You are on page 1of 89

loan Huma

TEORIA GENERALA A DREPTULUI

CUPRINS
TEMA I - TEORIA GENERALA A DREPTULUI SI LOCUL EI ÎN SISTEMUL ŞTIINŢELOR JURIDICE............5 1......................................................................................................................................Nec esitatea studierii dreptului.........................................................................................................................................5 2......................................................................................................................................Stii ntele juridice, element constitutiv al sistemului stiintelor..........................................................................................5 3......................................................................................................................................Spe cificul Teoriei generale a dreptului...........................................................................................................................7 Rezumat........................................................................................................................................................................9 Întrebari pentru autoevaluare si control:........................................................................................................................9 TEMA A II-A - GENEZA SI ESENTA DREPTULUI...............................................................................................11 1.Aparitia dreptului, cerinta sociala obiectiva........................................................................................................11 2.Esenta dreptului..................................................................................................................................................13 2.2..............................................................................................................................Dr eptul obiectiv si dreptul subiectiv.......................................................................................................................15 2.3..............................................................................................................................Co nceptul de tip istoric de drept..............................................................................................................................16 2.4..............................................................................................................................Co ntinutul si forma dreptului..................................................................................................................................17 2.5..............................................................................................................................Co relatia dreptului cu alti factori de structurare si reglare a relatiilor sociale..........................................................19 2.5.1........................................................................................................................Dr eptul si politica...............................................................................................................................................20 2.5.2........................................................................................................................Re latia drept - morala........................................................................................................................................21 Rezumat......................................................................................................................................................................23 Întrebari pentru autoevaluare si control.......................................................................................................................23 TEMA A III-A - NORMELE JURIDICE...................................................................................................................26 1.Elemente de teorie generala a normelor..............................................................................................................26 2.Conceptul de norma juridica...............................................................................................................................27 3.Structura normei juridice....................................................................................................................................30 3.1..............................................................................................................................Str uctura logico-juridica a normei...........................................................................................................................30 3.2..............................................................................................................................Str uctura tehnico-juridica a normei.........................................................................................................................33 4.Clasificarea normelor juridice.............................................................................................................................35 5.Actiunea normelor juridice în timp, în spatiu si asupra persoanelor....................................................................37 5.1..............................................................................................................................Ac tiunea normelor în timp......................................................................................................................................37 5.2..............................................................................................................................Ac tiunea normelor juridice în spatiu si asupra persoanelor.....................................................................................38 Rezumat......................................................................................................................................................................40 Întrebari pentru autoevaluare si control.......................................................................................................................41 TEMA A IV-A - IZVOARELE DREPTULUI............................................................................................................42 1.Conceptul izvorului de drept...............................................................................................................................42 2.Sistemul si caracterizarea izvoarelor dreptului român contemporan...................................................................42 3.Actele normative ale organelor puterii si administratiei de stat...........................................................................43 3.1. Legea...........................................................................................................................................................43 3.2 Actele normative (ale organelor de stat) subordonate legii...........................................................................48 4. Alte izvoare ale dreptului....................................................................................................................................49 4.1.Actele normative ale organizatiilor nestatale................................................................................................49 4.2..............................................................................................................................Ob iceiul juridic (cutuma)........................................................................................................................................49 4.3..............................................................................................................................Co ntractul normativ................................................................................................................................................50 4.4..............................................................................................................................Re gulile de convietuire sociala...............................................................................................................................51 5. Practica judiciara si doctrina juridica..................................................................................................................51 Rezumat......................................................................................................................................................................53 Întrebari pentru autoevaluare si control.......................................................................................................................53 TEMA A V-A - ELABORAREA SI SISTEMATIZAREA DREPTULUI..................................................................54 1.Activitatea normativa si principiile ei.................................................................................................................54 2.Tehnica juridica..................................................................................................................................................55 3.Tehnica elaborarii dreptului (tehnica legislativa)................................................................................................56 3.1..............................................................................................................................Pa rtile constitutive ale actului normativ..................................................................................................................56 3.2..............................................................................................................................Ar ticolul, element structural de baza al partii dispozitive.......................................................................................58

3.3..............................................................................................................................Te
hnica modificarii si completarii actelor normative..............................................................................................58 3.4..............................................................................................................................Sti lul si limbajul actelor normative.........................................................................................................................59 4. Tehnica sistematizarii actelor normative.............................................................................................................59 4.1..............................................................................................................................Sis temul dreptului, sistemul si sistematizarea actelor normative.............................................................................59 4.2..............................................................................................................................Fo rmele principale de sistematizare a actelor normative.........................................................................................60 4.3..............................................................................................................................Ev identa actelor normative.....................................................................................................................................61 Rezumat......................................................................................................................................................................61 Întrebari pentru autoevaluare si control.......................................................................................................................62 TEMA A VI-A - SISTEMUL DREPTULUI..............................................................................................................64 1.Conceptul de sistem al dreptului.........................................................................................................................64 2.Dreptul public si dreptul privat...........................................................................................................................65 3.Structurarea dreptului în ramuri de drept, institutii juridice si alte elemente componente...................................66 4.Unicitatea sistemului de drept.............................................................................................................................67 Rezumat......................................................................................................................................................................68 Întrebari pentru autoevaluare si control.......................................................................................................................69 TEMA AVII-A - REALIZAREA DREPTULUI.........................................................................................................70 1.Conceptul realizarii dreptului..............................................................................................................................70 2.Formele realizarii dreptului.................................................................................................................................70 2.1..............................................................................................................................Re alizarea dreptului prin activitatea de respectare si executare a legilor.................................................................70 2.2..............................................................................................................................Re alizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de catre organele statului.....................................................71 3.Caracteristicile actelor de aplicare a dreptului....................................................................................................72 4.Fazele aplicarii dreptului....................................................................................................................................73 Rezumat......................................................................................................................................................................73 Întrebari pentru autoevaluare si control.......................................................................................................................74 TEMA A VIII-A - INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE.............................................................................76 1....................................................................................................................................Nece sitatea interpretarii..................................................................................................................................................76 2....................................................................................................................................Notiu nea de interpretare a normelor juridice...................................................................................................................76 3....................................................................................................................................Form ele de interpretare a normelor juridice....................................................................................................................77 4....................................................................................................................................Meto dele de interpretare a normelor juridice..................................................................................................................78 5....................................................................................................................................Rezul tatele interpretarii....................................................................................................................................................80 Rezumat......................................................................................................................................................................81 Întrebari pentru autoevaluare si control.......................................................................................................................82 TEMA A IX-A - RAPORTUL JURIDIC....................................................................................................................84 1.Conceptul raportului juridic................................................................................................................................84 2.Trasaturile raportului juridic...............................................................................................................................84 3.Structura raportului juridic..................................................................................................................................85 3.1..............................................................................................................................Su biectele raportului juridic....................................................................................................................................86 3.2..............................................................................................................................Co ntinutul raportului juridic....................................................................................................................................88 3.3..............................................................................................................................Ob iectul raportului juridic.......................................................................................................................................89 4. Actele si faptele juridice, conditii ale raportului juridic......................................................................................90 4.1..............................................................................................................................Co nceptul de fapt juridic.........................................................................................................................................90 4.2..............................................................................................................................Ac tele juridice.........................................................................................................................................................91 Rezumat......................................................................................................................................................................92 Întrebari pentru autoevaluare si control.......................................................................................................................92 TEMA A X-A - RASPUNDEREA JURIDICA..........................................................................................................94 1.Legalitatea în statul de drept...............................................................................................................................94 2.Conceptul raspunderii juridice............................................................................................................................95 3.Principiile raspunderii juridice............................................................................................................................96 4.Conditiile raspunderii juridice............................................................................................................................97 5.Felurile raspunderii juridice..............................................................................................................................100 Rezumat....................................................................................................................................................................101 Întrebari pentru autoevaluare si control.....................................................................................................................101

4

istoria. Necesitatea studierii dreptului Fenomenul dreptului reprezinta. de sinteza: filosofía. stiintele medicale. O buna parte a valorilor sociale este consfintita juridic. El instituie. reguli care consacra drepturi. iar asumarea constienta a legii. Cunoasterea este o dimensiune specific umana. Introducere în Teoria generala a dreptului. 2 Cf. în ordinea sa. All. dobândind astfel forma dreptului. promovarea si apararea lor este vitala pentru fiintarea societatii civile si a statului de drept. libertatea sa dobândeste întemeiere axiologica (valorica) si sens constructiv. poti astfel cunoaste dreptul si totusi sa înfaptuiesti nondreptul! Din perspectiva comportamentului uman dezirabil. în acest mod. de catre forta publica1. modelarea juridica a relatiilor dintre oameni înseamna. teoria generala a sistemelor etc. libertati si obligatii determinate. reprezinta momentul subiectual. iar adevarul . în ultima instanta. cibernetica. Dreptul deriva din esenta omului ca zoon politikon (fiinta sociala). Politica. pe aceasta baza. matematica. Stiinta reprezinta forma riguroasa a cunoasterii. Cunoasterea stiintifica se concentreaza si se structureaza în ceea ce s-a numit sistemul general al stiintelor. p. chimia. prin valorile pe care le promoveaza. pe un plan mai cuprinzator. cu caracter interdisciplinar si multidisciplinar (biofizica. legile proprii fenomenelor. abordarea sistematica a dreptului. care îsi subsumeaza natura biopsihica conditiei sale sociale. cunoasterea sa stiintifica. anatomia.botanica s. Spre deosebire de cunoasterea comuna. Ion Craiovan. etica etc. ansamblul regulilor obligatorii de conduita. 5. Un corolar al cunoasterii contemporane este 1loan Ceterchi. rationalizarea sui-generis a necesitatii sociale. la nevoie.a. sa determine directiile evolutiei sale în economia de piata. a existentei umane. a normelor juridice. ecologia. apropierea ei pur gnoseologica. a fenomenului juridic este si trebuie sa fie mai mult decât reflectarea ca atare a fenomenalitatii juridice în constiinta insului. A cunoaste legea înseamna a actiona în conformitate cu ea.a. biochimia. legi a caror descifrare permite fundamentarea actiunii practice. . 2. cunoasterea autentica a dreptului este aceea care se continua organic în actiunea pozitiva de realizare a normativitatii juridice. ea constituie un ansamblu sistematic si unitar de cunostinte veridice despre realitatea obiectiva (naturala si sociala) si realitatea subiectiva (proprie lumii interioare a omului).Ed. în genere a normei juridice. pentru formarea statului de drept si asigurarea drepturilor si libertatilor civice. economia. Bucuresti. libertati si obligatii. stiintele sociale (sociologia generala. prin amintitul efort de rationalizare juridica a necesitatii. Bucureşti. în masura sa stabileasca conditiile care impun transformarea lui obiectiva. stiintele politice. prin abstractizare si generalizare. 2) grupul stiintelor actiunii: stiintele tehnice. decurgând din relatiile interumane si a caror respectare este garantata. o necesitate constientizata si asumata. care devine. în raport cu care.639-640.).). Dreptul. corolar al împlinirii omului ca fiinta constienta si. În fond. zoologia. Dictionar de filosofie. complementara celorlalte. chimia fizica. acele elemente de normativitate în masura sa exprime ontosul socio-uman. stiintele administrativ-organizationale. Întâlnim totodata stiintele de graniţa. 1993. 3) grupul stiintelor generale. Dreptul se deschide spre valorile sociale.TEMA I TEORIA GENERALA A DREPTULUI SI LOCUL EI ÎN SISTEMUL STIINTELOR JURIDICE 1. exprimându-se juridic prin drepturi. Dreptul este o expresie normativa specifica a acestui proces continuu de raportare activa la necesitatea nuda. ca fiinta libera.)2. alcatuit din: stiintele naturii (fizica. Acesta cuprinde: 1) grupul stiintelor despre existenta (cu valoare explicativ-previzionala asupra diferitelor domenii ale realitatii). distingerea specificului calitativ al fenomenelor si proceselor. constientizant. chintesenta a aspiratiilor comunitatii. Cu atât mai necesar este în societatea statului de drept. Stiintele juridice. asa cum vom desprinde pe parcurs. stiinta stabileste. Ed. la care aspira în ceasul de fata natiunea noastra. de cunoastere si modelare sistematica a contextului istoric si a relatiilor interumane în acord cu interesul general al comunitatii. stiintele juridice. al diferitelor domenii ale existentei are sens numai plecând de la ideea unitatii lumii. Pentru statul autentic democratic. element constitutiv al sistemului stiintelor Raportarea omului la realitate are un caracter reflectoriu. este un mod de umanizare a Fiintei istoriei si deci de afirmare a libertatii.) si stiintele gândirii (logica. antopologia etc. mecanica teoretica. Cunoasterea normelor de drept si.o valoare definitorie pentru homo sapiens. stiintele instructiv-educationale. biologia. numai. psihologia. Ideea delimitarii stiintelor trebuie racordata la exigenta metodologica a abordarii lumii în unitatea ei. Lumea normelor juridice este o ipostaza.p. lingvistica s.

dimpotriva. respectiv. stiintele juridice care analizeaza. Astfel. 5 Ioan Ceterchi. p. Studierea dreptului si statului opereaza din urmatoarele perspective: cercetarea de ansamblu. Aceeasi conexiune trebuie sa se regaseasca în imaginea stiintifica despre lume. Unele dintre stiintele juridice apartin si stiintelor actiunii.6 4 Ioan Santai. Tipografia Universitatii Bucuresti.în cadrul stiintelor despre societate4. întâi de toate.. în consecinta. Pe aceasta baza. a tuturor manifestarilor existentei. Teoria generala a statului si dreptului. Pe aceasta baza se poate elucida locul pe care stiinta în cauza îl ocupa în sistemul stiintelor si diferenta ei specifica în raport cu alte stiinte8. Consideram. Alte stiinte juridice (de exemplu. din orizontul maximei generalizari. dupa criteriul obiectului de reglementare. cât si practic . caracterizate prin interactiune. Introducere în studiul dreptului.organizatorice si instructiveducationale. în timp ce examinarea concentrata a dreptului priveste disciplina Teoria generala a dreptului.atât în plan intern. ea are relevanta numai pe fondul corelatiei. lucr. Asa cum rezulta din clasificarea prezentata. în clasificarea stiintelor juridice distingem urmatoarele grupe principale: stiinta juridica ce descifreaza aspectele de generalitate si esentialitate ale statului si dreptului ca fenomene sociale: Teoria generala a statului si dreptului. fara a dobândi statut de stiinte juridice propriu-zise. Didactica si Pedagogica. precum si constituirea. ratiuni obiective de cunoastere justifica abordarea distincta . implicit sub aspect metodologic. fiind atât stiinte juridice. cât si evolutia corespunzatoare a doctrinelor politico-juridice: stiintele juridice istorice si. Daca Teoria generala a statului si dreptului investigheaza. Momcilo Luburici .3. Ion Craiovan.9.1. al întrepatrunderii lor organice si functionale. iar statului calitatea de a fi o structura fundamentala în realizarea acestui scop. apoi a unghiului de investigare si a nivelului de generalizare stiintifica la care opereaza studierea fenomenelor date. între stiintele care o circumscriu. asigura cunoasterea celor mai bune conditii de edictare si aplicare eficienta a normelor. cercetarea lor istorico-evolutiva. În raport cu celelalte stiinte despre societate. Bucuresti. precum si de prevenire a încalcarii lor6. 1983. medicina legala. p.8. 3.functionala. normele juridice si raporturile de drept aferente: stiintele juridice de ramura. diviziunea amintita a stiintelor juridice nu afecteaza unitatea lor. a acestor fenomene sociale. p.Ed. Datorita sporirii rolului social al dreptului . Bobos. 7 Ioan Ceterchi. statistica judiciara) se manifesta si ca discipline stiintifice de granita3. Din acest motiv. stiintele juridice ocupa un loc important . ca stiinta.conceptia despre unitarea sistemic-integratoare. p. În ordinea lor.2. fixarea sferei fenomenelor cercetate. categoriile de stat si drept în interconditionarea lor genetica si structural. Ceea ce impune si abordarea didactica diferentiata a categoriilor de stat si drept sub forma disciplinelor care sa asigure explicitarea si însusirea cunostintelor dobândite în procesul examinarii stiintifice a fenomenelor sociale ale statului si dreptului ca fenomene de-sine-statatoare. p. de ordin cosmic. ansamblul problemelor statului preocupa disciplina Drept constitutional si institutii politice. 3 Gh. Corespunzând unor criterii reale. asa-numitele stiinte auxiliare stiintelor juridice. Specificul Teoriei generale a dreptului Circumscrierea obiectului unei stiinte reclama. care. ele ilustreaza si promoveaza revolutia stiintifica contemporana. beneficiind în acelasi timp de cuceririle ei. abordarea aplicata a normelor si institutiilor juridice. cu toate acestea. prin valorificarea procedeelor informaticii si ciberneticii în demersul cunoasterii juridice5.dar fara a o absolutiza . integrându-se nemijlocit în categoria stiintelor sociale.3 6 . actiunea normelor juridice ca reguli specifice de conduita umana si consecintele încalcarii lor. p. stiintele juridice apartin grupului stiintelor despre existenta. ca Teoria generala a dreptului si Teoria generala a statului se manifesta ca discipline stiintifice autonome. doctrinele politico-juridice. Tipografia Universitatii Sibiu.a problematicii generale a dreptului în raport cu aceea a statului.stiintele juridice cunosc astazi o dezvoltare prestigioasa. în cadrul sistemului stiintelor juridice7. stiintele juridice sunt preocupate de cunoasterea si perfectionarea dreptului si statului în acord cu exigentele democratice ale societatii civile.atât sub aspect teoretic. Teoria generala a statului si dreptului. Distingem. cât si pe acela al relatiilor interstatale . 1983. în functie de obiectul raporturilor sociale reglementate. cit. stiintele juridice care cerceteaza statul si dreptul sub aspectul evolutiei lor istorice. 6 Ibidem. 8Ibidem. Atribuind dreptului un rol de mijloc hotarâtor în conducerea si organizarea sociala. de asemenea. 1991. stiintele juridice abordeaza factorii obiectivi care au condus la aparitia si manifestarea dreptului si a statului ca fenomene sociale. cât si stiinte administrativ.

Teoria generala a dreptului este o stiinta sociala. Dreptul privat român. neaparat o abordare filosofica. sistemul dreptului si diviziunile sale. istoria. oricum mai speciala. ea consacra o seama de principii generale. stabilind regularitatile legice si tipologiile evolutive ale acestora. pe un plan mai cuprinzator. o conceptie filosofica sau alta despre societate si om si. a "ceea ce este" . orizontul filosofic. Toate stiintele folosesc. Între Stiinta introductiva a 9loan Santai. împreuna cu care descifreaza continutul specific al socialului în raport cu naturalul si spiritualul. act si fapt juridic. continut .esenta. Teoria generala a dreptului nu se confunda cu Filosofia dreptului. 11De exemplu.cit. vizând conceptele. ca aceasta disciplina foloseste categorii filosofice (fenomen . aceste categorii în domeniul lor specific. În demersul lor. neretroactivitatii legii s. surprinzând determinarile sale esentiale. în consecinta. complexa problematica a elaborarii. interpretarii si aplicarii dreptului. adevarul filosofic este eminamente valorizator. Abordarea sintetic-generalizatoare adreptului. care. ea se alatura altor stiinte despre societate. Fara datele concrete ale acestora din urma.p. p. din perspectiva maximei generalizari teoretice în raport cu celelalte stiinte ale dreptului. Istoria dreptului penal. Istoria generala a statului si dreptului. Teoria generala a dreptului. prin aceasta. generalizarile fara acoperire faptica. precum stiintele juridice particulare. deosebindu-se de abordarile cu caracter aplicat. nu pe freagmente. se surprind aparitia. economia. dupa cum si raporturile si institutiile juridice formate în acord cu ele. înca utilizat (vezi loan Santai. o legatura. pe care le exprima în categorii juridice. totodata. pentru a surprinde aspectele de esenta. antropologia. Teoria generala a dreptului este o stiinta juridica. pe lânga normele de drept. al factologiei marunte. care ofera celorlalte stiinte juridice premisa general-teoretica a întelegerii fenomenului juridic. adica sub aspectul sau universal. caci se misca în orizontul existentului. desi o priveste sintetic.forma etc. un mod de semnificare si valorizare a bogatiei fenomenului juridic din perspectiva sintetizatoare a lumii umane10. principiile legalitatii. când implicit. demersul de generalizare teoretica în câmpul celei dintâi nu ar putea ocoli speculatia sterila. nu este. desi este preocupata de unele probleme filosofice asupra naturii si esentei dreptului.4. sistematizarii. proprie Teoriei. cu filosofia. chiar daca în ipostaza sa abstractizata. sistem de drept. Totodata.) în studiul dreptului. stiintele juridice istorice vin cu densitatea si culoarea faptelor istorice vii. fenomenul juridic în ansamblul lui. din care Teoria generala a dreptului abstrage principii si concepte juridice generale. când expres. al determinatiilor sale general-umane si esential-valorice. cu mijloace si argumente proprii. Asadar. precum si dinamica conceptiilor politico-juridice în aceasta problema. politologia etc. contribuind astfel. În felul acesta. Din aceasta perspectiva.). caracterizata prin modalitatea filosofica de cunoastere a dreptului. respectarea normelor de drept si raspunderea juridica9. aceste stiinte folosesc conceptele generale oferite de Teoria generala a dreptului. stiintele juridice cu caracter istoric sau cele de ramura nu ar putea depasi orizontul îngust al empirismului. ordine de drept. care au ca obiect de cercetare ansamblul normelor juridice constituite într-o ramura distincta de drept. lucr. în absenta viziunii sintetice a Teoriei generale a dreptului. Or. Teoria generala a dreptului pastreaza. ea are un caracter general. perspectiva deschisa de Teoria generala a dreptului devine complementara perspectivei proprii stiintelor juridice care realizeaza cercetarea concreta si de stricta specialitate. La rându-le. precum etica. specifice altor stiinte juridice. a reflectarii generalizate si esentializate. Am enuntat supra aspecte esentiale ale domeniului sau juridic de cercetare. pentru întreaga cunoastere juridica. În investigarea fenomenului juridic. dezvoltarea si transformarea dreptului. raspundere juridica etc. estetica.. întrucât întemeiaza teoretic si ofera acestora concepte de maxima generalizare la nivelul fenomenului juridic: categoriile juridice (norma si raport juridic. demersul filosofiei induce orizontul "a ceea ce trebuie sa fie ".). ramâne ancorata în fenomenalitatea intrinseca a juridicului.a. De acest aspect se leaga caracterul introductiv al indisciplinei în cauza: ea ofera premisele conceptuale si metodologice ale initierii în celelalte domenii ale juridicului. retinând dimensiunea axiologica. Nu lipsita de importanta este relatia Teoriei generale a dreptului cu stiintele juridice de ramura12. 10"Caracterul filosofic "al Teoriei generale a dreptului nu se poate su stine cu argumentul. împreuna cu alte stiinte. incluzând.cit. în unitatea lor. fara de care nu ar putea depasi nivelul fenomenal al descrierii. în articulatiile conceptuale si în viziunea imanenta a demersului sau. precum sociologia. Stiintele juridice cu caracter istoric11 cerceteaza geneza si devenirea istorica concreta a statului si dreptului. fenomenul juridic în ansamblul sau. lucr. întrucât angajeaza inevitabil.9). . normele si raporturile juridice. suprematiei legii. deoarece studiaza un fenomen eminamente social: dreptul si. teoretico-metodologica. al imperativului. principiile si legitatile fenomenului juridic. la conturarea unei ontologii sociale. Teoria generala a dreptului se poate defini ca disciplina juridica ce studiaza. Istoria statului si dreptului românesc.. Cu toate acestea. Istoria doctrinelor politice si juridice etc. daca nu privilegiata. staruie însa prevalent asupra unor probleme de cunoastere a dreptului. constiinta juridica si raporturile juridice din societate. configureaza problematica generala a Stiintei dreptului.Teoria generala a dreptului vizeaza fenomenul juridic la un nivel de maxima generalitate. adica în concepte de însemnatate principiala. Fata de alte stiinte juridice. cu toate ca formuleaza enunturi de valoare. care privesc celelalte stiinte juridice (de exemplu. nu fenomenologica a existentei. Teoria generala a dreptului.

de aceea teoretico-juridica. 8 . datorita spiritului ei cuprinzator. astfel încât concepte abstracte precum norma juridica. raport juridic. p. Dreptul civil. organizarea sistemica a dreptului si aspectele de semnificatie generala ale raspunderii juridice. fara sa renunte cu totul la perspectiva filosofica. de maniera descriptivismului factologic care esueaza "în descrierea copacilor. Dreptul constitutional etc. Apar în Europa si America manuale. Francois Geny. faptul penal. se regasesc îmbogatite prin particularizari corespunzatoare la nivelul ramurilor de drept în care surprind ca institutii specifice actul civil. norma de drept international etc.). Întrebari pentru autoevaluare si control: - În ce categorie de stiinte se încadreaza stiintele juridice? Care este obiectul stiintelor juridice? Cum definiti Teoria generala a dreptului? În ce consta raportul de complementaritate dintre Teoria generala a dreptului si stiintele juridice de ramura? 12Corespunzator ramurilor de drept cerc etate. normele si raporturile juridice.dreptului si acest grup de stiinte se manifesta o relatie reciproc benefica. a orizontului teoretic generalizator. ca institutii specifice. tot mai consistent. vocatia ei teoretica este Ideea generalizatoare a dreptului. si prin aportul problematic. deosebindu-se astfel de abordarile cu caracter aplicat. prin contributia unor petrsonalitati ale stiintei juridice... În cadrul stiintelor juridice. aparea în 1930 Teoria generala a dreptului. 13Ioan Ceterchi. Dreptul p rocesual penal. Teoria generala a dreptului ocupa un loc specific. fapt juridic s. lucr. raportul succesoral. categorii precum acelea de ramura de drept. precum Rudolf von Ihering. cum ar fi: Dreptul administrativ. Dreptul penal. integrându-se în categoria stiintelor sociale. constituirea Teoriei generale a dreptului ca ramura de sine statatoare a stiintelor juridice reprezinta o achizitie a secolului nostru. Teoria generala a dreptului se detaseaza. studii si monografii consacrate Teoriei generale a dreptului.a. complex în structura si devenirea sa. Mircea Djuvara s. elaborate de Teoria generala a dreptului. faptul penal.a.) este o conditie necesara a formarii statului de drept si a asigurarii drepturilor si libertatilor democratice. raportul succesoral. în esenta. Abia în secolul al XX-lea s-a conturat o disciplina stiintifica distincta care. cum am mentionat. Rezumat Cunoasterea stiintifica a fenomenelor juridice (legislatie si institutii juridice. sistematizarii. care cerceteaza. ea cerceteaza problematica dreptului la un nivel de maxima generalitate teoretica. Dreptul comercial. constiinta si comportament juridic etc. operând însa dintr-un unghi de vedere preponderent filosofic. proprii stiintelor de ramura (precum Dreptul civil. Asa cum se apreciaza13. prelucrat. Dreptul familiei. norma de drept international etc. Ion Craiovan. În România. Teoria generala a dreptului studiaza. Hans Kelsen. a carui semnificatie general-valabila încearca sa o surprinda tot mai adecvat. Dreptul procesual civil. Pastrând în continuare. pentru care însa orizontul larg se sustine în continutul adânc al fenomenului juridic. distingem ramuri de specialitate ale stiintelor juridice. a dublat-o. Dreptul comertului international etc. Stiintele juridice apartin grupului stiintelor despre existenta. cu o pondere variabila de la un autor la altul. dezvoltarea si transformarea dreptului. Dreptul funciar. din sfera sociologiei si politologiei. act juridic. cit. Dar procupari pentru abordarea teoreticgeneralizatoare a dreptului s-au manifestat de mai multa vreme. Între Teoria generala a dreptului si stiintele juridice de ramura exista o relatie de interconditionare. unele accente filosofice. neputând sa mai vada padurea" .a. raporturi de drept. se regasesc îmbogatite prin particularizari corespunzatoare la nivelul stiintelor juridice de ramura. interpretarii si aplicarii dreptului. Teoria generala a dreptului s-a îmbogatit. Georg Jellinek. Dreptul international privat. raport juridic. Dreptul financiar. act si fapt juridic s. o lucrare (în 3 volume) semnata de Mircea Djuvara. tehnica elaborarii. aparitia.9 si 10. Dreptul muncii si securitatii sociale. actul civil. Dreptul penal.

.

Acest ansamblu de reguli reprezinta dreptul. Procurarea în comun a hranei se asigura prin diviziunea muncii: barbatii se ocupau cu vânatoarea. s-a format un sistem sigur. Întrucât primitivul nu dorea o lume mai buna. pe fondul carora. asigurând conducerea si organizarea societatii16. "tabu"-urile nu erau propriu-zis norme sociale si. ajuns "rege" al tribului sau uniunii de triburi. dar care. a ideii de obligatie juridica. din formarea personalitatii individului. în schimb. 14Ion Dobrinescu. În locul de acum depasitei democratii militare. modele care de data aceasta nu se mai axeaza pe forma interdictiilor mistice. se impunea o noua organizare a puterii. Antropogeneza (formarea omului) si sociogeneza (aparitia societatii) sunt procese evolutive cu caracter corelativ. cu consecinte hotarâtoare pentru saltul de la arhaism la cultura. ei jo un rol modelator în viata sociala. hominizii începeau sa intuiasca situatiile de "fiu" . Dar ordinea sociala rezultata din sistemul activitatilor omenesti da nastere treptat regulilor normative. cu alte cuvinte dezvoltarea fiinţei umane de la primate si homo errectus la homo sapiens. "frate". 15Ibidem. cuprinzând "tabu "-urile sau normele tribale de interdictie. trebuie totodata sa pastram rezerva critica în raport cu explicatiile psihologiste (fata de care se manifesta la noi. Aparitia dreptului. nu facea înca parte din vreo legatura "familiala" . forta aglutinanta a legaturii de sânge slabeste vizibil. p. se afirma personalitatea individului. Ultima parte a acestui proces. 68. ci pastrarea lumii acesteia. care deveneau baza productiei economice. Mult mai târziu are loc acea mutatie sociala prin care unele comunitati umane reusesc sa-si configureze modele de ordine în relatiile sociale. Barbatul. însasi notiunea de familie nu se conturase. care asigurau coeziunea indivizilor în cadrul comunitatii gentilice. indirect. În amintita perioada a celor 8-10 mii de ani se produc evenimente semnificative pentru stiinta dreptului. o anumita apetenta). Ele nu se întemeiau în constiinta individuala ca produs al unei gândiri normative maturizate. dominata tot mai mult de alte criterii decât cele strict biologice . în contextul evolutiei limbajului articulat . cuprinde doar 8 . Editura Academiei Române. iar sfaturile obstesti jucau doar un rol consultativ. nu e mare. cu atât mai putin. ci pe aceea. constienta. Desigur. evaluata din perspectiva cosmica. Scade autoritatea normelor interdictive. nu ceea ce este cuvenit sa se faca din punct de vedere moral sau al intereselor individuale15."tabu"-urile exprimau ceea ce nu se poate face împotriva naturii si fenomenelor ei. ca expresie nemijlocita a puterii publice. p. îngrijeau copiii. desi primitiv. . explicatii ce deduc unilateral cauzal geneza statului si dreptului din factori psihologici (de exemplu. dispune de o putere în crestere.10 mii de ani14. s-a desfasurat într-un interval de circa patru milioane de ani. Bucuresti. Dreptatea si valorile culturii.îsi dezvolta simtul social când regulile de conduita nu devenisera înca dominante. în care el sa subziste. iar femeile culegeau fructe si plante. Adunarile gentilice nu mai aveau loc. Acum se înfaptuieste prima transformare semnificativa în conditia umana. care absolutizeaza caracterul de clasa al statului si dreptului. acum. norme juridice. Se pierde din vedere ca însisi acesti factori se integreaza genetic în schimbari sociale structurale. individul izolat de grup nu putea supravietui. conducatorul militar. implicit pentru geneza dreptului. impresioneaza. creator de cultura.în primul rând de procurarea mijloacelor de subzistenta prin folosirea spontana a unor obiecte ca unelte. structurile orânduirii gentilice devin o frâna în calea evolutiei. interzicând incestul. În ceea ce priveste relatiile de rudenie. 62-70. a caror dimensiune mistica le sporea autoritatea.TEMA A II-A GENEZA SI ESENTA DREPTULUI 1. a constiintei de sine a insului). abia. mult mai înainte ca omul sa se fi împlinit cultural. Desi se refereau la indivizi si la un mod anume de comportament. Descoperirile arheologice probeaza ca homo errectus îsi ducea existenta în asezari cuprinzând mai multe familii în cadrul unor relatii intercomunitare dezvoltate. Este însa indubitabil ca. Exercitarea acestor functii nu se putea realiza decât printr-un ansamblu de reguli a caror aplicare era garantata de forta de constrângere a statului. cerinta sociala obiectiva Procesul hominizarii. explicatia reductionista a marxismului. în masura sa apere si sa promoveze o ordine sociala bazata pe vointa si puterea personalizata. Hominizii. apoi de producerea lor propriu-zisa. în ipostaza de "tata". corelat genetic-evolutiv cu statul. avea sa împlineasca si o functie sociala neceasara. în care se cristalizeaza determinatiile culturale. la scara istoriei. O data cu diferentierea economica tot mai accentuata între oameni si cu cresterea treptata a numarului de sclavi. 16Daca invocam aici functia sociala a statului pentru a refuza. anume aceea a statului.statul. 1992. Viata în hoarda a reprezentat o necesitate pentru omul arhaic. durata care. de orientare a relatiilor dintre indivizi. prin viata de grup. Ivirea mestesugurilor si largirea productiei peste pragul asigurarii conditiilor minime de viata marcheaza ceea ce putem numi "prima revolutie industriala ". "sora" în corespondenta cu mama.

deosebiri. iar în cadrul fiecareia dintre ele persista. Esenta dreptului 2. ce impune dreptului o dimensiune de esenta politica.).de crearea nemijlocita a unor norme noi. Acestea consacrau norme având ca obiect vânzarea-cumpararea. a caror reglementare adecvata o putea împlini numai tiparul regulii juridice. de la un tip de cultura si civilizatie la altul. are menirea sa ofere o definitie a dreptului care sa depaseasca notele particulare ale unor sisteme concret-istorice. Desigur. Bucuresti. care va mai fi preluat numai atunci când va fi rezonant cu legea scrisa si recunoscut de aceasta17. Fiecare formatiune sociala are determinarile ei specifice. prevenind pe cât posibil 17Ioan Santai. pentru care nu exista un text de lege care sa o reglementeze. Gradul de exprimare a intereselor sociale cu adevarat generale este masura dimensiunii autentic umaniste a dreptului. 2. organe specializate ale statului preiau aceste activitati în mod exclusiv. în plina desfasurare. precum si la sustinerea acuzarii etc.. Teoria generala a statului si dreptului. p.. A treia modalitate de constituire a dreptului tine de evolutia structurii statului în directia specializarii organelor sale. reprezentând dreptul scris. a noilor norme juridice cu obiceiul pamântului. modul de organizare a statului s. Pe baza cazurilor concrete se poate particulariza un anumit sistem de drept. legea talionului a supravietuit o vreme si în cadrul societatii antice. ce confera dreptului o dimensiune de natura economica. Editura Didactica si Pedagogica. aparitia dreptului a constituit un hotarâtor factor de progres în istoria omenirii. Aceste reguli nescrise aveau sa alcatuiasca dreptul obisnuielnic sau cutumiar. în fata unei stari de fapt inedite. asa cum nu ne ofera un model de stat unic. comun tuturor comunitatilor umane în evolutia lor istorica. Legile lui Solon la greci ori Legea celor XII Table la romani. fiind consfintite în istoria dreptului si a culturii ca veritabile momente legislative. Desi norme ale dreptului cutumiar mai persistau în unele legiuiri scrise. în al doilea rând. În aceasta privinta. care sa surprinda elementele comune si universal valabile ale tuturor sistemelor de drept. dar constructia teoretica respectiva este în cel mai bun caz un adjuvant. Procesul formarii dreptului s-a caracterizat prin coexistenta îndelungata. treptat. împrumutul. acestea vor cuprinde treptat norme absolut noi. inerent si firesc. când interesele contradictorii continua sa domine viata sociala. Evolutia dreptului a avut ca un criteriu imanent sporirea reprezentativitatii sociale a normelor. abordând fenomenul juridic în ansamblul sau. în ultima instanta. uneori spectaculoase. în situatia în care. Geneza dreptului se leaga. pentru a obtine. de la un spatiu geopolitic la altul. în primul rând. Daca la început procedura de judecata si de aplicare a dreptului se mai baza pe elemente de justitie privata (relativ la identificarea.22. transformarea lor în exigente normative care sa exprime interesele general-valabile ale societatii si. Realitatea social-istorica nu ne ofera un sistem de drept general. 1991. Definirea dreptului Teoria generala a dreptului.Dreptul s-a format. în proportii diferite de la un spatiu istoric la altul. solutiile pronuntate deveneau ele însele obligatorii pentru judecatorii care ulterior aveau de rezolvat cazuri asemanatoare. Administrarea integrala a justitiei revine acum instantelor judecatoresti ca organe specializate. obiceiurile gentilice nu mai erau rezonante cu directiile ascendente ale relatiilor economice si sociale. Legile lui Moise (Decalogul) la evrei.1. pentru studiul comparat sau de identificare a elementelor susceptibile de a fi integrate într-o definitie generala a dreptului18. un astfel de demers nu este lipsit de dificultati. Ca expresie a conditiilor vietii materiale. detasându-se de vestigiile cutumiare si venind chiar în contradictie cu obiceiul juridic. Fenomen social complex. dupa o procedura tot mai complexa. o definitie stiintifica înglobanta.a. printr-un efort de abstractizare si generalizare. care asigura esenta normativa a dreptului. prin care da curs intereselor si aspiratiilor din societate. de buna seama necesar. Aceste solutii dobândeau practic forta unei legi. . Cum însa acest deziderat nu s-a împlinit întru totul nici astazi. Introducere în studiul dreptului. viata social-politica. 18Gheorghe Bobos. Spre exemplu. vointa generala. în pofida achizitiilor de pâna acum în cristalizarea valorilor juridice. formalista. înseamna ca aceasta evolutie este. fapt ce a rezultat din instituirea directa a normelor de conduita prin acte normative: edicte. dar a fost treptat înlocuita cu rascumpararea printr-o despagubire pecuniara pentru fapta comisa.. Codul lui Manu în India. prinderea si aducerea vinovatului la judecata. un factor activ al modelarii vietii sociale. precum: Codul lui Hammurabi în Mesopotamia (Babilon). ca vointa ridicata la rangul de lege. chemata sa sanctioneze eficient încalcarea modelului normativ prin apelul la forta constrângatoare a statului. normele de drept creeaza terenul juridic favorabil afirmarii acelei tendinte evolutive dezirabile din punct de vedere social-general. legi etc. ale omului si umanitatii. prin prelucrarea si investirea cu un scop nou a unor vechi reguli gentilice de conduita. În pofida imperfectiunilor privind forma de reglementare si aplicare sau a discrepantei dintre exigenta generalitatii sociale a normelor si continutul lor înca nereprezentativ. dreptul nu si-a încheiat asadar misia istorica. a carui respectare miza pe aplicarea unor sanctiuni etatice. ce dobândeste un caracter din oficiu. Ea consta în formarea normelor juridice prin solutiile formulate de judecatori cu ocazia proceselor. dreptul îsi circumscrie trasaturile esentiale în functie de o seama de factori sociali inerenti: viata economica. a vocatiei sale democratice. Universitatea Sibiu.

specific. imposibil de realizat. 26.26. de ce nu. nici printr-o dialectica naiva a cantitatii. În al doilea rând. care nu este numai iluzorie. prin institutionalizarea mijloacelor de interventie directa a poporului în procesul legiferarii si. . ca orice forma în raport cu un continut dat. ci si expresia inferioara si nefunctionala a unei viziuni cantitativiste. izolat. ci trebuintelor sociale generale si fundamentale. Afara de aceasta. Poate ca în ce priveste forma. or forma dreptului. Aspect care se regaseste si în forma reglementarii juridice. independenta relativa a dreptului în raport cu factorul economic se regaseste în capacitatea acestuia de a prepara legislativ conditiile favorabile ale formarii si dezvoltarii unor procese economice noi. nici vointei si intereselor comune. al dreptului. veto-ul popular. prin forta probanta a vietii. functionarii organelor de stat. Esenta economica a dreptului se dezvaluie asadar indirect. când s-au elaborat actele normative ale trecerii la economia de piata. indirect. adica parlamentarii si. rolul major al relatiilor economice în procesul dezvoltarii sociale. par a promova vointa proprie. p. nemijlocit. relativa independenta a dreptului fata de structura economica este caracterul sau formal19: dreptul este o forma specifica . nivelator. a comunitatii date. Subiectele care.normativa . prin intermediul constiintei umane care opereaza cu motivatii si aspiratii. Societatea civila nu opereaza în fapt cu interesul comun si corolarul sau utopic: vointa comuna. adopta sau emit actul normativ. dar si al formei. Ioan Santai.actiunea factorilor frenatori sau sanctionând abaterile produse. în substratul ei. Intersul general da curs nu tuturor nevoilor individuale si. respectiv. administrative). dimpotriva. ca si a raporturilor juridice care se formeaza în contextul vietii materiale. în genere reductionismul economic. mai dinamic. norma juridica este ea însasi o rezultanta. adica însumarii aritmetice a vointelor si a intereselor individuale. pretins unanima. De aici rezulta ca norma de drept. Norma de drept consacra vointa generala. a continitatii si discontinuitatii. Caracterul social fundamental al dreptului tine asadar de propria sa finalitate si esenta. ea produce. Consideram ca. chiar daca mediat. dreptul nu da curs nici vointelor si intereselor individuale luate în nemijlocirea lor si. care constituie o sinteza practica. Trebuie retinut totusi ca reflectarea economicului în drept nu înseamna transferul neprelucrat al problematicii economice pe terenul. ea se manifesta astfel ca expresie juridica a concilierii intereselor individuale prin vointa generala. care este mai fluent. Societatea civila cunoaste interese economice si motivatii diferentiate de la individ la individ. el nu poate fi suma aritmetica. Dreptul are o autonomie (nu absoluta) în relatia cu factorul economic. ea implica. penale. Aceasta stare de lucruri nu se poate nega.de reglementare a unor relatii sociale cu continut obiectiv. Însesi normele de drept cu un continut social aparent mai limitat. interesata sa impuna. consacrata formal. prezenta unor contradictii între interesul individual si interesul general. Ca expresie a intereselor si vointei sociale generale. prin care noile institutii juridice se opun celor vechi sub aspectul continutului. Forma dreptului concentreaza si ea. desi promoveaza interesul general. p. Iar vointa care se naste pe aceasta baza reprezinta vointa generala. op. nu vointa tuturor (care este o însumare mentala si nu o convergenta reala a vointelor particulare). implicit în structurarea continutului normelor juridice elaborate. de la un grup la altul. unele institutii juridice reusesc sa fie viabile de-a lungul timpului în pofida unor schimbari profunde în baza economica. a nevoilor si intereselor fundamentale ale societatii civile. poate manifesta o mai accentuata stabilitate sau continuitate fata de continutul sau. Asa s-a întâmplat în România dupa decembrie 1989. atât de bogate si ireductibile prin natura lor. nu este întotdeauna vizibila finalitatea sociala a dreptului. Respingând economismul vulgar. în ordinea relitatii sale specifice. cu determinari adecvate fiecarui moment istoric. nu poate exclude. nu putem însa sa nu admitem. promovarea vointei generale. ei sunt reprezentanti ai autoritatilor publice. intereselor si motivatiilor ce se formeaza pe aceasta baza. 191983. evidentiata de Hegel la vremea sa. atunci numai motive ideologice de factura totalitarista comanda o asemenea atitudine. Trebuie însa precizat ca autonomia (relativa) a dreptului conduce la o continuitate ea însasi relativa. Aceasta se manifesta în primul rând prin supravietuirea unor norme juridice propriilor lor agenti cauzali de natura economica. nu abstracta si iluzorie. 35. sunt numeroase modalitatile prin care democratiei reprezentative i se aduc corective de natura semi-directa. revocarea mandatului si referendumul). cit. Vointa generala nu apare în dispretul interesului comun. chiar în activitatea administrativa (initiativa populara. fara de care nu se poate realiza saltul calitativ în evolutia dreptului. dar îl realizeaza sintetic si de aceea ea este practic mai operanta si relizabila în câmpul relatiilor interindividuale. interesul si vointa generala din societatea civila. iar daca se contesta prezenta ei. protectia muncii etc. în îngustimea lor subiectiva inerenta. Dar ei nu actioneaza cu titlu personal. întrucât nu reprezinta decât un moment din dialectica. sub aspect strict juridic.) sau procedural (norme civile. aceasta posibilitate si tocmai de aceea promoveaza interesul general: ca sa combata interesul individual în cazul în care acesta se opune nelegitim aceluia general. caruia îi da expresie. Ceea ce explica. precum cele cu caracter tehnic (privind calitatea produselor. respectiv. a intereselor adesea opuse si chiar contradictorii din societate. Interesul general nu se naste nici prin oprimarea intereselor personale ori de grup. ci în mod mijlocit. persoane investite cu atributii mandatate de alegatori. o vointa comuna ("a tuturora"). o sinteza a interselor si vointelor individuale: interesul general si vointa generala.

reprezinta dreptul pozitiv. prin aceasta. Subiectiv prin aceea ca promoveaza interese care tin prin forma lor de subiectivitatea umana. Viata. nu se reduce la normativitatea juridica. dincolo de forma prin care s-au exprimat ele în cursul istoriei (cutume sau norme scrise). munca s. constiintei. dar în a caror respectare este interesata. care nu cuprinde decât o parte din substanta dreptului. De buna seama. C. 4/1981. religioase etc. Acestea reprezinta dreptul obiectiv. datorita importantei lor în relatiile interindividuale si în viata comunitatii. Totusi. an. p. Desi opuse ca semnificatie terminologica. prin forta coercitiva a statului20. Aceste prerogative tin de ceea ce se numeste dreptul subiectiv. dreptul se defineste ca ansamblul normelor generale de conduita. 2. prerogativele recunoscute de lege unui subiect sau titular care le exercita. Aceste valori. fapt ce corespunde vointei generale. Dreptul subiectiv înseamna facultatea atribuita unui subiect de a voi si a pretinde. dreptul obiectiv si dreptul subiectiv reprezinta doua ipostaze corelate ale fenomenului unic care este dreptul. f. odata sanctionate prin norme de drept adecvate. Ion Craiovan. Europa Nova. Numai ca expresie normativa a vointei de stat dreptul poate asigura valabilitatea interesului general si îl poate impune întregii societati sub forma unor reguli de conduita cu caracter juridic. constiinta juridica. norme a caror respectare este garantata. În sens juridic. întrucât teoriile. faptul ca ele nu se refera la persoane concrete si nu depind. precum si relatiile si faptele juridice îsi fixeaza criteriul si sistemul de referinta în normele juridice. dreptul este totodata un fenomen social obiectiv prin conditionarea sociala. o importanta sociala. care vizeaza persoana. 246. Acea parte a dreptului obiectiv care vizeaza dreptul actual. "facultatile" individuale pe care persoanele sunt îndreptatite sa le deduca din corpul de reguli ce alcatuiesc dreptul obiectiv. În viata sociala opereaza si normele morale. devin drepturi ale omului si alcatuiesc statutul juridic al persoanei. 309 si urm. Lectii de Filosofie juridica. p. onoarea. sunt acte normative: demersuri întreprinse de organe cu functie normativa expresa. a caror respectare dobândeste. Acesta cuprinde. Mai precis. în "Studii si cercetari juridice". 22 Giorgio Del Vecchio. 8 28. în caz de nerespectare. la nevoie. Modul de organizare si functionare a organelor de stat cu functie normativa. el exprima un alt aspect al fenomenului juridic: aplicarea regulei de drept persoanelor care primesc astfel denumirea de "subiecte de drept" . de prerogativele apartinând individului si de care el se poate prevala. 21 Cf. Dragan.2. în exercitiul activitatii sale. în "Studii si cercetari juridice ". p. dreptul în vigoare. politice.a. traducere de J. care trimite la ceva ce apartine. ci surprinde caracterul impersonal al normelor. ca produs al organelor de stat cu competenta normativa. Atributul de subiectiv din sintagma drept subiectiv nu vizeaza acceptiunea filosofica. raporturile juridice si formele institutionale cu caracter juridic21. precum si limitele competentei lor în elaborarea si aplicarea dreptului sunt strict reglementate. doar normele juridice. exercitata dupa proceduri formale riguroase si concretizata în norme a caror aplicare este sustinuta. a statului.Editura All. demnitatea. prin amintitul caracter social fundamentat al intereselor pe care le promoveaza. pe lânga normele juridice. dreptul subiectiv. ca regim ontologic specific. se asigura concordanta vointei de stat cu vointa generala si. Toate aceste elemente se coreleaza interactiv. dreptul obiectiv cuprinde ansamblul reglementarilor menite sa organizeze viata si activitatile sociale. domiciliul. rezonanta dreptului cu interesul general. numele.. Aceste prerogative personale sunt exercitate sub protectia puterii publice. 1993. Ed. Ele contribuie la desfasurarea organizata a vietii sociale. la apararea ordinei publice.desi au o aplicabilitate restrânsa. de ordin macrosocial. învatatura. ideile.. instituite sau sanctionate de stat. dreptul obiectiv constituie ansamblul normelor juridice existente în societate. care exprima vointa sociala generala si au ca scoporientarea comportamentului uman în functie de valorile fundamentale ale unei societati determinate. decurgând din nevoile sociale reale. Genoveva Vrabie. prin forta publica. Dreptul subiectiv indica "puterile ". Dreptul subiectiv nu exista si nici nu poate exista 20Ioan Ceterchi. astfel ca. în relatiile cu semenii sai si cu colectivitatea din care face parte. astfel. care are ca obiect modelarea si desfasurarea relatiilor interumane si a celor mai cuprinzatoare. a acestor interese. de vointa subiectiva a insului. 3/1985. nr. Contributii la o noua definitie a dreptului. acest atribut permite sa deosebim regula. normativitatea sociala. vehiculeaza totusi un interes general. Sistemul juridic si sistemul dreptului. careia îi corespunde o obligatie din partea altuia22. Pe baza premiselor înfatisate. Introducere în Teoria generala a dreptului. Atributul de obiectiv nu are sensul filosofic de "existent în afara constiitei si independent de ea". Bucuresti. sub aspect formal. Desi este un produs al constiintei umane. normelor juridice le revine rolul de pilon central în sistemul juridic. De asemenea. sunt valori care privesc individul. sentimentele si atitudinile despre drept. Totusi. proprietatea. societatea însasi. 206 si urm. Dreptul subiectiv consacra juridiceste valorile care configureaza personalitatea umana. la aplicarea într-un cadru unitar a legii. atributul în cauza subliniaza diferenta specifica a acestei ipostaze a dreptului. Dreptul obiectiv si dreptul subiectiv Dreptul se insera ca element component în sistemul juridic. . p. nr.

trebuie sa pornim de la o perspectiva mai larga. în tipizarea sistemelor de drept. Fara a plati tribut conceptiei reductionist-materialiste. propriu economiei liberale. în întelegerea esentei sale: daca sub aspectul sau imediat (momentul obiectiv) dreptul este o exigenta. cuprinzând dreptul european. 27 loan Ceterchi. un anumit tip de stat si de drept 25. dupa cum urmeaza. cit. islamic. în fond. atunci dispunem de dreptul (subiectiv) de a-l face. aceea care vizeaza relatia dreptului cu ansamblul fenomenelor sociale si. ideea conditionarii sociale a dreptului. Conceptul tipului istoric de drept desemneaza ansamblul trasaturilor caracteristice tuturor sistemelor de drept din cadrul aceleiasi formatiuni sociale. 119. Admiterea acestei idei implica si exigenta metodologica a corelarii tipizarii dreptului cu tipizarea statului. cât si prin ratiuni practice. Conceptul de tip istoric de drept Analiza tipizarii dreptului permite. ca si al oricarui stat. Clasificarea sistemelor istorice de drept.a. Cum tendinta istoric-evolutiva a statului si dreptuluiopereaza în sensul cresterii functiei lor sociale. budhist sau hindus.. legate de cercetarea si compararea lor. întelegerea esentei fenomenului juridic. care si-a fixat sau mai ales are a-si fixa determinatiile specifice. dincolo de particularitatile nationale. coordonarea libertatii sub forma imperativa23. îsi împlineşte funcţia sa eminamente sociala: de instrument juridic al garantarii în proportie sporita a drepturilor si libertatilor civice. Tipizarea acestor factori institutionali (dintre care ne intereseaza. p. conditionarea sociala a dreptului (fara de care nu poate opera însusi rolul activ al dreptului în viata sociala). Rezulta ca dreptul obiectiv (pozitiv) constituie fundamentul dreptului subiectiv. tehnice. la regimul politic al cultului personalitatii). precum acela islamic. indian s. 1983. ca premisa ideologica a justificarii politicii dictatului de clasa (care se reducea. în care mai supravietuieste socialismul) si dreptul tarilor în curs de dezvoltare. în ordinea ei. cu scopul supralicitarii caracterului lor de clasa. caracterizate prin puternice filoane religioase si traditionaliste27. implicit a celor contemporane. cit.. La rândul sau. vizând. de piata. a sistemelor istorice de drept: tipul de drept antic. în context. 24 loan Ceterchi. 248. în principiu. Momcilo LuburiciTeoria generala a statului si dreptuluU niversitatea din Bucuresti. hotarâtor preponderenta în societatile cu organizare democratica autentica. tipul dreptului modern. 25 Acest anunt a avut în literatura juridica marxista o manifesta finalitate politica si ideologica. dincolo de deosebirile de forma si tehnica juridica ori de acelea privind continutul reglementarii juridice. al organizarii 23 Ibidem. 1p2. tipul dreptului contemporan. Ideea caracterului istoric al dreptului justifica tipologiza rea dreptului.în afara dreptului obiectiv: daca dreptul (obiectiv) ne permite sa facem ceva. a masurii în care un sistem de drept. numai recunoasterea si ocrotirea. de identificarea trasaturilor esentiale si specifice. tot mai putine. angrenate în tranzitia spre edificarea statului de drept). ca si aceea a tipizarii statului. tipul dreptului medieval. lucr. p. 30. consideram totusi ca. Tipizarea sistemelor de drept se poate face folosindu-se prioritar criterii formale. între altele. Analiza corelatiei dintre ipostaza sau momentul obiectiv al dreptului si ipostaza sau momentul sau subiectiv deschide un nou unghi în însasi definirea dreptului în genere.3. constituie una dintre cele mai importante procupari ale stiintei politice si juridice24. de nivelul decivilizaţie sau de o serie de aspecte tehnice formale. se justifica atât prin ratiuni teoretice. atunci dreptul constituie în esenta sa. afirmarea crescânda a rolului dreptului international si a principiilor sale si în cadrul caruia am putea diferentia dreptul societatilor democratice cu economie de piata (de care apartine si dreptul fostelor tari socialiste. Clasificarea sistemelor de drept dupa criteriul tipului istoric de drept ofera întelegerea esentei. numai dreptul) trebuie corelata cu categoria sociologica si politico-economica de formatiune sociala. 2. un comandament. privind elaborarea si realizarea dreptului. printr-o norma de drept. 26 Ioan Santai. lucr. . 19. a continutului. Toate sistemele de drept dintr-o formatiune data comporta trasaturi esentiale comune. iar sub acela al efectului sau intrinsec (momentul subiectiv) reprezinta o garantie a libertatii. Elementele utilizate în definirea conceptului de tip istoric de drept servesc si la tipizarea. fiind corela în mod obsedant cu ideea caracterului de clasa al dreptului în genere. sisteme apartinând aceluiasi tip de stat26 . Este o realitate istorica de necontestat ca fiecarei formatiuni sociale care a existat începând cu Antichitatea i-a corespuns o anumita organizare statala si juridica. Problema tipizarii dreptului. În alta ordine am desprins deja. p.. dreptul obiectiv îsi afla sensul si finalitatea sociala în masura în care normele juridice prind viata în procesul nemijlocit al exercitarii dreptului omului ca manifestare concreta a dreptului subiectiv. a unei valori privind persoana îi confera valorii în cauza calitatea de a deveni un drept subiectiv. înseamna ca exista temeiuri obiectiv pentru a separa cele doua enunturi legate fortat în teoria marxista a statului si dreptului . dreptul socialist (înca valabil pentru tarile. Ion Craiovan. în ultima instanta. cu diferite grupe precum dreptul oriental ori acela greco-roman. dar nu poate fi folosita ca o cârja teoretica pentru politica exclusivismului de clasa. tip cu o puternica dimensiune religioasa si traditionalista.

Continutul si forma dreptului Asa cum în genere categoria esentei nu poate fi lamurita în afara acelora de continut si forma. 2. unul subiectiv si altul obiectiv.cit. ar exista trei realitati juridice: relatiile interumane cu caracter juridic. 1966. common-law (anglo-saxona). pe fondul perfectionarii tehnice formale a dreptului obiectiv. si loan Ceterchi. dar cu atât mai pretioasa . 32Ion Dobrinescu. care. 31Dictionar de filosofie. Bucureşti.II. politic si economic. Aceste rezultate sunt în masura sa completeze "tabloul" sistemelor de drept. În aceasta privinta.. Pe acest teren îsi disputa întâietatea doua viziuni principale: rationalismul si normativismul32. desi nu opereaza finalist. Pe aceasta baza. care se regasesc si în comunitatea limbajului juridic. În doctrina juridica contemporana.52-153. accentuarea . Editura Politica. Bucuresti. a titularului de drept.122. Criteriile amintite. 1992.35. normele dreptului pozitiv (obiectiv) si legiferarea. nici în planul Teoriei generale a dreptului esenta fenomenului juridic nu poate fi luminata daca se face abstractie de continutul si forma dreptului.cit. nu puitem sa nu admitem si o anume continuitate. ce folosesc drept criterii aspecte subsidiare. David. familia de drept nu se poate constitui. 29Ibidem. într-o anumita familie de drept ar reprezenta primul criteriu.. care caracterizeaza si conditioneaza esenta si schimbarea unui obiect sau fenomen. dupa Mircea Djuvara. p. p.4. De buna seama. p. În legatura cu problematica dreptului. ele constând într-o "apreciere care se poate face. Editura Academiei Române. Continutul si forma sunt categorii corelative care desemneaza laturi organic legate ale obiectelor si proceselor. contribuind la întelegerea corelatiei dintre sistemele de drept sub aspectul izvoarelor si al tehnicii juridice29. instituie totusi un sens valoric evolutiv. Este nestiintific sa analizam tipurile anterioare de drept dupa criteriile prezentului nostru istoric. loan Ceterchi. Teoriile care stau sub semnul rationalismului juridic considera fenomenele juridice ca fiind rationale prin însasi natura lor. precum sistemul dreptului. Fiecare tip istoric de drept a oferit valori si solutii de convietuire sociala dupa o ordine de drept inerenta epocii. în care sunt implicate si traditiile istorice ori alte particularitati28 . lucr.14 -29. ca o realitate logica" 33. substratul lor comun sub aspect filosofic. teoreticianul francez a identificat urmatoarele familii de drept: romano-germana. permite apropierea gnoseologica a omului de esenta realitatii si actiunea practica de modelare eficienta a ei. Astfel.19. Cunoasterea continutul si formei fenomenului. p. din punctul de vedere al dreptatii.democratice a societatii. cf. odata cu elementele deja mentionate.Cunostiintele teoretice. Ion Craiovan. În ultima instanta. fixându-le prezenteist tot felul de limite. al unei fapte a unei persoane în raport de alta persoana" 34. cu rezultate notabile în sesizarea particularitatilor sistemelor de drept din punct de vedere tehnico-formal. Momcilo Luburici. 33Mircea Djuvara. practice si tehnice care ofera unui jurist orientarea într-un anumit tip. fiecare tip istoric de drept a raspuns exigentelor politicomorale si conditionarii sociale concrete în cuprinsul formatiunii în care s-a format si manifestat. cit. predeterminat. socialista si sistemele filosofice si religioase (dreptul musulman. japonez. Cu toate acestea. 1978. p. Dalloz. trebuie folosite cumulativ si nu izolat -avertizeaza Rene David. clasificate dupa criteriile tipurilor istorice de drept. a prerogativelor si responsabilitatii persoanei. Forma constituie modul de existenta. Bucureşti. Relatiile juridice leaga pe oameni "ca un fir pur rational. Al doilea criteriu de integrare a unor sisteme de drept în aceeasi familie implica. izvoarelor de drept si a metodelor juridice. Acest sens vizeaza accentuarea functiei sociale proteguitoare si stimulatorie pentru conditia umana si esenta ei creativa.sinuoasa si contradictorie. În absenta acestui substrat comun. lucr. inclusiv a acelora sociale. ansamblul interactiunilor si proprietatilor care asigura functionalitatea acestora. dreptul este redus la logica sau la o idee abstracta despre dreptate. bazata pe doua criterii. Teoria generala a dreptului Enciclopedia juridica). 1930. nu s-a obtinut o definitie acceptabila asupra continutului si formei dreptului.22. p. indian. în lipsa acestor elemente comune. .. Dreptatea si valorile culturii. lucr. al Africii si Madagascarului)30. p. de regula tehnice. Les grandes systèmes du droit contemporain.121-122. comparatistul francez Rene David a propus o clasificare a sistemelor de drept "în familii" . Continutul reprezinta totalitatea elementelor constitutive esentiale.13. corelativa si compensatorie fata de momentul discontinuitatii. Momcilo Luburici. Stiinta dreptului comparat a aratat o insistenta preocupare pentru clasificarea sistemelor de drept.vol. dreptul chinez. admitând specificitatea calitativa si deci o anume discontinuitate în evolutia istorica a dreptului. cf. 34Ibidem.29-32.a ponderii dreptului subiectiv în ansamblul dreptului. p. p. fiecare tip istoric de drept este compatibil cu unele clasificari derivate. 30R. a conceptelor juridice. de organizare si de structurare a elementelor constitutive ale unui fenomen31. sistemele de drept considerate nu pot alcatui o aceeasi familie. Normele dreptului pozitiv sunt "o 28loan Ceterchi.

ratiunea nefiind. dupa ce afirma ca promulgarea unei legi este un act deliberat de creare a dreptului. motivatia reala tine în general de utilitati si uneori de egoisme.A. un punct de reper absolut.I. Pentru normativisti. I. La aceasta se adauga si un alt aspect: fenomenalitatea juridicului cuprinde atât justul cât si injustul. care "trebuie circumscris în zona normativitatii pe care el o instituie" (subl. p.cit.29. lucr. fiind o creatie spontana. literatura juridica româneasca consemneaza si acel punct de vedere pentru care opinam si care. "cutumele au recunoastere juridica prin hotarârea tribunalelor. Schwarz-Liebermann.29. admite totusi ca "modul elementar care identifica dreptul cu un ansamblu de ordine constrângatoare este criticabil" 37. Teoria general a statului si dreptuluiBucuresti. 39H.. Se conchide ca dreptul nu poate avea decât un singur continut. decretele. Caracterul si ratiunea actului prin care se instituie o norma de drept sunt.. lucr. Problemes de base de la philosophie du droit. cf.9. de pilda.2/1978.Vida. 40Henri Battifol.) sa nu fim în masura sa judecam normele? Dar ce sunt normele în afara de interpretarea lor? Este de esenta oricarei filosofii de a pretinde stabilirea unei ierarhii a valorilor din universul care ne înconjoara" 38.7. explicat prin el însusi. într-o operatiune prin care regula de drept.A. Se evidentiaza cu aceasta ocazie si exigenta metodologica a cercetarii dreptului dintr-o perspectiva mai larga: "Dreptul nu poate fi privit ca un lucru în sine. desi exista.)42. 1983.cit. În conceptia sa. Un alt normativist. admitând ca normele de drept se insera în continutul specfic al dreptului. Categoriile de esenta.n. este totusi norma de drept. lucr.. Editura didactica si pedagogica.. 38H. fortând aceasta premisa. p.Hart. normativistii conced totusi ca reflectia teoretico-filosofica asupra fenomenului juridic nu se poate opri la normele juridice. lucr. Continutul politic al dreptului. Hart. cf. a caror aplicare este garantata prin forta constrângatoare a statului. lucr. H. 1976. cf. p.A. care reprezinta complexul situatiei realizate a dreptului într-o organizare de stat data" 35. p. 36Ion Dobrinescu. nr.L.L. p.400. Cu toate acestea. ca orice regula de drept datoreaza statutul sau juridic unui act voit de formulare a dreptului. lucr.p.29-30. Le concept de droit. în "Studii si cercetari juridice" . par a fi cele mai solicitate în abordarea problemei continutului si formei în drept. Actele de legiferare ar consta. Ion Dobrinescu.Un alt normativist occidental.a. Nu putini autori români.66. dupa M. 41 loan Ceterchi .cit.29. în timp ce constiinta juridica si raporturile juridice (celelalte doua realitati juridice) ar asigura doar realizarea normelor de drept.nr. Bruxelles. p.cit. 42 I. Avem aici de-a face cu teorii de factura normativista.70.A. teorii care. Hart. Ion Dobrinescu.Djuvara. fenomenul juridic consta în sistemul de drept existent în societate. Paris.realitate de-sine-statatoare. Ion în "Justitia noua" . continut si forma în dreptul socialist. si ele.D. are grija sa nu reduca acest continut la elementul normativ.J. refuza expres fetisizarea normelor: "(. Librairie generale de droit et de jurisprudence. Traditia perpetuarii legilor scrise. ca normele de drept în totalitatea lor formeaza continutul dreptului. desi promoveaza teza normativista a echivalentei fenomenului juridic cu totalitatea normelor de drept. "neputându-se închipui dreptul în afara acestor norme"41. perfectionarea sistemelor de drept si totodata transformarea lor în instrumente tot mai eficiente de consolidare a puterii statale a alimentat conceptia dupa care continutul dreptului s-ar reduce la normele juridice. 43 Gheorghe Bobcs.cf. asa cum se constata si cum o concepe mintea nostra fata de o situatie de fapt data în societate.s. Astfel. ci implica si examenul ideilor. p. p. se întreaba: "Cum se întelege actul prin care autoritarea impunesau accepta regula? Este oare vorba despre un fapt dincolo de care nimic nu mai ramâne de cercetat? Oricum. în consecinta.11/1966. dar ele n-au statut juridic mai înainte de aceasta recunoastere" 39. 1976. al scopului si valorilor ori al altor aspecte alcatuitoare ale fenomenului juridic. . vizând ratiunea de a fi a unui act prin care se instituie norma de drept. Ar însemna sa cadem în normativism". Dobrinescu. accentuând asupra normelor juridice ca realitate bine determinata si ca expresie a vointei politice din societate. considera.G.. Wahlendorf. Ion Dobrinescu. p. . Elements d'une introduction a la philosophie du droit. Se poate însa observa ca reducerea continutului dreptului la o pura rationalitate nu este în masura sa clarifice continutul raporturilor juridice dintre oameni.7.L. cit.A. Schwarz-Liebermann v. admitând faptul real ca vointa de stat se exprima prin norme generale. H. În cadrul acestor raporturi. adica ratiunea de a fi a dreptului" 40.) ar constitui forma de exprimare a dreptului. 1979. cit.. se transforma în norma de drept pozitiv.29.. p. nu s-ar putea valida prin intermediul ei36. se întreaba daca cutuma. prilej de interpretari. daca continutul dreptului ar fi ratiunea însasi. Paris. p. 148. 35Ibidem. hotarârile. Henri Battifol. Pentru a nu aluneca într-un reductionism simplificator. Hart.. trebuie analizat acest act uman.112. atunci injustul.avertizeaza un autor43. p.H. actele normative ce cuprind normele (adica legile.. contractele normative s. 37H.

dar si a acestuia la forma. Desigur. p. cele cu caracter politic sunt cele mai sensibile. formatiuni politice .sistem juridic.H. cele economice în primul rând. Corelatia dreptului cu alti factori de structurare si reglare a relatiilor sociale Esenta unui fenomen se dezvaluie în relatia lui cu alte fenomene. obtinerea si detinerea puterii de stat. Relatiile politice dintre grupurile si categoriile sociale devin. puterea guvernantilor. ci întreg câmpul social care. la raportul. dreptul nu acopera normativ întreaga sfera a puterii. o declaratie de 44 Ion Dobrinescu. de optiune politica între indivizi si între grupuri umane. asa cum politica nu poate fi ajuridica. dintre drept si politica si dintre drept si morala. diferentiate prin natura lor. în deciziile date în legatura cu situatiile concrete.5. 2. Nu orice masura politica este susceptibila de a fi transpusa în norme de drept. sistemul dreptului implica. Dreptul si politica Motivatiile. Între acestea. mai fierbinti. adecvare care asigura rolul activ al dreptului în viata sociala. Aceasta directie evolutiva caracterizeaza deopotriva si dreptul care. a valorilor si idealurilor. mai semnificativ. iar alteori nu acopera toate relatiile sociale care trebuie reglementate.n.a. viata sociala. iau forma scopurilor si aspiratiilor.: definitie largita). 45 Distingând între sensul restrâns si sensul largit al conceptului de sistem al dreptului si acceptând. cu forta reactiva cea mai acuta. constiinta juridica. relatii de putere. nu putem totusi dilata nepermis sfera sistemului dreptului pâna la a o identifica cu întreaga viata sociala. Precizarile despre continutul si forma dreptului au în vedere. consta în faptul ca în aceste relatii oamenii apar ca purtatori de drepturi si obligatii care intra sub incidenta reglementarii juridice.1. trebuinte care. asa cum se mai procedeaza. trebuintelor economice ale indivizilor. fie ele politice.. întrucât dau curs. cum am precizat si în alt context. nu a dreptului ca realitate organica mai cuprinzatoare decât sistemul normativ.partide. dar nu numai ele. influentând. . virtual. din suprastructura sociala. cit. Perfectionarea dreptului are în vedere continua adecvare a formei la continut.desfasoara o intensa activitate politica fara ca ea sa se traduca în norme sau institutii juridice. fie si numai pentru faptul ca normele.Fenomenul juridic nu se poate reduce la si nu se defineste doar prin normele de drept. Nota specifica a relatiilor juridice din societate. fie morale. (p. aflata sub controlul electoratului. pe masura impunerii statului de drept si a democratiei reale. luate în sine. prin continutul si formele adecvate acestuia. I ). deci drepturile si obligatiile determinate care revin oamenilor în situatii date. nu au înteles daca. sinoni mia sistem al dreptului . aici.. prioritar. Ion Dobrinescu. 30. corespunzatoare lor. pe acest al doilea plan. precum raporturile de munca. uneori. în lucrarea citata. Dreptul nu poate fi apolitic. În acest sens extensiv sistemul dreptului este sinonim cu ceea ce se numeste sistemul juridic45. statute etc. dreptul cuprinde nu numai orizontul marginit si nesigur al reglementarilor existente.5. De exemplu. acelea de vânzarecumparare s. pe scurt. nu se aplica si cad în desuetudine ori sunt abrogate. continutul si forma normelor de drept. actul juridic prin care se exprima vointa legiuitorului: legi. 2. care reprezinta.. acelea de familie.n.30). adica acela care indica conduita prescrisa de norma. în genere cu ansamblul vietii sociale. organele de stat pot emite acte cu caracter politic care sa nu îmbrace însa forma actelor normative (de exemplu.. idei si institutii. infra. . este obligata sa rezoneze cu vointa colectiva si interesul general al comunitatii. morale etc. ca si al constiintei juridice si institutiilor juridice cu celelalte elemente. Normele de drept. trebuie supus ordinii juridice. continutul social al dreptului. O expresie a acestei interactiuni este si impactul relatiilor juridice cu acelea politice. afirma: "Într -o asemenea defin itie (n. Forma dreptului consta în modul de exprimare a normelor juridice.. inerent.religioase sau de alta natura). izvoare ale dreptului. Raporturile juridice. vizând haina pe care o îmbraca norma. decrete. devine instrumentul juridic al consacrarii si garantarii optiunii politice a partidelor ce întrunesc sufragiul colectiv într-un moment sau altul. Distingem doua acceptiuni ale continutului dreptului: continutul normativ.. " (s. ele vizeaza. sunt prin natura lor conditionate social. în raport cu alte tipuri de relatii ale suprastructurii sociale (care mai cuprinde. implicit. Totodata. hotarâri. când se are în vedere exprimarea dreptului în ramuri si institutii juridice. când nu explicit. Esenta dreptului se evidentiaza în relatia sa structural-functionala cu alti factori de reglare a relatiilor sociale. reflectând vointa si interesele (pretins sau efectiv) generale pe care le promoveaza. nu se invoca constiinta individuala generatoare de noi raporturi juridice. si externa. pe lânga norme. a politicului în genere. pe lânga relatii. adica întrega viata sociala. Daca nu arareori în istorie puterea grupului guvernant nu a fost expresia legitima a vointei colective si interesului general.lucr. raporturile juridice si formele institutionale cu caracter juridic. Forma este interna. Unele organizatii politice . cel mai adesea nemijlocit. În aceasta acceptiune mai cuprinzatoare. prin medierea valorilor juridice44. se observa însa ca. cum vom desprinde. angajeaza diferente de optiune sociala. Ne vom opri. la rându-le.

p. Dictionar de filosofie. prin ceea ce dobândeste acoperire juridic-normativa.cit.nu se instituie revendicându-se puterii politice.morala Morala constituie ansamblul deprinderilor. prin dispret etc. adus de puterea politica sistemului de drept si valorilor sale. în sine. inevitabil partizan într-o masura sau alta. ca fenomen social ea tine de ansamblul conditiilor în care se manifesta. reprezinta un elogiu. conceptii. într-un moment determinat. Atât faptele morale. valorilor si idealurilor care privesc raporturile dintre individ si colectivitate si care se manifesta în fapte si actiuni.cutuma . operând pe terenul ferm al tablei de valori sociale. Sanctiunile se diferentiaza dupa faptul daca sunt reactia mediului social la comportamentul imoral sau a cugetului moral al subiectului care constientizeaza vinovatia sa. raspuns care. principiilor. Momcilo Luburici. Autoritatea principiilor juridice asigura ordinea de drept în societate. în modul de comportare. Momcilo Luburici. pentru care este tipic enuntul: "Asa trebuie pentru ca asa ordon"48. nu se manifesta arbitrar. Prin forta dreptului se asigura dreptul fortei politice. dincolo de optiunea celor care au initiat-o ori s-au opus adoptarii ei. Relatiile sociale de putere. datoria.politica externa)46.drept evidentiaza ca dreptul joaca si el un rol activ. nu este un simplu demers justificativ. La limita. lucr. (Faptul ca aplicabilitatea cutumelor tine de acceptul puterii de stat ori recunoasterea valabilitatii lor de catre o instanta judecatoreasca nu contrazice ideea ca acest izvor al dreptului . desi autoritatea lor juridica trebuie. 2. Normele de drept.. dar formal. Sfera conceptului de morala cuprinde constiinta morala (convingeri. sporind asadar raţionalitatea ei. Editura Stiintifica si Enciclopedica. 1978. p. 48Ibidem. p. nu este nici "rea" . da un răspuns practic la întrebarea metafizica a naturii puterii. 46loan Ceterchi.. nici chiar în procesul ei de geneza.90. acestea din urma se obiectiveaza în fapte si actiuni eficiente social. devine putere de stat. nu a puterii institutionalizate în putere de stat. Cutumele. nu putea sa nu dea curs fortei regulilor impuse întru exercitarea sa.9 49Conceptie întâlnita în secolul trecut la Schopenhauer. Geografie juridica contemporana.473 50Ioan Ceterchi. si nevoia. Altfel.cit. sanctionata politic. p. generatoare ale puterii politice. ca putere de stat. cât si sancţiunile cu caracter moral în caz de nerespectare a exigentelor valorice ale modelului. pentru a dobândi acea impersonalitate fara de care norma nu se poate impune ca îndatorire generala. la lege si la autoritatea ei juridica. uneori disperata. puterea politica ocoleste arbitrariul.) Conexiunea putere politica . responsabilitatea s. de pilda. 1977). ea este folosita. Întâlnim norme de drept instituite fara apelul autoritatii politice. în care. nu se abuzeaza de ea. Paris.95-96. idealuri morale). Ed. constrângerea fizica se aplica numai cu rol de adaos la sanctiunea propriu-zis morala a opiniei publice si doar în cazurile în care respectiva fapta imorala este interzisa si de normele de drept51. iar subiectul vinovat. constient de fapta sa. Chiar daca elaborarea dreptului se datoreaza initiativelor cu substrat politic. de a legitima puterea dictatoriala în statele totalitare prin apelul obsesiv. sunt creatia traditiei. Este semnificativ faptul ca puterea nu s-a redus la forta bruta.a50. norme sau principii morale si relatii morale. . ocoleste falsele probleme cu privire la asa-zisul rau originar al puterii.. Exercitiul puterii trebuie sa aiba validitate juridica.2. Dar puterea politica. lucr. ele sunt dirijate (si) de valorile juridice intrate în constiinta comunitatii. Editura politica. paradoxal. nici "buna" . fac din însasi exprimarea puterii politice o manifestare a rationalitatiisociale. se autopedepseste prin mustrări de cuget. Strâns legata de autoritatea politica. prin pareri de rau.104-105. cât devine prin normele de drept care o institutionalizeaza. 47Ion Dobrinescu. se exercita puterea. sentimentelor si convingerilor. Bucuresti.5. normelor si preceptelor. Investirea juridica a puterii politice. între altii. "bun" sau " rau" este modul în care. la anistoricitatea si irationalitatea ei funciara. la Bernard -Levy (La barbarie a visage humaine. puterea politica nu este atât rationala prin suportul ei psihosocial. Mediul social sanctioneaza prin oprobiul public. lucr. Bucuresti. la irational. caracteristica intrinseca puterii politice dintotdeauna si de oriunde. el aluneca într-o normativitate voluntarista. macar pentru a se conserva. Sprijinindu-se pe aceasta autoritate. ci un efort de rationalizare sprijinit de fiecare data si pe suportul normativitatii juridice.. Grasset. valori. în ultima instanta. cu toate acestea forma reglementarii juridice si aplicarea normelor se degreveaza de impulsul interesului politic. Relaţia drept . p. Pentru normele morale. Însasi legitimarea puterii. întemmeindu-se motivational. cum am afirmat. Pesimismul dizolvant al unei atari conceptii despre pretinsa irationalitate a puterii49 pierde din vedere ca puterea. la Nietzsche si astazi.cit. 51Victor Dan Zlatescu. atitudinilor si mentalitatilor. Normele de morala implica un model al conduitei necesare. cât si atitudinile sau normele se apreciaza plecând de la categoriile fundamentale ale eticii ca stiinta a moralei: binele si raul. depozitarul în ordine juridica al valorilor moral-spirituale. autoritatea juridica nu este totusi o simpla prelungire a celei dintâi47.

caracter). de ansamblul determinarilor subiectuale care conduc la nasterea constiintei de sine morale în acest "cosmos al subiectivitatii" care este omul. În actul moral norma si valoarea morala. Morala lua forma unor dispozitii de factura universala si eterna54. 54 Ibidem.223. aflat în relatie sincretica ( de nediferentiere) cu morala. în Epoca moderna se produce o reactie puternica la conceptia dogmatica. dreptul rezida în natura rationala a omului. Dreptul mizeaza pe reglementarea institutionala. 43 cit. regele Hammurabi centra codul sau pe "normele juridice de echitate" . ci de la natura. justitia e naturala si. Asa cum se observa. jaful si cruzimea care îl însotesc nu pot fi înlaturate decât prin adeziunea tuturor la un fond de principii ale dreptului. p. negarantate. conditia moralei se legitima ea însasi în drept. în materie penala ori civila. la viciile de consimtamânt ori buna sau reaua-credinta nu ar dobândi semnificatie reala daca nu ar pleca de la conceptul de "viata interioara" . 56 Giorgio del Vecchio . prin care valorilor umane li se restituie. lucr. bilateral.a. "Lex humana" este legea facuta de oameni dupa poruncile sfinte. si misiunea moralei. fericire etc. pe un plan mai complex. cât si morala sunt discipline normative.1705) distingea între misiunea dreptului. 1943. daca enunturile juridice sunt elaborate de anumite organe de stat. apartin într-o masura data si dreptului. dreptul nu deriva din vointa cuiva. virtute. are a defini notiunea de bine. Raspunderea juridica nu poate opera dincolo de întemeierea subiectuala a actiunii.). conceptia lui Hugo Grotius probeaza puternica penetrare a principiilor morale în majoritatea materiilor dreptului55. Spiritul practic roman. prin alegerea efectuata. Daca în morala. Faptul ca atare nu denota un neajuns teoretic (care poate fi reprosat. Iasi.Interactiunea complexa dintre morala si drept a preocupat gândirea juridica înca din Antichitate. 57 Ioan Huma. universal valabile. nici dreptul nu eludeaza viata interioara. Este adevarat însa ca. p. eventual. încât ea trebuie respectata nu prin continutul ei concret. Urmare a deplasarii de accent realizate de filosofia si cultura Renasterii. în conceptia anticilor. topit în etica (întrucât el s-a originat în morala). lasând chiar impresia identitatii lor cu regulile juridice. nu putem gândi sintagma "viata interioara" fara sa o legam prioritar de morala si de constiinta morala. repararea pagubelor pricinuite cuiva. de asemenea. care si-a pastrat autoritatea pâna în secolul nostru. în situatia în care confunda dreptul cu morala). legea însasi era extrasa din principiul moral al echitatii53. p. Astfel. Pe aceasta baza. De aceea. legata de viata interioara a constiintei si care formuleaza obligatii imperfecte. atasat regulilor tradiţionale. Salbaticia razboiului. daruite poporului "pentru a calauzi cu dreptate pe cei asupriti". Progresul cunoasterii în domeniul juridic a facut sa nu întârzie sesizarea diferentelor reale dintre drept si morala. p. Astfel. se confrunta o actiune cu alta a aceluiasi subiect. Pentru grecii antici. De pilda.194-195. ansamblul îndatoririlor concrete care revin persoanei pentru împlinirea virtutii reprezinta în dreptul traditional hindus dharma. cum se observa. p. de constiinta. în dreptul traditional chinez. aseza. etica (de la ethos = morav. dreptul sub semnul moralei.. ele orienteaza si reglementeaza comportamentul uman. sociale prin natura lor. Atât dreptul. iar dreptul. respectarea a tot ce este al altuia (bunuri. obicei. morala ar fi unilaterala. . El formuleaza patru astfel de principii: respectarea angajamentelor asumate. desi dreptatea era dedusa din conformarea la lege. constând în asigurarea raporturilor exterioare dintre oameni prin reglementari ce formeaza obligatii perfecte. cu respectarea anumitor proceduri ce confera normei de drept o conditie formala prin care ea se 521981. Ion Dobrinescu. Lectiuni de Filosofie juridic a. 1981. Totodata. morala se preocupa de constituirea (interioara) a raspunderii. nu se impun individului ca un dat exterior. Aceasta teza. viata cinste s. Pentru Cicero. care. ci sunt asimilate si interiorizate în forma moralitatii.Constiinta si moralitate. în timp ce dreptul pleaca de la ideea raspunderii constituite.Editura Junimea. 55 Ibidem. subiectul moral se raporteaza creator la normativitatea morala57.94. pedepse echitabile pentru infractori. Daca dreptul a fost. în Evul Mediu i s-a atribuit un statut prioritar fata de etica.. cunoasterii juridice ulterioare.cit. dominanta. cf. ideologia religioasa. în drept se confrunta actiuni diferite ale unor subiecti diferiti. constituie comandamentul moral. caruia i se atribuie întâietate asupra lui "fa" -comandamentul juridic52. lucr. principiul lui "li" . ca atare. Desigur. ci prin natura vointei ce o comunica oamenilor.1625). imuabila si necesara. Ei aveau o viziune etica asupra dreptului. sanctionabile. 9.95. deducea din vointa divina însasi natura dreptului ca vointa divina revelata omului. argumentarile din practica judiciara relative la elementul intentional. ca parte a conceptiei filosofice. grandoarea si îndreptatirea axiologica proprii Antichitatii. Christian Thomasius (Fundamenta juris naturae et gentium ex sensu comuni deducta . 53Ion Dobrinescu. a fost apreciata ca "adevarata distinctiune între drept si morala" 56 .. cu corelativele datorie. Legiuirile cele mai vechi invoca expres principiile morale. spre deosebire de morala. Pentru Hugo Grotius (De jure belli ac pacis . ci situatia caracteristica stadiului initial al dreptului. careia îi este specfica reglementarea neinstitutionala. Bucuresti.

si o apreciere de ordin moral58 . 59 Ion Dobrinescu.nu. cu rol modelator. Aceasta este o trasatura specifica normelor de drept în raport cu celelalte norme sociale. de utilitate publica. sa nu fie. Aceasta perspectiva de întelegere a raportului. nemijlocit. ca parti integrante ale sistemului global al normativitatii sociale. licitul se configureaza pe motivatii mai mult de factura etica59.din perspectiva relatiei dintre continutul si forma dreptului. p. legalul. Normele procesuale civile si penale. Astfel. nu pot sa nu aiba aceeasi esenta ca totalitatea organica din care fac parte. problema respectarii sau încalcarii dreptului nu poate sa ramâna indiferenta moralei. din care rezuilta ca tine de esenta dreptului sa conjuge functional dimensiunea sa de continut (valorile sociale care sunt preluate si sustinute prin normarea juridica) cu aceea privind forma dreptului (care asigura rigoarea tehnicoformala a elaborarii si aplicarii dreptului. care evidentiaza determinarile extrajuridice. fluenta si neformala. nu în ultimul rând. . în care justul. în subsidiar. Dar dacaexigentele morale nu-si gasesc în toate cazurile corespondentul normativ în regulile de drept. concordante. si normativitatea morala. raspunsul sau activ la aceste influente. enunturile juridice se impregneaza etic. normativitatea juridica este o parte a normativitatii sociale.recunoaste. dreptul reprezinta forma normativa de exprimare a libertatii noastre. 106. De regula. lucr. deci neinstitutionalizat. forta coercitiva a statului nu garanteaza respectarea normelor morale.Care sunt reperele constitutive ale definirii dreptului? 58 Ioan Ceterchi. De buna seama. . în baza careia întâlnim. nu rezulta de aici ca normele juridice cu caracter tehnic nu ar avea. întrucât normeaza comportarea oamenilor în cele mai diverse relatii sociale. pe acest teren actioneaza alti factori. nivelul de cultura si civilizatie si.din perspectiva istoricitatii dreptului. Momcilo Luburici. spre deosebire de acelea morale. recunoscute ca atare. p. implicit. cu eficienta specifica: opinia publica. dar acest dezacord poarta asupra unei anumite morale. si de a le transforma în valori juridice autentice. . care atribuie factorului moral un rol subsidiar. De aceea.din perspectiva interactiunii dreptului cu morala. valoric si functional. pe care le primeste dreptul ca fenomen social si. Un sistem de drept cuprinde atât norme rigid construite dupa modelul da . În esenta sa. cit. Rezumat Sistemul juridic-normativ reprezinta acel tip de normativitate sociala care nu s-a putut forma odata cu sociogeneza si antropogeneza. desi ele nu-si modifica structura rationamentului si nici nu afecteaza adevarul juridic al solutiei adoptate. cit. lucr. menita a garanta ierarhia izvoarelor de drept si respectarea vointei legiuitorului.. diferite tipuri istorice de drept. în procesul convietuirii sociale. relatie care evidentiaza ca. 97. . între altele. cât si norme care se sprijina pe criterii deschise spre normativitatea sociala. politica etc. care implica. Creând un cadru juridic rationalizat al actiunii umane libere. Pentru al doilea caz. în acelasi timp. Esenta dreptului se configureaza din perspective diferite. limitând astfel sansele dreptului de a se întâlni cu valorile generale. dar complementare: . în ultima instanta. ele. norma morala se prefigureaza spontan si neformal. o semnificatie si o finalitate care. constiinta umana. în aceeasi masura dreptul subiectiv se întemeiaza în ideea de lege. cu aspiratiile si normele morale. cu care un anumit drept nu mai rezoneaza istoric-evolutiv. reclama interventia fortei publice. De aici nu trebuie sa rezulte ca toate normele de drept ar fi incluse în sfera moralei. Oricâte disfunctii ori contradictii ar fi între aceste doua elemente ale normativitatii sociale. în masura în care scopul dreptului obiectiv este fixarea cadrului juridic al realizarii drepturilor si libertatilor. . a autoritatii de stat abilitate sa le restabileasca autoritatea în cazul nesocotirii lor. dintre drept si morala impune delimitarea critic-necesara fata de viziunea pozitivista si tehnicista în teoria-dreptului. Sfera moralei este mai cuprinzatoare decât aceea a dreptului. se întâlnesc situatii în care unele norme de drept sunt în dezacord cu principiile moralei. adica a ideii determinarii sale social-istorice. prin functia lor sociala. deoarece normele de drept. în istoria etatica a societatii. consacrate moral. care nu permit actiunilor umane interpretari privind sensul si modul lor de aplicare. religioase ori de convietuire sociala care au precedat aparitia dreptului. dreptul a devenit o componenta a civilizatiei omenesti. numeroase alte norme juridice cu caracter tehnic-organizatoric nu cuprind în sine...din perspectiva relatiei dreptului obiectiv (înteles ca norme si acte normative elaborate de catre legiuitor) cu dreptul subiectiv (înteles ca sistem al prerogativelor recunoscute de lege subiectului de drept). daca nu sunt de esenta morala propriu-zisa.

Întrebari pentru autoevaluare si control .

rezolva unilateral întelegerea relatiei dintre continut si forma în drept? Poate fi dreptul dincolo de morala si chiar opus acesteia? În ce conditii dreptul devanseaza. eventual.- În ce consta finalitatea dreptului obiectiv? Poate exista libertate individuala fara norme si îndatoriri uneori constrângatoare? Istoricitatea dreptului contrazice sau. si teoriile de factura normativista. pe de o parte. pe de alta. De ce rationalismul juridic. sustine si exprima esenta sa? Identificati particularitatile tipului contemporan de drept. stadiul evolutiei morale a societatii? 22 . dimpotriva.

.

TEMA A III-A NORMELE JURIDICE 1. Elemente de
teorie generala a normelor Sub forma lor cea mai simpla, de automatisme la mediu, actiunile umane sunt anterioare normelor, care s-au putut ivi în conditiile unor forme mai evoluate ale existentei socio-umane, când se formeaza si ideea de "raspundere" pentru cei care tulbura echilibrul comunitatii. Originar, termenul de norma avea, în limba latina, întelesul de rigla sau instrument necesar pentru a trasa linii, fapt care a sugerat în timp un mijloc de directionare spre ceva dinainte stabilit, regula sau cadrul de referinta al actiunilor60. Convietuirea sociala l-a deprins pe om sa manifeste încredere într-o directiva anterior formulata, întrucât aceasta era dedusa din experienta generatiilor. Nu exista gen de activitate sociala careia sa nu-i fie asociate anumite reguli sau norme de desfasurare. Norma este o regula sau o propozitie prescriptiva care stabileste cum trebuie sa actioneze sau sa se comporte un agent în conditiile determinate, pentru ca interventia sa sa fie eficienta si sa se bucure de 0 calificare favorabila. Spre deosebire de propozitiile declarative sau judecatile ce descriu stari de fapt, normele prefigureaza un câmp de evenimente viitoare; ele sunt mai degraba prospective si teleologice decât descriptive. Sunt prospective, deoarece contureaza, mai mult sau mai putin precis, parametrii desfasurarii actiunilor viitoare. Ele sunt totodata teleologice, pentru ca au la baza o adeziune a legiuitorului sau emitatorului normei la un anumit scop, la o anumita conceptie despre reus sita si eficienta unei actiuni61. Normele sunt tot atât de variate pe cât de variate sunt tipurile de activitati umane. Dincolo însa de imensa lor varietate, putem sesiza un numar de trasaturi comune. Mai întâi, trebuie mentionat ca normele se adreseaza unor agenti potentiali ai actiunii, prescriind fiecarei categorii de agenti un numar de actiuni permise, anumite drepturi sau libertati si anume interdictii. De asemenea, normele sunt o modalitate de coordonare a actiunilor individuale si de impunere a intereselor generale ale actiunii fata de fiecare dintre agentii participanti. Pentru aceasta, sistemelor de norme le sunt asociate gratificatii si sanctiuni. Acestea exercita o influenta asupra participantilor la actiuni numai în masura în care exista o putere politica, economica sau morala în stare sa pedepseasca actiunea devianta, încalcarea normelor. Normele ce reglementeaza una si aceeasi activitate trebuie sa fie reciproc consistente. Legiuitorul sau emitatorul de norme trebuie sa evite situatia în care unuia si aceluiasi agent i se cere sa execute si sa nu execute o actiune sau sa execute doua actiuni diferite, irealizabile în acelasi timp si de catre aceeasi persoana. Un sistem de norme trebuie sa fie cuprinzator, sa nu lase situatii caracteristice, frecvente în realizarea unei actiuni, care sa nu fie prevazute si calificate normativ. Exista norme sau prescriptii categorice, cu caracter absolut, neconditionate, cum ar fi imperativele morale "sa fii cinstit, modest, generos" etc., si norme sau prescriptii conditionate, care reclama, în situatii determinate, actiuni sau conduite determinate: "în caz de accident, esti obligat sa acorzi prim-ajutor" etc. În acest din urma exemplu, norma asociaza unei situatii determinate o conduita determinata. Marea majoritate a normelor juridice, a indicatiilor tehnologice etc. sunt astfel de propozitii conditionate care pun în legatura o ipoteza sau o situatie actionala cu o conduita sau o comportare a unui agent. În unele cazuri, normele sunt o proiectare rationala a structurii formale si a situatiilor tipice în care se vor gasi agentii actiunii într-o specie de activitate pâna atunci neîncercata. În aceasta împrejurare, activitatea de normare, întemeindu-se pe stiinta, devine o modalitate de prospectare a viitorului (de exemplu, prospectarea directiilor evolutive ale unui subsistem social sau ale societatii omenesti în întregul ei). În alte cazuri, geneza unei norme se întemeiaza pe generalizarea adecvata a experientei dobândite de o colectivitate umana în exercitarea unor activitati, normele fiind bilantul acestora. Asa de exemplu, indicatiile privind metodele si procedeele de realizare a unui produs se instituie adesea în mod empiric, printr-o serie de încercari si erori, prin desprinderea cazurilor care au dus la reusita si acelor care au dus la esec.Din cercetarea cazurilor care au dus la reusita se formuleaza reguli sau norme pozitive, care stabilesc anumite raporturi necesare între materia prima, conditiile si mijloacele actiunii si operatiile întreprinse de agent, acestea luând forma unor indicatii sau recomandari cu caracter obligatoriu. Din cercetarea cazurilor de esec în alegerea si folosirea conditiilor, a mijloacelor de actiune se desprind normele cu caracter preventiv, modul cum nu trebuie sa actioneze agentul, interdictiile genului respectiv de activitate. De asemenea, observarea existentei unor alternative care duc la înfaptuirea cu succes a unei actiuni, cum ar fi, de exemplu, producerea unui obiect prin procedee tehnologice diferite, poate conduce la formularea unor permisiuni, alegeri sau libertati de actiune ale agentului, fiecare dintre ele asigurând, deopotriva, atingerea scopului propus.

60 Ion Dobrinescu, Dreptatea si valorile culturii, Editura Academiei Române, Bucuresti, 1992, p.34. 61 Vezi, pentru întreaga problema, Ion Tudosescu si colaboratorii, Filosofie, editia a II -a, Editura
Didactica siPedagogica, Bucuresti, 1976, p.420426.

Traditia în orice gen de activitate contine, între altele, o serie de prescriptii si indicatii de actiune, dovedite eficiente în activitatea anterioara. Dar în afara de acestea, traditia poate contine si o serie de prescriptii sau recomandari discutabile, interdictii si operatii care blocheaza încercarile si solutiile noi. În consecinta, orice activitate empirica, întemeiata pe traditii si rutina, trebuie analizata critic. Spre deosebire de prescriptiile activitatilor productive si de normele morale, în geneza carora joaca un rol esential activitatea spontana a agentilor si experienta de zi cu zi, normele politice si cele juridice sunt instituite deliberat de organele puterii politice. De reguli si norme sunt calauzite si alte tipuri de activitati umane, cum ar fi competitiile sportive, manifestarile cultural-artistice, distractive, jocurile etc. Particularitatea lor rezida în libera adeziune a agentilor la reguli si norme, în lipsa oricaror obligatii impuse din afara. Normele depind de natura si conditiile actiunii sociale; evolutia lor se produce în concordanta cu modificarile intervenite în sistemul actiunilor umane. Agentul actiunii poate accepta spiritul si continutul prevederilor normative pe temeiul adeziunii sale la telurile fundamentale ale respectivei activitati. În acest caz, normele sociale coincid cu convingerile si aspiratiile sale si tind sa fie interiorizate. Respectarea normelor morale si a legilor nu are la baza teama de sanctiune, ci aspiratia statornica spre un tel social, în raport cu care normele apar ca mijloace de înfaptuire. În viata sociala nu sunt rare cazurile când un agent sau altul resping partial sau total regulile si normele sociale omologate, când apar discrepante si contradictii între interesele, aspiratiile individului si exigentele normative sau regulamentare. În aceste cazuri, orice constrângere normativa apare în raport cu individul ca o privare de libertate. Îndeplinirea prescriptiilor normative, când are lor, se realizeaza sub impulsul sentimentului de teama. Agentul aflat în aceasta situatie încearca o stare de frustrare, a carei concescinta este încercarea de a evita controlul, disimularea, neîncrederea fata de norme, nesupunerea, revolta. Rezonanta conduitei agentilor cu normele actiunii permite o întelegere mai complexa a sensului conceptului de libertate. Libertatea unui individ nu depinde doar de masura în care acesta întelege legile obiective ale naturii si societatii, ci si de masura în care el întelege natura si functiile sistemului de norme ce actioneaza în raza sa de activitate.

