RADU TUDORAN

SFÂR IT DE MILENIU volumul VII

În 1978 ie ea de sub tipar «Casa domnului Alcibiade», primul roman dintr-un amplu ciclu, în care Radu Tudoran î i propunea s transpun în pagini de cronic imaginea vie a acestui secol, SFÎR IT DE M ILENIU, cel mai zbuciumat din istoria omenirii. Au urmat apoi cinci volume, scrise într-un interval de numai apte ani: Retragerea f r tor e (1982) Ie irea la Mare (1984) Victoria neînaripat (1985) Privighetoarea de ziu (1986) O sut una lovituri de tun (1989) Din motive lesne de în eles, în vara anului 1989 dup publicarea celui de-al aselea volum a c rui ac iune se încheia cu actul de la 23 august 1944 autorul inten iona s mai scrie doar un epilog, con tient fiind c mai mult nu-i era îng duit. Evenimentele din decembrie 1989 îl determin s se reapuce cu fervoare de lucru, n d jduind c va putea aduce cronica la zi, pentru a urma apoi cursul firesc al evenimentelor pân la finele acestui veac. Cu excep ia romanului «Sub zero grade» care cuprinde perioada de dup r zboi pân în 1953, la moartea lui Stalin celelalte volume ale ciclului au r mas doar schi ate în faz de proiect. Reproducem în edi ia de fa cele 430 de pagini de manuscris încredin ate de autor editurii în vara anului 1992. Respect m astfel cea din urm dorin a lui Radu Tudoran, care cu exigen a sa binecunoscut ne-a autorizat s public m doar aceast parte din manuscris, revizuit de domnia sa i considerat definitiv :

EDITURA ARTA GRAFIC

PREFA Când am început s scriu povestea secolului acesta, Sfâr it de Mileniu, nu tiam pân unde am s pot ajunge. Atât îmi aduc aminte, c la primele pagini lucram cu îngrijorare: trebuia s scriu repede declara ia mea de martor. Iat ce rol îmi atribuiam înc de pe atunci, când eram tân r i f r experien a povestirii. Credeam c pentru a ilustra un secol va fi destul s povestesc via a unei familii, pe care o cuno team bine i îmi oferise un larg i variat câmp de observa ie. Pe parcurs povestirea m-a scos din cadru f r voia mea, f cându-m s privesc în afar , la o lume contemporan , f r de care lumea mea, restrâns , nu putea s existe. Atunci, curând dup începutul povestirii, un satâr uria , unealt va destinului, h cuise o parte din lume, desp r ind-o intransigent de restul ei, c ruia i se prevedea o moarte apropiat . Acel satâr s-a numit marea revolu ie din Octombrie, care s-a petrecut de fapt în noiembrie, pe p mântul Europei de Est i Asiei, Imperiul arilor. Istoria pare a fi uitat c revolu ia se f cuse mai înainte, de un vizionar f r noroc i f r abilitate, care detronase pe ar spre mul umirea poporului i urm rea s fac din Rusia o ar desc tu at , ca Fran a i alte ri europene. Ce s-a întâmplat cu acea revolu ie am în eles exact dup revolta din România din luna decembrie, anul 1989. Odat faptele împlinite, din spatele oamenilor care anun au la televiziune eliberarea rii, au ap rut ni te personaje cu zâmbete de triumf, care s-au declarat salvatorii no tri. I-am crezut i i-am acceptat cu bucurie, fiindc era nevoie s ne conduc cineva, i nu aveam pe al ii, cei din primele rânduri fiind prea tineri i f r experien în treburile statului. Curând

s-a v zut c nici salvatorii no tri nu aveau mai mult experien decât vitejii autori ai r scoalei, care devenise revolu ie. Atunci am auzit prima oar spunându-se c personajele din planul al doilea venite în primul, au confiscat revolu ia. P strez cuvântul, fiindc a primit consacrare, dar îl socotesc gre it, dac vrem s nu ne denatur m limba. Actul confisc rii are legitimitate, prin el se retrage dreptul de posesiune al unui bun dobândit de posesor pe c i nelegale, furt bun oar sau fraud sau delapidare. Revolu ia româneasc nu a fost confiscat , ci r pit , ca s nu întrebuin ez termenul cel mai aspru. Nu pot decât s -i plâng pe cei care n-au b gat de seam i s -i dezavuez pe cei care s-au bucurat s trag foloase. Revolu ia lui Kerensky, a fost «confiscat » de Lenin, care s-a întors fuga în ar , de unde pân atunci st tuse retras, în Elve ia. El a pus mâna pe revolu ie, deschizând drumul spre calvarul poporului rus i spre spaima oamenilor slabi de înger din restul lumii, ca s ajung la o catastrof recunoscut abia acum, dup apte decenii. Despre Lenin, decretat p rintele revolu iei, denumit de el proletar , s-a spus c era un om în elept, drept i bun la suflet. În elepciunea nu i-o pun în discu ie, nu i-am citit scrierile, nu i-am cunoscut discursurile, ceea ce într-o vreme s-ar fi socotit crim . Dar in minte un principiu al lui, citat la radio Londra, dup r zboiul fierbinte, când începea r zboiul rece. Se tie, sau nu se mai tie, cum a început Hitler r zboiul asupra Poloniei: a adus la frontier o band de condamna i la moarte, i-a îmbr cat în uniforma armatei polone i i-a împu cat la postul de gr niceri de pe teritoriul Germaniei; provocarea Poloniei era dovedit pentru cei lega i la ochi, sau cei obliga i

s cread . Acela i cinism l-am descoperit în citatul din scrierile lui Lenin, auzit la radio Londra i redat din memorie, dar exact în fond, chiar dac o avea vreo gre eal în form : «Când ne preg tim de o agresiune, trebuie s începem prin a atribui inamicului o asemenea inten ie!» (Desigur prin propagand . Ministere de propagand n-au existat înainte vreme; au ap rut odat cu statele totalitare.) Ei iat , aceast declara ie eu nu o socotesc o dovad de în elepciune. Ca i Mein Kampf, a lui Hitler. Timpul lui Machiavelli a trecut, principiile lui sunt cunoscute ast zi de toat lumea. i apoi, Machiavelli r mâne Machiavelli! Cât despre Lenin ca om bun i drept, ce s spun? Cruzimea lui începe abia acum s ias la iveal , de i sunt mul i care înc se str duiesc s-o ascund , dosesc dovezile, îl ap r cu spume la gur , pân se dau b tu i, unul câte unul. Cine î i închipuia, nu mai demult decât acum câ iva ani, asemenea blasfemie? Lenin a fost dat jos de pe soclu, am v zut cu ochii mei, opera ia a durat dou sau trei zile, datorit executan ilor neîndemânatici. Dar unii supersti io i, i-or fi zis c e un semn. Nu m îndoiesc c misticilor le-a crescut inima. C ci în secret mul i comuni ti erau i mistici i supersti io i. Dar gata! Lenin nu mai este! De fapt, ce-a fost? L-a f cut mare post mortem cine nici n-ai crede, Stalin însu i, de i Lenin nu îl simpatizase, ba chiar l sase cu limb de moarte s fie inut la distan . Geniul lui Stalin a fost viclenia; când va veni timpul îmi voi justifica spusele, m voi sluji i de martori. Viclean ca un seminarist, cum se spune. Da, în aceast privin a fost me ter. Odat înh at puterea, s-a urcat în i spinarea lui Lenin, în loc s -l repudieze, i-a jurat credin dragoste, de i nu putea decât s -l urasc . i c l rind pe el,

necontenind s -l pream reasc pân la zeificare, a pus st pânire pe Rusia. Dar viclenia n-ar fi fost de ajuns, era nevoie i de cruzime, i în aceast privin nu am nimic de spus contra, dimpotriv , îi recunosc întâietatea, cel pu in în istoria mileniului nostru. C n-a avut geniu a dovedit-o în timpul r zboiului, pe care nu l-a câ tigat el ci generalii nec s pi i mai înainte i solda ii de toate neamurile, aduna i sub steagul pe care l-au ridicat singuri, c ci el îl sc pase din min când a fost nevoit s cread , cu întârziere, c începuse r zboiul. Nu m feresc s repet ce-a spus el atunci, plângând în hohote: «Am pierdut tot ce ne-a l sat Lenin!» Aceast mo tenire, nefast cum era, au salvat-o solda ii, mor i cu milioanele. Viclean a fost i când l-a decorat pe Regele Mihai al României, viclean a mai fost i la Yalta, când a smuls tot ce a vrut din mâna unui b trân paralitic i-a unui be ivan care, dup ce câ tigase r zboiul cu o voin i-o îndârjire supraomene ti, a capitulat în fa a unei l zi cu sticle de votc . Scriu cu parapon? Da, recunosc, i n-am s -mi pun frâu pân nu mi-oi v rsa tot n duful. Pân n-oi uita uralele delirante din pia a care s-a numit atunci Stalin. Locuiam în apropiere i la marile defil ri m înfundam în odaie, cu ferestrele închise, cu obloanele trase i cu perna în cap, dar strig tele mul imii isterizate tot îmi ajungeau la ureche: «Stalin, Stalin, Stalin!... Dac Stalin ar fi avut atunci în elepciune politic , pe lâng viclenie i cruzime, putea s fie st pânul Europei cu tot cu Marea Britanie, i cine tie dac nu, chiar st pânul Americii. Popularitatea lui, la sfâr itul r zboiului, pe care îl câ tigase f când chefuri în dacea de lâng Moscova, era imens . Mi s-a spus c în America i în alte p r i ale lumii

(începând bineîn eles cu iubita noastr Fran , a lui Maurice Thorez iar apoi a lui Marchais), când ap rea pe ecranul s lilor de cinematograf, la jurnalul de actualit i, lumea se ridica în picioare, aclamând i b tând frenetic din palme. De ce nu ne-a dat înapoi Basarabia? Ar fi câ tigat toat România. De ce n-a redat libertatea rilor Baltice? Dac în 1940 avusese nevoie de ele, s zicem din motive strategice, acum armata lui dep ea meridianul lor, ocupa jum tate din Europa. Apoi, ce nevoie avea s porneasc r zboiul din Coreea, care i-a marcat începutul sfâr itului? Voi vorbi la vreme i despre acel r zboi, încheiat pentru agresori cu o catastrof . Dar, bineîn eles, respectând principiul lui Lenin, urmat i de Hitler, r zboiul îl începuse victima, Coreea de Sud. Nu tiu cine i-a dat seama, i mai ine minte, c atunci a pierdut Stalin cartea din mân . Pre edintele Americii, succesorul lui Roosevelt, un negustor de cravate, a a se spunea, numit Truman, dup mine cel mai hot rât conduc tor al Americii de la r zboi încoace, a pus piciorul în prag; un picior uria , pe m sura rii lui, imens i, cu toate dezbin rile, neînfricat . Industria de r zboi, abia transformat în industrie de pace, a trecut repede la vechile ei rosturi, flota a fost reînarmat i s-a pus în mi care, iar Organiza ia Na iunilor Unite a intrat prima oar în joc, f r s ov ie. Stalin î i d duse arama pe fa , un pas n-a mai putut face înainte. În afar de prigoane i deport ri, nu i-a mai r mas decât s se ocupe de filologie i bineîn eles, de chefuri la dacea; pân ce i-a plesnit o vân în cap. Dar a continuat s st pâneasc lumea pe care o ocupase, pân i-a dat duhul, la 3 martie 1953, când la Bucure ti, într-o zi au disp rut toate b uturile din pr v lii, care pe vremea aceea

mai aveau rafturile pline. Acolo se sfâr e te epoca pe care vreau s-o cuprind în acest volum, al aptelea, din Sfâr it de Mileniu. Nu spun c dup aceea mi-a fost mai cald decât înainte, dar nici n-am mai tr it tot timpul sub zero grade, cum era atmosfera pân atunci, chiar în miezul verii. O nou er glaciar ne a tepta; fiind înc departe, n-o prev zusem. N-o prev zuser din nefericire, nici cei mai aviza i decât mine, care erau datori s-o st vileasc .

1 Cu aceste pagini ale celui de al aptelea volum, începe partea a doua a ultimului secol din mileniul nostru, al doilea de la Iisus Cristos încoace. (Nu mi se pare incorect s spui, cum am fost sili i s spunem în aceast jum tate de secol, «era noastr », spre a elimina din limbaj numele Mântuitorului. De i nu m-am gândit niciodat la mântuire, preiau cuvântul i îl folosesc, numai spre a dovedi c n-a fost smuls i din spiritul nostru. i apoi, prin el îmi declar prima clip de libertate, dup patruzeci i cinci de ani tr i i în robie.) Împart secolul în dou , fiindc s-a rupt de la jum tate, în ultimii ani ai celui de al cincilea deceniu. O lume nou venit avea drept el s distrug lumea dinainte, f r s fi existat vreun motiv ca ea s piar , mai ales c în loc nu venea una mai bun . Dup patruzeci i cinci de ani de prefaceri for ate, iar în alte p r i ale lumii dup aptezeci de ani i mai bine, azi se fac eforturi s fie reconstruit lumea distrus . Dar atunci, m întreb, de ce a trebuit s moar milioane de oameni, iar sute de milioane s tr iasc în umilire i suferin ? E de necrezut, dar în to i ace ti ani au existat unii care nu i-au pierdut speran a. Au fost numi i în fel i chip, cu prec dere reac ionari i du mani ai poporului. Între intelectuali li s-a spus, cu o vorb uitat ast zi, «atandi ti» de la cuvântul fran uzesc «attendre» c ci a teptau, într-adev r, i ce puteau s a tepte la vremea aceea, dac nu s vin americanii i alia ii, f r a ti c ei i nu al ii, ne cam d duser pe mâna ru ilor. Dar speran a nu s-a pierdut cu totul chiar dup ce s-a cunoscut adev rul, de altfel cu incertitudine, c ci nici ast zi nu este l murit pe de-a-ntregul i pentru toat lumea.

În 1941, când a fost cucerit Odessa, în locuin e promiscui mai tr iau b trâni decrepi i, care din 1917 nu încetaser s a tepte; dou zeci i doi de ani tr iser cu speran a c vremurile au s se schimbe. La noi nu s-a întâmplat altfel, decât c a teptarea a fost mai lung . Ea a avut de cele mai multe ori drept singur hran , iluzia. Într-o zi, prin 1946, pe lâng alte tiri a teptate cu înfrigurare, radio Londra a transmis c dou submarine americane au intrat în strâmtoarea Dardanelelor; am auzit cu urechile mele. A doua zi, oameni în toat firea i în deplin tatea facult ilor mentale spuneau (ascunzându- i bucuria de teama turn torilor) c dou sute de submarine, i chiar mai multe, se îndreapt spre Marea Neagr . (Cuvântul «turn tor» a intrat în folosin abia în vremea aceea, i a avut o r spândire tot mai mare. Când mai târziu a ap rut în pagina întâi din Scânteia «Imnul turn torilor», la o zi festiv , a stârnit mult ilaritate.) * Mi-am ales ca punct de pornire în aceast lung i dramatic epopee, sfâr itul anului 1947. A fost o iarn miloas pentru cei care nu aveau cu ce s se înc lzeasc . A nins doar o zi, în decembrie, timpul când începe povestirea. Venise Tito în vizit i cortegiul urma s coboare pe Calea Victoriei. De sus z pada c dea cu fulgi mari i de i, cum nu mai v zusem. Toat lumea p rea alb i abia se mai z reau cordoanele de paz în irate de-a lungul trotuarelor. Din cinci în cinci metri, oameni, armat i politie ineau deasupra capului portretele m rite i înr mate ale celor veni i în fruntea rii, Ana Pauker, Vasile Luca, Gheorghiu-Dej. Trec torii mergeau lipi i de ziduri; nu aveau voie s traverseze strada. Urcam spre Pia a Victoriei care

i-a p strat numele pân ast zi, victoria trecând din mân în mân . În col , la Athenee Palace m-am întâlnit cu Paul Petre, un fost coleg de coal c ruia de mult îi pierdusem urma. Era radios, ro u la fa , plesnea de ifos. Vine tovar ul Tito, mi-a spus, bucurându-se. Am f cut pe prostul, refuzând s particip la buna lui dispozi ie: Cine-i Tito? S-a încruntat i mi-am închipuit c strânge pumnii în m nu ile îmbl nite. (Am mai dat ochii cu el dup vreo aisprezece ani, când era consilier la ministerul finan elor; mi-ar fi pl cut s -l fi întâlnit atunci când Tito devenise Iuda, c l ul i tr d torul i era înf i at pe panouri cu topori ca în mân , gata s taie capetele). Mi-am continuat drumul prin spatele cordoanelor. Prin fa a acestora treceau în inspec ie, cu privirea în toate p r ile, oameni îmbr ca i civil, în paltoane bleumarin, toate de aceea i croial . În câte o vitrin neaburit , dovad c în untru nu era mai cald ca afar , se vedeau, puse în rând, portretele celor patru înv tori, Marx, Engels, Lenin i Stalin, primul cu barb bogat ; al doilea cu barb potrivit din foarfece, al treilea cu c lie, iar ultimul numai cu musta . Era o evolu ie v dit a fizionomiei, de la unul la altul, dar nu i-am c utat sensul. În Amzei o femeie, c ci nu se cuvenea s mai spui «doamn », cu un copil în bra e, atât de nins c p rea un omule de z pad , se zb tea s traverseze strada p zit pe amândou p r ile. Înainte, asemenea cordoane se f ceau, de la palatul Regal pân la Dâmbovi a, doar o dat pe an de Boboteaz , când Regele mergea pe jos s arunce crucea de gheat , dar atunci se tia din vreme i nici nu era interzis s traversezi strada, pân nu

ap rea Suveranul. Da i-mi voie s trec, se ruga femeia. Stau în blocul din fa , vin de la doctor cu feti a, n-am fost la plimbare, nu se plimb nimeni pe-o vreme ca asta! Se ruga i încerca s rup cordonul, pân ce un gradat a r cnit la ea gata s-o loveasc , agitând portretul Anei Pauker. Vezi c - i dau cu jidoavca în cap, dac nu pleci de-aici! Nu tiu de unde venea i unde se ducea cortegiul lui Tito, dar a întârziat pân dup -amiaz . Nu aveam nevoie s traversez, nu m pot plânge, dar dou zeci i apte de ani mai târziu, într-o zi când plecam de la Olimpul Mangaliei, tot pentru Tito am întârziat cinci ore fiindc oseaua era închis . A fost un stil al vremii, tot mai excesiv de la o zi la alta. Ce se întâmpla în ultimii ani pe oseaua Snagovului i nu doar acolo, tie destul lume: pe zeci de kilometri se în irau oameni de paz , mili ieni alterna i cu tinerei în civil, atât de asem n tori unii cu al ii, c p reau f cu i la stan . Ma inile erau silite s ias din osea, pe drumuri laterale, i oamenii a teptau acolo cu ceasurile, mai ales de la aeroportul Otopeni pân în Bucure ti, în zilele cu plec ri sau sosiri oficiale, cu mare mul ime de oameni adu i la fa a locului, s aclame. Într-un târziu ap rea o ma in , o Dacia 1300 vopsit alb i albastru, dup ea altele, urlând din siren i emi ând fulgere albastre. Pe urm motocicletele i alte sirene, iar dup ele nucleul cortegiului, dou , trei, patru ma ini negre strânse una în alta, cea principal nedeosebindu-se cu nimic de celelalte, ca un atentator s nu tie în care s trag . Ani de-a rândul aceste cortegii au fost spaima automobili tilor i a oamenilor din sate pe care îi asurzeau

sirenele i r cnetele emise prin megafoane electronice. Poate tâlharii de pe vremuri, din vechiul codru al Vl siei aflat chiar prin aceste locuri, nu b gau atâta fric în oameni. * Am pomenit de venirea lui Tito numai fiindc a r mas ca un reper în amintirile mele. În ziua aceea a plecat la Constan a, cu gândul s fug din ar , Titus, al aptelea din fiii domnului Alcibiade. (Nu puteam s -i schimb numele, folosit i în alte rânduri, numai ca s nu semene cu Tito; dar îmi dau seama c similitudinea e nepl cut ). L sând la o parte mor ii, Teofana, Toma i Traian, to i disp ru i în chip tragic, ceilal i din familie nu i-au terminat rolul, ei vor alc tui firul principal al acestei c r i i al urm toarelor, pân la sfâr itul mileniului. Pe Titus l-am v zut ultima oar în 1943, când ora ul Ploie ti a fost bombardat de avia ia american . Nu îl cuno team bine, de i îl tiam din copil rie; atunci o bun parte a timpului o petrecusem în casa domnului Alcibiade. Am spus câte ceva despre el, în treac t, acum i-a venit timpul s intre în povestire. În zorii acelei zile când Tito urma s vin în Bucure ti, Titus traversa calea Victoriei, cu mult înainte de a se forma cordoanele. În afar de rarii trec tori, c ci nu era o zi de umblat pe strad , se vedeau numai poli i ti. Ici-colo, i câte un om în palton bleumarin, ca ni te jaloane. Titus dormise peste noapte în casa prietenului s u Honoriu, la care locuia în ultima vreme i acum mergea cu un taximetru spre Gara de Nord, unde trenul lui pleca la ora ase i jum tate. Era îmbr cat ca de expedi ie, cu pantaloni de schi b ga i în bocanci cu carâmbi înal i, cu pulovere groase iar pe deasupra cu

o hain scurt , cenu ie, impermeabil , care mai târziu s-a numit «canadian », nume p strat i ast zi. În cap avea o c ciul cu cozoroc, cum purtau trupele alpine. Drept bagaje ducea un rucsac în spinare, i alte dou în câte o mân . Îi mai lipseau schiurile, dar i f r ele oricine l-ar fi luat drept un sportiv care pleca la munte; numai c el mergea în partea opus , la mare. Era un tren personal; vagoanele, cu vopseaua m tuit , murdar de funingine, purtau în ele urmele r zboiului, care parc în doi ani de pace crescuser , în loc s scad . Nu avea c l tori mul i; l sând la o parte ninsoarea alb , curat , în aer plutea o atmosfer de jale, care m rea jalea din sufletul lui Titus. Nu-l silea nimeni s plece, avea de înfruntat primejdii, i chiar sc pat de ele, nu tia ce-l a teapt dincolo; dar nu putea-s r mân f r s - i piard condi ia omeneasc . Gândul acesta îl îmb rb ta, nimic nu putea fi mai r u decât ce l sa în urm . Se urc într-un vagon de clasa doua i intr într-un compartiment gol, murdar, cu catifeaua albastr a canapelelor sfâ iat ; în unele locuri era înlocuit de mu ama cenu ie. Ninsoarea de la fereastr trimitea în untru o lumin alb , altfel ar fi fost întuneric, de i se f cea ziu . Î i puse toate trei rucsacurile în plasa de bagaje de deasupra, apoi se a ez pe canapea, în col ul compartimentului, cu picioarele întinse pân în canapeaua din fa i cu mâinile înfundate în buzunarele canadienei. Câ iva oameni trecur pe coridor, se uitar pe fereastr , dar pân la plecarea trenului nu intr nimeni i Titus r mase singur. Când sim i vagonul zmucindu-se, avu o strângere de inim . «Oare am s m mai întorc vreodat aici?» se întreb . Spera s vin în uniforma armatei americane, dar nu mai era sigur, avea o îndoial pe care se str duia s-o împiedice de a deveni

certitudine. «Acum eu, cel de pân ast zi, am încetat s mai exist, i de-mi va fi dat s tr iesc i s m întorc, n-o s mai fiu niciodat cel dinainte». Sim i c în u se oprise un om; nu f cu nici un gest, nu întoarse capul, privi printre pleoape, cu coada ochiului. Într-adev r cineva se uita în untru: un om cu c ciul i scurt de oaie, tip de geamba sau cârciumar de mahala. Se temuse tot timpul c ar putea fi urm rit, st tuse mereu cu frica în sân i cu ochii în patru, dar pân acum nu descoperise ceva s -i îndrept easc temerea. Omul de afar nu sem na nici pe departe cu tipul agentului de urm rire, a c rui prim caracteristic este s nu atrag aten ia: statur mijlocie, figur neexpresiv , f r semne particulare, cu privirea pierdut , neatent în aparen la ce se întâmpl i la ce se vorbe te în preajm . Nu putea fi decât un c l tor oarecare, corpolent, incomod, vulgar i antipatic. Totu i nu pleca din u i se uita st ruitor în untru. A a r mase vreun sfert de or , apoi disp ru dar curând se întoarse i de ast dat intr în compartiment, dup ce trase cu zgomot u a glisant . Titus strânse pleoapele, pref cându-se c doarme. Îl izbi mirosul scurtei de oaie; omul r m sese în picioare, între cele dou canapele, îl sim ea i îl pândea ca pe întuneric. Dup un timp î i miji imperceptibil pleoapele, cu ochii în podea. Observ picioarele, în cizme pline de zloat , cu botul spre canapeaua lui, dar mai într-o parte. U or, f r s clipeasc , Titus ridic pleoapele pân ce v zu c omul st tea cu mâinile în buzunare. Nu merse cu ochii mai departe; dup pozi ia trupului în elese, sau îl sim i c se uita în sus, la rucsacurile din plas . Nu p rea un borfa , care se preg tea s înha e unul, sau pe toate trei, profitând c st pânul lor dormea adânc, nu sim ise nici u a deschis cu zgomot. Dar ce c uta

acolo? Putea s fie un agent de la politia economic , tia de existenta acestora, care, dac li se p rea ceva suspect, controlau bagajele c l torilor. Titus înlemni: cum s nu fie suspecte trei rucsacuri, în loc de geamantane? Într-unul avea pesme i, în pungi de pergament, lipite la gur . Era darul Corneliei, ea îi f cuse, nu se g sea franzel , adesea nici pâine neagr . P stra un s cule de f in alb , de pe timpul când avea b c nia; o mai inea i acuma, dar era mult mai goal . F cuse franzelu e, pe care, odat coapte i r cite, le t iase felii i le dusese la simigiu, s le rumeneasc ; a a se ron iau pl cut în gur i puteau fi p strate luni de zile f r s muceg iasc . În al doilea rucsac erau conserve de carne, vreo opt kilograme tot proviziile Corneliei i din cutiile cu ajutoare trimise din America pentru sinistra i i nevoia i. Peste ele trei c r i, singurele dintr-o bibliotec abandonat , poemele lui Poe, ale lui Withman i cartea amiralului Bird «Singur» toate în engleze te, limb pentru care avusese înclina ie înc din copil rie, a a cum sora lui mai mare, Teofana, avusese pentru limba german , atât de antipatic tuturor celor din cas , în afar de domnul Alcibiade. Pân acum nimic primejdios, dar suspiciuni puteau s se nasc ; lui Titus îi era fric de rucsacul al treilea, n-ar fi avut cum s -i justifice con inutul. Deasupra erau rufe de schimb, prosoape i o trus cu obiecte de toalet , dar dedesubt î i ascunsese toate diplomele i alte acte. Iar sub ele o vest de salvare, pneumatic ; prezenta acesteia nu putea s-o justifice, ducea direct la o presupunere clar . R mase calm, se gândise la toate riscurile, dar avea inima ca de gheat . Dup o a teptare prelungit chinuitor i

neexplicat decât de o b nuial , auzi cizmele mi cându-se, apoi u a se deschise. Privi printre pleoape, omul ie ise pe coridor dar nu plecase, numai c st tea cu spatele, nu-l mai interesa compartimentul. La jum tatea drumului, la Ciulni a se duse în alt vagon i pân la Constan a nu se mai întoarse; Titus îns r mase cu frica, pe care o suporta calm, fiindc î i m surase puterea de st pânire i ideea riscului o avea tot timpul în minte. Sosi la ora prânzului; afar fiind mai cald, datorit vecin t ii cu marea, ninsoarea se transformase în lapovi . Era prea devreme, avea întâlnire cu Honoriu la ora ase, dup ce c dea întunericul; plecase în zorii zilei din cauza ninsorii; în B r gan trenul putea s întârzie, sau chiar s se înz pezeasc i, dac nu sosea la timp, pierdea leg tura cu prietenul lui, nu mai avea cum s -l g seasc ; singur nu putea s intre în port, pe poarta p zit i nici nu tia unde s se duc : se pr bu ea tot planul. L s primele dou rucsacuri la depozitul de bagaje i cu al treilea în spinare porni f r int pe str zile ora ului; avea de a teptat ase ore. Mergea unde îl duceau pa ii, c lcând prin zloat , sub lapovi a care nu p rea c o s înceteze. Îi era dor de pu in soare. Canadiana se umezise, bocancii îi musteau de ap i se gândea la vesta de salvare; i-o cump rase Honoriu, de la talcioc, îns pe o asemenea vreme i se p rea inutil ; cum se mai poate salva un om, în cazul unui naufragiu, aruncându-se în apa înghe at ? Cât poate s reziste i cât are de suferit pân moare? În locul acestei aventuri n-ar fi fost mai simplu un glon în inim , din capul locului? S nu mai fi umblat acum printr-un ora unde nu avea pe nimeni, decât amintiri din veri trecute? În disputele lor încordate, Tiberiu, devenit activist de partid, care îl prelucra s -l înregimenteze, v zând rezisten a lui înc p ânat ,

îi spusese odat : «Ce vrei s faci, dac nu te dai pe brazd ? În cazul t u numai sinuciderea poate fi o solu ie!» i îi era frate, din acela i tat i aceea i mam , dormiser sub acela i acoperi , mâncaser la aceea i mas ! Nu-l ura, nu-l dispre uia, nici nu-l judeca, îi f cea doar mil . Dar poate c , în brutalitatea lui, avea dreptate. Pe strada Carol, botezat acum Stalin, reper cofet ria «Curcan», unde avea întâlnire. Cine putuse s -i dea asemenea nume? Simigiul din pia a Ovidiu, scotea din cuptor covrigi rumeni. Ar fi luat i el unul s - i înc lzeasc mâinile, numai c , de i pe strad se vedeau pu ini oameni, la covrigi era coad . Oare unde g sea simigiul f in alb ? Deasupra simigeriei st tuse odat vara, într-o camer mobilat . Pe-atunci era proasp t însurat cu Alga da, era numele ei, nu Olga, cum îi spuneau mul i din gre eal . F ceau dragoste nes io i, seara, diminea a, la prânz, când se întorceau de la plaj , i oricând le venea ideea. Acolo era conceput primul lor copil, Mircea, înfiat acum de Trandafil i Cornelia, împreun cu al doilea n scut, Arborel, de la Arbore, nume care mira pe toat lumea. Fusese dorin a Alg i, fiindc i ea purta un nume de plant . Nu- i d dea seama de ce nu se împotrivise i nu alesese un nume din familie, cum se obi nuie te, unul cu ini iala T, pe care eu am socotit-o fatidic , poate tot a a socotea i el, voia s se elibereze. Alga era o fire poetic i murise în împrejur ri brutale i triviale, violat la sfâr itul r zboiului, chinuit pân la pierderea cuno tin ei i pe urm aruncat în gârl . Privind ferestrele od ii unde se iubise cu ea nebune te îi veni s urle în ton cu sirena care se auzea în port; dar poate acela era urletul lui, multiplicat i se auzea nu doar în port, ci

pân în largul m rii. Sim i deodat rucsacul greu, încovoindu-i spinarea, i se ad ugase o povar , ceva îi rupea umerii i nu putea fi decât Moartea c rat în spatele lui, s se plimbe prin lapovi f r s oboseasc . Nu se în ela, doar gândul îi venise cu întârziere: de mult î i c ra moartea în spate. Titus se a ez pe soclul statuii lui Ovidiu, f r s in seama c era ud, î i lu obrazul în mâini, strângând tare, ca s nu plâng ; lacrimile ar fi fost mult prea pu in, îngrozitor de pu in pentru o asemenea clip . Î i reveni, trebuia s nu se mai gândeasc în urm , mai ales acum, când avea de f cut acte hot râtoare; ajuns pe un p mânt liber putea s se jeluiasc lumii. A a i trebuia s fac , s se dezv luie. Povestesc eu în locul lui. Au fost suferin e multe i mai mari, nu voi uita de ele dar drama lui Titus m doare altfel decât celelalte, fiindc am cunoscut-o i am tr it-o al turi de el, ca pe propria mea p timire. Se ridic , î i continu drumul; ciudat, sim ea rucsacul la fel de greu, dar nu-i mai rupea spinarea; se n scuse în el o for . Nu i se întâmpla prima oar , trecea prin momente de dezn dejde i ele trezeau în el o îmb rb tare îndârjit . Ajunse pe esplanad ; marea era vân t i parc fulgii uzi, veni i de sus, o f ceau s sufere mai mult decât suferea p mântul. Pe terasa cazinoului se vedeau solda i ru i cu pelerine de ploaie. «De ce nu am eu o mitralier ?» se gândea Titus. Acolo dansase de multe ori cu fete cunoscute sau necunoscute. Pân ce venise Alga, r s rit parc din spuma m rii, i le alungase pe toate din amintire. Numai pe ea nu putea s-o alunge nimic. Iar îi veni s urle. În locul pe unde forfoteau acum solda ii ru i, odat se jucaser copiii, Mircea i Arborel. În port url din nou o

siren . Se întoarse în centru, apoi merse mai departe, pe strada din lungul m rii, pân la bulevardul care ducea la Mamaia. În copil ria lui pe bulevard trecea trenul. Nu existau tramvaie; doar câteva automobile i mai ales tr suri cu clopot la piciorul birjarului, birjari turci, se în elege; sau t tari; greu s -i deosebe ti pe unii de al ii. Acum bulevardul se numea Lenin. Ce leg tur aveau Lenin i Stalin cu ora ul Constan a? Se f cuse abia ora trei. Reveni în centru i intr într-un cinematograf, la întâmplare. Pe t blia de lemn a scaunului se sim i ud pân la piele. În lumina proiectorului se vedea câte un om, ici-colo; pe rândul lui, nici unul. St tea cu rucsacul în bra e; sub scaun c deau pic turi de ap . Pe ecran se vedea un castel, în plin soare, cu ronduri de flori, cu peluze; i cu veselie. Era o petrecere, poate o nunt , sau o logodn . Actorul care îl juca pe mire, sau pe logodnic, se numea André Luget, un june-prim cam b trâior, împlinit bine la trup, cu p rul împu inat, foarte lins. Dar zâmbea, sigur pe el i satisf cut. Îl iubea o fat frumoas , o copil , parc prin es , în rochie alb de dantel . Îi s rea de gât, îl giugiulea i lui Titus îi era grea , îi venea s le spun : «Duce i-v dracului!» A ipise pe nesim ite, când se trezi, cu ochii la ceasul de la mân , filmul se terminase, ardea o lumin chioar i nu mai venea nimeni, nici m car o plasatoare, s -l pofteasc afar ; sala goal se potrivea cu starea lui de spirit: totul era gol i jalnic. Abia la ie ire întâlni câ iva oameni care veneau la film, f r tragere de inim . La cofet ria «Curcan» ajunse la ase f r un sfert, în untru p rea mai frig ca afar ; i aici, ca la cinematograf, ardea un bec

slab, într-o lustr cu dou bra e, i nu era nimeni, decât o vânz toare, în spatele galantarului; ar ta nu plictisit , ci am rât , i era infinit mai uman decât tân ra mireas , prin esa de la castelul sc ldat în lumin . Mânc în sil o pr jitur împodobit cu mo uri de crem , cu gust de vaselin ; îi era foame. Se sim ea atât de sleit de gânduri, de încordare, încât a ipi cu linguri a în mân . Îl trezi clopo elul atârnat deasupra u ii. În prima clip nu-l recunoscu pe Honoriu, îl privi buimac cum se apropia, cu mâinile întinse, cu un zâmbet întins pe toat fa a. Era tân r, înalt, vânjos, cu fa a înc ars de soare, cu fruntea încre it m runt, cu mâini mari, puternice i bra e ciol noase; jovial, totdeauna gata s râd , p rând nep s tor la necazuri; tov r ia lui d dea oricui încredere în sine însu i i în via , fie ea oricât de amar . Descindea dintr-o familie veche, transilv nean , un str mo al lui f cuse închisoare la Budapesta, pentru Memorandum. Ar fi vrut s plece cu circul era bun pentru acroba ie sau s se fac marinar, s cutreiere m rile. Vreo doi ani dup ce terminase liceul umblase prin ar ; c utându- i o meserie, trecuse prin multe dar nu se oprise la nici una; ultima oar se califica strungar la uzina Voina, din Bra ov, când într-o zi intr în conflict cu maistrul, fiindc refuzase s mai m ture seara, atelierul. Veni inginerul, refuz în continuare; atunci îl d dur afar i el merse s se înscrie drept la Politehnica din Timi oara, de unde, dup cinci ani ie i inginer electromecanic, i nu se angaja în alt parte decât tot la uzinele Voina. Aici urc repede treapt dup treapt , pân ce ajunse eful celui care îl concediase; atunci î i d du demisia i se apuc de alt treab . În r zboi era comandant de baterie, într-un regiment de

artilerie, în acela i divizion cu Titus, care comanda i el o baterie, amândoi locotenen i de rezerv , f cuser coala de ofi eri de rezerv împreun . Cu totul diferi i unul de altul i ca înf i are, i ca fire, legaser o prietenie strâns , care ar fi p rut inexplicabil , i se datora tocmai admira iei unuia pentru firea celuilalt. C ci, spre deosebire de Honoriu, Titus avea o structur mai delicat în toate privin ele, cu altfel de mâini i de bra e, atras de matematici nu într-un scop practic ci pentru a se apropia de filosofie, dar în alt mod decât Odor, care visa s revolu ioneze gândirea omeneasc ; Titus nu voia decât s-o în eleag . Apoi era sensibil la muzic , desigur mo tenire de la Alexandrina, i la lectur , ca to i din familie, în afar de Toma i de Tiberiu. Honoriu citea numai c r i de aventuri, avea dispre pentru celelalte, iar în muzic , dincolo de cea folcloric , nu-i pl cea decât tangoul argentinian, în momentele lui de langoare. Când se întâlnir , în seara aceea de decembrie cu lapovi , Titus sim ea c se afl într-un moment determinant al vie ii, o r scruce esen ial , între existent i moarte; iar Honoriu, care îi strângea mâinile i i le zgâl âia cu o energie brutal f r s -i dea seama ce greu o suport cel lalt p rea c venise s -l ia la o petrecere. De i f r m nu i i ude de z pad , mâinile lui erau fierbin i. Haidem! spuse, apucând rucsacul lui Titus, ca pe o boccelu . Afar îns deveni grav, mergea repede, f r o vorb i din când în când arunca pe furi o privire în urm , s vad dac nu se tine cineva dup ei: când ai pu in exerci iu i e ti avizat, e u or s distingi între trec tori pe unul care te urm re te; erau trec tori putini, i to i mergeau cu capul în piept, preocupa i de grijile lor. Nu-i urm rea nimeni.

La po t Honoriu se uit la ceasul din turn: ar ta ase i cinci minute. La ase începeau s ias muncitorii din port, docherii, cei de la silozuri, de la antierul mare, de la uzina electric . În câteva minute ajunser la gar , s ia cele dou rucsacuri; gara pe atunci era în centrul ora ului, de acolo pân la poarta de vest a portului nu mai aveau de mers decât cinci sute de metri. Aveau de coborât o scar larg , de piatr , cu terase spa ioase din zece în zece trepte. Din jos veneau iruri de muncitori, cei mai mul i în pufoaice v tuite, cu prea pu in r spândire pân la venirea ru ilor. Era o mod care drept vorbind nu f cea r u nim nui; Honoriu socotea c era adoptat din spirit de imita ie. «Din slug rnicie!» spunea Titus. La ultima teras , înainte de poart , î i luar un mers leg nat, de oameni cu votca în nas i începur s vorbeasc ruse te, câteva cuvinte, înv ate în Rusia. Cine cuno tea limba i-ar fi dat seama c n-aveau nici o noim . Honoriu pronun a într-una un cuvânt de ru ine, iar Titus îi r spundea, timid i ru inat de teatrul pe care erau nevoi i s -l joace: «Nicevo, nicevo! to? Hara o!» Paznicii nu le d dur nici o aten ie i merser leg nat înainte, pân se pierdur între vagoanele de cale ferat . Erau mul i ru i în port i nimeni nu le cerea legitima ia. De altfel, în anul acela paza nu era înc foarte sever . Cu un an înainte se intra aproape liber, spuneai numai unde mergi. Titus tia, cu o var în urm î i petrecuse concediul pe barcazul lui Honoriu; atunci n-avea de gând s fug , nu î i pierduse toate speran ele, comunicatul de la Yalta, în el tor, l sa s se întrevad normalizarea vie ii, pe baze democratice. i Honoriu, nutrind aceea i speran , a tepta s ob in aprobarea de liber naviga ie,

s transporte grupuri de evrei în Palestina. Doritori se g seau destui, treaba îns nu era u oar , comporta riscuri, trebuia s fie cump rat sau în elat paza turceasc a strâmtorilor, iar la sfâr it debarcarea se f cea pe furi : marf de contraband . Merser printre liniile de cale ferat , pân dincolo de silozuri, dep ir bazinul de cherestea, unde, la lumina lampadarelor înalte, un cargobot rusesc golea stivele de scândur , brad, stejar, fag, aliniate în fa . Sigur c navlul îl pl tea Banca na ional ; dup conven ia de armisti iu, cheresteaua, ca toate celelalte produse, ar fi trebuit transportat cu vapoarele noastre, care îns erau scufundate sau capturate. Barcazul era amarat la ultimul chei, de unde se vedeau, nu departe, cele dou faruri, ro u i verde, de la intrarea în port. Eu, unul, cuno team locul i dac a fi fost acolo a fi sim it mult emo ie, alta decât Titus, o duio ie; la acela i chei, dar mai spre fundul bazinului era locul lui «Arhimede», vasul de salvare al lui Panainte Becheru, unde veneam ca la mine acas , în vacantele din copil rie. Panainte era fratele AMarisei, în a c rui cas cu preten ii de palat, fusesem oaspete var de var . Trecuser apte ani de când numeroasa familie a AMarisei, aproape întreag , fugise cu «Arhimede» spre o destina ie necunoscut , de teama vremurilor tulburi care începuser . tiam c «Arhimede» se scufundase în Mediterana, lovindu-se de o min , dar fusese numai un zvon, familia AMarisei avea s piar abia patru ani mai târziu, în 1949, dar tot în împrejur ri tragice. Puntea era mai jos decât cheiul, coborai pe o schel abia înclinat . Barcazul lui Honoriu m sura numai vreo dou zeci de metri lungime, cinci în l ime i avea cincizeci de tone, capacitate de înc rcare. Era un vas cabotier de lemn, cu forme tipice pentru marea Egee, putea s navigheze printre insule,

chiar i în Mediterana, pe lâng coaste. Mergea cu motor la nevoie, dar mai mult cu pânze, avea dou catarge i velatur modernizat ; trei oameni îndemânatici îl puteau manevra cu u urin . Honoriu î i vânduse casa p rinteasc i cump rase barcazul de la un c pitan; acesta se chivernisise i luase în loc, nici mai mult, nici mai pu in decât un cargobot de zece mii de tone, un «Liberty» din imensa flot american care transportase trupe, material de r zboi i alimente, peste Atlantic. R mase f r întrebuin are, vapoarele se vindeau ieftin acum. Istoria acelui mic proprietar de cabotier nu m intereseaz , dar dac a scrie-o a face o carte de senza ie, c ci, dintr-un om obscur cum era la sfâr itul r zboiului, în cinci sau ase ani avea s devin unul din cei mai mari, dac nu cel mai mare armator din lume. Barcazul se numea «Hercule»; lui Honoriu numele nu i se p rea ridicol; i-l p str , fiindc el, unul, se sim ea capabil de fapte herculeene. Lapovi a se transformase într-o ploaie m runt i sâcâitoare. Pe puntea barcazului nu era nimeni; pe un spirai, la pupa, în spatele cabinei de comand , ca o simpl gheret , se vedea lumin . Honoriu îl conduse pe Titus în cabina de la prova, pe care acesta o cuno tea prea bine, locuise în ea o var întreag . În dimensiuni mai mici, sem na aproape întru totul cu cabina lui Panainte, de pe «Arhimede». Pe un tambuchi scund, de lâng ancor , se cobora întâi într-o buc t rie de doi metri, transformat acum în camer de toalet ; buc t ria se mutase în magazia din mijlocul barcazului, r mas deocamdat f r întrebuin are. Cele patruzeci de paturi suprapuse preg tite pentru emigran i st teau degeaba, doar patru din ele erau ocupate de oamenii din echipaj, care altminteri ar fi dormit în camera motorului.

La prova, din fosta buc t rie se intra în cabina proprietarului, cu câte dou paturi suprapuse în borduri i cu o mas fix la peretele dinspre magazie. În spatiile libere de la capul patului erau dulapuri de haine i ruf rie; totul de lemn, modest i simplu, nu îns inconfortabil. Lumina venea pe un spirai de deasupra, pe unde e adev rat c nu se vedea decât cerul; dar cerul are de spus atâtea! În vacanta petrecut aici Titus se sim ise foarte bine, adesea se gândea c ar fi putut s tr iasc a a vreme îndelungat , f r s tânjeasc dup o locuin mai bun ; i apoi totul era inedit, începând cu clipocitul valurilor, pe care le auzea lovind în bordaje, la dou palme de locul unde st tea cu capul pe pern . Dup o zi întreag petrecut sub lapovi , în frig i umezeal , în cabin era o atmosfer pl cut , surprinz toare. Deasupra mesei, ag at în peretele din fa , peste o protec ie de azbest, ardea un mic radiator electric, suficient pentru cubajul cabinei. De unde ai curent? întreb mirat Titus, remarcând radiatorul datorit c ruia atmosfera cabinei era atât de pl cut . Curent electric luau de la stâlpul de pe chei, dou t ngi lungi cu cârlig, bine izolate la baz i continuate de un cablu bifilar se ag au de firele re elei aeriene. În acest loc nu avea cine trece; cablul traversa cheiul ca s ajung la barcaz, i fusese protejat de o scândur , ca s nu-l ia cineva în picioare. Nu era furt de electricitate, instala ia se f cuse cu aprobarea uzinei i-acum pl teau un consum estimativ, pau al cum se spune; procedeul e folosit în multe locuri unde lipsesc contoarele. Cu o var în urm «Hercule» nu se bucurase de asemenea înlesnire; în loc de bec electric ardea o lamp cu petrol, i de radiator bineîn eles nu era nevoie.

Din obi nuin , Titus se apropie de patul din stânga, unde mai dormise. Ia-l pe cel de deasupra, îl pov ui Honoriu. Sus e mai cald. Al doilea obiect remarcat de Titus, dup radiator, fu un pistol ag at în perete, la c p tâiul patului. Era o arm cu aspect redutabil, nu-i cuno tea marca, de i în armat avusese mai multe tipuri de pistoale i revolvere. (Spre a se spulbera confuzia care se face între unul i altul, chiar de oameni datori s tie, revolverul nu poate trage decât foc cu foc, pe când pistolul este o arm automat .) Pentru orice eventualitate, r spunse Honoriu, la privirea întreb toare a lui Titus. i trebuie inut la vedere? Nu are important ; aici nu intr nimeni. i dac ar intra cineva, nu trebuie s mai ias . Titus sim i un fior coborându-i pe ira spin rii. Dar se st pâni, tia c existau riscuri i le acceptase. O umbr se ivi deasupra spiraiului, se auzi glasul unui om, pe cât de voios, pe atât de sigur pe sine: V-am sim it, dar tiam c sunte i dumneavoastr , v-am recunoscut pa ii. S nu crede i c dormeam cu urechile astupate. Am toat încrederea. A tepta i-m , vin îndat . Pe urm Honoriu, cu zâmbetul lui întip rit parc în mu chii fe ei, se adres lui Titus: Pân î i aranjezi lucrurile, m duc s v d ce avem de mâncare. Pe urm o s chem aici tot echipajul, îi cuno ti, sunt cei de rândul trecut, n-am schimbat pe nimeni, îi socotesc fra ii mei de arme. Când Honoriu se întoarse, Titus sim i prin u mirosul

ademenitor al fripturii; era mu chi de porc, în bu it, cu cartofi la cuptor i cu salat de varz acr . Mânc totul, cu poft , de i i se p rea c nu-i este foame. Nu mâncase nimic toat ziua, în afar de pr jitura aproape necomestibil . Honoriu deschise u ile chesonului de sub pat; spa iul era plin de sticle culcate, mai mult de o sut , rachiuri i vinuri. Avem provizii pentru dou luni, spuse; doi saci de cartofi, un butoi de varz acr , cutii cu carne conservat , peste dou sute de kilograme, s ne ajung pân om câ tiga bani s cump r m carne proasp t . Pe deasupra, în magazia cu paturile ovreilor mai aveau legume proaspete, morcovi, elin , p stârnac, puse în l di e cu nisip umed, s nu se usuce. Apoi mere i pere, primele putând s dureze pân prim vara. i chiar struguri, ciorchini ale i, ag a i de traversele pun ii. Dup dou pahare de vin ro u Titus se înc lzise, îi crescuse curajul, nu se îndoia c evadarea lor o s reu easc . Privea pistolul de la capul patului, care îi m rea încrederea în sine i în soart . Aveau s reu easc , fiindc omul are dreptul la libertate, dac dore te cu adev rat s-o aib i este preg tit s -i pl teasc pre ul. Trebuie s a tept m o furtun de la nord, spunea Honoriu. Oricât ar fi de riscant , sc p m în schimb de urm rire. Nici un vas din câte sunt în port n-ar putea s ne ajung , i mai ales, n-ar putea s ne g seasc . i chiar de ne-ar g si, cum s ne abordeze pe o mare montat ? Singura noastr grij r mâne s nimerim gura Bosforului; nu este u or cu furtuna din spate... Dup ce terminar masa, Titus reîntâlni echipajul, cei patru oameni care intrar în cabin având to i zâmbetul lui Honoriu; pân la un punct îi sem nau i fizic, p reau fra i buni, nu doar

fra i de cruce. Cum el nu avea înc nici un brevet de marinar, îi trebuiau oameni de meserie i în primul rând un comandant; pentru un asemenea barcaz regulamentul prevedea cel pu in un c pitan de cabotaj, al c rui brevet îi îng duia s comande vase de tonaj mic, care navigheaz pe lâng coast . Îl g sise odat cu barcazul; îl chema State, poate la origine numele lui s fi fost Sta i, o mo tenire greceasc . Dar era român, cel pu in de câteva genera ii. Avea treizeci de ani, î i f cuse stagiul militar la marin , pe nava coal «Mircea», se eliberase cu gradul de maistru timonier, apoi venise r zboiul i fusese repartizat la mica flotil de submarine. N-aveam de unde s -l cunosc, dar, luându-m dup nume, tiam c fusese pe acela i submarin cu Alion, la care am g sit lista echipajului. Îndurase deci acel bombardament terifiant de patru ore, când nimeni nu mai spera c au s ias la suprafa . Un om trecut prin asemenea încercare, dac nu- i pierde min ile, poate merge f r fric pân în fundul iadului. State nu avea familie, nici avere; odat demobilizat se îmbarcase pe «Hercule», ca timonier, i în ase luni î i luase brevetul de comandant, prima treapt . Armatorul îi d duse comanda barcazului; de altminteri el îl îndemnase s înve e i s se prezinte la examen. Nu exist dovad mai bun c State era un om de n dejde. Urm torii trei erau cam de aceea i vârst , to i f cuser armata la marin , pe nava coal , îi lega o camaraderie veche. Nici unul nu se gândea s se întoarc la via a dinainte de armat , voiau s fie marinari i, cu toate c ar fi putut s se îmbarce pe vapoarele americane venite cu ajutoare pentru popula ie, îl urmaser pe State. Rudolf Schmeltzer, un vab de la Timi oara era mecanic de marin . (Nimeni nu putea s -i pronun e numele de familie

corect, în gând tiau cum îl cheam , dar îi spuneau Rudi). Era un blond pistruiat, cu p rul ca paiul; f r s fie oache ca ei, sem na într-un fel cu ceilal i, în primul rând prin statur i prin zâmbetul de pe fa ; nu se încrunta niciodat , nici când avea vreo nemul umire, rar de altfel, fiindc nu punea necazurile la inim . Al treilea, Com nescu, moldovean de pe valea Trotu ului, era ung tor, denumire veche pentru ajutorii mecanicului, p strat de pe vremea ma inilor cu aburi, care altminteri existau înc . De i de origine modest , fiu de p durar, se l uda c locul pe care se afla ora ul Com ne ti fusese al lor odat , de unde î i luase i numele. Când ceilal i î i ar tau îndoiala, nu se sup ra, spunea c are acas hrisoave i odat le va aduce, s fac dovada. Iar dac p reau convin i, îi lua în batjocur : «Ce, sunte i a a de pro ti s m crede i?» Nu era un mitoman, ci mai degrab un ghidu o dovedise i în alte ocazii; oricum, r mânea omul cel mai vesel din tot echipajul. Îi scurtau numele spunându-i Coman, i îl porecleau P cal . Al patrulea, cu func ia de timonier, se numea Petre Ispirescu, f r nici o leg tur cu autorul basmelor. Provenea dintr-o familie de magistra i, de la Buz u; dup terminarea liceului îl trimiseser , fire te, la facultatea de drept de la Bucure ti, pe care o p r si înainte de deschiderea cursurilor ca s se duc voluntar la armat i astfel fu repartizat la marin . Nu- i clarific titlul de student ca s beneficieze de termen redus; f cu armata trei ani, ca marinarii de rând; avea pasiune, visa c l torii pe mare, s descopere p mânturi noi, convins c geografia nu le cunoa te; via a sever de pe nava coal , efortul fizic, primejdia, urcatul acrobatic în arborad , le tr ia cu deliciu. Acas se justific simplu: «înainte de a studia dreptul, vreau s

cunosc via a; pentru un jurist e mai necesar decât pentru oricine». Dup r zboi se întoarse la facultate, urm un an, 1945 1946, dar atmosfera politic , insisten a propagandei comuniste, enun area luptei de clas care înc lca principiile dreptului nevoit s -l înve e, îl f cur s renun e i s caute un mijloc de evadare; pân atunci se mai putea trece u or peste grani , fie prin Ungaria, fie prin portul Constan a, dar lui nu-i era de ajuns s treac , trebuia s - i fac totodat i un rost, s - i poat câ tiga via a. A a ajunse s -l caute pe State, vechiul lui camarad de armat , tocmai în clipa când acesta devenea angajatul lui Honoriu, care cump rase barcazul «Hercule» i î i completa echipajul. Dar din anul acela plecarea deveni imposibil . Timonierul accept cu entuziasm ideea evad rii, în care vedea un examen suprem de b rb ie. i la aspira iile lui, nimic nu se potrivea mai bine. Apoi, f r s tie, era în el o disperare. Ca în to i ceilal i.

2 Dintre copiii domnului Alcibiade cel mai pu in i-am cunoscut pe Tadeu i pe Titus, care poate de aceea intr ultimii în povestire. Pe Titus, prima oar l-am v zut mai îndeaproape la bombardamentul din 1943, când am stat împreun în ad postul din pivni a casei mari, cump rat de Cornelia cu gândul s strâng acolo pe to i urma ii domnului Alcibiade, s refac o familie atât de destr mat . A a este, n-am cunoscut o alt familie pe care vântul s-o fi r spândit în toate p r ile, cu atâta înver unare. Dar nici înver unarea Corneliei nu era mai mic , în str dania ei de a-i strânge din nou în jurul mamei lor, Alexandrina. Atâta tiam despre Titus în ziua când i-a dovedit admirabil sângele rece în timpul bombardamentului: c venea de pe front, în concediu de convalescen , dup ce fusese r nit a doua oar . El i Tadeu, erau matematicieni, amândoi efi de lucr ri, primul din ei la facultatea din Cluj, al doilea la Ia i, unde se i însurase. Avea doi copii mici, amândoi b ie i, dar nu in minte dac i-am v zut, dup cum nu tiu dac am cunoscut-o pe nevasta lui, Alga; mai degrab cred c nu, mai ales c numele ei, atât de neobi nuit, m incitase i continu s m incite i ast zi, când Alga nu mai e de mult printre noi. Poate cineva mi-a vorbit de ea i mi-a descris-o, poate am v zut-o într-o fotografie. Ciudat este c o am vie în minte, ca i cum ne-am fi petrecut mult timp împreun . Dar nu cred c o descriere sau o imagine fotografic m-ar fi dus atât de departe. Îmi închipui c imaginea ei s-a format atât de puternic i a r mas atât de st ruitor în memoria mea, datorit numelui, Alga, care m urm re te i ast zi i m

face s-o v d în fa a ochilor: o fiin fragil i palid , vis toare, cu fruntea boltit , cu ochii de un gri albastru, privind mereu în zare, ml dioas ca trestia, cu piciorul mic, p ind parc în vârfuri pe clapele pianului i l sând în urma ei muzic . O femeie-vis, ca Annabel Lee. Greu pot s mi-o închipui iubit trupe te, cei doi copii îmi par a fi venit pe lume adu i de îngeri, scutind-o pe ea de grotescul facerii, cu durerile ei insuportabile, aceast groaznic nedreptate sau gre eal a naturii. Ce distant enorm între p tima a Despina, so ia lui Teofil, un vulcan stins în aparent , care când se trezea distrugea totul în jur, i în primul rând pe ea îns i. Dar i Teofil, cu firea lui blajin , echilibrat i potolit , putea s devin vulcanic la chemarea ei f r frâie. (M -am mai întrebat i alt dat de ce dou cuvinte, decalcate unul lâng cel lalt, f r frâu i desfrânare, n-ar fi sinonime?) În 1944, dup ce casa Corneliei fusese bombardat , Alga i copiii, refugia i de la Ia i, î i g siser ad post, în satul în care am copil rit i unde p rin ii mei fuseser vecini cu domnul Alcibiade. Tot acolo se afla Alexandrina, apoi venise i Odor. Tiberiu era înc la spitalul de boli nervoase, cu min ile r t cite de la bombardamente; avea s ias abia toamna, când comuni tii, sub pav za ru ilor se agitau s pun mâna pe putere. Nu fusese u or la venirea ru ilor; s pt mâni în ir Alga st tuse închis în cas i când se apropia o primejdie, se ascundea în pivni , la fel cum f cea i Alexandrina, cu toate c nu mai era tân r . A a f ceau toate fetele, i toate femeile, în afar de cele care c utau pe dracu. Altele, ne tiutoare sau nesocotite, o p eau, se pomeneau aruncate în tufi uri sau în an ul drumului, i inute de doi, sau trei, în vreme ce altul le ridica fustele, cu mult silnicie, în ipete, bocete i ru ine. Pe

urm primejdia se îndep rtase, dar putea oricând s apar alta; nimeni nu era în siguran . În vara anului urm tor r zboiul se terminase, armata noastr se înapoia din Cehoslovacia, din Ungaria. Trebuia s vin i Titus, de la o zi la alta; trimisese carte po tal . Întors din Rusia, unde sc pase ca prin urechile acului s nu cad prizonier ca atâ ia al ii, regimentul lui luptase în apus i ajunsese pân în mun ii Tatra. În fiecare zi treceau convoaie de solda i coborând de la munte, care pe jos, care în c ru e cu coviltir. Cu ce putuse merge la r zboi biata noastr armat ! Se înapoiau i ru ii, din Germania, unde r mânea numai armata de ocupa ie, destul s poat împânzi locurile. Convoaiele lor veneau din urm , în camioane, i le dep eau pe ale noastre. Î i f ceau semne de prietenie, luptaser împreun , dar r mânea o deosebire între unii i al ii. Cine putea s uite c ai no tri fuseser pân în cotul Donului? Cei de la Stalingrad acolo r m seser . Într-o zi însorit , când convoaiele coborau de la munte, Alga cu copiii erau la gârl gârla mea. Acolo înv asem s înot i s fac în mâlul de pe mal femei goale, gândindu-m cu fric la cele adev rate, c ci n-aveam vârsta ce- i d dreptul la ele. Acolo st tea Alga, ghemuit pe nisip, s-o bat soarele, dar nu dezbr cat , c nu i se vedeau nici bra ele, sub mâneca bluzei, nici picioarele, mai sus de glezn . Un camion trecea pe pod; solda ii chiuiau i î i fluturau bonetele în aer; era prea frumos afar , prea frumos c se terminase r zboiul i de la o zi la alta i se întorcea b rbatul, s nu se simt fericit , de aceea le r spunse celor din camion f când un gest cu bra ul. Atât, i nu terminase gestul, când trei solda i se n pustir peste ea, i o traser în tufi urile de r chit . Copiii o luar la fug spre cas , înnebuni i de spaim , dar erau

prea mici s poat ajunge, cinci ani unul, cel lalt abia trei; c zur într-o groap unde îi g sir ni te fl c iandri. Trupul Alg i îl g sir a doua zi, mai la vale, oprit pe un prag de pietri ; gârla era sc zut , nu plouase de mult vreme. Nu i se f cu autopsia, n-avea cine, dar semnele agresiunii erau vizibile. Nu s-a tiut dac o aruncaser în gârl , sau se aruncase singur , de ru ine. Nu se f cu nici o anchet , jandarmul ridic din umeri, asemenea fapte erau obi nuite, nici nu se afla de toate. Apoi multe femei i chiar fete, dac st teau supuse sc pau cu via , î i l sau fusta jos i se întorceau acas , t inuind batjocura. Se întâmpl în toate r zboaiele, se întâmpl i-n timp de pace, dar nu to i oamenii uit , nu to i iart . Fac parte dintre ace tia din urm . * Câteva zile mai târziu se întoarse i Titus, dar pe un drum paralel, pe valea Prahovei, i nu pe jos, ci cu trenul, de aceea întârziase, nu mai erau destui cai s trag tunurile; infanteri tii, în schimb, mergeau pe jos, în urma c ru elor. Honoriu, prietenul i camaradul de regiment al lui Titus, r nit mai grav, fusese evacuat cu o s pt mân mai înainte i era internat în spitalul de la Cotroceni, pe malul Dâmbovi ei, unde un timp Despina fusese sor de caritate. Intrat în ar , de i apele erau tulburi, Titus nu- i f cea griji în privin a viitorului. Existau asigur ri c ru ii nu se vor amesteca în politica rii, nu î i vor impune sistemul, doar î i vor lua desp gubirile de r zboi, fixate la Moscova în ziua de 12 septembrie 1944, f r discu ie i f r s tin seama cât pl tisem luptând al turi de ei. Ca mul i al ii, Titus nu tia ce-o s urmeze

în realitate; avea încredere în declara ia lui Churchill pe care o auzisem i eu la radio Londra; primul ministru britanic, i adev ratul suflet al r zboiului, ne sf tuia s ne în elegem cu ru ii, c ci ne ofer condi ii generoase de pace. Ne-am în eles, i a urmat ce se tie. Stalin i-a conferit Regelui nostru cea mai mare decora ie de r zboi ruseasc , Ordinul Victoria, al cincilea atribuit pân atunci cuiva, pentru merite excep ionale. Comuni tii p reau consterna i, f ceau fe e-fe e: «L-a uns Rege pe toat via a!» Cei care îl cuno teau mai bine pe Stalin zâmbeau pe sub musta cum zâmbiser i în august 1939, când ru ii semnau stupefiantul pact de neagresiune cu Germania lui Hitler. * M-am gândit mult înainte de a povesti drama lui Titus. Când se întorcea de pe front, dup ce participase la dou r zboaie aflate în contradic ie unul cu altul de-ar fi putut s zgâl âie r u con tiin a unui om nepriceput la politica lumii, incapabil s - i explice ra iunea lor altfel decât prin distrugeri i prin suferin ele impuse oamenilor era el oare atât de lezat suflete te c nu mai sim ea bucuria de a tr i i a îndep rta ruinele? Nu, nicidecum, venea plin de speran e. Avea, înainte de toate o familie a lui, fondat de el, în afar de cea c reia apar inea prin na tere. Nucleul acestei noi familii nu socotea c ar fi el, ci Alga. Nu o c utase, i-o scosese în cale providen a, i nimic nu-i dezmin ea originea, era o fiin providen ial . L sând la o parte frumuse ea ei, parc imponderabil , de femeie-vis cum am spus mai înainte, Alga avea i inspira for a eternit ii. Titus sim ea sau tia c va supravie ui prin ea i prin copiii pe

care îi n scuse ca s populeze p mântul cu o omenire nou . Nu era un gând mistic ci o credin bazat pe spiritul lui matematic. P mântul chinuit de r zboi, de lag re, de crematorii, trebuia s se repopuleze cu o lume nepâng rit . Or fi fost milioane de femei în lume chemate la acest act de r scump rare; modelul lor r mânea Alga. Din câte am v zut pân ast zi, nimic nu mi se pare mai greu, mai imposibil, mai neuman de povestit decât impactul lui cu realitatea. El îmi apare ca un om for at de fluide monstruoase s stea drept, în picioare, imobilizat între dou ine de cale ferat , în fa a unei locomotive n pustite asupra lui cu toat viteza; nu ca s -l pulverizeze, ci doar s -l izbeasc apoi s dispar , l sându-l în via , dar lovit de moarte. Primul drum îl f cu la Cornelia, unde trebuia s se fi retras i Alga cu copiii, pân atunci refugia i în satul nostru. Cea mai mâr av fapt a soartei, fu ca vestea s i-o dea Tiberiu; de i întors de zece luni de la casa de s n tate, poate înc nu era în toate min ile, altfel, oricât îl tiam de tic los, nu-mi explic atâta monstruozitate. Dup ororile r zboiului, care spulberaser morala i idealurile oamenilor, soarta mijloci ca primul om întâlnit de Titus când intr în casa Corneliei, s fie Tiberiu. Nu-i aici, spuse el, cu un rânjet. Du-te i caut-o la cimitir, mormântul e proasp t. Apoi ad ug cu senin tate: Dar s tii c înainte de moarte a avut parte i de bucurie; se pare c au fost trei, unul dup altul. Titus puse mâna pe tocul revolverului, atârnat de centiron; era în uniform , pr fuit, neras, nesp lat, cum venise de la drum i de la r zboi. Dar nu scoase revolverul, un alt impuls îl anul pe acela de a trage; se n pusti pe u , afar , înainte s vin

cineva de-ai casei. Era casa mare, bombardat cu un an înainte, la 5 aprilie; Cornelia ref cuse doar dou od i, pe vechea temelie, cu un metru mai scunde i înc neterminate, netencuite pe afar i învelite cu carton gudronat, provizoriu. Alexandrina se mutase în vechea ei camer , dinspre gr din . Cornelia i Trandafil locuiau în casa lor veche, de al turi; la ei erau acum copiii lui Titus. În poart Titus d du fa în fa cu Cornelia, care î i duse mâna la gur , consternat . Dup chipul lui împietrit, î i d dea seama c aflase. Nu se a tepta s vin atât de repede, nu tia ce s -i spun . Unde-i? o întreb Titus. Ea izbuti s îngaime: Lâng tat l vostru. Merse pe jos, patru kilometri, nu tia ce face, pa ii îl duceau singuri. Pân s ias din ora oamenii se uitau dup el, cu mirare; nu se v zuse ofi er s umble în capul gol pe strad ; p rea sau beat, sau f r minte. Nu tia unde î i l sase chipiul. Când s intre pe poarta cimitirului auzi un ip t în porumbi tea de al turi. Oricare ar fi fost starea lui, nu putea r mâne nep s tor, se duse i v zu doi solda i ru i, cu spatele la el. Nu-l sim ir , aveau treab . O fat era trântit la p mânt, unul o lega la gur cu basmaua, altul îi în epenise picioarele cu genunchii i îi ridica fusta. Sângele îi veni în obraji, nu judec nici o clip , puse pistolul în ceafa unuia i trase. Când al doilea se r suci spre el, îl împu c în gur . Fata se ridic i o lu la fug ; era buimac de spaim dar i el îi f cea fric , nu tia ce gânduri are. Le urile r maser acolo, unul cu fa a la p mânt, al doilea c zut pe spate. Împu c turile nu atraser pe nimeni, nu se

auzeau prima dat . Cine s se mire? Mor i se g seau, nu doar unul, dac d deai peste ei înainte de a- i face treaba câinii i corbii. Titus g si mormântul, c zu în genunchi, î i f cu semnul crucii, r mase împietrit câteva clipe, pe urm se pr bu i deasupra, mu când bulg rii cu gura, în timp ce degetele r chirate se înfigeau în p mânt, ca ni te gheare. Nu intr nimeni în cimitir toat ziua; a doua zi îl g si groparul, z când în nesim ire deasupra mormântului.

3 Un conflict multiplu, o dezbinare s-a produs dup sfâr itul r zboiului în familia domnului Alcibiade, care nici pân atunci nu fusese prea unit , în sensul c membrii ei, cu firi prea diferite, se dezinteresau unul de altul. Dezv luind acest conflict, voi izbuti, sper, într-o bun m sur s ilustrez conflictul general dintre straturile sociale din ara noastr , de i acesta din urm se datora unor uneltiri i instig ri ale altei societ i, suprapuse, o suprastructur artificial , care voia s pun mâna pe putere i s aib poporul la picioare. Capii ei au început prin a declara lupta de clas , asmu ind muncitorimea împotriva burgheziei, care nu era mai pu in vrednic s tr iasc , fiindc i ea se n scuse prin munc . tiu ce ar putea s -mi obiecteze activi tii, apologe ii i ideologii acelei politici false i ipocrite; nu m îndoiesc c din ace tia mai exist i poate chiar sper s - i recâ tige pozi iile. De fapt, nu era o lupt menit s desfiin eze diferen a între clase, nici s impun o clas în locul alteia, ci s creeze o clas nou , o minoritate dominant , care mai târziu s-a numit «nomenclatura». O mân de oameni turbulen i i dinamici, având între ei câteva spirite utopice, vizionari care mai târziu au fost împu ca i pe la spate, la figurat i la propriu; apoi câ iva naivi de bun credin , câ iva pro ti cu ambi ii i nu pu ine fiare turbate, incon tiente, au asmu it mul imea împotriva unei minorit i invidiate, mo ierii i chiaburii. Nu tiu câ i mo ieri mai erau în vremea aceea, în orice caz, nu atâ i ca s formeze o clas ; aceasta fusese desfiin at dup primul r zboi mondial, la împropriet rirea ranilor. Trecuse vremea boierilor care tr iau la Paris pe spinarea mujicilor, pu i s le munceasc p mântul.

Mo ierii îns n-au fost f r folos rii, iar chiaburii, ce erau altceva decât muncitori ai p mântului, mai vrednici i mai chibzui i decât al ii? Chiaburii au fost mândria satelor noastre nu pun în rândul lor pe hr p re ii care au f cut avere luând cu japca. Exist oameni care prin temperament sunt f cu i s decad ; acelora nu poate s le fac nimeni dreptate, îmi pare r u, o societate omeneasc nu va fi niciodat alc tuit din subiecte egale, nimeni nu va izbuti s-o niveleze decât cu compresorul, ceea ce ar însemna s-o distrug , cum s-a încercat în vremea noastr i s-a reu it într-o m sur . Dar cine tie, plânge de mil i blestem aceast degradant trimitere în urm , spre o epoc primitiv pe care cineva a avut neru inarea s-o numeasc epoca de aur, în aclama iile prostimii. Aici a dus, în patruzeci i cinci de ani sistemul silnic instaurat la sfâr itul r zboiului. Nu am de gând s povestesc silnicia îndurat atunci de neamul nostru; poate îmi va sc pa câte ceva de sub condei, când indignarea cople indu-m va izbucni f r s -mi fie voia. Mi-e destul s povestesc p timirile celor pe care i-am cunoscut îndeaproape, l sând la o parte p timirile mele. Adev rata mea p timire începe acum, când încerc s spun tot ce am pe suflet. * O evolu ie nea teptat a avut Tadeu, al aselea din copiii domnului Alcibiade. Ca i despre Titus, pân acum n-am avut prilejul s spun nimic despre el, ceea ce nu înseamn c era un om f r personalitate. Ca i Titus, se dedicase matematicilor, din pasiune, i a fost un matematician remarcabil, f r s aib flac ra extraordinar a fratelui mai mic, Trandafil, în care

ardeau i alte fl c ri, în bu ite printr-o ne ans îngrozitoare moartea Horei i lep darea lui de lume. La începutul r zboiului Tadeu era ef de lucr ri la catedra de matematici a Universit ii de la Cluj, în timp ce Titus avea aceea i func ie la Ia i, unde î i f cuse i studiile. Pe când era înc asistent, Tadeu se însurase cu o coleg de catedr , o fat de la Cluj, i ea matematician , dar mai mult atras de muzic . Era o pianist dotat ; s se fi dedicat numai pianului ar fi devenit o virtuoz i a a d duse câteva recitaluri i cântase de dou ori cu orchestra simfonic concerte romantice, nu dificile, c rora le d duse o interpretare patetic , aplaudat : concertele în la minor de Grieg i de Schuman, înrudite între ele nu doar prin tonalitate. Am v zut-o o singur dat , dup r zboi, atunci avea treizeci de ani dar p rea înc o adolescent , voluntar , cu aer de sportiv în pofida înclina iei ei pentru muzic ; ai fi crezut-o mai degrab baschetbalist , înalt , supl , ars de soare, independent , în contrast cu Alga, atât de fragil i de supus , de i nu-i lipsea personalitatea, ci doar o inea comprimat , cu un zâmbet de în elepciune în col ul gurii. O chema Frida, avea o mam nem oaic , m ritat cu un român. Nu va avea un rol important în povestire, i-am spus numele, fiindc o voi mai evoca o dat , în paginile urm toare. În vara anului 1940 când Hitler i Mussolini ne-au r pit o parte a Transilvaniei ca s-o dea regentului Horty, amiral f r flot , poate doar cu o barc pe Dun re Tadeu era mobilizat «pe zon », în Moldova, unde trupele st teau în alarm , c ci abia ne fusese luat Basarabia, n prasnic. (Am folosit cu inten ie cuvântul, de origine slav , de i în alt împrejurare a fi pus altul. În introducerea la Istoria Literaturii, G. C linescu, observ c toate cuvintele din limba român care definesc s rb torile,

bucuria i fericirea, provin din limba latin atât de drag nou , de i mie în coal mi-a f cut multe necazuri; iar cuvintele cu în elesuri triste i dureroase, suferin a, necazul, violenta, ca de pild n prasnic, sunt infiltrate din slavon ). Tocmai atunci când românii se refugiau de la Cluj, ca din toat regiunea pierdut p r sindu- i vetrele (ce trist sun acum acest cuvânt cu atât de frumoas i adânc semnifica ie!) Tadeu nu putea lipsi nici o zi de la regiment, necum o s pt mân cât i-ar fi trebuit s mearg la Cluj i s - i duc familia în refugiu. Frida se refugie singur , doar cu o sor mai mic , la Sibiu, unde se mutase Universitatea. E greu s mu i o cas , d-apoi o Universitate! Mai u or înfiin ezi una nou ! Dar se mut , nu se putea altfel. Mai bine s nu ne aducem aminte! Tat l Fridei, magistrat la pensie, cu tabieturi loja lui la teatru, locul la cafeneaua elitei, plimbarea pe Corso cu redingot , p l rie tare i baston cu m ciulie de argint nu se gândea s plece, era implantat acolo, vorbea ungure te, avea prieteni. Mama fetelor vru la început s plece cu ele, familia ei era din preajma Sibiului; dar fu nevoit s r mân , ca s nu distrug o c snicie care abia î i s rb torise nunta de argint i spera s ajung la cea de aur. Au r mas mai mul i români în Transilvania, nu le-am cunoscut motivele, nici sentimentele sau resentimentele. Unul din ei, singurul de care tiu ceva, n-a p it nimic cât a stat acolo iar dup redobândirea Transilvaniei a avut func ii importante în ar , nu s-a socotit c o renegase; ast zi este ambasadorul României la Budapesta; poate a fost visul lui, acum i l-a v zut cu ochii. Al ii i-au pierdut via a, se cunosc întâmpl ri tragice. Nu vreau s le reamintesc, abia deun zi s-au comemorat cincizeci

de ani de la acea p timire. Tot ce putu face tat l Fridei, i se în elege cu ce greutate la un exod de acele propor ii a fost s ob in un vagon de cale ferat , ca s încarce mobila fetelor. Trei zile dup ce plecase trenul i înc nu ajunsese la Sibiu, fu g sit mort pe strad , victima unui glon r t cit, c ci nu se g si alt explica ie. Era un vagon f r acoperi , mobila i pianul Fridei le învelir cu foi de cort i covoare. Fetele dormeau într-un col al vagonului, pe o saltea pus pe scândura goal . Trenul mergea încet, cu ocoluri lungi, probabil erau multe convoaie i calea ferat greu le f cea fa . Ajunse întâi la Bra ov, apoi în loc s o ia m car de aici spre Sibiu, când l sase în urm drumuri mai directe, merse pe Valea Prahovei, prin Câmpina i Ploie ti, pân la Chitila, unde, dup o a teptare de opt ceasuri, o lu spre Valea Oltului, pe la Titu, Pite ti i Slatina. Mi-a povestit sora mai mic a Fridei, când am cunoscut-o în Bucure ti, dup r zboi; era student , nu-i nevoie s -i spun numele fiindc nu va mai ap rea alt dat , n-are un rol în carte, i-am pierdut urma. Dar c l toria aceea mi-a povestit-o cu atâta har de evocare, încât nu am uitat nici un cuvânt, nici o nuan . Închipui i-v întâi ce era în sufletul lor când î i p r seau p rin ii i casa, iar acolo unde se duceau nu puteau ti ce le a teapt , în orice caz nu binele, c ci se prevedeau zile grele. Nu erau decât dou fete singure, o numesc tot fat i pe cea mare, c ci n-avea decât dou zeci i doi de ani i abia se m ritase, îndat ce sfâr ise facultatea; iar cea mic era înc o adolescent . Mâncare aveau de acas , o amestecau cu lacrimile. Cât era ziua de lung i trenul se afla în mi care, se a ezau la pian, ridicau prelata de pe clape i cântau, nebune te, la patru mâini, adesea sco ând note false, Liszt, Rahmaninov, uvertura la Tanh user de

Wagner, f r nuan e, un fortissimo continuu, care se împletea cu zgomotul ro ilor, cu urletul lor în curbe, cu scrâ netul tampoanelor i cu fluierul locomotivei, în mun i, la vale, când în vagonul de marf descoperit în b taia vântului viteza p rea nebuneasc , pianul se leg na, gata s se r stoarne; amestecul de sunete ducea la o muzic infernal . Dar totul era infern în aceast c l torie care se lungea nu cu orele, ci cu zilele. Le v d parc aievea, privite dintr-un punct de deasupra. P rul Fridei, despletit, p rea luat de furtun , i se împletea cu fumul locomotivei c zut peste ele în trâmbe nu mai pu in furtunoase. Privind-o pe fata care îmi povestea acestea, m întrebam cum de supravie uise, i cum nu- i pierduse min ile. Îmi pare r u c nu le-am cunoscut mai bine, au fost dou fete viteze. Povestea lor, îmi pare a avea for a tragediilor antice. * Înaintea acestei paranteze, am spus c evolu ia lui Tadeu a fost nea teptat . A a mi s-a p rut atunci, pe urm impresia ini ial s-a ters încetul cu încetul, pân ce a devenit o banalitate, sub avalan a de întâmpl ri care r sturnau mersul vie ii. C zut prizonier înainte de cotul Donului, de unde Titus sc pase ca prin minune, în 1944, Tadeu s-a întors acas toamna în uniform ruseasc ; decât c avea pe mânec o brasard cu tricolorul ro u, galben i albastru, cu dou ini iale la mijloc, T.V., misterioase. Într-o sear noroas , un Jeep american a oprit la poarta Corneliei. Aceasta, auzind frâna s-a uitat pe fereastr . Du-te i vezi ce vrea, este un soldat rus la poart , i-a

spus lui Trandafil. De i nu mai era tân r , se temea i ea de ru i, care de multe ori nu st teau s aleag . Altele, de ce-a ascunde, le ie eau singure în cale, dar numai cele mai p guboase; s fi fost americanii, d deau n val i altele, ca în Parisul eliberat odat cu Bucure tii; acolo au fost zile de pomin , bal noapte de noapte. Când Trandafil ie i în pragul u ii militarul rus intrase în curte, i înainta cu un zâmbet pe fa . Bine te-am g sit, frate! zise, deschizând bra ele. Trandafil p li i se trase în l turi. Cine... cine e ti? întreb , bâiguind vorbele. A a s-a întors Tadeu, maior, comandantul unui regiment de artilerie în divizia Tudor Vladimirescu. În noaptea aceea a r mas la Trandafil, a dormit în camer cu el, în patul pe care odat Cornelia mi-l f cea mie. Jeepul a r mas în strad i pân s cad întunericul s-a înghesuit lumea s -l vad , se mirau ce s caute acolo o ma in ruseasc . Unii mai pricepu i spuneau, «nu e ruseasc , e american , uite, scrie pe ea marca, Willis». Într-adev r, a a scria, cu litere în relief, presate în tabl . Era o ma in simpl la prima vedere rudimentar , scurt c p rea aproape p trat , cu axul volanului lung, pân în pieptul oferului, parbrizul se putea rabate în fa i ocupan ii r mâneau cu totul în aer liber. De i lipsit de ornamente i lucrat cu simplitate, avea în ea ceva temeinic, se cuno tea c e bun de pus la treab . Fiind neobi nuit de înalt , avea ceva suplu, de c prioar , gata s treac în salturi peste hârtoape. Un cunosc tor, probabil mecanic, se aplec i privi sub caroserie. «Are dou diferen iale, spuse, trac iune pe toate patru ro ile; asta urc orice coast i nu se împotmole te nici în

noroi, nici în z pad !» Am z bovit pu in asupra acestui vehicul fiindc a avut o mare r spândire i a jucat un rol important în mersul r zboiului. Unele mai exist i ast zi, i oricât ar p rea de s r cu e i demodate, îmi sunt dragi i îmi trezesc o nostalgie amar pentru epoca lor de glorie. America le-a fabricat cu milioanele; lumea uit de ce ajutor au fost ele, pe toate fronturile. La fel ca vestitul camion Studebaker, trimis în mase imense la Stalingrad. Mai târziu Hrusciov a m rturisit c f r ele armata ruseasc n-ar fi putut ajunge la Berlin, s ridice pe Reichstag, parlamentul Germaniei, steagul ro u cu secera i ciocanul. În filmul despre c derea Berlinului, soldatul rus care împlânta steagul, avea dou ceasuri la mân , a putut s vad oricine; nu tiu cum nu s-a b gat de seam la spectacolul de control, numit vizionare, cuvânt de spaim pentru lumea filmului i a teatrului; nu tiu ce au p it pe urm regizorul i colaboratorii, în frunte cu directorul casei de filme. Dar era prea târziu, toat lumea v zuse. Dup r zboi camionul Studebaker fabricat acum de ru i i botezat Molotov, a împânzit ara noastr , bineîn eles nu pe gratis, i poate cu pre mai mare decât ne-ar fi cerut americanii. Cât despre cele dou ceasuri, unul ar fi putut s fie al lui Trandafil, c ruia i l-au luat pe strad , ziua-n amiaza mare. «Davai ceas!» era o vorb des auzit , o cuno teau chiar i cei care nu tiau o boab ruse te. Trandafil nici n-a încercat s refuze, le-a oferit ceasul cu drag inim . «Sunt ca ni te copii», a spus el acas , scuzându-i. «Probabil n-au avut niciodat juc rii; de ce s nu le fac o pl cere?» (Aici e locul s reamintesc ce am spus la vreme, dar f r s m gândesc la consecin e; domnul Alcibiade care le oferea

copiilor o via îndestulat , nu le d dea niciodat o juc rie, ceea ce poate unora dintre ei s le fi asprit caracterul. Dar e posibil ca altora s le fi trezit spiritul inventiv, f cându- i juc rii singuri, reale sau închipuite. E atât de greu, se cere atâta timp, atâta medita ie s în elegi sufletul copilului! Sau când ajungi s - i faci o p rere, i-ai uitat copil ria, care r mâne astfel o tain !) Masa de sear ar fi fost aproape un festin datorit unei cutii cu alimente pe care Tadeu o avea în ma in . Dar între cei doi fra i interveni o scurt alterca ie, care, de i înl turat repede, întunecase atmosfera. Pachetul cuprindea hrana rece a armatei, dar fiind de provenien american , la carnea conservat i la pesme ii obi nui i, se ad ugau bun t i, unele din ele de mult uitate în lumea civil , altele necunoscute, de pild cafeaua solubil , Ness, cu un nume comun, de i purta m rci felurite. Era o surpriz care a uimit lumea mult timp, unii cu rude în str in tate o primeau în pachete; pachetul, cu o întrebuin are atât de felurit i de r spândit , c p tase acum un în eles special, marf de la pachet însemna tot ce nu se g sea atunci în ar i venea de peste hotare, bineîn eles din Apus, c ci din R s rit n-avea ce s vin , decât sistemul politic. În pachetul lui Tadeu erau sardele, creve i la cutie, crenvur ti, compot de ananas, pân i boabe de porumb fiert, de asemeni la cutie. Apoi fructe confinate, gemuri, biscui i i fursecuri, i multe altele, sfâr ind cu ig rile Camel. Nu vreau s fac o gre eal , nu tiu dac pachete la fel de bogate primea i trupa, sau numai ofi erii, to i, sau numai de la un anume grad în sus. Înainte de a se a eza la mas , Tadeu avu o tres rire

întârziat ; nu m mir , era obosit, emo ionat i confuz. Dar unde-i mama? i ceilal i? De ce nu-i chema i? Trandafil r spunse, stânjenit: Mama e al turi, dar nu iese din cas . Nici Odor. Altcineva nu mai este aici acum, afar de Tiberiu, care nu tiu pe unde umbl . Tadeu f cu un pas spre u . M duc s-o v d pe mama. Las , mai târziu! spuse Trandafil, tot stânjenit. Cred c nu i-ar pl cea s te vad în uniforma asta! Dar ce are uniforma asta? replic Tadeu, întâi palid, apoi ro u la fa . i ar tând banderola tricolor de pe mâneca hainei, ridic glasul: tii ce înseamn asta? E tricolorul României! Noi nu am jurat credin lui Stalin! Lupt m nu pentru ru i, ci ca s lu m înapoi Transilvania! Nevasta mea e de la Cluj, i numai eu tiu cum îi sângereaz inima! S - i ar t scrisorile ei. Ea mi-a deschis ochii i m-a f cut s iubesc uniforma asta, ea, nu Ana Pauker. Uniforma asta! Iart -m , frate! opti Trandafil. Cornelia se apropie de Tadeu, i îl s rut . Îi în eleg i pe ea i pe Trandafil. Scurta pledoarie a lui Tadeu mi se pare conving toare i patetic . Prea patetic i prea spontan , ca s nu fie sincer . M -a convins i pe mine. Dar tiu eu ce s cred despre al ii din camarazii lui? Ast zi unii îi acuz de tr dare; stau i eu la îndoial . Suspiciunea porne te de la emisarii care au venit în lag re i i-au convins s se converteasc . Iar în buna lor credin nu am nici o încredere. Cred c pu in le p sa, sau nu le p sa deloc de Transilvania i de

Regele României; erau momeli puse în undi . i, ca s -mi spun gândul pân la cap t, n-am putut s aflu textul jur mântului, ce cuprindea el în întregime; nimeni n-a vrut s spun . Dar mai târziu, în coli, copiii no tri înv au c patriotismul înseamn s iube ti Uniunea Sovietic . Uniunea Sovietic avea destul carne de tun, i ieftin , ca s nu mai aib nevoie de dou divizii române ti, înregimentate cu greu, i pân la urm nesigure. Aceste divizii, în realitate trebuia s fie nucleul viitoarei coloane a cincea, care s impun rii noastre politica ruseasc . Dac pân atunci î i mai v rsau i sângele, dac mureau pe câmpul de lupt , nici o pagub , r mâneau destui s le asigure atingerea scopului! Deci, ca s nu optez pentru una singur din cele dou opinii privitoare la înfiin area pe p mânt rusesc a diviziilor alc tuite din prizonieri români, «Tudor Vladimirescu» apoi «Horia, Clo ca i Cri an», socotesc c unii s-au înscris din convingere patriotic ; chiar dac în acest fel dovedeau naivitate, r mâneau oameni de bun credin , i îi salut, post mortem, c ci prea putini cred s mai fie în via . Al ii s-or fi înscris dintr-un oportunism scuzabil; erau solda i, i pentru un soldat e mai u or s lupte, cu riscul de a- i pierde via a, decât s tr iasc între sârme ghimpate. Iar de luptat au luptat pentru România, i pentru eliberarea Transilvaniei. Socotesc deci c nu a fost o tr dare; tr darea putea s înceap la sfâr itul r zboiului, dac deveneau, a a cum sunt sigur c se scontase, activi ti în folosul politicii staliniste. Dar iat ce s-a întâmplat într-o zi dup ce r zboiul se sfâr ise i începea activitatea politic : amândou diviziile au fost adunate în sala Aro, b nuiesc c numai ofi erii, trupa n-ar fi înc put nici într-o sal de zece ori mai mare. Câ iva din

conduc torii partidului, în fruntea lor b nuind c nu putea s fie decât Ana Pauker, s-au urcat pe scena împodobit cu pânze ro ii, cu pu in galben i pu in albastru. Dar când s înceap prelucrarea, cuvânt mult întrebuin at în acea vreme, asistenta sau o parte din ea, nu tiu sigur, fiindc n-am fost acolo, am aflat de la al ii, s-a ridicat în picioare i a cerut s vin Majestatea sa Regele, s -l vad i s -l asculte, c ci pentru el luptaser . Era destul ca serbarea s fie ratat . Cei r ma i pe scaune, presupun c au fost unii vor fi mers mai târziu în fabrici, s alunge patronii, în sate, s ajute la colectivizarea p mântului. Cu fabricile a mers mai repede, muncitorii tr iau aduna i laolalt , în spatii îngr dite, u or s -i strângi cu la ul, ba pe unii chiar s -i convingi, dac le spuneai c fabrica va fi a lor de aici înainte. Câ iva ani mai târziu, la na ionalizare, am v zut un birjar cu chef îndemnându- i caii la deal pe strada Împ ratul Traian din Br ila: «Dii, boal ! striga, altoindu-i cu biciul. Trage i, c e tr sura voastr !» Cu p mântul ranilor a fost mai greu, a curs sânge, ceea ce nu înseamn c n-a curs sânge i în fabrici. Într-un sat recalcitrant, care n-a fost singurul, unul din jude ul Tulcea, s-au adus i tunuri s -l sprijine pe activist, un omule gângav, dar hot rât s fac treab , viclean ca nimeni altul, i care mai târziu a devenit st pânul rii, la fel de viclean i de gângav. Colectivizarea s-a terminat târziu, dac s-o fi terminat vreodat , abia când începuse destalinizarea. Mergeam la Bra ov, care î i recâ tigase numele, înso ind un prieten, chemat acolo de treburi. Veneam cu ma ina pe prelungirea Doroban ilor, unde este ast zi Televiziunea, cu tristul ei renume, dobândit dup epoca glorioas a revolu iei din decembrie. Aproape de pia a

care purtase numele lui Stalin am v zut ceva ce n-am în eles dintr-o dat , o anomalie. Statuia, cu mâna îndreptat simbolic spre ceasul din cealalt parte a pie ei, direc ie reperat de mine însumi, dup repetate treceri pe acolo, era înconjurat de panouri, dar nu atât de înalte ca s nu se vad cum se înclina pe o parte. Un grup de pionieri, condu i de institutoare se oprise s priveasc , i copiii exclamau, consterna i, fiind crescu i în cultul lui Stalin: «T tucu' e bolnav! T tucu' e bolnav, s racul!» Am spus c nu scriu istorie. Nici politic . E numai parapon. La Bra ov, mi-am adus aminte abia când ne apropiam de pia a prim riei, sau cum s-o fi numind cea din flancul hotelului «Coroana». «Ia hai s vedem aici ce se întâmpl !» i-am spus prietenului. i acolo era o statuie a lui Stalin, nici nu s-ar fi putut altfel, de vreme ce ora ul îi purta numele. În timpul când urma s se dezveleasc fusese învelit în pânz ieftin , «americ » America tocmai începea s - i revin din lunga ei dragoste pentru st pânul Rusiei; era singura posesoare a bombei atomice i devenise o primejdie. Bra ovenii, care aveau i ei paraponul lor, dup ce ani de zile purtaser numele lui Stalin, spuneau c noaptea, de sub pânza care învelea statuia, se auzeau gemete: «Lua i America de pe mine!» Era o glum , cei drept dedus dintr-o realitate cunoscut istoric, totu i r mânea glum . Dar ceea ce urmeaz , de i va p rea de asemeni o glum , e fapt v zut de mine însumi, i de oricine trecea pe acolo. Într-o zi, mult dup ce statuia fusese dezvelit , un muncitor al municipalit ii, îmbr cat în salopet i urcat pe scar , sp la statuia de praf i de necur eniile l sate de p s ri, care nu puteau fi pedepsite pentru blasfemie. Muncitorul,

un om cu figura mucalit , f cându- i treaba îl pr ftuluia pe Stalin peste fa , cu bidineaua înmuiat în ap , plesnindu-l cu sete i f când cu ochiul mul imii oprite s vad . Oamenii care viseaz s aib statui dup moarte, unii chiar în timpul vie ii, nu in seama la câte ofense este expus pl smuirea lor de bronz sau de piatr ; nu-i una s nu aib în cre tet g inat de pas re, ca s nu mai pomenesc de cele pe al c rui soclu be ivii î i las udul, ba chiar alte dejec ii; i nu doar be ivii. Era perfidie sau doar întâmplare: la Bra ov Stalin ar ta viitorul cu mâna întins spre ceasul aflat în partea cealalt a pie ei. De ast dat , când am ajuns acolo, statuia era înclinat la patruzeci i cinci de grade; probabil exista o sincronizare între cele dou opera ii, de aici i din capital . Ani mai târziu, în 1987, în aceea i pia , cu cl diri monumentale puse fa în fa , o manifesta ie popular , coloane de muncitori mergând s voteze, au transformat s rb toarea în r scoal , manifestând împotriva st pânirii, cu atâta curaj, hot râre i îndârjire c au stârnit admira ia lumii. Era o clar mi care de protest, de propor ii, la fel de curajoas , hot rât i îndârjit i aceea de pe Valea Jiului, izbucnit cu doi ani înainte. Amândou au premers, ca ni te semnale fatidice, revolu ia din 1989, început la Timi oara, apoi continuat la Bucure ti, i «în toat ara», cum striga mul imea ajuns la exasperare. În aceste trei locuri mi-am pus în gând atunci s merg i s m prosternez, anonim i în t cere, pentru ce s-a întâmplat acolo i ne-a redat demnitatea. Acum îns Valea Jiului mi-am scos-o din suflet i nu voi repune-o, pân ce un miner adev rat nu va veni, dar f r bât , s -mi spun ce-a fost în capul i în sufletul celor chema i i

adu i în Bucure ti s ciom geasc oameni pa nici, omorându-i sau schilodindu-i în numele a ce? A unei suferin e comune! Ce i-a orbit, cum nu i-au dat seama? i dac erau orbi, de ce mai purtau l mpa e? înc mai sper s se spulbere neîn elegerea, s se spun pe leau c tic lo ia se datoreaz nu lor, ci altora. Atunci când vinova ii î i vor da seama c sunt datori s trag consecin ele i minerii se vor dumiri c au fost victimele unei viclene trageri pe sfoar , voi reda v ii lor, unde azi nu mai am suflet s m duc, locul cuvenit în e ichierul triunghiular care a deschis drumul spre revolu ia din decembrie: Valea Jiului, Bra ov, Timi oara. La Bra ov, faptele au fost filmate de pe balconul unui hotel din apropiere. În alte balcoane erau turi ti din Rusia, care, când au v zut mul imea intrând în pia , într-o zi de s rb toare cum erau alegerile, au crezut c vin s fac o demonstra ie de simpatie la sediul partidului i au început s aplaude, dup obi nuin a de acas , intrat în sânge. Camera de luat vederi a str inului, un olandez pare-se, a înregistrat totul, de la un cap t pân la altul: cum oamenii au început s strige «Jos la!» n-am s -i spun niciodat numele, a vrea s -l uite toat lumea, s nu se întâmple ce s-a întâmplat în antichitate cu Erostrates, care a dat foc Templului de la Efes ca s devin celebru i a devenit, dup cum se vede, de vreme ce pomenesc de el dup mai bine de dou milenii; cum oamenii, dup aceea, au n v lit în sediul partidului de unde au început s zboare pe ferestrele sparte portretele, mobila f râmat , dosarele i bun t ile preg tite pentru banchetul de dup alegeri, când urma s se s rb toreasc victoria dinainte programat . Acele lucruri de mâncare lipseau de mult vreme din magazine i totu i, mi s-a spus c nimeni nu le-a b gat în traist , c oamenii le-au c lcat în picioare. Filmul a

putut fi v zut dup câteva zile la televiziunea italian , de unde l-au preluat i alte posturi. Într-un montaj transmis sub form de serial, în Germania, unul din episoade începea prin a ar ta m cel ria i mezel ria din pia a Amzei, de la Bucure ti, cu cârligele goale, cum erau i rafturile, i tejghelele. «Dar unde este salamul?» se întreba comentatorul. i atunci, filmul, revenind la Bra ov, ar ta brusc, în prim plan, luat cu transfocatorul, portretul cui se tie, c zut de la etaj i r mas în picioare, rezemat de peretele cl dirii. Iar în gur avea înfipt un salam de Sibiu, gros cât pumnul. Era o prefigurare a pumnului care avea s i se bage în gur la 22 decembrie 1989. În ziua când la Bra ov se r sturna statuia lui Stalin, tocmai se anun a terminarea colectiviz rii, c ci aici voiam s m întorc, dup digresiunea f cut mai înainte. Prietenul meu terminându- i treburile, am intrat s mânc m la «Aro». Pe atunci se mai g sea de mân-care; nu ca înainte de r zboi când o mas la un restaurant mare însemna o str lucit demonstra ie culinar dar, oricum, se g seau înc de toate, odat intrat acolo nu murea nimeni de foame. La masa noastr s-a a ezat un cunoscut, pe care îl tiam c are veleit i de muzician, compusese ceva muzic de camer , necomestibil , dirija uneori orchestra radio, cu mi c ri epene, de fapt nu f cea altceva decât s bat m sura, mecanic, ca metronomul. Îns ocupa ia lui de baz era alta, am aflat-o abia atunci. Venea din jude ; era îmbr cat cu un veston de postav gros, închis pân în gât, f r revere, cu pantaloni bufan i i înc l at cu bocanci. Ultima oar îl v zusem în frac, pe podium, dar numai din spate; cu bra ele întinse larg, ca s declan eze intrarea orchestrei, p rea o sperietoare de ciori. Vin de la ar , azi am terminat colectivizarea! ne-a spus

activistul, plesnind de ifos. De i nu-mi ardea de glum i-a fi spus c musca la arat n-a f cut o treab mai inutil . Dac sunt oameni care înc n-au în eles pe deplin de ce colectivizarea n-a dat roade ci a nenorocit satele, iat unul din motive: to i autorii ei au fost ni te rata i într-o meserie oarecare i s-au apucat de alta, f r s-o cunoasc ; to i, nu doar unul, ca dirijorul mort ast zi, fie-i râna u oar , chiar dac a c lcat pe ea cu bocancii de activist, f cu i pe m sur de cizmarii partidului.

4 Dac Trandafil îl primise pe Tadeu cu o re inere, cu totul alta a fost atitudinea lui Tiberiu. Locuia în vecini, într-o camer mobilat , pân s fie gata vechiul lui apartament, de deasupra pr v liilor bombardate la 4 aprilie, pe care Cornelia, cu st ruin a ei nesc zut , ca i încrederea în reu it , se i apucase s le reconstruiasc , îndat ce izbutise s refac cele dou od i, în casa mare, pentru Alexandrina. Avea de gând s continue lucrul, dup ce termina corpul de case cu pr v liile, acestea fiind de prim necesitate; în partea din spate, unde fusese buc t ria care sc pase întreag , st teau acum Pantelimon Dumitrescu i Miercana. Cât prive te casa mare, Cornelia nu n zuia s mai fie un palat boieresc ca înainte, ci o locuin simpl , dar cu destule od i unde s se poat ad posti odat to i cei r ma i din familia domnului Alcibiade. Atunci, dup bombardament, credeam c nu mai poate fi salvat nimic, decât o parte din c r mid i molozul, dac erau de vreo folosin . Eram în ad postul de al turi când c zuse bomba, i pe urm am v zut casa distrus . În realitate o bun parte din ziduri erau în picioare, dar fumul, praful, atmosfera terorizant dup spaima îndurat mai înainte, deformaser imaginea i era explicabil c totul în acele clipe mi se p rea ruin . A a mi se întâmplase i în alte rânduri dup bombardamente, pân ce se lini tea atmosfera i îmi rec p t m puterea de judecat ; un zid lovit îmi d dea impresia c e distrus toat casa; dac ardea un acoperi sau dou , mi se p rea c arde tot cartierul. Cine nu a tr it aceste întâmpl ri nu în elege i nu m va crede. Tiberiu nu venea niciodat la Trandafil, cred c îl dispre uia pentru via a lui cump tat i mai ales pentru c se

însurase cu o femeie mai în vârst decât el; de i dep ise cu mult patruzeci de ani, îi pl ceau feti canele, nu se ostenea s le caute i s le cucereasc , le lua din stabilimentul de pe strada Calomfirescu. Acum intrase, intrigat de Jeepul de la poart , cu înmatriculare ruseasc . În untru tocmai terminau masa. Când îl v zu pe Tadeu cu banderola Tudor Vladimirescu, dup o clip de surpriz admirativ , se repezi la el, îl cuprinse în bra e i îl s rut pe amândoi obrajii. Asemenea efuziuni erau necunoscute în familia domnului Alcibiade. Despre divizia româneasc venit cu ru ii se scria în ziarele comuniste, sub titluri cât toat pagina, se vorbea la radio cu înfl c rare. Aceast tevatur avea asupra multor oameni un efect invers, le trezea suspiciunile. Frate! exclam Tiberiu, cu emfaz . Ce-mi v d ochii?! Sunt mândru de tine! Faci cinste familiei noastre. Mul umesc! r spunse Tadeu, cu r ceal . Trandafil st tea cu ochii în podele, Cornelia zâmbea, cu bun tatea ei de Sfânt Vineri, care vede la oameni numai partea lor bun . ezi, dragul meu, s bei un pahar de vin cu noi! se adres lui Tiberiu. Acesta î i puse mâna pe inim i r spunse înc mai emfatic decât înainte: Eu, la mas cu eroul nostru? Nu merit s -i stau nici la picioare! F cuse cerere de înscriere în partidul comunist i a tepta ziua când s fie primit cu solemnitate, la plenara celulei. Pân atunci, no iunea de celul , în sensul ei politic, o cuno teau numai ini ia ii i, desigur, Siguran a Statului. Cât despre plenar , cuvânt rar folosit înainte, i în nici un caz de

mul ime, avea s capete în viitor o folosin r spândit . Dup un apogeu de lung durat , dac e îng duit s atribui cuvântului atâta prelungire, când el define te de fapt o singur clip , atingerea unei culmi, cuvântul, mult timp pe toate buzele, folosit în nenum rate ocazii, a început s se aud tot mai rar, pân ce ast zi cred c nu-l mai folosesc decât întârzia ii. Plin, în plen i plenitudine, cuvinte mai vechi în limba noastr , înseamn fiecare altceva, i le socotesc suficiente; plenar e o izmeneal , dovad c dispare; poate filologii m vor contrazice, dar dac -i a a, s tie c eu pot s -i contrazic în mai multe privin e, n-am decât s deschid dic ionarul i s caut cuvinte explicate anapoda i intrate în uz, din nefericire, cu în elesuri falsificate. Cât vreme Tiberiu r mase acolo, Tadeu se feri s vorbeasc ; st tea stânjenit cu ochii pe fa a de mas i f cea cocoloa e din miez de pâine. Tiberiu în schimb, care pân la urm se a ezase pe scaun, de i la început se declarase nevrednic de asemenea cinste, nu-l sl bea cu întreb rile, cum luptase, ce fapte de vitejie f cuse, ce p rere avea despre viitorul r zboiului i despre ce urma dup aceea. S-a zis cu mo ierimea i cu burghezia de aici înainte! A a-i c o s le t ia i capul? Fu prima oar când Tadeu ridic ochii i îl privi în fa , cu un amestec de uimire i scârb . «Dar tu ce e ti?» p rea c ar fi vrut s spun . Pe urm se st pâni i r spunse rece: Noi nu facem politic ! Dar sovieticii? C n-or fi venit degeaba! Sovieticii n-au s se amestece în treburile noastre interne. Credea, cu sinceritate, cum am crezut i eu o clip , o or , o

zi, o s pt mân sau m-am str duit s cred, luându-m dup asigur rile date de Churchill. Armata sovietic venea s ne elibereze. De ceva, c de nem i neam eliberat singuri. De jafuri i violuri auzeam, dar nu le v zusem cu ochii, m str duiam s cred c f ceau parte din ororile inerente r zboiului, când bunurile omului i via a lui î i pierd valoarea. De i în sufletul meu era dezgust i revolt , trebuia s accept situa ia, dac voiam s tr iesc mai departe. i apoi, asupra mea nu se s vâr ise nici o agresiune fizic . Auzeam focuri de pu c noaptea, pe strad i îmi spuneam c în elept era s stau în cas . Un prieten mai pu in prudent s-a ales îns cu o grav infirmitate. Era într-un restaurant care azi nu mai exist , «La greci», în coltul str zii Schitu M gureanu cu Cob lcescu, unde acum este o policlinic . Un glon intrat pe fereastr i-a zdrobit bra ul deasupra cotului; s-a vindecat dup mult suferin , dar bra ul, paralizat, îi atârna de um r ca o zdrean ; dac i-l t iau ar fi fost totuna. tiam ce s cred i ce s nu cred despre feluritele zvonuri, dar ce vedeam cu ochii nu puteam pune la îndoial . Am v zut o fapt a a de urât c i azi, dup atâtea decenii m umple de sil , de i în aparen , însemn tatea ei este minor . S fi fost s vâr it de un vagabond, alb sau brun la fa a fi numit-o g in rie. În toamna anului 1944, r zboiul continua pe p mântul Cehoslovaciei i Ungariei. M aflam în gara Câmpina, când a venit din jos un tren cu armat ruseasc , în drum spre front, unde se d deau lupte grele. Un soldat, un b ie andru, ce nu p rea ajuns la vârsta majoratului, a coborât, odat cu al ii, i a cump rat câteva pere, de la o b trân nec jit , c altfel n-ar fi stat acolo, în vântul rece, pentru câ iva lei care î i pierdeau valoarea de la o zi la alta. B ietanul avea bani române ti, pl ti i de Banca Na ional a României. Când trenul a pornit, a în f cat

târna cu pere a bietei b trâne i a s rit pe scara vagonului, râzând cu satisfac ie. Poate i-or fi r mas oasele în drumul lung pân în capitala Germaniei, îns dup mine, care am fost martor, doar cu atât nu a pl tit târna furat . Fiindc eu am v zut chipul consternat al bietei b trâne, i am r mas cu ea, acolo, în gara Câmpina, în vântul rece venit de la munte; s fi fost var poate frigul nu mi s-ar fi dus pân în fundul sufletului unde îl mai simt i ast zi. Tiberiu nu p rea ofensat de r ceala lui Tadeu, totu i nu îndr zni s continue discu ia, i dup o t cere stânjenitoare se ridic s plece acas . Cornelia merse i ea la culcare, în camera al turat . Trandafil st tu mult vreme de vorb cu fratele lui mai mare. Vru s afle cum era via a în Rusia. Ce putea s -i spun un om care tr ise în lag r, apoi în caz rmi i pe câmpul de instruc ie? Întreb , de ce unii prizonieri se înscriau în diviziile române ti formate într-o ar împotriva c reia luptaser , iar al ii refuzau, rezistând la toate presiunile. B nuiesc c ai stat de vorb cu unii dintre ace tia. Ce r spuns i-au dat? Uite, unul din r spunsuri, de pild : c au jurat o dat credin Regelui, i nu în eleg s repete jur mântul, între sârme ghimpate, p zite cu mitraliera. Alt r spuns: nu îmi vând onoarea pentru o libertate iluzorie, c ci nu poate fi decât o nou captivitate. Sau, r spunsul cel mai drastic: orice argumente s-ar folosi, i orice scuze s-ar g si, e un act de tr dare. Tu de ce te-ai înscris? Ai fost între primii, sau între ultimii? Dac nu po i s -mi r spunzi, iart -m c te-am întrebat. Am r spunsul preg tit de mult. Deci, ai deliberat!

