You are on page 1of 7

“Ai răbdare, fii hotărât, sever şi blând, fii drept şi capabil de dăruire neîncetată.

Să nu ţi se pară nimic prea mult şi prea greu când e vorba de a ajuta la creşterea puiului de om!”

SITUAŢII CONFLICTUALE ŞI DE CRIZĂ ÎN CLASA DE ELEVI
În orice clasă de elevi pot apărea conflicte ce constau în stări tensionale ce se pot instala la niveluri diferite: 1. elev-elev; 2. diriginte-elevi; 3. profesori-elevi; 4. clasa de elevi-alte colective de elevi; 5. elevi-părinti. Cauzele care pot genera conflicte sunt foarte diferite, situânduse atât la nivelul profesorului, la nivelul elevului, cât şi la nivelul dirigintelui, al conducerii şcolii sau al părintilor. Aceste conflicte sunt cel mai adesea provocate de: • lipsa de comunicare sau de comunicarea defectuoasă; • insuficienta cunoaştere a elevilor şj a specificului

interacţiunii în clasa de elevi; • lipsa de atenţie în raport cu dorinţele şi aşteptările actorilor implicaţi în educaţie;
1

sarcini.etichete". • menţinerea unor catalogări.• lipsa de obiectivitate a educatorului în conduita faţă de elevi. 2 . aplicarea rutinieră a aceloraşj măsuri în raport cu toţi elevii. slaba comunicare cu consiliul profesoral al clasei şi cu conducerea şcolii. neexersarea înţelegerii şi acceptării sanctiunilor şi recompenselor. 2. de motive. Tipuri de conflicte: 1. • recurgerea la argumentul autorităţii în rezolvarea unor probleme. de interese. pasivitatea. neantrenarea elevilor în luarea deciziilor. a neîncrederii. cu privire la elevi. de idei .prin menţinerea ideilor personale în raport cu rezolvarea unei sarcini. 4. interpersonal . de cumul . suprîncărcarea elevilor cu sarcini nediferenţiate. • afirmarea. nesesizarea la timp a influenţelor informale asupra elevilor. slaba comunicare cu părinţii. • nediscutarea cu elevii a regulilor şi a consecinţelor încalcării acestora. 3. ..acumulare de stări tensionale prin nerezolvarea oportună sau prin neprevenire.legate de primirea şj rezolvarea unor roluri. amânarea rezolvării problemelor. neacceptarea exprimării unor opinii opuse sau modificate de către elevi. deschisă sau nu. nevalorificarea şi lipsa de apreciere a aptitudinilor elevilor.

intergrup. prevenirea acestora. 6. sarcini atunci când nu sunt încă bine formate deprinderile de cooperare. 12. 8. mai ales. rezolvabile la nivelul clasei. cu cauze imediate sau cu cauze în experienţa anterioară. incipiente sau consolidate. 17. didactice. dar chiar şi cu integritatea fizică sau psihică a actorilor actului educaţional. intragrup . 11. manifeste sau latente. un conflict poate degenera în criză. Prin nerezolvare. 16.legate de realizarea unor acţiuni. Se impune nu numai rezolvarea acestor situaţii de criză. neplanificat. psihosociale. 3 . 14. 9. minore sau complexe. 13. efect al unei acumulări tensionale. aceasta constand într-un eveniment neaşteptat. manageriale. în grup sau individual sau cu implicarea unor factori externi. combinate. la nivelul clasei sau cu extindere externă. psihologice. izolate sau permanente. 7. cât. 10. generatoare de stres şi de periculozitate în raport cu climatul educativ de la nivelul clasei. 15. 18.5.

Strategii de prevenire a conflictelor: 1. de participare. întărirea. ambele situaţii determinând modificări comportamentale. a unui comportament pozitiv duce la repetare. 5. modelul modificărilor de comportament . 4. modelul Kounin — rolul “efectului de undă” asupra grupului atunci când se aplică o sancţiune unui elev. 2. modelul consecinţelor logice . iar lipsa de întărire a celor negative va determina suprimarea lor.terapia realităţii.modelul Canter . la cerintele şi dificultăţile lui. să ajute elevii să conştientizeze scopurile şi cerinţele de rezolvare şi.profesorul să se manifeste pozitiv în toate situaţiile. utilizând stimulările adecvate.elevul trebuie să se autoanalizeze şj să prevadă consecinţele abaterilor. mai ales. normele disciplinare.întărirea unui comportament se datorează consecinţelor pozitive sau negative pe care le are. 4 . prin confirmare. modelul Glasser . cu sprijinul dirigintelui şi al clasei. cu raportarea permanentă a comportamentului la specificul mediului. prin analize şi dezbateri. 3.

întreruperea relaţiei.fapte mărunte. CRIZA .ETAPELE TRANSFORMĂRII UNUI CONFLICT ÎN CRIZĂ 1. STRUCTURA INTERVENŢIILOR IN SITUAŢIILE DE CRIZĂ îN CLASA DE ELEVI 1.senzaţia intuitivă că ceva nu este în ordine fără a putea spune exact ce. 5.manifestări de violenţă verbală sau fizică. 3. APLICAREA MĂSURILOR 5 .concluzii eronate în legatură cu o anumită situaţie datorită exprimării neclare. 4.percepţia altei persoane şi a tuturor acţiunilor acesteia este distorsionată. 2. IDENTIFICAREA ŞI CUNOAŞTEREA SITUAŢIEI DE CRIZĂ 2. DISCONFORTUL . NEÎNŢELEGEREA . TENSIUNEA . ETIOLOGIA SITUAŢIEI DE CRIZĂ 3. schimburi scurte sau acute de cuvinte. INCIDENTUL . LUAREA DECIZIEI 4. ELABORAREA PROGRAMULUI DE INTERVENŢIE 5.

apelând la empatie pentru a le înţelege. 7. consultanţa. 6 . Discuţia individuală. receptarea părerilor exprimate de cei în conflict. 5. pentru a completa informaţiile cauzale. Ascultarea. 8. EVALUAREA STRATEGII REZOLUTIVE (în cadrul programului de intervenţie) 1. REALIZAREA CONTROLULUI 7. 13. Antrenarea părţilor în conflict în proiecte comune. consilierea. 9.Organizarea de discuţii de grup şi cu alţi factori interesaţi (părinţi. 12. generator al stărilor de tensiune. consilier. Arbitrajul. cu obiectivitate. Punerea în situaţii de comunicare. prieteni). 10.6. a variantelor expuse. Sugerarea punerii în situaţia celuilalt. pentru a fi utilizate ca puncte de plecare în construirea soluţiilor. Analiza comparativă. 11. implicarea unei părţi neutre sau medierea. 6. Discuţia la nivelul grupului. cu fiecare parte.Utilizarea sistemului recompenselor.Punerea în situaţii de exprimare emoţională. 4. 3. 2. Găsirea punctelor comune pozitive. variată pentru o mai mare deschidere. Identificarea motivului real. ca studiu de caz.

Apelul la factori de specialitate ( medici. asistenţi sociali) în cazul abaterilor şi devierilor grave de comportament. IS. jurişti. cu explicaţia necesară.R..14 . 16.Imaginarea a cât mai multor consecinţe pozitive şi negative şi analiza lor comparativă de către părţile implicate.Schimbarea grupului sau reconstruirea după alte criterii. 2000 *** Managementul conflictului. psihologi. „Managementul şi gestiunea clasei de elevi” Ed. 19.Raportarea în amenintări. BIBLIOGRAFIE: 1 2 Iucu. B. I7. Bucureşti. la nivel de grup sau clasă. obstacole. comun la situaţii mai dificile. I8.Utilizarea sistemului de sancţiuni şi pedepse. Ghid MEC – CNPP.. 2001 7 . Polirom.Cererea de scuze în mod direct.