2. Conceptul de norma juridica Element constitutiv al dreptului62, normele juridice ofera modelul de conduita. Realizarea practica a acestui model, prin comportarea nemijlocita a oamenilor, garanteaza împlinirea finalitatii majore a dreptului, constând în asigurarea convietuirii sociale, în promovarea cu mijloace juridice a idealurilor si valorilor consacrate social. Normele juridice reglementeaza raporturi juridice, adica acea categorie de relatii sociale care cuprinde drepturi si obligatii normate juridic si a caror manifestare, datorita importantei lor, nu se poate produce întâmplator. Normele juridice reprezinta acea categorie a normelor sociale instituite sau recunoscute de stat, obligatorii în raporturile dintre subiectele de drept si aplicate sub garantia fortei publice, în cazul încalcarii lor63. Ca regula de conduita sociala, norma juridica vizeaza exclusiv relatiile dintre oameni; nu se pot manifesta relatii juridice în cadrul regnului animal sau între om si lucruri. Relatiile omului cu lumea obiectelor pot avea implicatii juridice (prin ceea ce afecteaza interesele sociale derivând din aceste relatii), dar ele nu sunt ca atare relatii juridice. Norma de drept comporta o seama de însusiri specifice, prin care se individualizeaza în raport cu alte categorii de reguli sociale. În primul rând, norma juridica exprima o regula de conduita generala, abstracta, tipica, impersonala, cu aplicabilitate repetata la un numar nelimitat de cazuri. a. Ca regula de conduita generala, norma juridica se aplica unitar tuturor situatiilor care cad sub incidenta ei. Norma poate avea un grad maxim de generalitate, vizând toate subiectele sau toate situatiile (o astfel de norma consta, de exemplu, în obligativitatea respectarii legilor de catre toti cetatenii; în acest sens, art.16 alin.2 din Constitutia României precizeaza: "Nimeni nu este mai presus de lege" ), ori un grad minim de generalitate, vizând chiar o situatie unica sau specifica (de exemplu, o norma de drept constitutional privind atribuirea unei functii unice în stat). În spatiul de joc al acestor limite, norma presupune un grad de generalitate variabil în functie de sfera bine precizata a situatiilor si subiectelor la care se face referire: proprietari, chiriasi, pensionari, functionari publici, alegatori etc. b. Ca regula abstracta de conduita, norma de drept este rezultatul prelucrarii cazurilor concrete, individuale, aparute în practica legislativa, administrativa sau judiciara, astfel încât, prin

62loan Ceterchi, Ion Craiovan, Introducere în teoria generala a dreptului, Editura "All", Bucureşti, 1993,
p.35.

63Ioan Santai, Introducere în studiul dreptului, Universitatea Sibiu, 1991, p.52.

operatiile logice de abstractizare si esentializare, sa se realizeze trecerea de la concret la abstract, de la particular la general. Aceasta este traiectoria edificarii normei de drept ca regula de conduita ce trebuie sa surprinda esentialul si caracteristicul conduitei prescrise. Desi abstracta prin normativitatea sa, totusi regula se aplica unor situatii si raporturi juridice concrete. De aceea, la un caz dat, ireductibil prin concretetea sa, trebuie totusi aplicata acea norma care, abstracta fiind, se aplica cel mai bine cazului concret; aceasta norma retine, prin abstractizare, tocmai aspectele caracteristice, esentiale ale situatiei concrete. Între caracterul abstract al normei si concretetea situatiei la care se aplica exista, cum se constata, o tensiune obiectiva, care dezvaluie antinomiile actiunii si natura antinomica a normelor. Normele de drept, ca si acelea morale, sunt implicit un model comportamental. Norma, am vazut, face abstractie de factorii particulari, care exprima insul si constiinta sa. Acesti factori "de culoare si personalitate" imprima însa un caracter tensional luarii deciziei si înfaptuirii actiunii umane în general, în speta reactiei individuale la exigentele normei juridice. c. Norma juridica exprima un model comportamental, prescrie o conduita tipica pentru subiectul de drept. În aceasta ipostaza, norma se legitimeaza drept criteriu unic de apreciere a conformitatii conduitei la exigentele sociale. Conduita poate fi licita sau ilicita, daca se conformeaza normei sau daca, respectiv, nu i se conformeza. Dreptul devine în acest fel o masura egala pentru indivizii inerent inegali64. d. Caracterul impersonal al normei juridice rezida în faptul ca ea nu se adreseaza unui anume subiect, ci tuturor acelor care, întrunind conditiile prevazute, intra sub incidenta normei. Impersonalitatea normei nu înseamna nicidecum inaplicabilitatea ei la persoane, ci calitatea ei de a se referi la un numar indeterminat de împrejurari si persoane. Chiar în situatia în care o norma trimite la o functie unica în stat sau la un numar determinabil de persoane (de pilda, numarul alegatorilor dintr-o sectie sau circumscripie electorala), ea nu se adreseaza unor persoane concrete si de aceea ramâne, si în acest caz, impersonala. e. Deosebindu-se de actul juridic individual, pentru care efectul înceteaza prin punerea lui în executare într-o situatie data, norma juridica se aplica în mod reperat. Amploarea repetabilitatii se leaga atât de numarul persoanelor si al situatiilor în care ele se afla, cât si de durata în care actul normativ este valabil. Norma nu precizeaza de câte ori se aplica, ci în ce situatii sau conditii. Ea are în vedere un numar nelimitat de cazuri. În toate aceste cazuri posibile, norma vizeaza cu necesitate subiectele dedrept; chiar si atunci când ea pare a se referi doar la situatii (îndeosebi când ea confera efecte juridice unor evenimente care nu angajeaza vointa individului, cum ar fi decesul, calamitati care afecteaza bunuri asigurate etc.), norma se raporteaza tot la subiectele de drept (în exemplele luate e vorba de persoanele chemate la succesiune si, respectiv, de persoanele beneficiare de despagubiri, în cadrul raporturilor juridice de succesiune si, în al doilea exemplu, de asigurare). Norma juridica nu actioneaza prin simpla prezenta a subiectului de drept sau a unei situatii fara subiect; incidenta normei presupune corelarea celor doua elemente. Nelimitarea cazurilor de aplicare a normei are în vedere, pe lânga aspectul privind numarul nedeterminat de persoane ce intra sub incidenta ei, si aspectul derivând din aplicarea nedeterminat repetata a aceleiasi norme la acelasi subiect. Concluzionând asupra primei trasaturi a normei juridice, anume aceea de a fi o regula de conduita generala, abstracta, impersonala, de aplicabilitate repetata la un numar nelimitat de cazuri, putem afirma ca în orice situatie de aplicare a normei se produc unele antinomii (contradictii). Chiar atunci când individul se identifica integral cu modelul normativ, se iveste o contradictie între liniaritatea modelui si complexitatea situatiei de fapt, între caracterul abstract si general al normei si, respectiv, caracterul concret al situatiei si acela particular al subiectivitatii umane. O alta antinomie rezulta din faptul ca norma, relevându-se ca anticipare, ca posibilitate prospectiva, nu devine realitate efectiva decât în masura în care se realizeaza posticipat; ea exista, în acest ultim sens, dupa ce s-a aplicat. Norma juridica, ca si aceea morala de altfel, tinde sa cuprinda cazuri concrete, care nu exista decât ca atare, dar abstrage, asa cum am precizat, nota lor generica, omitând totusi secundarul; fiind aceeasi pentru toate împrejurarile, ea se vrea valabila pentru singularitatea fiecaruia65. În acest context, trebuie facuta distinctia între norma juridica si actul juridic individual sau concret. Prima este, am constatat, generala si impersonala; al doilea vizeaza o conduita anume, într-o situatie data, a unei persoane fizice ori juridice nominalizate. Este act juridic individual hotarârea judecatoreasca pentru solutionarea unei cauze, actul de numire într-o functie a unei persoane etc. Si actul juridic individual este obligatoriu si, în consecinta, garantat - când exista rezistenta la executarea sa - prin interventia fortei publice. El are drept scop realizarea practica a normei sau normelor de drept, consumându-se prin executarea sa imediata sau în termenele stabilite. În al doilea rând, prin caracterul ei obligatoriu, norma impune subiectelor o conduita reglementata dupa anumite cerinte. Chiar si în situatia în care, prin norma, subiectele dispun de libertatea

64Ibidem, p.54. 65loan Huma,Constiinta si moralitate,Editura "Junimea" , Iaşi, 1981, p.137-139.

de a intra în raporturi juridice (de pilda, de împrumut) sau când norma le permite, odata intrate în raporturi juridice, sa opteze pentru o anumita conduita (de exemplu, optiunea numelui la încheierea casatoriei), obligativitatea normei nu este afectata pentru ca ea însasi precizeaza spatiul de joc al libertatii de optiune, limitele de miscare a subiectelor66. Obligativitatea normei reprezinta garantia ordinii de drept, a stablitatii în desfasurarea relatiilor sociale, în acord cu vointa generala; ea se asigura, în caz de nerespectare a normei, prin interventia fortei publice în procesul realizarii dreptului, pentru impunerea conduitei obligatorii. Norma de drept nu este o simpla indicatie ori o doleanta; ea reprezinta un comandament al vointei publice devenita putere de stat. Norma juridica este prescriptiva, nu descriptiva. În sistemul de drept, modul indicativ - când este folosit în formulari - are de fapt, asa cum justificat se apreciaza, un sens imperativ. Caracterul prescriptiv al normei juridice se regaseste cu nuante specifice în cazul normelor -principii, al normelor - definitii si al normelor - sarcini67. Aici regula nu circumscrie un model comportamental în sens nemijlocit. Astfel, Constitutia României, în Titlul I ("Principii generale"), precizeaza caracteristicile si principiile fundamentale ale statului român, ca stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil, ca stat de drept, pentru care drepturile si libertatile cetatenilor, pluralismul politic s.a. reprezinta valori politico-juridice fundamentale. Acestea nu sunt simple norme obligatorii; ele consacra principii care structureaza însusi sistemul nostru de drept si, pe plan mai general, sistemul socio-politic al României contemporane. Normele - principii sunt prezente si în alte acte normative; exista coduri sau chiar legi care cuprind "Principii generale" sau "Dispozitii generale ", exprimând principiile privitoare la întreaga materie. Aplicarea si interpretarea celorlalte normeopereaza în conformitate cu principiile generale. Normele - definitii apar într-un act normativ cu scopul de a preciza un sens anume al unor concepte. Caracterul lor normativ este dat de faptul ca interpretarea normelor conform sensului conceptului definit este obligatorie (De exemplu, art. 149, Cod penal precizeaza ca "<<Rude apropiate» sunt ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude"). Cât priveste normele prin care se fixeaza competenta, atributiile sau sarcinile unor organe, si acestea au un caracter general, 'ntrucât aplicarea lor este continua, neconsumându-se 'ntr-un unic act. (Asa sunt, de exemplu, acele hotarâri ale Guvernului privind organizarea si functionarea unor ministere). În al treilea rând, norma juridica are un caracter volitional. În timp ce legile naturii si societatii exprima determinismul obiectiv al fenomenelor si se manifesta independent de vointa omului 68, normele juridice (implicit legile ca legi juridice), desi tin seama sau trebuie sa tina seama de cerintele legilor obiective, cu toate acestea ele sunt eminamente produsul vointei umane. Caracterul volitional al normei nu înseamna subiectivism, arbitrariu, ci forma subiectuala, adica modul inerent subiectiv (mai bine spus subiectual) în care o comanda sociala este asimilata de vointa legiuitorului si dobândeste prin aceasta expresie subiectuala; astfel, norma juridica, subiectuala în forma sa, este totodata obiectiva prin modul ei de determinare si prin continutul reglementarii69. Trebuie sa existe o rezonanta între vointa care da curs actelor umane licite din raporturile juridice si vointa legiuitorului, rezonanta a carei absenta antreneaza raspunderea juridica. Emiterea si încheierea actelor juridice, pentru a fi legal constituite, trebuie sa se faca în acord cu vointa legiuitorului. Solutionarea conflictului izvorât dintr-un act presupune, între altele, stabilirea vointei reale a partilor în functie de vointa atribuita de lege categoriei de acte juridice în cauza. În al patrulea rând, o trasatura proprie numai normei de drept, nu si altor reguli sau norme sociale, tine de faptul ca ea antreneaza efecte juridice asupra subiectelor de drept intrate în relatie juridica, efecte constând în generarea, modificarea sau desfiintarea de drepturi si obligatii. Desigur, norma de drept, abstracta si impersonala fiind, nu genereaza direct efecte juridice; e necesara producerea unui fapt licit sau ilicit, caruia - prin aplicarea normei - i se atribuie o semnificatie juridica, implicit acele efecte juridice preconizate de legiuitor la adoptarea normei. În al cincilea rând, o trasatura proprie normei de drept consta în faptul ca, odata încalcata, atrage nemijlocit raspunderea celui vinovat.Dupa natura normei afectate, raspunderea juridica poate fi civila, penala, administrativa etc.Declansarea raspunderii juridice este însotita de interventia constrângerii de stat împotriva celui care, încalcând norma, nu accepta efectele actului sau ilicit. Putând viza bunurile si veniturile celui vinovat sau însasi persoana acestuia, constrângerea juridica urmareste atât restaurarea dreptatii în cazul concret, cât si restabilirea autoritatii normei de drept încalcate.

66loan Santai, lucr.cit., p.56. 67Ioan Ceterchi, Ion Craiovan, lucr.cit., p.36-38. 68Si legile sociale se manifesta independent de vointa

oamenilor, sunt legi obiective, chiar daca ele actioneaza nu ca forte oarbe, precum acelea ale naturii, ci mediat, în si prin activitatea oamenilor (acestia, cunoscând cerintele legilor, se pot manifesta activ, liber în câmpul creatiei socio-istorice). 1 Ioan Santai, lucr. cit., p.56.

69Ioan Ceterchi, Momcilo Luburici , Teoria generala a statului si dreptului, Universitatea din Bucuresti,

72loan Santai. ipotezele pot fi generice (întrucât precizeaza un anumit tip de împrejurare prin a carei producere se aplica norma) si cazuale (când ele enunta limitativ sau exemplificativ împrejurarile în care se aplica norma)73. reprezentând continutul normei juridice. 74Ion Dobrinescu. În cadrul infractiunii de omor. prin divort) sau alternativa (implicit mai multe modalitati de realizare a incidentei legii. de exemplu. de pilda. Ipotezei. legata de modul de exprimare în cadrul actului normativ sau al altui izvor de drept (structura tehnico-juridica sau tehnico-legislativa a normei)70. Aceste elemente structurale sunt ipoteza. cetateanul trebuie sa fie major si sa nu fie decazut din drepturi...46. are o structura interna ( structura logico-juridica a normei). ea corespunde exigentei logice dupacare orice prescriptie.art." 71. pentru invaliditate sau urmas). norma nu face referiri asupra calitatii faptuitorului ori a victimei. trebuie sa stipuleze conditiile în care unele categorii de subiecte vor manifesta o anumita conduita. ipoteza poate fi unica (ea prevede numai o singura împrejurare de natura sa declanseze încidenta legii. altfel. Sau: pentru a-si putea manifesta optiunea politica.. detinând. legea prevede toate conditiile pe care trebuie sa le întruneasca o persoana pentru a primi pensie. lit. p. comite abuz de încredere cel care.37. conform art. 71Ibidem. asupra locului si timpului savârsirii faptei sau cu privire la mijloacele folosite pentru producerea ei (cu exceptia formelor calificate sau deosebit de grave de omor)72. obtinându-se astfel o garantie a respectarii si aplicarii riguroase a normei juridice. lucr. A. 73Ibidem. sa precizeze în ce consta aceasta conduita si care sunt urmarile ce decurg din nerespectarea ei. În functie de numarul împrejurarilor luate în considerare pentru aplicarea normei.. desfacerea casatoriei se produce. dar lasa continutul faptic concret la aprecierea subiectului de drept. se poate dispune arestarea unei persoane atunci când s-a savârsit o infractiune pentru care se prevede prin lege o pedeapsa cu închisoarea mai mare de doi ani si când lasarea în libertate a autorului faptei prezinta un pericol pentru ordinea publica .1. spre deosebire de ipoteza unica. de o parte din ea ori de unul sau de anumite obiecte.. pentru a dobândi semnificatia si autoritatea unei norme juridice. în stabilirea dreptului la pensie ( pentru limita de vârsta. 3. distingem ipoteze determinate si ipoteze relativ determinate (subîntelese). De pilda. De exemplu. .. Structura temeiului unei reguli 701983. cu un anumit cuantum. lucr. înfractiunea de omor consta în uciderea unei persoane) sau complexe (când prevad mai multe situatii prin cumularea carora este posibila aplicarea normei. împrejurarile sau faptele în raport cu care se aplica dispozitia normei de drept. p. precum si o constructie externa. p.174 din Codul penal. dispozitia si sanctiunea normei juridice.329.59. ca element de continut al normei de drept. de exemplu. cu orice titlu.cit. precum si categoria subiectelor la care trimite continutul dispozitiei. un bun mobil al altuia. p.. îi revine un rol care nu se reduce la justificarea elementelor factuale. de exemplu. ci vizeaza obiective care rezida în ratiunea însasi a normei de drept si care privesc temeiurile valorice ce sunt promovate prin mijlocirea ei74. Trebuie precizat ca. În acest sens. tipica. Bunaoara. alin. Ipoteza este acea parte componenta a normei juridice care precizeaza conditiile.213 din Codul penal.2 din Codul familiei. Structura normei juridice Prescriptia stabilita în conformitate cu vointa de stat. si-l însuseste. conform art.. Componenta trihotomica a normei nu este întâmplatoare.148. dispune de acesta pe nedrept ori refuza sa-l restituie). Ipoteza determinata fixeaza cu exactitate conditiile de aplicare a dispozitiei. În scopul evitarii arbitrariului si a interpretarilor eronate.3. de pilda.atunci trebuie. în drept se urmareste o determinare pe cât posibil exacta a ipotezei.h din Codul de procedura penala). Dupa gradul de complexitate a împrejurarilor luate în considerare. cit. Schema structurii logico-juridice a normei se poate exprima prin formula: "în cazul în care ( daca cineva) . indiferent de formularea ei literala si de ramura de drept din care face parte. în cazul ipotezei simple nu este exclusa posibilitatea ca împrejurarea prevazuta de ea sa presupuna modalitati concrete foarte diferite de realizare. primeste o mostenire persoana care poate dovedi vocatia succesorala si faptul ca a acceptat mostenirea în termenul stabilit. Dupa criteriul preciziei cu care sunt formulate. ipotezele pot fi simple (când precizeaza o singura modalitate. Ipotezele se diferentiaza si dupa modul de enuntare a conditiilor de aplicare. Ipoteza relativ determinata (subînteleasa) indica împrejurarile de aplicare a normei.328-329. conform art. prin realizarea careia norma devine aplicabila. Structura logico-juridica a normei Structura logico-juridica a normei indica elementele componente si reciproc dependente care asigura organizarea logica a prescriptiei normei. se poate dispune prin testament (art.887 din Codul civil) de întreaga avere.

lucr. 405. 201-205. valoare pe care o atribuim noi ca fiinte valorizatoare. de gradul lor de generalitate. iar S reprezinta scopul sau consecinta. lucr. fiecare dintre fostii soti va purta numele ce avea înainte de casatorie"). stabilind vârsta casatoriei la 18 ani pentru barbati si 16 ani pentru femei. fara deci sa impuna sau sa interzica savârsirea unor actiuni (de exemplu: "Succesiunea poate fi acceptata curat si simplu sau sub beneficiu de inventar". Si în materia normelor juridice orice actiune este orientata spre un scop. Nu trebuie sa abordam rigid deosebirea dintre dispozitiile generale si acelea speciale. Acestea sunt o varietate a dispozitiilor permisive. nu un element de continut. 46-47. p. nu în ideea de ordin78. normativitatea intra sub controlul ratiunii siexperientei75 . în anulari de acte etc. servindu-se de ele în procedurile de judecata. pentru motive temeinice. ceea ce se scrie T = M => S. . Dispozitia prevede fie obligatia de a înfaptui anumite actiuni. 1984. lucr. atât dispozitiile onerative cât si cele prohibitive se mai numesc imperative sau categorice. 47-48. Editura politica. Deoarece impun un anumit comportament. Sanctiunea reprezinta acel element al normei juridice care fixeaza urmarile 'ncalcarii dispozitiei. enunturile de legi le completam cu enunturi de valoare. Daca în stiintele privind fenomenele naturii S este un efect ca oricare altul. (De exemplu.. 5. dupa cum poate numai sa permita. totusi ordinul sau comanda de care dreptul se foloseste reprezinta un mijloc impus de situatii. Sanctiunea constituie masura luata împotriva dorintei sau vointei aceluia care nesocoteste dispozitiile normelorjuridice. normele juridice nu sunt pur si simplu ordine. 40 din Codul familiei. iar temeiurile normative sunt dirijate de valori. 4 al Codului familiei. b) Dispozitii prohibitive.este un enunt conditional: daca M. în care T este temeiul. Esenta dreptului consta în valoarea juridica promovata prin norma. Cod civil). Prin etalonul valoric de apreciere a actiunilor se realizeaza calificarea concreta a unui fapt si numai dupa aceea se stabileste norma de drept carea se aplica în speta76 . care interzic înfaptuirea unor actiuni (de exemplu: "Este oprit sa se casatoreasca barbatul care este casatorit sau femeia care este casatorita" . dispozitiile normelor juridice se diferentiaza 'n dispozitii generale. Dispozitiile de exceptie au la baza dorinta legiuitorului de a apara mai eficient o serie de valori.. Dispozitia. prevenirea încalcarii normelor de drept în viitor si îndreptarea celui vinovat 79.art. care obliga la 'mplinirea anumitor actiuni (de exemplu: "Tutorele este dator sa prezinte anual autoritatii tutelare o dare de seama despre modul cum a îngrijit de persoana minorului. precum si despre administrarea bunurilor acestuia" .. în stiintele despre om S este un eveniment cu valoare. 78Ion Dobrinescu. atunci C. Desi dreptul nu se dispenseaza de ordine. Cu toate acestea. cit. având posibilitatea optiunii pentru conduita dorita. În acest context. cit. Ceea ce este "general" sau "special" are o valoare relativa. 79Gheorghe Bobos. p.77 Ca partea cea mai importanta a normei juridice. neurmarind razbunarea frusta. ea ofera raspuns la 'ntrebarea: "ce trebuie sa faca ori sa nu faca" sau "ce este 'ndreptatita sa faca persoana aflata 'n situatia prevazuta de norma ". Codul familiei). 75Mario Bunge. B. la desfacerea casatoriei prin divort. Dispozitiile speciale se refera la o anumita categorie de relatii dintr-o ramura de drept. ele se pot transforma reciproc. ea da raspuns 'ntrebarii: "care sunt consecintele încalcarii dispozitiei?".. o dispozitie data este apreciata ca speciala.. Ea este aplicata de organe special împuternicite si urmareste restabilirea ordinii încalcate. sa recomande sau sa stimuleze o arie de actiuni umane dezirabile.. art. 76Ion Dobrinescu. speciale si de exceptie. fie obligatia abtinerii de la 'nfaptuirea unor actiuni. care dam un sens valoric lumii. cit. intervine organul de stat competent si suplineste vointa lor pe baza dispozitiilor supletive.art. lucr. Rezulta ca scopul sanctiunii este eminamente constructiv.art. p. În situatia în care persoanele. Deosebim. nu se hotarasc sa-si exprime vointa. M este evenimentul. cuprinde si o dispozitie de exceptie: ". Stiinta si filosofieBucuresti. C. dispozitia se refera la conduita ca atare pe care trebuie sa o realizeze cei carora li se adreseaza. c) Dispozitiile permisive ofera partilor posibilitatea sa opteze pentru conduita ce doresc sa o urmeze. În functie de sfera aplicarii lor. 205-206. Dupa criteriul conduitei prescrise. 134 Codul Familiei). În raport cu o dispozitie cu aplicare mai larga. dispozitiile normelor juridice se diferentiaza dupa cum urmeaza: a) Dispozitii onerative. 685. se poate 'ncuviinta casatoria femeii care a 'mplinit cincisprezece ani"). În felul acesta. p. Dispozitiile de exceptie completeaza dispozitiile generale sau pe acelea speciale (de exemplu. de pilda. dispozitii ale partii generale si dispozitii ale partii speciale din Codul penal. sotii se pot 'nvoi ca sotul care a purtat 'n timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot sa poarte acest nume si dupa desfacerea casatoriei. Bobos. se evidentiaza numai prin comparare.. cit. Acelasi articol mai precizeaza: "Daca nu a intervenit o 'nvoiala sau daca instanta nu a dat 'ncuviintarea. 77Gh. conform art. în masuri care merg pâna la privarea de libertate. cu toate acestea. dar ea se manifesta ca dispozitie generala fata de o alta care are o sfera mai restrânsa de aplicare. Dispozitiile generale au o sfera larga de aplicare si circumscriu de obicei o ramura de drept. p.

care trimite la subiectul vinovat de 'ncalcarea dispozitiei si la organul de stat competent sa aplice sanctiunea legala82. cit. Primele se refera la bunurile si veniturile persoanei sanctionate ( de exemplu. Sanctiunea este aceea care asigura în ultima instanta respectarea normei de drept si restabilirea ordinii juridice. pentru care se prevede numai pedeapsa închisorii). celelate privesc nemijlocit persoana celui vinovat (de exemplu. disciplinare. precum între amenda si închisoare) si cumulative ( pentru ca sunt prevazute pentru aceeasi fapta mai multe sanctiuni ce difera ca finalitate. cf. dupa cum. Teoria generala a dreptului. Dupa scopul pe care îl urmaresc. 83loan Ceterchi. 84Genoveva Vrabie.cit.47. Aplicarea sanctiunilor nu reclama 'n toate situatiile interventia fortei publice. În unele situatii. o norma se exprima prin mai multe articole coroborate. întrucât se adreseaza direct conduitei oamenilor. precum si a unora contraventionale. Ca element structural de baza al actului normativ. Momcilo Luburici. p. precum normele juridice considerate în sens strict. se constata o mare diferentiere în modul de formulare a normelor84. între un minim si un maxim prevazut de lege pentru amenda sau pentru durata privarii de libertate). interdictia de exercitare a drepturilor electorale s.Tinând seama de natura juridica a normei încalcate. 331-335. În conformitate cu modul lor de determinare. administrative. sau multiple. ci ca "dispozitii legale" ce ar fiinta în paralel cu normele juridice luate în sens restrâns. sanctiunea închisorii. al celor de organizare s. chiar daca ele nu creeaza. p. Sanctiunile multiple pot fi alternative (deoarece se prevad mai multe categorii de sanctiuni între care se poate opta. totusi sanctiunea juridica nu e sinonima constrângerii etatice81. distingem sanctiuni absolut determinate (de pilda. penalitatile). lucr. Ion Craiovan. sanctiunea implica ea 'nsasi o norma: o norma sui-generis de conduita. În functie de continutul lor. Sanctiunile se deosebesc si dupa numarul lor: unele pot fi unice. sanctiunile sunt reparatorii (vizând repararea ori dezdaunarea pentru paguba produsa). Specificul normelor constitutionale. St. ea trebuie facuta numai de catre organele competente. Desi este un element al structurii logico-juridice a normei. sanctiunile sunt patrimoniale (pecuniare si nepatrimoniale (personale). amenda. Organul de aplicare a sanctiunilor opteaza între limitele legale prevazute. Încât. lucr. Structura tehnico-juridica a normei83 Structura tehnico-juridica a normei trimite la forma de exprimare a continutului si a structurii logice a normei prin textul legal. evidentiaza ca. 40. cit. . a unor definitii sau clarificari conceptuale. articolul contine. 3.. cit. lucr. Exista însa principiul ca pentru o abatere sau fapta ilicita nu se pot aplica mai multe sanctiuni de acelasi tip. dispozitiile legale îmbraca forma unor principii generale. Din acest motiv ea constituie un element foarte important al normei juridice. Cel mai adesea. 371. structurându-le 80loan Santai. în principiu. Dalloz. un caracter coercitiv. avertismentul.Procopiu. p.Ed. de reparare si de dezdaunare... nulitatea absoluta. normele de drept cuprind fie ipoteza si dispozitia. Théorie de l'Etat et du Droit. când se prevede un singur gen de sanctiune pentru comiterea unei fapte (cum este cazul omorului. Nu avem însa motive sa minimalizam rolul normativ al dispozitiilor legale cu continut general. a celor disciplinare. sectiuni. p.2. aplicarea sanctiunilor este un act de putere antrenând o mare raspundere politica si juridica. Cu toate ca apartine domeniului general al costrângerii. Norma de drept este. de anulare a actului lovit de nulitate. de regula. cu respectarea literei si spiritului legii. obisnuit. p. loan Ceterchi. o parte a unui act normativ. este cazul sanctiunilor de anulare. expiatorii (urmarind ispasirea pentru fapta antisociala comisa). alineate. el însusi structurat în capitole. Ion Craiovan. dar pot fi cumulate sanctiuni diferite sub aspectul continutului si al scopului80. distingem sanctiuni penale.). Daca în cazul sanctiunilor alternative organele de aplicare pot opta pentru un gen de sanctiune. 81loan Ceterchi. sanctiunile cumulative se aplica în totalitatea lor dupa dispozitiile legale. În statul de drept. Sunt situatii în care un articol contine mai multe norme. civile. Sanctiunile penale si unele contraventionale comporta 'nsa. 41.a. motiv pentru care. de obicei. Iasi. articole. fie dispozitia si sanctiunea ori numai dispozitia. o dispozitie de-sine-statatoare. în conformitate cu ramurile de drept în care opereaza. modele nemijlocite de comportament. acestea din urma ar fi adevaratele norme juridice. pe planul doctrinei. cum ar fi închisoarea si confiscarea partiala a averii). 1974. a drepturilor si libertatilor omului. Sofia Popescu. unele categorii de norme nici nu mai sunt apreciate ca norme propriu-zise. 1993. Principiile generale. cum ar fi în cazul contractului de vânzare-cumparare care are ca obiect un bun care nu mai exista) si sanctiuni relativ determinate (de exemplu. Doar când ele nu se executa de bunavoie are loc executia silita prin interventia fortei constrângatoare a statului. definitiile si alte asemenea dispozitii legale confera normelor propriu-zise dimensiunea de substanta. p. lucr.a. Paris. 82Radomir Lukic.. în altele. normele juridice nu sunt redactate dupa schema ipoteza-dispozitie-sanctiune.60-61. confiscarea averii.

În ce priveste însa structura normei penale speciale. norma eminamente sanctionatorie.67. cf. Anumite tipuri de sanctiuni. 72 -73. Normele penale asigura respectarea normelor juridice din celelalte ramurri ale dreptului (atunci când ele nu au prevazuta o alta sanctiune sau au prevazute sanctiuni pentru acte mai pun grave.cit. În ce priveste însa norma în sens strict. Clasificarea lor faciliteaza intelegerea sensului si caracterului normei.cit. cit. dincolo de modul în care este formulata. sensul si semnificatia. hotarâri etc. În ultima analiza. cum ar fi sanctiunile disciplinare) în situatia în care s-au savârsit fapte cu o periculozitate sporita.axiologic si precizându-le. forta care depinde de actele normative care le contin (legi. netipica. precum si sanctiunile corespunzatoare.998 Cod civil precizeaza obligatia de reparare a prejudiciului. Theorie generale du droit . nerespectarea interdictiei determina aplicarea sanctiunii. lucr. dreptul civil. obligatia producerii ei) este implicata..a. trebuie subliniat ca sanctiunea nu este o alternativa a conduitei stabilite în norma. dreptul penal etc. ea îsi fixeaza. care lezeaza grav o valoare protejata de lege. unica si unitara. într-un act normativ distinct.335-338. Sanctiunea este individualizata. acesta. Studiul normelor opereaza si dupa criteriul fortei lor juridice. Genoveva Vrabie. p. Ceea ce exige eliminarea detaliilor redundante.. sanctiunea indica si ea. iar interdictia savârsirii faptei (ori. o astfel de norma indirecta nu poate sa nu faca parte din câmpul dat al reglementarii juridice85. o dispozitie. lucr. Codul familiei s. cresterea gradului de sintetizare a limbajului juridic si de comprimare a textelor normative. în realizarea lor. o dispozitie legala prin care legiuitorul circumscrie definitional un termen trebuie sa se regaseasca în orice alt text normativ care cuprinde acest termen. sub forma unor drepturi si obligatii juridice. sa fie descrisa în toate elementele si componentele. Aceasta clasificare se realizeaza prin disciplinele juridice de ramura (dreptul constitutional. dupa situatie. Distingem în primul rând o clasificare a normelor juridice dupa obiectul si metoda de reglementare. este foarte important ca fapta incriminata.63-67. cum am precizat. a legiuitorului. art. 87loan Ceterchi. tocmai coerenta sistemului de drept reclama. în consecinta. finalitatea sociala. economie de mijloace originata ea însasi în ideea interconditionarii sistemice a normelor în ansamblul dreptului. Clasificarea normelor juridice87 Normele juridice se clasifica dupa mai multe criterii. caracterul netipic al exprimarii lor tehnico-juridice. În legatura cu formularea sanctiunii normei juridice. Normele acestui act alcatuiesc o grupa specifica de norme sanctionatorii: normele penale.). nu o data. în raport cu care. Îndeobste.p. trebuie sa precizeze o conduita de urmat. lucr. Ordinea sociala se asigura numai daca în aplicarea normei de drept se respecta dispozitia. pe care oamenii pot sa o aleaga atunci când nu sunt de acord cu dispozitia86. 1963. în masura sa stabileasca cazurile de încalcare a normelor juridice. 86Jean Dubin. p. Având autonomie si alcatuind institutii distincte. ci a economiei de mijloace în exprimarea vointei sale.).). precum acelea de anulare. în legatura cu izvoarele ramurii 85Ibidem.333. întrucât nu s-a respectat dispozitia. Formularea neschematica. p. De pilda. lucr. Asadar. p. Analiza structurii tehnice a normelor de drept evidentiaza ca nu putem concepe simplist ca fiecare norma ar dispune de o sanctiune proprie. decrete. loan Santai . Cu toate acestea. Dar normele penale nu sunt numai sanctiuni ale dispozitiilor din alte norme.. cu alte cuvinte dupa criteriul naturii juridice a raporturilor de drept la baza carora stau. Bruxelles. de fapt.. nu s-ar putea evita interpretarea si aplicarea diferita a dreptului. o anumita comportare: dar o comportare impusa. de reparate si dezdaunare ori cele disciplinare. în partea introductiva. În schimb. sanctiunile penale se integreaza. Aceasa clasificare este prezentata de sine-statator în cadrul fiecarei discipline a ramurii de drept. Momcilo Lu burici. sunt integrate în actele normative care reglementeaza diferite domenii ale relatiilor sociale (Codul civil. tehnica legislativa nu reclama formularea expresa atât a îndrituirii cât si a obligatiei. prin întregire. Ioan Ceterchi. cazuri cu periculozitate sociala sporita (infractiunile). si care tocmai urmareste sa asigure respectarea ei. adaptându-se specificului normei pe care o apara. fapt ce ar contrazice vointa. calificate ca infractiuni. prin înfaptuirea cerintelor altor norme ce cuprind sanctiuni determinate. Momcilo Luburici.57-65. în principiu.cit. Interdependenta normelor juridice permite acelor norme fara o sanctiune proprie sa fie asigurate. În absenta unei corecte întelegeri a raportului dintre structura logica (elementele normei) si structura tehnico-juridica (modul de formulare legislativa a regulii de drept). în masura sa sporeasca integrarea organica a unei norme juridice în sistemul dreptului. comprimarea structurii logico-juridice a normelor sale. normele penale se integreaza într-o ramura distincta de drept. uneori parcimonioasa a textului unei norme de drept nu este de regula rezultatul economiei de gândire a legiuitorului. legiuitorul formuleaza acea latura ce doreste sa o accentueze (astfel. dar subîntelege dreptul de reparare). a conduitei prescrise subiectului de drept. 4. . Sofia Popescu. În acest caz dispozitia este evidenta.

este posibila . speciale si de exceptie are o deosebita importanta pentru interpretarea dreptului. referitoare la modul de organizare si atributiile Guvernului. vom prezenta urmatoarele criterii de clasificare: a) dupa conduita prescrisa. Normele dispozitive folosesc termeni precum "poate" . în consecinta. (Astfel. distingem norme imperative (care pot fi onerative sau prohibitive) si dispozitive. dar ea poate fi totodata si generala în raport cu alta care are o sfera mai restrânsa decât a ei. deoarece pamântul reprezinta nu doar obiectul dreptului de proprietate individuala. controlorii din corpul de control comercial al prefecturilor si primariilor au îndatorirea de a da dispozitii obligatorii în scris agentilor economici controlati în scopul înlaturarii neajunsurilor constatate). ele se manifesta ca norme de împuternicire (atributive). se va aplica norma apartinând actului cu forta juridica superioara. "are îndatorirea" s. normele de recomandare vor putea viza în viitor si conduita titularilor dreptului de proprietate funciara.5. nu numai cu acela personal. inactiva. În redactarea normelor onerative este caracteristica folosirea expresiilor "trebuie". a) Dupa conduita prescrisa subiectelor. alin. norme între care apar contradictii. premii). Orice act normativ cu o forta juridica inferioara aceleia a actului normativ contrazis îsi va pierde valabilitatea. Normele care prescriu obligatia de a înfaptui o anumita actiune si care. Sofia Popescu.respective. pentru ca acestea sa-si însuseasca prevederile în cauza. În aceasta împrejurare. "este obligat". b) Dupa finalitatea lor imediata. devin aplicabile normele speciale 88Cf. conform art. Atunci când normele dispozitive consacra drepturi subiective si libertati al caror exercitiu nu este obligatoriu (ca în cazul drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor ori al drepturilor subiective civile). desi aceasta vârsta este fixata printr-o prevedere speciala la 16 ani împliniti. ce precizeaza faptele care constituie infractiuni si pedepsele corespunzatoare gravitatii lor). c) dupa gradul lor de generalitate. ci si al unor relatii. în caz de încalcare a inactiunii prescrise. acestea nu-si exercita totusi conduita prescrisa. asociatiilor profesionale s. Normele speciale privesc doar o anumita categorie de relatii din aceeasi ramura. rasplatesc pe autorul ei. organizatiilor nestatale.a.a. În situatia în care.60. Astfel.2 din Codul familiei încuviinteaza. În raport cu cele speciale sau de exceptie. se numesc norme prohibitive (asa cum sunt cele mai multe norme penale care sanctioneaza omorul. dintre stat si cetateni. (Este cazul normelor care stabilesc recompense morale si materiale pentru merite deosebite. tâlharia etc. Genoveva Vrabie. contextul normei implicându-le însa. lit. statul propune diferite prevederi persoanelor juridice private.Având sfera cea mai larga. existând libertatea de actiune si de optiune a partilor raportului juridic. de ordin mai cuprinzator. Ea este relevanta mai cu seama în situatia în care un fapt sau o relatie sunt reglementate prin mai multe norme apartinând unor acte normative distincte. normele generale mai sunt denumite si norme de "drept comun". Pentru interesul problemei. "nu poate" . Desigur. recunosc subiectului de drept posibilitatea optiunii pentru o anumita conduita în cadrul regulii juridice. având ca scop încurajarea unei actiuni.cit. de pilda. neobligând sau neinterzicând o anumita actiune. o norma este speciala în raport cu o norma de aplicatie mai larga. În cadrul normelor dispozitive.h din Hotarârea nr. Tipic normelor prohibitive sunt expresiile "se interzice" . sanctioneaza conduita ilegal activa. .. normele generale se aplica tuturor relatiilor sociale ce intra sub incidenta unei ramuri date de drept. normele juridice ale partii generale si cele ale partii speciale din Codul penal. normele pot fi generale. în conformitate cu Constitutia.) Deosebirea dintre normele generale si acelea speciale este relativa. Normele de exceptie se refera la situatii deosebite care deroga de la regula generala sau speciala.a. Normele care interzic savârsirea unei actiuni si care.37/1990. Normele de recomandare fac si ele parte din categoria mai cuprinzatoare a normelor dispozitive si propun o anumita conduita. protectia muncii). lucr. este liber sa" etc. ministrilor de stat etc. se numesc norme dispozitive. dupa criterii precizate. el este totodata si un bun al întregii tari. art. Acele norme care. trebuia sa asigure exploatarea pamântului si în concordanta cu interesul national. care poate fi urmata si de alte subiecte de drept decât acelea carora le este destinat actul normativ. ale primului ministru. motiv pentru care statul. pentru motive temeinice.interventia organelor de stat care suplinesc absenta manifestarii de vointa a subiectului. Dupa cum se apreciaza88. titluri de onoare. casatoria femeii care a împlinit vârsta de 15 ani. Ca autor al reglementarii. ele pot lipsi. b) dupa finalitatea imediata a normelor. sanctioneaza conduita pasiva.1290/1990 a Guvernului privind organizarea si functionarea corpului de control comercial în cadrul primariilor si prefecturilor. c) În functie de gradul de generalitate sau sfera de aplicabilitate. se numesc onerative. d) dupa modul de redactare a normelor. distingem si normele de stimulare care.4. "este oprit" s. ditingem norme de organizare (precum acelea ale legii nr.) si norme sanctionatorii (cum sunt acelea ale Codului penal. (Majoritatea normelor civile reglementând contractele se integreaza în aceasta categorie). furtul.prin acele norme supletive ca varianta a normelor dispozitive . prevazând acordarea. Pentru situatii derogatorii de la norma generala. neobligatorie însa.). ministrilor. p. speciale si de exceptie. a unor decoratii.) Distinctia facuta între norme generale. în diverse domenii (salarizare. (Putem distinge.

reglementând anumite activitati. în spatiu si asupra persoanelor Actiunea normelor juridice comporta trei dimensiuni necesare: una temporala. repararea ei se va produce conform prevederilor legii penale la care trimite. 90Gh. definitii etc. lucr. daca art.cit. principiul suveranitatii puterii de stat presupune consubstatialitatea suveranitatii teritoriale cu aceea care ia forma legaturii dintre stat si persoane prin cetatenie. si dimensiunea personala. în care norma este integrata. alin. care n-a fost înca sanctionat printr-o hotarâre definitiva.67. ci trimite la dispozitiile cuprinse în alte acte existente.1.2 din Codul muncii. iar în caz de concurs între norma speciala si cea de exceptie în solutionarea aceluiasi caz. avem de-a face cu ceea ce poarta denumirea de norma în alb. alin. 5. În regula generala. Sunt situatii în care unele acte normative se aplica cu efect retroactiv. întrucât este firesc ca faptuitorul.1 din Codul familiei cuprinde o norma directa: "Sotii sunt obligati sa poarte în timpul casatoriei numele comun declarat" . normele pot fi complete si incomplete. avem de-a face cu o norma de trimitere. privind producerea efectelor în teritoriu. reclama precizarea momentului initial si a momentului final al actiunii legii ori a altor acte normative. aplicarea unei legi impune masuri organizatorice speciale sau implica schimbari esentiale în materie. o lege noua nu opereaza asupra trecutului întrucât ea este un comandament adresat conduitei umane vii. p. b) prevederea expresa ca legea opereaza si asupra unor fapte savârsite anterior. sa fie pedepsit mai usor. de pilda. În situatia în care norma nu apare complet în actul normativ prin care este edictata. Situatiile respective refera la: a) legea penala mai blânda.227. nici ultraactiva: nu se aplica faptelor care preced intrarea ei în vigoare si. Întrucât se aplica faptelor care se suprapun temporal cu valabilitatea normei.cadru. Actiunea normelor juridice în timp. (Un exemplu de norma de trimitere îl aflam în art. .si norme care reglementeaza indirect conduita deoarece se prezinta ca principii. alin. pentru a-si racorda conduita la exigentele legii. Bobos. o data cu publicarea lor în Monitorul Oficial al României. De asemenea.sau de exceptie. Stabilirea normei. Actiunea normelor în timp Perioada în care o norma de drept este în vigoare reprezinta si intervalul de timp în care ea produce efecte juridice. acelora survenite dupa iesirea ei din vigoare. în principiu. Normele juridice au o forma completa când cuprind toate elementele structurale (ipoteza.. respectiv. Daca din punctul de vedere al legiuitorului o fapta prezinta o periculozitate sociala mai redusa sau nu mai provoaca nici un pericol social. în schimb art. dispozitia si sanctiunea) în cadrul aceluiasi text juridic. legea provoaca efecte doar asupra faptelor produse ulterior intrarii ei în vigoare.) Dincolo de criteriile deja enuntate. fapt care determina. în ipoteza în care o persoana încadrata în munca produce unitatii la care este angajata o paguba printr-o fapta de natura infractionala. care precizeaza ca. Normele în alb sunt întâlnite frecvent în materie contraventionala. careia îi permite sau îi interzice actiuni determinate. precum: continutul lor (în functie de care distingem norme materiale sau de continut si norme procedurale sau de forma) sau durata actiunii lor (în raport cu care avem norme stabile saucu durata nedeterminata si norme temporare sau cu durata determinata). unde legea. În principiu.103. În tara noastra actele normative intra în vigoare. atunci intervine actiunea retroactiva a legii penale mai blânde. precum si sanctiunile ce se vor fixa corespunzator urmeaza sa fie stabilite prin hotarârea Guvernului. Atuncti când. respectiv sa fie absolvit de pedeapsa. Ceea ce se explica prin aceea ca oamenii. Atunci când unele elemente ale normei urmeaza sa fie precizate printr-un act normativ care sa fie adoptat ulterior. Ultimele doua dimensiuni sunt organic legate. norme. persoane fizice si juridice89. d) Dupa un alt criteriu. p. anume modul lor de redactare. actiunea ei trebuie pregatita. va fi aplicata norma de exceptie. c) legile interpretative. normele de drept se mai diferentiaza în norme care reglementeaza direct conduita oamenilor . în clasificarea normelor juridice mai pot fi invocate si alte criterii. între altele. lucr. vizând deci si acele fapte petrecute înainte de intrarea lor în vigoare. vizând succesiunea normelor. Nimeni nu poate fi supus unei norme care nu exista. Deci nimeni nu poate fi tras la raspundere pentru o fapta care la data savârsirii ei era admisa90. trebuie sa ia cunostinta în prealabil de contintul ei. cit.) 5. 89loan Santai. si stabilirea unei date ulterioare de intrare în vigoare.. aceasta nu este nici retroactiva.3 din acelasi cod cuprinde o norma indirecta: "Familia are la baza casatoria liber consimtita între soti" . una spatiala. trimitând la conduita subiectelor de drept. în ce priveste manifestarea ei în timp. stipuleaza ca faptele ce reprezinta abateri de la prevederile ei.1. Sunt si cazuri în care se stabileste în mod expres data la care acestea intra în vigoare.întrucât se adreseaza nemijlocit acelora aflati într-o situatie avuta în vedere de legiuitor .28. (De exemplu.

