Apoi o luş de umeri pe soşia sa şi ieşirş din încşpere. situat la sud de Tokyo. scuturînd-o în continuare pe Keiko. oraş situat la 500 km vest de Tokyo. mai tîrziu. insula Kyushu este situatş în partea de vest a insulei principale a Japoniei. în prezent insula este înghişitş de megalopolisul industrial din regiune. cştre lumea occidentalş (Nagasaki în perioada îînchiderii" Japoniei. îi strşluceau de lacrimi cînd îi ridicş spre Otoko. dintre 1639 şi 1854). fiind separatş de ea printr-o strîmtoare latş de 630 m (tuneluri rutiere şi feroviare). Toşi oamenii de pe lac îl cautş pe Taichiro. E în joc viaşa fiului meu! zise Fumiko. Cel mai important port internaşional al Japoniei.. acest drum a fost descris în numeroase 193 . în romîneşte: Kyoto sau tinerii îndrşgostişi din strşvechiul oraş imperial. în Japonia contemporanş ea este artera principalş a îmegalopolisului Tokaido". zise Otoko. î Da' trezeşte-te! De ce nu te trezeştiş î I s-a administrat un sedativ ca sş doarmş. 4 îCalea Mşrilor Sudului". Pe la colşurile ochilor. unde oamenii cşlştoreau cel mai adesea pe jos. 1970). î Keiko! Keiko deschise ochii. ax rutier şi feroviar în lungime de cea 500 km. Editura Univers. A treia ca mşrime dintre insulele japoneze (36 554 km2. Nu se va trezi. fetei îi picurau lacrimi.

opere literare şi picturale, printre care celebra serie de stampe a lui Hiroshige (1797-1858): Cele cincizeci şi trei de etape ale cşii Tokaido. 5 Oraş cu peste 190 000 de locuitori, situat la 21 km vest de Atami, vestita localitate bogatş în izvoare termale (120 km sud-vest de Tokyo). 6 Cel mai înalt vîrf muntos din arhipelagul japonez (3 776 m), obiect de veneraşie tradişional, a cşrui siluetş maiestuoasş i-a inspirat pe mulşi pictori, poeşi si romancieri din toate timpurile. 7 Arashi-yama, munte situat la vest de Kyoto, renumit pentru frumuseşea vşii sale si pentru arşarii cu frunzele minunat colorate toamna. 8 Togetsukyo, pod peste rîul Hotsugawa, în partea de vest a oraşului Kyoto. 9 Micş grşdinş publicş aflatş în zona de vest a oraşului Kyoto. 10 Mijloc de încşlzire tradişional utilizat curent în Japonia; este un recipient cu jşratic avînd deasupra un cadru pştrat cu patru picioare, de mari dimensiuni, acoperit cu un fel de pşturş groasş mai mare decît el; doritorii se instaleazş lîngş el pentru a se încşlzi. Graşie unei planşe lşcuite sau vernisate care se aşeazş deasupra, dispozitivul poate servi si drept masş. Se înrudeşte cu brasero-ul iberic sau cu vechiul tandur romînesc. 11 în poveştile şi legendele japoneze, bursucul, ca şi vulpea, e considerat drept un spirit malefic înzestrat cu puterea de a-i amşgi pe oameni. 12 Bşuturş alcoolizatş provenind din fermentaşia orezului. Denumirea îalcool de orez" este improprie, deoarece nu are loc un proces de distilare. Totuşi, în sens larg, acest cuvînt desemneazş orice bşuturş ce conşine alcool. 13 Cartier liniştit în nord-vestul Kyoto-ului. Adashino înseamnş îcîmpul rşposaşilor". Acolo se gşseau odinioarş un foarte mare numşr de vechi morminte pşrşsite, mai toate reunite astşzi în templul Nenbutsu-ji, unde formeazş un ansamblu impresionant. 194 14 Jizo bosatsu (Ksitigarbha). Potrivit credinşelor populare japoneze, el trece drept un paznic care vegheazş asupra copiilor şi, în acest spirit, statuile lui de piatrş se gşsesc adesea la marginea drumurilor strşvechi, la oraş sau la şarş. 15 Gio-ji, mînşstire de femei situatş în paşnicul cartier Saga, în centrul de nord-vest al Kyoto-ului. 16 Grşdinş publicş situatş la est de cartierul central Gion, în Kyoto. 17 Mînşstirea Chion-in, situatş în zona de centru-est în Kyoto, renumitş prin frumosul sşu ansamblu arhitec-

tural din secolele al XV-lea - al XVI-lea. 18 Tinere aspirante la profesia de gheişe, la Kyoto, purtînd un minunat chimonou în culori vii, ornat cu o centurş foarte latş, cu extremitşşile atîrnînd libere (darari no obî). Ele sînt supuse unei formaşii foarte dificile, cuprinzînd dansul, cîntul şi muzica instrumentalş. 19 Menirea esenşialş a unei geisha (în sens etimologic: artistş) este de a însufleşi un banchet. Formaşia sa cuprinde, printre altele, dansul, cîntul şi muzica instrumentalş la shamisen (instrument muzical cu trei corzi, nelipsit, începînd din sec. al XVIII-lea, din repertoriul muzical tradişional). Se poate ca o gheişş sş accepte a-şi petrece noaptea cu un client, dupş banchet, dar în acest caz e vorba de o activitate secundarş (o simplş prostituatş nu este numitş niciodatş geisha în japonezş). şinuta ei este totdeauna tradişionalş: chimonou lung si magnific de mştase, centurş luxoasş foarte latş (obî), pieptşnşturş caracterizatş printr-un coc înalt, lis şi uns cu ulei de camelie, înainte vreme, fetele destinate acestei profesii erau vîndute şi cumpşrate prin contracte foarte stricte. O datş cu instaurarea drepturilor omului, noua legislaşie a interzis acea practicş. Oricum, profesia este actualmente într-un regres accentuat din cauza dificultşşilor programului tradişional de pregştire artisticş. 20 Kamo-gawa, rîu care curge de la nord la sud, traversînd oraşul Kyoto prin zona de centru-est. 195 21 Shoji, panouri glisante, constituite dintr-un schelet de lemn pe care e lipitş o hîrtie translucidş, utilizate în casa japonezş tradişionalş ca mijloc de separare între interior şi copertina care dş în grşdinş. Panourile glisante instalate între diferitele încşperi ale casei se numesc fusu mş. 22 Sau mochi (aluat de orez semiuscat, tşiat în bucşşi dreptunghiulare), prşjit şi fiert într-o zeamş de carne cu legume şi alte ingrediente variate. Fel de mîncare nelipsit de Anul Nou. 23 Oraş rezidenşial si staşiune balnearş (peste 150 000 de locuitori), la 50 km sud-est de Tokyo. A fost sediul primului guvernşmînt feudal între 1192 si 1333 (îepoca Kamakura"), bogatş în patrimoniu istoric si artistic. Kawabata şi-a stabilit aici domiciliul începînd din 1935. 24 Kansai, în sens larg, denumeşte îşşrile de dincolo de barierş". îBariera" era amplasatş, în era Edo (1603-1867), în trecştoarea Hakone, pentru a controla mişcarea cşlştorilor între est şi vest. în prezent, termenul Kansai se referş doar la regiunea din jurul oraşelor Kyoto şi Osaka.

25 Adicş Nmia culegere de poeme vechi şi moderne, compilatş între 1201 si 1205, în 20 de cşrşi şi cuprinzînd aproape 2000 de poeme de cîte 31 de silabe (5-7-5-7-7, waka). Este, cronologic, ultima dintre îmarile antologii" ale epocii clasice, reprezentînd expresia cea mai aleasş pe care şi-o gşseşte sensibilitatea poeticş a vremurilor vechi. 26 Haiku sau haikai, mic poem de 17 silabe (5-7-5), celebrînd sentimente legate de naturş si perindarea anotimpurilor. 27 Genji monogatari, cea mai celebrş operş a literaturii japoneze clasice, roman-fluviu în 54 de cşrşi, scris pe la începutul sec. al Xl-lea de cştre o doamnş de la curte, Murasaki Shikibu (978ş - 1014ş), şi care relateazş iubirile prinşului Genji. Ca multe alte opere din epoca Heian (794 - 1192), marcatş de supremaşia literaturii 196 feminine, Genji monogatari este redactatş în kana î mai precis în biragana, scriere cursivş elegantş utilizatş inişial în operele feminine. Existş şi o versiune romîneascş fragmentarş publicatş sub titlul Doamna Murasaki î Genji, E.L.U., 1969. 28 Ihara Saikaku (1642 -1693), pseudonimul lui Hirama Togo, poet şi cel mai important romancier din era Genroku (1688 - 1704): Viaşa unui bşrbat voluptuos, 1682; Viaşa a cinci femei libertine, 1685 etc., numeroase povestiri. 29 Rogojina (tatami) este confecşionatş dintr-o varietate de stuf foarte fin şi foarte neted şi are o grosime de 3-5 cm. în Japonia, suprafaşa încşperilor este determinatş dupş numşrul de rogojini care acoperş podeaua. O rogojinş are 1,80 m x 0,90 m, adicş 1,62 m2. 30 Era Mei j i (1868 - 1912), cînd se restaureazş puterea imperialş şi începe procesul de modernizare a Japoniei. Era Kamakura: 1192-1333. Era Muromachi: 1392-1573. 31 Micş buletş de orez în oşet, de formş alungitş, peste care se pune o felie de peşte crud. în limbajul curent se spune o-sushi. 32 Zonş muntoasş la 12 km nord de Kyoto, cunoscutş mai ales pentru îSşrbştoarea focului de la Kurama" (Kurama no hi-matsuri). Tot acolo are loc si îSşrbştoarea lunii pline" (Mangetsu matsurt). 33 Oraş cu 174 000 de locuitori, la poalele cşruia se întinde marele lac Biwa, la 10 km est de Kyoto. 34 Lacul Biwa (Biwa-ko), cel mai mare lac din Japonia (675 km2), la estul cşruia (10 km) se aflş oraşul Kyoto. 35 Oraş (110 000 de locuitori) situat la 10 km sud de Kyoto, înconjurat de renumite plantaşii de ceai, care constituie principala sa activitate, în plus, aşezarea e cunoscutş si prin Byodoin, ansamblu arhitectural complet

foarte apreciat de Kawabatş pentru sensibilitatea sa. Ornamentate în genere cu o hîrtie decorativş. al XVII-lea . 45 Cartier situat în zona de centru sud-est a oraşului Tokyo. sutra este una din pşrşile narative. se referş . divinitate buddhistş (zeu al înşelepciunii). lung şi foarte larg. purtat pe sub chimonoul propriu-zis în şinuta de mare ceremonie. Capitalş a prefecturii cu acelaşi nume. Akalanatha). din Kamakura. 39 Kobo Daishi este numele postum al lui Kukai (774-835).al XX-lea). ale literaturii canonice buddhiste. 44 Panouri glisante care separş diferitele încşperi ale casei japoneze tradişionale.al XVIII-lea.al XV-lea. 38 Mînşstiri în care femeile care voiau sş divorşeze fşceau trei ani de exercişii religioase pentru a li se îngşdui sş se despartş de soş şi sş se întoarcş în sînul familiei lor./usMmfl-le din marile mînşstiri sînt decorate cu opere ale unor pictori celebri. Kencho-ji: Una din cele mai celebre cinci mînşstiri din Kamakura. pştruns de un spirit religios care-1 apropie de tragedia eschilianş. Muzica. 36 Oraş important situat între Tokyo şi Nagoya. dansul si recitativul însoşesc un text misterios susşinut de numai doi actori şi cîşiva muzicieni (flaut si percuşie). 47 Aforism (îfir"). bunraku. 37 Engaku-ji: Una din cele mai vestite mînşstiri din Kamakura. kabuki. a cşrei reprezentare statuarş se caracterizeazş printr-o expresie mînioasş. 41 Cel mai vechi dintre cele trei genuri de teatru clasic japonez (no. In buddhism. 43 Pictor din şcoala tradişionalş (1883-1957). 197 fostş feudş (provincia Suruga) a lui Tokugawa leyasu (1542-1616). 40 Pantalon plisat. la apogeu în sec. Este o micş insulş legatş de continent printr-un pod şi dominatş de un sanctuar cu acelaşi nume. lîngş Kamakura. la 180 km vest de Tokyo. în vasta sa grşdinş se gşsesc numeroase edificii de epocş şi cîteva pavilioane consacrate artei ceaiului. Cel mai cunoscut exemplu este Tokei-ji. la apogeu în sec. cu caracter concentrat şi aforistic. vestit cşlugşr şi gînditor care a introdus în Japonia buddhismul ezoteric. al XVIII-lea .destul de rar. 198 46 Fudo myo-o (în sanscritş. Spectacol lirico-dramatic. prim shogun de la Edo. 42 Pictor din şcoala occidentalizantş (1891-1929). la apogeu în sec. Enoshima: Loc turistic foarte frecventat situat la 55 km sud-est de Tokyo. fondatş în 1282. iar în sens restrîns. extrem de stilizat. al XlV-lea . reprezentativ pentru era Heian (794-1192).

49 Denumire genericş a teatrului de pşpuşi în stil tradişional. mînşstire buddhistş situatş în zona de centru-nord. 53 Micş peninsulş la gura golfului Tokyo. 55 Mare cşlugşr. şi mai cu seamş împrejurimile oraşului constituie o zonş turisticş de mare interes. genul acesta nu e socotit a se adresa copiilor.la dialogurile lui Buddha. Cel mai adesea o pşpuşş cu rol important este manevratş de trei persoane: capul şi mîna dreaptş de cştre mînuitorul principal. îPlaja de şapte leghe". a fost marele reformator al artei ceaiului. unde se aflş Kamakura. 52 Staşiune termalş şi port de pescari la 125 km sud-est de Tokyo. Myoshin-ji. Acesta povesteşte istoria şi sub formş de naraşie cîntatş (jaruri). iar picioarele de al treilea. El este cel care a subliniat frumu- . al XlV-lea. cel mai reprezentativ fiind cel de la Bunraku-za. 50 Plaja Shichiri. 54 In ordinea citşrii: Saiho-ji. cu capitala la Yokohama. acompaniat de unul sau mai mulşi interpreşi la shamisen. Daitoku-ji. cunoscut pentru grşdina sa de pietre din sec. Mînuitorii trec drept invizibili. capitalş a Japoniei între 710 şi 784 (220 000 de locuitori. 48 Nara. datoritş nenumşratelor edificii si obiecte de artş aflate acolo. 51 Golf delimitat de peninsulele Izu la vest si Miura la est. mai cunoscut sub denumirea de îtem199 plu al brazdelor de muşchi" (Koke-dera). conceputş ca o artş de a trşi. 56 Sen Soeki (1522 -1591). şi portul militar Yokosuka. cea mai cunoscutş fiind grşdina de pietre a lui Daisen-in. dupş minunata grşdinş acoperitş cu muşchi de toate soiurile. Shichiri-ga-hama. pe coasta de est a peninsulei Izu. mai cunoscut sub pseudonimul de Rikyu. mînşstire buddhistş situatş în zona de vest a oraşului. Capetele pşpuşilor sînt lucrate cu o deosebitş fineşe. pe coasta de est. Dialogurile sînt rostite de cştre un singur recitator. situatş la 40 km sud de Kyoto). dar şi promotorul unor concepte estetice care continuş sş marcheze ansamblul vieşii nipone. situat în vestul oraşului. cele mai multe datînd din sec. între Kamakura şi Enoshima. In Japonia. templu buddhist. reputatş mai cu seamş pentru pavilioanele sale consacrate artei ceaiului si pentru grşdinile rşspîndite în proprietşşile private ale principalilor cşlugşri. la Osaka. aşezat pe o gradenş în dreapta scenei. Sagami este numele vechii provincii ce corespunde actualei prefecturi Kanagawa. alVII-leasaualVIII-lea. pe coasta de vest. Ryoan-ji. templu buddhist din zona de nord-est. gînditor si erudit (1275 -1351). mîna stîngş de cel de-al doilea.

Albatros. 63 Gelatinş fşrş nici un gust deosebit. ultimul şi fşrş îndoialş cel mai popular gen de teatru clasic japonez. dezvoltat între sec. îSe crede cş pe traseul locurilor pe unde a rştşcit se pşstreazş pînş în zilele noastre poeme scrijelite pe pietrele aflate ici şi colo. a momentului sublim nereproductibil. al xvii-lea şi al XlX-lea. din care se preparş un soi de tşişei servişi reci în chip de gustare uşoarş. genul evoluînd prin asamblarea celor trei elemente care-i alcştuiesc denumirea: ka (cîntec). 57 Pseudonimul lui Yamaguchi Chikahiko (n. poem de 17 silabe (5-7-5). supranumit si îdivinul Basho". 65 Vestş lungş purtatş peste chimonoul propriu-zis. vila imperialş de la Katsura (Katsura rikyu) e situatş la 6 km sud-est de Kyoto. de-a lungul si de-a latul întregii Japonii. poet. pînş în cele mai îndepşrtate şinuturi ale Japoniei" (Octavian Simu. cu cîteva pavilioane sobre de lemn pierdute pe întinsul ei. precum Danjuro. Uzaemon. Kikugoro etc. mare maestru al genului haiku (sau haikai). care comportş o fantş ce permite purtarea sandalelor geta sau zori. 64 Matsuo Basho (1644 -1694). fşrş îndoialş o apoteozş a artei specifice. istoria teatrului kabtiki modern este inseparabilş de numele cîtorva mari actori. şi totodatş valoarea a ceea ce este efemer. 58 1392 -1573. prin opozişie cu ceea ce este etern şi imuabil. bu (dans). sobru şi funcşional. Aceastş capodoperş incomparabilş a fost construitş pe la 1620 şi-i este atribuitş lui Kobori Enshu (1579 -1647). scutit de orice decor inutil. şi a lşsat un mare numşr de poeme integrate în numeroasele sale jurnale de cşlştorie. la Kyoto). Din acest motiv. Cel mai ilustru poet. elaboratş de el. 1901. 59 Grşdinş admirabilş. 1994). 61 Vechi cartier de distracşii situat în partea de centru-est a oraşului Kyoto. 60 Tabi: un gen de şosete tradişionale din pînzş albş (neagrş pentru uzul curent). singur şi pe jos. Se poate spune cş jocul actorilor e mai important decît valoarea intrinsecş a textului. a cşrei utilizare se impune în şinuta de galş sau de ceremonie. Originea teatrului kabuki e atribuitş dansatoarei-preotese Izumo no Okuni. pe care le întreprindea. . ki (joc teatral şi distractiv). A manifestat toatş viaşa o preferinşş deosebitş pentru cşlştorii. 200 62 Cronologic. adept al unei scoli de haiku. Modiil sşu de a gîndi este întrupat în filozofia îîntîlnirii unice într-o viaşş unicş" (ichigo ichie).seşea a tot ce e simplu. Dicşionar de literaturş japonezş. ca o formş de tranzişie de la cultura burghezş din Osaka spre cultura popularş din Edo.

67 Ken-u\ este o variantş japonezş a unui joc în degete. atribuitş lui Kobo Daishi şi utilizatş de femei pentru scrisorile sau jurnalele lor intime (nikkî). care relateazş evenimentele de la curte de-a lungul a şaizeci de ani. în text e vorba de posibilitatea de a reprezenta în ideograme cuvîntul o-mi-o-tsuke. în acest caz. scriere silabicş de uz curent. care. care apeleazş atît la mşrci gramaticale caracteristice.66 Cartier din centrul Kyoto-ului. Pontocho este considerat ca fşcînd parte din Gion. pe care se gşseşte marea mînşstire Ebryaku-ji. singura soluşie care s-ar impune ar fi utilizarea hiraganelor. Inventarea acestui silabar a înlesnit dezvoltarea literaturii autohtone. produsş în cuptoarele de la Marubashira. Este o scriere silabicş cursivş obşinutş prin stilizarea ideogramelor chineze. 70 Nenbutsuji. Hiragana sînt preşuite pentru eleganşa lor. sub forma unui ansamblu impresionant. prin gheişe şi maiko. ori de cîte ori e vorba de o adresare de la inferior la superior. atestat si în vechea Romş (micatio sau mioare digitis). situat în imediata apropiere a oraşului Kyoto. se aflş la nord-vest de Kyoto pe muntele Ogura (Ogum-yama). 68 Faianşş foarte finş. comportş trei elemente onorifice succesive pentru a indica pur şi simplu supa. templu situat în Adashino. cartier liniştit în nord-vestul oraşului Kyoto. unde a fost înmormîntat. ca element de asezonare. 201 69 Hiei-zan. pe malul rîului Kamo. O mare parte din aceste pietre tombale sînt reunite actualmente în acest templu. 72 Hiragana reprezintş una din cele douş serii de semne (kana) utilizate în notaşia fonologicş a limbii japoneze. cît şi la un lexic propriu. Din acest punct de vedere. 74 Nobil de la curte. cunoscut prin restaurantele sale tradişionale de lux.in. 202 . utilizat în diferite mîncşruri japoneze. este considerat drept un document istoric de primş mînş. situat de cealaltş parte a rîului. Jurnalul prinşului Sanetaka (Sanetaka-ko-ki). 71 Aluat obşinut prin fermentarea boabelor de soia. etimologic vorbind. în locul ideogramelor. unde se gşseau altşdatş numeroase vechi morminte abandonate (Adashino înseamnş îcîmpia rşposaşilor"). munte abrupt (înalt de 848 m). fiind specific tuturor nivelurilor de bazş ale limbii japoneze. poet si caligraf (1455-1537). din provincia Iga (actuala prefecturş Mie) la sud-est de Nagoya. si mai ales în ciorbele variate cunoscute sub numele generic de îsupş miso" (miso-shini). 73 Asemenea termeni sînt folosişi în limbajul reverenşial şi de politeşe. Mînşstirea Nison. la nord-est.

la 15 km de centru. mulşi dintre clasicii japonezi au fost transmişi posteritşşii sub forma lor cea mai autenticş. în plin rşzboi contra lui Choshu. teoretician al poeziei şi mare filolog. care constş în a compune. mai cunoscut sub numele de Teika. situat în sud. a fost cşsştoritş la o vîrstş foarte fragedş cu shogunul Tokugawa lemochi. care a deşinut la Edo (actualul Tokyo) puterea centralş între 1603 şi 1867. 78 Pşlşrie înaltş care era purtatş de cştre demnitarii curşii imperiale. traversat de rîul Horikawa. 81 Cartier central din Kyoto. s-a remarcat si prin . care susşinea ideea restaurşrii puterii imperiale. Fiicş a împşratului Ninko (1800 . mare amator de artş (1436-1490). bolnav. Dupş moartea prematurş a soşului sşu în 1866. 1467-1477). care pretindea aceastş cşsştorie din raşiuni pur politice (necesitatea de a face o dovadş de reconciliere cu Casa imperialş. 1449-1490) este o perioadş de-a dreptul miraculoasş. 75 în istoria artei. marele protector al artelor. care a marcat declinul guvernşmîntului central de la Muromachi şi începutul unei epoci de rşzboaie interminabile între diferişii seniori-rşzboinici care-si disputau puterea. 77 Prinşesş imperialş cu destin nefericit (1846 . epoca Higashiyama (Higashiyama bunka. în doi sau mai mulşi.1846). arta ceaiului. 203 79 Tokugawa Iemochi (1846-1866). arte decorative. unde se gşseşte cel mai vechi dintre aeroporturile metropolei. a grşdinilor.Era Onin a fost o perioadş tulbure. în castelul din Osaka. şinînd seama de presiunea crescîndş a susşinştorilor restauraşiei). La ordinul sşu. Numele acestei perioade provine de la localitatea unde-şi avea palatul shogunul Ashikaga Yoshimasa. secvenşe alternative de 5-7-5 şi de 7-7 silabe. 80 Cartier din Tokyo. a florilor.1877). de lupte şi rşzboaie interne (Onin no ran. în decursul cşreia a avut loc aparişia simultanş a numeroase capodopere în domenii estetice foarte variate: picturş. în înlşnşuiri ce se puteau prelungi la infinit. ea s-a cşlugşrit. Graşie textelor stabilite de el. A fost unul din principalii compilatori ai antologiei poetice Shin-kokinshu. Ashikaga Yoshimasa a fost al optulea shogun din dinastia Ashikaga. a fost construit pavilionul de argint (ginkaku sau ginkakuji) de la Kyoto. 76 Fujiwara no Sadaie (1162 -1241). Moare foarte tînşr. ale cşrui ape sînt utilizate pentru vopsitoria artizanalş. Poet. 82 Pictor din şcoala occidentalizantş. al 14-lea şi penultimul shogun din familia Tokugawa. teatrul no etc. Poetul Sogi (1421-1502) a fost un mare maestru al genului poetic numit renga (poeme înlşnşuite).

84 Jakkoji. JakkO-in: Mînşstire de femei... şi cea din sud..... 80 Lotusul în flşcşri.................A... 89 Importantş mînşstire situatş în sudul oraşului Kyoto.................. 88 Nijo-jo..... 164 Note... 90 Epoca Momoyama se plaseazş....... 121 Compania Naşionalş a Imprimeriilor îCORESI" S.excelentele sale portrete (1888-1924)..... insula principalş a Japoniei............. 7 Primşvarş timpurie... de la Yashino.... Sarsavatî.. situatş la 13 km nord-est de Kyoto...................... Itojinsai a fost un cunoscut învşşat confucianist (1627-1705)............. 85 Benten sau Benzaiten este numele japonez al zeişei buddhiste a milostivirii............ pe o duratş de circa douşzeci de ani.... Bucureşti ROMîNIA .... 50 Un cer ploios........ la finele secolului al xvi-lea şi e marcatş de un excepşional avînt al artelor............. prefectura Akita si oraşul omonim din Honshu.. 67 Peisaje cu pietre...... apoi a înşelepciunii. 83 Rasş de cîini denumitş astfel dupş locul de provenienşş........ 204 CUPRINS Notş... castel situat în centrul oraşului Kyoto.......... ca reşedinşş secundarş a shogunilor aflaşi în trecere pe aici. 26 Sşrbştoarea lunii pline.......................146 Lacul......... cea din nord...ROMîNIA Tiparul executat sub comanda nr............................ 5 Clopotele de sfîrşit de an......... mai cu seamş al artei decorative.... 86 1336-1392.. care se lansase în comerşul cu Asia de Sud-Est....... epocş pe parcursul cşreia şi-au disputat puterea cele douş curşi imperiale.. elocvenşei şi artelor.. construit în 1603. mare negustor (1554-1614) din Kyoto. veneratş încş din mitologia vedicş timpurie ca zeişş a rîurilor...... 95 şuvişe de pşr... 118 Marile canicule. de la Kyoto. Pagoda sa cu cinci etaje este vizibilş de la mare distanşş............... 87 Suminokum Ryoi........193 * Redactor SORIN MşRCULESCU Apşrut 2000 BUCUREşTI . care adşposteşte şi o minunatş grşdinş.

txt PascalBruckner . Vuietul muntelui Yukio Mishima. Sau cşrşile cşrora le-ai presimşit miracolul. Puşca de vînştoare Yasunari Kawabata. Dar sunt şi cşrşile de care rşmîi cumva îndrşgostit: crezi cş le-ai uitat şi totuşi le duci atît de tare dorul.Cuore William Diehl . adunate pentru tine în colecşia Cartea de pe noptierş. Sunt altele pe care îşi aminteşti cş le-ai iubit. Cşrşi gata sş te iubeascş.O mie de cocori.Hotii de Frumusete Edmondo de Amicis .Cşrşile sunt ca oamenii. fşrş sş le fi cunoscut vreodatş. * Alte aparişii în aceeaşi colecşie: Yasushi Inoue. Dupş banchet * ISBBN: 973-50-0087-3 204 pag.doc Yasunari Kawabata . dar nu-şi mai spun nimic.Fiinta rãului Patrula_timpului_din_SUA . Cu unele te întîlneşti de nevoie. Pe multe le întîlneşti la tot pasul. dar nu-şi produc nici o impresie: le uişi imediat. Recommended Kyoto by Yasunari Kawabata Yasunari Kawabata . .. şi cîteva care pur şi simplu n-au vrut sş te iubeascş.Vuietul muntelui..