Universitatea de Vest Facultatea de Economie si de Administrare a Afacerilor

Timisoara

Teoria zonelor monetare optime si Uniunea Economica Monetara

2009

Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………….3 Cap.1 Conceptul de Uniune Economică şi Monetară………………………..4 Cap.2 Teoria spatiului monetar optim…………………………………………..7 2.1 Abordarea clasica a teoriei zonelor monetare optime……………...7 2.2 Abordarea moderna...........................................................................9
2.2.1 Teoria zonelor monetare optime – convergenta, flexibilitate si discontinuitate…………………………………………….………………9 2.2.2 Beneficii si costuri ale uniunii monetare………………………………...12

Cap.3 Teoria zonelor monetare optime si UEM.......................................15 3.1 Tipuri de socuri...............................................................................15 3.2 Mobilitatea fortei de munca............................................................17 3.3 Diversificarea productiei.................................................................18 3.4 Viabilitatea UEM............................................................................19 3.5 Masuri necesare pentru ameliorarea mecanismelor de ajustare ale UEM...............................................................................................20 Cap.4 Argumente pro şi contra aderarii la zona monetara optima.......22 4.1 Argumentele contra aderarii la zona monetara optima...................22 4.2 Argumente pro-aderare la zonele monetare optime........................23 Concluzii......................................................................................................24 Bibliografie..................................................................................................25

2

am explicat teoria zonelor monetare optime prin prisma lui Robert Mundell. am identificat beneficiile si costurile constituirii unei zone monetare optime pentru statele participante la Uniunea Monetara. am scris cateva masuri necesare pentru ameliorarea mecanismelor de ajustare ale UEM si am prezentat pe scurt si cateva argumente pro si contra aderarii la o zona monetara optima. cel care a formulat pentru prima data aceasta teorie. Apoi. In prezent. Am facut o scurta definire a conceptului de Uniune Economica Monetara. mobilitatea fortei de munca si gradul de diversificare a productiei. care in anii 90 ai secolului trecut au edificat o uniune monetara reusita la care in prezent incearca sa adere si tarile central-europene am prezentat gradul de expunere al acestei zone la diverse tipuri de socuri. este de dorit sau nu sa se adopte o moneda unica. Am prezentat astfel criteriile pe care o anumita zona geografica trebuie sa le indeplineasca pentru ca adoptarea unei monede unice sa fie in avantajul sau. teoria ZMO este utilizata in principal pentru a stabili masura in care. in cazul unui grup de tari aflate in process de intergrare economica. economistii incercand sa afle daca UE formeaza o zona monetara optima. 3 . prin prisma criteriilor de definire a unei zone monetare optime si pe baza studiilor empirice care au fost efectuate pe cazul tarilor din vestul Europei.Introducere Aceasta lucrare isi propune sa realizeze o analiza a teoriei zonelor monetare optime teorie care a evoluat odata cu integrarea economica. De asemenea. care apoi a constituit obiectul a o serie de dezvoltari ulterioare si a fost supusa la o serie de verificari empirice.

4 . uniune economică completă. condiţiile de realizare sunt fundamental diferite. uniune vamală.  Uniune vamală este o zonă în care se liberalizează circulaţia bunurilor la fel ca în cazul zonei de liber schimb. împreună cu integrarea pozitivă necesară pentru funcţionarea corespunzătoare a pieţei comune”. nu exista creaţie monetară a băncilor comerciale. Uniunea economică Pentru a înţelege termenul de uniune economică plecăm de la conceptul de integrare economică şi prezentăm stadiile acestui proces. uniunea economica si uniunea monetară.  Zona de liber schimb este o zonă formată din două sau mai multe state între care sunt eliminate barierele tarifare sau netarifare în ce priveşte comerţul reciproc. În cadrul uniunii vamale începe un proces de uniformizare a legislaţiei vamale. Bineînţeles că problema se punea altfel în acele momente în care nu exista emisiune de monedă fără acoperire şi mai mult decât atât. În literatura care a studiat formele de integrare economică se regăseşte următoarea clasificare a stadiilor integrării: zonă de liber schimb. uniune economică. Miron (2001) arată că această definire „lasă deschise mai multe opţiuni cu privire la relaţiile comerciale faţă de terţi”.1 CONCEPTUL DE UNIUNE ECONOMICĂ ŞI MONETARA Conceptul se bazeaza pe două componente. Astfel primele unificări monetare (care includeau de cele mai multe ori uniunea economică) au avut loc în contextul unificării politice şi în condiţiile în care moneda avea valoare intrinsecă (moneda marfă). iar un produs poate circula liber odată admis în cadrul uniunii vamale. Pentru a uşura percepţia procesului de realizare a uniunii economice şi monetare vom începe cu definirea conceptului de uniune economică. Procesul de unificare economică şi monetară a inceput în diverse momente în care sistemele sociale. piaţă comună. şi mai ales economice erau diferite fundamental de cele de astăzi.Cap. Legat de definiţia pieţei comune. politice.  Piaţa comună este în primul rând o uniune vamală în care în plus se liberalizează circulaţia serviciilor şi a factorilor de producţie. atunci când funcţiona sistemul monetar metalist. Este forma de integrare care se regăseşte la baza actualei Uniuni Europene. serviciilor şi factorilor de producţie. şi vom continua cu prezentarea regimurilor monetare (denumite şi regimuri de schimb) pe care le pot alege statele membre. Dacă astăzi determinanţii sunt doar puţin diferiţi. s-a arătat că dezavantajele conceptului sunt „atât de grave încât ar trebui utilizată altă definiţie pentru a elimina neînţelegerile: o piaţă comună realizează libera circulaţie a produselor. fiecare ţară păstrându-şi politica comercială proprie faţă de terţi. ceea ce complică procesul de unificare monetară. Raţiunea reprezentată de unificarea monetară se baza pe întărirea politică şi economică a entităţii respective sau pe asigurarea convertibilităţii între monede pentru a putea derula comerţ exterior. dar în plus se elaborează şi se pune în aplicare un tarif vamal comun faţă de terţi. Circulaţia internă a produselor este liberă.

 Uniune economică completă implică unificarea politicilor monetare. dar numai în condiţiile unei coordonări foarte bune a politicilor macroeconomice. aspect ce presupune existenţa în mare măsură a integrării pieţelor. asigurându-se astfel nu numai libera circulaţie a mărfurilor ci şi a serviciilor. Termenul de Uniune Economică şi Monetară poate fi definit ca fiind ”o zonă formată din două sau mai multe ţări în care este realizată libera circulaţie a bunurilor. fie se trece la o formă de uniune monetară. De ce uniune socială? Pentru împiedicarea migraţiei şi pentru compensarea ajustării dure şi bruşte care ar fi putut rezulta în urma expunerii la concurenţa vest germană. Acum problema se pune astfel: ce integrare economică. Chiar dacă este un exemplu interesant. datorată ratei de schimb ridicate pentru marca est-germană. incluzând toată integrarea pozitivă necesară pentru funcţionarea acestei pieţe interne. Un exemplu ar putea fi unificarea germană din 1990. Un al doilea concept se concentrează asupra stabilizării macroeconomice. Al treilea concept este mai ambiţios şi are conotaţii „federale”. Un prim concept defineşte uniunea economică drept o piaţă internă finalizată. Această situaţie are în final două ieşiri posibile: în condiţiile în care nu se poate pune problema reintroducerii controalelor. odată cu implementarea metodelor de integrare pozitivă. serviciilor. coordonarea politicilor economice şi utilizarea unei singure monede. capitalurilor şi persoanelor. pentru a funcţiona adecvat este nevoie însă de stabilitatea ratei de schimb. capitalurilor şi forţei de muncă şi mai ales convertibilitatea totală şi 5 . uniunea economică şi monetară implică coordonarea politicilor economice generale şi sociale ale ţărilor membre şi unificarea pieţelor naţionale ale acestora. Uniunea economică reprezintă o piaţă comună cu un anumit grad de armonizare a politicilor economice naţionale în scopul eliminării discriminării datorate acestor politici. Cele două cerinţe se regăsesc de fapt în teoria Zonelor Monetare Optime şi sunt necesare pentru a păstra costurile uniunii monetare cât mai scăzute. unificarea germană reprezintă un caz unic. creat tocmai pentru a furniza această stabilitate. Pentru o percepţie mai consistentă a sensului de uniune economică prezentăm următoarele definiţii.” În concepţia Tratatului de la Roma. fiscale şi sociale precum şi instituirea unei autorităţi supranaţionale ale cărei decizii sunt obligatorii pentru statele membre. Practica a arătat că SME. catalogată ca uniune politică a reprezentat de fapt o combinaţie de UEM cu uniune socială şi uniune fiscală. fie se revine la rate de schimb flexibile. care au fost elaborate pe baza experienţei europene. O astfel de uniune nu necesită o uniune monetară. Ideea este că uniunea economică ar putea exista fără uniune monetară. În această secvenţializare putem introduce stadiul de uniune monetară care se situează ca etapă distinctă între uniunea economică şi uniunea economică completă. astfel încât stabilitatea preţurilor să nu fie pusă în pericol. este necesară pentru funcţionarea corespunzătoare a uniunii monetare? Răspunsul poate fi următorul: o uniune economică pusă în slujba unei uniuni monetare ar trebui să îndeplinească două cerinţe: să existe capacitatea adecvată de ajustare a economiei uniunii şi să existe o bună coordonare a politicilor fiscale. raţionamentul în favoarea uniunii economice îmbinând atât argumente economice cât şi politice. pentru garantarea stabilităţii ratei de schimb. a cunoscut dificultăţi datorate eliminării controlului mişcărilor de capital. spre deosebire de cea strict monetară.

Participarea la angajamente bilaterale sau multilaterale care stabilesc cursuri de schimb fixe dar ajustabile între monedele ţărilor membre. care diferă puţin de cea a Fondului este regăsită în Frankel (1999) care împarte regimurile în trei grupe. Prima grupă este cea a regimurilor fixe care include: uniune monetară (adică regim în care statele adoptă aceeaşi monedă). 2. FMI a realizat această clasificare pe baza regimurilor observate de-a lungul timpului. regimuri cu ajustare periodică. Uniunea monetară şi alte regimuri de schimb Gama de regimuri valutare este destul de variată. Poate fi creată o nouă monedă sau ţara în cauză poate adopta. Angajamente bilaterale sau multilaterale care stabilesc cursuri de schimb fixe şi irevocabile între monedele ţărilor membre. A doua grupă este cea a regimurilor intermediare cu următoarea componenţă: regimuri de curs fix dar ajustabil ocazional. S-au efectuat foarte multe studii care arată în ce mod alegerea unui regim sau altul influenţează funcţionarea economiei. Formă de integrare incompletă. cu fixitate rigidă şi fixitate ajustabilă. fiecare dintre acestea cu câte două variante. 4. iar stadiul de uniune economică şi monetară pe care l-a atins Uniunea Europeană reprezintă o excepţie. Cu toate acestea. Renunţarea la moneda proprie şi adoptarea unei monede comune sau unice pe baza unui acord. 3. după ce prezintă modul în care ţările îşi manifestă preferinţa pentru un regim sau altul. Consiliu Monetar. Ţinând cont de preferinţele ţărilor dezvoltate putem afirma că în prezent lumea se îndreaptă spre un regim de cursuri flotante. regimuri de curs fix în care referinţa este un coş de monede. (Bordo (2003)). (este important nivelul marjei). afirmă că „există încă o tendinţă către uniuni monetare pentru ţări care sunt apropiate politic şi integrate economic. una din cele mai importante implicaţii fiind cea asupra politicii monetare naţionale.ireversibilă a monedelor statelor membre şi ulterior punerea în circulaţie a unei monede unice. regimuri de curs fix cu bandă. Care dintre regimurile prezentate este cel mai indicat? Frankel (1999) a arătat că nu există un regim care să fie optim pentru toate statele. Ceea ce ne interesează este că în prima grupă regăsim regimurile care se pot încadra în sens larg. caz în care putem regăsi flotare pură (independentă) sau flotare controlată (administrată). Pe fondul acestui citat vom face o sinteză pentru definirea conceptul de uniune monetară. Utilizarea unei monede a unei alte ţări. ca decizie 6 . dolarizare şi regimuri de curs fix cu paritate revocabilă. flotare controlată şi flotare liberă. O altă clasificare. Prima categorie este cea a regimurilor de cursuri fixe. în conceptul de uniune monetară. în sens restrâns uniunea monetară apare numai în cazul în care statele adoptă aceeaşi monedă. Fiecare regim presupune beneficii şi costuri. Pentru aceasta prezentăm următoarea clasificare a regimurilor de curs de schimb. ceea ce este pe deplin corect. A treia grupă este compusă din regimuri flotante cu cele două variante. sau pentru ţări cu economii mici şi deschise”. regimul este consistent cu sensul de uniune monetară. A doua categorie este cea a regimurilor de cursuri fluctuante. O clasificare simplistă ar fi cea care împarte regimurile în două categorii. Un alt autor. care reprezintă forme ale integrării monetare: 1. adică înlocuirea monedei proprii cu o monedă străină ca măsură unilaterală (proces denumit ”dolarizare”).

se bazeaza pe ipoteza existentei a ceea ce se numeste “iluzia monetara”. sau al unei regiuni in care ponderea importurilor si exporturilor in PIB este mare (gradul de deschidere al economiei 7 .sa fie si mai putin mobil intre tari.. Intr-adevar. averi. indiferent de numarul lor: 6. pe de o parte. nu reala a diverselor variabile economice: venituri. In cazul unei tari mici.2 TEORIA SPATIULUI MONETAR OPTIM 2. Cap. Conform acestei teorii. nu constituie o zona monetara optima caci nu indeplinesc decat partial criteriile acesteia.teritoriului unui stat sau unui grup de state. Aceasta teorie a fost formulata pt prima data de catre economistul canadian Robert Mundell. in interiorul unui spatiu monetar constituit pe baza unei monede unice sau a unui sistem de cursuri de schimb fixe intre diverse monede. Majoritatea analizelor empirice referitoare la acest proces au ajuns la concluzia ca tarile europene. in ceea ce priveste amortizarea efectelor socurilor asimetrice. Pe de alta parte s-a constatat ca piata muncii din principalele tari europene sufera de o serie de rigiditati pronuntate care fac ca factorul ’’ forta de munca’’ – destul de putin mobil.1 Abordarea clasica a teoriei ZMO Teoria zonelor monetare optime are ca obiect criteriile economice in functie de care se defineste o zona geografica optima. 11. o zona monetara optima este un ansamblu de regiuni sau de tari intre care relatiile monetare se caracterizeaza prin cursuri fixe sau printr-o moneda unica.mutuală.din motive practice. Acesta a scris un mare numar de articole si studii. In pofida acestor obiectii Mundell a continuat sa pledeze pentru crearea unei monede unice europene propunand in acest sens o strategie proprie pe care a lansat-o in luna martie 1970 la Conferinta privind zonele monetare optime de la Madrid. in anul 1999 a primit Premiul Nobel pentru Economie. chiar si in interiorul anumitor tari. publicat in anul 1961 ’’A Theory of Optimum Currency Areas’’. zonele monetare optime nu corespund niciodata. ideea ca un regim de cursuri flotante este superior unuia de cursuri fixe sau unei monede unice. 25 sau mai multe. aceasta inseamna ca orice propunere concreta de realizare a unei uniuni monetare intre statele existente poate fi respinsa pe motivul ca nu este optima in sensul propriu al cuvantului. Această categorie reprezintă practic sensul de uniune monetară completă. Conceptul de “iluzie monetara” desemneaza faptul ca agentii economici sunt influentati de valoarea nominala. o monedă deja existentă. Teoria zonelor monetare optime elaborate de Mundell a dominat dezbaterile stiintifice cu privire la unificarea monetara europeana. Concluzia este că uniunea monetară completă poate fi preferată deoarece se elimină riscurile ajustărilor cursului. a tinut numeroase conferinte si prelegeri la universitati de prestigiu din toata lumea si a elaborat mai multe teorii de referinta pentru care. Ori. intr-un articol celebru. Optimalitatea monetara in sens strict impune asadar aproape intotdeauna ca diverse regiuni ale aceluiasi stat sa apartina unor zone monetare diferite. Conform argumentatiei lui Mundell. preturi etc. se reduce tentaţia de a părăsi sistemul şi există o bancă centrală comună în care participanţii sunt reprezentaţi. avand fiecare propria sa moneda. iar intregul este capabil sa faca fata socurilor reale sau nominale.

In plus. salariile vor fi indexate intr-un mod sau altul. iar pe de alta parte. De asemenea. In al doilea rand. Or realizarea unei uniuni monetare este un factor de integrare care determina pe de o parte. Mundell s-a situat ferm de partea monetaristilor. este de presupus ca intr-o tara care recurge sistematic la deprecierea monedei pt a stimula cresterea gradului de ocupare a mainii de lucru. iar aceste costuri tin de instabilitatea pe care flotarea cursurilor o creeaza. Alte contributii importante sunt cele ale lui P. aceasta externalizare a efectelor pozitive contribuie la buna functionare a economiei mondiale in ansamblul sau. din motive istorice sunt situate in tari care nu participa deci la uniunea monetara. mobilitatea capitalurilor poate inlocui mobilitatea fortei de munca ca factor de ajustare in procesul economic desfasurat la nivel international. regimul de curs respectiv creaza posibilitatea ca tara in cauza sa aiba o rata a inflatiei mai redusa decat cea din alte tari. iar “iluzia monetara” dispare rapid. Teoria zonelor monetare optime formulate de Mundell a constituit obiectul a o serie de dezvoltari ulterioare si a fost supusa la o serie de verificari empirice. nici incoerenta si nici nerealista. Principalul argument in favoarea cursurilor flotante este faptul ca. Haberler si M. sunt de mentionat cercetarile lui T. Scitovsky. R. Ca urmare. in timp ce economia mondiala este instabila. care sa se alature zonei dolarului si zonei lirei sterline. deoarece permite stabilizarea acelor economii care sunt foarte sensibile la variatiile cursurilor de schimb. de la Planul Werner la Tratatul de la Maastricht – a marcat tot timpul dezbaterile stiintifice cu privire la procesul de unificare europeana. reducerea probabilitatii aparitiei socurilor asimetrice. la fel ca in interiorul unei tari. ca adoptarea unei monede unice trebuie sa fie “incoronarea” unui lung proces de convergenta a economiilor candidate. In conditiile globalizarii. “Economistii” considera. Ingram 8 . principala problema o constituie renuntarea la autonomia politicii monetare nationale si crearea institutiilor necesare pt elaborarea si aplicarea politicii monetare comune. In disputa dintre “monetaristi”(adeptii unor reguli de crestere a agregatelor monetare si a cursurilor flotante) si “economisti” care. moneda comuna si efectul sau integrator creeaza o serie de avantaje pentru pietele terte. Propunerea lui Mundell – facuta la inceputul anilor `60 – de a se crea o zona monetara europeana. efectele pe care deprecierea monedei le exercita asupra preturilor sunt imediate. cursul flotant permite tarii respective sa aiba o rata a inflatiei mai mare decat cea din alte tari. Asfel. mai devreme sau mai tarziu. a incerca sa fi diferit de toti ceilalti are propriile sale costuri. nu a fost deci. in cazul in care economia unei tari este stabila. mai ales a ratelor inflatiei si a ratelor dobanzii din aceste economii. Mac Kinnon a aprofundat problema rolului gradului de deschidere a economiei ca factor de optimalitate . iar efectul stimulator va inceta. J. in cazul in care o anumita tara este incapabila. mai ales pt marile piete financiare ale lumii care. lasand loc inflatiei. Acestia din urma considera ca fixarea definitiva a cursurilor de schimb intre monedele tarilor candidate la uniunea monetara si adoptarea unei monede unice asigura o convergenta suficienta a economiilor respective.este ridicat). Kenen. De asemenea. sa gestioneze in mod corespunzator politica sa bugetara si monetara. care a evidentiat rolul diversificarii structurilor industriale si cele ale lui G. cresterea mobilitatii factorilor de productie. ajungand la concluzia ca o mare deschidere a economiei mareste avantajele monedei unice. Fleming care s-au ocupat de criteriul performantelor comparabile in materie de inflatie. Insa. din diverse motive. In al treilea rand. dimpotriva.

Similaritatea ratelor inflaţiei 2. a caror minimizare depinde de anumite conditii caracteristice economiilor tarilor participante. beneficiile care sunt situate in majoritate la nivel microeconomic.1 Teoria zonelor monetare optime – convergenţă. Similaritatea şocurilor ofertei 2. precum si lucrarile lui R. Flexibilitatea preţurilor şi a salariilor b. care nu a fost pus in practica). Integrarea financiară 3. G. Uniune politică 4.si H. Mobilitatea capitalului c. indeosebi in ceea ce priveste optiunea intre inflatie si somaj. Teoria studiaza costurile si beneficiile asociate adoptarii unei monede unice. Similaritatea şocurilor cererii b. Johnson care au studiat rolul criteriului integrarii financiare si fiscale. Proprietăţi care pot asigura ajustări ale pieţei în cazul lipsei ratei de schimb ca instrument de politică economică (flexibilitate a pieţelor): a. La momentul actual putem afirma ca judecatile din etapa de pionierat a teoriei zonei monetare optime au intuit foarte bine provocarile în fata carora se afla tarile care doresc sa formeze o uniunea monetara. cu toate ca pe parcurs teoria a evoluat. Gradul de deschidere a economiei c. se refera in principal la castigurile obtinute din eliminarea costurilor asociate schimbului valutar. Proprietăţi legate de manifestarea şocurilor asimetrice (aceste proprietăţi presupun existenţa convergenţei structurale a economiilor ce compun zona analizată). Criteriile ZMO . În prezenţa acestor proprietăţi rata de schimb reprezintă un instrument de ajustare mai puţin util: a. Proprietăţi care asigură ajustarea prin intervenţia autorităţilor (flexibilitate prin pârghii ale autorităţilor) a. in momentul în care Uniunea Monetară Europeana era in stadiu de proiect (pe baza Raportului Werner. si la importul de 9 . Mobilitatea forţei de muncă d.2 Abordarea moderna 2. Integrarea fiscală (pentru a asigura transferuri fiscale) b. Sintetizand problema. Structura producţiei şi consumului b.condiţii sau existenţa beneficiilor nete: 1. Proprietăţi complexe a. Cooper si C. dar se axeaza in principal pe componenta costuri. Kindleberger care au aratat ca o uniune monetara presupune – pe langa anumite criterii obiective – un consens intre tarile participante cu privire la obiectivele politice esentiale.2. flexibilitate şi discontinuitate Mundell a analizat criteriile care stau la baza unei bune functionari a uniunii monetare.

In concluzie. statele in cauza sa se apropie mai mult de statutul de ZMO. iar acest stadiu de integrare poate fi benefic pentru participanti. care au fixat irevocabil ratele de schimb si urmeaza sa se unifice“. Mai recent. ’’caracteristici“ sau ’’criterii“ si sunt repere utile pentru a evalua costurile si beneficiile unui aranjament monetar. Asadar teoria clasica a zonelor monetare optime ofera justificarea economica a realizarii zonelor monetare. Pelkmans (2003) a definit mai simplu zona monetara optima – ’’ca acea zona pentru care costul renuntarii la rate de schimb flexibile sau la optiunea de realiniere este mai scazut decat beneficiile unei monede unice“. ca instrumente de ajustare a socurilor care sunt asimetrice intre potentialii membri ai uniunii monetare. sau mai bine spus cand este benefic pentru doua sau mai multe state sa creeze o uniune monetara. 10 . manifestate in primul rand la nivel macroeconomic. proprietatile in cauza trebuie analizate ex – ante. care reduce expectatiile inflationiste si implicit nivelul inflatiei. Mundell afirma ca zona monetara optima ’’reprezinta un set de regiuni unde tendinta de migratie este suficient de mare pentru a asigura ocuparea deplina atunci cand una din regiuni cunoaste un soc“. acestea sunt legate de efectele negative ale renuntarii la politica monetara independenta si la mecanismul cursului de schimb. Aceste proprietati au fost denumite ’’preconditii“. Evolutiile recente aduc insa in prim plan critici in crestere la teoria clasica a ZMO. sau al unui grup de tari. Pentru a clarifica definitia sunt necesare urmatoarele explicatii: (1) moneda unica sau monedele care au curs fix fluctueaza impreuna fata de modelele altor tari. (2) spatiul ZMO este dat de state suverane care au adoptat moneda unica sau au stabilit cursuri fixe. sau daca exista premise pentru ca dupa lansarea acestui stadiu. Rolul acestei teorii este sa arate daca. cu atat costurile participarii la uniunea monetara se diminueaza. iar aceasta se bazeaza in parte pe teoria ZMO. Mongelli (2002) prezinta urmatoarea definitie: „o zona monetara optima este definita ca spatiul geografic optim al unei monede unice. (3) optimalitatea este definita in sensul unor proprietati (conditii. Mc Kinnon (1963) a adaugat la proprietatile ZMO gradul de deschidere economica. Sarcina teoriei ZMO este de a asigura raspunsuri pentru masurile care trebuie luate pentru a imbunatati situatia si de a face posibila uniunea monetara.credibilitate a bancii centrale a uniunii. De fapt trebuie sa stim daca la momentul lansarii stadiului de uniune monetara acestea vor fi indeplinite. iar Kenen (1969) a aratat ca diversificarea productiei si consumului poate reprezenta de asemenea o caracteristica a zonelor monetare optime. Cu cat nevoia de efectua ajustari ale ratei nominale este mai mica. Cat priveste costurile. zona monetara optima a fost definite ca o zona ce prezinta anumite proprietati care fac ca socurile asimetrice sa fie absorbite fara a fi necesara utilizarea cursului de schimb sau a instrumentelor politicii monetare. Tinand cont de faptul ca pentru a forma o uniune monetara trebuie sa existe o decizie. O alta definitie este cea a lui Frankel (1999) care afirma ca „o zona monetara optima este o regiune pentru care este optim sa existe o moneda unica si o politica monetara unica“. criterii) care trebuie intrunite pentru ca integrarea monetara sa fie benefica.

este putin probabil ca acest fenomen sa duca la accentuarea asimetriilor. Qatar şi Kuwait) şi-au declarat intenţia de a forma o zonă monetară în 2010 11 . In opinia noastra. care in continuare stimuleaza corelarea ciclurilor economice. Aceasta abordare reprezinta una din paradigmele teoriei zonelor monetare optime. teoria clasica ZMO a ignorat critica lui Lucas. chiar daca in ce priveste industria pot apare concentrari economice in anumite zone. Mexic. În America Latină mai există o zonă monetară formată din 6 ţări printre care Peru. care este impartasita si de Comisia Europeana. Pe baza modelului SUA. economistii aplicandu-le pe baza unei abordari statice.2 Frankel si Rose (1998) au sustinut caracterul endogen al criteriilor ZMO si au afirmat ca accentuarea integrarii datorita unificarii monetare. Oman. si nu a luat in calcul discontinuitatea provocata de schimbarea majora de regim. Krugman a sustinut ca integrarea sporita duce la o specializare mai stricta si accentueaza posibilitatea aparitiei socurilor asimetrice. el va conta in ecuatia costuri-beneficii poate mai mult decat sectorul industrial. cele mai importante dintre acestea putand fi atinse dupa unificare. ce a revolutionat in opinia noastra perceptia teoriei ZMO. 6 ţări producătoare de petrol (Saudi Arabia. deci nu imediat dupa unificarea monetara. Totusi. o tara care nu satisface criteriile poate participa la o uniune monetara. Bahrain. in care evolutiile pozitive ulterioare nu sunt relevante. Reducerea costurilor duce la cresterea gradului de integrare. care este opusa celei promovate de Frankel & Rose. dar arata ca o uniune monetara se poate realiza chiar daca nu sunt indeplinite toate conditiile. obtinand astfel avantaje nete din eliminarea riscurilor de schimb si a costurilor de tranzactie. Aceasta schimbare apare datorita discontinuitatii in comportamentul agentilor economici in sensul ca acestia isi adapteaza comportamentul in interesul Uniunii Economice si Monetare. iar pe de alta parte este redusa probabilitatea ca aceste concentrari sa apara in sectorul serviciilor. 6 ţări din Africa de Vest încearcă formarea unei zone monetare bazată pe moneda Africii de Sud (rand). Oricum studiile empirice sustin opinia Comisiei. Guatemala. Abordarea aceasta ne face sa intelegem ca ceea ce ne intereseaza este sa se obtina beneficii in special pe termen lung. United Arab Emirates. Deoarece acest sector reprezinta 60-70% din PIB-ul statelor member UE. Abordarea endogena complica insa si mai mult o analiza tip costuri-beneficii. Pe de o parte pentru ca odata cu cresterea gradului de integrare apare si posibilitatea unor concentrari in zone transfrontaliere. • • • • • Zonele monetare se întâlnesc frecvent în economia globală: Zona Euro El Salvador şi Ecuador au format o zonă monetară pe dolar. si care afirma ca de fapt integrarea comerciala ar putea duce la specializare si la o corelatie mai slaba a ciclurilor economice. Argentina. este ca teoria clasica nu a considerat natura endogena si dinamica a criteriilor. In acest sens.Cea mai importanta critica. va duce la sincronizarea mai buna a ciclurilor economice si la apropierea de statutul de zona monetara optima. fiind astfel demonstrate limitele aplicarii statice a teoriei. In alta ordine de idei trebuie sa tinem cont si de a doua paradigma a teoriei. fiind sustinuta de Krugman.

putem afirma că aceştia pot să treacă peste bariera ratei de schimb şi să aleagă piaţa cea mai ieftină.2. riscuri şi dificultăţi. Beneficii si costuri ale Uniunii Monetare De ce se pune problema integrării monetare.2.2. Este foarte important să înţelegem că de fapt o uniune monetară este benefică atunci când costurile sunt minimalizate. legat de beneficiile participanţilor la uniunea monetară se propagă anumite avantaje şi asupra economiei mondiale. Dacă în ceea ce priveşte beneficiile unei uniuni monetare lucrurile sunt ceva mai clare. explicaţia constă în faptul că existenţa mai multor monede reduce transparenţa preţurilor. şi anume: când este benefic pentru două sau mai multe state să realizeze uniunea monetară? Literatura care analizează costurile şi beneficiile uniunii monetare este destul de bogată. Cât priveşte influenţa benefică a monedei unice prin mecanismul preţurilor. care în cazul unificării monetare sunt evitate (tranzacţiile interbancare. Eliminarea costurilor de tranzacţie este importantă mai ales pentru cei care efectuează des plăţi transfrontaliere în numerar. De aceea este importantă rezultanta finală: beneficii contra costuri. existând chiar unele divergenţe legate de anumite costuri sau beneficii. pe lângă costul direct al schimbului valutar mai apar alte costuri. ca să răspundem la o altă întrebare. nu acelaşi lucru se poate spune despre costuri. Există în prezent şi alte obstacole. Ajungem astfel la condiţiile necesare pentru minimalizarea costurilor unei UM şi la criteriile ZMO. a. În acelaşi timp. date de beneficii. Cu toate acestea sunt identificate o serie de beneficii ca urmare a stabilităţii macroeconomice precum şi datorită unei poziţii internaţionale mai bune. iar 12 . O asemenea schimbare presupune însă şi costuri. În cazul acesta. La nivel microeconomic: In primul rand utilizarea aceleaşi monede de către mai multe tari reduce costurile de tranzactie. tranzacţiile între bănci şi terţi – cu excepţia costurilor datorate numerarului şi a costurilor interne ale firmelor). atunci când consumatorii achiziţionează produse cu preţ ridicat (electronice. cred că este potrivit să începem cu prezentarea beneficiilor unificării monetare. ceea ce ar putea determina sau susţine pe piaţa unică discriminarea prin preţ între zonele monetare naţionale. şi în ce condiţii pot fi maximizate? Este clar că o schimbare majoră de regim. Totuşi. cum este unificarea monetară se realizează atunci când există motivaţii puternice. De Grauwe (2003) separa aceste castiguri in castiguri directe din dispariţia costurilor şi câştiguri indirecte ca urmare a transparenţei preţurilor. Beneficii ale uniunii monetare Deoarece unele state îşi manifestă dorinţa de unificare monetară pentru că aşteaptă anumite avantaje. automobile). Beneficiile sunt identificate şi se fac simţite în primul rând la nivel microeconomic. de ce ar dori mai multe state sa renunţe la moneda proprie? Din ce parte poate veni o iniţiativă de realizare a uniunilor monetare? Care sunt avantajele uniunii monetare.

De Grauwe şi Skudelny utilizează un model complex aplicat comerţului intra UE pentru perioada 19721995 determinând un impact pe termen scurt de aproape 1% anual. estimând că fiecare creştere cu un punct procentual a raportului comerţ/PIB duce la o creştere a PIB/ locuitor cu o treime de punct procentual. S-a încercat practic răspunsul la două tipuri de întrebări: (a) este costisitoare menţinerea independenţei monetare pentru comerţul reciproc? şi (b) unificarea monetară stimulează comerţul dintre parteneri? În ceea ce priveşte prima abordare. Unii autori au analizat. În al treilea rând sunt urmărite influenţele asupra preferinţei locale. În acest context.Pelkmans susţine că analiza microeconomică a disparităţii preţurilor pe piaţa unică nu depinde neapărat de problema monedelor multiple. 13 . Referitor la a doua abordare. şi (2) beneficii ale monedei comune asupra comerţului reciproc. literatura care a studiat această problemă apreciază că probabil impactul este mai degrabă mic13. Ei constată că ţările care folosesc o monedă unică au un comerţ reciproc de trei ori mai mare decât state similare care îşi menţin monedele naţionale. in schimb. Autorii arată că efectul pe termen lung este mai ridicat.accesul la o piaţă financiară mai largă şi mai transparentă care îmbunătăţeşte posibilităţile de finanţare externă . companii şi consumatori. este evident că euro şi politica monetară a BCE au adus primă componentă a rezultatelor aşteptate. chiar dacă au dispărut controalele la frontieră. La nivel macroeconomic. elimină un important element de incertitudine şi volatilitate. impactul volatilităţii ratei de schimb sau al monedei comune asupra comerţului reciproc. Urmărind procesul din UE. stimulează comerţul între membrii uniunii monetare. Întâlnim două abordări: (1) problema eventualelor efecte negative asupra comerţului. Pentru anumite state dezideratul de stabilitate a preţurilor. pe un orizont de 20 de ani. cauzate de costurile de tranzacţie şi volatilitatea ratei de schimb. diminuarea sau chiar eliminarea incertitudinilor legate de rata de schimb. adică stabilitate în Europa. îmbunătăţindu-se calitatea procesului de management al firmelor locale sau străine ce au afaceri în zona euro. beneficiile rezultă din: . deoarece fluctuaţiile cursurilor de schimb pot fi acoperite cu costuri mici prin tranzacţii la termen. Dispariţia ratelor de schimb între monedele ţările care au adoptat euro. care pot contracta împrumuturi mai ieftine. Ei arată de asemenea că un nivel ridicat al comerţului accelerează creşterea economică. deci alinierea în jos a ratelor inflaţiei şi oportunităţile de obţinere a credibilităţii reprezintă o motivaţie importantă pentru participarea la o uniune monetară. Frankel & Rose (2002) utilizează un model gravitaţional pentru a demonstra impactul monedei unice asupra comerţul. Se apreciază că aceasta este puternică în Europa (ca şi în SUA şi Canada). estimând că ar putea fi de şase ori mai mare. În al doilea rând unificarea monetară elimină volatilitatea ratei de schimb şi costurile acesteia.eliminarea unor fluctuaţii ale producţiei care ar putea fi datorate politicilor economice diferite. utilizând diverse modele. Ca un efect al stabilităţii preţurilor reducerea dobânzilor prezintă avantaje importante pentru guvern.stabilitatea preţurilor .

În al doilea rând. Dacă dolarul se depreciază de exemplu. împrumuturile. În al treilea rând. ceea ce face ca autorităţile naţionale să nu mai poată realiza ajustări. În primul rând sunt obţinute venituri sub formă de senioraj. De aceea analizele nu trebuie să se axeze strict pe beneficiile pe termen scurt sau mediu. Dacă SUA importă frecvent mai mult decât exportă. pe măsură ce rolul internaţional al monedei creşte. În timp ce majoritatea beneficiilor sunt localizate la nivel microeconomic. b. Costuri ale uniunii monetare Problema principală în cazul uniunilor monetare este legată de costurile acestui proces. Consiliul Guvernator FED estimează câştigul din senioraj al SUA între 11 şi 15 miliarde anual. ţinem cont de faptul că unificarea monetară poate duce la o mai largă utilizare a monedei respective la nivel global. Am arătat anterior că există multe beneficii ale UM. costurile sunt evidenţiate în primul rând la nivel macroeconomic. Nu trebuie să omitem însă realitatea că UEM are şi beneficii strategice. investiţiile. este îmbunătăţită lichiditatea internaţională. dar în acelaşi timp surplusul este un câştig. însă este necesar ca aceste beneficii să fie mai mari decât costurile. adică manevrarea ratei dobânzii şi a ratei de schimb. În fine ajungem şi la beneficii datorate rolului internaţional al noii monede dacă. şi achiziţiile de bunuri şi servicii (la nivel intern sau internaţional) vor fi din ce în ce mai mult decontate prin instituţiile financiare ale entităţii emitente. efectul asupra inflaţiei în SUA va fi mai mic decât în cazul altor economii. deoarece majoritatea importurilor americane sunt decontate în dolari (preţurile pe piaţa internă nu vor fi ajustate conform deprecierii). deoarece se emite monedă care reprezintă o datorie a statului în cauză nepurtătoare de dobândă. disparitia cursului valutar ca instrument de politica economica (ceea ce ridica problema mecanismelor de ajustare disponibile in cazul unui soc asimetric). Aceste costuri se fac simţite în cazul manifestării şocurilor asimetrice. ci pe perspectivele unui rol proeminent al zonei euro la nivel mondial. în cazul unor şocuri asimetrice.O urmare a dispariţiei ratelor de schimb este câştigul dat de stabilitatea ratelor dobânzii. Costurile pot aparea datorită faptului că atunci când participă la o uniune monetară ţările pierd importante instrumente ale politicii economice respectiv cele specifice politicii monetare. prin 14 . pierderea autonomiei politicii monetare si disparitia posibilitatii de finantare a datoriei publice prin emisiune monetara Ca urmare a renunţării la independenţa politicii monetare statele membre ale unei uniuni monetare cedează prerogativele politicii monetare unei autorităţi centrale. Este cunoscut că instabilitatea ratelor de schimb anterioară introducerii euro. utilizarea monedei proprii în comerţul exterior face ca economia emitentă să fie mai puţin vulnerabilă la modificarea ratei de schimb a acesteia decât alte economii. era legată de volatilitatea ratelor dobânzii. Moneda este utilizată în afara economiei emitente şi acesta reprezintă un câştig. Astfel vor creşte profiturile sectorului financiar.

Eichengreen care au construit in acest scop un model de tip „vector structural auto-regresiv”. au fost efectuate pe cazul tarilor din vestul Europei care. 3. Al doilea studiu. in anii 90 ai secolului trecut au edificat o uniune monetara reusita la care in prezent incearca sa adere si tarile central si est-europene.3 TEORIA ZONELOR MONETARE OPTIME SI UEM Dupa stiinta noastra exista doar 2 studii importante care aplica teoria zonelor monetare optime la scara economiei mondiale in ansamblu. Ceea ce trebuie să ştim este care ar putea fi natura şi probabilitatea şocurilor asimetrice şi ce instrumente alternative pot fi utilizate în lipsa ratei de schimb sau a ratei dobânzii. Cu ajutorul acestui model autorii au cuantificat socurile care au 15 . o problema importanta abordata in lucrarile de factura empirica referitoare la cazul tarilor vest-europene este cea a naturii socurilor care afecteaza economiile respective. Artis. inclusiv China si Australia.utilizarea instrumentelor monetare. Kohler si J. Bayoumi si B. Ghosh si H. tarile din ASEAN.1 Tipuri de socuri Conceptul de soc „asimetric” este un element esential al teoriei zonelor monetare optime. Unul din aceste studii este cel elaborat de A. M. pentru reglarea şocurilor. America Centrala impreuna cu partea de nord a Americii de Sud. Dimensiunea costurilor asociate pierderii instrumentelor de politică economică depinde de diferenţele dintre ţări. economiile în cauză trebuie să deţină alternative la instrumentele monetare. În cazul existenţei acestor diferenţe atât în structura economică cât şi din punct de vedere legal şi instituţional. Mai mult. costuri aferente tranzitiei la moneda unica. Studiile empirice cele mai numeroase si mai ample. Melitz opereaza cu doua criterii de optimalitate(nivelul ridicat al schimburilor bilaterale si gradul de simetrie a socurilor) identificand urmatoarele 4 mari zone monetare optime ale lumii: Europa Occidentala. o buna partea a Orientului Mijlociu. De asemenea ei ajung la concluzia ca adoptarea unei monede unice ar fi foarte costisitoare pentru multe regiuni ale lumii si ca in cazul majoritatii regiunilor cele mai mari avantaje s-ar obtine prin folosirea nu a unei monede unice ci a unui numar relativ mic de monede cu circulatie internationala. Wolf care analizeaza corelatia dintre proximitatea geografica a diverselor tari si posibilitatea gruparii acestora in zone monetare optime. situaţie care poate fi percepută ca negativă pentru statele cu influenţă redusă. Aspectele principale investigate sunt gradul de expunere al acestei zone la diverse tipuri de socuri. elaborat de M. mobilitatea fortei de munca si gradul de diversificare a productiei. antrenate de totalitatea modificarilor ce trebuie realizate Cap. Ca urmare. O prima modalitate de masurare a incidentei socurilor este cea propusa de T. Rezultatele obtinute de cei doi autori sugereaza ca crearea unei uniuni monetare dupa criterii exclusiv geografice implica un cost foarte ridicat. în funcţie de arhitectura instituţională statele membre vor avea o influenţă mai mare sau mai mică în procesul decizional.

Boone. Rezultatele obtiunte de toti acesti autori par sa indice ca ceea ce predomina in cazul diverselor sub-grupuri de tari din vestul Europei este simetria in timp ce in cazul tarilor aflate la periferia geografica a vechiului continent prevaleaza asimetria. Comparand. L. socurile manifestate in volumul productiei. care clasifica socurile care influenteaza rata de crestere economica. cum ar fi scaderea veniturilor reale si a preturilor relative reale.E. Lalonde. etc. Lafrance si P.. pe cand cele din a doua categorie nu pot fi resorbite. si in SUA. orice soc are elemente de amble tipuri. Un model asemanator a fost folosit de N. Distinctia intre socurile specifice unei anumite tari si socurile specifice unui 16 . inter-regionale nu numai pentru a rezolva problemele oscilatiilor ciclice ale productiei. DeSerres si R. Italia. Funke. necesitand deci atat ajustari ale politicilor pe termen scurt. in general. decat prin ajustari interne majore. inseamna ca tarile in curs de aderare trebuie sa dispuna si dupa aceea de anumite mecanisme de ajustare alternative la politica monetara. cat si reforme structurale pe termen lung. respectiv prin contractarea de imprumuturi externe. tarile respective renunta de fapt la o politica monetara independenta. pe de alta parte. A.E. J. prezinta o serie de caracteristici specifice. Un alt studiu de acelasi gen este cel elaborat de S. autorii arata ca. Or. ci si pentru a favoriza schimbarile de natura structurala.Chanie. R. preturile si masa monetara in 3 categorii: 1) Socuri care afecteaza oferta reala 2) Socuri care afecteaza cererea reala 3) Socuri nominale Rezultatele obtinute de autorii citati invedereaza ca in Europa doar doua tari (Germania si Elvetia) cunosc socuri simetrice in timp ce alte tari europene(Grecia. cu noile tari membre si cu tarile nemembre. de regula. pe de o parte. din acest punct de vedere. in cazul acestora din urma. Un rezultat important al studiilor empirice efectuate in legatura cu problematica socurilor este ca. St-Amant.afectat in perioada 1960-1988 cererea si oferta in tarile U. In plus pot fi necesare transferuri financiare. Studii empirice similare au efectuat M. etc. Dibooglu si J. Melitz si A. restructurarea profunda si de durata a economiei. exista cinci criterii de clasificare: 1) Socuri temporare si socuri permanente 2) Socuri specifice unei anumite tari si socuri specifice unui anumit sector 3) Socuri reale si socuri financiare 4) Socuri exogene si socuri endogene (induse prin politicile aplicate de autoritati) 5) Socuri simetrice si socuri asimetrice Distinctia intre socurile temporare si socurile permanente este importanta pentru ca socurile din prima categorie pot fi corectate prin modificari conjuncturale ale politicii bugetare si/sau monetare. Horvath care isi propune sa identifice socurile reale si nominale care se manifesta la nivelul ofertei in cazul a 20 de tari europene. emigrarea fortei de munca. Suedia) inregistreaza socuri asimetrice . tarile fondatoare ale C. In realitate. Studiile arata ca este dificil de trasat o frontiera clara intre socurile temporare si socurile permanente. Autorii trag concluzia ca in cazul multor tari europene participarea la o uniune monetara presupune costuri de ajustare ridicate. avand in vedere ca prin intrarea lor in UEM. Portugalia. Weber.

3. subventii. convenita de sindicate si patronate care necesita. doar daca aceste socuri influenteaza cererea reala agregata. Astfel. evidentiind ca aceasta este mai redusa comparativ cu SUA.2 Mobilitatea fortei de munca O concluzie importanta care se desprinde din teoria zonelor monetare optime este ca tarile afectate de socuri asimetrice trebuie sa aiba o piata a fortei de munca foarte flexibila caci. existenta unor socuri care prin natura lor au efecte simetrice. T.si din acest punct de vedere. este cea mai buna dovada a similaritatii economiilor respective. Or. studiile respective arata ca europenii manifesta putin entuziasm fata de masurile de natura sa flexibilizeze piata mainii de lucru. Eichengreen constata ca elasticitatea fluxurilor migratoare intre 17 . In fine. Un exemplu de soc exogen este cresterea pretului petrolului. Delimitarea intre esocurile reale si socurile financiare (nominale) este extrem de relevanta. deoarece aceasta solutie elimina obstacolele care impiedica fluxurile monetare dintre tari. Katz si L. in perioadele electorale. deoarece permite conceperea unor masuri diferentiate in functie de cauza perturbatiilor. iar ca urmare. etc. un grad ridicat de mobilitate a mainii de lucru constituie un mecanism alternativ de ajustare a socurilor aleatoare. produs de propriile masuri politice ale autoritatilor este cresterea salariilor. variatia cursurilor de schimb este un remediu adecvat. iar un exemplu de soc endogen. pentru a putea fi realizata.diferite. Blanchard. investigatiile empirice efectuate arata ca chiar si in cazul socurilor specifice unor tari. Pornind de aici. o asemenea zona nu poate fi constituita decat din economii care se aseamana una cu alta. Astfel. Bayoumi si B. Totodata. Distinctia intre socurile exogene (produse de evenimente asupra carora autoritatile din o anumita economie nu au nici un control direct) si socurile endogene (induse prin politicile interne) este importanta pentru ca mijloacele de a face fata celor doua genuri de dezechilibre sunt. sporuri. masurile de acest gen nu sunt mijloace adecvate pentru resorbirea unui soc care nu afecteaza decat un anumit sector sau anumita regiune geografica a economiei respective. iar in cca 80% din cazuri au fost specifice anumitor regiuni. J. Aceasta inseamna ca pierderea autonomiei politicii monetare. In cazul socurilor nominale de tip monetar. Studiile empirice efectuate invedereaza toate ca socurile suferite pana in prezent de UE au fost doar arareori specifice unor tari sau unor zone monetare preexistente. Un alt exemplu de soc endogen este acordarea unor ajutoare.distinctia intre socurile simetrice si socurile asimetrice este esentiala deoarece potrivit teoriei ZMO.anumit sector este importanta deoarece masurile de politica monetara au incidenta generala asupra ansamblului economiei. aceste socuri au fost specifice unor ramuri economice. O. mobilitatea fortei de munca constituie un mecanism de ajustare mai important decat flexibilitatea preturilor si a salariilor. nu a diminuat capacitatea tarilor respective de a face fata socurilor reale pentru simplul motiv ca socurile reale nu se combat prin politica monetara. Katz prezinta o serie de date empirice care arata ca. compensatii. cum ar fi de exemplu socul reprezentat de cresterea cantitatii de moneda nationala. Intrun numar semnificativ de cazuri. numeroase studii empirice au investigat mobilitatea fortei de munca in interiorul UE. care s-a produs prin crearea UEM. raspunsul cel mai bun este fixitatea cursurilor de schimb sau moneda unica. in Sua. cresterea cheltuielilor bugetare sau cresterea masei monetare. cresteri de salarii.

cu tot ceea ce implica acest status in plan social si politic. In ceea ce ii priveste pe angajatii insisi.3 Diversificarea productiei Autorul P. importante costuri. In al doilea rand se constata cu usurinta ca obstacolele in calea miscarii mainii de lucru sunt mai mari in UE decat in SUA. Krugman a aratat ca pe masura ce o regiune se specializeaza ea devine vulnerabila in caz de socuri asimetrice si deci necorespunzatoare pentru a participa la o zona monetara unica. Situatia este diferita in cazul SUA. Taylor. acestia sunt. Intr-adevar. In cazul in care socul este doar temporar. insa se poate pune problema si in mod invers. argumentand ca diversificarea gamei produselor unei tari poate fi un mecanism de ajustare mai adecvat decat mobilitatea fortei de munca. Comparatia intre mobilitatea mainii de lucru in economia americana si in economiile UE invedereaza pertinenta a ceea ce se numeste „critica Lucas”. P. Un alt aspect important este ca puternica mobilitate geografica pe piata fortei de munca este costisitoare. Spre deosebire de aceasta. etc. pe de-o parte si economia europeana pe de alta parte are mai multe explicatii. A. Pe de alta parte. imposibilitatea transferului dintr-o tara in alta a drepturilor de pensie sau de asistenta sociala. Obsfeld si G. In consecinta. In primul rand exista o problema metodologica si anume de a sti daca nu cumva deosebirile in ceea ce priveste migratia fortei de munca intre state si regiuni reflecta mai degraba incidenta diferita a socurilor asimetrice ca atare. deosebirea existenta in materie de mobilitate a fortei de munca intre economia americana. decat rigiditatile diferite ale pietelor muncii. care este o tara de dimensiuni continentale si cu radacini istorice mai putin profunde. plecarea muncitorilor poate fi un obstacol in calea relansarii economice a regiunii de bastina. cum ar fi cele cu locuintele. iar in anumite cazuri chiar indezirabila. orice s-ar spune.regiuni in raport cu diferentele inter-regionale de salarii si de grad de ocupare a mainii de lucru este mult mai redusa in Anglia si Italia decat in SUA. Ei remarca totusi ca armonizarea cantitativa a socurilor este inca insuficienta pentru a putea face comparatii internationale ale efectelor socurilor asimetrice. doar niste imigranti. Dintre obstacole amintim: diferentele de limba si de cultura care in Europa sunt extrem de importante si greu de inlaturat. P. Puhani etc. Kennen a subliniat importanta pe care o are diversificarea productiei in conturarea unei zone monetare optimale. Conform studiilor elaborate de autorii ca P. explicatia mobilitatii scazute a fortei de munca in Europa pare a fi destul de simpla: pe vechiul continent. Peri arata ca in nici un caz nivelul scazut al migratiei europene nu poate fi pus pe seama raritatii socurilor asimetrice manifestate la nivelul acestei zone. o regiune caracterizata printr-o mare diversitate a productiei este mai potrivita pentru a intra intr-o uniune monetara. La prima vedere aceasta nu contrazice cu nimic importanta acordata de Mundell si 18 . Pe baza examinarii faptelor de observatie. De Grauwe si W. P. Vanhaverbeke. pe cand in SUA sunt aproape inexistente. absenta mobilitatii mainii de lucru in UE face ca aceasta sa nu fie o zona monetara optima. si anume in ce masura tocmai existenta monedei unice favorizeaza aceasta mobilitate in SUA. cu asigurarile sociale. lipsa de informatii cu privire la locurile de munca din alte tari membre. costurile globale ale migratiei pe scara mare sunt in continuare mai mari decat avantajele. la randul lor.Fatas. 3. regiunile de imigrare pot inregistra. etc.Masson si m. M.

cercetarile empirice cu privire la criteriul diversificarii productiei duc la rezultate contradictorii. Franta. Cu toate acestea. Acest din urma punct de vedere a fost oficializat de Comisia Europeana. Einchengreen. Unii autori considera ca acest fenomen se manifesta realmente. Bayoumi si B. de fapt. J. ca desi piata comuna are nevoie de o moneda unica. Bayoumi si B.McKinnon mobilitatii factorilor de productie si liberului schimb. care considera si ea ca unificarea monetara reduce asimetriile dintre tarile membre. In caz contrar. in general. coordonarii defectuoase a politicilor monetare nationale.Eichengreen in materie de socuri intre asa-zisele tari „centrale” si „periferice”. Unii autori contesta posibilitatea delimitarii nete intre „tarile centrale” si „tarile periferice”. Olanda si Elvetia). aceste studii consta intr-o evaluare a semnificatiei datelor de observatie disponibile prin prisma teoriei zonelor monetare optime. Este limpede ca dispersarea sau concentrarea teritoriala a activitatii economice nu este totuna cu specializarea regionala. 3. Belgia. ducand. Pe de alta parte. cat si specializarea sunt marcate de anumite ambiguitati si ca. Dezbaterile au progresat mai ales in urma rezultatelor amintitelor cercetari empirice efectuate de T. iar dovezi in acest sens sunt diferentele care exista intre statele menbre in ce priveste ponderea agriculturii. s-au datorat. Concluzia care se desprinde din cele aratate este ca. exemplul industriilor de inalta tehnologie invedereaza ca atat concentrarea. Danemarca. nu caracterul „central” sau „periferic” al tarilor respective. precum si amintitele deosebiri constatate de T. se 19 . Acestia au considerat ca exista un „bloc al Europei de Nord”(Austria. de asemenea. aceasta inseamna in mod specific. In general. desi oficialitatile insista asupra aptitudinii UEM de a determina convergenta structurilor de productie europen. Germania. la cresterea posibilitatii aparitiei unor socuri simetrice. deci. ale carui tari cunosc. la fel ca teoria. In ceea ce priveste UE. apare o situatie paradoxala: mobilitatea factorilor de productie. care este una din conditiile esentiale ale existentei unei zone monetare optime. socuri similare. Alti autori argumenteaza insa ca o integrare mai puternica determina cresterea volumului schimburilor intra-industriale. Este adevarat.4 Viabilitatea UEM Studiile cu privire la viabilitatea UEM au fost efectuate indeosebi in perioada anterioara incheierii „Tratatului de la Maastricht” si a planificarii detaliate a fazelor crearii UEM. industriei si serviciilor in totalul locurilor de munca. care au fost observate in trecut. adoptarea acestei monede unice poate distruge conditiile necesare pentru ca UEM sa existe. de fapt.Vinals arata ca unele dintre socurile specifice anumitor tari. submineaza o alta conditie si anume diversificarea productiei. ca principiile diviziunii muncii si avantajul comparativ permit sa se creada ca specializarea „regiunilor” este de natura sa duca la recuperarea decalajelor pe care aceastea le cunosc in materie de dezvoltare economica. toate industriile si intreprinderile trebuie sa –si adopte deciziile in cadrul acelorasi genuri de constrangeri. precum si unui efect de substituire a monedelor si miscarilor cursurilor de schimb. De aici ei deduc ideea unificarii monetare europene in „doua viteze”. Conditia este insa ca libera circulatie a bunurilor si a capitalurilor sa nu intensifice specializarea regionala.

Cu toate acestea.stie ca tarile asa-zis „centrale” au avut. existenta unei accentuate simetrii. problema cea mai discutata este de a sti daca o uniune monetara de succes necesita sau nu o politica bugetara „federala”. o lunga perioada de timp. pana la urma prin. In acest context. A. Analizand mecanismul de transmitere a diverselor tipuri de socuri. desi obiectivul tratatului este clar formulat: crearea unei uniuni economice si monetare. sunt similare.Webber constata ca socurile asimetrice determina evolutia salariilor reale si dinamica ratelor somajului din tarile vest-europene. Aceste politici monetare similare au efecte diferite in diverse tari sub aspectul decalajului si incidentei asupra productiei. Prin urmare ei ajung la concluzia ca procesul de integrare europeana in cadrul unor institutii si politici uniforme nu ar trebui sa creeze dificultati in derularea cicluriloe economice. Cauzele acestor asimetrii sunt structurile financiare diferite existente in diverse tari. bazata pe un buget comunitar extins. legaturi de politica monetara si valutara foarte stranse intre ele. in mod firesc. Din cauza socurilor asimetrice. Opiniile economistilor cu privire la acest subiect sunt impartite. Unii au estimat ca UEM nu va putea functiona fara transferuri financiare suficiente. Fatas a afirmat ca avantajele conferite de crearea unei 20 . prin crearea efectiva a UEM prin „Tratatul de la Maastricht”. rolul diferit jucat de banci. O alta problema studiata este cea a masurii in care asimetria este produsa de deosebirile existente intre diverse tari in ceea ce priveste mecanismul de transmitere a efectelor politicii monetare. raspunsurile acestora la socurile. Toate controversele au fost transate. ceea ce i-a facut p unii autori sa considere ca rata dobanzii caracteristica zonei euro nu va fi optima pentru toate regiunile zonei. ca investigatiile empirice sa constate. Desi economiile care fac parte din UE se caracterizeaza printr-o cronologie si durata diferita a ciclurilor economice. Aceste asimetrii s-au atenuat odata cu introducerea euro. A. in cazul lor. ceea ce a facut. La inceput ratele dobanzii nationale erau destul de diferite. intensitatea concurentei dintre acestea etc.5 Masuri necesare pentru ameliorarea mecanismelor de ajustare ale UEM Viabilitatea zonei monetare europene necesita perfectionarea in continuare a mecanismelor sale de ajustare. Degajarea unor concluzii definitive este ingreunata si de amintitele deosebiri de ordin metodologic intre lucrarile consacrate determinarii simetriei sau asimetriei socurilor inregistrate de tarile vest-europene. a slabei mobilitati a fortei de munca si a rigiditatii salariatilor si preturilor. Un efect imediat al UEM a fost stabilirea ratei dobanzii pe termen scurt de catre o singura autoritate: „Banca Centrala Europeana”. O categorie importanta de studii empirice este cea considerata amintitei probleme fundamentale a sincronizarii ciclurilor economice in tarile vest-europene si a coordonarii raspunsurilor la aceste oscilatii. este necesar sa existe mecanisme sau institutii insarcinate cu monitorizarea cresterii echilibrate in cadrul UE. care din aceasta cauza sunt asimetrice. 3. pe cand socurile simetrice determina nivelul si evolutia ratelor inflatiei. problema convergentei reale a ramas nerezolvata.

absolut modest in comparatie cu SUA. Consecinta practica a concluziilor desprinse din aceste studii empirice este ca statele membre ale UE au fost dotate cu o serie de mecanisme de ajustare de natura financiara si bugetara. manifestate la scara europeana. 2) fondurile structurale. Astfel. Restrictiile privind deficitele bugetare. Dupa cum o dovedesc insa recentele tensiuni legate de respectarea „Pactului de crestere si stabilitate”. deci. reducerea cheltuielilor publice in vederea indeplinirii acestor criterii este susceptibila sa determine. Conform „Raportului MacDougall”. in realitate. Trebuie totusi spus ca absenta unui amplu buget „federal”. A. prin aceasta. 3) fondul de coeziune. Fatas face distinctie intre rolul bugetelor nationale in „transferurile inter-temporale” si rolul lor in „asigurarea inter-regionala”. Acestea sunt: 1) transferurile realizate prin bugetul UE. un buget european care vehiculeaza un volum de fonduri situat intre 5% si 7% din PIB este de natura sa permita masuri bugetare eficace impotriva efectelor conjuncturale. nu a impiedicat existenta. care sa dispuna de fonduri importante. precum si o redistribuire de resurse susceptibila sa compenseze decalajele de venituri intre regiuni. Fatas constatat ca in ultimii ani.federatii bugetare europene sunt mult mai mici decat se considera de obicei. in cadrul UE. de la regiunile sarace spre cele bogate. promovarea in cadrul UEM atat a 21 . care pot duce chiar la dezmembrarea unei tari. fara a mai vorbi de transferurile voluntare realizate in cadrul programelor de ajutor regional sau de exonararile fiscale. chiar si acest ordin de marime. El a mai precizat ca regiunile din anumite tari se dezvolta mai incet ca altele insa aceste regiuni defavorizate si bazeaza mai mult pe bugetele nationale decat pe bugetul european. deficitele bugetare ale statelor member trebuie sa fie mai mici de 3% din PIB. compensarea acestei reduceri si. Desi sistemul bugetar federal are drept scop partajarea inter-regionala a riscurilor. a unor mecanisme automate de ajustare bugetara. franarea unor investitii publice indispensabile. in unele tari member ale UE. inclusiv. iar datoria publican u poate depasi 60% din PIB. Pentru a limita aceste efecte destimulative se propune ca solutie instaurarea unui sistem de „asigurare bugetara comunitara” partiala. Astfel. care reactioneaza doar la socurile negative cu caracter exceptional sau care depasesc un anumit prag. Or. Unii autori considera ca transferurile bugetare inter-regionale afecteaza negativ optimalitatea UEM. acestea devin din ce in ce mai simetrice la scara UE. Desi nu este stipulat ca atare in “Tratatul de la Maastricht”. prevazute in „Pactul de crestere si stabilitate” limiteaza gradul de „asigurare inter-regionala” si pot chiar sa accentueze diferentele intre statele membre in ceea ce priveste „asigurarea bugetara” realizata la nivel national. 4) creditele acordate de Banca Europeana de Invetitii etc. s-a dovedit nerealizabil din punct de vedere politic. pentru a participa la moneda unica. bugetele reunite ale tuturor statelor membre depasesc cu mult bugetul SUA. exista o legatura intre crearea acestor fonduri si etapizarea realizarii uniunii economice si monetare. deci. publicat in anul 1977. desi disipatiile regionale se mentin. el poate duce la transferuri permanente in orice directie. iar fiecare dintre aceste verigi constituie o importanta „pompa fiscala” intre regiuni. Caracterul sistematic al transferurilor tinde a da nastere la tensiuni politice intre regiunile prospere si regiunile asistate. Contributiile financiare ale fondurilor amintite urmaresc.

1 Argumentele contra aderarii la zona monetara optima 1. in conditiile declansarii unui razboi. Deoarece autoritatile politice nu pot obtine echilibrul bugetar si nu pot stabili increderea in permanenta a acestui echilibru sau in viabilitatea cursurilor de schimb fixe. Deoarece un regim al cursului de schimb fix poate intra in conflict cu politicile promovate de banca centrală. 6. cat si a convergentei reale (PIB/locuitor. in sensul folosirii expansiunii monetare sau a ratei inflatiei. 2. 4.Deoarece o tara vrea sa-si protejeze secretul statisticilor sale. ocuparea mainii de lucru ). 12 . Cand o tara nu doreste sa utilizeze propria moneda ca mijloc international de plata. ca in cazul optiunii Uniunii Sovietice de a fi in afara Fondului Monetar International si al obligarii „satelitilor” ei de a parasi Fondul. 5. 9. Deoarece nu există un conducator politic şi economic capabil sa mentina un regim al cursului de schimb fix in echilibru. 8.convergentei nominale (inflatia si rata dobanzii). ar inlatura o dimensiune a suveranitatii naţionale. 22 . Cand tara doreste sa foloseasca expansiunea banilor sau rata inflatiei pentru a finanta cheltuieli guvernamentale. Cand guvernul tarii vrea sa utilizeze suveranitatea ca o sursă de finantare ascunsa sau extrabugetara pentru folosinta personala a unor membri. cu una sau mai multe tari. care are un mandat constituţional de a garanta stabilitatea preturilor. 3. aceasta se aplica in special tarilor mari. care pot afecta viata a milioane si milioane de oameni de pe continentul european si din intreaga lume. 15. 10. 7. Deoarece integrarea monetara. 13. corupte sau a unui guvern democratic naiv. Datorita faptului ca o tara vrea sa optimizeze valoarea monetara potrivita pentru veniturile sale pe locuitor. Cand o tara doreste o rata a inflatiei diferita de rata inflatiei din zona monetara. Csnd o tara de dimensiuni mari nu doreste ca o tara cu care nu se afla in relatii de prietenie sa beneficieze de pe urma avantajelor marimii economiei zonei monetare mari sau dacă se teme ca acceptarea altei monede ar ingreuna politica macroeconomica. Cand tara doreste sa utilizeze cursul de schimb ca un instrument pentru captarea de salarii din alte tari. structura si deschiderea economiei. Deoarece tara vrea sa-si mentina independenta monetara. Teoria zonelor monetare optime are vaste implicatii practice. Deoarece partenerii din cadrul zonelor monetare sunt instabili politic sau predispusi invaziei de catre tari agresoare. ai unei echipe dictatoriale. care este un simbol vital al independentei nationale. 14. Cand tara doreste sa utilizeze cursul de schimb ca un instrument al politicii de ocupare pentru a scadea sau a creste salariile. 11. Cap.4 ARGUMENTE PRO SI CONTRA ADERARII LA ZONA MONETARA OPTIMA 4.

un punct fix în jurul caruia pot fi formulate asteptarile si politicile pot garanta. 11. munca şi legislatia tarifara.2 Argumente pro-aderare la zonele monetare optime 1. la egalizarea platilor sau.16. 7. Deoarece o tara nu acceptă gradul de integrare propus de inţelegerea Zonelor Monetare Optime. 8. cum ar fi standardele comune. Stabilirea unei monede concurente internationale ca un concurent al dolarului si care sa castige seniorajul. Deoarece tarile partenere sunt mai sarace si se vor astepta la ajutor. la cheltuieli de mari proportii. prin politica sa comerciala. 9. dimpotrivă. 5. Participarea la zona de paritate a pretului de cumparare pe criterii de cursuri de schimb fixe si chiar prin uniuni monetare. 23 . 15. Evitarea folosirii cursurilor de schimb „ca pe o minge de fotbal” raportandu-le la interese care vor duce la cresterea profitului sau la eliberarea de datorii a debitorilor. Stabilirea unui bloc al puterii care să lupte impotriva dominaţiei puterilor vecine. 13. 4. 4. Eliminarea costului de imprimare si mentinere a unei monede nationale separate. 14. Furnizarea unui catalizator pentru alianta politica sau pentru integrare. 3. Participarea în termeni completi si egali la centrul financiar si pe piata de capital a Uniunii. Reinstaurarea unui bloc puternic care sa detina o mai mare putere de interventie în discutiile economice internationale si o mai mare putere de imbunatatire a starii economice. 6. imigrarea. 2. Stabilirea unui mecanism automat de control care va avea ca obiectiv disciplina monetară si fiscala. 16. 17. Impartirea deciziilor politice de determinare a ratei inflatiei din Zona Monetara Optima. 10. Sustinerea unui mecanism din afara procesului politic care sa aplice disciplina monetara si fiscala. Castigarea ratei de inflatie a Zonei Monetare Optime. Existenta unui amortizor multinational impotriva socurilor. 12. Stabilirea unui etalon pentru politica. Reducerea costurilor de tranzactie în comertul unei tari cu un partener major. Inlaturarea discretionismului in politica monetară si in politica fiscala a autoritatilor.

Cu cât aderă mai multe ţări. “zona monetara viabila“. UE poate fi apropiata de o zona monetara optima. iar economia devine mai flexibilã. Desi politica monetara este perceputa ca neputincioasa în influentarea variabilelor reale pe termen lung. economistii incercand sa afle daca UE formeaza o zona monetara optima. pe baza existentei unor conditii minime ce permit functionarea stadiului de uniune monetara. “zona monetara avantajoasa“. reducerea costurilor de tranzactie. De asemenea apreciem ca poate fi folosit si termenul “zona monetara functionala“ care defineste un grup de tari ce pot trece la uniunea monetara. Concluzia lui Mundell este că o dată ce ţările vor avea controlul deficitelor bugetare. obţinându-se multe beneficii ale Uniunii Monetare Europene fără sacrificarea suveranităţii. zona liră si a treia bazată pe o moneda europeană. Existã patru beneficii ale ratelor de schimb fixate în mod irevocabil: scaderea costurilor volatilitatii ratei de schimb. dar si scaderea „preferintei locale”. Principalul beneficiu al Uniunii Monetare poate fi considerat usurinta ajustarii la un soc. 24 . Teoria evoluat odata cu integrarea economia. cu atât va fi mai mare succesul Uniunii. Actuala zona euro poate avea beneficii nete pozitive. ele vor avea opţiunea pentru fixarea cursurilor de schimb faţă de euro cu marje foarte înguste. pe masura ce mecanismele de ajustare functioneaza mai bine.CONCLUZII In perioada anilor 1959-1961 Mundell a analizat un model ce presupunea trei zone monetare: zona dolar. Beneficiile unei monede unice se regasesc la nivel microeoconomic si se considera ca nu sunt epuizate pana nu sunt cuprinse toate tarile din lume. chiar daca nu reprezinta o zona monetara optima asa cum a fost definita de teoria clasica. a incertitudinii. numită de el „zona taler”. Imposibilitatea unui raspuns clar la aceasta intrebare a indemnat unii autori sa utilizeze notiuni alternative cum ar fi:” zona monetara fezabila“ (Corden 1972).

Bibliografie . 2006 .. 2005 .ro .www.ro 25 . “Economie monetara si financiara internationala” . Barglazan D..www.finint.. Donath L. Boldea B.ectap. Timisoara. “Teoria zonelor monetare optime” Editura Universitatii de Vest. Seulean V.ier..www.Cerna S.ro .ase.ase..ro .Cerna S. Editura Universitatii de Vest.www.. Timisoara.biblioteca.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful