Andrei ATHANASIU

Radu CONSTANTIN
Expert criminalist Membru al Societăţii Române de Grafologie

Prof. dr. docent Membru al Societăţii Internaţionale de Psihologie a Scrisului

( ARACTEROLOGIE

şi

RAFOLOGIE

Eseuri

EDITURA TEHNICĂ Bucureşti, 2000

Aşadar, s-a căutat a se stabili o corelaţie intimă între structura corporală şi trăsăturile sufleteşti. Astfel, s-a ajuns a considera individualitatea umană ca o unitate ale cărei componente se presupun reciproce, relevându-se corespondenţe strânse între conformaţia somatică şi „caracter" şi să se poată deduce cu aproximaţie orientarea sufletească a unui tip mai general de umanitate. Dar, astfel de categorisiri propuse (adesea extrem de sugestive) nu ne vor servi decât ca date preliminare de încadrare, trebuind să ajungem la particularităţile unice ale fiecărui individ. >

nală, direcţia acestor reacţii, ritm organic, tonalitatea vitală. Una şi aceeaşi acţiune poate fi desfăşurată mai încet sau mai repede, cu mai multă sau mai puţină inerţie sau încordare, cu mai multă sau mai puţină emotivitate şi o anumită irita-bilitate etc. Temperamentul se referă la toate aceste trăsături formale, putându-le defini mai pregnant ca un mod reacţionai specific al organismului la împrejurări exterioare şi un ritm particular al vieţii sale vegetative şi neuropsihice. Precizăm că temperamentul nu se referă la conţinutul personalităţii, ci trebuie considerat ca formă a individualităţii. 1.5.1. Temperamente hipocratice In năzuinţa de a ajunge la cuprinderea caracteristicilor comune unor grupe de oameni, vechea medicină a lui Hipocrat şi Galenus constată existenţa a patru temperamente (coleric, sangvinic, flegmatic şi melancolic) (fig.4) pe care ei au încercat să le explice prin modul în care, după opinia lor, sunt amestecate humorile organice. Deşi teoria compoziţiei humorale nu mai poate fi luată astăzi în considerare, dăinuirea însă a acestei clasificări cât şi intensa circulaţie a noţiunii de temperament arată faptul incontestabil al diferenţierii oamenilor după particularităţile lor dinamico-energetice. Prin studii experimentale, fiziologul rus I.P. Pavlov a dovedit de altminteri că se poate admite la câini o diferenţiere a comportării, analoagă celor patru temperamente fundamentale descrise la om, care capătă astfel o fundamentare neuro-fiziologică bine statornicită. Astfel, s-au pus în evidenţă trei însuşiri fundamentale ale activităţii nervoase

1.5. Criteriul fiziologic sau neurofiziologic
O altă modalitate de încadrare tipologică s-a făcut prin cercetarea laturii dinamico-energetice a individualităţii, recte a particularităţilor temperamentale. In acest sens, observaţiile făcute din cele mai vechi timpuri au arătat mari deosebiri între oameni în ceea ce priveşte cantitatea de energie de care dispune subiectul uman, vioiciunea şi dinamismul sau modul cum îşi organizează conduita. Aşadar, vom înţelege prin temperament, lăsând la o parte nesiguranţa cu care este mânuit termenul ca şi divergenţele lui de accepţie, modul de manifestare a trăsăturilor, mai ales înnăscute ale conţinutului biologic al individualităţii; şi anume toate diferenţele organice constituţionale care disting unele individualităţi de altele: excitabilitatea la împrejurări exterioare, intensitate şi durata reacţio-

superioare: forţa sau energia. mobilitatea şi echilibrul care constă în .

(Reproducere după A. pasivitate) èi PĂMÂNT I li 1 (frustrat. exuberanţă) BRR^^^. mobil) SATURN (concret.A minutateci tipologiei. agil. mai agresiv. pasivitate) j^V'"18 1LUNĂ t%sf È (sensibilitate. concret) j Ml. echilibrat) MARTE (mai combativ. moliciune. Widemann) . sec)^gpMPERAWIENT SANGUIN (expansiv. nuanţe. Jl meditativ.TEMPERAMENT LIMFATIC (stabilitate. mai concret) li !£r Joi* jjisd!^^^^^^^^^FEMPERAMENT NERVo|ï(sénsibilitate a reacţiilor]r||||MERCUR (vioi. 4. primitiv.iflnji 1 Fig. Tipurile umane 4 1 TEMPERAMENT BILIÖS (puternică structură a individului)SOARE (voinţă educată.maturitate fără exces. natură afectivă)VENUS (supleţe. vivacitate a reacţiilor. solid.Temperamente liipocratice. fineţe)JUPITER (antren.

2 . 5. ecMlibrat-neechilibrat. 4 . lesne şi repede excitabil" (Pavlov).temperament bilios (coleric). însuşirile de bază prezintă gradaţii în sensul puternic-slab. 3 . este faptul că. de multe ori cu predominarea fanteziei şi a intuitiei asupra logicii şi activităţii analitice. Să facem o descriere mai cuprinzătoare. cel puternic echilibrat mobil cu temperamentul sanguin. Trebuie să subliniem că temperamentul este o formaţiune mult mai complexă decât este tipul nervos corespunzător. tipul puternic echilibrat inert cu temperamentul flegmatic. hiperemotivi şi iritabili: cu o voinţă puternică. De asemenea. Să definim aceste temperamente (care sunt ilustrate şi grafic în figura 5. (după B.): Temperamentul coleric (bilios) puternic dezechilibrat. . în forma lor pură le găsim destul de rar (maximum 20% din cercetările noastre) în majoritatea fiind variante sau aspecte mixte. nu se poate vorbi de temperamente bune* sau rele şi nici despre superioritatea unui tip de temperament asupra altuia. mobil-inert. corespunde indivizilor tachipragici. Tipul puternic neechilibrat excitabil corespunde cu temperamentul coleric.Radnai) repartiţia egală sau inegală a forţei între cele două procese nervoase de bază: excitaţia şi inhibiţia.temperament melancolic. cele patru temperamente. cu tendinţă de epuizare psihică. tipul slab (luat global) cu temperamentul melancolic.5 CARACTEROLOGIE $1 GRAFOLOGIE -d Fig. Ceea ce trebuie să mai subliniem.temperament flegmatic.stimul: 1 temperament sangvinic. Manifestări temperamentale deosebite la aceeaşi situaţie . „Tipul coleric este un tip combativ prin excelenţă. la fiecare individ. Concret.

epuizarea. tulburat (fig. Dacă.ei oscilează între entuziasm nelimitat. creator de ordine. ritm marcat. *k<Ï li . colericul face investiţii de energie debordantă. oricât de mare ar fi energia. încredere necritică în forţele proprii. Deoarece inhibiţia nu reuşeşte să dirijeze continuu impulsul excitativ. Dr. el este susceptibil. apăsată sau desfăşurată. cuceritori. preferă să se lanseze în acţiuni ce presupun mari cheltuieli de energie. posedă mari calităţi intelectuale şi morale. colericul se defineşte prin caracteristicile arătate şi. reacţiile lor sunt exagerate: sunt nerăbdători şi. Caragiale. Rebreanu. bastoane ale literelor „g". . Ardoarea lor permanentă îi face curajoşi şi mândri. alţii luptători sau opozanţi. după cum inevitabil urmează remisiunea. intratabil. precisă. iar la noi. LL. fermă. Lupu etc Expresia în scris a temperamentului bilios: scriere largă sau concentrată. In genere. C16manceau. la coleric intervine epuizarea. colericii acţionează bine numai sub imperiul unor anumite scopuri. în relief.A minutateci tipologiei. negativ. Dacă un coleric este rău educat şi are tendinţe rele. decât să aştepte. are posibilitatea de a deveni un factor neobişnuit în sens pozitiv. despot.j" etc. Beaumarchais. oameni de acţiune. temeritate ieşită din comun şi deznădejde. <$ISCASA>9IJL AVU* * I fâr <L (iul. uniformitate.Oi ! Ttrfy. având f mare vocaţie pentru acţiune. împrejurări de viaţă. In orice caz. din contră. sunt mai puţin capabili de acţiuni ce presupun pacientă. conduita lor pare adeseori imprevizibilă. Acest temperament se întâlneşte mai ales la conducători militari. vehemenţi. uneori fiind înclinaţi să exagereze semnificaţia acţiunilor pe care le întreprind. cu finale lungi sau ascendente. Unii se manifestă cu energie neobosită şi continuă. fie un factor perturbator. Danton. plonjând în linia subiacentă. el apare ca un organizator neobosit. în funcţie de tendinţe. Tipurile umane Colericul este înainte de toate un om inegal în desfăşurarea manifestărilor sale el nu cunoaşte linia de mijloc. tranşantă. alţii sunt autoritari. N. Dezvoltarea sinusoidală cu ascensiuni şi căderi ale capacităţii de lucru se manifestă şi în sfera afectivă . sectar. uneori aspect angular. alţii violenţi. depresiune. cu efecte surprinzătoare în interval minim de timp. 6 impunându-şi lui însuşi disciplină când este expres răspunzător de disciplina altora. L. exagerată siguranţă de sine. Se înţelege astfel de ce. directori. rapidă. rezolvări de detalii. Din galeria marilor oameni s-ar încadra în acest tip Casanova. Temperamentul lui îi dictează activitatea în asalt. In ansamblu. educaţie. tiran şi limitat şi capabil de toate crimele (Paul Carton). bara lui „T" ascendentă. 6). exploratori. pentru stăpânirea şi conducerea colectivităţilor umane. periodic. Sunt mereu agitaţi.

mobil. dar nici să ajungă la teamă şi deznădejde. în fond. Sangvinicul. Lupu) Scrierea energetică şi apăsată a bilioşilor prezintă varietăţi curioase (Carton). în genere. chiar brutalitate.B. 6. să amplifice. echilibrându-se continuu. dar în acelaşi timp printr-un ritm egal. indivizi extravertiţi. în genere. chiar răutăcios dacă este într-o scriere negativă (fig. optimist. pe atât de repede revine la nivelul obişnuit. ? p CARACTEROLOGIE $1 GRAFOLOGIE Temperamentul sangvin . N. când această condiţie lipseşte. temperamentul bunei dispoziţii. ceea ce ar semnifica rezoluţie implacabilă.(G. dar numai când are mult de lucru şi este foarte interesat de aceasta. să se dezvolte.puternic. Sangvinicul se caracterizează prin vioiciune. hiperinstinctivi. Apăsările pot fi de formă măciucată la finele sau bara lui „T". să povestească. indolent. volubilitate. sau de formă triunghiulară. ceea ce ar denota un spirit violent. un element foarte activ. al adaptabilităţii prompte. 7). Este viguros. Este. jovial.7 F»g. echilibrat. entuziast. Este. ambalat. adică atunci când există o excitaţie permanentă. beneficiind şi de o educaţie corespunzătoare. „Sangvinicul este un creator înfierbântat. Se angajează în acţiuni energice dacă este solicitat. reprezentativ. cu mentalitate concret-analitică şi. Ii place să umble. Ştie să renunţe fară să sufere prea mult. Scris al unui coleric. Este elocvent şi adaptabil la situaţii noi. Tot aşa. dincolo de vioiciune şi exuberanţă se descoperă calmul. pe cât de rapid se entuziasmează. Mai sunt şi alte semne pe care leam analizat într-o altă lucrare a noastră (4). în unele variante. critic sau combativ. volubili. cu dezvoltare optimă a activităţii fantastice şi creatoare. după cum poate să şi aştepte fară o încordare exagerată. el devine plictisit. Sangvinicul nu este înclinat să se avânte în întreprinderi riscante.binevoitor. poate să şi ig. Scrisul unuicolerio eric . echilibrat. (Dr. Clemenceau) . satisfăcut de el însuşi. printr-o mare efervescenţă emoţională. circulant. euforici." (Pavlov) Sunt. imaginativ. complezent. hiperactivi. el menţine în tot timpul vieţii o aproximativ egală linie de plutire. la el nu se mai întâlnesc evoluţiile contradictorii care se remarcă la coleric. 7.

Tipurile umane menţină un ritm continuu de lucru.A minutateci tipologiei. să alterneze perioade de activitate satisfa- 8 .

el trece cu uşurinţă de la o activitate la alta. el poate ajunge să dea întreaga măsură a posibilităţilor sale. versatilitate. superficialitate... şi. vioiciunea. vanitate. prin focalizarea pe anumite obiective şi printr-o bună educaţie. fiind reactiv. Este greu însă de afirmat superioritatea vreunui tempera- ment. îndeosebi. Sangvinicul adoarme repede şi se trezeşte repede. dar se poate şi uşor despărţi. atenţia şi interesele sangvinicului tind să se disperseze. fiecare având avantajele şi dezavantajele lui Nici la sangvinici nu lipsesc unele tendinţe defavorabile. dar îi plac situaţiile unde să poată să etaleze. structura stenică şi echilibrată proprie sangvinicului. Tot aşa. Dar. să strălucească. 8 • Scrisul Teodoreanu) .. dar echilibrat. m m \ C «at ||i / e ţfs Lot p • » * • . în ordine morală. care poate fi bună într-o anumită activitate. leagă noi prietenii cu uşurinţă. De regulă. (Ionel Fig. Unii psihologi au socotit ca. acesta ar fi temperamentul ideal. date fiind vitalitatea. sangvinicul nu se afirmă ca un ambiţios. dar poate să nu mai fie atât de valabilă în relaţiile cu oamenii. tot aşa după cum. ^4 ^Mjf l i -^U^ O ^tA unui sangvinic.cătoare cu altele de odihnă eficientă. Ne referim îndeosebi la această adaptabilitate rapidă. lipsindu-i de multe ori profunzimea. El poate păcătui şi prin intemperantă.

9). lent. Talleyrand. echilibrat. Temperamentul flegmatic . Aspectul grafic al acestui temperament constă în scriere vie. Goethe (în tinereţe). ritm accelerat.Actualitatea tipologiei.puternic. Bacon. ascen- dent. Tipurile umane Dintre sangvinici îi amintim pe Rabelais. insistent şi perseverent." (Pavlov) Fig. iar la noi. ordonată. rapidă. „Flegmaticul este în viaţă un muncitor liniştit. înclinată. bucle ale literelor dezvoltate. Alecsandri şi G. Marx. 9.Coşbuc etc. majuscule hipertrofice. Scrisul unui sangvinic. 8. viu (fig. (Richard Wagner) . presiune netă. totdeauna egal. amplificată. Voltaire. pe V.

temeinic. se adaptează foarte greu la situaţii noi. măsurate. care sunt foarte puternice. Lentoarea este elementul dominant al acestui temperament. pasivitate. Din această categorie fac parte: Erasmus. nu renunţă uşor la deprinderile şi obişnuinţele sale. metodă. flegmaticul. 10). nu abandonează lucrul până ce nu ajunge la un rezultat satisfăcător. Scrierea dreaptă într-un grafism pozitiv (energică. Nu au încredere exagerată în forţele lor. desbi-nată) ar arăta mai curând lentoare sau torpoare psihomotorie (fig. atunci însă nu mai reuşeşte să se potolească şi tinde să-şi prelungească furia şi nemulţumirea. o dată închegate. unii oameni cu temperament flegmatic pot ajunge la performanţe excepţionale. nu trebuie contat pe iniţiativa lui. decizia întârziată. CARACTEROLOGIE ŞI GRAFOLOGIE Şi în legătură cu oamenii se vădeşte o caracteristică similară: flegmaticul leagă mai greu prietenii.11 Flegmaticul este calm. acestea sunt foarte stabile. Aspectul grafic relevă o scriere egală. contrar sangvinicului. pentru că pasivitatea lui îi ţine loc de prudenţă. Dar. E meticulos. Bergson. automată. sânge rece. că în ciuda ritmului lent. sensibilitatea atenuată. moale. Face să acţioneze frâna la momentul voit. nu ocoleşte detaliile. paşnici. egale şi lente. placid. el se manifestă prin inacţiune. forţă a exemplului etc). constantă în înălţime şi direcţie. flegmaticii sunt oameni cumpătaţi. regulat. Pare indiferent. frânare. Dispune de un fel de răbdare „naturală" şi când se angajează în activitate persistă mult timp. dar. stăpânire de sine însuşi. In viaţa curentă. vorbirea trenantă şi monotonă. Taine. imaginaţia rece. Benjamin Franklin. temperanţă. dreaptă. Sadoveanu. nu-şi iese decât arareori din fire. ritm lent. el îşi poate disciplina riguros conduita. Deşi se înfurie rareori. Cu un grafism negativ (egală. Dacă din contră are un fond „slab" şi îi lipseşte o integrare superioară a unor factori determinanţi ai personalităţii. nu se întrerupe pentru a se apuca de alte activităţi şi trebuie spus. lentoare. egală în înălţime şi direcţia traduc calm. monotonă. lăcomie. Sub imperiul influenţelor educative. el este parcă făcut pentru a fi comandat şi stimulat. în genere însă. nu poate trece cu uşurinţă de la un gen de activitate la altul. Kant. el evită multe tracasări şi neajunsuri. educaţie îngrijită. lentă. reţinută. Gesturile sunt rare. lene. Din punct de vedere al adaptabilităţii. iar de la noi. cu simţul măsurii. regularitate. . Scrierea monotonă. El lucrează cu nădejde. de exemplu: M. Dacă subiectul posedă o configuraţie psihică deosebită (la care putem regăsi influenţa unor elemente importante precum: voinţă fermă. apatie. după cum nu exagerează nici în felul cum îi apreciază pe alţii. nonşalant. prea anguloasă sau prea rotunjită. armonioasă) ar arăta reflexiune. aceste temperament conferă individului calităţi de sânge rece. răbdare. apatie sau lene. căci îi lipseşte adesea direcţionarea şi operativitatea.

Ei sunt hipoinstinctivi. nu spera nimic. 10. Pentru şj. (Benjamin Franklin) 12 Melancolicul. Sunt romantici. peste tot vede şi aşteaptă numai răul şi pericolul. cu frecvente crize de depresiune. mediul social au un ecou . % . După Pavlov. „Se vede că pentru melancolic fiecare fenomen din viaţă este un agent inhibitor. agili. Tipurile umane Fig. el reprezintă tipul de sistem nervos. este denumirea ce se dă temperamentului bazat pe un tip* nervos slab. evident inhibabil. schimbători. Scrisul unui flegmatic. dar dotaţi cu o mare sensibilitate. înclinaţi spre sentimentalism şi interiorizare. din moment ce el nu crede în nimic.Actualitatea tipologiei. influenţele.

că oamenii cu acest tempera- 13 . Tipurile umane foarte puternic şi persistent în afara vieţii lor afective şi spirituale. nu fară o oarecare îndreptăţire.Actualitatea tipologiei. S-a spus.

reveniri etc. scriere înceată. în acest sens. Aici găsim mai ales scrierea zisă inhibată. instabilă. Portretele temperamentale descrise au desigur o valoare orientativă. suspendată (trăsătura anumitor litere rămâne în aer nedescinzând până la bază). filiformă şi retugată. neterminată (traseu incomplet al cuvintelor sau al unei părţi f sau ale unei părţi din litere). Eminescu. Scrierea melancolicilor: grafismul lor arată forme foarte variate: scriere foarte inegală în înălţime. fie hiperraţional.ment pot fi fricoşi. lărgime şi direcţie. 11. paradoxali. 4fc fu*. Lucian Blaga (după Neveanu) etc. retuşată. impregnate cu o tendinţă negativă şi pesimistă pe care cu mare greutate o înving. Apoi. iar la noi pe M. (Frédéric Chopin) . retuşată. incapabili să înfrunte primejdiile şi incapabili de un efort susţinut. Amiel. cu presiune redusă (la fiinţele timide. scăderea vitezei şi presiunii. Cum am mai subliniat. difícil de adaptat. S-a descris la acest temperament şi aşanumita scriere automatică (lipsă de siguranţă a traseului şi trăsăturii). ei se vădesc adesea inconstanţi. increduli Inteligenţa lor poate fi bine şi mult dezvoltată şi unii dintre aceştia sunt cercetători profunzi. Ca tipuri melancolice am putea cita pe: Chopin. Rousseau. ştersături. debile) (fig. temători. uitări. sau scriere mică. subtili. supraetajarea caracterială poate estompa unele date temperamentale. scrupuloşi. La ei pot apărea crize de epuizare sau obsesii de tip prelevant mistic. Vigny. adăugiri. restul fiind predominant forme intermediare. strânsă. scriere desfăcută. Se caracterizează prin diminuarea înălţimii şi lărgimii literelor. Aceste temperamente sunt mai curând sumbre. Scrisul unui melancolic. €*9*+Cr £4 *•* ¿4 * ' Fig. de asemenea repetiţii de cuvinte. 11). imprecisă. reducerea spaţiilor de la începutul şi sfârşitul scrierii. temperamente „pure" nu se întâlnesc decât într-un procent de 15-20% din cazuri. combinaţii.

tendinţa de a nu exprima emoţiile imediat şi de a întârzia exprimarea ori de a o varia în diferite feluri .1. care este bogată şi creatoare . tipul dionisiac al lui Nietzsche corespunde cu cel extravertit.polarizarea în funcţie de Ego şi nu de Alter .experienţele cu caracter personal ţinute în 1 minte vreme îndelungată.sensibilitate la critică .preferinţa pentru lumea imaginilor.absenţă de analiză de sine şi de autocritică . devenind noţiuni excepţional de răspândite şi populare. tendinţă de interiorizare a lor şi reacţiune 1 imaginativă . ca şi Don Quijote.6. ci două contrarietăţi.predispoziţie pentru o concepţie pragmatică asupra lumii . cu care romanul începe. Descrierea celor două tipuri şi precizările făcute în timp au avut un foarte mare răsunet.produceri şi expresii colorate de sentimente I subiective j .spune Jung . care. drept cheie de boltă pentru lucru şi comunicare . întâia conturare a celor două firi.lipsă de rezoluţie deschisă asupra conflicte.desconsiderarea eşecurilor şi rezoluţie deschisă asupra conflictelor în timpul acţiunii . Firea deschisă şi firea închisă se regăsesc în toate epocile istoriei şi la toate gradele de evoluţie ale fiinţei umane. Tipurile de atitudine (extraversia şi introversia) Actualitatea tipologiei Tipurile umane Se ştie că Jung împarte umanitatea în două grupuri fundamentale: grupul acelora a căror atitudine generală. după Allport. Polaritatea celor două tipuri este reluată de Shakespeare. cu descrierea trăsăturilor şi consecinţelor ce derivă din ele o face Cervantes în Don Quijote. Jţ Tabelul 3 Introversiunea implică: . nu-i sare ţandăra din orice . In această întregire.1 lor.viaţa afectivă mai puţin fină -expresie spontană şi naturală în sfera emoţională i . Aceste două tipuri de atitudine sunt tot la fel de vechi ca şi civilizaţia însăşi. care se întregesc reciproc. ea se apleacă spre un pol sau altul. iar Falstaff un extravertit ca şi Sancho Pânza.viaţa afectivă în genere delicată .nu sunt entităţi metafizice care se exclud. în special acelea de I laudă sau blam . Pentru o definire adecvată.foarte multă analiză de sine şi autocritică ' . Astfel. Hamlet este un introvertit.realismul. este nevoie să se tină seama de câţiva numitori comuni. ştiinţă şi filozofie. iar apolinicul cu cel introvertit şi s-ar putea continua cu exemplificările. Cele două tipuri . ar fi următorii (tabelul 3). interes şi energie sunt dirijate în principal spre exterior (extravertiţii) şi grupul acelora a căror atitudine generală este în principal îndreptată spre interior (introvertiţii). însă.independenţă relativă faţă de opiniile altora 15 Aceeaşi polaritate tipologică o găsim şi în artă. balanţa este în cele mai multe cazuri egală. Extraversiunea implică: -preferinţă pentru participarea la lumea socială obiectivă (socială) a realităţii şi pentru preocupările practice .susceptibilitate şi tendinţă de a lua toate I lucrurile personal -predispoziţie pentru o concepţie idealistă j -lipsit de susceptibilitate şi nesupărăcios. Intr-o treime din cazuri.

Actualitatea tipologiei Tipurile umane asupra lumii ! 16 .

de obicei. absorbit în sine. preocupare şi analiză de sine. se ţine la o parte sau ratează încercările de exteriorizare fie din motive de frică. taciturn. Extravertitul este demonstrativ. îndreptarea. şi atunci când este . preferă singurătatea sau compania unui singur prieten. preferă să rămână neobservat decât să ajungă centrul de interes al tuturor şi să fie obligat să se exprime într-un fel sau altul. toate şi pe deplin. Gradul şi felul de expresie şi participare socială Extravertitul este sociabil din inimă.Extravertitul e stimulat şi se adaptează la evenimentele contemporane în care el doreşte să joace un rol activ. fiind mult mai sensibil şi mai conştient de sine. ce scapă de sine însuşi prin necontenită activitate şi astfel ajunge să fie superficial în ceea ce priveşte viaţa sa sufletească. posesiuni. rămâne la această lume indiferent. de interioritatea sa. în acord cu natura sa. . se simte acasă între străini şi rareori pierde contactul cu spiritul comunitar. putere. eventual. introvertitul. să se manifeste cordial. reflexii. şi pe o îndelungată experienţă clinică.In luptă.Extravertitul se ocupă prea puţin de sine. . e capabil să suspicioneze pe toţi şi nu are încredere nici în el însuşi că va fi capabil să CARACTEROLOGIE ŞI GRAFOLOGIE facă ceea ce trebuie la apariţia unei situaţii neobişnuite. destinat să fie înfăptuit în viitor. dimpotrivă. 41): 1. . Murray ajunge să distingă şase ramificaţii generale. Extravertitul este lipsit de inhibiţii în acţiunile sale sociale.Extravertitul atribuie o valoare predominantă lumii din afară (relaţii sociale. în care are toată încrederea. . ale introversiei şi extraversiei. prestigiu. Ele sunt (în prezentarea lui Mărgineanu. . exhibiţionist sau agresiv. introvertitul totdeauna nesigur de urmări. de motivele acţiunii sale şi de scopurile pe care el le urmăreşte.17 Bazat pe o profundă şi detaliată analiză a lucrărilor lui Jung. în vreme ce introvertitul. chiar dacă momentul nu e deloc potrivit. pe care. a ideilor proprii sau a unui proiect utopic. judecată personală. ar îhtâlni-o. extravertitul ia ofensiva. aşa că în cele din urmă ele explodează. dar are puţine de spus despre viaţa sa subiectivă. el ia iniţiative şi poate. introvertitul este reticent. Introvertitul. pentru că. teorii). sentimente. canalizarea şi fixarea energiei psihice . sub stăpânirea trăirii lui interioare. deschis. mai mult sau mai puţin dependente sau independente. pe de o parte. el leagă prietenii uşor. fară a le putea stăpâni însă totdeauna până la capăt. a dilemelor personale.Extravertitul exprimă emoţiile sale. pe de altă parte. în vreme ce introvertitul preferă defensiva. dimpotrivă. într-un grup oarecare el se simte ca şi când toată lumea ar privi pe furiş la el.lumii dinăuntru (emoţii. închis în sine şi impenetrabil. fiind. 2. Extravertitul este mai încrezător în buna credinţă şi bunele intenţii ale omului şi mai sigur de abilitatea sa de a tăia de la început ostilitatea. reţine expresia liberă a emoţiilor. Introvertitul.Extravertitul vorbeşte aproape oricui despre ceea ce el a văzut şi a făcut. în contrast cu el. accesibil. fie de ruşine ori din cauza unui sentiment de inferioritate. opinie publică). introvertitul . introvertitul tinde spre visuri. meditaţie. dominant.

izolat. deşi defensiv şi taciturn faţă de străini.18 conştient de ea. introvertitul pasiv şi potenţial. el poate să accepte şi să se acomodeze întrucâtva. se conformează şi e modelat de grupurile din care el face parte.Extravetitul e stimulat să gândească şi să spună gândurile sale în prezenţa altora.Extravertitul caută schimbarea. aşa cum ocazia o cere. . e dispus să facă ceea ce îi place lui. 5. . . aventura.Extravertitul riscă şi se uită după câştiguri mari. introvertitul ajunge rar să se simtă un participant bona fide. . ci să ajungă la concluziile sale proprii.Extravertitul este activ şi kinetic. introvertitul preferă să le dezbată cu sine însuşi. . introvertitul se mulţumeşte să rămână în acelaşi loc. -Extravertitul lucrează pentru recompense imediate.Acţiunea extravertitului este determinată de dorinţa sa de aprobare socială. ia.Extravertitul se caracterizează prin mişcări largi. introvertitul. introvertitul este mândru. e refractar la sugestii şi poate ajunge un negativist. ca să informeze ori să influenţeze lumea.Extravertitul este reactiv. . el caută. tinde să nu accepte dogmele admise de toţi. distruge şi cheltuieşte. dar este adeseori radical» în sentimentele sale şi stăruitor în punctul său de vedere. introvertitul. să le consemneze în jurnalul său. e accesibil la invitaţii şi se acomodează imediat şi cu uşurinţă. introvertitul. introvertitul dimpotrivă asimilează numai ceea ce are un înţeles pentru el. Gradul de perseverenţă contractiva . lucrează cu încredere în sine şi fară multă reflectare. din viitor (uneori pentru posteritate sau un ideal). Gradul de activitate şi liberă energie .Extravertitul este gata să primească imediat ultimele idei şi să le pună în practică. expansive. normelor admise de toată lumea. această viată nu-1 interesează în mod deosebit. Gradul de conformitate socială . el e mulţumit de orice fel de preţuire sau aclamare publică. . impulsiv şi impacient.Extravertitul este gata pentru orice oportunitate. fapt ce se întâmplă destul de rar. înconjurat de obiecte familiare şi văzându-şi de ocupaţiile sale preferate. în genere. atunci când e vorba de un prieten la care ţine şi care-1 înţelege şi simpatizează.Extravertitul se conformează. se controlează.Extravertitul vorbeşte pentru că vrea să placă. el poate să nu fie neîncrezător. introvertitul înclină să adere numai la credinţele sale fundamentale. poate ajunge totuşi la dezvăluirea gândurilor sale cele mai intime şi ascunse. introvertitul pentru un scop îndepărtat. dimpotrivă. în vreme ce introvertitul este deliberat şi prevăzător. CARACTEROLOGIE ŞI GRAFOLOGIE . 4. . . dar în intimitatea sa rămâne separat. 3.Extravertitul este superficial. restul îl elimină. . introvertitul. el evită aplauzele ieftine şi este satisfăcut numai când ajunge să-şi îndeplinească idealul său de performanţă. introvertitul caută să păstreze ceea ce are. gândind totul dinainte.Extravertitul îşi ţine ochii aţintiţi la ceea ce fac alţii. în vreme ce introvertitul este preocupat de cuvintele cele mai alese pentru a exprima gândurile sale.

nu-i place să fie grăbit. e influenţat în primul rând de procesele psihice şi mentale.Extravertitul preferă să facă lucrurile dintr-o dată şi repede. . introvertitul este concentrat. perseverează. intuiţie). ci prin caracteristicile tuturor atitudinilor şi funcţiilor sale şi prin relaţiile dintre ele. important fiind pentru el faptul ultim. tipul sentiment după criteriul simpatic antipatic.sau introversia) şi una din cele patru funcţii (gândire. Jung clasează oamenii în opt categorii sau tipuri: tip de gândire extravertită tip gândire introvertită tip sentiment extravertit tip sentiment introvertit tip senzaţie extravertită tip senzaţie introvertită tip intuiţie extravertită tip intuiţie introvertită Primele patru sunt tipuri de judecată.Extravertitul pune accent pe faptele observabile şi pe inducţie. senzaţie. îngrijit.pe care le-am descris (extraversia şi introversia) . Subliniem mai întâi că funcţiile sau atitudinile sunt instrumente care îl ajută pe . meticulos. în timp ce introvertitul e scrupulos. Dar în afară de tipurile generale de atitudine . pedant. Un individ diferă de alţii nu numai prin atitudinea şi funcţiile dominante. sentiment. la o configuraţie de variabile mai mult sau mai puţin corelate. introvertitul. . tipul apărând ca o similaritate de ansamblu (pattern similarity). precis. introvertitul. Aptitudinea perceptivă şi cognitivă CARACTEROLOGIE $1 GRAFOLOGIE Judecata poate fi logică (gândirea) sau afectivă (sentimentul).Extravertitul este fără griji şi poate chiar superficial şi dezordonat.mai trebuie să luăm în consideraţie şi funcţiile de judecată sau de percepţie dominante. cele două atitudini şi cele patru funcţii există la fiecare dintre noi. care judecă: tipul gândire judecă după criteriul adevărat -fals. focalizat asupra unui cerc restrâns de idei şi prieteni. 6. pentru a începe ceva nou şi gata să părăsească o încercare care-1 plictiseşte. Gândirea ne permite să cunoaştem semnificaţia a ceea ce există. înţelege şi valorifică lumea aşa cum ea îi impresionează simţurile. perfecţionist. sentimentul. Tipologia lui Jung ar fi simplistă dacă ea s-ar limita să clasifice oamenii în opt categorii. Precizările făcute în ultimul timp par să arate că introversia şi extraversia nu se referă la o singură variabilă sau trăsătură a persoanei. . dimpotrivă. ci de fapt se referă la o structură. voind a spune normative. introvertitul asimilează faptele conform sistemului său propriu de gândire prin deducţie speculativă. Marchall): „Senzaţia constată ceea ce există real. în realitate. implicat într-o mulţime de relaţii foarte variate. Definiţia cea mai clară a celor patru funcţii este probabil următoarea (LN. Jung întrebuinţează expresia de tipuri raţionale. el rezistă la monotonie şi adeseori este dominat de idei obsesive.Extravertitul este difuz. La acestea se adaugă funcţiile iraţionale.19 . distras sau silit să-şi schimbe felul de a gândi şi a lucra. ultimele patru tipuri de percepţie sau iraţionale. . care este valoarea şi intuiţia.Extravertitul percepe. Consideram deci că la un individ dat predomină una dintre cele două atitudini (extra. în fine ne indică posibilităţile de origine şi scopul care se află în ceea ce există permanent". senzaţia sau intuiţia.

este o funcţie de adaptare care procedează prin raţionament pentru a rezolva problemele existenţei. a sentimentului şi a celor două funcţii de percepţie: aceasta semnifică doar că. aceea care este opusă funcţiei principale: sentimentul la un tip gândire. permite reprezentarea comodă a celor 16 structuri de bază: funcţia principală figurează sus. de exemplu. funcţia sentiment. Este ceea ce se numeşte funcţia inferioară: sentiment la un tip gândire. meseria le corespunde: un tip gândire va avea o meserie intelectuală. Gândirea. Această predominare a unei atitudini. conduita sa va fi inadecvată. pentru că fiecare se subdivizează în două subtipuri după funcţia auxiliară. atitudinea extravertită. se dezvoltă mai puţin: ele rămân mai puţin diferenţiate. Cealaltă atitudine şi celelalte funcţii. pentru a fixa ideile. gândire la un tip sentiment. Dintre cele trei funcţii neprincipale. Această constatare duce la 16 numărul tipurilor. în genere. subiectul are obiceiul de a se conduce prin atitudinea şi funcţia pentru care este mai dotat: prin exerciţiu aceste atitudini şi funcţia principală se diferenţiază. acest om se va orienta după răsunetul evenimentelor în interiorul lui (introversie) şi raţionând (gândire). de asemenea.nu implică la el absenţa de extraversie. neabilă. intuiţia la un tip senzaţie etc. El posedă. este mai puţin la îndemână în domeniul inimii decât în acela al abstracţiilor şi în relaţiile cu oamenii decât cu lumea ideilor. înainte de a fi instrumentul cunoaşterii intelectuale. In mod obişnuit. FUNCŢIA PRINCIPAL Ă EXTRAVER TITĂ . intuiţie la un tip senzaţie. mai dezvoltată decât cealaltă şi joacă rolul unei auxiliare a funcţiei principale.20 individ să se adapteze circumstanţelor vieţii. dar de mai puţină bună calitate. frecvent. în general. CARACTEROLOGIE $1 GRAFOLOGIE puţin utilizate. un tip sentiment o meserie de contact cu oamenii. Un astfel de om posedă. auxiliară prima la stânga şi a doua la dreapta. senzaţie la un tip intuiţie. cea mai puţin dezvoltată este. un tip gândire introvertită . fondată pe principiul polarităţii. Din cele două funcţii restante (funcţii „laterale"). inadaptată. dar mai puţin diferenţiată decât gândirea sa. arhaică. ea rămâne nediferenţiată. Dacă circumstanţele obligă subiectul să se servească de ea. a unei funcţii rezultă din predispoziţii înnăscute şi din influenţele educaţiei. de asemenea. un tip senzaţie cu lucrurile. în cea mai mare parte a circumstanţelor. Orice om posedă cele două atitudini şi cele patru funcţii. el este mai puţin dotat pentru a observa şi prinde situaţiile concrete decât pentru a reflecta. Schema „crucii funcţiiloi Schema „crucii funcţiilor".7. Neglijată în profitul funcţiei principale. Că un subiect este. inferioară jos. 1. devin eficace. reflectă fidel gândirea lui Jung. una este. propusă de Ania Teillard în 1946. Această schemă.

(După Ania Teillard) FUNCŢIA AUXILIAR Ă INTROVER .21 CARACTEROLOGIE $1 GRAFOLOGIE FUNCŢIA AUXILIARĂ Mr EXTRAVERTITĂ 4 LĂ INTROVERTI TĂ A DOUA FUNCŢIE ™ LATERALĂ (EXTRAVERTITĂ SAU INTROVERTITĂ) FUNCŢIA INFERIO ARA INTROVE RTITĂ FUNCŢIA PRINCIPA A DOUA FUNCŢIE ^ LATERALA "(INTROVERTITĂ SAU EXTRAVERTITĂ) FUNCŢIA INFERIOARA EXTRAVERTI TĂ „Crucea funcţiilor" a tipurilor extravertit şi introvertit.

nonşalanţă. Toţi autorii subliniază lipsa de stabilitate. Destul de mare. datorită unei inconsistenţe a vieţii afective. . isterie. lentă. Astfel de stări dispoziţionale se întâlnesc în manie. legătură nedecisă. tensiune insuficientă. nesigură. după Kretschmer o formă frustă de manifestare a unei structuri psihologice normale (schizotimie). păstoasă. lipsă de control şi de disciplină. sinuozitate. Labilitate (instabilitate emotivacţională. absenţa de control în ceea ce priveşte efectele. 2. predominanţă a arcadei. o putem găsi şi în alte situaţii. „lipsă de ţinută". neparticipare afectivă. oscilaţii bruşte în sfera sentimentelor. cel mai adesea nemotivate. cum ar fi în anumite insuficienţe glandulare. lipsită de ritm (preritmică). forme imprecise şi neglijente (lipsă de stilizare).imposibilitate de a „înţelege". Această „răceală". atacuri şi finale lungi. având caracteristicile scrierii „laxe" a lui Crepieux-Jamin şi corespunzând gradului I al tensiunii grafice (inhibiţie insuficientă) a lui Pophal. fir moale. versatilitate timică) Termenul se referă la modificările şi dinamica afectivităţii (mai ales a emoţiilor). înclinare inegală. demenţă etc. Scrierea este neregulată. Această „deficienţă" poate fi. labilitatea este o trăsătură esenţială a personalităţii deformate a delincventului adult sau minor. de a compătimi. constând într-o variaţie excepţional de rapidă şi frecventă a dispoziţiilor mentale şi afective. aspect spaţial dezordonat. dar poate lua forme pre-morbide sau morbide (schizoidie sau schizofrenie). umflată. fatigabilitate. unele psihopatii.1. presiune uşoară. „invertebrare". de inconsistenţă. creştere a progresivităţii şi regresivităţii. 38). în ceea ce priveşte personalitatea. bare ale lui „t" şi finale scurte sau ascuţite (v. simplificate. permeabilitate crescută a eului. Aspectul grafic al labilităţii prezintă două forme fundamentale. capriciu. de a participa la ceea ce este emoţionant sau înduioşător. Această labilitate se traduce prin reacţii dezordonate. uscată. Din punct de vedere grafologic: scriere verticală. forme îngustate. centrifugă. instabilitate. Moliciunea împiedică elasticitatea. hiperexcitabilitate emotivă. schimbări continue de orientare vădind un caracter haotic. Cursul traseului vădeşte o mişcare neelastică.Tendinţa scris criminală în 95 proprie. ea poate fi descrisă mai ales prin „lipsuri": lipsă de maturitate şi de caracter. impulsivitate. De asemenea. etalată. direcţie orizontală. Subiecţii având această versatilitate par să nu aibă nici o personalitate . nepreve-dere. scrierea lui Himmler).6. inegală. intoleranţă extremă la frustrări. infantilism. Nu foarte rapidă. legată. influenţabilitate. moliciune. versatilitate. Mai întâi o scriere cu forme nesigure. legături unghiulare sau filiforme. neglijentă. accentuare înaltă (fig.

unii dintre aceşti scriptori pot avea o serie de însuşiri poetice şi un anumit talent de improvizare (adesea lipsită de bun simţ).în ciuda acestor laturi. în genere negative.* .

necontrolat. abrupt. spasmodic. umflată. agitat. cu aspect spaţial perturbat. după Pophal). viteză inegală şi mai ales o mare inegalitate a .24 'o^JUL „ttuSu h^ri^ î i2L? iertau & Fig. înclinare inegală). 38. cu viteză redusă datorită crispării. inegalitate extremă a tuturor indicilor grafici. adesea tremurat. Scrierea este neconcordantă. mare. Desfăşurarea traseului se face în mod fragmentar. slabă. • Celălalt pol al labilităţii îl găsim în mişcare grafică cu redoare excesivă şi crispată şi care corespunde unei destinderi inadecvate (gradul V al tensiunii grafice. Scriere corespunzând gradului I al tensiunii grafice (inhibiţie insuficientă) a lui Pophal (cu aspect spaţial dezordonat. forme imprecise. tocată. disritmică. forme deteriorate şi disoluţii. tendinţă la juxtapunere.

25 gradului de legătură. sacade. . 39). fir indurat. unghiuri. linii fluctuante (fig.

cu traseu fragmentar. sacade. necontrolat. pe de altă parte. înşelătoria în viaţa cotidiană se cere adesea grafologului de a se pronunţa asupra delicatei probleme a autenticităţii unor persoane. dar actualmente considerăm că trebuie să abordăm această problemă întrun chip mai larg. unghiuri. o asociere de frăsături ne poate duce la o recunoaştere şi o înţelegere a modalităţii de comportament a mincinoşilor şi înşelătorilor.punct comun cu scrierea laxă de gradul I. agitat. anarhie interioară.1. 39. semnele de nesinceritate la care avem obiceiul să ne referim nu sunt totdeauna prezente în anumite scrieri ale înşelătorilor recunoscuţi. viteză inegală. inegalitate extremă a tuturor indicilor grafici. Saudek ne-au dat o bază de reflexiune esenţială. altele ne descumpănesc prin aspectul lor „enigmatic". doar un fascicul de elemente. Toate acestea traduc modificări nete ale personalităţii: pierderea controlului. deşi unii indici grafici ne pot da o orientare în acest sens. . Astfel.Ţf«Mnta criminală în scris Fig. reactivitate excesivă.7. spasmodic. Scriere corespunzând gradului V al tensiunii grafice (după Pophal). Crepieux-Jamin. dar a cărei origine e diferită. fire explozivă şi o extremă labilitate . 2. Nesinceritatea. abrupt. pe de o parte. Dacă anumite scrieri ne atrag atenţia imediat întrucât ele conţin numeroase semne de nesinceritate (Pulver). aspect spaţial perturbat. violenţă. minciuna. neprecis. ambiguu sau dis- cordant. Pulver.

.De la început trebuie să arătăm că nu putem pune pe acelaşi plan minciuna. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful