Problemele generale ale educaţiei incluzive

(curs pentru masterat; durata – 38 ore (18 teoretice şi 20 practice) 1. Introducere în domeniul educaţiei incluzive • Argumente PRO educaţie incluzivă; • Scurt istoric al educaţiei incluzive; • Modelele de abordare a persoanelor cu dizabilităţi: modelul medical şi modelul social. • Contextul legislativ naţional şi internaţional al educaţiei incluzive; • Delimitări conceptuale în domeniu; • Etica domeniului dizabilităţii; • Modele de incluziune şcolară a copiilor cu CES (pe plan naţional şi internaţional). 2. Copilul cu Cerinţe Educaţionale Speciale • Categoriile copiilor cu CES; • Categoriile de probleme cu care se confruntă copiii cu CES (probleme de cunoaştere şi învăţare; probleme senzoriale şi fizice; probleme de comunicare; probleme emoţionale, comportamentale şi sociale); • Atitudinea faţă de copilul cu CES (dizabilitate); relaţia stereotip – prejudecată discriminare. 3. Organizarea procesului educaţional incluziv • Activitatea echipei intraşcolare multidisciplinare; • Planul Educaţional Individualizat – funcţii; componente; • Algoritmul elaborării planului educaţional individualizat (PEI) pentru copilul cu CES. 4. Evaluarea psihologică complexă a copilului cu CES • Principii generale ale evaluării copilului cu CES; • Complexul de diagnosticare psihologică a copilului cu CES în vederea facilitării incluziunii lui şcolare. 5. Particularităţile mediului familial în care se educă copilul cu dizabilităţi • Etapele de adaptare a familiei la dizabilitatea copilului şi acceptarea dizabilităţii copilului; • Schimbările la nivel psihologic, social şi somatic ce se produc în viaţa familiilor după apariţia copilului cu dizabilităţi; • Tipologii în caracterizarea părinţilor copiilor cu dizabilităţi; • Relaţiile părinte - copil cu dizabilităţi. 6. Consilierea psihologică a familiei copilului cu dizabilităţi • Drepturile părinţilor ce educă copii cu dizabilităţi; Problemele părinţilor în consiliere; • Problemele consilierului în relaţia cu părinţii; • Modelele de relaţionare între specialist şi părinte; • Direcţiile de bază în consilierea familiei copilului cu dizabilităţi; • Procedura consilierii familiei copilului cu dizabilităţi; • Particularităţile consilierii psihologice a părinţilor şi altor persoane apropiate pentru copilul cu dizabilităţi. 7. Strategii de evaluare psihologică a familiei copilului cu dizabilităţi (complex de diagnosticare psihologică a familiei copilului cu dizabilităţi). Realizat: Tatiana Vasian, IŞE.

MODULU I.
Probleme generale ale educaţiei incluzive
DESPRE:  Argumente PRO educaţie incluzivă  Scurt istoric al educaţiei incluzive  Contextul legislativ naţional şi internaţional al educaţiei incluzive  Delimitări conceptuale în domeniu  Practici ale incluziunii copiilor cu CES. Modele de incluziune şcolară a copiilor cu CES. Contextul naţional şi internaţional al educaţiei incluzive Motto: “Toate fiinţele umane sunt născute libere şi egale, în demnitate şi drepturi”. (Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, 1948) Evoluţia istorică a abordării persoanelor cu dizabilităţi (I)  Exterminarea (societatea spartană, perioada celui de al II Război Mondial )  Segregarea (divizarea în categorii: „normali” şi „anormali”; apariţia insituţiilor speciale, de tipul azilelor; încercări de educaţie şcolară a copiilor mai slab dotaţi (finele secolului al XVIII (perioada iluministă))  Acordarea cetăţeniei reduse (permiterea accesului pentru copiii cu dizabilităţi în şcoli (chiar şi dacă erau speciale) şi apoi în ateliere (protejate).  Dacă aceste persoane pot să înveţe, înseamnă că ele reprezintă o anumită valoare pentru societate. - înfiinţarea unor clase speciale în incinta şcolilor obişnuite (clase de perfecţionare în Franţa, spre exemplu) - în perioada dintre cele două războaie mondiale; - diferenţierea învăţământului special, din perspectiva tipului de probleme cu care se confruntă copilul şi a tipului dizabilităţii lui – după cel de-al II Război Mondial  Recunoaşterea drepturilor egale - (începutul unor reforme îndelungate şi complexe în învăţământ, în plan mondial, de la unica formă de învăţământ – şcoala specială – la dezvoltarea formelor noi de instruire (clase speciale, pe lângă şcoala generală), dar şi diverse structuri de sprijin, centre de resurse, apariţia cadrelor didactice specializate pentru suportul învăţării copiilor cu dizabilităţi în şcoala obişnuită) Modele de abordare a persoanelor cu dizabilităţi  Modelul medical - axat pe diagnoza persoanei, dizabilitatea ei. El explică dificultăţile cu care se confruntă copilul, şi respectiv familia lui, prin prisma acestor deficienţe, cu tentativa de a „repara, schimba ceea ce nu merge”. Respectivul model medical consideră dizabilitatea drept o „tragedie personală” care limitează capacitatea persoanei cu dizabilităţi de a participa la viaţa societăţii.  Modelul social - pune accent pe mediul social şi modul în care acesta poate asigura participarea şi implicarea deplină a persoanei cu dizabilităţi. Dizabilitatea nu este percepută drept un accident nefericit sau un moment de compătimire (Ecaterina Vrăsmaş (2007)), ci parte a experienţei umane, un mod de viaţă şi o anumită modalitate de învăţare şi dezvoltare. Istoricul dezvoltării perspectivei incluzive în educaţie (I) 2005  Convenţia ONU pentru dizabilitate - (promovează drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi încadrează dizabilitatea în dezvoltarea umană) 2000  Forumul Educaţiei de la Dakar.

prejudecăţi şi concepţii greşite.  Fizice (tulburări ale funcţiilor aparatului locomotor. spre ex.  De limbaj. Educaţia incluzivă are drept obiectiv principal adaptarea şcolii la cerinţele speciale de învăţare ale copiilor.Cadrul de Acţiune şi obiectivele mileniului ( să asigure tuturor copiilor acces şi posibilitatea de a-şi completa studiile obligatorii până în 2015. Asta trebui să se refere şi la copiii cu dizabilităţi şi la cei supradotaţi. IMC. Doar aşa noi putem deveni mai eficienţi în comunicare. Dizabilităţi:  Senzoriale (afectarea organelor de simţ). needucogeni . tinerilor şi adulţilor cu dizabilităţi. avînd ca scop exploatarea resurselor existente. Thailanda)1989  Convenţia ONU cu privire la drepturile Copiilor. Focus pe cei marginalizaţi şi pe fete..) FOLOSEŞTE CUVÂNTUL CORECT  Cuvintele pot face persoanele libere – de stereotipuri. intelectuale. spre ex. ceea ce presupune reformarea şi dezvoltarea în ansamblu a şcolii. ai populaţiilor nomade sau emigranţi. copiii străzii. iar prin extensie – adaptarea şcolii.  Este vreo cale mai bună de a spune aceasta? În loc de Foloseşte  Surd .)  Senzoriale (afectarea organelor de simţ).Persoană cu dizabilitate de văz sau nevăzător  Mut .).  Mentale (tulburări ale funcţiilor sistemului nervos).  De comportament (ADHD. spre ex.(Asigură dreptul tuturor copiilor de a primi educaţie fără discriminare de orice natură) 1948  Declaraţia Universală a Drepturilor Omului . lingvistice sau altele.Persoană cu dizabilitate de auz  Orb. . în general.Copii cu dificultăţi de învăţare . etnice sau culturale şi din alte arii sau grupuri dezavantajate.Persoană cu dizabilităţi mentale (diferit de persoana cu probleme de sănătate mintală)  Copii retardaţi sau nedezvoltaţi. copii din minorităţi lingvistice.) 1990  Declaraţia mondială a Educaţiei pentru Toţi (Jomtiem. sociale. relativ la condiţiile fizice.  Mentale (tulburări ale funcţiilor sistemului nervos).(Nu numai afirmăm egalitatea în drepturile la educaţie a tuturor copiilor. emoţionale.(Şcolile trebuie să se adapteze la toţi copiii. pentru a susţine participarea la procesul de învăţămînt a tuturor copiilor din cadrul unei comunităţi. chior .) 1994  Conferinţa de la Salamanca . IMC. dar şi stabiliim că educaţia trebuie să fie oferită în medii şcolare cât mai integrate şi în mediile şcolilor generale. spre ex.  De comportament (ADHD. Regula 6 .(Asigură dreptul la educaţie liberă şi obligatorie elementară pentru toţi copiii) Concepte definitorii (I) Educaţie incluzivă – un proces permanent de îmbunătăţire a instituţiei şcolare. Tu poţi de asemenea să spargi barierele de prejudecăţi prin a face un efort conştient pentru a utiliza cuvinte care nu au un ton sau bază negativă în bază de etnie sau gender. mai ales a celor umane.  De limbaj. la diversitatea copiilor dintr-o comunitate.Persoană cu dizabilitate de vorbire  Mintal retard . cei care muncesc.paragraf 3) 1993  Regulile Standard pentru egalizarea şanselor persoanlelor cu dizabilităţi.).  Fizice (tulburări ale funcţiilor aparatului locomotor.

Aceasta presupune:  Prezenţa unui cadru didactic de sprijin responsabil de elevii care au cerinţe speciale. Plasarea în clasa din şcoala obişnuită cu predare în echipe (CDS). Frecventarea şcolii speciale. organizate pentru compensarea participării la alte acţiuni. handicapat. În prezent. centru de tratament. cu frecvenţă parţială.Ospiciu.Persoană ce suferă de probleme ale sănătăţii mintale Nebun. Nivelul II. Instruire la domiciliu. invalid. Plasarea în şcoala de tip rezidenţial. Nivelul VI.Persoană cu probleme de sănătate mintală Ex-pacient cu probleme mentale . . Nivelul I.Persoană cu dizabilităţi severe Imobilizat în cărucior . psihopat. la anumite materii de studiu.Persoană care a fost în detenţie. alternativ cu frecventarea unei unităţi speciale (şcoala specială).Copil cu dislexie Calic.Persoană care se recuperează după utilizarea drogurilor Fost puşcăriaş . în diverse forme. completare Aceste acţiuni pot fi:  Activităţi de pregătire pentru ceea ce se va face la clasă. schizofrenic . Integrarea în clasa de educaţie specială plasată în şcoala obişnuită. Nivelul IV. Hospice.Persoană în vârstă sau persoană de vârsta a treia Modele de incluziune şcolară În mai multe dintre ţările care dezvoltă practici incluzive soluţia de integrare şcolară este una complexă: asocierea. serviciu de îngrijire pentru persoane bolnave în stadie terminală Bătrân / bătrână . corelată cu modalităţi particulare de pregătire.  Plasarea în clasa obişnuită. din care copilul este retras pentru anumite şedinţe. fost deţinut Spital de nebuni .  Lecţii particulare.Utilizator de scaun cu rotile Pacient cu probleme mentale . Plasarea în clase obişnuite.              Copil dislexic . Nivelul III. există un şir de posibilităţi de integrare şcolară a copiilor cu CES.Persoană care se reface după probleme de sănătate mintală Nebun . Nivelul V.Persoană cu probleme de sănătate mintală Drogat -Utilizator de droguri Fost drogat .  Activităţi/lecţii de consolidare a cunoştinţelor. unde copilul beneficiază de educaţie specială (inclusiv de intervenţii specifice necesare). ajutorul unor specialişti. pentru a primi. în raport cu nevoile lui individuale. în alt spaţiu decât clasa (sala de resurse). a unor intervenţii specifice cu şcolarizarea în clase obişnuite. Înscrierea într-o clasă obişnuită. infirm-Persoană cu dizabilităţi Foarte handicapat . spital de psihiatrie.

sentimente şi tendinţe de comportare. Într-o zi poate tu vei fi cel care va primi de la cineva care face acelaşi lucru. typos . profesorului ce lucrează cu el?  Ce schimbări în modul Dvs. Categorii de probleme cu care se confruntă copiii cu CES  Ce sugestii în organizarea activităţii de învăţare aţi oferi părintelui unui copil cu dificultăţi de învăţare. fizic aţi utiliza/recomanda?  Ce metode care vizează controlul comportamentului copiilor aţi recomanda? Relaţia Stereotip – Prejudecată – Discriminare . care implică idei. • Atitudinea faţă de CES. Dăruieşte celor în nevoie. Prezintă o totalitate de emoţii.. Allport: Stereotipul – credinţă exagerată. stigmatizată. • Categoriile de probleme cu care se confruntă copiii cu CES. care are funcţia de a justifica o conduită faţă de această persoană/categorie. fix.I  Stereotipul (greacă: stereos – solid.caracter).MODULUL II Copilul cu Cerinţe Educaţionale Speciale Despre: • Diferenţele dintre copii..  Discriminarea .  G.când se acţionează conform prejudecăţii existente. . legată de una/mai multe categorii de persoane.  Prejudecata – o atitudine. cogniţii (convingeri) şi tendinţe comportamentale. de comunicare cu copiii (elevii) aţi face sau aţi recomanda profesorului/părintelui?  Ce modalităţi de a oferi ajutor individual copiilor cu dificultăţi de ordin senzorial. • Categoriile copiilor cu CES.

