You are on page 1of 4

LICEUL TEORETIC „DAN BARBILIAN”

- CÂMPULUNG Clasa a XI-a B

Profesor: Magdalena VASILESCU

Elev: Daniela – Ionela DIACONEASA 2 .

este diferiră de oxidarea la nivelul chimiei anorganice.Pentru fiecare grupare -CH2 valoarea acestei entalpii creşte cu circa 650kJ. Ecuaţia generala de oxidare totală sau a arderii este: Reacţia este puternic exotermă cu o entalpie standard de formare ΔH=-886kJmol-1. Arderea incompletă a alcanilor duce la formarea de amestecuri de substanţe: etanul de exemplu dă prin oxidare un amestec de alcool metilic (CH 3-OH). Reacţia are loc prin încălzire la 1000 C. CH3-CHO (aldehidă acetică) şi CH3COOH (acid acetic). fapt care se pare că explică şi stabilitatea lor mult mai mare. sau a permanganatului de potasiu.Oxidarea organică Oxidarea la nivelul chimiei organice. o sursă importantă de sinteză pentru mulţi compuşi organici: La oxidarea alcanilor superiori are loc o rupere a moleculei cu formare de acizi carboxilici(mono). C2H5OH(etanol sau alcool etilic). Oxidarea alchenelor 3 . ea neimplicând an multe cazuri transferul propriu-zis de electroni. în urma acestor reacţii rezultând produşi cu diferite trepte de oxidare. în prezenţa de stearat de zinc. Oxidarea speciilor chimice are loc cu: • cedare de hidrogen – reacţia se numeşte dehidrogenare • acceptare de oxigen – reacţia se numeşte oxidare. Tipuri de reacţii Oxidarea alcanilor Toţi alcanii reacţionează cu aerul sau oxigenul.Metanul prin ardere incompletă dă naştere la aşa numitul gaz de sinteză. se pare că lanţurile ramificate ale alcanilor au o valoare mult mai mică faţă de lanţurile liniare cu acelaşi număr de atomi de carbon.

reacţia având loc numai în prezenţa unor oxidanţi foarte puternici de tipul ozonului.Alchenele suferă o reacţie de oxidare în mediu puternic acid în prezenţă de acid sulfuric şi de bicromat de potasiu sau permanganat de potasiu. . Oxidarea alchinelor Alchinele se oxidează mult mai greu decât alchenele. . Reacţiile prezintă importanţă pentru stabilirea structurii alchenelor disubstituite (atomii de hidrogen ai carbonilor dublei legături sunt substituiţi cu radicali diferiţi). capabili să rupă tripla legătură: 4 . .