You are on page 1of 72

ANTON DAVIDESCU

ORGANE DE MAŞINI
CURS DESTINAT STUDENŢILOR FACULTĂŢII DE INSTALAŢII DIN U.T.C.B.

BUCUREŞTI- 2011

CUPRINS
NOŢIUNI INTRODUCTIVE……………………………………………... 1. OSII ŞI ARBORI………………………………………………………... 1.1. Definire; rol funcţional; materiale............................................................ 1.2. Calculul arborilor şi osiilor....................................................................... 1.2.1. Stabilirea regimurilor şi a categoriilor de solicitare ale arborilor şi osiilor................................................................................................................ 1.2.2. Predimensionarea osiilor şi arborilor solicitaţi la încovoiere................. 1.2.3. Predimensionarea arborilor solicitaţi exclusiv la răsucire..................... 1.2.4. Predimensionarea arborilor supuşi solicitărilor compuse (încovoiere cu răsucire)....................................................................................................... 2. LAGĂRE..................................................................................................... 2.1. Definire; clasificarea lagărelor………………………………………….. 2.2. Lagăre cu alunecare................................................................................... 2.2.1. Forme constructive ale fusurilor de alunecare………………………... 2.2.2. Calculul lagărelor cu alunecare radiale.................................................. 2.3. Lagăre cu rostogolire (rulmenţi)………………………………………... 2.3.1. Clasificarea rulmenţilor ; variante constructive………………………. 2.3.2. Calculul rulmenţilor…………………………………………………... 2.3.3. Scheme de rezemare a arborilor(sau osiilor) prin intermediul lagărelor de rostogolire.................................................................................................... 3. ASAMBLĂRI PRIN FILET……………………………………………. 3.1. Aspecte generale; clasificare…………………………………………… 3.2. Elementele geometrice ale filetelor; materiale utilizate la fabricarea şuruburilor şi a piuliţelor................................................................................. 3.3. Frecarea şi condiţia de autofrânare........................................................... 4. ASAMBLĂRI CU PENE........................................................................... 4.1. Asamblări cu pene longitudinale fără strângere........................................ 4.2. Asamblări cu pene transversale fără strângere.......................................... 4 5 5 7 8 10 10 11 12 12 14 14 16 18 19 21 23 26 26 27 29 34 34 37

2

5. RECIPIENTE............................................................................................. 5.1. Definire; clasificare; elemente constructive.............................................. 5.2. Calculul grosimii mantalei pentru un recipient cu pereţi subţiri, solicitat pe suprafaţa concavă........................................................................................ 5.3. Calculul învelişurilor cu pereţi groşi solicitate la interior........................ 5.4. Racorduri.................................................................................................. 5.5. Compensarea orificiilor............................................................................ 5.5.1. Calculul inelelor de compensare............................................................ 5.5.2. Calculul compensatorilor cu ştuţ îngroşat sau cu bucşe……………… 6. ARMĂTURI……………………………………………………………... 6.1. Armături de comandă…………………………………………………… 6.2. Armături de reţinere.................................................................................. 6.3. Armături de reglare................................................................................... 6.4. Armături de siguranţă…………………………………………………… 7. ETANŞĂRI………………………………………………………………. 7.1. Definire; clasificare................................................................................... 7.2. Etanşări cu contact direct.......................................................................... 7.3. Etanşări cu element intermediar................................................................ 7.3.1. Pentru suprafeţe aflate în mişcare relativă............................................. 7.3.2. Etanşări fixe…………………………………………………………... 7.4. Etanşări fără contact……………………………………………………. BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………

39 39 42 47 49 50 51 53 55 55 58 61 63 65 65 65 66 66 68 70 72

3

luînd în considerare materialul utilizat. pistoane. • Adoptarea unor dimensiuni standardizate • Elaborarea desenului de execuţie a organului de maşină. Etapele proiectării unui organ de maşină sunt următoarele: • Stabilirea încărcărilor( forţe. standardele şi normele specifice în vigoare. După destinaţie organele de maşini pot fi clasificate în: • Organe de maşini de uz general • Organe de maşini speciale 1. prin lanţuri. ce intră în componenţa maşinilor. • Determinarea rezistenţelor admisibile. 4 . precum şi a condiţiilor de lucru cele mai dezavantajoase. Organele de maşini speciale: cilindri de motor. etc.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Organul de maşină este o piesă simplă sau complexă. arcuri. trolii. momente) ce acţionează asupra organului. tehnologia de fabricare preconizată. a instalaţiilor. arbori cotiţi. având un rol funcţional şi constructiv bine determinat. fitinguri. forma piesei. condiţiile de exploatare. tipul solicitării (statică sau variabilă). Fiecare organ de maşină poate fi studiat. • Calculul secţiunilor specifice (etapa de predimensionare). arbori şi butuci canelaţi. Organele de maşini de uz general: • Organe de asmblare: şuruburi. o Transmisii mecanice: transmisii prin curele. armături. • Organe pentru transmiterea mişcării: o Organe auxiliare transmisiilor: osii şi arbori. angrenaje. Disciplina “Organe de maşini” are drept obiectiv. proiectat şi executat în mod independent. pene. stabilirea bazelor teoretice pentru calculul şi construcţia organelor. lagăre. bolţuri. cuplaje. 2. • Stabilirea formei constructive şi a materialului. • Calculul de verificare. luând în considerare cerinţele funcţionale. recipiente. ţinând cont de cerinţele funcţionale ale maşinii (instalaţiei) din care acestea fac parte. ştifturi. piuliţe.

Prin urmare arborii sunt supuşi unor solicitări complexe. fiind solicitate exclusiv la încovoiere. Definire.2): sunt arbori drepţi. Osiile (fig.1.1. cuplaje. roţi de lanţ. 5 .OSII ŞI ARBORI 1. Osiile nu transmit şi momente de răsucire. de încovoiere şi răsucire. materiale Osiile şi arborii sunt organe de maşini ce au rolul de a susţine organele aflate în mişcare de rotaţie. roţi de curea. etc. Suplimentar.1. arborii au şi rol de transmitere a mişcării prin intermediul organelor pe care le susţin (roţi dinţate. etc. de regulă cu secţiune cilindrică (netezi sau în trepte). arbori pinion. rol funcţional.1) pot fi clasificate (după gradul de mobilitate) în: • Osii fixe • Osii rotative (cele care se rotesc solidar cu organele de maşină fixate pe acestea) Arborii pot fi clasificaţi (după domeniul de utilizare) în: • Arbori cu destinaţie generală (fig.).1. arbori canelaţi.

). etc. OL60. Materialele utilizate la arbori şi osii sunt alese în funcţie de condiţiile de funcţionare impuse şi de tehnologia de fabricare adoptată.• Arbori cu destinaţie specială: care în afară de rolurile de susţinere a organelor de maşină şi de transmitere a momentelor de răsucire. • La arborii supuşi solicitărilor uşoare şi medii se utilizează oţeluri carbon: OL50. arbori cu excentric. au şi rolul de a transforma mişcarea de rotaţie în mişcare de translaţie (arbori cotiţi. arbori cu came. 6 . Arborele I: este solicitat la încovoiere şi răsucire pe tronsonul D-C şi exclusiv la răsucire pe tronsonul C-B. Arborele II: este solicitat la încovoiere pe trosonul A-C. la încovoire şi răsucire pe tronsonul C-B şi exclusiv la răsucire pe tronsonul B-E. aceste materiale nu necesită alte tratamente termice în afară de normalizare. OL70 (SR500).

cn.f. dar care suplimentar trebuie să îndeplinească cerinţe de duritate ridicată pentru unele suprafeţe. 40Cr10. precum şi a deformaţiilor la răsucire ( θ ) fn ≤ fa o ϕn ≤ ϕa θn ≤ θa • Condiţii de stabilitate la vibraţii: o Evitarea fenomenului de rezonanţă o Limitarea de formaţiilor dinamice (cauzate de prezenţa vibraţiilor) • Condiţii de stabilitate la flambaj. Proiectarea formei concrete pe baza dimensiunilor stabilite în etapa anterioară. În cursul efectuării calculului de verificare se poate creea situaţia de a modifica dimensiunile stabilite anterior. se utilizează fonte cu grafit nodular: Fgn800. Stabilirea sarcinilor a modelului de calcul şi a regimurilor şi categoriilor de solicitări. 51VMnCr11 (SR791).coeficient de siguranţă admisibil.2. ca.ϕ ).• La arborii supuşi unor solicitări medii. Fgn1000 (SR ISO 1083). OLC50 (SR880).coeficient de siguranţă nominal. Semifabricatele acestori arbori (realizaţi din fontă) se obţin prin turnare. • Condiţii de rigiditate: se referă la limitarea deformaţiilor de încovoiere (săgeţi. σ a -tensiunea admisibilă. stbilind dimensiunile din condiţiile de rezistenţă la solicitările respective. II. Fmp550 (SR ISO 5922). sunt utilizate oţelurile carbon de calitate: OLC35. Calculul se face în toate secţiunile importante. Fgn900. iar apoi efectuarea calculului de verificare. ţinând seama de următoarele criterii: 7 . folosind ipoteze şi calcule simplificatoare. aceste oţeluri necesită un tratament termic de îmbunătăţire. sau unghiuri. OLC45. Predimensionarea pe baza datelor iniţiale. III. 1. • În cazul arborilor de dimensiuni mari. la proiectarea arborilor şi osiilor se vor parcurge următoarele etape: I. • La arborii puternic solicitaţi sunt utilizate oţelurile aliate: 41MoCr11. având forme complexe. Fmp500. Calculul arborilor şi osiilor Osiile şi arborii trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: • Condiţia de rezistenţă la solicitări: σn ≤ σa cn ≥ ca o unde: σ n -tensiunea nominală. Prin urmare. precum şi fontele maleabile perlitice: Fmp450. Metodica de calcul presupune următoarele aproximări succesive: efectuarea unei predimensionări urmată de proiectarea concretă.

iar în tabelul 1.3 regimurile şi categoriile de solicitare la răsucire pentru arbori. etc. împiedicarea flambajului.1 sunt prezentate regimurile şi categoriile de solicitare la încovoiere pentru osiile fixe. limitarea deformaţiilor. Cerinţe impuse de tehnologia de montaj.1. 8 . În tabelul 1. a. Stabilirea regimurilor şi a categoriilor de solicitare ale arborilor şi osiilor În tabelul 1. Dimensiunea adoptată trbuie să aibă o valoare superioară celei calculate să aparţină seriei dimensiunilor nominale standardizate.2 sunt prezentate regimurile şi categoriile de solicitare la încovoiere pentru osii mobile şi arbori.2. Cerinţe de asamblare. Considerente tehnologice d. c. verificarea la vibraţii.IV. b. 1. Verificarea la alte condiţii: rezistenţa la oboseală.

9 .

se pune condiţia de rezistenţă la solicitarea de încovoiere (relaţia de verificare): σ ni = Mi ≤ (σ ai )nσ W (1. În cazul secţiunilor circulare pline.2.3) Înlocuind expresiile (1. Predimensionarea arborilor solicitaţi exclusiv la răsucire Pentru fiecare secţiune a arborelui.2) respectiv (1.momentul de răsucire în secţiunea de calcul. Predimensionarea osiilor şi arborilor solicitaţi la încovoiere Pentru fiecare secţiune. a arborelui sau osiei.4) (1.tensiunea admisibilă la încovoiere pentru categoria de solicitare nσ.4) şi (1. solicitată exclusiv la răsucire.momentul încovoietor din secţiunea de calcul.1 ⋅ d 3 ⋅ (1 − k 3 ) .6) unde: Mr[Nmm]. va rezulta: W= π ⋅ ( d 3 − d 03 ) 32 ≅ 0.1) vor rezulta relaţiile de predimensionare (1.3. se pune condiţia de rezistenţă (relaţia de verificare): τ nr = Mr ≤ (τ ar )nτ Wp (1.modulul de rezistenţă axial. va rezulta: W= π ⋅d3 32 ≅ 0.1.1 ⋅ d 3 (1. de dimametru d.2) În cazul secţiunilor inelare.2. cu diametrul interior d0. (σai)nσ[N/mm2].2.3) în (1. k = d0 d (1. 10 .1) unde: Mi[Nmm]. W[mm3].5) 3 1.5) ce se referă la secţiunile circulare pline respectiv la secţiunile inelare: d≥ d≥ 3 (σ ai )nσ 10 ⋅ M i (1 − k 3 ) ⋅ (σ ai )nσ 10 ⋅ M i (1.

2. Aceasta. va avea următoarele expresii pentru secţiuni circulare pline.6) vor rezulta relaţiile de predimensionare (1.9) d≥ 3 (1.coeficient de corecţie corespunzător teoriei a III-a din rezistenţa materialelor.8) în (1.4.12) (1. (τar)nτ[N/mm2]. 2 ⋅ d 3 ⋅ (1 − k 3 ) 16 Wp = Wp[mm3]. Acesta se determină prin următoarea expresie: 11 . cea mai potrivită este ipoteza III-a (aplicabilă materialelor tenace). conform relaţiei de verificare.8): ≅ 0. Modulul de reziztenţă polar.tensiunea admisibilă la răsucire pentru categoria de solicitare π ⋅d3 (1.7).9) şi (1.10) ce se referă la secţiunile circulare pline respectiv la secţiunile inelare: d≥ 3 (τ ar )nτ 5⋅ Mr (1 − k 3 ) ⋅ (τ ar )nτ 5⋅ Mr (1.11) “Rezistenţa materialelor” a stabilit mai multe ipoteze de rezistenţă la rupere.modulul de rezistenţă polar.7) respectiv (1. În cazul oţelurilor. 2 ⋅ d 3 16 3 π ⋅ ( d 3 − d0 ) Wp = ≅ 0. σei.τ nr ) ≤ (σ ai )nσ (1.nτ.10) 1. Wp. va fi comparată cu tensiunea admisibilă la încovoiere: σ ei = f (σ ni . Abordarea acestui aspect presupune mai întâi stabilirea unei tensiuni echivalente la încovoiere. (1. iar pentru secţiuni inelare (1. Predimensionarea arborilor supuşi solicitărilor compuse (încovoiere cu răsucire) Solicitările compuse sunt cele mai des manifestate în cazul arborilor.8) Înlocuind expresiile (1.13) 2 '' unde: α III . conform acestei ipoteze va rezulta: 2 '' σ ei = σ ni + 4 ⋅ (α III ⋅τ nr ) '' M ei = M i2 + (α III ⋅ M r ) 2 (1.7) (1.

'' α III = (σ ai )nσ 2 ⋅ (τ ar )nτ (1.16) (1.15) Dacă în această relaţie vom introduce expresiile modulului de rezistenţă axial (1.3).17) 3 10 ⋅ M ei (1 − k 3 ) ⋅ (σ ai )nσ 12 .17) utilizate la secţiuni circulare pline.14) Ţinând cont de relaţiile (1.12) şi (1. vor rezulta relaţiile de predimensionare (1.13) va rezulta relaţia de verificare : 2 M 1 ⎛M ⎞ ⎛ '' M ⎞ '' σ ei = ⎜ i ⎟ + 4 ⎜ α III ⋅ r ⎟ = ⋅ M i2 + (α III ⋅ M r ) = ei ≤ (σ ai )nσ W 2 ⋅W ⎠ W ⎝ ⎝W ⎠ 2 2 (1.11). respectiv la secţiuni inelare : d≥ d≥ 3 10 ⋅ M ei (σ ai )nσ (1.16) şi (1. (1.2) respectiv (1.

În acest fel mişcarea de rotaţie a arborelui este realizată prin frecare de rostogolire (fig. Lagărele sunt organe de maşini care preiau încărcările radiale şi axiale ale unui arbore (sau osie). clasificarea lagărelor. numită fus de alunecare.2). iar celălalt la partea fixă (carcasa).1. Lagărele pot fi clasificate utilizând mai multe criterii: • După tipul frecării: o Lagăre cu alunecare o Lagăre cu rostogolire • După direcţia sarcinii: o Lagăre radiale o Lagăre radial-axiale o Lagăre axiale • După regimul de frecare-ungere: o Lagăre cu frecare uscat limită o Lagăre cu frecare mixtă o Lagăre cu frecare fluida La lagărele cu alunecare rezemarea arborelui se realizează prin intermediul unei cuple cinematice formată formată dintr-o porţiune a arborelui.2. Unul dintre inele se asamblează la organul rotitor (arbore sau osie).1). Definire. şi piesa de rezemare a lagărului.LAGĂRE 2.2. numite inele. permiţând acestuia doar mişcare de rotaţie sau oscilaţie în jurul axei sale şi totodată asigurând sprijinirea arborelui (sau osiei). numită cuzinet (fig. Lagărele cu rostogolire (rulmenţii) sunt organe de maşini care asigură sprijinirea arborelui prin intermediul unor corpuri de rostogolire (bile sau role) plasate între două elemente ale rulmentului.2. 13 .

raza de racordare a cuzinetului. putem distinge trei variante constructive de fusuri : a) Fus radial cilindric fără umeri (fig. • La dimensiuni de montaj mari.1. Lagăre cu alunecare Lagărele cu alunecare se utilizează mai rar (în comparaţie cu rulmenţii).5). În funcţie de această posibilitate a sprijinirii axiale.2. b) Fus radial cilindric cu un umăr de sprijin (fig.3). 2.4 deplasarea axială a arborelui este posibilă numai spre dreapta).2. Rezemarea axială corectă impune prezenţa unui joc axial ja=0.2. Forme constructive ale fusurilor de alunecare Fusurile radiale cilindrice ale arborilor. şi numai în anumite condiţii specifice cum ar fi: • La încărcări specifice mari.2…0.4). 14 . ce se manifesta la orice cuplă cinematică. • În condiţii de montaj care necesită demontarea lagărului în plan radial ( de exemplu la sprijinirea arborilor cotiţi). pot asigura (sau nu) şi sprijinirea axială a arborelui.5mm. Şi la această soluţie constructivă arborele are două grade de libertate : rotaţie în jurul axei şi deplasare axială. Acest joc axial are rolul de a prelua efectele fenomenului termic. atunci când funcţionarea are loc în prezenţa unor şocuri şi vibraţii importante. În acest caz arborele deţine un singur grad de libertate : rotaţie în jurul axei longitudinale.2.2. În acest caz arborele are două grade de libertate şi anume : rotaţia în jurul axei longitudinale şi deplasarea axială spre stânga şi spre dreapta.2.2.raza de racordare a fusului). rf. Însă deplasarea axială se poate face într-un singur sens ( în exemplul din fig. Pentru a se realiza o sprijinire axială corectă este necesară îndeplinirea condiţiei rc>rf ( rc. c) Fus radial cilindric cu doi umeri de sprijin (fig. Deplasările axiale sunt împiedicate de prezenţa celor doi umeri de sprijin.

15 .

2. a cuplei cinematice fus-cuzinet. algoritmul de calcul va asigura o funcţionare optimă. • La calculul simplificat este pusă condiţia ( pm ⋅ v )nom. din punct de vedere tribologic. iar v reprezintă viteza tangenţială a fusului. 3.2. . 4. unde pm este presiunea medie fus/cuzinet. • La calculul exact se ţine cont de teoria hidrodinamică a ungerii. Condiţia de bună rezemare.2. Condiţia de rezistenţă. fie utilizând un calcul foarte precis. Acest calcul un ţine cont de diagramele reale ale presiunii fus/cuzinet. 2. Condiţia de asigurare a ungerii. 16 . Primele două condiţii pot fi tratate fie printr-un calcul simplificat (aproximativ). Condiţia de limitare a încălzirii. ≤ ( p ⋅ v )adm. Calculul lagărelor cu alunecare radiale Dimensiunile fusurilor sunt cele care determină şi dimensiunile lagărelor. La calculul fusurilor trebuiesc îndeplinite următoarele cerinţe (criterii): 1.

4) l = 0.6. A. B.W = ≅ 0. Deci va fi limitată săgeata unghiulară la îcovoiere a arborelui. atunci este oportună condiţia de verificare la rezistenţă: 17 .1 ⋅ d 3 2 32 σ ni = (2. astfel încât să fie îndeplinită condiţia: ϕn < ϕa ( φn.0. prin urmare sunt supuse solicitărilor compuse.7.4) permite determinarea celor două dimensiuni caracteristice ale unui lagăr..2) va rezulta relaţia de predimensionare: d≥ 3 (σ ai )nσ 5 ⋅ R1 ⋅ l Se poate ţine cont de valorile uzuale ale raportului: k = relaţia (2. lugimea fusului şi diametrul acestuia.5. Dacă se analizează schema de încărcare din fig. Calculul fusurilor intermediare din condiţia de rezistenţă Fusurile intermediare sunt acelea care sunt solicitate la încovoiere şi răsucire. 2.8. din fig.2) (2. Calculul fusurilor de capăt din condiţia de rezistenţă Considerând schema de încărcare a unui fus de capăt.Condiţia de bună rezemare este determinată de limitarea deformării prin încovoiere a arborelui pe reazeme. atunci poate fi scrisă condiţia de verificare la rezistenţă: (2.2.1) σ ni ≤ σ ai Mi ≤ (σ ai )nσ W l π ⋅d3 Dar: M i = R1 ⋅ .săgeată nominală.3) (2. astfel încât d Înlocuind relaţiile (2. şi ţinând cont de faptul că acesta este supus exclusiv la încovoiere..3) în (2. φasăgeată admisibilă).

7) Relaţia de predimensionare a fusului va avea forma: d≥ 3 10 ⋅ M ei (σ ai )nσ (2.6) Momentul echivalent (respectând ipoteza a-III-a la rupere) se poate determina utilizând expresia: '' M ei = M i2 + (α III ⋅ M r ) 2 (2.3.M ei ≤ (σ ai )nσ W 10 ⋅ M ei π ⋅d3 ≅ 0. şi anume: • Pierderi mai reduse prin frecare • Pornire mai uşoară • Dezvoltare de căldură mai redusă • Fusurile arborilor nu se uzează • Nu necesită rodaj • Consum mic de lubrifiant • Dimensiuni mici ale fusului (lungime) • Tipizare la scară internaţională 18 .5) (2. Lagăre cu rostogolire (rulmenţi) Lagărele cu rostogolire prezintă o serie de avantaje în raport cu cele de alunecare.1⋅ d 3 şi astfel σ ei = Dar W = ≤ (σ ai )nσ d3 32 σ ei = (2.8) 2.

Rulmenţi cu role butoi e. 19 . Rulmenţi radiali-axiali cu bile pe un rând Căile de rulare ale acestor rulmenţi sunt mai adânci. Rulmenţi pe un rând b. Rulmenţi pe două rânduri c.2. utilizând următoarele criterii: 1. Rulmenţi radiali (preiau încărcări radiale. 2. Rulmenţi cu role cilindrice c. Rulmenţi pe mai multe rânduri (foarte rari) Rulmenţi radiali cu bile pe un rând Aceşti rulmenţi (fig.3. Clasificarea rulmenţilor . Rulmenţi axiali 2. Rulmenţi cu ace (diametrul rolelor nu depăşeşte 5mm) 3.1. După direcţia sarcinilor preluate de rulment a. dar aceste sarcini axiale sunt preluate numai într-un singur sens (fig. variante constructive Se poate face o clasificare a rulmenţilor. Rulmenţi axiali-radiali d.9).8) preiau în principal sarcini radiale (R) dar şi sarcini axiale (A) cu valori mici (maximum 20% din valoarea sarcinilor radiale). Rulmenţi cu bile b. dar şi axiale ce au valori reduse) b. Rulmenţi cu role conice d. permiţând preluarea unor încărcări axiale mai mari decât la rulmenţii precedenţi. După numărul rândurilor corpurilor de rostogolire a. Rulmenţi radiali-axiali c. 2. După forma corpurilor de rostogolire a.

2. de asemenea căile de rulare sunt tronconice (fig. Inelul superior este rotitor (solidar cu arborele) iar cel inferior este fix (solidar cu carcasa). Aceşti rulmenţi preiau numai sarcini axiale (A). 2.Rulmenţi radial-axiali cu role conice pe un rând Corpurile de rostogolire au formă de trunchi de con.11). Sarcinile axiale sunt preluat întrun singur sens. Aceşti rulmenţi preiau atât sarcini radiale cât şi sarcini axiale mari (comparabile valoric cu cele radiale). Rulmenţi axiali cu bile pe un rând Corpurile de rostogolire (bilele) se rostogolesc între două căi de rulare prelucrate pe suprafeţele frontale ale celor două inele. într-un singur sens (fig.10). 20 .

deci sarcinile axiale preluate au valori mici..2. situaţie ce poate produce striviri locale ale corpurilor de rostogolire sau ale căilor de rulare. Săgeata unghiulară a deformaţiei la încovoiere poate avea valori limită ϕ ≤ 2.13) contactul dintre bile şi calea de rulare a inelului exterior se realizează punctiform.30 . Criteriul sarcinii statice admisibile Una din cauzele de deteriorare a rulmenţilor este depăşirea locală a limitei de curgere a materialului.2. Se poate admite ca nefiind periculoasă o 21 ..2. Fig. Inelul interior faţă de cel exterior poate oscila. permiţând astfel preluarea deformaţiilor de încovoiere ale arborelui.12) este capabil de a prelua sarcini radiale mult mai mari decât rulmenţii radiali-axiali cu bile pe un rând.Rulment radial-axial cu bile pe două rânduri Acest tip de rulment(fig.3.2. 2.12 : Rulment radial axial cu bile pe două rânduri Rulment radial-oscilant cu bile pe două rânduri La aceşti rulmenţi( fig. Calculul rulmenţilor A. Sarcinile axiale sunt comparabile ca mărime cu cele radiale.

cel mult egale. pentru o anumită durabilitate dată.deformaţie plastică Δ. Criteriul durabilităţii la uzura de oboseală Acest criteriu are la bază evitarea uzurii de oboseală de tip pitting (ciupituri).sarcina reală dinamică echivalentă. Fig. unde coeficienţii X şi Y au valorile indicate în SRISO 2811994 în funcţie de tipul rulmentului. exprimată în ore de funcţionare (Lh). • Pr. în relaţie cu diametrul corpurilor de rostogolire. Dw. 22 .sarcina radială dinamică de bază.sarcina statică de bază. corespunzătoare încărcării lagărului: Pr = X ⋅ Fr + Y ⋅ Fa .9) Δ ≤ 10−4 ⋅ Dw Din această condiţie se are în vedere limitarea încărcărilor la valori mai mici. Pentru rulmenţii radiali şi radial-axiali durabilitatea nominală poate fi exprimată prin: ⎛C ⎞ L10 = ⎜ r ⎟ ⎝ Pr ⎠ p (2.2.Fa). de următoarea formă : (2. exprimată în milioane de rotaţii. cu acele sarcini care ar putea produce deformaţii periculoase.sarcina statică echivalentă C0.10) unde : P0(Fr. determinată experimental.11) unde: • L10-durabilitatea nominală a rulmentului pentru o fiabilitate de 90%. • Cr.13 : Rulment radial-oscilant cu bile pe două rânduri B. Această relaţionare este de forma : P0 ≤ C0 (2.

• p- exponent cu valorile: p=3 pentru rulmenţii cu bile; p=10/3 pentru rulmenţii cu role. Din relaţia (2.11) se poate determina sarcina radială dinamică necesară, Cnr:
1

(2.12) Valoarea acestui parametru, pentru alegerea rulmentului, se compară cu CrSTAS: (2.13) CrSTAS ≥ Cnr
p Cnr = L10 ⋅ Pr

2.3.3. Scheme de rezemare a arborilor(sau osiilor) prin intermediul lagărelor de rostogolire. O regulă importantă, ce necesită maximă atenţie, este următoarea: sprijinirea axială a arborelui în ambele sensuri, trebuie să se realizeze într-un singur loc pentru a se evita apariţia unor suprasolicitări, ce pot depăşi capacitatea nominală a rulmentului. Pot fi considerate următoarele categorii de rulmenţi: 1. Pentru rulmenţii radiali sau radiali –axiali: Categoria A: pot prelua sarcini axiale în ambele sensuri. Categoria B: pot prelua sarcini axiale într-un singur sens. Categoria C: nu pot prelua sarcini axiale. 2. Pentru rulmenţii axiali: Categoria D: pot prelua sarcini axiale în ambele sensuri. Categoria E: pot prelua sarcini axiale într-un singur sens. Scheme de rezemare de tip I La astfel de scheme de rezemare sarcinile axiale sunt preluate în ambele sensuri într-un singur reazem. În figura 2.14 sunt prezentate şase variante derivate privind schemele de tip I (schema I.1...schema I.6). În aceste scheme sunt utilizaţi rulmenţi din categoriile: A,B,C şi D. Scheme de rezemare de tip II Sarcinile axiale sunt preluate tot în ambele sensuri, dar pe două reazeme diferite. La aceste soluţii de rezemare este necesară existenţa unui joc axial (jA=0,2...0,3mm) pentru compensarea dilatării liniare a arborelui. În lipsa unui astfel de joc axial, prin dilatarea pe direcţie axială a arborelui, s-ar introduce eforturi axiale suplimentare pe rulmenţi, conducând la scăderea fiabilităţii acestora. În figura 2.15 sunt prezentate două variante derivate privind schemele de tip II (schemele II.1 şi II.2). În aceste scheme sunt utilizaţi rulmenţi din categoria B.

23

Fig.2.14: Scheme de rezemare de tip I

a)schema I.1; b)schema I.2; c)schema I.3; d)schema I.4; e)schema I.5; f)schema I.6.

24

Fig.2.15: Scheme de rezemare de tip II

a)schema II.1; b)schema II.2.

25

poartă numele de pas. În figura 3. ASAMBLĂRI PRIN FILET 3. Filetul este o nervură elicoidală cu pas constant.întâlnită de cele mai multe ori sub formă de piuliţă.iar cealaltă este prevăzută cu filet exterior. Elementul principal al unei asamblări filetate este filetul. clasificare.1) 26 . Unghiul de înclinare a spirei elicei. este unghiul pe care îl formează linia elicoidală cu un plan perpendicular pe axa cilindrului de înfăşurare.3. Înălţimea la care va ajunge elicea. Între p. Una dintre piese este prevăzută cu filet interior. α şi d (diametrul cilidrului de înfăşurare) există relaţia: tgα = p π ⋅d (3. Asamblările filetate fac parte din categoria asamblărilor demontabile. dispusă pe o suprafaţă cilindrică (cel mai frecvent) sau conică. după ce a efectuat o rotaţie completă. ce se deplasează pe o elice. Această elice poartă numele de elice directoare . precum şi elementele acesteia. p (pasul elicei). Acestea sunt filetele cu mai multe începuturi. iar profilul ce generează filetul poartă numele de profil generator.1 este prezentată o elice cilindrică directoare. În unele cazuri filetele pot fi generate pe mai multe elice paralele înfăşurate în acelaşi sens. Organele de maşini pot fi asamblate între ele şi prin utilizarea filetelor. Un filet este generat de un profil oarecare.1 Aspecte generale.piesă care este întâlnită în multe cazuri sub formă de şurub. α.

Tehnologie de execuţie simplă.Clasificarea filetelor se poate face utilizând diferite criterii. Filete pe dreapta b. Filete cu profil fierăstrău d. este legată de avantajele pe care le asigură acestea: Gabarit redus. Filete cu profil trapezoidal e. După mărimea pasului a. 3. Asigurarea etanşării (la filetele pentru ţevi. Există riscul de autodeşurubare la acele asamblări care funcţionează în prezenţa vibraţiilor (trebuiesc luate măsuri suplimentare de împiedicare a autodeşurubării.soluţii există). Filete cu pas normal c. drept soluţie de realizare a unei asamblări demontabile. Filete pe stânga 3. Filete cu pas mare. Filete cu mai multe începuturi 4. Forţe de strângere mari în condiţiile unei forţe de acţionare (forţa necesară realizării asamblării filetate) relativ redusă. materiale utilizate la fabricarea şuruburilor şi a piuliţelor. Filete cu profil pătrat c. Utilizarea filetelor pe scară largă. Filete conice 2. semiunghiul conului de înfăşurare are valoarea 1047’24’’). Filete cu profil rotund 5. filete conice. După profilul generator a. După sensul de înfăşurare a elicei a. Elementele geometrice ale filetelor sunt următoarele: 27 . După forma elicei directoare a. După numărul de începuturi a. Filete cu profil triunghiular b. Dar asmblările filetate prezintă şi unele dezavantaje: Filetul este un puternic concentrator de tensiune (la asamblările solicitate dinamic trebuiesc luate măsuri privind rezistenţa materialului la uzura de oboseală). Filete cu pas fin b. Elementele geometrice ale filetelor. unele dintre acestea fiind prezentate în continuare: 1.2. Filete cilindrice b. Filete cu un început b.

H2. prin STAS 2700/3-89.diametrul interior al piuliţei. D.unghiul profilului filetului. oţelurile au fost împărţite în grupe de caracteristici mecanice. respectiv înălţimea utilă a filetului. d1. Întrucât la şuruburi interesează în special rezistenţa la rupere (σr) şi limita de curgere (σc)..diametrul mediu al şurubului. α. respectiv al piuliţei.înălţimea totală.diametrul interior minim al şurubului. respectiv exterior minim al piuliţei. Acestea sunt notate 28 . În figura 3.pasul filetului. slab aliate sau aliate. Materialele din care sunt fabricate şuruburile (în mod uzual) sunt oţelurile de diferite mărci: nealiate. d2.β. H1.2 sunt exemplificate aceste elemente geometrice pentru filete triunghiulare. D1.unghiul de înfăşurare al elicei. pătrate şi trapezoidale. D2. p. d.diametrul exterior al şurubului (diametrul nominal al asamblării filetate).

3. deplasare produsă de aplicarea în plan orizontal a unei forţe Ft (forţă tangentă la cilindrul median de diametru d2). De exemplu pentru 100 σr grupa 5. Piuliţele sunt executate de regulă din aceleaşi materiale ca şi şuruburile şi sunt împărţite. Aceste grupe sunt: 3.8.9 Prima cifră exprimă σ 1 ⋅ σ r [ MPa] .3.9. de asemenea. 8.b). 5. 12 Numărul prin care este simbolizată grupa exprimă: 1 ⋅ σ r [ MPa] . 8. poate fi modelată ca fiind deplasarea pe un plan înclinat (desfăşurata plană a spirei mediane). De la analiza grafică a celor două poligoane se va putea determina forţa tangenţială necesară Ft pentru ambele situaţii: strângere Fts şi desfacere Ftd 29 . 05.(3. 4.prin intermediul a două grupe de cifre (despărţite de un punct).a). 10. 4. 10.6. A doua cifră exprimă 10 ⋅ c . 6. 5.6 .8.4.6. Se consideră sarcina F ca fiind aplicată axial. a unui corp cu greutatea F. Piuliţa se află în echilibru dacă este îndeplinită condiţia: N + F + Ft + Ff = 0. A. 6.2) Se poate considera poligonul forţelor pentru stângerea piuliţei (figura 3. şi fiind preluată prin intermediul presiunii de contact.8. 5. oţelul şurubului are σr=500[Mpa] iar σc=300[Mpa]. în grupe de caracteristici mecanice (conform STAS 2700/4-89) după cum urmează: 04.forţa de strângere a şurubului) şi cu elementele geometrice ale filetului). Schematizarea contactului şurub-piuliţă este ilustrată în figura 3. 12. este acela al determinării momentelor necesare strângerii (Mrs) şi desfacerii (Mrd) în legătură cu forţa axială (F. Determinarea momentului de frecare dintre şurub şi piuliţă Deplasarea piuliţei faţă de şurub (alunecarea relativă între flancurile filetului şurubului şi cele ale filetului piuliţei). Frecarea şi condiţia de autofrânare Un interes deosebit la asamblările cu filet. nerecomandată asamblărilor filetate supuse unor solicitări dinamice. Primele două 100 grupe ( 04 şi 05) sunt grupe cu portanţă moderată. 4. Marcajul imprimat pe capul şurubului reprezintă grupa de caracteristici mecanice a oţelului din care este fabricat şurubul.3. p. respectiv poligonul forţelor pentru desfacerea piuliţei (figura 3.8. pe întreaga suprafaţă a spirelor aflate în contact.6.4.

d = Fts .semnul (+) este utilizat la Mrs.Fts = F ⋅ tg (α 2 + ρ ) Fd = F ⋅ tg (α 2 − ρ ) (3.4) Cunoscând astfel expresiile forţelor tangenţiale.3) (3. se poate determina momentul de răsucire pentru strângerea/desfacerea piuliţei utilizând relaţia: M rs .semnul (-)este utilizat la Mrd. 30 . d ⋅ d2 d = F ⋅ 2 ⋅ tg (α 2 ± ρ ) 2 2 (3. .5) unde: .

15…0. se pot obţine din relaţiile (3.d = F ⋅ tg (α 2 ± ρ ' ) (3. precum şi expresiile momentelor de răsucire (M’rs. Din analiza fig.6) în care μ . Aceste ipoteze de calcul sunt valide pentru filete la care flancurile profilului sunt perpendiculare pe axa filetului (filet pătrat).3). în cazul filetelor cu flancuri înclinate faţă de axă: Fts' . iar pentru aceasta vom considera schematizarea din figura 3. d = F ⋅ d2 ⋅ tg (α 2 ± ρ ' ) 2 (3.7) Prin înlocuirea lui μ cu μ’ şi a lui ρ cu ρ’.3.18 pentru contact lubrifiat iar pentru contact nelubrifiat μ=0. În cazul filetelor cu flancuri înclinate (triunghiular.5) expresiile forţelor tangenţiale necesare strângerii şi desfacerii (F’ts. μ' = μ cos β 2 (3.018…0.9) 31 .ρ este unghiul de frecare: μ=Ff/N=tgρ. trapezoidal.5 se poate calcula forţa de frecare Ff' cu relaţia: Ff' = FN ⋅ μ = ’ N cos β 2 ⋅ μ = μ' ⋅ N (3.d).d). fierăstrău) este necesară o corecţie.38 în cazul cuplului de materiale oţel-oţel.coeficient de frecare aparent..5.(3.8) ' M rs . Informativ coeficientul de frecare μ=0.4) şi (3.

va trebui ca forţa tangenţială să aibă valoare suficient de mare (îmbinare filetată cu autofrânare).11) Pentru analiza acestei situaţii poate fi studiată schema asamblării din figura 3. 32 . vibraţiilor. Momentul de frecare dintre piuliţă şi suprafaţa de reazem Momentul necesar strângerii piuliţei pe o suprafaţă de reazem. Rezultă condiţia de autofrânare: ρ ' ≥ α2 (3. poate avea expresia: p1 = 4⋅ F 2 π ⋅ ( D12 − d g ) (3. C. presupune învingerea momentului de frecare din spirele asamblării. dă naştere unei presiuni de contact pe suprafaţa inelară cuprinsă între piuliţă şi suprafaţa de sprijin. Presiunea de contact. F.10). Condiţia de autofrânare Dacă unghiul elicei. dar şi a momentului de frecare dintre suprafaţa frontală a piuliţei şi suprafaţa de reazem. În cazul solicitărilor dinamice. chiar dacă este îndeplinită condiţia (3. asamblarea se poate slăbi datorită influenţei şocurilor.B. Pentru a nu se întâmpla acest lucru. Forţa axială de strângere. α2.6. p1.10) Această condiţie este valabilă numai pentru asamblări filetate solicitate static. are valori ridicate atunci piuliţa se poate deşuruba sub acţiunea sarcinii F.

Mrr va fi: M rr = D1 / 2 2π dg / 2 0 ∫ ∫μ 2 ⋅ p1 ⋅ r ⋅ dr ⋅ dϕ = μ2 ⋅ p1 ⋅ ϕ 0 2 2π 3 D13 − d g ⎛ r3 ⎞ 2 F ⋅ ⎜ ⎟ = ⋅ μ2 ⋅ 2 2 D1 − d g ⎝ 3 ⎠ dg 3 2 D1 (3.13) 33 .d = M rs .Momentul de răsucire necesar învingerii frecării dintre piuliţă şi suprafaţa de reazem. d + M rr (3.12) Momentul total de răsucire necesar strângerii sau desfacerii piuliţei va fi: M trs .

Fig. Pene disc A. piesa cuprinsă este arborele iar piesa cuprinzătoare este butucul. Penele paralele au formă paralelipipedică. pene transversale. La o astfel de asamblare.4. 3. această formă fiind utilizată exclusiv la capetele de arbori. forma B. După modul de transmitere a momentului de torsiune.1. Tipul asamblării (fixă sau cu posibilităţi de deplasare axială sau unghiulară). asamblările arbore-butuc pot fi clasificate în următoarele categorii: 1. Asamblări prin formă (pene longitudinale. Alegerea unei anumite modalităţi de asamblare arbore-butuc ţine cont de de următoarele criterii principale: Mărimea şi caracterul încărcării. cu capete rotunde sau drepte (fig. Asamblări cu pene longitudinale fără strângere Penele longitudinale sunt de două tipuri: A. Pene paralele B. 4. strângere elastică propriuzisă). Asamblări prin strângere (strângere pe con.cu un capăt rotunjit şi un capăt drept. b-forma B.cu ambele capete drepte.cu ambele capete rotunjite.4. Frecvenţa demontării.1: Pene paralele a-forma A. roţi de curea. inele tronconice. etc). Sunt standardizate în trei forme: forma A. 2. caneluri). cuplaje.4. ASAMBLĂRI CU PENE Pentru transmiterea momentului de torsiune de la arbore la elementele susţinute de acesta (roţi dinţate. este necesară realizarea unei asamblări demontabile de tip arbore-butuc. c-forma C 34 . Asamblări prin formă şi strângere (pene longitudinale sau transversale cu strângere).1). forma C.

1) . iar cele pentru forma B se execută prin frezare cu ajutorul frezelor disc. Calculul penei presupune parcurgerea următoarelor două etape: 1. respectiv între pană şi butuc. Între faţa superioară a penei şi fundul canalului din butuc există un joc.lăţimea penei şi h-înălţimea penei.2. 2.Penele paralele se montează longitudinal. Aceste dimensiuni sunt alese în funcţie de valoarea diametrului arborelui. Utilizând ipoteza simplificatoare: t1=t2=h/2. în canale executate în arbore şi în butuc.600MPa. Canalul din butuc este deschis şi poate fi executat prin mortezare sau broşare (la producţia de serie mare). Asamblarea cu pană paralelă (forma A) este prezentată în figura 4. datorat dimensiunilor nominale diferite. Verificarea penei alese. 1. Se aleg (din standard) dimensiunile secţiunii transversale ale penei: b.. 4. Penele paralele se execută din oţeluri carbon sau oţeluri carbon de calitate. va rezulta lungimea necesară a penei: lnec ≥ 4 ⋅ Mt [mm] h ⋅ d ⋅ σ ak 35 (4. Momentul de torsiune se transmite între arbore şi pană.2: Asamblare cu pană paralelă forma A Canalele din arbore pentru penele paralele forma A şi forma C se execută prin frezare cu freză deget. din condiţia de rezistenţă la forfecare. Predimensionarea penei din condiţia de contact (rezistenţă la strivire). pana fiind solicitată la strivire şi forfecare.. având rezistenţa la rupere σr=500. d. Fig.

tensiunea nominală la forfecare.2) unde: τnf[MPa]. Penele disc sunt utilizate la transmiterea momentelor de torsiune mici sau atunci când între arbore şi butuc se pot creea dezaxări unghiulare pe direcţie longitudinală cu valori ridicate. B. Fig. deoarece este necesar un canal de pană adânc în arbore.3). mai ales pe capete de arbore cilindrice sau conice. τaf[MPa]. canal ce micşorează secţiunea arborelui şi introduce un concentrator de tensiune ridicat.tensiunea admisibilă la forfecare a penei.tensiunea admisibilă la strivire. O asamblare cu pană disc este prezentată în figura 4.momentul de torsiune transmis de asamblarea arbore-butuc.4.4. Verificarea la forfecare a penei se face utilizând relaţia: τ nf = 2 ⋅ Mt ≤ τ af b ⋅ lSTAS ⋅ d (4.4. Penele disc se obţin din secţionarea unui disc de grosime b şi diametru D pe înălţime h (fig. σak[MPa].4: Asamblare cu pană disc 36 .unde: Mt[Nmm]. Se va adopta: lSTAS ≥ lnec .3: Pană disc Aceste pene se utilizează la montarea butucilor.4. Fig. 2.

pe direcţie longitudinală. Calculul penelor disc presupune verificarea la strivire precum şi verificarea la forfecare.Penele disc sunt solicitate. Forma penei.4.5: Asamblare cu pană transversală ce transmite moment de torsiune 37 . Asamblări cu pene transversale fără strângere (4. D şi t1 în funcţie de diametrul arborelui. d. O asamblare cu pană transversală.3) Verificarea la forfecare: 2 ⋅ Mt ≤ τ af τ nf = d ⋅ D ⋅b 4. Oţelurile carbon de calitate OLC35 şi OLC45 care sunt utilizate cu un tratament termic de îmbunătăţire.4) Penele transversale sunt perpendiculare pe axa pieselor care se asamblează şi între care există tendinţa de deplasare relativă axială sau de rotaţie. poate fi trapez isoscel sau dreptunghi. la strivire şi forfecare. Penele transversale au secţiuni dreptunghiulare (bxh) cu margini rotunjite. h.2. Materialele utilizate la fabricarea penelor transversale sunt: Oţelurile carbon OL50.5. Verificarea la strivire: σ nk = 2 ⋅ Mt ≤ σ ak d ⋅ D ⋅ ( h − t1 ) (4. ca şi cele paralele. Fig. utilizată la transmiterea momentului de torsiune. Uneori se folosesc şi oţeluri aliate. este prezentată în figura 4. Din standard se aleg dimensiunile penei: b. OL60 şi OL70 care nu necesită tratament termic secundar.

6.4. Fig.6 : Asamblare tip tijă-manşon cu pană transversală 38 .O asamblare cu pană transversală (asamblare tip tijă-manşon) pentru transmiterea forţelor axiale este prezentată în figura 4.

de ordinul sutelor. După gradul de mobilitate • Recipiente fixe (instalate pe reazeme fixe) • Recipiente mobile (instalate pe o platformă mobilă) 3. Recipiente sub presiune: acele recipiente la care presiunea fluidului conţinut depăşeşte presiunea atmosferică. care depozitează fluide în condiţii de siguranţă a etanşării şi a rezistenţei. • Recipiente obţinute prin forjare. fabricare defectuoasă. Definire. Dn-diametrul mantalei) • Recipiente cu pereţi subţiri: Δ < 0. din varii cauze (proiectare greşită. RECIPIENTE 5. câteva dintre acestea (cele mai importante) fiind prezentate în continuare: 1. 39 .1 • Recipiente cu pereţi groşi: Δ ≥ 0. Prin faptul că un accident provocat de avarierea unui recipient sub presiune. Pn[bar]. clasificare. funduri). este obligatorie (caracter de lege) respectarea prescripţiilor tehnice ISCIR (Inspecţia de Stat pentru Controlul Recipientelor Sub Presiune şi a Instalaţiilor de Ridicat). Normativul C4-ISCIR reglementează proiectarea şi construcţia recipientelor sub presiune.1. elemente constructive Recipientele: învelişuri metalice sau nemetalice. Acestea sunt utilizate la presiuni nominale. de ordinul zecilor. După forma recipientului • Recipiente cilindrice • Recipiente conice • Recipiente sferice 5. poate conduce la urmări grave (pagube materiale importante şi victime umane). exploatare necorespunzătoare).1 4. Acestea sunt utilizate la presiuni nominale. După poziţia de funcţionare • Recipiente verticale • Recipiente orizontale 2.5. După tehnologia de execuţie • Recipiente obţinute prin sudare (manta. După raportul Δ = δ Dn (unde: δ-grosimea mantalei. Pn[bar]. Clasificarea recipientelor se poate face după diferite criterii. mentenanţă necorespunzătoare. După suprafaţa pe care se exercită presiunea • Recipiente solicitate pe suprafaţa concavă (la interior) • Recipiente solicitate pe suprafaţa convexă (la exterior) 6.

Mantaua este fabricată din elemente inelare concentrice. de ordinul miilor de bari. Aceste recipiente sunt utilizate la presiuni înalte. asamblate între ele prin fretare.5. Elementele constructive ale recipientelor sunt următoarele (Fig. Obţinerea corpului cilindric este 40 .1.5.1 şi Fig.• Recipiente cu manta multistrat. prin roluire cu ajutorul unor valţuri.(corpul recipientului) este executată din tablă.2): Fig. Mantaua recipientului -poz.5.2: Recipient orizontal 1.1: Recipient vertical Fig.5.

41 . pentru recipientele orizontale.este constituit din suporturi de sprijin şi au rolul de a asigura stabilitatea poziţiei recipientului.5. b.5. pentru recipientele verticale. Roluirea se face la rece dacă Mantaua poate fi executată şi din virole. rezultând subansamblul sudat denumit fund.3: Construcţia fundurilor de recipient a-din segmente de cerc.din petale 3. Aceste elemente (segmente sau petale) sunt deformate plastic prin ambutisare sau forjare iar apoi sunt asamblate prin sudură. În cazul recipientelor orizontale sunt utilizaţi patru butoni de ridicare. Gura de verificare are dimensiuni standardizate (400. asamblate între ele prin sudură. Fixarea capacului la corpul gurii se face cu şuruburi şi piuliţe. 4. sau la cald.5. Gura de verificare (sau gura de vizitare)-poz.4. În cazul recipientelor verticale sunt utilizate trei urechi de ridicare. Fiecare virolă (element inelar) se obţine din tablă. unde s[mm] este grosimea tablei 2⋅ s D +s iar Dn[mm] este diametrul interior al mantalei.. poziţionaţi diametral opuşi. sau de tip şa (2 suporturi sudate la manta). Pentru diametre mari fundurile pot fi executate din tablă debitată în formă de segmente de cerc (fig.600 mm) şi este alcătuită dintr-un corp cilindric (sudat la manta) şi un capac de închidere. iar etanşarea capac-gură se realizează prin intermediul unei garnituri de etanşare.finalizată prin sudarea pe generatoare (sudură cap la cap) a semifabricatului Dn + s > 20 .2. 2. Sistemul de ridicare –poz. sudate la fundul superior al recipientului. 5.are rolul de a permite inspecţia interioară a recipientului. Sistemul de rezemare a recipientului –poz.5.3a) sau în formă de petale (fig.este necesar manipulării recipientului la operaţiile de tranport şi montaj.(de regulă elipsoidale) pot fi obţinute din tablă. Fig. prin roluire. Fundurile recipientului –poz.. sudată pe generatoare.3b). dacă n ≤ 20 .3. debitată sub formă de disc. 2⋅s roluit. Suporturile de sprijin pot fi de tip picior ( 3 sau 4 picioare sudate la fundul inferior al recipientului). sudaţi câte doi la extremităţile mantalei. care apoi este ambutisat (procedeu de deformare plastică) pentru a căpăta profilul eliptic.

5. În planul O2AB (plan perpendicular pe O1BC şi care conţine o paralelă la normala elementului ABCD) se află curba AB. utilizănd ecuaţiile Laplace. BC. 42 . p2) se izolează un element ABCD al învelişului (fig. Orice secţiune (perpendiculară pe axa de rotaţie) printr-un înveliş de rotaţie este un cerc.6. Fig. Se va aplica în această situaţie teoria de membrană (distribuţia uniformă a tensiunilor pe grosimea plăcii). solicitat pe suprafaţa concavă Recipientele cele mai răspândite.2. ce are raza de curbură ρ2 . O ipoteză simplificatoare pentru calculul învelişului. m2) şi a două paralele (p1.5. cilindrice sau sferice.5. Curba meridiană. Racorduri –poz. De regulă racordul este alcătuit dintr-un ştuţ tubular (ţeavă). Mantaua unui astfel de recipient poartă numele de înveliş de rotaţie. adică profile obţinute prin rotirea unei curbe (curbă meridiană) în jurul unei axe de simetrie. Calculul grosimii mantalei pentru un recipient cu pereţi subţiri.5). este aceea de al considera cu un comportament tip membrană. 5. au profile de rotaţie.4: Înveliş de rotaţie Cu ajutorul a două meridiane (m1. deci solicitat exclusiv la întindere.6. Considerăm un model de calcul materializat de un înveliş de rotaţie solicitat pe suprafaţa concavă. este curba principală. racordul de golire. ce are asamblat( prin sudură) la unul din capete o flanşe.4. iar prin intermediul celuilat capăt este sudat la recipient (la manta sau la funduri). are centrul de curbură O1 şi raza de curbură ρ1 ( rază ce aparţine planului vertical O1BC). racordul supapei de siguranţă). Racordurile sunt elementele de legătură ale recipentului cu restul instalaţiei sau cu mediul înconjurător (racordul de aerisire. model prezentat în fig.

1) (5. În centrul elementului acţionează forţa Fp iar pe feţele rezultate prin decuparea elementului acţionează forţele Fσ 1 şi Fσ 2 .5: Suprafaţă elementară Dacă notăm cu θ1 unghiul format între planul O2AB şi axa de rotaţie OO’.2) Prin izolarea elementului ABCD de înveliş şi introducerea tensiunilor longitudinale σ 1 . se va obţine sistemul de forţe ce acţionează asupra elementului.5. Fσ 2 = σ 2 ⋅ δ ⋅ ρ1 ⋅ dθ1 . Fσ 1 = σ 1 ⋅ δ ⋅ ρ 2 ⋅ dθ 2 .3) dθ1 dθ + 2 Fσ 2 sin 2 − Fp = 0 2 2 unde putem face aproximările: 2 Fσ 1 ⋅ sin (5.Fig.4) 43 . atunci vor fi evidente expresiile: BC = ρ1 ⋅ dθ1 . AB = ρ 2 dθ 2 ' r = O2 B = ρ 2 ⋅ sin θ1 (5. Fp = p ⋅ ρ1 ⋅ ρ 2 ⋅ dθ1 ⋅ dθ 2 Proiecţia acestor forţe pe direcţia normalei conduce la expresia: (5. precum şi a celor transversale σ 2 .

9) Utilizând expresia (5. prin introducerea Forţei Nσ 1 de expresie: Nσ 1 = 2π ⋅ r ⋅ δ ⋅ σ 1 Proiecţia forţelor ce acţionează asupra corpului I (izolat) pe axa OO’ va conduce la ecuaţia de echilibru: 2π ⋅ r ⋅ δ ⋅ σ 1 ⋅ sin θ1 − π ⋅ r 2 ⋅ p = 0 σ1 = r⋅ p 2δ ⋅ sin θ1 (5.7) În ec.5. Izolăm acest corp.5. fig.sin dθ1 dθ1 dθ dθ ≅ .5) Înlocuind (5. Când p are sensul spre centrul de curbură se va introduce în membrul drept al ecuaţiei (5.6) σ1 σ 2 p + = ρ1 ρ 2 δ (5.2) în (5.3) şi (5.4) va rezulta: σ 1 ⋅ δ ⋅ ρ 2 ⋅ dθ1 ⋅ dθ 2 + σ 2 ⋅ δ ⋅ ρ1 ⋅ dθ1 ⋅ dθ 2 − p ⋅ ρ1 ⋅ ρ 2 ⋅ dθ1 ⋅ dθ 2 = 0 Această ecuaţie. p este pozitiv când acţionează în sens opus centrului de curbură. Laplace.7) semnul minus. Pentru a obţine şi o a doua ecuaţie (necesară determinării celor două necunoscute ( σ 1 şi σ 2 ) vom studia corpul I obţinut prin secţionarea învelişului de rotaţie (din fig.8) (5.5) în (5. devine (ec. în urma simplificărilor.10) 44 .6.9) va rezulta: σ1 = ρ2 ⋅ p 2δ (5.4) cu un plan perpendicular pe axa de rotaţie. plan de urmă EE’. Laplace): (5.sin 2 ≅ 2 2 2 2 2 (5.

10) numai din condiţiile de echilibru. neglijând deformaţiile. Cea de-a treia tensiune σ3( pe direcţie normală) este σ3=−p (la interiorul elementului) se neglijează întrucât recipientele cu pereţi subţiri se construiesc pentru presiuni mici (de ordinul zecilor de bari) valori ce sunt inferioare cu cel puţin un ordin de mărime decât tensiunile admisibile de rupere ale oţelurilor. izolat Observaţii: • σ1 şi σ2 au fost obţinute (rel.11) 45 . ρ 2 = D 2 Astfel din relaţiile (5.10) şi (5.7) vor rezulta expresiile tensiunilor: σ1 = p⋅D 4δ (5.7 şi 5. Cazul recipientelor cilindrice Pentru recipiente cilindrice vom avea: ρ1 = ∞.6: Corpul I. 5. • învelişul este supus unei stări plane de tensiuni (σ1 şi σ2).Fig.5.

Utilizând teoria IV din rezistenţa materialelor.14) Utilizând expresiile (5.13) Întrucât σ3=0 atunci vom avea: 2 σ ech = σ 12 − σ 1 ⋅ σ 2 + σ 2 (5. va rezulta relaţia de dimensionare a recipientului cilindric(grosimea mantalei): δ≥ p ⋅ Di 2.15) unde: ϕ este coeficientul de calitate a sudurii.σ2 = p⋅D 2δ (5. Dacă în (5.11) şi (5.13) se obţine: σ ech = 3 p⋅D ⋅ ≤ ϕ ⋅ σ at 4 δ (5. deci îmbinările prin sudură aflate pe direcţii longitudinale (paralele cu axa mantalei) sunt solicitate la valori duble faţă de cele tranversale. σ at este tensiunea admisibilă de rupere la tracţiune a oţelului din care este fabricat recipientul.16) 46 .31 ⋅ ϕ ⋅ σ at − p (5.12) în (5.12) Se observă că σ 2 = 2 ⋅ σ 1 . tensiunea echivalentă este: σ ech = 1⎡ 2 2 2 (σ 1 − σ 2 ) + ( σ 2 − σ 3 ) + ( σ 3 − σ 1 ) ⎤ ⎦ 2⎣ (5.15) vom înlocui D (diametrul mediu) cu D=Di+δ.

7). Prin urmare. determinarea stărilor de tensiuni constituie o problemă plană. pe feţele unui element infinitezimal dA = r ⋅ dr ⋅ dθ se vor manifesta numai eforturile unitare normale: σr (pe direcţie radială) şi σt ( pe direcţie tangenţială).5. Fig. Calculul învelişurilor cu pereţi groşi solicitate la interior În mod convenţional un înveliş este considerat cu pereţi groşi dacă este îndeplinită condiţia: δ = b − a ≥ 0.raza interioară a învelişului b. Datorită simetriei axiale a învelişului.raza exterioară a învelişului δ.5. inel de lungime ( măsurată pe direcţia axei învelişului) egală cu unitatea.3.17) Utilizarea recipientelor cu pereţi groşi este destinată exclusiv domeniului presiunilor înalte. Considerând presiunea exterioară nulă (pe=0).7: Starea de tensiuni dintr-un inel plan cu pereţi groşi Alegând coordonatele polare r şi θ.grosimea învelişului (5. orice element inelar decupat prin două plane perpendiculare pe axa tubului se comportă identic.5. din teoria vaselor cu pereţi groşi (ecuaţiile Lame) vor rezulta expresiile acestor eforturi: 47 . deci şi a încărcărilor. problemă ce poate fi studiată pe un in inel plan (fig. 2 ⋅ a unde: a.

Astfel vom considera valoarea minimă a razei r (cazul r = a ). Utilizând teoria I-a din rezistenţa materialelor. Pentru o aplicaţie practică. teoria tensiunii maxime.18) a 2 ⋅ pi ⎛ b 2 ⎞ σ t = 2 2 ⎜1 + 2 ⎟ b −a ⎝ r ⎠ (5.rezistenţa admisibilă de rupere la tracţiune. prin utilizarea ecuaţiei (5.21) se constată că efortul unitar normal pe direcţie tangenţială. Dn=2a. unde se cunosc presiunea interioară.22).19) Prezintă interes studiul acestor eforturi pentru condiţiile limită. Pentru valoarea minimă a razei r (r=a) vom avea: σ r int = − pi σ t int b2 + a 2 = 2 ⋅ pi b − a2 (5.20) şi (5. 48 . pi=Pn.21) Din analiza expresiilor (5. respectiv valoarea maximă a razei r (cazul r = b ). poate fi calculată grosimea învelişului δ = b − a . şi σ at . diametrul nominal al învelişului.20) Pentru valoarea maximă a razei r (r=b) vor rezulta expresiile: σ rext = 0 σ text 2 ⋅ a2 = 2 ⋅ pi b − a2 (5.22) unde: σ at . va rezulta relaţia de verificare: σ echiv = σ t max b2 + a 2 = 2 ⋅ pi ≤ σ at b − a2 (5.a 2 ⋅ pi ⎛ b 2 ⎞ σ r = 2 2 ⎜1 − 2 ⎟ b −a ⎝ r ⎠ (5. are valoarea maximă pe suprafaţa interioară a învelişului σ t max = σ t int . σt .

un racord de golire.5. Astfel un recipient este echipat cu un racord de intrare a fluidului. La extremitatea opusă racordul poate fi prevăzut cu o flanşă sudată la ştuţ (fig.8: Racorduri sudate lungi a-racord cu flanşă.8. sau pentru diametre mici. de control ai unor parametri funcţionali. În cazul 49 .a). un racord al supapei de siguranţă. cu un filet exterior (fig. Racorduri Racordurile sunt elemente componente ale unui recipient şi au rolul de a face legătura dintre recipient şi instalaţia din care face parte recipientul.5. lungimea în consolă (l1) a ştuţului se stabileşte în funcţie de grosimea recipientului de condiţiile de montaj. un racord de ieşire. b-racord cu filet Pentru aceste două variante constructive. un racord de aerisire (montat la cota cea mai înaltă a recipientului) având Dnaer=max(Dnintr. sau cu mediul înconjurător.b). Fig.8. racorduri pentru indicatorul de nivel al fluidului din recipient.5.Dniesire). Din punct de vedere constructiv.4. racordurile utilizate la recipientele metalice pot fi: • Racord tip ştuţ sudate lung (SSL) • Racord tip ştuţ sudat scurt (SSS) În mod uzual racordul SSL este alcătuit dintr-un ştuţ de oţel sudat la unul din capete la recipient.. (Dn<50).5. un racord al manometrului. sau legătura recipientului cu aparate de siguranţă.

. Racordurile SSS pot fi de tip mufă (fig.5.5.5. care au diametre nominale mici. iar racordurile tip bosaj sunt alcătuite dintr-o piesă tubulară sudată la unul dintre capete la recipient iar la celălalt capăt configurată ca şi o flanşă.. se construiesc cu nervuri de consolidare. cu rolul de a împiedica prelingerea condensului pe manta.5. b-racord tip bosaj 5. trebuie să existe o depăşire interioară (l2= 3. Fig.9: Racorduri sudate scurte a-racord tip mufă.b).5mm).a) sau de tip bosaj (fig. fenomen care ar putea provoca apariţia prematură a amorselor de coroziune.9. cu deosebirea că găurile de fixare sunt găuri filetate. Racordurile tip mufă sunt prevăzute cu filet interior (filet de etanşare-G). Compensarea orificiilor 50 .ştuţurilor montate cu axa orizontală. Racordurile de tip ştuţ sudat lung.9.

unde pentru amplasarea unui racord de diametru “d” la mantaua unui recipient (manta de grosime “s”). Această zonă este plasată în perimetrul unui dreptunghi ABCD (fig. Calculul inelelor de compensare Se poate considera schiţa din figura 5. poate avea următoarea expresie: A0 = ( d + 2 ⋅ c1 ) ⋅ ϕ ⋅ s unde: d-diametrul nominal al racordului.grosimea recipientului. (5. Suprafaţa ce necesită compensare.10.adaosul de coroziune.Amplasarea racordurilor la un recipient este posibilă prin executarea unor perforări (orificii) ale mantalei sau fundurilor recipientului. iar în cazul orificiilor cu Dn<50 se utilizează compensarea cu ştuţ îngroşat sau cu bucşe.coeficientul de calitate a sudurii. c1. În general orificiile cu Dn>50 se compensează printr-un inel de compensare sudat în zona orificiului.23) Suprafaţa A0. Soluţia de compensare este corectă (din punct de vedere al secţiunii de substituţie) dacă este respectată condiţia: Ac ≥ A0 (5. pe de o parte. A’B’C’D’ (fig. pe de altă parte. Soluţia care permite exploatarea în siguranţă a unui recipient este utilizarea unui compensator local amplasat în zona afectată de prezenţa orificiului. iar suprafaţa compensatorului a fost notată cu Ac.10) avâd centrul pe axa orificiului. de formă dreptunghiulară. dacă vom considera şi efectul uzării de coroziune. dar şi apariţia unor concentratori de tensiune. φ. Prin prezenţa acestor orificii se produce o scădere a rezistenţei mecanice a recipientului. Amplasarea gurii de verificare (vizitare) la recipient presupune de asemenea executarea unui alezaj străpuns în mantaua recipientului. a fost necesară utilizarea unui compensator inelar (de diametru “Dc” şi grosime “h”).1. 5. s.5.24) 51 . însemnaţi ca valoare (valori care pot depăşi chiar de cinci ori valoarea tensiunilor nominale).10) a fost notată cu A0.5.5.

h.23) va rezulta: (5.26) (5.85 şi adoptând h=s.25) în (5.28) 52 .27) Dacă va fi neglijată coroziunea.24) şi (5.5.85 ⋅ d (5. deci c1=0.grosimea inelului de compensare. Înlocuind (5. atunci va rezulta: Dc ≥ 1.Fig.10: Compensator inelar Suprafaţa compensatorului Ac se determină cu relaţia: Ac = ⎡ Dc − ( d + 2 ⋅ c1 ) ⎤ ⋅ h ⎣ ⎦ unde: Dc.25) ⎡ Dc − ( d + 2 ⋅ c1 ) ⎤ ⋅ h ≥ ( d + 2 ⋅ c1 ) ⋅ ϕ ⋅ s ⎣ ⎦ ϕ ⋅ s ⋅ ( d + 2 ⋅ c1 ) Dc ≥ d + 2 ⋅ c1 + h (5. utilizând φ=0.diametrul exterior al compensatorului inelar.

st. unul sudat la exterior iar celălalt la interior.grosimea iniţială a ştuţului Din condiţia de compensare Ac' ≥ A0 va rezulta: (5. utilizând expresia: Ac' = 2 ⋅ Δs ⋅ 3.2.24). în mod uzual se utilizează un inel de compensare cu diametrul exterior: Dc = 2 ⋅ d (5. Poate fi utilizată şi soluţia de consolidare (compensare) cu ajutorul a două s inele de compensare cu grosimea .grosimea finală a bucşei. Ac' . A0. şi admiţând că suprafaţa ce trebuie compensată.Întrucât în exploatare coroziunea nu poate fi neglijată ( c1 ≠ 0 ). Calculul compensatorilor cu ştuţ îngroşat sau cu bucşe Fig.5 ⋅ ( s − c1 ) = 7 ⋅ Δs ⋅ ( s − c1 ) unde: Δs=sb-st îngroşarea necesară.11.11: Compensare cu ştuţ îngroşat Considerând schema de compensare din figura 5.31) 53 . 2 5. se determină cu relaţia (5.5.30) 7 ⋅ Δs ⋅ ( s − c1 ) ≥ (d + 2 ⋅ c1 ) ⋅ ϕ ⋅ s (5. sb.29) Inelul compensator se poate monta la exteriorul recipientului (soluţie uzuală) sau la interior.5. vom calcula suprafaţa compensatorului.

15. 20) ⋅ d (5.12b). Fig.33) Δs = (0.5.12: Compensator tip bucşe a-conic. Această bucşe asigură o trecere treptată de la grosimea bucşei (majorată pentru compensare) la grosimea ţevii cu care se racordează. faţă de cel normal.12a) sau printr-o suprafaţă curbă (fig.0.85 va rezulta: Δs ≥ 0. Trecerea se poate face printro conicitate (fig.5.34) Această soluţie de compensare poate fi realizată fie prin utilizarea unui ştuţ cu perete mai gros..Δs ≥ (d + 2 ⋅ c1 ) ⋅ ϕ ⋅ s 7 ⋅ ( s − c1 ) (5.12 ⋅ d În mod uzual se utilizează o îngroşare de mărimea: (5.32) Dacă presupunem c1=0 şi φ=0. sau prin utilizarea unei bucşe speciale. b-racordat 54 .5..

d. c. Aceste armături se numesc şi robinete. • Armăturile de comandă: au rolul de a modifica debitul fluidului la trecerea acestuia prin armătură. ARMĂTURI Organele de maşini ce se montează pe conducte sau pe recipiente şi care au rol de comandă. debit) ai fluidului. reglare. • Armăturile de reţinere: au rolul de a permite circulaţia fluidului numai într-un singur sens (sunt cunoscute şi sub numele de supape de sens sau clapete). • Armăturile de reglare: sunt destinate menţinerii la valori prestabilite a unor parametri funcţionali (presiune. Acest lucru se produce prin variaţia secţiunii de trecere a fluidului. poziţia “închis” a armăturii să asigure o blocare sigură a circulaţiei fluidului prin armătură. atunci putem deosebi trei tipuri de robinete: 1. între o valoare minimă (egală cu zero) şi o valoare maximă. reţinere sau siguranţă a circulaţiei fluidului. poartă numele de armături. poziţia “deschis” a armăturii să introducă rezistenţe hidraulice minime. Robinete cu sertar: elementul de reglare se deplasează pe direcţie perpendiculară curgerii fluidului. temperatură.6. e. Aceste robinete poartă şi numele de “vane’. 2. să existe compatibilitate maximă între materialele armăturii şi fluidul comandat de armătură. Aceste armături reprezintă organele de execuţie ale unui circuit de automatizare. fiabilitate ridicată f. Se impun următoarele cerinţe principale: a. b. referitor la circulaţia fluidului prin armătură. Armături de comandă Acestea sunt armăturile cele mai utilizate în domeniul lucrărilor de instalţii. 55 . 6. Robinete cu ventil: elementul de reglare se deplasează pe aceaşi direcţie cu fluidul. rezistenţa mecanică a armăturii trebuie să fie în concordanţă cu solicitările la care este supusă aceasta. drept un criteriu de clasificare a armăturilor de comandă.1. • Armăturile de siguranţă: au rolul de a limita presiunea fluidului din circuit la o valoare maximă (admisibilă). cheltuieli minime de mentenanţă Considerând poziţia relativă între direcţia de curgere a fluidului (prin armătură) şi direcţia de deplasare a elementului de reglare.

1. 6-element de închidere (ventil). Închiderea sau deschiderea robinetului se face prin acţionarea ( prin rotire) roţii de manevră. 1. 8-corp robinet. 5. care la rândul ei va roti tija filetată a ventilului. 7-scaun. Un singur dezavantaj major şi anume: rezistenţă hidraulică ridicată. Un astfel de robinet este cunoscut şi sub numele de “cana”. pentru diametre nominale Dn< 300 mm şi temperaturi t< 5000C. 2-tije filetată. Robinetele cu ventil Acestea sunt utilizate la presiuni nominale Pn<250 bar.6. cursă mică a elementului de închidere. Corpul robinetului se obţine prin turnare din fontă sau oţel. 3-capac.1 este prezentată schema constructivă a unui robinet cu ventil. direcţia de circulaţie a fluidului prin robinet este perpendiculară pe această axă. 4. Robinete cu cep: elementul de reglare se roteşte în jurul axei sale. Robinet cu ventil: 1-roată de manevră. poate avea formă sferică sau elipsoidală. Ca avantaje ale acestor robinete pot fi menţionate: siguranţă în exploatare.garnitură de etanşare. 56 .3. În figura 6. Datorită cuplei cinematice şurub-piuliţă (aflate în partea superioară a capacului) se va produce deplasarea pe verticală a elementului de închidere. Fig. fiabilitate ridicată.presgarnitură .

uzarea mai rapidă a suprafeţelor de etanşare. forţă de manevrare redusă. 6-corp robinet. Avantajele robinetelor cu sertar: rezistenţă hidraulică mică. 3-presgarnitură. 5-capac. pentru diametre nominale Dn< 1200 mm şi temperaturi t< 3000C. Dezavantaje: etanşare mai deficitară( faţă de cele cu ventil). cost mai ridicat. prin urmare modificarea debitului fluidului. 57 . cursa sertarului mare. 2. Închiderea sau deschiderea robinetului se face prin acţionarea roţii de manevră.Deplasarea pe verticală a ventilului produce modificarea distanţei(deci a secţiunii) dintre acesata şi scaun. 2-tijă filetată. ce este cuplată cinematic cu sertarul printr-un mecanism şurub-piuliţă. reglare fină a debitului. Fig. producând ridicarea sau coborârea sertarului. 4-garnitură. Aceasta va roti tija filetată. Robinetele cu sertar Acestea sunt utilizate la presiuni nominale Pn<100 bar. Robinet cu sertar 1-roată de manevră.6. În figura 6. 7-element de pană: închidere (sertar).2 este prezentată schema constructivă a unui robinet cu sertar tip pană.2.

6.3 este reprezentată schematic construcţia unui robinet cu cep. Armături de reţinere Armăturile de reţinere pot fi clasificate după următoarele criterii: a. După forma elementului de reţinere: .3. După cursa elementului de reţinere: . 2. Robinet cu cep 1. În figura 6. uzură rapidă a suprafeţelor de etanşare. pentru diametre nominale mici Dn<50 mm. se poate poziţiona acest orificiu (fereastră) perpendicular pe axa longitudinală a robinetului (direcţia de curgere a fluidului): poziţia închis. preţ de cost redus.cep tronconic.armături cu valvă .armături cu ventil . Robinetele cu cep Se utilizează la presiuni mici. Dezavantaje: riscul gripării cepului. Prin rotirea cepului.3. sau în coincidenţă cu axa longitudinală a robinetului: poziţia deschis. Pn<6 bar.armături cu cursă variabilă (reglabilă) 58 .corpul robinetului. Aceste robinete au elementul de închidere (cepul) de formă tronconică.6. Avantajele robinetelor cu cep: construcţie simplă.armături cu bilă b.2.armături cu cursă fixă . Cepul tronconic este traversat de un orificiu perpendicular pe axa de rotaţie. Fig. bună etanşeitate.

un ventil sau o bilă. rezistenţa hidraulică este mică. reţinere cu valvă 59 .4. Armătură de 1-capac. Dezavantaje: etanşare deficitară. 6. După cum elementul de reţinere poate fi: o valvă. 3-valvă. Sub acţiunea acestei greutăţi clapeta este menţinută. se pot diferenţia următoarele variante constructive de armături de reţinere: 1. Avantajele acestei variante constructive: sunt sensibile la variaţii de presiune. prin intermediul unui braţ. Sub acţiunea presiunii fluidului clapeta se deschide permiţând circulaţia fluidului într-un singur sens. având un timp de răspuns bun. În figura 6. Fig. mai ales la presiuni mici (soluţia: ataşarea pârghiei suplimentare). să circule numai într-un singur sens. în jurul unei articulaţii fixe la corpul armăturii. cu forţă mai mare de etanşare. Armături de reţinere cu valvă Elementul de reţinere (valva) are formă de taler (clapetă) şi poate oscila.Rolul funcţional al armăturilor de reţinere este acela de a permite fluidului ce traversează armătura. 2-braţul valvei. închisă pe scaunul armăturii.4 este prezentată schema constructivă a armăturii de reţinere cu valvă. La axul clapetei poate fi fixată o pârghie ce are ataşată la cealaltă extremitate o greutate G. 4-corpul armăturii.

5 se prezintă schema constructivă a unei armături de reţinere cu ventil Fig. Presiunea fluidului acţionează asupra ventilului (pe suprafaţa inferioară a acestuia) deplasândul în sus şi asfel eliberând secţiunea de trecere a fluidului. Armături de reţinere cu bilă Elementul de reţinere este o bilă.5. practic fluidul va circula prin armătură numai într-un singur sens. 3-corpul armăturii. 2-ventil. se creează o presiune cu sens descendent asupra ventilului care va produce obturarea secţinii de trecere. de reţinere cu ventil 3.6 este prezentată schematic o armătură de reţinere cu bilă. Armătură 1-capac. În figura 6. care sub acţiunea greutăţii proprii obturează secţiunea de trecere. 6. Armături de reţinere cu ventil Elementul de închidere este asemănător unui robinet cu ventil. Atunci când fluidul acţionează în sens invers. În acest mod nu este posibilă traversarea armăturii de către fluid decât într-un singur sens. 60 . În figura 6.2. Atunci când se manifestă presiune sub bilă. ea este împinsă în ghidajul din capacul armăturii şi este degajată secţiunea de trecere. Prin acest mod de acţiune al bilei.

Un senzor de debit plasat în avalul armăturii de reglare monitorizează continuu valoarea debitului. membrana elastică va avea poziţia cea mai ridicată. debitul) la valori constante prin intermediul armăturilor de reglare. Organul complex denumit armătură de reglare este alcătuit din două subansamble de construcţie specială.6: Armătură de reţinere cu bilă 6. 3-bilă.7) permite menţinerea debitului fluidului la valori constante.3. Această armătură(fig. 2-ghidajul bilei. Armătura primeşte de la sistemul de comandă un semnal de intrare (SI). Organul de comandă. ele reprezentând organul de execuţie.6. sub acţiunea semnalului de intrare va produce deplasarea pe verticală a tijei ventilului (deplasare descendentă). semnal ce se întoarce la armătură. anume organul de reglare (OR) şi organul de comandă (OC). 4-scaun de etanşare. prin urmare debitul va avea valoarea maximă.Fig. un semnal pneumatic. Armăturile de reglare fac parte componentă a unui sistem automat. deci şi tija ventilului va avea aceiaşi poziţie extremă. Pentru semnal de intrare nul. Astfel organul de reglare va micşora valoarea debitului ce este vehiculat prin armătură. în cazul acestei armături. Datorită acestei bucle de răspuns este posibilă menţinerea unui parametru funcţional al fluidului (în cazul prezentat.4-corpul armăturii. o transformă în semnal pneumatic. 6. datorită resortului elicoidal de compresiune. 61 . Armături de reglare 1-capac. servomotorul liniar cu membrană elastică.

6. ORorgan de reglare. 1.8 este prezentată schema de principiu a unei armaturi.În figura 6. 62 . Fig. Armătură de reglare cu clapetă OC. cu clapetă.8.7. 2-resort elicoidal de compresiune. de reglare a debitului.organ de comandă.organ de reglare. Armătură de reglare cu dublu ventil OC-organ de comandă cu servomotor liniar. Fig.servomotor unghiular.corp armătură. 1-membrană elastică.clapetă(fluture).3-tija ventilului dublu În figura 6.7 este prezentată schema constructivă a unei armături de reglare cu dublu ventil. SM. OM. 2. 6.

cu consecinţa: scăderea presiunii. fără producerea unei avarii din cauza depăşirii unor valori maxime pentru anumiţi parametri funcţionali.Organul de comandă este un servomotor unghiular. • La scăderea presiunii sub presiunea de reglare. supapa de siguranţă se deschide automat. Atunci când presiunea fluidului din instalaţie. În figura 6. Contragreutatea.4. înclinată faţă de planul vertical. acestea trebuie să răspundă următoarelor cerinţe principale: • Să se deschidă la presiunea de reglare. După modul de asigurare a forţei de închidere. ce comandă rotaţia axului servomotorului cu un anumit unghi. În timpul funcţionării normale a instalaţiei. • Să aibă fiabilitate ridicată. 6. Construcţia este simplă şi fiabilă. 2. • Cu arc. poate fi montată pe pârghia 1 la distanţe diferite de articulaţia pârghiei. permiţând fluidului să părăsească incinta. sub aspectul exploatării în condiţii de securitate a acelei instalaţii. 63 . supapele de siguranţă pot fi: • Cu contragreutate. Modificarea semnalului electric conduce implicit la modificarea debitului în avalul armăturii. clapeta (ce aparţine organului de reglare-OR) va căpăta o anumită poziţie. armătura trebuie să se închidă etanş. astfel permiţând evacuarea unei cantităţi de fluid din instalaţie. • Să aibă grad înalt de sensibilitate(diferenţa dintre presiunea de închidere şi cea de deschidere să fie mică). supape de siguranţă. prin acţiune asupra suprafeţei active a ventilului învinge forţa de închidere( +greutatea ventilului+ forţele de frecare). Semnalul de intrare (SI) este un semnal electric. restabilind astfel presiunea normală de funcţionare.9 este prezentată schema constructivă a unei supape de siguranţă cu contragreutate. permiţând circulaţia fluidului cu un anumit debit. Armături de siguranţă Prezenţa unei armături de siguranţă în circuitul unei instalaţii sub presiune este indispensabilă. • Cu impuls. apoi se închide automat. • Să aibă costuri reduse de mentenanţă. Referitor la armăturile de siguranţă ce limitează presiunea din instalaţie. asfel se pot stabili diferite presiuni de reglare. ventilul supapei de siguranţă este permanent închis sub acţiunea unei forţe de închidere( reglabilă). Prin urmare.

3. 4garnitură.6.9.10 se prezintă schema constructivă a supapei de siguranţă cu arc(resort elicoidal de compresiune).presgarnitură. Supapă de siguranţă cu arc 1-capac armătură. 5-ventil. 2-arc. Fig. 5-tija ventilului. 7-corp armătură. prin modificarea forţei de pretensionare a resortului elicoidal. 2-contragreutate. 6-corp armătură. 6-ventil.În figura 6.6. Supapă de siguranţă cu contragreutate 1-pârghie. Şi la această supapă este posibilă modificarea presiunii de reglare. 3-capac armătură. Fig. 4tija ventilului.10. 64 .

între care poate exista o mişcare relativă sau nu. vin în contact direct. Pentru mişcare de translaţie iii. Cu element intermediar i. Se impune o precizie ridicată a formei suprafeţelor în contact( atât din punct de vedere macrogeometric cât microgeometric). precum şi precizie 65 . Etanşări ermetice( zăvor pneumatic sau hidraulic) d. Cu canal elicoidal iii. Etanşările pot fi clasificate după următoarele criterii: 1. Etanşări cu contact direct Cele două suprafeţe. Cu manşete iii. Cu contact direct b. Cu garnituri de etanşare c. Mobile 2. Suprafaţă sferică 7. sau rolul de a împiedica pătrunderea unor impurităţi într-o incintă în care se află un fluid. Combinate 3. După tipul contactului a. Pentru mişcare elicoidală c. Pentru mişcare de rotaţie ii. Cu inele ii. ETANŞĂRI 7. Etanşările sunt definite ca sisteme mecanice concepute cu rolul de a împiedica pierderile de fluid între două spaţii bine determinate. Cu cutii de etanşare( presgarnituri) iv. Etanşarea se produce printr-un grad ridicat al preciziei de prelucrare a celor două suprafeţe. Cu segmenţi v.2.7. Cu labirint( şicane) ii. Suprafaţă conică d. clasificare. Fără contact i. Fixe b. După forma suprafeţei etanşate a. După mişcarea relativă a suprafeţelor etanşate a. Semimobile i. Suprafaţă cilindrică c.1. Suprafaţă plană b. Definire.

7. Astfel de etanşări. Obţinerea unei precizii ridicate necesită uneori rodajul suprafeţelor în contact. Această soluţie de etanşare este utilizată în special pentru a nu permite pătrunderea impurităţilor din mediul exterior într-o incintă ce conţine cuple cinematice lubrifiate. din cauza costurilor impuse de utilizarea unor tehnologii complexe de fabricare. 3-arbore.3. Se utilizează la viteze de rotaţie relativ mici. v < 5m / s şi pentru diferenţe de presiune Δp = pe − pi < 0. Pentru suprafeţe aflate în mişcare relativă Etanşarea dintre cele două suprafeţe în mişcare relativă se realizează prin utilizarea unui element de etanşare.1. elementul de etanşare este mobil. Etanşare semimobilă cu inel de pâslă Inelul( vezi figura 7.ridicată a poziţiei relative dintre cele două suprafeţe( paralelism pentru suprafeţele plane sau coaxialitate pentru suprafeţele de revoluţie). La etanşările smimobile. sunt utilizate numai în situaţii bine justificate.1) de pâslă (2) este fixat în canalul prelucrat din carcasă (1). 2-inel de pâslă . Etanşări cu element intermediar 7. operaţie efectuată de către producător.3.1. elementul de etanşare este fix iar la etanşările mobile. de regulă nemetalic. inelul de pâslă aflânduse în contact cu suprafaţa cilindrică a arborelui. Etanşare 1-carcasă . Fig. aşa numitul rodaj tehnologic. cu inel de pâslă 66 .5bar. 7. Arborele (3) se află în mişcare de rotaţie. A.

3. Etanşare semimobilă cu presgarnitură. Manşeta (vezi figura 7.2.7. Etanşare cu presgarnitură 1-arbore . Etanşare cu 1-carcasă . Simeringurile sunt utilizate în aceleaşi condiţii ca şi inelele de pâslă. 7. Etanşare semimobilă cu manşetă de etanşare(simering) Fig. C.B. ce asigură o anumită forţă de strângere a manşetei pe suprafaţa cilindrică a arborelui (4) aflat în mişcare de rotaţie. 3manşetă de etanşare arc . 5-carcasă. Fig.2) de etanşare (2) este executată din cauciuc( uneori are o armătură metalică) ea fiind presată în locaşul carcasei (1). Manşeta (simeringul) este prevăzută cu un arc elicoidal de întindere (3).manşetă de etanşare . 4-arbore. având o fiabilitate mai mare decât acestea din urmă ( v < 15m / s ). 67 . 3-presgarnitură . 4-pachet de garnituri . 2-şurub . 2.

se realizează prin intermediul unor segmenţi (1). Prin strângerea şuruburilor se produce apropierea presgarniturii de carcasă. D. Etanşări fixe Pentru a compensa erorile de prelucrare ale celor două suprafeţe de etanşare. Segmenţii au formă inelară. Fig. 68 . 2-cilindru . elasto-plastică sau plastică) şi va fi realizată etanşarea. Etanşare cu segmenţi 1-segment .7. împiedicând pierderile de presiune Δp dintre camera de ardere şi carter. Au avantajul că în perioada de exploatare. este fixat în locaşul prelucrat în carcasă. Condiţia de bună etanşare este ca presiunea de etanşare pet > Δp . Prin strângerea acesteia între cele două suprafeţe se va produce deformarea garniturii ( elastică. 3-piston Etanşarea dintre piston.În figura 7. şi cilindru. numit garnitură de etanşare.3 este prezentată soluţia de etanşare cu presgarnitură. se interpune un element de etanşare cu proprietăţi elasto-plastice. pe măsura uzării garniturilor. care este fix. Datorită elasticităţii materialului segmenţilor (fontă specială) se realizează o presiune de contact între segment şi cilindru. 7.4. deci se va produce o presiune de deformare elastică a pachetului de garnituri ceea ce conduce la creşterea presiunii de etanşare.3. această uzură poate fi compensată prin strângerea şuruburilor. Pachetul de garnituri executate din cauciuc sau alte materiale cu proprietăţi elastice. Etanşare mobilă cu segmenţi. Astfel de sisteme de etanşare se utilizează pentru Δp = pe − pi de ordinul zecilor de bari.2. Astfel de sisteme de etanşare sunt utilizate în special la cupla cinematică pistoncilindru a motoarelor cu ardere internă. întreruptă printr-o tăietură radială. care execută o mişcare rectilinie alternativă.

7.5.7. plumb) sau compozite( metalo-plastice). marsit.5.e este asigurată şi autocentrarea flanşelor.Aceste garnituri pot fi nemetalice (teflon.c)-CP1(cu pană).7. Fig.5.7.5.e). PA2( cu adâncitură) • Cu prag şi şanţ şi adâncitură(fig.a)-PS • Plană cu umăr(fig. CP2(cu canal) • Cu prag şi adâncitură(fig.PS1( cu prag şi şanţ). În cazul etanşării cu flanşe. În figura 7.7. Suprafeţele de etanşare ale flanşelor plane Pentru variantele constructive ale suprafeţelor de etanşare din fig.7.5. plută.7.b)-PU • Cu canal şi pană(fig. fig.5. acestea sunt standardizate în funcţie de presiunea nominală (Pn) şi dimensiunea nominală (Dn).5. Suprafeţele de etanşare ale flanşelor sunt fabricate în cinci variante constructive şi anume : • Plană simplă(fig.d)-PA1(cu prag).7. carton). PS2 (cu adâncitură).d şi fig.c. cauciuc. La forma constructivă din 69 .5 sunt prezentate aceste variante de etanşare.7.5. metalice (aluminiu.5. cupru.

Soluţia constructivă privind etanşarea cu labirint este prezentată în fig.c este utilizată o garnitură de etanşare îngustă iar pentru cea din fig. 70 .7.4. Etanşare cu labirint 1-piesă fixă. Etanşare cu şicană În fig.7. Piesa fixă este prevăzută cu nervură iar pe arbore (ce se află în mişcare de rotaţie) este montată (fix) o piesă cu şicane.7. împiedicând scurgerea lubrifiantului spre exterior sau limitând debitul scăpărilor de fluid. 2-inel cu şicane.6 este prezentată o etanşare cu şicană. În general aceste etanşări creează un contur sinuos între piesa fixă şi cea aflată în mişcare de rotaţie. Etanşare cu şicană B. Etanşări fără contact Etanşările fără contact prezintă avantajul unui randament ridicat(elimină frecările din zona de etanşare).fig. executate cu precizie ridicată.e este utilizată o garnitură inelară (tip O). 7. 3-arbore. în schimb necesită prelucrări suplimentare. Fig. A. Arborele este prevăzut cu o suprafaţă inelată care formează un labirint.7.5.5.7.6.7. acesta având rolul de a împiedica scurgerile de fluid dintre arbore şi carcasă.

Arborele este prevăzut (vezi fig. Etanşare cu labirint C. 71 .7. Fig.Fig.8) cu un canal elicoidal având sensul de înfăşurare al elicei în coincidenţă cu sensul de rotaţie al arborelui.7. Asfel fluidul care pătrunde în canal este antrenat de către canalul elicoidal şi reintrodus în incintă.7.8.7. 2-arbore(prevăzut cu canal elicoidal). Etanşare cu canal elicoidal 1-carcasă. Etanşare cu canal elicoidal 1-carcasă. 2-arbore(prevăzut cu suprafaţă inelată).

2002. M. Bucureşti. Vol. III. [8] Zlăteanu.Organe de maşini-Probleme. T. 1979.. 2003.. Bucureşti..Organe de maşini. [9] Zlăteanu. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Îndrumar de proiectare. Editura BREN. 1980.B. T.I.a.C. [4] Gafiţanu.Organe de maşini. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. 2004. [11] Zlăteanu. Bucureşti. Editura BREN. [12] Zlăteanu.. Editura Didactică şi Pedagogică. T.a.II.Rezistenţa materialelor. Bucureşti. ş. Vol.Organe de maşini pentru instalaţii. Editura Tehnică. [3] Gafiţanu. Editura BREN. [7] Rădulescu.a. T. Vol. D.a. Editura Tehnică. [2] Drăghici.. 1986. 2. 2003. Editura Tehnică. I. Litograf.a... I.BIBLIOGRAFIE [1] Drăghici.. I. 1982.. 1. 1999. [10] Zlăteanu. Vol. Bucureşti. Gh.Organe de maşini. T.Organe de maşini.Îndrumar de proiectare în construcţia de maşini. 2004. Vol.. Teste.Organe de maşini. [6] Posea. Vol..Îndrumar de proiectare în construcţia de maşini. Bucureşti.Organe de maşini. M. [5] Ivan. N.I.II. Editura Tehnică. 2004. Bucureşti. Editura BREN. ş.D. ş. ş. 72 . Vol. Îndrumar de proiectare. 1984.Organe de maşini... Bucureşti.... Editura BREN. ş..