 Învăţătorul/profesorul clasei (educatorul grupei). terapeutul din cadrul unul centru).  formulează recomandări membrilor echipei privind planificarea activităţilor de asistenţă a elevului în conformitate cu cerinţele educaţionale speciale și caracteristicile specifice ale acestuia. Componenţa unei EIM  Administraţia instituţiei. psihologul. imaginaţia.). Algoritmul elaborării planului educaţional individualizat (PEI) pentru copilul cu CES  Ce este? PEI este un instrument de planificare şi coordonare a procesului educaţional pentru copilul cu CES.  Care sunt componentele PEI (ce trebuie să conţină)?  Puncte forte şi necesităţi ale elevului . logopedul. 2. luarea deciziilor. temperamentul. cadrul didactic de sprijin. un semestru.  Cadrul didactic de sprijin (CDS). Activitatea echipei intraşcolare multidisciplinare  Echipa intraşcolară multidisciplinară constă dintr-un grup de profesionişti care conlucrează avînd drept scop proiectarea.  prezintă recomandări privind adaptările psihopedagogice necesare în organizarea procesului educaţional.  Copilul (ori de cîte ori este cazul).  Specialiştii din serviciile de recuperare (dacă copilul beneficiază de astfel de servicii. atenţia. realizarea celor mai potrivite activităţi pentru respectarea interesului superior al copilului prin toate deciziile şi activităţile realizate.  Părintele sau persoana tutore care îngrijeşte de copil. tipul de inteligenţă..MODULUL III Organizarea procesului educaţional incluziv 1. Notă: Nu există o componenţă standard a unei echipe intraşcolare multidisciplinare.  planifică asistenţa psihologică a elevului. necesităţile. afectivitatea/emotivitatea.  Celelalte cadre didactice din instituţia dată implicate nemijlocit în procesul de educaţie a copilului. gândirea. interesele şi caracteristicile specifice ale elevului (limbajul.  Asistentul medical din instituţie. memoria.  Cine participă la elaborarea lui? Persoanele care vor lucra cu copilul dat (cadrul didactic.. stilul de învăţare).  Psihologul instituţiei. adecvate cerinţelor educaţionale speciale ale elevului. Responsabilităţile psihologului în cadrul EIM  Acumulează şi comunică echipei informaţia cu referinţă la punctele forte. dacă este necesar şi prezent în cazul copilului.  Pentru ce perioadă se elaborează? Poate fi elaborat pentru un an.

verbal. Caracteristici specifice ale elevului (domeniile de dezvoltare: motor. în cazul necesităţii unui curriculum adaptat sau modificat  Finalităţile de învăţare pentru elev (curriculum general. adaptat. cognitiv. potenţialul şi interesele copilului. Se realizează prin adaptarea curriculumului general la necesităţile. modificat)  Adaptări curriculare şi de mediu  Strategii de evaluare  Informaţii despre monitorizarea progresului în dezvoltarea copilului. în contextul unei arii curriculare sau discipline şcolare. social)  Competenţele actuale ale elevului.  Programe şcolare . cu renunţarea la altele. mai complexe.  Cum se realizează ? PEI este un fel de „curriculum propriu” al copilului cu CES. Se selectează unele compartimente din curriculumul general al şcolii sau grădiniţei care pot fi asimilate de copilul cu CES. emoţional. cărora copilul dat nu le va face faţă.

 Profilul psihologic al copilului:  Dezvoltare intelectuală. nevoi speciale . prin urmare nu are un caracter definitiv. Complexul de diagnosticare psihologică a copilului cu CES în vederea facilităţii incliziunii şcolare  Observarea activităţii de joc a copilului.  Tehnici narative.).MODULUL IV Principii generale ale evaluării copilului cu CES  Evaluarea psihologică are drept obiectiv examinarea şi constatarea nivelului de dezvoltare a copilului.  Tehnicile proiective.  Dezvoltare afectiv-emoţională..  Evaluarea vizează definirea nevoilor copilului la un anumit moment al vieţii acestuia. a particularităţilor personale care pot fi valorificate în identificarea căilor de diminuare a dificultăţilor. sănătate.  Comportamentul social (autonomie.  Desenul liber al copilului.  Întegrarea în colectivitate.  Se acordă o atenţie deosebită familiei copilului (sprijinirea familiei copilului).  Evaluarea priveşte ansamblul nevoilor copilului (educaţie.  Discipline preferate. Oevaluare va cuprinde:  Date privind situaţia copilului şi familiei lui.  Date privind sănătatea copilului. ea neputând defini odată pentru totdeauna nevoile copilului. cooperare). .  Discipline la care copilul are dificultăţi. II. Se studiază nevoile acesteea în vederea transformării ei într-un mediu favorabil dezvoltării copilului. motivul încadrării copilului în categoria de copii cu CES.  Date privind situaţia şcolară a copilului:  Rezultate şcolare.. a potenţialului şi dificultăţilor de învăţare.  Concluziile evaluării complexe: problemele copilului şi familiei.

 Scale de dezvoltare psihomotrică a copilului:  Scara Portage pentru educaţie timpurie (0-6 ani).S.P.Testul – film” a lui Renes Gille  Probele de desen (Omuleţul.C. . Testul arborelui). autoapreciere. Complexul de diagnosticare psihologică a copilului cu CES în vederea facilitării incluziunii lui şcolare . Desenul familiei. Scala W. a imaginii de sine. Interdependenţa = Paradigma NOI Pentru a obţine ceea ce îşi doresc.  Scara de evaluare Denver (Testul Denver). persoanele dependente au nevoie de alţii.. Cele independente obţin ceea ce îşi doresc prin propriile eforturi. Cele interdependente îşi unesc eforturile pentru aşi mări şansele de succes.I.P. (Wechsler) pentru preşcolari şi şcolarii mici (3-7ani) Matricele progresive Standard-Raven  Testul Goodenough (Omuleţul) Teste de personalitate:  Sistemul de evaluare ASEBA pentru vârsta şcolară (Achenbach Sistem of Empirically Based Assessment) – un sistem integrat de evaluare bazat pe surse multiple. . (Wechsler) pentru şcolari (7-16 ani) şi Scala W.II Teste de studiere a dezvoltării cogntive şi a inteligenţei copilului.  Testul Luscher (testul culorilor)  Teste de studiere a nivelului de anxietate.S.I.

insomnie. capacitatea lui de a acccepta sau nu dizabilitatea. Tkaceva şi bazată pe accentuările de caracter ce au apărut la părinte în rezultatul situaţiei psihotraumatizante îndelungate: . Tkaceva (2007) ):  Specificul de personalitate al părintelui.  Schimbările la nivel psihologic.  Măsura în care copilul satisface aşteptările părinţilor în sensul unei adaptări şcolare.  Tipologii în caracterizarea părinţilor copiilor cu dizabilităţi.  În plan profesional.MODULU V Particularităţile mediului familial în care se educă copilul cu dizabilităţi DESPRE:  Etapele de adaptare a familiei la dizabilitatea copilului şi acceptarea dizabilităţii copilului. citat de Alois Gherguţ. * Diferenţe în schimbările ce se produc la nivel psihologic la mama şi tatăl copilului cu dizabilităţi. Schimbări la nivel social:  În relaţiile de cuplu (intrafamiliale). social şi somatic ce se produc în viaţa familiilor după apariţia copilului cu dizabilităţi. 1988.  Schimbări la nivel somatic: varierea tensiunii arteriale. tulburări ale reglajului termic.  Stiluri parentale în familia copilului cu dizabilităţi. 2007: formele activă şi pasivă a refuzului  Furia  Culpabilizarea  Adaptarea emoţională Schimbările la nivel psihologic. situaţia copilului şi. sociale. propusă de V.  În relaţiile extrafamiliale. însăşi copilul deficient. Tipologia părinţilor copiilor cu dizabilităţi I tipologie. surmenaj. dureri frecvente de cap. Etape de adaptare a familiei la dizabilitatea copilului  Şoc iniţial.  Negare şi refuz Ringler.  Lipsa sprijinului pozitiv din partea mediului social acordat familiei.  Complexitatea şi gradul dizabilităţii copilului. social şi somatic ce se produc în viaţa familiilor după apariţia copilului cu dizabilităţi  Schimbări la nivel psihologic Factori psihotraumatizanţi (V. în final.

mixtă la factorii de stres. Cele mai frecvente stiluri parentale neadecvate în familia copilului cu dizabilităţi:        Supraprotecţia Hipersocializarea autoritară Educaţia în „cultul bolii” Educaţia prin simbioză Educaţia după tipul infantilizării Hipoprotecţia Respingerea emoţională. ce condiţionează prezenţa la persoanele acestui grup atât a caracteristicilor stenice. Tkaceva a demonstrat relaţia dintre tipul psihologic al părinţilor şi modelul de educaţie ales de ei. Contactele cu părinţii sunt înlocuite cu contactele cu alţi subiecţi.  tipul neurotic.  Părinţii de tip neurotic demonstrează cei mai înalţi indici la formarea unor relaţii interpersonale neadecvate cu copilul (în 86% cazuri). tendinţă de izolare. cât şi hipostenice. urmate de probleme grave de comunicare. pornind de la tipul de reacţie manifestată de părinte în relaţia cu copilul:  Părinţi echilibraţi. Ecaterina Vrăsmaş. Albu. V. Şi C.  Părinţi autoritari/rigizi. 2008: Dizabilitatea nu este un accident nefericit.  Părinţii de tip autoritar demonstrează cei mai înalţi indici (în 60.  În cazul comunicării insuficiente sau neadecvate dintre copil şi părinte are loc fenomenul reorientării emoţiilor afiliative ale copilului asupra altor persoane care-i sunt în preajmă şi care de ceva timp se îngrijesc de el. propusă de A.  tipul psihosomatic.1 % cazuri) la stabilirea unor relaţii interpersonale optime cu copilul (modelul cooperării). . Relaţia părinte . Familiile ce au copii cu dizabilităţi beneficiază de dreptul de a avea satisfăcute nevoile lor şi aceasta trebuie să fie parte a politicilor sociale din toate ţările. agresivitate. inclusiv şi cel cu dizabilitate. un mod de viaţă şi o anumită modalitate de învăţare şi dezvoltare. nelinişte.  În lipsa dragostei părinteşti şi sprijinului emoţional interacţiunea copilului cu mediul social poate lua forme neadecvate. Aceşti părinţi folosesc metode educaţionale caracteristice refuzului sau lipsei dorinţei de a interacţiona.  Părinţi indiferenţi.copil cu dizabilităţi  Fiecare copil. “Intervenţia socioeducaţională ca sprijin pentru părinţi”. Atitudinile lui faţă de lumea din jur capătă nuanţe nedorite: ostilitate. tipul autoritar. A II-a tipologie. o tragedie sau un moment de compătimire. ci parte a experienţei umane.  Părinţi inconsecvenţi.  Părinţi exageraţi.  Pentru tipul psihosomatic este caracteristică reacţionarea combinată. resimte necesitatea în contacte emoţionale pozitive permanente şi căldură din partea părintelui.

 Identificarea problemelor familiei din spusele părinţilor.MODULUL VI Consilierea psihologică a familiei în care se educă copilul cu dizabilităţi DESPRE:  Drepturile părinţilor ce educă copii cu dizabilităţi  Problemele părinţilor în consiliere  Problemele consilierului în relaţia cu părinţii  Modelele de relaţionare dintre profesionişti şi părinţi  Direcţiile de bază în consilierea familiei copilului cu dizabilităţi  Etapele consilierii familiei copilului cu dizabilităţi  Evaluarea psihologică a familiei în care se educă copilul cu dizabilităţi. Direcţiile de bază în consilierea psihologică a familiei copilului cu dizabilităţi  Consilierea psihopedagogică. Etapele consilierii familiei  Cunoaşterea. nivelul de aspiraţii) .  Consilierea în vederea orientării profesionale.  familiarizarea cu rezultatele investigaţiilor diagnostice în vederea orientării profesionale ale adolescentului cu dizabilităţi. concluzii. . Cele mai frecvente probleme cu care se adresează de obicei părinţii copilului cu dizabilităţi la psiholog  Dificultăţi ce apar în procesul instruirii şi educaţiei copilului.  Diagnosticarea psihopedagogică a particularităţilor de dezvoltare a copilului.  Evaluarea rezultatelor diagnostice şi formularea de către psiholog a problemelor reale existente în familie.  Determinarea metodelor de soluţionare a problemelor. stabilirea contactului. Sarcinile consilierii în vederea orientării profesionale:  înţelegerea de către părinţilor a sarcinilor de bază a reabilitării profesionale a copilului lor.  Generalizarea.  formarea unei poziţii parentale unice în vederea acordării sprijinului în vederea orientării profesionale ale copilului şi planificarea carierei viitoare.  Determinarea modelelor de educare (relaţionare) utilizate de părinţi şi a caracteristicilor lor de personalitate.  Consilierea de familie.  formarea unor expectanţe adecvate vis-a-vis de prognoza perspectivelor profesionale ale copilului (aşteptări.

Majoritatea problemelor familiilor cu copii cu dizabilităţi se rezolvă în urma realizării următoarelor măsuri: • selectarea anumitor programe instructive potrivite pentru copil. care îi poate ajuta pe profesionişti să acorde părinţilor cu copii cu dizabilităţi ocazia de a trăi sentimente şi reacţii “normale”: 1. Dreptul de a înceta să încerci (renunţa) 6. • stabilirea unor relaţii adecvate între membrii familiei şi. • schimbarea viziunii parentale despre lipsa de perspectivă a dezvoltării copilului. 3) Studierea particularităţilor reţelei sociale a familiei. Probleme legate de relaţiile interpersonale ale copiilor (copiii cu dezvoltare tipică nu vor să interacţioneze cu copilul cu dizabilităţi. manifestarea geloziei. supraprotecţie.  Probleme în relaţiile de cuplu. copilul cu diz. Dreptul la intimitate 4. agresivităţii). buneii nu doresc să relaţioneze cu copilul. • organizarea activităţii de corecţie a dezvoltării copilului acasă. instituţiile pe care le frecventează ( acasă copilul are succese mai mari). atitudinea lor faţă de el (apropiaţii manifestă milă. • determinarea modelului de educaţie a copilului adecvat utilizat de părinte şi fomrarea competenţelor parentale adecvate. 2) Diagnosticul particularităţilor individuale.  Relaţiile interpersonale ale copilului cu dizabilităţi cu cei apropiaţi. copilul e mai agresiv faţă de unii membri). îi blamează. de personalitate ale copilului cu dizabilităţi.  Respingerea emoţională a copilului de către unul din părinţi sau chiar refuzul de a asigura material copilul. Etapa VI.  Subaprecierea potenţialului copilului de către specialiştii din centre. Dreptul de a fi părinte . • dezvoltarea la copilul cu dizabilităţi a unor atitudini adecvate faţă de membrii familiei. Dreptul de a te înfuria 2. Dreptul de a stabili limite 7. Dreptul de a continua să încerci 5. îi agresează. apărute din cauza dizabilităţii copilului. Kay Farell (1985) a întocmit o “LISTĂ DE DREPTURI” pentru părinţi. Dreptul de a căuta o altă părere 3. În această idee. Drepturile părinţilor Părinţilor care au copii cu dizabilităţi trebuie să li se acorde şansa şi ocazia de a simţi şi de a face ceea ce simt şi fac părinţii care au copii fără dizabilităţi. prin acest intermediu. de personalitate ale membrilor familiei.  Compararea copilului cu dizabilităţi cu ceilalţi copii din familie de către unul dintre părinţi (apreciere pozitivă/negativă. fizice)). este examinat de către semeni din cap până-n picioare (mai ales cel cu diz. cadre didactice.. inclusiv şi faţă de alte rude. fraţii sănătoşi se sfiază de faptul că au un frate/soră cu diz. şi a unui climat psihologic intrafamilial favorabil. MODULUL 7 Evaluarea psihologică a familiei copilului cu dizabilităţi Direcţiile de bază: 1) Diagnosticul particularităţilor individuale.

Stigmatul sau eticheta. dar şi de „fobia pierderii lui”. Mulţi părinţi au o experienţă negativă sau pur şi simplu nu au încredere în profesionist. 5. Problemele părinţilor în consiliere 1. Mentalitatea se schimbă ultima. care nu este stimată de ceilalţi. 3. Părintele nu are curaj şi nu doreşte consiliere pentru că ştie deja că este o persoană etichetată.8. Lipsa informaţiilor. lipsă de încredere în profesionişti în general. 4. autism (E. 2. De obicei. Frustrarea părinţilor. Părintele nu ştie ce însemnă consilierea şi nu are informaţii cu privire la rezultatele posibile ale acesteia. capacităţile copilului. Comunicarea dificilă a unor aspecte reale. Părintele nu crede că poate fi ajutat şi nu are încredere în bunăvoinţa consilierului. Frica exagerată pentru copil se transmite de la mamă la copil. Dreptul de a-ţi lua liber 11. adoptate de către părinţi şi influenţa lor indirectă în fiecare caz aparte asupra dezvoltării psihice şi a personalităţii copilului. Dificultatea de a discuta deschis problemele delicate. părintelui îi este dificil să delimiteze ce poate copilul face singur şi unde el are nevoie de ajutor. Stiluri parentale Descrierea celor mai frecvente stiluri de educaţie. bazate pe nişte atitudini neadecvate faţă de copilul cu dizabilitate. Nu sunt admisibile nici un fel de iniţiative de autonomie din partea copilului. Nu e deloc simplu să discuţi despre lucruri care au fost un „tabu” până nu demult. Moskovkina. 6. Dreptul de a nu te entuziasma 9. reţinere în dezvltarea psihică. părinţii îi limitează posibilităţile de dezvoltare. Simpla ascultare a problemelor părinţilor nu le rezolvă. Mastiukova. Problemele consilierilor în relaţia cu părinţii 1. 5. 2004). Confruntarea cu mentalităţile comunităţii. 3. Existenţa a prea multe opinii de specialitate care uneori se contrazic şi îi bulversează pe părinţi. . Reţinere. Acest gen supraprotector de educaţie se întâlneşte frecvent la părinţii copiilor cu paralizie cerebrală infantilă. Dreptul de a fi uimit de copilul tău 10. nu-şi formează deprinderi de autodeservire. Frustrarea specialiştilor. Protecţia exagerată a copilului poate fi cauzată de neîncrederea în puterile. Dreptul de a fi specialist responsabil 12. A. Având milă faţă de copil şi manifestând permanent dorinţa de a-l ajuta. 4. Copilul este plasat ca şi cum în „condiţii de seră”: el nu învaţă să înfrunte greutăţile. Comunicarea grea cu un părinte cu dizabilităţi sau care se găseşte într-o situaţie dificilă. Ceea ce trebuie să schimbăm sunt comportamentele. 1) Supraprotecţia . chiar şi ceea de ce copilul ar fi în stare de unul singur. pentru că după ce se va schimba fiecare putem să spunem că va începe schimbarea mentalului colectiv. 2. dezvoltând la el un comportament de eschivare şi determinând formarea unei legături sinbiotice cu mama. Dreptul la demnitate.părinţii încearcă să facă pentru copil tot.

inaptă peentru careva realizări mari. Copilul este supraobosit. nu va avea succes. anumite contradicţii interne. De obicei. frica de a nu i se întâmpla nimic rău copilului. Este adesea certat. Respingerea emoţională a copilului. formându-şi. ca rezultat. Nimeni nu se îngrijeşte de condiţiile ce i-ar asigura o dezvoltare normală. la rândul ei. ceea ce conduce la o imagine de sine scăzută. Părinţii sunt jenaţi din cauza insuccesului continuu al copiilor lor. 3) Unii părinţi îşi formează faţă de copil o atitudine similară cu cea faţă de un bolnav. o imagine de sine corespunzătoare: o persoană slabă. 2) La alt gen de educaţie. părinţii pot fi adepţii unei educaţii riguroase şi cu cerinţe corespunzătoare. stresul emoţional continuu trăit de către părintele copilului cu dizabilitate formează anumite trăsături de personalitate. 6) Hipoprotecţia se întâlneşte frecvent în familiile cu un statut social scăzut (familii dezavantajate social. 4) Educaţia prin simbioză se caracterizează printr-o „dizolvare” totală a părinţilor în problemele copilului. Ele încearcă să creeze pentru copiii lor o atmosferă deosebită în familie. . cu o dragoste absolută pentru el. prin abandonarea sau plasarea copilului într-o instituţie de tip rezidenţial. ci şi în cele cu un statut social înalt. Rezultatul acestui gen de abordare a copilului este o personalitate egocentrică. Această stare emoţională induce. nu se joacă cu semenii pentru că se poate accidenta etc. anxietatea. Poziţia sa interioară vis-a-vis de confruntările de zi cu zi este caracterizată mai degrabă prin evitarea sau refuzul de a le rezolva. carieră profesională şi creştere personală. devine ineficient în ceea ce face. în aceeaşi situaţie sunt şi fraţii şi surorile lui. Totodată buneii ce locuiesc în aceeaşi familie. cu părinţi alcoolici ce duc un mod anormal de viaţă) sau în familiile unde copilul cu dizabilitate nu prezintă nici o valoare din cauza deficienţei sale. Prin această atitudine din start îi conferă o insolvabilitate socială. care sunt irealizabile pentru el. Educaţia după tipul unei responsabilizări morale supraînalte. recurg părinţii care au montaje. viceversa celei supraprotective. De obicei. În cazul acestei abordări contradictorii copilul nu-şi formează o apreciere adecvată a capacităţilor sale. Deoarece rareori ajunge să trăiască bucuria succesului. După cum s-a arătat în capitolele anterioare. hipersocializarea autoritară. nu apreciază în mod adecvat posibilităţile copilului preamărindu-le. copilul poate fi îmbrăcat. Sunt multiple cazurile când părinţii înaintează cerinţe exagerate copilului. În cazul respingerii materne a copilului situaţia se explică prin imaturitatea psihologică a mamei şi insuficienţa formării instinctului matern. neîncrederea. inconsistenţă. datorită dizabilităţii pe care o are. dar şi a copilului. Mai des acest lucru se întâlneşte la taţi. uitând de propriile probleme. blândă şi să-i permită copilului orice. care sunt preluate involuntar şi de către el: nu mănâncă îngheţată pentru că va răci. Dar lipsa dragostei faţă de copil se întâlneşte nu doar în familiile cu un statut social scăzut. aşa ca sensibilitatea sporită. 5) Educaţia după tipul infantilizării este preluată de către părinţii care s-au dezamăgit în viitorul copilului cu dizabilitate şi consideră că el niciodată nu va reuşi în viaţă. Respingerea copilului poate fi însoţită în conştiinţa părintelui de identificarea sa cu deficienţa copilului. aşteptări sociale foarte înalte. Părinţii practic nu îngrijesc de el. Aşa. din care cauză au exigenţe foarte înalte legate de copil. adică toţi copiii acestei familii. hrănit prost. o stare de nelinişte şi copilului.Uneori copilul cu dizabilitate poate servi drept sursă a divergenţelor între membrii familiei cu privire la utilizarea metodelor educative. simţinduse vinovat. Mulţi dintre ei consideră viaţa cu un aşa copil drept o „cruce”ce trebuie dusă toată viaţa. pot avea o poziţie protectoare. conştientizată sau nu. Mai des acest gen de educaţie se întîlneşte la mamele ce-şi educă copilulu de unele singure. conduce la instalarea unei tensionări cronice la copil (supraîncordare). O atare dragoste maternă reduce şansele de dezvoltare a personalităţii părintelui. de exemplu. Copilul ajunge să creadă că într-adevăr este bolnav. nu-şi poate aprecia adecvat posibilităţile. Educaţia în „cultul bolii” la care recurg aceşti părinţi este dictată de anxietatea. decât prin a căuta o soluţie pentru ele. frustrat. incapabilă de a manifesta dragoste. învăţând „să manevreze” printre adulţi. adesea punându-i faţă în faţă. este periculoasă mai ales prin faptul că poate duce la respingerea lui fizică.

în care să ţină contul de cel cu care interacţionează. într-o proporţie de 80 %. o anumită reţinere în dezvoltarea psihică. De multe ori acest părinte poate manifesta o reacţie foarte puternică la o deviere comportamentală a copilului şi să nu observe faptele lui pozitive. în relaţia cu mama. cu privire la relaţia lor cu părinţii.169). Erikson ne spune că bazele încrederii sunt stabilite în primul an de viaţă a copilului. prin ceea ce face şi ceea ce este. în condiţii obişnuite. care se formează în primele luni şi ani de viaţă a copilului. neîncrederea. Într-o cercetare întreprinsă de Peter Fonagy. „de o importanţă crucială pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului este priceperea părintelui de a-l asigura că este iubit. După cum susţin neurobiologii. Multiple cercetări au evidenţiat relaţia strânsă dintre dezvoltarea sferei emoţionale şi relaţia pozitivă cu mama. care nu va fi în stare săşi formeze nişte relaţii adecvate. achiziţiile ce se învaţă în primele interacţiuni devin o moştenire care trece la generaţia următoare. Moskovkina. implicând: emoţiile. Părinţii care nu-şi laudă copilul şi nu-i oferă o apreciere pozitivă. Tipul ataşamentului diferă în funcţie de stările psihice şi comunicarea emoţională împărtăşite de copil şi părinte. Prin sprijinul emoţional al mamei copilul capătă pas cu pas tot mai multă încredere şi devine din ce în ce mai activ în cunoaşterea lumii. Copiii care nu au avut şansa de a-şi construi un ataşament securizant vor fi. Atitudinea respăngătoare a părintelui determină anxietatea. devenit părinte. p. După cum susţine psihologul român Ana Muntean (2006). mai neajutorat şi lipsit de apărare. ei înşişi nu se vor simţi demni de dragoste şi sprijin. Lipsa reacţiei emoţionale din partea părinţilor. Părinţii dezinteresaţi. precum şi a rezilienţei lui la situaţii de stres şi suferinţă psihică. Părinţii abuzivi vor avea un copil cu probleme de relaţionare. memoria. mamele le provoacă acelaşi tip de experienţe copiilor lor. timid. S. ca şi cei prea indulgenţi. A. comportamentul şi relaţiile interpersonale. Copilul se obişnuieşte cu mustrarea şi reproşurile. ca părinţi. Mastiukova şi A. Pentru a dobândi însă aceste capacităţi. Studiile arată că tiparul interacţiunilor dintre copil şi adultul care îl îngrijeşte are un impact important asupra dezvoltării tuturor acestor procese mentale. în interacţiunea cu ei (Golse. copilul are nevoie de un mediu . Pe de altă parte.7) Respingerea emoţională a copilului are loc frecvent în cazul când. În acest sens. nu interacţionează sănătos şi nu vor asigura astfel o dezvoltare normală. Horoş (1991) menţionează că una dintre cauzele dezvoltării insuficiente ale sferei emoţionale a copilului cu tulburări de văz constă în insuficienţa contactelor mamă-copil la etapa timpurie de dezvoltare. Copilul cu dizabilitate uneori are nevoie mai mare de respect faţă de sine decât cel cu o dezvoltare în normă. de confort al individului în lume. 2004). după cum susţin psihologii ruşi E. ceea ce amplifică şi mai mult problema lui psihică şi fizică. Moskovkina. neglijarea sentimentelor lui. 2006. Mai mult încă. ataşamentul va pune bazele stării de bine. care este sau nu prezentă atunci cînd acesta are nevoie de ea. poate facilita dezvoltarea sănătoasă a copilului sau dimpotrivă. în 1991. iar mai târziu. devine timid. se izolează. ce nu impun limite. Orice manifestare a ostilităţii îl afectează profund. citat de Ana Muntean. crează o situaţie de deprivare şi favorizează încetinirea dezvoltării lui. Astfel. care nu îngrijesc şi nu mângâie copilul. a rezultat că. va interacţiona cu copilul său. Ataşamentul faţă de mamă constituie un stadiu necesar şi indispensabil în dezvoltarea psihică a copilului. relaţia care se stabileşte între copil şi persoana care-l îngrijeşte de la naştere. asupra unor mame. 2004. se dezvoltă circuitele neuronale de bază ale creierului care vor răspunde de cele mai importante procese mentale. mai puţin afectuoşi în comportamentele faţă de proprii copii. nu le satisface ambiţiile lor sociale. la o vârstă mai mare – şi un comportament deviant (E. este mama. ceea ce va fi evident deja în jurul vârstei de 5 ani”. care. tiparele ce se creează acum sunt răspunzătoare de modul în care copilul. echilibrul lui psihic devine instabil. demne de o reacţie pozitivă. Familia este implicată în satisfacerea celor mai profunde nevoi ale copilului care este necesar să evolueze de la dependenţă absolută spre autonomie şi bună integrare socială. dar mai cu seamă a mamei. fiind centraţi doar pe calităţile sau faptele negative ale copilului vor avea un copil cu tendinţe de izolare socială. în primii ani de viaţă. Iar crearea ataşamentului nu este posibilă decât prin realizarea comunicării emoţionale dintre copil şi părinte. acceptat. complexul de inferioritate la copil. el nu adevereşte într-o careva măsură expectanţele părinteşti. Neglijarea emoţională a părintelui se exprimă prin răspunsul insuficient şi inoportun la nevoile copilului. Mastiukova. deoarece el este mai sensibil.