Legea nr. pot sa ramâna valabile când apar noi reglementari. .49. Când într-un act normativ se afirma expres ca un altul anterior sau doar anumite articole ale sale se anuleaza. în raport cu care vechile norme juridice. de pilda. ale caror situatii de aplicare. Încetarea actiunii în timp a normelor poate decurge si din caderea lor în desuetudine ca urmare a transformarilor radicale din domeniul socio-economic si politic. ea poate sa ramâna în continuare incriminata printr-un alt text normativ. p. oamenii sunt propriu-zis obiectul reglementarii juridice93.cit. 92Genoveva Vrabie. care trebuie sa aiba acelasi rang normativ sau unul superior.legile anterioare.70-71. durata ori data pâna la care mai actioneaza sunt prevazute de noile acte normative. Sunt temporare acele acte normative care vizeaza situatii provizorii. fiind posterior.legile temporare sau cu termen. Momcilo Luburici. care se aplica situatiilor ivite sub actiunea lor. Când legea noua mentioneaza doar ca se abroga acele dispozitii anterioare care vin în contrazicere cu prevederile ei.32/1968 referitoare la stabilirea si sanctionarea contraventiilor). 91Ibidem.13 din Codul Penal si art.9/1990 privind interzicerea temporara a înstrainarii terenurilor prin acte între vii a avut efecte pâna la adoptarea Legii nr. dar se abat prin prevederile prescrise de la reglementarea veche. Încetarea actiunii unei norme juridice se numeste abrogare. este totusi si ea o manifestare de vointa a legiutorului. desi tacita (sau implicita). 5. Odata cu încetarea situatiilor exceptionale.2. ele explica sensul legii la care fac trimitere si cu care alcatuiesc apoi corp comun. Sofia Popescu.a. legile interpretative intra în vigoare la data prevazuta pentru intrarea în vigoare a legii interpretate. anuleaza orice dispozitie anterioara contrara lui91. p.18/1991 privind fondul funciar). Ioan Santai. desi nu au fost abrogate printr-un nou act juridic. p. exprimata într-un act normativ adecvat. unele acte normative ultraactiveaza.229. pentru situatiile în curs de solutionare aplicându-se legea în vigoare în acel moment . caracterizate printr-o anumita competenta teritoriala. chiar daca între timp a fost elaborata o lege care incrimineaza sau sanctioneaza mai sever faptele în cauza (art.cit. atunci abrogarea are un caracter tacit.354-357.2 din Legea nr. anularea caracterului ei ilicit. acest act normativ va fi act de abrogare. ele sunt emanatia statului si a organelor sale. avem cazul abrogarii exprese-indirect. Aceasta abrogare. În anumite cazuri.. 93Ioan Ceterchi. adica pe un teritoriu determinat. De aceea. Emiterea actelor normative cu termen este posibila atunci când intervalul de timp necesar aplicarii lor se poate stabili cu exactitate. nu au fost executate. Actul normativ opereaza pâna la abrogarea sa printr-un nou act. concomitent cu noile reglementari. precum starea de razboi. cu alte cuvinte ele supravietuiesc prin efectele pe care le produc si dupa data iesirii lor din vigoare. lucr. Avem în vedere aici: . . actele normative în cauza îsi pierd efectul. nota 168. Acestea sunt legi temporare. În principiu..Legile interpretative nu provoaca o noua normativitate juridica. care le recunosc si efectele juridice. alin. în actele normative nu se precizeaza durata valabilitatii lor. nu mai sunt aplicabile. avem de-a face cuabrogarea expresa-direct. lucr. În domeniul dreptului penal trebuie sa deosebim abrogarea de dezincriminare92. Este normal ca necesitatea eleborarii unui act normativ sa nu fie dedusa din durata valabilitatii lui. chiar daca aceste legi au încetat sa mai fie în vigoare. calamitati naturale. ci si pe aceea a spatiului. fara sa specifice direct actul normativ care se anuleaza sau care dintre articolele lui. p. Desi nu cuprinde nici o clauza expresa de abrogare. Actiunea normelor juridice în spatiu si asupra persoanelor Normele juridice actioneaza nu numai pe coordonata timpului. lucr. Daca noul sau noile acte normative nu anuleaza expres pe cele anterioare.. .107. Abrogarea unui text normativ care incrimineaza o fapta determinata nu presupune numaidecât dezincriminarea faptei ca atare. ele se numesc legi cu termen. Când temporaritatea lor tine de o data fixa. Exista si legi care au o actiune precis stabilita în timp. termenele procesuale etc. cit. instantele de judecata sesizate si ramase competente în rezolvarea unor cauze aflate pe rol. inclusiv acelora nesolutionate. . Actiunea normelor în limite teritoriale strict delimitate reprezinta de fapt actiunea lor asupra persoanelor aflate în acest spatiu. precum este cazul actelor normative edictate pentru situatii provizorii (de exmplu. epidemii s.unele prevederi ale legilor procesuale anterioare privind.legile (mai favorabile) care nu incriminau sau care dezincriminau ori sanctionau mai usor unele fapte se aplica acelora care le-au savârsit sub autoritatea vechii legi daca sanctiunile nu au fost aplicate sau. desi aplicate.

mijloacele de transport ale agentilor duplomatici. actiunea normelor juridice în spatiu ridica numeroase probleme. Se accepta. Solutionarea efectului actelor normative în spatiu din perspectiva componentei ei internationale trebuie sa respecte principiul suveranitatii statului asupra teritoriului si populatiei. garantata de Constitutie si de alte legi ". Distingem. mai ales. ambasadele. aflati pe teritoriul sau. Pentru cetateni straini se aplica un regim juridic diferit în raport cu acela al cetatenilor statului respectiv. economice si culturale pe plan international a condus la acceptarea unor exceptii de la principiul suveranitatii normative teritoriale (principiul teritorialitatii). aceasta înseamna excluderea actiunii pe teritoriul statului si asupra persoanelor aflate pe el a normelor de drept ale altor state. când nu actioneaza o alta lege indicata în normele ce reglementeaza conflictele de legi dintre autoritatea centrala si aceea locala. care nu pot fi însa mai restrânse decât drepturile recunoscute cetatenilor oricarui alt stat). în anumite privinte. al unor epidemii etc. se aplica de regula legea federala. 232. În statele unitare. fireste. în consecinta. Imunitatea diplomatica rezida în inviolabilitatea personala a reprezentantilor diplomatici si inviolabilitatea cladirilor reprezentantei diplomatice. dreptul international comercial etc. zone delimitate în cazul unor calamitati naturale. Practica relatiilor dintre state. reprezentantii consulari ai statelor straine beneficiaza de scutiri de impozite. precum statul federativ. astfel. statutul juridic al consulilor. p. exista un singur rând de organe supreme ale puterii de stat si ale administratiei de stat. ca pe teritoriul unui stat pot exista. în timp ce actele normative ale unui stat federat sunt valabile în limitele sale teritoriale. . regimul special (în care drepturile strainilor sunt stabilite în mod special. actele normative ale organelor federale creeaza efecte asupra teritoriului tuturor statelor federate. ceea ce implica rechemarea sau expulzarea sa. normele de drept ale statului în cauza. De asemenea. navele) asupra carora nu actioneaza. alin. Articolul 18. Guvernul acesteia poate sa-l declare "persona non grata "pe reprezentantul diplomatic culpabil. b) Sub aspect international. oras. În situatia în care se produce un conflict între legile federale si legile unui stat federat. constituind obiectul preocuparilor unor discipline de ramura (dreptul international privat. 1 din Constitutia României precizeaza: "Cetatenii straini si apatrizii care locuiesc în România se bucura de protectia generala a persoanelor si a averilor. ca si orice alte drepturi prevazute în lege sau rezultând din acorduri internationale semnate si detara noastra. imunitatea diplomatica. atunci când drepturile patrimoniale ale unui reprezentant diplomatic nu sunt legate de atributii de serviciu. Retinem în cele ce urmeaza doar câteva probleme de principiu. persoane si anume locuri (precum legatiile. În statele cu structura compusa. cit.). de jurisdictia instantelor judecatoresti ale tarii de resedinta în cauze referitoare la infractiunile de serviciu etc94.). Sub acoperisul imunitatii diplomatice nu se admite însa nesocotirea legilor tarii de resedinta. ele nu sunt inviolabile. de prestatii. În anumite situatii. si actiunea unor acte normative ale organelor centrale poate fi limitata la o parte determinata a teritoriului (zona de frontiera.. Bobos. în conditii determinate. contractarea unei casatorii într-un stat si convietuirea sau desfacerea casatoriei în alta tara. cât si pentru toate institutiile sociale aflate pe teritoriul sau. a drepturilor politice). prin legi ori tratate internationale) si regimul clauzei natiunii celei mai favorizate (dupa care statul de resedinta conceda cetatenilor unui alt stat. a) Suprematia puterii de stat. corespondenta personalului diplomatic beneficiaza si ea de regimul imunitatii diplomatice. legata de asigurarea si dezvoltarea relatiilor politice. o seama de drepturi. Pe baza de reciprocitate. Actiunea actelor normative în spatiu este în functie de competenta teritoriala a organului de stat emitent. Inviolabilitatea vizeaza. lucr. civila si administativa a statului unde sunt acreditati. actele lor normative actionând pe întreg teritoriul.Cercetarea coordonatei spatiale a actiunii normelor implica atât aspectul intern. Desigur. precum România. de drepturile civile. implica obligativitatea normelor de drept pentru toti cetatenii statului. Organele locale ale puterii si administratiei de stat emit acte normative cu aplicabilitate la unitatea administrativ-teritoriala aflata sub autoritatea lor (judet. Avem în vedere. Acestia sunt exceptati de la jurisdictia penala. manifestare pe plan intern a suveranitatii statului. Principiul general al actiunii legii statului pe teritoriul sau implica unele exceptii si pentru situatia în care unele fapte se produc pe teritoriul mai multor state. În context. de asemenea. cât si acela international. comuna). Conflictele care pot aparea între normele juridice ale acestor state se solutioneaza prin conventii internationale. Totodata. De pilda. strainii rezidenti în România sunt datori sa se conformeze legilor statului nostru. trei regimuri juridice pentru straini: regimul national (în care strainii se bucura de aceleasi drepturi civile ca si cetatenii statului de resedinta). pe baza unor practici internationale sau în acord 94Gh. exceptii care nu încalca suveranitatea lor reala daca se respecta liberul consimtamânt al statelor. regimul specific unor categorii de straini. Cetatenii straini si persoanele fara cetatenie (apatrizii) se bucura în România de drepturile fundamentale care revin cetatenilor români (cu exceptia.

96Ioan Santai. Comparati tipurile de regimuri juridice pentru straini. (Codul penal român precizeaza în art. Trasaturile specifice normelor de drept explica inerenta unei structuri logico-juridice a acestora. lucr.4 ca legea penala opereaza asupra infractiunilor savârsite în afara granitelor daca infractorul este cetatean român sau daca. în spatiu si asupra persoanelor. efectele produse de legea straina nu se întemeiaza în propria ei autoritate asupra teritoriului nostru. În cazuri de acest fel. aparându-le interesele. . Se întânesc si situatii în care statul extinde legile proprii si asupra strainilor care au comis unele fapte. între altele. cât si în functie de existenta reciprocitatii juridice intre statul român si cel strain în cauza data96. Aplicarea legii straine este admisa atât în functie de compatibilitatea ei cu principiile de baza ale dreptului nostru. totodata. ale caror exceptii. ci în legea interna si în dreptul national. Normele de drept nu reprezinta o imperativitate în sine. care le disting de celelalte tipuri de norme sociale. dar si ratiunilor de ordin tehnic ale reglementarii juridice. exprimând prescriptivitatea normei de drept si.74. dar si sa obiectiveze autentica vointa a legiuitorului. Art. Diversitatea criteriilor de clasificare a normelor de drept se datoreaza. a unor institutii juridice trebuie sa puna accentul pe perfectionarea si armonizarea acestora sau pe uniformizarea lor reductionist-mondializatoare? 95Ibidem. p. o seama de trasaturi specifice. domiciliaza în România. în care ipoteza. se ivesc atunci când într-una dintre tari exista reglementari neunitare pentru o aceeasi relatie sociala95. p. în ultima instanta. Întrebari pentru autoevaluare si control - Identificati si explicati acele trasaturi ale normei de drept care sunt comune diferitelor tipuri de normativitate sociala. obligativitatea si atragerea raspunderii nemijlocite a celui vinovat. 233. 5 precizeaza ca legea penala se aplica înfractiunilor savârsite în afara teritoriului tarii. când sunt savârsite de catre un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul tarii. solutionarea unor astfel de cazuri individuale antreneaza incidenta legii straine pe teritoriul românesc. cele ale dispozitiilor. desi suveranitatea sa se manifesta numai în limitele granitelor sale. continuturilor sociale diferite pe care le reglementeaza legiuitorul. actionând în timp. Dificultati sporite. a retroactiunii normei interpretative). ele sunt o realitatea prescriptiva vie. Rememorati explicativ trasaturile specifice normelor de drept. Cetatenii acestui stat. Necesitatea promovarii si apararii unor interese majore pentru un stat creeaza situatii în care. suportul ei tehnico-juridic riguros. imuabila.cit. obligatorii în raporturile dintre subiectele de drept si aplicate sub garantia fortei publice în cazul încalcarii lor. desi nu are nici o cetatenie. ultraactiveaza. legea lui se extinde la fapte produse dincolo de granite.. le impune totodata obligatia respectarii legilor tarii lor. deces.). contra statului român sau contra vietii unui cetatean român ori prin care s-a adus o vatamare grava integritatii corporale sau sanatatii unui cetatean român. sunt supusi normativitatii statului lor care. atunci când sunt lezate interesele fundamentale ale acestui stat sau ale altuia si în conditiile în care statul 'n cauza s-a obligat la aceasta prin conventii internationale. chiar daca au savârsit anumite fapte în strainatate. rezultând din aceste conflicte. dimpotriva.a. ceea ce ar contraveni suveranitatii statului român. acestea putând astfel sa raspunda provocarilor vietii sociale. admise din ratiuni sociale (precum aceea a retroactiunii legii penale mai blânde) sau din motive de coerenta a aplicarii dreptului (prin admiterea. dispozitia si sanctiunea se coreleaza organic. precum si cele ale sanctiunilor? Ce semnificatie prezinta coroborarea normelor din perspectiva structurii lor logico-juridice? Enuntati si justificati situatiile în care normele retroactiveaza sau. cum ar fi. dauelasticitate si viabilitate sistemului normativ. ale carui norme conflictuale precizeaza cazurile si conditiile de aplicare limitativa a legii straine. normele de drept prezinta. Rezumat Întelese ca fiind acea categorie a normelor sociale instituite sau recunoscute de stat.cu dispozitiile legale ale statului respectiv.) În ipoteza în care situatiile juridice privesc si un subiect strain (nastere. dobândirea sau pierderea proprietatii s. în consecinta. casatorie. Reglementarea diferita. Care sunt criteriile de diferentiere a ipotezelor. când nu contradictorie de la un sistem national de drept la altul. Actiunea lor în acest cadru se conformeaza unor principii directoare (precum acela al suveranitatii legislative). spre exemplu.

Genoveva Vrabie.34 45. Primul cuprinde toate formele sub care apar normele juridice elaborate de organele cu competenta normativa ale statului. Forma dreptului este interna (vizând ceea ce si cum se exprima reglementarea juridica) si externa (aratând prin ce se exprima reglementarea juridica: prin lege.actele juridice normative100. Astfel de izvoare indirecte sunt obiceiul si regulile de convietuire sociala. "All" . acest termen cuprinde si dimensiunea spirituala a socialului. Ed.178. Conceptul izvorului de drept97 Vointa sociala generala nu poate deveni obligatorie pentru fiecare individ si pentru ansamblul colectivitatii decât daca se exprima prin norme care îmbraca o anumita forma. în functie de care distingem izvoare scrise (documente. care mai este numita izvor de drept. "Stefan Procopiu".Ed. Teoria generala a statului si dreptului. cf. nu în acceptiune filosofica. Actul normativ luat în sensul sau strict nu are carac ter juridic. decret. iar respectarea lui nu este asigurata.Cele din urma nu sunt cuprinse în acte normative. forma determinata de modul de exprimare a regulilor de drept.77-78. daca nu chiar eronata.35) este. 37 . p. derivând din locul acestora în cadrul statului ca sistem ierarhic. Momcil o Luburici. loan Ceterchi.76. apreciem. prin care vom întelege orice act normativ. prin interventia fortei publice. actele normative). Sistemul si caracterizarea izvoarelor dreptului român contemporan99 Ca urmare a complexitatii relatiilor sociale. în afara procesualitatii sociale. 1991. deoarece nu exprima vointa puterii de stat. loan Santai. la un moment dat. implicit politica (care este si ideologie. Bobos.). De aceea. indiferent din ce sursa provine. 1983. 100Trebuie sa deosebim. izvoarele se diferentiaza în izvoare directe (imediate) sau indirecte (mediate). 1983. Editura Didactica si Pedagogica. p. precum si ca urmare a particularitatilor fiecarui sistem de drept.52-68. constituie izvorul material al dreptului98. lucr. Bucuresti. termenii deact juridic normativ si act normativ. forme care au dobândit. deosebita de aceea spirituala. c) Izvoarele dreptului se diferentiaza si dupa criteriul sursei de cunoastere a dreptului. Introducere în studiul dreptului. p. de la un moment la altul. Universitatea din Bucureşti. p.cit. hotarâre etc.. Sofia Popescu. extrajuridic. folosit în continuare în manual. p. dar la ele se refera aceste acte. lasi. izvorul de drept poate fi material sau formal (juridic). 99Atribuirea calitatii de izvor de drept distinct politicii în sine (prezentata tautologic ca "izvorul politic al dreptului" ) ori constiintei juridice ca atare (considerata "izvorul ideologic al dreptului" . Se accepta în genere ca notiunea de izvor de drept si aceea de forma de exprimare a dreptului au aceleasi sens.a. Evolutia istorica a tipurilor de drept este evolutia formelor deexprimare a normelor. cit. Termenul de izvormaterial opereaza aicicu sensul de izvor social. Conceptul de izvor de drept defineste forma specifica dobândita de vointa sociala generala în scopul impunerii ca obligatorii. la nevoie.adica "obiectiva" a societatii. nu numai un tip de relatii sociale) si constiinta juridica! Ioan Santai. Ion Craiovan . Teoria generala a dreptului. Primele reprezinta forme de exprimare nemijlocita din care deriva norma (de exemplu. care îsi pune pecetea pe continutul vointei sociale generale exprimata normativ.. Gh. 1993. 2. care sa fiinteze desine-statator.) si izvoare nescrise (date arheologice. adica "subiectiva" . adica actele normative ale organelor de stat (fie ale puterii legislative. traditii orale etc. o importanta diferita în ierarhia izvoarelor de drept. Ansamblul determinarilor vietii materiale si spirituale a societatii. b) În functie de caracterul sursei normative. în societatile organizate etatic se întâlnesc forme variate de exprimare a dreptului.). lucr. redundanta. fie ale puterii executive): legea si actele normative subordonate legii. Bucuresti. a existentei diferitelor organe cu atributii normative specifice. implicându-le în continutul lor.TEMA A IV-A IZVOARELE DREPTULUI 1. al doilea vizeaza formele diverse prin care se exprima normele elaborate de catre organizatiile nestatale. a anumitor reguli în manifestarea raporturilor sociale. Conceptul de izvor de drept cuprinde mai multe acceptiuni. Teoria generala a statului si dreptului. care vizeaz a latura materiala. 981993. 97loan Ceterchi. a) Daca avem în vedere criteriul raportului dintre continut forma. Termenul de act normativ poate opera însa si cu sensul general. Universitatea Sibiu. nu alte izvoare. în sens strict. Forma prin care se exteriorizeaza vointa sociala generala pentru a se impune individului si colectivitatii constituie izvorul formal (juridic) al dreptului. inscriptii s. Dreptul român contemporan constituie un sistem care cuprinde urmatoarele categorii de izvoare: . p. pag. întrucât acestea din urma sunt manifestari ale izvorului material al dreptului.339-340. Sofia Popescu. Genoeva Vrabie. Introducere în Teoria generala a dreptului .

fata de particularitatile conceptiilor juridice la diferite popoare justifica prezentarea. având o puternica factura religioasa si filosofica. Invocarea în textul citat a conceptelor de ordine si dreptate probeaza ca. Interesul juridic si cultural fata de vechimea unor legi si. Codul penal s. înca cu patru milenii în urma. regulile de convietuire sociala. Legile lui Manu (India antica) reprezinta un document legislativ versificat. se restrâng posibilitatile interpretarii si aplicarii arbitrare a legii. ca sa ma înfatisez oamenilor asemenea Soarelui spre a lumina tara. determinata. acela românesc nu concede practicii judiciare si doctrinei juridice calitatea de izvor de drept. privat. Acesta comporta mai multe atuuri: . implicit.) m-au strigat pe nume. a câtorva dintre principalele legi cunoscute în istorie. întemeiata pe corelatia functionala a ramurilor sale.apara si promoveaza mai eficient legalitatea. Hammurabi (.. Izvoarele dreptului român contemporan se integreaza unui sistem unitar. În prologul ei se spune: "Când zeii (. . deci orice forma a actelor normative. sens pe care îl utilizam în context. ca urmare a activitatii normative. atunci am faurit eu însumi dreptul si dreptatea în limba tarii. . permite abrogarea prompta a actelor normative devenite redundante. numeroase reguli cutumiare. .asigura folosirea unor forme adecvate si a tehnicilor moderne în elaborarea. obiceiul juridic sau cutuma (în mod exceptional). cu frica de zei. . ca sa dau în tara puterea dreptarii. a exigentelor permanente cu solicitarile de moment. în care forma determinanta o reprezinta dreptul scris.faciliteaza ordonarea si ierarhizarea în sistem a izvoarelor de drept. ea însasi. . drepturile si libertatile cetatenesti. originar. . Codul Hammurabi (1792-1750 î. a subiectelor colective de drept privat.în comparatie cu celelalte forme (de exemplu. fie si pe scurt. dispunând de o modalitate unica de exprimare: actul normativ. pe mine Hammurabi. obiceiul juridic sau cutuma.subiectul de drept accede mai lesne la întelegerea continutului reglementarii. ca cel puternic sa nu asupreasca pe cel slab. permite exprimarea concisa si precisa a vointei legiuitorului si a regulilor de conduita pe care ea le prescrie. facându-i pe oameni sa se bucure" 103. si un sens nejuridic ori mai degraba extrajuridic al termenului de lege. legea reprezinta însusi dreptul scris. sens în raport cu care acela juridic este si trebuie sa fie complementar.. ceea ce constituie o premisa a conformarii practice la exigentele normei. cu obiceiul juridic). . dupa criteriul fortei lor juridice.a. Legea a) Definitia legii. recunoscuta de stat. sistemul de drept se manifesta ca o realitate normativa unitara. ca sa nimicesc pe cel rau si viclean. b) Excurs istoric102.de moment si de perspectiva -ale societatii si. reglementând cele mai importante relatii sociale. dispune de o forta juridica superioara celorlalte acte normative ce i se conformeaza. fata de oameni se interzice orice actiuni 101Distingem... persoane juridice având un caracter nestatal. legii îi revine locul central.asigura preeminenta actelor normative ale statului în ierarhia izvoarelor de drept. În sensul ei juridic mai larg101.sporeste capacitatea adaptativa a dreptului la solicitarile . în cadrul sistemului normativ. implicând o ierarhie cu urmatoarele caracteristici: a) Coexistenta diferitelor forme de exprimare a dreptului.1. care au cuprins. de asemenea. omogena. regulile de convietuire sociala pot deveni izvoare de drept numai în mod exceptional si doar atunci când legea le invoca în mod expres.) este legea cu cea mai mare vechime pe care o cunoastem. 102anume acela moral ("legea morala") sau chiar social în genere ( echivalent ideii de normativitate 103sociala). asociatii.Chr.permite.).) când zeul Marduk mi-a încreditat cârmuirea lumii si sa aduc tarii dreptate. aceste legi exprima exigente morale în care se recomanda blândetea si dragostea fata de toate vietuitoarele. corelativ. destoinic domnitor. . de natura organului emitent si de pozitia sa ierarhica. interpretarea si aplicarea dreptului.alte categorii de izvoare: contracul normativ. existau în constiinta umana modelele sau valorile privind ordinea relatiilor din comunitate..coexistenta noilor izvoare de drept (de exemplu. pe aceasta baza. Actele normative ale organelor puterii si administratiei de stat 3. În sens strict însa. eu. reglementarile în materie funciara si comerciala) cu ceea ce am putea numi izvoare remanente (Codul civil. a stabilitatii juridice cu dinamica legislativa. Opera a brahmanilor. Continând 282 de articole. . întemeiate pe o metodologie unitara de tehnica legislativa. legea înseamna numai acel act normativ care este elaborat de catre puterea legislativa dupa o procedura speciala si care. sistematizarea. Totodata. . celelate acte normative urmând a i se conforma. b) În sistemul de drept românesc. 3.actele normative emanând de la organizatii. cristalizarea unor forme noi de exprimare a dreptului scris. c) Spre deosebire de alte sisteme juridice. Codul normeaza majoritatea situatiilor civile si penale specifice vremii.

Depasirea economiei naturale prin dezvoltarea fortelor de productie si a relatiilor de schimb a condus. Ca urmare a opozitiei burgheziei în ascensiune fata de arbitrariul nobilimii în domeniul politicii si dreptului. Gândirea confucianista este o gândire bine elaborata în ce priveste principiile si structura argumentelor folosite. si pe acela al legalitatii si al suprematiei legii în cadrul activitatii normative. cutumele au fost. Pravilniceasca Condica (1780). gândirea juridica adânceste întelegerea continutului si esentei legii. sentinte morale. întelegând legea ca expresie a vointei generale a poporului. Introducere în filosofia dreptului.Chr. Prin romani instrumentul legislativ a dobândit autoritatea pe care o are si astazi. care trebuie sa fie tinute în ascuns pentru a nu ispiti oamenii la exercitarea drepturilor. legende. Astfel. asa si oamenii s-ar ucide între ei daca n-ar domni regele. în a patra se fac referiri la puterea parinteasca.35-37. Între anii 550-478 î. Codul maritim (1643) si Codul comercial (1681) în Franta. în diferite etape.Chr. personal sau prin reprezentanti. întemeiat pe cutume. ca toti cetatenii pot contribui. care ia forma egoista a "realizarii drepturilor" . Dreptatea este misiunea regelui. al legii. de o procedura clara de judecata si de o prezentare sistematica a principiilor juridice. Legile confucianiste.2€29. Se considera preferabil ca cetatenii sa nu cunoasca legile. puternic impregnata etico-filosofic. chiar si gândul rau. Legea celor XII Table. a trait filosoful Cung-fuceu (Confucius). La peste 1000 de ani de la expunerea ei în Forum. trebuie sa comande actele si faptele omului. care are a se întemeia în valorilesociale si în constiinta morala a datoriei. Mari legiuitori ai lumii. . precum si unele principii juridice. Nu frica de lege ori exercitiul tehnicist.vatamatoare. 1992. p. afectând pacea comunitatii. În secolul al V-lea î. Editura Academiei Române. iar daca le cunosc. necesitatea sociala si importanta dreptului scris s-au resimtit pregnant. Primele doua table cuprind dispozitii de procedura.XIV . Cluj. În aceste conditii. Dreptul vechilor hindusi reprezinta un amestec de reguli cutumiare si de precepte religioase. a treia înfatiseaza norme referitoare la caile de executare. sa le înlocuiasca cu constiinta proprie despre ceea ce este just. editia a doua. nu legile. cu o superioara întelegere a fenomenului juridic. Vladimir Hanga. El sustinea ca statul implica justitia. 104Ion Dobrinescu. cu ceea ce mai ales astazi întelegem prin justitie si dreptate. dimpotriva. Or. a cincea si a sasea se refera la tutela. În China antica au existat legi scrise cu caracter religios. numai ritul asigura la modul autentic ordinea sociala.XV) s-a însotit cu edictarea legilor si codurilor. s-a constituit colectia Corpus juris civilis a lui Justinian. în conformitate cu acest drept. reguli de buna purtare. care a devenit sursa si modelul clasic pentru teoreticienii si practicienii dreptului în secolele urmatoare. Editura Stiintfica si Enciclopedica. Legea celor XII Table constituia pentru acel timp un model evoluat de legiferare. numai "frica de pedeapsa îngaduie tuturor creaturilor miscatoare si nemiscatoare de a se bucura de ceea ce le apartine si de a-si respecta îndatoririle" 104. Izvorul regulilor îl constituie textele sacre ale brahmanilor si principiile sustinute în tratatele despre virtute. de la care s-a pastrat o colectie de maxime. dispunând de o ordine în expunere. bazate pe razbunare si talion. precum Codul penal Carolina (1532) în Germania. Bucuresti. facuta tot mai clar. cuprinzând si unele prevederi penale. Legea celor XII Table a fost expusa în Forum. p. Declaratia Omului si Cetateanului din 1789 preciza. Pe aceasta baza s-a format un drept cutumiar. orientate sau interpretate. insul care reclama un drept subiectiv determina o tulburare sociala. 1944. la accentuarea tendintelor de centralizare a puterii de stat. 39 .. ar fi conservatoare sau chiar reactionara si antiumanista. mosteniri si proprietate. în consecinta. epoca moderna consfitea.6. între principiile formulate de ideologii prerevolutionari. aceea dupa care datornicul insolvabil poate fi ucis). pe fondul distinctiei. Într-o interpretare prezenteista. Desi continea prevederi care pentru vremurile noastre sunt primitive (de exemplu. Desi absolutismul feudal implica particularismul juridic local. 1977. Castele au creat fiecare cutume specifice. Codul Calimach (1817) si Codul Caragea (1818) în tara noastra. legate mai hotarât de dimensiunea ei volitionala. iar justitia implica ratiunea si dezinteresarea. totusi receptionarea dreptului roman (manifestata îndeosebi în sec. ceea ce a atras o mare varietate de formule de drept. Aplicarea practica a acestor principii dezvaluie însa o viziune care contrasteaza puternic cu viziunea europeana. în consonanta cu firea si legea imanenta la care omul ajunge prin practicarea ritului. Bucuresti. la elaborarea legilor. dominat mai mult sau mai putin pe doctrina religioasa a hinduismului si care stabilea regula de conduita. în art. Omenirea este cârmuita si protejata de pedeapsa. a saptea si a opta precizeaza care sunt dispozitiile asupra obligatiilor si delictelor. în a noua si a zecea se circumscriu regulile de drept public si religios si în ultimele doua table se invoca dispozitii diverse. Eugeniu Sperantia. s-ar parea ca viziunea juridica a lui Confucius. între legi si alte acte normative. Caci omul urmeaza si trebuie sa urmeze riturile. adica firesc. Comandamentul moral li se bucura de preeminenta în raport cu acela juridic fa. Legile nu sunt în conceptia chinezilor din epoca confucianista o cucerire a spiritului uman si nici un mijloc al protectiei juridice a cuiva. deci exterior si vidat axiologic. în feudalism. Suferind inerente modificari de-alungul vremii. Dreptatea si valorile culturii. ele au a se împlini natural întru bine si dreptate. modificate. În perioada revolutiilor burgheze. Lgea celor XII Table reprezinta totusi principalul izvor normativ pentru legiuitorii Imperiului Roman si din teritoriile care au mostenit civilizatia romana. asa cum pestii se înghit unii pe altii. avem de-a face aici.

145. legea are însa un caracter exclusiv normativ107. dar au o contributie specifica si de neînlocuit în asigurare ordinii de drept. Gh. concretizând si nuantând normativ domenii rezervate legii sau reglementând domenii care nu revin normarii prin lege ori în care nu s-a produs înca o normare primara."Alma Mater" (Series Jurisprudentia). infractiunile si pedepsele etc.79-81. din care rezulta si forta ei juridica superioara în comparatie cu alte acte ale Parlamentului sau ale camerelor sale. sistemul organelor si separatia puterilor în stat. Timisoara. drepturile si îndatoririle fundamentale ale cetatenilor. hotarârile). presupune urmatoarele etape: într-o prima etapa. trimiterea actului pentru dezbatere si votare celeilalte camere. distingem mai multe faze în cadrul faecarei camere: initiativa legislativa. p. bugetul statului. Asadar. Legile constitutionale sau fundamentale (Constitutia ca lege fundamentala. 106Preferam sa vorbim despre natura secunda nu secundara a celorlalte acte normative. ci se revendica exigentelor democratiei si ale statului de drept. ordonantele nu pot depasi. fara de care ele ramân caduce. p. unele sisteme de drept prevad referendumul (forma de adoptare a legilor specifica democratiei semi-directe). sub aspectul fortei juridice. p. pentru care edictarea legii este de competenta celui mai reprezentativ organ de stat Parlamentul . Si decretele cu caracter normativ ale Presedintelui României se conformeaza obligatoriu legii. în conformitate cu normele de trimitere. Ele sunt inferioare ca autoritate juridica fata de lege. asa cum rezulta ele din sinteza criteriilor de ordin material si formal. În România. Celelate acte normative au o natura secunda106. cu rol complementar sau suplimentar . asa cum am precizat si în alt context..145-148. Spre deosebire de statele unitare unde exista. o lege fundamentala însa.. El a adoptat (în 1991) Legea fundamentala a statului nostru: Constitutia (prin reunirea celor doua camere în Adunarea Constituanta). pot fi urmatoarele: 1) Puterea legislativa . cât si organul legislativ al fiecarui stat component (stat federat). un singur organ legislativ (cu una sau doua camere). sunt asigurate prin modalitati institutionalizate de control al constitutionalitatii legilor. Ca emanatie a organului reprezentativ. În functie de autoritatea lor juridica. pentru a elimina conotatia nejustificat minimalizatoare a actelor normative altele decât legea. corespunzând procedurii propriu-zise de adoptare a legii. ca acte emanând de la organul executiv. legea dispune de o forta juridica superioara tuturor celorlalte acte normative ale statului. întrucât el exprima. si prin procedura de adoptare. d) Clasificarea legilor opereaza dupa mai multe criterii108: 1. lucr. Suprematia Constitutiei si constitutionalitatea legilor. implicit fata de alte acte ale organului legiuitor (de exemplu. încât celelate acte normative i se subordoneaza. actele emise de acelasi organ. criteriul legalitatii lor se configureaza numai în raport cu legea.I. spre exemplu. Astfel. intervin. Numai Constitutia se suprapune normativ legii. Normativitatea consubstantiala legii rezida în forta obligatorie si în caracterul ei general. toate celelalte legi trebuie sa se conformeze prevederilor Constitutiei.c) Principalele trasaturi ale legii105. 108Ibidem. în statele federative functioneaza atât organul legislativ federal. legea detine o pozitie ierarhic superioara între izvoarele de drept.este competenta sa emita legea. ea reprezinta principalul izvor de drept. sistemul politic al unei societati.cit. prin sufragiu universal. distingem legi constitutionale. Legeaconsfinteste juridic. reguli specifice de solutionare. 4) Daca actele puterii executive pot fi normative sau individuale. Parlamentul (cuprinzând doua camere: Senatul si Camera Deputatilor) este unicul organ legiuitor. promulgarea legii de catre Presedintele Republicii si publicarea ei în Monitorul Oficial al României.Mihai. când acestea se ivesc. avizarea proiectului legii. precum si legile de modificare a Constitutiei) stabilesc principiile întemeietoare ale vietii sociale si de stat. trasaturi esentiale ale statului de drept. Din punct de vedere formal. derivata: ele se întemeiaza pe lege. Introducere în studiul dreptului. dezbaterea sa. ordonantele emise de Guvern (pe baza delegarii legislative în materii rezervate legii) trebuie supuse ratificarii Parlamentului. procedura de adoptare diferentiaza cel mai oportun. pe care legea însasi nu o poate acoperi fara a înceta sa mai fie lege! 107Radu I. Pentru legile organice. Parlamentul ofera interpretarea general-obligatorie a legilor.ea si numai ea .Legile statelor federate trebuie sa fie în concordanta cu cele ale organelor legislative federale. vol. fiind ea însati o lege. vointa natiunii. 1995. Ed. partea întâi. votarea. îndeosebi sub aspectul fortei juridice. 2) Deoarece legea reglementeaza cele mai importante relatii sociale si datorita faptului ca aceasta reglementare este primara. Procedura de adoptare a legii. Motica. Când se ivesc conflicte între cele doua categorii de legi. legea. medierea divergentelor. în raport cu care au o forta juridica inferioara. de regula. . originara (nu are nici o îngradire sau nu reclama nici o autorizare derivând din acte normative altele decât legea). institutia proprietatii. 3) Legea se distinge de celelalte acte normative. o a doua etapa vizeaza îndeplinirea formelor posterioare adoptarii: semnarea actului legislativ de catre presedintii celor doua camere. organice si ordinare. 105loan Santai. Într-un stat democratic. Forta juridica superioara a legii nu este un scop în sine.

Cele dintâi normeaza activitatea subiectelor de drept. Dupa criteriul obiectului reglementarii juridice. când Parlamentul fie ca nu se poate întruni oportun. si-au largit apoi aria reglementarii asupra altor domenii importante ale vietii sociale si de stat. acorduri etc. reglementeaza relatiile sociale care prin importanta lor fac obiectul normarii prin lege. inclusiv forma de emitere sau întocmire a actelor juridice si aceea în care sa fie sanctionati cei care au nesocotit legea materiala. legile se diferentiaza în legi procedurale si materiale. fara a se invoca însa criteriul ce o întemeiaza.) Fara sa absolutizam aceasta distinctie (care ramâne relativa. guvernul poate emite acte normative cu putere de lege în baza "legislatiei delegate" . tinând de gradul de generalitate a unei alte reglementari juridice cu care se compara). decret.2 Actele normative (ale organelor de s 109loan Ceterchi. organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii s. dobândind în consecinta o pozitie distincta în ierarhia legislativa atât fata de Constitutie. 4. nu dispune totusi altfel fata de cea generala. Însa în statul de drept guvernarea prin decrete-lege nu poate opera decât cu titlu exceptional. conventii. Atunci când Parlamentul nu functioneaza. p. Decretul-lege.Legea speciala produce o reglementare aparte. întrucât are forta juridica proprie legii.61. nedemocratice. care este prin natura ei de stricta interpretare. vezi în continuare tema a VII -a!). 16 3. 110Ibidem.cit. fie ca. se aplica aceasta din urma. Legile se mai diferentiaza în legi generale. si unele acte internationale (tratate. lege pe care o poate chiar modifica sau înlocui. cât si de legile ordinare. initiativa legislativa si procedura de adoptare. reorganizare si largire a Comunitatii Europene. în momente de tranzitie politica. Se întelege totodata ca.. acelea prin care se instituie starea de necesitate. Articolul 72. o lege generala în raport cu acele legi speciale ce cuprind dispozitii penale. si relatiile dintre ele. sistemul electoral. În caz de concurs între legea generala si legea speciala. de asemenea. cu toate ca nu emana de la Legislativ. astfel. persoane fizice si juridice. lucr. organizarea si functionarea partidelor politice. în interpretarea Curtii de Justitie a C. pe de alta parte este lege. se aplica aceasta din urma. administrativ. Legile procedurale stabilesc forma de desfasurare a unei actiuni sau activitati publice sau private. Codul penal este. de asemenea. Executivul este acela care poate da. acte cu putere de lege. Cât priveste legile sau reglementarile exceptionale. dar si cu principiile de la care el porneste. ca izvor al dreptului. La acelasi nivel cu legea sunt. Consideram ca aceasta distinctie marcheaza vointa legiuitorului de a se exprima juridic cât mai nuantat în raport cu situatiile particulare. care.3 din Constitutia noastra prevede expres si limitativ domeniile care fac obiectul exclusiv al legilor organice (de pilda. Pentru evitatea vidului de putere de legiferare s-a creat astfel practica elaborarii decretelor-lege de catre puterea executiva (Seful statului sau Guvernul). fiscal etc. cu un caracter hibrid.). distingem legi cu caracter civil. pe de o parte. asa cum probeaza experienta politica. daca initial consfinteau organizarea.Teoria dreptului si practica unor state.. speciale si exceptionale. Astfel de acte sunt. Codul civil este o lege generala fata de legea contractelor economice. ireductibile. particulara si particularizanta comparativ cu exigentele legii generale. functionarea si structura organelor statului. revolutie). 111Prin crearea Comunitatii Economice Europene s-a cristalizat ca izvor de drept pentru statele membre asa-numitul drept comunitar care. Decretul-lege este. Acest drept comunitar cuprinde tratatele internationale de înfiintare. În literatura problemei se mentioneaza aceasta forma de clasificare. Decretul-lege se origineaza în sistemul politico-juridic modern si are scopul sa asigure continuitatea functionarii puterii publice în conditiile de criza. este un izvor de drept sui-generis110.a. organice si ordinare intervin deosebiri semnificative (care fac obiectul analizei unei alte discipline: Dreptul constitutional) în ce priveste. el are totusi putere de lege. statueaza asa-numitele legi organice. penal. p. 3. permanetizarea normarii prin decrete cu putere de lege conduce la regimuri autoritare. Legile ordinare reglementeaza acele domenii ale relatiilor sociale care nu constituie obiect al reglementarii primelor doua categorii de legi. pentru ca parvine de la Executiv.). care reprezinta dreptul comun. inclusiv a României. Ion Craiovan. dupa principiul "lex speciali derogat generali" . semnate si ratificate (precum "Conventia Europeana a Drepturilor Omului" pentru statele membre ale Consiliului Europei)111. numite decrete-lege. În situatii provizorii. atunci când legea speciala. precum acelea din România de dupa 22 decembrie 1989. alin. n-ar putea adopta rapid initiativele legislative necesare ori a fost desfiintat în urma precipitarii evenimentelor politice (lovitura de stat. (Astfel. prin sistemul sau mai putin prompt de functionare. 2. de exemplu.E. Dupa criteriul continutului lor. special precizate în Constitutie. ar avea prioritate fata de sistemul dreptului national al fiecarui stat component (în legatura cu aceasta problema. pâna la constituirea Parlamentului în urma alegerilor din 20 mai 1990. Între legile constitutionale. normele juridice elab orate de institutiile comunitare 41 . ele vizeaza situatii cu totul particulare.C. trebuie totusi sa o retinem datorita importantei ce o are pentru procesul interpretarii si aplicarii dreptului109.60-61.

lucr. recomandari) si deciziile interpretative ale Curtii de JL Ion Craiovan. urmatoarele categorii de acte normative subordonate legii: acte ale {efului statului. numirile sau rechemarile din functii diplomatice).hotarâri. lucr.. prin lege. Alaturi de normarea prin lege (activitatea legislativa a Parlamentului). care sunt deci acte concrete. deciziile delegatiei permanente si dispozitiile (normative) ale primarului. scolar etc. a) Decretele prezidentiale cu caracter normativ sunt emise de Presedintele României în situatiile prevazute de Constitutie si legi: cu ocazia declararii mobilizarii. administratia publica). exercitându-si autoritatea executiva pe întreg teritoriul statului. Emise în baza legii cu scopul aplicarii legilor. ca urmare. în virtutea continutului sau. în consecinta. ea cuprinzând. decretelor.) se adopta în baza prevederilor exprese ale legii. provenind de la puterea legislativa. decizii. fiind emise pentru domenii rezervate legii. reglementarea unor contraventii s.). opereaza. La diferitele niveluri ale puterii executive se întâlnesc "normativele". în România. ordinele prefectului (daca cuprind norme juridice).a. Conducatorii organelor locale de specialitate (directiile financiara. se poate preciza ca forta juridica a actelor normative si. Alte izvoare ale dreptului . acte ale organelor locale. când asemenea împuterniciri lipsesc. aceste decrete trebuie contrasemnate de Primul ministru. organizarea administrativa centrala si locala. astfel. "normele interne" s. Fundamentându-se pe Constitutie si legi. 4. actele acestor organe. c) actele normative respective trebuie sa se circumscrie limitelor competentei materiale si teritoriale a organului de la care provin. individuale (ele privesc. întrucât se conformeaza prevederilor ei. de exemplu. b) organele de stat în cauza nu pot emite reglementari primare sau pentru domenii supuse normarii prin lege. (regulamente. Aceasta actiune normativa incumba urmatoarele exigente: a) actele elaborate nu trebuie sa cuprinda dispozitii contrare Constitutiei si celorlalte legi. Ion Craiovan. presedintie sau de la administratia publica ierarhic superioara. Acestea. a instituirii starii de urgenta ori a declararii razboiului. gvernul poate adopta (asa cum am precizat supra) ordonante.69/1991 privind administratia publica locala. Presedintele mai emite si decrete fara caracter normativ. Amintim.cit. Distingem. "standardele" .a..cit. pe lânga actele normative deja enuntate. aceste acte îsi pierd efectul juridic. hotarârile prevad masuri de aplicare a legilor în cele mai diferite domenii (de exemplu.cit. d) Potrivit Legii nr. având precizat temeiul lor legal. Ioan Ceterchi. p. de munca si ocrotiri sociale. hotarârilor si regulamentelor Guvernului. locul ocupat pe scara ierarhica a izvoarelor de drept depind de pozitia de autoritate a unui organ de stat în cadrul sistemului autoritatilor publice (implicit de categoria de organe .) emit dispozitii pe baza actelor normative cu autoritate juridica superioara. dar actul normativ de autoritate juridica superioara cere. p. ordonante. sanitara. acte ale organelor centrale executive .82-84. În baza unei împuterniciri exprese si pentru o durata limitata. acordarile sau avansarile în grade militare. Ele se mai adopta în mod exceptional. Desigur. care sa impuna un mod unitar de executare. decretelor. a tuturor domeniilor sau a tuturor detaliilor unui raport social.legislativa ori executiva . b) Hotarârile cu caracter normativ ale Guvernului se întemeiaza în calitatea acestuia de a fi organ de vârf al administratiei publice. Ioan Santai. c) Ordinele cu caracter normativ si instructiunile ministrilor si ale celorlalti conducatori ai organelor centrale de specialitate ale administratiei de stat (Banca Nationala. care se aplica întotdeauna prioritar.61-62. numite decrete. în limitele unei unitati administrativ-teritoriale se manifesta ca izvoare de drept hotarârile normative ale consiliilor locale.în care se integreaza organul emitent) si de caracterul general si sau special al competentei sale materiale. c) toate aceste acte trebuie elaborate în forma si cu procedura stabilite pentru fiecare dintre ele. aceste acte normative asigura exercitarea atributiilor în interes local al autoritatilor mentionate. ministere sau alte organe centrale de stat.a. sa se elaboreze si sa se aplice un act subordonat. infinitatea relatiilor ce alcatuiesc sistemul socio-uman fac imposibila cuprinderea exhaustiva. hotarârile normative ale Senatului si Camerei Deputatilor. În rezumat. hotarârile (acelea care au caracter normativ) ale consiliului judetean. prin care acestea îsi adopta regulamentele de functionare. prin lege. modul de realizare a activitatii economice si financiare. trebuiesc supuse aprobarii ulterioare a Parlamentului. elaborate de Guvern. paleta izvoarelor dreptului este mai bogata. produc efecte în aceeasi masura obligatorii ca si legea pentru subiectele la care se refera. Daca totusi intra în dezacord cu legea. inspectoratele pentru cultura.61). si o sustinuta actiune normativa a celorlalte organe de stat (Presedintele Republicii.Complexitatea vietii economice si social-politice.. Desi sunt subordonate autoritatii legii. p. instructiuni. Semnate de Presedinte. si alte acte normative ale organelor de stat. Directia Centrala de Statistica s. hotarârilor regulamentelor. d) se cere respectata ierarhia fortei juridice a actelor normative în stat. lucr.

într-un proces evolutiv.cerea izgonirea celui vinovat din comunitate. dreptul obisnuelnic nu accepta pedeapsa cu moartea.p. întemeiat în obiceiul pamântului (mos majorum). totodata.Mihai. comercial. În caz de furt.Motica. mai târziu ea s-a bazat pe proprietatea devalmasa a unui grup largit de oameni. în cazul infractiunilor mai usoare se aplica "strigarea peste sat" . practica însasi trebuie sa fie altceva decât o suma de activitati desfasurate mecanic-existential. în timp ce padurea. de dreptul muncii. normele cutumiare au existat la toate popoarele.a. Daca la început obstea era legata de o proprietate restrânsa. ea genereaza cutuma daca da curs unor necesitati sociale si daca. 112Ioan Santai. potrivit art. ele se organizeaza si functioneaza dupa propriile lor statute. obisnuinte. individuale sau chiar normative. jus vetus al dreptului roman dinaintea Legii celor XII Table a avut un net caracter cutumiar. lucr.1450. Sub incidenta izvoarelor de drept intra doar actele juridice unilaterale cu caracter normativ. bancile etc. ci si la toate urmarile ce obiceiul sau legea le dau obligatiei. care semnifica oprobiul comunitatii fata de fapta comisa.cit. izlazul si apele erau în folosinta comuna.1. Organizatiile nestatale încheie diferite acte juridice cu caracter civil.85. 43 . astfel încât sa-si gaseasca reflexul necesar în sistemul activitatilor omenesti. În marea lor majoritate. dreptul obisnuelnic a operat si asupra relatiilor sociale generate de o alta activitate traditionala: pastoritul. 113Ion Dobrinescu. implica o organizare juridica specifica privind complexul de reguli în desfasurarea muncii în stâna. ci s-au constituit spontan.2. stapânirea romano-bizantina la Dunarea de Jos n-a anulat vechea structura juridica a populatiei autohtone. Gh. Obiceiul juridic (cutuma)113 Cutuma reprezinta regula cristalizata în decursul timpului si acceptata cu rang de lege din stramosi. emis de aceiasi bani al Severinului în 1478 si care se referea la procedura juratorilor. caracterizata prin transhumanta. obligatiile care reveneau fiecaruia. un caracter juridic.cit. hotul era purtat prin sat cu lucrul furat. De pilda. uneori pot emite acte juridice unilaterale specifice. de pilda. Multe secole dupa intrarea în vigoare a dreptului scris. îndeosebi acela referitor la relatiile din cadrul obstiilor satesti. Cod civil.131-134. dispretul colectivitatii. valoarea normativa a obiceiului nu a disparut cu totul. precum si alte forme ale ceea ce am putea numi generic obicei. de durata. închirierea mobilelor pentru utilarea si decorarea caselor. dupa natura sa.4. apartamente sau magazine. recunoscuta în districtele românesti.cit.pornind de la specificul viziunii noastre spirituale . Izvoarele scrise le-au confirmat autenticitatea si utilitatea. influentând însasi structura acestuia. p. asa cum atesta documentele. obisnuit. p. În materie penala. iar aceasta l-a validat ca norma juridica. cu titlu sanctionator. recunoscute si garantate de stat. Cod civil.. Radu I. Înainte de aparitia dreptului scris. conventia obliga nu doar la ceea ce prevede expres. se preciza ca aceasta s-a facut "antique et approbata lex districtuum valachicalius universorum" .38-39. apartamentelor sau magazinelor se considera facuta pentru durata ordinara a închirierilor de case. Ele nu au fost acreditate printr-un act emis de cineva. ori acela care a fost invocat de parti în fata unei instante de judecata. În alta zona a tarii. având sau nu un scop lucrativ ori personalitate juridica. Activitatea pastorala. Populatia româneasca din Transilvania a purtat o lupta tenace. A dobândit aceasta calitate doar obiceiul sanctionat (recunoscut) prin încorporare într-o norma oficiala. în societatea noastra exista si actioneaza numeroase organizatii si asociatii nestatale sau private de diferite tipuri (cooperativele. este uniforma si se aplica repetat pe o anumita durata. Se întelege ca simpla repetare a unor practici nu asigura formarea unei cutume. 4. împartirea roadelor s. care aplica dreptul "vulgar" . adica dupa legea veche.Actele normative ale organizatiilor nestatale112 Pe lânga autoritatile de stat. în masura sa provoace efecte în afara lor. pentru conservarea stravechilor norme cutumiare.2. el a continuat sa se aplice. ci . De pilda. formate prin legaturile de rudenie si comunitate. Contextul social al convietuirii umane a generat permanent uzuri. societatile. publice. Indiferent de raporturile de rudenie dintre ei. Conform art. într-un act emis la 1500 de catre banii Severinului. datini. Este semnificativ faptul ca actele acestor organizatii nu au. ocupatiile straine nu au putut împieta obiceiul pamântului.. lucr. alin. Asa cum atesta si în prezent unele dispozitii din dreptul nostru. iar într-un act de judecata. lucr..vol. La români. elaborate în baza unor prevederi exprese ale organelor de stat sau în consonanta cu exigentele generale ale legii. În tara noastra. manifestânduse ca cele mai vechi norme juridice. se invoca jus Valachium sau jus Valachorum în materie de zestre. satenii se asociau.970. ele reglementeaza raporturi juridice proprii acestor organizatii. uneori oferind si motivatia pastrarii lor.I. Dar nu orice obicei a devenit izvor de drept. provocându-se astfel. repartizându-si portiunile de teren agricol pe care le lucrau anual.). membrii lor respectându-le benevol sau prin aplicarea mijloacelor sanctionatorii acceptate de colectiv.

în baza sa se încheie contractele individuale de munca. contractul ia forma acordului. poate întretine arbitrariul. el dobândeste valoarea unui act normativ. 114Nicolae Popa. lucr.a. adoptata în acelasi an si la care au aderat statele membre ale O. adoptat la Londra în 1945. Tin de dreptul cutumiar si dispozitiile de trimitere la notiuni nedefinite legal. contractul normativ a însemnat un izvor important al dreptului constitutional. 4. art. Trebuie mentionat totusi ca înserarea obiceiului în dreptul contemporan prezinta o seama de dificultati. în materia uzantelor diplomatice) ori pentru dreptul comertului international. legea instituie contraventii si sanctiuni. De aceea. prin ambiguitatea interpretarii.Anglia. situatie în care judecatorii aplica aceste notiuni prin raportare la obiceiurile locale avute în vedere de parti. fara sa defineasca însa regulile sociale a caror nesocotire este pedepsita. ordinea si linistea publica) sau bunelor moravuri (de exemplu. Obiceiul contravine caracterului organizat al activitatii legislative si rigurozitatii actului normativ. conventiei. au fost si cazuri când iobagii rasculati au obtinut unele drepturi prin conventiile încheiate cu nobilii (care se grabeau sa le încalce). care admite ca izvor de drept exclusiv legea scrisa. Când un contract nu refera la un raport juridic concret. aici functioneaza principiul legalitatii pedepsei si incriminarii .88.este acordul între doua sau mai multe persoane. de dreptul scris.Nulla poena sine lege. p. nenormate. Totodata. din aceasta cauza.201. Dupa terminologia adoptata în dreptul international. aceste dispozitii sunt ele însele garantate de stat. de pilda.cit. 4. Ca forma de exprimare a dreptului. în dreptul intern. în conditiile precizate. În legatura cu acestea. cutuma reprezinta un izvor important pentru dreptul international public contemporan (de pilda. feudalii si orasele. art. "Actami" .. spre a constitui sau stinge între dânsii un raport juridic" . în ultima analiza. Prin intermediul unui astfel de contract si-au reglementat relatiile nobilimea si regalitatea (Magna Charta Libertatum . Bucuresti.942 . ca un important izvor al dreptului muncii si securitatii sociale. Sunt si situatii în care legea precizeaza fapte ce contravin direct regulilor de convietuire sociala (de exemplu. acesta reglementeaza raporturi juridice de importanta locala. "culpa" s. contractul actioneaza îndeosebi în domeniul dreptului international public. Contractul colectiv de munca prevede conditiile generale ale organizarii muncii într-o ramura determinata. 1215). obiceiul nu este sincron ritmului devenirii sociale si.N. Carta Organizatiei Natiunilor Unite. De asemenea. Daca. nullum crimen sine lege . Pentru dreptul intern. ca atare. Contractul normativ "Contractul . p. Statele sunt subiectele principale ale relatiilor de drept international. în materia raporturilor personale nepatrimoniale dintre soti sau dintre parinti si copii. Contractul normativ este instrumentul juridic prin care statele federative stabilesc structura unionala.în functie de obiceiul locului. În fond. avem de-a face deja cu reguli juridice propriu-zise care. declaratiei etc. asa cum a fost întelegerea semnata la Cluj . ci stabileste reguli cu caracter general. manifestându-se ca izvor de drept.2). 115Ioan Santai. tratatului. 1994. cutuma constituie doar cu titlu exceptional un izvor de drept si numai daca legea trimite expres la obicei. implicit. Nu trebuie însa neglijat faptul ca. care sa serveasca la orientarea partilor. contractul normativ se manifesta. deoarece a reglementat domenii de baza ale constructiei social-politice. în Codul familiei. precum acelea de "bun proprietar" . Spre deosebire de statutul ei pe planul intern al dreptului. au ca izvor de drept actul normativ care le consacra115.Ed. dinamicii activitatii nomative.. Decretul nr. Sunt. Existenta contractelor colective si a contractelor de adeziune a fost apreciata în teoria juridica ca un argument în favoarea punctului de vedere dupa care dreptul n-ar fi doar o emanatie a statului. ele fiinteaza deoarece statul le îngaduie prin sistemul sau legislativ114.321 din Codul penal incrimineaza ultrajul contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice). Regulile de convietuire sociala Regulile de convietuire sociala sunt un izvor indirect al dreptului si aceasta doar atunci când legea refera expres la ele. pactului.153 din 1970 pentru stabilirea si sanctionarea unor contraventii privind regulile de convietuire sociala. ele îsi normeaza raporturile în baza unor acorduri stabilite.. izvoare ale dreptului international Statutul Tribunalului Militar International de la Nurnberg. întemeindu-se pe alte dispozitii care legitimeaza contractul colectiv sau de adeziune. în cadrul dreptului penal rolul ei este cu totul exclus.4. În istorie. în raport cu care generarea spontana a obiceiului este prea lenta.precizeaza Codul civil în art. în unele ramuri de drept cutuma mai este prezenta într-o oarecare masura.Manastur la 6 iulie 1437. protocolului. Teoria generala a dreptului. Atunci când însasi legea reglementeaza nemijlocit unele reguli de convietuire (de pilda. seniorii si vasalii.U. deoarece dispozitiile general-obligatorii sunt stipulate în contractele în cauza de catre sindicate prin negocieri cu patronatul.3. . Sub forma contractului colectiv de munca.

195.. atunci când nu exista o practica judiciara uniforma în aceeasi materie. scopul lor este explicarea sensului real al normei în vigoare. urmeaza sa se conformeze principiilor fundamentale ale dreptului ori celor generale ale ramurii sau institutiilor juridice în cauza. Nefiind izvor de drept si neavând caracter obligatoriu pentru judecatori (care se conduc numai dupa lege). acest sistem a asigurat suprematia legii. principii generale. ele ramân corective ale dreptului jurisprudential. Doctrina juridica generalizeaza ceea ce este esential în conduitele individuale si în situatiile juridice concrete. un izvor de drept. judecatorul are capacitatea de a institui reguli noi de drept. 45 . legile existente se transforma într-un izvor secundar de drept.43. deciziile Curtii Supreme de Justitie pot fi totusi avute în vedere de instantele de judecata. importanta ce o avea în perioada formarii dreptului. cu conditia sa existe o ratiune identica (ratio decidendi). precum si constiintei sale juridice.4 din Codul civil cuprinde expres interdictia ca judecatorul sa creeze norme prin hotarârea pronuntata). în timp ce precedentul judiciar ramânea într-o pozitie subordonata. orientari în activitatea judiciara a instantelor. Deciziile prin care se solutioneaza sesizarile se pronunta de Sectiile Unite si se aduc la cunostinta instantelor de Ministerul Justitiei. ele nu completeaza si nici nu dezvolta legea. deciziile asigura. Dupa cum s-a observat. ori ca propunere însusita de legiuitor si investita cu forta normativa. în Insulele Britanice dreptul a pastrat prin expresie caracterul de drept al precedentelor. dreptul precedentelor opune rezistenta la nou. 119 Nicolae Popa.90. Solutiile se pronunta numai în interesul legii.. 120 Ion Dobrinescu. Este specific dreptului precedentelor crearea lui jurisprudentiala (judge made law): hotarârile instantelor de judecata au efecte nu doar asupra partilor din proces. de denegare de dreptate). Ele au acoperire în prestigiul si pozitia organului care le emite 118. puterea judecatoreasca nu este competenta sa faca legea. prevederile sa nu fie suficiente ori sa nu fie îndeajuns de clare.5. cit. prin intermediul procurorului general. dat fiind specificul lor. sau ministrul justitiei.414 din Codul de procedura penala prevede: " Procurorul general. Pe fondul caracterului obligatoriu al legii si al modului ei unitar de aplicare. lucr.s. Cu toate acestea. individualizarea sanctiunii (amenda sau închisoare) si a limitelor ei.44. aplicarea uniforma si unitara a legii.H. odata cu dezvoltarea activitatii normative a statului. dar si asupra a ceea ce nu este normat. sa legifereze. nu au efect asupra hotarârilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese" . Nefiind date în cauze concrete. ca recomandare oportuna practicii judiciare. cu toate acestea stiinta juridica nu reprezinta. prin îndrumarea instantelor. p. În practica pot aparea însa cazuri pentru a caror solutionare. conform art. direct. are dreptul.) Doctrina juridica (stiinta juridica) rezida în demersul conceptual. nu si pentru alte cauze similare.cit. în ce priveste. (În acest sens. Impunându-se în majoritatea statelor. lucr. În virtutea acestui fapt. Judecatorul nu poate adopta norme (art. urmarind aplicarea unitara a dreptului. cit. sistem evoluat si dominat de legi scrise. ea nu se pronunta numai asupra a ceea ce este normat si apartine legalitatii. în tarile europene continentale cutumele au intrat în impact cu dreptul roman. aplicarea diferentiata a normei. Potrivit principiului separatiei puterilor în stat si aceluia al legalitatii. ci pot deveni izvor de drept si pentru alte procese. p. În raport cu statutul acestor reguli. în functie de exigentele intereselor sociale. nereusind sa depaseasca închistarea traditiei si sa ofere modele juridice rezonante schimbarilor sociale117. de pilda. investigatiile si interpretarile pe care teoreticienii dreptului le dau fenomenalitatii juridice 119. Dar hotarârea judecatoreasca are forta normativa numai pentru cauza în care s-a dat. I.3 din Codul civil. Deciziile nu creeaza norme noi de drept. în solutionarea unei cauze. pentru a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legilor penale si de procedura penala pe întreg teritoriul tarii. însa constituie o virtualitate juridica120. formulând. Desi constituie o forma riguroasa si sistematica de cunoastere a fenomenului juridic în ansamblul sau. p. Dreptul contemporan românesc nu conceda jurisprudentei calitatea de izvor de drept..n.. nu se poate ocoli. Altfel spus. 116Ion Dobrinescu. datorita valorii intrinseci. 117Ibidem. investit cu întâietate116. Acestea stabilesc. Însa argumentul stiintific se poate afirma. cit. în care principiile si institutiile juridice erau dispuse organizat în coduri. în rezolvarea unei cauze. ea este chemata sa aplice legea care este edictata de Parlament. Practica judiciara si doctrina juridica De-a lungul timpului. 118Ioan Santai. asa cum s-a întâmplat si cu obiceiul juridic. Întrucât judecatorul este obligat totusi sa dea o solutie (altfel el s-ar face vinovat. dar deducându-se din ele. lucr. art. nici ea. lucr. Practica judiciara (jurisprudenta) a pierdut.. Legata de jurisprudenta este si problema deciziilor Curtii Supreme de Justitie. p. în analizele. sa ceara Curtii Supreme de Justitie sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea instantelor de recurs.

dezvoltarea si racordarea dreptului la exigentele vietii sociale. Izvoarele dreptului sunt într-o dinamica permanenta. au concedat celor mai renumiti jurisconsulti dreptul de a da avize în solutionarea unei cauze. în dreptul roman. avize pe care judecatorii trebuiau sa le respecte (jus publice respondendi). ci o aplica si. precum si aceea a lui Modestin si Gaius au dobândit autoritatea legii pe baza hotarârii (din anul 426) a împaratilor Teodosiu al Il-lea si Valentinian al IlI-lea.45-46. Împaratii romani. în consecinta. forma de exprimare a dreptului. izvor al dreptului. cu toate acestea ea a împlinit un atare rol îndeosebi în Antichitate si în Evul Mediu. îmbraca cu necesitate o anumita forma. S. Acesta dispune de o modalitate unica de exprimare: actul normativ. Ion Craiovan. sunt sanctionate de legiuitor. Celelalte izvoare de drept (decrete.) jurisprudentei? Desi nu este. Bucuresti. Mihai Jacota. numita izvor de drept. de asemenea. al IlI-lea d. .U. dobândind autoritate de lege. opera lui Papinian. Cu toate acestea. În sistemul izvoarelor dreptului românesc contemporan.Treptat. hotarâri. Drept privat roman.A. Diversivitatea izvoarelor dreptului este subsumata ordonator amintitei ierarhii. de aceea. ocupa locul principal în ierarhia izvoarelor de drept. pentru a obiectiva adecvat vointa legiuitorului. Evul Mediu a prilejuit doctrinei juridice resuscitarea autoritatii în efortul de receptionare a dreptului roman si. în România. îndeosebi acelea ale lui Paul si Ulpian. Aceasta este forma anume aleasa de legiuitor pentru a-si afirma vointa. Astfel. forta acestor avize s-a extins si la solutionarea altor cauze similare. constând în faptul ca acesta se exprima prin norme care. aproape în regula generala. p. Legea. dar sunt chemate sa o execute prin reglementari adecvate de aplicare la situatiile particulare. constituia temeiul hotarârilor judecatoresti. Opinia concordanta a juristilor (communis opinio doctorum). judecatorul si. p. Evolutia dreptului în diferite state s-a legat în buna masura de aportul doctrinei la unificarea. caracterizata în primul rând prin prevalenta dreptului sens. doctrina juridica nu mai constituie astazi un izvor de drept. ca izvoare indirecte. rezultat apt sa asigure ierarhia functionala si coeranta sistemului normativ al dreptului. lucr. Editura Didactica Pedagogica. Astfel. Ce reprezinta caracterul sistemic al izvoarelor de drept? Care sunt limitele izvoarelor indirecte ale dreptului? Relevati deosebirea dintre un act juridic normativ si un act juridic individual. nu instituite. întrucât ele sunt un produs spontan al evolutiei sociale. Canada etc. 122Ioan Ceterchi. forma care confera o autoritate determinata si. au reprezentat izvorul principal al Digestelor sau Pandectelor lui Justinian121. ca elaborat normativ al Parlamentului . o cerceteaza. Cutuma si regulile de convietuire sociala. epoca moderna marcheaza practic stingerea rolului de izvor de drept care revenise pâna atunci doctrinei juridice122.Chiar daca. Lucrarile jurisconsultilor. numita. Corelarea normelor în sistemul izvoarelor de drept apare astfel ca un rezultat absolut necesar al normarii juridice. un loc anume unei/unor norme pe scara ierarhica a sistemului juridic normativ. în acela de prelucrare a cutumelor. ordonante.Chr.cit.autoritate etatica întruchipând suveranitatea nationala -. jurisconsultii au fost investiti cu raspunderea dezvoltarii si adaptarii reglementarilor juridice la realitatea dinamica a vietii sociale..). Întrebari pentru autoevaluare si control - Explicati legatura functionala dintre forma de exprimare a dreptului si puterea normativa a unui izvor al dreptului. Ce deosebire este între lege si decretul-lege? Dar între o ordonanta si o ordonanta de urgenta? Cum se explica calitatea de izvor de drept atribuita în unele tari (Marea Britanie. Paul si Ulpian (sec. teoreticianul nu creeaza legea. ca problema de cunoastere stiintifica. respectiv. Rezumat Pe lânga dimensiunea de continut (valoric). dreptul are si o componenta de ordin formal.65. jurisprudenta si doctrina juridica nu sunt considerate izvoare ale dreptului.. cu atuurile pe care le are în raport cu izvoarele indirecte ale dreptului. doctrina juridica poate influenta vointa legiuitorului? Dar a judecatorului? TEMA A V-A 121 Vladimir Hanga.) trebuie sa consune spiritului legii. pe care nu numai ca nu o pot contrazice. ordine si instructiuni etc. al carei vector tine azi tot mai mult de vointa comunitatii si nu de etatismul traditional. de la August încoace. 1964. respectiv.

activitate care se finalizeaza prin adoptarea actelor normative. cât si una de apreciere. b. se desfasoara dupa urmatoarele principii4: a. transpunându-le normativ în planul dreptului. Aprecierea faptelor sau relatiilor ca valori sau nonvalori se leaga de importanta pe care o primeste în domeniul dreptului delimitarea abaterilor disciplinare de faptele ilicite administrative sau penale. într-un sistem de drept. influentând în ultima instanta însusi obiceiul reglementarii juridice. d. Eugen Barasch . cât si ale Guvernului ca initiator al proiectelor de legi. Trecerea de la indicativ (socialul) la imperativ (dreptul) este conditionata de cunoasterea sistematica a fenomenelor sociale. care sa realizeze un echilibru dinamic între tendintele. Transpunerea în drept se serveste de anumite mijloace: totalitatea artificiilor ori procedeelor prin care cerintele sociale. Relatiile care necesita o reglementare juridica sunt supuse nu numai cunoasterii stiintifice. deopotriva îndreptatite si corelate complementar. Principiul fundamentarii stiintifice a normarii juridice.ELABORAREA SI SISTEMATIZAREA DREPTULUI 1. potrivit caruia activitatea normativa trebuie sa se realizeze dupa programe de legiferare ale Parlamentului. 47 . Substanta normativitatii juridice este data de viata sociala. Principiul planificarii legislative. si decizie (axiologica si praxiologica). care reclama. c. p. ci si activitatii de evaluare. predictia asupra principalelor efecte ale noului act normativ. cu ajutorul conceptelor si metodelor consacrate ale stiintelor. transferul de la social la drept are loc cu ajutorul tehnicii juridice. dreptul reuseste sa fie o expresie (specifica) a realitatii sociale. în functie de conditii si exigente3. Numai prin reflectarea. se realizeaza îndeosebi prin activitatea normativa a organelor de stat. Astfel încât. Principiul suprematiei legii. pe lânga amintita cunoastere aprofundata a realitatii. Gh. cetateniei. Se nasc dreptul subiectiv si obligatia juridica. de relatiile economice. p. Din domeniul a ceea ce este (relatiile si interesele sociale) se trece în domeniul a ceea ce trebuie sa fie (exprimarea normativa a relatiilor si intereselor sociale). Valorile permanente ale dreptului nu trebuie sa fie sacrificate printr-o legislatie precipitata. dupa decembrie 1989 s-au legiferat acte normative deosebit de importante pentru viata social-politica a României si pentru statul de drept.163. Legiuitorul desfasoara si trebuie sa desfasoare permanent aceasta complexa operatie. optiuni care determina adoptarea unor solutii legislaive si nu a altora. Toate actele normative ale celorlalte organe de stat trebuie sa se întemeieze pe lege. justitie. ea reglementând cele mai importante relatii ale vietii sociale si fiind Traian Ionascu. Sistemul de drept trebuie sa fie un sistem deschis. optiune. relatiile respective devin obligatorii. nu trebuie sa fie blocata de conservatorismul juridic (si politic) anchilozant. formând continutul raportului juridic2. legile organice referitoare la administratie (Guvern. Aprecierea faptelor ocrotite determina si modalitatea de ocrotire juridica. regiilor autonome. p. a faptului social. în functie de tabla de valori a societatii reflectata în optiuni valorice (de interese si idealuri) ale legiuitorului. 1991. p. puterea ce exista în câmpul relatiilor sociale. îndeosebi la nivel legislativ. însotita de inventarierea legislatiei existente în materie si de sesizarea imperfectiunilor sale.2/1964. dupa care legea se bucura de forta juridica suprema în ierarhia izvoarelor de drept. Principiul asigurarii echilibrului între stabilitatea si mobilitatea sistemului de drept. de familie s. legile asupra fondului funciar. la acestea se poate adauga cercetarea comparativa a legislatiei din alte state. cunoasterea obiectiva. Inserarea continuturilor sociale în ordinea de drept. în câmpul relatiilor juridice. 1994. tendintele de organizare si schimbare dezirabila îsi primesc. în "Studii si cercetari juridice" . În procesul elaborarii dreptului. discontinuitatea. ministere. Teoria generala a dreptului Ed.180. Natura valorii ocrotite determina si modalitatea de ocrotire juridica. adoptata de camerele Parlamentului. Bobos. Cluj-Napoca.130-131. Ioan Santai. ea însasi revendicata cerintelor vietii. modelarea normativa cu caracter juridic este deopotriva o activitate de cunoastere (stiintifica).160-161. Fiind consfintite prin lege. Introducere în studiul dreptului. Universitatea din Sibiu. Legiferarea însasi poate fi o stiinta care sa faca din demersul legislativ mai mult decât o preocupare de ordinul tehnicii juridice. cum ar fi Constitutia. nr.a. Dupa caz. Despre relativa independenta a unor aspecte ale formei în drept. ramâne o conditie fara de care nu se poate vorbi de o legiferare eficienta. care absolutizeaza negatia. Ibidem. organe locale). modificând oportun prevederile legale asupra acestor fapte. Detinatorul de drepturi devine titular de drepturi. Subiectul activ are acum dreptul sa pretinda o conduita anumita din partea celorlalti. Activitatea normativa si principiile ei Crearea dreptului. adica ridicarea vointei publice la rangul de lege. dupa cum deschiderea la novatia normativa. privatizarii. nedeformata dogmatic-subiectivist. Dreptul se foloseste de tehnica juridica pentru a transfera la nivelul subiectelor de drepturi. Problema constantelor dreptului. politice. societatilor comerciale etc. Activitatea normativa. În acest sens. Puterea de stat este interesata sa promoveze anumite relatii sociale. consacrarea sub forma normei juridice1. "Dacia" . de conservare si schimbare. alese prin sufragiu universal.

. Daca prin aceasta din urma întelegem aspectele tehnice în procesul de elaborare a dreptului.e. p. sistematizare si aplicare a dreptului. Ea vizeaza. structura actelor normative. asigura forma actului normativ. stilul si limbajul specific în reglementare. 1983. Legiferarea este crearea deliberata a normelor de drept si. cât si aplicarea lui (cf. suprapunerilor si contradictiilor dintre diferitele reglementari. Cu atât mai putin acceptabila este tendinta care contrapune absolutizant dreptul (considerat "pur") realitatilor sociale. de pilda. fara receptatea carora nu se puteau crea raporturi juridice si nu putea fi sanctionata nesocotirea normei de drept. a normelor cazute în desuetudine. care trebuie sa reprezinte sinteza experientelor acumulate de participantii la viata sociala. 3. Tehnica juridica este rezultatul vointei oamenilor. experiente restructurate însa din perspectiva tablei de valori acceptata de legiuitor. În secolul al XVIII-lea si mai ales în urmatorul se elaboreaza lucrari referitoare la tehnica juridica. care urmareste sa transpuna "datul" în forma juridica. 2. coerenta interioara a sistemului de drept nu trebuie afectata prin modificarile si abrogarile. însasi tehnica juridica foloseste metode stiintifice si porneste de la rezultatele stiintei în elaborarea si realizarea dreptului.Bobos. este tot atât de lipsita de temei si tendinta apartinând celeilalte extreme si care unifica nenuantat tehnica juridica cu stiinta dreptului. alcatuind norme juridice. a ordinei juridice pozitive. reducându-l la aspectele exclusiv tehnice. pe baza constiintei juridice a societatii 8. luate împreuna. prin cea dintâi desemnam atât elaborarea dreptului. nu însa si îngrosarea ei. metode folosite în realizarea operatiunilor juridice.).1. invocau o seama de formule solemne în elaborarea si aplicarea dreptului.398-400. No]iunea de tehnica juridicasau tehnica a dreptului are o sfera de cuprindere mai larga decât aceea de tehnica legislativ a. Tehnica juridica s-a ivit odata cu dreptul. el trebuie sa se materializeze în formule. Tehnica legislativa a stabilit partile lui constitutive care. ignorând procedeele de conceptualizare. ele însele necesare. prin aceasta. care sunt opera tehnicienilor" 9. Tehnica juridica5 Tehnica juridica6 trimite la anumite reguli. b) note de fundamentare (în cazul ordonantelor si al hotarârilor Guvernului. Legiferarea implica doua momente: primul reclama constatarea existentei situatiilor sociale ce necesita reglementarea juridica. cu care însa se afla în corelatie.164. .28 din Legea 24/200010. mentionam ca proiectele de acte normative trebuie însotite. de norme. p. creatie artificiala. al doilea consta în configurarea idealului juridic ce urmeaza sa modeleze situatiile în cauza. în fond. Francois Geny (în lucrarea "Science et tehnique juridique") subliniaza deosebirea dintre stiinta si tehnica juridica pe baza conceptelor de "dat" si "construit". Principiul unitatii reglementarilor juridice cere ca fiecare nou act normativ sa se integreze organic în cadrul celor deja existente în ramura de drept respectiva si în ansamblul sistemului de drept. a paralelismelor. Ioan Ceterchi. Progresul în aceasta privinta este marcat astazi de faptul ca o serie de procedee de elaborare si aplicare a dreptului au devenit ele însele obiect al reglementarii juridice. deci sa-l construiasca. pe care stiinta o cerceteaza. Dar studiile privind tehnica juridica s-au conturat mult mai târziu. de urmatoarele instrumente de prezentare si motivare: a) expuneri de motive (în cazul proiectelor de legi si al propunerilor legislative). legi sau alte acte normative. Înainte de a le enunta. Pe de alta parte. Gh.. procedeele uzitate în întocmirea actului normativ. de formulare si interpretare a actelor juridice. adica a activitatii de elaborare.cit. Universitatea din Bucureşti. lucr. riguros. legile obiective care le guverneaza. Respectarea acestui principiu asigura eliminarea lacunelor legislative. Teoria generala a statului si dreptului. sarcina stiintei juridice este sa dezvaluie continutul fenomenelor juridice. Momcilo Luburici . 3. procedee. Distinctia facuta de autorul francez între stiinta si tehnica juridica este legitima. Tehnica elaborarii dreptului (tehnica legislativa) Tehnica elaborarii dreptului reprezinta acea latura a tehnicii juridice care priveste modalitatile. Primul ar desemna realitatea existenta. elaborarea de catre legiuitor a solutiilor normative. Romanii. Tehnica juridica nu se confunda cu stiinta juridica. "Dreptul nu poate ramâne în <<stare fluida». Partile constitutive ale actului normativ Elaborarea actului normativ respecta o anume alcatuire. unitatea. tehnica interpretarii si aplicarii dreptului. îndeosebi odata cu dreptul scris. implicit sistematizarea sub forma codificarii. Numai actiunea constienta a legiuitorului confera normei juridice forma tehnica satisfacatoare. potrivit art. fiind inserate în constitutii.

nici reguli de interpretare.28. e) consecintele ratificarii sau aprobarii unor tratate sau acorduri internationale asupra legislatiei interne.114 alin. b) dispozitii referitoare la fondul reglementarii. pag. Continutul proiectului de act normativ se sistematizeaza dupa cum urmeaza: a) dispozitii generale sau principii generale.132 -137. Celelalte categorii de acte normative vor cuprinde în formula introductiva autoritatea emitenta si denumirea generica a actului. în preambul se vor preciza dispozitiile legale în temeiul si în executarea carora a fost emis actul.107 din Constitutie. p. iar pentru ordonantele de urgenta se face trimitere la art. Mrejeru. Teoria generala a dreptului (Enciclopedie juridica). Paris. d)implicatiile noii reglementari asupra legislatiei în vigoare.în cazul ordonantelor de urgenta .acele ordonante care. a evaluarilor statistice. 1979. nr. pentru a se depasi insuficientele reglementarilor în vigoare. la: a) cerintele care impun noua reglementare.213. El preceda formula introductiva si nu poate cuprinde. p. Partea dispozitiva a unui act normativ consta în continutul ca atare al reglementarii juridice. p. actul normativ are urmatoarele parti constitutive: titlul. Series Jurisprudentia. vol. daca e necesar. d)dispozitii finale. Autoritatea legiuitoare decide asupra necesitatii preambulului la legi..29.563. 1 Legea 24/2000. Guvernul României adopta prezenta ordonanta" sau "hotarâre" . Tehnica legislativa. Partea I. Expunerile de motive asupra proiectelor de legi si notele de fundamentare la ordonantele si hotarârile Guvernului însotesc. Bucureşti. î n vol. loan Santai. Introducere 'n studiul drept ului.Djuvara. Ed. Documentele de motivare a proiectelor de acte normative trebuie sa invoce avizul Consiliului Legislativ. Dupa adoptarea actului normativ. "Actami". f)fazele care au fost parcurse în pregatirea proiectului si rezultatele care au fost obtinute în baza studiilor. Pentru actele normative date în temeiul unei legi ori al unui act normativ al Guvernului.I. Ion Craiovan. partea dispozitiva. Gh.(1) din legea amintita.139/31 martie 2000. lucr. Formula introductiva indica autoritatea emitenta si decizia privitoare la emiterea sau adoptarea actului normativ respectiv. loan Ceterchi. Ed. Daca un act normativ are un continut restrâns. Nicolae Popa. Titlul actului prin care se modifica ori se completeaza un alt act normativ va exprima operatiunea de modificare sau I.37 din Legea 24/2000. publicata în Monitorul Oficial al României. Denumirea proiectului unui act normativ nu poate fi la fel cu aceea a unui act normativ în vigoare. lucr. b) principiile si scopul reglementarii propuse cu reliefarea elementelor noi. preambulul. Nicolae Popa. p. precum si masurile de adoptare ce se impun.Mihai. c) efectele preconizate. precum si ordonantele de urgenta se transmit organului legiuitor însotite de expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a acestora). M. ele pot fi invocate în restul actului normativ numai daca se dovedesc inevitabile în clarificarea unor dispozitii cu care. la publicare. actul normativ. Hotarârile date în scopul aplicarii exprese a unor legi trebuie sa prevada si temeiul din legea respectiva. Ed.care au determinat folosirea acestei proceduri de legiferare. g) împrejurarile obiective si stringente . 1994. Formula introductiva pentru legi se exprima prin enuntul: "Parlamentul României adopta prezenta lege".cit.(4) din Constitutie. 1995. asadar. formula de atestare a autenticitatii actului.. Timişoara.Motica. Methode sociologique et droit. Momcilo Luburici. Pentru ordonante se invoca si legea de abilitare. Asa cum stipuleaza art. referate de aprobare (pentru celelalte acte normative). Ed. În ce priveste actele Guvernului.vol. continut reprezentând ansamblul normelor de drept ce reglementeaza acele raporturi sociale care constituie obiectul actului în cauza. "All" . L'elaboration de regle en droit et les donnees sociologique . 49 .. textul acestuia nu marcheaza neaparat de-sinestatator elementele amintite. formula introductiva este urmatoarea: "În temeiul art.212 -214.151-154. motivarea actelor normative se refera. "Alma Mater" .83 -85. p. cf.400 -402. p. în esenta. formula introductiva si. Bucuresti. Aflându-si locul în primul capitol.cit. 1930. lucr. Dispozitiile generale sunt acelea care circumscriu obiectul si principiile întregii reglementari. nici directive. c) dispozitii tranzitorii. Teoria generala a dreptului.114 -125. J.cit. Academiei. potrivit legii de abilitare. titlul se întregeste cu un numar de ordine si cu anul adoptarii.II. p. Bucureşti. se supun aprobarii Parlamentului. privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative. Gaudement . Potrivit art. neconcordantele legislative ori eventualul vid legislativ. de completare a actului normativ avut în vedere. Bucureşti. a consultarii specialistilor si a efortului de armonizare legislativa. Preambulul face sinteza scopului reglementarii. p. dar este tinut sa reflecte ordinea lor imanenta. Introducere în teoria generala a dreptului. 1993. în consecinta. formeaza un tot unitar. Radu I. alin. loan Ceterchi. Preambulul actelor normative ale administratiei publice centrale de specialitate sau ale administratiei publice locale cuprinde si avizele obligatorii potrivit legii. Titlul actului normativ exprima denumirea generica a actului (care este în functie de categoria sa juridica si de autoritatea emitenta) si obiectul reglementarii (exprimat sintetic).

reglementare ce va face loc noului act normativ. folosita de Camere în ordinea adoptarii. Privit ca subdiviziune a articolului. Dispozitiile finale exprima masurile care asigura aplicarea actului normativ. Formula de atestare a autenticitatii actului normativ. actul normativ va include un grupaj de definitii ori o anexa cu un index de termeni. la rându-le. pe un segment temporal determinat. al.(1). Actele normative ale Guvernului au drept data aceea a sedintei de guvern în care acestea au fost aprobate.74 alin. de regula. Daca frecventa definitiilor necesare este mai mare. desene. în situatia instituirii sanctiunilor. Când un act normativ se reduce la un singur articol. în ordinea din text. element structural de baza al partii dispozitive Ca element structural de baza al partii dispozitive. precum si implicatiile asupra altor acte normative (abrogari. complementar. se pot corela în carti. Astfel. Pentru codurile si legile de mare întindere. titlurilor. Semnatura presedintelui Camerei respective urmeaza imediat acestei formule.(2) din Constitutia României". conciziei si a caracterului unitar al textului unui articol presupune. Ordinea logica a desfasurarii activitatii reglementate este aceea care determina succesiunea si gruprarea dispozitiilor de fond. dupa caz. în parti. Data legii este aceea la care ea primeste un numar. altele. ceea ce comanda gruparea articolelor la diferite niveluri este legatura organica dintre reglementarile pe care le exprima. cu cifre arabe. La numerotarea capitolelor. o singura propozitie sau fraza care da expresie normativa unei ipoteze juridice specifice ansamblului articolului. Dispozitiile tranzitorii prevad masurile necesare pentru derularea aporturilor juridice create în baza vechii reglementari. completari).Dispozitiile de fond reprezinta normarea propriu-zisa a relatiilor sociale care fac obiectul nemijlocit al actului normativ. asadar. articolele se pot grupa pe capitole. exigenta claritatii. la redactarea textului unui proiect de act normativ se pot folosi. care. Data celorlalte acte normative este data la care au fost semnate. apoi. ca parti componente ale acestuia. dupa promulgare. modificari. Actul normativ cu caracter temporar are stabilita si perioada de aplicare sau data încetarii aplicarii sale. în cazul în care din dispozitia normativa primara a unui articol decurg.. actul se dateaza si se numeroteaza.. privita ca parte constitutiva a acestuia. În cazul actelor normative cu un text mai larg. neputându-se ocoli retroactivitatea sa ori conflictul între norme succesive. numerotarea cu cifre arabe ramânând valabila pentru textele modificate sau completate. partilor si cartilor se folosesc cifre romane. ca. Atunci când dispozitia nu poate fi exprimata printr-o singura propozitie sau fraza. având acceasi forta juridica cu celelalte norme ale sale.(1) din legea 24/2000. anexe. Mai pot constitui anexe la un act normativ reglementarile ce trebuie aprobate de autoritatea publica competenta. Anexele reprezinta. 3.cifre. cum ar fi: regulamente. În economia textului normativ. o dimensiune intrinseca actului normativ. Conform art. în mod organic. ca acesta sa nu cuprinda prea multe alineate. Actele normative destinate modificarii sau completarii altor acte normative asigura o numerotare a articolelor cu cifre romane.". conform art. În textul legii. Legea 24/2000 prevede. este: "Aceasta lege a fost adoptata de. în titluri si.2. iar acestea. . Articolul. acestea vor fi prezentate în alineate distincte.74 alin. daca un articol are doua sau mai multe alineate. fara de care aplicarea noului act normativ nu s-ar realiza firesc. în succesiunea avuta în structura în care se integreaza. capitolele se grupeaza. Formula de atestare a legalitatii adoptarii legii. alineatul cuprinde. Termenii sau expresiile care.44 alin. Ele cuprind . în functie de situatie. articolul se exprima prin abrevierea "art. au o alta semnificatie semantica decât aceea din limbajul obisnuit se definesc în cadrul unui alineat subsecvent. articolele sunt însotite de denumiri marginale care exprima sintetic obiectul lor. "art. ele se numeroteaza la începutul fiecaruia cu cifre arabe incluse în paranteze.53. separate prin punct si virgula. tabele. de la începutul pâna la finalul actului normativ.a. se formuleaza. capitolelor si sectiunilor se face prin exprimarea sintetica a continutului lor normativ. care. Pentru coduri si alte legi cu text dezvoltat. data intrarii în vigoare a acestuia. în principiu. se asigura exigenta ca prevederile de drept material sa preceada normele procedurale. articolul exprima. corelarea celor doua reglementari.(1)" sau. în sedinta din cu respectarea prevederilor art. asigurându-se articolului o succesiune logica a ideilor si o coerenta a reglementarii. acesta se defineste prin expresia "Articol unic" . daca e necesar. o singura dispozitie normativa privitoare la o situatie determinata. se pot împarti în sectiuni. În toate situatiile prevazute. Cifrele arabe se folosesc la numerotarea sectiunilor si paragrafelor. Totusi. metodologii sau norme cu caracter predominant tehnic. exprima asigurarea semnarii lui de catre reprezentantul legal al emitentului. normele respective trebuie sa preceada dispozitiile tranzitorii si finale. în caz ca este ulterioara publicarii. în cuprinsul actului normativ. pe cât este posibil. planuri s. Denumirea titlurilor. Rolul dispozitiilor tranzitorii este sa faca posibila. în paragrafe. mai multe ipoteze juridice. statute. în sens ascendent. Articolele se numeroteaza în continuare.cu rol de prevederi! . fara însa ca ele sa aiba semnificatie proprie în contextul reglementarii.

O hotarâre a guvernului se modifica numai printr-o alta hotarâre a guvernului si o lege doar printr-o alta lege. cu întelesul pe care cuvintele îl au în mod curent. pentru o cauza în care au fost folosite toate caile de atac admise de lege. astfel încât ele sa poata fi cunoscute si însusite de catre toti cetatenii. Procedeul fictiunilor si acela al prezumtiilor se folosesc cu spirit de prudenta si doar atunci când nu pot fi ocolite. cu titlu de exceptie.4. Daca în actele normative este inevitabila folosirea unor notiuni si concepte ale stiintelor juridice.a. reglementând o materie distincta. Reglementarea juridica se foloseste si de modalitatea tehnica a prezumtiilor juridice. mai rare. abrogându-le sau modificându-le corespunzator. Tehnica juridica face posibila. Legislatia trebuie sa fie permanent preocupata de precizarea si definirea conceptelor cu care opereaza. Prezumtiile se diferentiaza în prezumtii relative (jus tantum) si absolute (irefragabile -juris et de jure). Cum însa situatia prezumata poate fi în sine adevarata sau nu. organele care emit acte subordonate legii sunt obligate sa reconsidere actele proprii. dar 51 . constiinta juridica s. Apreciem ca fiind exact. fiind astfel capabil sa obtina anumite drepturi daca se va naste viu (înca în dreptul roman fiinta acest principiu. Tehnica modificarii si completarii actelor normative Regula care functioneaza în legatura cu modificarea actelor normative este aceea ca un act nu poate fi modificat decât printr-un alt act normativ de aceeasi categorie. astfel. infractiune. de asemenea. Sau: copilul conceput se considera ca exista. ca nu acuzatul trebuie sa probeze ca este nevinovat. fara sa mai fie nevoie de a-i proba existenta. când un act normativ nou. Stilul si limbajul actelor normative Claritatea si accesibilitatea. care evita echivocurile. în cazul în care apar mai multe întelesuri pentru acelasi termen sau concept. întrucât ele sunt în masura sa reflecte sintetic un numar mare de situatii concrete. numarul si anul publicarii actului ce se modifica. pentru a reglementa statutul juridic al mobilelor care sunt fixate pe imobile. Tehnica legislativa foloseste în mod necesar notiuni generale. contraventie. prin amintitele procedee tehnice de elaborare a dreptului. decât. majorat. Sunt împrejurari. cu toate ca înca nu s-a nascut. cele din urma nu pot fi atacate prin nici un fel de proba. concisa. 3. pedeapsa. în situatia când legiuitorul accepta. acestea se vor identifica prin folosirea literelor alfabetului românesc si prin liniute ori alte semne grafice. un fapt se considera ca exista sau ca este stabilit. Daca ipoteza notata cu o litera cere inevitabil o explicitare separata. Pentru obtinerea preciziei termenilor folositi. Au dobândit un sens generalacceptat concepte precum acelea de buna-credinta. se va formula un alineat de-sine-statator. Daca primele pot fi infirmate prin administrarea probei contrare de catre acela care neaga validitatea situatiei prezumate. constituie o cerinta fundamentala a tehnicii legislative. permitând interpretarea justa si aplicarea corecta a regulilor de conduita. persoana care contesta prezumtia. modifica doar în subsidiar una sau unele prevederi din unul sau mai multe acte normative anterioare.a. ca un act juridic cu forta inferioara nu poate modifica un altul superior. prezumtia de nevinovatie s.Când textul articolului ori alineatului include enumerari enuntate distinct. Prezumtia este presupunerea ca ceva exista cu adevarat. acceptat în stiinta dreptului si în limbajul juridic. menit sa asigure autonomia relativa a dreptului. Textele actelor normative folosesc limbajul obisnuit. De pilda. Pentru asigurarea accesibilitatii normelor de drept. de pilda.Se stie. stabilind anumite drepturi si obligatii într-o formulare precisa. iar actul juridic cu forta superioara nu este chemat sa modifice acte inferioare lui. ce va succede ultimei enumerari. în aceste conditii se impune înlocuirea completa a acestui act normativ cu unul nou. 3. tehnia legislativa trece de la expunerea descriptiva a reglementarilor la una care foloseste concepte cu un anumit sens general. realizarea unui edificiu juridic coerent.) Tehnica legislativa uziteaza si procedeul fictiunilor juridice. ci organul de ancheta are obligatia sa argumenteze vinovatia acestuia. prezumându-se în consecinta solutia justa. desi el nu exista sau nu a fost stabilit. trebuie sa se precizeze în însusi titlul actului denumirea. Daca abrogarile sau modificarile unui act normativ schimba fondul ca atare al reglementarii. sa accentueze flexibilitatea si forta sa creativa11. ceva despre care avem totusi o idee insuficienta sau imperfecta. ne folosim de fictiunea juridica conform careia aceste mobile sunt si ele imobile si urmeaza soarta acestora din urma.3.Se întelege. actele normative sunt redactate în forma prescriptiva. care tin de stilul si limbajul actelor normative. astfel încât din vechiul act mai supravietuiesc doar câteva articole disparate. având aceeasi forta juridica. opereaza cu necesitate prezumtia asupra autoritatii lucrului judecat. Prin acest procedeu. clara. Când modificarea se realizeaza print-un act normativ având expres acest scop. proba veracitatii este chemata sa o faca. cel mult. prezumtia cunoasterii legii ori aceea dupa care un copil nascut în timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei sale. asigurând unitatea si armonia interna a normelor juridice. Daca se modifica o lege. denumit "infam conceptus" ). În acest sens opereaza. Modificarea actioneaza numai atunci când actul supus acestei operatii îsi conserva în continuare individualitatea. se recomanda explicitarea în text a sensului avut în vedere. (De exemplu.

în raport cu actul initial adoptat. luate în totalitatea lor. Astfel..) si pe orizontala (unde aceeasi categorie de acte normative se diferentiaza dupa criterii diferite. institutii de cercetare. hotarâre. ea favorizeaza popularizarea legislatiei. Codificarea. interpretarea corecta a actelor normative si sesizarea interdependentei lor. tipografic. index legislativ. Daca în sistemul dreptului unitatea de baza este norma.): '"Corpusjuris civilis" . 4. Asa cum se va preciza în tema urmatoare. sistematizarea actelor normative este ceruta si de procesul realizarii dreptului. întrucât faciliteaza cunoasterea dreptului pozitiv. Sistemul dreptului.cit. Încorporarea opereaza prin utilizarea materialului normativ asa cum este el alcatuit. Nu în ultimul rând. Ion Craiovan. reprezinta un sistem. ca forma superioara si de data mai recenta de sistematizare a legislatiei. Sistemul actelor normative are alt unghi de vedere asupra fenomenului juridic: elaborarea dreptului. dar mai frecvent în etapele de început ale dreptului. Sistematizarea actelor normative priveste o anumita asezare a actelor normative în vigoare. hotarâri . dupa ramura de drept sau institutia juridica reglementata. decrete. legile sunt legi generale si speciale. hotarâri guvernamentale. folosind criterii obiective si subiective. .în diferite colectii ori culegeri. decret.2. cu notiuni si categorii juridice. legislatie uzuala. Încorporarea actelor normative a fost folosita în evolutia tipurilor istorice de drept. institutia juridica. în primul rând a legilor. ordine.. se deosebeste de încorporare atât prin obiectul ei. stabilirea celor mai eficace metode de reglementare a relatiilor sociale în functie de specificul fiecarei situatii.405-408. Totodata. sistematizarea actelor normative este un factor de conditionare a eficacitatii dreptului.legi. Rezultatul sistematizarii actelor normative se concretizeaza în elaborarea colectiilor. Tehnica sistematizarii actelor normative12 4. cea mai simpla si cea mai veche forma de sistematizare a actelor normative. lucr. adica dupa forta juridica a actelor normative: legi. decrete. Formele principale de sistematizare a actelor normative Încorporarea. loan Ceterchi. intitulate ca atare sau repertoriu legislativ.cit. care întocmeste culegeri de acte normative. prin subiectele ce o realizeaza. ramura de drept. Când este înfaptuita de un organ de stat (precum Ministerul Justitiei).1. 4. terminologic. în functie de diverse criterii: cronologic (dupa succesiunea temporala a aparitiei). cât si realizarea dreptului reclama o operatiune juridica foarte importanta: sistematizarea actelor normative. p.. locul principal revine subsistemului legislatiei. Ea include totusi modificarile produse în timp în domeniul legislatiei. sistemul dreptului reprezinta ansamblul unor parti interdependente: norma juridica. lucr. Organizarea si structurarea actelor normative se desfasoara pe verticala (dupa nivelul ierarhic al organelor care le emit. Momcilo Luburici. când ea lua forma unui conglomerat de norme scrise si de cutume. atunci încorporarea are un caracter oficial. fara sa provoace modificari de continut. Când este realizata de diferite organisme si organizatii nestatale sau de edituri. identificarea si eliminarea lacunelor în drept. Sistematizarea actelor normative decurge din necesitatea perfectionarii dreptului.90. încorporarea are un caracter neoficial. Ea este în relatie strânsa cu alte activitati juridice.Chr. ci doar corective sub aspect gramatical. accesibilitatea actelor normative pentru toti cetatenii. format din ansamblul legilor care realizeaza reglementarea primara a relatiilor sociale. p. Prin prelucrarea sistematica a actelor normative si gruparea lor dupa anumite criterii se asigura sesizarea si înlaturarea oportuna a unor inadvertente si contradictii dintre acte. instructiune etc. legi materiale si legi procedurale etc. Amintim de sistematizarea decretelor imperiale din timpul domniei împaratului roman Justinian (527-565 d. culegerilor de acte normative sau a codurilor. El este obiectiv determinat de relatiile sociale reglementate.si mobilitatea. sistemul si sistematizarea actelor normative loan Ceterchi. consta în gruparea principalelor acte . perfectionarea lor neîncetata. Atât elaborarea. alfabetic (pornind de la denumirea materiei reglementate). decizii etc. În sistemul actelor normative. Aceasta consta în adoptarea de acte normative care. o unitate de acte a caror diversitate rezulta din locul ce-l ocupa în ierarhia sistemului.). în sistemul actelor normative unitatea de baza este actul normativ în formele lui variate: lege. De aceea. învatamânt etc. între care prevaleaza criteriul sistemului de drept si criteriul sistemului legislatiei. cât si prin forta sa juridica.

o augmentare a volumului de acte normative emise de cele mai diferite organe. Încât. în economia textului normativ. a urmarit sa stopeze proliferarea normativa nejustificata la nivelul actelor guvernamentale si ministeriale. Decretul nr. Rezumat Activitatea normativa nu este spontana si întâmplatoare. ajunse la termen. 4. a caror respectare asigura claritatea si accesibilitatea textului de lege. Tehnica juridica de sistematizare cu care opereaza codificarea este mai complexa comparativ cu aceea a încorporarii.o sustinuta sistematizare si o evidenta legislativa mai riguroasa ca oricând. capitole.Codificarea se realizeaza prin cuprinderea unitara a tuturor sau aproape a tuturor actelor normative ce alcatuiesc o ramura de drept.cit. p. Fapt care impune evidenta lor riguroasa. parte dispozitiva etc. corelate organic. Elaborarea dreptului nu poate face abstractie de exigentele privind stilul si limbajul actelor normative. ceea ce reprezinta o alta latura a tehnicii juridice. începând din 1973 s-a procedat la inventarierea tuturor actelor normative existente în acel moment. Ea se realizeaza cu ajutorul tehnicii juridice. Desi ivita odata cu dreptul. preambul. Dinamica legislatiei. Articolul reprezinta. în masura sa asigure unitatea organica a unei ramuri de drept13. a "Evidentei actelor normative în vigoare" . Masura a fost urmata de publicarea. tehnica juridica a devenit obiect de preocupare stiintifica începând abia cu sfârsitul secolului al XVIII-lea. Activitatea normativa se conformeaza principiilor planificarii legislative. Selectionarea actelor normative va urmari înlaturarea paralelismelor si contradictiilor de reglementare. dupa structura codului. Evidenta actelor normative Sub impulsul vietii sociale. Fiind o forma a sistematizarii legislatiei. S-a instituit regula dupa care adoptarea acestor acte se poate face numai pe baza împuternicirii legale superioare si exprese. Sub coordonarea fostului Consiliu Legislativ. având valoarea unei legi. codul nu reprezinta o lege obisnuita. celorlalte autoritati centrale si locale li s-a cerut sa elaboreze evidente ale actelor normative proprii. De la sensul comun al termenilor folositi la sensul tehnic al unor astfel de termeni. Cu toate ca are forta juridica a unei legi. iar în afara acesteia doar în mod cu totul exceptional. dar poate fi facuta si dupa criteriul institutiei juridice. Codificarea urmeaza criteriul ramurii de drept. impune modificarea si completarea actelor normative. În scopul asigurarii coerentei în activitatea normativa. se impune stringent pentru etapa actuala -caracterizata prin mari prefaceri legislative si prin coexistenta a numeroase reglementari apartinând unor procese istorice diferite . presupunând parcurgerea unor etape succesive. legislatia cunoaste o evolutie continua. Într-o prima etapa se stabileste volumul materialului legislativ supus codificarii si se selectioneaza. prin care idealurile si valorile sociale se insera în ordinea de drept. pe sectiuni. cu o structura specifica. care cuprinde o seama de elemente constitutive (titlu. care priveste procedeele uzitate în întocmirea actului normativ. formula introductiva. Ea asigura coerenta structurala a actului normativ. ea însasi expresie a dinamicii vietii. a legiferarii. în 1975. elementul structural de baza al partii dispozitive. referitor la "Metodologia generala de tehnica legislativa privind pregatirea si sistematizarea principalelor proiecte de acte normative". denumit cod. Proiectul codului parcurge apoi fazele cunoscute ale procedurii de legiferare. caracterizata prin asezarea normelor într-o riguroasa înlantuire logica. el constituie un act legislativ unic. atunci când din actul de nivel superior rezulta cu necesitate ca punerea sa în aplicare reclama o reglementare subordonata aplicativa. Într-o alta etapa are loc prelucrarea materialului normativ si repartizarea lui. unele fiiind abrogate. în vederea pregatirii proiectului de cod.3. titluri. prin prelucrarea lor si constituirea unui singur act normativ. fiind scoase din evidenta.16/1976. care nu poate evita.228. al fundamentarii stiintifice a normarii juridice. în parti (sau carti). lucr.). realizata dupa proceduri consacrate. al suprematiei legii. Dintre actele normative ale unei ramuri se vor retine. adoptarea codului intra în competenta exclusiva a organului legislativ. paragrafe. acte ale autoritatii de stat. codificarea este asadar si o parte componenta a activitatii de elaborare a dreptului. Tehnica juridica reprezinta totalitatea artificiilor. Nicolae Popa. O latura a tehnicii juridice este tehnica legislativa. nou. elaborarea actului de codificare. acelea care nu au fost abrogate expres sau implicit ori nu au cazut în desuetudine. în timp.. daca aceasta are o importanta deosebita. legiuitorul are grija sa treaca cu precizarile de 53 . a procedeelor prin care cerintele sociale îsi primesc consacrarea juridica sub forma normei de drept. ministerelor. al asigurarii echilibrului între stabilitatea si mobilitatea sistemului de drept si al unitatii reglementarilor juridice. iar altele.

Aceasta activitate se conjuga cu aceea. ci si în planul de ansamblu al sistemului de drept. El se foloseste si de modalitatea tehnica a prezumtiilor si fictiunilor juridice. Corelarea normelor opereaza nu numai la nivelul unui act normativ.rigoare facute în textul normativ. Care este finalitatea evidentei actelor normative? . asigurata de Consiliul Legislativ. Întrebari pentru autoevaluare si control - În ce consta tehnica juridica si care este necesitatea ei? Ce relatie puteti stabili între tehnica juridica si stiinta dreptului? Identificati modalitatile tehnicii juridice si justificati-le existenta. a evidentei actelor normative. Ce exigente urmeaza tehnica modificarii si completarii actelor normative? Care este rolul prezumtiilor si fictiunilor în configurarea limbajului juridic? Comparati încorporarea cu codificarea si stabiliti atuurile celei din urma în ce priveste creatia în drept. complementara. prin operatiunea de sistematizare a actelor normative (încorporarea si codificarea). menite a facilita unitatea si armonia interna a normelor juridice. a textului normativ.

.

norme de dreptul familiei (referind la complexul relatiilor bio-psiho-sociale din cadrul acesteia) s. exprimat în unitatea normelor sale. p. în consecinta. exista si modalitati comune. ansamblu care se prezinta ca un invariant calitativ. morale. Sofia Popescu. 124 În le gatura cu relaţia norma -sistem juridic trebuie respins. nu se aplica doar într-un singur caz si într-un singur moment. "Stefan Procopiu".a. Series 126 Genoveva Vrabie. o norma de drept civil. p. 1995.88 89. tinând. functionalstructuralista. Sistemul dreptului are un caracter integrativ. care intra sub incidenta unui sistem determinat de drept. se interpreteaza si se aplica prin corelarea necesara cu normele constitutionale. în timp ce sistemul dreptului se origineaza într-un tip istoric de drept. Aceasta din urma rezulta atât din marea varietate de relatii sociale ce constituie obiectul reglementarii. 1993. Totodata.). adica relatii reciproce care sa fie relativ stabile. Orice sistem de drept implica atât unitatea.89-92.TEMA A VI-A SISTEMUL DREPTULUI 1. . dupa care sistemul deriva liniar din elementele componente. în functie de conditionarile social-politice. . Dreptul public si dreptul privat126 123Genoveva Vrabie. Se pierde din v edere ca. cât si diversitatea normelor juridice.. fiind generale si impersonale prin natura lor. sunt puternic e. derivând din faptul ca normele.I. elementele se definesc prin functia lor integrativa în sistem. obiectivata prin actiunea legislativa a Parlamentului si asigurata în forme riguros precizate prin regulamentele de functionare a Camerelor Parlamentului. de îndeplinirea intereselor generale ale societatii. vol. De la un sistem de drept la altul. lasi. exista norme de drept constitutional (privind organizarea statala si conducerea politica a societatii). p.unitatea modului de realizare a normelor juridice.scopul unic al normelor de drept. Sistemul dreptului nu reprezinta o totalitate aditiva. religioase etc. O norma juridica se defineste si se realizeaza prin raportare la celelalte norme ale sistemului. ci în mod repetat într-un spatiu si un timp dat. ceea ce le diferentiaza de celelalte tipuri de norme sociale (politice."Alma Mater". se confunda consecinta relatiei dintre elemente (caracterul ei "puternic") cu izvorul ei: sistemul însusi. Ed. ci un ansamblu imanent structurat. 2.166-167. opereaza modalitati specifice de structurare a normelor. Când se afirma ca legaturile puternice dintr e norme asigura integralitatea sistemului. cum vom desprinde în continuare. sistematizarealegislatiei nu este decât organizarea legislatiei dintr-o perspectiva subiectuala. în principiu. La baza acestei unitati stau urmatorii factori: . an lumina achiziţiilor filosofice ale structuralismului. apte sa precizeze modul de materializare a dreptului subiectiv. lucr. cu o "mistica" a elementelor abordate atomar. a fortei publice. . Conceptul de sistem al dreptului123 Viata sociala implica o diversitate de norme juridice. Gh. fara sa se poata explica de ce legaturile dintre elemente. ca o unitate obiectiv. 125Radu I. în functie de care orice norma se defineste prin raportare la întreg. de fapt. în baza unor criterii propuse de legiuitor125. Timişoara. având o coerenta organica si un echilibru dinamic. rezultate din calitatea lor de elemente componente ale unui sistem.Mihai . cantitativa de norme. Introducere în studiul dreptului. Se înlocuieste astfel explicatia stiintifica. . Relatiile functionale dintre normele juridice deriva din caracterul integrativ al sistemului de drept. cât si din necesitatea folosirii unor forme diferentiate de realizare a vointei legiuitorului.vointa unica. orice ansamblu de norme se ridica la calitatea de sistem de drept124 numai în masura în care se structureaza prin interrelatii necesare între elementele componente (normele de drept). coeziunea interna a normelor sale juridice exprimându-se. punct de vedere. Jurisprudentia. în masura sa consacre si sa ocroteasca acest drept. Sofia Popescu. Ed. De pilda. în speta dintre normele juridice. Continutul specific al normelor nu exclude însa o seama de trasaturi comune. norme de drept civil (reglementând mai ales relatiile patrimoniale între partile egale în drepturi). cu normele de procedura civila. norme de drept administrativ (vizând procesul aplicarii legilor). Cu toate acestea. Sistemul dreptului se deosebeste de sistematizarea legislatiei. rezultând din interventia. normele juridice).determinata de viata sociala si evolutia ei. la nevoie. Motica.unitatea "câmpului juridic".cit. care priveste exercitarea dreptului de proprietate. Acesta reprezinta altceva din punct de vedere calitativ decât fiecare dintre elementele sale componente (aici. împartasit înca de unii teoreticieni ai dreptului. Teoria generala a dreptului.

apartinând în conceptia ulpiana dreptului privat. interese ale statului ca exponent al societatii si 2) ramurile de drept prin care se reglementeaza raporturile dintre persoanele fizice. Statul este preocupat de scopul general. la cererea partilor. Sirey. din care ar face parte dreptul penal si procedural127. între care H. supralicitându-se opinia ca nimic nu poate fi privat în societatea "noua" .90. În gândirea juridica româneasca interbelica se accepta distinctia drept public . în sensul ca cel dintâi are în vedere interesele statului. p. 1960. dreptul civil. dreptul penal. p.170. si. p. Dupa importarea fortata a regimului comunist si sub presiunea conceptiei marxiste sociologizante. . iar daca se asigura prin interventie. se legitimeaza si o grupa de ramuri de drept având un caracter mixt. Gh.. Motica.).drept privat.37-66. Le declin du droit. Se poate observa ca aici este implicat si un alt criteriu al diferentierii: scopul. p. dreptul muncii si securitatii sociale. dreptul financiar s. legislatia rurala.a. 1946. . ci îndeosebi de la modul în care se garanteaza drepturile subiective 129.255 -256. Structurarea dreptului în ramuri de drept. Se porneste nu atât de la caracterul general sau individual al interesului aparat. dincolo de culoarea argumentarii. prin rezonanta cu cele generale 130. cf. ~ntre ramurile de drept de-sinestatatoare. chiar. Paris. dreptul comercial. p. 129 Maurice Duverger. normele privind obligatia de contractare. reglementarea preturilor etc. ca totul apartine dreptului public128. Paul Roubier acredita pe de o parte un drept mixt concret. 3. dreptul comercial s. raporturi urmarind apararea si conservarea unor interese de ordin social general.. Ulterior.a.interesele indivizilor. atunci opereaza dreptul public.cit. Folosirea scopului urmarit ca un criteriu al delimitarii dreptului în public si privat a produs consecinta ca unele norme si institutii.177-179. dreptul instantelor de a modifica contractele.De la Ulpian (170-228 d. pe lânga acele ramuri de drept care tin de dreptul public ori de acela privat. în timp ce individul este declarat scop. Paris.Kelsen. institutii juridice si alte elemente componente Literatura juridica româneasca defineste ramura de drept ca ansamblu distinct de institutii si norme juridice.) ne-a ramas prima structurare a normelor unui sistem de drept: se distingea în cadrul dreptului roman "jus publicum" (dreptul public) si "jus privatum" (dreptul privat). amintim: dreptul constitutional. iar individul de acela personal. Mai târziu. S-a afirmat. printr-un minimum de securitate. iar cel de-al doilea . organele statului si indivizi. statul.. astfel încât sa se garanteze. puterile publice si relatiile cu indivizii în cazul dreptului public. mizându-se în esenta. 1 Ibidem. exercitiul libertatii individuale. iar al doilea . Genoveva Vrabie. 128 Georges Ripert. dreptul administrativ.cit.91-92. Unii autori. p. atunci aavem de-a face cu dreptul privat.~n functie de acestea. lucr. dreptul privat cuprinde dreptul civil.49 -51. Trebuie însa precizat ca se invoca alte criterii decât cele clasice. un drept mixt abstract. legislatia muncitoreasca. Ibidem. Se mai întâlneste si argumentarea dupa care cele doua ramuri vizeaza subiecte diferite: particularii în raporturile dintre ei în cazul dreptului privat. dreptul muncii si securitatii sociale. Dreptul public cuprinde ramuri precum dreptul constitutional. Cu toate acestea. dreptul financiar. p. lucr. Sofia Popescu. De pilda. Theorie generale du droit . doctrina contemporana cunoaste pozitii teoretice care opteaza în continuare pentru pastrarea diferentierii între dreptul public si acela privat. folosind aceleasi metode. Sofia Popescu. cuprinzând dreptul comercial. dreptul penal. au fost considerate ca fiind proprii dreptului public (de exemplu. Bahre si apoi Gierke si Jellinek opereaza distinctia între dreptul privat si dreptul societatii pe considerentul ca primul cuprinde norme ce privesc raporturile dintre oamenii priviti ca indivizi. 1949. distinctia în cauza a fost abandonata. Dupa decembrie 1989 se reabiliteaza la noi pozitia teoretica antebelica. Astfel. 130Genoveva Vrabie. dreptul familiei. n-au mai considerat îndreptatita deosebirea dintre dreptul public si dreptul privat. pe ideile conceptiei clasice. Ibidem. dreptul funciar. dreptul administrativ. pe de alta parte. Aparitia unor conceptii noi a grevat teoria clasica a dihotomiei dreptului în public si privat. Paris. cf.131 127 Paul Roubier. retinând în acest sens sporirea componentei publice a dreptului. dreptul procesual civil. dreptul procesual penal. Reorientarea produsa se însoteste cert cu distinctia între: 1) ramurile de drept prin care se reglementeaza raporturile dintre stat. structurale si care reglementeaza relatii sociale ce prezinta caracteristici comune. accentuarea "publicizarii" lui..norme ce exprima raporturile oamenilor în ipostaza de membri ai unui organism social. lucr. Savigny si Stahl au folosit aceeasi distinctie plecând însa de la scopurile urmarite.Chr.91. cf. 131Vezi definirea acestor ramuri de drept în Radu I. Institutions politiques et droit constitutionnel . iar dreptul privat -în care statul ramâne doar mijloc. între care exista legaturi organic-functionale. al împlinirii intereselor personale. p. Daca aceste drepturi se apara din oficiu. dreptul public este acela în care statul este scop. dreptul organizarii instantelor judecatoresti etc.cit.Mihai. s-a admis ca.

Institutia juridica consta în ansamblul normativ organic articulat care reglementeza un sector concret si durabil al vietii sociale. caracterul sanctiunii normei. sporirea complexitatii câmpului normativ. p. Societatea hiperindustrializata genereaza nenumarate focare autonome de drept. ~n orice caz. Avându-se în vedere manifestarea plurivalenta a unor relatii sociale susceptibile de reglementare juridica si.99-102. Una este. enumerate supra 134. p. cu rol complementar. în plan teoretic. bisericile sau alte entitati sociale nestatale sunt în masura sa-si constituie dreptul lor. în vol citat. privit ca element fundamental al sistemului juridic.daca sistemul de drept al unui stat suveran este totodata si unic. Este important de retinut ca sistemul dreptului. Acesta vizeaza relatiile sociale. si alta este metoda autoritara. Din punct de vedere practic este însa insuficienta folosirea obiectului reglementarii juridice drept criteriu al stabilirii apartenentei unor norme la o ramura de drept sau alta. cu forta de decizie inclusiv juridica . criteriul principal folosit în delimitarea ramurii de drept si a institutiei juridice îl constituie obiectul reglementarii normelor de drept. Rezulta ca delimitarea normelor juridice pe ramuri diferite de drept numai dupa acest criteriu nu este operationala. Sofia Popescu. ansamblu alcatuit dintr-o tesatura de reguli juridice dirijate spre un scop comun132. cum ar fi: metoda de reglementare. cât si asociatiile. societatile anonime îsi elaboreaza reguli speciale de grup. casatoria s. p.trebuie sa li se adauge si altele. înnoiri. Cum rezulta.obiectul si metoda de reglementare . lucr. 132Genoveva Vrabie. conceptia monista despre sistemul dreptului trebuie pusa în discutie. în raport cu criteriul obiectului de reglementare. metoda ramâne un criteriu auxiliar si subordonat. deasupra statelor. interesul statului la un moment dat etc. relatiilor prin care se aplica legile sau acelora de familie ori din procesul muncii le sunt proprii anumite categorii de norme care. Am avea de-a face în aceste situatii cu "drepturile infraetatice" . 1987. p. criteriului privind obiectul reglementarii juridice i se asociaza altele. în consecinta. continua Gurvitch. 135 Genoveva Vrabie. se manifesta ca sistem deschis. cunoscând permanente modificari. pornind de la interesul statului. Teoria generala a dreptului. 134Genoveva Vrabie. Gurvitch preciza ca situatia politica a crearii marilor state moderne. are un element comun. principiile fundamentale care guverneaza un grup de norme. L'Experience juridique et la philosophie pluraliste du droit. 4. întrucât într-un mediu social dat exista un singur stat. cu rol supraetatic. Varietatii relatiilor dintre oameni îi corespunde în mod necesar o varietate de norme juridice. specifica dreptului civil si care se caracterizeaza prin egalitatea juridica a subiectelor.133 Modul în care statul actioneaza asupra unei categorii date de relatii sociale.cit. contractul. la o conceptie monista. 136 Genoveva Vrabie. drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor. ~n epoca noastra însa.editia citata. modalitatea în care legiuitorul. Caracteristici ale sistemului dreptului. determinat de specificul relatiilor sociale pe care le reglementeaza. ci aceluia administrativ.93-94. a condus. La fel. aparuta în 1935. cu care concureaza. relatiilor prin care se instituie puterea fortelor politice ca putere de stat. metoda reglementarii autonome. unicul în masura sa consacre norme juridice. altele decât acela etatic. Constituie institutii juridice dreptul de proprietate. în literatura noastra juridica s-a admis ca celor doua criterii amintite . cetatenia. Se pune însa întrebarea . specifica secolelor XVI-XIX. Pe plan intern. Din aceasta cauza ele se coreleaza într-un ansamblu dat de norme . Din acest motiv. de pilda. Totodata. dupa care dreptul este unul si numai unul. Unicitatea sistemului de drept136 Prin însasi natura sa de ansamblu coerent de norme juridice. . acceptând ca relatiile patrimoniale constituie obiectul dreptului civil. restructurari135. în "Analele Stiintifice ale Universitatii << 133Alexandru loan Cuza>>" . Dupa cum se poate constata.39. cele dintre un organ al administratiei de stat si un contribuabil) nu apartin dreptului civil. cuprinzând structural o constelatie de raporturi relativ stabile între elementele sale componente. Astfel. nu putem totusi explica pe baza criteriului amintit de ce unele relatii patrimoniale (de exemplu.. organizatiile internationale creeaza norme juridice ce se aplica în diferite state odata cu sistemele etatice de drept. când s-au constituit puternice organisme internationale. dinamic. Aceeasi metoda poate fi prezentata în diverse ramuri de drept sau aceeasi ramura poate uzita diferite metode.ramura de drept. calitatea subiectelor.a. Gurvitch opta pentru ideea pluralismului juridic. sistemul de drept al unui stat este unitar. lasi.30 si urm. proprie dreptului penal.tot mai presanta astazi. care nu pot sa nu apartina dreptului. atât sindicatele. Sofia Popescu. ghideaza aceste relatii reprezinta metoda de reglementare. Caracteristici ale sistemului dreptului. Altfel spus: pe plan national exista un singur sistem de drept sau pot fiinta mai multe? În lucrarea sa. fiecare dintre ele. De pilda.

în ultima instanta mondiale . normele "supraetatice" pot deveni un instrument antinational. Atunci când în planul relatiilor politice dintre state se produc inechitati si manifestari de forta. dar si ale altor popoare. chiar daca se aplica pe un teritoriu national. Sofia Popesclucr. Acest principiu general de filosofie politica. Normele transetatice formeaza un subsistem în cadrul sistemului dreptului. ideea unui sistem de drept unic nu refuza. ale românilor. cf. Totul este ca sa se respecte vointa natiunilor si suveranitatea statelor. venind în conflict cu normele interne. Normele juridice "supraetatice" pot avea justificare numai în masura în care exercitiul lor nu atenteaza la vointa libera a statului ca subiect suveran de drept. ea nu mai rezoneaza cu sistemul national de drept. Substratul ei politic este legat. nu o data vitrege. care este în acelasi timp si detinatoarea principalelor mijloace de productie. la aceasta prioritate. Si aceasta. structuri ce au la baza interese care intra. au prioritate de aplicare.100. probat de catre realitatile istorice. pentru a exista ca atare.L. 137 Jean Carbonnier Flexible droit. prin factori exteriori. p. Încât. 1979. nu o data. nici un popor nu poate sa se întâlneasca cu universalul. transetatice). Reprezentantii {colii italiene de drept international privat militeaza pentru teoria monista. de pilda. nu un pluralism juridic propriu-zis137. anume aceea a îndreptatirii istorice a natiunilor si valorilor nationale. uneori. . ca izvor autentic de autoritate. ce framântari sociale. ea se origineaza. În raport cu exigentele cunoasterii teoretice actuale. universalul nu este o abstractie. este întru totul valabil si pentru lumea dreptului. Slujind valorile nationale reusesti cu adevarat sa contribui la afirmarea spiritului universal al umanitatii. nu prin ceea ce consacra autoritate juridica acestor norme.14. afirmarea de sine. p. în masura în care acestea exprima consensual apropierea dintre comunitati si popoare. Se stie. daca nu cultiva propriile valori. sa dureze o cultura si o civilizatie cu semnificatie general-umana. Paris. Aceasta este o tendinta obiectiva a dezvoltarii istorice prezente si viitoare. nimeni nu contesta astazi legitimitatea organismelor internationale.pe plan economic. Numeroase exemple asemanatoare probeaza formarea unor grupuri de interese supranationale care vin în conflict cu interesele si. în situatii bine precizate. o natiune se poate afirma demn în concertul universal al creatiei. ci fiinteaza în si prin valorile nationale. asadar. Este o realitate care nu poate fi contestata. Jean Carbonnier. Sofia Popescu. pentru ca dreptul este prin natura lui exclusiv: un sistem de drept. adâncirea integrarii . ci rezida în însasi vointa statului. asa cum constatam ca se întâmpla în unele situatii. De aceea. norma" supraetatica" face parte genetic din sistemul de drept etatic. rezulta ca într-un stat suveran nu poate exista realmente decât un unic sistem de drept. legitimarea pozitiva a unui sistem de drept înseamna cu necesitate negarea oricarei alte entitati normativ-juridice într-un spatiu etatic dat.. altele trebuie sa fie argumentele cu care sa se justifice teoria monista. expres manifestata prin acorduri etc.. au stârnit în Franta în 1992 deciziile organismelor Comunitatii Economice Europene în politica agrara. care prelungesc exercitiul vointei de stat în organismele comunitare de integrare transstatala ( nu suprastatala. a structurilor suprastatale.Genoveva Vrabie. evident. lucr. Ca expresie a vointei solemn exprimate de legiuitorul national de a-i da prioritate în situatii bine determinate. cuprinzând si acele norme "supraetatice" (de fapt. care este o parte integranta a sistemului national de valori. Nu dorim sa oferim o explicatie simplificatoare. de pilda. în aceasta vointa. Pe baza celor afirmate. nemultumind agricultorii francezi si nu numai pe ei. legile straine. pâna în decembrie 1989. p. politic.Aceasta conceptie este astazi acreditata tot mai mult în Occident. Chiar în situatiile în care ele. cf.cit. subzistând în sine si prin sine. cu valorile nationale. Pentru ei. aceasta prioritate se legitimeaza tocmai prin vointa statului care concede.Genoveva Vrabie. teoria monista se revendica conceptiei despre caracterul de clasa al statului si dreptului.trebuie sa refuze oricarui alt sistem de reguli titlul de drept 138. de crearea structurilor suprastatale ale numeroaselor organisme internationale. extrajuridici. 138Ibidem.. Numai cultivându-le pe acestea din urma. În tara noastra. chiar daca sub aspectul formei.J.. forta unei norme "supraetatice" nu are de fapt un izvor suprastatal. admite doar fenomene de pluralism juridic.a. de a da curs prioritar unei norme elaborate de un organism integrativ. Pentru ca o lege straina sa poata fi aplicata într-un teritoriu national. Ceea ce se explica.cit. perena. ci tocmai presupune cu necesitate operarea acelor delimitari în interiorul sistemului care sa faciliteze cunoasterea si aplicarea cât mai eficienta a diferitelor categorii de norme.D. ea trebuie sa se integreze în ordinea juridica interna a statului. De buna seama. conceptia care admite existenta a doua sisteme de drept.100.G. ideea pluralismului juridic nu a fost admisa din considerente tinând de ideologia comunista. al ariei jurisdictionale s. cum obisnuit se afirma!). se exprima nemijlocit si nealterat ca vointa exprimata în unicitatea sistemului de drept. în ce au ele autentic. al procedurilor de elaborare. Aceste interese supranationale au generat conceptia despre pluralismul juridic. ramân cu acelasi statut de legi straine. în contradictie cu cele nationale. spiritual. a doua categorii de norme aplicabile pe teritoriul unui stat (normele nationale si normele internationale) este abordata mai nuantat de catre unii teoreticieni occidentali sau chiar este respinsa. potrivit careia vointa politica a clasei conducatoare a societatii. fara de care organismele internationale îsi altereaza ratiunea de a fi. culminând cu marsuri de masa sau cu greve nationale.

unicitarea este compatibila cu integrarea? Daca da. în care sistemele juridice nationale sa rezoneze prin valorile colective. dreptul ca sistem normativ se structureaza în drept public si drept privat (diferentiere de mare importanta principiala. de dragul justificarii integrarii supranationale a sistemelor nationale de drept.atât teoretica. o perspectiva . ci printr-o constructie juridica comunitar-integrativa. dar si de politica a legislatiei . dar si metodologica. se presupun reciproc. integrarea sistemelor nationale de drept într-un suprasistem comunitar are a se produce nu prin anularea. valorilor juridice nationale într-o totalitate normativa mondializatoare si depersonalizatoare. în ramuri de drept. Ideea organizării sistemice a dreptului conduce inerent la concluzia unicităţii sistemului de drept. o corelare structural-functionala a normelor care. Fata de teoria pluralismului juridic care. treptat. astfel. pentru a exprima mai adecvat vointa legiuitorului.Rezumat Normele de drept sunt elemente structurale ale sistemului normativ. în opinia noastra. institutii juridice si alte elemente componente (diferentiere care evidentiaza nivelurile structurale ale sistemului juridic-normativ si interfunctionalitatea lor). În functie de diferitele criterii operante. în abordarea problematicii finalitatilor sociale ale dreptului. exista. cu un echilibru totusi dinamic. Sistemul de drept este un invariant calitativ. asimilate în normativitatea sistemelor nationale de drept. ci o integrare unitara. Care sunt consecintele normative ale organizarii sistemice a dreptului? Explicati importanta metodologica a structurarii dreptului în drept public si drept privat. completându-se. minimalizeaza sau chiar ignora cauzalitatea interna a autoorganizarii national-etatice a dreptului. cu consecinţe discutate si disputate în literatura problemei. Orice norma juridica se defineste prin raportare la întreg. în ultima instanta. Întrebări pentru autoevaluare si control - Cum definiti conceptul de sistem în general? Dar pe acela de sistem al dreptului? Invocati factorii care asigura unitatea câmpului juridic. dar si a drepturilor subiective).care sa accepte ca apropierea si. Acesta din urma nu reprezinta o însumare cantitativa a normelor. se interconditioneaza. dar si de ordin politic ale integrarii europene? În fond. în ce conditii si în ce limite? . Ce este institutia juridica si care este relatia ei functionala cu ramura de drept? În ce consta unicitatea dreptului si care sunt consecintele legislative.

)141. Ea se desfasoara pe doua cai: în primul rând. Fie ca este vorba de respectarea riguroasa a obligatiilor contractuale. Ion Craiovan . În conformitate cu acest criteriu. Conceptul realizarii dreptului139 Prin activitatea lor de zi cu zi. Aceasta activitate reprezinta ceea ce se numeste realizarea dreptului. întocmirea de acte juridice si nici producerea neaparata a unor raporturi juridice. 1974. financiar etc.. distingem norme onerative. de valorizare. astfel încât libertatea lui sa se manifeste ca un demers constructiv.1. Formele realizarii dreptului 2. constituie calea cea mai sigura. Cele mai multe norme de drept îsi împlinesc finalitatea prin conduita dezirabila a oamenilor.. 140Ibidem. Teoria generala a dreptului. p. p. p. conduita conforma normelor de drept. oamenii îsi exercita drepturile si îsi îndeplinesc obligatiile.loan Ceterchi. nu o data dificil. cât si de diferite asociatii private ori chiar de functionari ai statului. prohibitive si permisive. O data cu datoria de a se conforma ele însele ordinii juridice a statului de drept. Iar dreptul. nu sunt necesare operatiuni juridice.a valorilor sociale. orice om. organele statului au obligatia de a asigura executarea actelor normative de catre toti subiectii de drept. "All" . Fenomenul infractionalitatii cunoaste o recrudescenta si. când este cazul. prin care individul rezoneaza cu normativitatea sociala. Privita ca un proces constient. Rezulta ca sentimentul de respect fata de lege. O prima astfel de forma de realizare a dreptului consta în respectarea normelor prohibitive (de drept penal. prin aplicarea normelor juridice de catre organele de stat competente. Pentru aceasta.Ed. aplicarea sanctiunii juridice provoaca raporturi de drept. prin însasi esenta sa de fiinta sociala. Craiovan. Realizarea dreptului prin activitatea de respectare si executare a legilor Libertatea este o valoare la care aspira.228. Cluj-Napoca. în consecinta. mai mult. Introduction a la Science du Droit. Dar manifestatea cu adevarat libera nu e posibila decât atunci când fiecare îsi fixeaza constient anumite limite exercitiului libertatii sale. Sunt însa cazuri când normele de drept sunt nesocotite atât de cetateni. totodata cu aceea juridica.141 -165.93. lucr. actionând ca titulari directi ai unor atributii speciale ale puterii publice. Introducere în Teoria generala a dreptului.consfintita normativ prin vointa publica . expresie . respectarea normelor de drept este si trebuie sustinuta prin activitatea de organizare de catre puterea publica a executarii lor. cf.cit. Rigaux. Din aceste motive. p. Activitatea practica prin care organele de stat materializeaza prevederile normelor juridice. 142 F. ca norme de urmat. ce. da curs celei dintâi. Bruxellles. dar cu atât mai necesar. al conduitei prescrise subiectelor. în ultima instanta. p. 141loan Ceterchi. Realizarea dreptului prin activitatea de respectare si executare a legilor îmbraca cu necesitate acele forme derivând din tipul normelor juridice care se cer respectare. mai vie si mai directa a realizarii dreptului. Realizarea dreptului se sprijina. tip el însusi circumscris dupa criteriul. politice. cum s-a apreciat142.TEMA AVII-A REALIZAREA DREPTULUI 1. ca membri ai unei organizatii sociale ori organe de stat sau simpli cetateni. autolimitarea spontaneitatii stihinice si a instinctualitatii ori egoismului dizolvant reprezinta un efort. capata si la noi un caracter mafiot.93. de evitarea comiterii unor infractiuni etc. în al doilea rând. Asa cum am desprins într-un alt context. Ion 61 . Bu curesti. Eficacitatea sanctiunii.227-228. se impune si trebuie sa se impuna indivizilor ca o suma de imperative. "Dacia" . 1994. administrativ. libertatea sociala. de respectarea normelor circulatiei pe drumurile publice. 1993. si pe mijloace nonjuridice (economice. privita ca factor de modelare a conduitei umane. doar încalcarea normelor prohibitive si. rezida. Dimensiunea afectiva a respectului fata de lege se continua firesc în aceea practica a respectarii legii si.Bobos. în masura sa creeze conditii stimulatorii pentru cunoasterea si respectarea normelor juridice. a executarii ei. desigur. toate acestea sunt forme de realizare a dreptului. de asimilare a valorilor si de confirmare libera la exigentele normative pe care le implica inerent orice valoare sociala. în ordinea ei. Ed. în trei elemente: gradul de probabilitate a aplicarii unei sanctiuni. nivelul de rationalitate al 139Gh. care sa faca posibila libertatea celorlalti si. culturale). prin respectarea si executarea normelor juridice de catre cetateni si diferitele organizatii si institutii. Abtinerea de la savârsirea faptelor interzise reprezinta modul însusi de realizare a dispozitiei interdictive a normei. analizat supra. 2. se numeste aplicarea dreptului140.

I.185-186. 1995. anume acelea la care unsubiect este întotdeauna un organ de stat. Caracteristicile actelor de aplicare a dreptului Aplicarea dreptului se manifesta prin acte care produc efecte juridice. categoria cea mai larga de subiecti: cetatenii. actele de aplicare reflecta în fond aceeasi vointa de stat. de bani sau obiecte uzuale.. p. într-o forma specifica si dupa o procedura stabilita: actul de aplicare al dreptului144. desi are prioritar atributii legislative.184. în respectarea unor conditii speciale privind forma sau fondul.2. Introducere în studiul dreptului. aplicarea dreptului se poate manifesta printr-un act de impunere eliberat de organul fiscal asupra unui subiect impozabil. prin conformarea la dispozitiile normative (fie ele imperative sau permisive).a avantajelor scontate prin încalcarea normei de drept. 2.Mihai.) În concluzie.I.sub aspectul tehnicii juridice.. simultan cu asumarea obligatiilor ce incumba acestora. respectarea si executarea dreptului presupun activitati relativ mai simple. de realizare a dreptului prin respectarea si executarea normelor juridice se poate desfasura si în fapt. vol. p. de pilda. p.respectarea si executarea legilor asigura.relativa si înselatoare . fara însa ca pentru aceasta sa fie necesara încheierea unui act scris într-o forma oficiala sau participarea vreunui organ de stat. Aplicarea dreptului revine. cât unele subiecte colective de drept se afla în situatia de a desfasura actiuni care sa conduca la crearea unor raporturi juridice conforme legii. lucr. Ibidem. nivelul evoluat al vietii materiale si spirituale a oamenilor. Motica.Motica.Mihai. Teoria generala a dreptului. constând în elaborarea de catre organul de stat competent a unui act juridic.Mihai.Motica. 1 . . Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de catre organele statului Diversitatea regulilor juridice. ~nsa. atunci când aproba lista Guvernului). . emite totusi si acte de aplicare a dreptului (de pilda. realizarea dreptului prin respectarea si executarea legilor comporta. aplicarea dreptului se leaga direct de crearea si desfasurarea unor raporturi juridice. respectarea si executarea legilor sunt mult mai bogate în volum si intensitate. între persoane apropiate.comparativ cu aplicarea dreptului. p. 145Nicolae Popa. ponderea revine celor de aplicare a dreptului147 (prin dispozitiile transmise verigilor executive subordonate.184. face ca aceste reguli sa nu se poata realiza doar prin respectarea si realizarea legilor de catre cetateni si subiectele colective nestatale.I. printr-o decizie administrativa de numire într-un post vacant etc. anterior analizata. Bucureşti. ca însasi expresie normativa. Gh. p. Gh.246-247.I. Parlamentul. p. si nu într-un act scris. întrucât antreneaza o trama nelimitata de situatii juridice. precum continutul axiologic al dreptului si acceptarea generala a legii ca fiind socialmente necesara.248. dupa cum s-a remarcat143. Gh . al schimbului în natura între persoane s. împlinirea scopului social al dreptului reclama totodata o complexa activitate de organizare si asigurare a executarii normelor de drept de catre factorii puterii publice: organele de stat.cit. de asemenea. caracterul sistematic al instructiei si educatiei s. atât cetatenii. Între actele Guvernului. vol.a.. "Alma Mater". faptul obisnuit al cumpararii unor produse. Aplicarea dreptului reprezinta o forma specifica a realizarii sale.Ed. .subiectului de drept în cauza si însemnatatea . doar se constata sau se recunosc drepturile si obligatiile care îsi afla temeiul real în normele juridice însesi146. atât puterii legislative. .conformarea la lege este rezultatul direct si sintetic al convergentei modelatoare a unei diversitati de factori.) În cadrul raporturilor juridice din aceasta categorie. lucr. 3.a. Ed. ca stare de fapt.cit. instantelor judecatoresti. (De pilda. 1994. vol. "Actami" . a diversitatii fenomenelor sociale. 147 Gh. A doua forma de realizare a dreptului prin respectarea si executarea legilor opereaza în cazul normelor permisive si onerative. care îsi pot întemeia semnificatia în sine. Series Jurisprudentia. În timp ce forma.cit. Bobos.. cât si celei executive si. desi el poate adopta si acte cu caracter normativ (vezi supra). urmatoarele trasaturi: .respectarea si aducerea la îndeplinire (executarea) normelor juridice permite valorificarea drepturilor subiective. lucr. cu o pondere diferentiata. în 143 Nicolae Popa. implicând. (Avem în vedere. 146Radu I. împlinirea cerintelor si a valorilor sociale reflectate în sistemul dreptului. aceasta forma reprezinta o componenta esentiala a climatului de ordine sociala si legalitate. pentru îndeplinirea unor sarcini determinate). lucr.. care revine organelor de stat. în ultima instanta. ~ntemeindu-se în actele normative si urmarind respectarea lor. caruia legea îi prezerva prerogative determinate145.cit. Instantele judecatoresti nu pot elabora decât acte de aplicare a dreptului: hotarârile judecatoresti. al împrumutului. în afara producerii unor raporturi juridice. pe lânga diferitele organizatii sociale.228-230. Radu I. Timisoara. 144 Radu.

actele de aplicare au un caracter concret. ca urmare a aparitiei unui alt act normativ având ca obiect aceleasi probleme sau prin ajungerea la termen. a faptelor si a împrejurarilor în care acestea s-au produs. 150Ioan Ceterchi. În cadrul raporturilor juridice concrete. elaborarea actului de aplicare consta în emiterea deciziei juridice 150. Greselile care s-au produs. actele juridice. administrative). de urgenta masurilor. urmele materiale. Adevarul "judiciar" nu trebuie sa fie o reductie procustiana a imaginii reale a starii de fapt. Daca normele juridice se refera la situatii generale. organul administrativ. De exemplu. urmarind sa stabileasca raporturi juridice concrete. enuntarea faptelor ce constituie obiectul învinuirii si în legatura cu care s-a pronuntat instanta. Introducere în studiul dreptului. Efectul în timp al actelor de aplicare a dreptului este în functie de natura acestora (penale. Ion Craiovan. este absolut necesar ca dispozitivul fiecarei hotarâri sa se pronunte.cit. modificarea ori stingerea unui raport juridic. Astfel. De aici decurg o seama de alte deosebiri. interpretarii normei juridice149. p. instantele judecatoresti emit hotarâri judecatoresti (sentinte . c) actele de aplicare se deosebesc de actele normative si în ce priveste conditiile lor formale de valabilitate. fie pentru o infractiune anume sau un contract dat. Procedura de aplicare a dreptului depinde de felul normei încalcate (penale.a. de procedura folosita în solutionarea cauzei. organul de stat competent nu trebuie sa retina numai acele aspecte ale realitatii care se încadreaza în norma juridica. stabilirea starii de fapt presupune descifrarea situatiei concrete.). de organul chemat sa restabileasca legea (instanta de judecata. potrivit Codului de procedura penala. De pilda.la instanta de recurs). constata intentia inculpatului în momentul comiterii faptei s. de obiectul lor etc.186. asigurarea legalitatii este direct legata de interesele participantilor. orice hotarâre trebuie sa cuprinda denumirea instantei de la care emana. lucr. Organele 148Ioan Santai. sunt emise pentru cazuri determinate: fie pentru un anumit litigiu. 4. Ceea ce se explica atât prin diversitatea normelor juridice susceptibile de a fi încalcate. modificarea sau stingerea unor raporturi juridice concrete. Or.186-187. De asemenea. efectul lor în timp tine de interesul solutionarii optime a situatiilor concrete. actele de aplicare dispun de un alt sistem de verificare a legalitatii. în actele de aplicare ea este concretizata prin raportarea prevederilor generale la anumite subiecte. Începutul efectului în timp al actelor normative este marcat de aducerea normelor la cunostinta generala. în aplicarea dreptului pot fi înlaturate prin folosirea cailor de atac. d) în comparatie cu actele normative. Aceasta operatiune reclama selectionarea normelor juridice "pe caz" . cuprinzând date care individualizeaza actul în cauza. De aceea. eventual. circumstantele comiterii lor. daca valabilitatea unei legi depinde de adoptarea ei de catre cele doua Camere ale Parlamentului si de promulgarea ei de catre Presedintele Republicii. p. În ce priveste instanta. neglijându-le pe celelalte148. ipotetice si vizeaza categorii nedeterminate de persoane. administrative etc. În acest sens sunt relevante probele care rezulta din documente. b) efectul în timp al celor doua categorii de acte este un alt aspect al deosebirilor dintre ele. Am constatat în alta ordine ca actele de aplicare se deosebesc în functie de organul de la care provin. provocând nasterea. în sedinta publica.la instanta de fond. financiar etc. valabilitatea si aplicabilitatea lor în timp si spatiu si asupra subiectelor în cauza. Efectul lor înceteaza prin abrogare. ci si autenticitatea textelor legale. de competenta si mijloacele pe care acesta le foloseste potrivit legii. din relatarile martorilor.. 149Ibidem. organul de cercetare penala stabileste daca faptele presupuse a fi fost savârsite de învinuit exista sau nu. urmata de publicarea ei în Monitorul Oficial. obiecte. care evidentiaza specificul actelor de aplicare: a) actul de aplicare a dreptului are valoarea unui fapt juridic. Astfel. decizii . concluziile partilor s. Hotarârile date în cauzele litigioase de catre organele justitiei reclama conditii deosebite de forma. un proces verbal de constatare a unei contraventii se încheie de catre organele anumite prevazute de lege. Un rol împortant revine. ceea ce se asigura prin cunostinte de specialitate juridica (deoarece se analizeaza nu numai legislatia în materie. Persoanele fizice si persoanele juridice îsi pot apara drepturile legale. în schimb. Universitatea din Sibiu. b. în aceasta faza. expertizele etc.95. 1991. stabilirea starii de drept sau a elementelor juridice rezida în identificarea acelei norme juridice ale carei elemente se aplica tocmai starii de fapt. Aceasta va determina stabilirea. în faza cercetarii judecatoresti ea dispune administrarea probelor. În cercetarea faptelor. civile. c. numele si prenumele acuzatului sau inculpatului. Fazele aplicarii dreptului Nu exista o procedura unica de aplicare a dreptului.. cât si prin mijloacele foarte diferite prin care statul intervine în respectarea legalitatii.timp ce în cazul actelor normative vointa de stat este formulata ipotetic în raport cu unele situatii posibile. sub sanctiunea nulitatii. de prevenirea pericolului de obstaculare a controlului asupra hotarârilor luate etc. 63 . drepturi si obligatii determinate. Distingem urmatoarele faze de aplicare a dreptului: a..).a. p. civile.

În cadrul raporturilor juridice ivite prin aceasta forma de realizare a dreptului se constata si se recunosc drepturile si obligatiile ce îsi afla temeiul în normele juridice. într-o forma specifica si dupa o procedura stabilita: actul de aplicare a dreptului. Aplicarea dreptului consta în elaborarea de catre autoritatea publica competenta a unui act juridic..187. institutii. Actele de aplicare a dreptului comporta o seama de caracteristici: ele au valoarea unui fapt juridic. în functie de situatie si de competente. Respectarea si aducerea la îndeplinire a normelor juridice permite valorificarea drepturilor subiective.cit. p. . provocând nasterea. efectul lor în timp tine de interesul solutionarii oportune a situatiilor date. organizatii sociale. Aplicarea dreptului revine autoritatilor publice apartinând oricareia dintre cele trei puteri ale statului.151 Rezumat Ratiunea de a fi a normelor de drept sta în respectarea si executarea lor de catre cetateni. Realizarea dreptului prin respectarea si executarea legilor îmbraca cu necesitate acele forme care deriva din tipul normelor juridice care se cer respectate. lucr. actele de aplicare se deosebesc 151Ioan Santai. Desi mai bogate în volum si intensitate decât aplicarea legilor. modificarea sau stingerea unui raport juridic. respectarea si executarea lor presupun activitati relativ mai simple. Ambele modalitati reprezinta caile realizarii dreptului. Organele de executie silita aplica sechestrul asupra bunurilor debitorului etc.administrative de sanctionare contraventionala întocmesc procese verbale de constatare si sanctionare. cele de aplicare sunt emise pentru cazuri determinate si. precum si în aplicarea lor de catre autoritatile publice competente. spre deosebire de actele juridice normative. concomitent cu asumarea obligatiilor ce incumba acestora. totodata. de aceea. în afara unor conditii speciale privind forma sau fondul.

Persoanele fizice si juridice îsi pot apara drepturile legale folosind caile de atac. se pot retine urmatoarele faze de aplicare a dreptului: 1. 3. Stabiliti continutul fiecareia dintre fazele aplicarii dreptului. Întrebari pentru autoevaluare si control - Care este ratiunea de a fi a normelor juridice? În ce consta realizarea dreptului si care sunt modalitatile sale? Identificati trasaturile realizarii dreptului prin respectarea si executarea legilor. Analizati deosebirile dintre actele juridice normative si acelea de aplicare a dreptului. elaborarea actului de aplicare. Desi nu exista o procedura unica de aplicare a dreptului. stabilirea starii de drept. fata de actele normative. 65 .de acelea normative si în ce priveste conditiile lor formale de valabilitate. actele de aplicare a dreptului dispun de un alt sistem de verificare a legalitatii. 2. stabilirea starii de fapt.

.

În al patrulea rând. demonstreaza necesitatea de a clarifica orice nuanta semantica a limbajului juridic. asa cum am evidentiat în alta ordine. sunt folosite mai multe notiuni. necesitatea interpretarii normelor juridice rezulta si din faptul ca legiuitorul. necesitatea dezvaluirii continutului real al normei si a sferei situatiilor avute în vedere de legiuitor cu prilejul redactarii normei. se exprima concis. Cluj-Napoca. în textele de lege sunt folositi de multe ori termeni al caror sens este diferit de acela obisnuit. ele se refera la situatii ipotetice. consecinte grave si consecinte deosebit de grave. legiuitorul clarifica sensul unor termeni sau expresii din textul legii penale. cu sens restrictiv. aceasta notiune a desemnat deopotriva interpretarea dreptului scris si a celui nescris. 2. Notiunea de interpretare a normelor juridice În ce priveste interpretarea normelor de drept. Sesizarea sensului contextual revine interpretarii. o autonomie totala . precum: teritoriu. cât si a dreptului în general. Bobos. 1994. Referitor la obiectul interpretarii. De aici rezulta o seama de implicatii2. "Actami" . putem retine ca aceasta reprezinta operatiunea logico-rationala care se desfasoara conform anumitor reguli si metode specifice dreptului si care consta în clarificarea continutului normelor juridice. În al cincilea rând. s-a pus întrebarea daca el priveste doar textul normativ supus analizei ori are în vedere identificarea vointei reale a legiuitorului când ea nu transpare direct din text. legiuitorul nu poate avea în vedere atunci când elaboreaza normele juridice toate situatiile. care evidentiaza necesitatea interpretarii normelor juridice. mai ales a celui continut în actele juridice normative. ulterior. s-a folosit notiunea de interpretare a dreptului. Din acest motiv. ~n aceasta situatie. s-a folosit. secrete de stat si înscrisuri oficiale etc.260. Prin natura lor. În legatura nemijlocita cu legea. se stie ca pe timpul cât o norma este în vigoare. el trebuie sa ramâna la un nivel de generalitate. care asigura o analiza si o explicare adecvata a termenului în cauza.235-236. urmarind sa acopere o diversitate de elemente. deoarece acesta nu poate reda întotdeauna cu maxima claritate determinarile de continut care exprima vointa legiuitorului. Dar aplicarea lor priveste cazuri concrete. cu folosirea semnelor de punctuatie. În al doilea rând. pot sa apara fapte noi care. 1994. Teoria generala a dreptului. se impune interpretarea noilor acte normative. functionar. redactând normele. Bucureşti. infractiune savârsita pe teritoriul tarii. De pilda. În al treilea rând. cu o anumita pozitie a cuvintelor în text. nu puteau fi prevazute în mod direct. O norma juridica ridica putine probleme de interpretare atunci când reglementarile ce le cuprind sunt mai minutioase. "Dacia". dupa ce au fost adoptate. pentru racordarea normei la situatie. În primul rând. În momentul de fata ea are în vedere interpretarea dreptului scris. Definind interpretarea normelor juridice. Gh.TEMA A VIII-A INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE 1. care intersecteaza sfera de aplicare a celor deja existente.Ed. întrucât nu existau în momentul elaborarii ei. Un termen poate avea întelesuri diferite pentru ramuri de drept diferite. în titlul VIII. Teoria generala a dreptului. În aceasta situatie trebuie sa se recurga la interpretarea normelor juridice în masura sa surprinda concordanta dintre vointa reala a legiuitorului si întelesul nemijlocit al termenilor întrebuintati. Aspectele enuntate. la care se pot adauga si altele. Necesitatea interpretarii Interpretarea normelor juridice reprezinta un moment al aplicarii dreptului1. necesitatea interpretarii deriva si din problemele care se pot ivi în legatura cu redactarea gramaticala a textului de lege. care impune. în vederea aplicarii lor unitare pe întreg teritoriul statului si în mod echitabil fata de toti cetatenii sai3. normele juridice au. comparându-le si studiindu-le împreuna cu alte dispozitii legale. O prima opinie sustine ca textul în sine si norma juridica obtin. Pentru a referi la interpretarea dreptului cutumiar si a practicii judiciare fondate pe el. Partea generala a Codului penal. p. De aici rezulta. care vizeaza atât interpretarea legii. interpretarea ei. p. pentru organul de interpretare. Ceea ce duce la elaborarea unor noi norme. concentrând la maximum continutul exprimat. un caracter general. Stiinta noastra juridica foloseste frecvent notiunea de interpretare a normelor juridice. care se pot ivi în aplicarea dreptului. De aceea. ireductibile în specificul lor. notiunea de interpretare a legii.Ed. Nicolae Popa. legiuitorul considera uneori necesar sa faca chiar în cuprinsul unor legi precizari asupra întelesului special al termenilor folositi în redactarea actului normativ. ca principal izvor de drept.

neobligativitatea ei pentru alte organe si pentru împrejurari similare si nici pentru aceeasi autoritate într-o împrejurare identica. echilibrata. neputând adopta acte normative prin care sa dea interpretare general-obligatorie legilor. . Gh. Provenind de la un organ de stat ce are o împuternicire decurgând direct sau indirect din propria lege de organizare. . Genoveva Vrabie. p. dimpotriva. trebuie retinut ca actul de interpretare are si efect retroactiv. Între modalitatile interpretarii neoficiale distingem în primul rând pe aceea doctrinala. fara a se configura de-sine-statator. aceasta forma de interpretare se mai numeste autentica sau legala.cit. ca interpretare oficiala sau neoficiala.obligativitatea ei numai în si pentru situatia solutionata. contesta propriu-zis legitimarea interpretarii normelor juridice.. "Stefan Procopiu". p. Interpretarea neoficiala. 1993. în functie de subiectul care o realizeaza. Introducere în studiul dreptului. legata de solutionarea. p. dimpotriva.144-148.. actul de interpretare creeaza efecte pentru viitor. Rezulta ca interpretarea cazuala se caracterizeaza prin5: .Bobos. el intra în vigoare de la o data ce precede adoptarea sa si care marcheaza perioada de timp de la data intrarii în vigoare a actului interpretat. frecventa sporita a aceleiasi probleme într-un numar mare de situatii. fiind folosita în aplicarea normei. se poate aprecia ca interpretarea cazuala devine premisa interpretarii generale. interpretarea oficiala este generala (normativa). a doua opinie. Atunci când se realizeaza prin acte normative apartinând legislativului ori executivului. conduce la producerea interpretarii normative. Iasi. Daca prima opinie se revendica ideii voluntariste despre o pretinsa libertate deplina a interpretarii. Formele de interpretare a normelor juridice4 Interpretarea se prezinta. fiind posibila în afara aplicarii normei.în raport cu vointa legiuitorului. p. într-un litigiu judiciar. În situatia în care aceste organe constata ca unele prevederi ale legii contin inadvertente sau sunt susceptibile de întelegere neunitara. efectele sale nefiind obligatorii. pentru care interpretarea. situatiile ce vor fi rezolvate ulterior se vor baza pe interpretarea data între timp. stabilind sensurile autentice care se desprind din formularile conceptuale. unde hotarârea emisa are putere de lucru judecat. este interpretarea cazuala. Opusa ambelor opinii. ca actul normativ nu este decât prelungirea vointei legiuitorului. a se îndeparta de norma juridica. Referitor la efectele temporale ale interpretarii. Interpretarea nu poate face abstractie de constiinta juridica a autorului actului interpretativ. concluziile ei pot fi . lucr. Autorul ei poate fi organul emitent al actului supus interpretarii sau un organ ierarhic superior. Uneori. Celelalte organe ale statului. obtinuta în cercetarea riguroasa a institutiilor juridice. Interpretarea oficiala (obligatorie) este acea forma de interpretare înfaptuita de un organ sau autoritate de stat potrivit competentei sale. a împrejurarilor de încalcare a legii. lucr. ea are un caracter facultativ. pe lânga aceea generala.aplicabilitate limitata doar la un raport juridic determinat. este viziunea realista. 3. Sunt subiecte ale acestei forme de Ioan Santai. Si interpretarea cazuala are drept obiect norma de drept. ambitionând sa fundamenteze doctrinar formarea unui drept nou pe calea interpretarii judiciare. daca acesta din urma se prezinta ca o regula stabila si de-sine-statatoare. 1991. de evolutia legislatiei în domeniul considerat. lucr. trebuie sa porneasca de la textul legal în determinarea vointei legiuitorului. Interpretarea generala sau normativa este reclamata de situatia în care o dispozitie sau o prevedere dintr-un act normativ este neclara sau confuza. În cadrul interpretarii cazuale.66.143. un loc distinct revine interpretarii judiciare sau jurisdictionale. Sofia Popescu. vor sesiza pe cale ierarhica forul competent în materie de interpretare (de exemplu. Interpretarea normativa a legilor revine exclusiv Parlamentului. pentru initierea unui proiect de lege cu caracter interpretativ va fi sesizat Guvernul). Momcilo Luburici. Teoria generala a dreptului.. sau. ~n acest sens. ca un act distinct de interpretare. Ioan Ceterchi. interpretare organele statului chemate sa aplice normele în cazuri individuale. Universitatea din Sibiu.241-247 si îndeosebi Ioan Santai. p. emit însa acte normative în temeiul si pentru aplicarea legii. O alta forma a interpretarii oficiale. însa din perspectiva aplicarii ei unui caz concret. prelungind mecanic vointa legiuitorului în actul interpretarii. care mizeaza absolutizant pe un aspect sau altul. Dar. Totodata. A doua opinie considera. Deoarece aceasta forma de interpretare se produce în afara procesului de emitere si aplicare a dreptului. fara sa conteze daca acesta interpreteaza propriile acte sau acelea ale altor organe. cea dintâi se manifesta în rezolvarea unui caz determinat. care se produce în procesul de aplicare a normelor la cazuri concrete.cit. Elaborarea si adoptarea actului de interpretare urmeaza procedura specifica actelor juridice ale organului care realizeaza interpretarea.418-421. evidentiata de interpretarea cazuala. bineînteles. Întemeiate pe argumente stiintifice. dupa cum nu poate opera independent de contextul social material si spiritual si. fara a se pierde în litera legii.Ed.cit.

lucrarile glosatorilor si postglosatorilor din dreptul feudal. în dreptul roman operele jurisconsultilor erau privite ca izvoare de drept. lucr. De pilda. art. sistematica. de referire si în alb. Analizând textul din punct de vedere gramatical. marea teritoriala si spatiul aerian aferent). 4. în functie de prerogativele sale. face afirmatii mincinoase. la fel. o alta modalitate de interpretare neoficiala a dreptului. "si "poate duce la întelesuri diferite. De pilda. cu toate acestea ea a îndeplinit un rol important în istoria vie a dreptului. constând în nedeclararea intentionata a aspectelor semnificative cunoscute de martor). si persoanele care convietuiesc ori se afla în întretinere sau îngrijire)7. ori nu spune tot ce stie privitor la împrejurarile esentiale asupra carora a fost întrebat".retinute de organele competente. ci o unitate sistemica a elementelor sale componente: normele.. b. în legatura cu care se disting trei categorii de notiuni: cele care au întelesul propriu limbajului si care alcatuiesc fondul de baza al lexicului textelor normative (notiuni precum sot. despre aplicarea si perfectionarea sa. Dintre variatele procedee de interpretare folosite în dreptul contemporan. ele îsi circumscriu continutul deplin prin complinirea obtinuta interpretativ8. Interpretarea neoficiala cuprinde si acea forma aparte care este interpretarea comuna a dreptului. iar în legislatia civila locativa.). ~ncât fiecare norma se completeaza prin celelalte si se regaseste în celelalte. avocati. .d. caracteristica elementelor unei structuri. deoarece ele evidentiaza si clarifica diferite sensuri ale reglementarilor în vigoare si semnificatia lor pentru cazul concret. notiunile care primesc sensuri diferite de la o ramura de drept la alta (precum notiunea de familie. Orice norma îsi dezvaluie sensul întregitor în cadrul sistemului de norme care este dreptul. Astfel. în al treilea rând. si apele interioare. p. Interpretarea neoficiala rezulta si din opiniile unor juristi (procurori. asigurând astfel si recunoasterea juridica a interpretarii oficioase. de factorii politici etc. normele din partea speciala a codurilor se complinesc prin normele si principiile din partea lor generala. ne vom opri asupra urmatoarelor. pentru ca cea dintâi are un caracter alternativ în comparatie cu acela cumulativ al celei de-a doua. rezulta totusi din opiniile unor conducatori ai organelor de autoritate publica. considerate mai importante: gramaticala. minor. istorica si logica. Astfel. Bazânduse pe aceste procedee. în care normele se afla într-o legatura functionala. Interpretarea sistematica clarifica întelesul unei norme juridice. folosirea într-un text a conjunctiilor "sau". ale functionarilor si deputatilor sau ale altor persoane oficiale. modalitati care. opinii exprimate cu prilejul dezbaterii proiectelor de acte normative sau al interpelarilor parlamentare.260 din Codul penal defineste marturia mincinoasa drept "fapta martorului care întro cauza penala. pe lânga acestia. jurisconsulti) asupra unor probleme de drept aparute în procesele judiciare la care participa. Interpretarile provenind de la factorii amintiti prezinta o anumita valoare pentru organele care elaboreaza sau aplica dreptul. ar putea îmbraca într-un caz dat si forma cumulativa6. în alta ordine.m. cu toate ca apartin limbajului comun (de exemplu. a. Metodele de interpretare a normelor juridice Tehnica interpretarii dreptului trimite la procedeele de examinare a textelor normative. desi nu are efecte obligatorii.147. notiunea de teritoriu. incluzând. loan Santai. care tin de aceeasi institutie juridica sau de aceeasi ramura de drept.Interpretarea gramaticala presupune analiza textului normei sub aspect sintactic si morfologic. Organul de stat si le poate însusi. se pot evidentia cele doua modalitati alternative de savârsire a infractiunii (una activa. neexcluzându-se reciproc.a. si una pasiva. civila. ca dreptul nu e o însumare de norme. Ea corespunde nivelului culturii si educatiei juridice si consta în opinii despre dreptul existent. rezultând din afirmatii mincinoase. are în acceptiunea juridica a teritoriului national o sfera mai larga. Desi în cele mai multe sisteme contemporane de drept doctrinei juridice nu i se atribuie calitatea de izvor de drept. disciplinara sau orice alta cauza în care se asculta martori. de mass-media. Interpretarea gramaticala este angajata si în clarificarea terminologiei juridice folosite. realizata de cetateni. desemnând în dreptul familiei sotii sau parintii si copii lor minori. pe cale normativa sau prin acte individuale. Ratiunea procedeelor sistematice de interpretare se întemeiaza în natura sistemica a ansamblului normelor de drept.Deoarece procedeele tehnice utilizate au rolul unor metode. Interpretarea sistematica este direct implicata în ce priveste normele incomplete: normele de trimitere. pe lânga sol si subsol. Sunt cazuri în care interpretarea sistematica coroboreaza texte normative ale unor ramuri de drept diferite. ascendent. dupa cum normele ramurilor de drept se expliciteaza compensator prin normele constitutionale s. desemnând în limbajul obisnuit o suprafata a uscatului. Interpretarea oficioasa. a unui text normativ prin coroborarea normei sau textului în cauza cu alte dispozitii normative.cit. Am constatat. descendent etc. apoi notiunile care au un înteles deosebit în limbajul juridic. tehnica interpretarii se mai numeste si metodologie a interpretarii. Aceasta metoda trebuie folosita mai ales atunci când textul normei este dicutabil sub unul sau altul din cele doua aspecte. organul de interpretare clarifica sensul textului.

lucr. o relatie sociala. pe cale interpretativa. Ea reclama cercetarea materialelor care au servit la elaborarea normei juridice. Ea nu se pronunta nemijlocit asupra valorii de adevar si deci asupra continutului. Interpretarea logica se foloseste de legile logicii formale pentru a desprinde corectitudinea rationamentelor în relatia logica dintre elementele structurale ale normei: ipotezadispozitie-sanctiune. conditii care nu o data difera de cele initiale. care nu pot fi ambele nici adevarate. deci asupra coerentei formale a gândirii care sta la baza actului normativ. daca o persoana apreciaza ca a fost vatamata în drepturile sale legale printr-un act administrativ. Iata o situatie ilustrativa pentru metoda istorica: comparativ cu vechiul context legislativ unde. care sunt revocabile. potrivit Legii contenciosului administrativ (nr. Argumentul per a contrario vizeaza tipul judecatilor contradictorii. Continutul unei norme se clarifica si prin analiza materialului preliminar.argumentul a minori ad majus însoteste argumentul a majori ad minus si admite ca legea. Totodata. Deoarece conditioneaza formarea tuturor cunostintelor. astfel încât ideea negata. Ioan Ceterchi. interzicând mai putin. lasând deschisa o a treia posibilitate. art.argumentul ad-absurdum. Unii autori au contestat legitimitatea metodei logice pe motiv ca gândirea logica se regaseste în celelalte metode de interpretare. p. între alti termeni uzitati. contradictorie în raport cu prima. în absenta unui act de aplicare concreta a acesteia. care permite gândirii sa treaca de la adevarul unei judecati la falsitatea judecatii contradictorii si invers. Ioan Santai.c. De exemplu. fiind adevaruri de maxima generalitate. modifica sau desfiinteaza raporturi juridice concrete).Bobos. Distingem urmatoarele reguli de principiu ("argumente" ) folosite mai frecvent în interpretarea logica: . metoda istorica are în vedere si noile conditii în care se aplica legea. Interpretarea istorica surprinde împrejurarile în care a fost adoptata norma juridica. Se dezvaluie astfel motivatia sociala a actului normativ.149. desi sunt irevocabile în principiu. p. adaugata celorlalte. inclusiv al gândirii legiuitorului. interzice implicit si mai mult12. materializata în textul normativ. proprietate obsteasca etc. de abatere de la principiu. nici false în acelasi timp si sub acelasi raport. implicit asupra sensurilor textului normativ. lucr.cit. Hotarârea definitiva a instantei civile prin care s-a solutionat actiunea civila nu are autoritate de lucru judectat în fata organului de urmarire penala si a instantei penale.. într-un anumit mod si nu în altul.argumentul per a contrario se întemeiaza pe legea tertiului exclus. lucr. în ultima instanta legile logice nu sunt numai conditiile formale ale oricarui adevar. p. Desigur.248. atunci ea poate cere instantei judecatoresti competente sa anuleze acel act. . . În aceasta problema nu poate sa existe o a treia solutie10. legile logice nu sunt numai legi ale corectitudinii gândirii.cit. a expunerii de motive si a discutiilor ce au avut loc asupra actului care face obiectul interpretarii.22 din Codul de procedura penala precizeaza ca hotarârea definitiva a instantei penale are autoritatea de lucru judecat în fata instantei civile care judeca actiunea civila.cit. Folosirea acestei argumentari se face de cele mai multe ori în situatia în care ideea afirmata în textul normei are un caracter de exceptie.29 din 1990). ci asupra corectitudinii logice a desfasurarii argumentatiei. semnificatia de "public" . Rezulta ca metoda este complementara celorlalte metode de interpretare. care nu pot vi valabile altfel decât ca metode coerente sub aspectul logicii gândirii. nu pot fi ambele adevarate în acelasi timp. Aici nu avem de-a face cu judecati contrarii care. legat de pregatirea proiectului. Astfel9. Se întelege ca pentru actele civile unilaterale.argumentul a pari are la baza rationamentul dupa care situatiile identice reclama solutii identice: ubi eadem est ratio. deoarece nu exista o a treia posibilitate: tertul este exclus. Momcilo Luburici. datorita viciilor de consimtamânt. domeniu obstesc. posibilitatea anularii lor este cu atât mai evidenta. pentru care e valabil termenul de "public" . autoritate obsteasca.abstracta. . impersonala prin natura sa -. . De pilda. în noul context legislativ. sa exprime principiul11. actele civile bilaterale.argumentul a fortiori rationae serveste pentru a demonstra ca ratiunea aplicarii unei norme este mai puternica într-o alta ipostaza decât aceea precizata în norma respectiva. pot fi totusi anulate. Dar metoda logica nu pretinde sa fie înca o metoda. eadem soluţia esset debet13. d. De buna seama ca aceasta exigenta trebuie respectata de orice demers metodologic de interpretare. ci au o valoare reflectorie. factorii care au determinat legiuitorul sa reglementeze.. Scopul ei este altul.. potrivit caruia adevarul tezei de demonstrat se stabileste prin infirmarea tezei pe care o contrazice (asa-numita reducere la absurd). acele acte normative care continua sa fie valabile si care folosesc în cuprinsul lor termenul "obstesc" vor primi pentru acest termen. dar pot fi ambele false. pentru ca este absurd sa se admita ca vatamarea unor drepturi subiective se poate produce în mod direct prin norma de drept . gnoseologica.). era si acela de "obstesc" (de exemplu. ci si instrumente formale Gh. . (logice) de evidentiere prin demonstratie a continutului adevarat al gândirii.422. Prin argumentul ad-absurdum se deduce cu necesitate ca actul contestat nu poate fi decât individual (genereaza.

"Alma Mater" . Logica juridica poate fi considerata o disciplina din grupa logicilor speciale. nedispunându-se de nici un text normativ. textuala. solutia data are putere juridica numai în situatia respectiva si exclusiv asupra partilor implicate. interpretarea este oficiala (obligatorie) sau neoficiala. Astfel. se poate comite împotriva unui functionar public numai daca acesta se afla în exercitiul functiunii si nu-si depaseste atributiile legale. Series Jurisprudentia.138). Interpretarea nu se margineste la litera legii. Ibidem.3). 1973. Folosirea analogiei se face cu titlu exceptional.cit. dar nici nu are a se îndeparta de norma juridica. O forma importanta a interpretarii oficiale. De exemplu. din care mai fac parte logica deontica. p.224. 5. Analogia legii reprezinta procedeul prin care. în raport cu prevederile caruia situatiile practice au infinite posibilitati de manifestare. în baza careia situatiile ivite în activitatea juridica a organelor de stat se rezolva conform acelor norme în vigoare care reglementeaza cauze asemanatoare cu aceea dedusa solutionarii16. creatie care se fundamenteaza în principiile si valorile juridice. Gh. 1964. Stiintifica. Interpretarea restrictiva este acel rezultat al interpretarii care restrânge continutul real al normei în raport cu formularea textului. ea trebuie sa porneasca de la textul legal.Ed. dar care nu subzista decât prin actul unicei sale folosiri. formulare dovedita ca fiind prea larga. Ed. .253. ceea ce necesita interpretarea lor în vederea descifrarii vointei reale a legiuitorului în textul normativ. (cf. ea este creatia exclusiva a constiintei juridice a celui care aplica dreptul. 1995.S-a configurat o teorie a argumentarii ca parte constitutiva a logicii juridice14 si care serveste si interpretarii dreptului.Bobos. Pentru depasirea lacunelor legislative s-a creat institutia analogiei. neavând o reglementare juridica expresa. vol. p. Gh. producând efecte diferite.De aceea. art. dimpotriva. încât sa se evite încalcarea legii si arbitrariul.cit. care are ca obiect o norma de drept ce urmeaza a se aplica la situatii concrete si subiecte determinate. nu vor putea fi recunoscute ca valabile prin efectele lor juridice acele acte sau fapte ori raporturi derivând din ele care sunt contrare ordinii de drept. Bucuresti..239 Cod penal prevede infractiunea de ultraj contra autoritatii. se poate accepta interpretarea extensiva pentru textele normative care cuprind enumerari exemplificative. Ed.251. Interpretarea normelor juridice. demersul de interpretare a normelor juridice se poate încheia fie cu constatarea dupa care continutul lor coincide pe deplin cu textul ce le formuleaza (situatie în care interpretarea trebuie sa fie literala sau declarativa).149. stabilind sensul autentic al vointei legiuitorului: spiritul legii. infractiune care. Interpretarea extensiva largeste continutul normei în raport cu formularea ei Ibidem. Stiintifica.ll. Gh.. Imre Szabo. Enescu . dar ea a fost interzisa în dreptul penal. p. Analogia legii este consacrata de Codul civil (art. p. Analogia juridica se prezinta sub forma analogiei legii si aceea a analogiei dreptului. Rezumat Normele de drept sunt elaborate pentru a fi respectate si aplicate. atunci când lipseste norma care sa reglementeze cazul dat. În functie de subiectul care o realizeaza. logica actiunii s. Filosofie si logica.a. se apeleaza la principiile generale ale dreptului. Analogia dreptului se prezinta ca un procedeu de solutionare a unei situatii pentru care. furnizarea produselor între unitatile economice de stat. Astfel. fie cu un rezultat extensiv sau.Mihai . Analogia legii si îndeosebi analogia dreptului trebuie astfel folosite. este interpretarea cazuala. Bucureşti. Rezultatele interpretarii Din perspectiva rezultatului sau15. se facea în baza regulilor contractului de vânzare-cumparare din Codul civil. Radu I. Uneori legiuitorul omite sa reglementeze situatii care apar în practica si care îsi cer totusi rezolvarea prin aplicarea dreptului. lucr. Moti ca. la spiritul ei reprezinta un demers necesar. ~n aceasta privinta.Bobos. cu scopul clarificarii continutului normelor juridice. restrictiv. cum rezulta prin interpretarea restrictiva. p. se utilizeaza acea norma care priveste un caz asemanator. Timişoara. Gh. în analogia legii lipseste însusi textul. pe lânga aceea generala. ea stabileste ca vointa legiuitorului are de fapt un caracter mai cuprinzator în raport cu acela întrevazut în interpretarea primara a normei în cauza. întrucât în materia infractiunilor nu se poate atribui caracter infractional unor fapte prin analogie. Interpretarea este o operatiune logico-rationala desfasurata dupa anumite reguli si tehnici specifice dreptului. Apelul la prevederile Constitutiei. Norma creata prin deductie de catre organul ce o si aplica nu dobândeste în actul de solutionare calitatea de izvor de drept. subgrupa logicilor normative. Daca în interpretarea extensiva exista un text normativ de baza care se extinde si la cazuri nereglementate.p. lucr. Introducere în studiul dreptului.153. antrenarea raspunderii penale se leaga de principiul legalitatii incriminarii.

care îndruma demersul interpretativ. care opereaza ca analogie a legii ori. În acest cadru. asa-zisa metoda logica nu subzista în sine. interpretarea poate constata coincidenta continutului normei cu textul ce o cuprinde (interpretarea literala sau declarativa) sau. exigente a caror respectare asigura corectitudinea gândirii. Care sunt limitele între care poate opera interpretarea sub aspectul rezultatelor sale? Argumentati utilitatea institutiei analogiei în interpretarea juridica. alaturi de celelalte. ca analogie a dreptului. dimpotriva. s-a creat institutia analogiei. Aceasta din urma foloseste reguli de principiu ("argumente"). restrictiv al continutului normei în raport cu textul în cauza. Ioan Santai.. lucr.cit. caracterul extensiv sau. Tehnicile se coreleaza sistemic. . Care este sensul asa-zisei tehnici logice de interpretare? Diferentiati continutul "argumentelor" logice ale interpretarii. Întrebari pentru autoevaluare si control - Ce este interpretarea si care este ratiunea ei de a fi? Care este sensul notiunii de interpretare generala (normativa) în raport cu acela al notiunii de intrerpretare oficiala (obligatorie)? Enuntati caracteristicile interpretarii cazuale. dupa caz. ea reprezinta suma exigentelor de ordin logic regasite la nivelul tuturor celorlalte metode. p. Din perspectiva rezultatului ei.154-155. Identificati continutul specific fiecarei tehnici de interpretare. a argumentarii juridice.Metodele (tehnicile) juridice consacra procedeele de examinare a textelor normative. Pentru depasirea lacunelor în reglementarea juridica. pentru situatiile când nu exista nici un text normativ aplicabil unei situatii date. servind rezonant efortul de interpretare.

.

religios etc. raporturile juridice constituie o categorie a raporturilor sociale reglementate prin norme juridice. raporturile juridice tin de sfera relationala. Timisoara. Bobos. impersonal. Raporturile juridice comporta anumite caracteristici: a.ll. În relatiile lor reciproce. Universitatea din Bucureşti. asa cum s-a remarcat cu îndreptatire. 2. nesoc otirea ei determina nasterea raportului juridic de constrângere. ca norma juridica ar fi litera moarta în afara raportului juridic în care se manifesta concret drepturile si obligatiile juridice. Situatia este valabila si pentru normele de drept care consacra drepturi absolute si universale (opozabile erga omnes). al normelor prohibitive care. Conceptul raportului juridic Ca sistem al normelor juridice. Ceea ce evidentiaza ca scopul fundamental al normei prohibitive de a preveni producerea unor fapte interzise nu s -a împlinit (cf. precum normele dreptului constitutional care statueaza drepturi si libertati fundamentale (libertatea constiintei. Si aici. În cele mai multe cazuri. În raporturile juridice de proprietate. ele iau nastere ca relatii între oameni. ipotetic. Introducere în studiul dreptului. Asadar. faptica.Mihai.91. prin interventia fortei publice156. Ed. fapt care împreuna cu norma însasi reprezinta conditiile raportului juridic155. 1531983.Motica. normate juridic. ele nu înceteaza sa fie relatii între oameni. Deoarece acestor drepturi le corespunde obligatia ce revine tuturor celorlale subiecte de a se abtine de la actiuni care sa împiedice realizarea lor de catre titulari. nu stau fata în fata oamenii ca proprietari 152loan Ceterchi. raportul juridic este provocat doar prin încalcarea normei154. .ll. "Dacia". ai unor obligatii juridice152. raporturi a caror formare. vol. 1994. Radu I. Chiar si în situatia în care unele raporturi juridice se refera la lucruri. p.190). "Alma Mater" . fara sa se creeze raporturi juridice153. raportul juridic ia nastere.358.TEMA A IX-A RAPORTUL JURIDIC 1. de regula. Prescriptiile normative. dreptul la siguranta individuala s. se deosebeste de relatiile sociale cu caracter economic. dreptul nu este un scop în sine. care promoveaza valori juridice ce trebuie sau urmeaza sa se realizeze în relatiile umane. lucr. Gh. 154Din afirmatia de mai sus nu trebuie sa rezulte ca norma prohibitiva nu ar putea reglementa un raport juridic. se materializeaza în raporturi juridice determinate: participantii devin purtatori sau titulari ai unor drepturi si. El are menirea de a reglementa conduita oamenilor în relatiile interindividuale si în planul vietii sociale. Este cazul. de exemplu. raporturile juridice iau fiinta prin actiunea dreptului. Trasaturile raportului juridic Spre deosebire de normele de drept. Daca nu orice relatie sociala este un raport juridic (pentru ca acesta din urma are un continut conferit de normele juridice). Raporturile juridice sunt raporturi sociale.Motica.a. vol.cit. raportul de drept. Momcilo Luburici .). Universitatea din Sibiu. a juridicului. astfel încât relatiile dintre oameni iau forma specifica a raporturilor sau relatiilor juridice. fie organizati în diferite colective. p. Daca raporturile politice si morale îsi extrag continutul din impactul normelor politice ori etice asupra conduitei umane. Gh. 155Radu I. p. Aceasta comportare se concretizeaza în stabilirea si îndeplinirea unor drepturi subiective si a obligatiilor anexate acestor drepturi. modificare si încetare are loc. Desi are un continut social. prin forma sa juridica de manifestare. si acest tip de norme se realizeaza fara producerea ca atare a unor raporturi juridice. cerând abtinerea de la producerea faptelor interzise.Ed. 1991.Mihai. oamenii trebuie sa se comporte dupa prescriptiile normelor juridice. daca sunt respectate. prin prezenta unui fapt juridic (actiune omeneasca sau eveniment) si în care partile se manifesta ca titulare de drepturi si obligatii ce se realizeaza. ci faptul ca ea reglementeaza un raport juridic doar atunci când este încalcata. în conformitate cu interesul general si valorile admise. Teoria generala a dreptului. p. politic.. mai ales. Exista însa. exprimate în mod generic. si norme care îsi realizeaza menirea de a reglementa relatii sociale fara sa creeze raporturi juridice. 1995. Se pune problema daca formarea si desfasurarea raporturilor juridice concrete epuizeaza modalitatile de realizare a functiei sociale a dreptului în cazul tuturor categoriilor de norme juridice. totusi orice raport juridic este cu necesitate o relatie sociala (fiind o relatie între oameni). 156Gh. moral. lntroducere în studiul dreptului. fie ca indivizi. 196. Sa avansat punctul de vedere ca raportuile juridice acopera ansamblul modului de transpunere a dreptului în viata sociala. Cluj-Napoca. Series Jurisprudentia. p. corelativ. daca este necesar. se modifica ori înceteaza numai daca intervine un fapt juridic care sa provoace actiunea normei. se realizeaza. Teoria generala a statulu i si dreptului.190. loan Santai.

a caror formare este conditionata de momentul subiectual. Momcilo Luburici. De pilda. În cele mai multe raporturi juridice sunt precizate în mod concret si individual atât titularii de drepturi. împlinesc o functie de interes social. caracterizate prin existenta celor doua parti cu interese deosebite (vânzarea-cumpararea. raportul juridic are ca subiecte oamenii. care se numesc subiecte ale raportului juridic. iar cealalta (contribuabilul) este titularul unei obligatii. iar acestia au obligatia sa plateasca impozitele.93. Când aparitia. si de drepturi si de obligatii. unde întâlnim numeroase astfel de cazuri. titulari de drepturi. dar independent de vointa lor. organele administrative obliga contribuabilii la plata impozitelor. fara consimtamântul celeilalte parti (în cazul testamentului.). se formeaza între oameni. iar toate celelalte persoane ramân titulare de obligatie. în relatia juridica concreta si în modul de realizare a dreptului se evidentiaza contradictia dintre continut si forma. lucr. raporturile juridice se integreaza în aceeasi categorie cu relatiile politice. 159Ioan Santai. c. În comparatie cu norma de drept.si obiectele asupra carora poarta proprietatea. se poate admite dublul caracter volitional al raporturilor juridice. cumparatorul este îndreptatit sa primeasca obiectul cumparat. într-un 157Ibidem. cu toate acestea. de plata a impozitelor etc. de exemplu) sau chiar împotriva vointei acesteia (în cazul actelor de impozitare. inevitabil determinata de optiunea ideologica (de interese si idei) majoritara. formate constient. ideologice. 158Ioan Ceterchi. . Raportul juridic se manifesta ca raport de vointa. totusi realizarea obligatiilor si a drepturilor subiective reclama manifestarea vointei partilor. Structura raportului juridic Raportul juridic are o structura cuprinzând elemente care îl conditioneaza: subiectele (partile). În cele mai multe situatii rezulta din însasi norma de drept ca raportul juridic ia nastere prin manifestarea unor acte de vointa din partea subiectelor de drept.Astfel. deci independent de vointa subiectelor.cit. În timp ce ralatiile economice. dintre spiritul si litera legii157. un continut nemijlocit social. de pilda)159. b.). Raportul juridic are un caracter ideologic.360. în cadrul aceluiasi raport. într-un contract de vânzare-cumparare se creeaza un raport juridic în care vânzatorul are dreptul sa primeasca pretul obiectului vândut. deoarece. Sunt însa si raporturi în care doar unul dintre subiecte este precizat. revenindu-i corelativ obligatia de a achita pretul obiectului. Dar în alte raporturi juridice fiecare subiect este deopotriva titular de drepturi si obligatii. Participantii la raporturile juridice îsi exprima. p. în domeniul dreptului civil. care poate pastra aparentele caracterului democratic chiar atunci când exprima o vointa de stat antidemocratica. consideraţi individual sau ca participanţi la anumite organizatii. împrumutul. au un caracter subiectiv. care exprima vointa legiuitorului. continutul si obiectul. mai mult sau mai putin activ. anume titularul drepturilor. Natura unui raport juridic îsi pune pecetea pe determinarea concreta. de pilda.1. Dublul caracter volitional al raporturilor juridice nu se confunda cu caracterul bilateral sau contractual al unor tipuri de raporturi juridice concrete. ca relatii materiale. cât si titularii de obligatii (asa cum este cazul raporturilor juridice de munca. revenindu-i corelativ obligatia de a preda obiectul. în conformitate cu limitele si conditiile precizate în norma de drept. aici este un raport juridic între oameni. individuala a subiectelor sale. Dimensiunea ideologica specifica raporturilor juridice rezida în faptul ca ele sunt reglementate prin intermediul normelor de drept care exprima vointa legiuitorului. caracterul social. modificarea sau stingerea raporturilor juridice are loc ca urmare a unor evenimente. În consecinta. al exprimarii vointei.cit. desi au un caracter exclusiv formal si nu vizeaza. îsi pastreaza. cu privire însa la lucruri. Ele sunt raporturi care. în mod corelativ. altele de obligatii sau. p. si vointa lor proprie. decurgând atât din norma juridica.. având un caracter obiectiv. manifestându-se ca raporturi nemateriale. închirierea etc. 3. ea însasi expresie juridiceste adecvata a vointei sociale generale. Tot dublului caracter volitional se revendica si raportul juridic produs în mod unilateral. morale sau religioase. Într-un raport juridic de drept financiar.. Subiectele raportului juridic Privit ca raport social.93. Si raporturile procesuale sau procedurale. În acest raport una dintre parti este titular de drepturi (organul administrativ). precum si din vointa subiectelor raportului juridic concret158. în consecinta. 3. p. de vânzarecumparare. raportul juridic reflecta mai adecvat continutul si caracterul democratic sau nedemocratic al sistemului juridic ce functioneaza în societate la un moment dat. cuprinzând aspecte de tehnica aplicarii dreptului. Unele dintre subiecte sunt. lucr. La încheierea unui raport juridic sunt necesare cel putin doua persoane.

având capacitate de folosinta. capacitatea se manifesta la împlinirea vârstei de 18 ani. si urmaresc scopuri care trebuie sa fie rezonante cu interesele generale. ca institutii ale puterii legislative. p. Numim capacitate juridica tocmai aceasta aptitudine generala si abstracta de a participa la un raport juridic cu anumite drepturi si obligatii. inclusiv în ceea ce priveste capacitatea subiectelor de drept. în dreptul civil. presupunându-se ca nu au discernamânt. În Antichitate. ci în cadrul acelor raporturi care nu sunt legate direct de realizarea competentei lor (cum ar fi raporturile unei instante judcatoresti cu o firma. care se manifesta ca subiect de drept în nume propriu. cea de-a doua înseamna posibilitatea unor categorii de persoane de a crea anumite raporturi juridice prin calitatea pe care o au (de pilda. sa nu beneficieze de aceea de folosinta. la sanatate s. Aptitudinea de a avea drepturi si obligatii în cadrul unor raporturi juridice constituie capacitatea de folosinta. Ca subiecte distincte în raporturile de drept civil ori în acelea de drept comercial. Daca o persoana.raport juridic de proprietate. Aptitudinea persoanei de a-si exercita si de a-si asuma obligatii producând acte juridice reprezinta capacitatea de exercitiu. persoanele puse sub interdictie legala sau judiciara. Teoria generala a dreptului. având capacitate de exercitiu. Subiectele colective ale raportului juridic.Ed. titularii obligatiilor nu sunt individualizati. . încheiate în scopul repararii mobilierului)160. Bucureşti. Legea ocroteste o seama de valori.subiecte ale raportului juridic. a. Din acest motiv nu dispun de capacitate de exercitiu. distinctie (în dreptul civil. În Evul mediu. indiferent de gradul de constientizare sau de afirmare a vointei lor. în cazurile cele mai frecvente. Calitatea de subiect de drept a cunoscut o evolutie social-istorica. persoanele juridice au o organizare de-sine-statatoare. în dreptul procesual civil) între capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. de asemenea. toate celelalte persoane. stabilita de lege dupa criteriul vârstei si al discernamântului. capacitatea de folosinta de casatorie nu are sens fara aceea de exercitiu. alienatii sau debilii mintali. dar nu în ipostaza invocata mai sus. care apar în raporturile juridice ca entitati desine-statatoare). functionarii de stat etc. situatie în care se creeaza însa un alt raport juridic.). stapânirea unei case este dreptul proprietarului. capacitatea opereaza odata cu nasterea etc. Participarea unei persoane la un raport juridic este conditionata de aptitudinea generala si abstarcta. îndeosebi în relatiile de putere sau de autoritate. minorii sub 14 ani. În stabilirea capacitatii de exercitiu.persoanele juridice. distingându-se de stat. Individualizarea titularului de obligatie opereaza numai atunci când o persoana pune în pericol unul dintre drepturile aparate de lege.capacitate speciala. Astfel. Teoria dreptului legitimeaza distinctia capacitate generala . situatie în care apare un raport juridic de drept penal. executive si judecatoresti. Toate persoanele sunt titulare ai acestor drepturi. Constituirea raportului juridic are loc nu numai prin participarea persoanelor fizice (membri ai societatii. un patrimoniu propriu. Subiecte ale raportului juridc sunt. ei fiind.organele de stat. Cum se observa. în raporturile privind exercitarea drepturilor electorale (raporturi de drept constitutional). La fel stau lucrurile si în dreptul penal. în care este sanctionat cel ce a savârsit fapta ilicita. deputatii. 1994. îndeosebi în raporturile de drept international public si în acelea de drept constitutional. plebeii în Roma antica) cu o capacitate juridica restrânsa. Ea nu mai este posibila în cazul drepturilor a caror exercitare revine exclusiv titularului. Din aceasta a doua categorie fac parte: . la libertate individuala. astfel încât iobagilor li se recunostea o capacitate limitata în comparatie cu nobilii. Numai când se nesocoteste aceasta obligatie se produce individualizarea. ea nu poate totusi. sclavilor nu li se atribuia aceasta calitate. În relatiile lor reciproce ei produc cele mai diferite raporturi juridice: de familie. Persoanele fizice . capacitatea subiectelor de drept depindea de pozitia persoanei în ierarhia feudala.statul ca subiect de drept. de proprietate etc. Distinctia între cele doua ipostaze ale capacitatii este operanta numai pentru acele drepturi al caror exercitiu nu este obligat sa-l realizeze titularul lor. Din categoria persoanelor juridice fac parte în primul rând organele statului. subiectul titular al obligatiei nu este individualizat. deosebit de al membrilor ce le compun. garantând dreptul tuturor cetatenilor la viata.a. Se poate face. Aceasta revine tuturor persoanelor fizice. de asemenea. minorilor de peste 14 ani le este recunoscuta o capacitate de exercitiu restrânsa. iar între oamenii liberi erau unele categorii (de exemplu. 160Nicolae Popa. În raporturile civile el se manifesta ca subiect de drept prin intermediul Ministerului Finantelor si prin organele sale financiare teritoriale: . Se pot naste si raporturi de drept între cetatenii unui stat si straini ori apatrizi (persoane fara nici o cetatenie). "Actami" . Abia revolutiile burgheze au asigurat din punct de vedere politic egalitatea formala (juridica) a cetatenilor. De pilda. legiuitorul ia în considerare o seama de date obiective privind posibilitatea persoanei de a evalua în cunostinta de cauza însemnatatea si consecintele actiunii sale. poate sa fie lipsita de capacitatea de exercitiu. cetatenii statului. Prima consta în posibilitatea generala a cetatenilor de a fi titulari de drepturi si obligatii.296. . b. în mod direct si în nume propriu. cu bunele moravuri si ordinea publica. iar respectarea acestei proprietati revine ca obligatie tuturor celorlalte persoane. ci si a subiectelor colective sau organizate. militarii. strainii.

întrucât aici o parte se prezinta ca titular al dreptului. în scopul atingerii unor obiective economice si al satisfacerii intereselor acestora161.98.ll. Drepturile si obligatiile sunt acelea care leaga între ele subiectele raportului juridic si care formeaza continutul acestuia. drepturile fundamentale ale cetateanului ori cele nepatrimoniale rezultând din statutul persoanei fizice etc. 165loan Ceterchi. drepturile si obligatiile persoanelor fizice si ale subiectelor colective îsi afla temeiul în dreptul obiectiv. forta coercitiva a statului. însa pe baza respectarii interesului general. la sfera. unele drepturi nu pot forma obiectul unor întelegeri de modificare sau renuntare (de pilda.)162.cit. p..sindicale. uniuni de creatie s. garantând exercitarea prerogativelor recunoscute de lege165. caminele etc. 163 Ioan Ceterchi. fiind finantate. unde opereaza. de exemplu). într-un raport juridic de proprietate. sanctionat de lege. În acceptiune juridica. obligatia reprezinta îndatorirea pe care subiectul raportului juridic trebuie sa o îndeplineasca si pe care cealalta parte o poate pretinde în baza legii. caci titularul sau nu-l poate exercita în mod arbitrar. de asemenea. barourile de avocati etc. p. Introducere în teoria generala a dreptului. de a pretinde celor ce au legatura cu lucrul respectiv sa-i respecte dreptul ce-l are. Dispun totodata de personalitate juridica celelalte organizatii nestatale . titularul sau nu poate fi constrâns sa-l realizeze. urmarind o finalitate politica. pe de o parte. a activitatii si mijloacelor de productie. alte raporturi juridice sunt complexe. lucr.Mihai. Dreptul subiectiv are ca scop legitim satisfacerea intereselor personale. respectiv. lucr. Continutul raportului juridic Participantilor la raportul juridic le revin. în limitele stabilite prin lege. de a poseda. de a recurge la sprijinul fortei publice pentru realizarea dreptului sau164..). materiale si spirituale.. de la bugetul de stat (unitatile din reteaua învatamântului de stat. Cu toate acestea. institutiile de stat desfasoara o activitate fara caracter economic. municipiul. clasificarea în subiecte individuale si colective163.369.a. Bucureşti. muzeele. Pentru ca dreptul subiectiv este. Întrunesc calitatea de persoane juridice si subiectele colective atipice (fundatiile. Ca persoane juridice. de tineret. Ele au în principiu un caracter nepatrimonial si actioneaza în baza legii. Fara normele juridice care alcatuiesc dreptul obiectiv nu sunt posibile drepturile subiective. pe de alta parte. proprietarul. Unele raporturi juridice sunt simple. Depasirea limitelor legii sau încalcarea scopului ei reprezinta abuzul de drept. Sunt persoane juridice si organizatiile cu caracter economic nestatal (cooperatiste). De pilda.72. 162 Ioan Santai. Din enumerarea subiectelor colective ale raportului juridic deducem ca nu se poate extrapola clasificarea subiectelor de drept în persoane fizice si persoane juridice. Dreptul subiectiv ia nastere prin realizarea dreptului obiectiv în cadrul unui raport juridic. mai cuprinzatoare. care este proprie dreptului civil. Întrucât exista subiecte colective care nu au calitatea de persoane juridice (precum instantel nalitatea juridica nu epuizeaza calitatea de subiect de dre 3. Prefecturile si primariile exercita drepturi si îndeplinesc obligatiile care revin judetelor si. unde intervine.cit.p. 164Radu l. iar când este cazul.). asociatii. obligatii.202. precum acelea mestesugaresti. de a folosi.cit. iar cealalta ca titular al obligatiei (cum este cazul contractului de împrumut). Existenta si exercitiul dreptului subiectiv nu înseamna acelasi lucru cu apararea lui juridica. drepturi si. 1993. spitalele. p. a întregului sistem de drept. teatrele si alte unitati culturale. . deoarece fiecare parte este deopotriva titular de drepturi si obligatii (în vânzare-cumparare.Au. o facultate ori o posibilitate.2. de a pretinde celuilalt sau celorlalte subiecte o atitudine corespunzatoare. "All" . celorlalte unitati administrativ-teritoriale. Ed. spre deosebire de titularul obligatiei care poate fi tinut sa-si îndeplineasca îndatoririle. sociala. în baza liberului consimtamânt. Gh. constituite de catre membrii lor prin punerea în comun. orasul si comuna). Dreptul este subiectiv. de consum si de credit. Dreptul subiectiv. Momcilo Luburici. din perspectiva Teoriei generale a dreptului. culturala ori religioasa. lucr. asa cum este dreptul autoritatii publice de a sanctiona pe cel care a comis o abatere sau dreptul la învatatura în cadrul învatamântului general si obligatoriu. de a dispune de lucrul la care trimite dreptul sau de proprietate si . nu însa subiectivist. Acesta consta în facultatea subiectului unui raport juridic de a actiona într-un anumit fel. în acelasi timp. daca e cazul. de regula.Motica. Trebuie adaugat ca sunt drepturi care compar totodata ca veritabile îndatoriri fata de lege. Ea consta în a face. 161 Ibidem. are dreptul. personalitate juridica unitatile administrativ-teritoriale (judetul. Obligatia. vol. Ion Craiovan . conform definitiei.

ea este premisa formarii subiectului de drept. de a face sau nu ceva concret.. desenul si modelul industrial)170.9/1965. neevaluabile material. se leaga de drepturile si obligatiile partilor. stiintifica.a nu face ceva sau a da ceva. pe de alta parte. de exemplu) si care deci sunt drepturi opozabile tuturor (erga omnes).371. precum suntdrepturile de creanta) si. apoi.). 3. imagini si forme de exprimare obiectiva (opera literara. De asemenea. ele sunt opozabile în mod limitat (inter partes): titularul dreptului poate pretinde numai titularului obligatiei o anumita conduita (de pilda. patrimoniale (economice sau evaluabile pecuniar. . dar abstracta.3. în functie de ceea ce valideaza ca drepturi si obligatii recunoscute persoanei fizice. si ea recunoscuta. deoarece îi fixeaza sfera de cuprindere. prestarea unui serviciu etc. dezdaunarea). opera ca unitate de idei. obligatia este un element corelativ dreptului subiectiv. artistica. De asemenea. Obiectul raportului juridic Creând raporturi juridice. Statutul juridic al persoanei influenteaza hotarâtor însasi capacitatea juridica. implicate potential si abstract în capacitatea juridica. concreta si actuala. sunt strâns legate de persoana umana. lbidem. numit si situatie juridica. 168 Ioan Santai. Drepturile si obligatiile. Dreptul subiectiv se deosebeste si de statutul juridic al cetateanului. Drepturile absolute si cele relative se afla într-o strânsa legatura: încalcarea unui drept absolut (a celui de proprietate.105. p. se concretizeaza numai prin intrarea subiectului în raporturi juridice.conform importantei si modului lor de consacrare. Nu poate fi nici conceputa si nici îndeplinita o îndatorire asumata ilegal sau imoral. si nefundamentale sau ordinare. care tin de continutul raporturilor juridice. dar si inventia. Obiectul raportului juridic cuprinde: a) lucruri.78 . Reducerea obiectului la conduita partilor duce la confundarea continutului raportului juridic cu obiectul sau. drepturi nepatrimoniale care. 167Ioan Ceterchi.. p. integritate fizica etc. În raportul juridic. lucr. inserate în Constitutie. În timp ce primul semnifica o facultate recunoscuta. obiectul sau este scopul materializat în actiuni sau lucruri 169. obiect al raportului juridic nu pot fi numai lucrurile. drepturile si îndatoririle sunt fundamentale (de exemplu. drepturile si obligatiile sunt materiale (de continut) si procedurale (de forma). Momcilo Luburici. Bucureşti. Statutul juridic al cetateanului sintetizeaza conditia sa juridica într-un sistem de drept168. titularul ei putând fi presat sa o îndeplineasca. mai larga sau mai restrânsa.. Drepturile si obligatiile. carausul are obligatia sa faca serviciul de transport pentru care s-a angajat etc. vizeaza un fenomen exterior acestora: obtinerea de bunuri materiale. 1992.dupa natura lor juridica.Consideratii privind notiunea de otect al raportului juridicîn "Justitia noua" . cealalta este o aptitudine. care. 169 Ion Dobrinescu. amintitul drept de proprietate) si drepturile de creanta (de exemplu. acestea se diferentiaza în drepturi reale (de pilda. Dreptatea si valorile culturii. Cât priveste drepturile patrimoniale. obiectul raportului juridic cuprinde. au obligatia de a da.cit. reclamând despagubirea (restituirea. p. desi o implica. servind individualizarii si ocrotirii ei si care nu pot fi exercitate decât de titularul lor (de exemplu. Editura Academiei Române. rezultând din conduita. cele secunde constituie cadrul lor juridic de realizare. p. pe de alta parte. lucr. pentru ca. Definim obiectul raportului juridic prin ceea ce se urmareste sa se produca în actul sau fapta generatoare de raport juridic. Drepturile de continut sunt. onoare.Camenita. în raportul juridic.cit. de a avea anumite drepturi si obligatii. Dreptul subiectiv nu este acelasi lucru cu capacitatea juridica.101. în timp ce pentru drepturile de creanta e necesara existenta a doua parti determinate. vânzatorul este obligat sa predea obiectul vândut. b) conduita umana exteriorizata (actiuni sau inactiuni). dreptul la nume. prevazute în diferite acte normative si în consonanta cu primele. .102-103. subiectii urmaresc realizarea unor scopuri.nr. Obiectul raportului juridic nu se reduce la conduita partilor. Sunt relative acele drepturi care produc efecte doar între partile unui raport juridic. pe lânga lucruri. p. Fiind reglementata juridic. De exemplu. acela care rezulta din contractul de împrumut). p. conform exemplului anterior) determina formarea unui drept relativ (de creanta). Fata de primele. Clasificarea drepturilor subiective si a obligatiilor se întemeiaza în urmatoarele criterii166: . Exercitarea drepturilor reale nu implica concursul altora. c)rezultatul creatiei intelectuale. cumparatorul are obligatia sa plateasca obiectul cumparat. absenta lucrurilor nu înseamna în toate cazurile absenta raportului juridic. într-o sfera mai larga. cele electorale).cit. de aceea. actiunea ori inactiunea. obligatia are sens numai daca este în acord cu legea si realizata conform ei. si alte elemente structurante.59. repararea. marca de fabrica si de comert.dupa gradul de opozabilitate. lucr. 170 I. Sunt absolute acelea carora le corespund obligatii generale si nediferentiate pentru toate subiectele de drept (dreptul de proprietate. ea nu este o simpla posibilitate sau facultate. care reprezinta ansamblul drepturilor si obligatiilor recunoscute persoanelor fizice prin normele în vigoare167. drepturile subiective se diferentiaza în drepturi absolute si drepturi relative. 166loan Santai. dreptul de creanta).

cumpar pentru ca se vinde etc. 171loan Santai. implica. ci si evenimentele. obiectiva si specifica. orice schimbare sociala. In sens general.cit. 175Salvator Bradeanu si colab. modifica sau sting raporturi juridice. delictele civile). acestea din urma sunt emise nu numai fara consimtamântul celeilalte parti. destinate modificarilor în statutul juridic al persoanelor. Editura Academiei. 4. Actiunea sociala. Teoria actiunii si logica formala.Totodata. si urmatoarele elemente: un agent dominat de o aspiratie sau un scop. 174lon Dobrinescu.a. dimpotriva. Sau: decesul este constitutiv în materie succesorala. Descifrarea obiectului raportului juridic nu este un act gratuit. Conceptul de fapt juridic vizeaza acele fapte de a caror existenta legea leaga efecte juridice.27. lucr.. Aceste efecte nu decurg din vointa vreunei persoane si din ideea de scop. unde scopul este realizarea unui drept sau a unei obligatii. comiterea uneiinfractiuni creeaza raportul juridic penal cu obligatii pentru autorul faptei ilicite. precum nasterea sau moartea persoanei. în sensul larg de izvor al raporturilor juridice concrete174. conditii ale raportului juridic 4. posibil. cu toate ca si ele creeaza. ci chiar împotriva vointei ei. sub conducerea lui Traian lonascu. 1984. de întretinere etc. O parte dintre actiunile sale sunt "actiuni juridice" . faptul juridic încadreza actele juridice. Dupa ramura de drept ce le normeaza. induc ca efecte juridice obligatii de întretinere si educare pentru copil. precum acelea de casatorie.Editura Stiintifica si Enciclopedica. Unele dintre ele. . deosebim fapte constitutive. Din aceasta cauza. Faptul si actul juridic ca izvoare ale raportului juridic civil concret. producând drepturi si obligatii pentru mostenitori. care presupune o angajare axiologica. în vol. "Tratat de drept civil". 172Praxis-ul reprezinta totalitatea actiunilor umane având ca obiect de transformare natura si societatea. Contractele sinalagmatice (de pilda. ea faciliteaza întelegerea naturii juridice si a specificului raportului în cauza. a vietii sociale. Alaturi de actiuni sau evenimente. Joaca rol de fapte modificatoare ale raporturilor juridice circumstantele care în dreptul penal pot agrava sau. au ca obiect însasi sanctiunea ce urmeaza sa se aplice. cât si evenimentele aparute independent de vointa umana. moral. Aceste modificari se fac fie pe cale generala (prin legi si statute cu caracter normativ). Bucuresti. deoarece conduita sau prestatia unei parti este cauza determinanta a contraprestatiei celeilalte parti si invers (vând pentru ca se cumpara. o energie care se declanseaza în directia scopului si rezultatului. se cere ca obiectul sa fie determinat sau determinabil. acestea din urma luate ca fapte care produc consecinte licite sau ilicite. în cadrul relatiilor interumane. respectiv drepturi de mostenire pentru urmasi s.. Asadar. nu numai actiunile pot produce efecte juridice.106. între altele. p. 1967. determinând încetarea unor raporturi specifice. lucr. din punct de vedere practic contureaza conduita ce trebuie realizata de parti în derularea raportului juridic. evenimentele si actiunile juridice. dând astfel nastere unor raporturi juridice ori modificându-le sau stingându-le. Conceptul de fapt juridic Fiecare moment al vietii sociale este marcat de o paleta complexa de acte si fapte. permite precizarea modului în care partile îsi îndeplinesc obligatiile si îsi realizeaza drepturile. Incât.Raporturile juridice de constrângere. Sunt situatii în care raportul juridic are un singur obiect. cit. fie pe calea unor acte individuale (cum sunt conventiile sau alte genuri de contracte). este rezultatul unei actiuni. In functie de influenta lor asupra raportului juridic. procesuale). fapte modificatoare si fapte extinctive (de încetare) de drepturi si obligatii. În dreptul civil. Bucuresti. 237. inclusiv gândirea.cumparare) au un dublu obiect. Actele si faptele juridice. de exemplu. p. la fel se întâmpla si în domeniul juridic. p. denumirea de acte juridice. atenua raspunderea penala. dar si extinctiv în plan familial. prin esenta lor. fapte penale (infractiunile). tinând de praxis172. fara sa conteze daca faptele în cauza s-au produs cu intentia sau fara intentia de a crea efecte juridice corespunzatoare175.. Asa cum actiunea în general este o conduita teleologica (guvernata de scop. In câmpul realitatilor dreptului însa. în care se pune problema stabilirii raspunderii juridice pentru faptele ilicite savârsite. morala etc. praxis-ul juridic este o dimensiune. p. cele de vânzare.)173. mai dobândesc caracter juridic si acele acte (vezi infra) care poarta. politica. Nu exista individ care sa nu fie implicat. faptele juridice se diferentiaza în fapte civile (de exemplu. indiferent de natura factorilor de determinare. licit.)171. în situatii cu caracter juridic. 79. ca în actele civile unilaterale (testamentul) sau în actele de autoritate (administrative. 173Cornel Popa. doctrina juridica admite ca prin fapte juridice trebuie sa întelegem atât actiunile decurgând din libera vointa de manifestare a omului. Diferite ramuri de drept circumscriu trasaturile specifice ale obiectului raportului juridic. fapte administrative (contraventiile) etc. 27.1. De exemplu.

raporturi întelese ca acea parte a relatiilor sociale reglementate juridic. se deosebesc acte de drept constitutional. Actele juridice care.Faptele juridice se mai deosebesc si dupa gradul de complexitate. 4. dupa continutul lor. fie acte translative (care transfera drepturi si obligatii. cum ar fi contractul de vânzare-cumparare) ori acte declarative (adica acelea care recunosc drepturi si obligatii anterioare actului juridic. între altele. 176Ion Dobrinescu. fara un acord. Cea mai importanta categorie a actelor de drept procedural o reprezinta actele jurisdictionale. de cele mai multe ori. vointa exprimata în actul juridic. De pilda. având caracter intentionat prin efectele urmarite si caracter manifest prin necesitatea cunoasterii ei de catre subiectele interesate. p. Actele juridice Actul juridic consta în manifestarea de vointa care are ca intentie producerea. Diferentele dintre cele doua categorii de manifestari de vointa producatoare de efecte juridice explica de ce acelasi act juridic nu poate întruni. 177Ibidem. conditia si termenul. testamentul. actele juridice cuprind o seama de elemente esentiale. a hotarârii judecatoresti de solutionare a unui litigiu contractual). intervine decesul testatorului si are loc acceptarea succesiunii)176. realizarea raportului juridic material de regula în cadrul raspunderii juridice se numesc acte de drept procedural sau procesual (hotarârea judecatoreasca. În dreptul civil exista si asa-numitele modalitati ale actelor civile. cele individuale. financiare s. La nivelul fiecarei ramuri de drept. Actul juridic individual este valabil numai daca respecta actul normativ dupa care se desfasoara. p. vointa se manifesta unilateral.114. 178Ibidem. actele juridice apar ca acte normative sau individuale.112. procesul verbal de sanctionare contraventionala). exprima drepturile si obligatiile ce revin partilor unui raport juridic se numesc acte de drept material (autorizatia administrativa. actele normative nu-si epuizeaza continutul.cit. privitoare. atât prevederi normative cât si dispozitii individuale.a. Faptele juridice simple sunt acelea din a caror producere decurg nemijlocit consecintele juridice (de pilda. În functie de amploarea efectelor juridice produse. . de exemplu. altele apartin ambelor categorii (decizii si dispozitii administrative)178. Rezumat Sistemul juridic nu se reduce la sistemul normativ al dreptului. administrative. regulamentul) sau exclusiv individuale (actele civile. hotarârile judecatoresti). vointa devine consimtamânt. Faptele juridice complexe reclama întrunirea cumulativa a mai multor conditii pentru producerea integrala a efectelor juridice (mostenirea testamentara este operanta atunci când. si ansamblul raporturilor juridice. acte emise în solutionarea unui conflict179. elementele enuntate dobândesc particularizari. Indiferent de ramura de care apartin.113. p. în dreptul administrativ.. în principiu. deci materialul care încorporeaza manifestarea de vointa sau elementul de proba materiala. actele juridice sunt fie constitutive de drepturi si obligatii (atunci când acte precum autorizarea administrativa. Daca unele acte juridice sunt exclusiv normative (legea. unde opereaza acordul de vointa al partilor. contractul). în majoritatea actelor civile. Având în vedere situatia juridica creata. înceteaza prin aplicarea sau executarea în cazul dat. Pornind de la natura raporturilor juridice create si de la ramura de drept de care apartin. motivatia actului juridic. ci include structural. în timp ce acesta nu-si conditioneaza existenta prin celalalt. sunt ele însele izvor al unei situatii juridice noi). în temeiul si pentru realizarea puterii de stat. bazate pe norma. între altele. la redactarea si aducerea la cunostinta publica (prin publicare) ori a partilor interesate (prin comunicare sau notificare).27. p. Având aplicabilitate repetata. Prin aceeasi notiune se mai întelege înscrisul constatator al actului juridic. Pe lânga elementele de fond. care conditioneza însasi constituirea lor: subiectul de la care provine actul. 179Ibidem. cum este cazul actului de partajare a bunului între coproprietari la iesirea din indiviziune. care influenteaza existenta si executarea lor177. unde. exista un testament. a efectelor juridice scontate.2. Pe baza acestei clasificari se poate identifica mai adecvat regimul juridic al actelor în cauza si efectele speciale ce le produc. obiectul actului juridic (obiectul reglementarii în cazul actelor normative si acela al raportului juridic în cazul actelor individuale). hotarârea judecatoreasca de condamnare. prin respectarea legii. actul juridic este un act de autoritate sau de putere. acte civile. Acele acte care dupa continutul lor constituie manifestari juridice de vointa cu caracter formal si care garanteaza. actele juridice trebuie sa respecte si anumite conditii de forma. lucr. Actele juridice se clasifica dupa diferite criterii. Primul este dependent de-al doilea. din faptul ca atare al nasterii rezulta dobândirea capacitatii juridice si a calitatii de subiect de drept). actul de constituire a unei ipoteci etc.

a raporturilor de drept (cum e cazul normelor prohibitive).Desi. ceea ce îsi pune pecetea pe structura sa. a efectelor juridice scontate. indiferent de ramura de drept de care apartin. functia sociala a dreptului se realizeaza prin reglementarea producerii acestor raporturi. un continut (vizând drepturi si obligatii) si un obiect (diversificat în functie de natura raportului juridic si care nu se reduce la conduita partilor). dar si al scopului reglementarilor juridice? Desfasurarea raporturilor juridice concrete epuizeaza modalitatile de realizare a functiei sociale a dreptului? Identificati acele trasaturi care particularizeaza raporturile juridice în cadrul raporturilor sociale. cuprinzând subiecte (persoane fizice si subiecte colective). indiferent daca el a fost produs cu intentie sau fara intentia crearii unor efecte juridice corespunzatoare. Actul juridic consta în manifestarea de vointa care are ca intentie producerea. Daca norma de drept reglementeaza producerea. Care sunt sensurile notiunii de act juridic? . Raportul juridic se particularizeaza prin caracteristicile sale de raport social. obiectul si motivatia actului juridic) ce conditioneaza însasi constituirea lor. Ce deosebire exista între capacitatea juridica si statutul juridic al persoanei? Ce relatie exista între notiunile de subiect colectiv de drept si persoana juridica? Examinati deosebirea dintre continutul si obiectul raportului juridic. modificarea sau stingerea unui raport juridic. prin respectarea legii. totusi actele si faptele juridice sunt conditiile efective ale manifestarii raportului de drept. scopul dreptului este de a reglementa relatii sociale ocolind producerea. pe ansamblu. încorporând manifestarea de vointa sau elementul de proba materiala. Actele juridice cuprind o seama de elemente esentiale (subiectul de la care provine actul si vointa exprimata în acesta. Întrebari pentru autoevaluare si control - Care este semnificatia raportului juridic sub aspectul sferei relationale a dreptului. totusi. Enuntati criteriile de diferentiere a faptelor juridice. Deci. Prin act juridic întelegem si înscrisul constatator al actului juridic. Actele juridice se diferentiaza dupa criterii care evidentiaza diversitatea lor obiectiva ca acte de drept individuale. ideologic si volitiv. uneori. faptul juridic este acel fapt de a carui existenta legea leaga efecte juridice. prin intermediul faptelor juridice.

.

Legalitatea este o îndatorire fundamentala de natura constitutionala. Ea se defineste ca un principiu fundamental de drept în baza caruia orice subiect de drept trebuie sa respecte si sa aplice legile si celelalte acte normative ori individuale. asigurarea ori încalcarea legalitatii. Respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti . Cetateanul este liber sa se manifeste sau sa întreprinda orice. Ea rezulta mai ales din pozitia în cadrul puterilor de stat a organelor emitente. exprimând suveranitatea poporului. unitatea si unicitatea legalitatii. O cerinta a legalitatii este disciplina de stat. Celelalte organe de stat nu pot emite acte de modificare sau înlocuire a legii: legalitatea oricarui act juridic. autoritatea de stat poate desfasura numai acele activitati stabilite prin lege ca atributie. o stare care rezulta din respectarea ei. o cerinta care decurge din lege. Democratismul sistemului de drept îsi afla determinarea si în unitatea si unicitatea legalitatii. Legalitatea în statul de drept1 2 Respectarea normelor de drept nu se revendica unor exigente abstracte.. respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti. Principiul (cerinta) oportunitatii impune studierea atenta a particularitatilor si împrejurarilor în care urmeaza sa se aplice actul normativ. Ierarhia actelor normative este determinata de forta lor juridica. Din acest motiv. . modul de organizare si desfasurare a activitatii de stat. Legalitatea rezulta din garantiile sale. dar nu de respectarea legalitatii. civil. în genere a oricarui act normativ (inclusiv decrete. instructiuni s. Oportunitatea (actualitatea) unui act juridic presupune legalitatea lui. creând totodata conditiile prevenirii si înlaturarii faptelor ilegale. cele de natura economica) sau subiective (vizând calitatea constiintei juridice a insului). Fie ca sunt obiective (de exemplu. Iar în sistemul actelor legislative.cerinta a legalitatii . rezultata din atitudinea de respectare a legilor. Unitatea si unicitatea legalitatii deriva în ultima instanta din unitatea si unicitatea sistemului de drept al unui stat suveran. legalitatea înseamna tocmai respectarea legii. Unitatea legalitatii consta în faptul ca legea este si trebuie sa fie aceeasi pe întreg teritoriul statului si pentru toate subiectele de drept. ci solicita asigurarea conditiilor realizarii lor practice si îndeosebi apararea lor eficienta. în numele oportunitatii nu se admite un act ilegal. fie ca sunt generale (cum ar fi natura democratica a societatii) sau speciale (de pilda. fie individual. de puterea cu care creeaza efecte obligatorii unele în raport cu altele. legea ocupa o pozitie suprema. Acestea constau în factorii care asigura respectarea tuturor actelor normative. p. Teoria generala a statului si dreptului. administrativ. Comparativ cu toate celelalte acte juridice. controlul de stat) etc. legate de asigurarea unui climat de respect al valorilor.TEMA A X-A RASPUNDEREA JURIDICA 1. Legalitatea implica urmatoarele cerinte: asigurarea ierarhiei actelor normative si suprematiei legii în aceasta ierarhie. hotarâri judecatoresti etc. penal etc. implicit prin mijloace juridice. 1991. Legalitatea este.). Ea contribuie la respectarea normelor de drept de catre functionarii publici ai administratiei de stat. Ordinea juridica sau ordinea de drept este o componenta a ordinii sociale si constituie acel mod de desfasurare a vietii sociale care este în conformitate cu normele de drept. fapt care se explica prin pozitia Parlamentului ca putere reprezentativa. Crearea si manifestarea ordinii de drept depind de realizarea principiilor legalitatii. Ea este consacrata în mod specific în dreptul constitutional. de existenta si creatie nestânjenite de fapte antisociale. Ea se legitimeaza în cerintele sociale obiective. reprezinta caracterul unic sau absolut al legalitatii. hotarâri. legalitatea si oportunitatea. Constitutiei îi revine rolul de act normativ fundamental. Aplicarea riguroasa a legii la toate împrejurarile ce intra sub incidenta ei.a. se mai numeste legalitate. Universitatea Sibiu.) sau individual (contracte. p. Legalitatea si oportunitatea se coreleaza necesar în virtutea faptului ca unitatea legii reclama inerent cunoasterea conditiilor concrete în scopul unei cât mai adecvate aplicari a normelor juridice. care priveste persoanele fizice si juridice. daca ele au fost nesocotite. menite sa asigure egalitatea în fata legii. lntroducere în studiul dreptului.425-431.nu se bizuie numai pe reglementarea lor prin Constitutie si legi. care afecteaza relatiile interumane si viata sociala. Momcilo Luburici . Ordinea de drept este starea de realizare a normelor juridice.157-163. în afara de ceea ce este interzis prin lege. Universitatea din Bucuresti. loan Ceterchi. Legalitatea se coreleaza cu ordinea de drept. In raport cu ea se apreciaza însasi constitutionalitatea legilor. fie el normativ. iar pe de alta. se stabileste doar dupa criteriul conformitatii sale la lege. Starea de ordine în desfasurarea raporturilor sociale. loan Santai. pe de o parte. pentru ca pe aceasta baza sa se stabileasca cum sa fie aplicat acest act. excluzând orice derogare sau diferentiere datorate intereselor ori persoanelor. 1983. se poate vorbi de promovarea.

eticului si juridicului. ele exprima valori apte sa orienteze si sa modeleze comportamentul individual. 3. Gh.31-32. Raspunderea juridica nu este simpla obligatie de a suporta o sanctiune juridica. Ed. juridica.aceste garantii opereaza cumulativ. "Dacia". Raspunderea juridica este o forma specifica a raspunderii sociale. atrage în statul de drept raspunderea juridica. pentru a oferi cetatenilor garantii depline împotriva arbitrariului si a ilegalitatilor. pe lânga formele politica. natura si proportiile sanctiunii juridice ce ar urma sa se aplice etc. în cadrul determinismului social si în functie de interesele sociale generale. juridica si morala.cit. p. Raspunderea juridica constituie cadrul juridic de realizare a sanctiunilor juridice. Raspunderea juridica se distinge de celelalte forme de raspundere sociala prin faptul ca vizeaza obligatia de a da seama pentru încalcarea normei de drept. . nu putem accepta ideea unor forme distincte de sanctiune: etica si civica. ia forma raspunderii politice. care asigura ordinea de drept.cit. p. De aceea. Conceptul raspunderii juridice Încalcarea legalitatii. o constatare oficiala. Raspunderea sociala. având si un caracter obligatoriu. 2. se nasc ca urmare a producerii unor fapte ilicite si care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat prin aplicarea sanctiunilor juridice menite sa asigure restabilirea ordinii de drept183. Spre deosebire de sanctiunile politice si morale180. Pe aceasta baza. Etica este stiinta care are ca obiect morala. cu toate acestea problema raspunderii juridice privita ca o categorie generala a dreptului a preocupat în mai mica masura182. cât si pentru societate în general. Editura "Dacia" . lucr.260-262. Din aceleasi motive. morale. Daca raspunderea juridica este un raport juridic de constrângere. La rându-i. limitele în care se manifesta una sau alta dintre formele sale.. sanctiunea juridica este mai grava. Principiile raspunderii juridice184 180Exista punctul de vedere. Atunci când o relatie sociala de importanta deosebita este perturbata de activitati antisociale. Ea este cadrul de realizare a constrângerii de stat. raspunderea juridica sprijina realizarea celorlalte forme de raspundere. Raspunderea juridica se coreleaza functional cu celelalte forme ale raspunderii sociale. care cuprinde întreaga sfera a realizarii normelor din societate. Cluj -Napoca. pe lânga aprecierea sociala (din partea unui colectiv. în Teoria generala a drept ului. care. lucr. civila. Aceasta din urma priveste comportamentul oamenilor în conditiile în care au posibilitatea optiunii.256). o putem defini drept acea forma a raspunderii sociale constând în complexul drepturilor si obligatiilor conexe.Bobos. În cazul neconcordantei dintre conduita insului si exigentele normelor sociale. de concursul valorilor politice si morale antrenate în exercitiul raspunderii politice si morale. juridice.S. El stabileste însa conditiile în raport cu care persoana fizica este trasa la raspundere: principiileraspunderii. operând cu mijloace specifice în restabiliraea ordinii sociale. promovând legalitatea. 182 lbidem. 184Gh. de exemplu. daca este cazul. juridica si morala.p.România. Stabilirea raspunderii juridice implica individualizarea si sanctionarea oricarei nesocotiri a ordinii de drept. Poate fi alt ceva raspunderea etica (sintagma neriguroasa terminologic) decât însasi raspunderea morala? Apoi: planul civic al 181relatiilor interumane este inevitabil subsumat politicului. p. morala sau. Ea implica sanctionarea sociala a conduitei individuale. potrivit legii. 1994. Nesocotirea prevederilor normei de drept este singurul temei al raspunderii juridice. Cluj -Napoca. Desi literatura juridica a analizat categoriile de ramura ale raspunderii (penala.258.Bobos. raspundei etica si raspunderea civila. indiferent din partea cui ar proveni. ca un sistem coerent. Normele sociale sunt forma institutionalizata prin care opereaza aprecierea comportamentului uman. S-a observat181 ca legiuitorul nu defineste vreuna dintre formele raspunderii juridice.. vehiculat în literatura juridica de catre unii autori (vezi. realizata de organe de stat cu atributii bine determinate. comportamentul persoanei atrage cu necesitate aprecieri si reactii din partea celorlalti si a societatii în general. Nerespectarea normelor sociale provoaca consecinte negative atât pentru ceilalti oameni. 183 Mircea Costin. raspunderea juridica beneficiaza. mai prompta si mai eficace.Bobos. Stabilirea concreta a raspunderii juridice presupune. Gh. de drept al muncii si securitatii sociale). sanctiunea juridica constituie obiectul ei. Raspunderea juridica în dreptul R. în ce priveste eficacitatea restabilirii ordinii de drept. 1974. intervine raspunderea sociala. a opiniei publice). care accepta ca forme de-sine-statatoare de raspundere sociala. Nu se poate acredita o raspundere civica care sa nu fie totodata si politica. p.257-258. Aceasta. pe lânga acelea politica.

în functie de situatie. închisoarea si amenda sau închisoarea si confiscarea averii reprezinta sanctiuni cumulative care se aplica în cadrul raspunderii juridice penale). valabile pentru toate aceste forme. Ceea ce necesita corecta alegere a normei juridice sub a carei incidenta intra fapta ilicita. Din punctul de vedere al dreptului au semnificatie numai faptele rezultând din obiectivarea vointei si a ratiunii. Totodata. realizata prin forta coercitiva a statului. daca o persoana este acuzata pe nedrept. raspunderea deriva si din fapta altuia ori din aceea produsa solidar cu altul. Cumulul diferitelor forme de raspundere juridica fata de aceeasi persoana si cu privire la aceeasi fapta nu încalca regula. 4. În esenta sa. ea se circumscrie numai pentru ceea ce a savârsit autorul. nota definitorie a conduitei tine tocmai de obiectivarea constiintei în acte si fapte deliberate. de o seama de principii generale. Conduita ilicita se produce prin actiune sau inactiune. Intentiile si sentimentele care însotesc obiectivarea constiintei nu poarta semnificatie juridica. C. cea din urma este negativa8. De respectarea principiului raspunderii pentru fapte savârsite cu vinovatie depinde si împlinirea efectului educativ al raspunderii juridice. Desconsiderarea conduitei prescrise si alegerea conduitei care nesocoteste interesul si valoarea ocrotite de lege atrag raspunderea juridica. la faptele ilicite. care trebuie sa se manifeste cumulativ. . Principiul justetei sanctiuni implica exigenta proportionarii pedepsei în functie de gravitatea faptei comise. nu intervine cu promptitudine. principiile raspunderii juridice joaca un rol calauzitor pentru institutia raspunderii juridice si pentru raspunderea juridica privita ca fenomen. de rezultatul sau efectul social-juridic produs prin aceasta. Faptuitorul stie sau trebuie sa stie care sunt consecintele negative ale comportamentului sau socialmente indezirabil. nu o încalca nici aplicarea sanctiunilor cumulative în cadrul aceleiasi forme de raspundere juridica (de exemplu. Autorul faptei ilicite nu se poate îndrepta fara stabilirea raspunderii juridice care îi revine. Încalcarea unor norme de drept poate însemna si nesocotirea unor drepturi subiective ori a unor raporturi juridice. cât si aceluia al stabilirii sanctiunii. Principiul celeritatii tragerii la raspundere reclama oportunitatea sanctionarii. Chiar atunci când. a) Fapta (conduita) ilicita este împrejurarea care da nastere raportului juridic de aplicare a sanctiunii. dispune de un fond de reguli comune. precum si un sentiment de neîncredere în capacitatea factorilor institutionali obligati sa asigure ordinea de drept. împrejurari proprii atât momentului savârsirii faptei. Conditiile raspunderii juridice Crearea cadrului necesar prin care cel vinovat este obligat sa suporte consecintele conduitei sale depinde de o seama de conditii constând în cumulul de factori care privesc atât fapta ilicita cât si autorul ei. A. Conduita umana se manifesta prin ansamblul faptelor concrete ale insului. nici cu societatea. de legatura cauzala dintre fapta si rezultat. Principiul raspunderii pentru fapte savârsite cu vinovatie exige ca orice subiect de drept nu poate fi sanctionat decât daca este vinovat si numai în limitele vinovatiei sale. pe baza evaluarii împrejurarilor obiective si subiective care au marcat autorul faptei ilicite. Principiul raspunderii personale implica si regula ca autorul faptei nu poate fi sanctionat decât o singura data pentru aceeasi fapta (non bis in idem). dar întotdeauna ea înseamna încalcarea ordinei juridice9. precum si de lipsa unor împrejurari care sa excluda caracterul ilicit al faptei sau sa înlature raspunderea juridica. antrenând prin aceasta un grad mai mare sau mai mic de pericol social.Raspunderea juridica. Principiul justetei sanctiunii înseamna totodata individualizarea corecta si aplicarea adecvata a sanctiunilor prescrise de norma de drept. De asemenea. Principiul raspunderii personale cere ca raspunderea juridica sa fie strict legata de persoana care a produs fapta ilicita. Notiunea de fapt juridic se raporteaza la doi factori: conduita unui subiect de drept în câmpul relatiilor sociale si norma juridica care se nesocoteste prin conduita în cauza. Daca aplicarea sanctiunilor. dispare si efectul educativ al raspunderii juridice. Faptele ilicite sunt acte de conduita umana. dincolo de formele concrete pe care le cunoaste. B. D. o singura încalcare a normei de drept nu trebuie sa determine decât o singura sanctiune juridica. Întocmai ca principiile generale ale dreptului. înteleasa ca reactie sociala. "Temporizarea" tragerii la raspundere a faptuitorului provoaca un sentiment de insecuritate în raporturile interumane si în acelea sociale. Un act este ilicit deoarece încalca normele dreptului. În timp ce primele cinci conditii. acest principiu urmareste excluderea aplicarii fata de aceeasi persoana si pentru aceeasi fapta a doua sau mai multe sanctiuni care prin natura lor sunt identice. Este vorba de conduita sau fapta ilicita. proportiile raspunderii se stabilesc dupa circumstantele personale ale autorului faptei. de existenta autorului încalcarii si de vinovatia acestuia. indiferent de particularitatile fiecareia dintre ele. sunt pozitive. fapte care stau sub controlul constiintei sale. atunci nu se mai obtin efectele dorite nici în raport cu faptuitorul.

lucr.. subiectiv. se utilizeaza un instrumentar mecanic. Ea reprezinta o manifestare efectiva si implica acte materiale contrare normelor juridice. cauza este atitudinea voluntara.infractiuni de pericol. de la un grup social la altul. neachitarea unei datorii la termenul prevazut s.a. în sensul ei cel mai larg. cât si pe acelea ale inactiunii (de exemplu. precum decesul si vatamarea persoanei fizice. unele chiar ingenioase. Daca în mod obisnuit actiunea este materializarea nemijlocita a energiei agentului. adica a vointei si optiunilor. Încât.cit.171. explica nu numai caracterul tendential al realizarii interesului social general. sustragerea de la executarea stagiului militar obligatoriu. Rezultatul. Efectul daunator produs prin actiunea constienta a omului se revendica unui scop antivaloric din punct de vedere social si juridic. lasând sa se deduca faptul ca orice actiune contrara ei încalca prevederile legii. pornindu-se de la constatarea producerii sale se stabileste comiterea faptei.cit. Kant a numit cauzalitatea prin libertate. loan Santai.. ci individualista. exteriorizata a omului. lucr. realizeaza în ultima instanta necesitatea istorica. prezinta o deosebita importanta ca element doveditor pentru faptul ilicit. Momcilo Luburici.cit. proportiile rezultatului sunt hotarâtoare în fixarea gravitatii faptei si a gradului de raspundere. calomnia . Dupa natura faptei. chimic etc. 'n planul vietii sociale actioneaza ceea ce Imm. alimenteaza atitudinea si comportamentul antisocial si totodata opus normelor de drept. 186Gh. urmarind anumite scopuri. p. absenta rezultatului material este în masura sa fie echivalat cu inexistenta faptei sau cu existenta tentativei. p. efectele pot fi materiale (reprezentând schimbari nemijlocite în realitatea imediata. Daca normele prohibitive stabilesc ceea ce este interzis. faptele ilicite cu urmari materiale (omorul. ci si savârsirea acelor fapte care.Bobos. Actiunea ilicita înseamna încalcarea unei norme de drept cu caracter prohibitiv. furtul) constituie asanumitele infractiuni de rezultat. a ideilor si sentimentelor atât de diferite de la un ins la altul. ci statistic.441. nu putin numeroase. lucr. Prezenta inevitabila a factorului subiectiv în câmpul vietii sociale. 185loan Santai. normele cu caracter dispozitiv indica numai conduita legala în diferite situatii. lezarea sau vatamarea unor relatii sociale promovate si aparate prin normele de drept. Aceasta stare de pasivitate fata de obligatia prestarii unei fapte pozitive reprezinta o omisiune cu caracter voluntar. adica o conduita a persoanei care ignora norma onerativa (de exemplu. În cadrul raspunderii juridice. p. interesul social nu se realizeaza liniar.Bobos. tâlharia. Pasivitatea nu este în acest caz o nonactiune pur simplu. Dar diversitatea de interese comporta optiuni si actiuni diferite. atingerea onoarei si demnitatii unei persoane). Actiunea. Inactiunea este abtinerea de la o actiune pe care persoana este obligata prin lege sa o îndeplineasca. Sunt situatii în care încalcarea legii întruneste atât elemente caracteristice actiunii. constienta a omului.. ci o actiune prin omisiune. izvorând dintr-o motivatie nu doar subiectuala. Totodata.cit. constient. este acea conduita având efect starea de pericol sau de amenintare produsa prin atingerea. Gh. ca medie a directiilor si sensurilor diferite de actiune umana. 1 loan Ceterchi. În dreptul penal.169. c) Legatura cauzala dintre fapta ilicita si rezultatul daunator.). ceea ce antreneaza raspunderea sa în fata legii. nu o data contradictorii de la un ins la altul. lucr. Acesta este motivul pentru care în unele forme ale ilicitului penal sau civil. p. desi s-a manifestat o anumita activitate.Actiunea constituie cea mai frecventa modalitate de realizare a conduitei ilicite. cauza raspunderii juridice este starea de nesiguranta sociala produsa prin nesocotirea legii186.. este vointa obiectivata. livrarea unor produse de calitate inferioara se poate însoti cu nerespectarea conditiilor referitoare la sortimentul produselor)10. Actul ilicit este acea actiune constienta care lezeaza drepturi legal recunoscute sau care nesocoteste obligatii impuse prin lege. Actiunea ilicita se realizeaza prin mijloace diferite. Datorita marii diversitati a actiunilor interzise. exprimând un determinism spontan. îndeosebi în cazul faptelor materiale. modifica sau desfiinteaza raporturi patrimoniale sau personale nepatrimoniale comporta aceeasi natura. distrugerea unui bun) sau nemateriale (de exemplu. Omul.cit. .262. implicit al necesitatii istorice de care acesta se leaga. dând curs prin activitatea sa motivatiei ce-l anima. iar cele lipsite de astfel de urmari (insulta. miscarea lui voluntara catre un scop anume. Spre deosebire de cauzalitatea naturala. Faptele civile ilicite care genereaza. Între fapta sa ilicita si rezultatul daunator exista o legatura cauzala. în unele situatii. nu doar individuala. normele juridice nu le enumera în mod limitativ.. p. Asadar. Se mai distinge si categoria infractiunilor de punere în primejdie (precum conducerea în stare de ebrietate a unui autovehicul destinat transportului mai multor persoane)185. b)Rezultatul faptei ilicite vizeaza consecinta savârsirii ei. în alte situatii. lucr. Determinismul social implica factorul uman.263. ci subiectivista.

Acestea din urma se situeaza în afara cauzalitatii juridice si nu angajeaza raspunderea juridica. daca are o atitudine de indiferenta fata de ele ori. Asadar. nu creeaza o legatura cauzala reala între conduita si faptele produse. p.Pentru a putea raspunde. precum o face conduita voluntara. Este cazul "răspunderii pentru fapa altuia" . neconstrânsa de nici un factor atunci când hotaraste sa realizeze scopul ilicit. pentru "fapta "animalelor sau pentru "fapta "lucrurilor. Tragerea la raspundere a vinovatului se justifica din punct de vedere social si juridic prin încalcarea ordinii de drept. Totodata. Aceasta reprezinta aptitudinea persoanei fizice de a da seama în fata organelor jurisdictionale pentru faptele ei ilicite si de a suporta efectele juridice. atunci ele sunt atribuite însesi organizatiei colective.Faptele ilicite apartinând celorlati membri ai persoanei juridice determina doar raspunderea pentru fapta altuia. Sunt subiecte ale raspunderii juridice atât persoana fizica. Prin natura sa de subiect colectiv. dar accepta posibilitatea producerii lui. comiterea faptei ilicite se prezinta în planul constiintei vinovate ca o idee de comportament. O prima conditie pe care trebuie sa o îndeplineasca persoana fizica pentru a fi subiect al raspunderii este aceea de a avea capacitate de răspundere. În dreptul penal. cu alte cuvinte producerea unor consecinte care. sunt exterioare în raport cu vointa subiectului si actiunea acestuia. care însa pune în pericol o relatie (valoare) sociala. Când faptele ilicite au fost comise de conducerea persoanei juridice. raspunderea va fi pentru fapta proprie. vointa sa trebuie sa fie libera. desi cunostea exigentele legii si valorile aparate de ea. Înainte de a deveni realitate. totodata. în care cele din urma sunt conditionate de cele dintâi. dar greveaza asupra producerii lui. desi negative. d.dar el a existat ca posibilitate derivând din conduita negativa a insului si generând pericol social -.Bobos.cit. în consecinta. raspunderea penala ori aceea disciplinara sunt operante numai în cazul persoanelor fizice. fapte care au fost savârsite în exercitiul atributiilor de serviciu ori în legatura cu serviciul. daca din punct de vedere psihologic te manifesti ca persoana normala. adica sa întrevada rezultatele faptei sale. capacitatea de a raspunde se deosebeste de capacitatea de folosinta si de aceea de exercitiu. prevazându-le posibilitatea. capacitatea de a raspunde constituie un sistem de atribute naturale si juridice. posibilitatea de a-si exercita direct aceste drepturi. p. raspunderea juridica nu este anulata. Raspunzi în fata legii doar daca dispui de capacitatea de a întelege si a voi. Raspunderea juridica se naste numai atunci când efectul daunator este rezultatul necesar al actiunii insului. când decurge logic din aceasta.20. Acestea nu produc ca atare efectul daunator. cât si persoana juridica. avem de-a face cu intentia directa. A doua conditie prin care persoana fizica devine subiect al raspunderii juridice vizeaza capacitatea ei de a actiona ca fiinta libera. respectiv. care este în masura sa declanseze energia necesara materializarii ei. . Înlantuirea întâmplatoare de evenimente. persoana juridica raspunde numai sub forma civila sau administrativa. ai raportului juridic de constrângere. se numeste tentativa (art. 187Ibidem. pe care nu-l urmareste. e) Vinovăţia (numita si culpa sau vina) constituie starea subiectiva a autorului faptei ilicite fata de aceasta fapta si urmarile ei. vinovatia exprima o atitudine psihica constient negativa. sub aspect social si juridic. capacitatea de a raspunde reclama prezenta unor atribute juridice (drepturi si îndeosebi obligatii) instituite si reglementate pentru a fi dobândite ori pentru a fi impuse acelora care nesocotesc legea. a fi liber înseamna sa actionezi în cunostinta de cauza. Când autorul prevede rezultatul faptei sale. Sunt si situatii când anumite persoane raspund chiar daca ele nu au savârsitfapte ilicite. individul trebuie sa-si manifeste constient vointa. Raspunderea persoanei juridice intervine pentru acele fapte ale persoanelor fizice care o compun. Atunci când rezultatul daunator nu s-a produs . În context. cea dintâi (capacitatea de a raspunde) atribuie subiectilor de drepturi calitatea de subiecti pasivi ai raspunderii juridice. Producerea unei fapte ilicite antreneaza raspunderea juridica a subiectului. necesare si inevitabile. Ca forma specifica a capacitatii juridice. spera usuratic ca ele sa nu se produca sau exclude posibilitatea producerii lor într-un mod care îi este imputabil188. 188Gh. lucr.268. Cod penal precizeaza ca tentativa reprezinta punerea în executare a hotarârii de a savârsi infractiunea. Aceasta este urmata de hotarârea de a o traduce în fapta. În situatia în care autorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea lui prin comiterea faptei. executare care a fost întrerupta sau nu si-a produs efectul).. Hotarârea savârsirii faptei ilicite înseamna transformarea ideii de actiune în manifestare de vointa. fara sa conteze daca sub aspect subiectiv agentul accepta si doreste producerea urmarilor negative. vinovatia ia forma intentiei si culpei. pentru ca prin jocul conditiilor exterioare vointei subiectului s-a blocat producerea consecintelor. pentru care se aplica sanctiunea juridica ca forma a constrângerii de stat 187. În raport cu valorile juridice ocrotite de lege. Subiectul raspunderii juridice este persoana fata de care se exercita constrângerea de stat prin aplicarea de sanctiuni juridice. Daca secundele confera persoanei calitatea de subiect de drept si.271. Sanctionarea faptelor ilicite decurge tocmai din calitatea persoanei de a fi actionat liber în încalcarea ordinii de drept. sa-si propui scopuri determinate si sa decizi asupra actiunilor oportune pentru realizarea lor.Relatia cauzala dintre actiunea constienta si efectul daunator este cel mai adesea mijlocita de conditii. Faptul ilicit fara rezultat vatamator sau pagubitor.

. lipseste totusi vinovatia subiectului. totusi redundant în raport cu obiectul disciplinei în cauza. datorate pericolului social al faptei savârsite.. Sunt cauze sau împrejurari care. cazul fortuit. 192Gh. înlatura si executarea pedepsei. amnistia înlatura raspunderea penala pentru fapta savârsita. dar înlatura. asa 189Ioan Santai. antreneaza raspunderea materiala. Astfel. confiscare. fie ca exclud caracterul ilicit al faptei si înlatura astfel raspunderea juridica.Bobos. desi putea si trebuia sa-l prevada)189. pagube produse din vina si în cadrul activitatii profesionale. total sau în parte. 191loan Santai. deosebim sanctiuni reparatorii si sanctiuni represive). precum lipsa plângerii prealabile a partii vatamate (în materia infractiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale depinde de introducerea actului de sesizare la organul competent). societati sau institutii de catre propriul personal sau membrii acestora.art. Dupa felul raportului juridic format prin fapta ilicita. eroarea de fapt. cumularea se produce între formele aceluiasi tip de raspundere. lucr. dar cu un pericol social mai redus în raport cu infractiunea se numeste contraventie. Faptele de pericol social produse cu vinovatie sunt încalcari tipice ale dreptului penal si se numesc infractiuni. formele raspunderii reparatorii se pot cumula cu cele ale raspunderii sanctionatorii. p. Culpa poate fi cu previziune (sau imprudenta: atunci când autorul anticipeaza rezultatul faptei sale.cit. doar executarea pedepsei. fie executarea masurilor constrângatoare rezultând din stabilirea raspunderii juridice. împacarea partilor sau retragerea plângerii prealabile191. dar înlatura fie raspunderea juridica a autorului faptei. a activitatii didactice. reprezinta abaterea disciplinara. Gratierea este un act de clementa. prin particularitatile lor.) si nepatrimoniale (privative de libertate. diferite interdictii sau decaderi etc. ea poate înlatura si executarea pedepsei sau numai a acesteia. În aceste situatii190. Ea opereaza atunci când se prejudiciaza persoanele fizice sau juridice pentru neîmplinirea sau îndeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor contractuale (raspunderea civila contractuala) ori prin savârsirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu (delictul civil) fata de altul si în afara oricărui raport contractual (raspunderea civila delictuala sau extracontractuala). Cod penal) legitima aparare. aspect deosebit de important în determinarea felului si limitelor raspunderii juridice. rezultatul periculos. penalitati de întârziere pentru nelivrarea la termen a unor produse etc. iresponsabilitatea. 5. Pagubele provocate unei organizatii. Raspunderea reparatorie vizeaza anularea consecintelor prejudiciante pentru patrimoniul persoanei (fizice ori juridice) prin obligarea faptuitorului la actiunea de a da sau a face în beneficiul pagubitului. lucr. Periculozitatea faptei atrage gravitatea pedepsei (privatiune de libertate). O alta forma (fel) de raspundere este raspunderea patrimoniala (civila).176. loan Santai. p. caracterul sanctiunilor etc.).cit. raportul de cauzalitate si subiectul. desi nu exclud ilegalitatea faptei. minoritatea faptuitorului. A doua categorie de împrejurari nu înlatura caracterul ilicit al faptei.268-270. daca intervine dupa condamnare. Raspunderea reparatorie este patrimoniala si materiala. lucr. contribuie totusi la Maturarea raspunderii. . Raspunderea sanctionatorie (represiva) obliga autorul sa suporte consecintele punitive asupra persoanei sale. Dreptul penal mai cunoaste si alte cauze care înlatura raspunderea juridica. Fapta savârsita cu vinovatie. În functie de situatie. asa cum este si amnistia. fie ca.45-51. În materie penala. gradul de pericol social al faptei. militare etc. exista un mod de raspundere specific fiecarei ramuri de drept.264-267. În materie civila ea poate conduce la pierderea caracterului executoriu al hotarârii judecatoresti ce a stabilit raspunderea. disciplinare. Întrucât au scopuri diferite. Felurile raspunderii juridice192 Felurile raspunderii juridice sunt determinate de diferite criterii: scopul urmarit. 190Situaţii a caror delimitare conceptuala nu revineTeoriei generale a dreptului. Sanctiunile represive se prezinta ca sanctiuni patrimoniale (amenda. Diferentierea formelor de vinovatie permite stabilirea gradului de vinovatie. natura faptei ilicite si a normei încalcate. constrângerea fizica si constrângerea morala. nu-l accepta si apreciaza fara temei ca el nu se va produce) sau fara previziune (sau neglijenta: atunci când autorul nu prevede rezultatul faptei sale. desi unele manuale îsi asuma siacest efort. betia involuntara.cit. Dupa scopul urmarit prin declansarea raspunderii juridice. Ea este forma principala de nesocotire a normelor dreptului administrativ.178. p. Fac parte din prima categorie (cf. Pot fi întâlnite situatii în care sunt întrunite formal toate conditiile raspunderii juridice fara ca aceasta sa devina totusi operanta. lucr. dupa caz..cit.întâlnim cazul intentiei indirecte. starea de necesitate. (În functie de acestea. distingem raspunderea cu caracter reparator si raspunderea cu caracter sanctionator. p. Încalcarea îndatoririlor profesionale de catre acele persoane carora le revin anumite atributii si obligatii în cadrul productiei.. f) Cauze care exclud caracterul ilicit al faptei si cauze care înlatura raspunderea juridica. Raspunderea juridica este înlaturata si prin prescriptie. desi exista faptul ilicit.

de rezultatul sau efectul social-juridic produs prin aceasta. Raspunderea juridica nu este simpla obligatie de a suporta o sanctiune juridica: ea reprezinta cadrul de realizare a constrângerii de stat. Cumularile în cauza se explica însa nu numai prin scopul diferit al raspunderilor reparatorii si sanctionatorii. Ea este totodata o cerinta care decurge din lege. legate de conduita sau fapta ilicita. În functie de scopul urmarit. Legalitatea este starea de ordine în desfasurarea raporturilor sociale.cum se pot cumula forme ale raspunderii juridice proprii unei aceleiasi ramuri de drept. Stabiliti criteriile raspunderii juridice si diferentiati. de existenta autorului faptei si de vinovatia lui. Analizati si corelati functional conditiile raspunderii juridice. Raspunderea juridica se produce în conditii bine precizate. rezultata din realizarea dreptului. Care este scopul corelarii raspunderii juridice cu celelalte forme ale raspunderii sociale? De ce raspunderea juridica nu e simpla obligatie de a suporta o sanctiune? Identificati si motivati principiile raspunderii juridice. de gradul de pericol social al faptei si de caracterul sanctiunilor aplicate.ordine de drept. în baza caruia orice subiect de drept trebuie sa respecte ori sa aplice legile si celelalte acte juridice normative sau individuale. raspunderea juridica presupune feluri determinate de realizare. principiul raspunderii personale. principiul celeritatii tragerii la raspundere. ci si prin periculozitatea sociala diferita a faptelor savârsite. Rezumat Raspunderea juridica este un aspect al constiintei juridice privita ea însasi ca element structural al sistemului juridic. Justificati ideea corelarii formelor raspunderii juridice. de legatura cauzala dintre fapta si rezultat. formele raspunderii juridice. Întrucât au scopuri diferite. . pe aceasta baza. precum si de lipsa unor împrejurari care sa excluda caracterul ilicit al faptei sau sa înlature raspunderea juridica. raspunderea juridica se întemeiaza în principii ferme: principiul raspunderii pentru fapte savârsite cu vinovatie. Întrebari pentru autoevaluare si control - Care este ratiunea relationarii raspunderii juridice cu legalitatea în statul de drept? Ce raport exista între lege si legalitate? Caracterizati relatia legalitate . privita ca forma a raspunderii sociale si corelata cu celelalte forme ale ei. Încalcarea legii atrage raspunderea juridica. Raspunderea juridica îsi justifica sensul în raport cu legalitatea. În statul de drept. Stabilirea raspunderii juridice presupune individualizarea si sanctionarea oricarei nesocotiri a ordinii de drept. Legalitatea este masura respectarii legii. de natura faptei ilicite si a normei âncalcate. felurile raspunderii juridice se pot asocia în diferite moduri. înteleasa ca un principiu fundamental de drept. principiul justetei sanctiunii.