You are on page 1of 11

Universitatea de Arte George Enescu Iaşi Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design Iaşi Specializarea: Conservare-Restaurare Direcţia

de studiu: Restaurare Pictură Murală

BIODEGRADAREA OPERELOR DE ARTĂ (PIATRĂ ŞI FRESCĂ)

Student: Ţâbârnea Radu, An I, Master, sem I 2011-2012

~1~

............................................................ 3 II..................................... Biodeteriorarea – ca fenomen general ........................................................................... Introducere ..................... 11 ~2~ ......... 4 Bibliografie .................. Biodeteriorarea la piatră şi frescă ...................................................................Cuprins I....................................... 3 III.......

bacteriile. Astfel. Introducere Conform Dicţionarului explicativ al limbii Române Biodeteriorarea înseamnă degradare sub acţiunea factorilor biologici 1. funcţionale şi estetice ale materialelor de importanţă economică şi culturalartistică. ceea ce explică prezenţa lor peste tot. Fenomenul de biodeteriorare 1 http://dexonline. hemiceluloza. ciupercile conţin enzime specifice pentru descompunerea unor substraturi din care îşi procură carbonul necesar (celuloză. Echipamentul lor enzimatic este foarte labil. ele pot supravieţui la variaţiile mari ale factorilor de mediu. Procesul de biodeteriorare poate fi produs de numeroase organisme. reprezintă acţiunea prin care organismele determină transformarea unui material valoros într-unul rezidual. instalaţii industriale. Organismele acţionează asupra diverselor materiale prin mecanisme ce diferă de la un grup la altul sau de la o specie la alta. utilaje. amidonul. drojdiile. până la operele de artă şi cultură. poartă numele de biodeteriorare. Prin organele de rezistenţă pe care le formează. având capacitatea de a se adapta la o multitudine de substraturi. Altfel spus biodeteriorarea. evitat sau întârziat. datorită bogatului echipament enigmatic de care dispun şi care le permite să se dezvolte pe numeroase produse organice pe care le folosesc pentru nutriţie. conducte. de la diversitatea produselor de origine vegetală şi animală. insectele şi. lignina.I. la produsele industriale. II. lichenii şi muşchii. Modificările nedorite calitative. Este un proces care acţionează în sens negativ.ro/definitie/biodeteriorare ~3~ . algele. care trebuie. printre care un rol important îl au ciupercile micro şi macroscopice. Biodeteriorarea – ca fenomen general are un câmp foarte larg de acţiune. Marea lor majoritate folosesc materialele respective pentru hrană. construcţii. chiar şi în condiţii extreme. pe cât posibil. ce au loc sub acţiunea organismelor vii. mai rar. Ciupercile saprofite sunt implicate în procese de biodeteriorare din cele mai variate domenii.

chituri. acţiunea biodegradabilă era considerată ca rezultat al intervenţiei alternative a unor microorganisme autotrofe şi heterotrofe. care determină degradări cromatice ale substraturilor. cu efecte inestetice. tencuieli etc. substanţe toxice cu acţiune foarte dăunătoare pentru om. Sporotrichum. Botrytis. Cladasporium herbarium. cărămida. cianobacterii etc.pectina. unde determină deteriorări profunde şi grave. biotop şi natura/tipul destrucţiilor rezultate. Datele mai recente demonstrează rolul substanţelor organice transportate prin mecanisme fizice sau fizico-chimice. an de an. actinomicete. numeroşi microfungi ca: Cephalosporium.) pentru asigurarea sursei de azot. În funcţie de condiţiile locale au fost evidenţiate numeroase bacterii (bacili sporulaţi. tencuiala. simpla prezenţă a unor organisme pe suprafaţa unor materiale sau în interiorul unor instalaţii poate fi încadrată în fenomenele de biodeteriorare. betonul. uleiuri vegetale. având în vedere diversitatea produselor supuse degradării şi varietatea agenţilor care le produc. vopsele. Fenomenele de biodeteriorare cauzează. Ele folosesc materialele respective drept hrană. Ciupercile pot acţiona şi prin procese mecanice asupra substratului. care pot asigura proliferarea microorganismelor heterotrofe. În zonele urbane şi industriale aceşti factori care influenţează degradarea sunt accentuaţi de poluarea mediului. vopsele. elementele nutritive şi climatul. prezenţa ciupercilor. iar uneori. Monilia. pătrunzând în structura materialelor infectate (lemn. chiar blocarea unor conducte. Fungi Degradarea rocilor în situ a fost considerată timp îndelungat ca fiind consecinţa unor procese mecanice şi fizico-chimice. Coroziunea – respectiv dizolvarea (hidroliza) elementelor constitutive. Mucor. În lucrările mai vechi. pierderi imense de bunuri materiale. rămăşiţe şi particule minerale. Au fost descrise două tipuri de modificări: Eroziunea – respectiv fragmentarea în bucăţi. în procesul de metabolism. Adesea. cum sunt acizii. Margarinomyces. Insectele şi rozătoarele produc deteriorări ale materialelor pe mai multe căi. a drojdiilor şi algelor în instalaţiile de climatizare sau în sistemele de răcire din instalaţiile industriale determină o scădere a randamentului de funcţionare a sistemului. materiale textile. adăpost şi loc de reproducere sau depun la suprafaţa lor produse de excreţie. coci. osul. Biodeteriorarea la piatră şi frescă Dezvoltarea organismelor vii pe suporturi minerale (piatră. Principalii factori care determină dezvoltarea microorganismelor pe piatra sunt lumina (aportul de energie primară). hârtie. III. care cu greu ar putea fi estimate. conducând la efecte cumulative. zidărie etc. care degradează materialele atât de natură organică. Penicillium. ~4~ . metalul etc. cât şi anorganică (hârtia. Bunurile materiale mai pot fi degradate prin produşii de metabolism ai microorganismelor. Pullaria. Ormodendrum.). în parte sub formă de soluţie şi în parte cu aspectul unor corpusculi în suspensie. respectiv între factorii de microclimat. grăsimi animale etc. precum şi o serie de microalgae. lână etc. Interacţiunea factorilor de mediu poate fi originea efectelor sinergice sau invers. Tot dintre produşii de metabolism fac parte pigmenţii produşi de microorganisme. este strâns legată de condiţiile de mediu (există o corelaţie între factorii de mediu şi biotopul format. care sunt rezultatul acţiunii lor. Trichoderma. Unele microorganisme care deteriorează produse alimentare elaborează. având drept scop consecinţă dispersarea materialului.) sau degradează materialele ce conţin compuşi de natură proteică (piele. Astfel. urmate de transportul particulelor de rocă sau al soluţiilor.). piatră.) şi efectele de degradare a acestora.).

La extremitatea ramurilor se desprind condiile dispuse ca mărgelele într-un şirag. Hifa este continuă. substanţele organice depuse pe suportul anorganic. formând mucegaiuri comune. La frescă prezenţa atacului biotic este semnalat prin coloraţiile diferite ale coloniilor fungice.Dezvoltarea florei clorofiline şi a microflorei fotoautotrofe depinde de aportul energetic al luminii. La Aspergillius conidioophorul este umflat la capăt în formă de măciucă de pe care pleacă ramuri scurte la capătul cărora se desprind condiile. astfel cele de culoare verde. alge. Ele produc asce mult mai globuloase ca la Aspergillus sau care are conidiofori ramificaţi la capăt ca un penel.) este determinată de elementele nutritive de natură minerală (necesare pentru biosinteze). licheni etc. Încreng. În general fungii sunt prezenţi în număr redus pe piatră datorită compoziţiei anorganice a acesteia care nu constituie un substrat favorabil dezvoltării lor. ramificat. cu citoplasma polinucleată lipsită de membrane transversale. Fungii. Hifele au formă tubulară în care se află citoplasma cu numeroşi nuclei ca şi la algele sifonale. Ascomycetes au celulele talului dispuse cap la cap în hife miceliene. care sunt ~5~ . a speciilor de Penicillium. verde închis indică prezenţa speciilor de Aspergillius restrictus şi Trichoderma viride. Membrana celulară este chitinoasă şi între cele două celule rămâne adeseori câte un orificiu de legătură. cu membrana chitinoasă. Prezenţa organismelor fotoautotrofe (bacterii. Ascomicete Microorganismele endolitice descompun substratul în diferite moduri şi forme alveolare specifice. iar cele brune. ca Penicillium. Phycomycetes au talul format din hife simple sau ramificate înconjurate de o membrană externă. La Plectascales miceliul este bine dezvoltat. neîmpărțită în celule. care se deosebesc prin absenţa clorofilei. Zygomycetes sunt ciuperci cu talul filamentos.

facilitează mai mult penetrarea substratului.microorganisme endolitice cu structură filamentoasă datorată hifelor. Penicillium notatum Claviceps purpurea ~6~ .

Aspergillus niger Morchela esculenta Agaricus campestris ~7~ .

~8~ . sol. Regnul Monera cuprinde două încrengături: Schizophita sau Bacteriophyta (bacteriile) și Cyanophyta (algele albastre-verzi). de rădăcinile plantelor sau în regiuni în care au pătruns pe diferite căi substanţe organice provenite de pe suprafaţa solului. Alterarea rocilor de către microorganismele chimiolitotrofe se realizează prin intermediul acizilor produşi activi atât asupra rocilor în situ. cele mai vechi forme de viață. mineralele incomplet dezvoltate sau transformate sunt transportate şi sedimentate pentru a forma roci sedimentare cu compoziţie diferită de rocile originale. al căror conţinut este sursă nutritivă pentru acestea. În general activitatea microorganismelor măreşte viteza proceselor de degradare comparativ cu cea a proceselor fizico-chimice. Microorganismele care determină biodeteriorarea picturii murale aparţin şi familiei Streptomycetes şi speciilor de Nocardia. pe obiecte. foarte răspândite în aer. Astfel acizii proveniţi din catabolismul diferitelor resturi organice solubilizează de 50 de ori mai mult siliciu şi de 1000 de ori mai mult aluminiul decât apa de ploaia 2. apă. În mod asemănător. alimente și organisme. Iaşi. care aparțin regnului Procariota (Monera). 2 Vornicu Nicoleta. La frescă cele mai întâlnite sunt bacteriile din genul Arthrobacter. Ele apar alături de fungi şi licheni. Editura Trinitas. pag 123. Bibire Cristina – Biodeteriorarea operelor de artă. Bacteriile sunt una din cauzele decolorării pigmenţilor picturii murale. Microorganismele se localizează frecvent în rocile fisurate de diferiţi agenţi fizici sau corodate de precipitaţii. acizii secretaţi de microorganisme solubilizează de cinci ori mai mult SiO2 şi de zece ori mai mult Al decât apa de precipitaţii.Bacterii Bacteriile sunt microorganisme monocelulare. În cazurile în care procesele au o intensitate suficient de marcată. cât şi a celor din construcţii.

în urma studiilor efectuate s-a stabilit că cele mai frecvent întâlnite specii sunt următoarele: Acarospora umbilicata Aspicilia calcarea. Lyngbya. Nostoc. acidul oxalic. Mușchii. Cyanobacteriile. cum este zona ecuatorială și sfârșind cu zonele caracterizate prin temperaturi extrem de scăzute. cum sunt denumiți în literatura științifică. Lichenii care cresc pe piatra monumentelor sunt crustoşi. Algele verzi. În funcţie de locul unde se dezvoltă. mineralele din piatră trec în talul lichenian şi a unor procese chimice determinate de produşi de metabolism ca acidul carbonic. Lichenii care se dezvoltă pe piatra silicoasă nu sunt diferiţi de cei care cresc pe piatra calcaroasă. Speciile de crustose penetrează piatra prin hifele lor. variat colorate care absorb apa şi o reţin mult timp. Trăiesc în unele din cele mai dificile condiții de pe Terra în tundra arctică. Speciile cinobacterii comune întâlnite la piatră şi la pictura murală sunt: Chroococcocus. Cianobacteria 3 http://ro. Distrugerea pietrei se datorează secreţiei unor acizi în urma cărora. Myxosarcina. temperatura şi pH-ul. rezultate în urma conviețuirii permanente dintre o ciupercă (ascomicetă sau mai rar o bazidiomicetă) și o algă verde sau o algă albastră.wikipedia. Corpul vegetativ rezultat (talul) este total diferit morfologic. (Subregnul Bryophita) sau briofitele. Verrucaria nigrescens etc. prezenţa compuşilor anorganici şi a substraturilor alcaline. la înălțimi mari sau în anumite zone toxice(deșeuri de mine). Ele formează pelicule gelatinoase. Oscillatoria. structural și fiziologic față de cei doi parteneri care participă la simbioză. coaste stâncoase. Lecanora muralis. Caloplaca aurantia. Factorii care favorizează dezvoltarea algelor sunt intensitatea luminoasă. suprafaţa atacată având un aspect poros cu adâncituri mici de ordinul milimetrilor. Caloplaca citrina. precum şi capacitatea lichenilor de a produce compuşi chelatici. cum sunt zonele polare.Licheni şi muşchi Lichenii sunt un grup aparte de organisme.000 de specii de plante. În toate zonele climatice ei preferă biotopurile umede3. Aspicilia hoffmannii. ei pot fi epilitici sau endolitici. Astfel. Alge şi cianobacterii Algele şi cinobactriile care se dezvoltă pe piatră se diferenţiază în următoarele grupe: Cianobacterii (alge verzi-albastre) şi Chlorophyta (algele verzi). deșerturi. frunzoşi sau gelatinoşi. Muşchi în general. Ei sunt răspândiți pe tot globul. cuprind aproximativ 25. Briophitele cresc pe piatra monumentelor şi cea arheologică în condiţii favorabile de mediu. Gleocapsa. Diploschites actinastomus. Scytonema. preferă ca mediu de creştere apa.org/wiki/Mu%C8%99chi_%28plant%C4%83%29 ~9~ . începând cu zonele calde și ploioase tot timpul anului.

Cianobacteriile pot fi unicelulare. solidare sau în pachete sau pluricelulare. La Chloroccocales talul este un arghetal format din celule care se înmulțesc prin bipartiţie vegetativă şi devin sporocişti care emit spori. Talul acestor alge conferă culoarea verde a pietrei monumentelor. ~ 10 ~ . Forma celulelor poate varia în decursul ontogenezei. Speciile de Chlorococcaceae se remarcă printro mare plasticitate morfologică.

Iaşi. Vornicu Nicoleta.ro ~ 11 ~ . Sandu Ion. 2006. Geaman Melania Lăcrămioara . Editura Trinitas.wikipedia. Bibire Cristina – Biodeteriorarea operelor de artă. Editura Performantica. Iaşi. 2010. Editura Ceres. Bucureşti. Editura Fundaţiei România de Mâine.Aspecte moderne privind conservarea bunurilor culturale. Vasilache Viorica. Dr. Sandu Irina Crina Anca. 2002. 1983. Vol.BIBLIOGRAFIE      Barbu Valeria – Biodeteriorarea – aplicaţii practice. Bucureşti. www. IV – Determinarea stării de conservare şi restaurarea picturilor de şevalet.ing. Paul Popescu – Degradarea construcţiilor (ediţia a –II-a).