coerent şi sigur.familial stabil. ordonatoare şi pozitiv structurantă. de căldură emoţională şi încredere. de toleranţă şi ajutor. PLANUL EDUCAŢIONAL INDIVIDUALIZAT (structură-model) . dar şi o disciplină constructivă.

547-XIII din 21 iulie 1995.  Planul educaţional individualizat (structura-model) este elaborat în corespundere cu documentele de politici internaşionale şi naşionale în domeniu.  Planul educaţional individualizat (PEI) este parte componentă a pachetului de documente curriculare care asigură dezvoltarea educaţiei incluzive în instituţiile de învăţământ general. asigură dezvoltarea psihofizică a copilului în funcţie de potenţialul acestuia. psihologice. 849 din 29 noiembrie 2010 documentul 2009-D-619-fr-1 “Integrarea elevilor cu cerinţe speciale în şcolile Europene”.07. aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei nr. 523 din 11. Programul de dezvoltare a educaţiei incluzive pentru anii 2011-2020.) validate în practica internaţională şi naţională. coerentă a procesului educaţional pentru copilul cu cerinţe educaţionale speciale (CES). etc. aprobat de Consiliul Superior al şcolilor Europene în decembrie 2009. inclusiv: Legea învăţământului nr. de conceptele teoretice (pedagogice.NOTĂ EXPLICATIVĂ Abrevieri: CES CMI CG CA CM PEI SAP Cerinţe educaţionale speciale Comisia multidisciplinară intraşcolară Curriculum general Curriculum adaptat Curriculum modificat Plan educaţional individualizat Serviciul de asistenţă psihopedagogică  Dezvoltarea educaţiei incluzive constituie unul din obiectivele importante ale politicii şi strategiilor educaţionale naţionale. PEI facilitează incluziunea copilului în procesul educaţional general.2011. în vigoare din 5 decembrie 2009. . Abordările UNESCO (1995) vizează următoarele stări de dezvoltare a copilului cu CES: o tulburări emoţionale (afective) şi de comportament. Strategia consolidată de dezvoltare a învăţământului pentru anii 2011-2015 şi Planul consolidat de acţiuni pentru sectorul educaţiei (2011-2015).  La elaborarea structurii-model a PEI s-a ţinut cont de rezultatele cercetărilor în domeniul educaţiei incluzive. Ce este un plan educaţional individualizat Planul educaţional individualizat (PEI) este un instrument de organizare şi realizare coordonată.

a intereselor şi necesităţilor elevului. • definirea scopului şi obiectivelor educaţionale şi de abilitare/reabilitare a dezvoltării pe termen scurt. Elaborarea PEI se bazează pe o evaluare complexă a punctelor forte. o copii ce aparţin unor grupări etnice minoritare. de asemenea. inclusiv copilului. evaluarea şi reevaluarea procesului de asistenţă psihopedagogică oferită copilului. o copiii străzii. Elaborarea PEI.  Scopul PEI Abordarea individualizată a necesităţilor copilului porneşte de la potenţialul actual de dezvoltare psihică. o copii cu comportament deviant. resurse. poate fi elaborat şi realizat PEI.  Funcţiile PEI • identificarea şi prioritizarea necesităţilor de învăţare şi dezvoltare a copilului. • delegarea responsabilităţilor conform resurselor disponibile (umane. Evaluarea complexă multidisciplinară a dezvoltării copilului. deficienţe de auz. identificând strategii. II.o o o o o o tulburări de limbaj. socială şi nivelul de dezvoltare a abilităţilor motorii. • reglementarea procesului educaţional pentru copilul cu cerinţe educaţionale speciale.  Etapele de elaborare şi realizare a PEI Procesul de elaborare şi realizare a PEI se organizează prin parcurgerea următoarelor etape: I. specialiştii. dificultăţi de învăţare. • stabilirea domeniilor de intervenţie individualizată cu copilul. asigurându-i acces echitabil la educaţie în instituţia de învăţământ general. materiale şi de timp). • monitorizarea. Pentru copilul cu capacităţi deosebite (supradotat). tehnologii. dizabilităţi de văz. în funcţie de potenţialul acestuia. fizică. IV. mediu şi lung. servicii care vor asigura realizarea acţiunilor planificate. • stabilirea conexiunilor între toţi specialiştii/persoanele care asistă copilul în procesul educaţiei incluzive. dizabilităţi fizice/neuromotorii. intelectuale. PEI are drept scop stabilirea traseului de dezvoltare a copilului. şcolare etc. întârziere/dizabilitate mintală/intelectuală/ dificultăţi severe de învăţare. Această listă se completează cu alte eventuale situaţii de risc pentru copil: o copii care cresc în medii defavorizate. părinţiilor. Constituirea echipei de elaborare a PEI şi repartizarea sarcinilor. III. . familia. În acest context. o copii bolnavi de SIDA. Evaluarea primară/iniţială a copilului.