Am deliberat i continui s deliberez. Nu e clip s nu-mi judec fapta. M -am înscris între primii. Am vrut s lupt împotriva lui Hitler, fiindc ne-a luat Transilvania. Sunt însetat s lupt i mul umirea mea cea mai mare ar fi s iau parte la eliberarea Clujului. Pentru atât m-am înscris, i nu pentru altceva. Nu vreau s judec nimic mai departe. Se g sesc destui care s judece. M crezi m rginit, frate? Nu! Te în eleg, i sunt al turi de tine. Dar nu-i un motiv s accept comunismul. Fiindc este o doctrin antiuman , i care, ce-i mai r u, se pretinde ap r toarea umanit ii. Te-au îndoctrinat? O accep i? Tadeu r spunse, dup o t cere: Nu! Dar sunt multe de schimbat în lume; trebuie s treci de partea celui pe care îl crezi capabil s le fac . inând seama de crimele s vâr ite de la revolu ie pân ast zi, în timp de pace i în timpul r zboiului, comunismul e un r u indubitabil; dar un r u care a fost necesar. Trandafil c zu pe gânduri, da, era un r u necesar, f r el n-am ti ce-i binele. Nu se culc decât aproape de ziu . Când se trezi, fratele s u plecase; auzise prin somn Jeepul demarând din fa a por ii.

5 Nu am tiut bine din ce tr ia Tiberiu atunci; fapt este c nu era în mizerie. Am auzit de unele expediente ale lui, mai m runte dar în acela i timp mai sigure decât fusese societatea de ajutor reciproc «Viitorul fericit», înfiin at pu in timp înaintea r zboiului, o excrocherie care l-ar fi dus la pedeaps penal , dac nu îl salva domnul Pretoreanu. Cât fusese în spitalul de boli nervoase, avusese grij de el Cornelia, care probabil i dup aceea îi mai d dea ceva bani, pe ascuns. Mai înainte, în 1943, se împrumutase de la Titus, când acesta venise în concediu de convalescen , dup o ran foarte grav , c reia îi supravie uise ca prin minune. Avea portofelul burdu it cu bani, solda de locotenent pe câteva luni, c ci nu apucase s cheltuiasc nimic din ea. Tiberiu i-o înjum t ise cu rug min i disperate i cu jur mânt c într-o lun o s -i înmâneze Alg i, ba chiar, dac ea o avea nevoie, o s-o împrumute la rândul lui, cu orice sum . Bineîn eles c r m sese doar vorba. Mai târziu, prin 1946, la un an dup ce se întorsese de pe frontul din Cehoslovacia, i o g sise pe Alga moart , Titus, îi trimise vorb prin Trandafil, s -i restituie banii. Era în mare nevoie, altfel n-ar fi f cut acest demers pe lâng un om care îi r nise adânc sufletul, comentând vulgar i cinic sfâr itul unei femei f r pat . Tiberiu r spunse c numai pro tii î i pl tesc datoriile. i le pl tea i el, numai ca s se poat împrumuta peste câteva zile cu o sum dubl , de la acela i creditor, a c rui încredere o câ tigase, jucând rolul bunului platnic. Nu reu ea totdeauna, dar cu unii ajunsese s repete manevra de dou i chiar de trei ori, bineîn eles dublând mereu împrumutul, pân ce atingea o cifr pe care tia c nu trebuia s-o dep easc ; sim ea

aproape totdeauna pân unde poate s mearg , f r s trezeasc suspiciunea victimelor, fiecare cu gradul lor de naivitate. O alt surs de venituri era câte o fat de la stabilimentul de pe strada Calomfirescu, pe care o îndupleca f g duindu-i c o va scoate de acolo i o va lua de nevast , ceea ce i f cuse cu adev rat în mai multe rânduri. Apoi nu tiu ce combina ii f cea cu ru ii, cum îi p c lea, c în anul când refuzase s -i pl teasc datoria lui Titus avea ruble de aur pe care le vindea bijutierilor i denti tilor. Poate le exploata pe fetele de la stabiliment, dându-le drept trufanda solda ilor i ofi erilor din armata de ocupa ie; acum c se sfâr ise r zboiul nu- i mai îng duiau s pun mâna cu sila pe o femeie, decât dac era una prea imprudent i cu totul lipsit de ap rare. Afacerile cu adev rat m noase Tiberiu le-a pus la cale dup ce intrase în partidul comunist i devenise un militant plin de zel cu oarecare influen pe lâng organele de conducere ale jude ului. Era vremea când începuser arest rile; pe baza unor denun uri, sau doar a unor b nuieli, oameni nevinova i erau sco i din a ternut noaptea, i du i în locuri necunoscute. Asemenea samavolnicii care au continuat din plin mai bine de un deceniu i n-au încetat cu totul niciodat , fiind un instrument al luptei de clas creaser o psihoz , teama perpetu de arestare. Oameni f r nici o pat pe con tiin se culcau seara cu teama c au s fie lua i peste noapte; era mult mai r u ca la bombardamente, fiindc nu suna niciodat încetarea alarmei, oricând puteai s auzi soneria. Abia când se lumina de ziu oamenii î i veneau în fire, î i f ceau semnul crucii i r suflau u ura i, dar numai câteva ore, pân începea s creasc teama de noaptea urm toare. Peste ziu î i chemau prietenii la telefon s

vad dac sunt liberi, i dac le recuno teau glasul le era de ajuns, ap sau repede pe furc , nu îndr zneau s vorbeasc , de team c sunt asculta i; iar dac vorbeau, o f ceau cu multe ocoluri. Existau i codific ri, dar naive, tanti Mili, adic mili ia, i unchiul Secu, securitatea. Am tr it i eu aceast psihoz , cunoscut chiar membrilor de partid i celor care colaborau con tiincios cu autorit ile; scutite de team nu erau nici autorit ile. Mul i oameni dormeau cu valiza f cut , sau cu rucsacul la c p tâiul patului. Nu mi-am luat niciodat asemenea precau ie, am socotit c odat arestat îmi va fi indiferent ce se întâmpl cu mine; nu era o dovad de curaj, nici de resemnare, ci mai degrab un dezgust de tot i de toate. Asemenea stare, prelungit cu anii, a l sat urme dezastruoase; niciodat de atunci înainte, nici chiar în momente de satisfac ie i bucurie, nu am putut s m mai socotesc un om liber. Multe haimanale s-au inut de farse sinistre în vremea aceea, au sunat la u a oamenilor, în puterea nop ii, pe urm au luat-o la fug . Un prieten, de i f r nici o pat pe con tiin nu era scutit de fric ; ce-i drept, nimeni nu putea s -l asigure c nu-l pândea nici o primejdie. Într-o noapte, la trei, ora fatidic , a sunat soneria i nu s-a mai oprit pân la ziu . Dar el nu avea de unde s tie, fiindc a le inat i nu i-a venit în fire decât diminea a, dup ce un vecin, care cobora sc rile, a descoperit c butonul soneriei era în epenit cu gum de mestecat, presat deasupra. Asemenea fapt , s vâr it asupra altui om, bolnav de inim , ar fi fost o crim . Lipsa de-acas a celor aresta i nu putea trece mult vreme neobservat , de i de obicei familia se ferea s vorbeasc . Când afla de un asemenea caz, Tiberiu se oferea s ob in eliberarea

nefericitului, contra unei sume importante, sub pretext c trebuia s mituiasc mai multe persoane, bineîn eles f r s le spun numele, «Îmi da i acum jum tate, restul când se va întoarce; în cel mult o lun îl ave i acas ». Cine refuz o asemenea ans ? Familia f cea rost de bani pe orice cale, se împrumuta, cu dobând de dou zeci, treizeci, cincizeci i chiar sut la sut pe lun , sau î i vindea bijuteriile i lucrurile pre ioase din cas . Din zece aresta i, câ iva, c rora nici cei mai înver una i anchetatori nu le g seau vreo vin , veneau acas dup câteva zile, dup o s pt mân , dou sau patru. Tiberiu prindea de veste i se ducea s - i încaseze restul sumei; familia îi mul umea recunosc toare: «N-o s v uit m niciodat !» Într-un fel, treaba p rea cinstit : dac manevra nu-i reu ea, dac victima nu era eliberat , Tiberiu se prezenta la domiciliul ei, i restituia arvuna: «Îmi pare r u, doamn , a fost imposibil. Am s mai încerc, dar va fi nevoie de mai mul i bani, nu tiu cât. Nu, nu, nu-mi da i nimic acum, am s pun de la mine. Îmi pl ti i când s-o întoarce so ul. Nu v pierde i curajul!» Oferta r mânea deschis sine die. Unii, care practicau aceea i imunditate au p it-o; p guba ii au depus plângere. Metoda lui Tiberiu era ca i infailibil : nimeni nu avea motiv s se plâng . Extrem de rar s-ar fi putut întâmpl ca doi ofertan i s opereze asupra aceleia i victime i s vin unul dup altul; atunci, desigur în el toria ie ea la iveal , dar chiar i în asemenea cazuri, de obicei victimele preferau s tac , spre a nu c dea i ele sub cine tie ce acuza ie. Cum spuneam, Tiberiu r mânea invulnerabil, fiindc î i lua toate m surile de precau ie, îl conducea un instinct diabolic, dovedindu-se i el, în felul lui, ca to i copiii domnului Alcibiade,

dotat cu însu iri ie ite din comun, greu de g sit într-o singur familie. Metoda lui Tiberiu îmi aminte te de unii meditatori, care preg teau colari pentru felurite examene i pentru intrarea în înv mântul superior. Cunosc profesori care i-au respectat menirea, luminând min ile pe care al ii, cu aceea i menire dar f r voca ie i f r tragere de inim le-au l sat întunecate. Nu era numai vina lor, ci mai ales a climatului favorizat cu bun tiin de cei doi incul i, care ne st pâneau ara i aveau o sete nebun de a fi socoti i oameni de cultur ambi ie dus pân la un grad neatins vreodat de un alt tiran din istorie, c ci to i ceilal i s-au mul umit s aib puterea i s se bucure de obedien a supu ilor. M-am întrebat adesea dac atunci când r mâneau singuri î i recuno teau unul în fa a altuia ignoran a, sau se min eau i pe ei în i i? Cred îns c în comun, sau fiecare în parte, în intimitatea eului lor erau con tien i c nu vor ajunge niciodat ceea ce se proclamau, împodobindu-se cu titluri unul mai pompos decât altul; i atunci, urându-i pe oamenii de cultur , voiau s coboare întreg poporul la nivelul lor, spre a nu se mai sim i în inferioritate. Iat dar din ce caren a înv mântului a proliferat clasa meditatorilor. Spun proliferat, fiindc ei au existat i înainte, dar pu ini, pentru cei neînzestra i s dep easc o treapt , pentru cei ai c ror p rin i, i chiar ei în i i voiau s urce mai sus decât îi ducea mintea. În trecut, ace tia mergeau la o meserie, care se socotea atunci br ar de aur, i era atât de necesar pentru existen a societ ii. În timpul nostru s-a n scut o dorin nest pânit de a parveni pe calea înv turii era o lozinc de altfel: «înv a i, înv a i, înv a i!» Dar ce, i cum? i cu ce rezultate? Un titrat î i g sea greu un post corespunz tor

studiilor sale, i era mult mai prost pl tit decât cei care munceau cu bra ele. Îndemnul de a înv a al lui Lenin se referea la însu irea tiin ei politice, propov duit de Marx i de el însu i. Altminteri, îndemnul nu era sincer, i condi iile de admitere în coal aveau o baz fundamental fals : nu prima creierul, ci originea social . Nu-i om s nu tie ce însemn tate avea în vremea aceea «dosarul», colec ia de documente, autobiografii i informa ii de toate felurile, ob inute prin orice mijloace, inclusiv denun ul. Un dosar «bun» asigura întâietatea unui personaj mai pu in înzestrat în fa a altuia mult mai îndrept it la o func ie sau un titlu, dar care avea în dosar o pat , ca de pild «divor at», ca s dau un exemplu, nu cel mai stupid din câte cunoa tem. În 1958, aula Facult ii de drept s-a populat de intelectuali adu i s asiste la o edin de demascare a unor du mani ai poporului, intelectuali ei în i i, a c ror vin principal , dup expunerea unui ofi er de securitate chemat s joace rolul procurorului, era aceea c ascultau posturi de radio str ine. Între alte orori, am v zut atunci cum un savant ca doctorul Nasta a fost insultat cu ferocitate de un muncitor instruit de Florian D n lache, o persoan cu func ie important în partid. Mult a dori ca muncitorul acela de la Uzinele 23 August, dac mai tr ie te i dac mai ine minte, s citeasc rândurile de fa i s se ru ineze, c ci nu-i cer s se sinucid . Doctorului Nasta nu i se punea în sarcin decât vina c venea seara s - i ia nevasta dintr-o cas unde se asculta radio Londra. «B , tic losule, b , nenorocitule!» r cnea la el muncitorul lui D n lache, amenin ându-l cu pumnul. Ca s ne-nveselim pu in voi povesti ce-a r spuns când a fost interogat , Mili a P tra cu, sculptor celebru, c ci pentru asemenea art b rb teasc nu admit femininul i-apoi, ea n-a

dovedit mai putin b rb ie nici în fa a acuzatorilor. «Ai afirmat sau nu, a întrebat-o unul dintre ace tia, c în coli nu se intra dup merit, c ...» «Da! a fost r spunsul, f r ov ire. Am spus c în coli sunt primi i copii cu origine s n toas , i sunt respin i cei cu origine bun !» Martor al acuz rii i sus in tor al rechizitoriului era Zaharia Stancu. Despre felul cum erau privi i i taxa i intelectualii, mai tiu o întâmplare petrecut în anii din urm , cu totul adev rat i nicidecum o glum , de i poate stârni râsul; dar în acela i timp i revolta. O doamn cu situa ie bun a chemat un meseria , muncitor adic , s -i repare voleurile de la ferestre. «Cât m cost ?» a întrebat, dup ce omul v zuse despre ce era vorba i î i f cuse socotelile. Costa ase mii de lei, de dou ori cât salariul unui profesor. «Dar cât ai dumneata de lucru aici?» a întrebat doamna, uimit . «Vreo dou dup -amieze». So ul ei era profesor universitar i n-avea ase mii de lei pe o lun întreag . Spunându-i acestea meseria ului, el i-a r spuns ridicând din umeri: «De, doamn , dac nu i-a pl cut s munceasc !» i acum închei, întorcându-m la meditatorii care tiau s - i pre uiasc uzura creierului, de i unii îl foloseau cu menajamente sau chiar îl l sau în repaus i se uitau pe fereastr în timp ce elevii se chinuiau s rezolve problema propus . La urm î i aruncau ochii în caiet i spuneau: «E bine», sau «nu e bine!» A vrea ca, din respect pentru adev r i dreptate, cei neimplica i în cauz , pe care îi cunosc i tiu cât de con tiincios, de competent i demn de laud î i îndeplinesc menirea, i odat cu ei to i aceia care î i recunosc acelea i merite, s nu-mi poarte du m nie i s nu-i scuze pe ceilal i, din solidaritate de breasl . Am scris despre fenomenul acesta, fiindc i el a marcat

epoca i, ocolindu-l radiografia vremii ar fi incomplet . Nu pretind c voi ajunge la toate celelalte fenomene, dar când unul are s -mi vin în minte, am s -l dezv lui, ad ugind alte pagini istoriei. Tiberiu a ajuns la situa ia descris mai înainte dup patru ani de tribula ii; anii scur i de la sfâr itul r zboiului. Când ie ise din spitalul de boli nervoase, în septembrie 1944, pu in sl bit dar mai ager la minte decât înainte, în ora , ca în toat ara de altfel, era mult fr mântare. Trupele ruse ti continuau s se scurg spre front, dar mul i r mâneau, împânzind locul; era armata de ocupa ie c reia nu i se spunea pe nume. Totodat veneau activi ti refugia i i crescu i în Rusia, cu ranguri înalte în partidul comunist; despre unii se mai tia câte ceva, de al ii nu auzise nimeni. Ei se uneau cu vechii membri de partid elibera i din lag re. Câ i erau nu se tie bine, poate câteva zeci, câteva sute, în nici un caz mii, cum sus inea propaganda, care f cea agita ie în ziarele lor sau în cele aservite, la radio sau la mitingurile populare, unde se adunau sute de mii de oameni i cifra era în cre tere, de i spa iul pie elor r mânea acela i. Parc îmi amintesc c odat , în pia a Unirii sau a Na iunii, c nu-i mai tiu numele, dup ce a fost schimbat în câteva rânduri, s-ar fi adunat un milion de oameni, cerând schimbarea guvernului. Dac a fi m surat pia a i a fi socotit c pe un metru p trat înc peau patru oameni, înghesui i ca maz rea în borcane, puteam s -mi dau seama de num rul exact al participan ilor la miting care înc peau în pia a pe atunci mult mai mic decât este ast zi, când prin demol ri nes buite i s-au dat dimensiuni faraonice. Dar cum n-am m surat-o, nu-mi r mâne decât s admit c au fost un milion de oameni, întrebându-m doar, de unde? Cum s fabrici un milion de

oameni, când întreag popula ia Bucure tilor nu era mult mai mare, cu tot cu b trâni i copii, cu infirmii, cu cei din spitale, i cu procentul important de opozan i care tiu bine c nu participau la mitinguri, cum n-a participat nici unul din cei o sut de oameni, cuno tin ele mele; de la ei aflam despre al ii, alte sute, aflate pe aceea i pozi ie. Prima arm a agitatorilor era minciuna; au min it tot timpul, din 1944 pân în '89, i n-au min it doar popula ia, ci s-au min it între ei, i-au min it familia i lumea întreag . Deocamdat spuneau c nu vor decât s li se recunoasc egalitatea cu celelalte partide, pe care le numeau depreciativ «istorice». Erau într-adev r istorice pentru c ele au f cut România Mare! Nu m simt capabil, nici nu simt nevoia, i nici nu-i necesar la urma urmelor, s descriu în am nuntele ei zilnice vânzoleala din anii aceia, turbulen a organizat , asaltul continuu al unei minorit i hot râte s pun mâna pe putere, împotriva majorit ii potrivnice, învins pân la urm prin masivul i zdrobitorul ajutor din afar , i cu imboldul lui Stalin, care voia s nimiceasc tocmai lumea datorit c reia câ tigase r zboiul, dup ce el, unul, îl pierduse în primele zile. * Ie it din spital, unde tr ise ca pe alt lume, lui Tiberiu nu i-a trebuit mult pân s simt încotro bate vântul. Pe urm a tiut s - i orienteze pânzele, iar soarta i-a fost favorabil , sco ându-i-l în cale pe maistrul Ion Musta , de la rafin ria «Vega». Fiindc n-avea cum s -l ad posteasc , buna Cornelia i-a g sit o camer prin vecini, aproape, pe partea cealalt a str zii,

la un om a c rui nevast murise în bombardamentul din 4 aprilie, i nu mai avea decât o fat , major , Ana-Passionaria. Acel v duv, în vârst de cincizeci de ani, s n tos i în plin putere, era maistrul Ion Musta , comunist din prima lui tinere e, când se formase partidul. Dar, în afar de faptul c î i declarase apartenen a pe fa , botezându- i fata Ana-Passionaria, de la Ana Paucker i Dolores Ibaruri, înver unata activist spaniol , refugiat la Moscova, Siguran a Statului nu putuse s -i pun în sarcin nici o înc lcare a legii. Într-adev r, Ion Musta , de i membru devotat al partidului înc de la înfiin are, nu aproba activit ile subversive i nu lua parte la ele, socotind c puterea trebuia s fie ob inut pe cale pa nic . Sigur c a a se punea în r sp r cu tovar ii s i, dar cum era cel mai vechi dintre ei i în fapte nu s vâr ea nimic reprobabil, treceau peste aceast neîn elegere, socotind c odat va veni singur la matc . De altfel îl i respectau, îi cuno teau trecutul nep tat, credin a lui ne tirbit în victoria proletariatului, idealul muncitorimii orbite. Dac un muncitor îmi va repro a ce spun aici, îl voi întreba cum n-a v zut timp de patruzeci de ani c idealurile lui se duc de râp , fiind cl dite pe teorii false i pe minciun ? Maistrul, fire blajin , încrez tor în oameni, respectând toate credin ele, chiar i cele ale du manului de clas , pe care îl privea cu îng duin , fu bucuros s -l primeasc pe Tiberiu în casa lui, prea goal dup moartea nevestei. Îl cuno tea din vedere, tia c avea carte i nu credea în p catele care i se puneau în sarcin , mai ales c odat cu internarea lui în spital, ca victim a bombardamentelor, lumea i le iertase, poate le i uitase. Adev rul este c Tiberiu î i schimbase firea, devenise mai potolit, mai modest, mai respectuos cu vecinii. Cât despre fat , proprietarul nu se gândea c un b rbat de

peste patruzeci de ani, adus în cas , ar putea fi o primejdie. Ana-Passionaria, în pofida celui de al doilea nume al ei, era o persoan cu obiceiuri sobre, chiar austere, cu ochii reci i cu fa a sever . Pân acum nu fusese în vorb cu nimeni, la cinematograf mergea singur dup moartea maic -si, de care pân atunci fusese nedesp r it . P rin ilor li se p rea frumu ic , nimeni nu spunea altfel i într-adev r, era bini or f cut , în ltu , voinic , poate pu in b rb toas , cu c lc tura cam eap n , cu o fa care ar fi fost pl cut dac n-ar fi stat mereu încruntat . Avea dou zeci i doi de ani, f cuse coala Superioar de Comer i era contabil în acela i loc de munc , cu taic -s u, la rafin ria «Vega». Bineîn eles c se înscrisese în partidul comunist îndat dup 23 August 1944, nu fusese nevoie de vreo cercetare privind trecutul ei i originea, numele de botez (nu se spunea a a), era o garan ie, ca s nu mai vorbesc de numele tat lui. Datorit originii sigure i comport rii austere fu luat la coala de activi ti unde i se îndes în cap toat tiin a politic , de la Marx i Engels pân la Lenin i Stalin; înv pe dinafar istoria partidului bol evic; cursul scurt cel lung n-a ap rut niciodat . Îl citisem i eu cu ani înainte, nu începuse r zboiul, într-o edi ie fran uzeasc . Nu m silea nimeni, se în elege, ba chiar îmi asumam un risc, dac Siguran a Statului ar fi g sit la mine o asemenea carte nu sc p m ieftin; în cazul cel mai bun m anchetau i m puneau sub observa ie. Nu am citit-o cu du m nie, era doar dorin a de a cunoa te ce însemna cu adev rat bol evismul, atât de controversat în vremea aceea, idealul unei categorii de oameni, spaima altora i indiferen a majorit ii, care dormea lini tit pe salteaua ei moale. Am început lectura f r o

p rere format dinainte, în nici un caz cu suspiciune, ci mai degrab cu bun voin . Cred c abia pe la jum tate i nu dintr-o dat mi-am dat seama c multe din frazele în irate acolo erau neclare, de multe ori r mâneam pe gânduri, cu nedumerire, pân ce am în eles c istoria adev rat se ascundea printre rânduri, iar deasupra r mânea o minciun construit tiin ific, dar grosolan, f r abilitate, putând s prosteasc doar pe cei fanatici sau slabi de minte, ceea ce e aproape totuna. Metoda nu diferea de cea scris în c r ile sfinte, «crede i nu cerceta», pe care eu am respins-o îndat ce am putut s judec cu mintea mea, nu a profesorului de religie. tiu c profesorul de religie are i ast zi argumente s m combat i s m acuze de erezie. La fel m-au condamnat i cei care, mai târziu, au vrut s m converteasc la alt credin decât a mea, i au început prin a m sf tui s citesc istoria partidului bol evic. O citisem pe când ei poate abia începeau s se alfabetizeze. « i, i? Ce-ai în eles?» m-au întrebat sfredelindu-m cu ochii, bucuro i c eram pe calea cea bun . Înv asem s mint, patruzeci i cinci de ani am min it sau am dat r spunsuri sibilinice. Deci, am r spuns cu fereal , încercând s -mi ascund p rerea: «Nu mi s-a p rut concludent ». Erau doi oameni cumsecade, care nu mi-au vrut niciodat r ul; m-au cru at i de data aceasta, dar cu ce consternare! «Cum po i s spui a a ceva? Nu- i dai seama c e cartea de baz a vremii noastre?» Nu m-au denun at, recunosc, puteam s fiu pus pe rug, pentru blasfemie. i nici m car nu eram în vremea de glorie a lui Stalin, falsificatorul istoriei, ci la un an dup ce el murise. Nu tiam c în curând cursul scurt avea s fie dat la o parte, f r mult g l gie; dar, oricum, minciuna era recunoscut ! Azi, dup mai bine de trei decenii, cursul scurt, legat în

ro u, înc poate fi v zut în bibliotecile unor oameni, împreun cu operele lui Lenin i Stalin i cu alte scrieri din epoc . Unii le-or p stra ca decor, al ii poate le recitesc cu nostalgie. Ana Passionaria nu le-a aruncat, dar le ine ascunse de frica lui Tiberiu, care, înver unat membru de partid într-o vreme, a devenit pe rând antistalinist, antibrejnevist, ca în ianuarie 1990, dup revolu ie, s - i ard carnetul ro u în pia , la Statuia Libert ii, dar nu f r ceremonie, cum au f cut al ii, ci cu slujb religioas ; preo ii de la apte parohii au dat fuga, în speran a c va fi acolo i televiziunea; aceasta nev zându-se, au plecat cu od jdiile în serviet , a r mas numai unul, angajat i pl tit de Tiberiu, un pop b trân care nu prea tia ce se întâmplase în decembrie, nu prea tia ce se sluje te acolo; când carnetul ardea într-un cerc de lumân ri pe soclul statuii, a binecuvântat locul, f când asupra lui semnul crucii. P cat c a lipsit televiziunea! Gândindu-m la Ana Passionaria, i la al ii ca ea, m întreb ce lipsea în spiritul lor, ca s aib nevoie de astfel de mituri. Dup moartea Arhanghelului, unul din discipolii lui îi p stra portretul ascuns sub saltea, între dou cartoane, i nu îl scotea decât seara, cu obloanele trase. Dup ce termin coala de activi ti, Ana Passionaria îndeplini felurite sarcini la Jude ean , cum se spunea pe scurt organiza iei de partid pe jude , cât au mai existat acestea, pân la noua împ r ire administrativ a rii, f cut nu fiindc ar fi fost nevoie de ea, ci ca s se tearg toate urmele burgheziei. tiu c a mers prin coli, prin institu ii mai pu in importante, s fac agita ie politic . (Agita ie era un cuvânt mult folosit în vremea aceea). În institu ii importante sau în uzine, mergeau al ii, cu mai mult vechime. A fost i prin sate; în unele locuri a fost huiduit i alungat , în altele a mâncat b taie, dar nu i-a sc zut

ardoarea, tia c face o munc de sacrificiu, era o onoare, i-ar fi dat i sângele la nevoie. Uneori lipsea cu s pt mânile, dormea îmbr cat , pe un pat de scânduri sau pe o banc , pe la sediile partidului, abia înfiripate. Dac se întâmpl s fie cu un tovar , i dac acesta dorea, nu pregeta s se culce cu el, f r fasoane, din sim minte partinice. Nu o singur dat taic -s u, r mas în func ia lui modest de maistru ef de sec ie la rafin ria «Vega», sim ea nevoia s-o tempereze, oricât era el de credincios partidului. N-a lipsit mult s ajung la ceart , fata s -i atrag aten ia tat lui c are o mentalitate învechit , ba chiar o dat l-a f cut reac ionar de-a dreptul. Drept r spuns, maistrul Musta a zâmbit cu bun tate. Drumurile în jude tân ra activist le f cea cu trenul, cu c ru a sau cu piciorul i uneori c lare. Nu ajunsese s aib ma in la dispozi ie, când iat c i-au dat o sarcin mai important în ora , unde nu avea nevoie s se deplaseze decât de la o strad la alta. Era responsabil cu Uniunea femeilor democrate pe un sector întreg, cu vreo treizeci de mii de locuitori. Trebuia s fac propagand de la o cas la alta, s ob in adeziunea femeilor, s le adune periodic la sediu, într-o fost cas boiereasc ; acolo se f cea înv mânt politic, veneau instructori de la centru, dar r spunderea era a ei: conducea edin ele, inea eviden a participantelor, nota în carnet sârguin a unora, del sarea altora; pe acestea din urm , ca i pe cele care lipseau de la edin e, le vizita acas i le prelucra f r s osteneasc . Dar, f r voie i f r s - i dea seama, din contactul cu o lume care uneori era de o condi ie mai bun decât a ei, începea s - i schimbe purtarea eap n , uneori grosolan , se civiliza, de i î i p stra principialitatea de activist . În acest stadiu se afla, când Tiberiu se gândi s i-o fac

aliat ca s - i asigure prin ea o pozi ie politic . Era prin ianuarie 1946; dup cum se vede, Ana Passionaria evoluase destul de repede, f r a s ri îns vreo treapt ; fusese promovat , cum se spunea în lumea ei din acea epoc . Pe Tiberiu, om chipe , care p rea mult mai tân r, treizeci, treizeci i unu de ani, îl privea numai cu coada ochiului, nu din f rnicie, ci din cea mai sincer convingere c nu trebuie s -i dea alt aten ie decât unui om care locuie te sub acela i acoperi , u în u cu ea, i c ruia se cuvenea s -i r spund când el îi spunea bun ziua; r spundea îns rece, cu o înclinare a capului, f r s -l priveasc . Nu st tuser niciodat de vorb pân în ziua când Tiberiu îi cioc ni la u , cu cinci garoafe albe în mân ; era într-o duminic , fata, a ezat la mas în mijlocul od ii citea într-o carte cu scoar e ro ii, f când adnot ri cu creionul. Ce este, tovar e? întreb , mirat , vexat , dar nu f r o anumit emo ie. Omagiul respectuos al unui vecin, pentru o fat frumoas , r spunse Tiberiu, cu dib cie. Numai c dib cia lui nu se potrivea cu Ana Passionaria, care se f cu ro ie de indignare, reprimându- i emo ia din prima clip . Astea sunt obiceiuri burgheze! spuse aspru. Totu i accept florile, mul umi cu re inere i pe urm se uit în oglind . Duminica urm toare Tiberiu îi aduse garoafe roz. Spre deosebire de rândul trecut, fata schi un zâmbet, involuntar, pe urm se controla i mul umi cu r ceal . Timpul trecea, nu f r ca ea s mediteze. A treia duminic garoafele erau ro ii; Ana Passionaria se dichisise pu in i î i preg tise r spunsul, c ruia îi d du drumul, dup ce îl pofti pe Tiberiu s stea pe scaun:

Uite ce este, tovar e, s nu m crezi proast , i s nu umbli cu ocoli uri. tiu c vrei s te culci cu mine i n-a avea nimic împotriv , sunt o femeie emancipat . Dar fiindc nu e ti membru de partid, ia- i gândul de la mine. Noi avem o moral , a noastr . Tiberiu nu voia nicidecum s se culce cu ea, voia în schimb s intre în partid; la cererea f cut cu aproape un an înainte, nu primise nici un r spuns. Apelase la maistrul Musta , s -i dea o recomandare i s -l sus in . «Mai a teapt , îi r spunse acesta, cu toat prietenia pe care i-o purta. Ce vrei dumneata nu-i lucru de glum . Când am s cred eu c e ti copt, am s te iau de mân , s te duc la sediu. Dar î i spun de pe acum, gânde te-te serios, s nu m faci de ru ine!» Ana Passionaria fu mai operativ decât taic -s u. Întâi îl puse pe Tiberiu s - i fac autobiografia, oral, adic îl iscodi despre via a lui, despre familie i prieteni. C s toriile cu fete luate de la stabiliment erau cunoscute în cartier, el nu le neg , i ea, în con tiin a ei nu-l condamna; dimpotriv , era o not bun , voise s aduc pe calea demn ni te fiin e pierdute, care mai puteau s fie de folos societ ii. Refuz s se gândeasc i s admit c subiectul avea o picanterie care o f cea curioas . Potlog ria cu «Viitorul fericit», cunoscut de asemeni era aproape uitat i Tiberiu î i neg vina, fusese victima unor escroci care profitaser de naivitatea i de buna lui credin . Cât despre origine, cum ar putea cineva s-o socoteasc nes n toas , dac tat l lui, împov rat cu nou copii, nu le l sase nici o avere? Ana Passionaria, singur la p rin i, fu înduio at , îl privi prima oar f r ostilitate. Chiar a i fost nou ? Dificultatea r mânea harpa Alexandrinei.

La harp cântau numai cucoanele mari! zise Ana Passionaria. Un psihanalist ar fi putut spune c în planul al doilea al acestei observa ii era complexul de inferioritate, fa de ceva cu totul inabordabil. Nu, e o femeie plin de modestie, replic Tiberiu, în ap rarea maic -si, ceea ce era de mirare. Harpa i-au d ruit-o na ii, la nunt , fiindc avea talent la muzic . Visul mamei a fost pianul, care îns era prea scump pentru mijloacele na ilor. Sfâr ind cu autobiografia, Ana Passionaria îl întreb pe Tiberiu de ce vrea s se înscrie în partid. El r spunse cu o perora ie pe care mi-e sila s-o reproduc întocmai; în comunism g sise idealul de via , regreta c deschisese ochii cu atâta întârziere, dar acum se d ruia cu trup i suflet ideii, avea s lupte din r sputeri împotriva du manilor, pentru binele poporului, pentru pacea i fericirea omenirii. Vorbea cu atâta pasiune i convingere, c Ana Passionaria, cu tot sufletul ei rece, se sim i mi cat . tii ce-i plus-valoarea? îl întreba la urm . Tiberiu auzise câte ceva, nu era chiar str in de subiect, dar, cu toat marea lui abilitate nu putu decât s bâiguie un r spuns nelimpede. M-am l murit, zise ea. Uite ce e, tovar e, am încredere în dumneata, am s te sus in, dar mai întâi apuc -te i înva ! Îi d du un teanc de c r i i bro uri, începând cu Capitalul, i sfâr ind cu primul volum din operele lui Stalin. La data aceea ap ruser în române te numai ase volume. Lui Tiberiu i a a îi f ceau frica, f r s tie c erau vreo dou zeci i mai bine care urmau s apar , iar el trebuia s le citeasc pe toate, n-avea încotro. Întors la el în camer lu mai întâi Capitalul... Nu

comentez impresiile lui, aici va r mâne o lacun în povestire, fiindc n-am citit cartea lui Marx i nu pot s m pronun în deplin cuno tin de cauz , am auzit i eu câte ceva, ca toat lumea. Era u or de în eles ideea, Capitalul fiind o plag , trebuia s dispar . Dac a fi avut studii de specialitate, a fi în eles c f r capital lumea nu poate s existe, i nici comunismul nu inten iona s -l distrug , ci s -l acumuleze pe seama sa, sub forma unui capital de stat, f r s i se spun pe nume. Prin stat, partidul devenea de in torul tuturor capitalurilor i avea în mân toat economia, f r a ti s-o administreze. Ceea ce s-a dovedit în primii ani, dar nu s-a recunoscut decât dup mai bine de un secol de la apari ia c r ii lui Marx, evanghelia comuni tilor. Dup prima bro ur , din care re inu cât îi trebuia ca s -i poat da cu gura la o edin , Tiberiu le frunz ri pe celelalte, cu gândul s le reia mai târziu, i s ri la Operele lui Stalin. Primul volum era o carte groas , se gândi ce munc însemna s scrii, i nu doar una, ci ase, chiar i atâtea îl speriau, f r s tie c mai urmau dou zeci dup acestea. Deschise volumul i citi: Discursul tovar ului Stalin în fa a colectivului de muncitori... Reproduc din memorie, am frunz rit i eu volumul, dar n-am re inut nimic cu exactitate, decât c primul discurs avea o pagin i jum tate i se adresa unui colectiv de b rba i: Dragi tovar i... Dup ce r mânea o jum tate de pagin liber , Tiberiu citi în pagina urm toare: Acela i discurs, rostit de tovar ul Stalin în fa a colectivului de femei de la fabrica... s -i zicem de înghe at , articol cu mult r spândire în Rusia, chiar iarna, pe ger aspru. Deci: Dragi tovar e... «Vas zic , asta-i treaba! P i dac -i a a de ce nu-l imprimau pe plac de gramofon (nu ap ruse magnetofonul) s poat fi auzit la toate fabricile din ar ?» M opresc la acest exemplu, îmi ajunge, chiar dac

procedeul n-o fi fost urmat sistematic pân la sfâr itul volumului. Poate c da, judecind dup u urin a cu care Tiberiu d dea paginile. El trase o înv tur , c nu-i nevoie s tii tot, ci s extragi ni te idei care se repet . În ceea ce studie zilele urm toare, ideile continuau s se repete, la acela i autor i de la el la al ii. O bro uric alc tuit cu r bdare i iscusin , ar fi cuprins toat înv tura necesar unui candidat în politic . Azi o asemenea treab ar face-o computerul, în câteva minute, i poate chiar ar elimina câte o idee, înrudit cu alta, i sc pat de omul care mai gre e te, neavând creier electronic. În afar de înv tur , începu s-o ajute pe Ana Passionaria în activitatea ei de agita ie. Pe Miercana, so ia lui Pantelimon Dumitrescu nu era nevoie s-o conving , o duse u or la înv mântul de partid, unde biata de ea n-avea ce s caute; era o femeie simpl i neinstruit , st tea i ea pe o banc , f r s în eleag ce se discut , c ci, dup ce conferen iarul î i termina expunerea, punea întreb ri, s vad ce-a re inut asisten a. Mul i se gr beau s ridice mâna i pe urm începeau s turuie, dornici s se remarce. Norocul Miercanei, c în aceast gloat de colari silitori n-o lua nimeni în seam . Parc to i oamenii care se adunau la înv mântul politic se înr iau, î i pierdeau încrederea unii în al ii, se priveau cu suspiciune, ferindu-se s lege o prietenie, de team c n-ar fi principial . Într-un fel era explicabil, to i proveneau dintr-o lume acum condamnat , chiar dac nu f ceau parte nici din marea burghezie, nici din mo ierime, i se str duiau s - i declare, prin cuvânt i prin fapt , adeziunea la noua orânduire. Totul de fric , sau urm rind s le fie mai bine. Într-o b c nie, care în curând s-a numit Alimentara, nume comun pe tot ora ul, pe toat ara, pentru orice pr v lie cu de-ale gurii, am stat la

coad s iau o l mâie. «Vezi c se dau l mâi!» m-a prevenit un cunoscut întâlnit în apropiere. Acesta era cuvântul intrat în uz i r mas pân ast zi; parc nu se mai vindea nimic, totul se d dea când se întâmpl s se g seasc , ca i când ar fi fost gratis. L mâile, ca toate m rfurile rare, se d deau numai pe baz de legitima ie, carnet sindical, dovad de câmpul muncii, alt expresie obsedant , înc neuitat , ca i «oamenii muncii», singurii cu drept legitim la via . În fa a mea la coad era un general pensionar, în haine civile, îl cunoscusem în uniform , celebru prin severitate, spaima garnizoanei. «Tov r ico, s-a adresat cu o voce mieroas , el care nu tia decât s r cneasc , i cu un zâmbet dulce pe fa , el care fusese încruntat toat via a. Tov r ico drag , te rog alege-mi una mai frumoas !» Pân atunci nu folosisem cuvântul tovar , i nu l-am folosit decât rar, i târziu, când toat lumea era corupt . La început, odat , când cineva în tramvai, vrând s se a eze lâng mine mi-a spus: «Tovar e, d -te pu in mai încolo!» i-am ascultat dorin a dar i-am replicat: «Nu sunt tovar cu dumneata!» Tramvaiul era plin cu muncitori care mergeau la gar , (într-un ora de provincie) s întâmpine o delega ie. Puteau s m lin eze. Dar generalul mi-a f cut grea i nu-l voi uita niciodat cum se milogea pentru o l mâie: «Tov r ico!» Altminteri cuvântul, nu diminutivul, îmi place, a tept s fie reconsiderat i-l voi folosi cu drag inim . Nu-i fu greu lui Tiberiu s-o aduc i pe Cornelia, care îns se ascundea de Trandafil, prima dat în via a ei când trebuia s mint . În asisten nu erau numai femei simple, ci i cucoane, chiar boieroaice, se cuno teau cât de colo, chiar dac î i puneau câte o rochie mai ponosit i î i l sau bijuteriile acas . Fiindc a venit vorba de bijuterii, Tiberiu avea un ceas de

mân cu capacele de aur. Mergea i el la coala de partid a pensionarilor, c ci prin decizia spitalului deocamdat era scutit s se angajeze în câmpul muncii. Tiberiu observ de la un timp c vecinii lui de la înv mântul politic îl tot întrebau cât e ceasul, i când el ridica man eta, s se uite, î i d deau coate. Poate n-ar fi urmat chiar un denun i o demascare, dar din prudent îi ceru ceasornicarului s -i înlocuiasc aurul cu alam cromat . Cu o u urin de neb nuit, Odor accept s mearg la înv mântul politic. «Î i mul umesc, frate, îmi faci un serviciu. Tocmai voiam s aprofundez doctrina marxist !» Dac voi sim i c este nevoie, voi povesti la timp ciocnirea lui cu lectorul pe care îl încol i cu întreb ri neortodoxe, pornind de la idei filosofice condamnate, f cându-l s se bâlbâie, scos din cadrul prelegerii scris de al ii i înv at pe de rost, sau citit , pur i simplu. La auzul numelui Kant i Schopenhauer lectorul v zu ro u în fa a ochilor i n-avu alt replic decât una furioas : «Ie i afar ! Nu perturba min ile unor tovar i cinsti i, dornici s înve e, cum spune Lenin!» Un pensionar din fundul s lii ridic mâna: « i Stalin spune la fel, tovar i!» La vremea acestei întâmpl ri nefericite, Tiberiu avea situa ia consolidat în rela iile lui cu Ana Passionaria, se alese din partea ei numai cu o mustrare u oar i cu sarcina s - i prelucreze fratele, spre a-l pune pe linie. Pe Alexandrina nu izbuti s-o înduplece, o implor în genunchi: «E în joc viitorul meu, mam , i al întregii familii! Vino m car o dat , s faci act de prezen !» «Dac te-ar auzi tat l t u, s-ar r suci în groap !» îi r spunse maic -sa. Tiberiu ie i din camer , spumegând de furie i din u , îi arunc un cuvânt, pe ton de insult : «Boieroaico!»

Acest e ec se termin cu o izbând . «Chiar a a i-ai spus, "boieroaico?" îl întreb Ana Passionaria. Înseamn c ai terminat cu trecutul.» Se apropia prim vara anului 1946. Peste dou s pt mâni Tiberiu era primit în partid, cu solemnitatea pe care nu o cunosc, i nici nu am socotit necesar s-o aflu; a fi avut pe cine s întreb: trei sferturi din prietenii mei, i patru milioane de oameni din ara noastr . Seara, Ana Passionaria îl s rb tori în intimitate. Pe masa din camera ei, printre volume i bro uri cu scoar e ro ii puse o sticl de vin luat de la proasp tul înfiin at MAT (vin i alcooluri, dar nu mai tiu ce înseamn cele trei ini iale). Mai erau trei farfurii, una cu felii groase de salam, alta cu o bucat de brânz i cealalt cu pâine. Sigur c ar fi putut alc tui o gustare mai aleas , dar nu se pricepea, i nici nu credea c este nevoie. Dup ce mâncar i b ur câte un pahar de vin, a eza i fa în fa , Ana Passionaria se ridic i spuse, cu o emo ie pu in aspr , dac apropierea acestor dou cuvinte se în elege: Nu sunt fecioar , dar n-am f cut nici o gre eal fa de partid. În numele lui Marx, Engels, Lenin i Stalin, î i d ruiesc fecioria mea politic . Jur c n-ai s în eli niciodat partidul! Era sublim! Nu cerea credin pentru sine, ci pentru marea ei familie! Jur! opti Tiberiu, atât de uluit c nu- i mai st pânea glasul. Sigur c activi tilor pe care îi cunoscuse, Ana Passionaria nu le cerea s jure; avea încredere. Dup ce Tiberiu jur , îl trase spre pat. Atunci, haide!

Dac se bucura, nu l sa s se vad . St tea eap n i grav , avea sentimentul c face o munc de partid i nu putea fi u uratic . Drept la capul patului era portretul lui Stalin. Tiberiu îl vedea, ori de câte ori ridica privirea; întâi se crispa, apoi îi veni s râd . Stalin parc îi f cea cu ochiul, zâmbind pe sub musta .

6 Uimitor mi se pare tot ce s-a întâmplat cu Titus de la întoarcerea lui din r zboi, în iulie 1945, când aflase, prin cuvintele josnice ale lui Tiberiu, cum murise Alga, groaznic batjocorit . Dup o noapte petrecut în delir, pr bu it pe mormântul ei proasp t, a doua zi diminea , când îl g si paznicul cimitirului, avea privirea fix i chipul ca de piatr . E de mirare c supravie uise, c putea s umble i mai ales c tia pentru ce trebuie s tr iasc : spre a urî pe cei care slu eau via a. i s se r zbune. Nu tia cum, tia doar în ce tab r erau vinova ii, i necunoscându-i nu-i r mânea decât s urasc toat tab ra; pân la moarte! S nu uite, s nu ierte. Acest gând f cu s se nasc în fiin a lui o lini te înfrico toare, ca a marilor fluvii înghe ate. Când se întoarse acas , murdar de p mânt pe haine, pe mâini i pe fa , Cornelia care îl a tepta îngrozit , dup o noapte de zbucium ascuns, fiindc nu se încumetase s -i spun lui Trandafil ce se întâmplase, nu- i crezu ochilor c e teaf r, c e în stare s umble i s vorbeasc . Vreau s m sp l i s -mi schimb hainele, spuse Titus, simplu, de parc n-ar fi tr it o dram ucig toare. Te rog nu spune nimic, nim nui. i uit . Cuf rul cu lucrurile lui era în casa mare, îl adusese Pantelimon Dumitrescu din satul nostru, unde murise Alga. Titus nu vru s vad pe nimeni, nici m car pe maic -sa; nu mai avea nimic în suflet decât ur . i dorin a neînduplecat de r zbunare. Din ce avea pe el, p str pistolul i trei înc rc toare, în

total optsprezece cartu e. Îmbr c haine civile i ie i pe u . Avea asupra lui bani, ultimele dou solde, i ordinul de demobilizare, putea s circule liber, oriunde. Dar n-am putut s aflu tot ce-a f cut timp de dou luni, pân în septembrie, când ajunse la Ia i i se prezent la facultate, s - i reia postul la catedra de matematic . În vara aceea de la sfâr itul r zboiului, i chiar mai târziu, se s vâr eau omoruri, prin sate i prin ora e, se auzeau împu c turi noaptea, oamenii aveau în elepciunea s se închid în case, de la c derea întunericului. Impruden ii pl teau cu via a; cazurile r mâneau necercetate. Amintesc numai de unul, era pictor, ne împrietenisem dar nu tiam prea multe despre via a lui, fiindc era o fire t cut . Nu-mi închipuiam c poate s aib un du man, i ceea ce s-a întâmplat cu el nu-i exclus s fi fost doar un accident, cum s-a mai auzit i de altele. În leg tur cu pictorul acesta ucis într-o noapte pe lâng cimitirul Belu, au circulat legende, cum c ar fi fost spion, sau membru într-o societate misterioas , c ar fi de inut secrete i era mai bine s moar . Azi asemenea întâmplare ar putea s fac subiectul unei c r i poli iste; la vremea ei trecea neobservat , ca multe altele. Chiar i nou , celor care am tr it vremea aceea, ne e greu s ne aducem aminte i s credem în propria noastr memorie, ce pu in conta via a oamenilor. Titus a murit, de asemeni Honoriu, ca i restul echipajului de pe barcazul Hercules, în afar de Rudi, mecanicul, care a izbutit s fug din ar . Ultimul a murit c pitanul barcazului, State, pe care l-am întâlnit întâmpl tor la spitalul Colentina,

unde mersesem s v d un prieten. Avea s se sting i el, la pu in timp dup aceea, de o boal misterioas , ca i Honoriu. Deocamdat nu- i d dea seama ce îl a teapt , nu tiau nici medicii, toate analizele erau bune, numai c f cea temperatur la anumite ore i atunci devenea euforic, de i dac îl priveai cu aten ie descopereai pe fa a lui chipul mor ii. Într-o asemenea stare l-am cunoscut, i stând de vorb , în momentele lui febrile, am ajuns la încercarea lor de fug cu barcazul Hercules. Trecuser ani, nu mai era nici o primejdie s aminteasc de întâmplarea aceea i oricum î i d dea seama c nu eram omul care s duc vorba mai departe. C pitanul State, aflând c îl cunoscusem pe Titus din copil rie, mi-a f cut dest inuiri care coincideau cu cele aflate mai înainte din alt parte, nu-i nevoie s spun de la cine. Doar ceva nu tiusem, i nici nu am posibilitatea s verific dac era adev r sau halucina ia unui om care a murit în s pt mânile urm toare, stingându-se încet, cum se stinsese întreg echipajul, f r s se tie boala. În afar de Rudi, care fugise, to i ceilal i fuseser aresta i de securitate, ancheta i luni de zile, inu i prin închisori, f r judecat , i când ie iser erau ni te umbre; nu pomenir nimic despre ce li se întâmplase i unul câte unul plecaser pe lumea cealalt f r a se afla cauza; sau poate medicii nu îndr zneau s se pronun e. În a teptarea unei nop i cu vânt puternic de la nord, trecuse timpul de la Cr ciun pân la sfâr itul lunii ianuarie. Între cei ase oameni de pe Hercules, lega i printr-o aspira ie comun , indiferent de starea lor social i de colile absolvite, se n scuse o fr ie de cruce, mai puternic decât o fr ie adev rat . Ne ansa lor nu fu îns iarna aceea, clement ca nici o alta, c ci în afar de ninsoarea din ziua plec rii lui Titus din Bucure ti nu mai c zu un fulg de z pad toat luna ianuarie, nu b tu vântul decât

de la sud, mai blând decât vara; nu fur nici câteva zile cu cea deas , neprielnice îns unei evad ri, c ci, dac lipsa vizibilit ii favoriza ie irea din port, zgomotul motorului, chiar la ralanti se auzea de la sute de metri. Ne ansa fu o tr dare. Îmi va trebui mult curaj s spun cine a fost tr d torul. În acea vreme de a teptare, când oamenii avur timp s - i spun tot ce aveau pe suflet, în circumstan e favorabile dest inuirilor cele mai intime, ca la o confesiune in extremis, Titus m rturisi c dup întoarcerea de pe front împu case cu mâna lui dou zeci de solda i ru i, i ar fi împu cat mai mul i, s fi avut cu ce. Despre doi tiam, cei de lâng cimitir. Ceilal i c zuser sub cele optsprezece cartu e pe care le mai avea când plecase spre Ia i. Se oprise în câteva ora e de pe parcurs, Buz u, Râmnicu-S rat, Foc ani, Bârlad, nu tiu în ce scop. Era drumul pe unde se retr sese cu regimentul în august 1944, urm ri i de ru ii care continuau s fac prizonieri i capturi, chiar dup ie irea României din r zboi i trecerea armatei noastre în tab ra aliat împotriva lui Hitler. E adev rat c , de i acceptaser armisti iul f r condi ii din partea noastr , ru ii tergiversaser s -l semneze pân în septembrie, creând situa ia stranie c am fi înc în stare de r zboi cu ei, de i luptam al turi. Titus nu se ferea s mearg noaptea pe str zile pustii i neluminate. Ascuns dup un zid, la un col de strad , când auzea pa i apropiindu-se, scotea revolverul, d dea piedica la o parte. Erau ru i, be i, mergeau cl tinându-se, îi l sa s treac i tr gea în ultimul, ochindu-l în ceaf , apoi se pierdea în întuneric. Uneori ceilal i nici nu b gau de seam , î i vedeau de drum mai departe, împu c turi se auzeau adesea, uneori tr geau chiar ei, s se distreze. Nu m încumet s judec fapta, n-o condamn, n-o absolv, nu

era una singur , ar trebui s fac procesul fiec reia dar nu m-a învestit nimeni, nici nu sunt în stare, nu tiu câte f r delegi aveau pe con tiin acele victime. * Dar ce era partidul comunist la data aceea? Las la o parte pe cei care d deau n val s se înscrie, f r s -i uit pe ceilal i, opozan i încrez tori în declara iile Angliei i Statelor Unite ale Americii. Ele aveau reprezentan i în ar , comisia aliat de control, pe care îns ru ii îi duceau de nas, în v zul lumii, parc orbi i. Ce e mai trist, aceste dou mari puteri, atât de simpatizate în ara noastr , cum sunt i ast zi i cred c vor fi de-a pururi, ne ascundeau adev rul, nu îndr zneau s ne spun pe fa c , prin naivitatea, prin neabilitatea, ca s nu folosesc cuvinte mai aspre, prin impruden a conduc torilor lor. Dar poate judec gre it, m gândesc abia ast zi c ascunzându-ne adev rul, englezii i americanii ne-au l sat pu in speran . E drept c mul i români au înfundat închisorile, au fost schingiui i i au murit în chinuri, datorit acestei escamot ri diplomatice a catastrofei h r zite rii noastre. Au fost pierderi triste, dar nu zadarnice; un neam f r martiri nu merit s tr iasc . Nu mi-e ru ine c eu, unul, am supravie uit, o stea protectoare mi-a condus drumul ca ast zi s pot depune m rturie despre martiriul rii noastre, ad ugind o fil la dosarul procesului care trebuie s înceap , oricâte piedici i s-ar pune în fa . Al ii tiu mai bine ca mine, nu m sfiesc s vin dup ei, l sându-le loc înainte; o c r mid face parte dintr-o construc ie, indiferent în ce parte a zidului este pus . Speran ele vane au folosit i în alt fel, dându-le multora

puterea s supravie uiasc , de aceea nu voi face proces minciunii, socotind c a avut rolul unei anestezii în momente de durere insuportabil . Chiar Titus, cu rana lui groaznic în suflet, a sperat un timp, i nu în a teptarea unei fericiri viitoare, pentru el imposibil , ci doar ca s se r zbune. R mân al turi de el, aprob ideea de r zbunare, oricât ar fi de ne-cre tine te. Revin acum la întrebarea despre partidul comunist. Am cunoscut i eu câ iva din membrii lui, poate erau sinceri, dar am b gat de seam c nu se încredeau unii în al ii, tr iau într-o continu suspiciune, poate justificat , dar în asemenea condi iuni nu poate s se nasc un partid, i cu atât mai pu in o societate. Unii, socotindu-m simpatizant, c ci nu respingeam ideea înainte de a-mi face o p rere proprie, îmi spuneau: «Fere te-te de cutare, e trotzkist!» Sau agent de siguran . Nu mi-a trebuit mult s -mi fac p rerea, slav Domnului! Cât despre num rul membrilor, ca s curm o controvers , de i azi n-ar mai fi nevoie, m duc la cifre oficiale, publicate în deceniul al optulea de chiar conducerea partidului, sub prefa a generalului Ilie Ceau escu, doctor în istorie, girant pe care nu putea s -l conteste nimeni. Dup cum scrie acolo negru pe alb, în 1942, al doilea an al r zboiului, partidul comunist avea vreo mie ase sute de membri, la o popula ie de dou zeci de milioane. Dintre ace tia fuseser judeca i, în perioada anterioar , de plin prigoan , vreo ase sute, i condamna i parc patru sute. Iar la moarte nu fusese condamnat nici unul, nici dup izbucnirea r zboiului, când se aplica legea mar ial ; Ilie Pintilie, eroul împu cat la Constan a nu poate fi pus la socoteal , nefiind cet ean român, ci un infiltrat sovietic. Cât despre sabotaje sau alte acte de rezistent , nu s-a auzit nici de uzine incendiate, nici de trenuri s rite în aer, nici de

poduri distruse, nici de proiectile de tun umplute cu rumegu în loc de explozibil, i cu mesaje de prietenie: «V salut m, fra ilor! Tr iasc Victoria!» În schimb, dup r zboi, în c r i i în filme asemenea fapte eroice s-au în irat unele dup altele, s i se umple sufletul de mândrie. Dar, dup cartea de istorie girat de generalul Ilie Ceau escu, pe care nimeni nu l-ar putea socoti du man al partidului, reiese c în cursul aceluia i an, 1942, în plin r zboi vas zic , «ac iunile» ilegali tilor au fost ici una, colo dou , la Arad, Timi oara, Craiova, Bucure ti i nu mai tiu unde, în total nou pe toat ara. Dac «ac iune» s-a numit, între altele, s tip re ti ni te manifeste, s r spânde ti o foaie de ziar clandestin , «cite te i d mai departe» i altele asemeni, apoi oricine, cel mai înver unat sus in tor al partidului, va conveni c nou e o cifr ridicol . Am întrebat în stânga i-n dreapta, pe oameni mai informa i decât mine i mai pricepu i în politic , le-am b gat cartea în ochi, s vad i s -mi spun ce însemna cifra generalului Ilie Ceau escu. To i au ridicat din umeri. M îndep rtez de subiect, altceva am de spus acum, dar nu m rabd inima s merg mai departe înainte de a da eu r spunsul, dac n-au putut al ii, i n-au putut fiindc au c utat cauze ascunse sau fiindc mintea lor a refuzat s judece ceva ce era la mintea coco ului; mai simplu nici nu se poate, s m ierte cei care n-au putut s -mi r spund . Acea tip ritur oficial , ap rut în scoar e ro ii urm rea cu perfidie s minimalizeze înainte de a nega cu totul existen a unui partid comunist în România, înainte de faimosul congres al nou lea, când a luat puterea fratele generalului, tot atât de general pe cât sunt eu episcop. *

Când Titus ajunse la Ia i g si ora ul în turbulen , manifesta ii dup manifesta ii cereau schimbarea guvernului, acuzat c se împotrive te înnoirilor cerute de partidul comunist, în numele muncitorilor. Decanul facult ii se schimbase, era un profesora care saluta cu pumnul ridicat, un simbol devenit la el amenin are. Fusese instalat cu for a, cum se întâmpl pretutindeni, o minoritate infim dar turbulent i sus inut de for a ruseasc , voia s ia puterea prin violen , c ci de dorit n-o dorea nimeni. Titus î i g sise locul de la catedr ocupat. «Te miri de ce? Ai fost pân în cotul Donului!» «Da, i am fost r nit de dou ori, am trei decora ii. Dar am fost r nit i în mun ii Tatra; i nu am nici o decora ie!» Pe scurt, i se recomanda s înceap via a din nou, s porneasc de jos, s dovedeasc ata ament pentru clasa muncitoare. Se întoarse la Bucure ti, merse la minister; fu trimis la Inspectoratul colar. «Unde ai domiciliul?» «Nu mai am nici un domiciliu; locuiesc provizoriu la un frate, în Ploie ti!» I se propuse un post de profesor suplinitor, la un gimnaziu s tesc din jude ul Prahova: profesor de gimnastic i de limba rus . «Dar eu sunt matematician. i nu tiu ruse te!» «Puteai s înve i, cât ai fost în Rusia!» Prim-ministru dup 23 August 1944 fusese generalul S n tescu, un om din anturajul Regelui. De i nepreg tit i cu s n tatea cam zdruncinat , primise; era în noaptea de 23 spre 24 august i pân în zori trebuia s alc tuiasc un guvern, care s semneze armisti iul. Încerc s reziste comuni tilor, acea minoritate infim care se sprijinea pe armata ruseasc i voia s - i impun politica. Fu contestat din primele s pt mâni, mereu

erau manifesta ii, din ce în ce mai puternice i mai ostile. În afara muncitorilor din fabrici, adu i cu camioanele, în afara func ionarilor, o mul ime de oameni adera la aceste mi c ri agresive, unii din oportunism, al ii din orbire i cei mai mul i din ceea ce se cheam sim ul gloatei, veche de când lumea. Iisus i-a absolvit cu o vorb pe care n-o admit, i care l-a costat r stignirea: «Iart -i, Doamne, c nu tiu ce fac!» Mul i n-au tiut ce fac, al ii au crezut c fac bine, cunosc destui, mai târziu s-au dezmeticit i s-au c it, cu sinceritate, dar r ul era însc unat. Dup cele dou guverne ale generalului S n tescu a venit la putere, generalul R descu. Acesta era un om mai energic, mult lume i-a pus n dejdea în el, dar curând, comuni tii care îl acceptaser au început s -i pun be e în roate. Ce urm reau putea s în eleag oricine avea un pic de minte; le trebuia un guvern care s le fie pe plac, s - i poat face mendrele, pân ce i-ar fi îng duit s pun mâna pe putere cu totul i s guverneze singuri. Nu am s spun cât de grea a fost via a mea în acea vreme, m socotesc scos din cauz , ca s pot vorbi despre al ii. Primul dintre ace tia va fi Titus, fiindc el ilustreaz mai bine epoca, zbaterea între speran i dezn dejde. Speran a multora atunci, a fost c odat r zboiul terminat pe toate fronturile, ru ii se vor retrage. De i odat cu moartea Alg i via a lui Titus era distrus , el continua s tr iasc , oscilând între ideea de r zbunare i cea de sinucidere. Dar poate i cu al i oameni se întâmpl la fel în acea vreme, chiar i cu mine dac m judec cu luare aminte. Tr iam cu to ii un sfâr it de etap , la dou zeci, treizeci, patruzeci de ani câ i aveam fiecare; veneam cu o moral , o înv tur i un stil de via , rezultatul educa iei de acas , din coal i din

convie uirea cu semenii no tri. Aveam convingeri i deprinderi intrate în sânge, tiam c dup zi vine noapte, dup var toamn i iarn ; c p mântul se învârte te în jurul soarelui, adev r descoperit cu întârziere i cu sacrificarea unor astronomi socoti i eretici. tiam tot ce se vede i chiar ce nu se vede, tiam temeiul existentei noastre, fizic i metafizic . i deodat , aceste adev ruri erau negate, reprezentând vechiul, i în loc se punea noul, care nu putea s fie decât ceva mai r u ca înainte. La acest nou nu puteau ajunge decât cei care se lep dau de gândirea proprie i o acceptau pe a altora. Cel mai u or s se adapteze era pentru cei nedeprin i s gândeasc . i pentru cei care aruncau u or tot ce aveau în bibliotec , punând în loc c r i cu scoar ele ro ii. Celorlal i nu le r mânea decât s tr iasc în vid, dac nu ajungeau în fa a plutonului de execu ie, sau în închisori de reeducare i de munc for at , ca de pild la canalul Dun re Marea Neagr . Via a lui Titus nu a fost mai u oar decât într-un lag r, doar c nu avea pe urmele lui un paznic. Sau, cine tie? Un an i jum tate, iarn , var , a mers în fiecare zi cu bicicleta, cincisprezece kilometri la dus i cincisprezece la întors, pân într-un sat dintre dealuri, unde î i avea coala. Despre via a lui acolo nu tiu prea multe i nu vreau s pun de la mine, de i ar fi u or s -mi închipui, c ci am destule exemple: o coal cu patru clase, c rora li s-au ad ugat înc patru, vechiul gimnaziu, din dorin a de a culturaliza poporul inut în ignoran de vechea orânduire. Un director semi-analfabet, însurat cu moa a satului, promovat profesoar de anatomie i higiena. Câ iva profesori titra i, în aceea i situa ie ca Titus, sco i de la catedrele lor, pentru purtare nedemocrat sau du m noas . Printre ei un

suplinitor, f r studii superioare, cu o misiune special ; nu preda nimic, era cu ochii i cu urechile în toate p r ile. Veneau des inspectorii de la jude , s dea îndrum ri cu privire la educa ia elevilor dar i a profesorilor. Orele de gimnastic nu se f ceau, «nu asta ne trebuie», spunea directorul. În timpul destinat lor, Titus repara b ncile, pupitrele, clan ele, punea chit la geamuri, era bun la toate; îns nu ajunsese s taie lemne, ca maistrul de muzic , dirijorul corului care îi înv a pe colari imnuri patriotice. Limba rus nu putea s fie trecut cu vederea, Titus tia alfabetul chirilic, avea un punct de pornire, apoi î i începea lec iile cu ce prindea de la emisiunea radiofonic «înv a i limba rus cântând». Având talent se descurca destul de bine, ceea ce nu înseamn c la sfâr itul anului cei mai silitori din elevii lui tiau mai mult decât dou vorbe ruse ti. Cel mai greu în aceast via demoralizant era drumul cu bicicleta pe ploaie, când se înnoroia drumul, sau iarna, pe ghe u i pe ninsoare. De multe ori strângea atâta clis sub aripi c ro ile în epeneau i trebuia s coboare, s le deznoroieze cu un cu it de lemn pus în geanta de scule. Apoi erau urcu uri unde mergea pe jos împingând bicicleta sute de metri. Cu tot impermeabilul pus peste haine, ploaia îi ajungea pân la piele. Nu mai vorbesc de ger, sau de viscol, mai ales când b tea din fa . Iar pe ghe u aluneca pân în an ul oselei, i numai îndemânarea dobândit la patinaj i la schi îl ajuta s scape teaf r. Ar fi putut s stea cu chirie la un ran, i se g seau destui dornici s -l g zduiasc pentru câteva sute de lei pe lun , c ci duceau mare lips , via a se scumpea iar banii î i pierdeau valoarea. Dar sim ea nevoia s fie acas serile, mai ales ca s

asculte tirile de la radio Londra. Din cele dou camere pe care i le d duse Cornelia, Alexandrina îi ced una, cu drag inim , ceea ce îi refuzase lui Tiberiu. Re inerea pe care o avea fa de acest fiu nevrednic, de pe urma c ruia se alesese numai cu necazuri, nu era o dovad c îl iubea mai pu in decât pe ceilal i. Resentimentele, oricât de grave, nu învingeau sentimentul de mam , pe care îl avusese chiar fa de Tom, monstrul familiei. C ci pe to i, buni sau r i, ea îi n scuse i îi al ptase, erau trup i suflet din trupul i sufletul ei. În afara lec iei de limb rus , Titus nu mai avea timp s asculte la radio decât emisiunile postului BBC de la Londra. Toat lumea asculta, dar cu precau iune, acest post, singura mângâiere atunci, cum fusese i în timpul r zboiului. Pe aceast cale afla c între ru i i alia ii ceilal i ap reau neîn elegeri, ceea ce era de a teptat, dup cum era de a teptat ca neîn elegerile s se agraveze. Am cunoscut oameni care de la începutul alian ei, privit de ei cu revolt i cu stupoare, s-au a teptat ca dup capitularea Germaniei, s înceap r zboiul între America i Anglia de o parte i de alta Rusia, de vreme ce aceasta din urm jurase moartea capitalismului. M mir c Churchill i Roosevelt, oameni r spunz tori de viitorul omenirii, au uitat amenin area, i i-au întins mâna lui Stalin, luând de bun promisiunea acestuia c va schimba doctrina. Cominternul nu i-a schimbat decât numele, devenind Cominform, cus tur cu a alb pe stof neagr , s-o vad i miopii, de la distant . C ci nici lupul, cea mai potrivit asemuire, nu- i schimb decât p rul! Prin radio Londra a auzit Titus, ca i mine, discursul lui Churchill, de la Fulton, care anun a iminenta r zboiului. Era la 5 martie 1946, un an f r o zi de când în România puterea o luase

guvernul Petru Groza; despre aceast trist întâmplare am s vorbesc îndat , dar va trebui s fac un efort spre a-mi învinge repulsia. Pân la Fulton r zboiul fusese numai prezumtiv, apoi posibil i pe urm probabil sunt patru trepte, le-au sesizat mul i oameni i nu m mir . În schimb, m mir de Churchill c i-a f cut declara ia cu prea mult întârziere, dup posibil i dup probabil. Oare inuse atât de mult efectul l zii cu votc de la Yalta? Acel discurs, oricât de înfierat ar fi fost în ziarele comuniste, îi mai d du lui Titus un an de speran .

7 Domnul Petru Groza, era un latifundiar de la Deva. I se spunea doctor, cuvânt care în folosin a noastr curent înseamn medic cu diplom . Pe lâng medici, exist puzderie de al i doctori, în diferite tiin e: în drept, în istorie, în matematici i în altele, inclusiv în chimie. Doctorul Petru Groza era doctor in jure, cum se spune prin alte locuri, adic în tiin e juridice, magistrat sau avocat, de pild . De obicei, cel pu in în ara noastr , ace ti titra i nu- i folosesc titlul de doctor decât dac vor s - i dea ifose, i în orice caz adaug i tiin a pe care o onoreaz , ca s nu fie confuzie. Confuzia în cazul lui Petru Groza a mers atât de departe încât a derutat chiar i guvernul, care a botezat cu numele lui, precedat de titlu, bulevardul facult ii de medicin , din Cotroceni, unde majoritatea str zilor au nume de medici, ceea ce îmi pare o idee bun . Tot pe acest bulevard, la intersec ia cu o arter larg , s-a ridicat i statuia lui Petru Groza, într-o perspectiv generoas , putând s fie v zut de la mare distant , pe o arie de trei sferturi de cerc, adic aproape din toate direc iile. Pe un soclu de granit ro u, mai înalt decât al tuturor statuilor aflate în Bucure ti la acea dat , s-a ridicat pl smuirea în bronz a personajului, în m rime supranatural , cuvânt care în acest caz n-are un în eles metafizic, ci unul strict geometric, raportul între dimensiunea sculpturii i cea a modelului. Prin supradimensionare, Petru Groza a dominat tot cartierul. Vorbind la trecut, confirm actul de repara ie, poate înc necunoscut unora, c statuia a fost dat jos de pe soclu, cam odat cu cea a lui Lenin. M rturisesc c detronarea acestuia din urm mi-a fost

aproape indiferent , omul murise de mult i personal nu avusesem nimic de împ r it cu el, de i nenorocise o omenire întreag . Dar maleficul lui r m sese departe în urm , apoi fusese dep it de al ii, i mai r i. Statuia lui Petru Groza îmi st tea pe suflet, dup cum, când tr ia, greutatea lui fizic îmi st tea în spinare. L-am urât cât a tr it, în timp ce al ii spuneau despre el cuvinte de laud , i poate erau de bun credin . L-am urât i dup moarte. În plimb rile mele, treceam prin fa a Operei unde priveam statuia lui Enescu, inspirat , dar atât de modest . Iar la cinci sute de metri mai departe d deam de matahala care îl reprezenta pe Groza, radios i sigur pe sine, de parc ar fi fost st pânul p mântului. Comparam dimensiunile i greutatea celor dou statui, prima strivit de cealalt i îmi spuneam, iat la ce pot duce circumstan ele. Ce era falnicul i triumf torul Petru Groza, pe lâng Enescu? E oare posibil compara ia? Numai împrejur rile istorice f cuser ca o statuie s fie de cinci sau de apte ori mai mare decât cealalt . Circumstan în acest caz înseamn un moment favorabil, dar trec tor, dovad c bronzul a fost dat jos de pe soclu. În vreme ce Enescu, pe care îl m resc cu închipuirea de zece ori când trec prin fa a Operei, va r mâne etern în jil ul lui unde mediteaz , f r s cear nimic celor cu putere vremelnic . Dar de ce uram, i ce înseamn ura? Când eram mic am urât-o pe doamna institutoare din clasa doua primar . Chiar a a? Nu, n-aveam destul minte ca s pot urî, ura este o complexitate de sentimente. N-o uram, doar îmi f cea fric . Frica este instinctual : ura se înva . Îmi rev d în fug via a i îmi dau seama c pân târziu n-am tiut ce e ura; am fost invidios câteodat , sau pizma , cuvânt care pare sinonim, dar înseamn

mai mult decât primul. Am avut de multe ori sentimente de du m nie; nu-i totuna cu ura. i iat , descop r c am urât atât de târziu, încât mai c nu-mi vine a crede. Cineva care scria c r i, dar care dup r zboi n-a mai putut s scrie fiindc nu accepta via a nou n scut i era prigonit din aceast cauz , s-a dus la Zaharia Stancu, s -i cear protec ie. Zaharia Stancu era atunci directorul Teatrului Na ional. Mai înainte fusese poet i director de ziar; tot timpul a fost, sau a vrut s fie, director. Ultima lui func ie, mai mare decât a tuturor directorilor, s-a numit Pre edinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Socialist Român ; pe acest scaun i-a dat duhul. Prezentele l muriri sunt pentru cei care nu-i tiu biografia, sortit s fie înc mai necunoscut în mileniul al treilea. Dup ce a ascultat p sul colegului mai tân r i cu mai pu in renume, directorul l-a întrebat: «De ce nu scrii despre via a nou ?» «Pentru c n-o cunosc; ca s cuno ti o via , trebuie s-o fi tr it!» «Atunci scrie despre via a tr it !» «Am scris; mi s-a spus c trecutul nu mai intereseaz pe nimeni». «Ba intereseaz , dar s -l dema ti, s scrii cu ur !» «Nu ur sc pe nimeni» a fost ultimul r spuns al n p stuitului. Îl credeam, fiindc nici eu nu urâsem. Zaharia Stancu s-a aplecat spre el i i-a spus, cu glasul blând, dar cu ochii în fl c ri: «Înva s ur ti! Love te în lumea care a asuprit poporul, pe rani, pe muncitori i chiar pe c rturarii cinsti i ai rii!...» Am re inut întocmai aceast lec ie i am constatat c într-adev r ura se înva . Dar eu, unul, când am început s ur sc cu adev rat i-am urât tocmai pe cei care îndemnau la ur . Am urât minciuna i impostura. Nu bietele minciuni ale celui care î i în eal nevasta sau asociatul; e imoral, dar cu atât nu se ajunge la catastrof . Nu impostura seduc torului care se d drept conte

ca s ademeneasc o midinet ; midineta va suferi sau poate nici nu va suferi; dar i într-un caz, i în altul, lumea nu se va duce de râp . Ur sc de moarte minciuna i impostura celor care s-au intitulat salvatorii poporului, i i-au f g duit fericirea, ca s distrug tot ce fusese bun înainte, dându-i în schimb mizeria i degradarea, cum le mai sim im i ast zi, în ultimii ani al mileniului. Îl ur sc pe Petru Groza pentru 6 martie 1945, când s-a aliat cu impostorii, impostor el însu i, ca s -i aduc la putere. A primit, în locul blidului de linte, un fastuos platou de aur, cu femei de toate felurile, dispuse s îl desfete, între dou acte de carnaval politic. La 4 februarie în acela i an, ase sute de mii de oameni, adic jum tate din popula ia Bucure tilor, s-au adunat într-o pia , unde nu tiu cum puteau s încap , i au r sturnat de la putere guvernul generalului R descu; pân atunci, acesta inuse piept comuni tilor. A fost v rsare de sânge; cu armata sovietic al turi, nimeni n-ar mai fi putut s reziste. Fuseser i pân atunci turbulen e în toat ara, prefec i i primari da i jos cu for a, fiindc voiau s se respecte legea, când venise vremea f r delegilor. Dup dou s pt mâni de tergivers ri, ajungea la putere guvernul «de larg concentrare democratic », al domnului doctor in jure Petru Groza. De un timp i se tot vântura numele, îl împingeau în fa , s -l vad toat lumea; pân atunci nu-l cunoscuse nimeni, decât intimii, apoi o parte din cet enii ora ului Deva, i, în sfâr it, cei care îl umflau ca pe o gogoa , i pe care avea s -i slujeasc . Sigur, tiau i ei, comuni tii nu aveau atâta credit încât s poat forma singuri un guvern; mai bine decât to i tiau

consilierii sovietici, care mo teniser de la Lenin tiin a imposturii i o perfec ionaser . «O larg concentrare democratic » trebuia s satisfac pe observatorii alia ilor, afla i în ar , cu misiunea de a urm ri cum se aplic prevederile armisti iului. A a li s-a închis gura i lor, i Regelui, i partidelor numite ironic istorice. Petru Groza prezida un partid, Frontul plugarilor; nu tiusem mai înainte. i ce leg tur puteau s aib plugarii cu un bog ta de la Deva, care st pânea numeroase imobile, o bun parte din centrul ora ului? Numai c le vânduse la vreme, cum se l uda singur. Când peste câ iva ani s-au na ionalizat casele celor care aveau mai mult decât un apartament, printre p guba i erau i prieteni ai primului ministru, c ruia s-au dus s se plâng . Iar acesta le-a r spuns jovial: «De, dac a i fost pro ti i nu le-a i vândut la vreme!» Larga concentrare democratic a guvernului, etichet de ocazie, era alc tuit din grupuri i grupule e, unele n scocite ad hoc, altele reactivate dup ce se l saser de mult pe tânjeal . Primul ministru a devenit în 1952 pre edintele prezidiului M.A.N. i a r mas în func ie pân la moarte, în anul 1958 când i s-au f cut m re e funeralii na ionale, cu slujb bisericeasc . Se bucurase i în via de multe hatâruri, dar abia ultimul dintre ele, soborul de preo i, corul, t mâia, aceast grav înc lcare a principiilor propov duite din amvoanele comuniste, m-a f cut s în eleg cât recuno tin îi purta partidul decedatului, ce important a fost sprijinul lui în actul de la 6 martie. Iar ura mea pentru omul care i-a tr dat ara din frivolitate, cum voi spune îndat , tr dându- i chiar i propria-i clas , a crescut i continu s creasc , ori de câte ori retr iesc în gând istoria anilor no tri. Nu m-am ostenit s aflu ce f cuse în via , ce realizase

înainte de a intra în politic . Am spus c era un om jovial, aceasta e caracteristica lui principal , cum are s se vad . Prin jovial în eleg mai mult decât scrie în dic ionar: voios, vesel, bine-dispus, trei cuvinte suprapuse. Dar dic ionarele par f cute în prip , uneori dau defini ii cu totul improprii, i adesea le lipsesc nuan ele, motiv pentru care, spre a exprima complet o idee este nevoie s se recurg la parafraze, ceea ce lunge te vorba i ne face s pierdem vremea, i la scris, i la lectur . În cazul de fa , ca s nu spun ceva numai pe jum tate, r mânând totu i la un singur cuvânt, acesta ar fi în loc de jovial, atotfericitul, i nu-mi convine, nepotrivindu-se într-o carte laic ; atotferici ii sunt cei care au dreptul la împ r ia cerului. Împ r ia domnului Petru Groza a fost p mânteasc , în cer nu s-ar fi bucurat de toate satisfac iile i pl cerile lumii noastre. La cuprinsul cuvântului jovial trebuie s adaug triumful i r sf ul continui. Ca prezen fizic , era un rinocer transformat în fiin omeneasc , având pielea atât de groas c nimic nu putea s-o str pung . Aflându-se la o recep ie, la palatul regal, unde comuni tii mergeau cu mult pl cere, Regina mam Elena l-a întrebat, datoare s între in conversa ie cu oaspe ii: «Merge i la vân toare, domnule prim ministru?» Iar acesta i-a r spuns, râzând cu gura pân la urechi, ca un fante de mahala: «Da, majestate, merg la vân toare de potârnichi, pe calea Victoriei». N-am nimic împotriva unei asemenea sl biciuni, de i nu admit vân toarea. Dar mi se pare scandalos ca limuzina Pre edentiei, pl tit cu banii poporului, s ia potârnichea de acas , s-o duc la terenul de sport, pentru o partid de tenis cu pre edintele iar de-acolo la acesta acas , pentru altfel de partid . În vara care a urmat evenimentului de la 6 martie, s-a

importat o cantitate de bumbac din Rusia, care ne d dea câte ceva cu o mân , bineîn eles c nu gratis, i cu dou ne lua alte bunuri, în contul desp gubirilor de r zboi fixate de ea îns i, f r discu ie. Bumbacul era bine-venit, c ci lipsea de mult vreme; dar lipseau multe, de prim trebuin i de important mai mare. i apoi, s nu fi fost sub protec ia ru ilor, am fi putut lua bumbac i din alt parte, poate mai ieftin, i f r s se fac atâta tevatur . C ci erau pline zidurile ora ului cu afi e uria e, cu litere ro ii de jum tate de metru, pe care scria: «Tr iasc guvernul doctor Petru Groza, care a adus bumbacul în ar !» Glume ii, care în vremuri grele apar mai cu spor decât ciupercile dup ploaie, parafrazau sloganul astfel: «Tr iasc guvernul Bumbac, care a adus groaza în ar !» Groaz era, i avea s creasc . Primul ministru î i vedea de distrac ii; de altfel nici nu prea avea ce s fac , nu el conducea treburile statului, ci doar î i punea semn tura pe decrete. Unii spun c ar fi ajutat pe mul i oameni în nevoie; se poate. C s-ar fi str duit s împiedice nedrept ile; nu-mi vine a crede; nu i se acorda atâta putere. În schimb, îl l sau s se bucure de via . Dup moartea lui, un viitor ministru (de externe) mi-a spus cu admira ie: «A fost un om i jum tate, a tiut s tr iasc !» În aceast privin , nu am nici o îndoial ; ba, spun în plus, c a tr it bucuriile mai multor oameni, nu doar ale unuia i jum tate. Am cunoscut i eu pe una din potârnichile lui, o actri frumoas dup p rerile altora i destul de trupe , într-o zi, dup ce sc pase de cazn , i-a spus, gale : «Mâine e ziua mea, iubitule!» A doua zi, oferul cu limuzina pre eden iei i-a adus la domiciliu nu un colier de diamante, nici m car o br ar de aur, ci o l di de portocale. De i portocale nu se g seau pe toate drumurile, potârnichea a dat cu ele de p mânt, apoi a izbucnit în

plâns i în sudalme isterice. Îmi închipui c nu toate zbur toarele erau la fel de p guboase îns nici una nu i-a f cut zestre, ca marile curtezane din vremea burgheziei. Nu c vân torul n-ar fi avut de unde, el credea îns c gra iile i se cuveneau pentru farmecul lui personal i pentru virtu ile b rb iei. Morala proletar nu l-a condamnat ca pe prostime. N-a suferit nici o mustrare, pân la moarte. Partidul l-a cinstit i dup aceea, dând prin lege numele lui unui ora din Transilvania. Când legea urma s se voteze în Marea Adunare Na ional , succesoarea Camerei i Senatului, un deputat cunoscut de mine, i-a adresat domnului Ion Gheorghe Maurer, propunerea pe care avea de gând s o sus in în fa a Adun rii, ca din numele ora ului s se scoat titlul de doctor, împov r tor, inutil i ridicol. «Doamne fere te! i-a r spuns mai marele guvernului. Trebuie s fie unanimitate!» i într-adev r, ora ul s-a numit, prin votul unanim al Marii Adun ri Na ionale, Ora ul doctor Petru Groza, cum am v zut scris pe panoul dinaintea primelor case! Niciodat de când am început s povestesc sfâr itul acestui mileniu, nu mi s-a întâmplat s învie în amintirea mea atâtea fapte înv lm ite, împletite între ele, încol cite, spiralate, luându-mi putin a de a discerne în ce ordine trebuie puse. Cred c a a se va în elege ce este aceast carte: imaginea unui om despre o lume cu milioane de oameni. Nu n zuiesc s fac o sintez , ar fi o ambi ie irealizabil ; m mul umesc s adaug un num r de pagini la dosarul celui mai zbuciumat secol din istoria omenirii. Deci, în martie 1945, în România a venit la putere partidul comunist. Dou luni mai târziu, Hitler s-a sinucis subscriind în

chip sui generis capitularea f r condi ii a Germaniei, impus de alia i în chip draconic, dac nu m în el la sugestia lui Roosevelt, pre edintele Statelor Unite ale Americii, un om cu amân-dou picioarele pe marginea gropii, pe care nu l-a fi crezut capabil de atâta îndârjire. Capitularea f r condi ii echivaleaz cu o virtual condamnare la moarte. Nu o dezaprob în ceea ce îl privea pe Hitler i pe principalii lui complici; poporul german, oricât de mare i-ar fi fost vina de a-l fi urmat orbe te pe Führer, trebuia tratat cât de cât cu clement , mai ales c o bun parte a lui z cea în închisori i lag re de concentrare, l sându-i la o parte pe cei tortura i, împu ca i sau spânzura i pentru nesupunere. S-a spus, i sunt de aceea i p rere, c dac nu i se impunea Germaniei o capitulare f r condi ii, r zboiul se termina mai devreme. Ce ar fi fost în stare s fac Germania f r Hitler, s-a v zut pe urm , când o ar socotit r zboinic i-a dovedit puterea de crea ie i spiritul pa nic. R zboinici au fost Bismarck, Wilhelm al doilea i Hitler, care i-a dep it cu mult pe cei doi dinainte. Cum a venit el la putere am explicat: ca s -l contracareze pe Stalin. Aceast credin nu poate s mi-o zdruncine nimeni, cum nimeni nu poate s inverseze rotirea p mântului. Acum a venit momentul s -mi ar t satisfac ia de atâta timp a teptat , povestind sfâr itul lui Hitler. Am v zut cancelaria Reichului pe dinafar , singura imagine captat de mine însumi, pe cale direct , a teatrului unde avea s se petreac deznod mântul. Era o cl dire de piatr , în stilul vremii, rigid , rece, i care nu mi-a dat impresia de m re ie; mai impozant mi s-a p rut Ministerul avia iei, aflat pe aceea i arter , faimoasa Wilhelm-strasse. Mi-am schimbat p rerea când am v zut interioarele, într-un film despre via a lui

Speer, arhitectul lui Hitler. Dincolo de pere ii severi, de piatr cenu ie, Speer izbutise s sintetizeze grandoarea Germaniei, în care st pânul cancelariei vedea oglindit propria lui grandoare. I-am v zut satisfac ia pe fa , în timp ce str b tea spatiile magnifice, parc interminabile. Iar când a ajuns în camera lui de lucru de marmur i bronz aurit, s-a a ezat la birou, în timp ce asistenta st tea cu respira ia oprit la peretele din fa . Dup ce s-a uitat de jur împrejur, dup ce a examinat cu o bucurie copil roas obiectele de pe birou, mapa de scris, c lim rile, sfe nicele, Hitler s-a a ezat mai bine în scaun i, c utându-l cu ochii pe Speer, a spus, cu o satisfac ie deplin i definitiv : «Bravo!» Exact dedesubt era bunc rul, la zeci de metri adâncime. Acolo mi l-a ar tat filmul, în ultimele lui zile, când tancurile ruse ti ajungeau la por ile Berlinului, în biroul lui, copie redus a biroului grandios de deasupra. Un primar adus nu tiu de unde i cum, printre ruine i explozii de bombe, l-a c s torit cu Eva Braun, concubina lui care i-a urmat soarta, credincioas . E un personaj c ruia cineva, mai priceput decât mine i mai informat, ar trebui s -i fac portretul i s -i dezv luie caracterul. Dup atentatul nereu it de la Ratesburg, din iunie al anului dinainte, când îl izbise numai suflul bombei, lui Hitler îi tremura atât de tare mâna dreapt , încât a trebuit s-o tin cu stânga, când a semnat actul de c s torie. Din cei prezen i la ceremonie îl in minte pe Goebeles, ministrul propagandei, cel mai înfl c rat apologet al st pânului, pe care l-a urmat pân la moarte. Se afla în bunc r cu nevasta i cu copiii, trei sau patru. Doctorul i-a adormit cu o injec ie, apoi le-a zdrobit în gur câte o fiol de cianur . Tot cu cianur s-au sinucis i p rin ii. Erau liberi s fac orice cu via a lor; dar nu i

cu a copiilor, va socoti un om cu credin în dogmele bisericii. Ba da! E îngrozitor i totu i spun c nu aveau dreptul s fac altfel. Morala i religia i legea nu îng duie omorul. Dar ce via ar fi avut aceste progenituri nenorocoase, dac tr iau cu o mo tenire atât de monstruoas ? Sigur, lumea nu le putea g si nici o vin , dar cum s -i priveasc f r oroare? i cum s-ar fi privit ei în i i? Am fost obsedat de ideea z d rniciei în faptele mele, i ale oamenilor. Niciodat n-am avut certitudinea c un gest a fost inutil, fiindc nu puteam s prev d ce se întâmpl dac nu-l f ceam. Nici chiar c s toria lui Hitler, nu tiu dac a fost o z d rnicie; a afla, dac a avea putin a s vorbesc cu mor ii. Am îns o dovad cert a ceea ce se nume te de ert ciune a de ert ciunilor, inutilitate deplin : fotografia cam din acela i timp cu c s toria, poate câteva zile mai înainte. Decorul de ast dat este deasupra, în curtea Cancelariei, ale c rei ziduri sunt n ruite. E o zi sumbr i friguroas . Hitler, în prim plan, cu gulerul mantalei ridicat, zgribulit, adus de umeri, trece în revist , printre ruine, ultimul contigent de ap r tori ai Berlinului. E doar o mân de copilandri, unii par s nu aib mai mult de treisprezece, paisprezece ani, mantalele prea mari sunt strânse în falduri sub centiroane, chipiurile se sprijin pe urechi, altminteri le-ar acoperi ochii. Am încercat s le descifrez expresia, s le ghicesc sentimentele, când Führerul trece prin fa a lor i le strânge mâna, privindu-i în ochi cu o disperare nest pânit . S-a spus c Hitler era nebun. Nu! Cel pu in de ast dat are o privire lucid i în ea se cite te cât este de con tient c pe ace ti copii îi trimite la moarte zadarnic; nu mai încape nici un

dubiu. i ar putea s -i salveze m car pe ei, dac el tot trebuie s moar . C ci e limpede, ideea mor ii i se cite te pe fa , este singura lui ie ire din încercuirea ruseasc . Dar îi trimite la moarte, ca s ilustreze ideea z d rniciei. La început s-a spus c Hitler se omorâse, împreun cu Eva Braun, înghi ind amândoi cianur de potasiu. Mai întâi o probase pe câinele lui, c ci avusese i el unul pe care probabil îl iubise, printr-o rela ie fireasc între om i câine. Gândul m îngroze te, în altfel decât acela c mai înainte omorâse milioane de oameni. O doctori venit cu armata ruseasc a acreditat ideea sinuciderii cu cianur de potasiu, fiindc intrând printre primii în bunc r a izbit-o mirosul caracteristic de migdale amare. Am citit de curând memoriile unui valet al lui Hitler, ap rute cu întârziere. El poveste te ultimele zile ale st pânului s u, neascunzând devotamentul pe care i-l p strase i afirm , ceea ce au spus i al ii, c Eva Braun, mân în mân cu omul pe care n-a ezitat s -l urmeze, a înghi it cianur , în clipa când acesta î i tr gea un glon de revolver în tâmpla dreapt . Se poate s fie a a, dar n-am nici o dovad ; martorii afla i în înc perea al turat spun c au auzit împu c tura. Valetul, care a intrat primul, spune c a v zut revolverul c zut pe jos, i sângele curgând din tâmpl . Tot dup cum afirm valetul, cele dou le uri au fost scoase în curte, puse într-un an i stropite cu benzina din dou canistre. El însu i a aruncat chibritul. Între r m i e s-a g sit un maxilar, pe care dentistul l-a identificat c este al lui Hitler. Nu s-a g sit îns i craniul, ca s se vad gaura f cut de glon în tâmpl . Cine tie dac nu-i o n scocire, în scopul de a i se atribui lui Hitler o moarte mai b rb teasc . În

ceea ce m prive te, tiu c i moartea de glon i cea de cianur , sunt amândou fulger toare. Un maxilar g sit nu-i conving tor pentru toat lumea. Ani în ir unii au presupus c Hitler nu murise, c ar fi refugiat undeva prin America de Sud sau pe Lun Marte i s-ar fi potrivit mai bine i au tot a teptat s revin . Ast zi cred c nu mai a teapt nimeni; chiar dac ar reveni, ar fi dincolo de anii h r zi i omului s tr iasc . Dup cum se vede, istoria biblic se repet , credincio ii sunt convin i c Iisus Cristos a reînviat i s-a în l at la ceruri. Hitler nu-i singurul caz, ceva asem n tor s-a întâmplat pe când m preg team s încep lucrul la aceast carte. Am v zut cu to ii la televizor un om mort, pus în sicriu i b gat în groap . Unii s-au îndoit de o realitate filmat , au spus: «Nu-i el, uit -te bine!» Poate mai a teapt i ast zi ca mortul s reapar i s vorbeasc . Dar despre aceast întâmplare nu-i timpul s povestesc ast zi; pân o s ajung la vremea ei, o s se l mureasc i Toma Necredinciosul.

8 Pe Titus l-am cunoscut de mic, avea cu patru ani mai mult decât mine. Ne-am jucat uneori împreun , dar nu ne-am împrietenit, sim eam la el o r ceal , nu pentru mine, ci pentru toate. Sufletul lui s-a înc lzit abia când a cunoscut-o pe Alga, unica lui dragoste. Dup moartea ei, n-a putut s - i mai iubeasc nici m car copiii, i-a l sat în grija Corneliei i a lui Trandafil, care mai târziu i-au înfiat, cu acte. Nici de Trandafil, de i era de-o vârst cu mine, n-am putut s m apropii decât târziu, i cu sfial , când în sufletul meu s-a n scut ceva mai mult decât prietenia, o venera ie pornit din admira ia care cre tea tot timpul dar nu se manifesta, din timiditate, fiindc m socoteam mult mai prejos decât el, cum am r mas convins pân ast zi. Prietenia e greu s se defineasc , are legi diferite de iubire, nu oricine poate s le în eleag i s le explice, în prietenie nu încape minciuna, care, Dumnezeu s m ierte, în iubire devine adesea necesar , fiindc iubirea este intolerant , iar omul are nevoie de îng duin , o moral sever îl sufoc . Min im, i iubim mai departe. O minciun poate face s reînfloreasc o dragoste ofilit . În tot ce-am spus, exclud cinismul; m refer la minciuna înso it de bun tate i remu care. Cum, ascunzându-i unui bolnav moartea iminent , min im din bun tate i omenie. Între prieteni se spune totul pe fa , altfel prietenia devine f rnicie. Dac ademene ti femeia unui prieten, ceea ce se întâmpl câteodat , ai c lcat legea i e necinstit s mai întinzi mâna acelui prieten. Dar legea nu-i a mea, i n-am dreptul s-o impun lumii noastre; fiecare s - i poarte p catele cum poate. Inexplicabil va p rea c dintre to i fiii domnului Alcibiade

prietenia mea s-a legat de cel mai mare, Odor, de i ne desp r eau mul i ani, el fiind un tân r pe deplin format, pe când eu eram abia un copilandru. Percepeam doar calendaristic diferen a de vârst dintre noi, altminteri m sim eam de o seam cu el, fiindc îmi vorbea ca unui om în toat firea, iar eu îl în elegeam mai bine decât pe Trandafil, c ci diferen a între inteligen ele noastre mi se p rea incomensurabil , i m ineam deoparte. Apoi mai era ceva, sentimentul depistat abia la maturitate, c pentru mine Odor reprezenta o f ptur supranatural , o zeitate de care nu m desp r ea nici o lege terestr , de aceea nu-i puteam gre i niciodat ; i chiar dac a fi gre it, el era f cut s m ierte. Dac mai târziu mi-a pl cut o fat îndr gostit de el nebune te, n-a fost nici un p cat, oricât am mers de departe; fiindc el n-avea ochi s-o vad , dragostea p mânteasc i se p rea interzis , tr ia între a tri. Oricum ar fi s m judec, via a mea, începând din prima copil rie, a evoluat i mintea mi s-a deschis între ace ti doi fii ai domnului Alcibiade, cel mai mic, i cel mai mare. Pe amândoi i-am crezut singuri, izola i de lume, dar m în elam, fiecare avea o lume a lui, de înv tur i gânduri, mult mai populat decât lumea oamenilor obi nui i. Singur, în deplinul în eles al cuvântului era Titus. La coala s teasc unde preda limba rus , f r s-o tie, r m sese doar o parte din iarn , din 1945 pân în ianuarie 1946. Destul ca s - i sleiasc trupul, mergând prin glod, pe z pad sau pe ghea , cu bicicleta, treizeci de kilometri pe zi cu dusul i cu întorsul, în cancelarie nu spunea decât Bun diminea a, la sosire, i Bun seara, la plecare. Odat profesorul de matematic îl rugase s -l suplineasc o s pt mân ; mergea s se însoare. Titus îl privi buimac; se însurase i el, dar nu mai inea minte în elesul

cuvântului; c s toria este un act primordial în via a omului? Atunci de ce mai tr ie te b rbatul dac femeia moare? Avea de predat geometria plan . Se uit aiurit la desenele de pe tabl , el le f cuse, trei triunghiuri, scalen, isoscel i echilateral. Era ceva elementar, dar nu putea s le defineasc . Se f cu ro u la fa , nu- i aducea aminte. Întreb : «Cine tie?» Nu tia nimeni, abia a teptau s afle i el nu putea s le explice. Afar ningea, în clas era frig, copiii î i suflau în pumni, s -i înc lzeasc , iar lui îi ardeau urechile. Cum poate fi mai singur un om, decât dac se pierde pe sine însu i? Seara bicicleta alunec pe ghe u , intr într-o born de pe marginea oselei, roata din fa se strâmb r u i n-avea cum s-o îndrepte. Continua s ning . Titus lu bicicleta la spinare i parcurse în felul acesta cei opt kilometri, câ i mai r m seser pân acas . S-ar fi trântit în an , s înghe e. Era aproape s fac gestul, când î i aminti numele i defini ia celor trei triunghiuri. A a izbuti s supravie uiasc . În prim vara anului urm tor, mergeam pe calea Rahovei, la Bucure ti, de la tribunal înainte. De i intrasem în martie, venise o vreme friguroas , fulguia u or, dar destul s descurajeze pe cei care nu aveau c ldur în cas i eu eram unul dintre ace tia. Pe soclul de beton al unui gard st tea un om, s se odihneasc . Avea pe el un loden cenu iu, îmbr c minte de iarn s r c cioas , mult r spândit în acea vreme. Era în capul gol, inea mâna dreapt , cu o m nu neîmbl nit pe toarta unei butelii de aragaz pus al turi. Mi se p rea cunoscut, dar nu-mi aminteam de unde. V zându-mi privirea întreb toare, omul se ridic i m rug s -l ajut, ca s - i pun butelia pe um r; era tân r, dar p rea în ruin , cu fa a tras , neb rbierit de câteva zile.

Tocmai când pornea, dup ce-mi mul umise, un om înalt, sp tos, rumen la fa , i el în capul gol, f r s -i pese de ninsoare, se opri în fa a lui, cu o privire stupefiat . În clipa urm toare ochii i se umplur de bucurie. Titus, tu e ti?! exclam , întinzând bra ele. Atunci abia l-am recunoscut pe omul în loden, dar n-am îndr znit s -i vorbesc, de team c s-ar sim i stânjenit în postura lui mizer , de i nici eu nu aveam o postur înfloritoare. Noul venit era Honoriu; l-am v zut cum lua, ca pe un fulg, butelia de pe um rul lui Titus. Nu sunt atot tiutor, a trebuit s -mi închipui c lui Titus i se f cuse lehamite de coal , poate renun ase chiar în seara când mergea spre cas cu bicicleta la spinare. Sau poate îl d duser afar . tiu în schimb c în vremea aceea, de i î i socotea via a sfâr it dup moartea fiin ei de care se legase indestructibil, voia s tr iasc spre a vedea f cându-se dreptate în lume. Lumea, a a cum se organiza la sfâr itul r zboiului, care fusese o atrocitate, era în curs de a suferi alte atrocit i, nu doar fizice ci mai ales morale, prin împil ri i minciun . R zboiul încetase, în afar de cel din Pacific, c ruia i se apropia de asemeni sfâr itul; dar, mai ales dup discursul lui Churchill, la Fulton, mult lume era convins c va începe altul, între Rusia i proprii ei alia i, care î i d deau seama c intraser într-o capcan , sprijinindu- i du manul de moarte. Neîn elegerile se iviser mai de mult, când Stalin î i m rea preten iile i nu era greu s se vad c nu- i va tine f g duielile. Alian a continuase, dar într-o suspiciune continu i reciproc , se temeau unii de al ii c vor încheia o pace separat cu Germania. Acum teama aceasta disp ruse, ca

s se nasc alte temeri; r zboiul rece între alia i începuse de fapt înainte de a se încheia pacea cu inamicul. Iar în rile din r s ritul Europei, r mase sub ocupa ia ruseasc , se declan a un nou r zboi, numit lupta de clas . Lupta de clas i se p rea lui Titus derizorie, de i îi suporta el însu i urm rile. În starea lui de spirit, suferin a personal nu era decât de ordin fizic i nu dep ea suferin ele din timpul r zboiului. În schimb avea o ur f r limite pentru ru i, care violau drepturile sacrosancte ale oamenilor, iar lui îi batjocoriser tot ce avea mai sfânt. A tepta r zboiul, s poat ucide în voie, i apoi, str puns de glon sau de baionet , s moar cu mâinile încle tate în grumazul inamicului. De ce venise în Bucure ti nu tiu; poate ca s fie mai aproape de miezul lucrurilor. Î i vânduse verigheta, o sacrificase cu un sentiment mistic, la fel cum mai târziu avea s sacrifice câteva bijuterii ale Alg i, p strate pios de Cornelia. Tot ce f cea i avea s fac era în memoria femeii de care nimic nu mai putea s -l despart . De i nu credea în lumea cealalt , era convins c pe Alga avea s-o întâlneasc undeva, în cer, unde trebuia negre it s existe o planet , o insuli , destinat dragostei lor din a doua via . Pân aici îl adusese durerea. Dar nu era nebun, avea un suflet prea puternic i o ra iune prea clar ca s halucineze; iluzia era viitoarea lui realitate. În realitatea prezent î i ducea via a ca oamenii. Era la sfâr itul lui ianuarie, anul 1946. Închirie o camer de serviciu la etajul al aselea al unui bloc de pe Bulevardul Domni ei, în al c rui subsol intrase piezi o bomb i distrusese instala ia de

înc lzire; deocamdat n-o repara nimeni, era cheltuial prea mare i lipseau materialele. Locatarii nu aveau unde s se mute; se descurca fiecare cum putea, st teau în cas cu paltoanele pe ei, î i mai puneau i o p tur pe umeri. Se strângeau, cu toat familia, într-o c m ru pe care o dezmor eau cu sobe improvizate; fa ada blocului era plin de co uri, scoase prin zid sau printr-un ochi de fereastr ; noroc c nu-i oprea nimeni, prim riei nu-i p sa acum de estetica ora ului. Oamenii ardeau în sob ce g seau, lemne, c rbuni, jurnale vechi, c r i de telefon ie ite din uz, i chiar c r i din bibliotec . Abia la trei ani dup plecarea lui Titus, s-a reparat caloriferul, dar uneori lipsea p cura i atunci reintrau în func iune sobele. Începuse prin a- i cump ra o somier , de la vechituri, pe strada B r iei; prin minune, nu avea plo ni e, poate muriser de ger i ou le se uscaser ; somiera z cea de mult în magazie. Ar fi putut s închirieze o camer mobilat , dac nu se temea c l-ar incomoda gazdele; trebuia s schimbe o vorb cu ele, i el voia s fie singur, s nu aib de spus cuiva nici m car bun ziua. În camer respira ia scotea aburi, îi înghe au mâinile. Lu o sob de tabl i o butelie de aragaz; ideea era bun i butelii se g seau la pr v lie, destul de ieftin. Camera se înc lzi în zece minute, dar peste o or , Titus, întins în pat i învelit cu lodenul se trezi din somn cu dureri de cap groaznice i cu senza ia c se sufoc . Abia avu puterea s ajung la fereastr , s-o smuceasc i s se aplece în afar , deasupra abisului, inspirând profund, cu spasmuri, aerul rece. Senza ia de sufocare disp ru, mai r mânea durerea de cap, parc o menghin îi zdrobea craniul. Abia dup un timp, a c rui no iune i-o pierduse, îndr zni s fac un pas în camer , cu respira ia oprit , i s sting aragazul. Pe urm reveni la fereastr , unde r mase aplecat în afar , pân ce aerul

rece îi înghe pl mânii. Nu se gândise, frigul îl f cuse s uite c oxidul de carbon din gazele nearse duce la moarte sigur i pe nesim ite; se trezise doar cu pu ine clipe înainte de a fi prea târziu s se mai trezeasc vreodat . Groaza c fusese la un pas de moarte, se transform într-un gând îndârjit c trebuia s tr iasc , fiindc mai avea de f cut ceva în via . A tepta s vin americanii, s coboare din cer cu para utele, prin fa a ferestrei care îl salvase de la moarte. S faci o gaur în zid, s sco i un burlan afar , e o fapt banal asupra c reia nu avem de ce ne îndrepta aten ia. Aceast fapt s vâr it de Titus, în cugetul meu cap t un caracter dramatic, care m urm re te de peste patru decenii; de câte ori îmi aduc aminte se strânge pielea pe mine i simt un fior rece în tot trupul. Pe coridorul etajului g si câteva mobile p r site, între ele o mas de buc t rie i un scaun. Se interes de proprietar; portarul ridic din umeri, nu apar ineau nim nui, doar încurcau locul. Titus le duse în camer , puse masa sub fereastr i începu s ciopleasc zidul; în subsolul cu u ile vrai te, lâng bancul mecanicului, c zut într-o rân , era un mald r de scule; lu un ciocan i o dalt . I se p rea mai u or s fac o gaur în zid, decât s scoat burlanul prin dou rânduri de geamuri; i, în primul rând, fereastra acelor od i de serviciu avea un singur canat, odat burlanul pus nu s-ar mai fi putut deschide, s intre aer. La ultimul etaj zidul ar fi trebuit s fie sub ire, dintr-o singur c r mid . Dar blocul, vechi, printre primele din Bucure ti, era f cut de un arhitect pe care aveam s -l cunosc mai târziu, dup na ionalizarea imobilelor, când s r cise. P catul lui era c proiecta construc ii cam hâde, cu fa adele

jucate în fel i chipuri c î i z p ceau ochiul, cu zorzoane inutile, care le f ceau i mai urâte. În schimb, recuno teau to i concuren ii, erau de o soliditate des vâr it , ca s nu spun excesiv , pornit din teama lui de cutremur. Avea o manie, o obsesie, cuno tea istoria tuturor dezastrelor provocate în lume de zgâl âielile p mântului, în Japonia mai ales, i în California, de pild , unde cutremurul din 1905 distrusese aproape întreg ora ul San Francisco. Ce-i drept, la cutremurul puternic din 1940, construc iile lui nu suferiser nici cea mai mic fisur , st teau seme în picioare, solide i urâte; abia pierduser câte o zorzoan de pe fa ad . Titus ar fi putut s observe cât de gros era zidul dac se uita la deschiz tura ferestrei, dar nu-i d duse aten ie. S p deci cu dalta i cu ciocanul, lovind cu grij s nu disloce c r mida, o scoase în buc ele m runte, înaintase aproape treizeci de centimetri, dalta nici nu era mai lung , i se mira c nu str punsese zidul, nici nu suna a gol, a a ceva nu- i închipuise; dup primul rând de c r mizi str puns, urma altul. Ar fi putut s caute o dalt mai lung , sau, mai u or, s mearg la un atelier de sudur i s-o înn deasc pe aceasta. Dar era riscant s loveasc într-o c r mid întreag , aflat la exteriorul zidului; la un moment dat ar fi putut s-o disloce, i chiar împreun cu alta aflat al turi, s le n ruiasc i s cad în capul cuiva de jos. Titus coborî din nou la subsol, am uitat s spun c nu mergea liftul. V zuse acolo un mald r de lemn rie, r v it de explozia bombei; lu o scândur de vreo trei metri, din p cate nici una nu era mai lat de o palm , nu puteai s stai pe ea cu amândou picioarele al turi, ci doar cu unul în spatele celuilalt,

greu s - i p strezi echilibrul. Scoase scândur pe fereastr , o împinse pân ce se sprijini pe solbancul ferestrei din fa . M sur cu grij locul g urii f cute în zid, ca s -l poat nimeri de pe partea cealalt , ie i pe fereastr i inându- i echilibrul pe scândur , deasupra abisului ascuns în întuneric, începu s ciopleasc în c r mid . De i lovea cu grij , scândur îi vibra sub picioare, nefiind destul de groas . Aceast scen , pe care o socotesc de groaz , inu mai mult de un sfert de or , timp când moartea st tea la pând clip de clip . Pentru ce? m-am întrebat pe urm , cum m mai întreb i ast zi. De unde atât curaj, sau atâta incon tien ? c ci într-o asemenea împrejurare nu mai pot invoca disperarea. E o întrebare c reia n-am putut s -i r spund, i nu pot nici acum. Ceea ce a urmat, cuiva ar fi putut s i se par un act acrobatic; eu, unul, socotesc c a fost un gest iresponsabil, datorat unei acumul ri de suferin i disperare, invizibile de la suprafa ; cât m prive te, eu sunt dator s v d mai în adâncime. Scândur începuse s scâr âie tot mai pronun at la fiecare lovitur a ciocanului, dar Titus nu auzea decât zgomotul fierului. În clipa când dalta str punse c r mida, l sând s se vad o raz de lumin din camer , scândur se rupse, nu scurt, ci într-o pârâitur prelungit , cât ine un fulger, care totu i are i el o durat . În acest timp de spaim , Titus, judecând sau f r s judece, nu tiu cum, l s dalta în gaur , arunc ciocanul în camer i se prinse cu mâinile de marginea ferestrei. Poate abia acum sim i groaza, nu în eleg ce alt for l-ar fi f cut s se in în mâini, s se ridice, s pun un genunchi pe tocul ferestrei i s intre în camer . Apoi, f r nici o pauz , se urc pe mas i, b gând bra ul în gaur , pân aproape de cot, apuc vârful d l ii, i trase. Încet,

mig los, lovind în c r mid numai cu dalta, c ci în spa iul acela îngust n-avea cum folosi ciocanul, izbuti s l rgeasc str pungerea, s-o rotunjeasc i s treac burlanul. Când totul fu gata aprinse focul i se lipi de sob ; îi tremura întreg trupul, din cap pân în vârful picioarelor, îi cl n neau din ii în gur . Abia acum sim ea frica, i o fric din urm e mult mai puternic decât în momentul când ai tr it-o.

9 Cu o var înainte, în 1945, fusesem la mare, prima oar dup o absen de cinci ani, cât inuse r zboiul. Era începutul lui august, de obicei m duceam mai devreme, dar acum st tusem la îndoial , dac e bine s m îndep rtez de cas într-un moment când nu tiam ce poate aduce ziua urm toare. A fost o vreme c lduroas , prelungit i în septembrie; soarele ardea ca în miezul verii. Unii oameni spuneau c din cauza bombei atomice; abia sosisem la Mangalia, când am auzit ce se întâmplase la Hiro ima. Dar nu pentru aceasta m întorc în august 1945; via a lui Titus, din iarna urm toare, când tremura de frig într-o camer mizerabil , mi-a amintit ce cald îmi fusese peste var . E de altfel singura amintire din acel an, la care m întorc cu bucurie chiar ast zi, dup mai bine de patru decenii. Departe de Bucure ti, ars de soare pe malul m rii, o lun întreag n-am mai vrut s tiu ce se întâmpl în ar i se întâmplau multe. În luna februarie a fost ini iat i apoi consfin it în martie reforma agrar , împ r indu-se p mântul ranilor, s aib bie ii oameni cu ce veni la colectivizarea care avea s înceap la putin vreme dup aceea. Tot în februarie între 4 i 11 s-a inut faimoasa conferin de la Yalta, unde s-a jucat, cu c r i m sluite, soarta rii noastre i a altor ri, ba chiar soarta lumii. Exact în timpul când în Crimeea se discuta i se benchetuia spre suferin a omenirii, o alt suferin , imediat i concret se ab tea asupra unui mare ora al Germaniei, Dresda, renumit pân atunci prin muzic . La 13 i 14 februarie bombardamentele aeriene ale alia ilor au omorât acolo o sut treizeci i cinci de

mii de oameni. Aceast cifr trebuie s fie inut minte negre it, pentru a o compara, în paginile urm toare, cu num rul victimelor de la Hiro ima i Nagasaki. În aprilie a murit Roosevelt, datorit c ruia, recunosc, Statele Unite au intrat în r zboi c zând în balan cu enorma lor greutate; nu fusese u or s înving împotrivirea neinterven ioni tilor i propaganda pacifist a coloanei a cincea, sedus de Hitler. Dar un martor al scenei, când Roosevelt citea declara ia de r zboi, o devotat admiratoare a Pre edintelui, spunea despre acesta c era atât de pr p dit în scaunul lui cu rotile, încât dânsa i-a ascuns fa a în mâini, s nu se vad c plânge. Lumea nu avea de unde s tie. Eu, unul, în afar de Yalta, nu am s -i repro ez pre edintelui decât c nu l-a avut la inim pe De Gaulle i i-a f cut icane tot timpul r zboiului. Optsprezece zile dup Roosevelt, murea i Hitler în bunc r. N-a avut mult timp s se bucure de sfâr itul marelui s u adversar de la Washington. Dar las c nici nu cred s -i mai fi ars de vreo bucurie; ru ii erau în Berlin; în aceea i zi când el î i punea cap t vie ii, sergen ii Egorov i Kantaria împlântau în cupola Reichstagului steagul ro u cu secera i ciocanul, în locul zvasticii. Iat c am aflat i numele eroilor, dar tot nu tiu care din ei doi avea cele dou ceasuri la mân . La 9 mai Germania capitula f r condi ii. În iunie nu-mi amintesc s se fi întâmplat ceva deosebit, în afara m celurilor din Pacific, unde japonezii, dup ce înaintaser s vâr ind atâtea cruzimi, se retr geau luptându-se cu disperare, cruzi cu ei în i i. Tot în iulie, laburi tii au câ tigat alegerile în Anglia. Victoria lor m intereseaz mai pu in, m-a durut în schimb c derea lui Churchill, dup ce câ tigase r zboiul. La data aceea

nu tiam ce isprav f cuse la Yalta, am aflat mult mai târziu, poate ultimul dintre contemporanii mei, sau poate n-am vrut s cred, nu-mi d râm u or idolii. Am fost mâhnit r u i mult vreme, am socotit Anglia o ar ingrat «perfidul Albion» era numit în copil ria mea; succesorul lui Churchill mi-a fost antipatic, de i n-avea nici o vin , a a e politica. În schimb, în iulie, pe când la noi se esea bumbacul adus din Rusia, evenimentele se precipitau, dar nu toate priveau mersul r zboiului, iar unele par pu in importante, judecind de la dep rtarea noastr geografic . De pild , Regele Leopold al Belgiei, se întoarce în ar , f r s -l fi poftit nimeni. O bun parte a popula iei nu-l mai voia, pe bun dreptate. La fel a fi f cut eu însumi, eram hot rât înc din 1940, când Hitler cotropise ara, cu o for atât de zdrobitoare, c nimeni n-ar fi putut s -i reziste. Dar regele nu trebuia s capituleze, cât timp mai avea unde se retrage; continuând lupta, chiar dac era pierdut , ar fi încetinit cât de cât înaintarea inamicului, alia ii ar fi avut timp s - i vin în fire, s-ar fi regrupat, poate le-ar fi sosit rezerve, sau cel pu in, îmbarcarea de la Dunkerque ar fi fost mai pu in dramatic . În aceea i lun iulie, nefast pentru învin i, la Postdam s-au întâlnit iar «cei mari» spre a hot rî soarta Germaniei, implicit a noastr i a celor din jurul nostru. Stalin n-a lipsit, dar în locul lui Roosevelt era Truman, iar Churchill era înso it de Atlee, eful laburi tilor. În sfâr it, spre a termina cu luna nefast , la 26 iulie Statele Unite au dat ultimatum Japoniei, cerându-i s capituleze f r condi ii. Era un avertisment ale c rui urm ri nu le b nuiau japonezii; i chiar dac le-ar fi b nuit i poate chiar dac ar fi avut certitudinea dezastrului, tot nu cred s fi capitulat, pân nu

le mai r mânea decât s - i fac harakiri în mas . Certitudinea a venit treisprezece zile mai târziu, la Hiro ima, atât de n prasnic, c a paralizat chiar i dorin a ancestral de harakiri. * F ceam plaj , înotam în marea cald i parc mai albastr ca niciodat , nu citeam ziare, nu ascultam radio, nici pe cel de la Londra r mas f r utilitate, mâncam pe sponci dar nu r bdam de foame, m mul umeam cu un cotlet de oaie; nu ajungea la mine nici un r sunet despre cele ce se întâmplau în ar i în lume. Uitasem r zboiul, pentru mine era o pace atât de deplin c o socoteam etern , când într-o diminea , abia m sculasem i m sp lam la fântân ... Un vecin mi-a spus, într-o doar , c americanii trântiser în Japonia o bomb atât de puternic încât un ora întreg a fost ras de pe fa a p mântului. Nu am dat importan , mi s-a p rut o n scocire nes buit , un zvon cum circulau multe, unul mai gogonat decât altul. Abia a doua zi am aflat c fusese o bomb atomic , i ora ul distrus se numea Hiro ima. Îl tiam din c l toriile mele pe hart , care de multe ori mi s-au p rut aproape reale. Despre bomba atomic se vorbea înc dinaintea r zboiului, unii oameni erau informa i bine, în primul rând fizicienii care nu se mul umeau cu ce înv aser la universit i, citeau reviste de specialitate, unii între ineau coresponden cu savan i din toat lumea, în ce m prive te, nu tiam mare lucru, ca mul i oameni; pe unii nu-i interesa, al ii nu aveau pricepere. Ast zi tie toat lumea, nu mai trebuie s spun ce a fost bomba atomic , i cât a crescut în putere între timp, c te ia groaza; s se adune toate la un loc, din câte sunt în lume, ar putea s arunce p mântul în aer.

Poate s par paradoxal, dar tocmai uria a for de distrugere o face inutilizabil , nimeni, nici chiar un descreierat din cei câ iva care amenin omenirea nu s-ar încumeta s înceap un r zboi atomic, fiindc ar însemna s piar ei în i i. Dac totu i s-ar întâmpl una ca asta, pu in îmi pas c în fraza dinainte am spus o prostie; n-ar mai exista nici hârtia, nici eu, nici cine s m judece. Dar mai bine s vorbim despre Hiro ima, punct de r scruce în mersul r zboiului i în istoria omenirii. În zorii zilei de 6 august, un bombardier american a decolat de la o baz din Pacific, având cu el o bomb atomic . Bomba nu era amorsat , dac bombardierul se accidenta la decolare, ar fi fost un dezastru, oricine poate s - i închipuie. Au amorsat-o în timpul zborului. Dar primejdiile nu trecuser , s ne gândim la una singur ; cu toate m surile de precau iune luate, s-ar fi putut ca avia ia de vân toare japonez i artileria antiaerian s intercepteze bombardierul. Îmi închipui cum tic ia inima oamenilor din echipaj în timpul zborului, dar probabil închipuirea mea nu poate merge pân la cap t, c ci nu le-am luat pulsul, i nici nu tiu pân la ce accelerare a ritmului rezist o inim : dou sute de b t i pe minut, cinci sute, mai mult? Scriind aceste cifre imposibile, simt c unele gânduri pot s te înnebuneasc , i n-am terminat cu ele. Ce s-ar fi întâmplat la o aterizare for at , nu cu totul exclus ? i mai ales, cine tia sigur ce s-ar fi întâmplat cu avionul, dup ce se lansa bomba? tim c s-a îndep rtat cu motoarele în plin, cu toat viteza, dar suflul exploziei tot l-a ajuns din urm i l-a zgâl âit zdrav n. Ar fi fost posibil s nu reziste i dac echipajul se salva cu para uta, c dea în zona iradiat , unde era moarte sigur .

Bombardierul a ajuns nestânjenit la int , îndeplinindu- i misiunea. Dar nu pot s compar spaima echipajului cu a celor de jos, care s-au f cut pulbere, într-o miime de secund , f r s tie ce se întâmpl . Se spune c bomba a c zut peste un grup de solda i care f ceau instruc ie i au disp rut f r urm ; cred, dar cine a fost martor? Pe urm au început s vin tiri, prima din ele deplângea dou sute patruzeci de mii de victime. Cu timpul cifra a sc zut, nu-mi aduc aminte cu cât, în orice caz nu mai era de ordinul sutelor de mii. A a se întâmpl în momentele tragice, la revolu ia noastr din decembrie s-a spus aizeci de mii la iu eal , mai repede decât ar fi putut cineva s numere mor ii; pe urm cifra a sc zut pân la o mie. Cineva, iresponsabil, s-a jucat cu mor ii! O mie m însp imânt mai mult decât aizeci de mii, cifr pe care n-o pot transforma în cadavre f r s -mi pierd min ile. La r zboi e altceva, privim cu alt optic r zboiul e o uzin cu produc ie mare, de serie. La dou zile dup Hiro ima, Rusia s-a gr bit s declare r zboi Japoniei; desigur se temea c dup groaznica demonstra ie se va încheia pacea, i nu voia s lipseasc de la tratative. Pân atunci se tot codise, i dac avea motive, cum se topiser în dou zile? Numai c japonezii n-au aplecat steagul i atunci a fost nevoie s se arunce înc o bomb , la Nagasaki, trei zile dup prima. Bombele atomice atunci nu se fabricau repede; m întreb, oare o aveau i pe a treia? i f r ea, dac împ ratul n-ar fi poruncit încetarea luptei, care ar fi fost soarta r zboiului? Întrebarea i-a pus-o Truman, înaintea mea, i i-au r spuns strategii. Sfâr itul nu putea fi prev zut, japonezii ar fi luptat

pân la ultimul soldat, murind to i într-un harakiri gigantic. Punând la socoteal amândou taberele, ar fi fost sacrifica i cel pu in un milion de oameni. Sigur c nu aprob bomba atomic , dar s nu fim orbi i i f arnici, i s admitem c în acest caz a salvat sute de mii de alte vie i, salvând pân la urm îns i Japonia, care ar fi putut s devin o insul pustie. Nu-i un loc unde mi-ar pl cea s tr iesc, nu m ispite te s merg acolo nici m car în vizit de câteva ore. Atâta agita ie i atât gigantism m sperie, ca tot ce nu pot în elege cu mintea mea dezvoltat în alt ambiant . Nu am dorin e patriarhale, îmi plac ora ele mari i moderne, dup cum îmi plac inova iile de orice fel. Dar Japonia m dep e te, admira ia pe care i-o port e amestecat cu teama de ceva diabolic, ascuns sub fa a lucrurilor. C ci dup mine numai un Mefisto ar fi putut face, într-o jum tate de secol, din ni te b rci de lemn, aflate acolo pe la 1850, flota care în 1905 a scufundat la Tu ima, în fa cu Port Arthurul, cuirasatele i celelalte m re e bastimente de r zboi ale ru ilor. Cine gânde te ca mine va în elege c f r s fie sacrificate, Hiro ima i Nagasaki, Japonia toat s-ar fi ridicat greu din ruine, i oricât de vrednici i de îndemânatici ar fi japonezii, n-ar face ast zi vapoare de un milion de tone, n-ar umple oselele lumii i chiar ale fostului lor inamic, Statele Unite, cu faimoasele automobile Honda, Datsun i cu motocicletele, însp imânt toare ca ni te balauri. N-ar fi nici casetofoanele i videocasetofoanele p trunse în milioane de locuin e, nici uluitoarea lor aparatur electronic , pe cale de a prelua toate func iunile cerebrale ale omului. i, în sfâr it, Japonia n-ar fi infiltrat în toat industria i tot comer ul de pe fa a p mântului. i cu toate acestea, Hiro ima continu s fie socotit o crim , de i înver unarea acuzatorilor descre te, pe m sur ce

trece timpul. S-au scris poeme, s-au f cut filme, s-au inut discursuri de înfierare, s-a jeluit toat omenirea. Dar de ce nu- i aminte te nimeni c înainte de Hiro ima, la Dresda au murit o sut treizeci i cinci de mii de oameni? Ca s nu mai vorbesc de Hamburg, Rotterdam i altele! P i, fiindc bombele folosite acolo erau demodate! Iar bomba atomic n-o aveau decât americanii, nici unul din ceilal i care o condamnau i râvneau s-o aib ! * Între întâmpl rile triste ale acelui an este procesul mare alului Petain, care s-a judecat la Paris, în august. Este adev rat c mare alul semnase armisti iul cu Germania, în 1940, vara, i devenise eful guvernului francez refugiat la Vichy, în zona neocupat . Vichy renumit mai înainte pentru o ap mineral cunoscut i în România, dar c utat mai mult de lumea preten ioas devenise acum un cuvânt de ru ine Sunt de partea lui De Gaulle, care refuzase s se supun , îndemnase pe francezi s continue lupta i se refugiase în Anglia, cu gândul s formeze acolo o armat de rezisten . În acela i timp m gândesc c f r armisti iu germanii ar fi ocupat toat Fran a, pentru ei ar fi fost o joac , m i mir c s-au oprit la jum tatea drumului. Pentru popula ie via a ar fi devenit mai grea i înfrângerea înc mai dureroas , pe lâng pierderile pe care le-ar fi suferit armata, în vie i omene ti, înainte de toate. A a au gândit partizanii lui Petain i în felul lor aveau dreptate. Dar recunosc c onoarea Fran ei r mânea ne tirbit dac ar fi continuat lupta, ceea ce r spl tea i pierderile armatei, i suferin a popula iei. De altfel armisti iul a fost iluzoriu, nem ii

l-au c lcat în picioare la prima ocazie, iar pân atunci au jucat pe degete guvernul liber, impunându-i în bun m sur politica lui Hitler, dup cum l-au impus ca ministru de externe, mai târziu pre edinte de consiliu, pe Pierre Laval, un germanofil notoriu, omul lor de încredere. Îmi pare r u îns de mare alul Petain, erou în primul r zboi mondial; m-am bucurat când, târziu dup r zboi i-am v zut numele ne ters de pe placa de onoare a osuarului de la Verdun, unde avusese clipa lui de glorie. Mi-am spus: uite c Fran a nu-i atât de ingrat , cum m gândisem la proces, când Petain fusese condamnat la moarte. I-au comutat pedeapsa în închisoare pe via ; în felul acesta dezonoarea lui nu era mai mic , în schimb, Fran a sc pa de o ru ine, aceea de a- i trimite în fa a plutonului de execu ie eroul de alt dat , pentru o tr dare preg tit de al ii, în anii dinainte. Pe Laval îns l-au împu cat. La eliberarea Fran ei se refugiase în Spania lui Franco. Acesta datora în bun parte Germaniei victoria în r zboiul civil, când luase puterea pe care a p strat-o pân la moarte. De i obligat lui Hitler, Franco a avut în elepciunea i abilitatea s se eschiveze de-a intra în r zboi, a l sat doar s plece o divizioar de voluntari, s lupte în Rusia. Altfel ar fi p it-o ca Mussolini. Nu tiu dac pe Laval l-a expulzat Franco, spre a nu se pune r u cu alia ii sau fugarul s-a întors de bun voie în Fran a, unde a fost arestat i dus la judecat . Am o fotografie a lui, f cut când î i rostea ap rarea. Are o figur patetic i conving toare; poate spera c au s -l achite; poate crezuse sincer în colaborarea Fran ei cu Germania, ceea ce atunci p rea o abera ie; ast zi se vede c ar fi fost cu putin ; dar nu cu Hitler!

În diminea a execu iei, când au venit s -l ridice din celul , Pierre Laval s-a comportat mizerabil: l-a cuprins tremurul, s-a apucat cu mâinile de marginile patului, nevrând s se ridice, de parc ar mai fi avut vreo sc pare. Avocatul lui, aflat de fa , l-a apostrofat cu asprime: «Laval, nu fi la ! Ridic -te!» Atunci nenorocitul a vrut s înghit o fiol de cianur , cum mai târziu a f cut Goring, la Nuremberg. Nu tiu cum s-a întâmplat, i-a tremurat mâna, i-a lipsit curajul, de i, oricum îl a tepta moartea; fapt este c n-a înghi it decât o pic tur de otrav , restul i-a curs pe fa . Era prea pu in ca s moar , oricât de ucig toare e cianura; a început s râgâie, cu ochii da i peste cap, în spasmuri dezgust toare; plutonul de execu ie a trebuit s a tepte pân ce medicul l-a pus pe picioare. În contrast cu scena dinainte, la sfâr it s-a purtat cu demnitate. Cine poate s tie ce se întâmpl în sufletul condamnatului când vede pu tile ridicându-se?! «V deplâng, domnilor!» le-a strigat solda ilor, înainte ca ei s trag . Mul i oameni au spus cuvinte mari în fa a plutonului de execu ie. Dup tiin a mea, nu l-a deplâns nimeni pe Laval, decât poate cei care îi aprobaser politica. Aud c ast zi ace tia încearc s -l reabiliteze i poate au s reu easc . Acum câ iva ani, mergând de pe Loara spre Mont Saint Michel, în nord-vestul Fran ei, am trecut printr-o localitate numit Laval, i m-am întrebat ce simt oamenii de acolo când pronun acest nume. M întrebam de poman , ce le p sa lor de Pierre Laval, poate c nici nu aveau habar c existase?! Nu are importan cum îl chema pe fostul ministru de interne din zona neocupat , nu tiu ce vin avea, dar a fost i el condamnat la moarte. A bântuit o sete de sânge în Fran a, dup eliberarea Parisului, au fost împu ca i oameni învinui i de

tr dare, uneori dintr-o neîn elegere sau din gre eal ; judecata se f cea în grab , i cu patim i nu tiu, z u, dac n-au fost i r zbun ri personale. Anul trecut s-a comemorat revolu ia francez din 1789; mi-am amintit de Teroare, de capetele c zute f r vin , unele regretate i azi, dup dou secole. Dintre victimele exceselor de dup ultimul r zboi va r mâne cu adev rat ultimul? a fost un scriitor executat regretabil, Brazilac, dac î i mai aduce aminte cineva de soarta lui tragic . Nu avusese un cuvânt în favoarea ocupan ilor, vina lui era c scrisese împotriva englezilor, din convingeri personale, poate inoportun, dar pentru atât nu se condamn un om la moarte! Presupun c acele texte, publicate în Anglia, i-ar fi adus cel mult dezaprobare. E drept, nu le-am citit, de aceea am folosit cuvântul presupunere. Omul care mi-a prilejuit aceste reflec ii, ministrul de interne de la Vichy, a cerut s comande el însu i plutonul de execu ie, i i s-a aprobat, ceva ce mi s-ar fi p rut imposibil. E adev rat c de obicei se respect ultima dorin a condamna ilor, dar în acest caz, cum s spun, dorin a nu se poate socoti ultima înainte de moarte, c ci de fapt este concomitent cu moartea sau, într-un fel chiar postum , fiindc glasul care comand plute te înc în aer când au pornit gloan ele. Dac m îngroze te cu adev rat o moarte, este aceea prin execu ie, de aceea nu pot s m gândesc decât cu fric la ceea ce simte condamnatul în ultimele lui zile, începând de la sentin pân în ultima noapte, în ultima or , ultimul minut, ultima clip . Dar omul acela care a comandat solda ilor s trag , îmi vine mereu în minte. Îl i v d în fa a zidului, îl tiu din fotografie, era un om falnic, în floarea vârstei i m întreb ce-a avut el în minte înainte de a da comanda. S fie astfel sfâr itul mai u or de

întâmpinat, mai demn? S fie o victorie asupra mor ii? Nu tiu. Vom putea vreodat s comunic m cu lumea de dincolo? Nu cred. Poate am fi dezam gi i. Poate avem nevoie de taine. Poate f r ele, când am ti totul, am înceta de-a gândi, mintea ne-ar deveni inutil . Spiritul nostru se p streaz treaz prin ce nu tim înc . Petain a fost gra iat la adânci b trâne e; ca i cum i s-ar fi dat o nou pedeaps , a a am gândit atunci.

10 În acela i august cu procesul celor de la Vichy, doar cu dou zile mai devreme, la Bucure ti Regele cerea demisia guvernului, dând decora ii în semn de mul umire, mai bine zis de adio, pre edintelui Petru Groza i mini trilor. La începutul anului, conferin a de la Yalta, l sând la o parte clauzele secrete i cele ambigui, prevedea ca în România s se formeze un guvern cu adev rat democratic, din care s fac parte toate partidele neamestecate în politica nazist , generatoarea i sus in toarea r zboiului. De voie de nevoie, domnul Petru Groza, bineîn eles cu asentimentul acru al comuni tilor, acceptase s intre în guvern câte un reprezentant al partidelor zise istorice, partidul Liberal i cel Na ional r nesc, ca mini tri f r portofoliu, adic simpli observatori. Dar nici m car atât nu puteau face, dup ce î i luaser postul în primire, fiindc nu-i l sa nimeni s vad , necum s întrebe i s - i dea p rerea; a a încât dup un timp s-au v zut constrân i s se retrag . Înfruntând ce scria în Constitu ie, Petru Groza a refuzat s - i dea demisia; a continuat cu cinism jocul comuni tilor, dup cum a continuat s se distreze, vânând potârnichi pe Calea Victoriei. Atunci Regele a refuzat i el s mai semneze decretele-lege, iar ara s-a condus câteva luni dup legea bunului plac, girat de consilierii sovietici trimi i de la Moscova. Actul Regelui s-a numit «greva regal » i n-a avut alt efect decât c a dat o satisfac ie secret poporului, ba a prilejuit chiar s se nasc unele speran e. Era o iluzie; cum s faci opozi ie cu ru ii în ar , adev ra ii conduc tori ai politicii? Dar a fost un act curajos, care a f cut destul sânge r u comuni tilor, de i l-au luat în derâdere.

Un act cu atât mai curajos cu cât în cercurile înalte se tia c protec ia i justi ia alia ilor n-aveau acoperire, eram cu pieptul gol în fa a tancurilor, iar acestea, nesocotind în elegerile i tratatele, aplicau legea lupului care nu las nimic din gur dup ce i-a înfipt col ii. Opozi ie s-a mai f cut i dup aceea, s-a f cut tot timpul dar f r izbând , for a represiv era enorm , au murit oameni refugia i la munte, ca pe vremea turcilor sau, mai de mult, la n v lirea barbarilor; au dus o lupt absurd dar sublim , i nimeni nu i-a declarat eroi pân ast zi, când scriu aceste rânduri. Al ii au înfundat pu c riile i lag rele de munc , au fost du i la canalul Dun re Marea Neagr , proiectat anume ca s -i extermine, c ci altminteri nu putea s aib nici o folosin dovad c a fost abandonat dup ce omorâse sau chinuise puzderie de lume nevinovat . Cred c pu ini oameni în ara noastr n-au avut închis pe cineva din familie, sau m car un prieten, i înc mai pu ini au fost scuti i de teama c oricând i pentru nimic ar putea s -i urmeze ei în i i. Am cunoscut un om pe care l-au ridicat, la o perchezi ie i l-au inut mai bine de un an la canal, f r judecat , s sape p mântul i s -l care cu roaba, nu pentru alt vin decât c îi g siser în cas c r i de joc cu desene cam deocheate, dar f r în elesuri politice. Nu iau dat drumul decât atunci când n-a mai fost nevoie de el acolo, fiindc se abandona Canalul. E de un comic sângeros nu pot s -l numesc altfel, dac a fost de râs de i s-a v rsat sânge felul cum s-a abandonat lucrarea aceea imposibil i mai ales f r noim : abia cu câteva zile înainte de a i se recunoa te inutilitatea, sau neputin a de a merge pân la cap t, un grup de oameni din cei care conduceau

antierele, au fost condamna i la moarte pentru sabotaj, fiindc unele ma ini nu mergeau bine, i s p turile nu înaintau destul de repede! Curând s-a inut un congres al partidului, la care Gheorghiu-Dej a pomenit toate realiz rile i toate proiectele pentru urm torii patru ani, inclusiv ideea m rea de a se tip ri o nou carte de telefon, dar n-a spus o vorb despre canal, de ce fusese început, de ce fusese abandonat, cât se cheltuise, câ i oameni muriser acolo. (Înainte de r zboi, dup ce concesionasem americanilor telefoanele într-o stare de mizerie incredibil , cartea de telefon se tip rea cel pu in de dou ori pe an i se distribuia gratuit abona ilor. Ar fi s n tos ca economi tii i politicienii no tri s studieze serios acest subiect, de i se g sesc multe altele, i s -i l mureasc pe aleg tori c a concesiona nu înseamn a vinde, de i chiar o vânzare pe pre bun nu-i neap rat condamnabil . Americanii au venit cu tehnica lor i cu banii; au câ tigat, de bun seam , dar noi în schimb am avut telefoane care mergeau bine în toat ara, am avut i parte la câ tig, i c r i cu numele abona ilor, cum spuneam mai înainte). Dar s nu pierd firul: la mai bine de trei decenii dup e ec, unui nebun i-a n z rit din nou ideea canalului. Fiindc nu-l contrazicea nimeni, fiindc popula ia suporta lipsurile, canalul s-a f cut, cu sacrificii care au r mas necunoscute. Pe urm s-a t iat panglica, i ne-am a teptat s înceap naviga ia, s aduc bel ugul i s pl teasc suferin ele. Trecând o dat cu trenul pe acolo n-am v zut nici un vapor, nici m car o alup , ci numai într-un loc o barc , legat la mal, leg nându-se trist. Lâng mine st tea un b rbat încruntat, în

pantaloni bleumarin i c ma alb , cu mâneci scurte, l sând s i se vad bra ele vânjoase. Mi-am zis în gând, sta s - i trag un pumn, praf te face! Solemnitatea cu panglica r m sese în urm de o lun i mai bine. Am f cut pe niznaiul i mi-am întrebat vecinul, cu candoare: «Cum, nu s-a dat în folosin ?» M -a privit scrut tor, apoi mi-a r spuns: «Ast zi este duminic , tovar e!» Era duminic , într-adev r, dar trenul mergea, dup cum mergeau i vapoarele, c ci doar nu erau s ancoreze în mijlocul m rii, ca s respecte ziua liber . În anii urm tori am trecut de multe ori pe acolo, cel pu in de dou ori pe var i am v zut aceea i lini te. Trecea doar câte un vapora cu turi ti, din an în pa te. Pe mal, în unele locuri, pescuiesc copiii cu undita; nu cred c prind mare lucru pe canal nu circul nici m car pe tele. F r p rtinire, dar nu f r ur ! Dup câteva luni greva regal a încetat, Regele a trebuit s cedeze, partea advers era mai tare, era invincibil , îl avea pe Stalin în spate, într-o vreme când acesta nu dispunea doar de o ar ca a noastr , de pe lâng imensul lui imperiu, ci avea partizani înfoca i în multe p r i ale lumii, oameni care încetul cu încetul s-au dezmeticit, i-au pus cenu în cap, dar pân atunci au f cut mult r u omenirii. A fost un timp când m rugam la Dumnezeu s ajung bol evismul i acolo, în Fran a, în Italia i chiar în America s se dumireasc toat lumea. Mai sunt oameni în Apus care nu s-au trezit nici pân ast zi, când se dezmeticesc chiar i urma ii lui Stalin. Regele a fost nevoit s întind mâna lui Petru Groza, care s-a umflat în gu , i umflat a r mas chiar dup moarte, pân când i-au dat jos statuia de bronz, goal pe din untru. M-am gândit atunci la umilin a Regelui i m-am întrebat

dac n-ar fi fost mai bine s plece, cu demnitate; se vedea limpede c Ordinul Victoria, marea decora ie conferit lui de c tre Stalin era o pav z iluzorie. Nu, desigur, oricât de jignit, a fost bine s r mân , ne-a mai între inut o iluzie. De aceea mai târziu, abdicarea lui m-a îndurerat i am purtat mult vreme durerea în suflet, fiindc îl stimam i îl admiram pentru actul de la 23 august, când nu avusese un rol de operet , cum i-or fi închipuind unii, ci î i riscase via a eroic. Dar mai târziu durerea s-a transformat în dezam gire, a fi vrut ca Regele s nu abdice. tiu c Vî inski, sinistrul procuror al proceselor de exterminare staliniste i-a b tut cu pumnul în mas ; mi-a fi dorit ca Regele s -l p lmuiasc i s -l dea pe u afar . E gândul meu, pe care nu vreau s -l impun nim nui. Aici m despart de mul i din prietenii mei, de mult lume, poate de milioane. Nu vreau s -i înfrunt fac -se voia Domnului. tiu c în spatele lui Vî inski era Stalin, cu tot imperiul lui, pân la Oceanul Pacific. tiu c ar fi curs sânge, dar tot atât de bine tiu c mii de oameni i-ar fi dat atunci via a pentru Rege, i poate n-ar fi fost de poman . i n-ar fi fost de poman mai ales dac î i d dea via a însu i Regele, c ci mul i au murit pentru gloria lui, i nu le socotesc moartea de art . Dar acum e poate prea târziu ca Regele s se întoarc , de i mult lume îl a teapt . În România de ast zi înainte de a lipsi monarhul, lipse te monarhia. Mai sunt în lume Regi i Regine; s le dea Dumnezeu tot binele posibil. Sunt ri atât de evoluate încât î i pot îng dui orice tradi ie, de pild uniformele demodate ale g rzii de la palatul Buckingham nu le spun ridicole, din respect pentru Regin . În trecutul istoriei, Regii au avut puteri absolute. Dup ce li

s-a t iat capul i au venit al ii, unii din ei nu s-au mul umit cu par zile i huzurul ci au înf ptuit pentru supu ii lor acte cet ene ti i politice. Dac vin la vremea noastr , m gândesc la Regele de azi al Spaniei, care i-a condus ara cu atâta în elepciune încât ar merita s fie ales pre edinte de republic ! Ningea în acel sfâr it de decembrie când a abdicat Regele i România a devenit republic popular . Denumirea m-a nemul umit nu doar prin în elesul ei, ci i prin form . Mult vreme, pân m-am obi nuit, cum te obi nuie ti cu toate, ca iganul cu scânteia, mi se întorcea stomacul pe dos când se spunea Republic Popular ; c ci al doilea cuvânt era sinonim cu primul, deci titlul rii era un pleonasm gigantic, fructul unei ignorante crase; dar n-a ripostat nimeni, nici m car latini tii. Pre edinte al Republicii Populare a fost numit atunci, la iu eal , profesorul Parhon, doctor de via lung , care nu zic c n-a putut s - i prelungeasc propria via , dar n-a putut m car s - i p streze mintea limpede. N-am fost acolo, tiu de la martori i am temeiuri s cred c nu vorbeau în glum . Mai înainte de a fi pre edintele rii, Parhon fusese pre edintele ARLUS-ului, care însemna Asocia ia pentru Leg turile cu Uniunea Sovietic . Unii traduceau în glum Alipirea României la Uniunea Sovietic . Al ii îns , i m num ram printre ei, se temeau ca gluma s nu se transforme într-o realitate sinistr . În calitatea lui, pre edintele, înso it de o delega ie, a mers cu avionul în Rusia, într-o vizit de prietenie. Pe aeroporturile unde avionul f cea escal , autorit ile întâmpinau delega ia cu discursurile protocolare, stereotipe, cum se obi nuie te. Parhon avea înv at pe dinafar un r spuns de asemeni stereotip, c ruia

îi d dea drumul mecanic: «Dragi tovar i, v mul umesc pentru primire...» La nevoie, secretarul îi mai optea câte un cuvânt la ureche. Pe drum, în avion, înaltul oaspete, obosit de festivit i i de via î i l sa capul în piept i mo ia, visând probabil patul de acas . Câteodat , când în hubloul avionului ap rea ceva remarcabil, sau o priveli te mai frumoas , vecinul îl zgâl âia u or de um r, s -i atrag aten ia. Atunci el tres rea, deschidea ochii pe jum tate i, buimac de somn, nedându- i seama unde se afl , î i începea discursul: «Dragi prieteni, am venit în mijlocul vostru...» Odat mergea cu automobilul la Sinaia, s - i vad familia. În stânga lui st tea ginere-su i iar i am temeiuri s spun c nu este glum . Ajun i la destina ie, ginerele a coborât repede din ma in i a fugit s deschid portiera din dreapta i s -l ajute pe socru. Dând cu ochii de el, acesta s-a luminat la fa . Bine te-am g sit, drag ! i-a spus, strângând-i mâna. Ce mai faci? Ce putea s fac ginerele, decât s r mân cu gura c scat !? În seara de 31 decembrie, când fusese uns pre edinte al republicii, la miezul nop ii Parhon a citit la radio discursul de anul nou, în locul Regelui. Desigur c era înregistrat dinainte, poate pe plac de gramofon, nu sunt sigur c ap ruse i la noi magnetofonul. Nu tiu ce s-o fi întâmplat cu înregistrarea, s-o fi pierdut, s-o fi spart sau zgâriat placa, fapt este c dup ce spikerul a rostit anun ul: «Asculta i cuvântarea tovar ului...», a urmat o t cere lung i penibil , care nu putea s fie umplut cu muzic . În jurul meu cei din cas a teptau uitându-se nedumeri i unul la altul; de i nu în elegeam de ce, m gândeam c discursul

nu era înregistrat i urma s fie rostit în vorbire direct de cel în cauz , iar acestuia îi venise r u, poate avusese chiar atunci o sincop . A trecut timp pân s -i auzim i s -i recunoa tem glasul, tremurând pu in de emo ie i senilitate: «Alo, da...» Apoi alt pauz , dup care a urmat în fine: «Dragi concet eni...» Altceva nu mai in minte, nici din începutul, nici din sfâr itul discursului. Nu mi-a fost greu s -mi dau seama c vorbitorul, trezit din somn la miezul nop ii, dup ce i-a trecut buim ceala, i-a citit cuvântarea la telefon, cu receptorul la ureche. Noroc c avea textul la îndemân , cum r m sese dup înregistrare. Supersti io ii s-or fi gândit c întâmplarea era de r u augur, dar s-au în elat, pre edintelui nu i s-a întâmplat nimic r u, a dormitat în lini te pân în 1965, când i-a venit sfâr itul. Era o vorb din b trâni, aproape uitat ast zi: «Umbl ca Vod prin lobod », ceea ce vrea s însemne c domnitorul e slobod s fac tot ce îi place; i s-ar fi potrivit lui Carol al doilea, care a b gat pumnul în gura celor din preajm i pe urm i-a f cut toate mendrele. Nemaiavând Rege, s-a g sit repede o alt vorb , din popor, care se potrivea ca miezul nucii în coaj : «Ca Parhon prin tarhon». Puteai s faci haz, de i nu erau vremuri de veselie. Fiindc a venit vorba de zicale, vreau s l muresc una spus mai înainte i pe care n-am mai auzit-o de mult vreme, despre obi nuin a iganului cu scânteia. Înainte vreme, când pe drumuri umblau mai mult c ru e i prea pu ine automobile, la fiecare margine de sat i la fiecare barier a ora ului se vedea o potcov rie i potcovari erau de obicei iganii, meserie mo tenit din tat în fiu, genera ie dup genera ie. M minunam când îi vedeam b tând fierul ro u i scânteile îi înv luiau din cap pân în picioare, f r ca lor s le pese; aveau obi nuin .

i în satul nostru era un igan potcovar, Alecu, om muncitor i cumsecade. Când a murit, au r mas prea mul i mo tenitori pentru o potcov rie, a luat-o în primire primul n scut, ceilal i s-au apucat de furti aguri. Ast zi iganii se numesc romi, se simt jigni i dac le spui altfel, i nu-i un nume dat în batjocur , are chiar r d cini romantice. Nemaiexistând potcovarii pe toate drumurile, i-au g sit alte meserii, în afar de l ut rie, care este o voca ie. Ca s nu lungesc vorba, unii au ajuns mini tri. Cei mai mul i îns au r mas la vechile obi nuin e, care poate nu sunt vicii, ci pasiune. O obi nuin nou , cea mai r spândit ast zi este bi ni a, de la cuvânt englezesc românizat, care înseamn afacere, adic a cump ra i a vinde. De unde cump r , nu tiu; de vândut vând semin e de floarea soarelui în Ci migiu, ig ri Kent pe strada Sfântu Niculae am amintit sediile principale încolo, de toate, pretutindeni. Dac un rom se va sup ra de ce-am spus în aceast digresiune, necesar pentru a nu l sa epoca incomplet ilustrat , îl sf tuiesc s citeasc iganiada lui Budai Deleanu.

11 În od i a lui de la etajul al aselea, Titus avea doi vecini, în stânga un cizmar angajat la poli ie, care purta uniform cu grad de sergent, ceea ce îl f cea s fie autoritar cu locatarii ceilal i; oamenilor le e fric de politie, chiar dac nu au nimic r u pe con tiin ; în privirea poli istului parc vezi mereu o b nuial . Lumea din bloc nu tia c sergentul nu f cea altceva decât s repare bocancii i cizmele. În odaie avea portretul lui Stalin prins în perete, i ca vecinii s tie cine-i el, pusese un portret i pe u , pe dinafar , în loc de t bli a cu numele. Mergea la mitinguri, f cea propagand comunist , aduna pe locatari la edin e, f r s -l fi împuternicit nimeni. Prima oar când îl v zu pe Titus, dup ce îl examina din cap pân în picioare îl întreb , cu o voce conspirativ : «sunte i membru de partid?» Aflând c nu era, zise: «Regret!» i cu comp timire, i cu mustrare. Pe Titus, vecinul îl sup ra numai c punea aparatul de radio prea tare, nu mereu, ci numai când se transmitea muzic popular i cântece patriotice, greu de suportat. Odat nu mai putu s rabde, ie i pe sal i cioc ni în u ; era cam întuneric, abia când cizmarul deschise u a, Titus î i d du seama c cioc nise între ochii lui Stalin. «Domnule, spuse, fii bun i pune muzica mai încet; m doare capul». Cel lalt se îmb o dintr-o dat : «Eu sunt tovar , nu domn! Dac te doare capul, du-te la spital!» Apoi amenin tor: «Vas zic nu- i plac cântecele noastre!» Titus se întoarse umilit în camer . Era în timpul conferin ei de la Yalta. Î i mai f cea i el iluzii, ca al ii, altfel i-ar fi pus cap t zilelor, se sim ea c lcat în picioare. În dreapta locuia un hamal din pia , cu nevasta, amândoi

înc tineri, de i aveau o fat m ri oar , adolescent , ucenic la un atelier de mode croitorie pentru doamne. Dormea într-un p tu , în aceea i camer cu p rin ii, c nu aveau alta. La culcare hamalul îi poruncea: «Pune- i perna în cap i întoarce-te la perete!» De i nededat la dragoste, fata sim ea fiori în tot trupul. Într-o sear , când se întoarse de la lucru nu-i mai g si pe ai s i, în u era un poli ist, iar în untru un comisar scria ceva pe marginea mesei. Peste ziu hamalul venind pe nea teptate acas î i g sise nevasta cu un b rbat în camer . Nu era nici un semn c ar fi fost ceva între ei, nu-i g sise goi ci îmbr ca i, stând de vorb la mas . Dar so ul v zu ro u în fa , în el b g cu itul, pe ea o arunc pe fereastr ; totul într-o clip , f r s judece. Femeia c zu pe un balcon, trei etaje mai jos; muri la spital dup dou zile. B rbatul înjunghiat murise pân s vin poli ia. Fata r mase singur , f r mam , cu tat l la ocn . O chema Olga. Patroana îi d rui o rochie de doliu elegant , în atelierul ei nu se f ceau rochii pentru lumea s rac . Titus o v zuse de câteva ori, se întâlnise cu ea pe sal , fata îl salutase, timid , înclinând capul. O singur dat dup ce î i pierduse p rin ii, v zând-o plâns , îi vorbi cu triste e: «Îmi pare r u, domni oar ! Dac ai nevoie de ceva, te rog, spune-mi!» Nu era doar o vorb , cum se spunea în asemenea ocazii, o comp timea sincer, se gândea la soarta ei nefericit , cu în elegere dureroas , fiindc nici soarta lui nu era altfel. Drept r spuns ea spuse: «M cheam Olga». Urechile lui Titus vâjâir , intr în camer cu un cu it în inim . În glasul ei slab i timid i se p ruse c o aude pe Alga. Se a ez pe marginea patului, î i cuprinse obrajii în mâini i plânse. Nici o Olg , nici o alt femeie nu putea fi Alga! Câteva seri mai târziu, ea îi cioc ni la u , cu o carte în

mân . Nu v sup ra i c v deranjez. V rog s -mi spune i, ce înseamn suspiciune? Cum inea cartea închis , cu un deget între file, se vedea titlul: B ietana; era tradus din fran uze te, La garconne un roman pentru midinete, ap rut cu mult înaintea r zboiului; f cuse vâlv , acum era uitat, cine tie unde îl g sise?! R mânând singur se gândi la cuvânt, de ce tocmai suspiciune? O privise prima oar în lumin , era frumoas , avea un obraz fin, prelung, cam palid, ochi mari, de un verde pu in aurit, cu o privire întreb toare i patetic , parc umezi de lacrimi. P rul, blond auriu, p rea înrudit cu irisul, printr-o nuan . Rochia de doliu îi d dea un aer grav i trist, f când-o, într-un fel, obsedant . Cum se putuse na te dintr-un hamal i o sp l toreas ? Ce înseamn suspiciune? Nu-i mai ie ea din minte cuvântul. Îi venea s se duc i s-o întrebe: «Ce vrei cu mine?...» i numele ei! Schimbat doar cu o liter ! Din când în când mai venea s -l întrebe ce însemnau unele cuvinte: ratat, valen , non alant, impudic. Deschidea u a numai cât s -i poat trece capul, mul umea i pleca repede. Cuvântul suspiciune nu-l mai obseda pe Titus, i parc regreta, în locul lui r mâneau indiferen a i banalitatea. Într-o zi g si la anticar un dic ionar de neologisme, i îl lu , cu gândul s i-l dea fetei, dar tocmai atunci, zile de-a rândul ea nu-i mai cioc ni la u . Era intrigat, i iar i îi r s ri în gând cuvântul suspiciune. Veni abia dup o s pt mân , dar cu alt scop decât înainte. Vreau s v cer un sfat; pot s intru? Se a ez pe scaunul de lâng sob , singurul din odaie. S nu fi fost nici acela, ar fi r mas în picioare, n-ar fi îndr znit s se

a eze pe marginea divanului, lâng Titus. St tea cuminte, cu mâinile în poal ; rochia lung numai pân sub genunchi l sa s i se vad picioarele, lipite unul de altul, armonioase, cu glezna delicat . Aragazul ardea molcom în soba de tabl ; boarea cald îi flutura u or p rul la tâmpl . Privi soba, cu un fel de mul umire i recuno tin , se trase discret pu in mai aproape; poate la ea în camer n-avea foc, p rea înghe at . Trebuia s vorbeasc ; î i l s capul în piept i spuse, aproape în oapt , copil re te: Îmi place un b iat dar el nu se uit la mine! Ridic ochii. Ce s fac? Titus o privi încurcat, nu-i mai ceruse nimeni asemenea sfaturi. Ochii mari, întreb tori o f ceau mai frumoas . Sim ea o încântare ciudat , cu un amestec de spaim . Prin ceva al ei, nedefinit, nu doar numele, sem na cu Alga, a a cum o cunoscuse i cum o avea în minte, nu cu chipul ei de mai târziu, când î i schimbase aerul de copil . Nu te uita nici tu la el, îi r spunse, intrând în joc. F -te c nu- i pas . Nu pot, îl iubesc! Îl privi, nec jit ... Ar mai fi stat, dar n-avea motiv i se ridic s plece. Dup ce u a se închise, Titus fix câtva timp scaunul pe care ezuse ea i îi p ru r u, pentru triste ea ei a lui îi fugise din minte, visa la o clip de fericire, imposibil . Îl trezi aparatul de radio de al turi, care începu deodat s urle. Într-o sear , când se duse la du s se spele, o g si acolo, în pielea goal . Era un du comun, pentru servitori, la cap tul coridorului, f r ap cald , de vreme ce nu mergea caloriferul. Titus se s punea cu ap înc lzit pe sob , într-o oal , pe urm d dea drumul la du , s se cl teasc . Îi cl n neau din ii în gur ,

dar dup ce se tergea ap sat cu prosopul i se încingea trupul, p rea c arde. Era distrat, altfel ar fi cioc nit la u , fiindc pe geamul de deasupra se vedea lumin în untru. Nu b nuia ce se ascundea sub rochia de doliu, nici nu se gândise, i se p rea o feti , i descoperea deodat o feminitate deplin , cu sânii forma i, cu talia sub ire i oldurile rotunde. Coapsele nu aveau nici un gol la mijloc, erau lipite de la genunchi la pubis, cum nu se întâmpl decât arareori chiar i la femeile cele mai bine f cute. Iart -m ! bâigui, pironit cu ochii asupra ei, paralizat de uimire. Nu face nimic! r spunse ea, de ast dat f r nici cea mai mic timiditate. Se înveli cu prosopul i trecu pe lâng el, l sând în urm mirosul de piele curat , trezit de apa rece ca ghea a. Titus î i d du seama c purtarea fetei era fireasc precum natura îns i, în puritatea ei cea mai des vâr it . Întors în camer , dup du ul rece, îl cuprinse frigul, ca niciodat . F cu focul mai mare, de i în camer era cald; peste pijamaua groas , de finet, î i puse un pulov r, se b g în pat i se înveli pân sub b rbie; avea un pled gros, de lân , iar deasupra o cerg ardeleneasc , mi oas , mai c lduroas decât o plapum . Curând îl cuprinse toropeala, i adormi, f r s -i treac tremurul. Se trezi, nu- i d du seama dup cât timp, dogorind, lac de n du eal . Nu avea putere s se ridice, s - i schimbe pijamaua, r mase nemi cat, de team c ar putea s intre frigul pe sub învelitoare. Mai picoti o vreme, i când deschise ochii, afar se f cea ziua; fulguia, nu se mai termina iarna. Era duminic , al turi izbucni aparatul de radio al cizmarului, i n-avea nici o putin s se apere, îl suporta pasiv,

pân ce c zu din nou în toropeal , dar acum senza ia era chinuitoare, zgomotul îl urma, crescând întruna, f când s -i pocneasc tâmplele i s - i simt urechile sunând ca toba. Se pomeni b tând cu pumnul în perete, nu cel dinspre cizmar ci dinspre camera fetei, sperând c ea era acas , fiind duminic . Pe urm nu- i mai d du seama limpede ce se întâmpl , auzi u a deschizându-se, o umbr se interpuse între el i fereastr . Totdeauna încuia u a, punea i z vorul; cum de r m sese deschis tocmai acum, prima oar ? Numai din întâmplare? Cu acest gând începu delirul, era ca într-un vis, se privea din afar , pe el însu i, care z cea în pat, zgâl âit de frisoane dureroase, dar al doilea eu al s u nu sim ea nici o durere, ci doar o ame eal , ca de be ie. * În toat via a nu mai fusese bolnav decât o dat , în prima lui tinere e, dup ce f cuse armata, coala de ofi eri de rezerv . Ca to i copiii domnului Alcibiade nu avusese în copil rie i mai târziu, nici pojar, nici scarlatin , numai rar câte o r ceal u oar . Dintre to i, doar Trandafil f cuse apendicit , la aptesprezece ani, i se operase. Al doilea eu al s u i-l amintea pe primul, într-o împrejurare primordial a vie ii, când o v zuse prima oar pe Alga. Nu cuno tea intimit ile fra ilor lui, erau rezerva i unii cu al ii, tia doar de Tiberiu, care se l uda în gura mare cum mergea, înc de la paisprezece ani, la stabilimentul de pe strada Calomfirescu. La aisprezece ani fusese i Titus îndr gostit în tain , de Maria, cea mai frumoas femeie pe care o v zuse

vreodat , acea fiin misterioas ad postit de domnul Alcibiade în timpul r zboiului i ascuns , ca s nu cad victima nem ilor. Dar nu- i declarase iubirea nici m car în chip anonim, cum f cuse Teofil, fratele lui mai mic, i el îndr gostit de Maria, c reia îi b gase în cutia ei de pudr un bile el, o declara ie de dragoste înfocat , dar f r isc litur . Maria r m sese mult vreme în sufletul lui Titus, chiar dup ce ea murise tragic, împu cat de nem i în parcul domnului Alcibiade, într-o noapte când ie ise pe furi din ascunz toare s respire aerul proasp t. Poate urm rit de acest sentiment romantic, Titus nu mai avusese ochi pentru alt femeie, pân la Alga; ea era prima prin care i se dezv luise magnetismul deplin al iubirii, destinat s fie singura i ultima. Începuse tot cu un delir, ca ast zi, provocat de întâlnirea cu ea, nea teptat i izbitoare, o lovitur de tr snet. Împlinise dou zeci i trei de ani, se maturizase dar nu- i pierduse candoarea, se înro ea când auzea un cuvânt de ru ine, îi venea s intre în p mânt când colegii lui de coal îi povesteau cu vulgaritate întâmpl rile amoroase. Era în vara când terminase coala ofi erilor de rezerv , f cut dup facultatea de matematici i se gândea la doctorat, singura lui preocupare temeinic . Într-o zi, aflat în vacan , acas , merse la gârla noastr s fac baie. Se afla acolo, mai sus de vad i de podul c ii ferate, un loc despre care am vorbit la începutul acestei lungi pove ti, unde în copil rie veneam cu o fat din sat, Chiva, nemaiv zut de frumoas i îi ajutam s umple sacaua cu ap , pe care o ducea la cârciuma din marginea prundului, unde era slujnic . Atunci nu pre uisem farmecul

acelui loc, n-aveam ochi decât pentru Chiva. Abia acum îmi vine în amintire, ca o fotografie în culori, care nu exista pe vremea aceea. Gârla f cea acolo un cot, intra în mal i se l ea, dând na tere unui golf cu apa adânc , lini tit i limpede. De la rm urca lin la deal o paji te sm l uit cu n stura i albi i galbeni. Înaintea lor r s rea p p dia, care se trecea repede, alc tuit dintr-un ghem de fulgi, atât de u ori c îi lua vântul umplând aerul de un nori or ca voalurile de mireas . Mai sus de aceast paji te f cut parc pentru jocul ielelor venite la scald , se întindeau tufi uri de zmeur i coac ze, printre care se împleteau m ce i i scoru e. Nu era nimeni prin preajm , Titus înota spre mal, cu soarele în spate; se apropia amiaza. Pe urm se afund i înot pe sub ap , era o bucurie m rit , s se tie singur într-o lume unde nu venea nimeni. Înaint a a pân ce d du de mal, i atunci scoase capul din ap . Când i se limpezir ochii, v zu o apari ie care îi d du ame eal , pân ce în elese c era o fat , care cobora dinspre tufi uri, unde desigur î i l sase îmbr c mintea; mergea repede, dar f r team , fiindc în locul acela nu avea cine s-o vad . Titus r mase încremenit, incapabil s - i ia ochii de la f ptura care p rea nep mântean c ci nu putea fi decât o zân . Abia când ea fu mai aproape i îi deslu i alc tuirea femeiasc , în toate formele i ascunzi urile ei necunoscute mai înainte, altfel decât din închipuiri i presupuneri, î i duse mâinile la ochi, împurpurându-se de ru ine. Iart -m ! bâigui, de i nu avea nici o vin . Nu face nimic! r spunse ea, f r s - i piard firea. Se arunc în ap . În purtarea ei nu se sim ea nici dezm , nici bravur . Era natural ca apa i ca paji tea.

A a o v zuse pe Alga prima oar , f r ve minte, ca prima femeie din istoria omenirii. Titus nu îndr zni s se ridice în picioare, se târî prin iarb , pân ce ajunse între tufi uri. În timp ce se îmbr ca, îl cuprinse frigul, de i soarele dogorea, în înaltul cerului. Ajunse acas tremurând din tot trupul. Locuia înc în casa domnului Alcibiade, pe care în curând Alexandrina, r mas singur , avea s-o piard . C zu la pat, cu treizeci i nou de grade. Pe sear începu s delireze; doctorul chemat în fug de la ora , veni cât putu de repede, cu bri c pe care o mâna singur. Acela i bun domn epelinski, priceput la toate, cu un singur p cat, c umbla cu o sticl de coniac, l t rea , într-un buzunar al hainei; în cel lalt avea o cutie cu o sut de ig ri, «Intim-Club». Dar nu bea, nici nu fuma în odaia bolnavilor. Nu era aprindere de pl mâni, nici o criz de paludism, astea nu vin din senin. Doctorul epelinski, f r înv tura de ast zi, diagnostic , f r s gre easc , o criz nervoas . Nu-i prescrise nici chinin , nici piramidon, nici m car aspirin , ci numai cear afuri ude. Temperatura d du înapoi, dar delirul continu trei zile. Era ca într-un vis, se privea din afar i peste chipul acestui alt eu al s u se suprapunea imaginea fetei de la gârl , i abia acum o vedea bine, cum era f cut , din cap pân în picioare, abia acum descoperea ce este cu adev rat o femeie. Se trezi îndr gostit de aceast n luc , era în el un vid care o absorbea puternic, dându-i dureri i delicii în suflet i în tot trupul. Când putu s umble colind întreg satul, pân ce îi g si urma i merse la ea acas . Fata purta doliu, mama ei murise abia de trei luni, prim vara; tat l era mort din timpul primului r zboi mondial;

numele lui, poleit cu aur, se vedea pe monumentul eroilor din ora ul nostru. Nu r m sese s rac , mo tenise o vie la Dr g ani, cam departe, i o cas în ora , dintre cele mai frumoase, acum dat cu chirie. Alga avea din ce s tr iasc , locuia la o m tu , sor cu maic -sa, care nu era m ritat i o iubea ca pe o fiic adev rat . M tu a nu voise s se m rite, de i mul i o ceruser , oameni care ar fi pl cut oric rei fete, fie ea oricât de n zuroas ; nu voise s se m rite i nu suferise, atât tiu, sunt oameni cu taine de nep truns. Era doctori , meserie pe care o alegeau tot mai multe femei, i lumea nu se mira, ca înainte. Nu avea idei înapoiate, în nici o privin , nu-i îngr dea fetei libertatea, de aceea Alga se i ducea singur la gârl , de aceea nu se înro i când îl v zu pe Titus, de i recunoscuse în el pe tân rul de la gârl ; se purt cu deplin naturale e. Venea vara la fosta ei doic , ast zi femeie matur , care era mai tot timpul singur ; b rbatul ei, fiind p durar, lipsea toat ziua de acas , adesea i nop ile, când st tea la pând s prind braconierii. P durarul avea patru copii, cel mai mare de vârsta Alg i, dar, fiind lipsi i de p mânt, înv aser meserii bune i erau risipi i pe la ora e; ultimul abia ucenic, se inea i el serios de treab , fra ii lui câ tigau bine, voia s le calce pe urme. De p mânt p rin ii nu aveau nevoie, veniser din alte locuri, tocmai din Bucovina i locuiau într-o cas a statului, lâng Ocolul Silvic. O livad de pruni i o bucat de p mânt al turi, pentru gr dina de zarzavaturi le erau destul, leafa p durarului ajungea cu prisosin pentru via a la ar . Primeau tain de lemne, puteau s fac foc f r zgârcenie, i nu doar într-o singur sob , cum fac oamenii de la ar iarna, când se strâng to i, claie peste gr mad , într-o singur camer . ineau i vac , i or t nii. Am

spus toate acestea pentru a se în elege ce via ducea Alga acolo, nu-i lipseau nici laptele i untul, nici ou le proaspete i nici de unele, dar mai ales nu-i lipsea libertatea i via a în aer curat; ale ei erau i poienile, i p durea, tr ia ca o vietate a naturii. Bineîn eles c în sat îi spuneau Olga, numai doica era obi nuit cu adev ratul ei nume. Cum pân la primele case era o distan buni oar , gospod ria p durarului r mânea izolat de lume, aproape în s lb ticie; uneori iarna îi d deau târcoale lupii, iar ursul intra chiar în curte, sim ind mirosul de vac . Câteodat , când îl auzea, p durarul tr gea un foc pe fereastr , cu pu ca de vân toare, f r s ocheasc în el, numai a a, ca s -i arate c poate s-o p easc . Abia atunci câinele începea s latre. Cât despre oameni, cei deda i la ho ie, nu îndr zneau s se apropie de cas , tiau i de câine, i de pu c ; î i f ceau treaba prin alte locuri, dar se cuvine s spun c erau putini dintre ace tia. Trei-patru s pt mâni pe var , în concediu, venea acolo i m tu a Alg i, cu o geant plin de medicamente; cum se auzea de venirea ei se înf i au i bolnavii, care altminteri nu se osteneau s mearg la spital, de i ora ul nu era departe; pe atunci oamenii erau mai del s tori cu bolile, de altfel i ele mai pu ine ca ast zi. Casa p durarului se transforma în dispensar, iar din concediul doctori ei r mânea numai numele. Acum, c erau îmbr ca i, el nu se mai gândi cum o v zuse prima oar , de i imaginea ei îi r mânea pe retin . Erau amândou întinse pe un pled, la umbra unui brad din fa a casei ar fi fost mai frumos s spun la umbra nucului, c ci nu lipsea nici acesta. Fiind vremea când se coc nucile, veneau veveri ele din

p dure s adune provizii, i cele dou femei st teau mai departe, s nu le sperie. Alga ar fi vrut s domesticeasc m car una; le vorbea cu blânde e, f cea gr m joare de nuci ca ele s le aib de-a gata. Dar când întindea mâna s le mângâie s reau cât colo, chiar dac nu mai p reau speriate, c ci se opreau s-o priveasc . Dimine ile, o veveri îi intra pe fereastr , avea odaia spre p dure, st tea un timp pe pervaz i dac ea nu mi ca, pref cându-se c doarme, privind-o printre pleoape, prindea curaj, s rea f r zgomot pe o m su unde erau mieji de nuc , preg ti i de cu sear . Era o bucurie s se uite la ea cum îi prinde între gheru e i îi duce la gur , s -i ron ie f r a înceta s pândeasc în jur, gata s se apere de o primejdie. Mai mult decât atât nu putea s ob in i îi era ciud c nu- i pot vorbi, într-o limb comun , s -i spun c nu are de ce se teme, c o iube te i c s-ar bucura s-o ia sub ocrotirea ei, s nu mai aib grija nici a hranei, nici a du manilor. Titus urc paji tea cu inima ca strâns în cle te iar când deschise porti a era mai speriat ca veveri ele care la venirea lui p r sir locul într-o clip . tia îns de ce vine i ce trebuie s fac , î i judecase situa ia cu o ra iune matematic i ajunsese la o hot râre ferm : avea dou zeci i trei de ani, nu cunoscuse nici o femeie, f r s - i dea seama de ce, nu se sim ea anormal, nu concepea dragostea ca o întâmplare, singura ei justificare era c s toria, trebuia s se însoare i femeia h r zit lui i se ar tase nud , a a cum venise pe lume, f r ve minte i f r podoabe. De i abia îl z rise într-un moment care o tulburase doar dup aceea, Alga îl recunoscu i p li, în loc s se îmbujoreze; emo ia nu-i f cu inima s zvâcneasc , o pref cu într-un ghem de ghea , care se topi dup primele lui cuvinte. Titus le salut , înclinându-se eap n, apoi vorbi din

picioare, privindu-le ca prin cea , încât abia putea s le deosebeasc pe una de alta. Doamn , nu m cunoa te i i n-o s m în elege i pân ce nu ve i afla tot despre mine. Sunt gata s v r spund la orice întrebare i v las timp s afla i totul despre mine. Dup aceea, am s v întreb dac îmi îng dui i s-o cer pe fiica dumneavoastr în c s torie. Sunt sora mamei ei, r spunse doctori a, dar într-o împrejurare ca asta pot judeca mai bine decât o mam . i te tiu mai de mult, l-am cunoscut pe tat l dumitale, dumneata nu po i s - i aminte ti, am fost chemat în câteva rânduri, când era bolnav i nu mai avea de tr it decât pu in vreme. Din nefericire n-am putut face mai mult decât s -i prev d sfâr itul. A fost un om de cea mai mare stim . Prezenta dumitale m onoreaz . Te rog s stai, domnule! Alga, fii bun i ad un scaun din cas . Îi auzea prima oar numele, îl înv lui ca o vraj , nimeni nu mai putea s -l poarte în toat lumea, i dac în ra iunea care îl adusese aici ar mai fi r mas un gol, sau o nehot râre, numele se adaug ca un sigiliu peste tot ce gândise înainte. Nu-i putea vorbi altfel, decât spunându-i Alga. Sim ea o dorin imperativ s aud cum sun numele rostit de propria lui gur . Mul umesc Alga, nu-i nevoie. Doamn , dac -mi da i voie am s stau pe iarb . Treptat fa a palid a fetei se f cuse trandafirie. De când o cuno ti? întreb doctori a. De o s pt mân ; am v zut-o la gârl . Eram goal , ad ug Alga, cu senin tate. În loc s se scandalizeze, doctori a r spunse cu o naturale e care ar fi p rut cinic sau necontrolat , numai spiritelor vulgare. Cu atât mai bine; acum tii cum arat . Dar nu trebuie

s -mi ceri mie nici o învoire. Vorbe te-i ei, e liber s fac a a cum gânde te i cum îi place. Vreau! r spunse Alga, f r s mai gândeasc . Dar de fapt gândise, n-avusese nevoie de toate cele câteva minute, cât durase ultima parte a dialogului. Sim i atunci, pe loc, într-o clip , c era o predestinare. Uite ce spun eu, relu m tu a Alg i. E bine ce se întâmpl , dar nu v gr bi i cu c s toria. Mai întâi s v cunoa te i, dac vre i muta i-v împreun , sta i a a s vede i cum v în elege i; de ce s fie ceart i divor pe urm ? Era în timpul când în unele ri, din cele mai evoluate, se vorbea despre legiferarea c s toriei de prob . Unii aprobau ideea, al ii se scandalizau, f r s observe c tinerii practicau de mult aceast metod , adesea f r s se ascund de ochii lumii. Rar o mireas mergea la altar f r s cunoasc din timp taina nun ii. Ast zi nu pun mâna în foc pentru nimeni, i de ce ar fi nevoie? Fecioria, la o vârst înaintat , e o infirmitate. Dac nu s-a f cut lege, a r mas legea naturii, mai puternic decât toate. În ultimii ani am f cut o anchet între cuno tin ele mele feminine, care nu s-au sfiit s -mi r spund la ce vârst i-au început iubirea. Las la o parte cazurile de precocitate, precum le las i pe cele de întârziere exagerat . F r s am la îndemân posibilit ile institutului Galup, statistica mea referindu-se numai la vreo zece cazuri, am ob inut o medie care cred c poate fi socotit general în vremea de ast zi i pe latitudinea noastr : între optsprezece i dou zeci i doi de ani. Am l sat la o parte r spunsurile care mi s-au p rut nesincere, i pe cele care ar fi scandalizat pe p rin ii fetelor de cincisprezece ani, f cându-i s m acuze de blasfemie. Alga împlinise nou sprezece ani, terminase liceul cu un an

înainte i r m sese acas , nehot rât la ce facultate s se înscrie. E de la sine în eles c Titus o convinse s urmeze matematicile. El r m sese asistent la catedr , se bucura de considera ie. Locuiau într-o garsonier pe strada Brezoianu col cu Domni a Anastasia, care nu tiu nici ast zi cine a fost i ce merite a avut în via . Blocul unde au stat pân ce Alga i-a luat licen a, unde ea n scuse primul copil, s-a pr bu it la cutremurul din 1977. Am trecut pe acolo dup dou ceasuri, ruinele fumegau, sub ele a mai ars un timp cazanul caloriferului. De i trecuser peste patru decenii de când se mutaser de acolo, m-a str b tut deodat spaima c Alga i Titus erau îngropa i sub ruine. Nu-i bine spus c au tr it o via fericit , cuvântul nu cuprinde în întregime starea lor cerebral , pe lâng cea sufleteasc . A fost o fericire inteligent i solemn . Nu-i preocupa partea material , a existen ei; din leafa lui Titus puteau s tr iasc i dac tr iau modest, nu doreau s tr iasc mai bine. Sâmb ta luau trenul i se duceau la m tu a Alg i, mam adoptiv a amândurora. Îmi pare nespus de r u c nu pot s -i dau în carte un rol mai mare, s-au adunat prea multe personaje; din unele nu pot face decât o creionare sumar . Dar toate la un loc alc tuiesc fondul frescei destinat personajelor principale, prin care încerc s ilustrez istoria timpului meu de via , în culori nefolosite de al ii. Venise prim vara când doctori a observ prin rochia sub ire, c Alga avea talia schimbat . Îi apuc amândou mâinile i spuse, uimit : Dar tu e ti îns rcinat ! Uimit nu-i bine spus, îmi recunosc gre eala. Era zdrobit de emo ie. Se a ez pe canapea, i o trase pe Alga al turi, inând-o cu bra ul pe dup umeri. Titus t ia trandafiri în gr din .

Vezi tu, zise personajul secundar care îmi este foarte apropiat în clipa aceasta, eu n-am avut copii, puteam s -i am, dar am refuzat, n-am s contribui la perpetuarea unei specii nefericite. În câ iva ani o s vin r zboiul se în ela cu pu in, Hitler nu luase înc puterea, pân la r zboi avea s treac aproape un deceniu. Ce soart ar fi putut s aib copiii mei? Dar acum, când sunt sigur c ar fi avut de suferit mult, îmi pare r u c nu i-am avut. Nu ca s m fi ajutat la b trâne e, ci doar s fi existat, cu destinul lor propriu. Pentru câteva momente în odaie se a ternu t cerea. Doctori a privea cu intensitate profilul pur al fetei, ca i cum ar fi dorit s afle viitorul ascuns în acele linii gra ioase. Î i trecu o mân peste frunte i relu : Acum tiu c via a merit s fie tr it , chiar i pentru o singur clip de fericire, aceea de a te sim i lâng mine i de a ti c vei aduce un om pe lume. Dumnezeu s -l p zeasc de r ul care îl a teapt !... S vorbim de viitorul copilului, continu doctori a cu blânde e. tii în ce m sur sunt lipsit de prejudec i; în ce m prive te, pu in îmi pas ce-ar spune lumea despre mine. Dar voi trebuie s -l pune i la ad post de jigniri viitoare! Suntem c s tori i, mam ! Cuvântul fu urmat de o lini te încremenit . Apoi se auzi, nu ca un repro , ci doar o remarc : Erai în doliu. tiu; mama o s m ierte. Neam c s torit la dou s pt mâni dup ce am ajuns la Bucure ti; mai repede nu se putea, dup lege. Nu aveam de ce s mai a tept m. Ce s punem la încercare? Leg tura noastr era de natur divin . El este Dumnezeul meu. *

De ast dat delirul avea o cauz fizic , era poate o r ceal , fiindc termometrul ar ta peste treizeci i nou de grade, temperatur pe care unii oameni n-o pot suporta f r s aiureze. Zbuciumul îl f cea s bolboroseasc vorbe f r sens, uneori doar sunete indescifrabile; surveneau momente când i se lumina fa a n du it , l sând s se vad chiar o urm de zâmbet, de i trupul îi era scuturat de frisoane. În acest timp de suferin , întrerupt de retr irea incon tient a unor clipe de fericire, Titus rev zu, în crâmpeie, via a lui lâng Alga. Înainte de a-i blestema s cunoasc suferin e mai mari decât ale perechii edenice, Dumnezeu îi binecuvântase s se bucure de via , i pedeapsa dat pe urm era cu atât mai nedreapt i mai inexplicabil , cu cât ei nu aveau nici o vin , dragostea lor nu se putea numi p cat, dup niciuna din legile divine. Dac se poate crede, între ei în mai bine de zece ani nu fu nici o clip de neîn elegere, dup cum nu avur neîn elegeri nici cu oamenii. Totul era de partea lor, i din cer, i de pe p mânt; nimeni nu putea s -i vad , f r s -i iubeasc . În anul când Alga î i termina ultimul an de studen ie, profesorul pe care îl asista i uneori îl înlocuia Titus, fu numit decan al facult ii de matematici de la Ia i, locul lui de obâr ie, dup care tânjea, ca to i cei originari de acolo, de i aveau rosturi de invidiat pe unde se str mutaser . Ia iul, p r sit de mul i, n-a fost tr dat de nimeni, a r mas o inim vie. Profesorul îl lu pe Titus cu el, îl f cu, prin concurs, f r dubiu, conferen iar la catedr ; iar pe Alga o lu asistent . Ar fi p rut un aranjament de familie, dac cei doi tineri nu i-ar fi dezv luit imediat calit ile i n-ar fi câ tigat simpatia întregii

universit i, f r nici o contestare i chiar f r cea mai mic invidie. Erau o pereche într-adev r binecuvântat de Dumnezeu. Dar r zboiul începu curând i Titus plec pe front, unde fu r nit grav de dou ori. Sc p totu i cu via , a a cum sc p mai apoi i din luptele care s-au dat la cotul Donului i în Cehoslovacia. Dar acum mâna Domnului s vâr i acea monstruoas gre eal . Ajuns cu gândul aici, Titus deschise ochii mari, privi în jur ame it i scoase un geam t: Nu se poate! P rea c se dezmeticise, î i acoperi fa a cu mâinile i începu s plâng . Plângea dureros, din fundul sufletului. Sim i o atingere u oar pe frunte, deschise ochii, v zu o f ptur omeneasc aplecat asupra lui, o fat necunoscut . Cine e ti? Olga. Avu o tres rire; la început auzise Alga, dar acum, revenindu- i în fire î i aminti cine era, cum o g sise goal în camera du ului, cum apoi începuse delirul i î i retr ise via a, anii de fericire. Î i d dea seama unde se afla, i cum ajunsese aici, dec zând încontinuu. Mâna ei pe frunte îi f cea bine, dar în acela i timp îi d dea o stare de suferin , un amestec ciudat de senza ii. Te rog, ia mâna! opti. Era o ingratitudine, totu i nu putea face altfel. Ea se a ez pe scaun, cum i-o amintea din alte zile, în rochia de doliu, cu picioarele lipite, cu mâinile pe genunchi, modest i cuminte. Te cheam Olga?... Tu m-ai îngrijit? Din strad se auzea o rumoare, venind de departe i crescând întruna, pân ce se deslu ir lozinci, scandate: «Jos guvernul... Vrem libertate!...»

Titus nu mai tia al câtelea guvern voiau s r stoarne. Nenoroci ii! Gândul c erau nenorociri mai mari i multiplicate în sute de mii de oameni, în milioane, îl f cu s se ru ineze. Acum percepea limpede realitatea. «Vrem libertate!» Nenoroci ii! Acesta nu mai e gândul lui Titus, ci al meu, martorul. Aveau s capete atâta libertate c abia o puteau duce, patruzeci de ani au c rat-o în spate c li s-a încovoiat ira spin rii. i au continuat s strige lozinci, tot mai puternic, c au r gu it scuipându- i pl mânii. Când «Jos guvernul S n tescu!» Când «Jos R descu!» Am auzit de atunci înainte de atâtea ori «jos»! încât m mir c n-au ajuns pân în fundul p mântului. «Jos!» se strig i ast zi, se va striga i mâine, pân în vecii vecilor! Nu mai am speran într-o lume cu oameni a eza i la locul lor legitim, c rora s nu le mai strige nimeni «Jos!» Nici «ho ilor, mincino ilor, tic lo ilor!» În urletele mul imii care p reau o dezl n uire demoniac a râului de pe tot p mântul, Titus o privea pe fat . Într-o zi o asemuise cu Alga. Sem nau, într-adev r, nu doar cât seam n o femeie cu alta, când au acela i p r, aceia i ochi, obraz i gur . Sem nau prin ceva imaterial, i totu i perceptibil cu sim urile. O clip îi veni s întind mâna spre ea, i s-o cheme. În clipa urm toare se cutremur în toat fiin a, inima i se strânse, pref cut în gheat . Dar trebuia s -i poarte recuno tin . Îi vorbi cu blânde e: Ce mai faci, Olga? Ea l s ochii în jos, i r spunse, o oapt : Acum, bine. Mi-a trecut. Ce i-a trecut? Ea se explic , pu in contrariat c el putuse s uite:

Nu-l mai iubesc! Ridic ochii i îl privi în fa : Acum v iubesc pe dumneavoastr ! Pe Titus aproape c îl cuprinse groaza i mila.

12 Zece zile mai târziu aveam s -l v d pe Titus, cu o butelie de aragaz, pe calea Rahovei. Venise luna martie, dar în cas era înc frig, trebuia s mai fac focul. Atunci s-a întâlnit cu Honoriu, pe care nu-l mai v zuse de la sfâr itul r zboiului, îi pierduse urma. Ce-i drept nu trecuse printr-o dram , ca Titus, dar i f r ea, via a care zdruncinase greu omenirea ar fi putut s -i schimbe i lui starea de spirit. i totu i, p rea c nimic nu-l atinsese, era jovial i optimist, doar c îi înjura de mama focului pe comuni ti i pe ru i, care urm reau s r stoarne lumea cu susul în jos, nu ca s fac una mai bun , cum scria în c r ile lor cu scoar e ro ii, ci numai spre a r mâne ei st pâni pe lumea veche, fie ea pref cut în ruine. Ai v zut vreodat o turm de râm toare scurmând p mântul? Dac le stai în cale te fac buc ele. Eu am v zut în gospod ria noastr , dar eram prea mic s -i împiedic. Cre team apte porci, doi îi ineam pentru cas , cinci urma s -i ia un m celar de la ora , aveam învoial cu el, de ani de zile. Într-o zi r m sesem singur, mama era la câmp cu taic -miu i cu argatul, fra ii mai mari plecaser la coal ; eu nu aveam înc anii. Am auzit o groh ial afar , de m-a luat frica, am crezut c tun , dar era vreme senin . Nu tiu cum au deschis porcii u a cocinei, au d râmat gardul i s-au n pustit în cartofii din spatele casei. Cam asta f ceau oamenii pe la noi, cre teau porci i puneau cartofi, ca s le dea de mâncare. Pân s vin taic -meu râmaser tot locul, dar cred c nici el n-ar fi putut s -i opreasc . Erau ca tancurile, le tii c ai v zut destule. P mântul p rea r sturnat cu plugul, de la un cap la altul. Noroc c paguba a fost mic , n-au pr p dit cartofii, i-au scos din p mânt i s-au dus înainte. S tii

c porcul, chiar dac e s tul tot râm , e obiceiul lui, ar râma tot timpul, dac ar avea unde i dac nu i-ai pune belciug în nas. Ai no tri nu aveau aceast pedeaps , fiindc îi ineam numai în cocin , s se îngra e i s prind carne. Râm fiindc îi m nânc râtul ori din obi nuin . Am crezut c era o poveste gogonat , de felul celor vân tore ti, pân ce am citit într-o carte despre un colhoz din Rusia, o întâmplare i mai dihai, care nu putea s fie minciun , autorul ar fi fost deportat pentru def imare; chiar i a a cred c s-a ales cu o urecheal . Acestea se întâmplau, va s zic , în ara cea mai avansat , care f cuse «totul» pe lume, locomotiva de cale ferat , becul electric, radioul, ca s le iau pe cele mai importante. Tot ei, dup autorul pove tii, de fapt o autoare, au n scocit un fel nou de a recolta cartofii. La acel colhoz, lipsind mâna de lucru au dat drumul porcilor s râme i în urma lor au r mas cartofii, sco i deasupra, numai s vin cineva s -i culeag , ceea ce este o treab mult mai u oar decât s dai cu sapa; o pot face copiii de coal pe colarii no tri de pild , i-am v zut, anii trecu i, udând porumbul la r d cin , cu c ni a. Honoriu îl conduse pe Titus pân acas , ducându-i butelia de aragaz, urc pe jos ase etaje, fu mirat de modestia od ii. Aici continuar convorbirea început pe drum, afl de drama care îl destr mase pe Titus, de încerc rile lui de a se salva, de a- i putea justifica via a, e uate pe rând, eliminarea de la catedr , coala s teasc , plecarea din locurile natale, ca s - i uite trecutul. F r s -l jigneasc , învinuindu-l de neputin , Honoriu îl mustr , în felul lui jovial i optimist, dintotdeauna: Nu tii s dai din coate, copile! Am s te înv eu, ine-te dup mine! Îi povesti la rândul lui cum se descurcase, avea locuin a în

Bucure ti dar era mai mult la Constan a unde î i preg tea barcazul pentru transport de oameni; erau de pe acum înscri i peste o sut dou zeci, nu putea s -i duc decât în trei drumuri i un drum dus-întors însemna dou s pt mâni pe vreme bun ; ar fi avut de lucru toat vara i toat toamna, pân venea iarna, c pasageri se g seau cât pentru un transatlantic. Greu pentru ei era s ob in de la englezi viza de intrare în Palestina; ei guvernau acolo, i nu voiau s se pun r u cu arabii, care nu doreau s le vin oaspe i. La rândul lui, i el trebuia s se zbat ca s ob in viza de plecare, b tea drumul între Constan a i Bucure ti, umbla pe la autorit i, cu pe che uri, apoi pe la lega ia turc , trebuia s ia i de acolo viza de trecere prin Bosfor i Dardanele. Turcii se l sau greu dat fiind scopul c l toriei, c ci nici ei nu voiau s se pun r u cu lumea arab , mai ales c erau rude. Tu ce te gânde ti s faci? îl întreb pe Titus. Am s - i ar t eu cum s dai din coate. Singura mea speran e s reînceap r zboiul i s vin americanii! Honoriu s ri în picioare i î i încorda bra ele: i eu, de-abia a tept s vin , s -i bumb cesc pân le-oi înmuia oasele! Luându-l în serios, Titus îl întreb cu candoare: Dar ce ai cu ei? Am, c n-au venit mai devreme! L sând gluma la o parte, i Titus î i pierdea r bdarea. Conferin a de la Yalta, de la care se împlinea anul nu justifica deloc speran ele optimi tilor. Ar fi trebuit s - i dea seama cu to ii, din capul locului, când întâlnirea se sfâr ise atât de cordial, cum spunea declara ia comun i cum dovedea fotografia celor trei, stând cot la cot cu fe ele zâmbitoare. i înc nu cuno teau

clauzele secrete, care aveau s ne arunce în dezn dejde. Clauzele secrete nici azi nu tiu dac sunt cunoscute pân la ultima, în litera lor adev rat . A trebuit s treac aproape cinci decenii ca s se dezv luie cele ale pactului MolotovRibbentrop, dac sunt i acelea dezv luite în întregime. Dar mult lume, (nu doar Titus i Honoriu) sperau s vin americanii. i nici ace tia, nici englezii, n-au spus vreodat c n-au s vin , au l sat lumea s spere, ceea ce a f cut multe victime. În a teptarea lor, numero i oameni, printre ei marii no tri politicieni i însu i Regele s-au împotrivit puterii comuniste al c rei sistem de lupt politic era represiunea sub toate formele, de la intimidare pân la plutonul de execu ie. Acum Titus intrase într-o stare de apatie, se gândea la un somn interminabil, sau la moarte. Dar în fond avea un spirit robust, a a tr ise dup moartea Alg i, ca s-o r zbune, i nu era înc r zbunat pe deplin; nu putea fi niciodat . Acest gând îl scotea din st rile lui depresive periodice; atunci î i rec p ta speran a c vom ie i din întuneric i el va ridica un monument alb în memoria Alg i. În timp ce vorbea cu Honoriu tot tr gea cu urechea afar , temându-se c o s vin Olga. Dup câteva clipe de confuzie, când avusese vag gândul c ar putea, c ar fi nevoie s - i îng duie o sl biciune, se reprim cu duritate. Îi era groaz c s-ar fi îndr gostit de ea, nu-i desp r ea decât un perete; dar în afara peretelui de zid rie, era între ei unul inexpugnabil, o arm tur , amintirea a zece ani de iubire nesc zut i ne tirbit . O asemenea iubire nu se poate repeta, i e un p cat de moarte s-o înlocuie ti cu alta, nu încap dou într-o via . Îi era mil de Olga, în elegea c i iubirea ei, pe care i-o comunica timid cu ochii, nu era o sl biciune f r durat . Fiindc Titus sim ea în el, tia c -l are, darul iubirii depline i

f r sfâr it, care-i o boal i se transmite sufletelor cu aceea i lungime de und , cum era Olga. O descoperise în clipa scurt când se gândise c ar putea-o înlocui pe Alga. Care-i bagajul t u? întreb Honoriu, la urm . Strânge-l, i hai cu mine; am o odaie care o s - i plac . i cât lipsesc, î i st la dispozi ie toat casa. Nu aceste condi ii ispititoare îl f cur pe Titus s se hot rasc f r ov ire, ci gândul c plecarea lui, o va salva pe Olga. Îi b g un bilet pe sub u : «Plec, s nu te întrebi unde. Te rog, ia butelia de aragaz din camera mea; n-am alt avere. Patul i soba nu le-ar lua nimeni. Dac ne-am na te amândoi înc o dat , ai fi marea mea dragoste!» O asemenea declara ie, a c rei sinceritate se sim ea ca un val de aer fierbinte, putea s fie o consolare pentru o inim oricât de r nit . * Opt luni mai târziu Titus veni s-o vad pe maic -sa. Pân atunci îi trimisese câte o carte po tal pe s pt mân , f r s -i ascund c n-avea lini te i nu se va întoarce acas cât timp nu-i va pieri vrajba din suflet. «Ur sc lumea întreag i m ur sc pe mine. Dar sper, mam , c într-o zi vom avea pace». Alexandrina era obi nuit cu asemenea suferin e, copiii ei aveau firi ciudate, la fel se r zle ise Odor, înc din adolescen . Nu împlinise aptesprezece ani când plecase de acas i nu se mai întorsese decât dup moartea domnului Alcibiade, iar pân atunci nu d duse nici un semn de via . Nu era deloc adev rat c Alexandrina îi tia adresa i-i trimitea bani, s aib din ce î i duce via a. i pe cât fusese Odor de hot rât spunându-i tat lui

s u la plecare: «N-ai s m mai vezi niciodat !» ceea ce se adeverise, tot atât de hot rât domnul Alcibiade nu-l c utase, ca s -l cheme înapoi, acas . Sem nau unul altuia. Iar acum Odor, dând urmare ciud eniilor care îi caracterizau întreaga via , se înscrisese în partidul comunist, împotriva c ruia tuna i fulgera când intrase în Oastea de discipoli ai Arhanghelului, propov duitorul violen ei: «S -i ucidem pe cei nevolnici». Îl convinsese cu u urin Ana Passionaria, acum m ritat cu Tiberiu; nu fusese nevoie de nici o predic . «Sunt de mult convins!» îi r spunse Odor, la prima propunere. Mai greu îi fusese activistei s -i conving pe cei de la partid c era un om de valoare i cu toate ciud eniile lui, putea s le foloseasc , s atrag noi membri, dintre intelectualii ov ielnici. Pu in îi p sa Anei Passionaria de intelectuali, din partea ei ar fi putut s se spânzure to i, dar a a spunea Lenin c este nevoie de ei pân se înt re te clasa muncitoare. Ana Passionaria se str duise i se str duia înc s converteasc toat familia. Pe Cornelia i pe Miercana, oricât de b trân era aceasta din urm , le înscrisese la UFDR, Uniunea femeilor democrate române; Alexandrina refuzase i ca urmare Tiberiu avea s suporte furia neveste-si: «Boieroaica tot boieroaic r mâne! Bate- i capul i l mure te-o! Ce se ine a a de mândr ?! Pe mine s nu m calce pe b t tur !» Tiberiu asculta dojana, gândindu-se cu sil c nevast -sa avea într-adev r b t turi la picioare, de mult ce umblase în bocanci i în cizme. Ce picioare frumoase i nemuncite avea Viki, ultima lui nevast ! P cat c murise! Nu se gândea c , dac r mânea în via , într-o zi tot ar fi alungat-o, înc tân r i frumoas . Pe Pantelimon, Passionaria îl abordase toamna, când s pa gr dina, preg tind-o pentru prim var .

Munce ti, munce ti, unchiule! Unchiul o privi burzuluit, cu coada ochiului, dar se st pâni, n-avea ce-i face, îi era unchi dac neispr vitul de nepot o luase de nevast . Se vede c - i place munca! Muncesc de când m tiu; altceva n-am f cut în via . Unchiule, nu vrei s te încadrezi? Am un post pentru dumneata, portar de noapte la moara «Proletarul». Adic la «Fra ii Chi u». Repede i-a i schimbat numele! Nu vreau, i nici nu m-ar primi; cu mine n-ar mai putea s fure nimeni f in , i nu cu sacul, nici m car cu punga! Ei, i dumneata, vezi numai r ul! Când oi vedea ceva bine, am s aprind o luminare la biseric ... Aud c nu se mai g sesc nici lumân ri; a a e? Nu mai asculta ce spun du manii! S zicem c a a voi face. Dar cu încadrarea las-o moart ! tii câ i ani am eu ast zi? Nu tiu, dar te v d om în putere. Puterea mea n-ai cum s-o tii, n-am s-o încerc cu tine. Hai, vezi- i de drum i du-te s te ui i pu in în oglind . Ori poate nu ine i oglind în cas ! Dup succesul cu Odor, Ana Passionaria vru s -l capteze i pe Trandafil. Acesta continua s mearg la slujb ; arhiva unde lucra i pentru jude i pentru justi ie îl punea în leg tur cu tot ce se întâmpl în ar , fapte care nu-l mai l sau indiferent, ca înainte; în el se n tea sim ul cet enesc, f cându-l s treac de partea victimelor. O biat v duv de r zboi, cu trei copii, muncitoare la fabrica de c r mid , era dat în judecat pentru sabotaj, care se socotea crim . Era în timpul când înc nu se terminase r zboiul i primul loc între lozinci îl ocupa: «Totul

pentru front!» Apoi: «S m rim produc ia!» Deveniser obsesii, le auzeai la radio, le vedeai în ziare, pe ziduri, pretutindeni. Chemat duminica s munceasc pentru m rirea produc iei reconstruc ia rii cerea mult c r mid femeia, plin de griji, nemâncat , istovit , f cuse un gest necugetat, în acea sear furat din timpul ei de odihn , care însemna alt munc la ea acas , datoare acum s-o fac noaptea; aruncase un fier în co ul malaxorului de fr mântat argila. Luni diminea a, abia pornit , ma ina începu s se zgâl âie i r mase în epenit . Trandafil citi actul de trimitere în judecat , interogatoriul inculpatei, depozi iile martorilor, începând cu directorul fabricii i terminând cu portarul, care n-aveau ce s spun , nu o cuno teau pe acea biat femeie, dar socoteau c fapta ei merita cea mai aspr pedeaps . Avea o vin , desigur, dar nimeni nu se gândea ce o îndemnase la asemenea fapt ; unii socoteau c era o du manc a poporului, al ii mergeau mai departe, numind-o criminal , nu se inea seama de circumstan ele atenuante. Rechizitoriul procurorului i se p ru însp imânt tor lui Trandafil. Comentariile îl în-sp imântau i mai mult, porneau de la oameni, care voiau doar s fie auzi i c sunt de partea judec ii populare, c dup ei sabotajul echivala tr darea de ar . Asemenea procese erau numeroase, anchetatorii nu pridideau s încheie dosarele, lucrau i noaptea. Despre procesele cu adev rat grave, încerc ri de rezisten , r spândire de manifeste, def imarea armatei sovietice, Trandafil tia numai din auzite, se judecau la Tribunalele militare, de obicei f r public sau cel mult cu familia inculpatului, dar nu în toate cazurile. Un caz îl cunosc îndeaproape; dup intrarea ru ilor în ar , un ziarist pe care îl întâlnisem în câteva rânduri, punea într-un articol întrebarea de ce radio Moscova anun eliberarea

ora elor noastre, când ru ii le g sesc gata eliberate, iar popula ia îi întâmpin cu flori i urale. Autorul articolului a fost arestat pe loc, i pân azi n-am mai auzit nimic despre el, la patruzeci i cinci de ani dup cele întâmplate. (Aceea i întrebare, pu in mai pe ocolite dar f r echivoc, de i cenzura func iona înc sub denumiri false, am pus-o i eu, autorul, în încheierea volumului dinaintea celui de fa i n-am p it nimic. Dar eram în vara anului 1989, nu ne mai temeam de ru i, trebuia doar s nu-i sup r m prea tare, ceea ce a f cut i cenzorul, t indu-mi o fraz i dou cuvinte din fraza urm toare. I-am în eles pruden a, i apoi fondul întreb rii r mânea neschimbat, cum l-a perceput toat lumea. Unii s-au mirat de clemen a cenzurii. Eu, unul, nu m-am mirat sau, mai corect spus, nu m mir ast zi; zidul Berlinului avea s cad curând, sim ea i cenzorul, iar decembrie nu era departe). V zând cu ce slug rnicie i la itate unii oameni aprobau, ba chiar i sus ineau politica taberei care condamna la pieire propria lor clas , pe Trandafil îl cuprinse un i mai chinuitor dezgust de via . T cut fusese i înainte, acum ajunse s nu mai schimbe o vorb cu nimeni. Fusese un singuratic acum î i înconjur singur tatea cu sârm ghimpat . tia c erau oameni care nu se supuneau de bun voie aceia erau adu i s -i judece tribunalul, dar tia i de al ii care se refugiau în mun i ca pe vremea n v lirilor barbare i încercau s lupte, spre nenorocul lor f r nici o ans în fa a mitralierelor i tunurilor, ajutate de avia ie. Acest curaj nebunesc li-l d dea gândul c vor primi ajutor de la alia ii care în curând vor veni ei în i i, cu armatele lor zdrobitoare. Mul i oameni au fost împu ca i datorit acestei iluzii, ce pusese st pânire chiar i pe Titus într-o vreme. Trandafil, cu sim ul lui politic, care nu putea s se piard de i

voia s -l ignore, î i d dea seama, mai ales dup Yalta, c Stalin avea în mân o carte mai mare decât ceilal i, care parc î i pierduser judecata, nu în elegeau c buna credin nu poate s lupte cu viclenia. i apoi, popoarele lor obosite, nu puteau fi adunate cu biciul i trimise la r zboi cu revolverul în ceaf . Ar fi trebuit o nou Polonie invadat de Hitler, un nou Pearl Harbour. Împilarea noastr avea s dureze mult vreme. În Trandafil, atât de apatic, se n scu o înviorare, dorin a s supravie uiasc , spre a vedea sfâr itul. Trebuia s - i schimbe firea, cum i-o mai schimbase o dat , prin moartea Horei, care îi anulase toate aspira iile. Acum trebuia s i-o schimbe prin proprie voin . Sim i cu surprindere c for a lui l untric nu era anihilat . De i î i p strase inteligen a atotcuprinz toare, nu se gândise c era nevoie de mult for chiar pentru a tr i în claustrarea pe care i-o impusese. Detesta minciuna; trebuia s mint de aici înainte, când se ivea nevoia. Detesta pref c toria; trebuia s se prefac . S nu spun nu, ci s tergiverseze. S - i însu easc viclenia. Natura e viclean . Via a îns i începe cumva printr-o viclenie, când spermatozoidul se strecoar în uter, f r tiin a femeii. Într-o dup -amiaz auzi glasul Anei Passionaria, care intrase pe u a od ii din fa : Bun ziua, tov r ico! Tovar ul e acas ? Este, r spunse Cornelia, încercând s - i ascund crisparea. tia c vizita avea s -l indispun pe Trandafil. Iar ca s mint ar fi fost degeaba, înainte ca ea s r spund la întrebare, vizitatoarea deschisese u a od ii de dincolo. Bun ziua, tovar e! Bun ziua, r spunse Trandafil, f r s se ridice.

Îi era imposibil s foloseasc vocativul ei, devenit salut obligatoriu: tovar e, tovar . Nu tiu dac au fost oameni care în patruzeci i cinci de ani n-au rostit niciodat cuvântul acesta. De Trandafil sunt sigur, avea o inaptitudine organic s -l pronun e, îi în epenea limba în gur , i se contracta gâtlejul. Se folosea de iretlicuri, de perifraze iscusite ca s -l ocoleasc f r s se observe. Ana Passionaria se a ez pe scaun, înainte de a fi poftit i începu de-a dreptul: Îmi e ti cumnat dar s tii c la noi favoruri de familie nu se exist . Ieri n-ai fost la înv mântul politic. «Ieri» nu se potrivea de fel; Trandafil nu fusese niciodat . N-am timp, r spunse. Dar înv acas . Ar t un teanc de c r i cu scoar e ro ii. Le citea, într-adev r, tia mai mult decât to i care mergeau la înv mântul politic, mai mult chiar decât lectorii, nu- i pierduse darul de a asimila cu u urin tot ce se scria în c r i. Aceste cuno tin e noi c deau ca racul în ap fiart peste ce tia temeinic dinainte; descoperea contradic ii flagrante i absurdit i care treceau drept liter de evanghelie. Înv mântul politic era un mijloc de îndobitocire i cine îl ini iase tia prea bine ce face. Lenin, repetat de Stalin, spusese: «Înv a i!» Dar subîn elesul era limpede: «Înv a i numai ce v spun eu!» Ce în eles avea acest îndemn secret, pe care nu-l releva nimeni, reie ea din toate formulele de anatemizare a culturii burghezo-imperialiste. Ce facem cu problema cealalt ? relu Ana Passionaria. De ce întârzii s faci cererea? Se în elege c era vorba de înscrierea în partid. Nu sunt preg tit, trebuie s m schimb, i nu e u or. Vezi dumneata, eu m-am n scut din p rin i burghezi, am crescut

într-o cas burghez , am înv at în coli burgheze, am tr it pân deun zi într-o societate cu mentalitatea burghez . Nu-i vina mea, am deprinderi intrate în sânge. Dar crezi c noi nu vrem binele poporului? C muncim ziua i noaptea ca s -i facem poporului o via mai bun ? C nu exist el mai frumos decât s luminezi mintea poporului, s tie c ... Lunga tirad îi d du timp lui Trandafil s se înving . Cred! r spunse, strângând pumnii sub mas . tii c avem du mani? Presupun. Nu, tovar e! S tii, nu s presupui! Ce le r spunzi dumneata celor care spun c suntem vându i ru ilor? Întrebarea c zu ca o lovitur în moalele capului. De ce taci? De ce te-ai f cut ro u la fa ? O scurt fulgerare trecu prin mintea lui Trandafil. Îi veni s râd . De indignare! r spunse. i se gândi: «Ai fi tu vulpe b trân , dar nici eu nu sunt g in legat de picioare!» Apoi continu , jubilând de pl cere în sine, dar cu o voce grav p rând cu totul convins: Nimeni n-a îndr znit s spun în fa a mea c ... suntem vându i ru ilor! Singura ezitare o avu în fa a cuvântului «suntem», îi fu greu s -l pronun e în loc de «sunte i», dar Ana Passionaria era atât de satisf cut , c nu b g de seam . Era chiar emo ionat , numai c , dup firea ei, nu l sa s se vad . De peste un an se str duia s -l capteze. Acum, prima oar i se p ru c îl câ tigase; îl mai l s câteva zile, s fac singur

cererea. La pu in timp dup plecarea ei veni Titus; mai înainte fusese la maic -sa. * Era în toamna anului 1948, dup alegeri. Fuseser alegeri libere, a a se numeau, cum se vor numi totdeauna, c ci dac nu sunt libere, nu se mai pot numi alegeri. i Hitler, în 1933, a venit la putere nu prin lovitur de stat, ci ales de popor, cu o majoritate suficient , ceea ce, chiar dac am admite c voturile reprezentau exprimarea liber a unei p r i din popula ie, nu înseamn c ele reprezentau majoritatea, adic mai mult decât jum tate din num rul votan ilor. Aici legea electoral scap ra iunii curente, ea se fondeaz pe o ra iune circumstan ial , pe care n-am s spun c n-am în eles-o, ci am refuzat a o în elege. tiam, din copil rie, c doi reprezint majoritatea fa de unu, a a cum cred i ast zi. Dar alegerile nu le fac trei oameni, ci trei milioane, sau treizeci de milioane, iar uneori de trei sau de cinci ori mai multe. Acolo legea elementar nu se mai aplic ; prin felurite artificii, dou milioane de oameni nu mai au majoritatea fa de un milion, i a a începe încurc tura din care iese legea electoral ; în ea intr factori nearitmetici; n-am s -i analizez i nici n-am s -i combat eu, împotriva marilor puteri ale lumii, dintre care unele au contribuit la civilizarea omenirii. Deci, nu m amestec, m mul umesc s nu intru în gloat .. Mai r mâne s se vad ce înseamn libertatea alegerilor în aceast ocazie. P i, începe prin a exista candida i i contracandida i, adic mai mult decât un singur partid dornic s

ia puterea, cum a fost cazul la noi, nu doar în ultimii patruzeci de ani, ci de când doctrina totalitar a lui Hitler, n scocit de al ii, cu mult timp în urm , s-a extins i asupra noastr , chiar înainte de a intra în ar armata german . Apoi mai înseamn ca drept de vot s aib toat lumea, de la o vârst în sus, inclusiv femeile. Vârst , s-a admis ca în cazul ambelor sexe s fie aceea a majoratului. Dar câ i b ie i i câte fete, la optsprezece ani când le fuge mintea la discotec i la alte distrac ii pot cunoa te oamenii atât de bine încât s -i separe pe cei integri de pu lamale? i câ i din ei, pot în elege în toate chipurile planul politic al unui partid, adesea f cut anume pentru a nu fi în eles, ca s poat fi în c lcat cu mai mult u urin i cu justific ri mai conving toare? Ace ti tineri vor vota luându-se dup capul familiei, dac nu au simpatii mai puternice în afara casei, sau vor merge la vot în joac , a a cum în copil ria mea, cei de-o vârst cu mine veneau la denii s se distreze, hârjonindu-se printre crucile din cimitirul bisericii. Recunosc c sunt tineri care au con tiin politic înainte de vârst majoratului, ceea ce am ilustrat cu prisosin prin Trandafil, care, oricum, r mâne un reprezentant al genera iei sale. În cazul rii noastre, ast zi anul 1990, mul i din cei buni au murit la revolu ie. Deoarece tiu c nimeni nu-mi va lua în serios aceast propunere i o va socoti retrograd , eu unul dac ar fi dup mine, nu a da drept de vot decât de la treizeci de ani înainte, iar dreptul de a fi ales, de la patruzeci, i chiar a a înc nu sunt sigur c n-ar ajunge în corpurile legiuitoare oameni necop i la minte, ca s nu mai vorbim de cei de rea credin , incurabili pân la adânci b trâne i. Dar s zicem c ne-am în eles în ce prive te componen a

corpului electoral, c am ajuns la o formul ideal . R mâne de v zut care este calitatea candida ilor. U or de spus: nu-i vrei, nu-i alege! Partea proast este c uneori alegi în deplin necuno tin de cauz . Uneori, sistemul poate s fie benefic. Iau cel mai vechi exemplu pe care îl am în minte, alegerile pentru Unire, de la 1859. i acolo s-a folosit bâta, tiu de la institutorul meu din clasele primare, dup cum tiu i al ii; existau i adversari ai Unirii, din interese personale, politice, sau din ignoran i în sfâr it, din prostie. Ace tia, sau marea lor parte, erau cunoscu i, i când au mers la urne, agen ii unioni tilor, profitând de înghesuiala din poarta localurilor de votare, le-au f cut pe spatele surtucurilor o cruce cu cret alb . Mai departe era treaba ciom garilor; fapt r mâne c greu a ajuns s voteze cineva împotriva Unirii. Institutorul nostru ne povestea cu înfl c rat mândrie patriotic întâmplarea, iar noi, colarii, nu eram mai pu in mândri. Aprob i ast zi sentimentele mele din acea vreme i fapta, oricât ar fi ea de ilegal , nu o socotesc samavolnicie. Dar pentru aceasta era nevoie ca deasupra s pluteasc spiritul unor con tiin e înalte, i ele au existat, dup cum se cunoa te. Prin oamenii lumina i ai vremii justific pân i înc lcarea legii, într-un loc al ei, imperfect . La alegerile din 1946, c ci a venit rândul s vorbesc despre ele, legea era imperfect în p r ile ei esen iale, ceea ce m îndrept e te s o socotesc imperfect cu totul. i apoi care erau con tiin ele înalte care s vrea cu adev rat binele României Ana Pauker? Vî inski? Stalin? Unei categorii de cet eni li s-a luat dreptul la vot, fiind socoti i du mani ai poporului; era de la sine în eles c ar fi votat cu reac iunea.

Reac iune, reac ionar! Acest cuvânt, în politic a c p tat în elesul de adversar, dar adversar al cui? Orice parte î i are adversarul ei! În elesul adev rat al cuvântului este acela de a r spunde la ingerin , la o nedreptate sau la o agresiune. Între cele patru mari legi ale r zboiului, enun ate de Napoleon, de care s-au folosit i ru ii, împreun cu alia ii lor, este aceea a ac iunii i reac iunii: orice mi care agresiv trebuie urmat de una contrar , afar dac nu aplic în conflictele omene ti legea cre tin , «întoarce i obrazul cel lalt», pe care o resping ca imoral i antisocial , fiindc prin validarea ei ar urma ca lumea s se populeze cu agresori i victime. tiu c teologii au r spuns la orice obiec ie, de data aceasta contra-replica mea nu mai suport o interven ie: i biserica s-a ap rat de adversarii ei, dau doar un exemplu, i-a ars pe rug, adesea doar pentru o vorb . M-am oprit asupra acestui cuvânt fiindc a avut o mare circula ie în epoc , a fost acuza ia crucial adus celor cu alte convingeri decât comuni tii. Primul reac ionar era Regele, autorul principalului act care i-a adus pe comuni ti la putere. Acum Regele, opunându-se ca minoritatea aceasta s - i fac mendrele cu sprijinul zdrobitor al ru ilor, din erou decorat de Stalin cu Ordinul Victoria, a devenit du man al poporului. Ca s m întorc la cei exclu i la alegeri, erau unii c rora li se cuvenea pe drept eliminarea, simpatizan ii lui Hitler, de pild , i în fruntea lor, discipolii Arhanghelului. Dar pe ace tia îi momiser comuni tii. Înc din iunie 1945, Scânteia («Iscra» pe ruse te, ziarul lui Lenin) lansase un apel, poftindu-i în sânul partidului. Cineva, priceput în politic , spunea c ideea era în eleapt , discipolii reprezentau elementul revolu ionar al rii, i cine îi lua sub obl duire nu avea decât s câ tige; r mânea s li se schimbe culoarea. A a o fi, dar eu nu m-a asocia niciodat

cu du manul meu de moarte. La fel ar fi f cut i comuni tii, s nu fi fost la ananghie. De i frico ii i oportuni tii d deau fuga s se înscrie, num rul membrilor de partid r mânea infim fa de r ni ti, liberali i poate chiar fa de alte partide. Erau apoi oameni învinui i c au fost contra alia ilor, de i nu avuseser nimic de repro at Angliei sau Americii, dimpotriv , a teptau salvarea de la ei, s ne scape din gheara ru ilor. E inutil s mai preciz m aici motivele; sunt amintite tot timpul i chiar dac n-ar fi a a, ele exist în con tiin a tuturor românilor, de o parte i de alta a Prutului. Prin legea electoral se desfiin a Senatul, care, oricâte p cate o fi avut, oricâ i senatori incorec i se vor fi perindat pe b ncile lui, r mânea o institu ie venerabil a epocii când a existat o Românie Mare. Totodat se lua Regelui dreptul de a dizolva corpurile legiuitoare. Dar de unde i de ce acest drept? se vor întreba unii. Dreptul era prev zut în Constitu ie i legitimitatea lui se explic prin rolul de arbitru pe care îl are Regele într-o monarhie constitu ional . Nu sunt regalist, dar m-am n scut i am tr it în Regatul Român, sub sceptrul a patru Regi, care, cu excep ia unuia, aventurier interna ional, au fost vrednici de coroana pe care au purtat-o, iar rolul lor de arbitru l-au respectat cu sfin enie. Pe terenul de fotbal se înfrunt dou echipe, un om urm re te s se respecte regulile jocului i nimeni nu are dreptul s -l conteste decât în fa a istoriei; istoria fotbalului, desigur. Regele arbitreaz între partidul de guvern mânt i opozi ie; el personal nu are nici opozi ie, nici guvern. Are îns dreptul s dea cartona e galbene acestuia din urm , i atunci guvernul e remaniat, î i reconsider echipa. i cartona e ro ii. Atunci

guvernul suspendat, pe o perioad mai mic sau mai mare, pân când va putea s recâ tige încrederea aleg torilor. Nimeni nu-i poate contesta Regelui dreptul de a demite un guvern incapabil. Dac gre e te, îl judec istoria dup o procedur de urgent , infinit mai sever decât la fotbal. Un rege poate abdica, poate fi detronat i chiar decapitat; niciodat un arbitru de fotbal nu poate fi scos de pe teren înainte de sfâr itul jocului. i m car dac legea electoral s-ar fi respectat, a a cum ie ise, rotunjit din foarfece. O, nu de comuni tii no tri, aveau ei în spate destule calfe, s -i înve e! Alegeri libere! Ce înseamn ? C poate s candideze orice partid dore te, iar cet enii îl voteaz , f r s -i împiedice nimeni, pe candidatul care le convine. Întru respectarea acestei reguli, la fiecare sec ie de votare, trebuie s existe, ca supraveghetor, un reprezentant al fiec ruia dintre partide, ceea ce de multe ori este imposibil; s ne mul umim i cu mai pu ini, dar nu f r niciunul. Urmeaz num r toarea. S nu se falsifice. Este posibil un control f r lacun ? Nu, ar trebui ca fiecare aleg tor s asiste la num r toare; e imposibil. S existe m car unul, sau câ iva, din partea opozi iei; au ei m car zece ochi dac nu o sut , ca s vad în toate p r ile? O fi vreo ar pe întreg p mântul unde s nu se falsifice alegerile? Am pus o întrebare; nu-i o acuza ie, deci nici calomnie. Dar am auzit înc de mic, de la oameni care aveau dreptul s voteze, despre ciom ga ii pu i s înmoaie spinarea celui b nuit c va vota împotriv . Împotriva cui? A cui are mai mult putere; de obicei guvernul. Rar s-a întâmplat ( o dat , de dou ori în via a mea) s câ tige alegerile partidul din opozi ie; atunci

când guvernul era prea obosit, sau prea compromis, când o f cuse prea de oaie, cum se spune. Am auzit i am avut dovezi c sate întregi b nuite a vota împotriva guvernului, au fost înconjurate de jandarmi i împiedicate s mearg la alegeri. De urnele furate s mai spun? Mi-e lehamite! În odaia de al turi e preg tit o urn cu voturi pentru, i la încheierea vot rii, cum, necum, e adus în locul celeilalte. La alegerile de dup revolu ia din 1989 au candidat peste optzeci de partide. Atâta libertate nu m mir , în anul 1932, parc , au fost i mai multe. M mir altceva: iu eala cu care s-au n scut, de azi pe mâine, s zici c au stat în incubator i au ie it dup timpul de clocire prev zut tiin ific. Urmarea au fost trei buletine de vot, alc tuind împreun o carte; nu cu pove ti sau cu versuri, ci cu cimilituri i rebusuri. De i am citit o via întreag , în afar de ce-am înv at în coal , m rturisesc ru inat c mi-a trebuit timp pân s g sesc locurile unde voiam s pun tampila. La sec ia mea de votare mult lume a recurs la ajutorul unui tinerel a ezat la o mas de lâng intrare, s dea sfaturi aleg torilor încurca i în buletinele de vot. De-acolo pân la camera de votare era o coad de zece metri, în afar de cei care a teptau afar . Tinerelul avea timp s dea sfaturi pe îndelete: «Uite, pui tampila aici, i aici, i aici!» Dar chiar cu aceste sfaturi, nu toat lumea ajungea l murit dup perdeaua cabinei. O b trânic , în fa a mea, s-a uitat ca mâ a în calendar la buletinele de vot, uitase sfaturile de la intrare, explicabil cu atâtea pagini i atâtea semne. «Domnule, s-a adresat pre edintelui, vrei s -mi ar i dumneata cum se voteaz ?» Pre edintele i-a ar tat cum i-a convenit, lipsea numai s însemne locul cu creionul. B trânica s-a dus în cabin , s-a întors cu

buletinele tampilate. «A a e bine?» «E bine, acum îndoaie-le în dou , nu, nu a a! S se vad tampila!» Apoi a pus-o pe b trânic s bage buletinele în urn , cu mâna ei, cum spune legea. Eram în plin centrul Bucure tilor, în tot timpul cât am stat la coad s -mi vin rândul, nu am v zut nici un reprezentant al partidelor de opozi ie; ace tia trebuie s aib o cocard de hârtie în piept, îi recuno ti de la distant . Am fost nu ca s controlez, ci din curiozitate, viciu vechi din copil rie, s v d pe delega ii str ini veni i s supravegheze alegerile. Supravegheat nu-i prea mult spus? Un supraveghetor trebuie s reac ioneze, s ia m suri de îndreptare, dac treaba nu merge bine. S nu-mi spun nimeni c n-au avut ce s obiecteze i s îndrepte! M-am aflat în contratimp continuu cu ei; pe la sec iile de votare din centru, pe unde am colindat, i unde cred c le-ar fi fost mai u or s mearg decât la periferie, n-am avut norocul s întâlnesc pe nici unul; nu voiam altceva decât s v d cum sunt îmbr ca i i ce cravat poart . De câte ori am ajuns la o sec ie, ei erau în drum spre sec ia cealalt . În sfâr it, dup alegeri am întrebat un om de la ar , care nu este analfabet, cite te orice carte îi dai i tie poezii pe dinafar , înc de când era copil de coal : «Cu cine ai votat?» «D-apoi de unde s tiu? mi-a r spuns, ridicând din umeri. Am pus i eu tampila unde s-a nimerit, c nu se vedea bine!» Acum, cel pu in nu a fost teroare; oamenii au votat într-adev r dup cum le-a fost voin a, o voin îns cump rat cu sacrificii, f cute de guvernul provizoriu pe spinarea poporului. S-a proclamat, în cel mai inoportun moment din punct de vedere economic, s pt mâna de cinci zile, când mul i

oameni, dac li se explica, ar fi muncit apte, bucuro i c sc paser de teroare. Un meseria cunoscut de mine, conducea o sec ie într-o întreprindere bucure tean ; pân la revolu ie atelierul lui producea marf de un milion i jum tate pe lun , dar cu atât nu îndeplinea planul i muncitorii primeau numai aptezeci la sut din salariu. În lunile dinaintea alegerilor produc ia lor sc zuse de zece ori la o sut cincizeci de mii pe lun . În schimb, luau salariul întreg, plus treizeci la sut prim . Temându-se c este o gre eal , meseria ul meu s-a dus la eful lui i l-a întrebat: «Ce-i cu banii tia?» Iar eful i-a r spuns: «Tu bag -i în buzunar i taci din gur !»... Se m reau salariile, ca mai târziu s înceap omajul i lipsurile existente dinainte s creasc pân la imposibil. A plouat cu Decrete-legi care ne aduceau fericirea i ne-au adus-o, de ce n-a recunoa te? Curentul electric, de la doi lei i cincizeci kilowattul, pre punitiv, mai dur decât cel prohibitiv practicat înainte, s-a redus la aizeci i cinci de bani «ca în vremuri bune», care oricum fuseser destul de proaste. S-a abolit obligativitatea natalit ii i controlul ginecologic ura! Sunt destule alte exemple. Lumea a stat la coad , a votat cu voie bun . În unele locuri afluen a era atât de mare, c buletinele de vot n-au mai înc put în urne ci s-au aruncat în vrac, pe podele. C reprezentan ii opozi iei au mâncat b taie în unele locuri, nici nu mai merit s se spun . Era o vreme frumoas , de prim var , luna mai, când înfloresc trandafirii! Cu totul altfel s-a întâmplat în 1946; toamn urât , ru ii patrulau pe strad . A fost atâta triste e, încât nici nu mai vreau s -mi aduc aminte ce f ceam în acele zile. Mai degrab am s vorbesc de Titus, fiindc experien a tr it de el atunci, ad ugat

la cele dinainte, a fost determinant ; înainte înc mai sperase. În ce? în Dumnezeu i în dreptatea alia ilor. Când ace tia au recunoscut guvernul Petru Groza, sf tuindu-l pe Rege s se plieze pe politica Moscovei, a în eles c speran ele erau pierdute. Regele se pare c spera înc era mai tân r. În vederea alegerilor la care între timp d dea lumea n val s se înscrie (cei slabi de înger erau convin i c altfel nu se poate i a a o s le fie mai bine, ceea ce s-a adeverit de altfel, m car în parte) cu sfatul i sub obl duirea ru ilor, comuni tii au f cut o alian invincibil : Blocul partidelor democratice. Primul dintre acestea, singurul cu vechime i cu tradi ie, era partidul Social Democrat al lui Titel Petrescu. În copil rie am citit o carte în fascicole, O c s torie cu revolverul. in minte vag, era o carte proast , dar eu nu puteam s -mi dau seama. Atâta tiu c Gabriela îl iubea pe Valentin, dar marchizul o sile te s se m rite cu el, amenin ând-o cu revolverul, ceea ce spune, pe scurt, chiar titlul. Social-democra ii vindeau o marf asem n toare cu a comuni tilor, dar pare-se mai ieftin i de calitate mai bun . C s toria lor cu comuni tii s-a f cut cu revolverul, la fel cum, nu mult mai târziu, s-a f cut i fuziunea între cele dou partide. Celelalte forma ii afiliate blocului nici nu mai trebuie amintite, via a lor, ca a efemeridelor, a inut de la r s ritul pân la apusul soarelui. Cinci proaspe i membri ai partidului, comuni ti care tiau c n-am s -i divulg, cum nu-i divulg nici ast zi, ferindu-m s le spun numele, mi-au m rturisit c în 1946 au votat cu na ional- r ni tii i cu liberalii. B nuiau i patronii lor, de aceea au avut grij s se schimbe urnele în unele locuri, ceea ce era un act de minim decen , c ci în alte locuri, intimidându-i sau

alungându-i pe reprezentan ii opozi iei, s-au declarat victorio i, f r s mai numere voturile. Cu timpul metoda a evoluat pân la perfec iune, aducându-i partidului comunist peste nou zeci i nou la sut din voturi dar nu mai era nici o scofal , fiindc nu mai exista opozi ia. Cele dou mari partide, Na ional- r nesc i Liberal, de fapt mai puternice decât înainte fiindc sub aripa lor se strângeau acum to i românii adev ra i, au luat împreun treizeci i dou de locuri în Camera Deputa ilor. Dintre acestea liberalii aveau numai trei, ca s se vad pân unde mergea batjocura. Nu cu mult timp înaintea alegerilor din România se sfâr ea i procesul de la Nuremberg, început cu un an înainte, spre a judeca pe marii criminali de r zboi, colaboratorii lui Hitler. Ar fi fost un mare spectacol, dac nu lipsea tartorul însu i, disp rut cum se tie. Erau un prim lot de dou zeci i patru de acuza i, dintre care am regretat c mai lipsea unul, înver unatul propagandist al nazismului, Goebles, sinucis în bunc r, împreun cu toat familia. În schimb am putut s -l v d pe Goering, în filme, gras ca mai înainte, dar sl bind de la o zi la alta. Era prima oar în istoria omenirii când se f cea un asemenea proces; n-au fost judeca i pentru crime de r zboi nici Gingishan, nici Alexandru cel Mare; ce-i drept, ace tia nu erau învin i i prizonieri ai inamicului. Dar de ce s m duc atât de departe în trecutul omenirii, când am la îndemân pe Wilhelm al doilea, care a însângerat popoarele Europei în primul r zboi mondial i n-a dat socoteal de nici o crim , ci i-a sfâr it via a în lini te în 1941 retras în Olanda, ar neutr pe care o invadase la începutul r zboiului. N-am în eles i n-am s în eleg niciodat , oricâte explica ii mi-ar fi date, de ce olandezii l-au

primit pe p mântul rii lor, brutalizat de el cu patru ani înainte. Din acuza ii de la Nuremberg, doisprezece au fost condamna i la spânzur toare, primul dintre ei fiind Goering, care îns a sc pat de treang, luând cianur de potasiu înaintea execu iei. Tribunalul era alc tuit din judec tori desemna i de puterile înving toare. Dintre ei, cei mai necru tori au fost ru ii. Îmi iau riscul de a întreba ast zi, nu le-a fost ru ine c dintre acuza i lipsea Stalin, unul din cei mai mari criminali de r zboi, i dinaintea r zboiului, i dup aceea? Abia ast zi încep s i se numere crimele, care îns , din p cate, nu mai pot fi pedepsite! Cât îl prive te pe Hitler, absent i el de la proces dar din circumstan e diferite, m gândeam cum ar fi fost dac odat capturat, cum se întâmplase cu Napoleon, s -l fi pus, ca pe Baiazid, într-o cu c solid i purtat în turneu de jur împrejurul p mântului, având grij s nu-l omoare nimeni cu pietre. Oricât de neuman i primitiv ar putea fi socotit aceast procedur eu regret c nu a fost folosit i în timpurile noastre. i îmi voi duce gândul pân la cap t, spunând c dac to i cei dornici s -l vad f r col i i pus în lan uri, ar fi pl tit o tax de un leu, o rubl , un forint, o leva, o coroan , o marc , un franc, un dolar, o lir sterlin i tot a a pân la cap tul tuturor monezilor din lume, cu banii strân i, sunt sigur c s-ar fi reparat toate distrugerile datorate r zboiului, vie ile omene ti neputând fi puse la socoteal , fiindc nici Dumnezeu nu le poate fixa pre ul.

13 Toate aceste întâmpl ri i altele, strecurate printre ele, pe care nu le-am mai amintit ca s nu-mi fie i mai grea via a, au f cut ca în sufletul lui Titus s se adune prea mult am r ciune. La sfâr itul anului 1946, când venise în Bucure ti i locuia în od i a de pe Bulevardul Domni ei, toate idealurile lui de via erau îngropate. Mai spera s reînceap r zboiul, c tre care era limpede c se merge. Nu se gândea la nici o victorie, ci doar s moar cu arma în mân . A a se scurse luna ianuarie a anului urm tor, care pentru el avea s fie i mai dramatic. Tratatul de pace încheiat la Paris, în februarie, îi aduse un nou val de am r ciune. Ar fi fost prea de tot s mai fie pus în discu ie Transilvania, t iat cu satârul din trupul rii, de c tre m celarii de atunci ai Europei i la recucerirea c reia contribuiser cele dou sprezece divizii române ti care luptaser împotriva lui Hitler. Aici gândul lui se întorcea în urm , la prima parte a r zboiului, când luptase în Rusia i armata noastr ajunsese pân la Don, unde o parte se pierduse, cum fusese în primejdie s se piard el însu i. Ni se aducea învinuirea c nu neam oprit la Nistru, în cartea dinaintea acestuia, ap rut în 1989, imaginasem o convorbire între doi solda i români, ajun i pân la cotul Donului. «Ce c ut m noi tocmai aici?» întreba unul. Iar cel lalt r spundea: «De!» Ca ranii lui Rebreanu când sunt în încurc tur . Acest r spuns m mul ume te, dac toat lumea îl în elege pe acel «de» la fel ca mine. El arat neputin a de a spune adev rul, pe care îns îl insinueaz . În manuscris ranul se exprima limpede, numai c am fost sf tuit s -i pun botni . El

spunea astfel: «Când ho ul î i ia junca din curte tu îl urm re ti numai pân la poart ?!» La judecata neamului românesc, nimeni nu a inut seama de gândul ranului meu din carte. i dac aveam vina de a nu ne fi oprit la Nistru, de ce am mers mai departe, pân la sfâr itul r zboiului, de-am ajuns tocmai în mun ii Tatra, dup ce eliberasem de mult Transilvania, p mântul nostru? La fel de întrist tor, tratatul de pace, dup alte nedrept i, nu ne recuno tea statutul de cobeligeran i, de i nimeni nu putea s -l nege, de vreme ce luptasem al turi de ru i, fo ti inamici ai no tri i ajunsesem pân în Cehoslovacia, l sând pe p mânt dâre de sânge. i nici nu ni se acordau repara ii de r zboi, ca altor state, care participaser mai târziu i în m sur mai mic la lupta alia ilor, suferind mai pu ine pierderi. Eram blestema i s pl tim într-una? se întreba Titus, revoltat i scârbit. Atunci îl întâlnise pe Honoriu, care punea mai pu in la suflet aceste suferin e, era optimist, nimic nu p rea c ar putea s -l înconvoaie. Titus se mutase în casa lui, p r sind deci od i a din Bulevardul Domni ei f r s - i ia r mas bun de la Olga, i f r s-o mai vad . Dar chipul ei se suprapunea, ca o umbr nedefinit , peste chipul Alg i, care nu-i putea pieri din minte. Ca s nu aib sentimentul c tr ie te pe seama altuia, i înc într-un timp când toate se scumpeau, Honoriu îi g sise, între numeroasele lui rude i între prieteni, elevi, s -i mediteze la matematici. F cea bucuros aceast munc , î i g sea astfel un rost pe lume, iar pe deasupra îi aducea destui bani ca s poat contribui la cheltuielile casei, cu toat devalorizarea leului, care, inut un timp în buiestru, acum î i scuipase z bala i începuse s galopeze spre milioane i miliarde. Vara merse la Constan a, locuia pe «Hercule», mai mult

singur, cu echipajul de care înc nu se legase. Honoriu lipsea aproape tot timpul, venea de obicei sâmb ta i duminica, restul s pt mânii era la Bucure ti, continua s umble pe la autorit i, ca s ob in viza de plecare; se iveau dificult i neprev zute pentru un necunosc tor al politicii interna ionale. Nu i se spunea pe fa , dar pare-se c guvernul român nu privea cu ochi buni emigrarea evreilor spre Palestina, de team s nu indispun lumea arab . Alte am nunte Titus nu cuno tea, i nici nu era curios s afle de pild despre aranjamentele lui Honoriu cu comunitatea evreilor, sau convorbirile de la Serviciul secret de informa ii, care func iona pe lâng Pre eden ia Consiliului de Mini tri. Aveau i cei de acolo de pus întreb ri, de fixat anumite condi ii; despre acestea Honoriu nu vorbea i Titus nu tia absolut nimica, indiferent la ce se petrecea al turi. R mase acolo dou luni, tr ind într-un fel de suspensie, parc nu mai avea nici o leg tur cu p mântul. Îi pl ceau soarele i marea, dar se ducea rar la plaja ora ului, unde era prea mult lume; prea multe femei ispititoare, ar fi fost imposibil s nu le vad , dar frumuse ea lor, în loc s -l atrag , îi r nea sufletul. Câteodat visa la Olga, v zând în ea nu o femeie, ci un suflet-frate, înrudit prin nefericire. St tea la soare pe puntea barcazului, sau lua barca i colinda bazinele portului; era o barc mic , un «pui» de numai doi metri, i i se p rea c pe un spa iu atât de redus ar fi putut s fie liber, ca pe o insuli nelocuit . Cuno tea locurile înc din copil rie; pe dig, la ie irea din port era o cas mic de lemn, vopsit în alb, cu obloanele totdeauna închise. I se spunea «Cuibul Reginei», locul de retragere al Reginei Elisabeta; mie, povestitorul, mi se p rea prea modest pentru o Regin , dar în ce m prive te mi s-ar fi

potrivit tocmai bine, de i pe furtun valurile izbeau în dig cu furie, f când s vibreze piatra, iar mugetul lor îmi sp rgea urechile. La ad postul acelui cuib izolat de oameni mi-am petrecut multe zile de vacan , de aceea, imaginându-mi-l acum pe Titus trecând cu barca pe acolo, m v d parc pe mine în locul lui, într-o vreme cu adev rat fericit , nu ca ast zi. Dar degeaba mi-l imaginez a a, din anul acela nici o barc nu mai putea ie i spre larg, numai vapoarele cu autoriza ie. La Cuibul Reginei era acum un post de paz , cu mitralierele îndreptate spre ie irea din port, i al turi sta ionau câteva torpiloare ruse ti cu pupa la chei, gata s ridice ancora în orice clip ; dar clipa nu se ivea, toate decurgeau pa nic i oamenii din echipaj, numai în izmene, jucau c r i pe puntea de fier, la umbra tendelor. Cât despre vapoare, de un timp veneau numai cele ruse ti care înc rcau petrol, cherestea, cereale i alte produse; flota noastr comercial nu mai avea decât un singur cargobot, i-am uitat numele, i vasul de pasageri «Transilvania», o mândrie dinaintea r zboiului; acum f cea croaziere în Marea Neagr , uneori i în Mediterana, numai cu pasageri bine v zu i politic. Un vas construit dup acelea i planuri, «sister-ship» i se spune, i numit «Basarabia», fusese luat ca prad de r zboi, poate din cauza numelui. Prad de r zboi c zuse i nava- coal «Mircea», am povestit în ce împrejur ri. Chiar în vara când era Titus acolo, în 1946, ru ii ne-o restituiser cu m rinimie, urmare a venirii la putere a comuni tilor. Fusese prilej de festivitate la Constan a, cu discursuri, participaser conduc torii partidului i membri ai guvernului, cu domnul doctor Petru Groza în frunte. Era i Regele dar l-am l sat la urm , tiind c nu-l dorea nimeni din asisten . Ru ii nu f cuser nici o pagub navei, decât c îi luaser motorul, punând în loc unul cu putere mai mic . Treac

de la noi! o nav - coal merge cu vele, a a se înva marin ria. Câte vase f r motor n-au f cut ocolul p mântului, de la Magelan pân în zilele noastre! * Via a continua s se scumpeasc , pre urile urcau de la o zi la alta, în curând avea s ajung la cifre incredibile. De i salariile cre teau i ele, r mâneau mult în urm fa de pre ul pie ei, ca s folosim vorba la mod ast zi, care, în eleas sau neîn eleas ustur groaznic. Salariul unui muncitor din port sau de la antier, ajunsese la dou sute patruzeci de mii de lei pe lun , iar un kilogram de m lai, la bursa neagr , c nu se g sea în alt parte, costa dou sute cincizeci de mii. Din ce tr iau oamenii e greu s în eleag chiar cei care au fost martori la fapte, dar le-au uitat, cum se uit visele urâte. Era tot leul nostru vechi, dinaintea primului r zboi mondial, care atunci echivala cu francul francez, cum i se i spunea de altfel, de mult vreme, cu cea mai deplin naturale e. R zboiul sfâr it în 1918 îl zgâl âise, în loc de unu puneai zece; dar atunci salariile crescuser în aceea i m sur , în loc de dou sute primeai dou mii, i ceva pe deasupra. Rablagit cum era, leul se inea pe picioare, doar c nimeni în afar de b trâni nu-i mai spunea franc, ca pe vremuri. Ba chiar a venit o vreme când i-a crescut valoarea, în anii de criz , din 1928 sau '29 i urm torii, când au sc zut salariile, «curbe de sacrificiu», i lumea a fost nevoit s strâng cureaua. Atunci au sc zut pu intel i preturile, fiindc era lips de bani, nu de marf ; pr v liile d deau faliment, de i aveau rafturile pline, ceva de neîn eles ast zi. Pe urm i banii i marfa s-au stabilizat, au fost câ iva ani de prosperitate, s-au

construit locuin e ieftine dar i mai chivernisite, cu calorifer i cu baie, au ap rut automobile în locul tr surilor, se aducea stof din Anglia i m tase din Fran a, de asemeni parfumuri; mica burghezie vizita Parisul, se înmul eau restaurantele i cârciumile, mirosea a mititei i fleici pretutindeni, cântau tarafuri de l utari i orchestre de jazz, ap reau diseurii, Jean Moscopol urmat de al ii, renumi i la vremea lor i uita i ast zi. Exista un s pun ieftin, «Cheia», care se vindea la b c nie în cutii de carton, s pun pentru toat lumea, bun s te speli i pe mâini, i pe fa , i la baie. De când îl tiam, costa cinci lei bucata. Deodat , s-a f cut ase; oamenii se uitau nedumeri i unul la altul. Cam tot atunci s-a scumpit i carnea. Nu mai in minte cât costa înainte, dar tiu c nu era ieftin , oamenii nevoia i o dr muiau, gospodinele se certau cu m celarii c le puneau prea mult os în tirizie. Într-o zi au ap rut pe ziduri afi e, ordonan e municipale cât o foaie de ziar, cu noul pre al c rnii, care crescuse. Era o list lung , carne de toate felurile, de porc, de vac , de oaie i de toate calit ile. Ar fi greu s mai in minte atâtea preturi, cu zecile, nu l-am uitat îns pe cel mai mare dintre ele, dou zeci i apte de lei kilogramul, specialit ile, adic tot ce-i mai bun la porc i la vac , mu chi, cotlet, vr bioare. Lumea totu i era nemul umit , de i leafa unui profesor, de exemplu, pornea de la apte mii pe lun , putea s - i cumpere cu ei treizeci i patru de kilograme zilnic, cât nu m nânc nici leii de la menajerie. Cine n-a tr it atunci nu poate s cread ; de aceea nici nu mai spun câte i cu ce pre putea s cumpere profesorul, c doar nu era s - i dea toat leafa pe carne. Scumpirea a început înceti or, la câ iva ani dup ce Hitler venise la putere i devenea o amenin are; lumea n-o sesiza înc .

Era în 1938, anul când se f cea pactul de la München, unde Chamberlain i Daladier, primii mini tri ai Marii Britanii i Fran ei abandonau Cehoslovacia, pentru o pace pe care o credeau ve nic , i n-a inut decât un an de zile. Scumpirea vie ii, când nu se datoreaz unei crize economice, anun r zboiul. Pre urile au continuat s creasc dar nu n valnic, fiindc era bel ug, mai mult marf decât puteau oamenii s cumpere. N-a produs zguduire nici m car venirea nem ilor în ar , în 1940, chema i s ne ajute la instruirea armatei i care, înainte de a începe treaba s-au n pustit în magazine. La ei toate se d deau pe cartel , nu le venea s cread c pot s cumpere salam i cârna i, de pild , cât le poftea inima; în afar c î i umflau obrajii cu felii groase, luau kilograme dup kilograme i le trimiteau acas . Am spus de mai multe ori, dar nu m rabd inima s nu spun înc o dat , câte pr jituri erau în stare s înfulece. Pe atunci, la cofet rii, clien ilor li se punea pe mas un platou cu pr jituri de mai multe feluri, o duzin s zicem, ca ei s - i aleag . Nem ii, ce s mai aleag ?! Dac erau doi, le mâncau pe toate. R zboiul nu a agravat prea mult situa ia, sigur c lipseau câte unele dar bursa neagr n-avea extindere, nici nu specula prea mult pe cump r tori i pre urile în general cre teau cu modera ie; eram o ar bogat i, cu toate nevoile frontului, o recolt bun ne ap ra de foamete. Dup oarecari restric ii, în 1943 îmi amintesc c în brut rii ap ruser pâinea alb , chiflele i cornurile. Doi ani mai târziu s-a împu inat chiar pâinea neagr , iar în unele locuri a lipsit cu totul. Într-un ora unde m aflam atunci, treizeci de luni brut riile au fost închise, cu hornurile înghe ate. i eram la hotarul cu acel grânar binecuvântat de Dumnezeu, care este B r ganul. Oamenii au

supravie uit, dar nu-mi mai amintesc cum, tiu doar c a fost mult suferin . În ce m prive te, f r s m scald în bog ie, nu-mi lipseau banii de mâncare. Cump ram de la pia a n p dit de precupe i i precupe e, o pitu c nu mai mare de o chioap , cu dou zeci de mii, apoi cu treizeci. Din când în când poli ia d dea o rait prin pia , confisca marfa iar pe precupe i îi punea pe fug , c n-avea nevoie de ei, ci de pâine. Peste dou zile precupe ii ap reau din nou, i pitu ca, de la treizeci de mii se f cea patruzeci, leul se ducea i mai r u de râp . Se g seau i pitu ti albe, desigur mai scumpe, numai c în untru erau tot negre; aluatul, înainte de a fi b gat la cuptor se t v lea prin f in alb . Din câte mizerii i suferin e am întâlnit în via , cred c nimic n-a fost mai trist decât ce-am v zut într-o zi la pia a aceea, devenit acum burs neagr , în adev ratul în eles al cuvântului. Cuvântul bi ni ar înc nu ap ruse. Era iarn , un ran tras la fa , neb rbierit de mult, c poate î i vânduse i briciul, târa dup el o ma in de c lcat de pe vremuri, care se înc lzea cu mangal i d dea dureri de cap gospodinelor. Ca o culme a mizeriei, ma ina avea capacul de font cr pat, i mânerul de lemn ars pe jum tate. «Ce faci cu ea?» l-am întrebat, întârziind s în eleg starea lui mizerabil . «O dau pe o litr de m lai, dar nimeni nu vrea s-o cumpere!» M opresc aici, nu mai r mâne nimic de spus dup aceste cuvinte. Trebuie s -mi blestem venirea pe lume dac la birta ul, de a c rui protec ie m bucuram, m a tepta un cotlet de oaie? Nu huzuream, era un noroc întâmpl tor, alteori mâncam sup de maz re, în care g seam câte o g rg ri , sau mai multe i le adunam pe marginea farfuriei, cu lingura. S nu-mi plâng nimeni de mil , fiindc , iat , am supravie uit, ca s pot povesti

aceste mizerii. N-am alt mângâiere i nici alt el, ast zi, prima zi din ianuarie, când am intrat în ultima decad a ultimului secol din mileniul nostru. Am tr it acest secol aproape de la începutul lui, i azi, când nu mai sunt decât zece ani pân s se termine, pot spune, în compara ie cu toat istoria dinainte, c a fost cel mai grandios timp al omenirii, dar a cerut prea mult zbucium, spaim , tortur i sânge. La cât micime trebuie s m întorc ca s -mi m nânc cotletul de oaie. În anumite zile din s pt mân , decretate de prim rie, nu era voie s m nânci carne; zile de post mai dese i mai severe decât cele impuse de biseric . Nu înseamn c în zilele celelalte, de dulce, puteai g si carne la m cel rie. Restric ia nu a fost aplicat decât la restaurante; de unde s iei atâ i inspectori care s controleze buc t riile din cas în cas ? Ast zi, cu tehnica la care s-a ajuns în ultimii cincizeci de ani, n-ar fi imposibil; dac sunt aparate care aud prin ziduri ce se vorbe te într-o cas , s-ar putea n scoci i unele capabile s simt ce fierbe în oal . Dar, cum spuneam, nu înseamn c în zilele f r restric ii toat lumea avea carne la mas . N-oi fi fost eu singur în tot ora ul s m nânc sup de maz re cu g rg ri e. i-apoi ranul care voia s vând o ma in de c lcat pe o litr de m lai, spunea totul, f r alte cuvinte. S-a întâmplat ca birta ul s aib cotletul tocmai într-o zi când nu era voie. Mâncam într-o od i din fund; la alte mese g sisem înc dou sau trei persoane, privilegiate ca i mine. Terminasem cotletul, r m sese doar osul, când în od i , dând perdeaua la o parte a r s rit un omule iute de picior i cu ochii ageri, care a trecut glon de la o mas la alta, zgâindu-se în

farfuriile noastre. N-a fost greu s în elegem c era un inspector de la poli ia economic ; s-a dus fuga al turi, s vin cu patronul prins în contraven ie. Am învelit osul în erve elul de hârtie i l-am b gat în buzunar, cum au f cut i ceilal i. Într-o clip inspectorul s-a întors cu birta ul dup el. Unde-i osul? s-a adresat perplex primului client, aflat la masa de lâng u . Era un os în farfurie! Unde-i osul? A a a trecut pe la fiecare mas , din ce în ce mai ro u în obraz i aproape sufocat de furie: «Osul! Unde-i osul? Era un os în farfurie!» Dup cum se uita la vinova i, p rea gata s -i caute prin buzunare, m i preg team s -i dau una peste mân , când patronul, f r s se piard cu firea l-a apucat de bra i l-a scos afar , vorbindu-i cu în eles: Hai, las , nu te mai lega de oameni! Când am ie it, inspectorul era la tejghea, cu o sticl de vin în fa . Probabil avea ceva i-n buzunar, cum noi, mu terii, aveam oasele. De auzit mai auzisem, de v zut vedeam prima oar cu ochii mei un act de corup ie. De atunci, patruzeci de ani i mai bine corup ia a crescut întruna, ca s ajung ast zi o obi nuin , de nu se mai mir nimeni. Iat r ul cel mai mare: c nu se mai mir nimeni! i tare m tem c înc nu s-a n scut acela care s-o stârpeasc ! S vrea i s poat ! Sunt convins c exist oameni incoruptibili. Dar, ca s poat tr i într-o lume corupt , trebuie s cad câteodat în p catul inevitabil de a corupe i ei pe al ii. Când marfa lipse te pre ul cre te, ceea ce face s scad valoarea banului, am înv at la primul r zboi mondial. Cine

sufer ? Toat lumea, în afar de cei care au marf dosit , de i, odat ce-o vând, nu mai pot lua alta. Acest fenomen se nume te devalorizare, tie toat lumea, chiar i copiii, c ci, în loc de patru bomboane la leu, cap t numai una. Oamenii n-au încotro, încep prin a strânge cureaua i a-i înjura pe speculan i, la fel i guvernul. Cine a strâns bani la ciorap, cump r mai întâi mâncare, apoi tot ce se g se te fie c îi este sau nu de trebuin , ceea ce face s creasc i mai mult preturile. Acestea nu pot îns dep i o limit , din cauza s rmanilor care nu au decât leafa, pensia sau orice fel de venituri limitate, c ci ar ie i r zmerit . Devalorizarea, dup mine, f r s fiu economist, nu se poate confunda cu infla ia. Infla ia începe atunci când statul, în derut , nemaiputând face fa pl ilor, se apuc s tip reasc moned f r nici o frân , de o mie de lei când cea mai mare fusese de o sut , apoi de zece mii, i tot a a, pân se ajunge la milioane, ca în anii 1946 i '47; în schimb nu mai exist primejdia de falsificare, c ci pân s fac cineva matri a unei hârtii de un milion, aceasta era înlocuit cu una de zece milioane. A a mergea treaba în vara anului 1947, când Titus se afla la Constan a i când s-a anun at c toat lumea trebuie s declare la anumite centre banii de care dispune, în vederea înlocuirii lor cu o nou moned . Opera iunea s-a numit stabilizare, dar a fost furt în toat regula, fiindc indiferent de suma declarat s-a schimbat doar o câtime, nu-mi aduc aminte suma i nici nu merit s întreb pe cineva; oricum a fost o ho ie. În acel timp duceam o via nomad , m mutam din ora în ora , n-aveam alt avu ie decât dou geamantane, c r ile le d ruisem, nu st team într-un loc mai mult de o lun sau dou , m sim eam instabil ca via a îns i. Dar aveam un domiciliu permanent în Bucure ti, o c m ru mai mult goal , o ineam ca s -mi pot

p stra Buletinul de identitate; acolo m-a prins recens mântul din 1946, i acolo am r mas înregistrat pân acum câ iva ani când s-a f cut o nou num r toare a popula iei. În vara lui 1947 m aflam la Sighi oara, unde m-au atras totdeauna culorile caselor, i chiar dac au început s se tearg , eu le v d ca alt dat . Aveam în buzunar vreo sut de milioane, care mi-ar fi îng duit s tr iesc o s pt mân sau dou , i-am declarat la centru odat cu toat lumea; a doua zi m-a cuprins o nelini te, urma un necaz, nu tiam cât de mare, umblau felurite zvonuri, unul mai pr p stios decât altul, dar ce s-a întâmplat în realitate le-a dep it pe cele mai pesimiste. Ast zi nimeni n-ar crede, nici chiar cei care au p it-o, de pild eu însumi. Peste noapte m-am gândit car fi mai bine s fiu în Bucure ti, oricum acolo aveam domiciliul legal i cine mai tie câte puteau s se întâmple. A doua zi am plecat, cu geamantanele. Stabilizarea a urmat repede, oamenii n-au luat mai mult decât nimica toat , afar de cei care aveau monede de aur i le vindeau la Banca Na ional . Dup pre urile noi un kilogram de struguri costa cincizeci de bani, i un ou cam tot atâta. În schimb trenul de la Sighi oara la Bucure ti fusese fixat la peste o mie de lei, cam a a îmi aduc aminte. E drept c vreo câteva zile s-a mai putut c l tori cu lei vechi, pe urm trenurile au mers mai mult goale. Eu, unul, n-am putut s schimb nimic, fiindc eram înscris la un centru din Sighi oara, i degeaba m duceam în alt parte. Noroc c aveam un coco el de aur, altfel a fi r mas f r o le caie, cel mai s rac om dintr-o lume s r cit mai r u ca la bursa din New York, când cu marea criz . Nu însemna c fusese i un om bogat dac aveai o geant de bani vechi; boga ii aveau geamantane, cufere i dulapuri. Toate s-au dus pe apa sâmbetei, nu existau înc nici m car centre de colectare a

hârtiei, s le dai cu zece bani kilogramul. Nu tiu ce-a urm rit ministrul de Finan e, prin 1945 mi se pare, poate a fost doar o toan , un joc copil ros, când a pus s se bat moned din aurul disponibil la Banca Na ional . E simplu s spui c a vrut s adune din mâinile popula iei moneda de hârtie. Ce putea face cu ea, când nu mai avea nici o valoare? Î i închipuia cineva c în acest fel leul o s capete stabilitate? Haida de! E adev rat c pân la urm statul a r mas i cu aurul, aproape pe gratis. Dar nu-i mai pu in adev rat c gr mezi de coco ei zac ast zi îngropa i în p duri, în pivni e sau ascun i în cine tie ce taini e. Proprietarii lor or fi murit de mult, unii din ei în temni e, i nimeni nu mai tie de urma aurului. Poate dup sute de ani, sau dup milenii se vor descoperi, cum s-au descoperit atâtea comori în vremea noastr . Coco eii domnului ministru Alexandrini vor contribui la reconstituirea istoriei acestui secol de la sfâr itul mileniului. Când s-au lansat, oricine a putut s cumpere, iar apoi au circulat liber. Era o moned cam de m rimea napoleonului de aur dinaintea primului r zboi mondial; în afara cabinetelor numismatice mai poate fi v zut i ast zi în unele salbe, dac n-au fost confiscate. Cine a avut mai mul i coco ei a dus-o bine o vreme; când ai bani po i s cumperi de toate, chiar i ce nu se g se te. Numai c leul nou a început i el s se devalorizeze repede, o economie nes n toas nu se poate ine pe picioare, oricât ai descânta-o. Eram s r ci i de r zboi, i pe deasupra aveam de pl tit desp gubiri ru ilor. Cât trebuia s pl tim se tia, dar cât pl team nu afla nimeni. Nu s-a spus niciodat cât din ce avea ara cereale, petrol, cherestea, produse industriale se ducea în Rusia. Am fost un timp în vizit la un prieten, inginer la

antierul naval din Olteni a. Un antier mic, dar lucra sub presiune, lepuri fluviale, în contul repara iilor de r zboi; pretutindeni erau inspectori delega i de ru i, care supravegheau cu rigoare ca totul s se fac temeinic i la termen. La fel lucrau toate antierele, fabricile, uzinele, gaterele, morile, et caetera. Alt amintire personal am de la Re i a, unde se lucrau locomotive de cale ferat . Acestea, odat asamblate plecau în convoi, spre Ungheni, unde erau predate ru ilor; noi, cei care priveam de pe margine tiam ce greu i mig los se lucra o locomotiv , dar n-am aflat niciodat cât cost una, i câte trebuia s d m. Uneori lipsea câte o pies , confec ionat de alt uzin , un manometru de pild . Ca s nu fim în întârziere, ceea ce atr gea penalizare, convoiul pleca pe calea ferat , iar manometrele, unul sau zece, sau câte lipseau, se trimiteau pe urm , cu avionul, ca la Ungheni s ajung înaintea locomotivelor, s fie montate f r întârziere, în timp ce se f ceau actele de primire; acestea, dac s-au contabilizat vreodat n-au fost aduse la cuno tin a rii. Dup un timp, cât bietul popor îndurase toate lipsurile i se spetise muncind, ru ii au anun at c ne iart de restul datoriilor (fiindc eram oameni de treab i ascultam de guvernul doctor Petru Groza). tirea s-a popularizat cu aplauze i fanfar , dar cât am mai fi avut de pl tit n-a spus nimeni. Cât am luat de la Banc pe coco elul meu nu mai in minte, tiu doar c mi-au dat hârtii de trei lei, i am dus-o cu ele vreo zece zile. Pe urm am început s trag mâ a de coad . Despre aceast parte a vie ii mele nu voi povesti niciodat , n-a fost mai rea decât a altora, voi povesti despre aceia. E de la sine în eles c nu to i oamenii s-au îndurat s schimbe coco eii la Banc , mai ales cei care aveau cu miile.

Pre ul lor era ridicol fa de valoarea real i stabil a aurului. Iar noii bani de hârtie se devalorizau repede, ca i cei dinainte. Ce s mai lungesc vorba, dac nu-i ploaie nu cre te nici porumbul, nici grâul. i în economia noastr era o «secet » îngrozitoare. A fost un termen pentru depunerea coco eilor i-a altor monede de aur. La expirare a început vân toarea. Lumea uit repede; în afar de cei p i i cine mai ine minte c a fost o epoc de groaz ? Num rul celor care dormeau cu rucsacul la c p tâi s-a înmul it. Unii, mai slabi de înger, când au auzit ce se întâmpl , închisoare, tortur , i-au aruncat banii în gârl , dar nici dup aceea n-au dormit cu inima lini tit : «Dar dac m-a v zut cineva? Sau dac exist o b nuial ? M iau la cercet ri i nici m car nu pot ar ta unde am aruncat coco eii; am avut zece, au s spun c erau o mie, s -i scot din p mânt din iarb verde, altfel nu mai v d lumina zilei.» Unii, mai siguri pe ei, i-au ascuns în locuri unde nu i-ar fi închipuit nimeni, în piciorul mesei, bun oar . În rezervorul closetului nu mai vorbesc, era primul loc unde î i b ga nasul poli ia. Sub parchet îi g seau f r aparate de detec ie, c nu aveau; ce-i costa pe ei s -l scoat bucat cu bucat , r v ind toat casa?! Pe urm î i juca rolul dela iunea. Un am rât de cizmar a ascuns doi coco ei, nu mai mult, sub flecul pantofului; un mu teriu abra , sau poate chiar spion de meserie, l-a dat de gol i cizmarul s-a pomenit la arest, unde l-a cuprins disperarea i l-au podidit lacrimile, înainte de a-l ridica au f cut jaf în atelier i în cele dou od i de locuit aflate al turi, au r scolit prin toate ungherele, au t iat t lpile pantofilor care aveau pingele noi i erau ai clien ilor. În aceea i celul era un ins mai sp lat,

profesor la coala comercial , a a i-a spus, prezentându-se, dup ce se ostenise s -l încurajeze pe noul venit; Nu pune la inim ; pentru doi coco ei poate au s te ierte. Mai greu ar fi s - i g seasc i al ii. N-am domnule, duc -se dracului de coco ei! Mai bine-i aruncam la canal... Te iart ! Poate o s - i dea o amend . Greu e cu mine, c mi-au g sit o mie. Cizmarul c sc ochii cu groaz . O mie?! Cum nu te-ai gândit, domnule? De ce nu se gândesc oamenii? De când îi spun lui gineri-miu, i el râde de mine, zice c pe el nu-l prinde nici dracu! Ginerele cizmarului, electrician, f r inginerie dar cu tehnic înalt , construia aparate roentgen, pentru medici, c nu se mai importau. Nu tiu cum f cea rost de tuburi, i le aducea cineva din str in tate. Restul era floare la ureche; un tinichigiu-l c tu i un vopsitor, îi lucrau asiul, ca de fabric , restul se rezolva cu u urin ; ni te transformatori, ni te alt re g sea oriunde, instala ia o f cea cu mâna lui: sârme întinse, câteva conexiuni, i gata. To i doctorii care voiau s - i deschid cabinet se înghesuiau la u a lui; cu aparatul roentgen atr geau clientel , f r aparat nu inspirau încredere. Într-un an, fabricantul se îmbog ise, avea automobil, î i f cea i cas , cu cinci od i, cu garaj i atenan e. i are mul i coco ei? întreb profesorul. Da' cine a stat s -i numere! Numai de n-ar p i-o! Lui nu-i e fric . I-a îngropat în p durea B neasa; cui s -i dea prin minte?! Ginerele era cunoscut sub numele de Nicu Simpaticu, a a

se prezenta el însu i; cum îl chema cu adev rat or fi tiut unii, dar uitaser , îi spuneau i ei ca toat lumea din Parcul Rahovei, unde locuia înc , în casa veche; casa nou i-o f cea aproape de centru, g sise un loc pe strada Virgiliu. În chiar dup -amiaza zilei când socrul se dest inuise profesorului, o ma in veche, în aparen particular , un Plymouth dinaintea r zboiului ap ru la poarta lui Nicu Simpaticu. oferul r mase la volan, cu un câine lup al turi. Coborâr doi oameni, poli i ti în haine civile, intrar în curte, î i ar tar legitima iile i f r vorb lung îl luar pe Nicu la plimbare. Nu se ostenir s perchezi ioneze casa, asemenea treab se f cea de obicei noaptea, s nu bage de seam vecinii. S-ar fi ostenit de poman , tiau dinainte unde s mearg . Cu Nicu între ei doi, pe bancheta din spate, ma ina merse drept în p durea B neasa i opri la prima alee. Pân atunci nimeni nu scosese o vorb . Nicu st tea cu capul între umeri. Avea vreo patruzeci de ani, era scund, gr su , cu p rul rar lins pe spate, cu ochelari de miop de sub care se bulbucau doi ochi ca de broasc . Era speriat, dar tia s - i in firea, f cea pe nep s torul. B nuise de la început ceva, dar când ma ina coti la dreapta spre p dure, nu mai avu nici o îndoial . Câinele lup, cu capul întors, îl privea fix, ca i cum ar fi vrut s -l hipnotizeze. Coborâm, sau mergem cu ma ina? E departe? întreb primul poli ist, cel din dreapta. Ce s fie? Al doilea poli ist se trase pu in într-o parte, ca s - i poat ridica bra ul, îndoit din cot, apoi f cu o mi care scurt , fulger toare; cotul îl izbi pe Nicu în obraz, de strâmb capul; câinele r mase impasibil. Ochelarii s rir pe podeaua ma inii. Primul din ei se aplec i lu ochelarii de pe jos.

Poftim! spuse, cu polite e. Mul umesc, r spunse Nicu. i, dup ce î i potrivi ochelarii, continu cu senin tate. Mergem cu ma ina, e departe, tocmai la poligonul de tir. E ti un om de în eles, spuse poli istul al doilea, cel care îi strâmbase capul. De obicei comorile se îngroap la r d cina unui copac, ca s fie un reper sigur. Dar copacii pot fi t ia i, i buturugile scoase. Nicu alesese un salcâm tân r, n-avea un diametru mai mare decât latul palmei. Nu pentru acest motiv îl alesese, nu se gândea c va ine banii acolo pân s creasc salcâmul ca s fie bun de t iat; altceva îl atr sese, un sim ascuns, nu putea s - i explice, de ce acel arbore, asem n tor întru totul cu cei din preajm îi era simpatic i-i inspira încredere. Poli i tii aveau cazma în ma in , î i cuno teau meseria; p mântul se vedea c era s pat de curând, cazmaua intra ca în brânz . La jum tate de metru g sir comoara, un tub de zinc, cât un obuz de cincisprezece centimetri, sc ldat în smoal . Râcâir smoala dar capacul era sudat, nu-l puteau deschide acolo, în p dure. Ce-i în el? întreb primul poli ist. Se mira de senin tatea p guba ului. Coco ei, napoleoni i ruble de aur. Câ i? Trei kilograme; n-am stat s -i num r. În poli i ti era o nemul umire; se uitau unul la altul, cu priviri piezi e, înr ite. Oare s fi fost din cauza capacului? Se gândeau c astfel ar fi pus i ei ceva deoparte, barem câteva

buc i, tot nu erau num rate? tii cât o s iei pentru asta? întreb al doilea poli ist. Cel pu in cinci ani de ocn . Nicu Simpaticu se uita la ei i î i spunea în gând: «Oare n-am putea s c dem la o în elegere? S împ r im pe din dou ... Sau, hai, pe din trei, p r i egale pentru fiecare! Nu; pe din patru; mai e i oferul». Cum st teau to i trei acolo, în p dure, parc trecea un curent electric prin aer, de la unul la altul; erau gândurile lor, încruci ate, gândeau dar nu îndr zneau s spun . Poli i tii nu erau versa i, altfel senin tatea lui Nicu ar fi trebuit s le dea de b nuit. Poate c mai avea bani ascun i i în alt parte, o izbitur de cot în obraz l-ar fi f cut s m rturiseasc . Unuia chiar îi veni aceast idee, dar tocmai atunci Nicu, de parc l-ar fi sim it, c zu în brânci i începu s se dea cu capul de p mânt, de unde mai înainte fusese atât de flegmatic. M-am nenorocit! hohoti. Doamne, ce mi-ai f cut? îmi r mân nevasta i copiii pe drumuri! ( i tocmai avea trei aparate roentgen în lucru!) Cinci ani de ocn ?! Mai bine nu m-a fi n scut! Alte dou tuburi de aceea i m rime erau îngropate în alte locuri din p durea B neasa. Ce s-a întâmplat cu ele nu tiu, fiindc n-am aflat ce-a mai fost pe urm cu Nicu Simpaticu. Poate dup ce a ie it de la închisoare, cu pedeapsa isp it , sau amnistiat la 23 august, i-a dezgropat comorile i le-a vândut statului, în tran e, ca s nu bat la ochi atâta gr mad . (A fost o vreme când s-a îng duit ca oamenii care mai p strau înc aur, s -l poat vinde B ncii Na ionale, f r pedeaps ). S-ar putea s -l fi inut îngropat pân ast zi, când e liber s aib oricât aur. Dar

tot a a de bine se poate ca Nicu Simpaticu s fi murit în închisoare, sau dup aceea, s fi avut un cancer, atât de r spândit în zilele noastre. În acest caz, dac nu mai tie nimeni locul, comoara e înc nedezgropat i a a va r mâne cât va exista p durea. Am spus mai înainte c multe comori vor fi probabil descoperite cu vremea; în afar de bog iile lui naturale, p mântul ascunde i bog ii necunoscute. Titus a r mas la Constan a, pe «Hercule», pân la sfâr itul lui septembrie, când începuser ploile. Vara acelui an, 1947, fusese în schimb frumoas , se bucurase de soare, a a se spune, dar pentru el nici soarele nu putea fi o bucurie. Peste suferin a nestins , pe care înv ase s-o ascund ducând o via aparent ca a tuturor oamenilor, venea uneori o alinare confuz , amintirea vecinei de la etajul al aselea, care îl îngrijise în cele trei s pt mâni de friguri. Era ea, dar nu putea s -i reconstituie tr s turile, o vedea sub chipul Alg i, care în amintirea lui nu mai avea nimic p mântean, de i î i p stra chipul de alt dat , senin, proteguitor. Cum nu credea într-o via de apoi, tia c Alga nu mai exista decât în con tiin a lui, i dincolo de suferin a prin care trecuse, o socotea fericit . În sufletul lui îi construise un Paradis, unde totul era pur i nimic nu mai putea s-o întineze. La început numai o consolare, cu timpul ideea aceasta deveni o bucurie: o avea pe Alga cu el, tia c o va iubi pân la moarte. Îi era atât de indiferent s r cia din acea var ! Tr ia din nimica toat , la fel ca mult lume care nu avea monezi de aur. Dar, de vreme ce era cald, totul devenea suportabil. Cu banii c p ta i pe milioanele din buzunar cump rau pâine, f cuse un buget comun cu echipajul i mâncau împreun . Honoriu lipsea ca de obicei toat s pt mâna, cheltuia foarte mult cu trenul. Probabil avusese ceva aur, dar ce luase pe el trebuia s

economiseasc , fiindc deocamdat n-avea decât cheltuieli i nici un fel de venituri. Oamenilor din echipaj le d duse milioanele pe care puteau s le schimbe, de-aici înainte erau nevoi i s a tepte, tiau asta i nu aveau preten ii. Dar nu le p sa de s r cie, i nu- i pierdeau voia bun . Erau to i patru singuri pe lume, nu-i lega nimic, de nimeni, se legaser între ei ca fra ii, alc tuiau o familie. Titus li se al turase. Atunci, vara, nu aveau alte provizii, decât un sac de m lai, un bidon de undelemn, o et i sare. Mâncau de obicei aterine, fiindc le prindeau u or, chiar acolo, în port, f cuser o plas cu scripete, pus pe un condru în afara bordului. N-aveau decât s-o coboare, s arunce deasupra un bo de m m lig f râmi at i în câteva minute scoteau o g leat de aterine. Rudi, mecanicul, era i buc tarul barcazului, prin bun -învoire, fiindc se pricepea i avea imagina ie. Titus mâncase adesea aterine pr jite; vara, la mare, se obi nuie te. Nu- i închipuise îns câte se pot g ti din acest pe ti or care se înmul ea repede, dovad c br zdau în mas bazinele portului. Saramur de aterine, cu m m lig ; ciorb de aterine, musaca de aterine, ghiveci, budinc i chiar ni el: da, un pumn de aterine date prin ou i f in , s se lege, f cute turtite în palm i apoi pr jite în untdelemn, pân se f ceau ca aurul. Pentru aceste mânc ruri se cereau i legume. Le luau nu de la pia , cu parale, ci de la gr dinari, dând în schimb tot aterine, kilogram pe kilogram, le convenea i lor, i gr dinarilor. Gr dinile erau departe, în afara ora ului, dar mergeau pân acolo f r preget, doi câte doi i se întorceau cu zimbilele pline: cartofi, morcovi, elin , ceap , ardei, ro ii. Sigur c nu era u or s faci ase kilometri la dus, ase la întors, cu mâinile împov rate, îns le venea rândul doar la dou s pt mâni. Tot acolo g seau i fructe; numai de b utur duceau

lips i f r a fi be ivi tânjeau dup ea, ca tot omul. Din când în când c p tau o damigenu de vin de la un cârciumar din marginea ora ului, dar nu pe aterine; cârciumarul era mai n zuros decât gr dinarii, nu-i lipseau mititeii i fleicile, voia altfel de pe te, din acela care se prindea greu în port c ci pe dig nu pica decât scrumbie; ar fi trebuit s ias cu barca în larg, dar din anul acela nu mai era voie. Com nescu, ung torul, care pescuise p str vi în Trotu , se pricepea s dea cu undi a, avea i r bdare, adic era bun de pescar, numai c , a a cum spuneam, în port greu se prindea un pe te mai ac t rii. Dup ceasuri i ceasuri de pând îi pica un laban, dar nu în fiecare zi. Bineîn eles c trebuia s -l duc numaidecât cârciumarului; nu înseamn c se întorcea cu damigenu a plin , dac pe tele avea un kilogram, i se cuvenea un litru de vin; buni or, ce-i drept, nu po irc . Nu-l lua îns atunci, a tepta s se umple damigenu a de cinci litri; patru in i n-ar fi avut ce pune nici pe-o m sea, dintr-o sticl . Se ducea i Titus uneori la gr dinari, îi era dor de câmp i de vremea lui fericit , pe care o retr ia mai u or în afara ora ului. În via a de pe barcaz îl contraria ades veselia oamenilor, care i se p rea vulgar , dar n-avea ce face, nu putea g si nic ieri o lume pe m sura sim mintelor i concep iilor sale. R mânea cu ei pe punte dup masa de sear , privea constela iile fulgerate de sclipirile farului, i îi asculta povestind întâmpl ri din via a lor marin reasc . Erau oameni cu bun sim i nu f r educa ie, dar mediul îi aducea la nivelul oamenilor din port: hamali, derbedei, cu itari, be ivi i prostituate. Nu tr ise în afara realit ii, f cuse r zboiul i totu i crezuse via a mai pur , îi ignorase cu bun tiin scursurile, de i trecuse pe lâng ele. Venea la taifas serile un marinar de pe remorcherul «Ilie

Pintilie», prieten cu b ie ii, de i p rea f cut dintr-o stof mai proast . Ilie Pintilie era numele unui comunist executat la începutul r zboiului, pentru spionaj în favoarea Uniunii Sovietice; se spunea, dar poate erau doar vorbe, c f cea semnale luminoase avioanelor venite s bombardeze noaptea. Târziu s-a aflat c nici nu era român, ci rus trimis s spioneze; n-am nici o dovad i nici nu m intereseaz cum nu m intereseaz nici cine a fost în realitate Vasile Roait , un tân r socotit erou al luptelor de la atelierele Grivi a din 1933, când muncitorii de la calea ferat s-au înfruntat cu armata. Numele lui Vasile Roait a fost inut mult timp în mare cinste, ca i al lui Ilie Pintilie, pe urm asupra lui a c zut brusc t cerea, f r explica ii, doar cu zvonuri, c n-ar fi fost deloc erou, ci o figur suspect . Nu tiu cum se mai nume te azi remorcherul, dar se poate ca dup cincizeci de ani nici s nu mai existe. La vremea când se petreceau faptele care se vor descrie aici, în iarna anului 1947, când oamenii de pe «Hercule» se preg teau s fug cu barcazul la Istanbul, «Ilie Pintilie», remorcher nou, cu motor puternic, era singurul vas din port în stare s -i urm reasc . Marinarul povestea întâmpl ri din via a portului, una mai dezgust toare ca alta, cu prec dere be ii i violuri, muncitoare de la antierul naval sau de la silozuri, înghesuite în vreo magazie, într-un vagon de marf i siluite pân la le in, de o band întreag . Lui Titus îi venea s coboare în cabin , s ia revolverul i s -l împu te dar se supunea ra iunii i îndura în t cere. Iar dac ar fi fugit, sau i-ar fi astupat urechile, nu însemna c ar fi anulat acele fapte i nu ar fi f cut el lumea mai bun . S pt mâna trecut , povestea marinarul, am g sit un

igan pe chei, c uta un vapor, s se angajeze la buc t rie. «Te angajez eu, îi spun, uite pe remorcherul sta, sunt eful echipajului, i chiar am nevoie de un buc tar, dar pentru asta trebuie mai întâi s -mi fac pofta cu tine». Cu greu î i învinse Titus dorin a de sinucidere.

14 Toamna Titus a revenit în Bucure ti, unde i-a reluat medita iile. Locuia tot la Honoriu, nu tia ce o s se întâmple cu el de la o zi la alta, avea mintea paralizat . Uneori trecea pe Bulevardul Domni ei, se uita la etajul al aselea; nu putea s vad în curtea interioar , desigur, burlanul pus de el era tot acolo; î i amintea cum g urise zidul, la un pas de moarte. Avusese for a s se salveze; acum n-ar mai fi avut-o. Îi venea în minte Olga, cum o v zuse în camera du ului. Ea ar fi fost poate o alinare, s -i ia mâna i s-o priveasc , s - i spele ochii. Ce îl împiedica s urce spaima, ru inea? Gândul c privind-o ar pâng ri-o?... Nu, îi lipsea voin a de-a mai face ceva cu via a lui, tr ia din iner ie. Honoriu se agita cu vechile lui planuri, de a transporta evrei în Palestina. Nu ob inea autoriza iile. Erau mul i care înc voiau s plece, de i aparent nu-i mai pândea nici o primejdie. Dar primejdii se puteau ivi. Voiau s aib o patrie, un c min, cum î i dore te oricine, i li se puneau piedici, trebuiau s ajung pe furi în ara F g duin ei. Nu se temeau s plece cu un barcaz de cincizeci de tone, de i cuno teau tragedia petrecut cu «Struma» în timpul r zboiului. «Struma» era un vapor vechi, impropriu pentru naviga ie, armatorul ob inuse prin fraud autoriza ia s ias în mare. Plecase cu trei sute de evrei, împin i de disperare într-o aventur nes buit , nu era sigur nici m car dac vor putea trece prin Bosfor i Dardanele. Nu ajunser pân acolo, curând dup plecare, dintr-o gre eal de naviga ie vaporul e u pe un banc de nisip, în fa a capului abla i se rupse în dou . Nu era singura tragedie în exodul spre Palestina. În noiembrie Honoriu nu f cuse nici un pas mai departe cu

proiectele sale. Îns nu dispera, era tot voios, tonic, nu st tea locului, c uta întruna solu ii, colinda ora ul, acas nu venea decât seara, când bea un pahar de vin cu Titus, în fa a sobei cu u a deschis , dogori i de flac r . Avea s urmeze o iarn blând , dar, ca totdeauna, începutul avea o ostilitate resim it mai ales de lumea nevoia , f r lemne în curte. Mul i oameni în iernile acelea se înc lzeau cu ma ini de g tit, cu petrol i cu fitil, care nu ardeau bine i d deau un miros urât, de gaz stins i cârp ars . Îmi amintesc bine mirosul, era îmbâcsit în hainele oamenilor, în p r, în piele, poate i în suflet; mirosul postbelic al mizeriei comuniste. Ie ea pe ferestrele caselor când se scutura a ternutul, îl sim eai în tramvai, la cinematograf, la teatru. De multe ori mi s-a întâmplat s stau lâng o doamn cu blana pe umeri, o doamn elegant i îngrijit , care mirosea a «Arpège», dar parfumul se îneca în mirosul rece al sobei cu gaz de cas . Într-o sear , dup o lips de trei zile, Honoriu intr pe u mai febril i mai voios ca alteori. Se a ez în fa a focului, î i frec mâinile i spuse: Cu transportul de evrei nu mai e nici o speran , am g sit alt solu ie. Era prima oar când se uita la Titus cu o privire serioas ; de obicei râdea i f cea glume. Ce- i spun, trebuie s r mân între noi; e ceva pe via i pe moarte. O s transport arme, în Palestina; am o propunere. Crezi c au s - i dea drumul? Bineîn eles c nu. Am s plec f r voie. Cum? Într-o noapte cu furtun ; n-au s m simt . i dac m simt, n-au s m poat urm ri. Iar dac m-or urm ri i m-or

prinde, asta-i via a. Ce te ui i a a? Tu ii cu mine, sau cu ei? N-au s m prind ! i echipajul? Merg to i patru. Am vorbit cu ei; vin de la Constan a. La sfâr itul lunii noiembrie Organiza ia Na iunilor Unite vot în fine, decizia de înfiin are a statului evreiesc, dup mult tergiversare, manevre de culise, opozi ie. Lumea arab care nu vedea cu ochi buni aceast decizie, avea sprijinitori declara i sau camufla i, state interesate s p streze cu ea rela ii bune. Ele au pus be e în roate p r ii celeilalte, a fost nevoie de mult diploma ie i chiar de vicle ug, spre a se ob ine majoritatea de voturi. Rela ia Marii Britanii cu lumea arab r mâne pentru mine neclar . Cartea colonelului Lawrence, Cei apte stâlpi ai în elepciunii, m-a pus pe gânduri, l sându-mi nu o singur nel murire. Ast zi pu in lume cunoa te cartea, i înc mai pu in tie ceva despre autorul ei, o persoan misterioas , ca s n-o numesc suspect . Spun ce cred, i îmi asum toate riscurile. În primul r zboi mondial, Anglia i alia ii ei aveau, între al i adversari, Imperiul Otoman, care atunci st pânea partea de nord a peninsulei arabe. Colonelul Lawrence a fost trimis în Arabia de Sud, azi Arabia Saudit , s ridice lumea arab la lupt împotriva Turciei, aliat cu Puterile Centrale. Misiunea nu era u oar , în peninsul existau mai multe state, unele abia în formare, apoi felurite triburi, în parte nomade, r t cind prin de ert i toate trebuiau unite, s devin o for organizat . Colonelul cuno tea limba i obiceiurile lumii aceleia, în plus îl lega de ea o cert afinitate. M rturisesc c n-am în eles bine care a fost aportul arab la

câ tigarea r zboiului, fapt este c Imperiul Otoman odat învins s-a destr mat, i în peninsul s-au n scut statele de ast zi dar nu f r dispute i nemul umiri, unele nerezolvabile chiar acum, dup apte decenii, dovad r zboaiele, amenin rile i nesiguran a extins la distan e continentale. Colonelul Lawrence a fost acolo un fel de arbitru între regi, emiri, triburi i frac iuni încâlcite. Dup r zboi, rolul lui l-a luat Anglia. Dup insuccesele de pân atunci ale lui Honoriu, în noiembrie e ua i planul lui cu transportul de arme în Palestina. Titus nu cuno tea am nuntele; intermediarul acestei afaceri, un ceh sau polonez, nul v zuse niciodat , nu-i cuno tea numele, disp ru pe nea teptate tocmai când aranjamentul era încheiat, trebuia doar s fie pus în practic . Abia peste dou zile afl Honoriu ce se întâmplase, când îi v zu fotografia în ziar; fusese omorât, prin sugrumare, pe o alee din parcul Carol, unde îl g sir cu o sârm strâns în jurul gâtului. Dup aceast informa ie, poli ia nu mai d du nici un fel de am nunte, întâmplarea se uit repede, în acele vremuri înc nesigure o via de om nu valora mare lucru. Pentru Honoriu îns fu o lovitur , o s pt mân r mase închis în sine, veselia îi pierise, nu mai ie ea din cas , p rea înfrico at, el care mai înainte nu se temea de nimic, no iunea de primejdie fiindu-i necunoscut . Abia atunci îi dezv lui lui Titus rela iile lui cu acel om care fusese asasinat, nu de ni te borfa i, fiindc nu-l pr daser ; politia g sise asupra lui un teanc de lire sterline, dar nici un fel de acte ca s i se stabileasc identitatea. Honoriu, care îi cuno tea ocupa ia, tia c fusese un act de terorism, s vâr it de du manii Israelului. Terorism a existat totdeauna în istorie, dar se numea în alte

feluri, anarhism de pild , atât c nu avea r spândirea de ast zi, când se exercit în toat lumea, punând în primejdie multe vie i, uneori a unor mase largi de oameni, f r nici o vin , printre ei copii ne tiutori i femei pa nice. La vremea când se petreceau faptele povestite în carte, nu ajunsese îns la aceast enorm extensiune. Va veni timpul s reiau mai pe larg subiectul, c ci face i el parte din istoria mileniului, ajuns la ultimul lui deceniu, c ruia i-a dat o coloratur sinistr , continuarea agravat a deceniilor dinainte, în memoria mea, primul act de terorism a r mas asasinarea omului din parcul Carol, de i dac m gândesc bine au fost i altele, înainte, ca de pild asasinarea de c tre agen ii lui Hitler a Regelui Alexandru al Yugoslaviei, abia debarcat la Marsilia, când a murit, atins de gloan e i Louis Barthou, ministrul de externe al Fran ei. Dar acele fapte i alte câteva asemeni, aveau o explica ie, chiar dac nu se declara public. Mult mai mult nelini te stârnesc actele de terorism a c ror cauz nu se cunoa te. Într-o zi Honoriu rupse t cerea în care tr ia de cât va vreme, el de felul lui atât de volubil, i i se adres lui Titus, el însu i destul de taciturn, ca s nu-l mire i s nu-l supere mu enia altuia. Spune-mi, ce pot face? întreb fr mântându- i pumnii. Omul mi-a dat un avans, cinci mii de dolari, îi am asupra mea, dar nu m pot duce s -i declar la poli ie. Ar trebui s -i justific i atunci n-a mai ie i de acolo. Arunc -i la canal! îl sf tui Titus, f r s stea pe gânduri. Honoriu f cu ochii mari, toat fizionomia i se schimb brusc, se ridic în picioare cu energia lui obi nuit , care în ultima vreme îl p r sise i r spunse cu hot râre: Ei, chiar a a nu se poate! Nu sunt un om de m m lig .

Era ora opt seara; la unsprezece plec la Constan a, îmi închipui c voia s ascund banii pe «Hercule», un barcaz are multe taini e, nu le poate descoperi nimeni dac n-a asistat la construc ia vasului. Poate mai avea i alte motive s plece, fie i numai ca s vad ce face echipajul, ce se mai întâmpl pe acolo. Se întoarse dup o s pt mân , era cam jum tatea lui noiembrie, afar ploua încontinuu agravând suferin ele oamenilor. Lui Honoriu îns îi priise ederea la mare, era din nou cel de alt dat , doar c în voio ia lui obi nuit se sim ea o nuan de gravitate. Mi s-a limpezit mintea, îi spuse lui Titus. (Erau a eza i amândoi în fa a focului.) M -am gândit la ce-i de f cut i am g sit solu ia: aici nu mai am ce c uta. Deoarece alt cale nu-i, m-am hot rât s nu m resemnez, ci s fug. Vrei s vii cu mine? Cum? Unde? Cu «Hercule». Într-o noapte cu furtun , s nu ne simt , s nu ne poat urm ri. Pân diminea a, cu vântul din spate, am ajunge în Bosfor, unde nu ne-ar mai p sa de nimeni. i pe urm ? Din ce-o s tr im? M-am gândit de mult vreme, i m pasioneaz . Am s fac din «Hercule» un vas atelier, s mergem din port în port, în marea Egee, în Mediterana, s ne ocup m de mici repara ii pe vapoare, de a a ceva e totdeauna nevoie. Scule avem destule, avem borma in , aparat de sudur , ne mai trebuie un strung, o s cump r m unul, de ocazie. M pricep la multe, a lucra cu pl cere; oamenii mei de asemeni, to i cunosc câte o meserie. Ai s înve i i tu una. Dac nu, po i s te înrolezi în armata american , cum te bate gândul. De mult am visat s colind m rile, acum visul o s mi se împlineasc . Dup o pauz , Honoriu urm cu glasul mai re inut, îns

f r s devin îngrijorat i s - i piard înfl c rarea: Sigur, exist i riscuri, s nu crezi c nu m-am gândit la ele, dar cine nu risc nu câ tig , a a e via a. Hai s bem un p h rel pentru norocul nostru. Se ridic , scoase o sticl cu rachiu de cire e i turn în pahare. De obicei Titus nu bea alcool, dar de data asta sim ea nevoia. Ciocni i d du p h relul pe gât, dintr-o singur înghi itur . B utura fi arse stomacul, f r s -l sperie, dimpotriv , îi trezi pe loc dorul de via . Curând o sim i în tot trupul, ca un val de c ldur . i-e foame? întreb Honoriu. M duc s fac o omlet . Câte ou vrei? Patru! r spunse Titus, cu o l comie pe care nu o avusese niciodat . Eu opt! A mânca i optsprezece, dar mi-e s nu mi se aplece. Mai toarn -mi un pahar. Bravo! A a îmi placi! De mult nu mai mâncase Titus cu atâta poft , poate din copil rie. Alcoolul i mâncarea trezeau în el setea de via pierdut de mult vreme, i care acum atingea un grad necunoscut înainte. Honoriu îl privi în ochi mirat i încântat de starea lui, care p rea un miracol. Mai bem un p h rel? Sigur! O s m îmb t, dar cred c aveam nevoie, r spunse Titus. Înseamn c mergi cu mine! Merg, desigur. Simt o inspira ie. Da, te-ai gândit bine, am s m înrolez în armata american . Trebuie s -i spun i mamei.

De mult visa la acest plan, care îns i se p rea irealizabil, nu spera s aib atât noroc, era descurajat, î i socotea via a sfâr it . Dar nu-i trecuse setea de r zbunare, voia s pl teasc într-o zi mâr via soartei, al turându-se celor hot râ i s fac dreptate în lume. Procesul de la Nuremberg se terminase, vinova ii holocaustului pl tiser crimele s vâr ite, numai c al ii, vinova i de crime la fel de monstruoase se bucurau de imunitate i î i continuau masacrele, dornici s îngenuncheze omenirea întreag , sub un zâmbet viclean care le ascundea ambi iile scelerate. * Îl în eleg pe Titus i îl aprob, am strâns i eu pumnii de furie în vremea aceea, am scrâ nit din din i de ur i neputin , i nici ast zi, dup cinci decenii, n-am încetat s doresc ca într-o zi procesul de la Nuremberg s se redeschid i criminalii sustra i de la judecat s fie condamna i post-mortem. Faptul c unul dintre ei, indubitabil cel mai mare din toate timpurile a fost scos din mausoleu, de lâng Lenin, nu îmi d satisfac ia a teptat ; trebuie scos Lenin însu i, i totodat anula i aptezeci de ani din istoria unei bune p r i a omenirii, din care am f cut i noi parte atâta amar de vreme. R zboiul rece început dup discursul lui Churchill de la Fulton, cre tea în anii aceia i a crescut încontinuu, sub o înver unat dar fals lupt pentru pace, pl tit cu ruble de aur. N-am încredere c ast zi, cu nou ani înainte de sfâr itul mileniului, a încetat; e doar un fel de armisti iu, simulat de partea istovit , ca s - i trag respira ia, neîn elegând c a pierdut lupta.

Mult lume, o dat cu Titus i cu mine, a tepta atunci s înceap r zboiul, americanii s elibereze din sclavie rile din estul Europei, iar pe cele din vest s le elibereze de spaim . i nu erau strategi de cafenea, ci oameni lumina i la minte, cu sim politic, la curent cu tot ce se întâmpl i se gândea în lume. I-am ascultat i mi-au crescut speran ele, am fost nevoit s accept ideea c singura salvare r mânea r zboiul, în timp ce asupritorii no tri, cu numeroasele lor cozi de topor din mijlocul nostru, luptau pentru pace. Dup discursul de la Fulton, r zboiul, pân atunci o simpl iluzie a lumii dezn d jduite, a devenit posibil. N-a trecut mult pân s devin probabil, Stalin întindea coarda care avea s se rup inevitabil. Au fost clipe când p rea i iminent, ne a teptam s înceap dintr-o clip în alta. Dar, în ultimul moment, agresorul f cea un pas înapoi, dup tactica leninist , i lumea respira u urat . Se vorbea atunci de geniul lui Stalin; pe cine ar fi spus altfel îl a tepta lin ajul. Dar chiar f r geniu ci doar cu pu in în elepciune, atunci, dup sfâr itul r zboiului câ tigat de al ii, când se bucura de o popularitate enorm în toat lumea, omul acesta crud, trivial i f r scrupule ar fi avut mult mai mult de câ tigat dac nu- i d dea în petec, manifestându- i v dita inten ie de expansiune, care a trezit omenirea, punând-o în stare de alarm . De pild , s nu se fi l comit la s r cia României, cerându-i desp gubiri uria e, când biata ar pl tise destul întorcând armele împotriva Germaniei i scurtând r zboiul cu ase luni, ceea ce pentru ru i însemna economii de miliarde, f r s pun la socoteal vie ile omene ti salvate, lupt tori care ne violaser femeile i ne pâng riser p mântul. Apoi s ne fi dat înapoi Basarabia, ba i Transnistria pe deasupra, ca mai târziu,

când i-ar fi consolidat pozi ia în Europa, prin acte pa nice, bun voin i generozitate, s anexeze toat ara, poate i alte ri, pân la Canalul Mânecii, dac nu chiar mai departe. Gre eala lui cea mai mare, ca s nu-i spun pe adev ratul nume, când i-a dovedit pe deplin lipsa de chibzuin , a fost r zboiul din Coreea, declan at de el, în colaborare cu China. Acesta a fost începutul sfâr itului, de i unii vor socoti c era prematur s -l numesc astfel; voi dovedi îndat c nu m-am în elat atunci, i îmi p strez p rerea pân ast zi. Americanii care luptaser din greu în Pacific i înfrânseser Japonia, ocupau acum Coreea de Sud, ca teritoriu aflat mai înainte sub st pânirea inamicului. În Coreea de Nord apucase s se formeze un guvern comunist, cu sprijinul Chinei i Rusiei; acum erau acolo dou ri, cu dou regimuri diferite, i st teau cu arma la picior, de-a lungul faimoasei paralele treizeci i opt, r mas în istorie pân ast zi. R zboiul devenise iminent i n-a trecut mult timp pân s izbucneasc de-a binelea. Mao Tze Dun nu putea s -i rabde pe americani în Asia, dar n-ar fi îndr znit s -i atace, dac nu-l îndemna Stalin. Americanii aveau bomba atomic , Stalin a mizat pe ideea c n-au s-o foloseasc , i în aceast privin nu s-a în elat; în rest s-a în elat în toate. Într-o bun zi de var , anul 1950, Coreea de Nord i-a atacat vecinii de la sud, fra i buni, cu sprijinul Chinei i cu binecuvântarea lui Stalin. Dup mine a fost r zboiul cel mai spectaculos din cât istorie îmi este cunoscut . Campaniile rapide ale lui Napoleon i r zboaiele-fulger ale lui Hitler m-au impresionat într-o m sur mai mic , de i s-au desf urat la alt scar i au avut consecin e mult mai grave. Bineîn eles managerii acestui spectacol au început prin a

declara, cui voia s -i cread , c agresorii erau tocmai victimele, ei începuser atacul. Sistemul era teoretizat de Lenin, care în operele sale scria c , în vederea unei agresiuni, trebuie s începi prin a atribui inamicului propria ta inten ie, adic , adaug eu, s apari în ochii lumii drept victim . N-am citit opera lui Lenin, citatul de mai sus l-am auzit la radio Londra. Dar lumea l-a ignorat, iar cei datori s -l cunoasc , oamenii politici, conduc torii de state nu l-au luat în seam , cum n-au inut seama de cele scrise în Mein Kampf, unde Hitler î i anun a pe fa inten iile agresive, puse pe urm în practic punct cu punct, conform planului dezv luit f r înconjur în faimoasa lui carte. Erau zile frumoase de var când trupele Coreei de Nord înaintau spre sud cum intr a a în m m lig . Soarele str lucea deasupra Bucure tilor, mergeam la trand, alt bucurie nu cuno team i nici vreo treab nu aveam, decât s fi t iat frunze la câini, dac nu mi-ar fi lipsit foarfec . Dar îmi r mânea timp s privesc harta Coreei de Sud, la scar mare, expus în toate vitrinele, cu stegule e ro ii mutate zilnic câte un lat de palm , ar tând înaintarea coreenilor din nord i catastrofala retragere a generalului Mc Arthur, înving torul din Pacific, acum comandantul trupelor americane i coreene din sudul peninsulei. Retragerea a durat vreo s pt mân , sau zece zile, nu-mi amintesc cu exactitate, în orice caz a fost fulger toare. În timp ce unii jubilau, cred c numai din prostie, fiindc se luau dup minciunile scrise în ziare, al ii, cei mai mul i, erau consterna i, printre ei to i prietenii i cuno tin ele mele; ne pierdusem curajul, mergeam cu capul în p mânt, priveam h r ile cu coada ochiului. Pretutindeni se vorbea numai de Coreea, era evenimentul cel mai important al zilei, încolo parc nu se mai întâmpla nimic în toat lumea.

Armata lui Mc Arthur a fost aruncat în mare; dou sprezece divizii ale Coreei de Nord, întreaga ei armat , ocupau sudul peninsulei; simpatizan ii înving torilor jubilau, la radio se cântau imnuri, în vitrine, harta str lucea sub reflectoare, stegule ele ro ii atingeau rmul la sud, marcând victoria cu o linie ro ie, glorioas . Dar în acest timp, pe t cute i într-un secret p strat pân la urm , Mc Arthur care concentrase în zon o flot eterogen , alc tuit din tot ce putea s pluteasc , de la vapora e de pescuit pân la vapoare de mii de tone, î i îmbarca armata învins , pornea grabnic spre nord, pân la paralela treizeci i opt, unde c dea prin surprindere în spatele inamicului. Din dou sprezece divizii ale acestuia, au sc pat din încercuire numai dou . Istoria r zboaielor nu cuno tea o manevr atât de bine organizat , atât de rapid i atât de deplin izbutit , o armat întreag c zut în captivitate! R zboiul îns nu se terminase, China nu putea s cedeze, a trimis acolo trupe, împrosp tate încontinuu; nu tiu dac au participat i solda i ru i la aceste lupte, nu m iau dup ce scrie în c r i; e sigur îns c Stalin a sus inut r zboiul, a trimis armament, muni ii i alte materiale. Mc Arthur care învinsese Japonia, aici n-a putut s dea peste cap adversarul; China era un izvor nesecat de vie i omene ti, putea s trimit la moarte zeci de mii din ele, ar fi putut trimite milioane, f r s se simt . Ani mai târziu, când rela iile ei cu Rusia se r ciser , apoi se ascu iser pân ce izbucniser lupte de frontier , cineva îmi spunea c dac în fiecare zi un milion de chinezi ar intra în Rusia chiar f r arme, ru ii ar pierde r zboiul, fiindc n-ar putea s -i omoare pe to i, de diminea a pân seara. i tot a a, aruncând în lupt câte un milion de oameni pe zi, încetul cu încetul

supravie uitorii ar ajunge la Moscova, l sând în urm mun i de cadavre; ru ilor nu le-ar r mâne decât s se retrag în Europa. China avea atunci cam un miliard de locuitori, adic o mie de milioane; putea s între in r zboiul o mie de zile, dar bineîn eles n-ar fi fost nevoie. Al i ani mai târziu, când pre edintele Chinei a mers în Statele Unite, socotind c e cazul s se pun bine cu lumea de la soare apune, Ronald Reagan l-a primit cu deosebit curtoazie. «Dar de ce?» se întrebau ziari tii, c utând motivele. «Ce v mira i?! a spus, inspirat, unul din ei. Are un miliard de motive!» Nu vreau câtu i de pu in s jignesc poporul chinez, Doamne fere te! dar r spunsul ziaristului îmi aduce aminte de vorba lui Alexandru L pu neanu c tre Mo oc, curteanul s u, care dispre uia mul imea. i totu i, Mc Arthur ar fi putut s înving , cu u urin , dac i s-ar fi îng duit s foloseasc toate mijloacele, de pild bomba atomic , una singur , bine plasat . Nu i s-a îng duit; America, atât de încercat i în Pacific i în Europa, nu mai voia r zboi, se dezarma, î i pusese industria pe picior de pace. Atunci a intervenit Truman, succesorul lui Roosevelt, cu o energie neb nuit . El a convins Organiza ia Na iunilor Unite s trimit trupe multina ionale în Coreea, unde r zboiul nu era al Americii, ci al întregii lumi libere. Aceast armat a izbutit s tin în loc atacul Chinei, pân ce amândou p r ile, s tule de o lupt care promitea s dureze mult timp, poate decenii i s r mân indecis , au în eles s fac o pace de compromis, împ r ind Coreea în dou , cum a r mas pân ast zi, de o parte i de alta a paralelei treizeci i opt. Aceasta, un hotar local, este simbolul hotarului care împ r ea în dou nu doar ni te ri oare, ci lumea întreag . Era una din

fa etele «cortinei de fier», cum avea s fie i zidul Berlinului, nu doar simbolic, ci materializat în beton i sârm ghimpat . Ast zi acest zid, numit al ru inii i mor ii se demoleaz , cortina de fier se ridic , dar cu scâr âituri; când scriu aceste rânduri, exist temeri c ar putea s cad la loc; dea Dumnezeu s nu fie a a! E 17 februarie 1991, o lun de când a început r zboiul în golful Persic. O, ce-a mai scrie despre el, dar am mers prea departe, au r mas în urm multe, înc nespuse. Sper s ajung odat la Golf, s scriu cu aceea i sete i cu aceea i revolt pe care le simt ast zi. De ce parte sunt? Bineîn eles, de partea cea bun ! cum mi-a r spuns domnul Alcibiade, când eram copil i l-am întrebat de ce parte luptase în r zboiul burilor. S vâr ind nes buin a din Coreea, Stalin i-a t iat nu doar craca de sub picioare, ci întreg copacul crescut din sângele a milioane de oameni. Un cunoscut sau aproape prieten, om instruit i curat la suflet, comunist de bun credin , adic orb i surd, cu o fixa ie maladiv , doar c n-a c zut lovit de apoplexie, când i-am spus c Stalin, al c rui portret îl avea pus la loc de cinste în cas , departe de a fi un geniu, este doar o fiar ireat i crud , care, în afar de ce avea în sânge, a înv at la seminar s se închine cu pistolul în mân , ap sând pe tr gaci ca s sublinieze cre tinescul Amin. Geniul lui a f cut ca lumea s se rede tepte, i cu toate c pe urm s-au cheltuit miliarde de ruble spre a corupe con tiin ele i a prosti mul imea, chemând-o s lupte pentru pace, America a început s se reînarmeze. Numai diavolul a mai putut s -l in pe Stalin trei ani în via . În vara unuia din acei ani, în 1952 mi se pare, Eisenhauer, nu tiu în ce calitate, c ci nu era înc pre edinte al Statelor Unite, doar candidat posibil, a mers în vizit la Moscova. Câteva

luni mai înainte, prim vara, inuse un discurs acuzator privind politica stalinist , cerând Rusiei s - i respecte angajamentele luate odat cu semnarea tratatului de alian din 1941, f r de care Hitler ar fi putut s înving , chiar dac nu fulger, ci înaintând i colonizând p mântul Rusiei încetul cu încetul, în ani de zile, cu tenacitate nem easc . În fa a acestui discurs Stalin a sl bit pu in urubul, am crezut c de fric , uitând cât de me ter era în tertipuri. C ci, de pild , dac în 1941 desfiin ase Cominternul, du man de moarte al capitalismului, dând astfel satisfac ie alia ilor, ca s le câ tige încrederea, aruncându-le de fapt un pumn de praf în ochi, în 1947 îl reînfiin ase sub un nume nou, Cominform, alt pumn de praf, cu granula ia mai mic . Discursul lui Eisenhauer a ap rut în pres i la Moscova, ca un pas spre liberalizare, bineîn eles cu comentarii nuan ate, dar pare-se în întregime; nu puteam crede. Ba da, spuneau cei care prinseser tirea la posturi de radio str ine; zice c fusese o condi ie pus de Eisenhauer pentru o convorbire viitoare cu Stalin, în scopul de a se pune cap t r zboiului rece, împov r tor pentru amândou p r ile, dar mai ales pentru Rusia, pe care partizanii ei din lumea liber o costau prea multe parale, c ci nu putea s ia înapoi cu mâna stâng , ce d dea cu dreapta. Dar tot nu-mi venea s cred, de i nu m îndoiesc c Stalin voia pace, î i luase partea leului i îi trebuia timp s-o mistuie. La fel i ho ul, bucuros ar vrea s dea mâna cu p guba ul, dac acesta nu i-ar cere înapoi lucrurile furate. Seara am auzit i eu tirea, la radio Londra, frânturi, ce puteau s scape printre bruiaje, nu în elegeam mare lucru, dar era destul s -mi dau seama c era adev rat, America schimba tonul; i tot nu puteam crede. Mare ne-a fost surpriza, de fapt stupefac ia, când a doua zi discursul a ap rut în «Scânteia», pe o

pagin întreag , dac nu i în pagina urm toare. L-am citit pe s rite, pe urm l-am luat de la cap, stupefac ia se transforma în euforie; a treia oar l-am pigulit, oprindu-m din loc în loc, s degust bucuria. «Deci, iat începutul sfâr itului!» mi-am spus, satisf cut pân în fundul sufletului. Sigur c nu s-au f cut manifesta ii de strad , lumea înv ase s - i ascund gândurile i sim mintele; i apoi, era doar un fir de speran . Iar mul i r mâneau sceptici, curând s-a v zut c nu degeaba. Deocamdat optimi tii î i f ceau iluzii, î i consumau viitoarea satisfac ie. Chiar în prima zi, eram într-un taximetru, cu doi prieteni, ne duceam la un al treilea s coment m evenimentul; plouase sau se topea z pada, iat c nu mai in minte, pe o strad mai îngust erau b ltoace, i un mili ian gras mergea drept prin mijlocul p r ii carosabile, f r s -i pese de taximetrul nostru care-l ajunsese din urm ; oferul ambala motorul în gol, c l-ar fi auzit i cineva mai tare de ureche; nu îndr znea s claxoneze. Atunci prietenul de lâng mine, fire coleric , n-a mai putut s se st pâneasc , a întins mâna dreapt peste um rul oferului i-a ap sat furios pe butonul claxonului, în timp ce cu stânga deschidea fereastra. Mili ianul s-a oprit, s-a întors indignat i parc a vrut s fac un pas înainte. Atunci omul meu a scos capul afar i a r cnit f r s - i poat st pâni furia: «D -te la o parte, cine te crezi de mergi pe mijlocul str zii?! N-ai citit discursul lui Eisenhauer?» Mili ianul s-a zgâit la el, dar n-a putut scoate o vorb i s-a tras într-o parte, c lcând în b ltoac , iar noi ne-am continuat drumul. M -am temut c o s ia num rul ma inii i o s-o p easc oferul, f r nici o vin , c ci pe pasageri n-avea cum s -i g seasc . Pe urm m-am gândit c o s - i înghit nodul din gât,

n-o s poat spune nim nui ce ru ine p ise. Odat , într-o cârcium de pe oseaua tefan cel Mare, doi be ivi s-au înc ierat, nu tiu pentru ce pricin . Un mili ian care se afla acolo, i-a desp r it i a vrut s -i duc la sec ie. Atunci o femeie voinic , nevasta unuia din eroii întâmpl rii, a s rit la mili ian, i-a tras un pumn, pe urm l-a apucat de guler i l-a aruncat afar din cârcium . N-am fost martor la aceast scen , dar s-a întâmplat s m aflu la tribunal, când s-a judecat procesul femeii, acuzat de ultraj i lovire. Pârâta i-a recunoscut fapta, pe urm a vrut s explice în ce împrejur ri o s vâr ise. Se întâmplase s fie nu un judec tor, ci o judec toare, cum nu-mi amintesc s se fi obi nuit în vremea burgheziei. Cu un gest, judec toarea a oprit-o pe acuzat s continue i s-a adresat reclamantului: «Deci, te-a lovit! Cum?» «Mi-a dat un pumn în burt i pe urm mi-a tras dou palme». Atunci judec toarea i-a spus, ironic: « i nu i-e ru ine s declari în public c te-a b tut o femeie?» I-a fi s rutat mâna. Sentin a nu m intereseaz . Dar prietenul meu, colericul, care de mult nu- i inea gura, pân la urm tot a p it-o; l-au luat noaptea de acas , i f r s -l judece nimeni, deci ne tiindu-se pentru ce vin , l-au trimis pe termen neprecizat s care p mânt cu roaba la canalul Dun re Marea Neagr , «drum f r pulbere», cum l-au numit poe ii de curte. Ajuns acolo, cum mi-a povestit el când i-au dat drumul, caramangiul care l-a luat în primire la gar i-a spus, ar tându-i gârbaciul: «Ai grij s nu i-l pun pe spinare! De-aici înainte eu î i sunt i tat , i mam . Pentru mine tu e ti un ics, un igrec, adic un nimeni!» Vara, înainte de a pleca la Moscova, Eisenhauer a declarat public, între altele: «Statele Unite nu vor avea lini te pân ce

rile din estul Europei nu- i vor rec p ta libertatea». De data asta nu mai era echivoc, aveau dreptul s spere chiar i scepticii. M aflam la mare, apa era cald , cerul senin, soarele fierbinte, m bucuram de toate acestea i a teptam cu i mai mult bucurie s vin ve tile. Când, deodat , dup câteva zile, un buzdugan m-a lovit în moalele capului: cineva mi-a adus ziarul, unde scria c Eisenhauer, care plecase la Moscova ca s -l încol easc pe Stalin, se întorsese plouat, cu coada între picioare, i declarase c n-a f cut nici o isprav , cel pu in în ceea ce ne prive te, de i promisese solemn c ne va aduce libertatea; iar în încheiere spusese cu pio enie: «S ne rug m Domnului». Era un mare general; el comandase debarcarea din Normandia, în 1944 i câ tigase r zboiul, victorie care a contribuit din plin s fie ales pre edinte al Statelor Unite. Dar în politic n-a fost la fel de glorios; am spus de mult c omul trebuie s r mân la meseria pe care o cunoa te. Ar fi trebuit s tie dinainte de a pleca la Moscova, c Stalin ne st pânea cu acte în regul , semnate de marele erou Churchill, sufletul r zboiului, i aprobate tacit de Roosevelt. * Începuse luna decembrie a anului 1947, de care m-am îndep rtat, îmboldit de gândul care m trage mereu înainte. Cerul era cenu iu, p rea c st s ning , dar, departe de a fi ger, se p stra o vreme c ldu , parc din milostenia Domnului pentru cei f r lemne de pus în sob . Tiberiu r mânea singur acas , la c ldur , c ci nevast -sa era la treab , avea con tiin , î i îndeplinea cu pasiune sarcinile

de activist , pleca diminea a i nu se mai întorcea decât seara. «Datoriile conjugale», numite a a atât de impropriu, Tiberiu nu i le îndeplinea decât sâmb ta spre duminic . S fi tiut ce pramatie era b rbat -su, Ana Passionaria l-ar fi dat afar din cas i l-ar fi denun at la partid, s -l exclud , asumându- i vina de a nu-i fi f cut educa ia. Aceasta însemna autocritic i cine nu o practica, spovedindu-se din când în când, adic m rturisindu- i gre elile, risca s fie luat la ochi, ca îngâmfat, ori mic-burghez, dac nu chiar du man de clas , strecurat în partid prin lipsa de vigilen a organiza iei de baz . Uneori secretarul sf tuia pe câte un tovar , mai ales dac erau prieteni: «Mai caut - i i tu câte o vin , altfel pic eu prost, tii bine!» Tiberiu tocmai cr pa fereastra, s arunce chi tocul ig rii afar , nevast -sa îl certa c fumeaz , când îl v zu pe Titus trecând pe trotuarul de peste strad ; mergea spre casa mare, unde locuia Alexandrina; locuise i el acolo, în odaia vecin , unde mai avea i acum o bun parte din lucruri, printre ele c r ile, cele mai numeroase fiind tratate de matematici, vechea lui pasiune, care îi devenise indiferent . Era un an de când plecase la Bucure ti i nu mai venise înapoi dar îi scria din când în când Alexandrinei o carte po tal , repetându-i aproape întotdeauna: «Mam , ca s fiu lini tit, te rog cheam -m dac vreodat ai nevoie de mine». Nu era lips de afec iune filial , ci deta are de via , în deplin luciditate. Titus o g si pe Alexandrina într-un jil , lâng fereastr , citind, sau mai degrab meditând, cu o carte în mân , fiindc avea ochelarii ridica i pe frunte. Ochelarii îl ocar , c ci o vedea pentru prima oar purtându-i. Îns nu p rea îmb trânit , doar sl bise i era palid , poate de griji i gânduri, poate fiindc nu ie ea din cas . Odor, care locuia tot în od i a de deasupra

grajdului nu venea s-o vad , uneori o z rea la fereastr i astfel tia c nu murise; nu era nici la el indiferen filial , ci desp r ire de lume, cum se desp r ise de el însu i, înc o dat . Conceptul lui filosofic, pe care îl materializase în mii de pagini, se schimbase fundamental când o cunoscuse pe Dita, i se apucase s - i revizuiasc manuscrisele, opera lui de o via . Dup moartea ei, intrase într-o faz neagr , nu mai vedea nimic în jur, î i în bu ea gândurile, tr ia somnambulic, pân ce Ana Passionaria, în calitatea ei de propagandist i de cumnat , îi b gase sub ochi c r ile cu scoar e ro ii, îmboldindu-l s le citeasc . Nu am s insist asupra acestui subiect, i n-a putea s explic transformarea spiritual a lui Odor, în urma contactului cu literatura marxist . Dup cum am mai spus, n-am citit nimic scris de Marx, nici m car cartea fundamental . tiu îns în ce const doctrina lui i sunt sigur c dac ar fi tr it pân în vremea lui Stalin, de mult ar fi renegat-o. Mi-e imposibil s -l socotesc un filosof i ideile sale o filosofie. A fost un agitator, pur i simplu, care, ce-i drept, a izbutit s tulbure apele în profunzime, c nici ast zi nu s-au limpezit cu totul. Am citit în schimb alt carte, care la vremea ei, dup a zecea aniversare a revolu iei ruse, a zgâl âit unele suflete mai mult decât revolu ia îns i; în acea carte nu erau considera ii filosofice, ci fapte, pentru mine, spirit pragmatic, mult mai conving toare decât teoriile. Acele dezv luiri, într-adev r incredibile, privitoare la via a în patria revolu iei, m-au convins de la prima lectur , fiindc în introducere autorul, cu toat dezam girea ar tat în continuare, declara cu încredere nezdruncinat : « i totu i, (sublinierea îmi apar ine) Uniunea Sovietic r mâne bastionul de care într-o zi

capitalismul trebuie s - i crape capul». Dup aizeci de ani de la apari ia c r ii datorit c reia n-am mai avut nevoie s aflu ce spuneau Marx i urma ii, capitalismul nu i-a cr pat capul de bastionul aflat ast zi la r scruce. În schimb, faptele dezv luite în cartea incriminat le-am tr it noi în ine, pe pielea noastr i nimeni nu mai poate s le nege, numindu-le calomnii ale du manului. N-am s m ocup de ele în mod special i cu program, dar r mân canevasul c r ii i vor transp rea pagin dup pagin , spre folosul celor care erau prea tineri la vremea faptelor, sau înc nu se n scuser . Cum aderase Odor la o doctrin care asmu ea o categorie de oameni împotriva alteia, spre a desfiin a diferen ele de clas ? O societate f r clase nu poate s existe, fiindc oamenii nu sunt înzestra i egal de natur , i este firesc ca fiecare s ocupe alt treapt în giganticul amfiteatru unde tr ie te lumea. Clase au i animalele, i copacii, i florile i fructele, împreun cu rocile, cu mun ii i apele. i oare nu pe trepte diferite edeau chiar cei ce propov duiau lupta de clas ? Cine n-a mai apucat-o, se cuvine s afle c nomenclatura alc tuia o clas privilegiat , slugile prea plecate alese de st pânul rii s stea de-a stânga i de-a dreapta i la picioarele tronului, adesea f r alt merit decât smerenia i darul adula iei. Iar st pânii rii, numi i secretari generali de ochii lumii, ce erau altceva decât seniorii din evul mediu, cu drept de via i de moarte asupra supu ilor? Ultimul dintre ei mersese pân a- i lua i sceptru ca regii, spre râsul lumii; îi mai lipsea numai coroana, i de ar fi domnit mai mult, nu m-a fi mirat de i-ar fi pus-o în cap, ba chiar la Alba Iulia. Se spunea c sceptrul era de aur masiv; în orice caz, avea greutate, purt torul lui îl inea cu amândou mâinile, l-am v zut o dat la televizor, urcând la tribun , s - i rosteasc discursul.

Înainte de-a deschide gura, a dat s pun sceptrul pe pupitru, nu era s -l in tot timpul în bra e c ci nu-i îng duia s gesticuleze! Era atât de greu, c înainte de a-l pune jos l-a sc pat din mâini, bu indu-l în lemn. Cred c o fi r sunat sala dar eu am v zut reluarea, când televiziunea a avut grij s tearg sunetul. Ce erau muncitorii dac nu iganii-robi de odinioar , care b teau fierul ro u pe nicoval , s fac potcoave pentru caii seniorului? Odat , dup colectivizarea p mântului, Iosif Chi inevski a convocat un grup de academicieni, filologi i oameni de litere, i le-a propus s g seasc un nume neao pentru ranii din gospod riile agricole proasp t înfiin ate; li se spunea colectivi ti, cuvânt f r nici o rezonan rural . Iosif Chi inevski, om important în vremurile acelea, era foarte aproape de Gheorghiu-Dej, f cea parte din cei apte, adic din membrii biroului politic. Cei apte erau mai ceva decât sfin ii, iar primul dintre ei reprezenta un Dumnezeu mai puternic decât cel al cre tinilor. La cinematograful Scala, cum intrai în hol, peretele din fa era împodobit cu icoanele acestora, puse în ordinea importan ei lor. Deasupra î i rotea secundarul un mare ceas electric. Iar eu, privind mi carea aceea necontenit , meditam la soarta implacabil a oamenilor i, gândindu-m la icoanele de dedesubt, m întrebam dr ce te: «Cui îi bate ceasul?» Le-a b tut pe rând, tuturora, icoanele au fost scoase, nu s-au pus altele, poate din supersti ie. Dar ceasul a continuat s bat , nu doar acolo, bat ceasuri pe tot p mântul. Doamne, câ i s-au dus, i cum s-au dus, din cei care ne-au mâncat zilele! (Nu pot s ri peste aceasta din urm , c ci cuprinde ceva de haz, trebuie s mai i râdem. Un actor cunoscut la vremea lui, poate Ghibericon, nu sunt sigur, se uita de pe trotuar la un grup

de manifestan i care, nu tiu cu ce ocazie, m r luiau prin fa a S lii Dalles, invizibil ast zi, fiind acoperit de un imobil trântit în fa , parc spre a acoperi ceva de ru ine. Sala Dalles, m run ic între dou blocuri masive, nu strica arhitectura ora ului, dimpotriv , îi rupea monotonia, cum la New York o c su cu un singur nivel, cu o gr dini la strad , între doi zgârie nori cu treizeci sau patruzeci de etaje, ne farmec ochiul. Acea sal , care a reprezentat o epoc în via a cultural a Bucure tilor, pentru mine nu mai exist i privesc cu triste e blocul din fa . În fruntea manifestan ilor mergea cântând mar uri anemice, o fanfar de bâlci, alc tuit din apte oameni. Imediat dup ea, al ii doi duceau pe sus o placard cu portretele celor apte. Actorul de pe trotuar, amuzat de muzica fanfarei, mai degrab comic , s-a adresat vecinului, un necunoscut care privea i el manifesta ia: « apte gâ te potcovite...» primul vers dintr-un cântec hazliu de pe vremuri, uitat ast zi: « apte gâ te potcovite, Au plecat s se m rite...» Restul cântecului nu-l mai tiu nici eu. Necunoscutul s-a o rât de-odat , nu st tea degeaba acolo, a pus mâna pe comentatorul glume i i-a scrâ nit printre din i: «Ce vrei s spui cu asta? apte gâ te potcovite! Hai cu mine!» Placarda cu cei apte tocmai ajunsese în fa . Urmarea n-o cunosc, dar sper c acuzatul a izbutit s se disculpe, ar fi fost prea de tot s -l trimit la canal pentru o glum nealuziv , numai fiindc pronun ase cifra sfin it ). i cum spuneam, Chi inevski le cerea academicienilor s g seasc un cuvânt mai potrivit pentru colectivi ti. Un academician, mucalit din fire, a r spuns repede: «P i avem cuvântul!» «Care?» «Iobagi! nu-l ti i?» Ce erau ranii colectiviza i, dac nu iobagi, ca în epoca feudal ?

Iar Odor, adversar al agresiunii, aderase la doctrina comunist , declarat agresiv , din aceea i ra iune neîn eleas de mine, care îl f cuse adeptul Arhanghelului, cu programul însp imânt tor: «S -i ucidem pe cei nevolnici». Dar o ra iune trebuie s fi avut, de vreme ce se repetase cu consecven , i deduc abia acum c amândou doctrinele, de i aparent antagonice, erau strâns înrudite. Urmare a convertirii, dup câteva luni de fr mântare, d du foc manuscriselor sale, rodul a treizeci de ani de munc a min ii i sufletului, mii de pagini, ase cufere pline. Într-o diminea , cu un an înaintea faptelor redate în acest capitol, arunc pe fereastr , în curte, sub ferestrele Alexandrinei, cuprinsul primului cuf r, sute de caiete identice, pe care obi nuia s scrie înc din adolescen . Deasupra arunc lampa de sticl cu petrol, pe care o avea în camer , din timpul r zboiului, când, dup bombardamente lumina electric era întrerupt zile de-a rândul. Lampa se sparse i petrolul se îmbib în mald rul de caiete. Dup aceea puse foc, cu o prevedere care dovedea c fapta era bine premeditat ; un chibrit, sau o fe til n-ar fi putut ajunge jos, f r s se sting . Înveli strâns în foi de ziar un pietroi luat din curte, leg hârtia cu sfoar , ca s n-o ia vântul, o aprinse i îi d du drumul peste mald rul de manuscrise. Iar când focul izbucni începu s arunce deasupra caietele din cuferele celelalte. Gândindu-m la fapta lui m simt mult mai zbuciumat decât de o sinucidere, act de care n-a fi capabil, i mi-a trezit totdeauna nedumerire, spaim i admira ie, îmi este imposibil s în eleg ce resorturi l untrice îndeamn pe cineva s - i ia via a, i înc mai pu in a putea în elege cum e cu putin ca un om s - i arunce pe foc munca de o via , miile de pagini scrise,când tiu

ce greu e s scrii una singur . Înainte ca Alexandrina s vad focul, prinse de veste Pantelimon Dumitrescu, fratele misterios al domnului Alcibiade, a c rui fereastr se afla sub odaia lui Odor. Omul, numai în c ma de noapte i în izmene, se repezi afar , cu g leata plin , i aruncând ap peste foc, strig , scos din fire: «Ce faci, nebunule?! Huo!, opre te-te!» De i îi era nepot de frate, Pantelimon, care se socotea pe o treapt mai jos decât familia domnului Alcibiade, îi spunea lui Odor «domnule profesor», dup cum Alexandrinei îi spunea «doamn », nu «cumnat ». Numai lui Tiberiu, la fel de nepot ca Odor, îi vorbea cu o familiaritate nerespectuoas , fiindc îl tia sec tur , nedemn de ceilal i fra i i de maic -sa, doamna curat la suflet. Odor r mase paralizat la fereastr , cu un mald r de caiete în bra e, în timp ce Pantelimon puse mâna pe furtunul de udat gr dina, aflat al turi i deschise hidrantul s sting p l laia. Alese din cenu , caietele sc pate de la foc le puse la soare, s se usuce. Apoi urc în camera lui Odor. Îl g si stând pe marginea patului, spumegând, cu pumnii strân i, cu ochii ro ii; nu p rea nebun, cum i se p ruse. «Ce face i, domnule profesor? Vre i s da i foc casei?» Odor r spunse st pânindu- i furia: «De ce te amesteci în treburile mele?» Apoi, ar tând cuferele, continu de ast dat aproape optit, cu o dezn dejde de moarte: «Ia-le de-aici, pe toate, nu mai pot tr i cu ele al turi!» Pantelimon c r cuferele în grajd, unde era umezeal , dar n-avea alt loc pentru ele. Acolo au r mas, muceg ind vreme de decenii. Odor murise, în pragul a o sut de ani, când au venit buldozerele i au demolat toat strada, s se fac blocuri de locuin e, ghetouri. Acesta a fost sfâr itul manuscriselor, f r s tie cineva ce a pierit odat cu ele. Multe s-au pierdut în lunga

istorie a omenirii, biblioteca din Alexandria, i tot ce au ars Gingishan sau Atila, tot ce-a fost f cut praf la bombardamente. Dar iat c toate dezastrele acestea n-au împiedicat ca lumea s mearg înainte. De i nu a r mas nimic de pe urma lui, decât paginile scrise de mine, Odor nu a tr it degeaba. Simt c -i a a, i nu m socotesc nevrednic, dac nu i-am dezlegat enigma; mul i oameni au murit, l sând dup ei enigme nedezlegate, ca Isus Cristos bun oar . Ne închin m lor sau îi d m uit rii, i ne continu m via a. Titus a îngenunchiat la picioarele Alexandrinei, i-a luat mâna i i-a s rutat-o cu smerenie; nu- i ar tase niciodat efuziunea fa de maic -sa, ca i ceilal i copii ai ei, nu- i m rturisise credin a, dar o socotea o sfânt . Tiberiu se luase pe urma lui, str b tuse prima odaie în vârful picioarelor i se oprise cu urechea lipit de u a urm toare. Mam , îl auzi pe Titus spunând, am venit s -mi iau r mas bun. Nu m întreba unde plec; într-o zi sper s m întorc, s intru în ora pe un tanc; dar s-ar putea s nu m mai întorc niciodat . Nu era nevoie ca Tiberiu s asculte r spunsul Alexandrinei, i restul conversa iei, ca s în eleag ce avea de gând frate-su. Se f cu ro u la fa , primul lui impuls fu s se repead în untru, cu pumnul ridicat, s loveasc . «Tic losule! Vrei s - i tr dezi ara i s - i nenoroce ti familia, în primul rând pe mine! Eu sunt membru de partid, m-ar da afar , m-ar ar ta to i cu degetul, mi-ai strica via a! Afl c m duc s te denun , s intri la pu c rie!»

Se st pâni, plec tot în vârful picioarelor, i ie i în strad , unde r mase la pând , a teptând s ias Titus. Când îl v zu îi ie i înainte, mimând surpriza, i îl cuprinse în bra e, strângându-l la piept cu dragoste. Frate, ce bucurie s te v d! Nu mai tiam nimic de tine. Haide, vino în cas , stau colea, m-am însurat... tiu, mi-a spus mama. Dar nu pot s întârzii, m duc la gar . Pe fa a lui Tiberiu se citi consternarea. Pleci f r s -mi treci pragul? Nu-mi mai e ti frate? M mâhne ti foarte r u! P rea într-adev r mâhnit sincer, inima lui Titus se înmuie, î i aminti de copil rie, crescuser împreun , de i nu erau de aceea i vârst , r mâneau fra i, chiar dac primise de la el o lovitur mortal . Se gândi c poate atunci nu avea mintea întreag , tia c abia ie ise din spitalul de boli nervoase. Se decise s intre. Nevast -mea nu-i acas , spuse Tiberiu, cum trecur pragul. Vine tocmai disear , e o fat muncitoare i credincioas . Regret c n-ai s-o vezi. Afar doar dac r mâi peste noapte la noi. Ce zici? Socr -miu vine la patru. S-ar bucura amândoi s te cunoasc . Îmi pare r u, m gr besc; nu pot s r mân. Dar m car poveste te-mi. Ce-ai f cut de când neam v zut ultima oar ? N-am uitat c î i datorez ni te bani; dar acum nu-i am, te rog mai a teapt -m . Nu-i nevoie; p streaz -i! La ce s -i p strez? N-am s mai stau mult aici... Pe chipul lui Tiberiu se a ternu deodat un v l de suferin i scârb .

Frate, ie am s - i spun ce nu tie nimeni; nu mai pot s duc via a asta, s joc teatru, de diminea a pân seara; la fel i noaptea. Vreau s -mi iau câmpii, s m duc undeva, oriunde s-o g si un loc i pentru mine. Titus ridic ochii i-i pironi asupra lui, cu uimire. Vreau s fug din ar ! încheie Tiberiu. Aceasta fu pentru fratele lui clipa care avea s -l piard . Se privir în ochi îndelung, pân ce Titus sim i c i se r ce te inima i i se înce o eaz mintea. Era ca o be ie, sau ca o hipnoz . i eu vreau s fug! spuse, împotriva propriei lui voin e. Avu vag impresia c se arunca într-o pr pastie, dar nu putea s se ab in . Tiberiu î i trase scaunul mai aproape i se aplec spre el pân ce aproape îi atinse obrazul. Ia-m cu tine! îmi las nevasta i plec, aici m sufoc, ajut -m ! Nu pot; nu depinde de mine. Tiberiu c zu în genunchi, într-un gest de implorare. Dar de cine? De un prieten. Frate, m rog ie ca lui Dumnezeu, spune-mi m car ce-a putea face, înva -m ! Cum pleci? i Titus r spunse, f r socotin , parc era hipnotizat de-a binelea: Cu un barcaz. De unde? De la Constan a. Când? Sper c pân în Cr ciun, într-o noapte cu vânt prielnic. Pe urm Titus sim i o durere de cap groaznic , dar nu-l durea numai capul, ci trupul întreg, pe dinafar i pe din untru.

* Pân în 1946 se ie ea din ar destul de u or, aproape în libertate. Unii au izbutit s - i ia chiar i mobila, dac plecau cu vaporul de la Gala i sau Br ila. La Constan a se intra în port vrai te, era destul s -i spui paznicului «am o treab aici» i dac erai galanton îi mai puneai i o moned în palm . Nu plecau îns prea mul i; oamenii sperau în f g duiala lui Churchill, a teptau s se retrag ru ii i s se r fuiasc pe urm cu grup rile turbulente, în primul rând comuni tii, care nu aveau înc toat puterea. În anul urm tor, num rul fugarilor fiind în cre tere, paza frontierelor se înt rise, îns f r s fi devenit de neînduplecat; cu dificult i i cu oarecari riscuri, oamenii mai izbuteau s evadeze, c ci acesta este cuvântul. Pe m sur ce cre teau greut ile vie ii i umilin ele, se înmul eau i nemul umi ii, speria ii, dispera ii, care treceau frontierele în fel i chip, înfruntând riscurile cu un curaj dus uneori pân la nebunie. Conducerea statului în loc s se gândeasc de ce plecau ace ti oameni, p r sindu- i avutul i îndreptându-se spre t râmuri necunoscute, unde nu-i a tepta nimeni cu flori m rea vigilen a la grani e; în zone întregi nu era voie s pui piciorul, un «no man's land» imens înconjura ara, cre tea num rul gr nicerilor, al securi tilor i al câinilor de paz . A fost o vreme când la mare nu se mai putea merge decât cu autoriza ie de la mili ie, între hârtiile mele am g sit una din ele, cu fotografie i cu tampil , ca un pa aport, doar c nu avea coperte i nu i spunea pe nume. Privindu-mi fotografia i v zând cât eram de tân r m-a cuprins jalea pentru anii de suferin l sa i în urm . Accesul pe plaj era interzis de la apusul soarelui pân

diminea a; seara se nivela nisipul cu un fel de grape trase cu tractorul, se materializa frontiera pe o band lat de câ iva metri, ca s se vad urmele spionilor veni i de pe mare i intra i clandestin în ar sau pe cele ale nenoroci ilor care se aventurau s plece cu o barc pneumatic , sau cu un colac de salvare, înotând pân în calea vapoarelor. Au fost i unii dintre ace tia, s tui de via , dezn d jdui i, nu-i pot numi altfel, i au sc pat dac au avut destul for , sau nu i-a lovit nenorocul de a fi descoperi i de un vas de paz a coastei. Cu saltelele pneumatice nu era voie s intri în ap , nici ziua-n-amiaza mare. Fiindc n-am încercat s fug pe una din aceste c i, am suferit doar c nu mai puteam s înot noaptea pe dâra argintie a lunii, pe care nici n-o mai puteam privi cum iese din valuri, ghemuit în nisipul de pe plaj , cald înc de peste ziu . Se va spune poate c nu-i cine tie ce pierdere, de vreme ce n-am murit de foame, dar numai eu i cine m în elege tim ce goluri purt m ast zi în suflet. Nu-mi r mânea decât s privesc ziua spre Stambul, care fusese pe vremuri f r delegea i teroarea istoriei noastre, unde i se t iase capul lui Constantin Brâncoveanu i coconilor s i, iar ast zi devenise poarta spre p mântul f g duin ei. Un arhitect cunoscut în acea vreme, a izbutit totu i s înving vigilen a gr nicerilor i s se îmbarce nu tiu cum pe un «Liberty», în portul Constan a. Spunându-li-se gr niceri acestor securi ti în uniform fals , se necinstea numele vechilor no tri ap r tori ai frontierelor. Arhitectul a ajuns în America, i s-a stabilit la Cleveland, unde a proiectat, între altele, biserica ortodox a coloniei române ti fondat de mult vreme acolo. Nimeni n-a putut stabili cauza mor ii sale, r mas tot atât de nedezlegat ca i moartea pre edintelui Kennedy. Fiul lui,

stabilit în acela i ora , dar locuind în alt cas , îl a tepta seara, în vizit . Când a auzit soneria s-a dus s deschid i l-a g sit mort în fa a u ii, împu cat cu o arm cu amortizor de zgomot. În 1947 i-n urm torii ani dup aceea, se evada prin Ungaria; la Arad, la Oradea i-n alte localit i din marginea rii, erau c l uze care îi treceau pe fugari peste frontier , prin locuri cunoscute de ei, i poate uneori chiar cu complicitatea gr nicerilor care î i luau partea, c ci treaba nu se f cea gratis. M-am întrebat uneori, i cu o întrebare nu înseamn c mi-am luat un p cat pe suflet, câte din aceste c l uze nu i-or fi jefuit pe fugari, fra ii lor pentru o noapte, care desigur aveau asupra lor bani, bijuterii i alte obiecte pre ioase? Tenta ia era prea mare pentru ni te urma i ai lui Cain. Pe urm n-aveau decât s le taie beregata i s -i înghesuie în tufi uri, în ara aceea a nim nui, unde, pân s -i adulmece câinii gr nicerilor îi devorau corbii. Un bijutier din Bucure ti i-a transformat averea în pietre pre ioase, cel mai bun mijloc de a comprima valorile, i-a preg tit nevasta de plecare, iar el s-a dus în recunoa tere la Arad, s caute o c l uz . Acolo a prins de veste c mili ia îl urm re te i a teapt s -l prind asupra faptului. Nu avea sc pare mai bun decât s se îndep rteze de locul primejdiei. Speriat r u, s-a urcat în primul avion care pleca spre Bucure ti i s-a pomenit aterizând la Viena, unde chiar avea inten ia s se refugieze. Era ca o oaie r t cit între ceilal i c l tori, care pl tiser echipajul s schimbe drumul. Spre nenorocul lui nu putea s se bucure de asemenea plea c , fiindc î i l sase pietrele i nevasta acas , încât a fost nevoit s se întoarc . Mai tiu de un avion închiriat de cinematografie, care filma pe undeva în Maramure , sau prin alt zon apropiat de

frontier . Elicea avionului provoca furtuna prev zut de scenariu; în starea ei primitiv , cinematografia noastr nu avea o metod mai bun , un aparat mai simplu i în acela i timp mai puternic, de r scolit aerul. Seara, dup ce î i terminase treaba, pilotul, cu motorul gata înc lzit i-a luat un pasager la spate apoi a decolat spre alte z ri, sub ochii echipei de filmare i ai securi tilor, afla i obligatoriu acolo, sub numele de electricieni, cameramani, sau chiar actori, i, de ce nu poate în i i regizorii. La aeroportul B neasa, poarta de nord, dinspre p dure, unde se aflau atunci avioanele utilitare, a venit într-o zi o dub sanitar , cu medic i infirmieri, s fac injec ii preventive, contra nu tiu c rei molimi. Personalul aeroportului împreun cu paza, în total nu mai mult de câ iva oameni, c ci nu era un punct primejduit, au adormit bu tean, curând dup ce li se f cuse injec ia. Iar medicul i infirmierii i-au lep dat halatele albe, în lini te i f r grab c ci nu-i zorea nimeni, au pornit motorul unui avion se în elege c erau oameni de meserie i au plecat în zbor peste B r gan, peste Dun re, pe deasupra Bulgariei; în mai pu in de dou ore erau în Turcia. Ni te vaporeni de la Br ila, marinari de rând, vreo apte, au fugit cu o barc pesc reasc , numai cu vâsle, f r nici o pânz , i dup o s pt mân de lupt cu marea au intrat în Bosfor, teferi. Cine nu-i cunosc tor, n-o s în eleag de ce m minuneaz aceast fapt , cu nimic mai prejos decât o isprav de pe vremea argonau ilor! Exodul acesta a continuat crescând întruna, sub o represiune din ce în ce mai crud , pân în decembrie 1989. Mul i au fost împu ca i, unii chiar dup ce treceau frontiera. Mul i au traversat Dun rea înot, în Iugoslavia, care într-o vreme îi repatria cu for a, de i se tia ce-i a teapt ; mai târziu sârbii

i-au schimbat sentimentele, au devenit toleran i cu evada ii, probabil convingându-se c bie ii oameni fugeau de mizerie i teroare. M întorc la Marea Neagr . Chiar în ultima var dinaintea revolu iei, pe care nu putea s-o prevad i mai ales nu prevedea ce urm ri o s aib , un prieten a fugit cu un mic cuter, barc de sport sau de promenad , într-o aventur pentru care nu avea decât o preg tire sumar . Era medic, tân r, cu o specialitate m noas , i-ar fi putut face o via înlesnit , dar n-a îndurat sclavia. Eram vecini i prieteni, sub ochii mei i-a preg tit barca, îmi închipuiam c nu-l îndemna decât pasiunea sportiv . S conduci o barc de felul acesta, s cuno ti vântul, s - i faci din el un prieten, un aliat la r u i la bine, e mult mai greu decât de pilotat avionul. Dar la el pasiunea era atât de mare, s-a d ruit ei cu atâta ardoare încât într-o singur var era gata, i a plecat cu mâinile goale, f r s ia nimic din cas , decât actele, într-o pung de plastic etan at , i f r s anun e pe nimeni. Pasiunea sportiv , cum am numit-o, era îns dublat de un sim mânt mult mai puternic; dorin a de libertate. În Turcia unde nu-l a tepta nimeni cu pilaf i baclavale, n-a pregetat s fac meseria de maseur, fiindc n-a g sit alta, i a muncit a a un an de zile, pân ce a primit viza de intrare în America, unde îmi închipui c a nimerit bine nu tiu, c ci i-am pierdut urma, dar cu tenacitatea lui era imposibil s nu reu easc . Câ iva ani mai înainte, un alt prieten, arhitect tân r, r zvr tit incurabil i ve nic în r sp r cu regimul, a vrut s fug cu wind-surful, pentru care avea aplica ie, avea chiar atestat de instructor. Dar wind-surful e doar un sport, nu un mijloc de naviga ie; cine se încumet s foloseasc o simpl plan i o

pânz manevrat cu bra ele, s plece de la Mangalia pân pe coasta turceasc ? L-am sf tuit s nu încerce asemenea aventur , mai ales c l sa în urm o nevast , cu un copil, i cu altul pe cale s vin . « i dac ai s ajungi, ce ai s faci în Turcia, în costum de baie i f r alt avere?» Nu; odat cu el ni te prieteni dintr-o ar apusean , aveau s plece pe osea, cu ma ina, ca s -l întâmpine la intrarea Bosforului. Sub acest aspect treaba era bine gândit , dar eu m temeam de tot restul. Drumul ar fi putut s dureze mai mult de o noapte i o zi; cum putea s r mân dou zeci i patru de ceasuri în picioare, cu tot trupul încordat, sc ldat tot timpul de valuri? O furtun , s zicem c ar fi înfruntat-o, la nevoie s-ar fi întins pe plan , cuprinzând-o în bra e. Dar dac l-ar fi l sat vântul, i ar fi r mas nemi cat în mijlocul m rii? i, în sfâr it, dac îl descoperea un avion, un elicopter sau o alup de patrulare, în apele Bulgariei? A a i s-a întâmplat unui cunoscut, priceput la ambarca ii cu vele, de care m lega o pasiune comun . i el a vrut s fug cu o barc , în primii ani de dup r zboi; a ie it mult în larg, noaptea, ca a doua zi s nu-l mai vad nimeni de pe coast , nici chiar gr nicerii, afla i în miradoare înalte, de unde supravegheau marea cu binoclul. Îns abia se luminase de ziu i s-a întâlnit cu nava- coal «Mircea»; n-avea cum s fug . L-au pescuit, l-au dus la Constan a, i de acolo a ajuns de-a dreptul la pu c rie. Eu i acum cred c tân rul meu prieten cu wind-surful n-ar fi izbutit, îl prindeau sau se îneca, paralizat de oboseal . Îns tocmai atunci, când se preg tea s plece, s-a întâmplat ca mama lui s moar , în Spania, unde era stabilit . De ani de zile b iatul se str duia s capete un pa aport, spre a merge s-o vad , dar i-l refuzau, f r discu ie. De ast dat n-au mai avut încotro, iau dat drumul pentru înmormântare i dus a fost. Din Spania a ajuns în

America, la Huston, unde, dup ce a g sit o slujb bun , i-a adus i nevasta, cu copiii, c ci între timp se n scuse i al doilea. Unii au fugit cu trenul, sau cu autocamioanele de transporturi interna ionale, ascun i în l zi, printre m rfuri i îmi închipui cum le-a fost în timp ce se f cea controlul vamal, la frontier . La noi metoda deturn rii de avioane n-a prins, cunosc doar exemplele spuse mai înainte. S fie ai no tri mai pu in curajo i? Nu admit. Poate erau prea pu ine curse aeriene; la aeroportul Otopeni, de pild , primul din ar , ore în ir zburau numai mu tele. Apoi, vigilen a la îmbarcare era dus mai departe decât în alte locuri, nu ne d deam seama câ i ochi ne urm reau înc dinaintea plec rii. i chiar în avion, nu tiam câ i din c l tori nu erau de la securitate. Iar în primul rând, mi-e imposibil s -mi închipui cum ar fi putut cineva s fac rost de o arm , indispensabil spre a duce treaba pân la cap t. În alte p r i ale lumii, într-un timp se deturnau avioane în fiecare zi, m car unul. Azi sunt mai pu ine cazuri, paza e mai riguroas de când a proliferat terorismul. Dar cum a putea s uit avionul care zbura de la Tel-Aviv la Paris, cu peste o sut de c l tori evrei, to i oameni în vârst , i care dup escala de la Atena a fost deturnat de terori ti palestinieni, iar apoi dus la Entebe, aeroport din Uganda, în centrul Africii? C l torii au fost f cu i ostateci, i în schimbul lor r pitorii au cerut statului Israel ni te concesii; poate nu concesiile erau inacceptabile, ci metoda folosit pentru a le ob ine. Am scris odat , pe scurt, cum au fost elibera i ace ti oameni, l sându-i pe r pitori cu gura c scat , i nu-mi trebuie mai multe cuvinte s repet acum c actul acela de comando, care p rea imposibil, r mâne pentru mine unul din cele mai uimitoare exemple de inteligen , iscusin , hot râre i

bravur , din câte cunoa tem. Privind faptele din alt unghi i punându-le la alt scar , cum a putea s uit o întâmplare petrecut într-o vreme mai idilic , multe decenii în urm , cu un tân r soldat american, de origine italian ?! El s-a îmbarcat, parc la Dalas, pe un avion care zbura spre nordul Statelor Unite; pistolul mitralier , dosit sub hain , a trecut neb gat în seam la îmbarcare, am spus c era o vreme mai idilic decât în ultimele decenii. Imediat dup decolare, tân rul a intrat în cabina echipajului, pe atunci nep zit i neîncuiat i, punând arma în ceafa comandantului, l-a silit s schimbe drumul i s mearg în Italia. A fost nevoie de o escal , pentru completarea rezervoarelor cu combustibil i pentru schimbarea echipajului, c ci primul nu avea atestare de zbor peste Atlantic. Toate s-au f cut sub amenin area pistolului, i au mers ca pe roate; poli ia aeroportului nu avea experien , s intervin . În timpul zborului peste ocean, tân rul a chemat o stewardes , care de altfel îi f cea ochi dulci înc de la îmbarcare, b iatul fiind frumu el i simpatic, i a rugat-o, amabil, s aduc echipajului cafea i sandvi uri. Ajuns la Roma s-a predat lini tit poli iei, i a declarat c nu voise altceva decât s pun o dat piciorul pe p mântul natal al p rin ilor. Nu tiu ce s-a întâmplat mai departe; s fi fost dup mine îl duceam la hotel s se odihneasc , apoi, îl plimbam prin toat Italia, pân la Palermo i pân la Vene ia. Chiar dac n-a fost a a, mi-a f cut pl cere s visez câteva clipe la o fapt frumoas . Am mai citit în ziar de un om care s-a strecurat sub un avion gata s plece, s-a c rat i s-a ascuns în spa iul unde se escamoteaz trenul de aterizaj, dup ce avionul i-a luat zborul. A a o fi fost i nu spun c nu-mi vine a crede; dar m întreb cum

nu l-au strivit ro ile când s-a ridicat trenul? S zicem c a g sit un col i or ap rat de primejdie. Dar cum a putut s respire în aerul depresurizat, la nou mii de metri în l ime? S zicem c avionul n-a zburat decât la patru sau la cinci mii de metri, unde respira ia e anevoioas , dar un om s n tos, poate s reziste. Mai r mâne o întrebare: cum de n-a murit de frig?... S zicem c avea haine groase i era o vreme c lduroas . Ei, dar am f cut prea multe concesii! Dup câteva întâmpl ri ie ite din comun, uimitoare, i pentru unii din noi incredibile, m întorc la realit ile noastre. În ultimul an dinaintea revolu iei, emigrarea clandestin devenise o mi care de mas . Mii de oameni au trecut în Iugoslavia i în Ungaria, i nu doar de la noi, ci i din Cehoslovacia, dar mai ales din Germania de Est, numit pân deun zi Republica democrat . Vecinii no tri de ast dat au fost genero i cu noi, i de altfel fenomenul nu putea s fie împiedicat, el vestea revolu iile care au izbucnit una dup alta, în rile subjugate. În încheierea capitolului am de povestit cea mai uluitoare, mai zguduitoare, mai emo ionant , mai incredibil întâmplare din istoria emigr rilor clandestine i înc n-am folosit toate adjectivele potrivite. O femeie tân r , îns rcinat în a noua lun , a trecut Dun rea înot, într-un loc unde nu erau decât patru sute de metri pân pe malul cel lalt, în Iugoslavia, ceea ce îns nu înseamn o glum . B rbatul ei, fugit de câteva luni într-o ar apusean , f cuse tot posibilul, inclusiv greva foamei, s - i aduc nevasta, în baza principiului umanitar, recunoscut chiar i de ara noastr , al reîntregirii familiei. Cazuri din acestea erau cu sutele, dac nu cu miile, i dintr-o mie poate se rezolvau zece, de ochii lumii, dup tribula ii lungi i chinuitoare. În vara dinainte de revolu ie femeia n-a mai putut s rabde, nu mai avea

nici o speran , gestul ei dovede te c a fost nevoit s aleag între moarte i libertate. Cum a ajuns pe malul Dun rii nu tiu, nu era o treab u oar , trecea prin cordoane de paz , dar poate chiar starea ei a ajutat-o; nimeni n-o putea b nui, c ci într-adev r inten ia ei p rea imposibil , cum o socotesc eu însumi, chiar ast zi, dup ce a fost împlinit . Mi-e team c în zilele noastre faptele eroice au c zut în desuetudine, primeaz specula ia psihologic , adic despicatul firului în paisprezece, în c utarea unei cvadraturi a cercului, când cercul, în sine, în stabilitatea lui e atât de simplu i a dus atât de departe cunoa terea noastr despre natura lucrurilor. Poate teoria relativit ii universale, ap rut în ultimul secol al mileniului va fi dep it în urm torul secol. Fapta femeii nu va putea fi dep it niciodat , fiindc ea atinge o limit ; mai mult decât atât nu se poate imagina în nici o alt relativitate posibil . În timp ce înota, pe femeie au cuprins-o durerile facerii. sunt na teri u oare, i na teri anevoioase. O femeie care a trecut prin aceast încercare, mi-a m rturisit c s-ar fi aruncat de la etajul al patrulea al maternit ii, dac la fereastr n-ar fi fost gratii i plas de sârm . Cine le pusese tia ce face. Mai sunt i na teri imposibile, când alt cale nu r mâne decât s fie sacrificat mama, sau sacrificat copilul. Alegerea trebuie s o fac b rbatul, so i tat . De mult m fr mânt aceast dilem care, de i nu am cunoscut-o, o tr iesc cu închipuirea i m îngroze te. Fiindc unii b rba i opteaz pentru copil. Din moment ce op iunea în asemenea cazuri este admis , înseamn c morala, fie ea cea cre tin , o accept . Dar e o crim însp imânt toare, de o cruzime barbar , ca b rbatul s - i poat condamna la moarte so ia pe care a ales-o, a iubit-o, i a f cut-o s procreeze; i asta

f r s tie dac f tul nu va fi un monstru, i nu va deveni un asasin ori nu- i va ucide p rintele. Dar s revin la firul povestirii mele. Chinuit de acele dureri însp imânt toare, femeia a continuat s înoate, când mai bine i-ar fi fost s se lase la fund i s se înece. Nu sunt în stare i nici nu vreau s fac un poem pe m sura acestor fapte, povestesc doar întâmplarea. Dar a sim i o mul umire adânc s scrie altcineva poemul, ridicându-l la în l imea care i se cuvine. Din p cate mi-e team c poe ii de ast zi privesc mai mult în ei în i i decât în afar . Nu-i condamn, v d i eu ce mizerii ne înconjoar , m refugiez i eu în mine însumi. Iat îns c uneori se mai întâmpl în lumea noastr i fapte menite s ne salveze sufletul de scârb i usc ciune. Dup un timp, neînfricata femeie a sim it o u urare, pierdea ap din pântece, n-am s explic acest fenomen, cine nu tie cum decurge o na tere s întrebe pe l uz sau pe moa . Ajuns pe malul cel lalt, u or de închipuit în ce stare, femeia a mai r t cit câteva ceasuri prin h i uri, între timp se f cea ziu , pân ce a dat de o osea, unde au g sit-o ni te oameni cumsecade, Dumnezeu s -i r spl teasc . Ace tia au urcat-o într-un autobuz i au dus-o la un spital unde a i n scut, îndat . Nu tiu ce s-a întâmplat mai departe, odat partea senza ional sfâr it , ziarele au trecut la alte subiecte, ce-i drept mai importante, c ci se întâmplau i mai ales se preg teau multe în vara anului 1989. În mijlocul atâtor întâmpl ri care zgâl âie lumea în prezent, mult mai profund i mai grav decât se crede, a vrea i m-a sim i mai pu in ru inat de condi ia mea uman ast zi, dac acelei femei i s-ar acorda o medalie interna ional , votat de Organiza ia Na iunilor Unite.

15 Cum am aflat cele ce urmeaz voi lua în mormânt, dup mine. Am jurat, i cu toate c dintre persoanele implicate nu mai tr ie te nici una, dup cum nu mai tr ie te nici omul care mi-a dezv luit o parte a faptelor, într-un moment când sim ea nevoia s se spovedeasc vreau s -mi p strez jur mântul. Se întâmpl a a cu oamenii care au o povar pe suflet, o p streaz uneori pân pe patul mor ii i abia atunci se dest inuie, sau preotului, sau unui prieten, sau chiar unui necunoscut care le inspir încredere. Eu am fost necunoscutul în cazul acesta, i vreau s -mi merit încrederea, de i, repet, nici unul din cei ce vor ap rea aici nu mai este în via . Omul era un apropiat al lui Honoriu, pe care eu îl tiu numai din auzite. În schimb Titus, amestecat i el în acele întâmpl ri sfâr ite dramatic, de i mai în vârst ca mine, îmi era prieten, nu cât Trandafil, dar oricum îl cuno team din copil rie. Între vie ile noastre fusese o leg tur strâns , chiar dac nu ne-o declarasem niciodat . Indirect deci, eram interesat i de soarta lui Honoriu, prin ceea ce a avut comun cu soarta lui Titus. Într-o zi, cu un an înainte, când Honoriu se reîntâlnise cu Titus dar acesta nu venise înc s - i petreac vara pe barcazul «Hercules», la Constan a, în port a ap rut un personaj important în istoria vremii, Emil Bodn ra , care, dac atunci o fi avut alt func ie, curând a devenit ministrul armatei. Biografia acestui personaj e neclar i controversat . Eram foarte tân r când am auzit, cred c s-a scris i în ziare, c un ofi er de artilerie, pare-se sublocotenent, dintr-un regiment aflat nu departe de Cern u i, în Bucovina, dezertase i fugise peste grani , în Rusia. Întâmplarea nu s-a comentat prea mult i a fost

uitat destul de repede. Abia acum aflu am nunte, de la un fost camarad al fugarului, care i-a scris amintirile. Se pare c o dansatoare, spioan în folosul ru ilor, i-ar fi smuls secrete militare; mai cunosc un caz, în afar de cel neuitat, cu Mata Hari. Nevoit s plece în Rusia, spioan l-ar fi somat pe ofi er s-o urmeze se mai puteau scoate de la el multe secrete amenin ându-l c altminteri îl denun serviciului de informa ii al armatei române. O fi a a, o fi altfel, pe mine nu m influen eaz în scrierea c r ii; m-am gândit c poate voi satisface curiozitatea unora, atra i de m run i urile istoriei. Nu m intereseaz nici ce-a f cut în Rusia; ce-a f cut aici când a venit înapoi, nu-i nevoie s amintesc, faptele sunt cunoscute. Atâta sunt dator s spun, c de i martor la fapte mâr ave i sângeroase, într-o epoc amarnic , dup tiin a mea n-a f cut excese, altfel le-a fi aflat, cum le-am aflat pe ale altora; poate cineva m va contrazice; nu m sup r. C s-a bucurat de onoruri, de bun stare, de pl cerile vie ii în timp ce poporul tr ia în lipsuri i spaim , se în elege de la sine, dar nu s-a întâmplat altfel nici înainte de el, nici dup , nu se întâmpl nici ast zi, când pârâ ii nu r spund la acuza ii i merg înainte. tiu c Bodn ra iubea marea i vasele cu pânze; tiu c i-a comandat un iaht pe care îl inea la Mangalia i cred c n-a ie it cu el pe mare de multe ori. I-a lipsit timpul; un asemenea personaj este robul func iei sale, dar iat o robie de care vor s scape doar pu ini oameni, cu firi deosebite. Atunci când a sosit în portul Constan a n-avea o treab oficial , voia s respire aerul marin i s ias pe mare cu un vapora sau o alup . Venise cu un prieten sau mai degrab un subaltern, c ci se

purta cu deferent . Îi înso eau c pitanul portului i câ iva ofi eri de la c pit nie, o suit emo ionat , iar la câ iva pa i în urm veneau doi oameni voinici, cu aer de atle i, în haine bej, cu mâna dreapt în buzunar, cu ochii în toate p r ile. Mai mare ru inea, în port nu exista atunci nici o alup în func iune, nici m car la C pit nie! Singurul vas care putea s ias pe mare era remorcherul «Ilie Pintilie», nu prea potrivit pentru agrement, dar de unde s iei altul? Mergeau într-acolo, când Bodn ra v zu, peste cheiul care m rginea bazinul, dou catarge leg nându-se u or, tulbur toare imagine pentru un iubitor al naviga iei cu vele. Ce-i acolo? întreb , înviorat, de unde mai înainte privise posomorit remorcherul, aflat la vreo sut de metri în fa . C pitanul portului r spunse, cu un fel de dezaprobare ironic : E un barcaz al unui inginer, un tân r împ timit de marin rie. A teapt aprobarea s plece în Mediterana... Honoriu st tea întins la soare pe bocapor i, acoperi ul magaziei, când suita sosi la schela care lega barcazul de chei. A a îl cunoscu el pe Bodn ra , despre care tia c este un important om politic. De i nu-i purta simpatie, din principiu, i nu socotea vizita lui o onoare, nu-i refuz cererea de al duce pân la Mangalia; nu voia s se pun r u nici cu c pit nia portului, nici mai ales cu un ministru care putea, direct sau indirect s -i z d rniceasc planurile. i apoi, tânjea s se vad pe mare, m car câteva ceasuri; se interzisese ie irea oric rui vas din port, f r autoriza ia de la Ministerul Marinei, sau al Transporturilor i bineîn eles cu avizul Ministerului de Interne care patrona Serviciul de Siguran a Statului, viitoarea Securitate.

B tea vântul din larg; odat trecu i de far ridicar pânzele i oprir motorul. Clipa când înceteaz zgomotul i trepida ia, r mânând numai fo netul muzical al valurilor str punse de etrav , creeaz în sufletul omului o stare de beatitudine. Dar poate c nu o simte oricine, ci numai cel care percepe farmecul plutirii f r efort, când vântul devine o for t cut i insesizabil , un miracol, ca zborul îngerilor. Aceast beatitudine devenea la Honoriu o stare fireasc ; privindu-l pe Bodn ra observ c se schimbase la fa , bucuria îi izbucnea din to i porii, avea sim ul plutirii, se contopea cu marea, cu pânzele i cu vântul. Atunci îi deveni simpatic. Mai târziu statur de vorb . Înso itorul lui, un om înc tân r, pl cut la înf i are, cu fa a inteligent , asculta atent, p rea c vrea s memoreze totul, dar nu se amesteca în discu ie. Avea desigur o func ie important , cu ma in la scar , care nu- i mai îng duie s mergi nici o sut de metri cu piciorul, totu i nu pusese pe el gr simea dezagreabil a oamenilor de aceea i categorie. St teau to i trei pe scaune pliante, la prova, lâng ancor , de unde se vedea marea în toate direc iile, în culori felurite, o palet marin , de la bleu-ul alburiu, pân la albastrul profund, de cerneal , în umbra pânzelor, cum avea s devin tot largul m rii dup amiaz i înspre sear . F r s scape aceast priveli te, musafirul fu curios s afle rosturile lui Honoriu, care îi povesti deschis tot ce-am spus i eu despre el, mai înainte, i ajunse la situa ia lui prezent , când umbla de la un minister la altul, s ob in autoriza ia de plecare. Când ajunse aici, Bodn ra îi arunc o privire semnificativ înso itorului s u, p rea o întrebare, iar acesta înclin aprobativ din cap, apoi scoase din portofel o carte de

vizit

i i-o întinse lui Honoriu. Când vii la Bucure ti, caut -m ! Cred c pot s te ajut; o s st m de vorb . Pe cartea de vizit scria numele i un num r de telefon, nimic altceva, un nume comun, Ionescu i un prenume la fel de r spândit, pe care nici nu-l mai in minte. E tot ce aveam de spus despre aceast întâmplare banal ; îns ea urma s schimbe soarta lui Honoriu i a echipajului, ca i pe a lui Titus, absent înc din scen ; ce urmeaz deocamdat e lipsit de importan ; am s termin repede. De la buc t rie, aflat sub o mic dunet la pupa, în spatele cârmei, venea un miros ademenitor de pr jeal i curând, Com nescu, ajutorul mecanic, în rolul de buc tar de ast dat , cu bluz alb peste tricoul de marinar, aduse pe un platou ni ele fierbin i, de aterine, care fumegau înc . În mâna cealalt avea o tav cu furculi e, pahare i o sticl de vin roze, din mica lor damigean . Altminteri vin bun, oaspe ii îl b ur cu pl cere, i nu cu pl cere mai mic se înfruptar din aterine. N-am mai mâncat a a ceva! declar uimit i încântat Bodn ra . Personajul cel lalt, aprob din cap. Dup cuvintele adresate lui Honoriu, mai înainte, t cuse tot timpul, dar era atent la ce se întâmpl , avea o privire nu doar iscoditoare, ci i penetrant , de parc ar fi vrut s vad sub fa a lucrurilor. Dup prânzul frugal, care picase tocmai bine, Bodn ra vizit vasul, de la prova pân la pupa, intr în cabina lui Honoriu, îi pl cu, proiecta s - i comande ceva asem n tor, dar nu la fel de modest. Intr pretutindeni, în magazie, în camera motorului, st tu de vorb cu oamenii din echipaj, îi ascult cu aten ie, îi întreb ce dorin e aveau. R spunser to i cu acelea i

cuvinte: «S ie im în larg! Altceva nu ne trebuie». O s ie i i! îi asigur Bodn ra . Apoi puse mâna pe cârm i inu drumul mai bine de-o or . Se pricepea i îi f cea pl cere, de i barcazul, greoi, cu velatur pu in fa de volumul apei dislocate, nu avea sprinteneala unui cuter de competi ie i nici m car al unuia de croazier . Strânge i pu in cota velei mari, spuse dup câteva minute. Într-adev r, era nevoie, vela flutura u or la învergarea ei cu catargul; echipajul nu b gase de seam , sau nu d duse importan , nu se întâmpl nimic r u dintr-atâta, doar c pierdeau poate dou -trei sutimi din vitez ; dar un marinar cu sim ul velelor nu îng duie o imperfec iune. Honoriu fu pl cut surprins de priceperea importantului s u oaspete. A mai povesti c la Mangalia, Bodn ra dori s vad portul, de i nu era nimic demn de luat în seam . Un port mic, aproape l sat în p r sire, cu bazinul nedragat de mult vreme. Renumele ora ului se datora pitorescului: str zi, case, cafenele, oameni, cimitir turcesc, geamie, apoi cartierul t t r sc, plin vara de vilegiaturi ti boemi, poe i, arti ti, mai ales pictori pasiona i s pun pe pânz culoarea peisajului i culoarea local . Barcazul f cu ocolul portului, cu motorul, nu se putea altfel. Un om, la prova, arunca sonda tot timpul, fiindc apa era mic , abia r mânea un metru sub chil . Am scris aceste rânduri nu spre a sugera c Bodn ra venise în prospec iune; nu, fusese doar o pl cere. Dar nu-i mai pu in adev rat c dup câ iva ani aici au început s se fac lucr ri de mari propor ii; fa a locului s-a schimbat, se draga portul, se prelungeau digurile, ora ul era militarizat, str inilor, vechea boem , nu li se mai admitea accesul; pe falez , b trânele

c su e i vile, nu toate frumoase dar care aveau o istorie, erau d râmate cu buldozerele iar în locul lor se f ceau hoteluri pentru familiile comandan ilor i ofi erilor. În port, din fundul bazinului, un canal îngust r zbea în lacul care m rginea ora ul la sud i înainta în câmpie câ iva kilometri. Îl str b tusem cu barca, înainte de-a începe lucr rile; într-un loc, pe malul nordic era un mic stabiliment balnear, frecventat mai ales de vilegiaturi ti, unde se f ceau b i de sulf. Pe malul din fa , mai înalt, calcaros, cu piatra dezgolit de ploi i uvoaie se vedeau intr rile întunecoase ale unor grote, care puteau s fie doar ni te vizuine. În aceste maluri se s paser mai târziu ad posturi pentru submarine, a a se spunea, dar nu le-am v zut, nu mai era voie s treci pe acolo, i n-am v zut nici vreun submarin în apele portului. Când «Hercule» ajunse la Constan a, se f cuse ora patru dup amiaz ; pe chei a teptau cei doi oameni în costume bej, cu mâna în buzunarul hainei. P reau foarte mira i, dac nu vexa i, c nu se întâmplase nici un atentat i rolul lor se dovedea inutil m car în aceast ocazie. Honoriu nu voia s piard vremea, a doua zi plec la Bucure ti, de unde peste dou s pt mâni se întoarse cu Titus, poftit s fie oaspetele lui cât dore te. Titus r mase acolo pân în septembrie. Între timp Honoriu b tea drumul între Bucure ti i Constan a. În prima s pt mân nu izbuti s -l vad pe domnul Ionescu, îi r spunse la telefon o secretar , destul de civilizat , care îi spuse c eful ei lipsea zece zile. Pe urm se duse la Ambasada turc , unde consulul, care îi cuno tea inten iile, tot amâna r spunsul la cererea lui de viz pentru a putea trece prin strâmtori cu patruzeci de emigran i evrei pentru Palestina. De

ast dat consulul avea o atitudine mai binevoitoare, îi ie i în întâmpinare i-i strânse mâna afabil. V rog, veni i mâine la ora unsprezece, îi spuse. O s cunoa te i o persoan care se intereseaz de planurile dumneavoastr . Dar viza? Nu v-am amânat ca s v fac icane; ti i c situa ia este foarte delicat ; o s v d m viza, numai c va fi secret ; nu vrem s avem nepl ceri cu statele arabe. Ve i trece prin strâmtori clandestin, autorit ile noastre vor închide ochii. Dar a tepta i pân mâine; persoana pe care o s-o întâlni i v va da toate l muririle. Persoana de a doua zi era un om cu înf i are distins , statur mijlocie, p r blond piept nat pe spate, ochi alba tri. Purta haine bine croite, gri deschis, c ma alb , cravat albastr cu dunguli e ro ii, în diagonal , prins mai jos de jum tate într-un ac de aur, împodobit cu un mic rubin, de aceea i culoare cu dunguli ele. Îl primi într-un birou mic, lâng al consulului, o camer luminat electric, cu draperiile trase peste ferestre, în timp ce-i întindea mâna lui Honoriu, omul î i spuse numele, Haig, pronun at engleze te; dar la origine putea fi Haig, cum se scrie, fiindc personajul, de i blond, avea tr s turi armene ti, evidente. În lumea oriental e mare încurc tur în originea oamenilor, adesea amestecat i incert . Un valet aduse cafea cu rom, o sticl de coniac, una de whisky, i le puse pe m su a din fa a biroului, între fotoliile unde Honoriu se a ezase cu domnul Haig. Acesta deschise vorba îndat ce ie i valetul: Ceea ce voi spune acum, r mâne un secret, cunoscut numai de noi doi; fi i sigur c nu v va aduce nici o nepl cere.

Am s v fac o propunere; dac nu v convine, uita i-o i n-ave i a v teme de nimic; nu va mai ti nimeni. Domnul Haig se dovedi a fi un om care cuno tea via a lui Honoriu în toate am nuntele. Am toat încrederea în dumneata, îi spuse, dup ce se referi la cele de mai înainte. Date fiind sentimentele pe care tiu c dumneata le nutre ti regimului pe cale de a se instaura în România, î i ofer un prilej s - i serve ti ara. Lucrez pentru o putere hot rât s v salveze, odat cu toate rile ocupate samavolnic de Rusia. Am auzit c sunt oameni la dumneavoastr care îi ur sc pe americani, fiindc v-au abandonat în mâna lui Stalin; cunosc i sentimentele pe care le nutre ti dumneata pentru ei; tiu c nu po i s îi ur ti, dar în eleg c ai o nemul umire, i o socotesc îndrept it , dar e numai o neîn elegere. Ce s-a întâmplat la Teheran, apoi la Yalta, nu se datoreaz na iunii americane, ci candorii unui pre edinte, incapabil s simt iretenia lui Stalin i sl biciunea lui Churchill pentru b utur . De altfel i acesta, i Roosevelt au fost neprev z tori din capul locului. Când au f cut alian a cu ru ii, pentru a-l r pune pe Hitler, nu i-au luat toate asigur rile. Trebuia s se stipuleze limpede, c ru ii nu vor pune un pas mai departe de fosta lor frontier din 1918; ru ii ar fi acceptat, nu din respect pentru dreptate, ci fiindc erau la ananghie. În ce m prive te, eu, care nu sunt om politic i pun limit sentimentelor mele umanitare, nu le-a fi dat nici un ajutor, nu ne lega nici un tratat, nu aveam nici o obliga ie fa de ei, dimpotriv , tii bine c ne juraser pieirea. L-a fi l sat pe Hitler s - i sleiasc for ele luptând cu ei pân la Vladivostok, zece ani dac era nevoie, s se înece i unii i al ii în Pacific, i în urma lor am fi f cut din Rusia un stat de drept, care ar fi contribuit la fericirea i

bun starea omenirii, în loc s-o nenoroceasc ... M în elegi, domnule? Da, r spunse Honoriu. V în eleg i v aprob, gândesc întocmai ca dumneavoastr , dar dac a spune a a în Anglia i în America, nu tiu câ i mi-ar da dreptate. A a e, în mare m sur . Acum îns oamenii încep s se dezmeticeasc . În elegi, le e greu s admit c au luptat pentru Satana. Dup o pauz , domnul Haig continu , în timp ce Honoriu îl privea cu tot mai mult team i mai mult simpatie. Nu tiu care va fi viitorul. Sunt semne de r zboi, cred c tii, i ar fi bine s ne r fuim acum cu ru ii, a c ror impertinen nu are margini, de i sunt istovi i i nu vor izbuti s se refac f r ajutorul nostru. Suntem noi în ine obosi i, dar, cu certitudine, americanii ar putea înc s lupte, dac ar fi nevoie. Din s r cia lor ru ii cheltuiesc vagoane de aur ca s - i între in acoli ii din rile occidentale coloana a cincea. tiu c pe deasupra preg tesc o nou campanie pentru pace. Vor pace, într-adev r, sunt sigur, dar nu doar ca s - i mistuie prada, ci ca s strâng puteri pentru a înh a restul pr zii. Care-i restul pr zii? întreb Honoriu. Europa? Pentru o prim faz , da; vor s ajung la Atlantic. Dar î i închipui c odat ajun i acolo, s-ar mul umi cu atât? elul lor final este s st pâneasc lumea întreag . Honoriu protest , cu hot râre. Nu, domnule. Mai departe nu vor putea merge. Domnul Haig îl privi cu luare aminte. De ce? Fiindc nu se poate. N-am alt argument, cred îns c îmi împ rt i i i dumneavoastr p rerea.

Da, i eu cred la fel. Dar pentru asta va trebui s lupt m, s prosper m, pân ce sistemul lor se va pr bu i. Abia atunci ar putea s înceap colaborarea Americii cu Rusia, i abia atunci lumea va cunoa te lini tea i fericirea. Eu n-am s mai apuc vremea aceea. Câ i ani ai? Treizeci i unu. Domnul Haig f cu o socoteala în gând, apoi r spunse cu hot râre: Ai s-o apuci, dac vei tr i pân la media vie ii pe p mânt, ast zi în cre tere. Abia acum p ru s se trezeasc Honoriu dintr-o stare ciudat , un fel de trans în care c zuse intrând în aceast camer i dând ochii cu domnul Haig. Se scutur i fizionomia lui deveni dârz . S ti i c nu regret ce v-am spus, chiar dac am c zut într-o curs . Cine sunte i dumneavoastr , i ce vre i de la mine? Domnul Haig zâmbi, cu triste e: Eu sunt mai nimic, domnule. Un om singur. Am oarecare pricepere în treburile politice. Nu sunt american, dar am fost diplomat în Filipine; toat familia mea, nevasta i copiii au fost masacra i de japonezi, în Coregidor. Acum lucrez pentru Serviciul Secret american. i-am spus mai mult decât era necesar i decât aveam voie. Vrei s lucrezi pentru mine? N-am s mai stau mult aici, ai s m g se ti la Constantinopol. Dac am s ajung! Din partea noastr ai tot concursul. i ce trebuie s fac? O munc de albin . S aduni i s aduci la urdini . Ce?

Orice vezi i orice auzi. Orice vezi pe strad , orice spun oamenii. Dac la vorbe adaug i fapte, cu atât mai bine. Sarcina mea este s fac un tablou al României de ast zi. S putem motiva interven ia noastr politic . A prefera interven ia armat . Nu- i pot spune nimic în aceast privin . tiu c vrei s -i ba i pe americani când vor veni aici. Nu sunt ei de vin c nu vin, a a c st pâne te- i mânia. V da i seama c -i o glum . Dar mânia r mâne. Nu trebuia s ne dea pe mâna lui Stalin. Nu-i nevoie s -i judeci. Au s pl teasc greu aceast nechibzuin . Important este c au s înving . R mân invincibili. Crezi? Domnul Haig se ridic . Se ridic i Honoriu. Cred din toat inima! Atunci înseamn c ne-am în eles. Î i strânser mâna. La u Honoriu se opri. Domnule, ad ug , întorcându-se cu fa a la domnul Haig, sunt fericit c prin dumneavoastr am g sit adev ratul scop al vie ii mele. Era emo ionat, convins i pe deplin sincer. Peste zece zile îl g si pe domnul Ionescu la telefon, i acesta îl convoc numaidecât în calea Victoriei, vestitul palat Vernescu, unde ast zi e sediul nepotrivit al Uniunii Scriitorilor. Scriitorii c rora li s-ar fi cuvenit o asemenea cas sunt fie mor i fie apatici, i celor dintâi înc nu le-a luat nimeni locul. Dup o intrare meschin se pomeni în fa a unui hol imens, a c rui jum tate de suprafa era ocupat de o scar lung , arcuit , de marmur alb . Datorit sc rii, spa iul de jos r mânea f r nici o utilitate, era doar un loc de trecere.

Cl direa veche, al c rei renume nu tiu prin ce se justific , a fost renovat cu somptuozitate din ordinul st pânei rii, fiind destinat , pare-se, prin ului mo tenitor, ca re edin . Am fost anii trecu i la Scornice ti, din ini iativ proprie i pe cale particular , adic nu m-a condus nimeni i nu mi-a inut discursuri. Un sat de deal i sub munte, cur el, dup cum arat extremit ile, sc pate de urbanizare. Centrul este un fragment de ora , care nu folose te nim nui i se potrive te acolo ca nuca în perete. Am crezut c localnicii erau mândri de noua fa a locului, dar chiar s fi fost, cu ctitorul se purtau necuviincios, pe ascuns, bineîn eles, dup cum voi aminti mai departe. Ce m-a surprins, chiar de la intrare, pe partea dreapt , era un stadion care la exterior amintea, în mic, Colosseum-ul de la Roma; am spus în mic, altminteri era foarte mare, cred c nu s-ar fi umplut nici dac se aducea acolo poporul din apte sate. Fusese ambi ia prin ului mo tenitor, care sus inuse echipa local de fotbal, pân ce o împinsese în divizia A, cunosc torii tiu ce înseamn aceast clasificare. Stadionul nu m-ar fi sup rat dac s-ar fi f cut din banii personali ai suporterului, dar nu cred ca el s fi avut vreo leaf , dup cum nu avea st pânul rii, b ga mâna în sac i lua cât îi era voia. În partea cealalt a satului în vârful unui delu or, unde se ajungea pe o osea asfaltat , era cimitirul. Acolo am v zut cele dou morminte ale M mu ei i T tu ei, pu i în groap cu mare pomp bisericeasc , în prezen a guvernului. În plin epoc a laiciz rii, în preajm se f cuse i o bisericu , pe când în alte p r i se d râmau monumente na ionale ale credin ei. Pe placa de la intrare scria, reproduc începutul, din memorie, c nu mi-a dat în minte s notez textual,

pentru posteritate: «Episcopia Râmnicului a ridicat acest l ca de închin ciune într-un loc care a dat oameni vrednici rii...» Cam pu in, i cam vag, de i cu în elesuri clare, prea sfin ite! M mir c nu i-au ras barba! M-am gândit f r voie la mormântul lui de Gaulle i la cel al soa ei sale, a ezate tot pe un delu or, într-un cimitir de ar , la Colombey les deux eglises, unde m-am oprit cu emo ie cucernic . Dac se în elege ce vreau s spun cu aceast observa ie, se simte oare i ce am în suflet? De Gaulle, putea s aib mormântul la Pantheon, sau chiar la Domul Invalizilor, lâng împ ratul! Peste drum de cimitir, este un pu vechi, cu acoperi nou, de igl , pe stâlpi gro i de stejar f r moarte. Sub strea in , pe o plac de ceramic scrie: «Pu ul lui Andru a». Andru a era tat l, ceea ce nu toat lumea va mai ti, la apari ia c r ii. Dup cum nu va mai ti c îi pl cea b utura i î i f cea veacul într-o cârcium de la Pia a Bitolia, aproape de faimosul palat al lui fiu-s u. Acesta n-a g sit alt mijloc s curme n ravul, decât dând porunc s se închid cârciuma. Ca b rbatul în elat, care a dat foc canapelei. P i s fi închis cârciumile din tot ora ul i tot degeaba! Prietenul care m-a înso it la Scornice ti a vrut s bea ap din pu ul lui Andru a. I-am spus: «Vezi s nu miroas a uic !» Nu departe de cimitir era casa p rinteasc , modest dar renovat i lustruit , cu uluci noi, ca lemnul de vioar . Prin fa trecea un râu or f r vin , cu borduri betonate i cu trepte care îmbog eau volumul apei. Era frumos, dar cred c mai întâi lipseau altele satului. «Iat , m-am gândit, unde a fost experimentat proiectul pentru Dâmbovi a!» Nici Dâmbovi a, a a cum se vede ast zi, nu era prima

nevoie a Bucure tilor, într-un moment când oamenii r bdau de foame iar iarna înghe au în case, oricâte haine i-ar fi pus una peste alta, dac aveau de unde. i-apoi, de i a devenit o podoab a ora ului, îi g sesc multe cusururi acestei canaliz ri. Canalele pentru reziduuri, aflate dedesubt, nu-mi inspir încredere i îmi închipui de pe acum la ce balamuc ar da na tere dac ar avea nevoie de repara ii, ceea ce oricum este posibil, mai târziu sau mai devreme. Din uli , casa p rinteasc , devenit muzeu dar nevizitabil, se vedea dintr-o coast . Am dat coltul s-o v d din fa . Era tot a a, modest i cuviincioas , doar prea lustruit . i pe fa ada ei rural se proiecta un lampadar ca de pe calea Victoriei, cu mai multe bra e, trei sau cinci, nu mai in minte. Din toate, unul singur avea globul de sticl întreg, celelalte z ceau cioburi pe iarb ; sigur c reprezentau o int prea ispititoare pentru copiii cu pra tii. Mai într-o parte, peste un g rdule , se vedeau mai multe globuri de schimb, neatinse, un mald r. Poate b ie ii nu se atingeau de ele fiind o int prea u oar . Iar primarul probabil a tepta s fie spart i ultimul glob al lampadarului, ca s le schimbe pe toate. M-am uitat îndelung la c su a aceea, m-am gândit cum s-au n scut copii, cum a coborât Andru a în opinci s mearg la prim rie i s -i declare. i cât de beat trebuie s fi fost, dac pe unul din ei îl botezase Niculae, de i mai avea unul acas , cu acela i nume. De când m tiu, n-am mai auzit s se fi întâmplat a a ceva într-o familie! Aceast trimitere înainte i aceste gânduri mi le-a prilejuit palatul Vernescu, destinat prin i orului, care n-a apucat s -l foloseasc ; sau maic -sa a pregetat s i-l dea în primire, sau el a strâmbat din nas, având alte n zuin e. Nu m-ar mira; oamenii

ajun i, intesc cu atât mai sus, cu cât au plecat mai de jos, e legea primordial a parvenirii. Despre palate, vile, conacuri, case de vân toare voi avea de scris multe pagini, a putea s umplu o carte întreag , dar nu-i vreme. i apoi, nici nu merit . M întorc la Honoriu. Un tân r care îl a tepta la intrare îl conduse la etaj, i f r a-l mai trece printr-o antecamer îl introduse de-a dreptul într-o înc pere ca o sal de bal, cu ferestrele spre calea Victoriei, apoi ie i pe o u lateral . Spune-i secretarei s nu ne deranjeze nimeni o jum tate de or ! se adres tân rului un om, ridicându-se dintr-un fotoliu de piele, a ezat în umbra dintre dou ferestre. Instinctiv, Honoriu î i privi ceasul de la mân : ar ta ora zece i jum tate. Omul îi ie i în întâmpinare i, intrând în lumin , îl recunoscu în el pe domnul Ionescu, proasp t ras, bine piept nat, mirosind a ap de colonie bun . Elegan a îmbr c mintei, care pe barcaz p rea pu in stânjenitoare, se potrivea cu elegan a salonului, cu covorul, cu candelabrele, cu oglinzile i tablourile de pe perete, cât v zuse Honoriu dintr-o privire. Domnul Ionescu îi strânse mâna, cu o afabilitate nepref cut , se cuno tea c îi apar ine, o mo tenise. Acum purta o cravat ro ie cu dunguli e negre, pe o c ma tot alb , care p rea scoas atunci din cutie. Un om bine îmbr cat, bine b rbierit, adiind o ap de colonia creeaz o atmosfer cordial i confortabil . Dup ce-l pofti pe Honoriu s ia loc într-un alt fotoliu, a ezat piezi fa de primul, domnul Ionescu începu vorba f r ocoluri. A a cum edea în fotoliu, cu spatele la perete, intrase din nou în penumbr , în timp ce pe Honoriu îl îmbr ca o raz de lumin venit de la fereastr . Poate era doar o

întâmplare, de i sem na cu o punere în scen . Desigur c nu tii unde te afli, spuse, cu naturale e. Aici este Serviciul Secret de Informa ii, al c rui ef sunt, i nu m cheam Ionescu. Dar nu m vei cunoa te decât sub acest nume. Pe chipul lui Honoriu nu se citi nici o surpriz , inima îns îi zvâcni o dat mai tare. N-avea de ce s se team , dimpotriv , se sim i îndat în siguran . Am cules toate informa iile despre dumneata, nu-i nevoie s -mi mai spui nimic. tiu c nu e ti dintr-ai no tri dar îmi inspiri încredere. O s - i d m voie s pleci, cu rug mintea s ne faci ni te servicii. ine seama îns c nu-i un troc, î i cerem aceste servicii în mod amical, nu în schimbul autoriza iei de plecare. Nu va fi nimic dezonorant i împotriva con tiin ei dumitale, nu vei face nici un r u rii i oamenilor pe care îi cuno ti, nu ne intereseaz c ne ponegresc, tim dinainte. Vei avea un rol mult mai subtil decât o turn torie meschin . De ce te-am ales? Fiindc e ti un om instruit, inteligent, sincer, i ai spiritul aventurii. Domnul Ionescu stinse igara în scrumier , apoi scoase din buzunarul hainei un carton roz, cât o carte de vizit , pus într-o îmbr c minte de celuloid, transparent i i-o întinse lui Honoriu. Acesta observ c interlocutorul avea unghiile foarte îngrijite. Ai aici o legitima ie în baza c reia vei putea s vii oricând la mine. N-ai s lucrezi cu altcineva. Cuvântul «lucrezi» nu-mi place, dar, în fine... Nu-i nevoie s - i spun c legitima ia nu trebuie s-o dai nim nui din mân , chiar când va trebui s o ar i unde va fi nevoie; s cite ti instruc iunile de pe verso. Poart-o tot timpul cu dumneata i asigur -te c nimeni nu poate s-o vad . Acest carton este o for ; fere te-te s nu- i ard mâna. i acum, iat ce trebuie s observi pe unde vei merge...

La sfâr it domnul Ionescu spuse: Cel mai mult în clipa de fa ne intereseaz Constantinopole... Exact o jum tate de or mai târziu, Honoriu cobora scara de marmur . Într-adev r, ceea ce trebuia s fac nu-i angaja câtu i de pu in con tiin a. «Sunte i de tep i! î i spunea în gând. Asta-i meseria voastr ! Dar nici eu nu sunt mai prejos decât voi, n-am nici o îndoial ».

16 Deoarece pân anul viitor, 1947, cu Titus i Honoriu n-avea s se întâmple nimic important, g sesc prilejul, în aceast pauz , s povestesc ceva din ultimii ani ai domnului Pretoreanu, care, de i apare rar în prim plan, existenta lui fiind mai mult secret , r mâne un personaj de prim importan în epoc , adic de la începutul secolului pân în 1946. De i în acel an i-a sfâr it zilele, influen a lui s-a sim it mult timp pe urm , în economia rii i în rela iile noastre necordiale dar utile cu lumea occidental . Probabil i ast zi mai exist depozite importante din uria ele lui fonduri, nu în Elve ia, cum se obi nuie te, ci la felurite b nci din Statele Unite. Un singur om tia de existenta lor Miron Stere, fostul agent al domnului Pretoreanu în America îns nu putea dispune de ele, f r o dispozi ie expres , codificat , primit din partea patronului. Situa ia acestor fonduri s-ar fi v zut cu claritate în agenda secret , despre care nu tia nici m car Sobieski, statornicul lui slujitor i om de încredere; domnul Pretoreanu inea agenda în buzunarul de la spate al pantalonilor, sub un blindaj de zale. Sistemul de protec ie putea s fie mutat de la un pantalon la altul, fiind prins pe toate patru laturile de ni te capse speciale, sem nând la prima vedere cu nasturii automa i de pe vremuri, ast zi disp ru i cu totul, chiar i din memoria oamenilor. Am avut i eu prilejul s v d unii când Tiberiu i-a adus de la Londra o duzin lui Odor, un dar meschin fa de mia de lire sterline încasat în numele familiei, fiind o mo tenire a domnului Alcibiade, care murise. Lui Odor îns darul i-a prins bine, fiindc mereu avea câte un nasture lips . Erau alc tui i din dou piese; prima, ca o pionez mai mare i mai robust se trecea prin

stof , apoi în vârful de otel ie it în afar se presa o caps pân scotea un mic pocnet. Capsele domnului Pretoreanu, opera unui artist în mecanic fin , de la Londra, nu se presau ci se încuiau cu o chei , care la fel putea s -i descuie. Când domnul Pretoreanu muri, de un scurt circuit în creier, Sobieski socoti c ar fi o impietate s -l dea pe mâna unor ciocli, s -l despoaie i s -l spele, dup datina cre tin . De aceea, convins c nu s vâr ea nici un p cat, îl puse în sicriu cu hainele pe care le purta în ziua aceea, un costum elegant de stof englezeasc , închis la culoare; îi schimb numai cravata alb , punând în loc una neagr . Într-adev r, procedând a a nu s vâr ise nici o impietate fa de patronul s u, str in de practicile bisericii, dovad c l sase din vreme dispozi ii s nu fie înmormântat în cavoul de la cimitirul Belu, ci ars la Crematoriu, împotriva religiei. În cavou, în afar de co ciugul de zinc al nevestei lui, mai era doar cel al b iatului, pe care îl împu case el însu i în inim . Agenda arse odat cu hainele i cu trupul. Nu tiu la ce temperatur ajunge cuptorul crematoriului; nu tiu ce metal rezist la temperatura aceasta. Atâta tiu c agenda se f cu scrum, trupul, cu oasele se f cur cenu , numai plasa de zale r mase întreag . Oamenii de la crematoriu, de ertând gr bi i cenu a în urn , n-o v zur . Sobieski, în drum spre cas , pe bancheta din spate a unui taximetru care hurduca pe str zile prost pavate, auzi în urna pe care o inea în bra e un clinchet metalic, ba mai mult decât atâta, sim i cum un obiect str in de cenu izbea u or în peretele sub ire de aluminiu. Nu era omul s se piard cu firea pentru atâta lucru, v zuse prea multe întâmpl ri ie ite din comun în via a pe care o dusese în preajma

domnului Pretoreanu. Ajuns acas deschise capacul urnei, r scoli con inutul f r sil sau team , tia ce este cenu a, o materie purificat de flac r , i g si dreptunghiul de plas , cu capsele din doi în doi centimetri. Am v zut-o când l-am cunoscut, i l-am vizitat acas , pe Calea Victoriei. Nu am s spun înc o dat în ce împrejur ri ne-am întâlnit i cum i-am câ tigat încrederea, pân la a-l face s -mi împ rt easc unele secrete ale domnului Pretoreanu; bineîn eles, nu pe toate, dar destule ca prin coroborarea lor s ajung la ce aveam nevoie în aceast povestire. Sobieski înc nu se dumirise în privin a acelei plase de zale, prea misterioas ca s nu-i dea de gândit nop i i zile. Nu m laud c am dezlegat secretul prin deduc ie, n-am citit decât pu ine romane poli iste, mai u or p trund în necunoscutul sufletului omenesc, decât în misterul unor întâmpl ri, cusute cu a alb la urma urmelor. O singur clip m-am gândit c plasa ar fi putut s fie o protec ie pentru inim . Mul i oameni, bineîn eles din cei cu o important activitate public poart c m i de zale pe sub c ma ; chiar Papa, sub sutan . Ce ciudat! Înainte vreme zalele se puneau pe deasupra. Capsele m-au f cut s resping numaidecât ideea c plasa ar fi putut s fie o pav z pentru inim . Cum s le prinzi în piele? A trecut o vreme pân s m dezmeticesc i s -mi dau seama c ap r toarea nu se prindea de piele, ci de stofa vestei. Am în eles c roiul ei era s apere un buzunar, împotriva furtului; se tie cu ce îndemânare oamenii de meserie pot s taie stofa de deasupra i s goleasc buzunarul f r ca victima s simt . I-am spus p rerea mea lui Sobieski; îndat acesta s-a luminat la fa : «A a e! Buzunarul de la spate al pantalonilor! Mereu i-l pip ia cu mâna». Deduc ia lui îns era gre it , domnul Pretoreanu se

pip ia adesea la spate, când se afla între oameni, dar nu ca s verifice starea buzunarului, în aceast privin n-avea nici o team ; grija lui privea coada de diavol, s nu se desprind , l sându-l dezarmat în fa a adversarilor. N-am mai povestit nimic despre domnul Pretoreanu, dup bombardamentul de la Ploie ti, din 5 aprilie 1944; nu fiindc n-a fi avut ce spune, ci pentru c îmi era lehamite. sunt oameni care ocup prea mult loc în istoria societ ii, împiedicându-i pe al ii s se arate i atunci simt o mare satisfac ie s -i scot din cadru, cu puterile mele slabe, pe ei atât de puternici. Acum îns , când nu tiu nici m car pe unde i-o fi cenu a, pot s -l readuc pentru pu in timp în povestire, rezumând ultimii lui ani de via . În momentul cutremurului din 1940, aproape simultan cu explozia atomic , st pâni pe putere în ar erau discipolii Arhanghelului, care fiind mort, nu mai putea s -i st pâneasc . Urma ul lui avea mai mult ambi ii decât pricepere politic , de aceea n-a r mas la putere decât cinci luni, destul s bage spaima în oamenii care nu sperau ca el s cad atât de repede. În acel timp, palatul de pe calea Victoriei, era p zit de discipoli, contra discipolilor. Câte o band a acestora, din dispre pentru instruc iunile primite, încerca s se ca ere peste gardul de fier, cu epu e înalte, s sparg u ile i s -l c s peasc pe domnul Pretoreanu, cunoscut ca du man al mi c rii. Du man era, într-adev r, dar el r mânea la principiul formulat mai de mult, cu privire la crezul lui politic: «Dup cum o fi cazul», i în consecin v rsa în visteria mi c rii dou milioane pe lun , ceea ce îi asigura imunitatea, cel pu in provizoriu. Dup cutremur, abandonând domeniul din Colentina, domnul Pretoreanu reveni la palatul de pe calea Victoriei, pe care, vreme de ase ani cât mai avea s tr iasc , nu-l mai p r si.

În schimb se uita pe fereastr adesea, ascuns dup draperie, vedea lumea trecând gr bit pe trotuarul de dincolo, mânat parc de fric ; din când în când punea mâna pe carabin , dup o veche obi nuin , ochea în discipolii care patrulau prin fa a palatului i trebuia s se st pâneasc din greu ca s nu trag . Apoi veni rebeliunea de la 21 ianuarie, discipolii umblau ca turba i pe strad , cu spadele în mân ; se auzeau împu c turi în tot ora ul, dinspre pia a Victoriei se auzea huruit de tancuri i bubuitur de tunuri. Atunci chiar c nu se mai putu st pâni, domnul Pretoreanu deschise fereastra i trase câteva cartu e în aer. Era doar o desc rcare nervoas , îns discipolii de paz o luar la fug . Palatul r mase în voia r scula ilor, dar ace tia aveau acum alt treab . Abia în a treia zi a rebeliunii, când se sim ea sfâr itul, un grup din ei, vreo cinci, cu sutanele murdare, neb rbieri i, cu ochii ro ii de furie, coborând n uci pe calea Victoriei, descoperir palatul. F r s stea la sfat, î i puser spadele la cing toare i se c raser pe gard, to i cinci deodat . De data aceasta domnul Pretoreanu fu nevoit s trag , îi doborî pe primii patru, care c zur în strad ; al cincilea se f cu nev zut într-o clip Sobieski v zu scena din ghereta lui de la poart i, cu toate c situa ia era dramatic , sim i o satisfac ie visceral ; îi venea s aplaude, iar admira ia pentru st pânul lui crescu înc o treapt . Nu tiu dac era urmarea unui telefon al domnului Pretoreanu; acesta foarte rar forma num rul singur, de obicei îi cerea lui Sobieski s fac leg tura. Fapt este c într-o jum tate de or o dub veni s ridice mor ii, i tot atunci sosi o gard militar , trimis probabil de la Pre edin ie, care lu în primire paza palatului. Dar nu mai era nevoie. La fereastr , domnul Pretoreanu cur a eava carabinei cu

vergeaua, opera ie pe care n-o încredin a niciodat altcuiva. Aceast arm era o pies rar , am spus din capul locului. Cu un an în urm când, dup ce dezmembrase Cehoslovacia, Germania b tea la por ile Poloniei i r zboiul devenise iminent, domnul Pretoreanu îi trimisese lui Hitler un avertisment, prin ambasadorul lui la Bucure ti: «Führere, pentru binele dumneavoastr , opri i-v ! De ast dat nu v mai merge!» Nu primi nici un r spuns, i r zboiul începu, la 1 septembrie. Anul urm tor, în martie, îi trimise un avertisment lui Daladier: «Domnule pre edinte, r zboiul nu-i o glum , cum crede poporul Fran ei, poate i dumneavoastr . Nu v bizui i pe linia Maginot. Masa i trupe la frontiera belgian ; poate mai exist o ans ». La 10 mai 1940 Hitler invada Belgia, trecu în Fran a i o învinse în patruzeci de zile, dup ce ocupase Parisul. Îndat , domnul Pretoreanu îi scrise lui Molotov, pe care îl cuno tea personal: «Domnule ministru, în mai pu in de un an, pactul dumneavoastr cu domnul Ribbentrop va fi c lcat în picioare i Germania v va ataca ara. Avertiza i-l pe Stalin!» Considera ia i teama lui fa de conduc torul Rusiei erau atât de mari, încât se ab inu s scrie domnul Stalin. Ar fi fost ca o insult , iar ca s scrie «tovar », i s-ar fi rupt peni a stiloului! Dup ce r zboiul în r s rit începuse, domnul Pretoreanu îl convoc pe Jordie, la ora dou noaptea, cum avea obiceiul. Fuseser lupte de grani înver unate, dar acum nem ii înaintau ca în brânz . Nu peste mult timp aveau s încercuiasc marea armat de la Harkov, ceea ce îi prilejuia lui Goebbels s anun e lumii c Rusia era virtual învins . Ai îndr znit s te legi de generalul De Gaulle! începu domnul Pretoreanu, cu ton de admonestare. De acum încolo

ab ine-te. i urm re te-i activitatea; el va elibera Fran a. Apoi, în încheiere, spuse simplu: Germania a pierdut r zboiul! Stupefiat, Jordie vru s riposteze, armata german înainta victorioas . Apoi î i înghi i vorba i c zu pe gânduri. Acum în elegeam de ce a doua zi convoc aproape toat redac ia în biroul lui, puse pe jos un ir de str chini i le calc în picioare. Î i însu ise p rerea patronului; era talentul lui, s se adapteze. Uite ce-a f cut Hitler! spuse, c lcând în str chini. De-aici înainte domnul Pretoreanu privi r zboiul cu indiferen , pân în 1943, la c derea Stalingradului. Atunci în elese c trebuia s ac ioneze. În ce-a constat contribu ia lui la actul din august 1944 n-am putut s aflu, Sobieski nu era la curent, sau n-a vrut s -mi spun , cine tie ce dedesubturi au existat, i istoria nu le va descoperi niciodat . În orice caz, domnul Pretoreanu n-a stat cu mâinile în sân, sunt sigur, de i numele lui n-a fost amintit niciodat în leg tur cu acele evenimente; era stilul lui, nu m mir . Restul r zboiului a trecut cum se tie; domnul Pretoreanu ie ea rar din cas i numai spre a merge la Ploie ti, s-o viziteze pe Alexandrina, c reia continua s -i poarte o afec iune respectuoas . Acolo l-a prins bombardamentul aerian din 5 aprilie, când a murit b trânul lui ofer, Garibaldi, care, în loc s intre la ad post, p zea ma ina în strad , dup un protocol nec lcat vreodat . Atunci l-am adus eu pe domnul Pretoreanu la Bucure ti, pe aua din spate a motocicletei. La bombardamentele celelalte, care au continuat toat vara, a r mas lini tit în biroul s u, înc perea aceea înc rcat de fapte istorice. Sobieski nu i-a p r sit niciodat biroul de la poart . În

ad post pivni a înt rit ca un adev rat bunker nu coborau decât valetul cu buc t reasa. N-a c zut nici o bomb în apropiere, nici în bombardamentele germane de dup 23 august, care inteau în primul rând palatul Regal, din r zbunare. În primele zile ale lunii septembrie, dup ce tancurile ruse ti intraser în ora i solda ii înarma i forfoteau pe strad , domnul Pretoreanu, care privea de la fereastr , v zu pe unul dintre ace tia s rind gardul, str b tând curtea, apoi îl auzi bu indu-se în u a de la intrare. F r a socoti c era o impruden , st pânul palatului, în haina de cas ro ie, cu nasturi de diamant, se duse s -l întâmpine i s -l întrebe ce dore te. Cum deschise u a, rusul se n pusti asupra lui i-i smulse ceasul de la mân , un Schafhausen de platin împodobit cu briliante, mai mult un giuvaer decât un obiect de folos practic. Domnul Pretoreanu c zu pe spate, i începu s horc ie, cu gura strâmb . Sobieski d du fuga s vad ce se întâmpl i se întâlni la picioarele sc rii cu agresorul, care inea ceasul în mân . Între timp al i solda i s reau gardul, pân ce unul izbuti s deschid poarta i atunci n v lir gr mad . Sobieski abia avu timp s -l târasc pe domnul Pretoreanu într-un col al vestibulului, altfel gloata l-ar fi c lcat în picioare. Ca un f cut, tocmai atunci trecea pe strad un Jeep al poli iei militare ruse ti. V zând n vala, comandantul chem ajutoare prin radio, i în mai pu in de dou minute sosir alte ma ini de poli ie, care patrulau prin apropiere. N v litorii nu apucaser s jefuiasc mare lucru, nu prea tiau ce s aleag . Pân s cotrob ie prin dulapuri i sertare, poli i tii împânzir palatul i-i puser pe goan . În afar de pu ca mitralier atârnat de gât, c reia i se spunea «balalaic »,

aveau în mân gârbace de cauciuc, folosite de toate poli iile din lume, dar nu atât de r spândite ca în zilele noastre, în deceniul al zecelea din ultimul secol al mileniului, când s-au înmul it mi c rile de strad i când uneori, dac nu se g sesc destule bastoane de cauciuc, se folosesc pur i simplu ciomegele, prima arm din istoria omenirii. Invadatorii fur goni i din palat cu lovituri de gârbaci în spinare. Domnul Pretoreanu primi îngrijiri medicale acas , î i reveni în câteva zile, îns r mase cu bra ul i piciorul drept paralizate, i cu gura pu in strâmb ; dar putea s vorbeasc i avea mintea limpede, uneori chiar sclipitoare. Câtva timp palatul fu p zit de o gard militar din divizia Tudor Vladimirescu. Pe urm , când divizia plec pe frontul din apus, paza r mase în grija poli iei. Guvernul avea nevoie de domnul Pretoreanu, de aceea îl luase sub protec ie. Repet c mai mult decât mi-a spus Sobieski nu tiu, dar nu-i greu s deduc c domnul Pretoreanu, cu imensele lui fonduri depozitate în America ar fi fost interesant pentru orice guvern din lume. Ca prim urmare, palatul nu fu rechizi ionat, nu fu încartiruit nimeni acolo, iar proprietarul lui nu suferi nici o ingerin . O persoan sus pus , pe care am izbutit s-o identific mai târziu în domnul doctor Petru Groza, îl vizita zilnic înso it uneori de consilieri în finan e, neîndoios c se duceau tratative. La alte ore, pe domnul Pretoreanu îl vizitau trimi ii Statelor Unite i Angliei; cred c multe sfori se tr geau în jurul c ruciorului cu rotile folosit de el dup ce se înzdr venise. Curând primi din America un c rucior electric. Am spus mai de mult ce pl cere îi f cea domnului Pretoreanu c ruciorul acesta; pe o parte din l imea sc rilor se montaser planuri înclinate, de scândur

fasonat , i el putea s circule cu u urin de la un etaj la altul, oriunde îl ducea gândul, pe toat întinderea palatului, chiar în camere unde nu pusese niciodat piciorul când era teaf r. Se bucura copil re te de aceast inven ie, nu mai prejos decât covorul fermecat din poveste, care îi compensa atât de bine infirmitatea, încât parc o i uitase. S nu fi aflat de la Sobieski cât de lucid r m sese pân în ultima zi a vie ii, a fi zis c d duse în mintea copiilor. Misterul r mas de pe urma domnului Pretoreanu e ascuns într-o singur întrebare, c reia nimeni nu va putea s -i r spund : cât a putut guvernul s extorcheze din imensa lui avu ie, i cât mai zace i ast zi la b ncile din America? Spre norocul lui a murit înainte de a se epuiza toate fondurile; astfel, n-a apucat ziua când s-a na ionalizat palatul de pe calea Victoriei, i domeniul din Colentina, atât de strâns legate de istoria acestui sfâr it de mileniu. Ar fi putut s se pomeneasc evacuat într-o c m ru de la mansard , pe când a a, s-a bucurat de o moarte spectaculoas , cum a fost întreaga lui via . Mult a vrea s tiu cine a luat carabina, i haina de cas , cu nasturi de diamante.

17 Într-o duminic de la începutul lui decembrie 1947, Honoriu merse cu Titus la talcioc, s caute o vest de salvare. Dou cuvinte noi au intrat în aceast fraz , i socotesc c trebuie explicate, de i ast zi le cunoa te mult lume. Mai ales primul din ele, care i-a pierdut caracterul de alt dat , când a avut vremea lui de glorie, dac mizeria se poate numi astfel. Cuvântul i obiceiul au venit din Rusia, odat cu sfâr itul r zboiului. El înseamn mai mult decât «târg de vechituri», cum se g sesc i în alte p r i ale lumii, «marche aux puces», la Paris, sau cel de la Porta Portese, din inima Romei, ca s dau numai dou exemple. La târgurile de vechituri se aduc spre vânzare obiectele de care posesorii lor nu mai au trebuin ; e adev rat c oamenii strâmtora i î i vând i lucrurile înc folositoare, uneori indispensabile, ca s - i acopere nevoile; ace tia sunt s racii, care nu reprezint o clas social , ci un accident economic. Ast zi, la aproape jum tate de secol dup al doilea r zboi mondial, talciocul i-a schimbat complet caracterul, a devenit un centru de «bi ni », cuvânt prea r spândit ca s mai aib nevoie de explica ii, de i poate unii nu tiu c el reprezint românizarea, sau mai bine spus iganizarea englezescului i americanului «bussines». La talciocul de ast zi nu se mai vând vechituri, decât ici i colo, ci obiecte noi, care nu se g sesc în magazine, unele importate pe sub mân , altele sustrase din depozite sau de la fabrici, adic furate, adesea pe scar mare i cu implicarea a numero i oameni. Matrapazlâcuri au fost de când lumea, m limitez la ce tiu din timpul meu de via , de la povestea cu canalul de Panama bun oar , pân la faimoasa afacere «Skoda», de la noi, r mas încurcat , ca atâtea altele.

Erau, ca s zic a a, matrapazlâcuri grandioase. Ast zi au proliferat i s-au m run it, odat cu apari ia «omului nou», atât de cântat în ode, pe întinderea a patruzeci i cinci de ani de silnicie i mutilare a con tiin elor. Pe fiecare metru p trat al talciocului de ast zi se calc un articol din codul penal i se sfideaz poruncile Decalogului. Altfel a fost talciocul din tinere ea noastr , nu existau bi ni ari, decât poate câte unul de leac. Încolo, putea fi v zut o clas , în curs de s r cire, în timp ce o alt clas o absorbea, chivernisindu-se. Era un câmp de mai multe hectare, în afara ora ului, spre satul Dude ti-Cioplea, cu denivel ri, râpe, v ioage, un spa iu geografic care i-a c p tat i o istorie, ca toate spa iile din geografie, unde au venit oameni. Oamenii începeau s vin din zorii zilei, gr bi i s ocupe un loc mai prielnic. Automobile existau prea pu ine în vremea aceea, eu unul nu tiam mai mult de zece oameni care î i permiteau i îndr zneau s posede un asemenea vehicul, privit cu ochi r i de clasa în formare aflat în lupt deschis cu clasa condamnat la dispari ie. Dar clasele nu dispar niciodat , am v zut cu to ii, ci una ia locul celeilalte. Clasa nou n scut i-a luat automobile mult mai luxoase decât clasa învins . i mult mai numeroase. Urmarea a fost c , încetând s mai umble pe jos, componen ii ei au început s se îngra e. Gr simea a fost un stil al vremii i dac unii n-au dobândit-o, cauza a fost glandele endocrine, nu sobrietatea. Unul din pu inii mei cunoscu i care poseda un automobil, de altfel modest i destul de hârbuit, ie ind într-o zi de la serviciu i v zându- i eful în sta ia de tramvai, s-a oferit s -l conduc pân la domiciliu. Era la începutul luptei de clas , eful

nu avea înc automobil la dispozi ie, lupta nu se termina cât ai bate din palme. Pe drum a stat t cut, privindu- i subalternul cu coada ochiului; fizionomia lui devenea tot mai acr i mai circumspect . Pân ce n-a mai putut s rabde. Ce salariu ai dumneata, tovar e? Întrebarea p rea o amenin are. O mie dou sute, domnule director. Era un salariu buni or în epoc , dar cu atât omul n-ar fi putut s in un automobil, dac nu-l îngrijea i nu-l repara singur. De altfel, dup câteva luni a fost nevoit s -l vând . În serviciul meu, a continuat eful, am aptezeci de func ionari i nici unul nu- i permite s ... Nu i-a sfâr it predica, omul de la volan a frânat brusc, s-a aplecat spre dreapta, peste burta efului i a deschis portiera: Da i-v jos! Cum î i... Cine te... Da i-v jos numaidecât! E de la sine în eles c i-a pierdut slujba i nu l-au mai primit în alt parte pân ce nu i-a vândut ma ina. Dar în dosarul lui de cadre a r mas o pat ne tears . i salariul nou a sc zut la opt sute. Deci, la talcioc oamenii veneau cu tramvaiul. Sau pe jos, împov ra i de geamantane i boccele. Care cum î i alegea locul întindea un ol în rân i pe el î i a eza marfa. Unii aveau sc unele pliante, al ii r mâneau în picioare pân la spartul târgului, dup amiaz . La început se vedeau pâlcuri r zle e, ca ni te insule, l sând între ele câmpul, ca o mare Egee în miniatur ; decât c insulele erau mai numeroase decât în marea Egee. i peste acest arhipelag plutea dezolarea.

Încetul cu încetul spa iile libere se ocupau, oamenii se rev rsau peste ele, valuri dup valuri, pân ce, pe la ora prânzului câmpul disp rea, acoperit de mul ime. În aceast aglomera ie exista o anumit organizare, devenit cu timpul tradi ie; în afar de zonele cu obiecte eteroclite, a a cum le socoteau oamenii din case, erau locuri unde se g seau îndeosebi aparate electrice, l mpi, ma ini de c lcat, ventilatoare, contoare, sonerii, bobine de sârm , tablouri de siguran e... În alte locuri se grupau obiecte de baie, lavoare îng lbenite, robine i, baterii de perete, vase de closet cu faian a plesnit , lan uri de tras apa, i chiar câte o cad de font , care, dac n-o cump ra nimeni r mânea abandonat în mijlocul câmpului; vânz torul nu se mai ostenea s-o care înapoi, acas ; câteodat o luau iganii i f ceau din ea albie de sp lat rufele... Sau obiecte de menaj, oale, tacâmuri, farfurii desperecheate, ma ini de tocat carne, uneori chiar o sob de g tit, cu lemne, care i ea de multe ori r mânea abandonat , urmând soarta c zii de baie... Obiectele de îmbr c minte î i aveau locul lor, împreun cu înc l mintea. Acolo am v zut de pild un frac i un joben, dar nu le-a cump rat nimeni. Eu unul am cump rat o dat pene de stru , albe i negre, care împodobiser în trecut p l riile doamnelor elegante. N-aveam nevoie dar, le-am luat fiindc erau frumoase i nimeni nu se uita la ele, pe oameni nu-i interesa istoria lor fascinant . Le vindea o b trânic îmbr cat în negru, umil i descurajat . Le-am dus acas i în jurul lor am construit o sal de dans, cu parchet de abanos, intarsii de filde , i lungi coloane de marmur . Iar din biata b trânic , am f cut o mândre e de fat , care a fost aleas Regina balului. Oricine ar fi avut parte de aceea i bucurie, dac nu trecea cu atâta nep sare pe lâng penele de stru , fastuoase.

Se vedea din loc în loc i câte o precupea , o mahalagioaic , având de vânzare lucruri care nu i se potriveau, le lua de la vreo cucoan b trân i neputincioas , sau de la unele care î i p strau înc ifosul, i nu s-ar fi amestecat cu mul imea de la talcioc, nici de-ar fi fost s moar de foame. Vechea clas nu se l sa absorbit cu u urin de clasa nou , dar procesul era în curs, la talcioc se vedea mai bine decât la edin ele de partid. Precupe ele erau femei viclene i lacome, se cuno teau dup ochi, nu apar ineau nici unei clase, nici m car a celei numit lumpen. Desigur, din banii lua i pe obiectele vândute nu d deau celor în drept decât jum tate, sau poate nici atâta. Dar gre esc, erau i ele o clas , numai c nu luau parte la lupt ci asistau de pe margine. Ele nu vor fi niciodat învinse, nici chiar în via a de dincolo. Clasa lor a urcat pe trepte tot mai înalte, pân ce au ajuns în politic , unde vând drepturile oamenilor neajutora i în folosul celor care au puterea în mân . Sau, în diploma ie, fac nego cu interesele rilor s race, vânzându-le celor bogate. Honoriu i Titus ajunser la Talcioc cu un taximetru particular, c ci cele de stat au ap rut abia la câ iva ani dup na ionalizare. Ce a fost na ionalizarea voi spune la vreme, s-a produs în 1948 i acum suntem în 1947, anul stabiliz rii. R m seser pu ine taximetre, st pânii lor s r ciser , intraser s lucreze prin fabrici sau oriunde se g sea ceva de lucru. Dar, a a pu ine cum erau, umpleau ora ul, fiindc umblau tot timpul, ziua i noaptea. Când, mai târziu, au ap rut primele taximetre de stat, marca Pobeda, ruseasc reproducerea întocmai a Opelului Captain am crezut c erau câteva sute, le vedeai pretutindeni.

Pe urm am aflat c acel prim lot se m rginea la numai nou zeci de exemplare. Dar, ca i în cazul de mai înainte, p reau mai multe, fiindc forfoteau tot timpul. Când m-am urcat prima oar într-o asemenea ma in am avut o surpriz pl cut , era iarn i înghe asem, iar în untru m-a înv luit c ldura caloriferului. Mai înainte, prea pu ine automobile aveau calorifer, de i instala ia costa mai nimica, iar c ldura venea gratis, de la apa de r cire a motorului. Nu-mi explic apari ia acestui sistem de înc lzire cu atâta întârziere, decât printr-o iner ie în gândirea fabricantului. Probabil era nevoie ca lumea s dârdâie îndelung de frig, pân s descopere cineva cât de u or se poate ob ine c ldura. Oamenii de meserie tiu c motorul cu benzin al automobilului, motor cu explozie cum se spune, sau cu ardere intern , spus i mai bine, are un randament foarte mic, numai dou zeci i cinci la sut din caloriile benzinei se transform în for , restul se pierde în aer; o mic parte din aceast for pierdut e suficient s înc lzeasc habitaclul ma inii, atât de bine ca s po i circula în hain , sau chiar în c ma , pe gerurile cele mai nemiloase. C ldura confortabil din acea Pobed , a fost prima surpriz pl cut pe care am cunoscut-o de la schimbarea regimului politic în România. A a mi-am explicat cum puteau unele popoare s suporte comunismul, cu toate mizeriile lui, azi recunoscute pe fa , chiar în ara lui de origine: prin câte un pic de c ldur . A a e omul, uit ce frig i-a fost înainte i câte rele îl mai a teapt pe urm ! Taximetrul costa dou sute cincizeci de lei, din centru pân în zona talciocului. Honoriu scoase din portofel o hârtie nou , de cinci sute, cu chipul lui Tudor Vladimirescu. E timpul s l muresc ce era acea hârtie-moned , ap rut cu cinci luni mai înainte, la stabilizare.

Se tie c r zboiul scumpe te via a. Cât a inut r zboiul nostru, din 1941 pân în '44, economia a fost de bine de r u st pânit , via a s-a scumpit, dar suportabil, oamenii au strâns cureaua, mai mult sau mai pu in, i au scos-o la cap t; probabil existau rezerve în tezaurul B ncii Na ionale, altfel nu-mi explic cum au fost suportate uria ele nevoi ale frontului, f r ca popula ia s moar de foame. Cât costa r zboiul, f r s pun la socoteal mor ii, e destul s spun c un tun valora cât o cas , un tanc cât o strad întreag . Dup 1944 s-a schimbat treaba, visteria era sleit , distrugerile datorate bombardamentelor ap sau greu asupra produc iei, r zboiul continua în vest i nu costa mai pu in decât cel lalt, iar pe deasupra aveam de pl tit mari desp gubiri ru ilor, tot ce producea mai de pre biata noastr ar petrol, cherestea, cereale, vapoare, vagoane, locomotive, dar n-am lista întreag , i ar ocupa prea multe pagini toate aceste bunuri luau drumul spre r s rit, pe uscat i pe mare. În schimbul lor nu primeam nici m car chitan , popula ia n-a tiut niciodat cât pl tise. Atunci a circulat gluma cu un savant numit Lavoazov pentru trebuin a cauzei, care a decretat o lege, parafrazarea legii lui Lavoisier: «Nimic nu se pierde, nimic nu se câ tig , totul se transport , în Rusia!» Dup un timp ru ii, ca s sprijine politica partidului comunist i propria lor politic , au spus c ajunge, ne iart de restul datoriei; dar ce reprezenta acest rest n-am aflat niciodat . Unii, mai pricepu i decât mine, estimau c la data blagosloveniei, ne pl tisem de mai multe ori obliga iile, fixate unilateral de altfel, prin for a înving torilor. În împrejur rile acestea era firesc ca banul s se devalorizeze mult mai repede ca înainte. Nu tiu ce i cum spera

ministrul de finan e s salveze dezastrul în devenire, când a pus s se transforme în moned rezervele de aur ale B ncii Na ionale, i le-a scos în vânzare pe pia . Ministru de finan e era atunci un fost liberal, desprins de partidul Br tienilor i devenit colaborator al comuni tilor, care la data aceea nu de ineau puterea în întregime, dar râvneau s-o aib , folosindu-se de orice mijloace. A a s-a desprins de partidul liberal domnul Gheorghe T t r scu, zis Gu , i s-a pus în slujba viitorilor st pâni, care îi socoteau pe ace ti colaboratori vremelnici «tovar i de drum». Dar de tovar ii de drum te despar i la o r spântie, nu la tribunalul poporului; dup ce s-a bucurat un timp de onoruri, Gu T t r scu a nimerit la închisoare, ceea ce ar fi trebuit s se tie din capul locului. Noua moned , poreclit «coco ei», sem na cu vechiul napoleon de aur, care înaintea primului r zboi mondial circula curent în ara noastr , ca i francul francez, echivalent pe atunci cu leul, mai târziu lovit de o grea inani ie. Acum eram în plin infla ie, fabrica de bani a B ncii Na ionale func iona f r oprire. Cea mai mare hârtie-moned fusese mai înainte mia de lei, albastr . Au ap rut pe rând hârtii de zece mii, pe urm de o sut de mii, de un milion i, în sfâr it de cinci milioane. Poate s-ar fi mers i mai departe, pân la bancnote de miliarde, dar probabil s-a speriat chiar i guvernul, sau poate s-a ispr vit hârtia, care n-ar fi fost de mirare s coste mai mult decât îns i valoarea ei ca moned , i atunci s-a f cut stabilizarea, cum s-a numit acea opera ie de confiscare, abia mascat , a banilor agonisi i de popula ie. Cum tr iau oamenii în lunile premerg toare am uitat, ceea ce înseamn c nu trebuia s in minte. Dac apelez ast zi la ra iune ca s reconstitui epoca, nu pot s ajung la alt concluzie

decât c lumea agoniza, e imposibil s mi-o închipui altfel. Erau i unii care o duceau bine, cei care aveau coco ei sau f ceau afaceri cu statul, lucrau pentru cerin ele ru ilor, conform conven iei de armisti iu, care trebuia respectat , oricare ar fi fost sacrificiul. Oamenii f r alte venituri au vândut acestora ultimele lor bunuri, pân i-au golit casa, pe urm i-au consumat propriul seu, pân i-au sleit organismul. Noroc c era var , ardea soarele, care este i el o hran , se mai g seau urzici pe sub garduri, cât s faci o fiertur , iar cei mai noroco i aveau un pic de gr din pe lâng cas , cu câteva cuiburi de fasole, ro ii i ceap . Locuiam la asemenea oameni, mâncam cu ei, o dat pe zi, seara, când puneau pe mas un lighean cu salat verde, cu sare i o et, de untdelemn nu putea fi vorba, i asta ne era hrana. Stabilizarea m-a prins la Bucure ti, n-am putut s schimb nimic din cele câteva milioane pe care le declarasem în alt parte. Dar s nu se cread c se schimbau to i banii ci numai o mic parte din care se putea tr i câteva zile; restul, sau se ardeau în sob , sau se p strau amintire. Mai exista i câte un naiv care credea în dreptatea universal i spera ca într-o zi s -i valorifice. Atunci i-au ar tat folosul coco eii de aur, Banca Na ional îi cump ra integral, dar nu la valoarea lor real , ceea ce îi f cea pe mul i s -i pun deoparte, în a teptarea unei situa ii mai bune. Ce-au p it ace tia am spus alt dat . Curând dup stabilizarea care pauperizase o ar întreag , noul leu a început s se devalorizeze i el, trenul n-a mai p rut scump dup o vreme, iar strugurii s-au f cut zece lei kilogramul. Mergând tot a a înainte, dup cinci ani s-a f cut o nou opera ie, care nu s-a mai numit stabilizare, cuvânt de spaim , ci reform monetar , când iar i s-a confiscat cea mai mare parte din

agoniseala oamenilor. De ast dat , cei p i i au sim it ce-i a teapt i s-au gr bit s cumpere tot ce se g sea prin magazine, fie c le f cea sau nu trebuin . Am v zut astfel rani înc rca i cu faruri de automobil, pe care nu le puteau pune la c ru , dar luaser i ei ce g siser . S-a spus c reforma n-a mai fost o surpriz deplin , ca prima dat , func ionarii care preg teau opera ia i erau datori s-o in secret au s vâr it indiscre ii, destul ca s intre panica în popula ie. Mi se pare c pentru acest motiv supervizorul ministerului de finan e a fost eliberat din func ie, iar mai târziu, dac nu m în el, a ajuns chiar la închisoare. Dar, de asemeni, mi se pare c omul devenise indezirabil din alte cauze, i dezv luirea secretului a fost un pretext s fie scos din scaun. Oricum, acel demnitar, puternic pân atunci, a disp rut i din via a politic i din cea public . Se numea Vasile Luca i a tras dup el pe mul i al ii. Gheorghiu Dej f cea cur enie în Biroul Politic, s nu mai aib nici o opozi ie. i, ce-i drept, a lucrat cu abilitate, i-a ajuns scopul, a r mas singurul st pân pe putere, înconjurat de colaboratori pe care îi asculta uneori i chiar le urma sfatul, dar altminteri, hot rârea suprem îi apar ine în exclusivitate. Dup moartea lui, unul din ace ti consilieri mi-a spus: «A fost un în elept, n-am s -l reneg niciodat !» Locuiam în apropiere de el, uneori m poftea s st m de vorb , la un pahar de vin, nu voia s se izoleze cu totul de lume. Acele cuvinte pioase mi le-a spus la 1 Mai, dou luni dup înmormântare; seara, când s-a întors de la recep ie, a trimis oferul s m pofteasc i m-am dus, fiindc a a cum el voia s tie ce se mai întâmpl în lumea mea, voiam i eu s tiu ce se întâmpl în

lumea lui. L-am g sit cam afumat de b utur , ca dup petrecere. În lumea mea, dac m întâlneam cu ni te prieteni la o cârcium sau într-o cas i veneam cu întârziere, îi g seam gata înveseli i de vin sau de palinc . Atunci îmi d deau repede s beau dou sau trei pahare, ca s ajung la aceea i temperatur cu ei, ceea ce era echitabil, n-aveam de ce m opune. Se spunea «a fi la un grad cu toat lumea». Cum nu b usem nimic toat seara, i m sim eam nelalocul meu lâng amfitrionul bine dispus, am dat pe gât un pahar de whisky, explicându-m : «Vreau s m pun la grad cu dumneavoastr !» Necunoscând sensul vorbei, mi-a r spuns cu superioritate: «Asta nu-i posibil!» Sigur c din punctul lui de vedere nu era posibil, el fiind ministru iar eu un coate goale. Ast zi, de i n-am avut aceast dorin , l-am dep it în grad, fiindc eu pot s povestesc întâmplarea, în timp ce pe el nu-l mai ascult nimeni. N-am s uit îns c în casa lui am b ut prima oar «Feteasc neagr », despre care nici nu tiam c exist . Mi-a pl cut atât de mult, încât, odat , când eram amândoi «la acela i grad», l-am întrebat, c lcându-mi pe suflet: «N-a putea s cump r i eu câteva sticle de la magazinul dumneavoastr ?» «Nu-i principial!» mi-a r spuns, cu un gest de nega ie. Un an mai târziu, într-o împrejurare la fel cu cea de mai sus, fiind pus pe confiden e, am aflat p rerea lui despre Gheorghiu Dej, c se purta ca un vizir de pe vremea turcilor, uitând ce îmi spusese odat , cu admira ie i înduio are. Voi ar ta mai târziu cât a fost de în elept, i cât de vizir decedatul, dând cezarului ce-i al cezarului, i luându-i ce nu i se cuvenea, c ci nu sunt adeptul ideii de a nu vorbi de r u mor ii. Un an sau doi mai târziu, vecinul meu, care r m sese în

scaun i a r mas pân la adânci b trâne e, de i la început se temuse c au s -l zboare, îmi vorbea cu o revolt abia st pânit despre noul st pân al lui i al rii: Nu-i altceva decât un analfabet prost dar viclean i plin de ambi ie. La ce te po i a tepta de la un cizmar care nici m car nu- i cunoa te meseria? N-a f cut cu mâna lui nici m car o gheat , poate o fi încercat s pun ni te pingele... De gât îi atârna un aparat de radio cu tranzistori, în func iune, ca s bruieze microfoanele. Cât prive te gândurile lui nu aveam de ce-l contrazice, numai c gândul meu a mers mult mai departe; de-abia a tept s -i vina rândul ca s -l dezv lui. Pân s ajung în col ul unde se vindeau obiecte nautice, Titus i Honoriu str b tur întreg talciocul, pe alte direc ii decât cele descrise de mine mai înainte. Ap reau imagini noi, care amplificau sensul acestei triste burse de schimb între clasele sociale. Tot ce împodobise pân atunci casele boiere ti i ale burgheziei avute, unde plebea nu intra niciodat ci doar putea s priveasc uneori pe ferestrele viu luminate, în seri de petrecere, se rev rsa acum pe câmpul mizer al talciocului: casete cu tacâmuri de argint aurit, dantele, m t suri, oglinzi vene iene autentice, având uneori o u oar patin g lbuie, goblenuri, carpete persane lucrate de mân , cu minu ie i r bdare oriental , paravane pictate, cu p uni fastuo i sau cu flori de lotus mirifice, candelabre de bronz sau de cristal, fran uze ti sau vieneze, sfe nice de argint lucrate de mân , vaze i alte obiecte de sticl , semnate Gallé, care mie nu-mi plac dar îmi impun respectul; apoi c r i scoase din biblioteci alc tuite în decenii, cu migal i dragoste de cultur , hrana sufleteasc a unor familii crescute în spiritul Fran ei, operele complete ale clasicilor necunoscu i

vulgului m car cu numele; Racine, Corneille i tot secolul lor. Apoi Balzac, Maupassant ca s iau pe cei de prima m rime, urma i de cei ai secolului nostru, de la Emile Zola, Romain Rolland, Anatole France, Verlaine, Mallarmé, Rimbaud pân la ultimii din fa a r zboiului, Giraudoux, Montherlant, Saint Exupéry, lua i la întâmplare, dup cum erau în ira i pe foi de cort, pe cear afuri sau pe oluri, la picioarele mul imii. Chiar cele legate în piele, cu ornamente de aur aveau o cot mic în noua societate, care aspira cel mult la C ma a lui Cristos, cartea cea mai c utat i cea mai scump . Am v zut la talcioc gravuri de Grigorescu vândute cu dou sute de lei, i picturi de Tonitza, cu o mie. Mai scumpe erau ig ncile cu sânii goi i cu toarte de aur în urechi, sau snopii de liliac i lacul cu leb da sub clar de lun , pictur de gang, cum cred c am numit-o primul a a, excedat de tablourile în rame aurite, care tapetau pere ii lepro i ai gangurilor de pe Bulevardul Elisabeta. Noua societate absorbea greu societatea veche, mergea pân la un punct de unde nu mai putea face nici un pas înainte, i nu l-ar fi f cut în vecii vecilor. Nu pot s uit caietele cu muzic de pian, Chopin i Debussy, le numesc pe cele puse deasupra teancului; le vindea o doamn b trân , în rochie neagr , ponosit . Nu se uita nimeni la ele, costa zece lei albumul i ce scumpe erau la Jean Feder în vitrin , o sut sau dou ! «Sunt ale dumneavoastr , doamn ?» am întrebat-o. «Nu, ale fiicei mele». Fiica, femeie de patruzeci de ani, lucra acum la o cooperativ care f cea obiecte didactice de gips vopsit, animale i p s ri. Dar când venea camionul cu materia prim o puneau s care sacii în magazie; iar seara m tura atelierul.

În apropiere se vindeau discuri de gramofon, era un comer organizat, nu de ocazie, un igan must cios î i prezenta marfa, punând s urle metalic un patefon cu arc i manivel . Cântece f r perdea se ridicau în aer, o a cu glasul vulgar emitea trivialit i mai însp imânt toare decât filmele pornografice de ast zi, murd rind tot ce d duse lumii Chopin i Debussy. Aici am de f cut o trimitere înainte, fiindc a venit vorba de muzic . Un an mai târziu am v zut-o la talcioc pe tefania, privighetoarea de ziu . Era într-o perioad de prigonire, o socoteau un produs al lumii burgheze, lumea nou avea nevoie de alte cântece, i se g sea cine s le compun , se g seau i arti ti s le interpreteze, i unii i al ii devota i clasei muncitoare. «A trecut b di a cu tractorul!»... Cine nu-l tie? Sau «Marinic zis coda ul»... pe care îl luau în derâdere stahanovi tii. Poate nici nu se mai tie ce erau stahanovi tii, un nume comun pentru sp rg torii de norm . Sau poate nu se mai tie nici ce era norma: cantitatea de munc pe zi, sau pe or , impus fiec rui om al muncii. Marinic zis coda ul nu- i îndeplinea norma, fiindc întârzia la lucru i era lene . Cântecul îl trata cu blânde e, doar c îl lua în derâdere; vai de mama lor ce p eau în realitate coda ii! Partea mizerabil este c se g seau jigodii care dep eau norma, aceia se numeau stahanovi ti, de la numele propriu al unui miner, Stahanov, erou al Uniunii Sovietice: el izbutise un record incredibil în extrac ia de c rbune i era model pentru oamenii muncii din toat lumea care aspira la comunism, unde nu s-a putut ajunge decât cu gândul. A trecut timp i a fost suferin pân s se afle c faimoasa norm a lui Stahanov fusese trucat , i nu cred, z u, c

administra ia minei, apoi raionul, ministerul, pe scurt, toat conducerea nu aveau cuno tin ; Stahanov a existat, dar stahanovismul a fost o n scocire, menit s scoat din om toat vlaga, spre gloria lui Stalin. O norm dep it dovedea c norma dinainte era prea mic , o m reau, i muncitorii erau obliga i s-o îndeplineasc , neferici ii! Au fost eroi de mai multe feluri, am avut i noi unul. Cine mai ine minte c într-o vreme o sta iune balnear de pe malul m rii, botezat de un timp Eforie-Sud, a purtat ani la rând numele unuia Vasile Roait , dup ce la început se numise Movil , dup proprietarul locurilor, apoi Carmen Silva, pseudonimul Reginei Elisabeta, care a fost proteguitoarea artelor? Vasile Roait , un b ie andru, ucenic la atelierele Grivi a, care a tras ignalul de alarm la greva din 1933, a a s-a spus, i nu l-a sc pat din mân , a sunat întruna, pân a c zut r pus de gloan ele armatei. Orice revolu ie are nevoie de martiri tineri, ei sunt mai conving tori i storc mai multe lacrimi, m rind eroismul maselor r sculate; Gavroche e cel mai vechi exemplu cunoscut de mine, numai c pe el nu l-a repudiat nimeni, fiind o legend intangibil . Ce se ascundea în acel Vasile Roait nu s-a spus, au circulat felurite zvonuri, nu s-a confirmat nici unul, numai c într-o zi numele lui a disp rut de pe panoul sta iunii amintite i de atunci nu s-au mai scris poeme despre el, nu s-au mai f cut cântece. Asupra multor întâmpl ri f r explica ie s-a p strat t cerea: nu tiu, n-am v zut, nici pe-acolo n-am trecut! Ce-a fost canalul Dun re - Marea Neagr se tie: drum f r pulbere, i pulbere s-a f cut dup ce a înghi it zeci de milioane din avu ia rii, a chinuit, a schilodit i a ucis sute de mii de oameni.

N-a fi recunoscut-o pe tefania în acea mul ime care parvenea, cump rând agoniselile celor care dec deau, vânzând pe mai nimic tot ce aveau în cas . Aceast femeie era steaua care str lucise pân deun zi, admirat de o ar întreag ? O fa r v it , palid , supt , cu pome ii ie i i în afar , o moart care st tea înc în picioare i scotea fum de igar pe n ri i pe gur . Numai ochii r m seser vii, cu vechea lor privire patetic , devenit mai stranie, printr-o ardere atât de intens c dogorea de la distan ; a a mi-am dat seama cine era, i m-a cuprins groaza v zând ce r m sese din splendoarea care m subjugase mai mult decât pe al i oameni, fiindc o cunoscusem mai îndeaproape, într-o sear îi mângâiasem t lpile picioarelor, zona ei sensibil , unde se n teau atâtea f g duin e. Protectorul ei, Dinu Persu, membru în guvernul mare alului Antonescu era condamnat la dou zeci de ani închisoare i confiscarea tuturor bunurilor, fiind socotit criminal de r zboi, de i la 22 august 1944, î i d duse demisia din guvern, când mare alul Antonescu anun ase în Consiliul de mini tri c va continua pân la cap t r zboiul al turi de Hitler. Iar pân atunci, Dinu Persu nu condusese decât un departament economic i rezistase abil delega iilor venite de la Berlin cu preten ii împov r toare. Datorit lui în bun parte, economia rii, cu toate cheltuielile prilejuite de r zboi nu era pr bu it în momentul când rupeam alian a cu nem ii, dovad c armata noastr a putut fi înzestrat i sus inut s duc o nou campanie, de ast dat în alian cu ru ii. Curând dup ce tefaniei i se interzisese s apar pe scen cu vechile ei cântece i când ea refuzase s adopte noul repertoriu, fiindc îi era cu des vâr ire impropriu, teatrul «Cupola», construit de Dinu Persu pentru ea, arsese într-o

noapte pân la temelie, înainte de a veni pompierii. Nu eram în Bucure ti, n-am v zut focul, cum v zusem arzând Teatrul Na ional, la bombardamentele nem e ti din 1944. Cred c de ast dat incendiul, mult mai violent, fusese cu adev rat spectaculos, nu m feresc s folosesc cuvântul, de i este vorba de o nenorocire. Teatrul «Cupola», f cut în întregime din lemn, arsese ca o cutie de chibrituri; poate c a a a fost dat: s ard , de vreme ce tefania nu mai putea s cânte. Luându-m dup exemplele de mai târziu, b nuiesc c s-a f cut o anchet , poate ni te oameni au fost condamna i la închisoare. Atunci înc nu tiam ce rol se atribuia sabotajului; du manul de clas era gata în orice clip s loveasc , s pun foc, s bage ranga în angrenajele ma inilor, s demonteze piese importante i s le arunce în gârl , adic s împiedice produc ia i s zdruncine economia rii. Justi ia î i însu ise un principiu nou, str in de orice constitu ie, potrivit c ruia nu avea datoria s dovedeasc vina pârâtului, ci acesta trebuia s - i dovedeasc nevinov ia. Las' c i dac i-o dovedea, nu era luat în seam , pedeapsa fiind, de cele mai multe ori, hot rât dinainte. În 1957, a luat foc i s-a mistuit o sal de expozi ii, construit cu pu in timp în urm pe bulevardul numit, dup r zboi, general Magheru; în untru tocmai erau expuse obiecte de art dintr-o ar asiatic . Arhitectul care f cuse construc ia a fost b gat la închisoare, anchetat, inut a a luni de zile, ca i cum el ar fi pus în ziduri sursa viitorului incendiu. Pân ce, întâmpl -tor, s-a aflat i s-a dovedit c focul fusese pus de custozii obiectelor expuse, ca s ascund lipsa unora din acestea, sustrase de ei în i i. Atunci m-am gândit c i în cazul «Cupolei» fuseser g si i ni te vinova i, care poate înc erau la închisoare. Un vinovat

exista, într-adev r, dar nu-l tia nimeni, fiindc murise în fl c ri, i când rugul uria se stinsese, cenu a lui era amestecat cu a lemnului. Dispari ia acelui om nu alarmase pe nimeni, nu avea familie, i de altfel atunci disp reau f r urm mul i oameni; era primejdios s te interesezi de soarta vreunuia, chiar dac ar fi fost so , p rinte, sau rud apropiat . Focul îl pusese Puc, nu i-am cunoscut niciodat numele întreg, omul de încredere al lui Dinu Persu i devotatul tefaniei. N-am avut cum s aflu dac moartea lui fusese un accident, sau o sinucidere. Important pentru mine era c teatrul unde cântase tefania arsese. Dup câ iva ani în locul «Cupolei» s-a f cut, f r mare cheltuial , o gr din de cinematograf. Acolo am v zut un film, Cazacii din Cuban, despre care s-a spus c era sl biciunea lui Stalin. Avea i de ce, ar ta bun starea i fericirea supu ilor s i, fete frumoase care cântau vesele, fl c i chipe i cu me e blonde pe frunte dansând îndr cit cazaciocul, b trâni demni, îmbr ca i ca de s rb toare, privind în elept de pe margine, cu un zâmbet de satisfac ie. i apoi, mese, mese lungi, nesfâr ite, în aer liber, înc rcate cu toate bun t ile p mântului, curcani rumeni i i alte p s ri, purcei de lapte s - i lase gura ap , colaci cât roata c ru ei, pufo i, ademenitori, triumf tori, simbolul bel ugului, le sim eai de la distan gustul de grâu nou, chiar dac erau numai imagine colorat . i apoi fructe de toate neamurile, unele mai îmbietoare ca altele, roade ale inuturilor calde din sudul Rusiei. Chiar noi, care cam r bdam de foame în vremea aceea i sufeream multe lipsuri, ne l sam pentru un ceas cople i i de atâta fericire; iar unii nu se îndoiau c o s vin i pe aici aceea i minun ie! M p c lise i pe mine un film rusesc, prin 1936 sau '37,

adus în România dup stabilirea leg turilor diplomatice cu Uniunea Sovietic , opera lui Nicolae Titulescu, om înzestrat i de bun credin , care s-a în elat i el, ca i mine, numai c eu, unul, îmi g sesc o scuz , nu aveam mintea destul de luminat , credeam cu u urin în oameni, nu citisem înc Spovedania unui învins care mi-a deschis ochii. Dar poate i pe Titulescu l-a cucerit filmul acela, intitulat Toat lumea râde, cânt i danseaz . Într-adev r, toat lumea râdea, cânta i dansa, nu se mai auzeau împu c turile din pu c rii, unde oameni nedori i erau lichida i prin pivni e, în huruitul autocamioanelor cu motorul accelerat, ca s acopere detun turile. Tocmai atunci, când toat lume râdea, cânta i dansa erau lichida i frunta i ai partidului bol evic, cu Zinoviev cap de serie. Atunci to i aderen ii i simpatizan ii comunismului din rile apusene, ar fi trebuit s se dezmeticeasc ; sau m car intelectualii. i tocmai ei l-au glorificat pe Stalin. Îmi pare r u c ast zi sunt mor i i nu pot vedea «roadele» acelor timpuri. Un martor al vremii, aflat în Rusia când se filma Cazacii din Cuban unde frecventa lumea cinea tilor, poveste te c merindele în irate pe mese ca s ilustreze bel ugul, fuseser adunate cu mult greutate de pe la colhozurile din regiune. Seara, filmarea osp ului nu se terminase, trebuia s continue a doua zi. Dar peste noapte curcanii frip i, purceii de lapte i toat înc rc tura meselor se topise, oamenii h mesi i din preajm d duser n val , împreun poate chiar cu echipa de filmare i î i înc rcaser turbincile, f r s in seama de consecin e. Cum s-a reprimat jaful n-am aflat, dup cum n-am aflat nici cum s-au reconstituit opulentele merinde disp rute, ca s continue filmarea. Fapta nu a putut s r mân secret , a fost îns declarat n scocirea du manilor din lumea capitalist i a

chiaburilor din partea locului. Vreau s povestesc ceva i despre alte dou filme f cute dup r zboi în chiar patria socialismului. Eu le-am v zut prin anii cincizeci i m-am întrebat atunci dac produc torii nu- i b tuser joc de cenzur . Dar cenzura nu-i legat la ochi, ca Justi ia. Restul s judece cititorul În Întâlnire pe Elba, iat ce se întâmpl , dup ce precizez c filmul nu-i f cut în America. Fluviul Elba a fost locul de jonc iune al armatelor sovietice i americane care ocupau Germania învins . În zona r s ritean , a ru ilor, un savant neam , inventatorul unui instrument optic de mare însemn tate, descoper c planurile inven iei i-au fost furate, i de cine, se gânde te el, dac nu de agen ii ocupan ilor? De i simpatizant comunist, dezam girea lui este atât de mare încât se hot r te s fug peste Elba, în partea american . Spun întocmai ce-am v zut, f r s adaug nimic de la mine, i f r nici un comentariu, ca s nu m poat acuza nimeni de p rtinire. Fugarul trece peste Elba pe furi , noaptea, cu o barc , expus la mari primejdii. Las' c îndat ce pune piciorul pe malul cel lalt d de un bar unde se aude h rm laie americanii fac chiolhanuri, în vreme ce la ru i e lini te cuviincioas . i tocmai atunci un soldat de culoare, ca s nu spun negru, aud c nu-i bine, e aruncat în strad cu brutalitate, lovit cu pumnii i cu picioarele; ar mai r mâne s -l spânzure, ca s fie un lin aj cum scrie la carte. Dar nu aceast scen intereseaz , rostul ei este doar s fac povestirea mai picant . Savantul refugiat descoper c autorii furtului sunt nu ru ii, ci americanii, agen ii lor i-au subtilizat planurile. Dezmeticit i dezam git, se duce la pod al c rui cap t din aceast parte a Elbei este p zit de o sentinel american c reia se adreseaz spunându-i simplu c vrea s treac dincolo. Iar

americanul, cu un gest larg de curtoazie, îl pofte te s treac , f r nici o formalitate: «Pajalusta!» « i ce-i cu asta?» m vor întreba unii. «Mai citi i o dat !» le voi r spunde. « i dac tot nu sunte i l muri i, c uta i filmul la arhiv ». Nu merg des la cinematograf i, oricum, nu la orice filme. Dar iat c diavolul mi-a mai scos unul în cale, iar acum m îndeamn s -l povestesc i altora, ca s facem haz împreun . Ac iunea se petrecea la câ iva ani dup r zboi, când înc nu începuse r zboiul rece, dar plute te în aer. Un academician sovietic, ef peste un institut de cercet ri chimice, e judecat colegial dar cu severitate pentru o gre eal abominabil : a permis unui grup de savan i americani, to i cu mutre de gangsteri, s -i viziteze laboratoarele. Filmul se nume te Judecata onoarei. «Cum nu te-ai gândit, îl apostrofeaz acuzatorul, coleg de academie, cum nu i-ai dat seama c tia nu urm resc decât s ne fure secretele? A a ne-au furat formula streptomicinei, pe care acum ne-o vând cu un dolar fiola!» Dac e cineva care nu în elege ce am g sit cu haz în aceast întâmplare, c ci s-or g si i oameni cu mintea înceat chiar printre cititorii de carte, îl întreb doar atât, cerându-le iertare celorlal i, c îi oblig s înghit o explica ie inutil : «Odat cu secretul, americanii l-au furat i pe autorul formulei?» A fost atunci o perioad , prelungit aproape patru decenii, când nimeni la noi i în alte ri aflate în aceea i dependen , nu- i îng duia s fac altfel de cum spuneau ru ii, c rora li se recuno tea superioritatea în toate domeniile, cuvântul lor era liter de evanghelie. De mult inventaser dup cum am mai spus, i locomotiva de cale ferat , i becul electric, i radioul; nu

mai existau nici Stephenson, nici Edison, nici Marconi, nici Roentgen. Pân i limbii ruse, pe care, ce-i drept o vorbeau sute de milioane de oameni înl untrul imensului imperiu întins de la Marea Baltic pân la Pacific, i se atribuiau caractere universale. Am ascultat lec ia inaugural de limb rus , la radio. Profesoara, cu accentul caracteristic, demonstra necesitatea acestei înv turi, prin puternica imixtiune a limbii ruse în limbile vorbite pe restul p mântului; ca exemplu lua un ir de cuvinte ruse ti, folosite pretutindeni în lume, ca telegraf, radio, automobil, avion, patefon i altele. O bun parte din aceast perioad tefania nu mai avusese voie s cânte, clasa muncitoare nu o dorea, muzica ei era d un toare pentru omul nou; în scopul form rii acestuia se foloseau toate mijloacele; educa ia lui era supravegheat cu vigilen , de la gr dini a de copii pân la moarte, f r pauz , f r încetinire. În toamna lui 1945, pe tefania o evacuar din cas , de unde nu putu s - i ia decât o parte din lucrurile personale. În locul ei se mut un personaj important, dup semne: umbla numai cu ma ina, dar înc nu se îngr ase. Un an mai târziu, tefania nu l-ar fi putut recunoa te. Întâmpl tor, ma ina pe care o avea la dispozi ie ziua i noaptea, era Studebakerul ro u al lui Dinu Persu, confiscat împreun cu toat averea. Înainte de a se muta, noul locatar aduse o echip de zugravi, s schimbe culoarea pere ilor, într-un roz viu care i se p rea c învesele te casa, a a, s fie în ton cu epoca nou început . Greu îl convinse me terul zugrav s nu vopseasc în ulei u ile de nuc masiv, nelustruit, ceea ce locatarul socotea a fi un semn de s r cie: scândur goal , ca într-o cas neterminat . Nevasta, femeie de la ar care înc nu devenise cucoan , se

apuc s sape p mântul de pe teras , frumoasa peluz , ca s pun deocamdat ceap ; restul legumelor, la prim var . So ul încerc s se opun , dar nu fiindc îi era mil de peluz , un caraghioslâc burghez, socotea îns c nu-i nevoie s fac economie, i apoi nu se cuvenea ca nevasta unui om de rangul lui s mai pun mâna pe sap . tefania î i c ut refugiu în Colentina, unde fusese cu adev rat gr din reas i tr ise atât de fericit . Din casa p rinteasc ruinat , nu mai r m sese nici m car c r mida, o luaser vecinii. S fi fost var , i-ar fi f cut un cort, în curte. Dar se apropia iarna i atunci î i calc pe suflet, se duse la p rin ii lui Micu, primul ei iubit, care plecase în Germania i cânta în orchestra simfonic de la Dresda. Nu tia c bietul b iat murise de un an i jum tate, în bombardamentele care loviser ora ul. Mama lui, care o întâmpinase cu atâta du m nie dup cutremurul din 1940, de ast dat o cuprinse în bra e i plânse pe um rul ei, în hohote. Nu fu nevoie de cuvinte, tefania în elese; mai bine ar fi murit ea, nu se ferise de moarte, nu se ducea la ad post în timpul bombardamentelor, st tea în cortul de pe teras , lungit . R mâi la noi! spuse femeia. Fii mângâierea noastr , fiindc el te-a iubit pân la moarte. Ai s stai în camera lui, o s - i facem foc, cum ne-om putea face i nou ; ce-om pune pe mas are s fie i pentru tine. Doi ani mai târziu, când am v zut-o la talcioc, tefania nu r bda nici de frig, nici de foame; î i vindea lucrurile ca s - i poat cump ra droguri. P rin ii lui Micu nu tiau, nu se mirau de st rile ei schimb toare, când vie, când moart ; atâta lume tr ia în suferin i dezn dejde, pentru mul i moartea ar fi fost mai bun decât via a.

Era în 1947, la sfâr itul toamnei, când Titus se hot râse s fug din ar . Am spus c venise la talcioc, împreun cu Honoriu, s cumpere o vest de salvare, cum avea tot echipajul de pe «Hercule». Se g seau multe în col ul unde se vindea echipament de pe avioanele americane doborâte în timpul r zboiului. În afar de para ut , aviatorii care zburau peste Adriatic , venind din Italia, aveau i vest de salvare. O recuno ti? îl întreb Honoriu pe Titus, când trecur pe lâng tefania. Nu, cine este? Într-adev r, greu putea fi recunoscut .

18 De i decembrie, ziua cu furtun de nord întârzia s vin ; marea era lini tit , ca în zilele frumoase de var ; b tea numai briza, diminea a i seara. Pe asemenea vreme vasul nu putea s ias din port f r s se dea alarma, mitraliera de la Cuibul Reginei deschidea focul i chiar dac ar fi dep it acest baraj, era u or s -l ajung din urm remorcherul «Filimon Sârbu», care avea un motor puternic i la nevoie atingea zece mile pe or . Apoi erau câ iva pescari suspec i în preajm , parc f ceau cu schimbul; zi i noapte se vedea m car unul, cu undi e sau cu plasa de prins aterine. N-ar fi fost de mirare, erau pescari i pe alte cheiuri; în vremea aceea de s r cie pescuitul asigura hrana familiei, i pe deasupra mai aducea i un ban în cas , dac vindeau o parte din pe te. Mai ciudat era unul care venea sear de sear i pescuia toat noaptea, la lumina unui reflector bran at la re eaua electric . Desigur, cei de pe «Hercule» îi priveau cu neîncredere. Crezi c sunt cu ochii pe noi? S-ar putea, dar atunci înseamn c sunt mai pro ti decât cizmele mele; oare ei nu se gândesc c dau de b nuit? Un spion trebuie s treac neb gat în seam . Poate c abia acum înva meseria. Oricum, hot râr s fie aten i, f r s lase impresia c la rândul lor îi spioneaz . Cel mai ciudat era cel care pescuia noaptea; oare ar fi venit i pe viscol? În acest caz nu mai putea fi nici o îndoial , nu le r mânea decât s -l pofteasc la ad post i s -i dea o uic fiart . În trusa cu medicamente, Honoriu avea i somnifere, i morfin . S -l adoarm , pe urm s -i fac o injec ie, ca s nu se

trezeasc decât dup ase ore. i ce facem cu el pe urm ? Îl ducem pe chei. Ca s moar de frig? Nu r mânea decât s -l ia pân la Stambul; consulatul român avea s -l repatrieze, afar de cazul c el nu mai voia s se întoarc în ar , de teama pedepsei, c ci neghiobia lui nu putea s r mân f r urmare. Ca s verifice puterea somniferului, Honoriu puse câteva pastile în ceaiul lui Ispirescu i pe urm a tept urmarea. Tot echipajul era la curent cu experien a, în afar bineîn eles de victim . A teptar urmarea, un ceas, dou ceasuri, uitându-se nedumeri i unul la altul. Ispirescu fu vioi toat ziua i nu-i veni somnul nici dup masa de sear . Ori era imun, ori somniferul nu f cea dou parale. Trebuia s g seasc alt mijloc ca s scape de martorul indezirabil. Nu fu îns nevoie, noaptea cu viscol nu venea, era o iarn ca pe Riviera. Am auzit oameni spunând c fenomenul se datora bombelor atomice de la Hiro ima i Nagasaki, axa p mântului î i schimbase înclinarea, modificând succesiunea anotimpurilor. Oricum, iarna aceea fu o binecuvântare pentru lumea s rac . De Cr ciun f cur pom, nu voiau s - i arate nelini tea. Honoriu se duse în ora , aduse un pui de brad i podoabe. Cu un pahar de ampanie în mân , Titus privea lumân rile aprinse, r sfrângându-se în globurile argintate. În casa domnului Alcibiade nu se f cea niciodat pom de Cr ciun, acum vedea prima dat unul i în loc s se bucure ar fi vrut s moar , s ias pe punte, s - i lege o piatr de gât i s se arunce în ap . Ce mai însemna via a pentru el? În noaptea aceea de s rb toare î i pierduse toate speran ele. Dac se n scuse vreodat un Iisus,

mântuitorul, de ce era lumea atât de nefericit ? Oamenii cântau fals i f r convingere «O brad frumos». Poate nici ei nu mai aveau speran e. Titus d du pe gât ampania, crispat ca de otrav , apoi, f r un cuvânt, urc scara, str b tu puntea, pân la cabina din prova, i se trânti în pat, cu ochii plini de lacrimi. Îi veni în minte vecina lui din Bulevardul Domni ei; dac , printr-un miracol, Olga ar fi ap rut acum, n-ar fi alungat-o, sim ea c , de i nepermis, i-ar fi adus o clip de fericire. Î i afund capul sub pern , ca s alunge aceast r t cire; obrazul întâlni o elul rece al revolverului i atunci sim i o înviorare, îi reveni deodat curajul; un om nu-i sfâr it când are o arm la îndemân . Lu revolverul, îl mângâie, cum ar fi mângâiat obrazul unei femei iubite, Alga sau Olga i adormi cu el în mân . A doua zi cerul era str lucitor, ca de s rb toare; soarele, de i u or voalat, izbutea s dea pu in c ldur . Ie ind pe punte, Honoriu se posomorî i scoase o înjur tur . Dac vremea nu se schimba în câteva zile nu mai putea s reziste, oricât era el de flegmatic nu- i mai putea învinge îngrijorarea, îl l sau nervii i probabil în aceea i stare se afla tot echipajul. Cei de la C pit nia portului tiau c a teapt viza de plecare, pân acum nu ar taser nici o suspiciune, dar dac mai întârzia câteva zile putea s li se par ceva suspect i n-ar fi fost de mirare s schimbe locul barcazului în port, s -l duc în ultimul bazin, la gara maritim de unde nu mai era nici o n dejde s fug , nici chiar în noaptea cu furtun mult a teptat .. De i era Cr ciunul, s rb toarea când toat lumea se strânge pe lâng cas , în familie, doi pescari se aflau la datorie, unul în prova, altul în pupa, atât de aproape c nu era nevoie s ridice

glasul ca s -l salute pe Honoriu. Noroc, c pitane! zise unul. S rb tori fericite! ad ug al doilea. Pe când plecarea? De i întrebarea îl irit , Honoriu se st pâni i r spunse: Sper c într-o zi, dou . Apoi ar cam trebui, pân nu se stric timpul, ad ug pescarul. C dac începe vreo furtun , cine tie cât ine! «Unde nu d Dumnezeu!» se gândea Honoriu. Fusese în glasul pescarului un fel de ironie, sau i se p ruse? Oricum, întârzierea lor ar fi nedumerit pe oricine. Echipajul era în magazie, dormitorul lor în lipsa c l torilor pentru care se f cuser paturile suprapuse; patruzeci de paturi, i ei erau doar patru oameni. Honoriu î i b g capul pe tambuchi i le d du bun ziua. Ce zice i de vremea asta? întreb State, c pitanul. Seara trecut , când erau strân i în jurul pomului de Cr ciun, afar burni a; poate termometrul cobora câteva grade i ploaia m runt se transforma în ninsoare; atunci se n tea speran a c ar putea începe i Criv ul. Îns la miezul nop ii cerul se limpezise iar acum str lucea soarele. Dac vremea nu se schimba în câteva zile, gândea Honoriu, nu le r mânea decât s renun e, sau s încerce o ie ire disperat . Discutase cu oamenii i aceast posibilitate; de s-ar fi nimerit m car o noapte înnorat i întunecoas ! Cu motorul la ralanti, plecarea n-ar fi observat-o decât pescarul de care se temeau, dar dac îl pofteau la o uic fiart , cum f cuser planul, i apoi îl drogau, primejdia primelor momente era înl turat . Desigur, oricât de încet ar fi mers motorul, la postul de paz s-ar fi auzit, dac nu erau be i cu to ii, i ar fi deschis focul. Vulnerabil în primul rând era cabina timonei; trebuia protejat , altfel

timonierul risca s fie atins i barcazul î i pierdea direc ia, putea s intre cu prova în dig i to i ceilal i se înecau, iar de nu, ajungeau la închisoare; sau îi lichidau pe loc, cu un glon în ceaf . Pe punte, în stânga timonei z cea o plac de fier, lat de un metru, lung de vreo doi, groas de cinci- ase milimetri. O alta, la fel, era în camera motorului, rezemat de bordaj. Le v zuser pe chei, în dreptul barcazului. Ale cui or fi astea? îl întreb State pe un pescar. Dac î i trebuie, ce mai întrebi? Pune mâna i ia-le! Chiar el le ajut oamenilor s le târasc pe punte; primi în schimb o sticl de uic i o sut de lei, care mai avea înc putere, c ci nu trecuser decât patru luni de la stabilizare. A a cum era lipit de bordaj, una din pl ci, dus sub punte, ap ra motorul i pe mecanic. La primele împu c turi, acesta trebuia s pun motorul în plin i barcazul se pierdea repede în întuneric; primejdia inea zece secunde. Placa de pe punte urmau s-o ridice în picioare de cu sear , i s-o rezeme de cabina timonei. Era greu de presupus c gloan ele de mitralier , care str b teau mai întâi parapetul, ar fi putut trece printr-o plac de ase milimetri. Cu pu in noroc s-ar fi putut s scape neatin i; pe întuneric nu era u or ca mitraliera s - i ating inta de la prima rafal ; iar la a doua, ar fi fost i mai greu, dat fiind c se m rea distan a. În afar de timonier i de mecanic, restul echipajului, cu Honoriu i Titus ar fi stat întin i pe burt în magazie, a c rei podea era cu vreo patruzeci de centimetri sub linia de plutire; chiar dac gloan ele nimereau în dreptul lor, treceau pe deasupra. G urile f cute în bordaj nu ar fi fost o primejdie, prin ele nu putea p trunde decât pu in ap , numai când ruliul culca vasul pe o coast ; i apoi, în câteva

minute ar fi fost astupate, cu cepuri de lemn preg tite din vreme. Primejdia îns era alta, s vin repede dup ei remorcherul «Filimon Sârbu» i s -i ajung din urm . De i ar fi fost greu s -i g seasc pe întuneric, aveau planul preg tit, s se apere. S-ar fi putut, într-adev r, s -i descopere cu reflectorul, erau datori s se gândeasc la toate riscurile. În barca de serviciu arimat pe bocapor ii magaziei i acoperit cu o tend , erau ascunse trei carabine, în plus, fiecare om avea revolver i niciunuia nu-i lipsea curajul; discutaser planul i-l aprobaser , dar urmau s -l pun în aplicare numai în cazul c nu le r mânea alt ie ire. De altfel nu se temeau c vor avea de înfruntat o împotrivire serioas ; remorcherul nu era înarmat, cei ase oameni din echipaj nu puteau face altceva decât s stea cu bra ele încruci ate. Cu cine s-ar fi dat lupta? Unu sau doi poli i ti, unu sau doi gr niceri g si i în fug . Paza portului nu era preg tit pentru asemenea urm rire. La primele focuri trase de pe «Hercule», comandantul remorcherului ar fi pus cârma banda, f când calea întoars . Ce le trebuia lui Honoriu i oamenilor s i, ca s izbuteasc ? Numai hot rârea i curajul. A a gândeau to i, a a gândea i Titus, care f cuse r zboiul i nu se temea de moarte. Numai Honoriu gândea altfel, dar î i ascundea gândul. Primejdia putea fi mult mai mare, nu tia cum, avea o presim ire, de altfel întemeiat , care spre nenorocul tuturor s-ar fi adeverit, dac faptele nu evoluau altfel. Urma s afle în curând c erau lega i de mâini i de picioare. Pescarii, care îndeplineau într-adev r un rol de supraveghere, reprezentau partea ridicol a scenariului, contribu ia unui subaltern, lipsit de profesionalism, c ci Serviciul de informa ii, înc în curs de organizare, nu avea numai oameni cu preg tire. Târziu dup

deznod mânt, am aflat c Honoriu era o int important , voiau s -l încol easc în ultima clip , când probabil ar fi avut asupra lui hârtii compromi toare. Nu sunt în drept s dezv lui numele celui care mi-a dat aceste informa ii; domnul Haig, agentul de la lega ia turc , a prins de veste c se preg tea o capcan «Hercule» urma s fie capturat chiar înainte de plecare. Fiind expus el însu i la învinuiri grave, i-a trimis un mesaj lui Honoriu, în primele zile ale lunii ianuarie, s renun e la întreg planul i s dispar împreun cu hârtiile. În acea zi însorit de Cr ciun, nimeni din echipaj nu avea vreo b nuial despre ce ar fi putut s urmeze. Honoriu î i închipuia c barcazul e supravegheat, ca orice vas preg tit de plecare, era o rutin ; ni te agen i deghiza i în pescari, nu destul de iste i i de instrui i ca s nu atrag aten ia. De ei putea s se debaraseze cu u urin , spera s vin i ziua potrivit pentru evadare, iar de nu, î i asuma riscul unei plec ri hazardate. Mesajul lui Haig îl ului, Serviciul de informa ii îi cuno tea a adar planurile, i în clipa când «Hercule» s-ar fi desprins de chei, o echip de agen i, bine înarma i, ar fi s rit pe punte cu pistoalele mitralier în mân . Dar în momentul unde a ajuns povestirea, în ziua întâia de Cr ciun, Honoriu nu tia nimic, avea numai o greutate pe suflet. edea pe un condru, la prova i drept în fa , la cheiul din partea cealalt a bazinului, vedea torpiloarele ruse ti, parc adormite i p r site de echipaj, c ci la bordul lor nu se sim ea nici o mi care. Doar pe co ul unuia din ele ie ea o dâr u oar de fum, o boare, dovad c o caldarin se afla sub presiune. Nu trebuia s se mire, în fiecare zi, câte unul, pe rând, era preg tit s ridice ancora în orice clip , prevedere fireasc , dar inutil , c ci nu avea de unde veni o primejdie; se respecta regulamentul, de teama unei inspec ii.

Rudi, mecanicul, ie i din magazie i se a ez t cut lâng Honoriu, cu ochii la torpiloare. Nu era prima dat când privea gânditor la ele. Domnule, zise, dup o vreme, eu am o idee, dar dac v-o spun, mi-e s nu da i cu mine de-a azvârlita. Honoriu îl ascult cu aten ie, uimit pân la stupefac ie, dar nu manifest nici o dezaprobare, r mase mut câteva clipe. Ideea lui Rudi i se p ru la început o nebunie, s captureze torpilorul aflat sub presiune i s mearg cu el pân la Constantinopole. Treaba se putea face cu cei patru oameni de pe «Hercule», vorbise cu ei, deocamdat cam într-o doar , numai s le afle p rerea, dar în elesese c dac pornea la treab hot rât, l-ar fi urmat cu to ii. Nici echipajul torpilorului nu era mult mai mare. Naviga ia ar fi fost în grija lui State, c ruia nu-i era greu s nimereasc gura Bosforului. Rudi cu Com nescu i Ispirescu ar fi manevrat ma inile, Ispirescu ar fi între inut presiunea din caldarin ; nu era mare lucru pentru o naviga ie de ase ore, ca s ajung la intrarea strâmtorii, de unde se l sau pe mâna turcilor. De tunari i torpilori nu era nevoie doar nu mergeau s dea o b t lie naval . De radio-telegrafist se puteau lipsi de asemeni. Cum capturau vasul? Rudi legase prietenie cu to i trei efii mecanici, i cu al i oameni din echipaj, beau uneori împreun ; odat , când c dea seara n-avea decât s se duc în vizit pe torpilorul de serviciu, s ia cu el o damigeana de votc , i într-un ceas era beat tot echipajul. Atunci, la un semn, ar fi venit i ceilal i oameni, piti i în apropiere. Nu le r mânea decât s -i care pe rusnaci în forpik, i s pun z voarele u ii metalice. Ca în filme! zise Honoriu. Crezi c nu s-ar sim i pe vasele vecine? M car când om ridica ancora. Ancora nici n-o ridic m; desfacem lan ul i-l l s m s

curg înceti or în ap . Nu ne r mâne decât s desfacem leg turile de la pupa i s punem ma inile cu toat for a înainte. Pân s se dezmeticeasc vecinii suntem departe; nici n-ar putea s ne urm reasc , dac n-au presiune; le-ar trebui cel pu in o or pân s fie gata. Dup ce a tept o reac ie din partea lui Honoriu, care îns t cea, dus pe gânduri. Rudi continu , cu senin tate: S-ar putea s nu reu im, dar dac nu ne încerc m norocul, n-avem de unde s tim ce-o s fie, i r mânem cu necazul c poate aveam o ans i am pierdut-o. Honoriu îl privi îndelung; nu tia prea multe despre el, îl adusese State în care avea încredere. Îl mira judecata fatalist a acestui om simplu, ale c rui aspira ii î i închipuia c sunt modeste, sau poate nici m car definite. De ce vrei s - i ri ti via a? îl întreb , fiind evident c omul cuno tea riscul. Pân acum crezuse c se îmbarcase pe «Hercule» numai din dorin a de aventur , voia s colinde lumea i nu era în port nici un vapor s se angajeze. N-am ce face cu via a mea, dac nu sunt liber În afar de libertate, îi lipsea familia: p rin i, fra i, surori, logodnic , deporta i în Rusia, în 1945, la începutul anului. Era o familie german , dintr-un sat de lâng Timi oara. La 23 august 1944, Rudi era îmbarcat pe nava- coal «Mircea», unde î i f cea armata; acolo îl cunoscuse pe State, care îi fusese instructor, dar se eliberase cu un an înainte. Am mai spus c i ceilal i doi de pe «Hercule» veneau tot de pe nava- coal , erau leat cu Rudi i tr iser aceea i aventur , povestit de mine cu alt ocazie, f r s m refer la ei, fiindc nu-i cuno team înc . La 23 august, reamintesc cui a uitat povestea sau n-a

citit-o, nava- coal se afla în sta ionare pe canalul Borcea, aproape de C l ra i, un loc ferit de bombardamente. La sosirea ru ilor a devenit captur de r zboi, dup legi necontestabile. Dar, în urma secetei de peste var apele erau sc zute i vasul n-a putut s treac peste un prag aflat în fa , încât a r mas pe loc în grija echipajului. Prim vara urm toare, odat cu topirea z pezilor i cu ploile, nivelul Dun rii a crescut i pragul n-a mai fost o piedic . Acum armata noastr lupta al turi de ru i, i înainta în Ungaria i Cehoslovacia, gr bind sfâr itul r zboiului. Dar captura r mânea captur , a a încât Statul Major român a poruncit echipajului s duc nava la Isaccea, unde s-o predea ru ilor. Numai c , de i acum alia i cu noi, ru ii, în afar de nav , au luat i întreg echipajul, ducându-l în captivitate, împotriva tuturor legilor de r zboi i de pace. Rudi, mai b nuitor decât al ii, sau poate având o presim ire, a dezertat, mai bine spus a evadat, s-a aruncat în Dun re noaptea, prin dreptul Gala ilor, împreun cu al i trei; unul din ace tia s-a pierdut; ceilal i, Rudi, Com nescu i Ispirescu au ajuns la mal, unde s-au desp r it, fiecare a pornit înspre casa lui, cu gândul s se ascund ; nu- i cuno teau situa ia, nu tiau prea multe nici de mersul r zboiului. N-am aflat dac odat cu ei au evadat i al ii, tiu doar c echipajul r mas la bord a c zut prizonier, împreun cu comandantul; unii dintre ei au fost elibera i dup ce s-a isc lit pacea de la Paris, abia în 1946; altora li s-a pierdut urma. Înainte de-a ajunge acas Rudi a aflat c întreaga lui familie fusese deportat în Rusia, împreun cu to i cei de origine german . Nici despre ace tia nu tiu ce s-a întâmplat, câ i i când s-au întors, câ i au disp rut f r urm . Uneori via a oamenilor se deruleaz de parc ar fi n scocit , ca în c r i sau în filme. A a s-a întâmplat cu cei patru

din echipajul lui Honoriu, dup ce au peregrinat pe drumuri tiute doar de ei în i i, au ajuns unul câte unul la Constan a, iar acolo s-au întâlnit cu State, care era acum comandant pe «Hercule». Componen a acestui echipaj se afl dup credin a mea sub un semn comun al soartei zodiac, stea de pe cer sau predestinare. i, cu toate c nu-i legase nimic înainte, din ramura lor cred c fac parte i Honoriu i Titus. Oricum, ori de câte ori mi-i amintesc nu-i pot separa pe unul de altul, de i nu i-am cunoscut pe to i la fel de bine. Cât despre Titus i Rudi, cu originea lor atât de diferit , v d în ei reprezentarea deplin a acelei leg turi omene ti numit fr ie de cruce, f r ca vreunul s tie ce durere comun îi une te. În dup -amiaza zilei de Cr ciun, când soarele se ascundea dup silozuri i începea s se întunece, se strânser cu to ii în jurul mesei din magazie. Din când în când unul scotea capul pe tambuchi, s vad ce mai e pe afar . Nu era nimic, portul dormea în lini te, doar undeva se auzea chiolhan, pe co ul torpilorului din mijloc ie ea fum sub ire i pescarii st teau con tiincio i la locurile lor, în prova i în pupa barcazului. Doar ei doi; în celelalte zile erau i al ii, mai aproape sau mai departe, în tot portul; nu înc pea nici o îndoial cu privire la rostul celor doi, i la fel de evident era prostia celor care organizau o supraveghere atât de neîndemânatec . Ispirescu, mai nest pânit decât ceilal i, când îi veni rândul s - i arunce ochii afar , strig la ei, în batjocur : «Voi n-ave i Cr ciun, m p gânilor? i nu v e team c la ora asta nevestele voastre se reguleaz cu al ii?» De ce nu- i ii gura? îl cert Honoriu. F -te c nu-i vezi; de ce s le treze ti vreo b nuial ? Mai bine s ne cread pro ti, a a îi îmbrobodim mai u or dac o fi nevoie.

Apoi vorbir despre planul lui Rudi. În nepotrivire cu firea sa re inut , primul î i d du p rerea Titus: De i nu fac parte din echipaj, i n-a avea dreptul s m pronun , îng dui i-mi s spun c ideea m captiveaz . Din moment ce i-ai legat soarta de soarta noastr , ai acelea i drepturi cu noi, r spunse Honoriu. i mie mi-ar pl cea ideea, dac ar fi al ii în joc, i a privi ca spectator, scutit de orice r spundere. Nu m tem de risc, altceva m împiedic : nu pot abandona vasul, nu pentru valoarea lui, ci fiindc ar fi singurul meu mijloc de existen , cel pu in o vreme, pân mi-a g si alte rosturi care s -mi convin , adic s nu m bag la st pân; a putea s m înham la c ru , s car poveri, dar s fie c ru a mea; sunt n r va , nu suf r s m mâne altul, de-aceea m aflu ast zi aici i nu la casa mea, cu nevast i copii, ca oamenii cumsecade. Iar prietenul meu este în aceea i situa ie cu mine. Voi sunte i marinari; la Stambul v pute i îmbarca pe orice vas, la iu eal ; v închipui i cu ce faim ajunge i acolo, dac veni i cu un torpilor luat de sub nasul ru ilor. i f r noi, ce-a i face, domnule? întreb State. V da i seama c n-a avea când s g sesc al i oameni de încredere. Poate a încerca s plec singur, cu prietenul meu; n-a fost în via a lui pe mare; cu motorul îns poate s se descurce, a comandat un divizion de artilerie motorizat ; iar pe drum ar putea s m ajute s ridic m m car o pânz . Cu ajutorul lui Dumnezeu am putea ajunge i cu pu in noroc, am nimeri i intrarea Bosforului; farurile se v d de departe. Dup o pauz Honoriu continu , reluând vorba lui Rudi: Iar de nu, o via are omul! Oamenii cerur timp de gândire, pân a doua zi diminea a. Dup prima lui interven ie, Titus nu mai scoase o vorb , dar în

cabina de la prova, când fu singur cu Honoriu, spuse: Nu te-am contrazis, fiindc m aflu aici sub obl duirea ta i î i port recuno tin . N-ai de ce s -mi por i recuno tin ; risc m amândoi egal, avem o soart comun , i ceilal i oameni de asemenea. Dar eu duc o greutate mai mare pe umeri, fiindc port r spunderea voastr . Ideea cu torpilorul este o nebunie. Nebunie este s a tept m mila lui Dumnezeu... Ascult -m bine, n-am fost niciodat însetat de glorie, dimpotriv , m-am ferit s atrag aten ia asupra mea, îmi repugn orice act demonstrativ, dispre uiesc retorica. Nu din modestie, ci din bun voin . Chiar dac gre esc, nu pot s -mi schimb stilul. Cu fiecare vorb Titus se înfierbânta tot mai tare, avea alt glas, alt privire. Honoriu nu-l mai recuno tea, cum nu l-a fi recunoscut eu însumi, de i îl tiam mai bine. Dar acum, continu , gâtuit de acela i fel de emo ie, parc maladiv , acum doresc arz tor s tr iesc un moment de glorie. C am împu cat câ iva ru i îmi d prea pu in satisfac ie; trebuia s împu c cel pu in o mie. Nu era un act de glorie; omorai o mie i r mâneau milioane. O glorie ar fi fost s -l împu ti pe Stalin! tiu, dar fiindc e imposibil, mi-ajunge s ajung la turci, asupritorii no tri în secolele trecute, cu un vas de r zboi capturat de la ru i, asupritorii de ast zi. Sigur c e pu in, dar ar fi simbolic, o umilin atât de ustur toare pentru ei, c ar r scump ra toate umilin ele îndurate de mine i de to i care nu uit umilin a. S intr m în Bosfor cu pavilionul nostru tricolor la pupa, iar pavilionul ro u, cu secera i ciocanul s -l d m pe che turcilor... Vreau un pahar de coniac! Simt nevoia, ca înaintea atacului.

Pledoaria aceasta fu pentru Titus o desc rcare de patim , atât de profund sim it , c echivala într-un fel îns i înf ptuirea planului, abandonat prin voin a tuturor celorlal i. A doua zi oamenii din echipaj renun aser la ideea lui Rudi, i chiar acesta, dup ce judecaser planul pe toate p r ile, recunoscu, mâhnit, c aveau dreptate, riscul era prea mare. Dac ar fi fost posibil s manevreze singur torpilorul, n-ar fi ezitat s - i încerce norocul, chiar dac tia c îl încearc degeaba. Îmi r mâne s comentez p rerea lui Honoriu, cu privire la moartea lui Stalin. Ce-ar fi însemnat gloria f ptuitorului? Cât ar fi schimbat actul lui soarta omenirii? C ci iat , a dat Dumnezeu s vin i ziua mor ii, pe care o voi povesti la vreme, cu toat puterea cât va mai fi în mine; am tr it-o din plin, cu întreag capacitatea mea de recep ie, a a c tiu foarte bine i cum a fost, i ce-a venit dup aceea. De venit au venit multe, dar ce folos, dac a trebuit s treac aproape patru decenii pân s se vad primele semne conving toare c Stalin într-adev r murise! A treia zi de Cr ciun, când vremea se men inea lini tit i cald , Honoriu primi, prin curier, un mesaj de la C pit nia portului: «sunte i chemat urgent la Bucure ti de ambasada turc ; probabil a i primit viza de trecere». Acest adaus îl puse pe gânduri; nici vorb nu putea s fie de viz , era altceva la mijloc. Plec imediat, cu presim iri rele. Se întoarse în aceea i zi, seara; Titus citea în cabin . Ridic ochii i îl v zu p mântiu la fa , aerul lui jovial, caracteristic, pe care îl p stra în momente grele disp ruse, p rea un om în deriv . C zu pe banchet , î i sprijini pieptul de mas i spuse, simplu, încercând s - i ascund sentimentele: Suntem tr da i, se tie totul, am c zut într-o curs !

Titus se ridic din pat i îl privi perplex; nu în elegea, nu putea crede. Confuzia lui era atât de mare, încât un timp pierdu orice leg tur cu exteriorul nu- i amintea cum ajunsese aici, i în ce scop, nici nu- i mai d dea seama unde este, de i recuno tea decorul, cabina în care st tea ascuns de zece zile; leg narea u oar a vasului i se p rea c este mi carea p mântului la un cutremur, i nu-i era fric , starea lui de spirit dovedea o absent total , nu mai tia nici cum îl cheam . Se tie i de prezen a ta aici; nu tiu cum au putut s afle. Honoriu se convinsese c nu-i urm rea nimeni când veniser în port, seara, pe întuneric, i Titus nu ie ise din cabin decât noaptea, ferindu-se s -l vad cineva de pe chei, nici m car ca pe o umbr . Iar iscoada care pescuia f r s tin seama de lapovi , chiar dac observase venirea lui, pe o asemenea vreme nu putea decât s -l confunde cu un om din echipaj. i, în orice caz, n-avea de unde s -i tie numele. Ai pomenit cuiva despre inten iile tale? îl întreb Honoriu, privindu-l p trunz tor, dar f r b nuial . Nu, în mod cert Titus nu era un flecar, îi cuno tea bine caracterul; apoi tia ce înver unare avea în suflet, pentru el evadarea însemna singura modalitate de a- i mai g si un scop în via , tot ce l sa în urm fiind mort pentru totdeauna. Nu! r spunse Titus, f r s fi în eles întrebarea. Abia noaptea, în tren, î i aminti de omul care, la venire, acum zece zile îl spionase de pe coridorul vagonului, apoi intrase în compartiment i se uitase îndelung la cele trei rucsacuri. Acum pleca f r nimic în mân , î i abandonase rucsacurile. Luase numai pistolul, îl îndesase în betelia pantalonilor, era singurul obiect de care nu putea s se despart ,

reprezenta salvarea lui într-un moment critic, s - i trag un glon în frunte. Nu erau gânduri melodramatice, a a tr iau mul i oameni în vremea aceea, adoptând adagiul antic c singura lor salvare este s nu mai spere în nimic, i s - i curme via a. Care din ei n-au avut atât curaj, au murit în închisori, sau în fa a plutonului de execu ie. Dup plecarea lui Titus, Honoriu îndes peste lucrurile din cele trei rucsacuri fiare vechi din camera motorului, sau din magazie, o nicoval rupt în dou , o menghine veche, un magnetou, buc i de cornier i astfel îngreunate le scufund în bordul opus cheiului, având grij s le fileze u or cu o saul , ca s nu fac zgomot c zând în ap . Apoi scoase de sub podeaua cabinei o serviet voluminoas , despre care nu tiau nici Titus, nici oamenii din echipaj. Era singurul obiect compromi tor, nu tiu ce cuprindea, îmi închipui c documente secrete. Aveam mai de mult b nuiala c Honoriu lucra, împreun cu domnul Haig pentru o agentur str in , probabil american , judecind dup vederile lui politice, iar colaborarea cu Serviciul secret de informa ii al guvernului român era un joc fals, nu pot s -l numesc dublu; spera s -l poat juca bine, pân ce c p ta autoriza ia de plecare. De-aici înainte nu mai exista nici o dovad despre planurile sale, prezen a lui în port era justificat , fiind îmbarcat oficial pe «Hercule». Trebuia doar s -i previn pe oamenii din echipaj despre cele întâmplate, ca s nu se dea de gol la anchet , care desigur n-avea s întârzie. Nu tia c poli ia urma s intervin abia în clipa plec rii, ca s -i surprind asupra faptului i s g seasc la bord tot ce inten ionau s scoat din ar . Se întâmpl îns altfel, fuga lui Titus fu observat , ceea ce

dovedea c era într-adev r pus sub observa ie; iar pentru observatori dovedea c planul de evadare se anulase. În afar de mine, n-avea cui s i se par ciudat c nimeni nu se atinse de Titus, pân ce î i puse cap t zilelor. Abia mai târziu am aflat c nici în viitor nu l-ar fi sup rat cineva, pentru un motiv pe care greu m voi hot rî s -l scot la lumin . Odat petrecute cele de mai înainte, politia nu mai avea ce s a tepte i chiar a doua zi, în zorii zilei o echip de perchezi ie î i începu cercet rile pe «Hercule». Cum se f ceau cercet rile nu-i nevoie s spun, tie toat lumea contemporan cu mine, unii din propria lor experien , al ii din auzite. Honoriu era lini tit, îi l s flegmatic s - i fac treaba, tiind c n-au ce s descopere. Dar gre ea, politia care scotea parchetul din case ca s descopere obiecte sau acte dosite, cioc nea zidurile, desf cea tapi eria, c uta ascunz tori pân i în picioarele scaunelor i meselor, nu era s lase necercetat fundul m rii; fur adu i scafandri i nu le trebui mai mult de un sfert de or ca s descopere servieta i cele trei rucsacuri, care tiau ale cui erau, rolul omului din tren apare neîndoielnic; dar înc m mir c nu luar nici o m sur cu privire la Titus. Nu tiu ce se mai descifreaz din ni te hârtii, dup ce au stat o noapte în ap ; probabil oamenii de meserie izbutesc s g seasc m car urme, apoi s refac fie i numai par ial textul, restul putând s se deduc ; n-o fi mai greu decât s p trunzi secretul hieroglifelor sau al scrierii cuneiforme. Oricum, existau motive suficiente ca Honoriu s fie arestat, când atâ ia oameni erau aresta i i ancheta i f r nici o vin . Dup un interogatoriu sumar i f r s i se arate prea mult interes, echipajul fu l sat în pace. Chiar dac se presupunea c fusese complice la inten ia de fug , pe anchetatori îi interesa

altceva, i t b râr cu toate for ele pe Honoriu. * Aici trebuie s intercalez o întâmplare secundar , doar ca un exemplu de ironie a soartei. Trei zile dup arestarea lui Honoriu, în seara dinaintea Anului Nou, când nu adia nici o boare de vânt, asupra m rii i ora ului c zu o cea cum nu se mai v zuse dinaintea primului r zboi mondial, dup cum, o iarn atât de lini tit i cald nu înregistrase niciodat serviciul meteorologic. Pe «Hercules», de la timon abia se z rea tambuchiul, intrarea în magazie. Soarele în partea apusului, invizibil, putea fi b nuit fiindc desena în cea un cerc roz palid, estompat spre margini. Odat cu venirea nop ii, cea a pân atunci alb ca vata se f cu cenu ie, cu tente tot mai sumbre, dar f r s - i piard cu totul lumina. Avea o consisten care parc opunea rezisten la înaintare, ca apa, d dea impresia c ai fi str b tut-o mai u or înot, decât mergând cu piciorul. Luminile de pe chei, cele mai apropiate, p reau ni te t ciuni cât g m lia de chibrit, pe cale de a se stinge în cenu . Deasupra ora ului plutea o reverbera ie incert , reflectarea pâlpâitoare a unui incendiu aflat la zeci de kilometri, dup o cortin de ap . Sclipirile ritmice ale farului se roteau pe orizonturile presupuse, p rând mai degrab n luci speriate decât raze de lumin . Singurul element întreg, viu i penetrant al acestei naturi amu ite era urletul geamandurii de la intrarea în port, pe care t cerea îl amplifica dându-i o for terorizant , geam tul unui animal apocaliptic, r nit de moarte, dar f r s - i piard vlaga, ci zvârcolindu-se cu furie la fiecare lovitur de

lance. Reac ia celor patru oameni r ma i singuri pe «Hercules» fu simultan i unanim . Pân atunci a teptaser în t cere miezul nop ii, ca s vad cum vine Anul Nou pe o asemenea cea , i ce aduce. De trei zile tr iau în incertitudine, nu tiau dac s r mân pe loc, i s a tepte, sau s se risipeasc în cele patru vânturi. F r s - i închipuie ce i se punea în sarcin lui Honoriu, în elegeau c nu-l luaser degeaba, i cine era luat atunci nu se întorcea repede, sau nu se mai întorcea niciodat . De la c derea ce ii, pescarii disp ruser . Fie î i încheiaser misiunea, fie c lcau consemnul, ca s petreac noaptea de Anul Nou acas , socotind c pe asemenea vreme nu se poate întâmpl nimic, i nici nu va veni cineva s -i inspecteze. Rudi cercetase cheiul, de la un cap t pân la altul, nu era ipenie de om, nu se auzea nici un zgomot, decât o rumoare vag deasupra ora ului; sim i un fior pe ira spin rii, o clip uit în ce realitate se mi c , i se p ru c nimerise pe o planet p r sit . Mai era un sfert de or pân la miezul nop ii, când se întoarse. Ceilal i îl a teptau în gura tambuchiului. Nu-i nimeni; e lini te, le spuse. Se uitar unul la altul i î i spuser to i deodat hot rârea pe care o tot judecau de la c derea nop ii: Mergem! Pe o asemenea cea nu iar fi v zut nimeni, decât de la cinci metri; în schimb, zgomotul motorului se auzea mai puternic. Dar tiau c va fi o clip , prelung , nu o clip , ci minute întregi când nu mai putea s aud nimeni, nimic. State i cu Ispirescu ie ir pe chei, în ele i pe mute te i se îndep rtar , unul într-o direc ie, al doilea în alta. Ajuns la cap tul cheiului, Ispirescu, reper în cea abia lic rind la

intervale, farul verde de la ie irea bazinului; trebuia s in direc ia prin dreapta lui, la o sut de metri; f cu în gând drumul i fu sigur c n-o s gre easc . În stânga erau torpiloarele ruse ti, luminate de s rb toare, mai mult se ghiceau decât s se vad , ni te puncti oare ro ietice, înconjurate de mici halouri multicolore; la miezul nop ii aveau s se sting , ca toate luminile din port, în afar de faruri. Între timp, Rudi i Com nescu pornir motorul, s se înc lzeasc , îl inur la cel mai mic ralanti posibil; de altfel, e apamentul, aflat la pupa, în bordul sting, era în bu it de chei, nu se auzea decât de la mic distan , dac aveai aten ia m rit ; cei doi oameni de paz de la capetele cheiului, nu auzeau nimic, de i tr geau cu urechea, tiind c motorul pornise. Nu aveau ceas, num rau în gând secundele i minutele i tocmai în clipa când se a teptau, izbucni primul fluier de vapor; atunci o luar la fug spre «Hercules», desf cur parâmele, unul la pupa, altul la prova i s rir pe punte, în clipa când elicea începea s vânture apa. De la timon , State, îi comand lui Rudi, prin porta voce: «Jum tate viteza înainte!» Câteva minute mai târziu, ad ug , sigur pe sine, st pânit de o euforie triumf toare: «Toat viteza! Bag -l în draci, nu te teme!» Cine ar mai fi putut s aud motorul, în vacarmul care se pornise, în tot portul? Erau vapoare pu ine, dar sunau toate, i cu fluierul, i cu sirena. Fluiera uzina electric , uzina silozurilor, antierul naval, uzinele i fabricile din ora , dar pe «Hercules» cel mai puternic se auzeau fluierele torpiloarelor ruse ti, c rora li se ad ugau chiuituri i strig te vesele, înc lzite de votc . Barcazul cu cei patru oameni, doi la motor, doi în cabina timonei tocmai trecea prin dreptul lor, când începur s bubuie tunurile; tr geau salve de s rb toare, se auzi chiar uieratul unui

proiectil, trecând pe deasupra. Era prea de tot, State i Ispirescu se ghemuir instinctiv, de i inutil; abia dup câteva clipe primul se ridic i strig în portavoce: «For eaz motorul!» Primejdia trecuse, tunurile nu mai traser a doua oar , apoi sl bir i fluierele, se f cea lini te, acum îns «Hercules» era la far, în fa aveau marea, goal , acoperit de cea ; se orientau dup urletele geamandurii pân ce trecur de ea, i o auzir în spate. i iat ironia soartei: dup o or de mers, când sc paser de orice primejdie fur nevoi i s se întoarc . Geamandura se auzea înc în urm , str pungând cea a i lini tea deplin a nop ii. Nu era nici o n dejde s se porneasc vântul, i mergând numai cu motorul n-ar fi ajuns la Bosfor decât poate a doua zi seara, dar nu aveau motorin decât pentru zece ore. Rudi ie i pe punte i merse la timon . F r pânze, în epenim în mijlocul m rii; mâine, dac n-o mai fi cea , trimit un avion dup noi i ne g sesc în zece minute. Nu aveau de gândit, fiindc nu era nimic de ales, decât s se întoarc . Nu sim eau nici ciud , nici dezn dejde, erau goli i de orice gânduri i sentimente; Ispirescu învârti timona cu mâinile amor ite, f cur rondoul i luar drumul spre geamandur ; noroc c nu puteau s se r t ceasc , mai ales, c de i înspre ziu cea a nu se destr ma, ci se f cea tot mai deas ; atât exista pentru ei, geamandura i cea a. Intrar în port cu motorul la ralanti i în fierbin eala petrecerii nu-l auzi nimeni, sau nu-i d dur importan . Fapt este c ajunser pe chei, locul de unde plecaser , f r s -i simt nimeni. Legar parâmele de binte i ref cur leg tura electric la re eaua portului. La ziu z rir prin cea pe cei doi pescari, întor i la datorie, f r s aib cea mai mic b nuial despre

evadarea nereu it , altfel ar fi fost mai agita i, le-ar fi fost team c nu scap cu fa a curat . Câteva zile mai târziu fur aresta i to i oamenii din echipaj, în afar de Rudi; dup ani i ani am aflat cum izbutise s scape. Ceilal i fur du i la Bucure ti, sub nu tiu ce învinuire, în orice caz nu pentru încercarea de fug , despre care n-a aflat nimeni vreodat . Mult timp n-am tiut nimic despre soarta lor, care a fost pe cât de tragic , pe atât de ciudat . La fel cum a fost i soarta lui Honoriu, care, eliberat dup ase luni de anchet nu mai avea nimic din ce fusese el înainte, era o epav , i s-a stins încetul cu încetul, f r s i se descopere vreo boal . Inexplicabil mi s-a p rut mult vreme c pe Titus doar l-au legitimat o dat i pe urm l-au l sat în pace. Eram foarte tân r, m încredeam cu u urin în oameni, nu-mi imaginam pân unde pot merge unii cu tic lo ia.

19 Când plec de pe «Hercules» f r nimic asupra lui decât revolverul, Titus r t ci pe str zile Constan ei, la fel ca în ziua când sosise aici în decembrie, pe ninsoare, cu dureri i spaime în suflet, dar i cu speran e. Acum nu mai avea nici unul din aceste sentimente, era amorf, indiferent la orice ar fi putut s urmeze. Nu-i veni ideea s intre într-un parc i s se împu te; dac îi venea n-ar fi ezitat nici o clip . În aceast stare de absen deplin tr i înc nou luni, timpul de gesta ie a vie ii, care la el, f r s tie, deveni gesta ia mor ii. Se urc în primul tren care pleca din gar , un personal atât de aglomerat c adormi în picioare, f r s cad , presat de vecini din toate p r ile; era ca un pat vertical, cu deosebire c î i sim ea greutatea concentrat în glezne, care pulsau dureros în ritmul inimii, pân ce nu mai sim i nimic i somnul deveni egal cu nefiin a. Abia când coborî din vagon, f r s scape de aglomera ie dar sim ind aerul curat, î i aduse aminte diminea a cu ninsoare când plecase de la acela i peron, cu atât de vii sentimente în suflet. Acum trecutul îi era indiferent, dup cum îi erau indiferente i prezentul, i ziua de mâine. F r nici o ezitare, f r s se gândeasc la o primejdie atât de probabil , lu tramvaiul i merse în strada Sfântu Ion Nou, la casa lui Honoriu. Avea cheia, descuie i intr cu impresia c se întorcea în propria lui cas . Doar o clip se întreb dac n-ar fi fost mai bine s mearg în bulevardul Domni ei; odat cu acest gând sim i dorin a s-o revad pe Olga, în ipostaza ei de care se ap ra cel mai mult i îi r mânea cea mai vie în minte, când o întâlnise goal în camera du ului.

Trei nop i mai târziu, pe la ora dou i jum tate, când îl trezi o tres rire de spaim , auzi sunând cu insistent la intrare, dar nu tia ce îl speriase, soneria sau Olga, pe care o visa chiar în clipa aceea, ud de la du , învelindu-se cu prosopul. Patru oameni intrar în cas , dup ce î i ar tar ni te legitima ii c rora Titus nu le d du nici o important . Olga îi fugise din minte, i odat cu ea fugise i spaima. Primul din noii veni i îi ceru s se legitimeze, în timp ce înso itorii lui aprindeau luminile în toat casa. Întâmplarea îi era lui Titus cu des vâr ire indiferent , îl frapa îns fizionomia omului care îi cerceta Buletinul de Identitate i Livretul militar, cu ordinul de l sare la vatr . Din întâmpl rile care nu trec f r s lase urme grele în via a omului, mi-au r mas necunoscute câmpul de lupt , ceea ce nu tiu dac e un câ tig sau o pierdere; apoi închisoarea i perchezi ia. E drept îns c multe nop i am dormit cu rucsacul preg tit de drum, la c p tâiul patului. Îmi închipui c to i cei care vin s fac perchezi ie noaptea au ceva comun, semne particulare greu de a fi definite, fiindc probabil nu sunt b t toare la ochi, se întip resc în minte i nu se uit , dar e greu s fie descrise. Pe omul acela l-am cunoscut i eu, din întâmplare, câ iva ani mai târziu, tiam cine este i totu i mi-e imposibil s -i fac alt portret, decât unul de suprafa . Era mijlociu de statur , cu un trup lat, i-a spune p tr os, dac un asemenea adjectiv n-ar defini un semn particular, impropriu oamenilor de aceea i categorie. Avea p rul castaniu, dat pe spate i lucind de briantin , ochi c prui, inexpresivi i totu i având o for de p trundere disimulat . Nici o cicatrice, nici o pat , nici o aluni ; ceva mai comun nu cred c exist . i numai cu atât, i f r s mi-l fi descris cineva, sau s -mi fi ar tat

fotografia lui, când l-am întâlnit l-am recunoscut dintr-o dat , el i nu altul venise s fac perchezi ie în casa lui Honoriu, el i nu altul îl arestase pe acesta cu dou nop i mai înainte, la Constan a. Acum Honoriu era interogat, sub un bec puternic, cum se obi nuie te, la o institu ie specializat din Calea Rahovei, pe care mul i oameni din ara noastr au cunoscut-o. În casa lui Honoriu, dup ce îi muriser bunicii nu mai locuia nimeni. Cartea de imobil o inea chiar el, o g sir pe un scrin, la vedere. În afar de el, nu mai era înregistrat alt locatar. Dumneata nu locuie ti aici legal, observ omul care îl cerceta pe Titus. În modul cel mai v dit, cu toate c avea un aer ironic i parc pu in dispre uitor, nu urm rea s -i fac nici o ican . Nu-i vina dumitale. Era datoria proprietarului s te treac în cartea de imobil. Iat o vin de care pu in le p sa acum anchetatorilor! Unde ai fost recenzat anul trecut? întreb omul, în vreme ce înso itorii lui r scoleau casa cu dexteritate. Se referea la recens mântul f cut în toamna anului 1946. În Bulevardul Domnitei, la num rul 5, unde am i acum domiciliul. Pl tise proprietarului chiria pe tot anul. Pe atunci, în chirie intra i între inerea casei, toate angaralele, c ldur , ap , gunoi, portar; chiria ul pl tea numai lumina Societ ii de electricitate, dup cum ar ta contorul. Întoarce-te acolo! continu aspru, dar f r ostilitate. Aici n-ai mai putea s stai nici dac ai avea domiciliul legal; casa se sigileaz . Care-i bagajul dumitale? Titus nu avea decât un rând de haine, lenjeria, articolele de toalet i câteva c r i, pu inele pe care le p strase. Cele trei mai

dragi lui erau acum într-unui din rucsacurile scoase din mare. Puse toate acestea într-un geamantan. La u , unul din oamenii ocupa i cu perchezi ia vru s vad ce avea în untru. Las -l, e liber! spuse cel care era, în mod evident, eful expedi iei. Mai mult decât aceast bun voin , îi strânse mâna lui Titus, cu un fel de cordialitate i ad ug , întinzându-i o carte de vizit : Dac vreodat ave i nevoie de mine, c uta i-m la telefon, diminea a, la prima or . Sau trimite i-mi vorb prin fratele dumneavoastr . De data asta vorbea folosind pluralul, cu o v dit deferen . Titus nu b g de seam , fiindc era str in de toate, i în primul rând de el însu i. Cât despre fratele lui, n-ar fi tiut la cine se referea, din câ i fra i tr iau înc , fiindc nici nu auzi vorbele. Pe cartea de vizit era un num r de telefon i nimic altceva decât numele: E. Co aru. Afar rupse în dou cartona ul de calitate cam grosolan , cu scrisul excesiv de mare, ca un afi de reclam , i îl arunc , la fel de indiferent cum îl luase. Mi-am închipuit c era un nume de cod, un om cu meseria lui nu- i declar identitatea oricui, dar mai târziu am auzit vorbindu-se de el, i dup alt timp, când l-am cunoscut toat lumea tia c îl cheam Co aru; chiar dac fusese un nume conspirativ, o porecl , acum nu mai acoperea nimic, i de altfel nici nu avea ce s acopere, fiindc nu mai era în activitate, se pensionase la patruzeci i cinci de ani; oamenii de meseria lui se uzau repede, în schimb c p tau o pensie gras i alte avantaje, de pild accesul la magazine speciale. Când l-am cunoscut, mi-a oferit un borcan mare de Ness, care nu se g sea pe pia . M -am fâstâcit atât de tare, încât l-am primit, de i îmi d dusem seama

ce fusese omul acela. Titus a tept pe str zi s mai treac vreo dou ore, apoi, la cinci sun la u a blocului din strada Domnitei. Lipsea de patru luni, portarul de noapte veni s -i deschid , i când îl recunoscu, ochii cârpi i de somn i se bulbucar , gata s ias din orbite. V-au dat drumul? întreb , cu îndoial , ne tiind ce s fac . Atitudinea portarului nu m mir , când un om disp rea mai mult de câteva zile f r s anun e, se presupunea c -i arestat i nimeni nu mai întreba de el, toat lumea r mânea mut , iar când reap rea, cel pu in o vreme se ferea de el ca de cium . Tinerii care n-au cunoscut vremea aceea poate n-au s cread , astfel c subscriu ap sat ce-am spus mai înainte. i ca s nu mai repet aceast asigurare, o extind de pe acum asupra a tot ce cuprinde cartea pân aici, i de aici înainte, pân la ultima pagin pe care o voi mai putea scrie. Oricum, portarul se gândi c trebuia s treac pe la poli ie, era instruit s raporteze tot ce se întâmpl cu locatarii. Titus nu avea cheia od i ei sale; i-o l sase Olg i, sf tuind-o s ia butelia de aragaz i tot ce-i mai trebuia din pu inul care se g sea acolo. Era ora cinci i un sfert, nu îndr zni s-o trezeasc din somn, a tept f r s - i dea seama cu ce ner bdare, pân sim i mi care în untru; atunci abia cioc ni u or în u . Ea z bovi câteva clipe pân s întrebe: Cine-i? El îi recunoscu glasul, i deodat se gândi c poate era cu cineva în untru; poate avea un prieten, poate se m ritase. Îi veni s plece, în vârful picioarelor, dar cheia se învârti în broasc i u a se deschise. R maser încremeni i, de o parte i de alta a pragului.

Ochii ei îl priveau, mari, uimi i, timizi i fascina i totodat . Întinse mâna, i f r un cuvânt îl trase în untru, uitându-se la el cu privirea dinainte. Apoi deodat , f r un cuvânt îl cuprinse în bra e, î i l s capul pe pieptul lui i începu s plâng . Atunci tot ce era mort în sufletul lui Titus începu s învie, sim i îmbr i area ei, îi auzi plânsul, apoi îi învie memoria, î i aminti ziua când, a ezat sfios pe scaunul de lâng sob îi spusese, cu simplitate, o vorb atât de grav : «Acum v iubesc pe dumneavoastr !» Olga îi vorbi, printre lacrimi, atât de clar d ruit , dar p strând în vorbe vechea distan : Am crezut c n-am s v mai v d. Ierta i-m , sunt o proast , nu tiu cum s spun, mi-a fost dor tot timpul de... Nu putea s repete vorba de alt dat i nu tia cum s spun altfel. Ar fi trebuit s vorbeasc Titus, numai c el, mai surprins ca ea, doborât de nedumerire i nesiguran , nu g sea cuvintele. Îi sim ea c ldura, ii auzea b t ile inimii, tia ce însemna ea între oameni, numai c tot ce avea el de spus unei femei îi spusese o dat pentru totdeauna uneia singure, nu putea s repete. Nu din datorie moral , nici din pietate pentru o moart martir , ci din credin a, pe cât de anacronic , pe atât de sfânt i nobil c orice repetare devalorizeaz trecutul. Suferise îndelung, începând din copil rie, când î i sim ea stupiditatea vârstei neputincioase, când, f r s tie nimic sim ea ce mult trebuie s înve e. Avusese de urcat multe trepte, i la fiecare treapt î i d dea seama c scara se lungea întruna, c nimeni pe p mânt, în trecutul omenirii nu-i ajunsese pân la cap t, i nimeni nu putea s ajung , în vecii vecilor. Dup atâtea coli prin care trecuse, ajunsese la cea mai grea dintre ele, r zboiul, când, i cel mai de tept dintre oameni

î i d seama c nu valoreaz mai mult decât prostul de al turi. Singurul intermezzo în acest fatal ir de suferin e fusese Alga, numai prin ea cunoscuse fericirea p mânteasc i se încredin ase c fericirea cereasc nu poate fi mai mare nici în al noulea dintre ceruri, neghioaba metafor . Apropierea fetei îi f cea bine în sufletul tocat cu satârul i în trupul care avusese de c rat pietre de moar , f r num r i f r odihn . Dar nici în bra ele ei nu putea s se odihneasc ; o alt greutate îi ap sa umerii, gândul c dup atâtea încerc ri grele se pierdea pe sine, într-o clip care ar fi fost bun , dac n-ar fi tr it odat tot binele de pe lume, atât de deplin i cu atâta intensitate încât nu putea s se mai repete. Olga sim i c el abia se mai inea pe picioare, îl duse încet, cu grij , ca pe un copil sau ca pe un om lipsit de vedere, o fiin fragil , i îl a ez pe marginea patului din care abia se ridicase i înc îi mai p stra c ldura. Apoi îngenunche în fa a lui, a a cum era, în c ma de noapte i cu picioarele goale, f r s tin seama c în camer era frig i du umeaua rece. Dar avea în ea c ldura a tept rii i tinere ii. E ti istovit! îi spuse, cu duio ie, renun ând s mai foloseasc pluralul, dar nu ca femeie, ci ca o mam . Întinde-te în pat i dormi. M îmbrac fuga i m duc s - i aduc de mâncare. Pe urm trec pe la atelier, s -mi cer învoire, nu vreau s te las singur; f -mi bucuria i spune-mi c ai nevoie de mine. De atâta timp a tept o zi ca asta! Dac te-ai speriat când i-am spus c te iubesc, nu te teme, uit , n-am s - i mai spun alt dat . Mi-e de ajuns s tiu c tr ie ti, nu-mi trebuie mai mult ca s fiu fericit . Titus o asculta confuz, nu în elegea cum putea spune asemenea vorbe o fat atât de simpl , care mai ieri venea s -l întrebe ce înseamn unele cuvinte întâlnite de ea prima oar . Cât

meditase, cât st tuse de vorb cu ea îns i, ca s se exprime acum astfel? Când Olga se întoarse de la cump r turi îl g si dormind, îmbr cat, cu bocancii în picioare, doar c pusese un ziar dedesubt, s nu murd reasc patul. Îl privi fericit , i-ar fi mângâiat obrazul, i p rul, dac nu se temea c ar putea s -l trezeasc . Olga vedea în Titus omul coborât pe p mânt s-o mântuiasc , fiindc el avea darul s învie în oameni credin a. Îl cuno team din copil rie, dar pân acum nu-mi d dusem seama, mi-am amintit c înc de mic aveam în fa a lui o sfial pe care nu mi-o inspirau nici p rin ii, oricât dragoste i venera ie le p stram, nici preotul, nici domnul Glodeanu, institutorul, de i îi datorez primele i cele mai importante înv turi despre lume, nici m car Odor, în a c rui admira ie m-am format i mi-am tr it via a. De Titus nu m-am apropiat niciodat , ceva al lui, f r s fie r ceal m-a inut la distant . Am sim it c avea o for pe care n-o puteam în elege, i ori de câte ori m gândeam la el îl vedeam cu un nimb în jurul capului, nu nimbul sfin ilor, nici al savan ilor, ci al oamenilor incapabili de gânduri necinstite, cum rar se g se te câte unul; spre a se în elege cât pre pun pe aceast însu ire, i mai ales cât o socotesc de rar , nu m ru inez s spun c eu, unul, n-am avut-o. Acea însu ire o f cuse pe Alga, surprins de el în pielea goal , s - i continue drumul în lini te, f r s ro easc , f r s-o ia la fug , de i de la doisprezece ani n-o mai v zuse a a nici maic -sa, i, spun eu, nici m car Dumnezeu, care le vede pe toate; c ci nu se dezbr case în fa a icoanei nici dac era singur în odaie; numai dup ce stingea lumina. Cu toate c venea din alt lume, la fel se întâmplase cu Olga, când o g sise goal în camera du ului; nu f cuse nici cel mai mic gest pudic, fiindc el

nu-i inspirase ru inea atât de fireasc femeilor, fie ele oricât de versate. Sunt sigur îns c oricare din aceste f pturi ar fi reac ionat altfel i orice femeie asemeni, dac în locul lui Titus ar fi fost altul. Dar, recunoscându-i acestuia o însu ire atât de neobi nuit , nu uit s adaug c i Alga, i Olga, oricât de distan at le era originea, aveau în ele o lips de f rnicie care le f cea s semene pân la înrudire. Dovad sunt i celelalte reac ii ale lor, felul cum prima s-a sim it legat de Titus la prima vedere, iar a doua i-a spus acestuia, ca în trans , «Acum v iubesc pe dumneavoastr ». Cât o prive te pe cea din urm , ea nu tia despre Titus nimic, o impresionau polite ea lui i distinc ia; instinctiv cuno tea îns esen ialul, c în via a lui fusese o femeie pe care nu putuse s-o iubeasc decât într-un chip inegalabil, de aceea nimeni nu putea s -i ia locul. tia c el nu va r spunde niciodat la dragostea ei, care o f cea s -l iubeasc i mai puternic, prin admira ia pe care i-o trezea aceast credin . Nu suferea, nu se socotea frustrat , îi recuno tea acelei femei necunoscute dreptul la o credin nesfâr it , i a a ajunse s-o iubeasc . Uneori se uita în oglind , pân ce c dea într-un fel de stare hipnotic , privirea ei trecea dincolo de imagine, unde o descoperea pe Alga, f r s tie cum o cheam i ce pu in se deosebeau. Dar i cu Titus, în fa a acelor întâmpl ri identice se petrecuse, de fiecare dat , aceea i reac ie, un cutremur îi zdruncinase fiin a, declan ând în el o febr aproape mortal , care îl f cuse s tr iasc zile în ir pe jum tate în agonie. M -am gândit mult la fenomenul acesta, am cerut explica ii, nici un medic n-a putut s -mi r spund fiindc mai întâi ar fi trebuit s m cread i probabil mi-a lipsit puterea de a-i convinge. i

totu i faptele s-au petrecut întocmai cum au fost descrise; nu-mi r mâne s -mi închipui altceva decât c în Titus exista o mare for de d ruire, care îns nu putea s fie receptat decât pe o anumit lungime de und ; atunci fluidul pornit din sufletul lui îl l sa pe cel lalt zdrobit, f r for de ap rare. Nu am nici o îndoial c orice iubire, chiar cele care r mân neîmplinite, porne te de la o chemare fizic . i cea mai pur dintre fecioare, ba chiar înainte de a fi puber , simte o chemare secret pentru tovar ul ei de joac , dac el îndepline te condi iunile la care ea viseaz , chiar dac nu- i d seama, i f r ca m car s le defineasc . Nu neg faimosul «complex al lui Oedip», formulat abia în secolul nostru, de i este vechi de când lumea, dar îl socotesc o banalitate, motiv s nu m dau în vânt dup teoria lui Freud. Instinctelor definite de aceast teorie li se opune pudoarea, insuflat popoarelor civilizate de educa ia început în familie, continuat în coal i patronat de religie. Nu pun în discu ie prostitu ia, acest r u necesar, cum i se spune, fiindc elimin alte rele. Cât despre poligamie, este i ea un instinct omenesc, comb tut de educa ie i interzis de lege, dar practicat în secret, deci neputând s fac obiectul unei statistici; cifra, dac s-ar cunoa te, ar însp imânta pe unii puritani, iar altora poate le-ar trezi nostalgii tardive. Cunosc îns i cazul invers, al volupt ii de alt natur decât cea fizic , pe care o pot sim i atât femeia cât i b rbatul, r ma i credincio i unei singure fiin e. La început am vrut s spun «r ma i credincio i unul altuia», dar m-am gândit c nu totdeauna credin a e reciproc . Îi cer iertare acelei bune i mult stimate prietene c îi dezv lui cazul, de i, dac nu-i spun numele nu ajung chiar la o indiscre ie; i, oricum, concep ia ei, de i cu totul neobi nuit , nu

numai c nu este condamnabil , dar ar fi de natur s -i asigure un loc în împ r ia cerului. (Unde libertinii socotesc c ar fi mare plictiseal .) Acea prieten pe care, datorit lipsei de timp, a unuia i a altuia nu o frecventez cât s-ar cuveni de i ne pre uim i ne stim m reciproc, poart pe bra ul drept un num r de br ri sub irele, argint cizelat cu fine e, c rora, la fiecare zi a na terii le mai adaug una e drept c n-a ajuns la vârst când ar sim i nevoia s - i ascund anii. Iar pe bra ul stâng, de când o tiu, are o singur br ar , marcând, dup cum m-a l murit, singurul b rbat pe care l-a avut în via , i-l are înc , dovad c pân ast zi n-a ad ugat o alt br ar . N-a fi povestit cele de mai sus, dac n-a fi pe deplin convins de sinceritatea acestei notific ri atât de categorice i de clare. Despre so ul ei nu pot s m pronun , fiindc b rba ii nu poart br ar . Despre poligamie ar fi multe de spus, dar nu m duc cu gândul în antichitate, nici la evul de mijloc sau mai-nainte, la perioada matriarhatului; nu voi vorbi nici despre albine, exemplu tipic. Poligamia s-a practicat la mormonii din America, pân la jum tatea celuilalt secol, în tinere ea bunicilor no tri. Mormonii sunt o sect cre tin cu alte dogme decât ale cre tin t ii. Au biblia lor, cam bizar pe lâng a noastr , iar cele treisprezece porunci, nu zece, ale profetului Joseph Schmith, întemeietorul religiei, ne contrariaz , pur i simplu. Prigoni i pe coasta de r s rit a Statelor Unite, au migrat spre vest, au str b tut în chip dramatic dou treimi din l imea continentului, pân la marile lacuri s rate, unde au fundat statul Utah de ast zi. Prima lor a ezare, numit la început altfel, este ast zi Salt Lake City, capitala statului i a religiei mormone. Poligamia s-a impus acestei colonii greu încercate, fiindc

num rul femeilor dep ea cu mult pe al b rba ilor i era nevoie ca popula ia s creasc repede, altfel neamul mormon putea s dispar , condi iunile de via fiind neprielnice în locurile acelea: secet cronic , invazii de l custe etc. Nic ieri nu am v zut atâtea leag ne de copii i p tucuri, ca în Muzeul din Salt Lake City, care ilustreaz pionieratul mormonilor. Dup cum nic ieri nu am v zut ilustrat mai bine cultul femeii, viitoarea mam . Arborele genealogic al unui b rbat vrednic, de la începutul istoriei mormone, cuprinde nou zeci de urma i, în linie direct . Cu toate acestea, în statul Utah, cu o suprafa cam cât a României, popula ia num ra acum câteva decenii abia un milion de suflete. Nu este de vin s r cia solului, fiindc , subsolul cuprinde în schimb bog ii uria e. S nu-mi spun cineva c americanii, care i-au întins sondele de petrol pân în România i mai departe, n-au fost în stare s - i exploateze bog iile proprii! Nu-s mul i ani de când în Iran ayatolahul Comeyni, altminteri puritan pân în m duva oaselor, a impus poligamia. Motivul invocat de el îns , a fost altul decât al mormonilor i nu m-ar face s râd dac fenomenul nu s-ar fi petrecut în vremea noastr i n-ar fi f cut atâtea victime. Comeyni a obligat pe b rba i s - i ia mai multe neveste num rul femeilor fiind i aici excedentar, ca în statul Utah; dar scopul nu era s creasc popula ia, ci s fereasc pe femeile nem ritate de prostitu ie, pedepsit de altfel cu moartea, pentru amândoi p c to ii. M feresc s comentez aceast lege, deoarece, p strând propor iile, tiu ce anatem a c zut pe capul nefericitului care, scriind Versetele satanice, a fost condamnat la moarte pe tot p mântul.

Dac b rba ii ar purta br ri, Titus n-ar fi avut pe bra ul lui stâng decât una singur , pân la moarte, care de altfel n-a întârziat s vin . Desigur c apropierea Olg i crea în fiin a lui o tulburare. Instinctele, unite cu o afec iune explicabil fa de grija dezinteresat pe care ea i-o ar ta tot timpul, îl f ceau s vad cât era de femeie i s-o doreasc , în vis mai cu seam ; îns dorin a aceasta i se p rea atât de condamnabil , încât o în bu ea chiar înainte de a i-o m rturisi lui însu i. Era o interdic ie absolut , împotriva naturii, a instinctelor i afec iunii. Din alte ra iuni Olga î i impunea acelea i restric ii de i sentimentele ei pentru Titus erau dragoste deplin . Dintr-un tat hamal i o mam sp l toreas , cu vicii agravate de promiscuitatea în care locuiau to i trei într-o camer , p rin i mizerabili, destina i unei mor i i mai mizerabile, Olga î i p strase puritatea socotit de unii pedagogi ca fiind zestrea oric rui copil nou venit pe lume, i pe care numai via a poate s i-o altereze. Pe Olga o ap raser de degradare tocmai atmosfera promiscu de-acas i groaza c ar putea s calce pe urma p rin ilor; se luptase din r sputeri s se tin departe de orice viciu, ac ionând probabil instinctiv, întrucât nu avea capacitatea s delibereze. Nu mi se pare incredibil; asemenea reac ii sunt posibile, am mai cunoscut cazuri. Fugind de viciu, Olga ajunsese la o virtute cu atât mai valoroas cu cât era o construc ie proprie. Titus dormi pân seara; ea îi scoase numai bocancii din picioare i îl înveli cu o p tur . Apoi puse un rasol de vac s fiarb la foc mic, pe ma ina de g tit cu petrol i fitil, al c rui miros, am mai spus, se impregna în p r, în haine, poate i în sufletul oamenilor. Nu pot s spun c m obi nuisem cu el i nu m mai sup ra; îl suportam, cum suportam i epoca. Era

sfâr itul lunii decembrie, anul 1947. Restul zilei Olga r mase de veghe; rasolul era fiert. A tepta ca b rbatul s se trezeasc i s -i dea de mâncare. A a gândea, «b rbatul», nu tia cum s -i spun altfel. Dar nu b rbatul ei, nici prin gând nu putea s -i treac ; b rbatul, ca entitate omeneasc . Efuziunea din zorii zilei, când el îi cioc nise la u , i se p rea o gre eal f r iertare; nu tia cum va îndr zni s stea în fa a lui, când el va deschide ochii. Surpriza de al vedea pe nea teptate, emo ia, bucuria imens îi luaser min ile, f cuse gesturi pe care n-ar fi îndr znit nici s le gândeasc , spusese cuvinte nest pânite care acum îi aduceau sângele în obraz. Veghind, î i reg sise locul unde trebuia s r mân . Erau i în ea instincte femeie ti, ar fi dorit s -i fie b rbat m car o noapte, o or , s simt o atingere, dar un alt instinct o oprea s n zuiasc , nu tia nimic despre via a lui, dar intuise totul. Nu suferea decât de ru inea c fusese atât de nest pânit . Altminteri era fericit s -l vad c doarme în patul unde dormise ea, cu capul pe perna unde mai persista înc parfumul p rului ei. Dormea adânc, dar chinuit, avea maxilarele încle tate, pe obraz îi trecea din când în când o grimas dureroas . i-ar fi dat trupul i sufletul dac ar fi tiut ce-l doare i cum poate ea s -l aline. Suferea îngrozitor pentru el, i era îngrozitor de fericit s -l tie acolo. Se întunecase când Titus deschise ochii; clipi buimac, n-o recunoscu, într-un fel nu se recuno tea nici pe el însu i. Unde sunt? întreb , aruncând în jur priviri r t cite. Acas , r spunse Olga. Odaia dumneavoastr este al turi, dar era i atât de obosit încât a i c zut în pat i a i adormit la mine, de azi diminea pân acum. Aprinse o lamp micu , pe masa de la c p tâiul patului.

Era un vas sferic, de ceramic alb , cu un abajur de pergament, împodobit cu floricele albastre f cute de ea îns i, în acuarel . E u or de în eles c un asemenea obiect nu putuse s apar aici decât dup moartea p rin ilor. Lampa aduse lumin i în mintea lui Titus. Tu e ti Olga! spuse, ridicându-se în coate. Da, i acum v dau de mâncare. Trebuie s fi i mort de foame. Supa i rasolul erau mâncarea de temei a Olg i; supa ca s-o înc lzeasc i carnea ca s-o in în putere. Din când în când mai g tea i altceva, f r s dea prea mult aten ie mânc rii, care dup ea nu avea alt rost decât s - i între in via a. Cu rasolul era simplu, când se g sea la m cel rie; îl punea în oal , cu legumele cuvenite, apoi îl l sa s fiarb , în timp ce ea se ocupa de alte treburi. Peste zi dereticase pu in odaia lui Titus; nici prin gând nu-i trecea ca el s doarm în patul ei peste noapte, ideea îi f cea fric . Trei luni se scurser astfel, locuiau al turi, într-o prietenie care pe Olga o f cea fericit . De multe ori, seara, ea î i tr gea un scaun lâng peretele care o desp r ea de Titus i sim ea o mul umire calm i adânc , s -l tie atât de aproape, c f r zidul de c r mid ar fi putut întinde mâna, s i-o pun pe frunte. Titus î i reluase medita iile, se ducea la elevi, acas , colinda ora ul peste care venea prim vara; pe ferestrele deschise ie ea mirosul vâscos al ma inilor de g tit cu petrol, impregnat în ziduri peste iarn ; era o caracteristic a vremurilor. Despre Honoriu nu mai tia nimic i nici nu avea pe cine s întrebe, nu-i cuno tea p rin ii, care locuiau la Bra ov; nu le tia adresa. Din când în când trecea pe strada lui, târziu, seara, ferindu-se prin

umbra gardurilor i zidurilor; de fiecare dat g sea casa cufundat în întuneric. Fusese o singur dat la Ploie ti, s - i vad mama. Ce se întâmpl cu tine? îl întrebase ea, îngrijorat . Într-adev r, fizionomia lui Titus, privirea, gesturile puteau s îngrijoreze pe cineva care îl cunoscuse mai înainte. Era în sufletul lui i spaim , i ru ine. Nu tia ce vin avea Honoriu, alta decât inten ia de fug , dar o asemenea cauz se ancheta în câteva zile i se judeca repede, iar pedeapsa, dup câte mai auzise, nu dep ea câteva luni de închisoare. Chiar i într-un asemenea caz, ancheta odat încheiat , inculpatul putea s comunice cu cei de afar . În fiecare zi a tepta o veste, o carte po tal , i cum aceasta întârzia s vin nelini tea lui era tot mai mare. Iar ru inea, f r o cauz clar , devenea chinuitoare. Nu se tia vinovat, c ci nu ie ise din cuvântul lui Honoriu, dar îl ap sa totu i o culpabilitate nedefinit , pornit de la faptul c era liber, c nu-l anchetaser i nu-i ceruser nici m car o l murire privitoare la rela iile lui cu Honoriu. Îi era imposibil s - i imagineze temeiul unei învinuiri atât de grave, dar avea clipe când se gândea c orice om care ar fi cunoscut împrejur rile, ar fi fost în drept s cread c el era denun torul, complice cu anchetatorii. Mai ales dac ar fi tiut c avea i acum asupra lui, permanent, pistolul cu un înc rc tor de ase cartu e, pentru care putea s fie condamnat la ani grei de închisoare; nu-l perchezi ionase nimeni când fusese g sit în casa lui Honoriu, i nici dup aceea; poate îl urm reau în tain , dar nu era un motiv s elimine cu totul sentimentul de culpabilitate care continua s -i dospeasc în suflet. Acum nu mai tr ia cu alt gând decât cu acela ca într-o zi Honoriu s fie eliberat, s afle de la el tot ce se întâmplase i a a s se elibereze i el de fr mântare.

Altminteri î i tr ia via a ca to i oamenii, cu umilin e, cu lipsuri, cu speran ele vane date de radio Londra. Nefiind în «câmpul muncii» era pe jum tate în afara vie ii, nu avea dreptul la cartel de pâine, nici la «puncte» pentru pantofi i îmbr c minte. Cartel tie toat lumea ce înseamn ; de «puncte» poate unii au uitat, iar cei tineri, n-au apucat s se bucure de ele. Erau foi de hârtie cu un num r de p tr ele numerotate, nu mai in minte câte, poate aizeci de persoan . Fiecare obiect de pus pe trup sau în picioare era cotat cu un num r de puncte; vânz torul, cu forfecu a legat de gât, c nu se r t ceasc , t ia punctele care î i îng duiau s nu umbli în pielea goal . Nu înseamn c punctele te scuteau de plat i nici c erau îndestul toare pentru nevoile oricât de modeste ale omului. Un palton, de pild , nu puteai s -l cumperi cu punctele personale, trebuia s mai contribuie i altcineva din familie. De aici a ie it vorba, în circula ie i ast zi, c unele diplome de studii se luau «pe puncte», adic pe baza unei îng duin e speciale, ca un supliment la punctele pentru îmbr c minte. S-a umplut ara atunci de ingineri «pe puncte», de profesori i, vai! chiar de medici cu studii reduse, recompensare a devotamentului fa de clasa muncitoare. Spre salvarea sufletelor noastre, am cunoscut i tineri, fii de intelectuali ei da! to i de familie bun ei da, de ce le-a atribui o origine «s n toas », adic incult ? care au studiat cu râvn i str lucire. Dar din ace tia, opt din zece sunt pleca i din ar . Dac lucrurile merg prost ast zi, în anul 1991, s nu se mire nimeni, prea mul i conduc tori politici care ies în fruntea altora i-au f cut cariera «pe puncte». O parte din tinerii studio i au fost elevii lui Titus, nu fiindc f r ajutorul acestuia n-ar fi reu it la examene, ci din

dorin a de a ti mai mult decât al ii; i aveau de unde s înve e. Câteva luni, din ianuarie pân dup s rb torile Pa tilor, Titus i-a g sit clipe de lini te, uneori chiar de speran , în apropierea Olg i. Prietenia lor într-o continu evolu ie, nu putea s devin dragoste, dar nu-i paradoxal s spun c dep ea dragostea. El g sise la ea ocrotirea de care avea nevoie pentru a supravie ui. Ea g sise în el repara ia, care i se p rea sublim , a mizeriei suflete ti tr ite lâng doi p rin i degrada i, când, prin indescifrabile mo teniri ancestrale, totul în fiin a ei era aspira ie spre puritate i lumin . Dup cum se vede, caracterul Olg i se define te tot mai limpede, tinzând s se întregeasc , spre a da na tere unui portret, în timp ce eu voi fi nevoit s-o abandonez câteva pagini mai încolo. Nu regret c i-am mai ad ugat câteva tr s turi, fiindc în felul acesta am întregit i portretul Alg i, disp rut prea repede. Adev rul este i nu m sfiesc s -l dezv lui chiar dac merg prea departe cu m rturisirile c , scriind despre Olga m-am gândit tot timpul la Alga încât nu mai tiu care din ele ocup primul loc în povestire. F r s - i duc via a în comun, între Olga i Titus era o comuniune generat de asprimea soartei lor, într-un fel asem n toare, sim it f r a i-o fi m rturisit unul altuia i concretizat în faptele zilnice, devenite obi nuin . Cump r turile le f ceau i unul i altul, fiecare umbla cu o saco în buzunar; luau ce g seau din întâmplare, c ci nu era pe alese. Toat lumea f cea la fel în vremea aceea, nimeni nu pleca de acas f r o saco , care c p tase un nume format din trei ini iale unite «PPC» Poate-Pic -Ceva; haz de necaz, cum se spune, i într-adev r a a î i duceau oamenii via a, din ce pica ici i colo. Nu am s în ir ce putea s pice, i ce nu pica niciodat . Nu reiau istoria economatelor, care ar fi trebuit s asigure

oamenilor din «câmpul muncii» necesarul de via , dar nu-l asigurau totdeauna. Era în timpul foametei, care dup dou veri secetoase, resim ite mai ales de Moldova punea oamenii pe drumuri; mergeau sute de kilometri în trenuri aglomerate, pe sc ri, pe tampoane, pe acoperi ul vagoanelor, ca s se întoarc vl gui i cu o desag de m lai sau de f in , din locuri unde se mai g seau câte unele. Despre aceste trenuri ale dezn dejdii am mai scris, i poate voi mai scrie, c ci ar fi o nelegiuire s uit de ele. A a cum am spus, Titus nu avea dreptul la cartel . Cump ra dintr-un colt al pie ei, de la speculan i, câte o pitu c nu mult mai mare decât o chifl . Uneori nu g sea nici acolo, i Olga împ r ea cu el pâinea luat pe cartel . Atunci mi-am dat seama de valoarea gestului i am în eles ce înseamn i cât îi une te pe doi oameni s împart între ei pâinea. Diminea a, Olga, care se scula mai devreme, îi aducea lui Titus la c p tâiul patului o can de ceai, mai rar de lapte, cu o felie de pâine uns cu marmelad . Marmelada! De câte ori mi-o aduc aminte mi se umplu ochii de lacrimi. Era chipurile o marmelad destul de bun , f cut din fructe amestecate, se aducea în l di e de lemn i se vindea cu cântarul, relativ ieftin, astfel c ani de zile a fost hrana s racului. Dup un timp a început s lipseasc i s racul n-a mai avut cu ce unge pâine copiilor, care plecau la coal cu matele ghior ind de foame. Dup alt timp, destul ca oamenii s -i simt bine lipsa, a ap rut din nou, aceea i, doar c s-a numit «superioar » i avea pre ul dublu. Marmelada inferioar , c reia îi simt i ast zi lipsa, de i nu rabd de foame, n-a mai ap rut niciodat . A a s-a f cut cu tot ce î i m rea pre ul: nu se pomenea de scumpire, ci de cre terea calit ii care, pe lâng c

aducea mai mul i bani statului, dovedea i progresul societ ii, pa ii ei spre mai bine. Nici uneia din spolieri nu i s-a spus pe nume; când nu se g sea o justificare pentru m rirea preturilor, adic nu se putea spune sub nici un cuvânt c «a crescut calitatea», preturile se rea ezau, nu se scumpeau niciodat . N-am s le plâng de mil celor care au jefuit pe al ii ca s se îmbog easc , au dormit pe saltele umplute cu bani i i-au pierdut pe to i la stabilizarea din 1947. S-a g sit un nume, ca s nu se spun «confiscare», ceea ce era de fapt, dar nu f cea impresie bun , mai ales în lumea apusean , chiar dac p rerea ei nu se lua în seam dar tot mai bine e s min i, decât s spui adev rul, fie i când nu te crede nimeni! Nu-mi este îns indiferent c s-au confiscat to i banii, la gr mad , lovind nu doar în cei îmbog i i pe spinarea altora, ci i în am râ ii care aveau strânse cu greu câteva milioane de lei, s -i aib pentru zile negre. Ce însemna un milion, atunci, nu mai e nevoie s repet. Zilele negre au venit, cam la vremea zilei celei mai albe, adic în preajma solsti iului de var ; banii au ars cu flac r , nu s-a dat în locul lor decât cel mult valoarea hârtiei. i ast zi m întreb ce a f cut guvernul domnului doctor Petru Groza cu ei, în afar c a pl tit ru ilor desp gubirile de r zboi, nedecontate pân ast zi. Era întregul avut b nesc al unui popor care num ra dou zeci de milioane de oameni. To i banii i-a luat statul deodat , f r s dea chitan . Oriunde pe lume ar fi fost revolu ie. La noi se socotea c revolu ia e f cut , o p zeau tancurile, nu mai putea s urmeze alta. Ca s nu p r sesc subiectul voi s ri cinci ani în viitor, la alt confiscare, cea din 1952, numit de ast dat reform monetar . Confiscare, fiindc oamenii n-au putut s schimbe

decât o mic sum , dând dou sute de lei vechi pentru unul nou, cel de ast zi, învechit i devalorizat înc o dat . Dar, ca beneficiul ministerului de finan e s fie mai mare, datoriile cet enilor c tre stat se majorau de zece ori, leul nou în acest caz socotindu-se dou zeci de lei. Ceea ce d na tere unei întâmpl ri de pomin : Un cet ean strâmtorat i-a dat sufrageria s fie vândut prin Consigna ie, înaintea altor bunuri, cet enii nec ji i î i vindeau sufrageriile. Cine mai d dea osp uri? De mâncat, se putea mânca i pe masa din buc t rie, când nu se mânca la cantin , în atmosfera ei deprimant . Gemeau consigna iile de sufragerii, care de care mai valoroase, Florentine, Biedermeyer, italiene ti, fran uze ti, sau cel pu in fabricate de Lengel, dac proveneau din România. Erau îns pre uite derizoriu, nici zece la sut din valoarea lor real . Mobila mai modest nici m car nu o primeau la Consigna ie, se vindea la talcioc, dac se vindea, altfel vai de mama omului. Dar cine cump ra sufrageriile somptuoase? Cei care aveau spa iu unde s le pun , nu erau înghesui i într-o singur camer . i î i permiteau s dea ospe e. Un pârlit de prieten, care ajunsese cineva i se mutase într-o vil pe oseaua Kiseleff, îmi spunea, întinzându-mi doar dou degete: «Am o sufragerie c pot s m plimb prin ea cu bicicleta!» Dar nu profita de spa iu ca s fac ciclism în cas ; avea ma in la poart : «Zill», negru. Omul cel lalt, care î i d duse sufrageria la Consigna ia, era atât de strâmtorat încât nu putuse s pl teasc nici m car transportul cu camionul; îl pl tise Consigna ia, urmând s - i acopere cheltuielile din pre ul vânz rii; se obi nuia, paguba întreprinderii era exclus , la pre de chilipir mobila se vindea sigur, i repede. S-a vândut, într-adev r, îndat ce a fost depus , la câteva

zile înaintea reformei monetare. Plata s-a f cut mai târziu, cum era obiceiul i între timp leul î i schimbase valoarea. Omul i-a primit banii în moneda nou , un leu pentru dou sute; i-a primit e un fel de a spune, în realitate a r mas dator Consigna iei; fiindc pre ul transportului, avansat de aceasta, întreprindere de stat, a fost socotit dou zeci de lei pentru unul i a a dep ea suma încasat pe mobila vândut înaintea reformei monetare. Cum s-a terminat povestea nu tiu, presupun c pentru datorie p guba ului i-au pus sechestru pe mobila din cas , cât mai r m sese. (În afar de pat i ma ina de g tit, protejate de lege ca indispensabile i celui mai nefericit dintre oameni, de i existau i vor exista totdeauna destui lipsi i chiar i de ele, se putea scoate la mezat toat gospod ria.) Iar vânzarea lucrurilor sechestrate poate s-a f cut tot prin consigna ie, nu cu toba percep iei, care b tea în fa a casei, s atrag lumea, în vreme ce pristavul anun a cu glas tare ce se vinde. Ast zi acest obicei, pitoresc dar mizerabil a disp rut, pentru datorii se pune poprire pe leaf , socotindu-se c orice om are un venit sigur, m car o pensioar , iar în ultima vreme ajutor de omaj, ca în rile capitaliste, care de mult ar fi trebuit s piar , spânzurate cu frânghia fabricat de ele însele. Amândoi fiind ocupa i, el cu medita iile care îi luau toat ziua, ea cu lucrul la casa de mode unde ajunsese premier , cuvânt ie it din uz ast zi, Titus se întâlnea cu Olga seara, în camera ei, i mâncau împreun , ce g tea ea la iu eal . Era între ei o în elegere t cut i senin , mai mult decât într-o dragoste, peste care uneori, sau adesea, bântuie i furtuna, zgâl âind chiar marile sentimente. Desigur convie uirea lor era comentat în bloc, f r s se tie ce însemna ea în realitate. Nu aveau îns nepl ceri, nu-i

denun ase nimeni pentru înc lcarea moralei proletare, mult mai sever decât morala burghez , de i contravenea principiului comunist al uniunii libere. socotit acum antisocial . Singurul care ar fi putut s le fac un r u era al treilea locatar de pe coridor, cizmarul de la serviciul secret, viitoarea securitate. Acela îns avansase, din cizmar devenise anchetator, cu gradul de locotenent i se mutase la alt scar din bloc, în apartamentul unei familii de evrei, care izbutiser s emigreze, l sându-i i o parte din mobil nu o putuser vinde pe toat la iu eal , erau bucuro i c scap , nu se mai uitau în urm . Camera lui, de la mansard , vecin cu a lui Titus r m sese liber , venea din când în când un om, cu o femeie, nu tiu pe ce baz aveau cheia, fapt este c nu-i sup ra nimeni, portarul îi saluta cu respect iar administratorul nu le percepea costul între inerii. Asemenea camere, uneori apartamente întregi, existau în multe locuri ale ora ului, serveau la întâlniri secrete, vecinii sim eau dar întorceau capul i î i ineau gura; for a c reia apar ineau aceste locuin e era puternic i temut . Despre un asemenea loc de întâlniri voi povesti chiar în paginile urm toare. Dup mas , la ora nou seara, ascultau tirile i comentariile de la radio Londra. Titus continua s spere c între Rusia i fo tii ei alia i avea s izbucneasc un conflict, i se p rea chiar iminent, era intolerabil cum Stalin înc lca în elegerile din timpul r zboiului, când fusese la ananghie; situa ia i se p rea f r ie ire, unui asemenea om nu i se putea opune decât for a. Câteva fapte în viitor aveau s dovedeasc adev rul acesta, de pild riposta pre edintelui Truman la r zboiul din Coreea, care a frânat elanul lui Stalin de a cuceri lumea. Atunci America, abia dezarmat i-a repus armata i industria pe picior de r zboi i

conduc torul Rusiei a înghi it în sec, în elegând c de aici înainte nu-i mai merge; s-a mul umit s -i dea cu gura i s însufle easc lupta pentru pace, inven ie care cred c -i apar ine. Inten ia era sincer în felul ei, pacea îi convenea cât timp avea prada abia înghi it i înc nedigerat . Pentru viitor, în timp ce dirija lupta pentru pace, se preg tea de r zboi, sacrificând nevoile poporului pân la cufundarea lui în mizerie, ca s fac în schimb arme i s realizeze bomba atomic , marele lui of în vremea aceea. Mai târziu, un alt pre edinte al Americii, John Fitzgerald Kennedy a înfruntat curajos i decisiv pe un nou st pân al Rusiei, Nichita Hru ciov, cel care s-a f cut de râs i de pomin , în fa a adun rii generale a Organiza iei Na iunilor Unite, unde, în lipsa altor argumente pentru teza sa i-a scos pantoful din picior i a b tut cu el în pupitru. N-a fost singura dat când s-a dat în spectacol, dar, cu toate acestea recunosc c lui îi dator m retragerea trupelor ruse ti i a faimo ilor consilieri sovietici din România. Bineîn eles c a fost o naivitate dar nu o blamez, dimpotriv , o aplaud, iar lui Hru ciov îi doresc s aib lini te pe lumea cealalt . El zace acum într-un cimitir de la Moscova, pentru personalit i de mâna a doua, nu departe de mormântul Aleluevei, v duva lui Stalin, dup câte am auzit, sinucis , cuvânt echivoc ast zi. Pe ea îns n-au s-o deshumeze ca pe ilustrul ei so . i, ocupând un loc modest pe lumea cealalt , n-au s -l deshumeze nici pe Hru ciov. Acesta voise s fac rampe de lansare pentru bomba atomic în Cuba, credincioas ru ilor i du man de moarte al Statelor Unite, aflate doar peste un bra de mare; cum s-ar spune, la o arunc tur de piatr . Flota care transporta bomba atomic i instala iile traversa

Atlanticul, când Kennedy, luându- i curajos o îngrozitoare r spundere, un posibil sfâr it al omenirii i-a cerut lui Hru ciov s - i întoarc vapoarele din drum, sub amenin area c altfel le arunc în aer. Ca i Stalin când cu r zboiul din Coreea, Hru ciov i-a dat seama c nu-i de glum , i, b gându- i coada între picioare a poruncit flotei s se întoarc . Lumea a în eles c , oricât de agresivi, ru ii tiau de fric . Din nefericire, n-au în eles i conduc torii lumii. Sau, mai bine spus, n-au avut curajul s în eleag . Titus n-a apucat s fie martor la aceste evenimente, dup mine cruciale în istoria timpului nostru. Totu i, pu inul timp cât a mai tr it, n-a încetat s cread într-o apropiat interven ie a Statelor Unite i n-a fost singurul. F r ca între ei s se nasc din asta vreo discordie, Olga era de alt p rere, i oricât a fi dezaprobat-o atunci, azi îi dau dreptate. «Cine ar putea s le vin de hac ru ilor? spunea. Ce-a intrat în gura lupului, nimeni nu mai poate s scoat !» Avea dreptate, dar, ca i lui Titus, nici mie nu-mi venea s cred. Iar ceea ce spunea Olga mai departe, imposibil de admis atunci, azi mi se pare de o extraordinar for profetic : «Ru ii au s se înving singuri, nu se poate altfel!» A a gândea, în 1947, o fat modest , chiar dac ajunsese premier la o cas de mode adic prima dup patroan ; ea le sf tuia pe cliente ce modele s aleag , ea lua comenzile, avea talent i î i cuno tea meseria, în schimb era cu totul nepriceput în politic . i iat cum o fat ignorant s-a gândit cu mai bine de patru decenii înainte de a se produce la un fenomen pe care oamenii politici, cu capul ascuns în nisip îl socoteau imposibil. Dup ce se terminau tirile de la radio Londra, Titus îi mul umea Olg i pentru ospitalitate, apoi se ducea s se culce în

camera lui de al turi; niciodat aceast clip nu fusese stânjenitoare, se purtau amândoi cu aceea i naturale e, într-o resemnare calm . Uneori Olga mai r mânea un timp în fa a aparatului de radio, s asculte muzic de noapte. Dar f r regretul c îi treceau a a anii cei mai frumo i ai tinere ii.

20 Cu toate c nu încetase s cread în for a Americii i în dorin a ei de dreptate i î i p strase neclintite speran ele în viitorul omenirii, Titus nu tr ia o via lini tit ; era tot mai îngrijorat de soarta lui Honoriu, despre care nu mai avea nici o tire. Continua s treac din când în când, seara, pe întuneric, prin fa a casei lui, sperând c o dat va sim i în untru un semn de via . i, într-adev r, o dat , cum mergea pe trotuarul de vizavi, v zu o dâr de lumin pe sub un voleu de la sufragerie. Travers strada cu grij , dup ce privi b nuitor într-o parte i alta, dar, ca i în celelalte rânduri nu descoperi pe nimeni pus s supravegheze casa. Nu se în elase, în untru era lumin , mai mult decât atâta, se auzeau glasuri i muzic . Avu un moment de nedumerire i chiar fu mâhnit c Honoriu nu-l c utase, de i era v dit c avusese timp s - i invite ni te prieteni la o petrecere. Nu se gândi c , dup tirea lui, Honoriu nu avea prieteni i nu-i pl ceau petrecerile, de i p rea un om volubil i vesel. În prima clip vru s se îndep rteze, vexat c prietenul, camaradul lui de arme i de aventur îl uitase; pe urm se gândi c nu putea s fie decât o neîn elegere; urc treptele de la intrare i ap s pe butonul soneriei. Brusc în untru se f cu lini te, apoi se auzir pa i în vestibul i u a se întredeschise cu precau ie. Un om a c rui fa nu putea s-o vad limpede fiindc îl b tea lumina din spate, întreb aspru, cu un amestec de surpriz i de amenin are: Pe cine cau i? Pe domnul inginer Honoriu Sîn Giorgiu. Într-o clip , cât ezitase pân s r spund , Titus v zu, peste um rul omului, tot ce era în untru, un tablou care i se întip ri în

minte, cu toate am nuntele, ca pe un cli eu fotografic. Dincolo de vestibul, prin u a deschis a sufrageriei, un grup de oameni, unii doar în c ma , printre ei câteva femei cam de n ate în epeniser , cu ochii la intrare. Doar unul z cea la podea, pe o coast , ro u la fa , atât de beat c nu- i mai d dea seama ce se întâmpl . Iar altul, în aceea i stare, aplecat peste el, îi turna în ureche alcoolul dintr-o sticl de whisky. Legitima ia! scrâ ni omul care îl întâmpinase pe Titus. Acesta r mase confuz, nu avea la el nici o legitima ie. Atunci v zu desprinzându-se din grup i apropiindu-se, destul de sigur pe picioarele lui, probabil mai pu in beat decât ceilal i, un om care îi p rea cunoscut, dar nu tia de unde. Las -l! îi porunci acesta celui care ceruse legitima ia. Apoi se adres lui Titus, cu o grosol nie binevoitoare, dac poate fi în eleas împerecherea celor dou cuvinte: Iar tu, car -te, i ine i gura, dac nu i s-a urât cu via a! Lui Titus i se urâse dintr-o dat i de via , i de lume, i de toate, ar fi scos pistolul i ar fi tras f r ov ire, putea s împu te cel pu in ase din gr mad . I se f cu lumin în minte, îl recunoscu, era Co aru, omul care îl arestase pe Honoriu i pe urm îi perchezi ionase casa. Cu ase gloan e nu rezolva nimic, nu- i potolea nici scârba, nici ura; i-ar fi dat via a prea ieftin. Atunci, pe loc, îi veni ideea, s fug în mun i i s se al ture partizanilor care duceau acolo un r zboi inegal dar îndârjit, cu poterele, cu armata, cu tunurile, mitralierele i avioanele, de i to i tiau c lupta era pierdut dinainte de a începe. Întârziase nu fiindc gestul ar fi fost inutil; nutrise alt speran , dar cum nenorocul îl împiedicase continuu s ajung la ea, î i pierduse vlaga i setea de lupt .

Când Titus d du de urma lui Honoriu era prea târziu. Îl g si la spitalul de neurochirurgie, cu capul în bandaje. Cu gândul disperat, sau stupid, c originea bolii ar putea fi în creier, îi f cuser o trepana ie, f r s descopere nimic, i acum agoniza, a teptându- i sfâr itul. Era singur, într-o rezerv , Titus st tea pe un scaun la c p tâiul lui, privindu-l consternat, convins c bolnavul nu-l recuno tea, nu deschisese ochii, nu r spunsese la salut. R mase a a, cu o jale grea în suflet, pân la ora ase; atunci intr infirmiera i-i spuse c e timpul s plece. Când se ridic de pe scaun, Honoriu f cu un gest cu mâna dreapt i bolborosi câteva cuvinte. Deslu indu-le greu în elesul, Titus încremeni de stupefac ie: Tu e ti... Titus?... Tu tii cine-i tr d torul!... Pedepse te-l! Nu, nu tia, nu în elese i r mase cu o greutate îngrozitoare pe suflet. Honoriu muri peste noapte. Îl eliberaser la sfâr itul lui martie, dup o anchet prelungit luni în ir. N-am putut s aflu dac îl torturaser , ce voiau s stoarc de la el, ce vin avea în afara inten iei de fug , pentru care nu s-ar fi f cut atâta tevatur . Despre expulzarea domnului Haig, de la ambasada Turciei, ca «persona non grata» s-a scris în ziare. Domnul Ionescu, de la Serviciul secret, protectorul lui Honoriu fusese arestat i el pentru a fi confrunta i la anchet , pe urm murise în închisoare, probabil datorit torturii; familia fusese informat c suferise un atac de cord; a a se obi nuia, afar de cazul c nu se d dea nici o informa ie i nu se mai tia nimic de soarta victimei. Honoriu fusese avertizat s nu r mân în Bucure ti i s nu spun un cuvânt, nim nui, despre cele întâmplate. A a c n-am

putut s aflu nimic despre anchet . Nu mai trecu pe la casa din Sfântul Ioan Nou, chiar dac nu i-ar fi fost interzis nu putea r mâne acolo, singur; avea nevoie de îngrijire. Ie ise din închisoare cu febr mare, treizeci i opt de grade, care se men inea constant de câteva zile i f r vreun diagnostic. Merse cu trenul pân la Bra ov, unde locuiau p rin ii, familia Sîn Giorgiu. Z cu tot drumul într-un colt de compartiment i, când coborî, cu greu ajunse la o tr sur i bâigui adresa. Am ajuns! îl vesti birjarul, v zându-l c torope te. Honoriu deschise ochii, d du s pun piciorul pe scara tr surii dar nu izbuti, se sim ea f r pic de putere. Te rog, opti vl guit, adresându-se birjarului, cheam pe cineva din cas . Veni chiar domnul Sîn Giorgiu, care nu tia nimic de soarta b iatului, dar nici nu-i ducea grija, nu era prima dat când lipsea cu lunile. De ast dat îns încremeni, îl privea i nu putea s cread c umbra aceea de om din tr sur , slab i palid era Honoriu. Î i ascunse consternarea, îi apuc mâinile i i le strânse puternic, încercând s fie jovial, ca totdeauna. Bine-ai venit, b iete! De ce nu ne-ai dat o telegram , s t iem vi elul cel gras, cum se cuvine. Honoriu r spunse cu o grimas : Nu m strânge a a, tat ! Mâinile lui, care odat puteau frânge lan uri, acum p reau moarte. Iar picioarele nu-l mai ineau, abia se târî pân în cas . C zu la pat i z cu pân vara. Întâi veni s -l vad medicul casei, sub ai c rui ochi crescuse Honoriu, înalt ca bradul i voinic ca stejarul. În copil rie nu fusese bolnav, nici de scarlatin , nici de pojar sau de variol ; doar câte o mic r ceal , dup ce venea de

la derdelu cu z pada înghe at pe haine iar dedesubt lac de n du eal . Pe atunci nu se vorbea de grip , fusese odat , dup primul r zboi mondial o epidemie de grip spaniol , boal grea i necunoscut , care omorâse milioane de oameni în lumea întreag ; pe urm trecuse i fusese dat uit rii. Inutil s spun c pe atunci nu existau sulfamide, cu atât mai pu in penicilin i alte antibiotice. R ceala se vindeca doar cu aspirin , piramidon, ventuze i frec ii; tusea, cu bomboane de eucalipt, guturaiul cu inhala ii de zah r ars, îl pres rai pe plita sobei i tr geai pe nas fumul înec cios i dulce. În adolescen Honoriu p ise o ru ine, despre care p rin ii nu aflar . Vinovatul, un prieten, îl dusese la un stabiliment (cum se numeau atunci casele cu fete) de unde luase o boal lumeasc , din fericire u oar i f r alte urm ri decât ru inea; îl vindecase tot medicul casei, doctorul Vitejelu, bun la toate. Acum doctorul Vitejelu îmb trânise, dar continua s - i îngrijeasc pacien ii i s -i fac bine, chiar dac r m sese în urm cu tiin a medical care o cam luase razna, bâjbâind printre boli necunoscute înainte, tot mai numeroase i mai misterioase, la fel ca medicamentele nou ap rute, c nu mai aveau loc în rafturile farmaciilor, înmul ite i ele. Nu vreau s iau în râs priceperea doctorului Vitejelu, care f cuse mult bine bolnavilor, îl cuno tea tot Bra ovul i mult lume îl saluta cu respect, purtându-i mult recuno tin . Dar în fa a bolii lui Honoriu r mase neputincios; nu izbutir mai mult nici renumi i profesori de medicin , savan i de toate specialit ile, adu i de la Bucure ti i Cluj; pentru atâta cheltuial domnul Sîn Giorgiu vându pe rând sufrageria Biedermeyer, cump rat la începutul secolului de la Budapesta, apoi biblioteca, numai mobila, dulapuri de nuc sculptat, cât un

perete, cu u i de cristal, c i se rupea sufletul s vezi cum se demonteaz i se scoate pe u . De c r i nu vru s se despart , mai ales c i se ofereau pentru ele preturi ru inoase; de pild , Larousse-ul în dou zeci i patru de volume legate în piele ro ie, un anticar voia s -l cumpere cu cinci sute de lei; e drept c nici el n-ar fi putut s -l vând cu mai mult de dou mii, a a erau pre urile. I se repro a c e vechi, ceea ce nu pot s neg, dar reprezenta o enciclopedie inegalabil la vremea când ap ruse; l-am v zut i tiu c lui Leonardo da Vinci, bun oar , îi erau închinate dou pagini i jum tate, mai mari decât Biblia lui erban, retip rit deun zi. Larousse-ul în zece volume, ultimul ap rut la începutul anilor 1970, cuprinde mii de articole în plus, fiindc au ap rut puzderie de no iuni noi, evenimente, tiin e, descoperiri, inven ii; dar despre Leonardo da Vinci nu g se ti în el decât dou zeci de rânduri. Domnul Sîn Giorgiu î i vându chiar ceasul de aur cu diamante, pe care îl avea ca dar de nunt de la p rin ii nevestei, iar aceasta, dup ce se desp r i de toat argint ria, garnituri de tacâmuri, la ce s -i mai trebuiasc dac nu mai aveau sufrageria? renun i la bijuteriile mai valoroase. Toate acestea se duser într-o lun i jum tate, cât dur boala lui Honoriu. La început, de i îngrijorat de înf i area bolnavului, doctorul Vitejelu diagnostic o criz de malarie, i îi prescrise chinin . Dup câteva zile, în loc s scad , febra crescuse cu cinci liniu e. De i înc nu p rea ceva grav, doctorul socoti c e bine s propun un consult, i aduse un coleg mai tân r, dar cu renume, de la spitalul de boli infec ioase. (Nu m pot ab ine de a face o parantez , care este un repro ironic, ca s nu folosesc alte cuvinte, mai aspre, celui ce-o fi avut proasta inspira ie, ca s nu o numesc ignoran sau neghiobie, de a numi

pe speciali tii în boli infec ioase infec ioni ti, cuvânt consacrat ast zi, de i în loc de vindec tor, înseamn mai degrab purt tor de infec ii.) «Infec ionistul» a adar, nevinovat de numele specialit ii sale, diagnostic un reumatism de-o anumit categorie i prescrise salicilat, în asociere cu ceva necunoscut de mine. (Salicilatul de sodiu este cel folosit i la conserve, de gospodinele care mai au timp i r bdare s le fac în cas .) Temperatura cre tea întruna, bolnavul abia mai putea bâigui câte o vorb i sudoarea curgea pe el gârl . A a c , bunul doctor Vitejelu, renun ând la orice orgoliu de altfel nu fusese niciodat orgolios, de aceea vorbesc despre el cu simpatie chem al i speciali ti, somit i în ale medicinii, încât el, bietul, nici nu mai avea loc la patul bolnavului i nu mai f cea altceva decât s adune feluritele i numeroasele buletine de analize, în care se uita cu nedumerire. Se adunaser într-un teanc de o palm în nici unul nu ap rea un semn de boal , cu atât mai pu in numele care s-ar fi putut da acelei boli necunoscute i neidentificate. Din analize reie ea c bolnavul era s n tos de i el între timp se topea v zând cu ochii, temperatura ajunsese la patruzeci de grade i nu mai sc dea, m car o or pe zi, pe noapte, s -i lase un r gaz, s se odihneasc , în ultima faz abia mai deschidea ochii, dar nu recuno tea pe nimeni, gemea tot mai stins, f r s se poat distinge o vorb , o rug minte, o lamenta ie. Fu adus preotul, s slujeasc , dar când îi duse la gur linguri a cu sfânta împ rt anie, bolnavul nu putu s înghit vinul sfin it. Urm drumul la Bucure ti, în agonie; apoi trepana ia. Singurele cuvinte pe care izbuti s le mai articuleze Honoriu dup o t cere de peste o lun , fur cele adresate în

spital lui Titus, pe care nu le-ar fi deslu it nimeni. Titus le deslu i: «Tu tii cine e tr d torul!», dar nu le în elese. Plec de la spital îngândurat, cu o imens greutate pe umeri. Cum am spus, Honoriu muri dup câteva ore, noaptea. * Cam la o lun dup moartea lui Honoriu m aflam la unul din serviciile de boli contagioase al spitalului Colentina, s v d un prieten, bolnav de hepatit . St team pe un taburet metalic, la c p tâiul patului i f r s vreau mi-au c zut ochii pe foaia de observa ie a bolnavului de al turi, uitat de infirmier pe noptiera acestuia, dup ce-i însemnase temperatura. Nu m-a intrigat deloc numele, c ci nu-l cuno team, ci profesiunea, marinar, care m-a f cut s m uit la bolnav cu un interes explicabil, fiindc marinarii nu mi-au fost indiferen i, înc de copil, când visam s plec i eu într-o c l torie cu vaporul. Abia în clipa urm toare am v zut pe foaia de observa ie c pe acel om, tân r, de vreo treizeci de ani, îl chema Iani State. Era firesc s tresar; f r s -l fi cunoscut am scris despre el nu cu multe pagini în urm ; era comandant pe «Hercules». Nu cuno team pe nici unul din cei patru membri ai echipajului, tiam despre ei de la Titus, prieten din copil rie care, pe vremea când locuia în bulevardul Domni ei, unde se întorsese dup ce tentativa de fug e uase, mi-a povestit totul, despre întâmpl ri i despre oameni, tovar ii lui de aventur , începând cu Honoriu. Iat prilejul s dezv lui unul din secretele scrisului, cu riscul de a dezam gi pe cititorii cu mai pu in imagina ie: nu-i nevoie s cunosc personal un om, nici s tiu despre el mai mult decât o idee, ca s fac din acesta un personaj în carne i oase. De

multe ori se întâmpl s cred, cel pu in în unele clipe, c pe omul construit astfel, l-am cunoscut în realitate. La fel va crede i cititorul, dac am scris cu destul convingere. Deci, cunoscând biografia bolnavului de al turi, f r ca el s m cunoasc , i-am adresat cuvântul, întrebându-l înainte de toate de ce sufer . Suferea de aceea i boal cu Honoriu, ie ise istovit din Calea Rahovei, unde îl anchetaser ; s-a ferit s -mi spun în ce condi ii. Nu avea înc un diagnostic, f cea temperatur dar spera s se îns n to easc repede. A murit înainte de a veni toamna. Ani mai târziu m aflam la Hamburg, pe un vapora care f cea ocolul portului, cu turi ti din toat lumea. Prezen a lor g l gioas , m plictisea, dar n-aveam ce face, st team cu capul între umeri, m mul umeam s înregistrez în minte ce vedeam în jur, cu coada ochiului, tiind, dup o lung experien c seara totul o s se developeze i o s -mi apar în fa ca o proiec ie cinematografic , a a cum îmi apare i acum, dac m uit în urm , dup atâta trecere de vreme. La un moment dat, pe tambuchiul de la camera motorului s-a ivit capul unui mecanic b rbos, care a ie it pe punte i s-a îndreptat spre bar, la pupa vapora ului, probabil ca s bea o cafea, sau ceva r coritor; era însetat, se vedea dup sudoarea de pe frunte, în dreptul meu s-a împiedicat de picioarele unui trepied fotografic, care ie eau dintre b nci, t ind drumul. Mecanicul s-a uitat urât la proprietarul trepiedului i, spre surpriza mea, a scos o înjur tur , în române te. Se în elege c am fost surprins, de aceea, când a trecut înapoi l-am apucat de mân , cu simpatie. De obicei nu fac asemenea gesturi, cu persoane

necunoscute. Iar dac sunt în str in tate i aud pe cineva vorbind române te, m dau deoparte, ceea ce nu înseamn c limba pe care o vorbesc din copil rie mi-ar fi indiferent . M tem îns de orice leg tur cu compatrio ii mei, fiindc nu tiu în ce scop c l toresc i ce hram poart pe lume. M refer la deceniile din urm , când orice român care c p ta pa aport, mi se p rea c se afl în str in tate cu o misiune; la fel puteau s cread i ei despre mine, nu-i condamn, tr iam într-o suspiciune continu , în ce m prive te, socotesc c e inutil s spun cât am con tiin a de curat , la fel poate s spun oricine, chiar cei care m-au urm rit i au f cut rapoarte. Nu m tem îns de dosarul meu, fiindc desigur a existat unul i poate n-a fost ars la gr mad . În el se va fi scris nu ce-am f cut ci, dimpotriv , ce m-am înc p ânat a nu face. A fost o vreme, prin anii cincizeci, când ziarul Universul îmi cerea s scriu un comentariu, desigur favorabil, despre un anumit eveniment al zilei; era ceea ce purta numele de agita ie, i un imens num r de activi ti ai partidului se îngrijeau ca treaba s mearg bine. Ziarul Universul, mo tenire burghez folosit pentru trebuin a cauzei, era destinat unor colaboratori agrea i de nevoie, ca s m reasc num rul adeziunilor, dar privi i cu neîncredere, gata s fie arunca i din tren la prima gar , ca «tovar i de drum» deveni i inutili de la un punct înainte. N-am spus niciodat «nu» la aceste solicit ri; a fost tactica mea defensiv , am f g duit c pân a doua zi la ora cutare vor avea articolul i am plecat din Bucure ti, ca s m întorc dup câteva zile, sau dup o s pt mân , când colaborarea cerut nu mai era de actualitate. Procedeul îl înv asem în coala militar , dar nu la cursul de tactic ; repet pe scurt ce-am scris alt dat , cum sc p m de tunsoare; n-am spus niciodat «nu» când ofi erul

de serviciu în sala de mese unde st team cu capul descoperit, observa c mi-a crescut prea mult p rul i îmi poruncea s m duc neîntârziat la frizerie. «Am în eles, domnule! Prea bine!», r spundeam cu smerenie. Pe recalcitran i, care invocau scutiri medicale sau alte motive, de toate felurile, îi lua de mânec i-i d dea imediat pe mâna frizerului. Pân s -i vin din nou rândul de serviciu la sala de mese, treceau zece sau cincisprezece zile, ofi erul uita de mine, se putea s nu m observe între patru sute de capete, iar dac m observa, nu mai inea minte trecutul, îmi poruncea s m duc la frizer imediat dup mas , iar eu r spundeam: «Da, domnule!» Universul nu mai ap rea când s-a încheiat pactul de la Var ovia. (Pentru cine a uitat, era alian a militar a rilor socialiste, sub aripa Moscovei, r spuns la Pactul Atlanticului.) Atunci am fost solicitat s elogiez evenimentul în ziarul Steagul Ro u sper c a a se numea i nu fac o confuzie c ci exista i o uzin de autocamioane, cu acela i nume. Am r spuns: «Da, când ave i nevoie?» i am lipsit din Bucure ti cinci zile. Agita ia în jurul Pactului de la Var ovia nu se terminase îns , a inut luni de zile, ba chiar ani, dac nu cumva tot timpul cât a mai avut oxigen s respire. Cum am sosit, a i sunat telefonul, iar eu am r spuns: «Da, veni i s lua i articolul mâine diminea , la ora nou ». A doua zi, nu se f cuse bine ora nou , când am auzit soneria la u . Am f cut pe mortul, întins în pat, cu ochii închi i i cu urechile astupate, dar soneria tot se auzea în bu it i a sunat a a mai multe minute. Pe urm a t cut, dar în curând a zbârnâit telefonul. Bineîn eles, n-am r spuns i urmarea a fost c pu in mai târziu s-a auzit iar soneria la u . A a a continuat s m chinuiasc ba soneria, ba telefonul, pân pe la trei dup amiaz , când mi-au dat pace. Am mai a teptat vreo jum tate de

or , pe urm am ie it, s -mi iau ceva de mâncare. În capul sc rilor, a ezat pe trepte a tepta un tân r în sutan , ca a Arhanghelului i oastei sale, dar cenu ie, nu alb . Tân rul s-a ridicat în picioare, era înalt s te sperie, m-am tras înapoi, a venit dup mine în camer , i dup ce m-a salutat reveren ios, mi-a vorbit, cu o voce blând , parc pu in consternat , dar hot rât : «V rog s scrie i articolul. Îmi pare r u, n-am nici o vin , dar în elege i c nu-i sc pare, sunte i pe lista noastr , întocmit de CC. (Comitetul Central) trebuie s execut m ordinul!» Înainte de a pleca, mi-a aruncat o privire obidit : «Îmi face i un r u, dac nu scrie i. V rog, în elege i i cru a i-m !» Era trist i p rea sincer. I-am f g duit, hot rât de ast dat s -mi in cuvântul i l-am rugat s vin a doua zi. Iar eu m-am chinuit tot restul zilei i jum tate din noapte, s scriu ceva despre necesitatea pactelor, în general, lumea era în drept s se apere; a a c , aprobând pactul de la Var ovia, nu dezavuam pactul Atlanticului. A doua zi, tân rul de la ziar a luat articolul i înainte de a-l b ga în buzunar, i-a aruncat ochii pe el în fug . Nu cred s m fi în elat, pe fa a lui am v zut un mic zâmbet de satisfac ie. Iar la plecare, mi-a strâns mâna, cu o cordialitate întristat . Nu tiu ce-a f cut mai departe, dar textul n-a ap rut, de i redac ia ar fi putut s -l modifice. A fi curios s aflu dac în dosarul meu scrie ceva despre aceast afacere. Ca i despre cea urm toare: Trecuser ani, pactul de la Var ovia exista dar aveam impresia c nu-l mai luau în seam to i partenerii. La noi era Vremea Omagiilor. N-am scris nici un rând, în nici unul din ele, f ceam ce f ceam i în zilele primejdioase din ianuarie nu r spundeam la telefon decât dup un cod stabilit cu foarte pu ini

prieteni; nu deschideam dac suna la u , sau plecam la Sinaia, s înot la piscin . Deci, nu tiu dac m c uta cineva, dac f cea investiga ii s afle pe unde umblu; poate m speriam de poman . Dup un timp, obosit de atâta comedie am renun at la m surile de prevedere i nu m-a c utat nimeni. Când deodat , prin 1987 sau '88, aproape de spartul târgului, m-am pomenit cu un telefon din partea unei doamne, adic tovar , de la un ziar care continu s apar i ast zi, cu vechiul lui titlu dar cu ideologia schimbat . Nu vre i s scrie i un «Omagiu»? m-a întrebat doamna. O cuno team, aveam despre ea o impresie bun , într-un timp m vizitase i îmi propusese o colaborare statornic . Nu puteam s -mi iau un asemenea angajament, de i respect disciplina muncii mele, respect chiar o norm zilnic ; dar nu suf r alt constrângere decât pe cea exercitat de mine. I-am r spuns deci doamnei c dac dore te îi pot da câteva pagini, din când în când, nu la date fixe. Am i scris un articol, de polite e, i n-a ap rut, cuprinzând cu totul altceva decât dorea ziarul. Îmi pare r u, i-am r spuns doamnei, în leg tur cu Omagiul, dar subiectul e prea mare pentru mine. i apoi, s-a scris atât, i cu atâtea superlative, c nu mai pot g si altele; nu-i în firea mea s iau ceva de la al ii. Dup o mic pauz , mi-a venit o idee: Dar, dac ine i neap rat, v pot dicta o telegram de felicitare; v rog, scrie i: «Cu prilejul (cutare) îi doresc (cut ruia) tot ceea ce îi dore te poporul român!» Doamna a închis telefonul repede, f r nici un comentariu; poate nici n-a auzit urarea pân la cap t. De ap rut, nici vorb s apar ; dac telefonul meu nu se afla sub observa ie, poate nici nu a fost înregistrat ; ca s aflu ar trebui s -mi g sesc dosarul.

Citesc la Mica Publicitate din ziare c Omagiul se cump r cu sute de dolari; cred c în str in tate se vinde bine, dar nu în eleg de ce s colec ionezi asemenea albume; mi se pare un act de scatologie. Zilele trecute am aflat c într-o ar apusean , carnetul de partid al cucoanei s-a vândut la licita ie. La fel s-a vândut be i orul, terminat în form de furculi , pe care M ria Antoaneta îl folosea ca s se scarpine pe spinare. Mecanicul vaporului de la Hamburg, pe care îl oprisem apucându-l de mân m-a privit cu un zâmbet simpatic. E ti român? l-am întrebat, tiind c nu putea s -mi fac nici un r u, odat ce lucra în Germania. E drept c ar fi putut s fie agent al Securit ii, b nuiala era un reflex continuu în existen a noastr , dar omul cu zâmbetul lui mi-a inspirat încredere. A a se face c , dup ce mi-a spus cine este, seara ne aflam împreun într-un bar din Altona, cartierul de petreceri al ora ului. La data aceea îl cunoscusem pe State i aflasem de la el ce se întâmplase cu «Hercules», în 1947; trecuser dou zeci i cinci de ani de la aventura aceea, i dou zeci i trei de ani de când mi-o povestise fostul comandant al barcazului, dar nu uitasem nimic, cum n-am uitat nici pân ast zi. Mecanicul de la Hamburg era Rudolf Schmeltzer, c ruia oamenii din echipaj îi spuneau Rudi. Am b ut bere i am mâncat crenvur ti, chelneri a ne-a servit îndat ce ne-am a ezat la mas ; era o tradi ie a localului, un bar modest, la noi s-ar fi numit cârciumioar . Acolo mi-a povestit Rudi prin ce întâmplare sc pase, ceea ce State omisese s -mi spun , poate nici nu tia bine sau uitase. Era pe la trei

noaptea, o s pt mân de când îl ridicaser pe Honoriu, i exact dou zeci i patru de ore dup ce, la 31 decembrie spre 1 ianuarie «Hercules» revenise în port, dup încercarea nereu it pe care am relatat-o. Rudi nu izbutea s adoarm , îl chinuia ciuda care, a doua noapte dup întâmplarea stupid înc îi râcâia sufletul i îi d dea mânc rimi în tot trupul. Nu fusese ideea lui s se întoarc , el, unul, ar fi mers înainte, oricât de mare era riscul. Asupra acestor gânduri un zgomot de motor îl f cu s trag cu urechea afar . Pentru un om cu auzul ascu it i exersat, orice motor are o particularitate inconfundabil , care îl face s deosebeasc f r gre pe unul de altul. Un automobil opri pe chei, în fa a barcazului i motorul mai merse câteva clipe la ralanti. În lini tea care urm , Rudi auzi apropiindu-se un sunet identic. Un al doilea automobil opri în spatele primului. Erau neîndoios dou «Gaz»-uri ruse ti, cu motorul «Ford» de patru cilindri. Acelea i care veniser s -l ridice pe Honoriu. Reac ia lui Rudi fu rapid , se desf ur concomitent cu judecata, la fel de fulger toare. Nu are importan c pornea de la o dat gre it : î i închipuia c veneau s -i ridice pentru tentativa nereu it din noaptea trecut ; nu era timp s se întrebe cum aflaser i nu trebuia s se mire c ac ionau cu atâta întârziere; era tiut c arest rile se f ceau noaptea, s nu vad nimeni. Chiar i aceia care nu au uitat sub ce tensiune, în ce nesiguran se tr ia atunci, vor socoti c vina lui Rudi nu putea fi pedepsit atât de aspru încât s merite riscul lui de a- i da drumul în apa m rii, care, chiar într-o iarn blajin este mai rece ca ghea a. Poate în aceast privin judecata lui nu a avut când merge pân la cap t, s-a gândit c nu trebuie s se lase prins,

restul a fost simplu impuls. Era numai în c ma i în izmene; instinctiv i-a pus pe deasupra vesta de salvare, aflat la c p tâiul patului. Patru oameni tocmai coborau din cele dou «Gaz»-uri, n-au apucat s -l vad , de i culoarea portocalie a vestei ar fi putut s -l tr deze; dar, cum spuneam, fapta s-a petrecut cu iu eala fulgerului. Rudi a înc lecat parapetul, a coborât o mân , apoi pe cealalt pân la saborduri, de aici aproape c atingea apa cu picioarele, i-a dat drumul f r zgomot, stârnind doar o u oar clipoceal i în câteva clipe era departe; vizitatorii abia coborau schela, spre punte. La cheiul cel lalt al bazinului era un mic cabotier turcesc care adusese valonee de la Istambul i pleca gol, chiar a doua zi. Îl cunoscuse pe mecanic, un maltez care fusese îmbarcat mul i ani pe un cargobot german, a a c aveau o limb comun . În timpul r zboiului vaporul se înecase, torpilat la intrarea în Dardanele. Sc pat cu via , maltezul se îmbarcase pe cabotierul turcesc c tre care acum Rudi înota cu o îndârjire dezn d jduit . Vesta fu salvarea lui, nu c ar fi fost în primejdie de înec; f r ea, care îi ap ra toracele i-ar fi pierdut toat c ldura corpului i ar fi înghe at înainte de a traversa bazinul. i a a, ajunse învine it, cu maxilarele încle tate, un trismus care premerge paralizia facial ; nu mai avea mult s ajung la sindromul de imersiune, în primejdie de moarte. Un cabotier cu un echipaj de cinci oameni nu poate avea medic, îl îngrijir i ei cum se pricepur , frec ii, masaj, îl învelir în p turi i-i turnar pe gât uic fiart , cu piper i scor i oar , b utur româneasc pentru zile geroase. Pân dup -amiaza urm toare, când se aflau la jum tatea drumului, Rudi z cu aproape în agonie; în el se trezi mai întâi mustrarea de cuget. Nu tia bine unde se afl i cum ajunsese aici, dar avea con tiin a c se salvase f r s in

seama c trei din tovar ii s i r mâneau în primejdie. Mai târziu, când î i veni cu totul în fire se n scu în sufletul lui o vrajb cu ei i cu sine, fugise dar era un act de curaj, mai mult decât unul de la itate. Dac noaptea trecut ceilal i ar fi avut curajul lui î i continuau drumul, în cea i poate acum ar fi fost în drum spre Bosfor, având cu ei i barcazul, o avere, putând s tr iasc liberi to i patru. De la Rudi am aflat i de soarta celorlal i doi. tia de la marinarii de pe un vapor românesc, intrat în repara ie la Hamburg; prin porturi ve tile circul cu întârziere, dar de ajuns tot ajung la urechea cui are nevoie de ele. Com nescu i Ispirescu, elibera i odat cu State i cu o lun înaintea lui Honoriu, muriser de aceea i boal necunoscut , cu acelea i simptome indescifrabile, cu deosebirea c ap reau la date diferite, ca misterul s fie i mai mare. Dar pe mine nu m poate convinge nimeni c nu aveau o cauz comun ; probabil fiecare organism reac ioneaz în alt fel.

21 La 30 august, de sfântul Alexandru, Titus s-a dus s-o felicite de ziua numelui pe maic -sa, care locuia tot unde am întâlnit-o ultima oar , la Ploie ti, în casa Corneliei i a lui Trandafil. Am pus-o întâi pe Cornelia, fiindc ei i se datora tot ce se f cuse acolo. Ultima oar Titus fusese aici în decembrie trecut, când venise s - i ia r mas bun de la Alexandrina. De atunci nu se schimbase nimic în cas i în familie. Doar Tiberiu ajunsese un personaj important în organizarea jude ean de partid, nu m-a interesat s -i aflu gradul, tiu doar c pân i nevast -sa, Ana Passionaria, care îl prelucrase i îl ajutase s se ridice, îl privea acum cu admira ie. Locuiau înc în casa tat lui ei, maistrul Musta . S nu fi existat acesta, ar fi putut s se mute într-o cas boiereasc , de pe bulevardul Independen ei, c ruia nu i se schimbase numele, fiindc suna bine, chiar dac era inspirat de o independen veche, cea de la '77. Socrul, care î i p strase firea modest i judecata cump tat , privea cu oarecare ironie i neîncredere ascensiunea lui Tiberiu, i cât era de blajin, se opusese cu fermitate la aceast schimbare a felului lor de via ; el r m sese acela i maistru la rafin ria Vega, refuzase s fac o coal de ingineri «pe puncte», când mai avea câ iva ani pân la pensie. Dar al ii se gr beau s capete titluri; pentru cei cu r spunderi politice era chiar o obliga ie s aib o diplom universitar . Pân unde s-a ajuns cu aceste ambi ii ar fi de necrezut pentru cineva venit din alt parte a lumii. Cizmar necalificat cu dou doctorate, în istorie i în tiin e economice, sau academician doctor inginer docent cu trei clase primare ne-a fost dat s îndur m aceast ru ine, mai rea decât frigul i

foamea, chiar dac ni se p rea c nu produce suferin fizic . Ajuns pe strada Prim verii, cu atâtea amintiri duioase, triste i adesea dramatice pentru mine, povestitorul, Titus se opri brusc i se trase în umbra unui gard înnegrit de ploi, a zice instinctiv, c ci abia în clipa urm toare v zu, la treizeci de metri în fa , deschizându-se u a de la casa lui Tiberiu. Acesta nu-l descoperi, era preocupat de un personaj pe care îl conduse pân la poart , unde îi strânse mâna cu amândou mâinile, semn de respect i afec iune. Personajul porni în direc ia unde se oprise Titus, dar pe trotuarul din cealalt parte a str zii. Era un om corpolent, nu greoi, cu mersul energic. Ceva al lui atrase aten ia lui Titus, dându-i f r s tie de ce, o stare de nelini te; instinctiv se aplec , simulând c î i înnoad ireturile pantofului, gest atât de natural i de anodin c dezarmeaz orice privire b nuitoare. St tea cu ochii în jos, dar pe sub sprâncene îl urm rea pe omul din fa , care, la rândul lui era cu ochii în toate p r ile, se vedea c nu merge cu capul în nori, c e iscoditor, din fire i din obi nuin . O clip privirea lui se opri asupra lui Titus, pe urm trecu mai departe; cineva care î i încheie pantoful pare un neajutorat i nimeni nu are de ce s -l suspecteze. La col ul str zii omul se urc într-un «Gaz» care demar repede, înainte de a se trânti portiera. Dar în clipa când privirea acelui personaj se ab tuse asupra lui, Titus îl recunoscu; fa a mare, f lcile puternice, mai late decât obrazul, nasul turtit de boxer, ochii f r culoare, parc mor i, având totu i o for de p trundere inexplicabil . Îl recunoscu pe loc i sigur, dar n-ar fi putut s spun cine este, fiindc i se p rea imposibil ca omul acela s ias din casa lui Tiberiu. i totu i era el, îl întâlnea a treia oar : Co aru, cel care

îl arestase pe Honoriu, iar mai apoi îi perchezi ionase casa în vreme ce pe el, Titus, a c rui prezen în acea cas era cel pu in suspect , se mul umise doar s -l legitimeze, apoi îl l sase s plece, ba chiar cu un zâmbet de satisfac ie. Acel zâmbet imposibil în împrejur rile date, ap ru abia acum clar în amintirea lui Titus. Capul i se lumin brusc i îl cuprinse groaza. Tr d torul pomenit în agonia lui Honoriu nu putea s fie decât Tiberiu; numele acestuia fusese desigur pronun at la anchet ! Î i aminti pe loc toat scena din ziua când Tiberiu, dup ce ascultase la u a Alexandrinei i aflase hot rârea lui Titus s fug , îl implorase pe nefericitul s u frate s -l ia cu dânsul: c nu mai poate suporta teroarea i umilin a, c se înscrisese la comuni ti de fric , nu ca s parvin , c suportase calvarul de a se însura cu o femeie rea i urât , activist fanatic i nu mai avea alt sc pare decât fuga. Iar Titus avusese orbirea s -l cread , de i îi cuno tea firea pervers , se l sase convins, fiindc tia tot ce-o s urmeze în ar i disperarea lui putea s fie i a altuia, frate dup mam i dup tat . Dar nu putea s -l ia sub ocrotire, fiindc el însu i depindea de altcineva. Cum oare nu se dezmeticise Titus mai-nainte când Tiberiu, exclus de la expedi ie, insistase s afle toate am nuntele planului, de unde urmau s fug , în ce fel, la ce dat . Urmase denun ul. Acum era atât de u or s - i închipuie! Înainte, dac i-ar fi spus cineva, n-ar fi putut s cread , ar fi însemnat s nu mai cread în nimic de pe lume. Era u or de în eles: Tiberiu î i ap rase pozi ia; un frate fugit în str in tate ar fi fost o pat neagr în dosarul lui politic. Dac la atâta tic lo ie se mai poate ad uga înc una, clemen a ar tat lui Titus nu se datora denun torului, nu fusese pre ul denun ului. Tiberiu n-ar fi conceput s pun condi ii, ar fi fost nepolitic, sl biciune burghez , i-ar fi frânat ascensiunea.

Mai târziu am aflat c însu i acel îngrozitor Co aru îl cru ase pe Titus, de i în vremea aceea erau ridica i în slav pân i copiii care î i denun au p rin ii. Poate mai avea în sufletul lui de fiar o urm de omenie. Sau poate, era i el un agent dublu, ca atâ ia al ii. Ca domnul Ionescu, demascat odat cu Honoriu. Cine are suflet de spion poate la fel de bine s spioneze i în dreapta, i în stânga; în con tiin a lor atât adversarii cât i partenerii ocup pozi ii egale. Poate to i spionii sunt agen i dubli. Aceea fu pentru Titus ziua fatal când încet s cread c mai poate s existe ceva bun pe lume în afar de cele dou fiin e, topite una în alta, c r mânea una singur i etern . Uit de Alexandrina, care ar fi avut dreptul s fie a treia, contopit cu celelalte dou , ca s r mân tot una i singur . Î i c ut pistolul la betelia pantalonilor. Se duse drept la u a lui Tiberiu. Scena din casa lui Tiberiu este reconstituit dup o m rturisire a acestuia, f cut târziu, incomplet i bineîn eles denaturat , ca s nu se pun într-o lumin murdar . Cunoscându-i i caracterul i faptele din trecut, cunoscându-l înc i mai bine pe Titus, mi-a fost u or s -mi închipui cum a decurs întâlnirea între cei doi fra i, atât de diferi i unul de altul, de parc s-ar fi n scut fiecare pe alt planet . Când Titus deschise u a de la intrare, f r s sune, prin u a urm toare îl v zu pe Tiberiu dând ocol mesei din sufragerie i frecându- i mâinile cu satisfac ie. Probabil convorbirea cu musafirul dinainte fusese fructuoas , în afar de el, în cas nu mai era nimeni; pendula dintre ferestre, o achizi ie recent , b tea miezul zilei. F r un cuvânt, Titus scoase revolverul, apoi îi d du piedica la o parte i îl puse la mijlocul mesei. Dar, înainte

de aceast ultim mi care, Tiberiu, oprit în partea cealalt a mesei se f cu palid la fa , ca un cadavru. Nu fu nevoie de nici un cuvânt ca s în eleag ; Titus aflase i venise s se r zbune. Revolverul era la distan egal de unul i altul, dac se arunca înainte îl avea primul în mân . Dar în epenise, privirea lui Titus îl însp imânta de moarte, paralizându-i orice mi care. Picioarele i se înmuiar , c zu în genunchi lâng mas i bâigui, înecându-se; Iart -m , frate! Nu- i sunt frate! Împu c -m ! Tiberiu nu în elegea, tia doar atât c revolverul era f cut s împu te oameni i îl privea cu mintea mai paralizat ca trupul. Titus, în schimb, se sim ea st pân pe el, suveran des vâr it peste moarte. Odat mi-ai spus c în cazul meu i sinuciderea este o solu ie. Nu vreau s m sinucid, s iau asupra mea p catele tale. Solu ia este s m omori tu, cu mâna ta! Ia revolverul i împu c -m ! Du- i rolul pân la cap t! Înainte de a sfâr i aceste ultime cuvinte Tiberiu c zuse pe podea, cu ochii da i peste cap, trupul îi zvâcnea, într-o criz de epilepsie, ca în ad postul antiaerian, când c zuse o bomb al turi. Avea s zac iar în spital, dou luni, cu min ile r t cite. Titus lu revolverul, îl puse la cing toare i ie i în strad , f r s tie ce-o s fac , dezgustat i revoltat totodat de gândul c nu po i pedepsi un cadavru; de ert ciune a de ert ciunilor! Tot ce urmeaz se petrecu aproape în trans , vedea pe unde calc , nu se ciocni de nimeni, nu travers str zile înaintea de a se încredin a c nu vin tr suri sau automobile, nimeni n-ar fi v zut pe fa a lui vreo schimbare nefireasc , s atrag aten ia. Totul decurse în lini te, f r zbucium sau ezitare, dar poate

gesturile lui erau numai reflexe, con tiin a fiindu-i absent . Intr într-un debit de tutun, cump r dou plicuri, hârtie i m rci po tale. Intr la po t , se a ez la un pupitru din hol, lu tocul legat cu l n uc, s nu-l fure cineva, muie peni a în cerneal , peni de aluminiu, cum nu mai folosise din coala primar . Scrise: «Mam , nu i-am spus niciodat cât dragoste, respect i admira ie am avut pentru tine. tiu c ne-ai iubit i ne-ai purtat de grij , punându-ne pe noi înaintea ta, copiii t i, care n-au meritat to i atâta sacrificiu. Eu unul î i mul umesc smerit pentru partea mea i vreau s alin cu aceste cuvinte durerea pe care i-o prilejuiesc ast zi. Dac am avut fericire în via , mai mare a fost nenorocul. Nu-i vina ta, mam f r p cat pe suflet! De mult nu m mai gândesc la Toma, monstrul familiei, care n-a putut s fie decât o groaznic gre eal a naturii. Dar cine i pentru ce vin , c ci eu nu- i g sesc nici una, te-a blestemat s aduci pe lume un monstru i mai mare, din cauza c ruia îmi curm zilele, fiindc nu mai pot tr i odat cu el, în aceea i lume...» (La condolean ele tardive pe care i le-au adresat tovar ii din partid dup ce ie ise din spitalul de boli nervoase, Tiberiu a r spuns: «Nu pot s regret moartea unui du man al poporului!» S nu fac nimeni gre eala de a crede c vorbele acestea se datorau recentei lui tulbur ri mintale. Tulburarea mintal , dac se putea numi a a, era veche, perpetu , incurabil i necunoscut de medicin . În realitate era un scelerat, ceea ce este mai r u decât orice boal ) Apoi Titus scrise pe adresa Olg i, numai dou rânduri: «Te-am iubit din tot sufletul; mai mult nu ne era îng duit. M-ai în eles i ai fost bun . Nu- i cer iertare c -mi iau zilele, nu erau ale mele; dându-mi-le, destinul a f cut o gre eal .» Fiindc de la el n-a r mas alt urm , în afara celor dou

scrisori, care n-au fost niciodat una lâng alta, unii au crezut c Titus nu murise, ci era disp rut în lume. Adev rul este în cele ce urmeaz : Dup ce puse scrisorile la cutia po tal , Titus merse pe jos pân în satul copil riei noastre. Casa domnului Alcibiade disp ruse de mult; pe locul ei, i în parc, erau acum sonde de p cur . Nu c ut nici una din amintirile r mase în locurile acelea, merse la cimitir, îngenunche la mormântul Alg i, vecin cu al tat lui s u, i st tu a a pân seara. Avea gândul ca la apusul soarelui s se împu te. Pe urm socoti c ar fi fost grotesc s -l g seasc a a, ca în filmele care storc lacrimi. i mai ales ar fi pâng rit mormântul. Dac Alga tr ia într-o alt via i ar fi v zut, putea s se simt jignit ; moartea e un act demn i sobru, nu se cuvine s faci din ea spectacol. Când se l s întunericul ie i din cimitir i coborî la calea ferat . Sigur c întâlnea oameni, b rba i, femei, fete, copii; nici cei mai în vârst nu-l ineau minte, îi spuneau bun -seara cu jum tate de gur , întrebându-se cine o fi i ce-o c uta pe acolo, c ci mergea ca un lunatic, f r s vad pe nimeni. via a satului, de care îl legau atâtea amintiri îi p rea str in , cum str in de toate se sim ea el însu i. De pe rambleul c ii ferate v zu jos, înspre gârl , boarea cuptoarelor de var, care începea s prind culoarea ro ietic a pietrei incandescente. Se îndrept spre ele, odat cu întunericul. Curând gurile varni elor se desenar limpede, ca ni te cratere de vulcan, pe cale s erup . V rarii erau jos, lâng cuptoarele unde focul ardea ziua i noaptea, mai mult de o s pt mân , pân ce piatra de calcar devenea var, atât de trebuitor oamenilor din sate i din ora e, unde mereu se construiau sau m car se spoiau casele.

Nu-l v zu nimeni, a a c moartea lui a r mas necunoscut , îmi amintesc c în copil ria mea, povestit mai de mult, o femeie b trân , cer etoare, culcându-se într-o noapte aproape de gura uneia din varni e, ca s simt c ldura, s-a r sucit nu tiu cum i a c zut în untru. Fiindc i s-au g sit boarfele, al turi, oamenii au b nuit ce se întâmplase, au venit jandarmii i procurorul, dar când au r scolit varul, dup ce se r cise, n-au g sit urm , nici din oasele ei, nici din zdren e. Cred c i Titus inea minte nenorocirea aceea. Nu era u or s suporte dogorea; când ajunse la un metru de gura vampei îi ardea fa a i îi fumegau hainele, î i b g eava revolverului între din i, se arunc înainte i trase. V rarii nu- i d dur seama c fusese o împu c tur . i piatra de var, încins , pocnea câteodat .

22 Era în zilele de dup na ionalizare, care se f cuse la 11 iunie 1948. Legea spunea c principalele întreprinderi industriale, miniere, bancare, societ i de asigurare i de transport trec în st pânirea poporului; în acest fel, explica legea, se lichida clasa social a marii burghezii industriale i financiare i se crea sectorul socialist, cu rol conduc tor în economia rii. A a spunea legea, dar s-au na ionalizat nu doar principalele întreprinderi, ci tot ce au g sit cu cale comisiile jude ene îns rcinate cu aceast afacere numit , cu vocabularul partidului comunist, «ac iune». Sigur c planul a fost stabilit din vreme, cu s pt mâni sau luni înainte, activi tii au fost chema i la centru, li s-au dat instruc iuni, au fost pu i la examen i, ce-i drept, ac iunea a reu it dintr-o dat . Îmi închipui c atâta tevatur nu putea s r mân neobservat ; din miile de oameni afla i în joc unii sc pau o vorb , m car nevestei, ca s justifice lipsa de acas , i nevasta, la rândul ei, ducea vorba mai departe. Eu unul îns n-am aflat nimic, nici n-am avut vreo b nuial , afacerea nu m privea, n-aveau ce s -mi na ionalizeze, decât caii de la biciclet , vorb uitat , pe care o amintesc, c ci exprim printr-o glum , senin tatea românului care nu mai are ce pierde. Atunci îns , dac eu n-am avut nimic de pierdut, al ii au pierdut totul. Din atâtea victime câte au fost, cuno team numai una, patronul unei potcov rii, care f cea mici repara ii la lepuri i remorchere, f r cl diri i instala ii, numai cu o forj sau dou , cu o ma in de t iat tabl , cu alta de dat g uri în fier, instalate sub cerul liber, pe malul Dun rii. Angaja i permanent nu avea decât patru-cinci oameni, tatele de salarii le f cea singur, un fiu se ocupa cu aprovizionarea; când se ivea ceva mai

mult de lucru angaja lucr tori cu ziua. Dar aceast improviza ie se numea « antier naval», avea firm i birou unde, în afar de patron i de fiul lui mai lucra o dactilograf . Când ace tia au venit, diminea a, au g sit biroul ocupat, se i numise un director, secundat de un aparat administrativ mai numeros decât muncitorii care b teau nituri afar . Pe dactilograf au p strat-o în slujb , pe patron l-au trimis s se plimbe, nu i-au dat voie s ia nimic din noul avut al poporului, nici m car stiloul uitat seara pe mas . Fiul, ofi er scos la pensie odat cu reorganizarea armatei, de i luptase i în vest, înaintând pân la Budapesta, avea un automobil personal, o rabl ; l-au na ionalizat ca fiind al antierului, dar nu i-au dat folosin , a ruginit în fa a biroului, cu geamurile sparte, cu canapelele luate, devenit ad post pentru câinii vagabonzi de pe malul Dun rii. Altminteri na ionalizarea s-a f cut bine i repede, pân la prânz era gata în toat ara. Industriile i-au continuat lucrul, comenzi existau, mai toate în contul desp gubirilor de r zboi datorate ru ilor; de unde de neunde, ministerele pl teau la timp i muncitorimea a fost a a zicând mul umit , nu mai tr gea la jug pentru patroni, acum era ea st pân pe toate. S judece economi tii i oamenii politici, eu nu m simt în stare, cum de s-a înf ptuit na ionalizarea atât de repede, iar azi, dezna ionalizarea d mari dureri de cap cui i-a propus s-o fac ; îi vor trebui ani pân s se pun pe picioare. Ce s-a pierdut i mai ales, prin ce subterfugii nu s-a declarat falimentul rii? Cum spuneam, nu vreau teorie, ci explica ii. A circulat teoria, admis chiar de adversarii sistemului, c socialismul nu poate da faliment, nici dac se afl în stare falimentar . În traducere, ar însemna c este posibil s tr ie ti din pagub . Sigur c se poate tr i, dar numai prin excrocherie; «cavalerii de industrie»,

expresie uitat cu totul în ara noastr , tr iau din expediente, alt cuvânt ie it din circula ie; adic luând din stânga i dând în dreapta, pl tind o datorie ca s po i contracta alta, mai mare. Am cunoscut i eu asemenea oameni; unii o duc a a pân la moarte, sunt marii mae tri ai meseriei; altora li se înfund mai curând sau mai târziu i ajung în u a bisericii, cu mâna întins , dac nu la pu c rie. Cel mai mare maestru al vremii noastre a fost Uniunea Sovietic , de la care am luat i noi lec ii. Poate în jurul acestei idei s se g seasc r spunsul la întreb rile puse mai înainte. Na ionalizarea s-a f cut repede fiindc a fost ce s se na ionalizeze. Dezna ionalizarea merge greu, din cauz c lipse te obiectul, sau e pus sub sechestru; trebuie r scump rat înainte de a-l pune pe pia . N-o s fim noi mai pu in falimentari decât marele nostru maestru, care st cu mâna întins , ca în u a bisericii, spre lumea pe care se jurase s-o spânzure! Secolul nostru, caracterizat de r zboaie i revolu ii, de r sturn ri care au pus temelia deasupra acoperi ului, a fost, în pofida tuturor catastrofelor, un secol al ironiilor. Planul Marshall, de pild . Nu înseamn c -l dezaprob, dac îl socotesc o ironie. E o ironie ca dup ce ai distrus o ar , cu bune motive de altfel, s -i dai bani spre a se ridica din ruine. Sigur c gestul trebuie socotit cre tinesc, dar în acela i timp r mâne ironic, cum am spus mai înainte; o ironie a soartei. La 3 aprilie 1948, când Titus supravie uia în vecin tate cu Olga, ea îns i supravie uitoarea unei tragedii de familie, planul Marshall intra în vigoare. Era un general, cred c eful de Stat Major al armatei americane în timpul r zboiului din Pacific i din Europa. Zic cine ce-o vrea, dar eu am mult admira ie pentru aceast Lume

Nou , o alc tuire eterogen de popoare, cuprinzând nou colonii sub domina ie englez ; într-o bun zi, o zi minunat , ele s-au proclamat Statele Unite ale Americii i înfruntând numeroase vicisitudini, mai grele decât oriunde pe suprafa a p mântului au devenit, în numai dou sute de ani, ara cea mai puternic din lume. Nu judec existen a gangsterilor de toate felurile i din toate straturile societ ii; nici situa ia negrilor, care, adu i ca sclavi i trecând prin toate suferin ele sclaviei, au ast zi o via cum n-ar fi avut-o niciodat la ei în Africa. Americanii s-au îmbog it muncind cu înver unare, nu prin r zboaie, cum spun unii. i chiar dac o fi adev rat c au tiut s - i scoat paguba, pe mor ii lor din Pacific, din Africa, i din dou grele campanii în Europa n-o s -i învie nimeni. Via a omului nu are pre , iar sângele nu se preface în aur, a a pot s spun numai cinicii i pizma ii. Marshall desigur în în elegere cu Casa Alb , cu trezoreria, cu Congresul i neîndoios cu Pentagonul, ministerul de r zboi adic a girat un plan, c ci de întocmit n-ar fi fost în stare s -l întocmeasc el singur, plan prin care America se angaja s ajute economice te rile din vestul Europei, ruinate de r zboi, ca s se redreseze. (Pentagon, cuvânt f r nici un în eles r zboinic, vine, pentru cine n-a aflat înc , de la forma pentagonal a cl dirii unde func ioneaz ministerul în cauz .) Unele ri apusene au cam strâmbat din nas la aceast propunere, fiindc adesea erau i ele în situa ia de a primi ajutoare, i apoi nu le convenea, i nu socoteau moral s fie ajutat , ba înc f r zgârcenie, Germania, pe care abia o învinseser într-un r zboi aprobat de toat lumea liber . Pân s ajung la fa a locului i s v d cu ochii ce se cl dise peste ce fusese distrus în bombardamente, imaginile dezastrului

suferit de Germania mi le-a ar tat cinematograful. Azi, imaginile acelea, neuitate, îmi apar ca fiind co marul unei min i zdruncinate. O fabric ras de pe fa a p mântului începe s fie pus pe picioare, dar e descurajant de greu, e f r speran de-a reu i m car s se îndep rteze d râm turile. i când, între mormane de moloz, o ma in de presat tabl , o tan înc f r acoperi deasupra, este pus în func iune, cu ajutor Marshall, primul ei produs const în castroane de aluminiu, ca, înainte de toate muncitorii s aib din ce s m nânce. Dar de unde mâncare? Apoi de unde, dac nu tot din America?! Am fost sceptic în anii aceia, ar fi trebuit s cred în minuni ca s -mi închipui o Germanie înviat ; gândeam c vor trece decenii pân ca ea s lepede cârjele i s mearg pe picioarele sale. i când colo, fabrica de castroane a început s fac automobile, în mai pu in timp decât îi trebuie unui colar s înve e istoria rii sale i s afle cine a fost Adolf Hitler. Nu-mi aduc aminte în câ i ani i n-am s caut acum în colec ia ziarelor, dar în orice caz Germania a dep it repede standingul de via al marii ri de unde îi veneau ajutoare. Marshall, ca militar tia ce face, era nevoie de o Germanie puternic i pentru aceasta nu trebuia s-o înarmeze, cum au f cut al ii, în deceniul al patrulea, din 1933 pân în '39. În loc de o linie fortificat , cu cazemate i tunuri, era de ajuns ca vecinii din est s priveasc peste grani i s le lase gura ap . Prin una din cele mai mari monstruozit i ale istoriei, Germania era desp r it în dou i pân mai ieri a a a r mas. Ce-a mai spumegat atunci Stalin, cât venin a f cut i câte injurii a rev rsat peste ara care ajunsese cu armatele pân la Stalingrad i ar fi mers mai departe, s nu fi fost alia ii. Pe Conrad Adenauer, conduc torul p r ii vestice, îl f cea «slug nazist »,

f r s in seama c bietul om fusese adversarul lui Hitler i z cuse prin închisorile Gestapoului, care Gestapou nu era mai prejos decât brava Ceka a lui Djerdnisky, devenit mai târziu Kaghebe. (Statuia lui Djerdnisky, din fa a institu iei creat de el, a fost dat jos abia zilele trecute, august 1991; dar iat c s-a întâmplat!). În ce prive te teama c Germania postbelic , prea mult ajutat , ar putea s devin cu timpul o primejdie pentru Europa, am o p rere personal , pentru care pun mâna în foc, la nevoie. Este adev rat c ici i colo, mai ales prin America Latin nu toat , Doamne fere te! apar organiza ii nu neo-naziste, ci naziste pur i simplu, cu uniforme, cu obiceiuri, cu portretul lui Hitler. Dar tot atât de adev rat este c zilele trecute, când au reînhumat osemintele regelui prusac Frederic cel Mare, fondatorul armatei germane i al spiritului r zboinic, mul imi de oameni au manifestat împotriva acestei ceremonii care a fost, cred, doar un act de pietate. Germania nu mai vrea r zboi, mi-am dat seama când, fiind acolo, am privit lumea cu luare aminte. Nu dau termene, secole sau milenii; toate câte s-au dat pân ast zi, sunt ridicole, în plus sau în minus. Omul care a murit în decembrie 1989, când se credea nemuritor ca zeii, îl mustra pe unul dintre mini trii s i, venit s ob in câteva mii de dolari, pentru medicamente i aparate medicale: «Nu-mi r pi timpul! Un om ca mine se na te la cinci sute de ani o dat !» Nu m opresc la cele câteva mii de dolari refuzate într-o vreme când pentru grandoarea lui se cheltuiau milioane. Uimitoare socotesc c este cealalt cifr , din cale afar de modest : cinci sute de ani! De ce nu dou mii, ca de la el la Burebista?! Antemerg torul nostru Camil Petrescu sper s -l tie i

genera iile tinere, altfel ar fi trist pentru întreaga noastr breasl aspirant nu doar la gloria literar ci i la titlul de profet al societ ii moderne, spunea c un anumit sistem politic preconizat de el, neocra ia, va guverna lumea cel pu in o mie de ani de aici înainte. În 1918 eram copil, nu puteam s judec, dar oamenii clarv z tori tiau c Germania lui Wilhelm al doilea, învins , va porni r zboi, mai curând sau mai târziu, ca s - i ia revan a. Prevederea sa adeverit în dou decenii. Germania de ast zi nu mai vrea r zboi, tiu de la omul de pe strad ; spiritul r zboinic a murit odat cu Hitler. Zguduirea a fost prea mare ca s nu fi schimbat profund firea oamenilor. Exemple am dat în alt carte, no s le repet, îmi exprim doar încrederea. Fiindc de ast dat poporul german a sim it ce dulce e pacea. N-o s se sature de bine, decât poate în alt istorie a lumii; nu dau cifre. Ni te genera ii viitoare vor revendica vreodat teritoriile din estul Germaniei cedate de Stalin Poloniei, drept compensa ie pentru partea r pit de el însu i, la estul cel lalt? Pân atunci, s-ar putea s nu mai existe grani e. Pentru Konisberg, ora ul lui Immanuel Kant, poate vor g si chiar polonezii o solu ie. Nici nu va fi greu, într-o Europ unit . Breviarul istoric spune c planul Marshall se aplica numai în rile vestice, adic dincolo de locul unde c zuse cortina de fier. Dar eu parc îmi amintesc altfel, i nu cred a m în ela c ara lui Bene , Cehoslovacia, s-a înscris, sau a vrut s se înscrie pe list . Atât c Stalin s-a zburlit i inten ia s-a stins în fa . Pentru cine a avut norocul s se nasc dup aceste evenimente, este greu de crezut c ele au fost posibile, i înc mai greu de în eles. Planul lui Stalin, în opozi ie cu planul Marshall suna astfel: «Eu nu- i dau, dar nu care cumva s iei de

la altul!» Aceast vorb ar putea s par curat calomnie, dac n-a recunoa te c ne d dea câte ceva. Dar ce ne lua în schimb, poporul n-avea de unde s tie, nu se publicau statistici, nu se f ceau obiec ii, ci dimpotriv se aduceau osanale. Iar popoarele din Uniunea Sovietic î i închipuiau c rabd de foame i n-au nici de unele, fiindc totul se trimitea în rile-satelit, hr nite de Rusia. Într-o revist umoristic a lor putea fi v zut o vac , pe al c rui trup scria URSS, iar la ugerul ei plin se înghesuiau s sug vi eii boteza i Bulgaria, România, Polonia, Cehoslovacia i Germania democrat . Iugoslavia cred c nu era reprezentat , tocmai atunci se stricase c ru a cu Tito. Cine a fost Iosif Broz Tito nu trebuie s spun, chiar în primele pagini ale acestei c r i am povestit despre vizita lui la Bucure ti, în decembrie, anul 1947, când Titus pleca la Constan a, s fug din ar . Nu tiu dac de la Bucure ti Tito s-a dus direct la Moscova; mai degrab cred c nu, dar n-a întârziat prea mult, poate o lun sau dou , fiindc era înc iarn în România, iar în Rusia i mai i se cunoa te diferen a de clim dintre cele dou zone geografice. Este posibil ca în relat rile ce urmeaz s se strecoare câte o gre eal de am nunt, c ci o parte a întâmpl rilor le cunosc din informa ii personale, ob inute de la oameni care de obicei le tiau pe toate, dar nu-mi ofer o garan ie oficial . La Moscova se afla i Dimitrof, conduc torul Bulgariei, vechi militant bol evic, acuzat în procesul de la Berlin, ca incendiator al Reichstagului. Era o diversiune perfid a lui

Hitler, devenit de curând Cancelar al Germaniei i dornic s ob in puteri depline, ceea ce a i izbutit de altfel, de i acuza ia adus lui Dimitrof n-a putut fi dovedit . Iar acesta a devenit o personalitate marcant , erou al clasei muncitoare. Dimitrof îi propunea lui Stalin o confedera ie a statelor balcanice, devenite republici populare, denumire gre it , cum am mai spus, fiindc amândou cuvintele definesc aceea i idee. Nu tiu dac era i ara noastr reprezentat acolo, probabil c da, de c tre Gheorghiu-Dej, dar n-am informa ii sigure. Cu atât mai pu in sunt sigur de atitudinea lui fa de propunerea Bulgariei. Ce tiu neîndoios, este c Stalin s-a f cut foc i par când a auzit una ca asta. Tito s-a înclinat cu supunere i a plecat repede la Belgrad. Dimitrof în schimb, a vrut s stea la tocmeal : «s m mai gândesc!» i s-a adresat lui Stalin. Iar acesta i-a pus mâna pe um r, prietene te: «Bine, stai aici, s ne gândim împreun !» Dar i poli istul pune mâna pe um rul infractorului, când îl aresteaz . Curând Dimitrof s-a îmboln vit, a z cut luni de zile prin spitale, în Rusia, iar în ara lui s-a întors cu picioarele înainte, o vorb a poporului nostru; nu tiu dac la fel se spune i în Bulgaria, dar fapt este c ajuns la el acas eful statului a fost dat jos din tren tot cu picioarele înainte, cum plecase i de la Moscova, adic în sicriu, dac e cineva care s nu fi în eles vorba. Am v zut în jurnalul cinematografic atât ceremonia plec rii din Rusia, când Stalin i-a luat r mas bun de la vechiul lui tovar , cât i a sosirii la Sofia, unde Dimitrof a fost pus în mausoleu, de fa cu o mare de oameni înl crima i. Gurile rele spun c odat cu sicriul Stalin a trimis bulgarilor i nota de plat pentru îngrijirea medical a r posatului i alte cheltuieli

prilejuite de boal . Pe Dimitrof n-am mai putut s -l v d la fa , sicriul metalic cu ornamente bogate avea capacul pus, strâns cu uruburi sau poate sudat, ca s fie închis mai ermetic. În schimb cu prilejul acesta l-am v zut prima oar mai de-aproape pe Stalin; filmat în preajma sicriului, n-au mai avut cum s -l înal e i am descoperit c gigantul era un omule cu fizionomia cenu ie i tears i cu pete de b trâne e pe obraji i pe frunte. N-a mai tr it nici el mul i ani dup aceea, dar avea înc destul iretenie i chiar energie s bage frica în oameni. Iat îns c pe Tito n-a izbutit s -l însp imânte când s-a strop it la el, dimpotriv l-a determinat s se r zvr teasc i s nu-i mai asculte cuvântul, ceea ce nu îndr znise nimeni mai înainte. La început Stalin crezuse c va fi destul s spun o vorb ca Tito s se duc de-a berbeleacul. «Mi c un deget i Tito cade!» îl citeaz Hru ciov, în faimoasa demascare f cut în fa a a vreo dou mii de comuni ti din Moscova, bineîn eles dup moartea generalisimului. Pornind de la acest cerc intim, ca s -l numesc a a, cuvântarea, incredibil de virulent s-a cunoscut mai departe, am citit-o i eu, într-o bro ur tip rit în Fran a i groaza pe care am sim it-o a fost mai mare decât satisfac ia. Pe urm Hru ciov a repetat totul în memoriile sale, r spândite în toat lumea. Incidentul cu Tito e floare la ureche pe lâng altele, dezv luite acolo. «Stalin a mi cat dou degete, continu memorialistul, apoi trei, patru, cinci, i Tito a r mas în picioare, îl înfruntase el i pe Hitler, pe vremea când acesta cucerea Europa i nici atunci nu se d duse b tut, cum se tie». Stalin a fost silit s bea tot paharul cu sare amar i n-a putut face altceva decât s exclud Iugoslavia din Cominform, ceea ce însemna s -i ia lui Tito caii de la biciclet folosesc a doua oar aceast expresie, fiindc nu se g se te alta mai bun .

N-am s explic aici ce era Cominformul, nici ce fusese Cominternul, spaima capitalismului; Stalin îl dizolvase la începutul r zboiului, de hatârul alia ilor, care altfel nu i-ar fi întins mâna, c nu era s - i taie singuri craca de sub picioare. Dar hatârul n-a fost decât o mecherie, dintr-o serie mai lung ; cine tie despre ce-i vorba, s se intereseze, n-am inten ia s iau locul istoricilor. Era în iunie 1948, ziarele au publicat lunga declara ie a Cominformului, care îl f cea pe Tito albie de porci, c nu l-ai mai fi putut sp la cu toat apa Dun rii, care curge i pe la Belgrad. Dar învinuitului nu-i p sa, f cea baie în cad cu ap parfumat . Numaidecât au început s curg insultele, a fost admis i Biblia cu aceast ocazie, Tito a devenit Iuda, tr d torul. În afar de ce se scria în ziare i se spunea la radio, erau pline oselele cu panouri care îl înf i au pe tr d tor în cele mai infamante ipostaze, de pild cu topori ca plin de sânge în mân i cu mânecile sumese, ca s poat t ia mai u or capetele. Aceast campanie de ur furibund n-a ostenit nici o clip i n-a încetat decât dup moartea lui Stalin. Atunci Hru ciov a mers la Belgrad s cear iertare i s reia leg turile fr e ti cu Iugoslavia. Cum venise Hru ciov la putere am s spun mai târziu, când va fi timpul potrivit s vorbesc despre Beria. M rturisesc c sunt foarte ner bd tor s ajung la capitolul acesta, dar m înfrânez, fiindc mai am de povestit multe pân acolo. De pild , sunt sigur c istoria nu va înregistra acest detaliu, când Hru ciov a coborât din avion la Belgrad. L-a întâmpinat Iuda-Tito, a a cerea protocolul între efii de state. Tito se sp lase de sânge i aruncase topori ca, în schimb avea în mân microfonul, pe care l-a plantat în fa a lui Hru ciov, poftindu-l s

vorbeasc , iar acesta i-a turnat la cenu în cap de am crezut c o s se sufoce. La sfâr it, a împins microfonul spre gazd , care, dup protocol, trebuia s r spund cu urarea de bun venit, obi nuit . Îns , l sând protocolul la o parte, Tito a împins microfonul cât colo i l-a poftit pe oaspete la limuzin , f r nici o urare, cusut la gur . În alte împrejur ri acest afront ar fi dat na tere unui conflict diplomatic. Dar Hru ciov trebuia s - i îndeplineasc penibila misiune, venise de bun voie la aceast Canosa care era Belgradul, încât a înghi it g lu ca de hri c rânced , cum Stalin înghi ise sarea amar . Iugoslavia mi-a fost o ar simpatic din copil rie, când luase fiin , urmare a destr m rii imperiului Habsburgic, cam odat cu întregirea neamului nostru, în România Mare. Mi-ar p rea r u s se destrame ast zi, cum o destr mase Hitler în timpul r zboiului. Dar mai mult nu am dreptul s m amestec, bate un vânt de libertate prin Republicile Federale, nu am s spun eu cum e mai bine, sunt destui arbitri califica i dar deocamdat echipele nu se supun, ca la fotbal. R zboi nu este, în schimb trag i unii i al ii. Sper c pân s termin cartea, s-or termina i cartu ele. Cu ocazia vizitei la Belgrad, Hru ciov s-a oprit i la Bucure ti. Ce-au vorbit la aeroport, oaspetele i gazda, care era Gheorghe Gheorghiu-Dej, se poate afla din ziarele vremii. Ce-au vorbit pe urm nu tiu s fi aflat cineva. tiu în schimb c pe timpul ostraciz rii lui Tito, sârbii din Banat au avut de suferit, au fost ridica i de la vetrele lor i du i în B r gan, f r s aib bie ii de ei vreo vin . efii statelor care inuser hangul lui Stalin cu prilejul gâlcevii au avut de suferit dup împ carea ini iat de Hru ciov. Gheorghiu-Dej a r mas teaf r, dar nu cred c pe gratis. Tare a

vrea s aflu ce i-am pl tit lui Tito pentru panourile cu topori ca i pentru deportarea sârbilor din Banat, care însemna nu doar jignire, ci i paguba material , desigur c important . Se va l muri oare vreodat aceast t r enie? Ei, dar sunt de l murit atâtea t r enii, unele chiar recente i tot enigmatice! * De ce a r mas 1948 un an nefast în amintirile mele? Dac îi iau pe rând, to i anii aceia au fost unul mai nefast decât altul. Anul 1948 e marcat îns de moartea lui Titus; prin ea mai pierd pe unul din fiii domnului Alcibiade; acesta, de i mort înc din anii copil riei mele, r mâne pilonul de sprijin al unei lungi cronici, unde am încercat s înf i ez, cum am v zut i am în eles eu, acest sfâr it de mileniu, caracterizat de zbucium i de grandoare. În afar de Alexandrina, de Odor i de Trandafil, înc prezen i în carte dar f r alt rol decât acela de a continua s tr iasc atât cât vor avea zile, îmi mai r mâne s urm resc destinul lui Tadeu, l sat în umbr pân acum, nu cu inten ie, ci datorit felului cum se angreneaz el în povestire. Pe Tiberiu, de i tr ie te chiar i azi, când scriu aceste pagini, nu-l mai socotesc personajul meu, îl scot dintre ceilal i, cu toate c va continua s ia parte la ac iune. Dar, ca s ajung la Tadeu, trebuie s sfâr esc cu cele ce mai puncteaz istoria anului 1948, c ci ultimul meu personaj va ap rea în adev rata lui lumin i î i va juca rolul abia de atunci încolo. La 5 februarie, încercarea unei lovituri de stat la Praga a fost zdrobit de comuni ti, cu sprijinul subîn eles al ocupan ilor, care nu mai erau nem ii, ci ru ii.

Cehoslovacia, ca i Polonia, nu era o ar învins ; fusese prima victim a lui Hitler, în r s ritul Europei. Ca i Polonia, nu avea de ce s fie ocupat . Dar, printr-o perfidie tipic , acceptat de cobeligeran ii apuseni din sl biciune i oboseal , ca s n-o numesc la itate, ocupan ii se numeau alia i i sub acest nume î i impuneau sistemul, în bu ind brutal orice împotrivire, cum s-a întâmplat cu bietul Eduard Benes. Mul i ani mai târziu acesta avea s - i ia, slav Domnului, revan a post-mortem mai bine i mai u or decât putuse s spere cel mai optimist dintre oameni; printr-o «revolu ie de catifea», adic f r v rsare de sânge. A a s-a spus, dar e o ironie; nimeni nu s-a gândit cât sânge se v rsase înainte. F r leg tur cu cele de mai sus, în martie 1948 în Cehoslovacia s-a f cut legea agrar . Statul a cump rat mo iile mai mari de cincizeci de hectare, ca s împropriet reasc ranii. Spun acestea, numai ca s facem compara ie cu cele întâmplate la noi, cu mo iile i cu mo ierii. i O, burghezo-mo ierimea, ce cal de b taie! împropriet rirea, ce fars ! În aprilie, cu trei luni înaintea noastr , în Cehoslovacia s-au na ionalizat întreprinderile cu mai mult de cincizeci de muncitori. Pot s nu repet c la noi s-au na ionalizat i potcov riile? Unde patronul b tea cu ciocanul, fiul cel mare b tea cu barosul, fiul cel mic pr ft luia c rbunii (adic îi stropea cu ap , s ard mai bine) iar nevasta învârtea forja. Ptiu la dracu'n colo! cum ar fi spus baba Rada, care m-a crescut pe mine i de care n-am mai pomenit din copil rie. Din mai pân în iunie, statul evreu, abia recunoscut i înc neconsolidat, aflat în curs de înarmare, a fost în r zboi cu arabii. Ben Gurion, pre edintele statului, a trimis-o pe Golda Meir în Statele Unite, s adune fonduri de la comunitatea evreiasc , nu

de la nevoia i, se în elege, ci de la magna ii finan ei. Era nevoie de vreo dou zeci de milioane de dolari i în câteva zile s-a colectat de dou ori pe atâta. S-a scris pe larg într-o carte pe care am citit-o cu sufletul la gur cum a decurs a doua faz , mult mai dificil , cump ratul armelor, care trebuia s se fac în tain . Ciudat mi se pare c unele mari puteri, dup ce votaser la ONU înfiin area statului, acum voiau parc s -l dea pe mâna arabilor. Am scris de mult c preceptele decalogului aflate la baza moralei noastre, construit prin educa ia individului i ap rat de legile statului sunt înc lcate tocmai de c tre stat în politic , f r nici un fel de scrupule. Cum a supravie uit Israelul în aceste condi ii mi s-a p rut un miracol. În realitate a fost o lupt curajoas i îndemânatic ; nu spun disperat , fiindc statul acesta nou n-a disperat nici o clip . Fenomenul poate fi explicat prin milenii de pogromuri, culminate cu ultimul, al lui Hitler. În timp ce spiritul r zboinic al Germaniei se stingea, cum am sus inut mai înainte, se n tea altul, ca r spuns la o lung suferin , care p rea s fie perpetu . Odat cump rate armele, prin misi i interna ionali, urma dificultatea transportului, în calea c ruia se puneau piedici peste piedici. Cum au fost învinse, pare de asemenea un miracol. Dar n-a fost altceva decât perseveren i dib cie. S-a apelat la orice mijloace, chiar i la un barcaz de cincizeci de tone, când erau de transportat mii de vagoane. M -am referit la «Hercules», care la un moment dat urma s duc arme în Israel, proiect e uat, cum e uase i acela de a duce oameni. Poate i aceasta s fi fost una din cauzele mor ii atât de misterioase a lui Honoriu. Israelul a câ tigat r zboiul; cu toate c au murit oameni, a fost un spectacol; la el a asistat o bun parte din omenire.

Anul s-a încheiat cu Declara ia Drepturilor Omului, votat de Adunarea General a Na iunilor Unite. S-au scurs de atunci patru decenii i jum tate pe toate fluviile i m rile lumii i drepturile omului sunt înc lcate ba ici, ba colo, f r ca vinova ii s recunoasc , ba dimpotriv , sus inând c mai mult libertate decât la ei nu-i nic ierea. E inutil s dau exemple, cine sufer le cunoa te. În ce prive te ara noastr , am l sat la urm câteva date, nu pentru c le socotesc mai pu in importante, ci spre a nu m supune cronologiei, ca la coal . Dac nu m-a r zvr ti m car pu in împotriva rutinei, a avea sentimentul unei constrângeri i m-a pierde pe mine însumi între paginile istoriei. La sfâr itul lunii februarie a aceluia i an, 1948, mi-a atras aten ia o întâmplare, neimportant pentru mine eu, unul, nefiind implicat deloc în treburile statului, ci, dimpotriv , privindu-le de departe, cu un ochi atent, neîncrez tor i ironic. Nu-l cuno team pe Lucre iu P tr canu, tiam c el semnase actul de la 23 august 1944, în numele partidului comunist român, ceea ce dovedea c altul mai reprezentativ nu se g sise. Mai tiam c era nepotul lui D. D. P tr canu, un scriitor cu duh, despre care nu se mai vorbe te, sau se vorbe te pe optite, ceea ce urechea mea nu prinde. Nepotul unui asemenea om, adulmecat de mine în adolescen i în prima tinere e, nu putea s vin pe lume f r o zestre deosebit . Ce c uta acest intelectual printre cazangii de la atelierele CFR Grivi a i activi tii veni i de la Moscova?! Era de prev zut c între el i ceilal i avea s se iveasc o neîn elegere. Surprinz tor mi se pare c Lucre iu P tr canu n-a tiut dinainte. Nu-i singurul care a sfâr it tragic din prea mult bun credin . În februarie, Lucre iu P tr canu a fost demis din func ia

de ministru al Justi iei. Nu tiu cum a servit el Justi ia, tiu în schimb ce tragic nedreptate i-a f cut aceasta; la timpul potrivit voi povesti deznod mântul. Fiindc am pomenit de cazangii de la atelierele Grivi a, trebuie s adaug c printre ei era i Gheorghiu-Dej, viitor ef al statului, adev ratul nume al func iei lui, ascuns sub acest titlu. C s-a aflat în conflict cu Ana Pauker i cu al ii veni i de la Moscova, se tie limpede, dup cum se tie i urmarea. Dar iat o întâmplare fie necunoscut ast zi, fie uitat sau ascuns . Nu era în 1948 ci mai devreme, poate prin 1946, vara, când au izbucnit incendii pe la diferite depouri sau alte întreprinderi ale C ilor Ferate. Nu-mi amintesc s se fi scris în ziare despre ele, tirile au circulat din gur în gur , pornite de la oameni care nu erau du mani ai partidului, nici ai poporului, interesa i s r spândeasc ideea de sabotaj, c ci de altceva nu putea s fie vorba. Atunci s-a zvonit c Gheorghiu-Dej ar fi prizonier al Anei Pauker i al partizanilor ei, care voiau s pun mâna pe posturile de conducere ale Republicii Populare Române. Prizonierul îns se bucura de popularitate, mai ales la calea ferat , unde lucrase, i a a începuser sabotajele. Sunt convins c n-au fost zvonuri, dar n-am o dovad material , ci doar pe cea istoric , survenit câ iva ani mai târziu, când conflictul lui Dej cu echipa de la conducere a devenit public, prin decapitarea Anei Pauker. (Decapitarea în sens figurat, desigur, dar trebuie s recunoa tem c , a a cum se tundea, cu ceafa dezgolit , dizgra iata avea un grumaz tocmai potrivit pentru ghilotin .) Ceva în leg tur cu acele incendii poate fi dovedit, numai c nimeni nu- i d osteneala, de i ar fi datoria istoricilor. În sala

Teatrului Giule ti, patronat de calea ferat , s-a inut pe nepus mas o adunare de partid, sau poate chiar una popular . Pe scen , la tribuna îmbr cat în pânz ro ie au ap rut membrii biroului politic, «cei apte», printre care i Gheorghiu-Dej, prizonierul. Vorbele care urmeaz sunt ale lui, nu ale mele. «Tovar i, a gr it el, se spune c a fi arestat...» i, cu un zâmbet stânjenit, a ar tat spre sine: «Dup cum vede i, sunt liber.» Eu nu m-a fi l sat convins numai cu atât, zace în mine un Toma Necredinciosul; sala îns a aplaudat i pe urm n-a mai izbucnit nici un incendiu la calea ferat . A doua zi dup demiterea lui Lucre iu P tr canu s-a constituit Frontul Democra iei Populare, ca partidul comunist s aib o acoperire mai larg . Din componen a Frontului Democra iei Populare, în afar de Partidul Muncitoresc Român, singurul cu drept s - i spun cuvântul, mai f ceau parte Frontul Plugarilor, n scocit odat cu eful, doctor Petru Groza, apoi Uniunea Popular Maghiar , c ci se g seau i la unguri lichele, acestora ad ugându-li-se toate organiza iile de mas , adic toat suflarea celor afla i în «câmpul muncii». R mâneau pe afar numai ostraciza ii, pu c ria ii, între ei bineîn eles adversarii politici. Aceast uria gogoa era manevrat de apte oameni, între care cuvântul hot râtor îl avea numai unul. N-am omis, am l sat la urm un partid fabricat la iu eal , partidul deschis în primul rând intelectualilor. Din el f cea parte, cu un rol de frunte G. C linescu, ceea ce nu m împiedic s -i port în continuare o admira ie uria . Cineva i-a repro at aceast adeziune iar el ia r spuns, ridicând din umeri a neputin : «Sunt prizonier; ce pot face?!» To i eram prizonieri i dac unii au izbutit s se in

deoparte, înseamn c nu atârnau greu în balan , altfel nu ar fi fost l sa i în pace. Nu-i nevoie, sper s -mi motivez admira ia pentru G. C linescu. Harurile lui erau atât de mari, c îi acopereau p catele. Acest c rturar original a fost propus s participe la alegeri pentru demnitatea de deputat la Br ila. Acolo l-am v zut, când a venit în propagand electoral i a inut conferin în sala Teatrului Comunal, unde n-am num rat mai mult de cincisprezece persoane. Nu din lipsa de popularitate a vorbitorului, ci pentru c micul partid era neluat în seam . S fi venit unul din «cei apte», i chiar urm torii o sut în ierarhie, activi tii ar fi adus lumea cu frontul. A a în eleg ast zi, dup ce am trecut prin multe; atunci am f cut gre eala de a crede c Br ila avea o popula ie incult . Este adev rat c o mare parte a ei era preocupat de nego , mai ales exportul de cereale care absorbea mult lume i f cuse faima ora ului, socotit printre cele mai bogate din ar . Dar tot de aici se ridicase un num r impresionant de oameni str luci i, mari personalit i în literatur , în celelalte arte, în cultur i chiar în politica de pe vremuri. Pe C linescu nu l-a indispus sala teatrului, cum pe Caragiale nu-l indispusese, odat , sala Ateneului, la fel de goal . Publicul fusese invitat la o conferin electoral . Timp de o or i mai bine, f r plan, f r noti e, C linescu a vorbit pe teme felurite, f r nici o leg tur cu politica, despre Br ila mai cu seam , de i poate o vedea prima oar , demonstrând, pe lâng elocin , un spirit de observa ie aproape diabolic: el izbutise s descopere, dintr-o ochire, vechea opulen a ora ului, pe care o vedea pân i în clan ele u ilor, la unele case. Ca s m întorc la public i la tehnica folosit în umplerea

s lilor, am s povestesc cum odat , numai cu câ iva ani în urm , am fost poftit la o festivitate oficial , comemorarea unuia din marii oameni ai rii noastre, pe care autorit ile se socoteau datoare s -l cinsteasc , prin prezen a câtorva demnitari de prim m rime. În fa a s lii a tepta un num r impresionant de oameni. Nu sem nau îns cu publicul febril care se agit , întrebând în dreapta i în stânga, sperând s g seasc «un bilet în plus», la unul din acele spectacole sau concerte care atrag mai mult lume decât cuprinde sala. Oamenii, b rba i i femei, st teau în front, ca solda ii. «Cei cu ei?» am întrebat pe un cunoscut care intra odat cu mine. Era versat în materie, m-a privit circumspect: f ceam pe prostul? «Cum, nu tii? mi-a r spuns, presupunând c sunt prost de-a binelea. Este rezerva pentru cazul c nu se umple sala!» Sosisem cam târziu, sala gemea de lume, greu mi-am g sit loc pe o strapontin . Oamenii de afar , lua i de la lucru, st teau degeaba. Nu tiu cât i-au mai inut, pân s le dea drumul. Cei care au fost invita i la congrese unde venea eful statului, vor avea de povestit mai mult decât mine. Dac î i vor ine gura voi povesti eu, cu alt ocazie, c ci de aflat aflam, nu tr iam pe alt lume: vizita medical a participan ilor, pionierii cu flori, dezinfecta i i inu i la carantin . Spune i mai departe, am dat tonul! * La dou luni dup alc tuirea Frontului, s-a promulgat Constitu ia rii; cea dinainte nu mai era bun . i cea nou ar fi fost acceptabil , de ce s neg, chiar dac era adaptat la politica vremii. N-aveam ce face, trebuia s ne supunem, dac a a ne

recomanda toat lumea, chiar cei care ar fi avut datoria s ne scape, c ci ei ne d duser pe mâna ru ilor, cu acte în regul , c lcând orice moral i orice drept al omului. Drepturile omului! Noua Constitu ie le garanta, numai c în realitate ele lipseau cu totul, vorba lui Caragiale. Odat cu promulgarea acestui act fundamental, s-a ales i Prezidiul Marii Adun ri Na ionale, avându-l în frunte pe profesorul doctor C. I. Parhon, p rintele endocrinologiei române ti, a a cum l-au numit unii, specialist în prelungirea tinere ii. Fac i eu haz, dar nu pot s uit ce trist a fost vremea aceea! Zeci de mii de oameni valizi, mii de min i luminate, zeci de creiere str lucite z ceau i mul i i-au l sat acolo oasele în ocne, în pu c rii, în lag re de exterminare, sau la canalul Dun re Marea Neagr , cântat de rapsozi încununa i cu lauri. * Când autorul real al c r ii vrea s - i spun p surile personale iar eu nu le cunosc prea bine sau nu m încumet s le dezv lui, socotind c ar fi o indiscre ie i, în orice caz rolul meu nu este acesta, atunci nu-l pot împiedica s m întrerup . sunt crea ia lui, depind de el la urma urmelor; poate oricând s m elimine i s - i continue singur scrisul. Eu sunt un artificiu; creându-m a urm rit s se deta eze de sine, s nu se implice în ac iune i s nu- i spun direct p rerile personale, c ci este i el subiectiv, ca to i oamenii; prin mine încearc s se obiectiveze i s nu fac o autobiografie. De i explica ia aceasta poate s par un artificiu, cititorul e dator s-o admit i dac se gânde te mai bine chiar s-o cread ; c ci ast zi multe solu ii artificiale sunt

legiferate în lume. La fel m întrerupe când cunoa te mai bine decât le cunosc eu unele întâmpl ri, sau observ c am în eles gre it caracterul unor oameni. Recunosc c îmi iau câteodat prea mult libertate; când povestesc fapte de a c ror desf urare nu sunt sigur, pun de la mine, preocupat în primul rând s nu-mi întrerup povestirea, c ci s-ar putea s nu-i mai reg sesc firul i s-o abandonez pentru totdeauna. Atunci el intervine i restabile te adev rul, ap rându-m astfel de repro urile pe care mi le-ar putea face judec torii scrierii mele. Iat mai jos, în parantez , o asemenea interven ie, privind ceva la care nu m-am gândit mai înainte: (Dup patruzeci i trei de ani, unii din prietenii i cunoscu ii mei, înc se mai lamenteaz c au pierdut mo iile sau mo ioarele, fabricile, casele i coco eii de aur, pentru care au f cut i închisoare, dac nu i-au predat la termen. Indiferent pe ce cale dobândiser aceste bunuri, na ionalizarea lor a însemnat o samavolnicie, pe numele ei adev rat, jaf la lumina zilei. Recunosc c azi s-ar cuveni s li se dea înapoi totul, dar nu are cine i nici n-ar avea de unde, decât poate o f râmi din pagub , a a c degeaba se lamenteaz . Exist o lege nedreapt , totu i admis în natur , c lupul, dup ce a înh at mielul, nu-l mai las din gur Ace ti p guba i, care cred c mie nu mi s-a na ionalizat nimic, uit c r ile scrise de mine, care n-au mai putut s apar , plus cele pe care nu le-am mai putut scrie, în anii când m aflam pe culmea aptitudinilor mele; ele au însemnat fiecare o mo ioar , ba chiar un domeniu mai mare, c ci se retip reau una dup alta, de mai multe ori pe an, aducându-mi recolte mai numeroase decât poate s dea p mântul în clima noastr . Nu

mi-a fi cump rat latifundii, nici fabrici, nici case; a fi vrut s am un automobil i un avion pe care s le pot schimba îndat ce ap reau altele mai bune i mai puternice. Iar achizi ia mea esen ial ar fi fost o corabie, s fac cu ea ocolul p mântului, zig-zagând tot timpul, de-a lungul tuturor continentelor. Am reprodus odat frumoasele vorbe ale unei doamne, poet francez de i era românc , pe care altminteri n-o simpatizez cu bune motive: «dac unii oameni î i pierd avu iile f r s le regrete, dovedesc c meritau s le aib ». Regret numai avionul i corabia; i totu i, am avut dreptul la ele! Am c l torit cu avioanele i cor biile altora, am avut satisfac ii, dar m-a înso it tot timpul un sentiment de frustrare; numai c nu m lamentez ar fi de poman .)

23 Sunt simetrii în natur , pe care nimeni nu poate s le explice; cum s nu m mire c un peisaj din Ucraina seam n pân la confundare cu unul de pe alt latitudine, la mii de kilometri distant , în America de Sud de exemplu? La oameni i la alte fiin e care se nasc genera ie din genera ie i chiar la plante, simetriile sunt fire ti, prin genetic : fiul seam n cu p rin ii, de obicei le seam n i caracterul. Desigur, regula are excep ii, altfel cum ar fi fost cu putin ca dintr-un om ca domnul Alcibiade i din Alexandrina s se nasc doi mon tri ca Toma i Tiberiu, simetrici între ei i f r nici o asem nare cu restul familiei? O simetrie la fel de inexplicabil o g sesc în destinul altor doi fii ai domnului Alcibiade, Tadeu i Titus. Întors din r zboi, Titus î i g sise so ia moart în acele împrejur ri teribile. Ceea ce îl f cuse ca dup încerc ri supraomene ti de a- i continua via a, s i-o curme singur. Tadeu, care i el luptase pe amândou fronturile, întors acas aflase c Frida, so ia lui, fusese ridicat i dus în Rusia; ca i moart , în condi iuni probabil la fel de teribile ca Alga. Nu putuse s afle unde este, era probabil în Siberia i, cu toate demersurile, n-o mai g sise. Aici destinul lui, frânt, se întâlnea cu al lui Titus, i a a avea s r mân , frânt pentru totdeauna. Cel mai ap s tor, fiindc era nedrept i ireparabil r mânea momentul când o v zuse ultima oar pe Frida i se insultaser unul pe altul, amândoi la fel de iresponsabili. Dup ce se întorsese din Rusia cu divizia «Tudor Vladimirescu» i r m sese o noapte în casa Corneliei, unde locuia Alexandrina, Tadeu, în drum spre frontul din

Transilvania se oprise la Sibiu, unde era refugiat so ia lui, Frida. V zându-i uniforma, aceasta r mase stupefiat , i în locul unui gest de afec iune, opti, printre din i, cu o revolt nest pânit : «Te-am a teptat doi ani ca pe Dumnezeu, i acum vii în uniform ruseasc ?!» De i stupefiat, Tadeu izbuti, la început, s se st pâneasc . «Nu-i uniform ruseasc , r spunse, ar tându-i brasarda tricolor . i nu am jurat credin lui Stalin, ci Regelui. Lupt ca s ne lu m înapoi Transilvania, cu mormântul tat lui t u, de la Cluj!» O conexiune gre it în creier o f cu pe Frida s se poarte cum sigur nu ar fi vrut, dragostea cu care î i a teptase b rbatul se transforma într-o ur mai puternic decât dorul i bucuria din suflet. Ro ie la fa , cu ochii ie i i din orbite, cu pumnii strân i, rosti ca sub impulsul altei voin e: «Tr d torule!» Dac Tadeu n-ar fi fost obosit de drum, de a teptare, de suferin a prizonieratului, dac ar fi suportat câteva clipe nedreptatea, st pânindu-se, ar fi c zut unul în bra ele altuia, amestecându- i lacrimile. Dar, excedat cum era de toate câte le îndurase, de un r zboi care îi l sase urme ne terse, cu un nou r zboi în fa , nesigur c se va întoarce înc o dat , î i pierdu judecata i, ajuns la paroxism scrâ ni printre din i, cu o ur nu mai mic decât a Fridei: «Viper nazist !» Îi întoarse spatele i ie i trântind u a, f r alt gând decât c salvarea lui ar fi fost s moar la prima întâlnire cu inamicul. Era în ianuarie 1945, vacan a universitar . Frida î i preg tea cursurile pentru semestrul urm tor. Maic -sa, care se mutase i ea la Sibiu, la câteva luni dup ce murise tat l fetelor, se ocupa cu g titul, la buc t rie. R m sese numai cu ea; Greta,

sora mai mic î i pierduse min ile i fugise cu nem ii, la sfâr itul verii trecute, când ace tia se retr geau, luptând ici-colo, f r convingere i f r speran . Era îndr gostit de un locotenent din armata german ; nu el o ademenise s -l urmeze, dimpotriv , îi ar tase ce o a teapt , c ci r zboiul nu se terminase i dac se termina, iar ei doi sc pau cu via , ce le r mânea s fac într-o Germanie zdrobit ? Dar ea se dusese orbe te i avusese mai mult noroc decât Frida; de curând aceasta aflase c tr ie te, la Bremen. Ce nu tia Frida, sora ei era m ritat , dar nu cu iubitul pe care îl urmase, c ci el murise în ultimele zile ale r zboiului. Ajunse cu greu în ora ul lui, unde n-ar fi avut ce s caute, dac nu o lua de nevast tat l mortului, om înc tân r, a c rui nevast murise la bombardament; el, aflat pe front în cea mai dezn d jduit faz a r zboiului avusese norocul s scape. Era bl nar, î i g sise pr v lia devastat dar, dup un an de mizerie neagr izbutise s se pun pe picioare, iar acum, din ce în ce mai prosper, ducea o via tihnit cu Greta, care ajunsese s -l iubeasc , îi f cuse copii i era mul umit . De familia ei, mama i sora, aflase într-un târziu c fuseser deportate în Rusia. La Sibiu era nelini te, r zboiul ajunsese departe, dar ru ii îi ridicau pe sa i, îi urcau în tren i-i porneau într-o direc ie necunoscut , împreun cu toat familia, în afara copiilor sub cincisprezece ani, care r mâneau de izbeli te. (Acum, în Germania îi mobilizau chiar pe unii mai mici decât aceast vârst , i-am v zut în fotografii, firavi c te prindea i groaza i mila, ei îns î i bombau pieptul. Vai de lume!) Era i Frida nelini tit : pentru al ii, pe ea nu se putea s-o ridice, de i avea o mam de origine german , care îns devenise românc , prin c s torie. Suferin a ei adev rat pornea de la

neîn elegerea cu Tadeu se temea c va l sa urme grele, dac nu va duce chiar la desp r ire. Regreta, f r îns a se socoti vinovat ; era b rbatul ei, îl iubea, îi pre uia însu irile i îi tolera defectele, dac putea socoti defecte sobrietatea lui i cump tarea; l-ar fi vrut mai exuberant, mai sociabil, mai deschis fa de lume, s nu lase impresia c se socotea mai presus decât mul i al ii, cum i era de altfel, f r s aib sentimentul superiorit ii. Tadeu tia c oamenii sunt a eza i pe trepte diferite în via , dar îi recuno tea fiec ruia dreptul la individualitate deplin ; treapta unuia nu putea fi comparat cu a altuia. La examene, când era nevoit s dea unui student o not mai mic decât altora, nu îl punea mai prejos decât ei, socotea doar c sunt circumstan e diferite, meritul lui era de alt natur decât aplica ia pentru matematici. Frida nu-i cuno tea aceste gânduri, care altminteri pot s fie eronate; important pentru mine r mâne ideea c Tadeu nu se socotea superior fa de nimeni, dup credin a lui, fie ea aberant ; la un concurs universal, unde în balan s-ar pune toate meritele candida ilor, inclusiv cele necunoscute lor în i i, toat lumea s-ar dovedi egal . Eroarea lui Tadeu era modestia. Chiar dac i-ar fi dat seama, Frida tot nu putea s-o admit . Asemenea conflicte de con tiin se ivesc între oameni mult mai des decât î i dau ei seama; fiindc nu le dezbat, iar uneori nici m car nu sesizeaz cauza nemul umirilor mocnite în suflet i ajung s se urasc , f r s tie de ce. «Nepotrivire de caracter» se spune, formul folosit chiar i în justi ie, la divor uri. Dar în ce const nepotrivirea, nu se întreab nimeni. Între Frida i Tadeu era într-adev r o nepotrivire de caracter, e i greu dac nu imposibil s g se ti doi oameni cu caractere egale i armonizate. Unii le înving prin inteligent i ra iune, cum era cazul lor i în acest fel

ocoliser neîn elegerea. Al ii recurg la divor , la adulter sau dac nu au t rie i înclina ie pentru una i pentru alta, tr iesc pân la moarte într-o du m nie ascuns , cu izbucniri periodice, când dau cu vasele de p mânt sau î i sparg capetele. Cazurile de crim nu le amintesc, dar sunt destule. Dup plecarea lui Tadeu, Frida se întreb dac izbucnirea ei pornise dintr-un patriotism sincer. Nu cumva, sângele german care îi curgea în vine f r s simt mai înainte, o inundase deodat , trezind în ea, fie i subcon tient, gândul c Tadeu îl tr dase pe Hitler? Dar pe Hitler îl ura f r s fie sub influenta lui Tadeu sau a altcuiva. L sând la o parte atrocit ile lui continui, condamnate cu revolt i groaz de toat omenirea, pe Frida, legat cu trup i suflet de p mântul unde se n scuse, o umpluse de umilin i disperare ciopâr irea rii noastre, samavolnicie criminal , al c rei singur autor era conduc torul Germaniei. Da, era singurul autor, fiindc , indiferent de celelalte p r i implicate, numai el avea puterea s hot rasc , nimeni n-ar fi îndr znit s -i încalce voin a. Dar oare, acum, când nici nebunii nu mai puteau s spere în el, când c dea în pr pastie i era scos din cauz , nu se n scuse în ea, prin sângele ignorat mai înainte, durerea pentru înfrângerea Germaniei? ar a jum tate din str mo ii ei! Pe str mo ii ei îi tr dase Tadeu, nu pe Hitler! Oare nu acest gând, necugetat, impulsiv, incon tient, o f cuse s - i insulte b rbatul? Pentru insulta lui nu-l mai condamna, felul cum îl întâmpinase ea îndrept ea orice ripost . Frida avea remu c ri, plângea nop ile, gândindu-se c îl f cuse s plece cu moartea în suflet. i acolo unde se ducea, putea s -l întâlneasc moartea adev rat . Acum moartea din sufletul ei nu era mai mic . i nu tia c în curând va veni i la u a ei cealalt

moarte. Tadeu îi scrisese în mai multe rânduri. Nu o scuza dar voia s-o ierte; f cea parte din acea categorie de oameni, din nefericire prea restrâns , care nu l sa conflictele de con tiin nejudecate. Frida nu primi nici una din scrisori i nici nu tia unde s -i scrie, s - i recunoasc vina i s - i cear iertare. Amândou bunele lor inten ii r mâneau nerealizate. Singurele tiri pe care le avea Frida, erau cele despre mersul r zboiului. Nu se d dea num rul mor ilor i r ni ilor, comunicatele anun au lupte grele, dar, dup numele localit ilor eliberate, se vedea c frontul înainta, nu mai putea s fie mult pân la sfâr itul r zboiului. Acum Frida nu mai a tepta altceva decât bun tatea soartei, Tadeu s se întoarc , fie i cu r zboiul din sufletul lui neterminat înc . Aceste gânduri o st pâneau în diminea a de ianuarie, când î i preg tea cursurile, cu o con tiinciozitate amorf , tiind c trebuie s - i îndeplineasc îndatorirea, dar fiindu-i indiferent . Auzi, f r s le dea importan , pa i sold e ti pe strad , greoi, neritmici; îi cuno tea, era patrula ruseasc , parc neconvins de rolul ei, plictisit , dac nu întâlnea oameni s le ia ceasul; oamenii înv aser , î i l sau ceasul acas i nu ie eau pe strad decât în plin lumin a zilei. Nu era atât jaf, cât o atrac ie primitiv spre un obiect pu in obi nuit, care le trezea uimirea. Un ucrainean din nordul Basarabiei care, înainte de r zboi îmi aducea lemne de la depozit, nu- i putea ascunde extazul în fa a patefonului, când se întâmpla s -l g seasc în func iune. Nu-l interesa ce cânt , aveam o muzic greu de în eles pentru un om f r preg tire Îl auzea de la buc t rie, unde î i bea uica, în lips de votc pe care eu, unul, nu o cuno team decât din auzite. Era un om sfios i plin de bun cuviin , n-ar fi îndr znit s -mi cear una ca asta, dar v zându-i iluminarea copil reasc de pe fa , îl

pofteam s intre în odaia unde se auzea patefonul. Intra smerit, se a eza pe un scaun de lâng u , punându- i sub bocanci apca din cap, ca s nu murd reasc parchetul. S nu fi fost camionagiul care îl ajuta s arunce lemne în pivni iar acum îl zorea cu claxonul, s vin , ar fi stat a a ceasuri. Asta e mare minune! spunea, când nu mai avea încotro i se ridica s plece. Nu-i nici o minune, îi r spundeam, amuzat de bucuria i uimirea înflorite pe fa a lui. E o ma in rie simpl , reproduce imprimarea de pe disc, nu se compar cu radioul care prinde sunetele din aer, pornite de la sute, de la mii de kilometri, din toat lumea. O, nu! se împotrivea ucraineanul, cl tinând din cap, cu înc p ânare, în deplin convingere. Radio are anten , muzica vine pe sârm ; patefonul e mic, i singur, i cânt atât de tare! Cam a a justificau înclinarea ru ilor spre ceasornice simpatizan ii lor, c ci se g seau i din ace tia, mai exist i ast zi, privind stupefia i la cele ce se întâmpl în Rusia, care încearc disperat s se întoarc la ce d râmase cu apte decenii în urm . F r s fac parte dintre ace tia din urm , chiar i Trandafil g sea motiv s -i scuze de i chiar lui îi luaser ceasul, pe strad . El îmi spusese odat : «Ce vrei, sunt ca ni te copii. Cum s nu se minuneze c o ma in rie atât de mic poate s arate ora f r gre eal , de parc ar avea un om în untru?!» Z u, chiar a a? Dar ace ti copii, în faza când se apropiau de Berlin, în camioane trimise din America, nu mai aveau nici o îndoial c erau primul popor din lume, în ce prive te cultura i civiliza ia, cuvinte pe care de altfel le confundau unul cu altul. Restul oamenilor de pe p mânt i mai ales din rile apusene, se aflau la mii de kilometri în urm , abia ridica i în picioare din

starea lor primitiv . A a îi înv ase Stalin i unii continuau s cread , chiar dup ce ne luau ceasurile. Pe cei dezmetici i, Stalin avea grij ca odat întor i din occident, s -i deporteze în Siberia, la reeducare. Frida se ridic i se duse s priveasc pe fereastr , fiindc patrula se oprise la poart . Erau vreo apte in i, cu pistoalele mitralier atârnate de gât; li se spunea balalaici, dup numele instrumentului mult iubit în Rusia, dar fereasc Dumnezeu ce muzic scoteau pe eava! Cel din cap, împreun cu un civil, intrar în curte. Ceilal i se rezemar de gard i începur s - i r suceasc ig ri, în hârtie de ziar, cu mahorc p strat de-a dreptul în buzunare. Aveau grij s nu rup din ziar partea cu fotografia lui Stalin; ar fi fost crim . Prin porumbi ti, f r martori, se purtau mai pu in respectuos cu fotografia, în afar poate de cei frico i; nu m gândesc la fanatici, într-o treab ca asta fanatismul se uit . E un risc pentru to i oamenii mari ai zilei, ale c ror chipuri apar des în ziare. Oare ei, când se admir , nu se gândesc c uneori ziarele cap t întrebuin ri ignobile? Pe civil, care intrase în cas cu eful g rzii, Frida îl mai v zuse, dar nu tia unde, probabil pe strad . Citea un fel de tulburare în ochii lui, care o priveau int . V zându-l a a eap n, rusul îl îmboldi cu cotul. Davai! Tradus, în cazul de fa ar însemna «Haide!» sau «Mi c !» Unde este doamna b trân ? întreb civilul, adresându-se Fridei în limba german . Ce dore ti, Hans? Po i vorbi române te! i se adres mama Fridei, care tocmai venea de la buc t rie. Hans îns continu , într-o german stricat :

La mine pare r u pentru voi... Privi spre rus, parc temându-se c îi în elege vorba comp timitoare; dar rusul nu în elegea i glasul t lmaciului nu avea un ton de comp timire; î i în elegea misiunea i poate spera s aib o soart mai clement . Ceea ce nu se adeveri, fiindc dup -amiaz era i el înghesuit în acela i vagon de vite cu Frida i maic -sa i cu al i sa i, din tot ora ul. Nici unul n-avea mai mult decât o valijoar i nimeni nu tia încotro merge trenul. Despre aceste trenuri am aflat multe, dar toate s-au spus, nu tiu dac vreodat am s pot spune ceva în plus decât au spus al ii, de i ar fi o datorie. Unii din acei deporta i s-au întors. Despre Frida i mama ei nu s-a aflat nimic, sunt disp rute i ast zi. Cu toate sfor rile, Tadeu n-a putut s afle nimic de soarta lor. M-am str duit s scriu scurt i cu sânge rece. Dar, sub aceste pu ine cuvinte, se ascunde o uria dram colectiv , care îi prive te nu numai pe sa ii din Sibiu i din toat Transilvania, ci i pe românii din Basarabia, pe t tarii din Crimeea i chiar pe ru ii de cea mai curat origine slav . Deporta i au existat de când lumea i în toate locurile p mântului, dar nu cred s fi ajuns vreodat la propor iile date de Hitler i Stalin, acesta din urm de inând cu siguran întâietatea, fiindc a avut i timp mai mult i o ar mai mare unde s - i trimit dizgra ia ii. Nici arii nu r mân mult în urm i oricum, au renume. Am citit c r i, am v zut filme, dar nimic nu mi s-a întip rit mai puternic i înfrico tor în minte, decât Pohod na Sibir, cu gravura acelei gr mezi de oameni, strân i unii în al ii de par o singur fiin , osândi ii, târându-se prin

z pad , cu lan uri la picioare, apleca i înainte ca s înfrunte viscolul siberian care îi bate din fa . Imaginea, memorat din cartea de cetire, nu-mi iese din minte i r mâne teribil de actual ; în ea v d pe to i deporta ii tarilor, ai lui Hitler i Stalin. Despre acel om n-am s vorbesc niciodat , fiindc nu l-am cunoscut, iar cele auzite despre el, sunt controversate. A fost comandantul diviziei Tudor Vladimirescu, a luptat pe frontul de vest dup ce fusese prizonier în Rusia, s-a întors cu decora ii i cu un bra lips ; drept r splat , dup r zboi i-au dat func ii oarecum importante. A fost, poate, un devotat al partidului comunist, din convingere, sau fiindc l-a luat apa, ca pe atâ i al ii. Îl amintesc, numai fiindc prin mijlocirea lui, Tadeu a putut s ajung în fa a Anei Pauker, care, f r s se ridice de la birou, l-a poftit s ad : Ia loc, tovar e! Aceast întâlnire a fost hot râtoare în ce prive te sfâr itul tragic al lui Tadeu. Nu era primul lui demers. În luna mai 1945 când ajunsese la Sibiu, întors de pe front, î i g sise casa p r sit , cu sigiliu la u . Nu era înc demobilizat, î i luase dou zeci i patru de ore învoire, apoi trebuia s plece la Bucure ti, unde era îndreptat regimentul lui, împreun cu toat divizia. Era nevoie acolo de unit i militare verificate: Cât timp erau ru ii aici nu exista nici o primejdie pentru noua putere, totu i, guvernul, cunoscându- i nelegitimitatea voia s aib în spate trupe române ti, m car de ochii lumii. Tadeu afl de la vecini ce se întâmplase, erau patru luni de când Frida i mama ei fuseser ridicate i duse în Rusia, nu se

tia unde, împreun cu sa ii din tot jude ul, din toat ara. Tadeu n-avea cheile, le aruncase pe jos în clipa plec rii. Rupse sigiliile, sparse u a i intr în cas . Dup aceste gesturi hot râte i brutale se sim i deodat slab, neajutorat, singur pe lume; casa goal îi amintea de via a tr it împreun cu Frida, mai puternic decât dac ar fi g sit-o pe ea acolo. Dar el era un lupt tor venit din r zboi, unde înfruntase moartea încontinuu. Ce-avea de înfruntat acum nu putea s fie mai greu ca moartea; se terminase un r zboi, începea altul, i trebuia s -l duc pân la cap t, pân o g sea pe Frida. În locul sl biciunii dinainte, se n scu în el înver unarea. L s u a deschis i fugi la prim rie, singura autoritate care ar fi putut s i dea vreo l murire, dup cum îi spuser vecinii. Nu mai avea Jeepul, r m sese aproape de front, zdrobit de o bomb . O parte din regimentul lui motorizat, se întorcea acum în c ru e. Pân la Sibiu venise în ma ina comandantului de divizie. De aici la Bucure ti trebuia s ia trenul, dac mergea vreunul. Prim ria nu era departe i nu se închisese înc ; ajunse în fug , urc gâfâind treptele i, f r s bat la u , intr în cabinetul primarului, aflat drept în fa . Primarul se ridic intimidat de pe scaun. Era un om distins, cu ochelari în ram sub ire de aur care îi d deau un aer de om al c r ii, ceea ce i era în realitate, doctor în tiin e umaniste de la Tübingen. Cu toat diploma nem easc ru ii nu-i f cur nici o ican , era român de origine transilvan , adversar declarat al lui Hitler, fusese în lag r tot timpul r zboiului, sc pase cu via numai datorit autorit ilor române ti care nu-l d duser pe mâna nem ilor. Un om venit de pe front îi impunea respect, i apoi, înf i area lui Tadeu ar fi impresionat pe oricine; chipul lui,

mersul, gesturile erau ale unui om hot rât s d râme toate zidurile din fa . Deport rile n-au depins de noi, îi explic primarul. Ni s-a cerut doar lista popula iei de origine german . Mama so iei mele era într-adev r de origine german , dar n scut în România i m ritat cu un român, lupt tor pentru alipirea Transilvaniei la ara noastr , unul din autorii Memorandumului, pentru care a f cut închisoare. Iar fiica lor, este m ritat cu mine. Am fost doi ani prizonier în Rusia, dar acum fac parte din divizia Tudor Vladimirescu, am luptat pân în mun ii Tatra. Am trei decora ii ruse ti i cinci cita ii pe corpul de armat . Dac în aceste condi iuni nu pot s ob in eliberarea so iei mele, îmi lep d uniforma i m întorc prizonier în Rusia. Erau vorbe spuse la furie, nu le pot numi necugetate; furia e un mijloc de lupt împotriva samavolniciei, care nu poate fi învins cu ra iunea. Un func ionar de la oficiul st rii civile, convocat de primar, aduse lista deporta ilor. Lista nu e f cut de noi, se explic el, într-un fel scuzându-se; e întocmit de politie, pe circumscrip ii; noi doar am verificat originea etnic a celor în cauz . A fost numai o formalitate, fiindc de câteva ori, când am avut de f cut obiec ii, n-au fost luate în seam . Mul i oameni au fost ridica i din gre eal . Gre eal ! ricana Tadeu. So ia mea e românc , fiind m ritat cu mine. i dac n-ar fi fost m ritat , tot românc r mâne: mama ei a fost m ritat cu un român, om cu vaz . i în afar de toate, tr ie te de cinci genera ii în România. Domnule maior, interveni primarul, sunt din tot sufletul al turi de dumneavoastr . N-avem îns nici o putere în aceast

privin ; ne afl m sub ocupa ie ruseasc . De ce nu v-a i dat demisia? În loc s riposteze vexat, primarul r spunse cu un zâmbet plin de am r ciune: Nu puteam decât s fac r u popula iei. Comandamentul rusesc ar fi numit în locul meu un comunist f r sim ire româneasc . Armata sovietic nu se amestec în treburile politice ale rii. A a vi s-a spus dumneavoastr , acolo! A a se spune la radio Londra. Dar faptele se petrec altfel. Omul era mâhnit i de bun credin , i se citea pe fa , i Tadeu tia s descopere falsitatea oameni lor. Fu prima oar dezam git în convingerile sale. Fiindc , la rândul lui, era i el un om de bun credin i nu f cuse nimic decât din deplin convingere. Nu mai tia ce s cread , cum s - i explice. Oare fusese min it? i dac se încrezuse în discursuri ame itoare, fusese naiv? Legat la ochi? Cu inteligen a omeneasc anihilat ? transformat în vit i dus la abator, f r s tie ce se întâmpl acolo? Nu putea crede. Oamenii din fa a lui, primarul i func ionarul de la starea civil erau mai prejos de fapte. Auzi un glas, al func ionarului: ov itor, vorbind parc pe ocolite, nu în elese ce voia s spun , vorbele se developar abia când ie ise în strad , dar nici atunci nu le descoperi sensul, ca i când nici nu ar fi avut vreunul: So ia dumneavoastr nu a fost pe lista de la poli ie, nici pe a noastr . Abia dup ce o luaser ne-a venit o comunicare, de la prefectur , s-o înregistr m ca deportat . A fost un denun , a a se pare, dar de unde a venit nu se tie...

Mult mai târziu aceste cuvinte aveau s revin în mintea lui Tadeu, dezv luindu- i sensul, i trezindu-i o b nuial mai rea ca moartea. Toate demersurile pe care le f cu mai departe, r maser f r rezultat. Merse la Bucure ti, la ministerul de externe, de interne, f cu memorii c tre comisia aliat de control, de unde i se r spunse c era un caz de competenta comandamentului sovietic. I se spuse c a a stând lucrurile, o singur persoan putea s -l ajute i a a ajunse la Ana Pauker. O cuno tea, venise de multe ori în lag r, s recruteze voluntari pentru divizia Tudor Vladimirescu. St tuse i cu el de vorb , îndelung, nu o singur dat ; se mira c nu-l recunoa te. Dar îl ascult cu bun voin , dup ce îl prevenise c nu-i poate acorda mai mult de cinci minute. Avem griji cu tonele, tovar e, i pe toate le duc eu în spinare. Spune repede. Lui Tadeu nu-i trebui nici un minut s spun ; cazul lui fiind simplu, nu trebuia s pledeze, era vorba de a se repara o nedreptate evident . În timp ce vorbea se uita la interlocutoare; era altfel îmbr cat ca în timpul r zboiului, purta o rochie neagr , care voia s fie sobr , dar îi dezvelea umerii puternici, parc spre a se vedea ce poveri puteau s duc . Avea, într-adev r o constitu ie robust , care, împreun cu p rul tuns pe ceaf îi lua orice urm de feminitate, în pofida decolteului, destul de pronun at chiar i pentru o persoan cu mai pu ine poveri în spinare. Întocmai cum am spus i eu, mai înainte, Tadeu se gândea c grumazul ei era tocmai bun pentru ghilotin . (În ce m prive te, nu mi-am schimbat p rerea nici ast zi, când ea nu mai tr ie te. Când o v d în fotografii, sau în filme de arhiv o proiectez imediat cu fa a în jos, legat pe bascula

ma inii de t iat capete.) Te felicit pentru decora ii! spuse marea femeie, la urm . Dar dac vrei s le por i cu demnitate, nu mai pomeni niciodat de so ia dumitale. M mir c ai putut s te însori cu un pui de n pârc , o hidr fascist , c altceva nu putea s fie, tovar e! Tadeu se ridic în picioare, ascunzându- i cu o for titanic sentimentele; nu se mai sim ea om, p rea f cut de piatr . În sufletul lui era un zbucium sp imânt tor: el însu i îi spusese Fridei aproape acelea i cuvinte! Acum î i primea pedeapsa? Femeia îl privi cu admira ie: Îmi pare bine c mai în eles! E ti un om demn de cauza noastr ! Când era la u , Tadeu îi auzi glasul, cu alt timbru: Stai pu in! Se întoarse spre ea i v zu c î i netezea decolteul, în timp ce pe fa îi ap rea un fel de zâmbet: Tovar e maior, n-ai vrea s faci parte din garda mea personal ? * Tadeu se întoarse s-o vad pe maic -sa, la Ploie ti, în casa Corneliei. Acum abia avea s afle, cu un sentiment de teroare, amestecat cu propria-i zguduire, drama blestemat a lui Titus, care se întorsese cu o lun mai înainte. Titus era plecat la Ia i, s - i reia locul la catedr , dar nu aveau nici o tire de la el. Era timpul când Titus, umblând din ora în ora , împu case, la ad postul întunericului, solda i ru i la col uri de strad . M întreb i ast zi cum suporta Alexandrina, f r s înnebuneasc , loviturile care se succedaser , una mai

zguduitoare ca alta de la moartea monstruoas a lui Toma. Nu o cuno tea prea bine pe Frida, dar, spre deosebire de Despina, so ia lui Teofil cea «mult prea frumoas », îi inspirase încredere i simpatie i îi fusese drag , la fel ca Alga, pe care i-o lipise de suflet la prima vedere. Despre Despina nu mai tia nimic. Teofil fusese arestat curând dup detronarea Regelui, ca fost ofi er în garda palatului. Fusese, dar luase parte activ la actul de la 23 august 1944, i acum f cea închisoare, f r judecat . Cu toat rezerva pe care i-o inspira Despina, ar fi vrut s-o vad i s-o ajute, era so ia fiului ei, nu putea s se lepede de ea în aceste momente de suferin . Dar ea nu veni s-o vad i nici nu-i trimise vreo tire. Îi scrise, dar nu primi nici un r spuns; atunci îl trimise pe Tiberiu s-o caute la Bucure ti. Acesta îi g si casa ocupat de o organiza ie de cartier a femeilor democrate; nimeni nu tia ceva despre Despina. În acel timp o mare parte din oameni tr iau într-o indiferen deplin unul fa de altul, nu era un egoism nativ ci unul nou n scut, datorit împrejur rilor; nimeni n-avea încredere în semeni; fiecare cu soarta lui, î i spuneau, temându-se chiar i de propria lor umbr . N-am fost închis, nu toat lumea a fost închis , nu cunosc via a din închisori decât din auzite, din ce-am citit i în ultimul timp, din filme documentare, unde putem s vedem la fa nu doar pe victime, câte au supravie uit, ci chiar pe c l ii lor, care în loc de pedeaps primesc pensie, în dispre ul legilor, sfidând cu impertinen pe cine încearc s -i întrebe ce au pe con tiin ; dar dup semne, aceasta le lipse te cu totul. Totu i, cunosc închisoarea i din propria mea experien , o cunoa tem to i care n-am fugit peste grani : fiindc întreaga

ar a fost o închisoare i într-un fel am purtat chiar lan uri, legate nu de glezne, ci de suflet. Îmi cer iertare dac a a mi-e firea; poate unii nu le-au sim it i acum m acuz de exagerare. Dar le-au avut, n-a sc pat nimeni, nici chiar cei care aveau puterea în mân , de la ultimul în nomenclatur , pân la primul. Ce ai de gând s faci? îl întreb Alexandrina pe Tadeu. M duc în Rusia, s-o caut. Nu m întorc f r ea. Trandafil, care era de fa i de obicei rar se amesteca într-o conversa ie, de ast -dat f cu un semn de exasperare: Nu- i dai seama c n-ai s te mai întorci niciodat ? Ai fost acolo s vezi? Nu era nevoie s v d. Istoria partidului bol evic mie destul ca s trag concluzii. Dac ai avea r bdare s m urm re ti, a putea s - i demonstrez matematic. Nu sunt amestecat în politic , dar o cunosc i tiu marxismul mai bine decât îl tia Marx însu i. Cât despre comuni ti, ei îl ignor , de i i-l pot spune pe dinafar . Ca s în elegi ce se întâmpl azi în lume, e nevoie de o tiin nou : istoria-matematic . ine minte ce- i spun, când toate acestea au s treac i mai târziu sau mai devreme, poate mult mai devreme decât îi d cuiva prin minte, au s treac nenorocirea omenirii va fi c nimeni n-o s mai tie ce s-a întâmplat, nu va putea s trag o concluzie; lumea va fi ca o oaie r t cit ! Noi, care am tr it într-adev r momentul acesta, mult mai devreme decât sperau optimi tii, c ci ceilal i nu aveau nici o speran , nu tim, într-adev r ce s-a întâmplat. Trandafil continu : A venit un om, a f cut o teorie, poate fiindc nu avea alt treab . A venit altul i a pus teoria în practic , nu prin for a i geniul lui, ci prin prostia oamenilor. Nu merg mai departe, dar

gândi i-v c nu tim ce s-a întâmplat cu istoria omenirii, din 1917 pân ast zi. Ca s în elegem, trebuie s recurgem la matematici. Aici întrerup pentru un timp discu ia, pentru câteva reflec ii personale. Nu mult lume a citit cartea lui Orwell, intitulat «1984», sugestie la data când, dup previziunea autorului comunismul avea s cad . Cei din jurul meu, care citiser cartea odat cu mine, erau stupefia i de ororile petrecute în acea împ r ie imaginar , sub dictatura lui Big Brother, Marele Frate, care nu putea fi altul decât Stalin, cu ochi i cu sprâncene. Eram uimit de stupoarea cunoscu ilor mei, fiindc tr iau i ei împreun cu mine, aproape întocmai ororile povestite în acea carte, poate mai palid decât în propria noastr experien . Dar acesta e harul literaturii, de a te face s te gânde ti la p timirile altora, uitându-le pe ale tale. Este adev rat c , scriind cartea înainte ca lumea s afle i s fie convins de cele ce se petreceau în Rusia, Orwell avusese darul previziunii, cel pu in fa de noi, care eram la începutul calvarului; în schimb, ru ii îl tr iau din plin, chiar dinaintea lui Stalin, c ci nici Lenin nu fusese mai blând i mai pu in tiranic; era i el mânjit pân la coate de sângele poporului. De unde tiam, c ci eram copil pe vremea aceea? P i auzeam ce spuneau al ii, care îi ascultau pe cei sc pa i de acolo i refugia i în Europa, mari duci i mari ducese, generali, colonei i al i ofi eri din armata arului i mult alt lume, deveni i chelneri la Paris, sau portari, sau lustragii de ghete. Iar peste ce auzeam i poate n-ar fi fost de ajuns, sim eam o rumoare, un fream t al lumii. Iar nu prea târziu, am citit cartea unui vechi militant comunist, care,

într-o spovedanie amar poveste te f r patim dar i f r s se ascund dup deget, tot ce a v zut acolo. Pentru mine, pe lâng alte experien e, a fost înv tura de baz cu privire la via a de pe Nistru. C îl tia sau nu-l tia pe Panait Istrati, o singur lacun are cartea lui Orwell. În imperiul lui Big Brother via a este organizat în a a fel c omul nu poate face nimic, nici m car dragoste, f r ca securitatea s nu tie. Ea afl nu doar faptele, ci chiar gândurile omului. Ceva totu i nu a fost prev zut: paza portretelor din ziare. Am spus ce poate p i un asemenea portret: s fie mânjit cu necur enii i aruncat în privat . Iat ce tiu de la un gazetar aflat la Moscova în anii aceia: un moscovit s-a dus duminic la «dacea» lui de lâng Moscova. Dac avea o «dace», omul nu era un fitecine. i vrând s fac exerci ii de tir, cu o pu c de juc rie, care func ioneaz cu aer comprimat, ceea ce nu te scute te s ai autoriza ia de port-arm , a f cut un cerc negru, iar în jur cercuri concentrice, pe o foaie de ziar, folosind-o drept int . Dup ce a prins-o de trunchiul unui copac, a ochit i a tras în ea câteva gloan e, cu alicele. De aici începe nenorocirea: pe fa a cealalt a ziarului era portretul lui Stalin. Un vecin a v zut, i-a f cut datoria cet eneasc s raporteze i vinovatul a fost condamnat la zece ani lag r de munc . În cartea lui Orwell, care ne-a îngrozit, nu se întâmpl a a ceva. Ceea ce confirm spusele mele de mai înainte, c literatura ne impresioneaz mai mult decât îns i via a. Anul care d titlul c r ii este 1984, când, cum spuneam, autorul prevede c se va pr bu i imperiul lui Big Brother. Întâmpl tor am citit cartea tocmai când imperiul ar fi trebuit s se pr bu easc ; bineîn eles n-am fost dezam git, nici nu i-am

repro at ceva autorului; literatura r mâne literatur . În acel an, Orwell a fost s rb torit, sau comemorat nu tiu dac mai tr ie te în toat lumea civilizat . Trandafil nu- i terminase de expus punctul de vedere, când pe u intr Odor. De obicei venea rar s-o vad pe Alexandrina, la câteva luni o dat . Cornelia avea grij de el, îi f cea cur enie în camer , îi sp la rufele, îi aducea de mâncare i chiar îl b rbierea, rol pe care înainte îl avusese Dita. De la moartea ei, Odor nu mai ie ea din cas i nu s-ar fi dus la b rbier pentru nimic în lume, se socotea mai presus de orice obliga ie lumeasc . De diminea pân seara, cât era lumin , scria noua lui filosofie, fundamental deosebit de prima, c reia îi închinase toat via a. Pe fereastra deschis , aflat fa în fa cu fereastra Alexandrinei, auzise conversa ia i acum venea indignat s -l combat pe Trandafil. Conduc torii Rusiei, care f ceau taton ri s se apropie de aceast lume, n-au avut încotro, l-au s rb torit i ei. Dar, au spus poporului, cu gura strepezit , c în cartea sa Orwell zugr ve te... America; iar Big Brother nu-i altcineva decât... Ronald Reagan! Ia sta i pu in! Cu aproxima ie de un an previziunea nu începe s se adevereasc ? Gorbaciov n-a venit la putere în 1985? Nu acesta a fost primul pas, i cel decisiv, întru dezmembrarea imperiului? C Big Brother murise în 1953, nu are importan , la scara istoriei. Imperiul lui Alexandru cel Mare a d inuit zece ani dup moartea acestuia. Lumea noastr , obosit de câte filosofii, teorii i comentarii s-au f cut în milenii pe seama omului, era pe cale s dispar , cum au disp rut atâtea civiliza ii, în a teptarea acestui

moment, care putea s fie un potop, un cutremur sau un r zboi ad utrans, care nu s-ar fi sfâr it decât odat cu ultimul om de pe fa a p mântului, m-am str duit, a fost ra iunea existen ei mele, s las o m rturie complet despre civiliza ia cunoscut de noi. Despre civiliza iile disp rute nu avem m rturii, ni le închipuim prin deduc ii i presupuneri. Am socotit c o civiliza ie nou , asupra c reia nu putem s facem nici o presupunere ast zi, n-ar în elege nimic din faptele noastre, acestea fiind mai mult ca sigur de alt natur decât faptele unei lumi viitoare. Fiindc viitorul va avea, indubitabil, una singur din formele posibile, de asemeni indubitabil, infinite. O singur ans ar fi ca viitoarea civiliza ie s o cunoasc pe a noastr , i anume s i se dezv luie, nu istoria, ci gândirea omului de ast zi. Iat ce m-am ostenit s pun pe hârtie, convins c o civiliza ie viitoare va putea, când va fi suficient dezvoltat , s descifreze scrierea mea în alfabetul latin, cu totul deosebit , bineîn eles, de scrierea lor, neimaginabil . i iat ce fapt neprev zut s-a întâmplat, frate: printr-un miracol c ruia îi suntem martori f r s -l în elegem, acea civiliza ie nou s-a n scut i progreseaz înainte de a pieri civiliza ia noastr , învechit . Iar aceasta trebuie s dispar , e destinul tuturor civiliza iilor; zadarnic ne-am împotrivi, civiliza ia nou n scut trebuie s-o elimine pe a noastr , s r mân una singur . La acest fenomen asist m ast zi. O, el nu vine de la Marx, cum spun apostolii lui, la fel de ignoran i ca apostolii Mântuitorului. Fenomenul vine mult mai de departe, din Univers, locul de origine al gândirii i al vie ii, c ci întâi a fost gândire i pe urm via . Se opri, parc surprins i extaziat de propriile lui cuvinte. Nu spun c elucubrezi, interveni atunci Trandafil. Teoria ta ar fi posibil ; ca s-o neg, ar însemna s refuz dreptul

omului la gândire. Într-adev r, o civiliza ie nou se poate na te, înainte de a dispare cea veche. Dar nu-i nimic nou în aceast teorie; ea nu-i altceva decât teoria evolu iei, care la rândul ei nu-i altceva decât istoria omenirii. Gre eala ta începe acolo unde înlocuie ti evolu ia cu momentul prezent i cu cel în perspectiv , revolu ia mondial , care în realitate nu-i decât o involu ie, vizibil în tot ce se întâmpl la locul ei de origine i tinde s se reverse asupra noastr , apoi s mearg mai departe. Nu ne îndrept m spre o civiliza ie nou , ci spre primitivismul civiliza iei de ast zi; spre preistorie. N-o s ajungem îns acolo, slav Domnului, vom face doar ni te pa i înapoi, m mir c nu- i dai seama, se vede limpede: «noul» care ni se impune e mai r u în toate privin ele decât «vechiul» dinainte, începând cu mizeria material a oamenilor i înaintând spre mizeria spiritual . Odor care asculta contrariat, cu gura c scat , c utându- i replica, nu izbuti s scoat decât un sunet, începutul unui cuvânt înc nedefinit, când u a se deschise i intr Tiberiu, care curm discu ia, f r s tie în ce constase. Nu-l v zu pe Tadeu, adâncit într-un fotoliu, lâng Alexandrina, ci ochii i se oprir asupra lui Odor, care st tea în picioare, ocupând parc toat înc perea. De mult am avut aceast impresie, înc din copil rie, de la primele convorbiri cu Odor; atunci nu puteam s -mi definesc gândul, el s-a înfiripat cu timpul, pân ce a devenit impresie: pentru mine, Odor, mai ales când vorbea sau se preg tea s vorbeasc , ocupa mai mult loc în spa iu decât al i oameni. De trei s pt mâni n-ai mai venit la coala de partid! i se adres Tiberiu, ignorându-i pe ceilal i. i nici n-am de ce s mai vin! îi r spunse Odor. Am fost sârguincios i am venit cu toat bun voin a i cu cele mai bine

inten ii. M -am luptat mai bine de patru luni cu dezam girea, am încercat s m neg pe mine, socotind c sunt pervertit i nu pot în elege lec iile voastre. Dar pe urm nu am mai putut s -mi ascund adev rul, c sunte i ni te pro ti cu to ii, i conferen iarii vo tri, i ascult torii. Îmi faci greut i! îl mustr Tiberiu. Î i dai seama în ce situa ie m-ai pune dac ar auzi un tovar p rerile tale? i în primul rând, cumnat -ta, Ana Passionaria, care i-a pus atâtea speran e în tine! În familie, Tiberiu continua s -i dea importan nevesti-si, dar la partid i-o luase mult înainte. Avansase i ea, cei drept, era o persoan marcant , dar el ajunsese vicepre edinte al Consiliului jude ean pentru cultur . Nu avea înc ma in la dispozi ie, în schimb putea oricând s-o ia pe cea a Consiliului. I se spunea «tovar ul Vice» i acest titlu înlocuia chiar în con tiin a lui numele propriu; parc nu fusese niciodat «Tovar ul Tiberiu»! Dup admonestare Odor p r si înc perea i Trandafil ie i dup el, f r o vorb . Atunci Tiberiu îl v zu pe Tadeu, se repezi la el, îl ridic din fotoliu i-l cuprinse în bra e, cu dragoste i mândrie. Bine ai venit, frate scump! Ce mare noroc s avem un erou în familie! Tadeu se desprinse din îmbr i are i se rea ez în fotoliu. Efuziunea lui Tiberiu îl stânjenea, cu atât mai mult cu cât avea sufletul zdrobit de am r ciune. Abia apucase s -i spun Alexandrinei nenorocirea întâmplat cu Frida. Iar Alexandrina nu întâmpl tor, a tepta o clip mai potrivit , s -i vorbeasc despre moartea Alg i i disperarea lui Titus; Tadeu mai avea o speran , s-o reg seasc pe Frida; nenorocirea fratelui s u

r mânea definitiv . Tiberiu lu un scaun, îl aduse mai aproape, se a ez în fa a lui Tadeu i de la înfl c rare trecu brusc la triste e. Îmi pare r u! spuse, plin de comp timire. Despre Titus p rea c uitase, era cu des vâr ire indiferent la drama acestuia. Tadeu avu o tres rire: Pentru ce- i pare r u? Pentru Frida!... Sau n-ai aflat? Dar tu de unde tii? Mama na tiut nimic, pân adineaori. Descump nit o clip , alarmat într-un fel de tonul fratelui s u, Tiberiu î i veni repede în fire. N-am vrut s -i spun, ca s n-o am r sc. A teptam s te întorci... Am avut greut i, m-au interogat, de ce n-am scris în autobiografie c am o cumnat nem oaic . Mai întâi, nu era nem oaic ! ripost Tadeu strângând pumnii. Apoi se aplec spre Tiberiu i se uit în ochii lui, cu o privire b nuitoare: i apoi, de unde au aflat, dac tu nu ai scris în autobiografie? Dup o clip cât r mase mut de surpriz , Tiberiu î i reveni, avea un lung exerci iu, i r spunse cu naturale e: De la ei, de unde altfel! Ei afl tot, nimic nu le po i ascunde. Am avut noroc cu nevast -mea; e bine v zut , ea m-a scos din încurc tur . E greu s fii crezut, când nu crezi tu însu i. Tadeu nu mai st rui, dar, dup privirea lui rece, Tiberiu în elese c avea o b nuial . Se ridic s plece, f r efuziunile de la început; nelini tea, dac o avea într-adev r, i-o ascundea cu m iestrie.

Tadeu r mase îndoit în b nuiala lui, care nu s-ar fi n scut dac nu i-o sugera chiar dialogul cu Tiberiu. Ce tii despre Titus? o întreb pe maic -sa, când r maser singuri. Dup câte tiu, divizia lui s-a întors între primele, cu mult înaintea noastr . S-a întors, dar... Alexandrina nu mai putu vorbi: o podidise plânsul. Lui Tiberiu, tulburarea, atât de bine ascuns , îi trecu pân ce ajunse acas , pe partea cealalt a str zii. F r aceast însu ire, de a privi cu nep sare faptele cele mai grave, probabil nu ar fi avut o via atât de tic loas . Ce se întâmplase cu Alga i cât de cinic privise el aceast nenorocire nu- i mai amintea nici când se pomenea numele lui Titus, a c rui via , în vara anului 1945, era ca i sfâr it . Îl g si pe socru-s u, maistrul Musta , la buc t rie, f când de mâncare la soba cu gaze de sond , o înlesnire de care se bucura nu doar ora ul, ci i satele din jude , pe unde trecea conducta. Se f cuse de mult noapte, era aproape zece i Ana Passionaria înc nu venise acas . Unde-i nevast -ta? îl întreb socrul pe Tiberiu. La partid, unde s fie!? r spunse acesta, cu ochii la oalele de pe sob . Ai ceva gata? Mor de foame. Ana Passionaria era într-adev r la sediul partidului, în biroul primului secretar, dar avea altceva de f cut, nu ce î i închipuia b rbat -su. Sau î i închipuia, dar nu punea la inim , dimpotriv , se sim ea la ad post de orice nepl cere, nevast -sa era o armur . Primul secretar, nou în func ie, venise în prim var , trimis de la centru; fusese mai înainte într-un jude din Moldova unde se spunea c f cuse treab bun i l sase o amintire frumoas .

Aici, de asemeni pornise bine, avea sim de conduc tor, în elegea u or ce-aveau oamenii în minte, tia pe cine s se bizuie. Îl chema Gheorghe Buzatu, dar n-avea nevoie de nume, toat lumea îi spunea «tovar ul prim», nu se putea face nici o confuzie, «prim» nu este decât unul. Cu atât mai bine; Buzatu pare mai degrab o porecl i a crede c nimeni nu se bucur s aib un nume cu rezonan nepl cut sau cu un în eles ru inos, de i cunosc câ iva care îmi dezmint p rerea, fiind mul umi i c îi cheam a a i nu altfel. Altminteri, tovar ul prim nu era buzat deloc, avea chiar un chip agreabil care atr gea simpatia oamenilor, în primul rând, fire te, pe-a femeilor. Ana Passionaria, care lucra direct cu el era îns impresionat nu de fizicul lui, ci de func ie. În mod cu totul dezinteresat, nu urm rea s câ tige nimic personal, se bucura s mearg bine partidul. Fiind mult timp împreun , apleca i deasupra hârtiilor, grafice, scheme, cereri, adrese, plângeri, întârziind seara pân ce plecau to i activi tii, chiar i u ierul, r mânând numai portarul, era firesc s se nasc între ei o simpatie reciproc . Pentru Ana Passionaria, nu era nevoie de mai mult. Tovar e prim, îi spuse într-o sear , privindu-l în ochi, f r sfial , sunte i neînsurat i ca om tân r, poate ave i trebuin de o femeie. Dac dori i, eu v stau la dispozi ie. Cât era el de prim, secretarul se intimid când auzi aceast propunere, cu totul neuzitat . De altfel, Ana Passionaria, care nu prea avea cu ce s farmece un b rbat, îi fusese cu totul indiferent în aceast privin . Oferta ei o f cu deodat interesant ; i franche ea poate s fie un farmec. O privi din cap pân în picioare, f r s vad altceva decât c era femeie.

Dar... dar e ti m ritat ! izbuti s r spund . Eu, înainte de a fi m ritat cu un b rbat, sunt a partidului. Pentru partid dau orice, chiar i trupul meu de femeie, când trebuie. Vorbea natural, nu cu neru inare, fiindc nu avea sim ul castit ii, aceasta fiind o dovad de înapoiere burghez ; nu se socotea deloc un fruct oprit, ca în Biblia religioas . Biblia ei era Istoria Partidului bol evic, cursul scurt. Am spus Biblie religioas , împerechere de cuvinte nepotrivit i neuzitat . N-am vrut altceva decât s imit pe un ministru al culturii din deceniile trecute. Acel ministru era o femeie, nu atât de proast pe cât l sa s se cread . De câte ori i se cerea s ia o hot râre nepotrivit cu canoanele, se pref cea c nu în elege; lumea o credea proast i treaba r mânea nef cut . Ani în ir iubitorii culturii române ti au st ruit pe lâng ea s aprobe tip rirea «Bibliei lui erban» ( erban Cantacuzino, domnitorul) document fundamental al limbii române. De fiecare dat morm ia câte ceva, ocolind s spun «Nu», c ci de «Da» nu putea s fie vorba, într-un târziu, strâns cu u a, a p rut c vine acas : «Care biblie, maic ? Aia religioas ? P i se poate?!» De la o datorie de partid, Ana Passionaria ajunse curând la pasiune, prima oar în via a ei, consfin indu- i numele. Tiberiu nu era lipsit nici de dorin , nici de virilitate, dar preferin ele lui mergeau spre fetele de la stabiliment, de unde î i luase pân acum trei neveste. Pentru actuala lui nevast nu sim ea nici o atrac ie, î i exercita îndatoririle de so ca pe o corvoad , mereu sub supravegherea lui Stalin, portretul de pe t blia patului, care nu putea s -l încurajeze. A a c , nu trezise niciodat fiori prea puternici în Ana Passionaria. Întins pe canapeaua de mu ama din col ul biroului, numai

cu fusta ridicat , era imprudent altfel, tovar ul prim, o electriza de la prima atingere, fiind cople it de importan a rolului ei în clipele acelea, când în ea parc î i rev rsa for a întreg jude ul. Cu timpul prinser curaj i, a teptând ora târzie când plecau to i activi tii, începur s mai lepede câte ceva de pe ei, pân ce ajunser la pielea goal . (Fetele de la stabiliment î i ridicau numai fusta, ca s nu piard timpul cu dezbr catul.) Bineîn eles pân s vin acea or nu st teau degeaba, se ocupau con tiincios de treburile partidului, rezolvau hârtii de tot felul, tovar ul prim dicta dispozi ii iar ea le b tea la ma in , a a c pe urm puteau s se dezbrace cu con tiin a împ cat . «Ah! tovar e prim! gemea Ana Passionaria, ajuns la volupt i neb nuite. Mor, tovar e prim!» Îns , mai curând sau mai târziu, se afl . Peste dou luni, tovar ul prim fu mutat cu discre ie în alt jude ; r mase tot «prim» avea pe cineva la centru. Prestigiul Anei Passionaria nu fu tirbit, dimpotriv , tovar ii o priveau cu mai mult respect decât pân atunci. Iar ea nu fu dezam git , î i f cuse datoria, de voluptate putea s se lipseasc , a a cum se lipsise înainte. Pe baza unor referin e favorabile, noul «prim» o avans , f când-o efa serviciului de cadre, post-cheie, într-un fel chiar mai important decât al primului, c ci în mâna ei se g sea chiar i dosarul acestuia.

24 În cele ce urmeaz nu voi da nume de oameni, socotindu-le inutile, c ci nici nu erau numele lor adev rate, se în elege de la sine. Faptele s-au desf urat pe o mare întindere a p mânturilor noastre, la deal i la munte. tiu de unele localit i, sate din jude ele aflate de o parte i de alta a masivului F g ra , dar socotesc inutil s le precizez; m intereseaz numai ce s-a întâmplat acolo, istoria, fenomen în mi care, nu geografie nemi cat , aceea i i ast zi ca în timpul lui Decebal, decât c poate s-au mai tocit stâncile, iar râurile au mai ros p mântul i l-au dus la vale; oricât de pu in vizibil ar fi lucrarea apelor, ele au f cut ca numai într-un secol, str mutând încontinuu mâlul, Delta Dun rii s înainteze câ iva kilometri în mare. La vremea faptelor, dup r zboi pân în urm torul deceniu, auzeam c în mun i se dau lupte între partizani i armat . Ce erau partizanii, cuvânt popularizat la ru i, în timpul r zboiului? Dac Hitler ar fi eliberat colhoznicii, le-ar fi dat înapoi p mânturile i le-ar fi îng duit s le munceasc , pl tindu-le pe urm produsele, nu luându-le cu japca, oamenii nu s-ar fi ridicat împotriva ocupan ilor i n-ar fi ap rut partizanii. Mai înainte, ace tia s-au numit franc-tirori, civili înarma i care tr geau în armata regulat , un patriotism de sacrificiu; odat prin i erau împu ca i pe loc, într-un fel pe bun dreptate. Nu-mi amintesc ca vreo asocia ie umanitar s fi protestat, toat lumea accepta regula jocului. Istoria partizanilor de la noi abia începe s se cunoasc . Ziarele vremii minimalizau faptele, iar f pta ii se numeau bandi i; scopul luptei lor se denatura prin nume. Unii au fost captura i, au urmat procese i execu ii; în curând sper s afl m

tot adev rul, dar nu din ziarele acelor vremuri nenorocite. Împotriva lor se lupta cu arme automate, cu tancuri, cu tunuri i nu lipsea nici avia ia. Ei aveau câte o pu c , un revolver, mai rar un pistol mitralier , i greu î i procurau muni ia. Atunci, cum au rezistat mai bine de un deceniu, când for a trimis asupra lor era cople itoare? Doar pentru c mai presus de toate, tiau pentru ce lupt , dup cum tiau c alt cale n-au decât s lupte pân la moarte. Aceast idee este o for . Determinant în hot rârea lui Tadeu de a pleca în mun i, pare s fi fost soarta Fridei. Dar revolta mocnea în el dinainte, poate din vremea când f cea instruc ie în Rusia; nu putea s dea înapoi, fiindc jurase. i apoi, îi r mânea speran a c divizia lui, oricât de nefiresc alc tuit , avea s lupte pentru eliberarea Transilvaniei; de i era doar transplantat acolo, el f r Cluj nu putea s tr iasc . Urmaser umilirile i nedrept ile suferite pe front, din partea comandamentului rusesc, în pofida declara iilor de fraternitate. Românii erau tolera i lâng armata înving toare i erau nevoi i s pl teasc favoarea aceasta luptând în sectoarele cele mai grele, cu cele mai numeroase pierderi. Am povestit în alt volum al acestei cronici o întâmplare din primul r zboi mondial, dar mi-a t iat-o cenzura. i atunci eram alia i cu ru ii. Cât i cum au luptat ace tia se tie. În Dobrogea n-au venit s ne sprijine, cum era conven ia i, r ma i singuri, a urmat dezastrul de la Turtucaia, cea mai trist înfrângere din istoria r zboaielor noastre. Apoi, în Moldova ne-au l sat descoperi i în fa a lui Mackensen i s-au dus s fac revolu ie. La acel moment se referea povestea mea interzis de cenzur . O

rescriu acum. Într-un târgule din Moldova a ajuns într-o sear un soldat din armata ruseasc ; î i aruncase armele i mergea c tre cas , r t cit de regimentul lui, care se destr mase. Un grup de solda i români, încartirui i într-o brut rie care nu mai f cea pâine, l-au primit pe fugar în mijlocul lor; din ce aveau, din ce n-aveau, i-au dat de mâncare, ba chiar i o stacan de uic , apoi l-au culcat pe cuptor; f cuser pu in foc, fiindc venea iarna i în brut rie era frig ca afar . Diminea a rusul s-a preg tit de plecare. În u , unul din solda ii no tri l-a b tut pe um r, în semn de prietenie. Ruski, ruski, hara o tavar ! La care, pribeagul, a a cum putea s fie, ca vai de lume, a r spuns cu un zâmbet de indulgen i de superioritate: Niet tavar ! Ruski pr tiector! Mul umim de protec ie; o cunoa tem! Mai am în suflet un of vechi, pe care nu l-am putut spune la vreme. Ni s-a repro at i tot ni se mai repro eaz c în 1941 nu ne-am oprit la Nistru, odat ce eliberasem Basarabia. Nu întreb de ce ne fusese luat , ci încerc s r spund de ce am fost nevoi i s mergem mai departe. Într-un dialog prezumtiv, doi solda i români, ajun i în cotul Donului, ceea ce, cu toat în-frângerea r mâne o întâmplare m rea , discut despre rostul lor acolo. A a am încercat s scriu într-o carte: Ce c ut m noi de-am venit tocmai aici, m i frate? întreab unul. Iar al doilea r spunse: P i tu, dac î i fur vi elul din ograd , îl fug re ti pe fur numai pân la poart ? Sf tuit s renun la aceast replic am g sit o solu ie pe

care o socotesc fericit , înlocuind-o cu acel «De!», cum r spund ranii lui Rebreanu când nu- i pot spune gândul pe fa . Oare lumea în eleapt de ast zi, cu atâtea organiza ii de pace, a uitat cu totul legile r zboiului i nu ne poate face un pic de dreptate? P i dac am gre it trecând dincolo de Nistru, de ce în vest nu ne-am oprit la vechea frontier i am ajuns pân în mun ii Tatra? Am l sat în urm Budapesta i P mântul Ungariei? i, la o adic , de ce ru ii nu s-au oprit la frontiera cu Polonia, dac î i eliberaser patria? O, eu tiu de ce i le dau dreptate, aplicând logica soldatului de la Don, primul din neamul nostru ajuns atât de departe. Dup dou milenii de cre tinism i civiliza ie s mai admitem c dreptate au numai cei puternici?! Acestea erau i gândurile lui Tadeu, care l-au determinat s - i ri te via a într-o lupt f r sor i de izbând , împotriva împil rii i minciunii, tolerate de cele mai nobile puteri ale lumii. Deportarea Fridei n-a fost determinant , decât în sensul c i-a l sat libertatea de hot râre. Poate prezen a ei l-ar fi împiedicat s plece. * Ceva în acest episod seam n cu unul petrecut doi ani mai târziu, plecarea lui Titus la Constan a, cu inten ia s fug din ar . Povestesc faptele nu în ordinea desf ur rii lor, ci a a cum am aflat despre ele, i cum le cunosc mai bine. Cineva ar putea s spun c a a nu îmi justific metoda de a scrie; c odat faptele descrise, în ordinea în care s-au impus singure, a putea s le reiau, punându-le la locul lor cronologic. Admit c a a ele s-ar urm ri cu mai mult u urin , n-ar l sa nedumeriri

cititorului. Îl rog totu i pe cititor s m urmeze i câ tigul lui va fi mai mare, c ci va sim i participarea mea afectiv la fapte, f cându-le cu atât mai veridice cu cât îmi sunt mai legate de suflet; povestesc nu de pe marginea întâmpl rilor, ci din miezul lor fr mântat i fierbinte, implicându-m în ele i devenind astfel personaj în carte, chiar dac încalc regulile, f când dintr-un roman o confesiune. Ca i la prima lui venire, Tadeu nu r mase decât o noapte în casa Corneliei, dormind i de ast dat în camera vecin cu a maic -si dormind e un fel de a spune, c ci chinuit de gânduri, nu putu s închid ochii pân ce începuse s se lumineze de ziu . Atunci plec pe furi , f r s - i ia r mas bun, nici m car de la Alexandrina. Nu era lipsit de sentimente filiale, dar hot rârea pe care o luase îl obliga s uite de ele, i de orice alt vibra ie sufleteasc . Nu-i l s nici m car un bile el de r mas bun; în situa ia lui ar fi fost o de ert ciune, totul trebuia s devin uitare i indiferen , c ci renun a la rostul lui de pân atunci. De curând am citit într-o revist ilustrat , cu circula ie mondial , descrierea unei catastrofe de avia ie, înso it de fotografii colorate de la locul dezastrului. Un avion de pasageri s-a pr bu it de la nou mii de metri, nu in minte împrejur rile i cauza, important este c a c zut i au murit peste o sut de oameni. Nou mii, sau numai cincizeci de metri ar fi avut aceea i urmare, cu deosebirea c sfâr itul ar fi venit în câteva clipe i victimele n-ar fi supravie uit zece minute, cu moartea în suflet cam atât dureaz pr bu irea unui avion, de la nou mii de metri, nu-i o c dere fulger toare, cum poate î i închipuie unii. În orice pozi ie ar ajunge fuzelajul, aerul îi opune destul rezistent ca s i limiteze viteza de pr bu ire. N-a putea s spun o cifr , f r teama de eroare; ce tiu sigur este c un om, în

c dere liber , indiferent de în l ime, nu dep e te o sut aptezeci de kilometri pe or ; poate ceva în plus, ceva în minus, dup greutatea lui corporal i felul îmbr c mintei. Cred c regula, cu unele corec ii, se poate aplica i avionului, în loc de zece minute, cum am spus mai înainte, pr bu irea poate s dureze cinci minute, sau cincisprezece. Chiar în cazul celei mai scurte durate r mâne destul timp ca oamenii s se dezmeticeasc i s se gândeasc la moartea lor iminent . În afar de cei care au norocul s - i piard cuno tin a. Mi-am închipuit c în acest mar sigur spre moarte, nimeni nu se mai poate gândi la altceva decât c via a lui e irevocabil sfâr it . Cum ar putea un creier omenesc s ra ioneze altceva? Avionul nu a luat foc i asupra unora dintre victime s-au g sit scrise, pe ce au avut la îndemân un carton cu felurile de mâncare de la prânz, o carte de vizit , o foaie de blocnotes cuvinte de adio adresate familiei, sau prietenilor. Pe hubloul din dreptul ei o femeie a scris cu ruj de buze: «Ai grij de copii. Te iubesc, Renee!» Înduio tor, cutremur tor? Nu. Groaznic! Înainte de a se sinucide, Titus a pus la cutia po tal dou scrisori, una pentru Olga i alta pentru Alexandrina. De vreme ce avea s dispar în neant, mai erau necesare? Moartea nu ne desparte de toat lumea? N-am vrut s -i mai atribui lui Tadeu nici un fel de sentimente. Am vrut s fac din el un om f r suflet, o ma in condus de o singur idee, incapabil s ra ioneze în afara acesteia, c ci pentru a ra iona e nevoie de mai multe idei, sau m car de dou , ca s poat fi puse în corela ie una cu alta. Ideea lui Tadeu era s se împotriveasc . Divizia Tudor Vladimirescu r mânea la Bucure ti, guvernul se bizuia pe tancurile ruse ti i pe trupele lor de

ocupa ie dar nu era politic s recunoasc ; de aceea avea nevoie i de regimentele noastre, s nu lase impresia c , odat r zboiul sfâr it, r mâneam o ar dezarmat . La opt diminea a Tadeu era la regimentul lui, c ruia i se atribuise o cazarm l sat în p r sire; unitatea care o ocupase mai înainte, decimat pe front, se desfiin ase. Din a doua jum tate a r zboiului Tadeu inea locul comandantului de regiment, c zut în lupt . A tepta s fie înlocuit i s se demobilizeze. Ar fi urmat s se întoarc la catedr ; Universitatea era în curs de mutare, revenea la Cluj, de unde fusese evacuat cu cinci ani înainte, în condi iuni dramatice. Aceast repara ie, pentru care luptase, acum îi era indiferent lui Tadeu, drumul lui mergea în alt direc ie. Ca s nu bat la ochi, se interes de instalarea oamenilor în cazarm , o cl dire veche i d r p nat . Apoi îi ceru ordonan ei care îl a teptase la poart , s -i fac rost de o rani i s i-o aduc împreun cu lada lui de campanie, în odaia destinat s fie biroul comandantului. În lad , pe lâng lucrurile personale, avea un pistol mitralier , capturat de la nem i, împreun cu trei înc rc toare pline. Dup ce îi d du liber ordonan ei, scoase pistolul mitralier , îl demont i îl puse în rani , împreun cu înc rc toarele. Deasupra înghesui câteva c m i i putin lenjerie. Restul avutului s u de campanie îl l s în p r sire. Apoi îl chem pe aghiotant, un locotenent, ofi er de carier i îl vesti c va lipsi pân luni diminea a. Era sâmb t ; pentru a- i îndeplini planul îi ajungeau dou zile. Ordonan a îi duse rani a pân la gar , n-ar fi avut nevoie de ajutorul lui, dar era nefiresc ca un maior, în uniform , s mearg cu rani a în spinare. La Sibiu ajunse noaptea, merse pe jos pân acas ; n-avea cine s -l vad i s se mire de rani . Era a doua noapte când nu putuse s

doarm ; st tu cu ochii închi i, întins cu fa a în sus, pe canapeaua de la picioarele patului. Patul de zestre al Fridei! Nu în elegea cum de nu-l luaser ; din restul casei lipseau multe mobile. Când Frida se mutase aici, în toamna anului 1940, el era pe zon . Venise într-o permisie de o s pt mân abia de s rb torile Cr ciunului. Alt permisie nu mai c p t i pe urm începuse r zboiul. Dar apte nop i dormise cu Frida în patul de al turi. Da, i? Nu sim ea nici o emo ie. A a mi l-am închipuit pe Tadeu în zilele acelea, str in de orice sentimente. E peste putin s schimb ceva, povestea s-ar destr ma de pe acum mi se pare atât de firav , c nu tiu cum am s-o duc mai departe. Nu avea de f cut ordine în hârtii, totul îi era indiferent, în afar de o idee cimentat în fiin a lui: c e dator s se împotriveasc . Dac este cineva prea tân r ca s fi tr it faptele, sau prea b trân ca s le tin minte i nu va în elege la ce intea împotrivirea lui, o s afle din aceast carte, i din altele care sper s se scrie, c ci nu-i de-ajuns una. S - i fac testamentul nu era nevoie, c ci n-avea de dat decât via a, care nu-i o mo tenire. Restul zilei a tept în cas ; dac ar fi ie it în ora se putea întâlni cu vreun coleg de universitate, alt lume nu avusese când s cunoasc , dar era bine s nu vad pe nimeni. În timpul prizonieratului aflase cum se f ceau anchetele; mul i din camarazii lui, b nui i c ar fi s vâr it crime de r zboi, fuseser cerceta i de serviciile secrete, supu i la interogatorii zi i noapte, mitralia i cu întreb ri la care erau obliga i s r spund , chiar dac erau absurde. Li se descosea toat via a, ce erau p rin ii, ce rude aveau, ce prieteni, ce carte înv aser , ce f cuser an cu an pân la începutul r zboiului, iar

pe front ce f cuser zi cu zi, or cu or . Anchetatorii nu inteau atât s le descopere vina, cât s le afle complicii; de obicei, un om h r uit în felul acesta, mai tr gea dup el i pe al ii, f r s - i dea seama, doi, patru, zece. Era datoria serviciilor secrete, s nu le scape nimic printre degete, s mearg pân în pânzele albe. În aceast lume, din care am fost blestema i s facem i noi parte, justi ia nu era chemat s dovedeasc vina inculpatului, ci inculpatul trebuia s - i dovedeasc nevinov ia. «Decât s ne scape un vinovat, mai bine s condamn m o mie, f r vin !» A a suna principiul justi iei sovietice, adoptat i de rile capturate, c ci acesta este cuvântul, nu ri prietene, sau înfr ite, cum se proclama public. În Anglia, i probabil nu doar acolo, dar nu citez decât ceea ce tiu sigur, fiindc am citit p rerea oamenilor de legi din acea ar , principiul era invers i mi se pare de o umanitate ideal : «Decât s fie condamnat un om f r vin , mai bine s scape o mie de vinova i!» Cineva ar putea s spun c a a se umple lumea de nelegiui i. Nici o grij : nelegiuitul, nelegiuit r mâne, a a c îi vine i lui rândul. Orice om pe care l-ar fi întâlnit Tadeu, putea s fie b nuit i chiar acuzat de complicitate; un denun tor se g se te totdeauna, într-o societate îmboln vit de suspiciune. Chiar i ordonan a care îi dusese rani a la gar , chiar i aghiotantul regimentului c ruia îi d duse instruc iuni înainte de plecare puteau s fie lua i la anchet , nu se gândise, acum era prea târziu, spera c oamenii î i vor putea dovedi neamestecul. Pe sear p r si casa îmbr cat în costum de schi, cu rani a în spinare, cu un rucsac în mân ; în el avea o flanel de corp, înc un rând de lenjerie, pulovere i o canadian îmbl nit . A a merse la gar , unde se urc într-un personal de Bra ov, care pleca peste un sfert de or . F cuse drumul ferindu-se, dar nu-l

urm rea nimeni. Ceea ce se întâmpla acum cu el seam n cu ceea ce, peste doi ani avea s i se întâmple lui Titus, a a cum se poveste te în primul capitol al c r ii. În afar de orele zilei care sunt diferite, încolo totul se repeta, începând cu mobilul faptelor, care pentru amândoi era împotrivirea. Rani a cu pistolul mitralier îmi aminte te de rucsacul lui Titus, cu vesta de salvare i cu revolverul, ascunse sub lenjerie. Difer numai c r ile i proviziile luate de Titus. Tadeu nu avea nici o carte, i nici un fel de merinde. Nu cred într-o via de dincolo, ceea ce tiu cât dezaprobare îmi va aduce. Dar punându-i pe cei doi fra i în aceea i postur mi-a fost imposibil s nu m gândesc la tat l lor, domnul Alcibiade, cum în tinere e luptase în Transvaal, «de partea cea bun », a burilor. Cu o via de dincolo sau f r ea, am fost sigur c m car în aceste dou împrejur ri, spiritul domnului Alcibiade veghea asupra fiilor s i, reînviat în propriul lor spirit, f r ca s - i dea seama. Amândoi mergeau s lupte «de partea cea bun »; dar amândoi aveau s fie învin i, ca i tat l lor, care îns supravie uise ca, în afar de primii doi fii, Odor i Toma, s mai aduc pe lume înc apte, printre ei Tadeu i Titus. Trenul de Constan a, luat de Titus într-o diminea cu ninsoare deas , era mai mult gol; atunci, în 1947, la câteva luni dup stabilizare, lumea nu prea umbla pe drumuri. În schimb, în 1945, curând dup r zboi, dac admitem c r zboiul se terminase de i ru ii ne ineau sub ocupa ie, oamenii forfoteau, unii î i aduceau acas abia acum bunurile dispersate în timpul bombardamentelor, cei refugia i din fa a frontului se întorceau la locul lor de ba tin , al ii umblau de colo pân colo, c utându- i

alte rosturi dac pe cele dinainte le pierduser . Când ajunse Tadeu în gar , trenul era atât de plin c abia î i putu g si loc pe scara vagonului. N-avea de mers mult, câteva sta ii, dou zeci de kilometri, pe care un tren personal i-ar fi f cut într-o jum tate de or . Acum îi trebui aproape dou ore ca s ajung la Avrig, unde mergea Tadeu. În afar de lumea din gar , sosit odat cu el i care se risipi repede, pe uli ele satului nu se vedea nimeni. Era ora zece seara. Dintr-o cârcium cu obloanele trase se auzea chiolhan, nu era locul potrivit unde s cear o informa ie. Deslu i glasuri de be ivi, în române te i în ruse te, fraternitate la b utur , care îns nu se tie cum poate s se termine. Tadeu ajunsese destul de departe ca s se piard în întuneric, când, în urma lui u a cârciumii, oblonit , se deschise. În lumina care r zbea afar odat cu fumul de tutun, v zu un soldat rus care, dup ce î i l s udul în praful drumului, ridic balalaica spre cer i trase un înc rc tor întreg în stele. Satul avea multe uli e, Tadeu nu tia pe care s-o ia ca s ajung la coal i nici nu g sea pe cineva, s -l întrebe. Porni la întâmplare, sperând c va descoperi singur coala; avea destul timp pân la ziu . Nu mersese mai mult de cinci minute, când, din umbra unei por i, cineva îl strig cu jum tate de glas, mai degrab în oapt : Hei, domnule, stai o âr ! Un om ie i din umbr i se apropie neîncrez tor, cu o bât în mân . Nu p rea agresiv, mai degrab tem tor, se vedea dup cum punea pasul. Nu tiu cum s - i spun, domnule, sau tovar e, i se adres lui Tadeu, când fu aproape. Nu te cunosc, nu e ti din p r ile noastre, dar te-a ruga, nu se întâmpl s ai o igar ?

Cine e ti dumneata? îl întreb Tadeu, str duindu-se s -l vad la fa , în lumina slab a stelelor, pe care rusul nu izbutise s le dea jos de pe cer, cu balalaica. Sunt caraula, r spunse omul, dar stau aici, pitit în umbr , nimeni nu îndr zne te s umble pe uli noaptea, nici m car ho ii. Îmi pare r u, r spunse Tadeu. Nu sunt fum tor. Po i s -mi spui unde este coala? Care din ele? Sunt amândou închise, le-au luat ru ii, cuartir, a a se spune. Dar pe cine cau i dumneata la coal ? Tadeu fu nevoit s i spun numele înv torului, era o impruden , dar n-avea încotro. Sau poate î i f cea griji de poman , nu orice om este o iscoad . tia c lumea din partea locului i din toat ara F g ra ului era cinstit i curat la suflet. Omul î i strânse bâta sub cot i î i lovi palmele, cu bucurie. Dumnezeu te-a adus aici, domnule! Dânsul st chiar la mine, i e acas . Se întoarse, cr p poarta i pieri în curte, pe deasupra n-ai fi v zut por ile, erau înalte, între ziduri ca de fort rea . i nu s-a culcat, spuse pe urm , continuând s se bucure. Se vedea lumin la fereastr . Poftim, domnule, de intr . R u îmi pare c n-ai tutun de-o igar Dup cum se vede, am evitat s scriu numele înv torului, de i, acolo unde este acum, nul mai pânde te nici o primejdie în anul urm tor a fost executat f r judecat , chiar în curtea colii unde îi înv a pe copii nu doar s scrie i s citeasc , ci i istoria românilor, cum o tia din alte vremuri. Într-o zi numele lui va fi cunoscut i va sta scris pe monumentul eroilor care se va face în sat, poate în pia a unde este i bustul lui Gheorghe

Laz r, unul din primii înv tori ai no tri. Era ofi er de rezerv , fusese subalternul lui Tadeu, dar, r nit grav la trecerea Prutului, nu apucase s fac r zboiul mai departe i nu c zuse prizonier odat cu tot regimentul; avea un picior lips . Tadeu venise la el f r o în elegere dinainte; nu avusese când, nici nu se gândise c într-o zi va avea nevoie de el. Îi cuno tea în schimb firea, sentimentele i credin a politic . i nu avea alt cale s ajung în mun i, decât cerându-i sfatul i ajutorul. C ci, a a cum îl tia, nu era omul s stea cu mâinile în sân, când mai sus, în F g ra , partizanii se luptau cu armata i între dou înc ier ri coborau în satele de la poalele muntelui, s ia merinde i muni ii. Înv torul nu putea s fie str in de toate acestea. Cunosc mun ii F g ra doar cât puteam s -i v d din câmpie. O singur dat i-am trecut, cu ma ina, pe oseaua construit în deceniile apropiate; este, adic , una din operele socialismului. Nu vreau s fiu viteazul care se arat dup r zboi, s judec acest regim politic, condamnat azi de toat lumea i criticat în gura mare, adesea de fo tii lui adep i; acestora le-a adus foloase iar ast zi se leap d ca de Satana. De ce-a mai da i eu cu m ciuca? Este destul una, la un car de oale. Dar faptele am s le povestesc, a a cum le-am tr it eu însumi. Concluziile s le trag al ii, dac va mai fi nevoie de ele. Piramida lui Keops, la vremea când s-a construit, a fost o stupiditate, o ambi ie a faraonului; ast zi,când s-a uitat cât sudoare, cât sânge i cât suferin sunt îngropate în ea, o socotim una din cele apte minuni din antichitate. i este! recunosc înfiorat, cu inima strâns , fiindc sunt dator s -i recunosc pre ul, s justific chinurile îndurate de sclavii care au construit-o, l sându- i anii i via a acolo. Piramida lui Keops i

cele din preajm , stupidit i la vremea lor, ast zi sunt o m rturie a for ei omene ti, supranaturale. Dar ce va m rturisi oseaua numit Transf g r an , decât ambi ia i prostia faraonului? Fiind imposibil s urce pân la creast , s-a f cut un tunel care str punge muntele, la o în l ime unde z pada nu se tope te din toamn pân în miezul prim verii, împiedicând circula ia oric rui vehicul terestru. La ce folose te tunelul, dac jum tate de an r mâne în p r sire? Iar oseaua, p r sit i ea, se mai i pr v le te în unele locuri, luat de avalan e, încât an de an trebuie reparat . În ce scop s-a f cut aceast lucrare? Ca s degajeze oseaua de pe valea Oltului? Nici nu poate fi vorba, de vreme ce luni de zile r mâne închis . i cred c datorit serpentinelor strânse, nici vara nu e accesibil marilor transportoare, din ce în ce mai numeroase. Unii s-au gândit c poate a fost f cut în scopuri strategice. Haida de! Câte o bomb la cele dou intr ri ale tunelului, i s-a zis cu ea! Sigur, ar fi fost bun în 1916, cu condi ia ca inamicul s n-o tie; el s-ar fi a inut pe valea Oltului, iar armata noastr , tupilându-se prin tunel, i-ar fi c zut în spate. A a da! Pân la Sibiu r mânea o etap de mar , iar la mijloc era Selimbergul, unde poate s-ar fi reeditat victoria lui Mihai Viteazu. Trec peste eventuala utilitate turistic a Transf g r anului. N-am întrebat un alpinist, s aflu ce p rere are; s-ar putea ca oseaua s nu-i fac pl cere. Îmi amintesc de unii oameni care îmi spuneau ce anevoios se urc în F g ra , dar ce satisfac ie simt când ajung la creast ! Ce s mai cer p rerea cuiva?! Alpini tii nu vor folosi niciodat tunelul. Acesta i-ar fi g sit utilitatea piramidelor, f r s le ating i m re ia, dac faraonul i-ar fi f cut mausoleul acolo. S fie

depus în untru cu toat familia, cu toate bunurile agonisite pe când st pânea ara. inclusiv decora iile i darurile expuse la vechea Po t de pe Calea Victoriei, s - i ia i merinde ca s le aib pe lumea cealalt , apoi tunelul s fie zidit la amândou capetele. Condi ia ar fi fost s nu moar iarna, când oseaua triumfal zace sub z pad . Nu m rabd inima s merg mai departe, f r s amintesc alt stupiditate a epocii. sunt probabil multe, nu le cunosc pe toate i oricum nici una nu poate fi de propor iile canalului Dun re - Marea Neagr . Oamenii n-au astâmp r, când nu se lupt între ei, fac r zboi naturii, dar nu totdeauna câ tig . De pild , seac balta Br ilei, prielnic pe telui i pun în loc porumb, c ruia p mântul fost sub ap nu-i prie te. Adio m m lig , adio saramuri de pe te! Nu tiu cât a suferit natura la Suez, la Panama, între Volga i Don. Dar, cel pu in canalele s pate acolo, sau m car unele dintre ele, s-au dovedit de mare folosin omului; din Mediteran în Oceanul Indian nu se mai ocole te toat Africa, pe la Capul Bunei Speran e, din Atlantic în Pacific nu se mai ia în lung toat America de Sud, pe la Capul Horn, loc îngrozitor de trecere, mormântul multor cor bii i vapoare. Despre un canal de la Dun re la mare s-a vorbit înainte de r zboi, s-au f cut studii i proiecte, apoi oamenii s-au l sat p guba i, lucrarea ar fi fost costisitoare i mai ales nerentabil , chiar în cazul c nu înghi ea multe parale; adic nu merita s fie exploatat . Dup r zboi ideea s-a reluat i în mare m sur s-a pus în practic , dar dup câ iva ani s-a oprit peste noapte, f r nici o explica ie. i numai cu pu in înainte, ni te oameni din conducerea antierului au fost condamna i la moarte, pentru

sabotaj, c treaba nu mergea bine; nu mergea, într-adev r, dar de vin erau excavatoarele i celelalte ma ini, defectuoase, trimise de marea noastr prieten i protectoare, Uniunea Sovietic . Îns începutul lucr rilor la canal, sfâr ite atât de jalnic, a fost grandios, i s-au consacrat pagini întregi de ziar, a fost înfl c rat clasa muncitoare, s-au compus cântece, s-au scris poezii i romane to i irozii i rapsozii s-au luat la întrecere cu laudele. Nu-i învinuiesc prea tare, mai ales pe unii, g g u ele, convin i cu naivitate c va fi o mândrie pentru ara noastr ; sau cei lua i de ape i incapabili s se împotriveasc . Au fost îns i destule lichele, dornice doar s le fie bine, dând din coate s câ tige premiile. Unul dintre ace tia, a urm rit s -mi fac r u, v rsând venin peste mine, în dosul u ilor capitonate; se temea s nu-i devin concurent, de i st team deoparte i n-a fi concurat pentru nimic în lume la asemenea întrecere. Câte unii mai tr iesc, ba chiar au glas s ne dea lec ii civice; al ii, dup ce s-au ghiftuit bine au trecut în tab ra de peste grani , f r s le fie ru ine; i, în sfâr it, o bun parte dintre ei s-au dus pe lumea cealalt , unde scriu ode pentru Scarao chi. S-a spus i se poate s fie a a, dar n-am alt dovad decât vorbe c ideea Canalului a fost a lui Stalin, specialist în canale; voia s fie o diversiune, s distrag aten ia poporului nostru de la alte rele, i, ca s dea dou lovituri dintr-o dat , Canalul s devin locul de exterminare a burgheziei. Cuvântul, cal de b taie în lupta de clas , poate fi definit în mai multe feluri, dup nevoie, în afar de o singur defini ie, cea corect : c burghezia, bun sau rea, e fondatoarea societ ii moderne; ei îi dator m cele mai importante înf ptuiri din ara noastr , care au slujit i clasei muncitoare i pentru care a muncit ea îns i, nu doar cu creierul, c ci nu s-a dat în l turi s - i verse sudoarea

frun ii. Burghezi au fost i profesorii i inginerii i avoca ii i poe ii i compozitorii împreun cu reprezentan ii tuturor artelor, care au spart stânca la canal, au s pat p mântul i l-au c rat cu roaba, nemânca i, chinui i de ger sau de ar i , batjocori i, lovi i, dispre ui i nu spun mai departe, fiindc se înfioar pielea pe mine. Mul i au murit cu târn copul în mân , al ii s-au întors acas schelete. A murit mult burghezie, mult a îndurat chinuri mai grele decât moartea, dar n-a putut s fie exterminat ; canalul a fost o nereu it , în toate privin ele. E uimitor cu ce tenacitate supravie uiesc i oamenii i popoarele. Cu to i cei cincizeci de ani de ocupa ie, cu toate deport rile i crimele, cu toate transplant rile de popula ie rus , cu toat interzicerea limbii române, basarabenii n-au pierit i ies acum la lumin cu o for uimitoare, de i credeam c n-au mai r mas în via decât converti ii. Când am trecut pe acolo, în 1976, greu am g sit oameni s -mi vorbeasc române te, i numai dac nu ne spiona nimeni. Când am auzit în gar la megafoane care anun au plecarea sau sosirea trenurilor limba «moldoveneasc » oficial , n-am în eles un cuvânt i m-a cuprins groaza c putea s fie atât de stâlcit i c putea cineva s-o vorbeasc . Iar acum iat -i pe moldovenii de peste Nistru, care nu-s altceva decât basarabeni, ridica i în mas , cu tricolorul românesc i cu bourul lui tefan cel Mare, vorbind la fel cum am înv at eu s vorbesc române te de la mama mea: o limb bogat i pur . Nu în eleg ce l-a apucat pe faraonul nostru, autorul Transf g r anului, s se întoarc la Canal i s reînceap s patul, de i era imposibil s nu tie cât de nefast fusese prima experien . Nu mai era Stalin, s -l îmboldeasc , iar burghezia se

d duse pe brazd , nu mai trebuia exterminat , de i pe de alt parte se spunea c lupta de clas nu se termin niciodat . E atât de u or s spui vorbe i atât de greu s le tii în elesul! Mâna de lucru, gratuit , a fost a solda ilor. Nu mai era vechea armat , numit a chiaburilor, dac o mai ine cineva minte, care nu f cea instruc ie, ci doar munci nepl tite; cum s -i pui arma în mân unui du man al poporului?! Au muncit sute de mii de oameni, miliarde, triliarde de ore, din voin a unuia singur, a c rui inteligent era viclenia, alt for nu avea, decât înc p ânarea. În copil ria mea, unui asemenea om i se spunea capsoman, vorb uitat , de i ar avea mult utilitate i ast zi, când exist atâ ia capsomani, c mi-e fric , de vreme ce mul i din ei ne in soarta în mân . Dup ani de munc istovitoare, Canalul a fost gata, odat cu portul care s-a f cut în gura lui la Marea Neagr ; diguri hâde, de-au slu it litoralul, la Eforie, i-au acoperit priveli tea spre nord, pân atunci atât de natural i de frumoas . Era sau prim var , sau toamn , nu mai in minte, vreme mohorât , cu burni rece, când faraonul, dup ce t iase panglica s-a urcat în vapora ul împodobit cu marele pavoaz, s - i vad opera i s-o inaugureze, împreun cu suita care o avea în frunte pe faraoan . Pe amândou malurile fuseser în ira i supu ii, zeci de kilometri, popula ie adus cu anasâna s aclame i s strige ura. Printre ei se aflau solda ii care munciser i, ce-i mai r u, copii de coal , pionieri cu cravat ro ie, f r s in nimeni seama c , la vârsta lor fraged , îmbr ca i sub ire i stând ore în ir s a tepte feluca imperial , b tu i de vânt i de burni , puteau s se îmboln veasc . Am fost o dat cu vaporul de la Agigea, portul la mare, pân la Murfatlar, loc renumit pentru podgorii, unde în copil ria

mea se f ceau vinuri de soi, nu falsificate ca ast zi, pentru prostime. Foarte aferat, comandantul portului spunea c a teapt s vin de la N vodari un convoi de vase iugoslave, înc rcate cu îngr minte sau poate produse petrochimice i s mearg spre cas , folosind canalul, pân la Dun re. Or fi venit, n-or fi venit acele vapoare, eu nu le-am v zut nici la ducere, nici la întoarcere. Între timp, la televizor ni se ar tau instala iile ecluzei de la Agigea, iar comandan ii raportau despre mii sau zeci de mii de tone care treceau pe acolo, zilnic. O bun parte a canalului, de la Agigea la Murfatlar str bate în l imi care de jos par ame itoare. N-am stat s fac o socoteal , am estimat îns c se s pase p mânt i piatr , miliarde de tone i mi s-a f cut mil de mine c mi-a fost dat s v d cu ochii ce munc se f cuse acolo i cât era de inutil ! Cu energia i cu banii zvârli i pe ap s-ar fi putut face zeci de mii de apartamente, mii de coli i sute de spitale. De i, a a zisul Canal era dat în folosin , taluzurile înalte nu erau consolidate, se experimentau pe ici pe colo felurite procedee de a împiedica ploaia i apele venite de pe podi s duc p mântul la vale i s înfunde Canalul. Mai era mult de munc i nu muncea nimeni, dac serbarea se terminase. F r s produc nimic, Canalul avea s înghit înc mul i bani ca s existe, fie i de poman din el nu s-ar putea face nici m car mausoleu, ca din tunelul Transf g r anului. Când s-a pus la cale importul minereului de fier necesar metalurgiei mamut de pe malurile Dun rii, provenit tocmai de la cap tul cel lalt al lumii, din Australia, partea român , reprezentat de faraon în persoan , mereu dornic s c l toreasc i s fie primit cu onoruri, a pus condi ia tot atât de copil reasc pe cât de ridicol , ca din Marea Neagr produsul s ajung la

Dun re pe Canal i pre ul acestei opera ii caraghioase s îl suporte furnizorul. Canalul trebuia negre it s - i dovedeasc utilitatea i s ne îmbog easc . O utilitate par ial i temporar pare a- i g si ast zi (octombrie 1991) datorit e u rii unui cargobot rusesc pe canalul Sulina, care a închis naviga ia, paralizând unele transporturi pe Dun re. Dar accidentul r mâne accident, deci nu putea s fie prev zut când se punea canalul în lucru i astfel nu contribuie cu nimic la reabilitarea defunctului. Cuvântul inutilitate m-a dus de la Transf g r an la canalul Dun re - Marea Neagr . M opresc aici, de i despre inutilit i s-ar putea scrie o carte întreag , sau chiar mai multe. Între cele dou de mai înainte, oricât ar fi ele de distan ate geografic, exist i o alt leg tur direct : o parte din partizanii care au luptat în mun i, prin locurile unde avea s se fac transf g r anul, au ajuns la canal; acolo mul i din ei i-au l sat oasele. Al ii au murit în lupt , pe lâng cei care au fost executa i pe loc, f r judecat . Istoria acestor fapte nu s-a scris înc ; abia acum au început s se adune m rturii, greu de ob inut, fiindc pu ini participan i au r mas în via . Ceilal i au murit de glon sau de cazne, iar altora li s-au sfâr it zilele de b trâne e, c ci dac aveau atunci patruzeci de ani, putini ar fi ajuns la aptezeci, dup o via de zbucium; doar o mân de oameni mai tr iesc ast zi, dup patru decenii i ace tia sunt martorii. La vremea lor faptele au fost ascunse cu grij , se zvonea c în mun i se d deau lupte, rar se publica o tire laconic i bineîn eles denaturat , alc tuit mai mult din injurii. Era imposibil s ne închipuim propor iile acestei rezisten e, greu de

organizat, lipsit de arme, de muni ii, de îmbr c minte i de merinde i care, expus în toate direc iile avea de înfruntat o armat întreag , cu toate mijloacele de lupt , chiar tunuri i avia ie. tiam c au fost procese, unde se judecau cu u ile ferecate; partizanii, putinii câ i asistau la ele, personal judec toresc, avoca i i martori î i ineau gura, altfel îi a tepta soarta osândi ilor. Acestora nu li se spuneau decât tâlhari i bandi i, de parc ar fi f cut jaf la drumul mare. Mult mai târziu, unii din cei închi i pentru felurite motive au îndr znit s spun c printre ei erau i unii care luptaser în mun i, sau fuseser t inuitori ai acestora. Mai auzeam câte un nume, nici nu mai tiu cum ajungea la urechile mele, al unor lupt tori «din tufi uri», a a li se spunea în Fran a celor din Rezisten . Numai c auzeam abia dup ce bie ii oameni erau pe lumea cealalt . Dar iat , a a cum mi-i închipuiam, r zle i, neînarma i, nemânca i, f r ad post i h r ui i de armat tot timpul, partizanii au rezistat mai bine de un deceniu, îmi pare r u c n-am cunoscut nici unul, a fi mai luminat ast zi, a scrie mai u or cele ce urmeaz i mai ales a în elege ce for aveau în ei ace ti oameni, ca s continue lupta atâta vreme, f r nici o speran de izbând , odat ce ara se afla sub ocupa ie ruseasc . A vrea s descriu o zi din via a unei tabere a lor i suf r c nu sunt în stare. Am recitit de curând un roman cu un asemenea subiect, a c rui ac iune se petrece în mun ii Fran ei. Cât e de valoroas cartea nu vreau s judec, pentru mine lectura a fost palpitant i în acela i timp instructiv . A putea s m inspir de acolo, fiindc nici la noi faptele nu se puteau petrece altfel. Dar nu-mi iau aceast îng duin chiar dac a folosi cuvintele mele

i felul meu de exprimare. Nu admit brigandajul în literatur , fie i în forma lui cea mai disimulat . Cineva spunea cu candoare nu vreau s folosesc adev ratul cuvânt, de ru ine c dac vrei s descrii o anumit situa ie i n-ai tr it-o, ce po i face decât s iei de la al ii?! Ei bine nu! Ce nu tii, nu scrie, las locul altora! A tept cartea despre rezisten , scris m car dup m rturii directe, dac n-o va scrie chiar cine a tr it-o. * Ce tiu sigur este c Tadeu a luptat în F g ra din 1945 pân în 1949, când a fost prins într-o încercuire. În aproape patru ani cât s-a aflat acolo s-au întâmplat multe, desigur. Eu am aflat numai despre una din misiunile la care a luat parte, o incursiune într-un sat de la poalele mun ilor; în ce m prive te sunt mul umit i cu atâta, c ci o fapt le ilustreaz pe celelalte. Cu condi ia s-o pot scrie ca i cum a fi tr it-o eu însumi. La Avrig, Tadeu a r mas în casa înv torului pân a doua zi, seara, când a venit s -l ia c l uza, un om t cut, care n-a scos o vorb tot drumul, pân ce a început s se lumineze de ziu . Avea pasul iute, lui Tadeu nu-i era u or s -l urmeze, de i nu ducea alt povar decât rani a; rucsacul i-l ducea omul, pe care îl vedea prima oar , nu-i auzise glasul, nu tia cum îl cheam . inutul era împânzit de poter , jandarmi i armat cu comandan i politici, dar c l uza tia s -i ocoleasc , îi sim ea de departe, se tupila într-un desi , sau într-o v ioag , tr gându-l pe Tadeu dup el i f cându-i semn cu mâna la gur , s nu scoat o vorb ; dac îl încerca tu ea, s i-o st pâneasc ! Din ascunz toare auzeau pa ii jandarmilor, de care uneori nu-i desp r ea mai mult de zece metri. Tadeu se mira de curajul

omului, în purtarea lui nu se sim ea nici o emo ie, de i evident erau în mare primejdie. Dup ce pa ii se îndep rtau ar fi vrut s -l întrebe ceva, în oapt , doar s -i aud glasul, s se conving c -i un om ca to i oamenii, nu o stafie. Îns nu îndr znea, sau nul ascultau coardele vocale, c l uza exercita asupra lui o autoritate c reia sim ea, cu judecata limpede, c trebuie s i se supun . Când întorcea capul în urm vedea drept în spate steaua polar , dovad c mergea spre sud, ceea ce tia dinainte, era direc ia muntelui. Dup miezul nop ii intrar într-o p dure de fag, care acoperea cerul i nu mai l sa s r zbeasc pe p mânt lumina palid a stelelor. Nu era potec , dar c l uza mergea f r s ov ie, poate se lua dup semne cunoscute dinainte, sau poate avea sim ul drumului în sânge. Începuse un urcu lin, care înc nu îngreuia mersul. Printre fagi se ivir brazi, era întrep trunderea dintre deal i munte. Ridicând capul, Tadeu v zu printre ramuri cum cerul începea s se lumineze. C l uza mai merse cam o sut de metri i, f r s caute cu ochii în jur, nimeri drept la int , un izvora abia susurând printre frunzele de fag c zute toamna trecut , acum putrede, pres rate cu cetin îng lbenit ; unde c lcai nu r mânea urm . Locul în jur mustea de ap , r coarea dimine ii se sim ea, umed . Câ iva pa i mai departe era un tufi de arbu ti pipernici i, pe care p durea îi în bu ea, pecetluindu-le soarta, dup legea primului venit i a celui mai puternic. Dar deocamdat continuau s tr iasc dup alt lege, a supravie uirii, care, urmat cu îndârjire, poate s duc uneori la izbând . Poate firavele plante aveau s se chinuiasc în c utarea aerului i luminii, dar f r s se usuce, pân ce asupritorilor le venea sfâr itul, b trâne ea sau toporul p durarului. Arbu tii reprezentau solu ia de continuitate a

p durii. Al turi cre tea un pâlc de corni, mai rezisten i în fa a naturii neprielnice, dar sorti i s nu- i dep easc în l imea i s r mân tot timpul în umbr . O pereche de veveri e, pornite din faptul zilei dup provizii, s reau din ramur în ramur , încercând fructele alunilor i sim ind, prin coaja lor lemnoas , dac erau coapte. Pe cele crude le cru au, cu o prevedere uimitoare. C l uza vorbi, în sfâr it, cu vocea r gu it de t cerea îndelungat , de-o noapte întreag . Aici poposim pân disear , ziua pot s ne vad i în p dure; zboar cu avioanele în rasul copacilor i se uit cu ocheanele. Zicând, se strecur printre arbu ti, având grij s nu-i vat me. La mijlocul desi ului era un mald r de ierburi uscate, lucrare omeneasc , nu se putea altfel, pe care frunzi ul de deasupra o ascundea vederii celor din avioane. Când s se a eze pe gr mada de ierburi, un groh it speriat r zbi deasupra, ierburile se r sturnar în l turi, l sând s ias la lumin un porc mistre , care trecu printre picioarele lor i o lu la fug . Nedeprins cu p durea i cu viet ile ei, Tadeu trase o spaim , ne tiind c porcul mistre fuge de oameni i nu-i atac decât dac este r nit de un vân tor neîndemânatic, sau dac puii sunt în primejdie. C l uza în schimb nu p ru nici m car surprins . Uite, al naibii, mi-a luat culcu ul! zise, f r sup rare. Îi trecuse r gu eala, avea o voce pl cut , de om tân r. Privindu-l în lumina zorilor, Tadeu î i d du seama c era abia un fl c iandru, când, dup purtarea lui din timpul drumului l-ar fi luat drept un om hâr it cu via a. Îi era recunosc tor c îl

c l uzise, f r s cear vreo plat , expunându-se la primejdii. De nume nu te întreb, îi vorbi cu prietenie. tiu c nu-i voie. Ba nu! r spunse b ietanul. Nimeni nu m opre te s - i spun cum m cheam . Dar la ce- i trebuie, dac n-o s ne mai vedem niciodat ? Nici m car nu clipi, când spuse o vorb atât de grav . Cine venea aici, trebuia s tie c n-o s se mai vad cu nimeni. Se gândea i Tadeu la fel, i nu-i p sa de moarte, avea îns presim irea c n-o s moar , de aceea convorbirea i se p ru melodramatic . Nu voia s fie sentimental, ei dr cia dracului! Schimb vorba, în timp ce înso itorul lui întindea ierburile, ca s doarm pe ele. Câ i ani ai? Dou zeci i doi. P rea de optsprezece. Armata ai f cut-o? P i acum ce fac? Dar la regiment nu te-a luat? Nu, c sunt nesupus la încorporare. Tadeu parc nu- i d dea seama înc în ce situa ie se aflau i unul, i altul. De i dezertor i pornit s lupte contra armatei, în el vorbi ofi erul: Dac te prind, au s te împu te! De bun seam ! Pe to i au s ne împu te... i acum întinde i-v colea, i hodini i-v ! La noapte avem de f cut cale lung ; începem urcu ul. C l uza vorbea cu senin tate. În diminea a urm toare erau dincolo de creasta muntelui.

Mai departe, în jos, se vedea un sat, un c tun, pe jum tate înv luit de ceat . Acolo nu-s jandarmi, nici armat . Trec doar avioane, pe deasupra. Erau între jnepeni, întin i pe ramurile lor lipite de p mânt i împletite într-o p tur groas . Drumul prin p dure nu inuse mult, doar pân la miezul nop ii, fagul se sfâr ise, urmaser brazii i molizii, la început falnici, înal i pân la stele, apoi descrescând pe m sur ce se asprea povârni ul iar în locul p mântului începea s se vad stânca. De la un loc înainte, ultimii arbori pieir , r mase doar piatra, cu insule de jnepeni care nu mai aveau putere s se ridice spre cer, se târau pe jos, ca erpii. i cerul, plin de stele, se vedea mai scund ca la câmpie, s -l atingi cu mâna. Spre r s rit, cam la un kilometru, era un brâu de stânci, ca un zid de cetate, f cut parc de mâna omului. Locul pân acolo îl împânzeau tot jnepenii, printre care un om putea s se tupileze, dac se sim ea vreo primejdie. Un avion zbura la în l ime mic , dar era departe, dincolo de c tunul înc înv luit în cea . Merseser toat noaptea. Partea cea mai lung a drumului fusese urcu ul, pe alocuri atât de povârnit i nesigur, cu pietre care le fugea de sub picioare încât trebuiau s se ca ere târâ , de la un col de stânc la altul. Tadeu se sim ea istovit; nu mai avea deloc team de întâlnirea cu poterele, fie ele înarmate cu mitraliere i tunuri; f cuse dou r zboaie, tia s lupte i s se apere, era chiar ner bd tor s înceap o înc ierare, era dornic s - i descarce pistolul mitralier în pieptul atacatorilor, sim ea, ca niciodat , o du m noas sete de sânge. În schimb îl îngrijora oboseala fizic ; în cele dou r zboaie nu trecuse niciodat

printr-o încercare atât de dur . Avea nevoie s doarm , fie i cu ochii deschi i, fie i în picioare. Se gândise la toate riscurile, unul singur îi r m sese necunoscut, c organismul putea s -l tr deze, oboseala nu se las învins , ca frica. A ipise f r voie, când îl trezi glasul c l uzei. Avionul s-a dus, nu mai are cine s ne vad ; pornim mai departe, avem pu in de mers, pân colo, la brâul de piatr . Dincolo sunt ai no tri, nu-i vezi, dar ei ne-au v zut. Fii pe pace, tiu de sosirea noastr . Acum desf rani a i scoate arma, nu mai trebuie s-o ii ascuns . Pistolul mitralier era desf cut în trei piese. Tadeu nu credea c va avea putere s -l monteze. Desf cu rani a cu mâinile amor ite, d du rufele la o parte... i deodat oboseala îi pieri, ca prin vraj . În arma pe care o avea în fa era atâta putere, o cuno tea, o încercase, încât o sim i, înv luindu-i fiin a i redându-i for a pierdut . Frumoas scul ! spuse c l uza. Aici am pierdut pentru o vreme urma lui Tadeu, n-am nici o informa ie despre felul cum era organizat acea cetate din mun i, care avea s reziste pân prim vara urm toare. Desigur c a putea s-o construiesc cu închipuirea, cum am construit atâtea decoruri. De ast dat nu pot s -mi îng dui, era o realitate i mai bine tac decât s spun basme. Atât mai tiu, c omul de paz care ie i de dup o stânc , s -i întâmpine, îl cuno tea pe Tadeu, îl avusese comandant de divizion, c zuse i el prizonier, în cotul Donului, evadase i izbutise s ajung în ar , ceea ce poate s par poveste. Dar s-a dovedit la proces, c ci în prim vara urm toare a c zut în mâinile jandarmilor, a fost judecat un consilier al Tribunalului, ofi er în armata Sovietic , fusese instructor politic în lag rul de unde

evadase inculpatul, tia faptele dar nu- i închipuise c fugarul ar fi putut s ajung în ar . P rea c procesul care se judeca nu-l interesa, oricum acuzatul avea s fie condamnat la moarte, sentin a se tia dinainte. Voia în schimb s afle cum putuse acest om s scape i mai ales cum str b tuse mii de kilometri, f r s -l opreasc nimeni. Ar fi vrut ca el s spun ce drum urmase, cine îl g zduise, s dea nume; spumega de furie. Pre edintele Tribunalului îi atrase aten ia, cu timiditate, c nu se judeca fuga din lag r, ci fapte mult mai grave, tr darea de patrie. Pentru mine, ripost consilierul, evadarea dintr-un lag r al nostru este fapta cea mai grav . Trebuie s spun cine l-a ajutat, care i-au fost complicii. Inculpatul t cea, cu un zâmbet de dispre în col ul gurii. Spuse doar atât: «N-au fost mii de kilometri, dup dou nop i am dat de frontul nostru; mai luptam, înc nu pierdusem r zboiul». A a era, se întorsese cu armata, dar pe urm , când fusese vorba s lupte al turi de ru i dezertase i st tuse ascuns în satul lui, din Muscel, pân în prim vara anului 1945, când îl dibui-ser jandarmii. Condamnat la moarte, izbutise s evadeze înc o dat i fugise în mun i, unde se al turase partizanilor. Fusese sergent, comandant de tun, îl chema Nistorescu Gheorghe, dar îi spuneau Ochil , fiindc avea privirea bun , vedea pân în vale, de parc s-ar fi uitat cu binoclul. Un asemenea om era de mult folos grupului din care f cea parte. Recunoscându-l pe Tadeu lu pozi ia milit reasc , pocnind din c lcâie. S tr i i, domnule maior! C l uza f cu ochii mari. Sunte i domnu' maior? Era surprins, dar nu intimidat.

S m ierta i, continu râzând, dac eu, soldat neinstruit cum sunt, am f cut cu dumneavoastr un pic de milit rie! Ce mai tiu: Era o grupare alc tuit înainte de venirea ru ilor, doar când se a tepta s vin . Nem ii se retr geau prin trec torile mun ilor, l sând pe marginea oselei arme, muni ii, motociclete i automobile de campanie, r mase f r benzin . La început, gruparea num ra optsprezece oameni, cei mai mul i militari din regimentele care fug reau armata german ; o alt parte, temându-se de ru i, plecau cu nem ii; nu le cunosc soarta. Ca s ajung la locul amintit mai înainte, sub creasta mun ilor F g ra , la r s rit de valea Oltului, cam pe acolo pe unde ast zi trece Tansf g r anul, porniser de la Curtea de Arge . Aveau cu ei dou ma ini nem e ti, cred c Volkswagen, cu trac iunea pe patru ro i i o ambulan , toate pline de arme, abandonate de nem i pe marginea drumului: carabine, pu ti mitralier , mitraliere grele, pe afet i chiar dou «branduri», u or de transportat i de mânuit i cu efect n prasnic, ca s folosesc o vorb luat din limba rus . Cu cine voiau ei s lupte? Înc nu tiau bine. În primul rând, nu acceptau s se supun . Nu condamnau desp r irea de nem i, nu-i judecau, îi l sau s se duc în lini te. tiau c r zboiul era pierdut, dar nu- i acceptau soarta. Ce sperau? Ei bine, cei care într-adev r mai aveau o speran , sperau, cum a sperat atâta lume, s înceap r zboiul ru ilor cu alia ii lor, dup semne inevitabil. Voiau s reziste pân la venirea americanilor, c rora s li se al ture cu arma în mân . Iat motivul pentru care au murit sumedenie de oameni, iar

al ii au înfundat pu c riile, unde au murit i ei, mare parte. Erau to i ace tia ni te descreiera i? Nu. Îi conducea un amestec de eroism romantic i de naivitate. Mai credeau în morala basmelor, unde F t-Frumos îl învinge totdeauna pe zmeu, triumful binelui asupra r ului. Momentul culminant al r zboiului trecuse odat cu Stalingradul. De i mai aveau mult de luptat i le trebuiau ajutoare, ru ii începuser de pe atunci s - i dea arama pe fa , c lcând în elegerile cu alia ii, care poate aveau p catul c nu erau destul de clare i categorice. S-a spus c toleran a alia ilor se datora temerii c Stalin ar putea s fac pace separat cu nem ii i apoi, de coniven cu ei, s atace apusul Europei, cu Anglia, iar la urm , de ce nu? s tabere asupra Americii. Poate temerea unora era sincer ; cui nu-i e fric de Necuratul? Al ii, în frunte cu neputinciosul pre edinte al Americii, al c rui ultim merit fusese intrarea în r zboi, for ând opozi ia neinterven ioni tilor, nu se temeau de o asemenea tr dare; ei credeau copil re te în tratate, care prevedeau ca nici unul din alia i s nu încheie pace separata cu inamicul. În aceast privin sunt pe deplin convins c nu era nici o primejdie atât timp cât tr ia Hitler i el a tr it pân ce ru ii au ajuns în inima Berlinului. A a cum era, cu mintea de mult r t cit , zdruncinat de atentatul din care sc pase ca prin urechile acului, cu mâna dreapt pe jum tate paralizat , abia putând s isc leasc ordinele de trimitere la moarte, Hitler n-ar fi încheiat pace separat cu Stalin; cu alia ii poate c ar fi f cut o încercare, s nu fi existat hot rârea impus de Roosevelt cobeligeran ilor, f r s întrevad urm rile, de-a nu accepta capitularea Germaniei decât f r condi ii. O asemenea hot râre draconic se explic sentimental, dar nu politic; f r ea, erau

anse ca r zboiul s se termine mai repede, chiar împotriva voin ei lui Hitler; generalii ar fi putut s -l suprime acum, era mai u or decât cu un an înainte: bunkerul de sub cancelaria Reich-ului, în loc de ad post devenea capcan . N-aveau decât s închid u ile blindate i s -l lase în untru, urlând, pân ce în elegea c nu mai are nimic de f cut, decât s se împu te. Nu-i singura gre eal pe care au f cut-o alia ii. C le-au dat dreptul ru ilor s ocupe Berlinul ar avea o justificare, s -i spunem moral , dac nou nu ni s-ar repro a c am mers dincolo de Nistru. Dar, odat cu aceast concesie cavalereasc trebuia stipulat, f r echivoc i f r putin de t gad , c odat r zboiul sfâr it, ru ii aveau datoria s se retrag în vechile lor frontiere. Era bine s nu se uite c lupul î i schimb doar p rul, nu i n ravul; c ei juraser moartea capitalismului, pe care aveau s -l spânzure cu propria lor frânghie prin capitalism, în elegându-se toat lumea liber i civilizat . Aceast idee a r mas în capul lui Stalin chiar când era la ananghie. F r s se bage de seam , el i-a impus punctul de vedere i, în numele rezisten ei pe care o opunea nem ilor, cu sacrificii omene ti inestimabile, a ob inut tot ce-i trecea prin minte, la conciliabule unde alia ii au mers ca mielul la t iere, la Teheran, la Yalta i apoi la Postdam. A fost sl biciunea lui Roosevelt i chiar a lui Churchill, pe care i ast zi, când am aflat cu ce incon tien ne-a dat pe mâna ru ilor, îl mai socotesc factorul cel mai important al victoriei; în schimb, admira ia fanatic pe care mi-a inspirat-o i am m rturisit-o, o retrag cu am r ciune. Odat am spus c omului acesta, c zut aproape în uitare în anii de dup r zboiul câ tigat de el însu i, ar trebui s i se pun o statuie în pia a Trafalgar, de la Londra, pe un soclu mai înalt decât al lui Nelson. Acum îmi retrag cuvintele, o asemenea statuie s i se

fac la Yalta sau la Moscova, unde a binemeritat recuno tin a ru ilor, c ci o sticl de votc e prea pu in pentru plea ca pe care le-a oferit-o. Înainte de a-mi termina ideea, m întorc la un cuvânt folosit mai sus, spre a-l explica i a-l justifica. Poate cineva î i închipuie, socotind pierderile de vie i omene ti ale lui Stalin drept inestimabile, c n-am judecat cuvântul cum trebuie. Ei bine, nu! L-am judecat îndelung, de la r zboi pân ast zi i îl repet, subliniindu-l, pierderile omene ti erau inestimabile pentru Stalin, c ci el nu d dea nici un pre pe via a oamenilor! Întorcându-m la sl biciunile alia ilor, nu am s -mi schimb p rerea, c f r Anglia i f r Statele Unite, fa a Europei i a unei bune p r i din întreaga lume ar fi fost ast zi alta. Dar tot atât de adev rat este c ar fi putut s fie mult mai frumoas i mult mai pu in chinuit . Va trebui s treac decenii pân ce lumea s - i g seasc echilibrul pierdut cu atâta nesocotin . Las la o parte Anglia, cu partea ei de vin ; a ie it din r zboi atât de zdruncinat în economie i în politic , atât de sleit c nu ne mai putea oferi nici o garan ie i nici o speran . Îi r mânea Shakespeare i amintirea splendorii de alt dat , când lira sterlin echivala cu o mie de lei dinaintea r zboiului, i dolarul american care azi domin lumea avea o putere de ase ori mai mic . Dup r zboi am a teptat s vin nu englezii, ci americanii. Conduc torii acestora din urm tiau c n-au s - i mi te armata, dar nu i-au declarat inten ia, ci, pe ascuns, ne-au dat speran e. Oamenii au luptat în mun i i au murit cu ochii pe cer; sperau s -i vad pe americani coborând cu para uta. Nu sunt chemat s fac o compara ie între oamenii care în dou secole de istorie au fost pre edin ii Americii, s le stabilesc ierarhia dup merite i p cate. Cineva îns , mai avizat decât

mine, a spus c pre edin ii cei mai buni au fost sau asasina i, sau dezonora i. L sând la o parte sentimentele mele de dragoste i admira ie pentru America, declarate nu o singur dat , m întreb de ce conduc torii ei politici ne pun pe o treapt inferioar altora, cu o soart la fel de nenorocoas ca a noastr ? Cine-i de vin c patruzeci i cinci de ani am îndurat un regim politic care, pe lâng suferin ele fizice ne-a denaturat sufletul? Oamenii cei mai buni ai rii noastre au murit, mul i dintre ei în temni i în locul lor nu au putut s vin al ii, fiindc au fost împiedica i s înve e, s gândeasc i s - i formeze personalitatea, pe care lipsa de libertate o sugrum în fa . Cei care ne judec ast zi, punându-ne în rândul rilor înapoiate, au tiut ce se întâmpl aici, au dat mâna cu asupritorii no tri, i-au primit cu onoruri, ca pe capetele încoronate, i-au umplut de titluri i decora ii. Iar în acest timp purt torii lor de cuvânt ne certau prin radio c nu facem nimic ca s ne rupem lan urile. Le-am fi rupt într-o singur zi, într-o singur or , dac n-am fi fost vându i cu acte în regul la diferite târguri. Oare judec torii no tri, printre ei un istoric, decedat ast zi, Dumnezeu s -l ierte, nu cuno teau istoria? Nu tiau c starea noastr de sclavie era consfin it de marile puteri ale lumii? Ce-au f cut aceste mari puteri în 1956, când ungurii s-au r sculat i au luptat eroic împotriva asupririi? Ru ii au intrat cu tancurile în Ungaria i au umplut ara de sânge. Iar celelalte puteri n-au tras nici m car un foc de pu c , s-au mul umit s asiste la masacru, i s -l dezavueze cu un sfert de gur . Dar în 1968, în Cehoslovacia? Victimele nu au luptat, tiau c n-au s vin americanii; soarta lor fiind pecetluit , au avut

în elepciunea s nu- i fac iluzii. În schimb, un student i-a dat foc în v zul invadatorilor i a murit în chinuri. A fost un gest echivalent cu o împotrivire armat . Înaintea acestor întâmpl ri ru inoase pentru omenire, i care ru inoase au s r mân chiar dup ce va fi pace deplin în lume, chiar între partea cu treangul i cea condamnat la spânzur toare, partizanii no tri din mun i i-au dat i ei sângele pentru o libertate nesus inut de nimeni. Dar ei nu tiau c vor r mâne singuri, c n-au s vin americanii. Oare judec torii no tri n-au cunoscut acest capitol din istorie? i mai târziu n-au v zut c , odat ce poporul nostru a avut mâinile libere, i-au trebuit numai câteva ore ca s alunge tirania, cu tot cu decora iile conferite ei de rile nobile? Ce-a urmat dup aceea na venit timpul s spun pe fa i nici nu în eleg bine, r mân multe mistere; istoria e înc în mi care, nu se tie cum o s se a eze. S-au n scut puteri noi în stat, pe lâng cele constitu ionale, i conduc torii rii, acum, când scriu, în septembrie 1991, nu pot s le reprime, fiindc ei le-au încurajat, când aveau nevoie de ele. Acest adev r, limpede ca lumina zilei e ascuns sub o mu ama uria , pe care unii încearc s-o dea la o parte, dar f r destul hot râre ca s fie lua i în seam . Iar caravana î i continu mersul, f cându-se c n-aude. Niciodat n-am v zut c mile mai nep s toare la l tratul câinilor. Mai am ceva pe suflet, dator s spun în încheierea acestui capitol. Vechiul imperiu arist, asupritorul nostru de veacuri, nu mai pu in asupritor în forma lui nou , învechit i ea dup trei sferturi de secol cât a amenin at lumea, a început s se destrame. Era fatal...