astfel încât finalităţile în materie de studiu. • un dosar care se completează continuu şi care reflectă traseul de dezvoltare a elevului.  Elaborarea. • un plan elaborat.Monitorizarea. monitorizare şi revizuire/actualizare a PEI. CMI prezintă PEI. • un document de lucru flexibil. altor persoane care. • un plan de acţiuni care vin să răspundă necesităţilor specifice ale elevului în organizarea procesului educaţional prin modificări sau adaptări curriculare. PEI este: • un produs curricular. părinţilor acestuia. VI. medic de familie. Consiliului profesoral al instituţiei. .  PEI se revizuieşte cel puţin la finele fiecărui semestru. de sprijin şi manageriale. psiholog şcolar.). pot să difere de finalităţile şi conţinuturile educaţionale stabilite în Curriculumul general. specialişti în terapii specifice. Deciziile CMI privind modificarea PEI se validează prin ordin al directorului instituţiei. care include rezumatul punctelor forte. intereselor şi de nevoilor elevului. revizuirea şi actualizarea PEI. realizare. În urma revizuirii/actualizării pot fi modificate/actualizate anumite compartimente ale PEI.V. realizat. • un instrument de responsabilizare a elevului.  Decizia consiliului privind aprobarea PEI se validează prin ordin al directorului instituţiei. spre examinare şi aprobare. Realizarea PEI. asistent social.  Comisia multidisciplinară intraşcolară (CMI) asigură procesul de elaborare. părinţi/reprezentanţi legali ai copilului etc.  Modificările PEI se examinează de CMI. care poate fi modificat la necesitate. conform planului. stabilite pentru elev în anul şcolar respectiv. în funcţie de rezultatele evaluării elevului. sunt chemate să ajute elevul în atingerea obiectivelor şi finalităţilor care i-au fost stabilite. realizarea şi revizuirea/actualizarea PEI se face în colaborare cu toţi factorii implicaţi în asistenţa copilului (cadre didactice de predare. revizuit/actualizat de către personalul instituţiei de învăţământ. • un suport pentru personalul didactic în vederea organizării demersului educaţional în funcţie de progresele elevului.

PLAN EDUCAŢIONAL INDIVIDUALIZAT (structură-model) Perioada de realizare __________________________ 1. Punctele forte şi necesităţile elevului . perfectat în urma evaluării elevului)) Sursa de informare Domeniul Data Rezumatul concluziilor 3. Date generale despre elev Numele. psihologice. medicale. Date privind evaluarea elevului (Se vor înregistra informaţii generalizate privind evaluările docimologice.. (din raportul Serviciului de asistenţă psihopedagogică. ale comportamentelor etc. prenumele elevului: ______________________________________________________ Data naşterii _____________________________________________________________________________ Clasa ________________________ Anul de studii ____________________________________ Recomandarea Serviciului de asistenţă psihopedagogică (raional/municipal/de sector) privind formele de implicare a elevului în activităţile educaţionale la nivel de clasă si instituţie: o o o totală parţială ocazională (în cazul instruirii la domiciliu) 2. ale competenţelor de comunicare/ limbaj.

temperamentul. şi caracteristici privind limbajul. Disciplina de studiu. asistenţă/intervenţie (Pot fi indicate. vor fi necesare adaptări curriculare . 3 . 5 . crt 11. Caracteristici specifice ale elevului.Puncte forte Necesităţi 4. 12. Discipline de studiu (Se va indica dacă finalităţile educaţionale vor corespunde curriculum-ului general (CG). memoria. 13. stilul de învăţare) Domeniu de dezvoltare Emoţional Motor Cognitiv Verbal Social 7. locul Data încadrării elevului în serviciu Periodicitatea/frecvenţa 6. imaginaţia.curriculum adaptat (CA) sau vor fi stabilite finalităţi educaţionale diferite – curriculum modificat(CM)) Nr. 14. gândirea. în funcţie de caz. 15. crt 1 . tipul de inteligenţă. atenţia. afectivitatea/emotivitatea. Servicii ce urmează a fi prestate de către personal didactic şi non-didactic (în afara lecţiilor) (Se vor planifica în conformitate cu recomandările SAP) Denumirea serviciului Specialistul care va presta. domeniul de asistenţă CG CA CM Descriere succintă a caracteristicii Acţiuni planificate Rezultate/competenţe scontate . Disciplina de studiu. 4 . Necesită servicii de sprijin Da (a indica în spaţiile de mai jos) Nu _______________________________________________________________________________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________ 5. domeniul de asistenţă CG CA CM Nr. 2 .

8 . Curriculum individualizat la disciplină (Se va elabora curriculumul individualizat pentru fiecare disciplină de studiu. Este scutit de studierea unor discipline şcolare (la nivelul învăţământului primar) sau unele discipline sunt substituite cu alte cursuri/materii (la nivelul învăţământului secundar) Da (a indica disciplina/disciplinele în spaţiile de mai jos) 8. 16. 20. 7 . 17. 18. 1 0 . care necesită CA sau CM) Disciplina de tudiu_____________________________________________________________________ Finalităţi de învăţare (Se vor indica subcompetenţele care urmează să le formeze elevul pe parcursul anului/semestrului) Strategii/tehnologii didactice (Activităţi de învăţare conforme cerinţelor educaţionale speciale ale elevului) Strategii de evaluare (se vor indica strategiile specifice de evaluare pentru fiecare finalitate proiectată) . 9 . 19.6 . Adaptări Adaptările sunt aceleaşi pentru toate disciplinele (în caz contrar se va specifica) Adaptări de mediu (ambientale) Adaptări psihopedagogice Adaptări în materie de evaluare Nu Necesită echipament specializat Da (a se indica în spaţiile de mai jos) Nu _____________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________ 9.

alte) Tipul evaluării Perioada Note privind data realizării evaluării (data realizării activităţii de evaluare. a. Surse de informare în procesul de elaborare a PEI SAP (raional/municipal/de sector) PEI precedent Părinţii/tutorele Elevul Alte (de indicat) ____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 13. prenume Funcţia Semnătura . Membrii echipei de elaborare a PEI: Nume. Evaluarea (Se vor planifica evaluări medicale. şcoală profesională ş.) 11. psihologice.10.specialistul care a evaluat etc. docimologice. Activităţi de pregătire a tranziţiei elevului (la alt nivel de învăţământ (liceu.) sau pentru facilitarea inserţiei sociale şi angajării în câmpul muncii) _____________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________ Activitatea planificată Responsabil Periodicitatea / data 12.

Plan de consultare a părinţilor/reprezentanţilor legali în procesul de elaborare/realizare/evaluare a PEI Activităţi Data Responsabil Rezultate scontate Directorul instituţiei de învăţământ ____________________________ (semnătura) „_____”________________20____ 16.14. prenumele părintelui/reprezentantului legal________________________________________ Semnătura ______________________ data _____________________________________________ PEI a fost consultat cu elevul (dacă acesta are vârsta de 16 ani şi mai mult): Semnătura ______________________ data _____________________________________________ 15. Consultarea PEI cu părinţii/reprezentanţii legali şi elevul PEI a fost consultat cu părinţii/reprezentanţii legali: Numele. Monitorizarea progresului în dezvoltarea copilului (Se va completa pe domenii de către specialiştii care asistă copilul) Domeniul/disciplina de studiu Pe parcursul semestrului I al anului de studii ____________ Progrese înregistrate La finele Pe parcursul semestrului I semestrului II al al anului de studii anului de studii ____________ ____________ La finele anului de studii _________________ .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful