You are on page 1of 1042

FILOCALIA

Scrieri grupate pe autori,Scrieri grupate pe teme

Scrieri grupate pe autori Antonie cel Mare , autor anonim , Avva Filimon , Calist si Ignatie Xantopol , Calist Angelicude , Calist Catafygiotul , Calist Patriarhul , Casian Romanul , Diadoh al Foticeei , Evagrie Ponticul , Filotei Sinaitul , Grigorie Sinaitul , Ilie Edicul , Ioan Carpatiul , Ioan Damaschin , Isaia Pustnicul , Isihie Sinaitul , Marcu Ascetul , Maxim Cavsocalivitul , Maxim Marturisitorul , Nichifor din singuratate , Nichita Stithatul , Nil Ascetul , Petru Damaschin , Simeon Evlaviosul , Simeon Metafrastul , Simeon Noul Teolog , Talasie Libianul si Africanul , Teodor al Edesei , Teognost , Teolipt mitropolitul Filadelfiei , Varsanufie si Ioan , Vasile de la Poiana Marului Scrieri grupate pe teme Akedia , Ascultarea , Credinta , Cunoastere - Ignoranta , Curaj - Frica , Curvia - Curatia , Deznadejde , Discernamant - Trezvia , Dragoste - Bunatate - Mila , Frica de Dumnezeu - Evlavia , Iadul , Imbuibarea Infranarea , Imparatia Cerurilor , Infricosata Judecata , Mania - Blandetea , Meditatia , Moartea , Naluciri , Osteneala - Lenevia , Parintele spiritual , Patimi - Ispite , Paza Simturilor , Pilde , Plansul , Pocainta , Rabdare Suferinta , Rasul , Retragerea , Rugaciune , Saracia - Avaritia , Slava desarta , Smerenia - Mandria , Spovedania , Suferinta - Rabdare , Trandavia - Osteneala , Trezvia - Imprastierea , Vorba desarta - Tacerea

Atentie ! textele nu se suprapun , textele clasificate pe autori sunt diferite de textele clasificate pe teme !

Antonie cel Mare

Oamenii se socotesc rationali nsa pe nedrept, caci nu sunt rationali. Unii au nvatat cuvintele si cartile vechilor ntelepti. Dar rationali sunt numai aceia care au sufletul rational, pot sa deosebeasca ce este binele si ce este raul, se feresc de cele rele si vatamatoare sufletului si toata grija o au spre cele bune si folositoare sufletului; iar acestea le savrsesc cu multa multumire catre Dumnezeu. Numai acestia trebuie sa se numeasca rationali.(Antonie cel Mare)7 Omul cu adevarat rational are o singura grija: sa asculte de Dumnezeul tuturor si sa-L placa; si numai la aceasta si deprinde sufletul sau: cum sa-i placa lui Dumnezeu, multumindu-i pentru o asa de mare purtare de grija si pentru crmuirea tuturor, orice soarta ar avea el n viata. Pentru ca este nepotrivit sa multumim pentru sanatatea trupului, doctorilor, care ne dau leacuri amare si neplacute, iar lui Dumnezeu sa nu-I multumim pentru cele ce ni se ntmpla cum trebuie, spre folosul nostru si dupa purtarea Lui de grija. Caci n cunostinta si credinta cea catre Dumnezeu sta mntuirea si desavrsirea sufletului. (Antonie cel Mare)7 Cel ce poate mblnzi pe cei nenvatati, ca sa iubeasca nvatatura si ndreptarea, facator de om trebuie sa se numeasca. Asemenea si aceia care ndreapta pe cei desfrnati catre petrecerea virtuoasa si placuta lui Dumnezeu, ca unii ce schimba alcatuirea oamenilor. Caci blndetea si nfrnarea este fericire si nadejde buna pentru sufletul oamenilor. (Antonie cel Mare)7 Om se numeste sau cel rational, sau cel ce ngaduie sa fie ndreptat. Cel ce nu poate fi ndreptat este neom, caci aceasta se afla la neoameni. Iar de unii ca acestia trebuie sa fugim, caci celor ce traiesc laolalta cu pacatul nu li se ngaduie sa se afle niciodata printre cei nemuritori. (Antonie cel Mare)7 Dupa cum corabierii crmuiesc corabia cu grija, ca sa n-o izbeasca de vreo stnca vazuta sau nevazuta, asa si cei ce se silesc spre viata duhovniceasca trebuie sa cerceteze cu frica ce trebuie sa faca si ce sa nu faca. De asemenea sa creada ca legile lui Dumnezeu le sunt de folos, taind de la suflet toate gndurile pacatoase. (Antonie cel Mare)10 Dupa cum crmacii si cei ce tin frnele cu srguinta si cu luare aminte ajung la tinta, tot asa cei ce se silesc spre viata cea dreapta si virtuoasa, trebuie sa calatoreasca cu srguinta si cu grija, precum se cuvine si dupa cum e voia lui Dumnezeu. Cel ce vrea si cugeta ca se poate aceasta, creznd si face loc n nemurire. (Antonie cel Mare)10 Iata semnele dupa care se cunoaste un suflet rational si virtuos: privirea, mersul, glasul, rsul, ocupatiile si ntlnirile cu oamenii. Caci toate acestea se ndrepta spre tot mai multa cuviinta. Mintea lor cea iubitoare de Dumnezeu li se face strajer treaz si nchide intrarea patimilor si a rusinoaselor aduceri aminte. (Antonie cel Mare) 27 Celui nu stie sa deosebeasca binele de rau nu-i este ngaduit a judeca pe cei buni sau pe cei rai. Caci bun este omul care cunoaste pe Dumnezeu, dar el nu este, nu stie nimic si

nu va sti vreodata. Caci calea cunostintei lui Dumnezeu este bunatatea. (Antonie cel Mare)11 Omul bun si iubitor de Dumnezeu nu mustra pe oameni pentru rele cnd sunt de fata; iar n dos nu-i brfeste. Dar nici celor ce ncearca sa-i graiasca de rau nu le ngaduie. (Antonie cel Mare)11 n cuvntari orice asprime sa lipseasca. Pentru ca sfiala si neprihanirea stiu sa nfrumuseteze pe oamenii cu judecata mai mult dect pe fecioare, caci mintea iubitoare de Dumnezeu este o lumina care nvaluie sufletul, cum nvaluie soarele trupul. (Antonie cel Mare)3 Nestatornicii si nepriceputii sa nu ispiteasca pe cei ntelepti. Iar cel ntelept este barbatul ce place lui Dumnezeu, care vorbeste putine si pe cele de trebuinta si placute lui Dumnezeu. (Antonie cel Mare)47 Cel ce urmareste vietuirea virtuoasa si placuta lui Dumnezeu grijeste de virtutile sufletului, caci acestea sunt bogatia si hrana sa vesnica. De cele vremelnice se mpartaseste numai pe ct se poate, dupa cum da si voieste Dumnezeu, folosindu-se cu multumire si bucurie de ele orict de smerite ar fi. Mncarea scumpa hraneste numai trupul; cunostinta lui Dumnezeu nsa, nfrnarea, bunatatea, facerea de bine, buna cinstire si blndetea, acestea ndumnezeiesc sufletul. (Antonie cel Mare)7 Cei ce socotesc nefericire pierderea banilor, a copiilor, a slugilor, sau a oricarui alt lucru, sa stie nti ca trebuie sa se multumeasca cu cele date de Dumnezeu; iar cnd trebuie sa le dea napoi, sa fie gata a face aceasta cu recunostinta, ntru nimic scrbinduse pentru lipsirea de ele, mai bine zis pentru napoierea lor. Caci dupa ce s-au folosit de cele ce nu erau ale lor, le-au dat iarasi napoi. (Antonie cel Mare)27 41 Nu se cuvine ca cei mai slabuti cu firea sa deznadajduiasca si sa paraseasca vietuirea virtuoasa si placuta lui Dumnezeu si sa o dispretuiasca ca una ce nu ar putea fi ajunsa nici nteleasa de ei. Caci unii chiar de nu vor putea ajunge la culmea virtutii si mntuirii, prin srguinta si dorinta, totusi se fac mai buni sau n nici un caz mai rai. Iar acest folos al sufletului nu este mic. (Antonie cel Mare)9 Cnd afli pe unul glcevindu-se si luptndu-se mpotriva adevarului si a lucrului vadit, pune capat glcevii, parasind pe unul ca acela, fiindca si-a mpietrit cu totul mintea. Caci precum apa cea rea strica vinul, cu vrajba strica pe cei virtuosi cu viata si cu socotinta. (Antonie cel Mare)47 Daca ntrebuintam orice srguinta si iscusinta ca sa scapam de moartea trupeasca, cu att mai vrtos suntem datori sa ne straduim ca sa scapam de moartea sufleteasca, pentru ca cel ce voieste sa se mntuiasca nici o piedica nu are, fara numai negrija si lenea. (Antonie cel Mare)38 Moartea, de o va avea omul n minte, nemurire este; iar neavnd-o n minte, moarte i este. Dar nu de moarte trebuie sa ne temem, ci de pierderea sufletului, care este necunostinta de Dumnezeu. Aceasta este primejdioasa sufletului. (Antonie cel Mare)24 Cei ce cunosc pe Dumnezeu sunt plini de toata bunavointa si, dorind cele ceresti, dispretuiesc cele pamntesti. Unii ca acestia nu plac la multi, dar nici lor nu le plac multe de aceea sunt nu numai urti, ci si luati n rs de multi smintiti. Ei nsa rabda toate n saracie, stiind ca cele ce par multora rele pentru ei sunt bune. Caci cel ce ntelege cele ceresti crede lui Dumnezeu, stiind ca toate sunt fapturile voi Lui. Cel ce nsa nu le

ntelege nu crede niciodata ca lumea este zidirea lui Dumnezeu si ca a fost facuta pentru mntuirea omului. (Antonie cel Mare)43 Cei ce nu sunt multumiti cu cele ce le au la ndemna pentru trai, ci poftesc la mai mult, se fac robi patimilor, care apoi tulbura sufletul si i insufla gnduri si nchipuiri ca cele ce le au sunt rele. Si dupa cum hainele mai mari mai mari dect masura mpiedica la miscare pe cei ce se lupta, asa si dorinta avutiei peste masura mpiedica sufletele sa lupte sau sa se mntuiasca. (Antonie cel Mare)41 Starea n care se afla cineva fara sa vrea i este si paza si osnda. Deci ndestuleaza-te cu ct ai, ca nu cumva purtndu-te cu nemultumire, sa te pedepsesti singur fara sa simti. Iar calea spre aceasta este una singura: dispretuirea celor pamntesti. (Antonie cel Mare)41 Nu cele ce se fac dupa fire sunt pacate, ci cele rele dupa alegerea cu voia. Nu e pacat a mnca, ci a mnca nemultumind, fara cuviinta si fara nfrnare. Caci esti dator sa tii trupul n viata, nsa fara nici un gnd rau. Nu e pacat a privi curat, ci a privi cu pizma, cu mndrie. Nu e pacat nenfrnarea limbii la multumire si rugaciune, dar e pacat la vorbire de rau. E pacat sa nu lucreze minile milostenie, ci ucideri si rapiri. Si asa fiecare din madularele noastre pacatuieste, cnd din sloboda alegere lucreaza cele rele n loc de cele bune, mpotriva voii lui Dumnezeu. (Antonie cel Mare)27 Cei ce cunosc binele, dar nu vad ce le este de folos, si orbesc sufletul; iar puterea de a deosebi li s-a mpietrit. De aceea nu trebuie sa ne ndreptam mintea spre acestia, ca nu cumva sa cadem si noi, n chip silnic, n acelasi lucruri, fara bagare de seama, ca niste orbi. (Antonie cel Mare)10 Nu trebuie sa ne mniem pe cei ce pacatuiesc, chiar de-ar fi facut crime vrednice de osnda. Ci pentru dreptatea nsasi, pe cei ce gresesc sa-i ntoarcem si sa-i certam daca se nimereste, fie prin ei nsisi, fie prin altii. Dar sa ne mniem sau sa ne nfuriem nu se cade, pentru ca mnia lucreaza dusa de patima si nu de dreptate si de judecata. De aceea nu primi sa te sfatuiasca nici oamenii prea milosi, caci pentru binele nsusi si pentru dreptate trebuie sa certi pe cei rai, nsa nu pentru patima mniei. (Antonie cel Mare)3 Nu se cuvine ca sufletul rational si luptator sa se sperie si sa se nfricoseze ndata de patimile care vin asupra lui, ca nu cumva sa fie batjocorit de draci, ca fricos. Caci tulburat de nalucirile lumesti sufletul si iese din limanul sau. Sa stim ca virtutile noastre sufletesti ni se fac naintemergatoare ale bunurilor vesnice, iar pacatele de bunavoie pricini ale muncilor. (Antonie cel Mare)8 Dintre cei ce se afla ntr-o ospatarie, unii nchiriaza paturi; altii neputnd avea pat si dormind pe jos, sforaie nu mai putin dect cei ce dorm n pat. Si asteptnd masura noptii, dimineata toti se duc, lasnd paturile ospatariei si lund numai lucrurile lor. Asemenea este si cu toti cei ce vin n viata: si cei ce au trait cu putine si cei ce au vietuit n slava si bogatie, ies din viata ca dintr-o ospatarie, nelund nimic din desfatarea si bogatia vietii, fara numai faptele lor, bune sau rele, savrsite de ei n viata lor. (Antonie cel Mare)24 A scapa de moarte este cu neputinta. Cunoscnd aceasta, oamenii ntelepti si deprinsi n virtute si n cuget iubitori de Dumnezeu primesc moartea fara suspine, fara frica si fara plns, aducndu-si aminte de nenlaturarea ei si de izbavirea din relele vietii. (Antonie cel Mare)24 Nu trebuie sa urm pe cei ce au uitat de vietuirea cea buna si placuta lui Dumnezeu si care nu recunosc dogmele drepte si iubite de Dumnezeu. Ci mai vrtos sa ne fie mila de ei, ca fiind slabi n puterea de a deosebi lucrurile si orbi cu inima si cu ntelegerea. Caci

primind raul ca bine, se pierd din pricina nestiintei, si nu cunosc pe Dumnezeu, sarmanii si nechibzuitii de ei. (Antonie cel Mare)11 Nu spune multimii cuvinte despre evlavie si buna vietuire. Nu pentru pizma zic, dar socotesc ca vei fi luat n rs de cei smintiti. Caci cel asemenea se bucura de cele asemenea. Iar astfel de cuvinte putini auzitori gasesc. Mai bine este dar a nu grai, dect ceea ce voieste Dumnezeu pentru mntuirea oamenilor. (Antonie cel Mare)47 Sufletul este n trup, iar n suflet este mintea si n minte cuvntul. Prin ele Dumnezeu fiind nteles si preamarit face sufletul nemuritor, dndu-i nestricaciunea si fericirea vesnica. Caci Dumnezeu le-a daruit tuturor fapturilor existenta numai pentru bunatatea Sa. (Antonie cel Mare)7 Numai daca am fost ncercati de suparari, simtim placerile si bucuria. Caci nu bea cu placere cel ce n-a nsetat si nu mannca cu placere cel ce n-a flamnzit; de asemenea nu doarme cu placere cel ce n-a privegheat ndelung si nu simte bucuria cel ce mai nti nu s-a ntristat. Tot asa nu ne vom bucura de bunurile vesnice, daca nu le vom dispretui pe cele vremelnice. (Antonie cel Mare)27 Cuvntul este sluga mintii. Caci ce voieste mintea, aceea tlcuieste cuvntul. (Antonie cel Mare)47 Mintea vede toate, chiar si cele din Ceruri. Si nimic nu o ntuneca fara numai pacatul. Prin urmare celui curat nimic nu-i este nenteles, iar cuvntului sau nimic nu-i este cu neputinta de exprimat. (Antonie cel Mare)7 Prin trup omul este muritor. Dar prin minte si cuvnt nemuritor. Tacnd ntelegi si dupa ce ai nteles graiesti. Caci n tacere naste mintea cuvntul. Si rostind cuvnt de multumita lui Dumnezeu, ti lucrezi mntuirea. (Antonie cel Mare)47 Cel ce vorbeste fara socoteala nu are minte, caci graieste fara sa nteleaga nimic. Cerceteaza dar ce-ti este de folos sa faci pentru mntuirea sufletului. (Antonie cel Mare)47 Cuvntul care are nteles si este folositor sufletului este dar al lui Dumnezeu. Iar vorba cea desarta, care cauta sa masoare cerul si pamntul, marimea soarelui si departarea stelelor, este o nascocire a omului care se osteneste n desert. Caci cautnd cele ce nu folosesc nimic, osteneste n zadar, ca si cum ar vrea sa scoata apa cu ciurul. Deoarece este cu neputinta oamenilor a afla acestea. (Antonie cel Mare)7 Precum trupul, dupa ce s-a desavrsit n pntece trebuie sa se nasca, asa si sufletul dupa ce si-a plinit n trup masura hotarta lui de Dumnezeu, trebuie sa iasa din trup. (Antonie cel Mare)24 Necunostinta lui Dumnezeu este o nesimtire si nebunie a sufletului, caci raul se naste din nestiinta, iar binele, care mntuieste sufletul, din cunostinta lui Dumnezeu. Prin urmare daca te vei srgui sa nu faci voile tale, petrecnd cu trezvie si cunoscnd pe Dumnezeu, mintea ta va fi cu grija la virtuti. Daca nsa te vei sili sa faci voile tale pentru placere, ametit de necunostinta lui Dumnezeu, te vei pierde ca dobitoacele, necugetnd la relele ce ti se vor ntmpla dupa moarte. (Antonie cel Mare)7 Ochiul priveste cele vazute, iar mintea ntelege cele nevazute caci mintea care iubeste pe Dumnezeu este faclie care lumineaza sufletul. Cel ce are minte iubitoare de Dumnezeu si-a luminat inima sa si vede pe Dumnezeu prin mintea sa. (Antonie cel Mare)7

Cel care are minte se stie pe sine ca este om stricacios iar cel ce se stie pe sine pe toate le stie ca sunt fapturile lui Dumnezeu si s-au facut pentru mntuirea omului. Caci sta n puterea omului sa nteleaga toate si sa creada drept. Iar un asemenea barbat cunoaste sigur ca cei ce nu pun pret pe cele lumesti au osteneala foarte putina, iar dupa moarte dobndesc de la Dumnezeu odihna vesnica. (Antonie cel Mare)7 Precum trupul fara suflet este mort, asa si sufletul fara puterea mintii este nelucrator si nu poate mosteni pe Dumnezeu. (Antonie cel Mare)7 Sufletul se afla n lume fiind nascut. Mintea este mai presus de lume fiind nenascuta. Sufletul care ntelege lumea si vrea sa se mntuiasca n fiecare ceas are o lege pe care nu o calca. El cugeta ntru sine ca acum e vreme lunga si de cercetare si nu asteapta sa o faca aceasta judecatorul. El stie ca-si poate pierde mntuirea primind cea mai mica placere urta. (Antonie cel Mare)7 Cei ce sunt siliti de niscai trebuinte sau mprejurari sa treaca not ruri foarte mari, de vor fi treji la minte, scapa de primejdie chiar de-ar fi valuri potrivnice; si de se scufunda putin, prinzndu-se de ceva de la tarm, scapa. Dar cei ce vor fi beti, chiar daca de zeci de mii de ori vor lupta sa ajunga la tinta, nu vor putea, ci biruiti de vin se vor scufunda n valuri si si vor afla moartea. Tot asa si sufletul, caznd n nvolburarea valurilor vietii, de nu se va trezi din pacatul materiei ca sa se cunoasca pe sine ca e dumnezeiesc si nemuritor si ca numai pentru scurta vreme a fost legat cu trupul cel muritor si plin de patimi, va fi atras de placerile trupesti spre pierzare; si dispretuindu-se pe sine si mbatndu-se de nestiinta, se va pierde si se va afla n afara de cei mntuiti. Caci trupul ne trage adeseori ca un ru spre placerile necuvenite. (Antonie cel Mare)27 Sufletul cu adevarat rational vaznd fericirea celor rai si bunatatea celor nevrednici nu se sminteste, dorindu-si fericirea lor n viata aceasta, cum fac oamenii nesocotiti. El cunoaste lamurit nestatornicia lucrurilor, ascunsurile vietii cu vremelnicia ei si judecata care nu poate fi mituita. Un suflet ca acela crede ca Dumnezeu nu-l va trece cu vederea nici despre partea hranei trebuitoare. (Antonie cel Mare)7 Cei ce si-au nnoroiat vesmntul, ntineaza si haina celor ce se apropie de ei. Asa si cei rai cu voia si nedrepti la purtare, petrecnd cu cei simpli si vorbind cele ce nu se cuvin, le ntineaza sufletul prin auz. (Antonie cel Mare)27 Pofta din amintire este radacina patimilor, care sunt rudeniile ntunericului. Iar sufletul zabovind n amintirea poftei nu se cunoaste pe sine ca este insuflarea lui Dumnezeu. Si asa este dus spre pacat, nesocotind relele de dupa moarte, lipsitul de minte. (Antonie cel Mare)28 Numai omul este n stare sa primeasca pe Dumnezeu, caci numai acestui animal i vorbeste Dumnezeu noaptea prin visuri, iar ziua prin minte. Si prin toate prevesteste oamenilor vrednici de el bunatatile viitoare. (Antonie cel Mare)43 Omului credincios si celui ce vrea sa nteleaga pe Dumnezeu nimic nu-i este anevoie. Iar daca vrei sa-L si vezi, priveste podoaba si pronia tuturor celor ce au fost facute si a celor ce se fac cu cuvntul Lui. Si toate sunt pentru om. (Antonie cel Mare)7 Fa bine celui ce te nedreptateste si-ti vei face prieten pe Dumnezeu. Nu grai de rau pe vrajmasul tau catre nimeni. Deprinde-te cu dragostea, cu neprihanirea, cu rabdarea, cu nfrnarea si cu cele asemenea. Caci aceasta este cunostinta de Dumnezeu: sa-i urmezi Lui cu smerita cugetare si printr-unele ca acestea. Iar lucrarea aceasta nu este a celor de rnd, ci a sufletului care are minte. (Antonie cel Mare)43

Cnd te ntorci cu multumire spre asternutul tau, aducndu-ti aminte de binefacerile si de marea purtare de grija a lui Dumnezeu si umplndu-te de ntelegerea cea buna, te vei veseli si mai mult, iar somnul trupului tau se va face trezvie a sufletului si nchiderea ochilor tai, vedere adevarata a lui Dumnezeu. Atunci tacerea ta, umplndu-se de bunurile primite, va da din tot sufletul si puterea o adnc simtita slava Dumnezeului a toate. Caci de va lipsi pacatul din om, o singura multumire cumpaneste mai mult dect toata jertfa cea de mare pret naintea lui Dumnezeu. (Antonie cel Mare)43

Alauta duhovniceasca si trmbita cereasca

(anonim)

Calist i Ignatie Xantopol

Daca Calist Catafygiotul da ca ultim ajutor pentru concentrarea mintii unitatea lui Dumnezeu, scrierea aceasta cere, pentru concentrare, eliberarea de grija agoniselilor vremelnice. Numai asa se poate elibera mintea de gndurile limitate si redundante care o mpart si o ngusteaza.
Daca se va slobozi mintea de cstigurile si de agoniselile veacului acesta si vede ca urte toate frumusetile lumii acesteia desarte, atunci vazndu-se pe sine sloboda si dat fiind ca ea este din fire lucratoare, nu poate sa sada desarta, ci alearga la Ziditorul sau, adica la prea bunul Dumnezeu; si de Dnsul se lipeste si pe El l doreste si cu El de-a pururi vorbeste, si seznd si n somn dormind. Si, n scurt a zice, toata mngierea ei duhovniceasca dintru aceasta se naste, adica din smerita cugetare si din neiubirea de agoniseala a celor vremelnice si din neiubirea celor frumoase ale lumii acesteia desarte. dintru acestea se naste fierbinteala inimii, dintru acestea se porneste inima cu saltare la rugaciunea cu suspine. Iar daca cineva va iubi agoniselile cele vremelnice si mpodobirea hainelor si va cauta si rugaciunea, srguindu-se sa o afle pe ea, unul ca acesta n zadar se osteneste. Pentru ca acestea, adica agoniselile cele vremelnice si stricacioase sunt maracinii, sau spinii care, dupa ce a cazut samnta semanatorului ntre ei, rasarind nu o lasa sa creasca, ci o nabusa. Asa fac grijile vietii acesteia vremelnice: neaca si ating scnteiuta aprinsa n inima omului spre dragostea de Dumnezeu si o fac pe ea cu totul rece. Si este un lucru cu totul jalnic si vrednic de nemngiata plngere ca, pentru putina mngiere ametitoare si vremelnica, sa ne lipsim de chemarea noastra cea frumoasa si de patria noastra. Ca nsusi gura Domnului graieste: Nu puteti sluji la doi domni, pentru ca ori pe unul l veti iubi si pe celalalt l veti ur, sau de unul va veti lipi si de celalalt nu veti griji: nu puteti sluji si lui Dumnezeu si lui mamona. Sa ne gndim la un tnar care, mprietenindu-se cu o tnara si ndulcindu-se de putina mngiere, se aprinde si se nvapaiaza cu inima de multa dragoste fata de ea si-i da ei toate simtirile si-si cheltuie toata ntelepciunea cu ea, nct si-a pierdut inima si a ajuns ca un nebun ne mai pasndu-i de rusine si purtndu-se cu neornduiala, toata gndirea si cugetarea lui dorind ziua si noaptea fata ei. n zadar binevoitorii lui, vazndu-l, si arata parerea de rau fata de el si-l sfatuie sa se departeze de aceea ca-i este pierzatoare de suflet si stricatoare de minte. Acesta nu numai ca nu primeste sfatuirea lor, ci voieste mai bine sa-si plece capul sub taiere de sabie dect sa se desparta de dragostea acelei fete. Dar daca cei lipsiti de minte se dau pentru putina mngiere amagitoare si pentru dragostea cea pierzatoare de suflet chiar si la moarte, ce vom zice de cei ce s-au mprietenit cu Dumnezeu si ale caror inimi s-au aprins si s-au nvapaiat de dragostea Lui? Toate simtirile si toate cugetarile acestora s-au tocit si au fost omorte fata de toate frumusetile lumii si mintea lor s-a luminat cu totul si se ndulceste de dragostea Domnului celui nemarginit si frumos. Iar de frumusetile veacului acesta nu numai ca nu sunt biruiti, ci si vederea lor le este

neplacuta. De li se va ntmpla sa le aduca viclenii draci n minte dulceata celor vremelnice, ei nu numai ca nu le primesc pe acestea n cugetul lor, ci se ngretoseaza de ele. Cei ce iubesc dulcetile si agoniselile vremelnice si amagitoare si ndraznesc a se apropia de rugaciunea cea tainica, folosindu-se de mestesugul de care au auzit, ca, odata cu suflarea, sa bage aerul nauntru si sa-l scoata afara, adica sa bage, prin acel mestesug, raceala si sa scoata caldura, srguindu-se cu multa osteneala si cu toata silinta sa afle locul inimii, sa stie ca toata silinta si osteneala lor este n zadar. Caci pna cnd mintea lor va fi ntunecata de grijile vietii acesteia, pna atunci si suflarea aceea pe care o forteaza nevoitorii cu mestesug (metoda) sufla n inima ca si cum ar sufla un foale peste niste carbuni stinsi. Deci numai dupa ce mintea s-a izbavit de robia grijii vietii acesteia, are nevoie inima de mestesugul acela al suflarii; si numai atunci suflarea aceea ncalzeste si aprinde scnteiuta din inima spre dragostea lui Dumnezeu.

Cum si n ce chip se face mintea lucratoare?


Asa precum au spus Sfintii Parinti: mintea sa pazeasca luarea aminte deasupra inimii si nimic sa nu gndeasca sau sa cugete atunci, ci numai cuvintele rugaciunii sa le tina (Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma), ca sa se scufunde mintea n adncul inimii, iar nu n partea poftitoare. Ca singura lucrare nenselatoare a celor ce au nceput de curnd aceasta rugaciune este sa nceapa a o savrsi cu mintea n inima. Dar mult uneltitorul, zavistnicul si vicleanul diavol se sileste n tot chipul sa nsele pe cei ce au nceput de curnd rugaciunea. nca mai ales n doua chipuri se straduieste a-i nsela, adica sa le vrajeasca mintea prin naluciri si sa-i faca sa desfrneze prin partea poftitoare. Iar pe cei de la mijloc si pe cei desavrsiti voieste ca prin neascultare sa-i arunce n prapastia parerii de sine si a mndriei. Drept aceea, ca sa nu fii nselat, tine foarte tare ascultarea si smerenia si nu numai ca nu vei fi nselat, ci si toate maiestririle si mrejele vrajmasului le vei sfarma si toate taberele viclenilor draci, pe goana le vei pune cu puterea lui Hristos. Daca vei simti durere, miscare sau fierbinteala de-a dreapta, n piept, sub piept, sub inima, la cap, la frunte, ntre ochi, la urechi, la mna, la spate, ori la picioare, nicidecum la unele ca acestea sa te gndesti, ci numai la cuvintele rugaciunii sa priveasca inima ta, deasupra inimii, unde ti-am aratat. Caci cum zice Sfntul Diadoh, pe ct se lucreaza poruncile si darul se nmulteste.

Cum se lucreaza poruncile si se nmulteste darul?


Numai si numai prin credinta cea adevarata si nendoielnica, dupa cuvntul Domnului, care a zis lui Petru: Putin credinciosule, pentru ce te-ai ndoit?. Nu i-a zis: necredinciosule, ci putin credinciosule, pentru ca multi se vad a fi credinciosi, dar raciti si slabi n credinta. Dar cnd si n ce vreme a zis aceasta Domnul, pentru ndoiala si necredinta lui Petru? Atunci cnd, vaznd Petru din corabie pe Domnul, venind pe mare ca pe uscat, i se parea ca este naluca si a strigat: Doamne, de esti tu, porunceste-mi sa vin la Tine, iar Domnul a zis: Eu sunt, vino la Mine. Sarind deci Petru din corabie, mergea pe mare ca pe uscat, dar vaznd vntul puternic si valurile marii ridicndu-se, iar el aflndu-se cu credinta mputinata, se afunda si pentru ndoiala si mputinarea credintei lui catre Domnul, zicnd: Doamne, nu ma lasa, ca pier. Atunci Domnul, apucndu-l pe mna, a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai ndoit?. Asa se ntmpla si acum cu cei ce au nceput a calatori calea cea duhovniceasca, adica rugaciunea lui Iisus, dar pentru mputinarea credintei lor se ndoiesc pe cale si nu nainteaza, pentru ca toata mintea si grija lor o au pironita spre agoniselile acestea vremelnice si putrede si mai vrtos sunt biruiti de slava desarta a lumii, de lucrarea sfintelor porunci neavnd nici o grija. Aceasta se ntmpla din mputinarea credintei si de aceea sunt biruiti de slava desarta si ncep a se ngriji de agoniselile vremelnice. Iar mai vrtos cei ce s-au nvrednicit de mngierea duhovniceasca, de se vor afla ntru mputinarea credintei, lesne se vor nvoi cu gndurile si cu cugetele cele necuviincioase, care spurca si ntineaza mintea. Unii ca acestia, chiar daca s-au nvrednicit de mngierea

duhovniceasca si socotesc ca umbla pe cale, se ratacesc pe o cale neumblata, pentru ca mare pacat este a se nvoi cineva cu cugetele si cu gndurile cele necuvioase. Precum pruncul cel mic, nefiind hranit de doica, nu poate sa traiasca, ci moare, asa nu este cu putinta a fi cineva rob pacatului si a calatori cu Dumnezeu, caci Dumnezeu uraste pacatul. Pentru pacatul unui om, cazura n moarte ntr-o clipita douazeci si cinci de mii din fiii lui Israel, celui nti nascut al lui Dumnezeu. Oare nu era harazit de la Dumnezeu norodului acela sa mearga n pamntul fagaduintei? Dar pentru necredinta, nvrtosarea inimii si pentru necuratia lor, au umblat patruzeci de ani ratacind n pustie prin locuri neumblate si nu pe cale. Si nu numai ca nu s-au nvrednicit a intra n pamntul fagaduintei, dar nici macar a-l vedea nu s-au nvrednicit. Numai Moise l-a vazut cnd era aproape de adormire, adica atunci cnd era sa se duca din viata. Atunci, Domnul ia zis lui Moise: ncredinteaza norodul acesta lui Iisus Navi, ca tu vei adormi. Si iarasi i-a zis Dumnezeu lui Moise: Pamntul fagaduintei iata-l, vezi-l dar nici tu nu vei intra n el, pentru ca nu Mai cinstit naintea fiilor lui Israel si n-ai lovit piatra pentru curgerea apei cu toiagul tau, dupa porunca pe care ti-am poruncit-o Eu, ci ai lovit-o cu trufi si cu mnie (Numeri 20, 12) Vedeti iubitilor cta departare se face de la Dumnezeu pentru nelucrarea poruncilor? Moise, caruia i stralucea fata mai mult dect soarele, nct fiii lui Israel nu puteau sa caute la ea pentru stralucirea darului Prea Sfntului Duh ce lucra n el, pentru o porunca ce i-a parut mica, nu s-a nvrednicit a intra n pamntul fagaduintei. Dar departarea de la Dumnezeu nu s-a zis pentru Moise, caci Moise era plin de credinta si de darul Celui Prea nalt. Ea s-a zis pentru necredinta si nvrtosarea inimii norodului celui ce, dupa ce a intrat n pustie, crtea si brfea mpotriva lui Moise. De aceea nu numai ca nu s-a nvrednicit a intra n pamntul fagaduintei, dar nici a-l vedea nu s-a nvrednicit, ci a umblat ratacind pe locuri neumblate si nu pe cale, dupa cuvntul Domnului, care a zis: M-am jurat ntru mnia Mea ca nu vor intra ntru odihna Mea (Numeri 14, 23) Asa este si cu cei ce ndraznesc a ncepe rugaciunea lui Iisus. De se vor afla ntru mputinarea credintei, adica de vor fi putin credinciosi, putina purtare de grija vor avea pentru lucrarea sfintei rugaciuni, dar multa silinta si srguinta au pentru lucrurile si agoniselile pamntesti si vremelnice. Unora ca acestia, chiar daca li se pare a calatori bine, se ratacesc umblnd pe cai nebatatorite. Dar nsasi gura Domnului graieste: Nu va ngrijiti ce veti mnca si ce veti bea si cu ce va veti mbraca. Vedeti pasarile cerului, ca nici nu seamana, nici nu secera, nici n jitnite nu aduna si Tatal vostru cel ceresc le hraneste pe ele. Ci cautati mai nti mparatia cerului si toate celelalte se vor adauga voua. Cei ce s-au sfintit lui Dumnezeu, nca de aici, daca vor sa se aplece de la rugaciune putin cte putin spre cugetele pamntesti, care spurca si ntuneca mintea, si se vor nvoi cu ele, vor vedea pe Dumnezeu ndepartndu-se de la ei, ramnnd astfel de batjocura viclenilor draci. Ca si Samson cel tare si osebit ntre oameni mai mult dect toti, si sfintit lui Dumnezeu din pntecele maicii sale, cel nvrednicit de multa putere si de mari minuni, vestit nca mai nainte de nastere prin nger, ca si Ioan, fiul lui Zaharia, oare nu pentru ca si-a pngarit sfintitele sale madulare prin aplecarea spre desfrnare, s-a departat Dumnezeu de la el si l-a lasat pe seama vrajmasilor lui? Vedeti iubitilor cta stricaciune se face din mputinarea credintei, si sufleteasca si trupeasca? Dintru aceasta vine lenevirea spre lucrarea sfintelor porunci, dintru aceasta aplecarea spre pacatuire, iubirea de agoniseala si slava lumii. Deci, de suntem iubitori de cele duhovnicesti, sa nu fim iubitori de agoniseala, care-i stricacioasa si pierzatoare de suflet, ci sa fim srguitori si iubitori de lucrul lui

Dumnezeu, slujindu-i Lui si cinstindu-L prin lucrarea sfintelor Lui porunci si, din zi n zi, sa sporim prin credinta si prin smerita cugetare n dorul cel catre El. caci aceasta este calea cea adevarata si nenselatoare. Fierbinteala se naste din rugaciune, dar vine si de la draci sau de la fire. Cea de la fire se naste atunci cnd cineva are o rudenie aflata la departare si pe care doreste sa o vada neavnd nsa nici o nlesnire. Dar se naste si cnd cineva are o dragoste patimasa pentru o persoana oarecare. Aceasta dragoste este stricacioasa si pierzatoare de suflet; ea se naste cnd doreste sa se ntlneasca cu acea persoana dar nu are cum. Acest fel de fierbinteala se mai naste si la cei iubitori de arginti care urmaresc mplinirea dorintei lor de a agonisi bani. Acesta este, dupa cuvntul dumnezeiescului Apostol Pavel, radacina a toata rautatea. Acest lucru este jalnic si vrednic de nemngiata plngere, fiindca patima asta i-a aruncat pe multi n prapastia pierzarii. Dar si acum sunt aici dintre cei ce sunt biruiti de iubirea de arginti si aud prea bine aceste nfricosate cuvinte. Dar ce fac? Ei se multumesc sa gndeasca astfel: Cine stie, poate nu va fi asa precum aud ca se spune; poate va fi altminteri. Deci, nu numai ca nu se pocaiesc, ci nca si pe cei ce atrna de ei i asupresc si-i necajesc, facnd economie, ca sa-si pastreze aurul si argintul, ca nu cumva sa cheltuiasca din el. din aceasta li se pricinuieste acestora a nu crede cu inima si a nu ntelege cu mintea, numai si numai din mputinarea credintei lor. Ca si Iuda cel raucredincios auzea nfricosatele cuvinte ale Domnului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos, care zicea ca mai bine ar fi fost omului aceluia, care avea sa vnda pe Fiul Omului pentru agonisirea argintului, sa nu se fi nascut, dar nu le ntelegea, nici nu le credea cu inima, avnd mintea ntunecata cu turbarea iubirii de argint. Si asa n-a nteles pna cnd nu si-a agonisit lui si spnzurare si pogorre n prapastia iadului. Asa si n vremea de acum, cei ntunecati la minte cu tulburarea agoniselii, aud si ei prea bine aceste nfricosate cuvinte, dar ntunecarea mintii lor nu-i lasa sa nteleaga sau sa se pocaiasca, ci se si srguiesc sa-i asupreasca si sa-i necajeasca pe cei mai mici. Unii ca acestia si agonisesc pogorrea n prapastia pierzarii, iar pe cei ce nteleg, cred cu inima si se pocaiesc, precum a primit Domnul pe vamesul, pe desfrnata si pe fiul risipitor si i-a mbratisat pe ei, asa i primeste si pe acestia rnduindu-i n ceata dreptilor. Caci stie Domnul si pe desfrnata care s-a pocait cu adevarat sa o faca mai curata dect pe o fecioara, dar nu face asa pe cei ce prelungesc nepocainta zicnd ca se vor pocai mine sau poimine. Ca multi sunt n iad dintre cei ce zic ca ne vom pocai mine si asta pentru ca noi nu stim ziua sau ceasul ducerii din viata asta. Dulceata vine din rugaciune, dar vine si de la doctorii cei amari, adica de la viclenii draci. Cea de la draci pricinuieste tulburare, iar cea din rugaciune aduce pace si smerenie. Fierbinteala cea din rugaciune si cu zdrobire dintru adncul inimii aduce suspine si izvoraste din ochi ca din niste sipote, siroaie de lacrimi pentru dragostea si dorul catre Dumnezeu. Atunci si mintea cu mare putere striga: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma, si pe toti oamenii i vede naintea sa ca pe ngerii lui Dumnezeu, iar pe sine se vede praf si cenusa si i vine a se tavali sub picioarele tuturor oamenilor pentru dragostea Domnului. Ba de multe ori, i vine a se si ascunde de catre vederea oamenilor. Cei ce au ajuns la masurile acestea s-au nvrednicit si de mila lui Dumnezeu, adica de adevarata si nencetata rugaciune. Aceasta se lucreaza atunci de-a pururi cu mintea n inima; se lucreaza fie tacnd, fie dormind, iar mai vrtos cnd este treaz o afla lucrndu-se cu foarte mare liniste si nici un

cuvintel nu se atinge de minte, ci numai cuvintele rugaciunii se lucreaza cu dulceata n inima. Dar aceasta sfnta lucrare a mintii vine nca de la nceput, dar numai o data cu lucrarea sfintelor porunci si a tuturor faptelor. Rugaciunii i ajuta foarte mult strainatatea, iar a fi strain nseamna ca oriunde se va afla lucratorul, fie la liniste, ntre prieteni sau n orice loc i va fi vietuirea, sa se aiba pe sine ca un strain si mai micul tuturor. Sfntul Calist Patriarhul spune ca mai mult dect n toate ntelesurile, dator este sa fie cel ce se linisteste, rvnitor n a ntelege cele duhovnicesti. E dator, mai ales la nceput, ca luarea aminte a mintii sale sa nu fie, n ceasul rugaciunii, nici la jumatatea inimii, nici n josul ei, ci sa pazeasca mintea deasupra inimii. Aceste dumnezeiesti cuvinte ce sunt adunate din sfintele scrieri, s-au scris n grai simplu ca sa fie lesne de nteles si pruncilor celor mici. Pentru ca multe sunt noianurile nvataturii dumnezeiesti, dar cu anevoie de nteles de prunci, adica de ncepatori. Acestia sunt ca pruncii, care, n micile lor mnute, n loc de peste primesc sarpe si n loc de pine, carbuni aprinsi, nestiind ce fac. Cu adevarat nou-ncepatorii sunt asemenea pruncilor si cu att mai vrtos cei ce nu iau aminte la sfintele scrieri si nu au nici sfatuire duhovniceasca. Acest fel de lucratori, n loc de cele bune primesc cele rele si n loc de dar, nselaciune. Ba se si bucura, nestiind ce fac si socotind ca primesc dar, de aceea, aceasta sfnta lucrare a mintii are nevoie de multa sfatuire duhovniceasca si de citirea cu multa luare aminte a sfintelor scrieri, nicidecum de agoniselile si lucrurile vremelnice, ca sa nu ne nselam. Pentru ca vrajmasul nu nceteaza a se srgui sa ne nsele nu numai pe noi ncepatorii, sau pe cei de la mijloc, ci si pe cei desavrsiti, caci stapnitorul lumii acesteia cauta nu numai pe unul sau doi sa-i piarza, ci se srguieste, racnind ca un leu sa nghita pe toata lumea. Dar precum s-a zis, smerenia, ascultarea si marturisirea dreapta sfarma toate nselaciunile si mrejele vrajmasului. Dreptul care are si ntelepciune este asemenea lui Dumnezeu, iar semnul ntelepciunii acesta este: ca nteleptul este sfetnic bun tuturor. nteleptul nu graieste niciodata cu asprime nici nu se iuteste, ci toate cuvintele lui sunt line si cu buna primire si veselesc inima celor cale le aude. nteleptul chiar de va fi n treapta nalta, nu se trufeste, ci mai mult se smereste, urmnd Mieluselului lui Dumnezeu, domnului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos, silindu-se a mplini poruncile Lui. Dreptul cel ntelept, chiar de se va afla pe treapta de judecator, nu crede ndata cele ce i se spun, nici nu hotaraste n graba pedeapsa celor prti, ci mai nti cu mare ntelepciune si cu buna luare aminte cerceteaza ca sa afle pricina cu buna adeverire si, dupa ce a aflat-o, cu buna rnduiala pune la cale judecata. Astfel pazeste cuvintele Domnului care a zis: Cu ce judecata veti judeca, cu aceea veti fi si voi judecati si cu ce masura veti masura, cu aceea si voua vi se va masura; asemenea pazind si cuvintele Apostolului: De a cazut cineva n greseala, voi cei duhovnicesti ndreptati pe unul ca acesta cu duhul blndetii. Astfel nteleptul care se afla n treapta de stapnire, si face toate lucrarile cu mare chibzuinta, silindu-se a se face bine placut Stapnului a toata zidirea. Dreptul nu se teme de este defaimat si nu se tulbura ori se scrbeste de orice i se va grai mpotriva, ci zice: De s-ar ridica mpotriva mea tabara, nu se va nfricosa inima mea; de s-ar scula asupra mea razboi. ntru aceasta eu nadajduiesc. Una am cerut de la Domnul, aceasta o voi cauta, ca sa locuiesc n casa Domnului n toate zilele mele. Zis-a prea fericitul Petru Damaschin:

Ce se cuvine a face celui biruit de orice patima? Unul ca acesta cu mare srguinta trebuie sa se mpotriveasca patimii daca voieste sa scape de muncile vesnice si de mnia focului nestins, pentru ca sa se nvredniceasca de mila lui Dumnezeu. Sa vorbim de pilda despre patima curviei. Daca cineva este ispitit de oarecare persoana, se cuvine acestuia a se departa cu totul de acea fata, de vorbirea cu ea, de petrecerea cu ea, de atingerea hainelor, ba si de mirosul ei. Ca n toate acestea, de nu se va pazi omul, mplineste patima si preacurvia sa, facndu-se salas dracilor. Acesta e un lucru jalnic si vrednic de nemngiata plngere pentru ntunecarea mintii ce-o aduce unora ca acestia, ca nu-si aduc aminte de gndul care l-au cugetat atunci cnd au iesit din lumea cea desarta si au pornit n aceasta calatorie duhovniceasca si vietuire ngereasca. Ei nu-si aduc aminte de osrdia ce-o aveau cnd au intrat pe poarta manastirii n vremea venirii lor n ea, ca nu-si aduc aminte de fagaduinta aceea pe care au dat-o la primirea cinstitului si ngerescului chip. Caci pentru cei ce sunt biruiti de aceasta patima dar se pocaiesc, nu numai ca se bucura cetele ceresti, dar nca si domnul i asteapta cu ratele deschise, primindu-i si mbratisndu-i. Dar pe cei ce petrec n nebagare de seama si nu se pocaiesc, i asteapta pogorrea n prapastiile iadului si viermii cei neadormiti. (Petru Damaschin) Zis-a si prea fericitul patriarh, sfntul Ioan Gura de Aur: Omul de va gresi si va pacatui naintea lui Dumnezeu, iar mai pe urma, caindu-se si ngretosndu-se de pacatele sale, le va parasi, ncetnd a mai pacatui naintea lui Dumnezeu si va ncepe a se pocai cu multa nfricosare, flamnzire, sete, plngere si varsarea lacrimilor de toate zilele, vestejindu-si trupul; unul ca acesta, nimic nu se va folosi de ostenelile sale pna cnd nu-si va spune si nu-si va marturisi pacatele sale duhovnicescului sau parinte, ca sa ia de la dnsul dezlegare si iertare de pacatele sale. Pentru ca acestuia i s-a dat putere de a lega, a dezlega si ierta pacatele oamenilor precum zice Domnul: nti marturiseste-ti toate pacatele tale si apoi vei lua ndreptare, iertare si usurare de sarcina cea grea a pacatelor tale. Dar cel ce se numeste rautate straveche, vrajmasul nostru diavolul, stiind ca prin supunere si marturisirea pacatelor la parintele duhovnicesc, omul ia dezlegare si usurare, foarte se sileste ca sa-l sminteasca si nicidecum sa nu-l lase nici macar cu gndul sa cugete la marturisire. De aceea multi au iesit din aceasta lume amagitoare fara marturisire, fara dezlegarea si iertarea lor, pentru cele pacatuite, iar acesta e un lucru nfricosator, jalnic si vrednic de nemngiata plngere. Caci din pricina acestei despartiri fara rnduiala si cu durere de lumea aceasta, nu-si cstiga nici ct de putina usurare de sarcina cea grea a pacatelor sale. (Ioan Gura de Aur)

Rnduiala cea buna a vietii de sine

Cum se cuvine calugarului celui ce este n afara de viata de obste, ntru luarea aminte a petrece precum cei de demult Parinti au petrecut. (anonim)

Pentru a te linisti, de se va putea, sa fie chilia ta ntunecata, de este ziua, cu perdea. De te sminteste cineva prin vedere, poti sa nchizi ochii pentru a nu mai vedea nimic si n felul acesta sa-ti poti tine gndul si mintea la cuvintele rugaciunii deasupra inimii. Cauta sa nu umble mintea n vraistea gndurilor, sau, si mai mult, inima. Nu lua aminte nicidecum sa te gndesti la ceva, caci chiar de-ar fi acel lucru bun, nu este deloc asa. Mintea trebuie silita sa nu gndeasca dect la Doamne Iisuse care esti pretutindeni si toate le plinesti. Nici o nalucire, mica sau mare, lumina sau foc, glas, bubuit, chip sau orice ar fi vaznd sau auzind, sa nu crezi. Nu lua aminte la unele ca acestea, de se vor ntmpla vreodata caci acestea sunt pareri si minciuni. Socotesc ntr-o oarecare masura din cercarea mea ca am cunoscut acestea, dar am avut despre ele si cuvinte cu unele persoane care au vazut naluciri mari n fata si le-au cercat cu auzul. Caci cei ce se linistesc cu mintea si cu trupul, pna ce nu vor trece prin aceste mincinoase pareri, nu pot veni nici la adevarata buna sporire. Unii ca acestia sa nu se teama nici ntr-un chip de spaima ce apare n somn, ori de strigarea pe nume, iar n izbndiri de vise nicidecum sa nu creada, sau sa ia aminte. Sa nu se gndeasca la ele cum au fost, bune sau rele, ca din ncrederea n multe ca acestea, vine omul la parere si se strica. Dar mi se pare, dupa cum spun Sfintii, ca este de folos si spre spor ca trecnd prin aceste pricini si ntmplari, de care nu te vei dumiri, sa ai povatuire si ndreptare, ca fara adevarata calauzire multi pier. Iar neavnd de la cine sa le descoperi, lasndu-te n mila lui Dumnezeu, tine-te de rugaciune numai, fie ca dormi, fie ca esti treaz, fie ca mannci, fie ca bei, fie ca faci oricare alt lucru, ca ea te va nvata toate si-ti va fi de folos, pna ce ai sa vezi. Sileste-te mai vrtos la starea n picioare, noaptea la priveghere, ca prin aceasta s-au dezbracat Parintii de omul cel vechi si au vazut pe Dumnezeu. La priveghere adauga trezvia, iar de trezvie lipeste rugaciunea lui Iisus, si dupa ce vei zabovi ntru acest lucru, o vei ntelege pe aceasta si va gusta sufletul tau din pomul vietii. Acestea nsa nu le vei putea savrsi de nu te vei njuga cu pomenirea mortii tale, n tot ceasul. Am vazut pe oarecari din cei ajunsi ntru sporire, ca si n adunare de frati, sau la vreme de nevoie si n oras se pot linisti. Iar n singuratate si n liniste, mai mult se ajutoreaza dect n adunare, pentru ca n adunare se pot pazi mai usor cei fara patimi si puternici, dar nici acelora nu le e prea de folos, ci primesc aceasta numai de se va ntmpla cu oarecare vestire de la Dumnezeu, pentru vreo trebuinta a obstii. nsa maica acestora este strainatatea si linistea, iar unele ca acestea nu sunt legate de loc, ci le poti afla oriunde vei putea mai cu lesnire a mplini acestea si a te ruga. Daca te rogi, esti biserica adevarata, nsa n singuratate sa nu sezi singur fara nsotitor ca sa nu patieesti iesire din minte, ci n doi sau trei frati n asa zisa cale mparateasca. Deci fii si acolo de obste, caci aceasta este calea marturisita si aleasa de Sfintii Parinti. Cei ce petrec n aceasta rnduiala au un staret povatuitor, traind n doua trei chilii, avnd biserica sub un acoperis si avnt totul de obste. Unii ca acestia au timpuri de adunare dupa voia celui mai mare, rugaciunea, mncarea, mbracamintea, somnul si celelalte lucruri de nevoie, cu povatuire si cu blagoslovenie. Astfel acestia pot spori cu darul lui

Dumnezeu, iar singur nu e lasat nimeni a sedea, fie le departe sau aproape, caci primejdios foarte este a trai unul despartit si de sine n toate. Acest fel de trai este smintitor si pricinuitor de cadere cnd n dreapta, cnd n stnga, aducnd patimi sufletesti si trupesti, dupa cum am vazut si cum bine stiut este celor cunoscatori. Sunt nsa unii care sunt singuri, dar au o ncapere tot cte doi. Dar sunt si de aceia care, dupa ce au stat mai nainte cte doi, acum se afla cte unul, n coliba, n pestera, ori n vreo crapatura. Dar numai dupa ce s-au povatuit n obste cu fratii, sau n pustie, viind la sporire cu sfatul si cu stiinta altor cuviosi parinti, au ndraznit si ndraznesc acum a sedea singuri si a se lupta cu patimile si cu dracii. Rar nsa sunt aceia care s-au lepadat de toata grija trupeasca si a lumii si ajungnd la sporire, si-au aruncat toata nadejdea catre Dumnezeu, pe care l doresc. Cei ce sunt patimasi sa nu ndrazneasca a se lupta deosebit, n singuratate cu dracii, ca sunt ucisi de acestia. Se cade noua neputinciosilor a ne sili la calea mparateasca, si unde ne va ajuta locul, datori suntem a ne nevoi pentru mntuirea sufletului nostru. Daca facem asa, fara cadere vom petrece ramasita vietii noastre, iar cei ce doresc mngierea cea de la Domnul, prea lesne o vor cstiga. A caruia sa fie slava n veci. Amin.

Avva Filimon

Deci daca vrei sa ajungi la toate aceste virtuti, fii fara grija dinspre orice om, fugi de lume si umbla cu rvna pe calea Sfintilor, tine-ti nfatisarea nengrijita, haina patata si smerita, purtarea simpla, cuvntul fara mestesug, mersul fara slava desarta, glasul netocmit, vietuieste n saracie, lasa-te dispretuit de toti, iar mai presus de poate pazeste-ti mintea, grijeste trezvie, staruieste n toate strmtorarile si pastreaza toate bunatatile pe care le ai nestirbite, si ia aminte la tine cu de-amanuntul, ca sa nu primesti nici una din placerile ce vor sa intre. Caci patimile sufletului se potolesc prin linistire; iar ntartate si mniate se salbaticesc si mai tare si-i silesc pe cei ce le au sa pacatuiasca si mai mult, precum ranile trupurilor, zgriate si descojite, se fac anevoie de tamaduit. Cuvntul fara rost nca poate desparti mintea de pomenirea lui Dumnezeu, dracii silind-o la aceasta, iar simturile ascultnd de ei. Numai lupta si frica mare pot pazi sufletul. Deci trebuie sa desparti de toata lumea si sa rupi sufletul de toata afectiunea fata de trup, si sa te faci fara casa, fara lucruri de ale tale, neiubitor de argint, lipsit de avere, neumblator dupa cstig si dupa schimburi, nepriceput n lucruri omenesti, smerit la cugetare, mpreuna patimitor, bun, blnd, linistit, gata sa primesti n inima ntiparirile venite din cunostinta dumnezeiasca. Caci nici n ceara nu se poate scrie, daca nu s-au netezit mai-nainte trasaturile aflate n ea. Acestea ne nvata marele Vasile. Iar pravila sfntului batrn era aceasta: noaptea cnta toata psaltirea si canoanele, fara tulburare, si zicea o pericopa din Evanghelie. Pe urma se aseza zicnd n sine: Doamne miluieste, cu staruinta si att de mult, pna nu mai putea sa-l rosteasca. Apoi se culca, si cnd se facea de ziua cnta iarasi ceasul nti, si se aseza n scaunul lui privind catre rasarit si cntnd cu rndul si iarasi zicnd din Apostol si din Evanghelie. Asa petrecea toata ziua, cntnd nencetat si rugndu-se si hranindu-se cu contemplarea celor ceresti, nct de multe ori mintea lui se nalta n contemplatie si nu stia daca se afla pe pamnt. Vazndu-l deci pe el fratele ndeletnicindu-se asa pe ntins si de neslabit cu pravila, si preschimbat cu totul de cugetarile

dumnezeiesti, zice catre el: Te ostenesti, Parinte, astfel la o asa batrnete, chinuindu-ti trupul si robindu-l. Iar el zise raspunznd: Crede, fiule, ca atta rvna si dor pentru pravila a asezat Dumnezeu, nct o pot mplini n toata ntinderea ei. Iar dorul dupa Dumnezeu si nadejdea bunurilor viitoare biruie neputinta trupeasca. Astfel ntreg dorul mintii l avea zburnd spre cer; si nu numai n alte vremi, ci si n vremea mesei nsasi. Apoi l-a mai ntrebat si aceasta: De ce, Parinte, mai presus de toata dumnezeiasca Scriptura te ndulcesti cu Psaltire? Si de ce cnti linistit, ca si cnd ai spune catre cineva cuvintele? Iar el zise catre acela: ti spun, fiule, ca asa a ntiparit Dumnezeu puterea Psalmilor n sufletul meu smerit, ca si n Proorocul David, si nu ma pot desparti de dulceata feluritelor vederi din ei. Caci cuprind toata dumnezeiasca Scriptura. Iar acestea le-a spus cu multa smerenie de cuget celui ce l-a ntrebat, de dragul folosului, fiind mult silit. Fie ca mannci, fie ca bei, fie ca te ntlnesti cu oarecine, fie ca esti afara din chilie, fie ca esti pe drum, sa nu uiti sa rostesti aceasta rugaciune si sa cnti si sa meditezi rugaciuni si psalmi, cu o cugetare treaza si cu mintea neratacita. Dar chiar cnd te afli n cea mai necesara trebuinta, sa nu nceteze mintea ta sa mediteze si sa se roage n ascuns. Caci astfel poti ntelege adncurile dumnezeiestii Scripturi si puterea ascunsa n ea si sa-i dai mintii o lucrare nencetata, ca sa mplinesti cuvntul Apostolului, care porunceste: nencetat va rugati. Ia aminte deci cu dinadinsul si pazeste-ti inima ca sa nu primeasca gnduri rele, sau desarte si nefolositoare. Ci totdeauna, fie ca esti culcat, fie ca esti n picioare, fie ca mannci, fie ca bei, fie ca te ntlnesti cu altii, inima ta sa se ndeletniceasca pe ascuns n cuget, fie cu psalmii, fie cu rugaciunea: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluieste-ma. Iar cnd cnti cu gura, ia de asemenea aminte sa nu zici alte cuvinte cu gura si la altele sa-ti rataceasca cugetarea. Si iarasi la ntrebat fratele: Vad n somn multe naluciri desarte. Iar batrnul a zis catre el: Sa nu te lenevesti si sa nu te faci nepasator, ci nainte de a te culca fa multe rugaciuni n inima ta si mpotriveste-te gndurilor, ca nu cumva sa fii dus de voile diavolului si sa te lepede Dumnezeu. Grijeste cu puterea ca sa adormi dupa psalmi si dupa aceasta meditatie n minte, si sa nu lasi cugetarea ta sa primeasca gnduri straine; ci n gndurile n care ai fost rugndu-te, n acelea sa te culci meditnd, ca sa fie cu tine cnd adormi si sa-ti graiasca tie cnd te scoli. Zi si sfntul Simbol al credintei ortodoxe nainte de a te scula. Caci credinta dreapta n Dumnezeu este un izvor si o straja a tuturor bunatatilor. Mai zicea si aceea ca gndurile ce se ivesc n cuget despre cele desarte sunt boli ale sufletului nelucrator si lenes. Iar cnd dobndesti o virtute, sa nu ti se nalte gndul mpotriva fratelui, fiindca tu ai dobndito, iar acela nu i-a avut grija. Caci acesta este nceputul mndriei. Pazeste cu toata puterea sa nu faci nimic pentru placerea oamenilor. Iar cnd lupti cu patima, sa nu slabesti, nici sa te lenevesti daca dainuieste razboiul, ci, ridicndu-te, arunca-te naintea lui Dumnezeu, din toata inima, zicnd cu Proorocul: Judeca-i, Doamne, pe cei ce ma nedreptatesc, caci eu nu pot nimic asupra lor. Si El vaznd smerenia ta, ti va trimite mai repede ajutorul Sau. Iar cnd mergi cu cineva pe cale, nu primi convorbire cnd mergi cu cineva pe cale, nu primi convorbire desarta, ci da-i mintii lucrarea duhovniceasca pe care o avea, ca sa i se faca obicei bun si uitare a placerilor vietii. Cnd poti sa te rogi ntru trezvie, sa nu faci nimic cu minile; iar daca esti cuprins de moleseala, misca-te putin, amenintndu-i gndul si fa ceva cu minile. Iar acela zise iarasi catre el: Dar tu,

Parinte, nu esti ngreunat de somn n pravila ta? Zise lui: Anevoie; dar daca mi se ntmpla vreodata putin, ma misc si zic nceputul Evangheliei dupa Ioan, ndreptnd spre Dumnezeu ochiul cugetului si ndata se risipeste. Asemenea fac si cu gndurile. Cnd vine vreunul, l ntmpin ca pe un foc de lacrimi, si se risipeste. Dar tu nca nu poti sa te narmezi astfel, ci tine mai degraba meditatia ascunsa si rugaciunile de azi, rnduite de Sfintii Parinti adica sileste-te sa savrsesti ceasul al treilea, al saselea, al noualea, cele de seara si pravila de noapte. Dar ia seama cu toata puterea, sa nu faci nimic pentru placerea oamenilor, nici sa nu ai vreodata dusmanie mpotriva fratelui, ca sa nu te desparti de Dumnezeul tau. Seznd eu o data aproape de el, l-am ntrebat daca a fost ispitit de uneltirile dracilor pe cnd sedea n pustie? Iar el zise: ngaduie, frate. Daca va ngadui Dumnezeu sa vie la tine ispitele pe care le-am ncercat eu de la diavol, nu cred ca ai putea sa rabzi amaraciunea lor. Am saptezeci de ani, sau si mai bine, si cei mai multi i-am petrecut n ispite. Si locuind n mai multe pustiuri, n linistea cea mai deplina, attea am ncercat si am patimit de la ei, cte nu sunt de folos sa le povestesc celor ce n-au primit experienta linistirii, ca sa nu-i amarasc. Iar n ispite, aceasta o faceam pururi: mi puneam toata nadejdea n Dumnezeu, naintea caruia am facut si fagaduintele lepadarii si El ndata ma izbavea. De aceea, frate, nu mai am grija de mine. Caci stiu ca se ngrijeste El de mine. Si asa port mai usor ispitele ce-mi vin. Numai aceasta o aduc de la mine, ca ma rog nencetat. Caci stiu ca pe ct se ntind cele neplacute, pe att se gatesc cununile celui ce rabda. Caci acestea sunt rnduite ca lucruri de schimb de Dreptul Judecator. Deci stiind aceasta, frate, sa nu cazi n lenevie, cunoscnd ca stai n mijlocul razboiului luptndute, si ca sunt foarte multi cei ce lupta pentru noi, cu vrajmasul lui Dumnezeu. Caci cum am putea noi cuteza sa ne mpotrivim unui asa de nfricosat vrajmas al neamului nostru, daca nu ne-ar sustine dreapta cea atotputernica a lui Dumnezeu Cuvntul, ocrotindu-ne si acoperindune? Cum ar rezista firea omeneasca la uneltirile lui? Caci cine, zice, va descoperi fata mbracamintii lui? Iar la ncheietura platosei lui cine va patrunde? Din gura lui ies faclii aprinse, care scapara ca niste gratii de foc. Din narile lui iese fum de cuptor ce arde cu foc de carbuni. Sufletul lui e carbuni. Flacara iese din gura lui. n grumazul lui salasluieste puterea. naintea lui alearga pierzania. Inima lui e ntarita, sta ca o piatra, ca o nicovala neclatita. Fierbe adncul ca o caldare. Socoteste marea ca un vas de unsoare; iar tartarul adncului ca pe un rob. Tot ce e nalt vede, mparatind peste toate cele din ape. mpotriva lui ne este lupta, frate. Pe unul ca acesta ni l-a aratat Cuvntul ca asupritor. Mai povestea iarasi acelasi frate si aceea ca pe lnga alte virtuti, o cstigase si pe aceasta, ca nu rabda niciodata sa auda o vorba fara rost. Iar daca cineva din neatentie povestea vreun lucru care nu tindea la folosul sufletului, nici nu raspundea macar. Dar nici cnd plecam eu la vreo slujba, nu ma ntreba de ce pleci, si nici ntorcndu-ma, nu ma ntreba unde esti, sau cum esti, sau ce ai de facut. Odata, calatorind eu la Alexandria pentru o trebuinta oarecare si de acolo suindu-ma n cetatea mparateasca pentru un lucru bisericesc, mpreuna cu mai multi frati preacuviosi, n-am trimis nici o veste slujitorului lui Dumnezeu. Petrecnd deci acolo vreme destula, m-am ntors iarasi la Schit la el. iar el vazndu-ma si bucurndu-se si mbratisndu-ma, a facut rugaciune si apoi a sezut nentrebndu-ma nimic, ci staruia ndeletnicindu-se cu contemplatia. Odata, vrnd sa-l cerc, am lasat sa treaca mai multe zile, fara sa-i dau pine sa mannce. Iar el n-a ntrebat, nici n-a zis nimic. Eu, dupa aceasta, punndu-i metanie, i-am zis: Fa iubire, Parinte, si-mi spune, nu te-ai suparat, ca nu ti-am adus sa mannci dupa obicei? Iar el zise: Iarta frate, douazeci de zile daca nu mi-ai da pine sa mannc, si nca nu ti-as cere. Caci

pna rabd cu sufletul, rabd si cu trupul. Atta era cufundat n contemplarea Binelui adevarat. Mai zicea: De cnd am venit n Schit, n-am ngaduit gndului meu sa iasa afara din chilie, dar nici alt gnd n-am primit n cugetare, afara de frica lui Dumnezeu si de judecatile veacului ce va sa vie, gndindu-ma la osnda ce asteapta pe pacatosi, la focul vesnic, la ntunericul cel mai dinafara, la felul cum petrec sufletele pacatosilor si ale dreptilor si la bunatatile ce asteapta pe cei drepti, la plata pe care o va lua fiecare dupa osteneala sa, unul pentru sporirea durerilor, altul pentru milostenie si dragoste nefatarnica, unul pentru neavere si pentru lepadarea de toata lumea, altul pentru smerita cugetare si linistirea cea mai deplina, unul pentru supunerea desavrsita si altul pentru nstrainare. Gndindu-ma la toate acestea, nu las alt gnd sa lucreze n mine, nici nu pot sa mai fiu cu oamenii, sau sa-mi mai ocup mintea cu ei, ca sa nu ma despart de gndurile mai dumnezeiesti. Caci cnd sufletul lasa desimea si intensitatea mintii sa slabeasca, pune stapnire pe el noaptea. Fiindca unde nu straluceste Dumnezeu, toate se contopesc ca ntr-un ntuneric si nu mai poate privi numai spre Dumnezeu si tremura de cuvintele Lui. Caci Dumnezeu aproape sunt eu, zice Domnul, si nu Dumnezeu departe; sau: Se va ascunde omul n ascunzis, si eu nul voi vedea? Nu umplu eu cerul si pamntul? Cum pot, ziceam, sa-mi fac mintea curata ca si tine? Iar el zicea: Mergi si osteneste. Caci e trebuinta de osteneala si de durerea inimii. Fiindca nu ne vin dormind si zacnd pe spate cele ce se dau prin osteneala si srguinta. Cnd vin bunatatile pamntului fara osteneala? Deci cel ce vrea ca sa ajunga la spor duhovnicesc, trebuie, nainte de toate, sa se lepede de voile sale si sa cstige pentru totdeauna plnsul si averea. Nemailund aminte la pacatele altora, ci numai la ale sale, sa plnga pentru ele, ziua si noaptea, si sa nu aiba prietenie cu vreun om. Caci sufletul ndurerat de ntmplari triste si strapuns de amintirea pacatelor de mai nainte, se face mort pentru lume si lumea se face moarta pentru el, adica patimile trupului se fac nelucratoare, precum si omul pentru patimi. Iar cel ce la nceputul lepadarii nu primeste plnsul n inima, nici lacrimi duhovnicesti, nici gndul la chinurile fara sfrsit, nici linistirea adevarata, nici rugaciunea staruitoare, nici psalmodia, nici meditarea dumnezeiestilor Scripturi, cel ce nu cstiga deprinderea acestora, ca sa fie silit de o staruinta nencetata sa faca acestea cu mintea chiar daca nu vrea, si sa nfloreasca n cugetul lui frica de Dumnezeu, unul ca acesta se odihneste nca n dragostea de lume si nu poate dobndi mintea curata n rugaciune. Caci evlavia si frica de Dumnezeu curatesc sufletul de patimi si ajuta mintii sa se elibereze si o duc spre contemplatia naturala si o fac sa se nalte la cunostinta lui Dumnezeu (la teologie), pe care o primeste n schima fericirii. Pentru ca celor ce o iau asupra lor le daruieste nca de aici arvunile si le-o pazeste neclintita. Deci sa grijim cu toata puterea de lucrarea faptuitoare, prin care suntem naltati cu evlavie. Ea este curatia cugetarii, al carei rod este contemplatia naturala si cunoasterea lui Dumnezeu (teologia). Caci faptuirea este usa contemplatiei, cum zice mintea cea mai nfocata si mai teologica. Deci daca nu vom griji de faptuire, vom fi pustii de orice ntelepciune. Chiar daca ar ajunge cineva la culmea virtutii, are trebuinta de osteneala nevointei, ca sa-si struneasca pornirile neregulate ale trupului si sa-si pazeasca gndurile. Numai asa am putea sa ne mpartasim de salasluirea lui Hristos. Caci pe ct se nmulteste n noi dreptatea, pe atta creste barbatia duhovniceasca. Si desavrsindu-se mintea, se uneste ntreaga cu Dumnezeu, se umple de lumina dumnezeiasca si primeste descoperirea tainelor negraite. Atunci descopera cu adevarat locul cuminteniei, al tariei, al destoiniciei ca sa cunoasca toate, al ndelungimii de zile

si vieti, al luminii ochilor si al pacii. Caci pna e prinsa n lupta cu patimile, nca nu e vremea sa se bucure de acestea. Fiindca virtutile si pacatele fac mintea oarba. Unele, ca sa nu vada virtutile; celelalte, ca sa nu vada pacatele. Dar cnd se odihneste de razboi si se nvredniceste de darurile duhovnicesti, atunci se face ntreaga luminoasa, stnd sub lucrarea ndesata a harului. Atunci staruie neclintita n contemplarea (vederea) celor duhovnicesti. O minte ca aceasta nu mai e legata de cele de aici, ci s-a mutat din moarte la viata. Pentru ca cel ce se lupta si a ajuns sa se apropie de Dumnezeu si sa se faca partas de sfnta lumina si sa fie ranit de dorul ei, se desfata de Domnul cu o bucurie duhovniceasca si necuprinsa, precum zice dumnezeiescul psalm: Desfateaza-te de Domnul, si sa-ti dea tie cererile inimii tale; si va arata ca o lumina dreptatea ta si judecata ta ca miezul zilei. Caci ce dor al sufletului e asa de puternic si de anevoie de suportat ca cel ce vine de la Dumnezeu n sufletul care e curatit de tot pacatul si care zice din adevarata simtire a inimii: Sunt ranit de dragoste? Fulgerarile frumusetii dumnezeiesti sunt cu totul de negrait si de nepovestit. Nu le nfatiseaza cuvnt, nu le primeste ureche. Chiar de ai vorbi de lumina luceafarului, de stralucirea lunii, de lumina soarelui, toate sunt nimic fata de slava aceea si sunt cu mult mai prejos de lumina adevarata, dect noaptea adnca, sau luna ntunecata, de amiaza cea mai luminata. Asa ne-a nvatat si Vasile, dumnezeiescul dascal, cel care a cunoscut acestea prin cercare si nvatndu-le ni le-a predat noua. Dar cine nu s-ar minuna si de lucrul urmator, care e dovada marii lui smerenii de cuget. nvrednicit de multa vreme de treapta preoteasca si ajuns la cele prin vietuire si cunostinta, fugea asa de mult povara dumnezeiestilor slujbe, nct n cele mai multe din timpurile nevointelor sale, aproape ca nu primea sa se apropie de sfnta masa. Ba, vietuind cu atta curatie, nici mpartasirea de dumnezeiestile Taine nu o primea cnd avea ntlnire cu oamenii, macar ca nu spunea nimic pamntesc, ci primea ntlnirea pentru folosul celor ce o cereau. Iar cnd voia sa se mpartaseasca de dumnezeiestile Taine, cerea ndurarea lui Dumnezeu prin rugaciuni, psalmodii si marturisiri. Caci se cutremura de glasul preotului, cnd rostea si zicea: Sfintele Sfintilor. Fiindca zicea ca toata biserica se umple de Sfintii ngeri si nsusi mparatul Puterilor savrseste tainic cele sfinte si se preface n inimile noastre n trup si snge. De aceea zicea ca trebuie sa devenim curati si oarecum afara de trup si asa sa ndraznim a ne apropia, fara nici o ndoiala si ezitare, de preacuratele lui Hristos Taine, ca sa ne facem partasi de luminarea din ele. Caci multi dintre Sfintii Parinti au vazut pe ngeri, stnd de paza n jurul lor. De aceea se si pazeau n tacere, nevorbind cu nimeni. Mai zicea si aceea ca atunci cnd trebuie sa-si vnda el nsusi lucrul minilor sale, ca nu cumva, vorbind si raspunznd, sa spuna vreo minciuna, vreun juramnt, sau vreo vorba de prisos, sau vreun altfel de pacat, mai bine tacea, lasnd sa para ca e prost. Si tot cel ce voia sa cumpere, lua de la el si da ce voia. Si primea ceea ce i se da cu multumire, negraind nimic, acest barbat cu adevarat ntelept.

Metoda si regula amanuntita.

Cunoasterea scopului premerge oricarui lucru. Iar scopul acestei lucrari este sa arate care este temelia.
Daca cunoasterea scopului premerge oricarui lucru, iar scopul nostru este sa spunem cele ce ajuta la cresterea duhovniceasca, iar al tau, sa vietuiesti cu adevarat potrivit celor spuse, trebuie ca nainte de orice sa cercetam spre ce plinatate a gndirii celei dupa Hristos privind, sa punem un nceput folositor ca temelie ca, apoi, cu timpul, mpartasindu-ne de ajutorul cel de sus, cu mbelsugare, sa tindem si spre un acoperis potrivit zidirii de Duhul.

nceputul oricarei lucrari dupa Dumnezeu este sa vietuim potrivit cu poruncile Mntuitorului. Iar sfrsitul ei este sa ne ntoarcem la harul desavrsit al Preasfntului si de viata ncepatorului Duh, dat noua prin dumnezeiescul Botez.
Deci, nceputul oricarei lucrari dupa Dumnezeu, este, pe scurt, sa ne grabim n tot chipul cu toata puterea, sa vietuim dupa legea tuturor poruncilor ndumnezeitoare ale Mntuitorului. Iar sfrsitul este sa ne ntoarcem, prin pazirea lor, la zestrea data noua de sus si de la nceput(din sfintita cristelnita, adica la desavrsita alcatuire si nastere duhovniceasca a noastra din nou, prin Har; sau, daca ti place sa numesti acest dar altfel, la lepadarea vechiului Adam cu faptele si poftele lui si la mbracarea celui nou si duhovnicesc (Coloseni 3, 9-10), care este Domnul Iisus Hristos. Caci zice dumnezeiescul Pavel: Copiii mei, pe care iarasi va nasc n dureri, pna cnd va lua Hristos chip n voi (Galateni 4, 19); si: Cti n Hristos v-ati botezat, n Hristos v-ati mbracat (Galateni 3, 27).

Cel ce vietuieste dupa Dumnezeu, trebuie sa mplineasca toate poruncile. Dar cea mai mare parte a lucrarii sale trebuie sa o nchine celor dinti si celor mai cuprinzatoare
Precum am spus, nceputul si radacina a toata lucrarea aceasta este vietuirea potrivit cu poruncile mntuitoare; iar tinta si roada ei este rentoarcerea la harul desavrsit al Duhului, daruit noua prima data prin Botez. Acest har se afla n noi caci lui Dumnezeu nu-i pare rau de darurile Sale (Romani 11, 29) nsa harul acesta este necat de patimi, dar se poate descoperi prin lucrarea poruncilor. De aceea, se cuvine sa ne silim n tot chipul sa curatim si sa facem ct mai vadita aratarea Duhului n noi prin mplinirea, dupa putinta, a tuturor acestor porunci. Caci faclie picioarelor mele este legea Ta si lumina cararilor mele - zice fericitul David catre Dumnezeu (Psalmi 118, 105) si porunca Domnului stralucita (este cea) care lumineaza ochii (Psalmi 18, 9), si spre toate poruncile Tale m-am ndreptat (Psalmi 118, 128). Iar cel ce se odihnea pe piept (sfntul apostol Ioan) zice: Cel ce pazeste poruncile Lui, ramne ntru El si El ntru acela (I Ioan 3, 24), si poruncile Lui nu sunt grele (I Ioan 5, 3). Mntuitorul zice, de asemenea: Cel ce are poruncile Mele si le pazeste pe ele, acela este cel ce Ma iubeste; iar cel ce Ma iubeste pe Mine, iubit va fi de Tatal Meu si Eu l voi iubi pe el si Ma voi arata lui (Ioan 14, 21), si De Ma iubeste cineva pe Mine, va pazi cuvntul Meu si Tatal Meu l va iubi pe el si l el vom veni si ne vom face locas la el (Ioan 14, 23), si Cel ce nu Ma iubeste pe Mine, cuvintele Mele nu le pazeste (Ioan 14, 24). Dar, mai mult dect acestora, cea mai mare parte a lucrarii sale trebuie sa o nchine poruncilor celor dinti si mai cuprinzatoare, oarecum maicilor celorlalte. Caci, numai asa vom merge fara greseala spre tinta ce ne sta nainte, adica vom pune nceput bun si vom ajunge la sfrsitul dorit sau la aratarea Duhului (I Corinteni 12, 7). .. De fapt, noi nadajduim ca, prin chemarea cu credinta a numelui Domnului nostru Iisus Hristos, vom primi cu siguranta mila si viata adevarata, ascunse n El (Coloseni 3, 3). Caci numele Domnului Iisus Hristos, strigat cu curatie nauntru inimii, e ca un izvor dumnezeiesc nesecat din care tsnesc cu prisosinta acele bunatati.

Hristos nu se salasluieste n inima noastra daca nu I ne deschidem si noi n mod constient si voit. Iar aceasta noi nu o putem face dect gndindu-ne mereu la El si la tot ce nseamna El pentru noi si pomenindu-L sau chemndu-L pe nume. n

sensul acesta nsusi numele Lui, chemat continuu, e o deschidere continua a inimii pentru Hristos cu o tot mai mare afectiune fata de El si deci un mijloc de a-L avea salasluit n noi, ntr-o lucrare tot mai simtita. Nu numele luat n sine cuprinde pe Hristos (poate n aceasta consta caracterul gresit al curentului Imeaslavia de la 1913 ntre calugarii rusi din Athos), ci numele chemat cu credinta, adica alipirea noastra de El nsusi, prin pomenirea afectuoasa a lui. Atunci se face o legatura ntre noi si El, ca de la persoana la persoana si, deci, o comunicare a puterii lui catre noi.

Domnul nostru Iisus Hristos n vremea patimii mntuitoare a lasat acestea ucenicilor Sai ca pe niste porunci testamentare si ca pe o mostenire dumnezeiasca; la fel si dupa nviere.
De aceea, nsusi Preabunul si Preadulcele Domn al nostru Iisus Hristos a lasat acestea, ca un Parinte adevarat si iubitor tuturor celor ai Sai, ca pe niste porunci si mngieri testamentare, ca pe niste chezasii sprijinitoare dulci si ntaritoare sau, mai bine zis, ca o mostenire de nerapit, daruita de Dumnezeu, att ct a ajuns la patima Sa de bunavoie pentru noi, ct si cnd s-a aratat Apostolilor dupa nviere; ba si cnd avea sa se ntoarca la Tatal Sau prin fire si la al nostru prin har. Aceasta a facut-o, spunnd ucenicilor n preajma patimii Sale: Tot ce veti cere n numele Meu, va voi face (Ioan 14, 13); si: Amin, amin zic voua, ca toate cte le veti cere de la Tatal n numele Meu, va va da voua. Pna acum n-ati cerut nimic n numele Meu; cereti si veti primi, ca bucuria voastra sa fie deplina. Si: n acea zi veti cere n numele Meu (Ioan 16, 23-26). Si iarasi, dupa nviere a zis: Celor ce cred, le vor urma aceste semne: n numele Meu, draci vor scoate, n limbi noi vor grai (Marcu 16, 17-18) si celelalte. Lucruri asemanatoare acestora spune si ucenicul ce se odihnea pe pieptul lui Iisus: nca si multe alte semne a facut Iisus naintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise n cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca sa credeti ca Iisus este Hristos Fiul lui Dumnezeu si, creznd, viata sa aveti ntru numele Meu (Ioan 20, 30-31). Iar dumnezeiescul Pavel zice: ntru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece (Filipeni 2, 10) si cele urmatoare. Dar si n Faptele Apostolilor s-a scris: Atunci Petru fiind plin de Duhul Sfnt, a grait: cunoscut sa va fie voua tuturor si ntregului Israel ca prin numele lui Iisus Nazarineanul, pe care voi l-ati rastignit si pe care Dumnezeu l-a ridicat din morti, acesta sta naintea voastra sanatos (Fapte 4, 8-10); iar putin mai ncolo: Si nu este n nici un altul mntuirea. Caci nu este alt nume dat ntre oameni, n care trebuie sa ne mntuim noi (Fapte 4, 12). Si Mntuitorul a spus: Datu-mi-s-a toata puterea n cer si pe pamnt (Matei 28, 18). Aceasta a spus-o si prin cele ce le-a zis Dumnezeu-Omul catre Apostoli nainte de rastignirea pe cruce: Pace las voua, pacea Mea dau voua (Ioan 14, 27); si:Acestea le graiesc, ca ntru Mine pace sa aveti (Ioan 16, 33); si: Aceasta este porunca Mea, sa va iubiti unii pe altii (Ioan 15, 12); si: ntru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea iubire ntr-olalta (Ioan 13, 35); si: precum M-a iubit pe Mine Tatal si Eu v-am iubit pe voi. Ramneti ntru iubirea Mea. De veti pazi poruncile Mele, veti ramne n iubirea Mea, precum Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si ramn n iubirea Lui (Ioan 15, 9-11). . .. .. De aceea, si tu, nvatnd acestea cu ntelegere si dorind sa deprinzi partea cea buna, care nu se va lua de la tine, a linistii ce duce la cer, urmeaza legilor bine ornduite, precum ti s-a aratat. mbratiseaza nti, cu bucurie, ascultarea, apoi, linistea. Caci precum faptuirea este calea spre vedere (contemplare), asa ascultarea e calea spre liniste. Nu trece, cum s-a scris, hotarele pe care le-au pus parintii tai (Proverbe 22, 28); si: Vai celui singur (Ecclesiastul 4, 10). n felul acesta, punnd temelie buna, cu naintarea vremii, vei pune si acoperis stralucitor zidirii Duhului. Caci, precum, acolo, unde nceputul e rau, totul e vrednic de lepadat, tot asa, acolo, unde nceputul e bun, totul e frumos si bine ornduit, desi uneori se ntmpla si invers, dar aceasta vine din vointa si hotarrea noastra. ... Al treilea lucru cerut e sa nu-ti faci voia proprie. Caci e spre paguba celui spre ascultare sa faca voia sa. El trebuie sa si-o taie pe aceasta totdeauna de buna voie, adica nu silit de parintele sau. Al patrulea e sa nu se mpotriveasca n cuvnt si sa nu se certe, n general, pentru ca mpotrivirea n cuvnt si cearta nu sunt ale celor bine credinciosi. Caci scrie sfntul Pavel: Iar daca cineva este iubitor de sfada, noi acest obicei, nu-l avem, nici Bisericile lui Dumnezeu (I Corinteni 11, 16). Daca acestea sunt oprite ndeobste tuturor crestinilor, cu att mai mult monahilor, care au fagaduit sa se supuna cu sinceritate, dupa pilda Domnului. Caci mpotrivirea n cuvnt si iubirea de sfada si au nceput n voia proprie, care vietuieste mpreuna cu necredinta si cu mnia cugetului. Pentru ca s-a spus: Calugarul

mndru n cugetare se mpotriveste cu tarie. Iar contrariul acestui lucru, adica mpotrivirea n cuvnt si neiubirea de sfada vine din credinta si din smerita cugetare. n al cincilea rnd, acesta trebuie sa pazeasca sinceritatea, adica sa faca o marturisire amanuntita si sincera ntistatatorului, cum am dat si la tundere, ca n fata nfricosatului scaun al lui Hristos, naintea lui Dumnezeu si a sfintilor ngeri, fagaduind sa avem ca nceput si sfrsit, mpreuna cu alte fagaduinte si ndatoriri ale noastre fata de Domnul, si marturisirea celor ascunse ale inimii. Caci a spus si dumnezeiescul David: Am zis: vesti-voi faradelegea mea Domnului (Psalmi 31, 6) s.a. Dar si Scararul zice: Ranile descoperite nu se vor face mai rele, ci se vor tamadui.

n textul grec se spune: Ranile biruite. Descoperirea gresalelor n fata altuia si prin aceasta n fata lui Dumnezeu, nseamna o adevarata biruire a lor, sau un efort al omului de a se dezlipi de ele, efort ajutat de puterea celuilalt, dar mai ale de a lui Dumnezeu. Ele sunt pironite de cel ce le marturiseste la stlpul dezaprobarii, ca niste lucruri urte; nu le mai ocroteste, nu le mai apara ca pe niste lucruri care nu sunt chiar att de condamnabile. E un fel de pironire a lor pe cruce. Fiecare virtute se ntipareste n firea noastra treptat, sau firea noastra ia forma ei dinamica si plina de putere, biruind tot mai mult valul unei opozitii, al unei porniri egoiste spre placere. naintarea din virtute n virtute este o lupta continua cu aceste valuri care voiesc sa ne traga n ele, o lupta de continua crestere n putere. Numai asa se ajunge la starea de nfrngere a tuturor patimilor, a tuturor valurilor lor, ca la un port al linistii. Nepatimirea concentreaza n ea rezultatul unor eforturi duse, n acest sens, pna la capat.
............................................................................................................................. .......................... Un oarecare dintre ntelepti a spus ca leacurile celor contrare sunt cele contrare. Fiindca, deci, pricina tuturor leacurilor ntristatoare este neascultarea si mndria, iar a celor de bucurie este ascultarea si zdrobirea inimii, cel ce doreste sa vietuiasca fara greseala trebuie sa petreaca n supunerea fata de un parinte ncercat si nesupus nselarii care-si are puterea ntr-o ndelungata deprindere si n cunoasterea celor dumnezeiesti si n viata mpodobita cu cununa virtutilor si sa socoteasca porunca si sfatul lui ca pe cuvntul si sfatul lui Dumnezeu. Caci mntuirea este ntru sfatuire multa, zice Solomon (Proverbe 11, 14); si Barbatul nesfatuit e dusmanul sau. Iar daca s-a ntmplat unora dintre Parintii cei vestiti sa dobndeasca linistea ndumnezeitoare si desavrsirea cea dupa Dumnezeu, chiar si fara deprinderea n ascultare, aceasta s-a ntmplat prin descoperire dumnezeiasca si foarte rar. Dar s-a scris ca ceea ce se ntmpla rar nu e lege a Bisericii, precum cu o singura rndunica nu se face primavara. Pentru aceea, tu ncrede-te n supunerea adevarata, ca ntr-o stiinta care te calauzeste la linistea preafrumoasa si lasa cele ce s-au ntmplat, prin iconomie, o singura data, si tine seama de cele rnduite ndeobste de cuviosii Parinti. n felul acesta te vei nvrednici si de cununa celor ce vietuiesc dupa lege. Pentru ca, ce? Se va hotar cineva sa porneasca pe drumul ce i se deschide n fata, daca nu l-a cunoscut din cercare, fara un povatuitor nenselator? Nu va porni cineva pe talazurile marii, lipsit de un crmaci priceput. Pentru ca nu se va apuca cineva de vreun mestesug oarecare si de vreo stiinta fara un nvatator nesupus ratacirii. Se va apuca atunci oare, de mestesugul mestesugurilor si de stiinta stiintelor si va porni pe calea ce duce la Dumnezeu si pe marea nesfrsita, sau va ndrazni sa nceapa vietuirea monahala, care s-a asemanat cu vietuirea ngereasca, adica nevointa cu ea, si va crede siesi ca va ajunge la capatul din urma al ei, fara un povatuitor si crmaci si nvatator ncercat si adevarat? Cu adevarat, unul ca acesta, oricine ar fi el, se amageste pe sine n chip nebunesc si a ratacit nainte de a pune un nceput, ca unul ce nu se nevoieste dupa lege. Dimpotriva, cel ce asculta de rnduielile Parintilor, a ajuns la tinta nainte de a porni pe cale. Caci de unde putem sti din alta parte, daca luptam dupa cuviinta mpotriva trupului, si daca ne narmam mpotriva patimilor si a demonilor? Pentru ca, precum s-a spus, patimile stau lnga virtuti si locuiesc usa lnga usa.

Cnd cultivam o virtute, se trezeste n noi o dorinta contrara; cnd ne nfrnam de la placeri, se trezeste n noi dorinta dupa acele placeri, ntruct le lasam mult timp nesatisfacute; cnd ne smerim, se trezeste n noi dorinta de a ne arata ca suntem cineva. Numai cel ce a ajuns la treapta desavrsita a virtutilor, a dobndit nepatimirea, sau a desfiintat n sine total putinta de trezire a dorintei dupa placerile contrare.
Sau, cum vom putea sa stapnim simturile trupului si sa armonizam puterile sufletului ca pe niste coarde ale unei chitari? Mai bine zis, cum vom putea deosebi glasurile, descoperirile, mngierile si vederile (contemplatiile) dumnezeiesti? Sau viclesugurile, amagirile si nalucirile dracesti? Si, ca sa spunem pe scurt, cum ne vom nvrednici sa ajungem la unirile cu Dumnezeu, la lucrarile ndumnezeitoare si la taine, fara nvatatura unui nvatator adevarat si luminat? Cu adevarat nu se poate, nu se poate! Caci l vedem si pe vasul ales, pe Preafericitul Pavel, nvatatorul celor negraite, gura a lui Hristos, lumina a lumii, soare de obste, nvatatorul lumii crestine, vestind si tlcuind mpreuna cu Apostolii Evanghelia. Iar pricina e, precum spune ca nu cumva sa alerg, sau sa fi alergat n desert (Galateni 2, 2). Ba mai mult, vedem nsasi ntelepciunea de sine, pe

nsusi Domnul nostru Iisus Hristos spunnd despre Sine: M-am cobort din cer, nu ca sa fac voia Mea, ci voia Tatalui care M-a trimis pe Mine. Iar despre Preasfntul si de viata facatorul Duh spune ca nu va grai de la sine, ci cte va auzi va grai (Ioan 16, 13). De dragul rnduielii, care tine la un loc att cele ceresti ct si cele pamntesti, suntem stapniti de frica, de uimire si de spaima, pentru nimicnicia si trndavirea noastra si pentru cele alese din prostie, din parere de sine, spre o vietuire stngace, primejdioasa, dupa o rnduiala proprie si n chip nesupus. Caci, cu adevarat, lupta aceasta e plina de frica si zeci de mii sunt tlharii si nenumarate cursele ispititorilor. Pe lnga acestea, caderile nu se pot numara. De aceea, din cei multi, foarte putini sunt cei ce se mntuiesc (Luca 13, 23). Acestia nsa trebuie sa-si faca drumul precum voiesc. Caci, precum s-a scris, focul va cerca cum este lucrul fiecaruia (I Corinteni 3, 13); si: Tu vei rasplati fiecaruia dupa faptele lui (Psalmi 61, 11). Dar nu pur si simplu dupa cum voiesc ei, ci dupa cum trebuie sa voiasca si sa vietuiasca. Dee Domnul ntelegere tuturor (II Timotei 2, 7). Deci, tu si tot cel ce voieste sa vietuiasca dupa Dumnezeu, cunoscnd din aceste cuvinte, ca dintr-un ciucure, toata tesatura aurita si duhovniceasca a fericitei ascultari, grabeste-te sa afli, cum s-a aratat mai nainte, un nvatator nenselator si desavrsit. Iar semnul celor desavrsiti este, dupa purtatorul de Hristos Pavel, hrana tare (Evrei 5, 14). Acestia au, prin deprindere, simturile ntarite ca sa dobndeasca binele si raul. Cautndu-l n felul acesta, adica cu osteneala si credinta, nu te vei mai abate de la tinta pusa nainte. Caci, tot cel ce cere spune Dumnezeiasca Scriptura va lua si cel ce cauta va afla, si, celui ce bate i se va deschide(Matei 7, 8). Acela ti va descoperi pe rnd si dupa rnduiala, toate cele datorate si lui Dumnezeu placute si te va calauzi spre cele iubite de Dumnezeu si nca si mai duhovnicesti si nedescoperite celor multi. Aceste, pentru ca te va vedea bucurndu-te din suflet de cumpatare, de putinatate si de simplitate n mncari si bauturi, de acoperisul cu care te multumesti, de mbracaminte si multumindu-te cu cele de folos si potrivite si trebuincioase timpului si ca nu cauti cele de prisos si moi, cu care se mndresc cei ce vietuiesc, n chip nentelept, n lux si stralucire si-si nfig sulita n ei si n mntuirea lor. Caci zice marele Apostol: avnd mncare si acoperis, vom fi ndestulati cu aceste (I Timotei 6, 8). .. .. Credinta este ndoita. nsemneaza-ti ca credinta, dupa cuvintele predate de Dumnezeu, este ndoita. Una e, ndeobste, cea a tuturor crestinilor ortodocsi, iar alta a unora putini care prin mplinirea tuturor poruncilor ndumnezeitoare s-au rentors la chip si asemanare si, astfel, s-au mbogatit cu lumina dumnezeiasca a harului si si-au razimat toata nadejdea n domnul (Psalmi 72, 27).

mplinirea continua a poruncilor, sau ntarirea n virtuti, ndumnezeieste pe om, pentru ca ele l unesc cu Dumnezeu tot mai mult, l pun n comunicare tot mai puternica cu El. cunoscnd prin traire puterea lui Dumnezeu, el si pune toata nadejdea n Dumnezeu. Un astfel de om are o vedere (o simtire) a harului ca lumina. Caci harul ca deschidere a lui Dumnezeu spre omul care s-a deschis si el lui Dumnezeu, e n acelasi timp lumina n calitatea lui de manifestare a iubirii lui Dumnezeu, dat fiind ca orice deschidere a persoanei spre alta se arata ca lumina. Cu ct bunatatea ce se deschide este mai mare, sau cu ct deschiderea nsasi este mai sincera si mai totala, cu att lumina lui e si ea mai puternica. Lumina lui Dumnezeu Celui atotbun covrseste lumina saraca a omului, sau l umple pe acesta de o lumina adnca si persistenta. n felul acesta faptele izvorte din credinta fara vedere, de la nceput, duc la o credinta superioara.
Si aceasta, n asa masura, o, minune! ca, dupa cuvntul Domnului, ei nu mai deosebesc nimic (nu mai au nici o ndoiala) n vremea rugaciunii, n cererile ce le ndreapta spre Dumnezeu, ci cer cu credinta si de aceea primesc ndata cele ce le sunt de folos. Astfel, acesti fericiti au dobndit, din faptele sincere, credinta sigura, ca unii ce au aruncat de la ei toata cunostinta, deosebirea, ndoiala si grija si s-au botezat (s-au scufundat) cu totul ntregi n betia dumnezeiasca a credintei, a nadejdii si a iubirii fata de Dumnezeu si s-au schimbat cu schimbarea mai nalta si fericita a dreptei Celui Preanalt, dupa proorocul David (Psalmi 76, 10).

Acestia s-au ridicat peste cunostinta lucrurilor deosebite ntre ele, peste trecerea prin cunostinta de la unul la altul, de aceea si peste deosebirea lor si peste ndoiala pe care legile lor naturale o pot trezi n putinta mplinirii de catre Dumnezeu a cererilor lor. Ei se afla n betia treaza de care a vorbit Sfntul Grigorie de Nyssa, adica n bucuria entuziasta a unirii cu Dumnezeu cel preaiubitor. Daca orice unire prin iubire pricinuieste un fel de betie, ntruct se revarsa n cei uniti o putere de viata de la unul la altul, cu att mai mult unirea prin iubire cu Dumnezeu. Ei sunt scufundati cu totul n betia credintei, a nadejdii nendoielnice si a iubirii fata de Dumnezeu, dar mai ales n betia trairii

covrsitoare a valului de viata ce le vine din Dumnezeu. Acesta este un botez launtric n Dumnezeu, sau n Duhul Lui cel Sfnt. Dar pentru a se scufunda n Dumnezeu, trebuie sa se scufunde sau sa se boteze ei nsisi, iesind din superficialitatea saraca a pacatului, traita n limitarea egoismului. Numai acolo se ntlnesc cu Dumnezeu. Sfntul Isaac Sirul zice: Scara mparatiei acesteia este nauntrul tau, ascunsa n sufletul tau. Boteaza-te pe tine nsuti spalndu-te de pacat si vei afla acolo trepte, pe care vei putea urca.
Despre credinta dinti, nu-i acum timpul potrivit sa vorbim pe larg, dar e foarte potrivit sa vorbim despre a doua. Aceasta rasare si se cstiga ca un fel de rod din cea dinti, caci credinta este ca o radacina si ca un nceput al linistii ndumnezeitoare. Daca nu crezi, zice Sfntul Ioan Scararul, cum te vei linisti?

Credinta tare da o statornicie si o liniste fata de grijile care-l chinuie pe om. Cu att mai mult credinta din experienta unirii cu Dumnezeu, izvor a toata puterea si a vietii fara stirbiri.
De aceea, zice proorocul David: Crezut-am, de aceea am grait (Psalmi 115, 1). Iar Marele Apostol Pavel zice: Credinta este temelia celor nadajduite, dovada lucrurilor nevazute (Evrei 11, 1) si: Dreptul din credinta va fi viu (Romani 1, 17) s.a. nsusi Mntuitorul zice catre ucenicii care cereau sa le mareasca credinta: Daca ati avea credinta ct un graunte de mustar, ati zice smochinului acesta: Scoate-ti radacina si te sadeste n mare, si v-ar asculta. Si, daca ati avea credinta si nu ati deosebi (nu v-ati ndoi), nu numai cu smochinul ati face asa, ci si daca ati zice muntelui acesta: Ridica-te si te arunca n mare, s-ar face si toate cte ati cere n rugaciune, creznd, ati primi (Matei 21, 22) s.a., si apoi: Credinta ta te-a mntuit (Matei 9, 22). Dar scrie si cuviosul Isaac: credinta este mai subtire dect cunostinta, dupa cum cunostinta este mai subtire dect cunoasterea lucrurilor ce cad sub simturi.

Perceperea lucrurilor sensibile este proprie oricui, chiar si regnului animal. Cunostinta unor principii rationale este mai subtila, caci implica o putere de abstragere de la lucrurile sensibile si de la multitudinea lor. Dar credinta este mai subtila si dect aceasta cunostinta, caci surprinde indefinitul, care e forma realitatii celei mai nalte, sau a persoanei. Cine poate defini persoana cuiva, nesfrsita n manifestarile ei mereu noi si surprinzatoare? Ea nu poate fi nicidecum cuprinsa n definitiile exacte ale cunoasterii rationale, cu att mai mult, cine poate defini experienta prezentei si lucrarii Persoanei supreme a lui Dumnezeu? Credinta este modul de sesizare a celor mai subtile realitati, fiind ea nsasi cel mai subtil mod de cunoastere. Caci numai credintei i se dezvaluie persoana celuilalt, care nu vrea sa fie redusa la obiect si nu poate fi redusa la obiect.
Caci toti sfintii, nvrednicindu-se sa afle aceasta stare care este iubirea de Dumnezeu, vietuiesc, din puterea credintei, n desfatarea petrecerii celei mai presus de fire. Iar credinta numim, nu pe aceea prin care crede cineva n deosebirea preaslavitelor si dumnezeiestilor Ipostasuri si n Fiinta preanalta si unica a dumnezeirii, apoi n minunata ntrupare n omenitate, n primirea firii noastre, chiar daca si aceasta e foarte nalta, ci acea credinta care rasare n suflet din lumina harului, avnd marturia mintii si sprijinind inima sa biruie orice ndoiala, din siguranta nadejdii, care o fereste de orice nselare. Este credinta care nu se arata pe sine n daruirea auzului urechilor, ci n ochii(duhovnicesti care vad tainele ascunse n suflet si bogatia dumnezeiasca cea ascunsa ochilor fiilor trupului si descoperita n Duhul celor ce ospateaza la masa lui Hristos, prin umblarea n legile Lui, cum a spus El nsusi: De veti pazi poruncile Mele, voi trimite voua pe Mngietorul, Duhul adevarului, pe care lumea nu-L poate primi; si Acela va va nvata pe voi tot adevarul s.a. (Ioan 14, 17, ; 16, 13); si iarasi: Pna va veni Acela, care este desavrsirea tainelor, si ne vom nvrednici n chip aratat de descoperirea lor, credinta liturghiseste ntre Dumnezeu si sfinti taine negraite.

Credinta a doua, mai nalta, este o vedere n Duhul a bogatiei bunatatii lui Dumnezeu, venita n sufletul celor ce au mplinit poruncile Lui si, punndu-se, prin aceasta, n legatura de iubire cu El, si-a subtiat vederea ochilor duhovnicesti. Ei se hranesc din aceasta bogatie ca de la o masa dumnezeiasca aflata n ei nsisi. Prezenta acestei bogatii n sufletul cuiva, este prezenta Duhului nsusi, caci El le face proprii si intime sufletului. Dar n viata pamnteasca aceasta bogatie nu este n mod deplin descoperita de aceea credinta are nca un rol n aceasta viata: ea este liturghisitorul care ne face cu putinta trairea acestor taine. Este mijlocitoare ntre noi si Dumnezeu; e ca un ochi care este necesar si totusi ca un ochi n care e prezenta, prin reflectare si n acelasi timp prin lucrare directa, lumina, puterea si bunatatea ce radiaza din Dumnezeu.

Trebuie sa fii nemprastiat, iar aceasta ti-o va arata cuviosul Isaac, care zice: Daca pofta este rodul simturilor, apoi sa taca cei care sustin ca pazesc pacea mintii cu atentia mprastiata, si : Cu cei mprastiati sa nu te nsotesti. Trebuie sa fii fara griji, iar n aceasta privinta sa-ti fie de nvatatura ceea ce spune Domnul n Evanghelie: Pentru aceea, va zic voua: nu va ngrijiti n sufletul vostru ce veti mnca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti mbraca. Oare nu e sufletul mai mult dect mncarea si trupul mai mult lect haina? Cautati la pasarile cerului ca nici nu semana, nici nu secera, nici nu aduna n jitnite. Si Tatal vostru cel din ceruri le hraneste pe ele. Nu sunteti voi mai mult dect ele? Si cine dintre voi, ngrijindu-se, poate sa adauge un cot la statura sa? Iar pentru haina, de ce va ngrijiti? (Matei 6, 25-28). Si putin mai ncolo: Deci nu va ngrijiti zicnd: ce vom mnca, sau ce vom bea, sau ce vom mbraca. Caci toate acestea le cauta neamurile. Stie Tatal vostru cel din ceruri ca aveti trebuinta de toate acestea. Cautati mai nti mparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si aceste toate se vor adauga voua. Deci, nu va ngrijiti de ziua de mine, caci ziua de mine se va ngriji de ale ei. Ajunge zilei rautatea ei (Matei 6, 31-34). Dar zice si Sfntul Isaac: De nu te-ai eliberat de griji, sa nu cauti lumina n sufletul tau.

Grijile umplu cugetarea total de lucrurile necesare trupului; o trag la suprafata. Lucrurile si pierd transparenta. Adncurile sufletului, cu transparenta lor spre planul dumnezeiesc, se acopera. Cugetarea nu mai este preocupata de senul vietii. Acest sens nu se mai pune n evidenta, nu mai e loc si timp n suflet pentru el.
Iar Scararul zice si el: Un fir de par tulbura ochiul, iar o mica grija alunga linistea. Caci linistea este lepadarea gndurilor si renuntarea la grijile asa-zis ndreptatite. Cel ce a dobndit linistea, nu se va mai ngriji nici de trupul sau. Caci nemincinos este Cel ce a fagaduit aceasta (Evrei 10, 23). Trebuie sa iubesti tacerea, aceasta decurge din nsiruirea cuvntului. Dar zice cuviosul Isaac si despre aceasta: Cel ce-si nfrneaza limba de la brfire, pazeste inima lui de patimi; si cel ce curata inima lui de patimi,vede n tot ceasul pe Domnul; si: Cnd vei pune toate faptele vietuirii tale pe un taler si tacerea pe celalalt, vei afla ca ea cntareste mai greu. Si: Mai presus de toate iubeste tacerea, ca ea te apropie de rod. Caci limba n-are putere sa se apropie de el. Si: Mai nti sa ne silim sa tacem; apoi din tacere se naste n noi ceva care ne conduce spre tacere. Dee-ti Dumnezeu sa simti ceva ce se naste din tacere. De vei ncepe sa vietuiesti astfel, nu stiu eu ce lumina ti va rasari tie din aceasta.

n tacere, adncul nostru e lucrator. Cnd vorbim e mpiedicat sa lucreze. n tacere el se ntlneste cu Duhul dumnezeiesc, care atrage cu putere privirea spre bogatia si viata lui; se ntlneste cu Duhul dumnezeiesc care e dincolo de el, si din ntlnirea aceasta se naste o cunostinta, pe care nu o poate sti dect el si cei carora le-o comunica sau mai bine zis carora le-o comunica nu att prin cuvinte, ct si prin felul cum arata si cum se comporta. n tacere te ntlnesti cu ceva care te duce iarasi la tacere. Tacerea prinde mai bine taina ce se petrece n ntlnirea noastra cu infinitatea ce iradiaza din Dumnezeu cel personal. Cnd ncepe limba sa o exprime, pierdem trairea deplina a acestei taine de-o bogatie indefinita, ncepem sa rupem parti din ea, care toate la un loc nu pot reda indefinitul. n tacere, esti oarecum n mijlocul ei, identificat cu ea; prin graire te detasezi, te departezi de ea; n cuvinte prinzi numai fsii din ea, nu mai traiesti ntregul si ntregul acesta nu poate fi combinat din fsii, pentru ca infinitul nu se poate realiza din combinarea partilor limitate. Desigur nu e vorba de tacerea diplomatica ci de tacerea care e semnul scufundarii n infinitul dumnezeiesc prin adncul inimii.
Si iarasi: Tacerea este taina veacului viitor. Iar cuvintele sunt uneltele lumii acesteia.

Prin tacere ne ridicam n planul infinitului si al indefinitului, trait n mod deplin. Prin cuvinte exprimam lucrurile distincte ale lumii acesteia si coborm n lumea aceasta compusa din lucruri finite; cuvintele ne atrag n ngustimile lor facute pentru lucrurile marginite ale lumii din afara.
Sfntului Arsenie asa i-a poruncit a doua oara glasul dumnezeiesc: Arsenie, fugi, taci, linisteste-te si te vei mntui. Trebuie sa te linistesti, n aceasta privinta sa-ti fie vrednici de crezare spre dovedire, Marele Vasile si Sfntul Isaac. Cel dinti a spus: Linistea este nceputul curatirii sufletului. Iar celalalt: Sfrsitul linistirii e tacerea cu privire la toate. Cel dinti a aratat prin aceste cuvinte pe scurt, nceputul linistirii, al doilea sfrsitul ei. Iar n Vechiul Testament s-a spus: Ai

pacatuit? Linisteste-te (Facerea 4, 7) si: Opriti-va si cunoasteti ca Eu sunt Domnul (Psalmi 45, 10). Scararul zice si el: Lucrul premergator al linistii este lipsa de grija n privinta tuturor lucrurilor ndreptatite si nendreptatite. Caci cel ce se deschide celor dinti, va cadea n celelalte. Apoi, rugaciunea neobosita, n al treilea rnd, lucrarea nefurata neabatuta a inimii. E prin fire cu neputinta celui ce n-a nvatat literele sa citeasca cartile; dar si mai cu neputinta este celor ce n-au dobndit primul lucru (lipsa de griji), sa le lucreze pe celelalte doua (rugaciunea si lucrarea inimii) cu judecata. Si iarasi, spune Sfntul Isaac: Dorul celui ce se linisteste este asteptarea nencetata a mortii. Cel ce intra fara acest gnd pe calea linistirii nu poate purta cele ce trebuie sa le suportam si sa le rabdam n tot felul.

Cine s-a mpacat cu gndul ca va muri nu mai e nelinistit de nimic. Iar gndul mortii nu-l mai sperie pe cel ce crede ferm n viata viitoare.
Trebuie sa multumesti pentru toate. Aici sa-ti fie ndrumator Sfntul Pavel, care porunceste: n toate multumiti (Tesaloniceni 5, 18). De asemenea cuviosul Isaac, care zice: Multumirea celui ce primeste, strneste pe cel ce a dat sa dea darul si mai mare dect cele dinainte. Cine nu multumeste pentru cele mai mici, va fi nerecunoscator (mincinos) si nedrept n cele mai mari. Si: Ceea ce calauzeste darul lui Dumnezeu spre om este inima ce se misca spre multumire nencetata. Iar ceea ce calauzeste ispita spre suflet este gndul de crtire care se misca pururi n inima.

Inima care multumeste lui Dumnezeu este o inima deschisa lui. De aceea n ea se revarsa alte si alte daruri. Cea care crteste e o inima nchisa n sine. Ea nu vede darurile primite si de aceea nu primeste n fond nimic de la Dumnezeu, sau de la alta persoana reducnd toate la nimic, ramne cu nimic, ramne cu nimic. Ea nimiceste prin critica si ceea ce primeste .
Si: Gura care multumeste pururi, primeste binecuvntarea de la Dumnezeu; si n inima n care staruie multumire se revarsa harul. Trebuie sa-ti recunosti neputinta ta. Aceasta o vei cstiga lund aminte la cuvntul profetului David, n care zice: Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt (Psalmi 6, 2), si n alta parte: Eu sunt vierme si nu om, ocara oamenilor si defaimarea poporului (Psalmi 21, 6). La fel si Sfntul Isaac zice: Fericit este omul care cunoaste neputinta sa, pentru ca aceasta cunostinta i se face lui temelie, radacina si nceput a toata bunatatea. Caci cnd va afla cine este si va simti cu adevarat neputinta sa, va strnge sufletul sau din starea umflata si goala, care-i ntuneca cunostinta, si-si va pune siesi strajuire. Si: Omul care a ajuns sa cunoasca masura neputintei sale, a ajuns la desavrsirea smereniei. Trebuie sa rabdam cu barbatie ncercarile. Cuvntul ce ne-a mai ramas si care mplineste numarul celor zece nfatisate de noi, vorbeste despre trebuinta de a purta cu barbatie ncercarile felurite si de multe chipuri ce au sa se ntmple. Asculta deci, cele ce sunt scrise despre aceasta n Sfnta Scriptura, caci zice purtatorul de Hristos Pavel: Fratilor, nu este lupta noastra mpotriva sngelui si a trupului, ci mpotriva ncepatoriilor, a stapniilor, a stapnitorilor ntunericului veacului acestuia, mpotriva duhurilor rautatii ntru cele ceresti (Efeseni 6, 12). Si: Pe care-l iubeste Domnul, l cearta, si l bate pe tot fiul pe care-l primeste (Evrei 12, 6). Fratele Domnului zice si el: Barbatul neispitit este necercat (Iacob 1, 12), iar Sfntul Ilie Edicul zice: E de trebuinta fiecarui crestin, care crede drept n Dumnezeu, sa nu fie cu nepasare, ci sa astepte si sa primeasca totdeauna ncercarea, ca atunci cnd vine sa nu se mire, nici sa se tulbure, ci sa rabde greutatea necazului si sa nteleaga ce spune, psalmodiind cu proorocul: Cearca-ma, Doamne si ma ispiteste (Psalmi 25, 2). Caci n-a zis: Certarea ta m-a nimicit pe mine, ci m-a ndreptat pna n sfrsit (Psalmi 17, 39). Nici nu cerceta pricina ncercarilor tale, de unde vin, ci roaga-te numai lui Dumnezeu sa le porti cu multumire, cum zice Sfntul Marcu: Venind ncercarea, nu cauta de ce si prin cine a venit, ci cauta sa o rabzi cu multumire si fara sa tii minte raul. Si iarasi: Daca nu e usor sa afli pe vreunul sa placa lui Dumnezeu fara sa fie cercat, se cade sa multumim lui Dumnezeu pentru tot ce ni se ntmpla. Si: Tot necazul da pe fata starea sufletului, daca acesta tinde spre cele de-a dreapta sau spre cele de-a stnga. De aceea, orice necaz ni se ntmpla, se numeste ncercare, dnd celui partas la el cunostinta voilor lui ascunse. Iar Sfntul Isaac, pe lnga multe altele, spune si acestea: ncercarea e de folos pentru tot omul. Daca e de folos lui Pavel, sa taca toata gura si sa se supuna lumea lui Dumnezeu (Romani 3, 19). Luptatorii sunt ncercati ca sa-si sporeasca puterea lor, cei ncrezuti sunt ncercati pentru ca din cele ce-i vatama, sa nvete sa se pazeasca pe ei, cei adormiti sunt ncercati pentru ca sa fie ajutati sa se trezeasca, cei departati de Dumnezeu sunt ncercati ca sa se apropie de El; cei ai lui Dumnezeu sunt ncercati pentru ca sa se salasluiasca cu ndraznire n casa Lui. Nici un fiu nencercat nu primeste bogatia casei tatalui sau, ca sa fie ajutat de ea. De aceea, Dumnezeu ncearca mai nti, si bate, apoi si arata darul. Slava Stapnului care prin doctorii amare ne da bucuria sanatatii! Nu este om care n vremea ncercarii sa nu se oboseasca, si nu este cineva caruia sa nu i se para amara vremea n care e adapat cu fierea ncercarilor. Dar fara acestea nu e cu putinta sa se dobndeasca o sanatate puternica. nsa a le rabda nu sta n puterea noastra (I Corinteni 10, 13), caci de unde ar avea vasul de lut puterea sa opreasca curgerea apei, daca nu l-ar ntari focul dumnezeiesc? Daca ne supunem, rugndu-ne cu smerenie, cu dorinta nentrerupta si cu rabdare, toate de vom primi n Hristos Iisus, Domnul nostru.

Rabdarea este din efortul nostru, dar acest efort nu ne-ar fi cu putinta fara ajutorul lui Dumnezeu. Sinergia, sau colaborarea omului cu Dumnezeu, are un caracter foarte subtil: nu sta pe o parte efortul, pe alta ajutorul dumnezeiesc. n efortul nostru nsusi se dovedeste prezent ajutorul dumnezeiesc, facnd posibil acest efort, dar acesta ramnnd totusi si efort al nostru. Ne ostenim pentru ca primim puterea sa ne ostenim, dar ne ostenim n mod real. Nu ma laud cu osteneala mea, ca fiind numai a mea, dar partea mea din ea, e ceruta totusi de Dumnezeu.
S-a spus, apoi, si n ntelepciunea lui Sirah: Daca te apropii sa slujesti Domnului Dumnezeului tau, pregateste-ti sufletul pentru ncercare. ndrepteaza-ti inima ta si rabda si sa nu te grabesti n vremea asupririi (ntelepciunea lui Sirah 2, 1-2).

Cel ce vrea sa slujeasca lui Dumnezeu, pune n miscare puterile bune ale fiintei sale. Dar tocmai atunci se misca si pornirile contrare. mpotriva nfrnarii se trezesc dorintele de placere, mpotriva rabdarii, pornirea spre comoditate, etc. Numai staruirea n cele dinti va slabi puterea celor din urma; de aceea, cel ce primeste ncercari nu trebuie sa se grabeasca sa termine repede cu ele. Pornirile rele nu se slabesc usor, trebuie nfruntate si vestejite timp ndelungat, prin ncercari prelungite sau mereu repetate numai asa sunt slabite cu adevarat.
Trebuie sa nadajduim n Dumnezeu si sa asteptam de la El ceea ce ne este de folos. Arunca ancora nadejdii n Dumnezeu care poate sa mntuiasca si asteapta de la El sfrsitul cel de folos al ncercarilor, caci: Credincios este Dumnezeu, care nu ne va lasa pe noi sa fim ncercati peste puterea noastra, ci mpreuna cu ncercarea va face si sfrsitul. (I Corinteni 10, 13) Necazul lucreaza rabdarea, rabdarea probare, probarea nadejde, iar nadejdea nu rusineaza. (Romani 5, 4) Cel ce rabda pna la sfrsit, acela se va mntui. (Matei 10, 22) ntru rabdarea voastra va veti cstiga sufletele. (Luca 21, 19) Spre toata bucuria sa socotiti, fratii mei, cnd cadeti n multe feluri de ispite, cunoscnd ca probarea credintei voastre lucreaza rabdare; iar rabdarea sa aiba lucru ei desavrsit, ca sa fiti desavrsiti si ntregi, neavnd lipsa de nimic. (Iacob 1, 2-4) Fericit e omul care rabda ispita, caci facndu-se probat, va lua cununa vietii pe care a fagaduit-o Domul celor ce-L iubesc pe El. (Iacob 1, 12) Nu sunt vrednice patimirile timpului de acum, de slava viitoare ce vi se va descoperi. (Romani 8, 18) Asteptnd am asteptat pe Domnul si a luat aminte la mine si a auzit rugaciunea mea si m-a scos din tina noroiului si a asezat pe piatra picioarele mele si a ndreptat pasii mei punnd n gura mea cntare noua, lauda dumnezeului nostru. (Psalmi 39, 1-4) Sufletul legat prin laturile dragostei de Dumnezeu socoteste ca nimic patimirea, caci el se desfata n dureri si nfloreste n patimirea neplacuta si cnd nu patimeste nimic ntristator pentru Cel iubit, atunci socoteste mai degraba, ca patimeste, si fuge de tihna ca de o pedeapsa. (Simeon Metafrastul)

Despre frica de Dumnezeu, care este de doua feluri: una a celor ncepatori, iar alta a celor desavrsiti
Despre frica cea dinti, a ncepatorilor. Despre aceasta s-a scris: nceputul ntelepciunii este frica de Dumnezeu. (Pilde 1, 7) Veniti, fiilor, sa ma ascultati, frica Domnului va voi nvata pe voi. (Psalmi 33, 11) De frica Domnului se abate fiecare de la pacat. (ntelepciunea lui Sirah 2, 7) Unde e frica, acolo e si pazirea poruncilor. (ntelepciunea lui Sirah 2, 16)

Frica de Dumnezeu e nceputul virtutii, dar se spune ca este si rodul credintei si ea seamana n inima, cnd cugetarea se desparte de mprastierea lumii, adunnd gndurile sale cele ce umbla n mprastiere, n gndirea la viitoarea adunare a tuturor. (Isaac Sirul) nceputul vietii adevarate a omului este frica de Dumnezeu, dar ea nu vrea sa ramna n suflet odata cu mprastierea. (Isaac Sirul)

Lumea este acum dezbinata prin pacat; pornirile ei sunt contradictorii. Mintea nu trebuie sa se mute de la un aspect al lumii la altul contrar, ci gndind la rennoirea armoniei finale a lor, s-o vada de pe acum readunata n Cel Unul si sa lucreze pentru aceasta readunare, contemplndu-L pe Acela de pe acum n toate. Aceasta nu este o construire de castel n aer, ci o ancorare n realitatea cea mai de temelie a tuturor.
ntelepteste-te ca sa pui temelie n calatoria ta frica de Dumnezeu si n putine zile te vei vedea din nou n poarta mparatiei, pe un drum neocolit. (Isaac Sirul)

Frica ne face sa atrnam de Dumnezeu. De aceea ea este contrara mprastierii mintii n lucrurile lumii, privite n ele nsesi n afara legaturii cu Dumnezeu, sau nu poate ramne n suflet mpreuna cu aceasta mprastiere.
Despre frica cea desavrsita. Despre aceasta s-a spus: Fericit barbatul care se teme de Domnul; ntru poruncile Lui va voi foarte. (Psalmi 111, 1) Fericiti toti cei ce se tem de Domnul, cei ce umbla n caile Lui. (Psalmi 127, 1) Temeti-va de Domnul toti sfintii Lui; ca nu le lipseste ceva celor ce se tem de El. (Psalmi 127, 4) Frica Domnului este curata; ea ramne n veacul veacului. (Psalmi 18, 10) Semnul fricii dinti este ca uraste pacatul si se mnie pe el, ca cel ranit de fiara. Iar al celei desavrsite e ca iubeste virtutea si se teme de schimbare. Caci nimeni nu este neschimbator si n orice lucru n viata aceasta trebuie sa ne temem pururi de cadere. (Petru Damaschin) De aceea si tu, ascultnd acestea cu ntelegere, sileste-te sa tii n tine nencetat, mpreuna cu toate cele spuse mai nainte, si frica cea dinti. Caci ea e cea mai sigura pazitoare a comorii tuturor faptelor bune. Daca o ai pe ea, vei avea pasii tai ndreptati spre lucrarea tuturor poruncilor Domnului nostru Iisus Hristos. Iar naintnd pe calea lor, vei dobndi si frica desavrsita si curata, prin dorirea virtutilor si prin mila lui Dumnezeu.

Pentru mplinirea poruncilor si pentru credinta n Domnul nostru Iisus Hristos nu trebuie sa crutam, cnd timpul o cere, nici chiar viata noastra.
Pe lnga cele spuse, mai trebuie sa stii si aceea ca, de dragul poruncilor de viata datatoare si de dragul credintei n Domnul nostru Iisus Hristos, suntem datori, cnd timpul o cere, sa dam cu bucurie pna si sufletul nostru, sau sa nu ne crutam nici chiar viata noastra. Caci nsusi Domnul nostru Iisus Hristos zice, n privinta aceasta, ca, cel ce si-a pierdut sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelia Mea, acela se va mntui (Marcu 8, 35). Aceasta, fara ndoiala, pentru ca crede si nu se ndoieste, ca nsusi Dumnezeu-Omul Iisus Hristos, Mntuitorul, este nvierea si viata si tot ce este mntuirea. Caci zice: Eu sunt nvierea si viata. Cel ce crede n Mine, chiar de va muri, va fi viu. Si tot cel ce e viu si crede n Mine, nu va muri n veac. (Ioan 11, 25-27) Asa a iubit Dumnezeu lumea, ca si pe Fiul Sau Unul Nascut L-a dat, ca tot cel ce crede n El sa nu piara, si sa aiba viata vesnica. (Ioan 3, 16) Eu am venit ca lumea viata sa aiba si mai multa sa aiba. (Ioan 10, 10)

Metoda naturala a Sfntului Grigorie Sinaitul despre chipul n care se poate intra nauntru inimii si iesi de acolo prin respiratia pe nas; si despre nsasi rugaciunea practicata de moi, care este Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma. Aceasta metoda ajuta si la adunarea cugetarii.
Stii, frate, ca suflarea pe care o avem este prilejuita de aer. Si aerul l inspiram si pentru inima. Caci suflarea aceasta este pricinuitoarea vietii si a caldurii trupului. Deci inima absoarbe suflarea pentru ca sa-si dea caldura ei afara prin expiratie, iar ei sa-si pricinuiasca o buna temperatura. Pricinuitorul acestei lucrari, sau mai bine zis slujitorul ei este plamnul. Acesta, fiind zidit de Dumnezeu cu o tesatura rara, ca niste foale, introduce si scoate aerul fara greutate. Astfel inima,, atragnd aerul racoros si scotndu-l pe cel cald, pastreaza netulburata rnduiala pentru care a fost zidita spre subtierea organismului vital. Deci tu, seznd n chilia linistita si adunndu-ti mintea, introdu-o pe unde intra suflarea n inima si sileste-o sa coboare cu suflarea n inima. Iar intrnd acolo, mintea, dupa ce se uneste cu sufletul, se umple de placere si de bucurie nespusa. Asadar, obisnuieste-ti frate mintea sa nu mai iasa de acolo cu usurinta, caci la nceput aceasta sta cu greu acolo din pricina nchiderii si strmtorarii. Dar, dupa ce s-a obisnuit, nu-i mai plac nicidecum umblarile pe afara. Caci mparatia cerurilor este nauntru nostru (Luca 17, 21). Celui ce o priveste acolo si o cauta prin rugaciunea curata, cele de afara i se par triste si urte. Ajungnd aici, nu trebuie sa taci si sa lasi mintea n nelucrare, ci da-i rugaciunea Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma, ca lucrare si gndire nencetata si niciodata sa nu se opreasca din aceasta caci aceasta, tinnd mintea neratacita, o face cu neputinta de prins si de atins de atacurile dusmanului, ridicnd-o la iubirea si la dorul de Dumnezeu.

Metoda are ca scop ca omul sa devina constient la culme de sine nsusi si prin aceasta de Dumnezeu. Gndirea la Hristos ntareste constiinta de sine si constiinta de sine ntareste simtirea prezentei lui Hristos.
Trebuie sa facem vadit celui iubitor de nvatatura si aceea ca, daca vom obisnui mintea sa coboare n inima, odata cu intrarea aerului, vom afla cu siguranta ca mintea nu poate sa coboare nainte de a fi renuntat la orice gnd si de a se fi facut unitara si de a se fi golit, nemaifiind stapnita de nici o amintire, dect de chemarea numelui Domnului nostru Iisus Hristos. Iar iesind de acolo si ndreptndu-se spre cele de afara, sau spre amintirile de multe feluri, se mparte (se ravaseste) chiar fara sa vrea.

Filosofia greaca afirmase ca mintea ia chipul continutului ei: daca acesta este felurit, se mparte si ea, sau lucrarea ei, iar daca continutul ei este unul, se unifica si ea. Dar numai cnd continutul unic nu este marginit, mintea poate starui n el, altfel va cauta sa ntregeasca continutul marginit pe care-l cugeta cu altele, sarind mereu de la un gnd la altul. Numai mintea care s-a ridicat la un continut infinit, ntruct s-a ridicat din preocuparea cu cele din afara si cu lucrarile ei referitoare la ele, s-a ntors spre ea nsasi ca subiect indefinit al lucrarilor ndreptate spre ele. De aceea, Dumnezeu cel infinit este contemplat de mintea revenita la ea nsasi, mintea ce se experiaza pe sine, experiaza pe Dumnezeu si viceversa.
Spune si Marele Gura de Aur: Va rog pe voi, fratilor, sa nu calcati si sa nu nesocotiti canonul rugaciunii, caci monahul trebuie sa spuna nencetat, fie ca mannca, fie ca merge pe drum, fie ca face altceva: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma. Astfel numele Domnului Iisus, cobornd n adncul inimii, sa umileasca balaurul care stapneste ntinderile ei, iar sufletul sa-l mntuiasca si sa-l faca viu. Deci staruie ntru numele Domnului Iisus, ca inima sa primeasca (sa cuprinda) pe Domnul si Domnul sa cuprinda inima si cei doi sa fie una. Nu va despartiti inima de Dumnezeu, si staruiti pazind-o totdeauna cu pomenirea Domnului nostru Iisus Hristos pna ce se va sadi numele Domnului n inima si aceasta nu va mai gndi la nimic altceva dect sa preamareasca pe Hristos n voi.

Numai cu numele Domnului Iisus poate fi inima pazita. Altfel pune stapnire pe ea balaurul, strnind n ea iubiri impure: iubirea de sine, de placeri, care o nchid ntr-un orizont marginit, ntunecnd-o si pasionnd-o n mod inferior. nghitind n ea pe Domnul Iisus si Domnul Iisus nghitind-o pe ea, ei i devine propriu orizontul infinitatii si al iubirii curate, de adevarata depasire, aflata n Hristos, sau lumina Lui nesfrsita. Ea nu mai este preocupata de ea nsasi n mod egoist; ea i mbratiseaza pe toti si pe toate. Prin numele lui Iisus ea

intra n ntinderile de lumina si de iubire din interiorul lui Iisus, intra n atmosfera Lui. Caci a rosti numele lui Iisus nseamna a gndi la El cu emotie si aceasta nseamna a intra n legatura vie cu El. Numele lui Iisus prinde radacini datatoare de rod nu ntr-o inima statica, ci ntr-o simtire umeda ce creste si ea continuu si e pururi vie si calda n iubirea ei fata de Iisus. Inima n acest nteles nu mai poate fi cugetata fara numele lui Iisus, fara gndirea la El si fara iubirea Lui care o tine n aceasta miscare, asa cum nu poate fi cugetata o gradina fara pomi sau fara o plantatie.

Despre respiratia pe nas, mpreuna cu luarea aminte la pomenirea lui Iisus nauntru inimii.
Sa se lipeasca pomenirea lui Iisus de suflarea ta si atunci vei cunoaste folosul linistii. (Ioan Scararul) De voiesti sa acoperi cu rusine gndurile si sa te linistesti cu bucurie si sa pastrezi cu usurinta trezvia n inima, rugaciunea lui Iisus sa se lipeasca de rasuflarea ta si vei vedea cum se mplineste aceasta n putine zile. (Sfntul Isihie)

Se recomanda legarea pomenirii numelui lui Iisus de ritmicitatea nentrerupta a rasuflarii, pentru a se obisnui sa capete si ea aceasta ritmicitate nentrerupta. Nu e nimic bizar n aceasta legare a vietii sufletesti si duhovnicesti de trup. Aceasta este o lege a fiintei omenesti.

Cel ce voieste sa vegheze cu mintea, si mai ales ncepatorul, trebuie sa se aseze, n vremea rugaciunii, ntr-o chilie linistita si neluminata, pentru a-si aduna astfel, n chip natural, mintea si cugetarea din revarsare.
Cel ce se srguieste sa vegheze cu mintea n inima, si mai ales ncepatorul, trebuie sa sada ntotdeauna, dar mai cu seama n vremea rnduita pentru rugaciune, ntr-un colt linistit si neluminat, precum nvata si poruncesc dumnezeiestii Parinti si dascali care au avut experienta acestei preafericite lucrari. Deoarece, privirea se mprastie n chip natural spre cele vazute si prin aceasta pricinuiesc mpartirea cugetarii, ba o si sfrteca si o fac de multe feluri.

Produce n ea contraziceri, sfrtecnd-o si facnd-o sa se lupte cu ea nsasi si anulnd puterea ei de a ajunge la un sens unitar, care sa o multumeasca si sa dea omului putinta sa-si nchine viata unei slujiri unitare superioare.
Prin nchiderea ei ntr-o camara linistita si ntunecoasa, nsasi mprastierea si nestatornicia pricinuite de vedere si auzire nceteaza si astfel, mintea, vrnd nevrnd, se linisteste si se aduna, caci zice marele Vasile: Mintea nemprastiata spre cele dinafara si nerevarsata prin simturi spre lume, urca din nou spre ea nsasi.

Mintii i se daruieste statornicia nainte de toate prin Domnul nostru Iisus Hristos si prin chemarea cu credinta n inima a sfntului Sau nume. Dar la aceasta ajuta si metoda naturala a inspirarii aerului n inima si sederea ntr-un loc linistit si neluminat si cele asemenea.
nainte de toate, mintea este ajutata de dumnezeiescul har, venit n suflet prin chemarea curata, nemprastiata si de un singur gnd a Domnului nostru Iisus Hristos n inima; deci nu de simpla metoda prelungita, de inspiratia pe nari, sau de sederea ntr-un loc linistit si ntunecos. Acestea n-au fost statornicite de Sfintii Parinti pentru altceva dect ca niste mijloace

ajutatoare pentru adunarea mintii n ea nsasi, prin ntoarcerea din mprastierea ei obisnuita si prin luarea aminte. Dar prin ele mintea cstiga si puterea de a se ruga nencetat, curat si fara mprastiere, caci luarea aminte, cautnd rugaciune, va afla rugaciune. Pentru ca rugaciunea urmeaza luarii aminte, macar ca e altceva. De aceea trebuie sa ne straduim spre ea. spune Sfntul Nil.

Autorii scrierii de fata fac o deosebire ntre adunarea mintii n ea nsasi si aducerea harului n inima. Ultimul lucru este ajutat de chemarea nencetata a numelui lui Iisus. Numai cel dinti lucru, adica ceea ce da omul, este ajutat de o respiratie regulata si de sederea ntr-un loc ntunecos. Dar prin adunarea n sine, mintea capata puterea de a se ruga nencetat nct venirea harului e numai rezultatul indirect al respiratiei regulate si al sederii ntr-un loc ntunecos. Avem aici ceva cu totul deosebit de metodele yoghine, care au un caracter pur natural si nu urmaresc intensificarea relatiei credinciosului cu persoana lui Iisus Hristos. Rugatorul credincios prin interiorizare se umple de dragostea lui Hristos, nu se concentreaza simplu n esenta sa proprie, care pna la urma face parte din esenta personala a totului.

Cum trebuie sa-si petreaca cel ce se linisteste rastimpul de seara pna la Utrenie (privegherea de la miezul noptii).
Dupa ce apune soarele, chemnd pe Preabunul si Atotputernicul Domnul Iisus Hristos n ajutor, aseaza-te pe scaunel n chilia linistita si neluminata. Aici, adunndu-ti mintea dupa umblarea si ratacirea ei pe afara si mpingnd-o usor nauntru inimii prin inspirarea aerului pe nas, umple-o cu gndurile de rugaciune sau cu Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma, adica introdu nauntru , oarecum unite cu respiratia si cuvintele rugaciunii. Caci zice Sfntul Isihie: Uneste trezvia si numele lui Iisus cu respiratia, ca si cu gndul nencetat la moarte si cu smerenia, caci amndoua sunt de folos. n felul acesta, sa ai, mpreuna cu rugaciunea si cu celelalte ce ti le-am spus, si gndul la judecata si la rasplatirea faptelor bune si rele, si sa te socotesti din tot sufletul mai pacatos dect toti oamenii si mai nelegiuit dect dracii nsasi si ca vei avea sa fii pedepsit vesnic.

Pomenirea numelui lui Iisus trebuie sa fie nu o repetare formala a numelui, ci sa fie nsotita de gndul intens la moarte, la judecata de dupa moarte si la pacatele concrete pentru care cel ce se roaga va da socoteala. Aceasta face ca pomenirea numelui lui Iisus sa o uneasca cu cererea milei Lui. Rugaciunea lui Iisus nu e, prin urmare, numai o tehnica formala, ci persistenta unei stari de profunda emotie, care merge pna la lacrimi. Este o stare existentiala, plina de cutremur, a ntregii fiinte.
Daca gndul la cele aratate va produce n tine frngere de inima si plns de lacrimi, staruie n el pna ce acestea vor trece de la sine, iar daca nu te-ai nvrednicit nca de darul lacrimilor, nevoieste-te si roaga-te cu cuget smerit sa agonisesti acestea. Prin ele numai, ne vom curata de patimi si de ntinaciuni si ne facem partasi de starile cele bune si izbavitoare. (Isihie) Precum focul mistuie trestia, asa lacrima curata curata toata ntinaciunea vazuta si nevazuta. (Ioan Scararul) Cel ce voieste sa se desfaca de rautati, cu plngere se desface; si cel ce voieste sa agoniseasca virtuti, cu plngere le agoniseste. Si daca n-ai frngere de inima, cunoaste ca ai slava desarta, pentru ca aceasta nu lasa sufletul nicidecum sa se umileasca. (Anonim) Iar daca nu vin lacrimile, scufunda-te n aceste gnduri cu rugaciunea, un ceas; apoi ridicndu-te, rosteste cu luare aminte Pavecernita cea Mica si, iarasi seznd, tine rugaciunea cu toata puterea, n chip curat si fara mprastiere, adica fara griji si fara vreun gnd sau vreo nchipuire oarecare, ci cu multa trezvie, o jumatate de ceas. n afara de rasuflare si de hrana, fii n rugaciune strain de toate, daca voiesti sa fii numai cu mintea. Apoi, nsemnndu-te cu semnul cinstitei si de viata facatoarei cruci, si nsemnnd de asemenea patul, aseaza-te pe el si gndeste-te la bunatatile viitoare, sau la pedepse, la firea trecatoare si nselatoare a celor vremelnice, la cea fara de veste si obsteasca datorie, adica la moarte, la nfricosata dare de seama de dupa sfrsit si nainte de sfrsit, amintindu-ti de gresalele tale din toata vremea pe scurt si cernd cu caldura iertarea lor,

apoi, cercetndu-te cu de-amanuntul, cum ti-ai petrecut ziua care a trecut. Dupa aceasta, ntinzndu-te spunnd rugaciunea, potrivit celui ce a spus: Pomenirea lui Iisus sa se culce cu tine, dormi 5 sau 6 ore mai bine zis, dormi dupa ct de lunga este noaptea.

Cum sa faci Utrenia si cum sa petreci timpul pna dimineata.


Trezindu-te si laudnd pe Dumnezeu si chemndu-l iarasi n ajutor, ncepe nti primul lucru, adica sa te rogi n inima fara mprastiere si n chip curat pna la un ceas. Caci n acest timp mintea se afla n starea cea mai linistita si mai netulburata. De aceea ni s-a poruncit sa jertfim lui Dumnezeu cele dinti nascute si cele mai alese ale noastre (Deuteronom 12, 6), adica sa-I naltam n chip neclintit cel dinti gnd, prin rugaciunea curata catre Domnul nostru Iisus Hristos. Caci zice Sfntul Nil: Rugaciune savrseste acela care aduce gndul lui cel dinti lui Dumnezeu. Dupa aceea cnta Miezonoptica. Daca nu te-ai ntarit nca pentru o linistire mai desavrsita si, de aceea, nca nu poti, cum am spus, sa fii rapit (n rugaciune), sau daca nu poti aceasta pentru o alta pricina, cum se ntmpla celor ce sunt nca ncepatori n aceasta lucrare, sau mai rar, si celor naintati, dar nca neajunsi la desavrsire (caci cei desavrsiti toate le pot n Hristos care-i ntareste pe ei (Filipeni 4, 13), - ridicndu-te din somn si tinndu-te cu toata puterea treaz, cnta mai nti Miezonoptica cu toata luarea aminte si patrunderea. Apoi, seznd, roaga-te n chip curat si nemprastiat, n inima, cum s-a aratat, o ora; mai bine zis, atta ct ti va da putere Datatorul Bunatatilor, caci zice Scararul: Noaptea da timpul cel mai lung luarii aminte, iar cel mai scurt cntarii. Iar ziua, pregateste-te dupa puterea ta. Daca nevoindu-te n acest chip, esti stapnit nca de moleseala si de lene, iar mintea ti este tulburata de vreo ntmplare oarecare, ridica-te, trezeste-te pe ct poti, staruind n rugaciune. Apoi, asezndu-te, sileste-te sa te rogi, precum s-a scris nainte, avnd grija, ntotdeauna, sa vorbesti prin rugaciunea curata lui Dumnezeu Cel curat. Apoi ridicndu-te, spune cu ntelegere cei sase psalmi, pe al 50-lea si canonul, precum voiesti. Apoi seznd si priveghind, roaga-te cu curatie o jumatate de ora si iarasi ridicndu-te, cnta Laudele, Doxologia obisnuita, Ceasul nti si fa apoi apolisul.

Este o Utrenie ntrerupta din loc n loc de adunarea mintii si de rugaciunea lui Iisus. Poate ca si de aceea se numeste Utrenia si Priveghere, avnd sa fie ntrerupta de rastimpuri nchinate luarii aminte. Utrenia o facea isihastul la chilie, dupa miezul noptii, data fiind departarea chiliei de biserica.
Cele spuse prin buzele tale sa rasune atta ct sa fie auzite numai de urechile tale, odata ce ni s-a poruncit sa aducem lui Dumnezeu si rodurile buzelor noastre (Evrei 13, 15). Sa multumesti din tot sufletul si tot cugetul Iubitorului de oameni, Purtatorului de grija si Preanteleptului nostru Dumnezeu, Celui ce dupa a Lui mila nesfrsita ne-a nvrednicit pe noi sa strabatem linistit marea noptii care a trecut si sa vedem postata luminoasa a zilei de fata, si sa-L rogi tot asa fierbinte sa ne ajute sa strabatem nenviforati furtuna ntunecata si salbatica a demonilor si a patimilor si sa ne miluiasca pe noi.

Cum trebuie sa petrecem dimineata pna seara.


De dimineata pna la prnz petrece n rugaciunea curata si nemprastiata a inimii, daruindu-te ntreg lui Dumnezeu, att ct ti sta n putere, ca rugndu-te Lui cu inima frnta sa-ti ajute tie, celui neputincios, trndav si lipsit de vointa. Citeste n picioare ceea ce ti s-a rnduit din Psaltire, din Apostol si din Sfnta Evanghelie. Fa si rugaciuni catre Domnul nostru Iisus Hristos si cele catre Prea Sfnta Nascatoare de Dumnezeu. Seznd, apoi, fa si celelalte citiri din dumnezeiestile Scripturi. Dupa acestea cnta cu ntelegere Ceasurile obisnuite, alcatuite cu multa ntelepciune de catre Parintii Bisericii, staruind n ferirea sufletului de nelucrare, care este nvatatoarea a toata rautatea. Departeaza odata cu patimile si prilejul lor, chiar daca unele par mici si vatamatoare.

Despre ferirea de nelucrare si despre trebuinta ca cel ce se linisteste sa pazeasca toata predania bisericeasca.
Isaac Sirul Paziti-va, iubitilor, de nelucrare, fiindca n ea se ascunde moartea sigura. Caci fara ea nu e cu putinta sa cada n minile celor ce se straduiesc sa robeasca pe monah. Nu pentru psalmi ne va judeca Dumnezeu n ziua aceea, nici pentru

pregetarea n rugaciune, ci pentru ca parasirea acestora da putinta de intrare demonilor, iar cnd vor gasi loc sa intre si vor nchide usile ochilor nostri, ne vor coplesi cu tirania si necuratia lor.

Vor nchide usile ochilor sufletesti ca sa nu vada cele bune, sa nu vada pe Dumnezeu n inima, vor nchide pe om n el nsusi si n placerile lui, facndu-l orb fata de ceea ce e dincolo de aceasta ngustime.
Caci ei stapnesc, dupa hotarrea dumnezeiasca, pe slujitorii lor, cu cea mai cumplita razbunare. Asa ajungem robi lor, datorita nesocotirii lucrurilor mici de care na se cere sa ne ngrijim pentru Hristos cum s-a scris de catre cei ntelepti: Cel ce nu supune voia sa voii lui Hristos, va fi supus vrajmasului sau. Deci, aceste lucruri, care par a fi mici, sa le socotim ca niste ziduri fata de cei ce ne iau pe noi n robie.

Citirea psalmilor si rostirea rugaciunilor sunt socotite de unii lucruri mici, declarnd ca importanta este unirea cu Dumnezeu si desavrsirea prin ea, dar aceste lucruri prilejuiesc pe cele mari, pentru ca n lipsa lor putem fi luati n stapnire de demoni.
De aceea, cu ntelepciune s-a rnduit de catre cei ce tin rnduiala Bisericii, sa se mplineasca acestea nauntru chiliei, pentru pazirea vietii noastre n duhul descoperirii (revelatiei). Pentru aceea, pe nedrept este socotita mica nesocotirea lor de catre cei nentelepti, care nu se gndesc la paguba pricinuita de aceasta. Sunt oameni care si fac si nceputul si continuarea drumului ntr-o libertate nenfrnata, care este maica patimilor. De aceea, e mai bine sa ne silim sa nu nesocotim cele mici, dect sa dam loc pacatului prin largimea ce ne-o dam, caci sfrsitul acestei libertati necuvenite este o cumplita robie! (Isaac Sirul).

Libertatea pe care o da patima este aparenta; ea se dovedeste n scurta vreme o cumplita robie. Betia, desfrnarea, lenea, se prezinta la nceput ca manifestari de libertate, dar curnd, creste puterea lor si ele se arata n adevarata lumina a fi niste monstri care ne nlantuie si ne duc la slujirea lor fara sa ne putem opune.
O, ce dulci sunt prilejurile patimilor! Uneori poate cineva sa taie patimile si se linisteste prin ndepartarea lor bucurndu-se astfel ca au ncetat, dar pricinile lor nu le poate ndeparta. De aceea, suntem ispititi chiar fara sa vrem si ne ntristam de patimi, dar ne place sa ramna n noi pricinile lor. Nu dorim patimile, dar primim cu placere prilejurile pe care le pricinuiesc n noi.

Ne ntristam cnd patimile ne-au robit, dar ne place sa gustam la nceput putin din ele. Socotim ca aceasta gustare nu este ceva grav, ntr-un cuvnt ne bucura-te de prilejurile patimilor. Dar aceasta nseamna ca si pricinile patimilor ramn n noi si le iubim. Ramn ca niste radacini, care ndata ce sunt putin udate, nverzesc cu repeziciune. De aceea efortul de mortificare al lor sau de pazire trebuie sa continue toata viata.
De aceea, cele din urma se fac pricini ale celor dinti prin lucrarea lor, caci cel ce iubeste prilejurile patimilor se supune si se face rob, fara sa vrea acestora. Cel ce uraste pacatele sale, se opreste de la ele si cel ce le marturiseste dobndeste iertarea. Este cu neputinta nsa, sa paraseasca deprinderea pacatului nainte de a fi dobndit dusmania fata de el, si de a obtine iertare nainte de marturisirea pacatelor. Cea dinti este pricina adevaratei smerenii, iar cea de-a doua (marturisirea) este pricina strapungerii ce se naste n inima din rusine. (Isaac Sirul)

Marturisirea pacatelor este pe de o parte o biruire a rusinii pentru ele, pe de alta o adncire a sentimentului de rusine, fapt care produce strapungerea sau zdrobirea inimii. Caci marturisirea nu e o biruire a rusinii prin nesimtire, ci prin scrba de pacat si prin teama de pedeapsa vesnica pentru el. n marturisire are loc o rusine culminanta pentru pacat si barbatia care o biruieste. Este barbatia ostasului n toiul luptei, superioara celei dinainte de lupta. Duhovnicul ajuta la amndoua. Numai asa marturisirea este un eveniment duhovnicesc de adnca zguduire si un nceput de viata noua, altfel devine un act nesimtit, formal, care nu rascoleste fiinta si nu ajuta la nnoire vietii. Cu aceasta strapungere de inima s-au pocait si cei ce au devenit crestini n ziua Cincizecimii.
Nu este alt pacat de neiertat dect cel pentru care nu se face pocainta! (Isaac Sirul) Dupa cntarea Ceasurilor amintite, mannca, tinnd si n timpul mncarii rugaciunea, ca facnd asa, sa ajungi, prin puterea harului, la deprinderea de a te ruga nencetat.

Poate ca fapte bune singulare se pot savrsi si numai prin efortul omului, dar deprinderea de a le savrsi prin staruirea nencetata n ele, si de a nu alterna faptele bune cu cele rele, nu o poate dobndi cineva dect cu ajutorul harului. Altfel poate face din cnd n cnd cte un bine, din plictiseala monotoniei pe care o produc faptele rele. De aceea si pagnii fac uneori bine, dar nu pot face numai bine. Deprinderea cstigata prin staruinta implica o putere deosebita a duhului omului, putere mai presus de fire. Si mai ales deprinderea rugaciunii nencetate.

Despre trebuinta de a ne ruga totdeauna.


Precum trupul acesta al nostru, n lipsa sufletului e mort si rau mirositor, la fel si sufletul care nu se misca prin rugaciune este mort si nenorocit, caci trebuie sa socotim lipsirea lui de rugaciune mai amara dect orice moarte, cum bine ne nvata marele Daniil proorocul, care voia mai bine sa moara dect sa fie lipsit, fie si macar o clipa, de rugaciune (Daniel 6, 10). La fel ne nvata si dumnezeiescul Gura de Aur: Tot cel ce se roaga, vorbeste cu Dumnezeu. Si cine nu stie ce mare lucru este ca, om fiind, sa stai de vorba cu Dumnezeu? Dar nimeni nu poate sa nfatiseze aceasta cinste prin cuvnt caci aceasta cinste ntrece chiar si maretia ngerilor. Rugaciunea este o lucrare comuna a ngerilor si a oamenilor si, n privinta rugaciunii, nimic nu desparte o fire de alta: ea te desparte de animale(si te uneste cu ngerii. Prin ea se ridica cineva repede la petrecerea, la viata si traiul acelora, la cinstea, la nobletea, la ntelepciunea si ntelegerea lor, silindu-se sa-si petreaca toata viata n rugaciuni si n slujirea adusa lui Dumnezeu. Cnd vede diavolul sufletul ngradit n virtuti, nu ndrazneste sa se apropie, temndu-se de taria si de puterea pe care i-o dau rugaciunile, hranind sufletul mai bine dect hranesc mncarurile trupul. Rugaciunile sunt nervii sufletului, caci precum trupul este sustinut laolalta prin nervi si prin ei se misca n chip unitar, persista si si mentine taria, iar daca i taie cineva pe acestia, desface toata armonia trupului, tot asa sufletele se armonizeaza si se sustin laolalta prin rugaciuni, si prin ele strabat cu usurinta drumul evlaviei. Deci, daca te lipsesti de rugaciune, faci ca si cnd ai scoate pestele din apa: precum apa este viata acestuia, asa ti este tie rugaciunea. Precum acesta traieste prin apa, asa si noi putem sa ne naltam la ceruri si sa ajungem aproape de Dumnezeu, prin rugaciune.

Un medic german declara ca astenia nervoasa, att de raspndita n zilele noastre, si are leacul si n cruce, adica n ntelegerea rostului superior al greutatilor vietii si n rabdarea lor folositoare pentru dezvoltarea spirituala a omului. orice caz, rugaciunea ntarind cu putere dumnezeiasca sufletul, revigoreaza sufletul, aduce ntarire nervilor trupului. Ea aduce liniste si, prin aceasta, potoleste agitatia care se prelungeste si n nervi.
Rugaciunea si cererea fac din oameni biserici ale lui Dumnezeu si, precum aurul, pietrele scumpe si marmura fac case mparatilor, asa rugaciunea face din oameni biserici ale lui Hristos. Cel lauda mai mare s-ar putea aduce rugaciunii, dect ca zideste biserici vii lui Dumnezeu? Si Acela pe care nu-L ncap cerurile, intra n sufletul viu prin rugaciuni.

Rugaciunea face din om biserica a lui Dumnezeu, dar si preot al Lui. Caci si Hristos nsusi se roaga n sufletul care se roaga mpreuna cu Sfntul Duh, care se roaga cu suspine negraite n noi, sau se ntipareste n eu-l nostru n rugaciune. Pentru ca biserica nu este numai locul unde se roaga omul, ci si locul unde se afla Hristos.
Ar putea vedea cineva puterea rugaciunii Sfintilor si n aceea ca Pavel care alerga prin toata lumea ca un naripat, locuia prin nchisori, suferea biciuiri, purta lanturi, traia plin de snge si n mii de primejdii, nvia morti, vindeca boli, nu se bizuia pe nici una din acestea n mntuirea oamenilor, ci-si mprejmuia sufletul cu rugaciuni; si, dupa ce savrsea aceste minunate semne, alerga la rugaciune ca un atlet spre cununa de stadion. Caci rugaciunea pricinuieste si nvierea mortilor si toate celelalte deoarece puterea ce o are apa asupra pomilor, aceea o are asupra vietii rugaciunile Sfintilor. (Ioan Gura de Aur)

Rugaciunea este mai tare ca toate pentru ca n ea este Dumnezeu, sau n ea omul este plin de Dumnezeu.
Rugaciunea este prilejul mntuirii, pricinuitoarea nemuririi, zidul nesurpat al Bisericii, adapostul nejefuit, nfricosator demonilor, mntuitor noua binecredinciosilor.

Precum toate bogatiile urmeaza unei mparatese care intra ntr-o cetate, asa toate virtutile intra mpreuna cu rugaciunea care intra n suflet. Ceea ce este temelia pentru casa, aceea este rugaciunea pentru suflet. Trebuie sa o fixam nti pe aceasta ca o baza si ca o radacina n suflet si apoi sa zidim cu srguinta pe ea cumpatarea si grija de saraci si toate legile lui Hristos.

Rugaciunea este fundament al sufletului pentru ca n ea este Hristos, ipostasul firii omenesti n general, deci si al firii noastre. Orizontalitatea slujirii oamenilor creste din verticalitatea unirii cu Dumnezeu. Din acest izvor de adncime infinita ies puterile slujirii oamenilor, asa cum apa care adapa cmpiile iese din adncul pamntului.
Rugaciunea srguincioasa este lumina mintii si a sufletului, lumina nestinsa si nencetata. De aceea, cel viclean arunca zeci de mii de gnduri nvalmasite n mintile noastre, si cele ce niciodata nu le-am gndit, acestea le aduna n vremea rugaciunii si le varsa n sufletul nostru, de aceea, mare arma este rugaciunea si mare asigurare. (Ioan Gura de Aur) Cu ct voim sa strngem mintea mai mult ntr-un singur gnd esential al rugaciunii, cu att pornirea ei contrara ncearca sa se mpotriveasca, mprastiindu-se n tot felul de gnduri marunte, iar cel rau o stimuleaza n aceasta. Ceea ce se petrece n noi nu provine numai din noi, ci si din nruriri externe, mai puternice dect noi. Sa-ti fie pomenirea lui Dumnezeu mai nentrerupta dect respiratia! (Grigorie de Nazianz) Fara rugaciunea nencetata nu te poti apropia de Dumnezeu. (Isaac Sirul) A da mintii dupa osteneala rugaciunii o alta grija, nseamna a pricinui mprastierea cugetarii. (Isaac Sirul) Orice rugaciune n care trupul nu se osteneste trebuie socotita fat lepadat, pentru ca acea rugaciune este fara suflet. (Isaac Sirul) Rugaciunea este, dupa fiinta ei, apropierea si unirea omului cu Dumnezeu, iar dupa lucrare, rugaciunea este sustinatoarea lumii, mpacare cu Dumnezeu, maica lacrimilor si totodata fiica lor, ispasirea pacatelor, punte mpotriva ispitelor, zid mpotriva necazurilor, zdrobirea razboaielor, lucrarea ngerilor, hrana tuturor cetelor netrupesti, veselia viitoare, lucrare fara margini, izvorul virtutilor, pricinuitoarea darurilor, propasire nevazuta, hrana a sufletului, luminarea mintii, secure ce taie deznadejdea, baza a bunatatilor viitoare, alungarea ntristarii, bogatia monahilor, comoara sihastrilor, slabirea mniei, oglinda naintarii, aratarea masurilor, darea pe fata a starii ajunse, descoperirea celor viitoare, semnul maririi. Rugaciunea este judecatoarea celui ce se roaga, scaunul de judecata al lui Hristos nainte de scaunul Judecatii viitoare rugaciunea nu e nimic altceva dect nstrainarea de lumea vazuta si nevazuta! (Ioan Scararul) De voiesti sa te rogi, leapada-te de toate, ca sa mostenesti totul! (Nil Ascetul)

Numai cnd esti liber de toate, esti stapn peste toate, adica le ai pe toate prin iubire si prin ntelegere. Dar mai ales le ai n Dumnezeu n care sunt toate; le ai n Dumnezeu, fiind unit cu El prin rugaciune. Orice lucru de care ne legam cu pasiune, ne ngusteaza vederea si puterea de mbratisarea tuturor. Aceasta ngustare produce si ideile definite, cunoscute teoretic, chiar ideile unei cunostinte teoretice despre Dumnezeu si despre cele privitoare la mntuire. Unde nu e rugaciune e, de aceea, mpotrivire n idei si dezbinare.
Rugaciunea este urcusul mintii la Dumnezeu. (Nil Ascetul) Rugaciunea este vorbirea mintii cu Dumnezeu. (Nil Ascetul) Precum pinea este hrana trupului si puterea sufletului, asa e rugaciunea duhovniceasca hrana a mintii. (Nil Ascetul)

Despre hrana trupeasca: cum trebuie sa se hraneasca cel ce se linisteste.


S-a scris: Fiul omului, mannca cu cntarul pinea ta si bea cu masura apa (Iezechiel 4, 10-11), n asa fel ca cel ce se nevoieste dupa Dumnezeu sa poata trai din acestea. Caci daca nu dai snge, nu vei primi Duh. Dar zice si marele Pavel: mi asupresc trupul meu si l robesc pe el, ca nu cumva altora binevestind, sa ma fac eu nsumi necercat (I Corinteni 9, 27).

Genunchii mei au slabit de post si trupul meu s-a schimbat din pricina untului de lemn. (Psalmi108, 23) Prin nimic nu se slujeste Dumnezeu att de mult ca prin neplacuta patimire; si lacrimile pun n miscare iubirea lui de oameni. (Grigorie de Nazianz) Precum o mama se ngrijeste de copil, asa se ngrijeste Hristos de un trup care sufera si e totdeauna aproape de un astfel de trup. (Isaac Sirul) n stomacul plin nu se afla cunostinta tainelor lui Dumnezeu. (Isaac Sirul) Precum cei ce seamana cu lacrimi vor secera snopii veseliei , asa nepatimirii neplacute i urmeaza bucuria. (Isaac Sirul) Fericit cel ce se opreste de la dulcea patimire, care-l desparte de Cel ce l-a zidit. (Isaac Sirul) De multe ori, fiind ispitit prin cele de-a dreapta si prin cele de-a stnga si probndu-ma pe mine nsumi adeseori n cele doua chipuri si primind rani nenumarate de la vrajmasul, dar nvrednicindu-ma si de mari ajutoare n ascuns, mi-am cstigat mie experienta din ndelungatul timp al anilor si, din cercarea si harul lui Dumnezeu, am nvatat acestea. Ca temelia tuturor bunatatilor si slobozirea sufletului din robia vrajmasului si calea care duce la lumina si la viata consta n aceste doua moduri: n a te aduna pe tine ntr-un singur loc si a posti totdeauna, adica a te canoni (disciplina) prin nfrnarea stomacului n chip ntelept si cuminte, prin sederea nemiscata si prin nencetata gndire la Dumnezeu. Din aceasta vine supunerea simturilor, din aceasta vegherea; prin aceasta se mblnzesc patimile ce se misca n trup; din acestea, blndetea gndurilor, miscarile luminoase ale cugetarii, srguinta pentru dumnezeiestile fapte ale virtutii, ntelesurile nalte si subtiri, lacrimile fara masura ce se nasc n tot timpul si amintirea mortii, din aceasta ntelepciunea curata, straina cu desavrsire de orice nalucire care ispiteste cugetarea, patrunderea si ascutimea cunostintei celor de departe, ntelesurile tainice si adnci pe care ntelegerea le vede cuprinse n cuvintele dumnezeiesti, miscarile mai launtrice ce se nasc n suflet si felurimea si deosebirea duhurilor deosebite de puterile sfintilor si vederile adevarate care sunt straine de nalucirile desarte, din aceasta, frica de caile si cararile din oceanul cugetarii.

Cugetarea poate duce pe om pe nenumarate cai, la nenumarate pareri si hotarri, unele mntuitoare, altele pierzatoare. Este un ocean nesfrsit de posibilitati date omului spre alegere. Dar prin frica de pierderea sufletului se pot evita cararile care duc la naufragiu n adncul oceanului. Corabierii si crmacii de barci stiu ca n vreme de furtuna trebuie aleasa numai o anumita cale, pentru a nu fi nghititi de valuri.
Din aceasta vine flacara rvnei care biruieste toata primejdia si strabate prin toata frica, din aceasta, caldura care dispretuieste toata pofta, o nimiceste din cuget si produce uitarea oricarei amintiri a celor trecatoare mpreuna cu a altora. Si ca sa spunem pe scurt, din aceasta vine libertatea omului adevarat, bucuria sufletului, nvierea si odihna cu Hristos n mparatia cerurilor.

Caldura entuziasmului curat pentru cele bune copleseste si nimiceste caldura interioara a poftei trupesti, a mniei sau a ambitiei. Libertatea adevarata este eliberarea fata de patimi. Ea este nsusirea omului adevarat si tare. Pna ce omul mai e robit unor patimi inferioare, el are nca ceva din animalul care se misca sub puterea instinctelor.
Daca va nesocoti cineva adunarea ntr-un loc si postirea nencetata, sa stie ca va fi pagubit nu numai de toate cele de mai sus, ci va zdruncina si temelia tuturor virtutilor prin dispretuirea acestor doua virtuti. Precum acestea sunt n suflet nceputul si capatul lucrarii dumnezeiesti, usa si calea spre Hristos, de le va tine si va ramne n ele, asa si de va iesi si va sari din ele, va ajunge n cele doua potrivnice lor: va umbla din loc n loc si se va lacomi n chip necuviincios; din acestea curgnd toate celelalte rele. (Isaac Sirul) Cei ce sunt la nceput trndavi si molesiti se sperie si se tulbura nu numai de nevointele acestea si de altele asemenea, ci chiar de sunetul frunzelor copacilor, fiind doborti si de o mica slabiciune, astfel ei se ntorc la cele dinapoi. Cei cercati nu mannca pe saturate nici legume verzi, ci hranindu-se cu plante uscate, nu voiesc sa guste ceva nainte de ceasul rnduit chiar daca trebuie sa stea, din pricina slabiciunii si a neputintei, culcati pe jos, cu ochii mpaienjeniti de marea sleire a trupului. Chiar nsa de s-ar apropia prin acestea n chip necesar de iesirea din trup, nici atunci nu se lasa biruiti sa cada, datorita vointei lor ntarite, caci voiesc si doresc sa-si sileasca firea lor pentru dragostea de Dumnezeu.

Crucea este pentru ei un prilej de a face dovada tariei sufletesti a duhului lor. Prin aceasta tarie n care este prezenta puterea lui Dumnezeu, ei trec la viata si apoi la sfrsitul lumii si la nviere. Nici apropierea mortii nu slabeste dragostea lor de Hristos, deci credinta n El, ca sa calce voia Lui. Constiinta legaturii cu Hristos este mai tare dect frica si durerea mortii.

Si se hotarasc mai bine sa se osteneasca pentru virtute dect sa pastreze viata vremelnica si toata odihna ce-o poate da ea. Iar cnd vin asupra lor ispitele, mai degraba se bucura ca se desavrsesc n ele, sau se fac desavrsiti. Si nici n durerile chinuitoare ce trebuie sa le rabde n ele, nu sovaie n dragoste de Dumnezeu, ci pna nceteaza din viata sunt stapniti de dorul sa rabde cu barbatie ispitele si nu se dau napoi, pentru ca prin ele se fac desavrsiti. (Isaac Sirul) Urmnd asadar, si noi acestora si ascultnd de cel ce porunceste: Umbla pe calea mparateasca, neabatndu-te nici la dreapta, nici la stnga (Proverbe 4, 27), ti dam tie si o regula a caii de mijloc:

Cum trebuie sa se hraneasca cel ce se nevoieste, lunea, miercurea si vinerea.


n aceste trei zile ale saptamnii, posteste pna la ceasul al noualea (trei dupa amiaza), adica mannca o data pe zi mpartasindu-te de sase uncii (27 gr.). ia si din mncari uscate ct ai nevoie, dar cu cumpatare. Apa, daca voiesti, pna la trei patru pahare. Urmeaza canonul 69 apostolic care rnduieste: Daca vreun episcop, prezbiter, diacon, citet sau cntaret nu posteste n sfnta Patruzecime (Paresimi) a Pastilor, sau miercurea si vinerea, sa se cateriseasca, n afara de cazul ca ar fi mpiedicat de o boala trupeasca. Iar de e mirean, sa se excomunice (afuriseasca). Pentru luni s-a rnduit dupa aceea de Sfintii Parinti.

Cum trebuie sa se hraneasca martea si joia.


n aceste doua zile mannca de doua ori pe zi: la prnz, ia sase uncii de pine, ceva fiert si ceva din mncarurile uscate, cu cumpatare. Ia si vin amestecat cu apa pna la trei sau patru pahare, daca ai nevoie. Seara, ia trei uncii de pine , ceva din mncarurile uscate sau niscaiva fructe si vin amestecat cu apa un pahar, cel mult doua daca ai sete mare. Dar sa stii ca foarte mult ajuta setea lacrimilor daca mai e nsotita si de priveghere, caci zice Sfntul Ioan Scararul: Setea si privegherea au zdrobit inima, iar din inima zdrobita au tsnit lacrimile. Iar Sfntul Isaac ntareste: nseteaza dupa Dumnezeu, ca sa te umpli de dragostea Lui. Daca nsa si n aceste doua zile alegi sa mannci o singura data, foarte bine faci, pentru ca ntiul izvor, maica, radacina si temelia tuturor virtutilor, este postul si nfrnarea. Caci zice unul din cei din afara: Alege calea cea mai buna si cea mai grea, iar obisnuinta o va face dulce. Dar si Marele Vasile zice: Unde este hotarrea vointei, nimic nu poate fi piedica. Iar unul dintre purtatorii de Dumnezeu adauga: nceputul rodirii e floarea, iar nceputul faptuirii e nfrnarea (Nil Ascetul). Toate acestea si cele asemenea acestora vor parea unora grele, ba poate chiar cu neputinta, nsa cel ce tine seama de rodirea ce se iveste din acestea si are n vedere ce stralucire obisnuiesc sa pricinuiasca acestea, de va socoti usoare si, cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos si prin staruinta proprie, dupa putere, le va vesti ca usoare prin cuvinte si prin fapte pecetluindu-le puterea prin acestea. Aceasta o adevereste Sfntul Isaac care spune: Ia-ti doctoria vietii de la masa celor ce postesc, privegheaza si se ostenesc n Domnul si trezeste n felul acesta sufletul tau din moarte. Caci Cel iubit se odihneste n mijlocul lor, sfintind mncarurile, si preface amarul neplacut din ele n dulceata Sa negraita. Slujitorii duhovnicesti si ceresti ai Lui i umbresc pe ei si sfintele lor mncaruri. Mireasma celui ce posteste e atotdulce iar ntlnirea cu el veseleste inimile celor ce au darul deosebirii, caci vietuirea celui nfrnat este bineplacuta lui Dumnezeu.

Cum trebuie sa se hraneasca smbata; despre priveghere si ce trebuie sa mannce n acest timp.
n fiecare smbata n afara de Smbata cea Mare, trebuie sa mannci, precum s-a rnduit pentru marti si joi, de sfintele canoane, pentru ca trebuie sa priveghezi n noaptea spre duminicile anului, afara de saptamna brnzei si n cazul ca nu trebuie sa faci priveghere peste saptamna pentru marile sarbatori domnesti sau ale sfintilor celor mai mari. n acest caz, facnd privegherea aceea, o lasi pe cea spre duminica, totusi, fie ca-i asa, fie altfel, mannca smbetele de doua ori., caci e de folos sa te fortezi n savrsirea privegherii de noapte. De aceea si dupa privegherea ce trebuie sa o faci pentru o sarbatoare domneasca ce cade n mijlocul saptamnii, e de foarte mare folos sa o faci si pe cea spre duminica, caci mare cstig ti va urma din aceasta curnd. Mai bine zis ti va rasari lumina de dimineata si vesmintele tale se vor umple repede de stralucire (Isaia 63, 8). Caci zice si Sfntul Isaac: nceputul fiecarei lupte cu pacatul si cu pofta este osteneala privegherii si a postului, dar mai ales pentru cei ce lupta cu pacatul din launtrul lor. Din aceasta se vede semnul urii mpotriva pacatului si a poftei la cei ce

poarta cu ele razboiul acesta nevazut. Caci aproape toate atacurile patimilor ncep sa se micsoreze prin post, iar dupa post, mare ajutor n aceasta lupta aduce privegherea. Cel ce n toata viata lui iubeste nsotirea cu aceasta pereche, se face prietenul cumpatarii. Dimpotriva, mngierea stomacului este nceputul tuturor relelor, iar moleseala somnului e cea care aprinde pofta trupului. Astfel, calea Domnului cea sfnta si temelia a toata virtutea este postul, privegherea si trezvia n slujirea lui Dumnezeu. (Isaac Sirul) n sufletul ce scnteiaza n pomenirea deasa a lui Dumnezeu si de privegherea neadormita, noaptea si ziua, Domnul cladeste spre ntarirea acelui suflet norul ce-l umbreste ziua si lumina focului ca sa-i lumineze noaptea (cf. Iesirea 13, 21-22); si din launtrul ntunericului va straluci lumina. (Isaac Sirul) Alege-ti ca lucrare plina de desfatare privegherea nencetata n timpul noptilor, prin care au dezbracat toti Parintii pe omul cel vechi si s-au nvrednicit de nnoirea mintii. n acele ceasuri, sufletul simte viata cea fara de moarte si n simtirea aceasta dezbraca ntunericul patimilor si primeste Duhul cel Sfnt. (Isaac Sirul) ine lucrarea privegherii, ca sa afli mngierea n sufletul tau. (Isaac Sirul) Sa nu socotesti omule, ca n toata vietuirea monahilor este vreo lucrare mai mare ca privegherea de noapte! (Isaac Sirul) Pe monahul ce staruie n privegherea unita cu discernamntul mintii, sa nu-l privesti ca pe un purtator de trup caci acesta este cu adevarat lucrare a cetei ngeresti. (Isaac Sirul) Sufletul ce se osteneste n lucrarea aceasta nteleapta a privegherii, va avea ochi de heruvimi, prin aceea ca-i atintit si priveste la o vedere cereasca. (Isaac Sirul) Aceste privegheri nsa, sa le faci n rugaciuni, n cntari si citire, cu curatie si fara mprastiere si cu frngere de inima, singur sau cu o obste iubita si de aceeasi vietuire. Iar dupa fiecare priveghere da-ti o mica mngiere pentru osteneala ce urmeaza acesteia, mncnd si bnd ceva. Adica mannca trei uncii de pine, adaugnd ceva mncare uscata, ct ti este de trebuinta. Bea si trei pahare de vin amestecat cu apa, lund seama nsa, ca nu cumva n ziua n care postesti pna n ceasul al noualea, avnd priveghere, sa lasi postul din pricina privegherii. Trebuie si pe aceasta sa o faci, dar nici pe acela sa-l treci cu vederea, caci s-a rnduit ca mngierea sa o faci dupa ca s-a sfrsit privegherea.

Privegherea nu-i nicidecum o cercetare teoretica rece, ci o adncire n fiinta proprie si n ntelesurile celor citite ca n fata lui Dumnezeu, n duhul rugaciunii si cu inima zdrobita de smerenie si de constiinta pacatoseniei. Numai asa privegherea nnoieste continuu pe om, dezbracndu-l de omul vechi; numai asa ea este simtire a prezentei lui Dumnezeu.

Cum trebuie sa mannci duminicile, despre osteneala si smerenie


Sa mannci n toate duminicile de doua ori pe zi, ca si smbata; aceasta rnduiala sa o tii fara abatere, n afara de caz de boala. Tot asa sa faci si n zilele ngaduite si dezlegate de Sfintii Parinti de pe urma unui lung obicei si a unor pricini mai noi, dumnezeiesti sau nu. n acestea nici nu mncam numai o singura data, nici nu mncam numai mncare uscata, ci ne nfruptam din toate cele de folos si nepatate, din legume, dar cu nfrnare si n cantitatea rnduita caci totdeauna cel mai bun lucru este sa ne nfrnam n toate. Dar n cazurile de boala, ne putem mpartasi fara sa ne rusina, din toate cele folositoare si legiuite, care sustin trupul, caci Sfintii Parinti au nvatat ca trebuie sa fim ucigatori de patimi, nu ucigatori de trup. De asemenea, se cuvine sa gusti cte putin din toate cte s-au rnduit si s-au ngaduit prin fagaduinta spre a slavi pe Dumnezeu si a-I multumi si pentru a nu ne trufi.

Toate sunt date de Dumnezeu si, gustndu-le, l slavim si i multumim pentru minunata lor potrivire, si din acest punct de vedere, cu viata noastra. Daca nsa ne scufundam prea mult n placerea produsa de ele, uitam de Dumnezeu. Trebuie sa tinem mereu cumpana (dialectica) ntre gustarea lor si detasarea de ele. Numai asa l slavim pe Dumnezeu si i multumim pentru ele si l socotim mai presus de ele. Nu trebuie sa ne plecam prea mult nici ntr-o parte, nici n alta; nu trebuie nici sa ne scufundam n ele, nici sa le dispretuim, uitnd de conditia noastra care are nevoie de ele, si de multumirea ce trebuie sa o aducem lui Dumnezeu ca a tinut seama de aceasta conditie smerita a noastra, pentru ca prin ele sa ne putem ridica la El.

Fereste-te de adunarea celor de prisos, caci putinatatea lucrurilor nvata pe om , fara sa vrea, nfrnarea. Deoarece cnd avem din belsug si le putem folosi cnd vrem, nu ne mai putem stapni. (Isaac Sirul). Sa nu iubesti odihna trupului caci sufletul care iubeste pe Dumnezeu si-a cstigat odihna n Dumnezeu (Isaac Sirul). Alege mai curnd smerenia prin osteneala si patimire caci osteneala si smerenia dobndesc pe Dumnezeu cum scrie unul dintre sfinti.

Un alt paradox: nu prin odihna trupului se cstiga odihna sufletului n Dumnezeu, ci prin durerile si nfrnarea trupului. n aceste necazuri si cauta sufletul reazem n Dumnezeu: prin cruce se ajunge la nviere.

Despre dreapta chibzuire n a deosebi si ca lucrarea masurata nu tinde spre slava; despre supunere
Toate acestea spuse mai sus trebuie sa le mplinesti cu o dreapta chibzuire amanuntita, pentru armonia si starea pasnica a fiintei noastre ndoite. Cu ntelepciune se zideste casa, si cu ntelegere se ispraveste; cu simtire se umplu camarile de toata bogatia scumpa si buna (Pilde 24, 3-4). Saracia si strmtorarea nsotite de dreapta chibzuire a ratiunii, sunt o cale mparateasca. De aceea, asprimea lipsita de dreapta chibzuire sau fara judecata e nefolositoare, ca si ngaduirea tuturor greselilor nesocotite, fie dintr-o parte, fie din alta, contrara. (Talasie Libianul) Odihnei trupului i urmeaza iesirea din linistire, dar aceasta iesire se deosebeste de cea dinti: iesirii dinti din odihna i urmeaza razboiul poftelor trupului; celei de-a doua, din trndavie, parasirea locului de linistire si mutarea din loc n loc. lucrarea cu osteneala, ce tine masura, nu cauta slava. Micsorarea ei nmulteste placerea, iar lipsa de masura, iesirea gndurilor. (Isaac Sirul)

Dreapta chibzuinta care nu exagereaza n vreo nevointa chinuitoare sau n tot felul de concesii, este mpreunata cu modestia. Ea nu vrea sa se faca aratata si admirata prin asprime, si nu atrage atentia nici prin pogoraminte. Ea nu vrea sa iasa la vedere si n general nu ngaduie gndurilor sa iasa din strnsoarea n care sunt tinute. Iesirea dinti a gndurilor de pe urma odihnei trupului, duce la curvie; prin ele omul si cauta prilejul de desfrnare. Iesirea a doua, din moleseala, plictiseala, trndavie, l trage pe om la vagabondaj.
Sa nu-ti ndrepti toata luarea aminte spre trup, ci hotaraste-i o nevointa dupa putere si ntoarce toata mintea spre cele dinauntru. Caci nevointa trupeasca la putin foloseste, iar binecredinciosia, la toate (I Timotei 4, 8). Iar daca talerul trupului atrage, stapneste si ngreuneaza talerul sufletului, aplecndu-l spre miscari neregulate si stricatoare de suflet caci trupul pofteste mpotriva Duhului si Duhul mpotriva trupului (Galateni 5, 17) tu, frnnd trupul cu frul nfrnarii, mortifica-l pna ce, chiar fara sa vrea, se face usor de purtat, se supune la ceea ce este mai bun. Aminteste-ti de marele Pavel care zice: Pe ct se strica omul nostru cel dinafara, pe att se nnoieste cel dinauntru zi de zi (II Corinteni 4, 16). Da-te pe tine sa mori ntru nevointa si nu trai n nepasare, caci nu numai cei ce au primit moartea pentru credinta n Hristos sunt mucenici, ci cei ce mor pentru pazirea poruncilor Lui. (Isaac Sirul) Mai buna este moartea n lupta cu pacatul, dect sa traim n gresale. (Isaac Sirul) nainte de toate, fa orice numai cu sfatul si ntrebarea parintelui tau duhovnicesc n Domnul, caci numai asa, cu harul lui Hristos ti vor parea usor de purtat si ca pe un drum neted, cele grele si potrivnice. (Isaac Sirul)

Cum trebuie sa strabata cel ce se nevoieste rastimpul de dupa amiaza pna la apusul soarelui. mpartirea darurilor dumnezeiesti se face dupa osteneala si masura lucrarii noastre.
Dupa ce te-ai ntarit cum se cuvine nevoitorului, potrivit dumnezeiescului Pavel, care porunceste ca nevoitorul de la toate sa se nfrneze (I Corinteni), citeste, seznd mai mult din scrierile despre trezvie ale Parintilor, ct poti. Pe urma culca-te un

ceas, daca zilele sunt lungi, apoi sculndu-te, fa putin lucru cu minile, tinnd si rugaciunea. Dupa aceea roaga-te cum s-a aratat nainte. Citeste, mediteaza si sileste-te sa te smeresti socotindu-te mai prejos de toti oamenii, caci s-a spus: Cel ce se nalta se va smeri, iar cel ce se smereste se va nalta. (Luca 19, 11) Cel ce socoteste ca sta, sa ia seama sa nu cada. (I Corinteni 10, 12) Domnul celor mndri le sta mpotriva, iar celor smeriti le da har. (Iacov 4, 6) nceputul trufiei omului sta n a nu vedea pe Domnul. (nt. Sirah 10, 12) Cei mndri au calcat legea foarte. (Psalmi 118, 51) Nu cele nalte cugetnd, ci lasndu-va dusi cu cei smeriti. (Romani 12, 16) Iar Parintii ne nvata: Acesta este cel ce se cunoaste pe sine cel mai bine, care nu se socoteste pe sine nimic. Caci nimic nu-i att de placut lui Dumnezeu ca a se socoti cineva pe sine cu cei din urma. (Ioan Gura de Aur) Tainele se descopera celor smeriti la cuget. Unde odrasleste smerenia, acolo izvoraste slava lui Dumnezeu, iar parerea de sine premerge certarii. (Isaac Sirul) N-am postit, n-am privegheat, nu m-am culcat pe jos, dar m-am smerit si aceasta m-a mntuit n scurta vreme, urmarind aceasta nainte de orice altceva: sa nu fiu luat n seama. (Ioan Scararul) Daca voiesti cu adevarat sa te mntuiesti, asculta cu fapta. Ridica-ti picioarele de la pamnt si nalta mintea ta la cer si acolo sa fie cugetarea ta ziua si noaptea. dispretuieste-te cu toata puterea pe care o ai, sileste-te sa te socotesti pe tine mai prejos de orice om. Aceasta este calea cea adevarata si alta nu este celui ce voieste sa se mntuiasca, n Hristos, Cel ce-l ntareste pe el (Filimon 4, 13). Cel ce voieste aceasta, sa alerge ca sa o ia (I Corinteni 9, 24). Marturasesc aceasta naintea lui Dumnezeu celui Viu care voieste sa daruiasca viata vesnica fiecaruia care voieste (I Timotei 5, 21). (Varsanufie cel Mare) Daca n-ai grija de nimic, te apropii de cetate si de nu esti luat n seama de oameni, vei locui n cetate, iar de vei fi mort fata de orice om, vei mosteni cetatea si comorile ei. De voiesti dar sa te mntuiesti, tine sa nu fii bagat n seama si alearga spre ce-ti sta n fata. (Varsanufie cel Mare) Iar dupa cuviosul Ioan, ucenicul acestui sfnt, a cauta sa fii nebagat n seama, nseamna a nu te socoti deopotriva cu nimeni si a nu spune despre vreo fapta buna: si eu am facut-o. Seznd iarasi, roaga-te n chip curat si nemprastiat pna ce vine seara, apoi cnta vecernia obisnuita si fa apolisul, creznd din inima curata ca dupa osteneala si durerea noastra pentru virtute si dupa masura lucrarii noastre, vom fi rasplatiti de Dumnezeu cu cununa darurilor, cu aratarea nevointelor si cu mngierea Sa, cum zice dumnezeiescul psalmist: Dupa multimea durerilor mele, n inima mea, mngierile Tale au veselit sufletul meu (Psalmi 114, 6). Veniti la Mine toti cei osteniti si mpovarati, si Eu va voi odihni pe voi. (Matei 11, 28) De patimim mpreuna cu Hristos, ne vom si slavi mpreuna. Caci socotesc ca nu sunt vrednice patimirile veacului de acum de slava ce ni se va descoperi. (Romani 8, 17-18) Deosebirea mpartirii bunatatilor dumnezeiesti are drept pricina masura credintei fiecaruia. Caci precum credem, avem si ntarirea pornirii spre fapte, iar cel ce lucreaza, pe masura faptelor lui si arata credinta si primeste masura harului, precum a crezut. Cel ce nu lucreaza, pe masura nelucrarii si arata masura necredintei si, dupa masura necredintei, se lipseste de har. Deci rau face cel pizmas, ca pizmuieste pe cei ce savrsesc fapte bune, caci de el atrna si nu de altul hotarrea sa creada si sa lucreze, si pe masura credintei sa primeasca harul care i vine. (Maxim Marturisitorul) Sa cerem, deci, din suflet da ni se daruiasca sa petrecem cealalta vreme a vietii noastre si sa ajungem sfrsitul ei n chip crestinesc, fara durere, nenfruntat, cu pace si, pe lnga acestea, sa ni se dea raspuns bun cnd vom sta n fata scaunului nfricosator de judecata al Domului si Dumnezeului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos.

Mai mare dect lucrarea este rugaciunea curata.


Pe lnga cele aratate, sa stii si aceasta, frate, ca toata metoda si tot ndreptarul, si, de voiesti, si felurimea faptelor si rnduit pentru ca nu putem sa ne rugam n inima n chip curat si nemprastiat. Caci, dupa mplinirea acestora, cu bunavoirea si harul Domnului nostru Iisus Hristos, lasnd toate, ne unim mai presus de cuvnt n chip nemijlocit, cu Cel Unul si unitar si unificator, ca, cum s-a spus de catre vestitul cuvntator de Dumnezeu: Dumnezeu se uneste cu dumnezei si se face cunoscut de ei; iar aceasta este iluminarea prin ipostas a Duhului Sfnt n inima. Ea se naste din amintita rugaciune curata si nemprastiata n inima. Acest lucru se ntmpla rar si numai unul dintr-o mie se nvredniceste, prin harul lui Hristos, sa nainteze pna la aceasta stare. Iar sa pluteasca peste ea si sa se nvredniceasca de rugaciunea curata si sa ajunga la descoperirea tainelor veacului viitor, se nvrednicesc foarte putini care se aleg din generatie n generatie, prin bunavointa lui Hristos. Caci spune Sfntul Isaac: Precum din zeci de mii de oameni, abia se afla unul care a mplinit putin poruncile si cele legiuite si a ajuns la curatia sufletului, asa abia unul dintr-o mie s-a nvrednicit sa ajunga cu multa pazire de sine la rugaciunea curata si sa sparga acest hotar si sa intre la aceasta taina. Pentru ca cei multi nu s-au nvrednicit nicidecum de rugaciunea curata, ci numai putini. Dar la taina aceea de dupa ea si de dincolo de ea, abia ajunge unul, din generatie n generatie, prin harul lui Hristos. (Isaac Sirul) Daca abia cte unul se roaga cu curatie, ce sa zicem despre rugaciunea duhovniceasca. (Isaac Sirul) Toata rugaciunea duhovniceasca s-a eliberat de miscare, si cea care se schimba , e sub cea duhovniceasca.

Rugaciunea curata de gnduri nca nu e rugaciune duhovniceasca, sau cu desavrsire n Duhul. Caci n rugaciunea curata omul poate nainta nca spre a fi si mai mult n Dumnezeu. Dar n rugaciunea duhovniceasca a ajuns la nemiscare, sau la odihna totala n Dumnezeu; caci s-a unit n chip desavrsit cu Dumnezeu, nemaiavnd unde nainta, odata ce Dumnezeu este nemarginit n bogatia vietii Lui. Ea nu se mai schimba, nu se mai ntrerupe. E nemiscarea ca stabilitate n rugaciune.
ntrebat fiind Sfntul Isaac de cineva, care este vrful tuturor ostenelilor n aceasta lucrare a linistii, ca ajungnd cineva acolo sa afle ca a ajuns la desavrsirea vietuirii, el a raspuns asa: Cnd se va nvrednici de staruirea n rugaciune, caci, cnd va ajunge la aceasta, a ajuns la vrful tuturor virtutilor. Si de atunci s-a facut locas al Sfntului Duh, caci daca n-a primit cineva n chip sigur harul Mngietorului, nu poate savrsi aceasta rugaciune si fara ntrerupere. Caci Duhul zice, cnd se salasluieste n vreun om, acela nu mai nceteaza din rugaciune pentru ca Duhul nsusi se roaga pururea. Atunci, nici cnd doarme, nici cnd vegheaza, rugaciunea lui nu se ntrerupe din suflet, ci fie de mannca, fie de bea, fie de doarme si orice ar face, ba chiar si n somnul adnc, bunele miresme si respiratiile rugaciunii se misca n inima lui fara osteneala. Atunci nu se mai desparte de rugaciune. Si n toate orele lui, chiar daca ea nceteaza n afara, liturghiseste n el n chip ascuns. Caci tacerea celor curati este rugaciune, zice unul dintre purtatorii de Hristos (Afraat Persanul). Iar miscarile inimii si cugetarile curate sunt glasuri blnde, prin care cnta n chip ascuns Celui ascuns.

Despre numarul mataniilor dintr-o zi si o noapte.


Dumnezeiestii Parinti au rnduit trei sute de matanii attea trebuie sa facem n fiecare zi si noapte n cinci zile ale saptamnii, caci smbata si duminica, ca si n alte zile rnduite prin obicei, ba si n unele saptamni, ni s-a poruncit sa ne oprim de la acestea, pentru anumite ratiuni tainice si negraite. Dar sunt unii care trec peste acest numar, iar altii le mputineaza, fiecare dupa cum i este puterea sau vointa. Deci fa si tu dupa putere, dar fericit cu adevarat, si aceasta n chip nmultit, este cel ce se forteaza pe sine n toate cele privitoare la Dumnezeu, caci mparatia cerurilor se ia cu sila si cei ce se silesc, o rapesc (Matei 11, 12).

Despre mutarile si schimbarile ce se ivesc n fiecare si despre slava covrsitoare ce urmeaza smereniei
Despre acestea spune Sfntul Isaac: Una, cte una calca unii poruncile, dar si tamaduiesc sufletele lor prin pocainta, iar harul i primeste. Caci tot sufletul rational este strabatut de o schimbare nencetata, iar schimbarile strabat prin tot omul, n toate zilele lui; cel ce are darul desavrsirii poate ntelege aceasta din multe. Dar ncercarile ce i se ntmpla lui n fiecare zi pot sa-l ntelepteasca foarte mult daca vegheaza, daca se observa pe sine cu mintea si cunoaste schimbarea n blndete si ngaduinta, pe care o primeste cugetarea lui n fiecare zi si cum din pacea aceasta se ntoarce deodata spre tulburare, chiar cnd nu este nici o pricina; si cum ajunge n mare si negraita primejdie. Acesta este lucrul despre care a scris n chip vadit fericitul Macarie cu multa purtare de grija si srguinta, ca sa le fie spre aducere aminte si nvatatura fratilor: Omul sa nu se ncline n timpul schimbarii ce-i vine din cauza mpotrivirilor, spre deznadejde, caci celor ce se afla n starea curatiei, pururea li se ntmpla caderi precum se ivesc n aer valuri de racoare, chiar fara a fi ei cu negrija si n nenfrnare. Ba mai mult, chiar cnd umbla dupa rnduiala, li se ntmpla caderi, care se mpotrivesc tintei voii lor. (Macarie Egipteanul) Deci, ce spune fericitul? Ca se ntmpla schimbari n fiecare, ca si n aer. ntelegi ce vrea sa spuna prin cuvntul fiecare? Anume, ca si firea este una, deci, ca sa nu socotesti ca a vorbit numai despre cei nedesavrsiti si mai de jos, iar cei desavrsiti ar fi liberi de schimbare si ramn statornic neclintiti n aceeasi stare, fara gnduri patimase precum zic euthitii, de aceea a spus n fiecare. Cum aceasta Macarie? Tu zici: Acum domneste racoare si dupa putin vine arsita, sau poate acum e grindina iar mai trziu e vreme buna. Si asa se ntmpla spre ntarirea noastra si n noi: acum este razboi, acum e ajutorul harului. Un timp, sufletul se gaseste n iarna, asupra lui ridicndu-se valuri aspre si iarasi vine o schimbare, caci harul cerceteaza si umple inima de bucuria si de pacea cea de la Dumnezeu, aratnd gnduri ntelepte si pasnice. Aceste gnduri ntelepte le arata aici, dndu-ne sa ntelegem ca cele dinainte au fost dobitocesti si necurate. Avva Macarie ndeamna zicnd: Daca dupa aceste gnduri ntelepte si blnde urmeaza vreo ispita, sa nu ne ntristam si sa nu ne deznadajduim, iar n ceasul odihnei n har sa nu ne mndrim, ci n vremea bucuriei sa asteptam necazul. Cunoaste ca toti sfintii au fost n aceasta stare. Cta vreme suntem n lumea aceasta, ni se ascunde belsugul harului cnd vin aceste ispite, caci n toata ziua si n tot ceasul se cere de la noi dovedirea iubirii noastre fata de Dumnezeu n lupta cu ispitele. Asa se tine drumul nostru drept, iar cel ce voieste sa se abata de la aceasta, sau sa se schimbe, s-a facut partea lupilor. (Macarie Egipteanul)

Despre pocainta, curatie si desavrsire.

Strabaterea ntregului drum al mntuirii consta n acestea trei: n pocainta, n curatie si n desavrsire. Si ce este curatia pe scurt? O inima miloasa pentru firea zidita.

Definitia aceasta a curatiei inimii ne arata ca inima necurata este inima nemiloasa, deci egoista. Ea implica considerarea pacatelor ca forme ale egoismului, ale rigiditatii, osificarii, duritatii, mpietririi, racelii, nchiderii fata de toti si de toate, deci si fata de Dumnezeu, Care le-a facut pe toate. De aceea pacatul este moartea sufletului.
Pocainta este o moarte ndoita si de buna voie fata de toate, iar inima miloasa este arderea inimii pentru toata zidirea, pentru oameni, pasari, animale si chiar pentru demoni. (Isaac Sirul)

Gndirea adevarata este prin excelenta existentiala; ea creste din experienta vietii traite. nchipuirile unei gndiri abstracte, care nu traduce aceasta experienta ancorata n realitate, nu sunt produsele unei gndiri adevarate.
Iubirea de ntelepciune, n duhul virtutii, poate pricinui nepatimirea gndirii, dar nu nepatimirea firii. Prin ea (nepatimirea gndirii), vine n minte harul unei placeri dumnezeiesti. Cel ce a facut experienta ntristarii si placerii s-ar putea numi om cercat, ca unul ce a cunoscut, prin cercare, starile placute si neplacute ale trupului; desavrsit este, nsa, numai cel ce a biruit cu puterea ratiunii placerea si durerea trupului; om ntreg este cel ce a pastrat, prin nazuinta statornica spre Dumnezeu, neschimbate deprinderile dobndite prin faptuire si contemplare. (Maxim Marturisitorul)

Pentru aceasta s-a socotit ca discernamntul este mai mare dect toate virtutile, caci cei n care se iveste acesta, prin bunavointa lui Dumnezeu, pot sa deosebeasca n chip limpede lucrurile dumnezeiesti si cele omenesti, vederile tainice si ascunse.

Cel ce a dobndit toate virtutile, si-a subtiat firea, sau ochiul ei sufletesc n asa masura ca distinge n chip limpede cele dumnezeiesti si cele omenesti, adica tot ce e tainic si ascuns pentru altii. El a cstigat o asa zisa clar-vedere, o putere de identificare a specificului fiecarei persoane, a starii ei dintr-un moment sau altul, a prezentei realitatilor dumnezeiesti n oameni si n lucruri.

Despre cele cinci lucrari ale linistirii dinti si oarecum introducatoare a ncepatorilor; despre rugaciune, cntare, meditatie si lucrul minilor
Cel ce ncepe a se linisti trebuie sa petreaca ziua si noaptea n cinci lucrari, prin care slujeste lui Dumnezeu. nti n rugaciunea de pomenire a Domnului Iisus Hristos, introdusa prin respiratia pe nas, n chip linistit n inima, si iarasi scoasa afara, cu buzele nchise, fara nici un alt gnd sau nchipuire. Ea se savrseste odata cu nfrnarea cuprinzatoare, adica de la pofta stomacului, de la somn si de la lucrarile celorlalte simturi, nauntru chilia, n smerenie sincera. Apoi, n cntare si n citiri din Psaltire, din Apostoli si din Sfintele Evanghelii, din scrierile de Dumnezeu purtatorilor si Sfintilor Parinti si din capetele despre rugaciune si despre trezvie. Dupa acestea sa treaca la amintirea pacatelor nsotita de durerea inimii si n gndirea la judecata lui Dumnezeu, la moarte, la chinuri sau la bucuriile ce ne asteapta, nsotite nencetat de lucrul minilor, pentru alungarea trndaviei. Apoi iarasi sa se ntoarca la rugaciune, chiar daca aceasta cere oarecare sila, pna ce mintea se va obisnui sa scape usor de mprastiere prin ocuparea deplina cu Domnul nostru Iisus Hristos, prin pomenirea nentrerupta a Lui, prin ndreptarea spre camara dinauntru, sau spre locul ascuns al inimii si prin nradacinarea nencetata n ea. Srguieste-te sa intri n camara cea din launtrul tau si vei vedea camara cereasca, pentru ca aceasta si aceea una sunt si prin aceeasi intrare le vezi pe amndoua. (Isaac Sirul) Inima crmuieste tot organismul si cnd harul ia n stapnire ntinderile inimii, mparateste peste toate gndurile si madularele. Acolo fiind mintea si gndurile sufletului, n acel loc deci trebuie vazut daca si-a nscris harul Prea Sfntul Duh legile Sale n organul conducator, tronul harului, unde se afla mintea si toate gndurile sufletului n inima. (Maxim Marturisitorul)

Sfntul Maxim sustine opinia ca mintea se afla n inima sau ca inima stapneste asupra ei. Inima reprezinta sensibilitatea ntelegatoare a ntregii noastre fiinte. Ea este deschisa spre infinitatea lui Dumnezeu si sesizeaza adncul specific al fiecarei persoane omenesti. Numai prin activarea inimii omul ajunge la discernamntul prin care se cunoaste profund pe sine, pe Dumnezeu si pe altii. Acest discernamnt este si el o vedere a infinitatii lui Dumnezeu si a indefinitului propriu si al altora n Dumnezeu. ntinderea inimii actualizeaza indefinitul ei n Dumnezeu; el e activat numai prin har, prin strabaterea lui Dumnezeu cu infinitatea Sa n inima. De aceea omul duhovnicesc se sileste sa-si readuca mintea n inima din mprastierea ei nefireasca n cele din afara si marginite. Desigur, cele din afara pot fi privite si de mintea aflatoare n inima, dar atunci mintea le vede nu numai n suprafata lor si n simpla lor capacitate de satisfacere a trebuintelor trupesti, ci ele i devin simboluri transparente pentru suportul lor ultim si infinit, care este Dumnezeu.

De unde trebuie sa nceapa cei ce voiesc sa se linisteasca potrivit ratiunii, care este nceputul, naintarea si desavrsirea acestei lucrari.
Aceasta e lucrarea prima si oarecum introducatoare a vechilor monahi care se hotarasc sa se linisteasca potrivit ratiunii. Ei trebuie sa nceapa de la frica lui Dumnezeu si de la mplinirea dupa putere a tuturor poruncilor ndumnezeitoare, de la negrija de toate lucrurile cu rost si fara rost si, nainte de toate, de la credinta si de la departarea deplina de la cele potrivnice, de la

nazuinta curata spre Cel ce este cu adevarat; sa creasca prin credinta care nu e rusinata si sa nainteze la masura vrstei plinatatii lui Hristos (Efeseni 4, 13), prin dragostea ntreaga dumnezeiasca, fierbinte si desavrsita, nascuta din rugaciunea curata si nemprastiata n inima, prin rugaciunea duhovniceasca nemiscata si neclintita si prin iesirea (extazul), singura si nemijlocita, izvorta din desavrsita iubire, spre Cel Unul, prin rapirea si unirea cu Cel dorit la culme. Aceasta este naintarea si ntinderea neratacita prin faptuire spre vedere (contemplare). Pe aceasta patimind-o dumnezeiescul proroc David si schimbndu-se cu acea fericita schimbare (Psalmi 76, 10), a strigat cu tarie: Eu am spus ntru uimirea mea (extazul meu): tot omul este mincinos (Psalmi 115, 2). Iar un altul dintre cei mari ai Vechiului Testament a spus: Cele ce ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, pe acelea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El (Isaia 6, 4; I Corinteni 2, 9). Iar marele Pavel, ncheind acestea, adauga: Dar noua ni le-a descoperit prin Duhul Sau caci Duhul toate le cerceteaza, pna si adncurile lui Dumnezeu (I Corinteni 2, 10).

Despre regula linistirii celor ncepatori


Datoria ncepatorilor este sa nu iasa mereu din chilia lor si sa se fereasca de ntlnirea si vederea tuturor, afara de cazul unei mari trebuinte; dar si atunci, cu luare aminte, cu toate masurile de asigurare si foarte rar. Cu privire la orice lucru sa staruie n a tine amintirea gndului la Dumnezeu, ca mai mare este ajutorul ce-ti vine din pazire, dect ajutorul din fapte. (Isaac Sirul) Odihna vatama numai pe cei tineri, dar mprastierea si pe tineri si pe batrni. (Isaac Sirul) Linistea face moarte simturile din afara si trezeste miscarile dinauntru, iar petrecerea n cele dinafara pricinuieste cele dimpotriva, adica trezeste simturile din afara si face moarte miscarile dinauntru. (Isaac Sirul) Se linisteste acela care se straduieste sa-si nchida partea netrupeasca n casa trupeasca, lucru cu adevarat minunat. (Ioan Scararul) S-a linistit acela care a spus: Eu dorm dar inima mea vegheaza. (Ioan Scararul) nchide trupului usa chiliei si grairii usa limbii si duhurilor poarta dinauntru. (Ioan Scararul)

Despre rugaciunea curata prin luare aminte si trezvie


Rugaciunea ce se savrseste nauntrul inimii, nsotita de luarea aminte si trezvie, fara vreun alt gnd, deci si fara nici o nalucire, face mintea prin cuvintele: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, sa se ntinda n ntregime spre nsusi Domnul Iisus Hristos, pomenit n chip nematerial si negrait; iar prin cuvntul: miluieste-ma, o face sa se ntoarca si sa se miste spre ea nsasi, nesuportnd sa nu se roage pentru sine. naintnd prin cercare, n chip unitar, spre iubire, se ntinde cu totul spre nsusi Domnul Iisus Hristos, dupa ce a cstigat ncredintarea limpede despre lucrul de-al doilea.

Omul a trebuit sa se convinga nti despre trebuinta de a fi miluit, ca sa se ntinda apoi spre Hristos prin pomenirea Lui si prin cererea milei Lui. Dar apoi si simtirea iubirii lui Hristos l face sa ceara mila Lui pentru pacatele sale. El se misca de la o simtire la alta, adica de la simtirea lui Hristos la simtirea pacatoseniei sale si invers, ca ntr-un cerc.
Dumnezeiestii Parinti nu ne-au predat toti, totdeauna, rugaciunea ntreaga, ci unul ntreaga, altul jumatate, al treilea, o parte, iar unul altfel, poate dupa puterea si starea celui ce se roaga. Dumnezeiescul Gura de Aur ne-o preda ntreaga, zicnd: Va ndemn fratilor, sa nu calcati sau sa nesocotiti niciodata canonul rugaciunii, caci am auzit cndva pe Parinti zicnd: Ce fel de calugar este acela care nesocoteste dau calca canonul? Ci fie de mannca, fie de bea, sade, slujeste, fie ca e n calatorie, fie ca face altceva, dator e sa zica: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma, ca pomenirea aceasta a numelui Domnului nostru Iisus Hristos sa ntarte pe vrajmasul spre razboi. Caci toate poate sa le afle sufletul care se sileste, prin amintire, fie rele, fie bune. Mai nti poate sa vada nauntru inimii raul si apoi cele bune, caci amintirea poate sa miste pe balaur si tot amintirea poate sa-l umileasca.

Amintirea este astfel nu numai un act subiectiv, ci si o ntlnire cu un alt subiect nevazut, asa cum orice simt si gnd ne prilejuieste ntlnirea cu o realitate obiectiva corespunzatoare.

Amintirea poate sa dea pe fata pacatul care locuieste n noi si amintirea poate sa-l mistuie si sa miste toata puterea dusmanului din inima. Amintirea poate sa biruiasca pacatul si sa-l dezradacineze n parte, caci numele Domnului Iisus Hristos, cobornd n adncul inimii, smereste pe balaurul ce stapneste pe ntinderile ei, iar sufletul l mntuieste si l face viu. Staruie, deci, nencetat, ntru numele Domnului Iisus, ca inima sa nghita pe Domnul si domnul sa nghita inima, cele doua facndu-se una. Dar acest lucru nu este pentru o zi sau doua, ci pentru un timp ndelungat, caci e nevoie de multa lupta si de multa vreme ca dusmanul sa fie scos si pentru ca sa se salasluiasca Hristos.

Amintirea sau pomenirea este o forta care produce o stare noua n fiinta noastra, sau n inima. Ea aduce pacatul cnd se gndeste la el cu placere si creeaza deprinderea patimii sau l dezradacineaza cnd e pomenit des numele lui Hristos, ntiparind puterea Lui n inima. (Ioan Gura de Aur)
Trebuie sa te ntaresti si sa-ti strunesti mintea, sa o frnezi, sa pedepsesti tot gndul si toata lucrarea celui viclean prin chemarea Domnului nostru Iisus Hristos.

Daca amintirea pacatului vine cu usurinta de la sine, pomenirea lui Hristos cere efort, cere o nfrnare a mintii de la amintirea pacatului, caci prin aceasta pomenire ea lupta mpotriva amintirii pacatului si alunga orice alt gnd. (Ioan Gura de Aur)
Unde sta trupul, acolo sa fie si mintea, ca nimic altceva sa nu se afle la mijloc ntre Dumnezeu si inima ca un perete despartitor, sau ca un zid care sa ntunece mintea si sa o desparta de Dumnezeu. Iar daca ceva rapeste mintea, nu trebuie sa zaboveasca n gnduri, ca nu cumva consimtirea cu gndurile sa i se socoteasca drept fapta naintea Domnului naintea judecatii, cnd Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor (Romani 2, 16). Opriti-va deci, de la toate si staruiti n Domnul Dumnezeul vostru, pna se va ndura de voi (Psalmi 122, 3), si nu cereti nimic altceva de la Domnul Slavei dect numai mila. Pe aceasta cernd-o, cereti-o cu inima smerita si ndurerata, strignd ziua si noaptea: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma, si fortati mintea voastra la lucru acesta pna la moarte.

Adica mintea sa nu umble, n vreme ce trupul sta adeseori ntr-un loc, cta vreme mintea vagabondeaza nencetat. Sa nvete si mintea la trup, sa stea uneori nemiscata. Dar, desigur, ea trebuie sa stea n gndul la Dumnezeu. Daca umbla prin tot felul de gnduri, acestea se interpun ntre minte si Dumnezeu. Dar cuvintele unde sta trupul, acolo sa fie si mintea, mai au si alt nteles. Sa nu stea trupul vreodata uitat de minte; ci constiinta sa ia seama la fiecare situatie n care se afla trupul, caci numai prin constiinta viata omului este legata de Dumnezeu. La rndul ei, constiinta este treaza numai atunci cnd ea este legata de Dumnezeu. Cnd aceasta legatura nu mai functioneaza, ntre inima nsasi si Dumnezeu s-a interpus vreun gnd care o separa de Dumnezeu, ca un zid despartitor, care ntuneca mintea. Cnd un astfel de gnd rapeste mintea, aceasta se ntmpla numai pentru o clipa, caci zabovirea n el este o consimtire care va fi socotita la Judecata din urma ca fapta. Se stie ca omul nainteaza spre pacat prin patru trepte: atacul (aparitia unui gnd ispititor n minte), convorbirea cu el, consimtirea si fapta. mpotriva tuturor acestor trepte trebuie sa se lupte cu pomenirea numelui lui Iisus. Ea tine constiinta permanent treaza. n sfrsit se fereste de gnduri si prin faptul ca nu se gndeste la multe lucruri, ca sa le ceara de la Dumnezeu prin rugaciune, ci cere numai mila Lui. Aceasta nu e atta un gnd precis, marginit, ci o stare existentiala de suflet. Cnd se cer lucruri precise, mintea se poate ngusta dupa ele. Cernd mila, cere totul, n mod nehotarnicit, nu n mod precizat, deci se mplineste si prin aceasta cerinta ca mintea sa iasa din ngustarile ce i le produc gndurile definite, cnd vrea sa faca experienta lui Dumnezeu cel nesfrsit.
Lucrul acesta are nevoie de multa fortare, pentru ca strmta e poarta si plina de necazuri calea ce duce la viata si cei ce se forteaza intra n ea. Caci mparatia cerurilor este a celor ce o iau cu sila. Va ndemn, deci, sa nu despartiti inimile voastre de Dumnezeu, ci staruiti si paziti-le totdeauna cu pomenirea Domnului Iisus Hristos, pna ce se va sadi numele Domnului nauntrul inimii si nu va mai cugeta la nimic altceva, ca sa se mareasca Hristos n voi. (Ioan Gura de Aur) A zis si marele Pavel despre Domnul Iisus: De vei marturisi cu gura ta pe Domnul Iisus si vei crede cu inima ta ca Dumnezeu L-a ridicat pe El din morti, te vei mntui. Caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mntuire si iarasi: Nimeni nu zice Domnul Iisus dect numai n Duhul Sfnt (I Corinteni 12, 3). A adaugat n Duhul

Sfnt , adica atunci cnd inima primeste lucrarea Duhului Sfnt, prin care se roaga. Iar acesta este a celor ce au naintat si sau mbogatit cu Hristos, care locuieste n chip vadit n ei. Lucruri asemanatoare spune si Sfntul Diadoh: Cnd i nchidem mintii toate iesirile cu pomenirea lui Dumnezeu, ea cere o ocupatie care sa dea de lucru harniciei ei. trebuie sa-i dam deci, rugaciunea: Doamne Iisuse prin care si poate mplini n chip deplin scopul. Caci nimeni nu spune Domnul Iisus dect numai n Duhul Sfnt. Dar acest cuvnt trebuie sa-l cugete nencetat asa de strns n camarile sale, nct sa nu se abata nicidecum la niscaiva nchipuiri. Toti cei care vor cugeta nencetat la acest slavit si mult iubit nume n adncul inimii, vor putea sa vada cndva si lumina mintii, pentru ca daca e tinut cu toata grija de catre cugetare, el arde toata pata de pe fata sufletului, printr-o simtire puternica, caci Dumnezeul nostru este foc mistuitor (Evrei 12, 29). Ca urmare, Domnul atrage sufletul lui la iubirea puternica a slavei Sale, caci zabovind numele acela slavit si prea iubit, prin pomenirea lui de catre mine, caldura inimii, sadeste n ea, fara ndoiala, deprinderea de a iubi bunatatea Lui, nemaifiind nimic care sa o mpiedice. Acesta este margaritarul cel de mult pret pe care-l poate agonisi cineva vnznd toata averea sa, ca sa aiba o bucurie negraita de aflarea lui. (Diadoh al Foticeii) Sfntul Isihie nfatiseaza pe Hristos, scriind astfel: Cnd sufletul va fi zburat prin moarte n vazduh, avnd n sine si pentru sine, n portile ceresti, pe Iisus, nu se va mai teme nici acolo de vrajmasii sai, ci va grai si atunci din porti catre ei cu ndrazneala ca si acum. Numai sa nu slabeasca pna la iesirea lui, ci sa strige catre Hristos Iisus ziua si noaptea si el va face izbavirea mai degraba, dupa fagaduinta Lui nemincinoasa si dumnezeiasca, pe care a dat-o, vorbind despre judecatorul nedrept: Zic voua ca o va face si n viata de acum si dupa iesirea lui din trup (Luca 18, 1-8). (Isihie Sinaitul) Sfntul Ioan Scararul vorbeste tot numai de Iisus cnd scrie: Biciuieste pe vrajmas cu numele lui Iisus caci nu este arma mai tare n cer si pe pamnt. Rasuflarea ta sa se lipeasca de pomenirea lui Iisus si atunci vei cunoaste folosul inimii. (Ioan Scararul) Nu numai la amintitii de Dumnezeu purtatori Parinti si la urmasii lor poate afla cineva pomenite tainic aceste cuvinte ale sfintitei rugaciuni, ci, nainte de ei, si la nsisi Apostolii dinti si corifei, adica la Petru, Pavel si Ioan: Nimeni nu poate spune Domnul Iisus dect numai n Duhul Sfnt. (I Corinteni 12, 3) Harul si adevarul s-au facut prin Iisus Hristos. (Ioan 1, 17) Tot duhul care marturiseste pe Iisus Hristos venit n trup, de la Dumnezeu este. (I Ioan 4, 2) Fruntasul ucenicilor lui Hristos, la ntrebarea Mntuitorului si nvatatorului, adresata apostolilor: Cine spun oamenii ca sunt Eu?, a raspuns, dnd preafericita marturisire: Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu (Matei 16, 16) Priveste rnduiala si legatura acestor cuvinte cu totul deosebita, avnd n ea ntiparita ntelepciunea cea de sus, caci unul zice Domnul Iisus, altul Iisus Hristos, iar al treilea: Hristos, Fiul lui Dumnezeu. n felul acesta unul urmeaza celuilalt si toti se leaga nemijlocit de altul prin conglasuirea si legatura acestor cuvinte ndumnezeitoare. Caci poti vedea cuvntul fiecaruia legndu-se de sfrsitul cuvntului celuilalt, pe care-l are ca nceput, si astfel naintnd, sare al treilea Acelasi lucru l vezi privind la adaosul privitor la Duhul, caci fericitul Pavel spune ca nimeni nu poate spune Domnul Iisus dect numai n Duhul Sfnt, iar Duhul Sfnt stnd la sfrsit, e folosit de Ioan cel cu glas de tunet, ca nceput, zicnd: Duhul care marturiseste pe Iisus Hristos venit n trup, este din Dumnezeu. Iar acestea le-au pus n ordine nu de la ei nsisi, ci miscati de mna Preasfntului Duh, pentru ca marturisirea dumnezeiescului Petru s-a facut prin descoperire n Duhul Sfnt, si aceasta deoarece toate le lucreaza unul si acelasi Duh, mpartind deosebit fiecaruia precum voieste. (I Corinteni 12, 11) Astfel, frnghia ntreita si de nedesfacut (Eccleziast 4, 20) a rugaciunii ndumnezeitoare, urzita, tesuta si mpletita cu mare ntelepciune si pricepere, trece si la cei din timpul nostru, fiind pastrata n acelasi fel. Dumnezeiestii Parinti de dupa aceea au legat cuvntul miluieste-ma de aceste doua cuvinte izbavitoare ale rugaciunii (Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu), mai ales pentru vei prunci , sau ncepatori si nedesavrsiti n virtute. Caci cei naintati si desavrsiti n Hristos se ndestuleaza cu rostirea si gndirea fiecaruia din aceste cuvinte, adica cu Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ba uneori si numai cu numele Iisus, pe care si-l ntiparesc nauntru si-l mbratiseaza cu lucrarea ntreaga a rugaciunii, umplndu-se prin el de o placere si de o bucurie negraita, care covrseste toata mintea, toata vederea si tot auzul. Astfel, de trei ori fericitii, ajungnd n afara de trup si de lume, si nchid simturile prin darul si harul dumnezeiesc si cuceriti de iubire ca de o betie fericita, se curata, se lumineaza si se desavrsesc, ca unii ce oglindesc de acum, ca o arvuna, harul mai presus de fire, fara nceput si necreat al dumnezeirii mai presus de fiinta.

Sunt de remarcat aici doua lucruri. nti ca rugaciunea lui Iisus poate avea forme diferite. Pentru cei naintati ajunge si o repetare nencetata a numelui lui Iisus, fie chiar numai cu gndul. Al doilea, ca acest nume singur, repetat cu simtirea dragostei, poate umple pe ce-l repeta de o placere si de o bucurie negraita mai presus de minte, care-l face sa se simta afara de trup, de auzire si de vedere.

Simturile lor sunt coplesite de simtirea launtrica produsa de har. Iubirea lui Hristos care-i cucereste e ca o betie (Grigorie de Nyssa), care i curata de orice patima pentru altceva afara de Hristos, i lumineaza prin constiinta prezentei lui Hristos si-i desavrseste, facndu-i sa nu simta altceva dect iubirea curata de Hristos si de oameni. Repetarea nencetata a numelui lui Hristos e socotita astfel, prin iubirea de Hristos ce o produce, forta trecerii prin cele trei etape principale ale urcusului duhovnicesc, prin care urca chiar si cetele ngeresti, dupa Dionisie Areopagitul (curatire, iluminare, desavrsire). Repetarea numelui lui Iisus este unita cu un dinamism ascendent necontenit al sufletului.
Ei se ndestuleaza cu singura pomenirea si cugetarea fiecaruia din numirile aratate ale Cuvntului Dumnezeu-Om si prin ea sunt nvredniciti sa fie ridicati la rapiri, la cunostinte si descoperiri negraite n Duh.

Fiecare din numirile lui Iisus deschide orizonturi superioare si cuprinde continuturi din care sufletul se poate nalta la nesfrsit. n fiecare este o putere de rapire la cunostinte si descoperiri care nu vin de la om si de la firea creata. Fiecare este o poarta pentru alta si alta revelatie ascunsa n Iisus, poarta pe care o deschide Duhul Sfnt prin iubirea ce o trezeste n suflet.
Asigurarea clara si ncredintarea nendoielnica a acestora ne-a dat-o n chip luminos preadulcele si iubitorul de suflet, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ale carui cuvinte si fapte si ale carui spuse, sunt dupa El nsusi, Duh si viata, cnd a zis:

Fara de Mine nu puteti face nimic. (Ioan 6, 63) De veti cere ceva n numele Meu, va voi face. (Ioan 14, 14)

Cuvintele lui Hristos sunt fapte pentru ca produc efecte n suflete si n fiinta omului credincios. Dar ele au produs si lumea. Chiar cuvintele omului, rostite cu putere si convingere, sunt fapte pentru ca produc nstari noi n cei ce le primesc. Cuvintele lui Hristos mai sunt fapte si pentru ca au n ele puteri care produc stari noi n suflete si, prin suflete, n trupuri si n cele din afara. Cuvintele Lui sunt fapte, pentru ca ele iradiaza Duh si viata, Duhul si viata Lui. Fiecare comunica prin cuvinte si ceva din el nsusi, comunica putere si duh pe masura puterii si duhului lui si a vointei de primire din partea auzitorilor. Aceasta ne ajuta sa ntelegem cum toate au fost facute la nceput prin cuvntul lui Dumnezeu si cum lucrurile sunt chipurile cuvintelor Lui.

ncepatorii pot, si ei, sa se roage uneori cu toate cuvintele rugaciunii, alteori cu o parte a ei, dar nencetat si nauntru inimii si sa nu schimbe mereu cuvintele.
Este ngaduit ncepatorilor sa se roage uneori cu toate cuvintele rugaciunii, alteori cu o parte a ei, dar nauntru inimii nencetat, caci: Cel ce petrece pururi n inima sa, iese fara ndoiala din cele frumoase ale vietii caci umblnd n Duh, nu poate sti de poftele trupului (Galateni 5, 16). Unul ca acesta, facndu-si plimbarile n cetatea ntarita a virtutilor, are virtutile nsesi ca pazitori la portile vietuirii sale curate. De aceea, uneltirile dracilor mpotriva lui ramn fara efect. (Diadoh al Foticeii). Cel ce cerceteaza sufletul sau n tot ceasul, se bucura n inima lui de descoperiri, iar cel ce-si aduna vederea (contemplarea) lui nauntru, vede n sine stralucirea Duhului. Cel ce dispretuieste orice naltare, vede pe Stapnul sau nauntru inimii sale. (Isaac Sirul).

Cine se obisnuieste sa se cerceteze mereu ajunge n mod sigur la descoperiri de taine tot mai subtiri n cutele sufletului sau si prin ele la vederea luminii Duhului. Caci sufletul e vazut tot mai mult ca nestnd de sine, si avnd tot ce se misca n

el curat de la Dumnezeu. Cine priveste numai la cele din afara se nalta pe sine, el nu poate vedea pe Stapnul tuturor. Se crede pe sine stapn al lor. Cine priveste n sine, nu se mai nalta si de aceea vede pe Stapnul tuturor. Nu se mai nalta pentru ca si da seama ct de putin se poate stapni si cuprinde n sine nsusi n miscarea complexa a vietii sale indefinite.
De aceea nu se cuvine a schimba mereu cuvinte rugaciunii, ca nu cumva, prin schimbarea si mutarea lor continua, mintea sa se obisnuiasca cu nestatornicia si cu abaterile si sa se faca usor de furat si fara roade, ca pomii mereu mutati si saditi n alta parte.

Rodul rugaciunii nauntrul inimii are nevoie de timp ndelungat, de lupta si de silire, tot binele dobndindu-se cu multa osteneala si dupa timp ndelungat.
Rugaciunea nencetata nauntru inimii si cele mai presus de ea nu se agonisesc n chip simplu si la ntmplare si prin osteneala putina si scurta, chiar daca se ntmpla unora, cu totul rar, si aceasta, prin vreo economie negraita. Ci are nevoie, pentru dobndire, de timp ndelungat, de osteneala si de nevointa trupeasca si sufleteasca si de multa fortare, caci potrivit partii ce ni s-a dat din darul si harul, de care nadajduim sa ne mpartasim, trebuie sa contribuim pe masura puterii noastre, si noi cu nevointele noastre la dobndirea ei si sa strabatem timpurile trebuitoare pentru acestea. Iar scopul ei este, dupa Sfintii nvatatori, sa scoatem pe vrajmas din ntinderile inimii si sa salasluim n ea, n chip vadit, pe Hristos. Cel ce voieste sa vada pe Domnul, se sileste sa-si curete inima prin pomenirea nencetata a lui Dumnezeu, si asa, n lumina ntelegerii Lui, va vedea n tot ceasul pe Domnul. (Isaac Sirul) Daca lucrarea dinauntru nu va ajuta, mpreuna cu Dumnezeu, omului, n zadar se osteneste spre cele dinafara, caci lucrarea dinauntru, facuta cu osteneala inimii aduce curatie; curatia, adevarata linistire a inimii; linistirea, smerenia; smerenia face pe om locuinta lui Dumnezeu si din locuinta aceasta sunt alungati demonii odata cu patimile. Omul se face astfel biserica lui Dumnezeu, plina de sfintenie, plina de curatie si de har. Fericit e, deci, acela care vede pe Domnul n cele dinauntru ale inimii si-si varsa cererea sa, nsotita de plns naintea bunatatii Lui. (Varsanufie cel Mare)

E de remarcat aceasta derivare a linistii din curatia inimii. Numai patimile framnta si sfsie inima omului. De aceea numai unde e Dumnezeu este liniste. Numai din puterea Lui se elibereaza omul de framntarile sau lucrurile trecatoare, din trecerea pasionata de la unul la altul, sau din grija pasionata de a avea pe unul sau pe altul.
E nevoie de multa nevointa si de timp ndelungat n rugaciuni, ca sa aflam, n starea netulburata a ntelegerii, alt cer al inimii, n care locuieste Hristos, cum zice Apostolul: Oare nu stiti ca Iisus Hristos locuieste ftru voi? Afara, doar, daca nu cumva sunteti necercati. (II Corinteni 13, 5) (Ioan Carpatiul) Rami nencetat cu numele domnului Iisus, ca sa nghita inima pe Domnul si Domnul inima, astfel cele doua facndu-se una. Dar lucrul acesta nu este pentru o zi sau doua, ci pentru un timp ndelungat, caci avem nevoie de multa lupta si vreme ca sa fie scos vrajmasul si sa se salasluiasca Hristos. (Ioan Gura de Aur)

Despre rugaciunea inimii care nu este curata si cum se poate ajunge la rugaciunea curata si nemprastiata.
Prin staruirea n regula amintita a rugaciunii curate si nemprastiate a inimii, chiar daca, poate, ea nu e nca curata si nemprastiata, din pricina piedicilor ce i le pun starile de mai nainte si gndurile, cel ce se nevoieste ajunge la deprinderea de a se ruga n chip nesilit, nemprastiat, curat si adevarat. Adica, ajunge la deprinderea ca mintea lui sa staruie n inima si sa nu o introduca cu fortare, sau fara luare aminte prin respiratie si iarasi sa sara de acolo, ci sa staruie pururea n ea si sa se roage astfel nencetat. Cel ce nu are rugaciunea curata de gnduri, nu are arma n razboi, iar rugaciune numesc pe aceea care se lucreaza nencetat n adncurile inimii, ca prin chemarea lui Iisus Hristos, vrajmasul ce ne razboieste n chip ascuns sa fie biciuit si ars. (Isihie Sinaitul)

Fericit este acela care s-a lipit cu cugetarea de rugaciunea lui Iisus si-L striga pe El nencetat n inima, cum sa unit aerul cu trupurile noastre, sau flacara cu ceara. (Isihie Sinaitul)

Cugetarea nu mai are alt continut dect rugaciunea lui Iisus, dar aceasta nu nseamna o ngustare a cugetarii, ci o adncire si o largire a ei n oceanul nesfrsit de ntelesuri si de lumini ale lui Dumnezeu patruns de umanitatea lui Hristos si prin ea n gndirea si viata noastra. Pe calea acestei rugaciuni ajungem sa ntelegem care este largimea si lungimea, adncimea si naltimea, iubirii lui Hristos, cea mai presus de cunostinta, ca sa ne umplem de toata bunatatea lui Dumnezeu (Efeseni 3, 18-19).
Strabatnd soarele deasupra pamntului se face ziua, iar numele sfnt si preacinstit al Domnului Iisus stralucind nencetat n cugetare, va naste nenumarate ntelesuri ce lumineaza asemenea soarelui. (Isihie Sinaitul)

Despre rugaciunea nemprastiata si curata a inimii si despre caldura ce se naste din ea.
Rugaciunea curata si nemprastiata a inimii este aceea din care se naste o oarecare caldura n inima, potrivit cu ceea ce s-a scris: nfierbntatu-sa inima mea nauntru meu si n cugetarea mea se va aprinde foc (Psalmi 38, 4). Acesta-i focul pe care Iisus Hristos a venit sa-l arunce pe pamnturile inimilor noastre (Foc am venit sa arunc pe pamnt si ct as fi voit sa se fi aprins. Luca 12, 49) care mai nainte erau purtatoare a maracinilor patimilor, iar acum sunt prin har, purtatoare de Duh. Aceasta a facut odinioara si cu Cleopa si nsotitorul lui, cnd i-a ncalzit si i-a nflacarat sa strige, iesiti din ei (extaz), unul catre altul: Oare nu era inima noastra arznd n noi pe cale? (Luca 24, 32). Dar zice si Ioan cel minunat din Damasc, ntr-un tropar din cele alcatuite de el, catre Preacurata Nascatoare de Dumnezeu: Focul din inima ma mpinge spre cntarea dragostei feciorelnice , iar Sfntul Isaac scrie: Din lucrarea plina de putere se naste caldura nemasurata care se aprinde n inima din gndurile fierbinti ce se misca n cugetare. Aceasta lucrare si paza subtiaza mintea cu caldura lor si-i da vedere.

Lucrarea chemarii nencetate a lui Iisus si ncordarea mentinerii ei are n ea o stare de caldura, caci este ntretinuta de dragostea fata de El. Caldura acestei iubiri subtiaza cugetarea, caci o tine ndreptata catre Cel atotsubtire n comparatie cu lucrurile si cu miscarile ngrosate ale lumii si ale trupului. Subtirimea plina de dragoste fierbinte a mintii fata de Cel atotsubtire o face patrunzatoare, deci capabila de vederi, sau de intuitii subtiri. Aceste vederi la rndul lor nasc caldura curata, sau gnduri fierbinti.
Si din caldura aceasta rasarita n inima din harul vederii, se naste curgerea lacrimilor, iar din lacrimile nencetate, sufletul primeste pacea gndurilor. Din aceasta pace a gndurilor el se nalta la curatia mintii, iar prin curatia mintii, omul vine la vederea tainelor lui Dumnezeu. Dupa acestea ajunge mintea sa vada descoperiri si semne, cum a vazut Iezechiel proorocul. Lacrimile si lovirea capului n vremea rugaciunii si clatinarea lui din pricina caldurii, trezesc caldura dulcetei lor nauntru inimii si dupa iesirea din sine (extaz) cea de lauda, inima zboara spre Dumnezeu si striga: nsetat-a sufletul meu dupa Tine, Dumnezeule, Cel tare, Cel viu. Cnd voi veni si ma voi arata fetei Tale, Doamne? (Psalmi 41, 3), (Isaac Sirul) Iar Scararul zice: Focul, salasluind n inima, a nviat rugaciunea, iar dupa ce s-a naltat la cer, s-a facut coborrea focului n foisorul de sus al sufletului.

Numai focul Duhului a nviat trupul Domnului si L-a naltat la cer, ca apoi din acelasi trup sa se pogoare peste Apostoli, dnd nastere Bisericii, adunarii n Hristos si n Duhul Lui a celor ce cred n El. Numai focul Duhului nvie rugaciunea sau sufletul n stare de rugaciune la cer, sau la Dumnezeu, ca apoi sa coboare iarasi, de si mai sus n sufletul ridicat n foisorul de sus, facndu-l si mai aprins la rugaciune si comunicndu-Se din rugaciunea unuia celorlalti. Rugaciunea nu se produce fara Duhul Sfnt si Duhul Sfnt nu coboara la suflet si nu nalta sufletul dect prin rugaciune. Rugaciunea este forma de nviere si de naltare a sufletului prin Duhul. Ea este forma de lucrare a Duhului n suflet, caci prin ea se uneste sufletul cu Dumnezeu si aceasta vine din lucrarea Duhului Sfnt, care se face punte vie ntre suflet si Dumnezeu, facnd pe om transparent.

Cine este asadar, monahul credincios si ntelept care a pazit caldura sa nestinsa? Si care nu a ncetat, pna la iesirea sa, sa adauge n fiecare zi foc la foc, caldura la caldura, dor la dor si srguinta la srguinta? (Ioan Scararul) Cnd sufletul, odihnindu-se de toate cele din afara, se va uni cu rugaciunea, aceasta nvaluind sufletul l face ntreg arzator, dupa cum focul transforma fierul. Sufletul este acelasi, dar nu mai poate fi atins de cele din afara, dupa cum nu poate fi nici fierul arzator atins. Fericit este cel ce s-a nvrednicit sa se arate n viata aceasta astfel si statura sa, de lut fiind prin fire, si-o vede arzatoare, datorita harului. (Ilie Edicul)

Caldura celui ce se roaga nencetat nu e numai o simtire subiectiva, ci o stare noua a fiintei, devenita arzatoare prin har. Harul arde pacatele din ea si transmite caldura ei celorlalti. Minile naltate la rugaciune se vad, n vietile sfintilor ca niste flacari. Este un foc ce cuprinde toata fiinta, un foc al entuziasmului curat, nicidecum al patimii rusinoase. Este un foc al Duhului care face trupul transparent. Despre aceasta caldura au mai scris si alti Parinti, dar(nici unul n-a ncadrat-o ntr-o dezvoltare a vietii duhovnicesti ca autorii scrierii de fata. Se vede de aici ca acestia, desi se bazeaza n aceasta scriere pe citate straine, le organizeaza ntr-o viziune proprie si unitara. Mai e de remarcat ca desi despre caldura a mai vorbit si Sfntul Grigorie Sinaitul, autorii scrierii de fata nu-l mentioneaza nici n aceasta chestiune, nici n alta. se vede ca n-au fost ucenicii directi ai lui, ei fiind dupa Palama.
Cunoaste ca si o asemenea caldura si are pricina si existenta n noi n multe si felurite chipuri. Acest lucru e vazut din cuvintele spuse de sfinti, caci ne e greu sa spunem ca si din cercarea noastra. Cea mai de capetenie este caldura care se naste din rugaciunea curata a inimii. Aceasta nainteaza si creste nencetat, mpreuna cu rugaciunea si se odihneste (sfrseste) ntro lumina ipostas, adica face pe un astfel de om luminat n ntelesul de ipostasiat n ea.

Care este efectul nemijlocit al caldurii inimii?


Aceasta caldura topeste n chip nemijlocit tot ceea ce mpiedica rugaciunea cea dinti sa se faca rugaciune desavrsit curata. Pentru ca foc est Dumnezeul nostru; si anume - foc ce mistuieste (Evrei 12, 29) rautatea dracilor si a patimilor noastre.

Focul dragostei de Dumnezeu, aprins n noi de Duhul, mistuie orice placere si patima trupeasca sau lumeasca, orice ispita trezita n noi de demoni fata de lucruri marginite, care ne nstraineaza de Dumnezeu, facndu-le sa paleasca n micimea lor, fata de marea frumusete a lui Dumnezeu.
Spune Sfntul Diadoh: Cnd inima primeste cu o oarecare durere fierbinte sagetaturile dracilor, asa nct celui razboit i pare ca primeste sagetile nsesi sufletul uraste cu amar patimile, ca unul ce se afla la nceputul curatirii. Caci, daca nu s-ar ndurera mult de nerusinarea pacatului, n-ar putea sa se bucure mbelsugat de bunatatea dreptatii. Deci cel ce voieste sa-si curete inima sa, s-o nfierbnte continuu cu pomenirea lui Iisus Hristos, avnd-o numai pe aceasta ca cugetare si ca lucrare nencetata. Caci cei ce voiesc sa lepede putreziciunea lor, nu se cade ca uneori sa se roage, iar alteori nu, ci pururi sa petreaca n rugaciune, cu pazirea mintii, chiar daca s-ar afla.

Putreziciune este o moleseala care duce la descompunerea n care subiectul nu mai tine n frna toate puterile si tendintele sale, ndreptndu-le spre Hristos. Ea poate fi biruita numai prin pazirea mintii ca sa nu fie furata de orice fel de gnduri. Acesta este un mare eroism interior, o mare si vie tensiune.
Precum cel ce voieste sa curete aurul, daca lasa sa nceteze focul din cuptor chiar si numai pentru o scurta vreme, face iarasi sa se aseze zgura pe aurul curatit, tot asa si cel ce uneori pomeneste pe Dumnezeu alteori nu, ceea ce pare sa fi cstigat prin rugaciune, pierde prin ntreruperea ei. Este propriu barbatului iubitor de virtute sa topeasca, prin pomenirea lui Dumnezeu, coaja pamnteasca de pe inima, ca astfel topindu-se pe ncet raul prin focul pomenirii Celui Bun, sufletul sa se ntoarca cu desavrsire la fericirea lui fireasca cu si mai multa slava. Astfel, mintea, staruind nempiedicata n inima, se roaga n chip curat si fara ratacire caci rugaciunea este adevarata si neratacitoare atunci cnd mintea pazeste inima n vreme ce se roaga . (Diadoh al Foticeii)

Monah adevarat este acela care pazeste trezvia; si cel ce vegheaza cu adevarat, este monah n inima. (Isihie Sinaitul) Dintr-o astfel de caldura si rugaciune facuta cu luare aminte, sau din rugaciunea curata, se naste n inima dorul si dragostea dumnezeiasca si iubirea fata de numele pomenit al Domnului nostru Iisus Hristos. Caci s-a scris: Fecioarele m-au iubit pe Mine (Cntarea Cntarilor 1, 3-4) si: Ranita de dragoste sunt eu (Cntarea Cntarilor 2, 5) Toate virtutile ajuta mintii sa cstige dragoste dumnezeiasca, dar, mai mult dect toate, rugaciunea curata. Caci prin ea, zburnd spre Dumnezeu, iese toate. (Maxim Marturisitorul)

Despre lacrimile din inima, despre dumnezeiescul dor, despre dragoste


Dintr-o astfel de inima curg foarte multe lacrimi, care curata si ngrasa pe cel ce s-a mbogatit cu ele, dar nu-l seaca si nu-l usuca. Lucrul din urma vine din frica lui Dumnezeu, iar cel dinti din dragostea dumnezeiasca, din dorul si dragostea puternica si nestapnita fata de Iisus Hristos cel pomenit. Caci, fiind cuprinsa de entuziasm, inima striga: Fermecatu-m-ai cu dorul Tau, Hristoase, si m-ai schimbat cu dragostea Ta dumnezeiasca si: ntreg esti, Mntuitorule, dulceata si ntreg, dorirea mea; ntreg, Cel de care nu ma satur, ntreg esti frumusete negraita. Dar striga si Pavel, vestitorul lui Hristos: Dragostea lui Dumnezeu ne strnge pe noi. (II Corinteni 5, 14) Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Oare necazul, sau strmtorarea, prigoana sau golatatea, primejdia sau sabia? (Romani 8, 35) Sunt ncredintat ca nici moartea, nici viata, nici ngerii, nici ncepatoriile, nici stapniile, nici puterile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici naltimea , nici adncimea, nici vreo alta zidire nu ne va putea desparti pe noi de dragostea lui Dumnezeu cea ntru Hristos Iisus, Domnul nostru. (Romani 8, 38-39)

Sa nu cautam cele peste masura


Bine este sa se nvredniceasca cineva de acestea si de toate cele de dupa ele. Dar despre acestea nu e timpul potrivit sa vorbim acum, caci se spune: nu cauta nainte de timp cele ce sunt ale unui anumit timp si binele nu e bine, cnd nu se face bine. Iar dupa Sfntul Marcu: Nu este de folos sa cunoastem nainte de lucrarea celor dinti, cele de pe urma , caci cunostinta ngmfa, pentru lipsa faptelor; iar iubirea zideste, pentru ca toate le rabda (I Corinteni 8,1). Dar ca sa se nvredniceasca de ele, omul trebuie sa se srguiasca si sa se nevoiasca mereu, sa tina tot timpul pomenirea Domnului Iisus Hristos n adncul inimii lui si sa nu o lase afara la suprafata. Despre acest lucru spune fericitul Marcu: De nu se va deschide prin nadejdea deobste si ntelegatoare, ncaperea cea mai dinauntru, mai ascunsa si mai sincera a inimii noastre, nu vom putea cunoaste sigur pe Cel ce locuieste n ea si nu putem sti de s-au primit jertfele noastre de gnduri sau nu.

Despre rvna cea fierbinte, despre aratarea dumnezeiasca si luminarea cea din ipostas a harului
Facnd cineva asa, va scapa usor nu numai de faptele rele, ci si de gndurile patimase si de nalucirile necuvenite, precum s-a scris: Umblati n Duh si pofta trupului nu o veti mplini (Galateni 5, 16). Mai mult, acesta va iesi din tot gndul si din toata nalucirea (nchipuirea), arznd si alungnd, prin rvna lui fierbinte pentru virtute, toata reaua faptuire ce se lucra mai nainte n sine prin simturile si prin mintea sa, mpreuna cu dracii care o sustineau si ntipareau n el rautatea. Spune Sfntul Isaac: nfricosat este dracilor si iubit de Dumnezeu si de ngerii Lui cel ce dezradacineaza cu rvna fierbinte maracinii ce odraslesc din lucrarea vrajmasului n el. El va ajunge la treapta naintata de a avea n sine ncredintarea (simtirea sigura si deplina) iubirii lui Dumnezeu fata de el si a aratarii si salasluirii luminarii ipostasiate si preadumnezeiesti a harului. Iar daca voiesti, poti sa spui ca prin aceasta el revine n chip stralucitor la nobletea si la nvierea duhovniceasca lucrata n noi de sus, prin harul Botezului.

Acesta este Ierusalimul si mparatia lui Dumnezeu, ascunsa n noi, dupa cuvntul Domnului, acest loc este norul slavei lui Dumnezeu, n care nu vor intra dect singuri cei curati cu inima, ca sa vada fata Stapnului lor (Matei 5, 8). Numai sa nu caute acela nsasi aratarea lui Dumnezeu, ca sa nu primeasca pe cel ce este de fapt ntuneric dar se preface n lumina. (Isaac Sirul) Dar cnd mintea lui, fara sa caute, vede o lumina, sa nu o primeasca, dar nici sa o nlature. Caci: Este o lucrare a harului necunoscuta pruncului, si este alta, a rautatii, care se aseamana adevarului. Dar bine este sa nu primeasca acestea, de teama nselaciunii, dar nici sa le anatemizeze, gndindu-se cu teama ca ar putea fi adevarate; ci totdeauna sa alerge la Dumnezeu cu nadejde, caci El recunoaste folosul amndurora. Dar sa fie ntrebat cel ce are har si puterea de la Dumnezeu sa nvete si sa deosebeasca. (Marcu Ascetul)

Despre luminarea adevarata si despre cea mincinoasa lumina dumnezeiasca si cea diavoleasca.
Parintii ne arata n unele din scrierile lor semnele luminarii neamagitoare si a celei mincinoase. Asa a facut si de trei ori fericitul Pavel din Latro, spunnd ucenicului sau acestea: Lumina puterii vrajmase este n chipul focului si scoate fum, si-i asemenea focului supus simturilor; cnd nsa o vede sufletul cumpatat si curatit, e dezgustat si scrbit de ea. Iar lumina buna a Celui bun este foarte placuta si curata si cnd se arata sfinteste si umple sufletul de bucurie si de seninatate facndu-l blnd si de oameni iubitor. (Pavel din Latro)

Despre nchipuiri cuviincioase si necuviincioase


nchipuirile necuviincioase se opun foarte mult rugaciunii curate a inimii si lucrarii unitare si nenselatoare a mintii. De aceea dumnezeiestii Parinti vorbesc de multe ori de ea socotind-o asemenea miticului Dedal cu mai multe chipuri si capete asemanatoare hidrei si ca pe un pod al demonilor. Caci blestematii ucigasi, strabatnd si trecnd prin ea, intra n comunicare cu sufletul amestecndu-se cu el si facndu-l astfel un stup de viespi si o pestera de gnduri sterpe si patimase. O astfel de nchipuire trebuie respinsa cu totul.

n manuscrisele vechi romnesti cuvntul grec fantazie se traducea ntotdeauna cu nalucire. Noi azi deosebim ntre nalucire si nchipuire, prima avnd mai mult sens de halucinatie bolnava.. dar deosebirea dintre aceste doua ntelesuri nu e totdeauna deplina. n orice caz, prin nchipuirea pe care o resping autorii nostri nu se ntelege o simpla idee sau o intuitie noua, ci imaginea unei situatii concrete. Ele pot fi rele cnd au n ele ceva ispititor, dar nu totdeauna sunt rele caci nu totdeauna au ceva negativ n ele. n general, cel ce vrea sa se concentreze n rugaciune, trebuie sa se fereasca cu totul de orice nchipuiri caci ele atrag sufletul la suprafata si-l fac sa treaca de la o nchipuire la alta. ele sunt socotite de autorii nostri ca punti ale diavolului, prin care el nsusi intra n suflet si-l face pe acesta sa iasa din concentrarea n gndirea simpla a lui Dumnezeu cel nempartit si nehotarnicit. Daca gndirea presupune totdeauna un subiect care gndeste, asa si gndirea al carei subiect nu parem sa fim noi nsine, are ca subiect mai adnc n noi, sau n legatura cu noi, un duh rau, sau un demon. El vrea chiar prin nchipuirile parute bune sa ne rupa de la rugaciune, de aceea trebuie respinse si ele n vremea rugaciunii. Dar autorii nostri fac cele ce urmeaza o exceptie cu nchipuiri bune, pentru motivele pe care le nsira.
Cnd voiesti ca din pricina plnsului mpreunat cu zdrobirea inimii si de dragul patrunderii fapturilor sa compari nchipuirea necuviincioasa cu cea dupa Dumnezeu, opune-le pe acestea ca prin cea din urma sa o alungi pe cea dinti. Lovind-o astfel, vei dobndi biruinta alungnd-o cu putere pe cea nerusinata si lasa, si nu numai ca nu-ti va fi pricina de paguba, ci ti va fi mai degraba de cstig, ca unul care ti-ai condus cele ce te privesc cu judecata, fara greseala, ca unul care ai nimicit nchipuirea necuviincioasa prin cea cuviincioasa si ai ranit de moarte pe vrajmasi cu propriile lor arme, ca odinioara dumnezeiescul David pe Goliat.

Este o remarcabila demonstrare a valorii nchipuirii bune pentru nimicirea celor rele, pentru cei ce nu au ajuns la treapta rugaciunii nencetate (de un singur gnd). De acestea se folosesc nsa si cei desavrsiti pentru a comunica experientele lor fara chip celor nedesavrsiti, ba chiar Proorocii se folosesc de ele pentru a mpartasi revelatiile lor altora. De aceea revelatia se foloseste si de imagini si Sfnta Scriptura si cultul sunt pline de imagini.

Nu numai nchipuirea necuviincioasa, ci si cea cuviincioasa e respinsa de sfinti n rugaciunea curata si n lucrarea simpla si unitara a mintii.
Dar aceasta este o lupta a celor ce sunt nca prunci, sau ncepatori, caci cei ce au naintat cu timpul, resping si alunga n ntregime nchipuirea necuviincioasa mpreuna cu cea cuviincioasa, prefacnd-o si topind-o n cenusa, ca ceara ce se topeste de fata focului (Psalmi 67, 2), prin rugaciunea curata si prin golirea si dezbracarea mintii de toate chipurile, datorita predarii ei n stare simpla lui Dumnezeu, sau, daca voiesti, datorita primirii Lui si unirii simple si fara chip cu El. Tot gndul este nchipuirea n minte a unui lucru oarecare supus simturilor pentru ca asirianul (diavolul), fiind el nsusi minte, nu ne poate nsela altfel dect folosindu-se de lucrurile sensibile si obisnuite noua. (Isihie Sinaitul)

Este cu neputinta ca mintea sa gndeasca la un lucru supus simturilor, fara sa aiba un oarecare chip al lui. Dar Dumnezeu este mai presus de orice chip, deci de facultatea care aduna n sine chipurile lucrurilor, sau produce altele dupa asemanarea lor (facultatea imaginativa). Asirianul care asediaza sufletul nostru, desi este minte, nu poate patrunde n sufletul nostru dect prin chipurile lucrurilor sensibile, attnd simturile noastre spre placerea alipirii de ele. Simbolul este luat de la mpresurarea Ierusalimului de catre asirieni n vremea regelui Ezechia.
Deoarece tot gndul intra n inima prin nchipuirea (imaginatie) vreunor lucruri supuse simturilor, lumina fericita a dumnezeirii i va straluci atunci cnd se va odihni de toate si va parasi orice forma ce-i vine din acestea. Caci stralucirea aceleia se arata mintii curate cnd se va goli de toate gndurile. (Diadoh al Foticeii) Precum Domnul nu locuieste n temple facute de mna (Fapte 7, 48), tot asa nici n forme si plasmuiri gndite. Acestea au fost asezate ca niste ziduri n jurul sufletului ntinat, care nu poate sa priveasca n chip curat spre adevar, ci este nca sub stapnirea oglinzii si ghiciturii (I Corinteni 13, 12). (Vasile cel Mare)

Sufletul ntinat, ca suflet tintuit cu o oarecare placere de chipurile lucrurilor, n-a ajuns nca la transparenta lui fireasca pentru Dumnezeu, Spiritul total nematerial. ntre el si Dumnezeu stau nca lucrurile ca oglinzi si ghicituri, sau asemanari aproximative; nu s-a descoperit nca pe sine nsusi ca o oglinda deplin stravezie si deci deplin adecvata pentru Dumnezeu, adica nu si-a descoperit nca deplin spiritualitatea lui curata. Nu si-a descoperit nca indefinitul lui, n care se simte infinitul dumnezeirii.
Iar dumnezeiescul Evagrie spune: Dumnezeu se zice ca locuieste acolo unde este cunoscut, de aceea mintea curata se numeste si tron al lui Dumnezeu. Drept aceea, Dumnezeu nu-si va arata ntelesul n ntelesurile care se ntiparesc n minte ca niste chipuri, ci n ntelesurile care nu se ntiparesc n ea ca niste chipuri, ci n ntelesurile care nu se ntiparesc n ea ca niste chipuri. De aceea, cel ce se roaga trebuie sa se desparta cu totul de ntelesurile care se ntiparesc n minte ca niste chipuri. Si astfel se va ntipari mintea vaznd (contemplnd) o minte si astfel vaznd ratiunea ei. De aici aflam ca cunostinta duhovniceasca desface mintea de ntelesurile care se ntiparesc n ea ca niste chipuri. Iar ea, deprinzndu-se sa fie libera de chipuri (de forma), se ntiparesc n ea ca niste chipuri. Iar ea, deprinzndu-se sa fie libera de chipuri, se nfatiseaza astfel lui Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)

Mintea primeste de la orice gnd o forma marginita, conform gndului respectiv. Este o idee din filosofia greaca veche. Deci ca sa aiba simtirea lui Dumnezeu Cel nemarginit, mintea trebuie sa se elibereze ea nsasi de marginirea ce i-o dau chipurile lucrurilor marginite. Numai asa se poate nfatisa lui Dumnezeu disponibila pentru ca El sa se ntipareasca n ea. Sfntul Grigorie de Nisa a numit orice nteles idol, ntruct prin caracterul lui marginit nu da lui Dumnezeu

putinta sa se ntipareasca n minte cu nemarginirea Lui. A vedea nsa o minte nseamna a vedea un subiect nehotarnicit, deosebit de orice nteles, care e ntotdeauna marginit. Altceva este minte, subiectul, si altceva este o idee definita a mintii ca subiect. Cunoasterea duhovniceasca este cunoasterea care intra n legatura cu Dumnezeu ca Persoana n mod direct prin Duhul Lui. Dumnezeu se ntipareste si El n minte, dar nu prin ntelesuri marginite, nu prin idei, sau ratiuni, ci ca prezenta infinita. El imprima mintii simtirea adncimii si iubirii Lui nemarginite.
Sfntul Maxim spune n scoliile la Marele Dionisie: Altceva este nchipuirea si altceva ntelegerea, sau ntelesul. Caci din alte puteri se ivesc acestea si se deosebesc prin calitatea miscarii. ntelegerea este lucrare si facere; nchipuirea este patimire si imaginare ce vesteste vreun lucru supus simturilor.

n lucrare mintea este libera; n nchipuire suporta ceva n mod neliber, prin simturi.
Simturile primesc lucrurile ntr-o forma amestecata, iar mintea percepe lucrurile ntr-alt mod si nu ca simturile. De latura trupeasca sau duhovniceasca tine, precum am spus nainte, miscarea patimitoare si formatoare.

Este o miscare n care nimic nu este activ, caci simturile percep lumea de afara fara efort. Lumea aceasta, dnd un continut simturilor, le da si o forma. Dar si simturile dau lumii o forma, deocamdata nu prea definita.
De suflet si de minte tine lucrarea deosebitoare si cea de percepere, sau de ntelegere. Acestei lucrari de percepere i este supusa si imaginatia (lucrarea nchipuirii).

Imaginatia sau lucrarea formatoare de chipuri, a ntelegerii este altfel dect lucrarea simturilor, pentru ca prin ea fiecare lucru si ntipareste n mod distinct chipul lui n minte, pe cnd n simturi lucrurile se ntiparesc nca n mod oarecum amestecat.
La rndul ei, lucrarea imaginatiei are trei submpartiri: 1. 2. 3. Cea care da perceptiilor icoane corespunzatoare lucrurilor percepute prin simturi; Cea care da celor ce ramn de pe urma perceptiilor chipuri ce nu se reazema pe icoanele ce se bazeaza pe ceva real. Aceasta este numita imaginatie n nteles propriu; Cea prin care ia forma toata placerea fata de ceea ce pare bun, sau tristetea fata de ceea ce pare rau;

nti are loc formarea n minte a chipurilor lucrurilor percepute n momentul respectiv, apoi imaginarea lor aproximativa sau asemanatoare ulterioara. Dar orice chip al lucrurilor prezente, sau trecute, sau imaginate produce o placere, sau o ntristare, deci nu are un caracter pur teoretic, ci unul afectiv, pentru ca trezeste o atractie sau o repulsie fata de lucrurile sesizate sau imaginate. Deci nu numai chipurile ca atare scot mintea din concentrarea ei n rugaciune, ci si afectiunile de placere sau de ntristare provocate de ele. Prin aceste afectiuni sufletul se alipeste, sau se preocupa n orice caz ntr-un grad si un mare, si mai total de lucrurile create, angajndu-si puterile n ele si nemaidndu-le putinta sa se odihneasca n Dumnezeu.
Deci nici o nchipuire nu se ndreapta, precum s-a zis, spre Dumnezeu, caci El este n mod simplu mai presus de orice nteles. Spune Marele Vasile: Mintea care nu se mprastie spre cele din afara, nici nu se revarsa prin simturi spre lume, se urca iarasi spre ea, iar prin ea nsasi urca la ntelegerea lui Dumnezeu. Iar nconjurata de lumina frumusetii aceleia, uita si de firea nsasi. (Vasile cel Mare) Acestea stiindu-le, deci, si tu, srguieste-te tot timpul sa te rogi, cu ajutorul lui Dumnezeu, n ntregime, liber de nchipuiri, liber de ntipariri, cu mintea ntreaga curata si cu suflet curat, caci spune si Sfntul Maxim: Mintea curata este aceea care s-a despartit de nestiinta si e luminata de lumina dumnezeiasca.

Ideea ca nestiinta este si ea o necuratie, de care mintea trebuie sa scape, o ntlnim nainte de Maxim Marturisitorul la Dionisie Areopagitul, dupa care ngerii se curata n tot urcusul lor de alte si alte grade de nestiinta, adica ajung la alta sesizare a nemarginirii lui Dumnezeu si a dragostei de El, care e mai mica

pna ce intuiesc mai putin deplin nehotarnicia lui Dumnezeu. La fel, la Dionisie, dupa fiecare treapta de purificare de nestiinta, urmeaza, n urcusul ngerilor, o alta treapta de iluminare. sensul de necuratie a nestiintei arata ca ea este o nedeplina patrundere a lor de catre Dumnezeu, o nedeplina transparenta pentru El; o nedeplina ridicare peste planurile marginite ale creatiunii.
Sufletul curat este acela care s-a eliberat de patimi si se bucura nencetat de iubirea dumnezeiasca.

Daca mintea trebuie sa se elibereze de nestiinta si se umple de lumina, sufletul trebuie sa se elibereze de patimi si sa se umple de pasiunea (patimire, dar si ndragire) iubirii dumnezeiesti. Mintea e organ al vederii, al cunoasterii, sufletul este un organ al atasarii vii, necurate (patimi), sau curate (iubire) de altceva.
Inima curata este aceea care si-a nfatisat amintirea sa lui Dumnezeu cu totul fara chip si forma si gata sa se lase nscrisa numai de ntiparirile Lui, prin care obisnuieste sa se faca El aratat.

Daca mintea cunoaste pe Dumnezeu prin transparenta ei strabatura de lumina dumnezeiasca, iar sufletul este aprins de focul dragostei de Dumnezeu, inima se ataseaza lui Dumnezeu, umplndu-si amintirea numai de El, prin pomenirea nencetata. Prin aceasta se nscriu n ea trasaturile lui Dumnezeu: infinitatea, vesnicia, bunatatea. Prin ea se arata numai Dumnezeu fata de toti.
Urmnd acestora trebuie sa se mai adauge urmatoarele: Despre mintea desavrsita: Minte desavrsita este aceea, care prin credinta adevarata a cunoscut pe cel mai presus de cunoastere si a privit cele generale ale fapturilor si a primit de la Dumnezeu cunostinta cuprinzatoare a Proniei si a Judecatii; se ntelege atta ct poate un om.

Nu e vorba de o cunoastere teoretica a universaliilor n sensul rational, scolastic, ci de o intuire a Providentei lui Dumnezeu care le sustine si le conduce pe toate si a Judecatii Lui, care le conduce pe toate, adeseori supunndu-le unor pedepse, greutati, ca sa biruiasca n ele pacatele prin pocainta si eforturi deosebite si astfel sa le ntareasca n dragostea de Dumnezeu si de bunatatea Lui. Un astfel de suflet cunoaste caile lui Dumnezeu care multora par nentelese. Pentru aceasta trebuie ca mintea sa fi dobndit o ntelegere prin experienta.
Despre sufletul desavrsit: Suflet desavrsit este acela, a carui putere pasionala nclina n ntregime spre Dumnezeu.

Sufletul vazut iarasi ca latura dinamica si afectuoasa a fiintei umane. Nu poate fi desavrsit sufletul care nu simte ntreg dragostea lui Dumnezeu si nu simte ntreg dragostea lui Dumnezeu si nu se simte patruns ntreg de ea. ndreptarea pasiunii lui n chip absolut spre obiecte neabsolute, i aduce dezamagiri continui.
Despre inima desavrsita: Inima desavrsita se numeste, poate, aceea care nu mai are nici o miscare naturala de nici un fel spre nimic si n care, venind Dumnezeu, si nscrie, pentru simplitatea ei desavrsita, ca ntr-o tablita bine netezita, legile Lui. Iarasi despre mintea curata: Numai Sfntul Duh poate curata mintea , dupa Sfntul Diadoh. De asemenea numai Duhul Sfnt poate face mintea statornica , dupa Sfntul Ioan Scararul. Iar Sfntul Nil zice: Daca ar voi cineva sa vada starea mintii, sa se goleasca pe sine de toate ntelesurile si atunci o va vedea asemanatoare safirului sau culorii ceresti. Si iarasi. Starea mintii este naltime inteligibila (gndita), asemanatoare culorii ceresti, peste care, n vremea rugaciunii, se arata lumina Sfintei Treimi. Iar Sfntul Isaac zice: Cnd mintea se dezbraca de omul cel vechi si se mbraca n cel nou al harului (Coloseni 3, 9), va vedea curatia sa asemanatoare culorii ceresti; ea a fost numita de batrnii fiilor lui Israel loc al lui Dumnezeu, cnd El s-a aratat lor n munte (Iesirea 24, 10).

Despre ntipariri si despre diferite vederi


Maxim Marturisitorul: Fntna lui Iacov este Scriptura, apa este cunostinta din Scriptura, adncul este ntelegerea greu de patruns a tainelor Scripturii. Scoaterea apei cu galeata este aflarea cuvntului lui Dumnezeu prin nvatarea literelor. Aceasta galeata, nu o avea Domnul (Ioan 4, 6, 11), caci fiind nsusi Cuvntul, nu dadea credinciosilor cunostinta cea din nvatatura si studiu, ci daruia celor vrednici ntelepciunea cea vesnica si nencetata din harul cel vesnic. Pentru ca, galeata ridica

nvatatura, lund o foarte mica parte si lasnd ntregul necuprins de nici un cuvnt. Iar cunostinta prin har are ntreaga ntelepciune cta e cu putinta oamenilor, fara studiu, odraslind, n chip felurit dupa trebuintele lor.

Pe cnd cunostinta prin studiu ia dintr-un ntreg cnd o parte, cnd alta si niciodata nu intuieste taina specifica a ntregului si nici chiar partile nu le cunoaste n legatura lor vie, intuitia care e un dar al harului, surprinde ntregul n taina lui specifica, pe care nu o pot reda niciodata cuvintele, orict de multe s-ar folosi.
Diadoh al Foticeii: Mintea noastra e de multe ori greu de tinut n rugaciune din cauza marii ngustimi si strmtorari a lucrarii rugaciunii. Dar cuvntarii de Dumnezeu (teologiei) ea se preda cu bucurie, din pricina largimii si libertatii contemplarilor dumnezeiesti desprinse de experienta.

De aceea, teologia rationalist-scolastica prefera speculatia rugaciunii. Teologia aceasta este varietate si nestatornicie n gndire; miscare aleatorie si arbitrara. Rugaciunea este staruirea catre fata lui Dumnezeu, si numai cel ce are putere sa se adnceasca n experienta infinitatii Lui se simte mereu proaspat si neplictisit.
Deci, ca sa nu-i dam drumul sa spuna multe si sa nu-i ngaduim sa zboare cu bucurie peste masura, sa o ocupam ct se poate de mult cu rugaciunea, cu cntarea si cu citirea Sfintelor Scripturi, netrecnd cu vederea nici tlcuirea barbatilor nvatati n ale cuvintelor. Facnd aceasta, nu o vom lasa sa amestece cuvintele ei cu cuvintele harului, nici nu-i vom ngadui sa fie furata de slava desarta, ca una ce s-ar umple de bucurie de multa vorbarie, ci o vom pazi n vremea vederii (contemplarii) n afara de orice nchipuire si-i vom face prin aceasta aproape toate cugetarile nsotite de lacrimi.

Teologia rationalist-scolastica e teoria omului care se considera autonom, rugaciunea este trairea micimii si pacatoseniei sale n fata lui Dumnezeu. De aceea ea nu este teoretica, ci existentiala. Asa e teologia de tip patristic, care se bazeaza pe experienta lui Dumnezeu n rugaciune.
Caci odihnindu-se n timpurile de linistire si ndulcindu-se mai ales de dulceata rugaciunii, nu numai ca se va elibera de neajunsurile mai sus pomenite, ci se va nnoi tot mai mult ca sa se predea cu agerime si fara osteneala vederilor (contemplatiilor) dumnezeiesti, naintnd totodata n cunostinta deosebirii (discernamntului) cu multa smerenie. Dar trebuie sa stim ca este si o rugaciune mai presus de toata largimea. Aceasta e, nsa, proprie numai acelora care s-au umplut ntru toata simtirea si ncredintarea de sfntul har. (Diadoh al Foticeii) Ai auzit? Exista, zice, o rugaciune mai presus de orice largime, care e proprie numai acelora care s-au umplut ntru toata simtirea si ncredintarea, adica nauntru inimii, n chip mai presus de fire, de iluminarea atotdumnezeiasca ce iradiaza din ipostas. Pe aceasta o numeste si Sfntul Isaac amintire nepecetluita, sau fara de forma, fara chip si simpla, iar altii dintre Sfintii Parinti o numesc altfel. Dar, precum s-a aratat, nchipuirile vin numai de la demoni, ci si sufletul nsusi are de la sine n chip natural pornirea spre nchipuire, prin cele cinci puteri cu care e nzestrat. Acestea sunt: mintea, ntelegerea, imaginatia si simtirea, asa precum si trupul are cinci simturi: vederea, mirosul, auzul si pipaitul.

Mintea este puterea cunoasterii intuitive a ntregului, corespunznd cu vasul trupului, pe cnd ntelegerea este cunoasterea legaturilor dintre aspectele lucrurilor privite pe rnd, asa cum mirosul distinge calitatile dupa miresmele lor. E de remarcat ca simtirea sufletului e socotita o paralela la simtul pipaitului trupului, caci asa cum prin pipait trupul ia contact cu cele sensibile, tot asa mintea vine n atingere cu Dumnezeu printr-o simtire a ei. E asa zisa simtire ntelegatoare, sau simtirea mintii.
Deci, una dintre puterile sufletului este, imaginatia (nchipuirea), prin care sufletul si plasmuieste gnduri. De aceea, cei ce voiesc sa-si crmuiasca si sa-si largeasca bine cele ale sufletului, trebuie sa se srguiasca sa naripeze si sa nalte n ntregime spre Dumnezeu mai ales puterile care l unesc pe el cu Dumnezeu n veacul de fata; iar pe celelalte sa le ngrijeasca, sa le foloseasca si sa le lucreze.

Imaginatia leaga n general sufletul de lumea sensibila, construind chipurile dupa asemanarea lor. De aceea de ea nu trebuie sa faca uz sufletul cnd se gndeste la Dumnezeu, caci ea mpiedica sufletul sa se nalte la Dumnezeu, sau construieste

despre Dumnezeu naluciri necorespunzatoare. Simbolurile aplicate lui Dumnezeu trebuie eliberate de ceea ce au material, totusi, anumita ntiparire a lui Dumnezeu se produce n suflet. n acest sens e folosita si capacitatea imaginativa a sufletului (natura lui imprimabila).
Maxim Marturisitorul: Deoarece sufletul este prin sine, adica prin fiinta sa, rational si ntelegator, el este, desigur, si de sine statator (adica nu e o putere sau o calitate a unei substante, de aceea el este baza ipostasului uman; el e baza tuturor puterilor si calitatilor omului si chiar baza trupului). iar daca e de sine statator, va lucra prin fire pentru sine si de sine si mpreuna cu trupul, ntelegnd si rationnd prin sine si nencetnd niciodata sa lucreze cu puterile sale ntelegatoare, care i apartin n chip natural. Caci cele ce-i apartin prin fire unei unitati existente n oarecare fel, nu-i pot fi luate atta timp ct ea exista si subzista. Deci sufletul, existnd si subzistnd pururi de cnd a fost facut pentru Dumnezeu care l-a creat pe el astfel, ntelege, rationeaza si cunoaste pururea, att de sine ct si mpreuna cu trupul pentru sine si pentru firea sa. Deci, nu se va afla vreo cauza care sa poata desparti sufletul de cele ce-i apartin lui n chip natural, dupa desfacerea acestuia. (Maxim Marturisitorul) Precum s-a aratat, nchipuirile vin nu numai de la demoni, ci si sufletul nsusi are de la sine n chip natural pornirea spre nchipuire, prin cele cinci puteri cu care e nzestrat. Acestea sunt: mintea, ntelegerea, parerea, imaginatia si simtirea, asa precum si trupul are cinci simturi: vederea, mirosul, auzul, gustul si pipaitul.

Mintea este puterea cunoasterii intuitive a ntregului, corespunznd cu vasul trupului, pe cnd ntelegerea e cunoasterea legaturilor dintre aspectele lucrurilor privite pe rnd, asa cum mirosul distinge calitatile dupa miresmele lor. E de remarcat ca simtirea sufletului e socotita o paralela la simtul pipaitului trupului, caci asa cum prin pipait trupul ia contact cu cele sensibile, tot asa mintea vine n atingere cu Dumnezeu printr-o simtire a ei. Este asa zisa simtire ntelegatoare, sau simtirea mintii.
Deci, una dintre puterile sufletului este imaginatia (nchipuirea), prin care sufletul si face nchipuiri. De aceea, cei ce voiesc sa-si crmuiasca si sa-si lamureasca bine cele ale sufletului, trebuie sa se srguiasca sa naripeze si sa nalte n ntregime spre Dumnezeu mai ales puterile care l unesc pe el cu Dumnezeu n veacul de fata, iar pe celelalte sa le ngrijeasca, sa le foloseasca si sa le lucreze.

Imaginatia leaga n general sufletul de lumea sensibila, construind chipurile dupa asemanarea lor. De aceea de ea nu trebuie sa faca uz sufletul cnd se gndeste la Dumnezeu, caci ea mpiedica sufletul sa se nalte la Dumnezeu, sau construieste despre Dumnezeu naluciri necorespunzatoare. Simbolurile aplicate lui Dumnezeu trebuie eliberate de ceea ce au material, totusi, o anumita ntiparire a lui Dumnezeu se produce n suflet. n acest sens e folosita si capacitatea imaginativa a sufletului (natura lui imprimabila).
Trebuie sa cercetam, deci , ce ne spun Parintii despre acestea si sa retinem ceea ce se cuvine.

Maxim Marturisitorul: Deoarece sufletul este, prin sine, adica prin fiinta sa, rational si ntelegator, el este, desigur, si de sine statator. Iar daca e de sine statator, va lucra prin fire pentru sine si de sine si mpreuna cu trupul, ntelegnd si rationnd prin sine si nencetnd niciodata sa lucreze cu puterile sale ntelegatoare, care i apartin n mod natural. Caci cele ce-i apartin prin fire unei unitati existente n oarecare fel, nu-i pot fi luate atta timp ct ea exista si subzista. Deci, sufletul existnd si subzistnd pururi de cnd a fost facut pentru Dumnezeu care l-a creat pe el astfel, ntelege, rationeaza si cunoaste pururi, att pe sine ct si mpreuna cu trupul pentru sine si pentru firea sa. Deci, nu se va afla vreo cauza care sa-i poata desparti sufletul de cele ce-i apartin lui n chip natural si nu pentru trup, dupa desfacerea acestuia. (Maxim Marturisitorul)

Sufletul este de sine statator , adica nu este o putere sau o calitate a unei substante. De aceea este baza ipostasului uman; el este baza tuturor puterilor si calitatilor omului si chiar baza trupului.
Deci, deoarece cunoastem si simtim, dupa cum am fost nvatati de sfinti, ca mintea si ntelegerea se misca si lucreaza si n veacul de acum si n cel viitor n jurul lui Dumnezeu, iar pe celelalte puteri le cunoastem ca proprii sufletului numai n veacul de fata, trebuie ca sufletul, ca un crmaci iscusit si ca unul ce are n chip natural stapnirea peste acestea, sa vrea sa le tina pe acestea n lucrare nu numai n timpul de fata, ci sa se srguiasca sa ntinda si n viitor mai ales mintea si ntelegerea n ntregime spre Dumnezeu si, de aceea, cu El sa le uneasca si n vremea rugaciunii curate si a lucrarii ntelegatoare, unitare si simple. Iar de nchipuire si de celelalte puteri sa desfaca mintea cu totul.

Din faptul ca sufletul va avea mintea si ntelegerea active si n viata viitoare, deoarece ele sunt ndreptate n esenta spre Dumnezeu, ca spre ultima realitate pe care vrea s-o nteleaga n scopul ntelegerii tuturor, autorii scrierii deduc ca si n rugaciunea din veacul de acum care e ndreptata spre Dumnezeu, sufletul trebuie sa tina active mai ales mintea si ntelegerea, iar de imaginatie, care lucreaza cu chipurile lumii vazute si tin sufletul legat de acesta, mintea trebuie sa se desparta.
Nil Ascetul: Starea de rugaciune este o deprindere nepatimasa, care rapeste, prin dragostea cea mai nfocata, spre naltimea gndita mintea iubitoare de ntelepciune si duhovniceasca. (Nil Ascetul) Lucrnd astfel, sufletul si va pazi vrednicia cuvenita lui si cinstita. La fel trebuie si mintea nsasi sa se pastreze si sa se pazeasca pe sine nepartasa si despartita de nchipuire, ca una ce e fiinta nempartita, simpla, de sine statatoare, curata si luminoasa.

nchipuirile, sau produsele imaginatiei si n general orice fel de chipuri, mpart mintea, sau atentia ei si o fac sa treaca dintr-o stare n alta, mai mult, aceste chipuri nu numai o mpart si o marginesc, ci o si coboara de la starea luminoasa nehotarnicita n care se afla prin fire, umbrind-o sau ntunecnd-o dupa sentimentele ce i le inspira chipurile.
Caci ea are de la sine o putere naturala spre aceasta si ca sa se ntoarca, sa se adune si sa se miste spre sine, neretinuta de nimic altceva. Aceasta este starea mintii, care vine din harul dumnezeiesc.

Mintea nu e retinuta n ntoarcerea ei spre sine, cnd n sine cauta si ntlneste pe Dumnezeu, care e deasupra tuturor, si care le cuprinde virtual pe toate. Daca n-ar ntlni n sine nimic altceva dect pe sine, fie spre cele din lume, fie spre Dumnezeu, Cel transcendent. Spre Dumnezeu o atrage ca un magnet harul Lui, sau e fluviul Lui de iubire. Deci mintea e ajutata de har chiar n ntoarcerea ei spre sine.
Zice despre asta Scararul: A fixa mintea e propriu numai Sfntului Duh.

Numai Duhul poate opri mintea din ratacirile ei, caci El este Dumnezeu Cel ce vine n suflet cu o putere covrsitoare si deschide mintii orizontul lui Dumnezeu Cel nesfrsit.
Desi, ca putere a sufletului, mintea e miscata si stapnita oarecum de acesta, dar ea este si se numeste si ochiul sufletului si are o anumita putere naturala proprie, simpla si neatrnata.

Mintea este o putere a sufletului, dar fiind ochiul sufletului, ea e pe de o parte miscata de suflet, pe de alta nu se poate sa nu se miste, adica sa nu se afle n exercitiu actului de vedere.
De aceea, si cnd se simte stnd dupa fire n atrnare de suflet si de puterile lui, este mintea n potenta. De aici vine si numirea de om sufletesc (I Corinteni 2, 14).

Chiar cnd mintea este atasata numai de simturile legate de lume si nu le umple pe acestea de dragostea de Dumnezeu, ea ramne totusi minte, dar ca una ce e coplesita de simturile psihice legate de trup, nu e actualizata ca minte. De aceea un astfel de om se numeste om sufletesc.
Dar cnd si reia vrednicia sa naturala, simpla si esentiala, stralucirea nempartita si neatrnata si stapnirea de sine, sau se elibereaza de alipirile si miscarile trupesti si sufletesti naturale, nvrednicindu-se ca din minte n potenta sa devina minte n lucrare, sau nainteaza la starea de om mai presus de fire si duhovnicesc, atunci se ntoarce statornic la sine n chip neabatut si prin sine urca neretinuta de nici o legatura, n ntregime si desavrsit la ntelegerea lui Dumnezeu cea fara forma si fara chip si simpla. Vasile cel Mare: Mintea nemprastiata spre cele din afara si nerevarsata prin simturi spre lume se ntoarce la sine, iar prin sine urca la ntelegerea lui Dumnezeu, si nconjurata si inundata de frumusetea luminii Acestuia, uita si de sine nsasi.

Pe de o parte aceasta stare de minte n lucrare este starea naturala a ei, pe de alta ea este mai presus de fire. Este o balansare pe care o aflam mereu la Sfintii

Parinti. Ea e o stare mai presus de fire, ntruct nfaptuirea ei se mplineste numai prin intrarea n ambianta simplitatii nesfrsite a lui Dumnezeu, care reda si mintii simplitatea ei, deschisa nesfrsirii dumnezeiesti, fiind umpluta de aceasta. ntruct fiinta ei simpla se actualizeaza functional n ntlnirea cu Dumnezeu cel mai presus de fire, starea aceasta a mintii este pe de o parte naturala, pe de alta mai presus de fire. La fel, miscarile trupesti si sufletesti, cnd covrsesc mintea sunt functional naturale, dar pe de alta parte ele si regasesc fiinta lor adevarata, sau naturala, cnd sunt covrsite de minte si prin minte de energiile dumnezeiesti. Caci de-abia atunci si descopera rostul pentru care au fost facute, de medii de iradiere a Duhului dumnezeiesc. Toata gndirea aceasta despre minte este tributara filosofiei grecesti, dar ea devine crestina cnd mintea unificata, simpla, e nteleasa ca subiect indefinit si unitar, deschis Subiectului dumnezeiesc unitar si infinit.
Astfel, mintea si redobndeste si-si pastreaza starea sa cea dupa chipul si dupa asemanarea, ca una ce e minte si prin sine se uneste si intra n convietuire, n chip ntelegator cu Dumnezeu. Iar aceasta e lucrarea, sau miscarea n cerc, adica suirea din nou a mintii la ea si prin ea cu Dumnezeu, cu miscare care singura este cu adevarat neratacitoare si fara greseala, ca una ce e libera de orice relatie. Este o unire nemijlocita si mai presus de ntelegere si o vedere mai presus de vedere.

Miscarea centrifuga ascendenta a mintii spre ea nsasi si spre Dumnezeu, n acelasi timp, realizeaza unirea ei tot mai strnsa cu ea si cu Dumnezeu, avnd ca model acelasi tip de miscare a treptelor ngeresti n jurul lui Dumnezeu, descris de Dionisie Areopagitul. Cel ce se ntoarce spre sine, se ntoarce spre Dumnezeu si viceversa. n nesfrsirea acestei miscari circular-ascendente a mintii n jurul ei si a lui Dumnezeu si n unirea tot mai strnsa cu ea nsasi si cu Dumnezeu, se arata din nou ca mintea este facuta dupa chipul lui Dumnezeu, avnd n unirea ei cu Dumnezeu o lucrare nesfrsita pe care niciodata nu ispraveste sa o nteleaga, ntruct niciodata nu termina sa se uneasca si mai mult cu sine nsasi si cu Dumnezeu. Omul si ramne etern un abis apofatic, pentru ca se afunda si se mbogateste fara sfrsit n abisul apofatic al lui Dumnezeu. Dar acesta este un abis magnetic, care atrage mintea la o nentelegere mereu mai sporita. Dar ntelegnd si vaznd caracterul nesfrsit al acestui mister, ntelegerea ei este totodata mai presus de ntelegere si vederea ei mai presus de vedere. Apoi nu trebuie uitat ca mintea, adunndu-se tot mai adnc n sine, se aduna n mintea lui Hristos, care desi e omeneasca, e a ipostasului dumnezeiesc, Cel ce gndeste tot mai mult infinitul Sau dumnezeiesc prin ea.
Dionisie Areopagitul: Miscarea sufletului este n cerc, ea e intrarea n sine nsasi de la cele din afara si nfasurarea unitara a puterilor lui ntelegatoare, ca ntr-un cerc oarecare, daruind sufletului neratacirea si ntorcndu-l de la cele multe din afara si adunndu-l nti n el nsusi, apoi devenind unitar, unindu-l cu puterile lui unite n chip unitar. Si, asa ea conduce sufletul spre Cel frumos si Acelasi fara nceput si fara sfrsit. Sufletul se misca n chip de spirala, ntruct e luminat de cunostintele dumnezeiesti potrivit cu el nsusi, nu ntelegator si unitar, ci rational si n chip desfasurat si ca prin niste lucrari amestecate si care trec de la unele la altele.

Miscarea sufletului este n spirala, caci suie mereu n jurul sau si a lui Dumnezeu, neintuind dintr-o data toata esenta sa si a lui Dumnezeu, ci naintnd n chip rational si desfasurat, dar si prin experienta tot mai sporita, n cunostinta de sine si de Dumnezeu, prin ndreptarea spre realitatile create si prin ntoarcerea de la aceasta spre sine si spre Dumnezeu, apropiindu-se tot mai mult de sine ca cel ce le cunoaste si spre Dumnezeu ca Cel ce e Creatorul si sustinatorul lor.
Dar, are si o miscare n linie dreapta, cnd nu intra n sine si nu se misca ntr-o ntelegere unitara caci aceasta e, cum am zis, miscarea n cerc ci, ndreptndu-se spre cele din jurul lui si de cele din afara, ca de niste simple simboluri felurite si nmultite, urca spre vederi simple si unificate. (Dionisie Areopagitul)

Miscarea sufletului n linie dreapta se combina cu cea n cerc, facnd din ea. Caci nti cunoaste pe cele din afara, ca de la ele sufletul sa se ntoarca spre sine , cel ce le cunoaste si spre Dumnezeu, Creatorul lor, descoperit prin sine nsusi, mbogatit prin cunoasterea lucrurilor. Toata aceasta cunoastere si unire poate fi discursiva si intuitiva, sau prin experienta.
Maxim Marturisitorul: Mintea dobndind unirea nemijlocita cu Dumnezeu, si odihneste cu totul puterea naturala de a ntelege si de a fi nteleasa. Iar cnd desface aceasta unire prin ntelegerea distinge cele de dupa Dumnezeu, taie unirea cea

mai presus de unire, prin care, pna ce este unita cu Dumnezeu, aflndu-se mai presus de fire si ajunsa la Dumnezeu prin mpartasire, muta legea firii sale ca pe un munte nemiscat.

Atunci mintea intra ntr-o lucrare discursiva, n luarea n considerare a unor idei partiale n mod succesiv; ea iese din unirea cu subiectul dumnezeiesc ca Unul si nesfrsit. Atunci mintea se muta din miscarea de la un lucru la altul, care e miscarea ei oarecum exclusiva, spre o miscare ntiparita ei de Dumnezeu mai presus de fire. E o foarte interesanta explicare a cuvntului Mntuitorului: De veti avea credinta ct un graunte de mustar, veti spune muntelui acestuia, ridica-te si te arunca n mare, si va fi voua.
Mintea curata prin unirea n jurul cauzei, a dobndit o relatie mai presus de fire, prin care, dnd odihna miscarii, si relatiei ei naturale mult felurite fata de cele de dupa cauza, odata ajunsa la sfrsitul negrait, staruie n chip necunoscut numai n tacerea preafericita mai presus de ntelegere, pe care nu o poate arata nicidecum cuvntul sau ntelegerea, ci numai experienta prin mpartasire a celor ce s-au nvrednicit de trairea lor mai presus de ntelegere. Iar semnul bine cunoscut si pentru toti vadit al acesteia, este nesimtirea si dezlipirea totala a dispozitiei sufletului fata de veacul acesta.

Aceasta adunare a mintii n sine si n Dumnezeu cel nesfrsit nu e o stare teoretica, ci o stare plina de afectiune fata de Dumnezeu si o lipsa totala de interes si de afectiune fata de cele ale lumii acesteia. Dumnezeu, ca izvorul iubirii nesfrsite fata de om, provoaca n acesta o iubire fata de El, care copleseste toate. E o stare de negrait si de aceea cel ce o experiaza, prefera sa traiasca n tacere. Iar cnd ncepe sa o descrie, exulta n cuvinte ale poeziei liturgice care ridica bunatatile traite peste orice marginire. E o stare mai presus de cuvntul care exprima trecerea de la un nteles la altul, de la un lucru distinct la altul. E contemplarea ntregului nesfrsit al subiectului, n special al Subiectului dumnezeiesc.
Dar, daca mintea nu are conlucrarea sufletului spre aceasta, adica spre miscarea ei nencetata spre Dumnezeu, nu mplineste si nu lucreaza de la sine lucrul sau propriu, sau revenirea la sine nsasi si urcusul neretinut de nimic spre ntelegerea lui Dumnezeu.

ntelegerea lui Dumnezeu - ntelegere prin experienta, prin cercare. De altfel, mintea fiind prin sine ntelegere, iar Dumnezeu, de asemenea, realitatea n care totul e dat spre a fi tot mai mult nteles, sau ca o rezerva nesfrsita de inteligibilitate, si n care deci nimic nu e prin fiinta ininteligibil, sau ntuneric opus luminii (cum e de exemplu patima), ntre experienta si ntelegerea Lui de catre minte exista o anumita coincidenta. Pe lnga aceea Dumnezeu nu este numai o realitate care se lasa nteleasa, ci si una care ntelege ea nesfrsit mai mult dect ntelege omul si ca atare sustine ntelegerea acestuia. Dar subiectul ntelegator, fiind la baza a ceea ce ntelege el si a ceea ce lasa sa fie nteles, nu poate fi nteles niciodata deplin. n mod special, n cazul raportului ntre minte si Dumnezeu, ntelegerea Lui de catre minte nu e o ntelegere ca aceea pe care o are mintea de la distanta si n care este multa nchipuire subiectiva, ntruct e scapata de sub presiunea realitatii imediate a ceea ce se cugeta. Dar daca sufletul nu ajuta mintea n aceasta miscare spre ntelegerea lui Dumnezeu, ci o trage n jos, spre a sluji miscarilor lui spre lume si poftelor trupului, mintea nu poate pune n lucrare tendinta ei proprie de a cunoaste prin ntelegere, sau prin experienta curata pe Dumnezeu.
n acest caz, mintea, neputndu-si da rodul prin mpreuna lucrarea amndurora (minte si suflet), ci unindu-se cu nchipuirea (imaginatia), cade ntr-o lucrare multifelurita si se departeaza de Dumnezeu.

n filosofia moderna, care consta ntr-o analiza a cuvintelor, imaginile sunt socotite ca reprezentnd o neputinta de a surprinde si exprima realitatea, ca niste generalizari simpliste, aflatoare mult sub realitate. Parintii stiau de mult aceasta, cnd socoteau imaginile naluciri, sau cnd declarau ca ngerii n-au imaginatie, pentru ca cunosc nemijlocit pe Dumnezeu, care e cu mult mai bogat dect orice putere a imaginatiei de a-L nchipui.

Nil Ascetul: Lupta-te sa tii mintea n vremea rugaciunii surda si muta si asa vei putea sa te rogi. Fericita este mintea care n vremea rugaciunii a dobndit o desavrsita lipsa de forma.

E bine sa fie tinuta surda la sunetele creaturilor si muta pentru exprimarea lui Dumnezeu prin chipurile luate de la creaturilor marginite, pentru a se simti intens n fata lui Dumnezeu si a se ruga cu adevarat. Forma da o marginire mintii dupa ceea ce cunoaste. Mintea care ia o forma da si lui Dumnezeu o forma, dar aceasta nu mai e Dumnezeu.
Sfntul Filotei: Rar se pot afla cei ce se linistesc cu cugetarea. Aceasta e propriu numai acelora care reusesc sa aiba, prin aceasta, pururi, n ei bucuria si mngierea dumnezeiasca.

Bucuria si mngierea dumnezeiasca i face pe aceia sa nu umble cu mintea de la un lucru la altul, care toate sunt inferioare.
Sfntul Vasile cel Mare: Rugaciunea curata este aceea care face limpede ntelegerea lui Dumnezeu n suflet. Iar aceasta este salasluirea lui Dumnezeu, ceea ce nseamna a avea, prin pomenire, pe Dumnezeu nradacinat n tine. Lucrul acesta se ntmpla cnd pomenirea nencetata a Lui nu e ntrerupta prin grijile pamntesti si mintea nu e tulburata. De patimi neasteptate, ci iubitorul de Dumnezeu, ferindu-se de toate, se refugiaza n Dumnezeu si ramne adapostit n El. Trebuie sa stim ca, dupa Sfntul Maxim, mintea nu poate sa se faca nepatimasa numai prin fapte, daca nu se face partasa de multe si felurite vederi (contemplatii). Dar, dupa dumnezeiescul Nil, se ntmpla si aceea ca, chiar ajunsa nepatimasa, mintea poate sa nu se roage cu adevarat, ci sa petreaca n felurime de gnduri si sa se afle departe de Dumnezeu. Caci zice cuviosul despre aceasta stare: Chiar daca mintea se afla deasupra vederii trupesti, nca n-a vazut desavrsit locul lui Dumnezeu caci se poate afla n cunostinta ntelesurilor si sa se potriveasca cu felurimea ei.

Putem petrece chiar n cugetari despre Dumnezeu si sa nu fim n rugaciune. n acest caz l facem pe Dumnezeu obiect al gndirii si nu traim intensitatea prezentei Lui ca un Tu direct, caruia ne adresam, cerndu-i mila, sau adresndu-I multumire si lauda. Prin aceasta nu vedem locul lui Dumnezeu, nu vedem locul ocupat de El, sau relatia Lui nemijlocita cu noi. Oarecum Dumnezeu nu-i atunci pentru noi nicaieri. Nu localizam n mod spiritual prezenta Lui n fata noastra.
Nu tot cel ce a dobndit nepatimirea, se si roaga cu adevarat, caci se poate afla n ntelesuri simple si poate fi mprastiat n istoriile lor si sa fie departe de Dumnezeu. Chiar cnd mintea zaboveste n ntelesurile simple ale lucrurilor, nca n-a atins si locul rugaciunii, caci poate sa se afle n vederea lucrurilor si sa se ocupe cu ratiunile lor. Iar acestea, desi sunt ratiuni simple, ntruct exprima vederi ale lucrurilor, se ntiparesc n minte si o duc departe de Dumnezeu. (Nil Ascetul)

Mintea poate fi ocupata si cu diferite ntelesuri curate ale lucrurilor. Ea este ocupata atunci si de numele lucrurilor. Dar si aceasta preocupare o duce departe de Dumnezeu, chiar daca ajunge sa se desparta de ratiunile sau de cuvintele lucrurilor, ntelesurile lor patimase, adica a le vedea n chip simplu, sau nepatimas. Devenita astfel nepatimasa, tot nu se afla nca numaidect n stare de rugaciune si n-a ajuns la locul lui Dumnezeu. Dar cine n-a observat ca oamenii patimasi, perversi, au legat n mod statornic n cele mai multe dintre cuvintele lor ntelesuri patimase? Cuvintele au devenit pentru ei cu doua ntelesuri n sensul rau al cuvntului. Prin aceasta au si limitat posibilitatile de descoperire a nesfrsitelor ntelesuri cuprinse n cuvinte.

Zice si Scararul: Cei a caror minte a nvatat sa se roage cu adevarat, acestia se afla n chip propriu naintea Domnului si graiesc naintea Lui, ca cei ce graiesc la urechea mparatului. (Ioan Scararul)

Rugaciunea e relatia directa ntre cel ce se roaga si Dumnezeu, ca ntre eu si Tu. n ea e data apropierea maxima ntre om si Dumnezeu, ca ntre doua persoane care se afla n convorbire. Cel ce se roaga l simte pe Dumnezeu ascultndu-i cererea ca sa-i dea ceea ce i cere. Dar l simte pe Dumnezeu si cerndu-i la rndul Lui anumite fapte, anumite atitudini, sau judecndu-l pentru anumite fapte si atitudini necuvenite.

Din acestea si din cele asemenea, poti cunoaste n chip exact deosebirea celor doua stari si neasemanarea ce rezulta din compararea lor, adica deosebirea dintre starea pe care o avem prin primire si cea pe care o avem prin lucrarea noastra. Rodul celei dinti sunt cercetarile si multele si feluritele ntelegeri (explicari); lucrarea celei de a doua rugaciunea adevarata. Pe lnga aceasta, vedem ca altceva este nepatimirea mintii si altceva rugaciunea adevarata. Cel ce are rugaciunea adevarata, a dobndit, dupa Sfinti, numaidect si mintea patimasa. Dar cel ce are mintea nepatimasa, nu a putut dobndi numaidect si rugaciunea adevarata.

Despre nchipuirile si ntiparirile mintii, despre semnele amagirii si ale adevarului.


Cnd te linistesti si voiesti sa fii singur cu Dumnezeu singur, sa nu primesti niciodata orice ai vedea, fie ca e sensibil, fie ca e inteligibil (cunoscut cu mintea), fie dinauntru, fie din afara, fie ca s-ar da drept chip al lui Hristos, fie al unui nger, fie figura de sfnt, fie chip de lumina ce se naluceste n minte, ci rami nencrezator sa greoi n primirea acestei aratari, chiar daca este buna, nainte de ntrebarea celor cercati. Caci aceasta e de cel mai mare folos si lucrul cel mai iubit si mai primit de Dumnezeu. ine-ti mintea pururi necolorata, fara cantitate.

Lucrurile colorate proiecteaza culori n minte, cele cu o forma, si proiecteaza forma, cele cu calitati (dulci, moi) si proiecteaza calitatea, cele grele sau usoare, greutatea sau usuratatea lor. Toate definesc mintea n functie de ele, sau o marginesc, ne mai lasndu-i putinta sa sesizeze cu indefinitul ei infinitatea lui Dumnezeu.
Fii cu luare aminte numai la cuvintele rugaciunii si le cerceteaza si le cugeta nauntru miscarii inimii, dupa Scararul care zice: nceputul rugaciunii consta n alungarea gndurilor de momeala nca de la nceputurile lor printr-un singur gnd; mijlocul ei n a fi cugetarea numai n cele spuse; iar la sfrsitul ei, rapirea mintii la Domnul. (Ioan Scararul) Rugaciunea cea mai nalta a celor desavrsiti este o oarecare rapire a mintii si un oarecare extaz deplin din simtire. n vremea aceasta Duhul se roaga cu suspine negraite (Romani 8, 26) lui Dumnezeu, care vedea starea inimii desfasurata ca o carte scrisa ce-si arata voia ei prin cuvinte fara sunet. Asa a fost rapit Pavel pna la al treilea cer, nestiind de era n trup sau n afara de trup (II Corinteni 12, 2). Asa urcnd Petru la darul rugaciunii, a primit vederea pnzaturii (Fapte 10, 11-16). A doua rugaciune, dupa cea dinti, consta n a spune cuvintele, mintea urmarindu-le cu strapungerea inimii si stiind cui i nalta cererea. Iar daca rugaciunea e ntrerupta si amestecata cu griji trupesti, ea s-a departat de la starea celui ce se roaga. (Nil Ascetul)

Extazul din simtire este iesirea din planul sensibil cunoscut cu simturile. Dar e si o iesire din orice fel de ntelesuri. Aceasta este rugaciunea cea mai nalta. Cea de mai jos de ea e nsotita de o gndire la ntelesul cuvintelor rugaciunii, desigur o gndire plina de emotie, existentiala. Dar e de un grad mai nalt rugaciunea n care sufletul nu se mai gndeste la faptele si la nsusirile lui Dumnezeu exprimate prin rugaciune, ci la El nsusi.
Rami deci n acestea si nu primi celelalte, pna ce ajungi la pacea din partea patimilor si pna ce poti sa ntrebi, precum s-a spus, pe cei cercati. Acestea si cele asemenea acestora, pe care le-am spus pna acum, sunt semnele amagirii. Dar ia seama care sunt si semnele adevarului. Semnele adevarului si ale bunului si de viata facatorului Duh sunt iubirea, bucuria, pacea, ndelunga rabdare, blndetea, bunatatea, credinta, nfrnarea si celelalte, dupa cum zice dumnezeiescul Apostol. Mai spune apoi acesta: Ca fiii luminii sa umblati, caci roada Duhului este ntru toata bunatatea, dreptatea si adevarul (Efeseni 5, 8, 9). Dimpotriva, a nselaciunii, e tot ce e contrar. n ce priveste cararea nenselatoare a mntuirii, multe sunt caile ce duc la viata si multe la moarte. Ai o cale ce duce la viata n pazirea poruncilor lui Hristos, n aceste porunci vei afla toata felurimea virtutilor, ndeosebi acestea trei: smerenia, iubirea si mila. Fara de acestea nimeni nu va vedea pe Domnul (Evrei 12, 24). Armele de nebiruit mpotriva diavolului, pe care Sfnta Treime ni le-a daruit noua sunt acestea trei: smerenia, iubirea si mila, la care nici nu poate macar privi toata tabara dracilor caci nu exista la ei nici urma de smerenie. Acestia din pricina mndriei au fost nchisi n ntuneric si li s-a gatit lor focul vesnic. Unde este la acestia umbra de dragoste sau de mila, odata ce au jurat neamului omenesc dusmanie nempacata si nu nceteaza sa-l razboiasca pururi? Sa ne mbracam, deci, n aceste haine, caci cel ce le poarta pe acestea nu poate fi ranit de vrajmasi.

Toate cele trei virtuti: smerenia, iubirea, mila sunt n fond virtuti de zidire ale comuniunii ntre oameni si de unire cu Dumnezeu, sau virtuti unificatoare. Smerenia implica respect pentru altii si lasa loc lor si Celui ce vrea sa-i tina pe toti n unitatea iubirii cu Sine si ntre ei. Iubirea e pornire pozitiva de mbratisare a Lui si a celorlalti. Iar mila ridica exterior si interior pe cel cazut la nivelul celui milos. Demonii, prin mndria, ura si nendurarea lor, nu voiesc sa stie dect de ei. Acestia nu recunosc mareata realitate de taina a lui Dumnezeu si a celorlalti. Iar prin aceasta sunt nchisi n ntuneric. Traiesc n fantasmagoria ca ei sunt n saracia si realitatea redusa la ei nsisi, singurii existenti. Iar posedati de ei, ajung sa considere toata realitatea ca iremediabil destramata, absurda, fantasmagorica. Caci cel ce nu vede taina altora, nu o vede nici pe a sa; totul se goleste n adncime, totul devine fara sens, absurd.
Aceasta frnghie ntreita, pe care a tesut-o si a mpletit-o Sfnta Treime, vedem ca e si una si ntreita: e ntreita prin uniri, iar de voiesti si prin ipostasuri; dar e una prin putere si lucrare si prin apropierea de Dumnezeu, prin consimtirea cu El si prin familiaritatea cu El. dar despre ele a spus Stapnul: Jugul Meu este blnd si sarcina Mea usoara (Matei 11, 30); iar ucenicul iubit a spus ca poruncile Lui nu sunt grele, si iarasi zice: De aceea, sufletul unit cu Dumnezeu prin curatia vietii, prin paza poruncilor si a acestor trei arme, care sunt nsusi Dumnezeu prin lucrare sau prin smerenie, mila si dragoste.

Cele trei virtuti si au izvorul n Sfnta Treime, mai bine zis n smerenia, iubirea si mila fata de oameni, care din Sfnta Treime s-au varsat n Hristos-Omul si prin El n toti cei ce se deschid Lui. n Dumnezeu nsusi, ca iubire, e implicata virtualitatea coborrii, aratata n coborrea (chenoza) lui Hristos. Cine nu se poate cobor, nu iubeste, acela de fapt nu se nalta (progreseaza). Un Dumnezeu care nu s-ar putea cobor, n-ar mai fi un Dumnezeu personal. Cele trei nsusiri sunt att de minunate ca fac pe omul care le primeste dumnezeu dupa lucrare. Generozitatea lor si are izvorul n puterea nesfrsita de viata si de iubire a lui Dumnezeu si sunt semnul unirii celui ce le are cu Dumnezeu, ca izvor al lor.
Trecnd peste doimea materiala si ridicndu-se peste culmea legii (Romani 13, 10), adica peste iubire, s-a unit cu Treimea de viata ncepatoare, ntlnind-o n chip nemijlocit si primind prin lumina lumina si bucurndu-se de o bucurie neurmata de altceva si vesnica.

Despre mngierea dumnezeiasca si cea prefacuta


Cnd mintea noastra ncepe sa simta mngierea Sfntului Duh, atunci si satana mngie sufletul printr-o simtire paruta dulce, n timpul linistirilor de noapte, cnd cineva e prins de picoteala unui somn ct de subtire. Daca, nsa, mintea se va afla tinnd n amintire cu mare caldura numele sfnt al Domnului Iisus si se va folosi de acest sfnt si slavit nume ca de o arma mpotriva nselaciunii, vicleanul amagitor se retrage, dar se pregateste de un razboi ntemeiat mpotriva sufletului. Prin aceasta mintea, cunoscnd ntocmai nselaciunea vicleanului, nainteaza si mai mult n experienta deosebirii (discernamntului). Mngierea cea buna se iveste n starea de veghe a trupului sau si cnd e pe cale sa fie prins de somn, daca cineva, prin pomenirea fierbinte a lui Dumnezeu, s-a lipit de El cu iubirea sa. Dar cea amagitoare vine cnd nevoitorul cade ntr-o picoteala subtire, aflndu-se numai pe jumatate n pomenirea lui Dumnezeu.

Este mai bine sa doarma adnc cineva cu pomenirea fierbinte a lui Dumnezeu, dect sa picoteasca n pomenirea ntrerupta a Lui. Starea aceasta de cosmar e o stare mai expusa falselor mngieri ale satanei caci n ea simturile ies de sub controlul mintii si nu si-au oprit cu totul activitatea, ca n somnul adnc.
Cea dinti, ca una ce e de la Dumnezeu, voieste sa atraga n chip vadit sufletele nevoitorilor pentru evlavia lor prin multa revarsare a sufletului spre iubire. A doua, care obisnuieste sa loveasca sufletul cu vntul nselaciunii, ncearca sa fure, prin somnul trupului, experienta simtirii mintii sanatoase, mai ales cnd se leneveste n pomenirea lui Dumnezeu. Daca, deci, mintea se va afla, cum am spus, n pomenirea statornica a Domnului Iisus Hristos, alunga adierea aceea de dulceata paruta a vrajmasului si porneste cu bucurie la razbgi mpotriva lui, avnd ca a doua arma destoinica, pe lnga har, cele de lauda ale experientei. Daca sufletul se aprinde, printr-o miscare nendoielnica si lipsita de naluciri, de dragostea lui Dumnezeu, atragnd, oarecum, si trupul n adncul acelei iubiri negraite, fie ca acesta vegheaza, fie ca cuprins de somn, n vreme ce se afla sub lucrarea

sfntului har, sufletul necugetnd atunci la nimic altceva dect numai la aceea spre care e miscat, trebuie sa stie ca lucrarea e a Sfntului Duh.

Daca trupul vegheaza deplin n timp ce sufletul pomeneste nencetat numele lui Iisus, sau cade n somn adnc, n vreme ce sufletul pomeneste acest nume, sa se stie ca se afla si el sub lucrarea Duhului si e atras si el n adncul iubirii lui Dumnezeu, nefiind tulburat de nici o ispita.
Bucurndu-se sufletul ntreg de aceasta dulceata negraita, nu mai poate cugeta la nimic, deoarece atunci se veseleste de o bucurie neobosita. Dar daca mintea e atinsa de o ndoiala oarecare sau de vreun gnd ntinat, n vremea ct se afla sub aceasta lucrare, chiar daca se foloseste de sfntul nume spre apararea de rau si nu, mai curnd, spre iubirea de Dumnezeu singur, trebuie sa nteleaga ca acea mngiere cu chip de bucurie este de la amagitorul. Aceasta bucurie este cu totul lipsita de liniste si de rnduiala, deoarece vrajmasul voieste sa faca sufletul sa desfrneze. Caci cnd vede mintea ca se mndreste cu experienta simtirii ei, atrage sufletul cu unele mngieri parute bune, pentru ca nvaluindu-l cu moleseala aceea si ntr-o dulceata mustoasa, sa-a ramna necunoscuta amestecarea vicleana. Din aceasta vom cunoaste Duhul adevarului si duhul nselaciunii (I Ioan 4, 6). Desigur, e cu neputinta sa guste cineva cu simtirea bunatatea dumnezeiasca, sau sa cunoasca n chip simtit ispita si amaraciunea dracilor, daca nu e ncredintat ca harul s-a salasluit n adncul mintii, iar duhurile viclene se tin n jurul madularelor inimii. Dar, acest lucru, dracii nu voiesc niciodata sa fie crezut de oameni, ca nu cumva mintea stiind aceasta n chip sigur, sa foloseasca mpotriva lor arma pomenirii lui Dumnezeu. Acum ai despre acestea destule si ti sunt de ajuns caci dincolo de Cadix nu se poate trece, si daca ai aflat miere, mannca putin, pentru ca nu cumva, saturndu-te, sa o versi (Pilde 25, 16)

Prima conditie pentru experienta harului si a ispitelor demonice este credinta. Cine nu crede, are simtirea cu totul tocita fata de aceste realitati, caci bucuria harului vine din chemarea numelui lui Iisus, bazata pe credinta, si tot din credinta si da seama ca starile de dezordine sunt n parte n fiinta sa si n parte din lucrarile unor agenti constienti de dincolo de om.

Cel ce voieste sa se linisteasca cum se cuvine trebuie sa fie neaparat blnd cu inima.
E vremea acum, fiule, sa afli si aceasta naintea altora si dupa altele ca, precum cel ce voieste sa nvete sa traga bine cu arcul, nu ntinde arcul fara semn, asa cel ce voieste sa nvete sa se linisteasca, trebuie sa aiba ca semn, sa fie pururi blnd cu inima. Caci zice sfntul Isidor: Nu ajunge sa te nevoiesti pentru virtute, ci trebuie sa fii cu masura n nevointa. Daca straduindu-ne n lupta pentru virtute, o purtam cu o inima tulburata, aceasta nu e nimic altceva dect a voi sa dobndim mntuirea, dar a nu voi sa facem cele ce ajuta la mntuire. Dar nca nainte Proorocul David a spus: Calauzi-va pe cei blnzi la judecata; nvata-va pe cei blnzi caile Sale (Psalmi 24, 9); Iar Sirah zice: Celor blnzi li se descopera tainele (22, 7); n sfrsit Preadulcele Iisus zice: nvatati de la Mine ca sunt blnd si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre (Matei 11, 29); Spre cine voi cauta, daca nu spre cel blnd si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre. (Matei 11, 29); Fericiti cei blnzi, ca aceia vor mosteni pamntul. (Matei 5, 5), adica inima, care face ca o samnta sa rodeasca har n treizeci, saizeci si o suta (Marcu 4, 20), dupa cum este n ceata ncepatorilor, a celor de mijloc sau a celor desavrsiti. Unul ca acesta nu tulbura si nu se tulbura pentru nimic, dect pentru cuvntul evlaviei!

Dobndirea blndetii si despre cele trei puteri ale sufletului (mnia, pofta si cugetarea).
Blndetea o poti dobndi usor, daca ti ntorci sufletul de la toate si l misti spre iubire si taci ct mai mult, hranindu-te cu masura si rugndu-te pururi, asa cum s-a spus de catre Sfintii Parinti: Frneaza iutimea sufletului cu iubirea, vestejeste pofta lui cu nfrnarea si naripeaza cugetarea lui cu rugaciunea; astfel lumina mintii nu se va ntuneca niciodata. (Maxim Marturisitorul) Frnarea iutimii se face prin tacerea la vremea cuvenita; frnarea poftei nerationale, prin hrana cu masura; frnarea gndurilor fara rnduiala, prin rugaciunea ntr-un singur gnd. (neaflat) Trei sunt virtutile care aduc mintii lumina totdeauna: a nu vedea rautatea vreunui om, a rabda netulburat cele ce vin asupra noastra, si a face bine celor ce ne fac rau. Aceste trei virtuti nasc alte trei mai mari dect ele; astfel a nu vedea rautatea vreunui om, naste iubirea; a rabda fara tulburare cele ce vin asupra noastra, naste blndetea; iar a face bine celor ce ne fac rau, ne agoniseste pacea. (Maxim Marturisitorul) Trei sunt starile morale mai generale ale monahilor: cea dinti consta n a nu pacatui cu lucrarea, a doua, n a nu lasa sa zaboveasca n suflet gndurile patimase, si a treia, n a privi cu mintea fara patima chipurile femeilor si a celor ce ne supara. (Maxim Marturisitorul) Daca ti s-a ntmplat sa te tulburi, sau sa aluneci ntr-o cadere si sa te abati de la ce se cuvine, trebuie sa te mpaci repede cu cel ce te-a suparat sau si cu cel suparat pe tine si sa te pocaiesti din suflet si sa plngi si sa versi lacrimi si sa te mustri pe tine nsuti. Si asa, sa agonisesti luarea aminte pentru viitor si sa te ntaresti cu ntelepciune precum nvata Domnul Iisus: De aduci darul tau la altar si acolo ti aduci aminte ca fratele tau are ceva mpotriva ta, lasa acolo darul tau naintea altarului si mergi de te mpaca cu fratele tau si apoi venind adu darul tau. (Matei 5, 23-24) Toata amaraciunea, iutimea, mfia si strigarea mpreuna cu toata rautatea, sa nceteze ntre voi. Faceti-va unii altora buni, nduratori, daruindu-va unii altora precum si Dumnezeu n Hristos s-a daruit noua. (Efeseni 4, 3132) Mniati-va si nu pacatuiti; soarele sa nu apuna peste mnia voastra. (Efeseni 4, 25) Nu va faceti voi nsiva dreptate, iubitilor, ci lasati loc mniei lui Dumnezeu. (Romani 12, 29) Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele. (Romani 12, 21)

Despre alunecare si pocainta


Sa nu ne ntristam cnd alunecam n greseala, ci cnd staruim n ea. Caci alunecarea se ntmpla uneori chiar si celor desavrsiti, dar staruirea n ea este moarte deplina. ntristarea cu care ne ntristam pentru alunecarile noastre ni se socoteste n locul unei lucrari curate din har. Dar cel ce aluneca a doua oara n nadejdea ca se va pocai, se poarta cu Dumnezeu cu viclenie. Acestuia i vine moartea pe nestiute si nu apuca timpul n care-si pune nadejdea sa mplineasca faptele virtutii. (Isaac Sirul) Trebuie sa cunoastem n tot ceasul ca n cele douazeci si patru de ore ale noptii si ale zilei, avem nevoie de pocainta, iar ntelesul numelui de pocainta acesta este: cerere ntinsa n tot ceasul, rugaciune plina de zdrobire pentru iertarea celor trecute, care sa ne apropie de Dumnezeu; si ntristare care sa ne pazeasca n cele viitoare. Pocainta s-a dat oamenilor ca har dupa har, caci pocainta este o doua nastere, nastere din Dumnezeu si dupa arvuna primita din credinta primind darul Lui prin pocainta. pocainta este usa milei, ce se deschide celor ce o cauta cu dinadinsul. Prin aceasta usa intram la mila dumnezeiasca si fara aceasta intrare nu vom afla mila.

De-abia prin pocainta ne nsusim activ si adnc lucrarea harului, devenim constienti, printr-o simtire dureroasa, de pacatosenia noastra pe care Dumnezeu ne-a iertat-o si ne-o iarta continuu; simtim trebuinta milei Lui fata de noi si venirea ei la noi.
Pentru ca toti au pacatuit, dupa dumnezeiasca Scriptura, ndreptndu-se n dar prin harul Lui (Romani 3, 24). Pocainta este harul al doilea si el se naste n inima din credanta si din frica, iar frica este toiagul parintesc, care ne calauzeste pe noi pna ce vom ajunge la raiul duhovnicesc. Si cnd vom ajunge acolo, ne lasa si se departeaza, caci raiul este iubirea lui Dumnezeu, n care se afla dulceata tuturor fericirilor. (Isaac Sirul)

Precum nu e cu putinta a trece marea fara o corabie sau o luntre, asa nu poate strabate cineva spre iubire fara frica. Marea acoperita de aburi sarati, asezata ntre noi si raiul gndit cu mintea, o putem trece cu corabia pocaintei, care are ca vslasi frica. Daca vslasii acestia ai fricii nu crmuiesc corabia pocaintei, prin care strabate marea lumii acesteia spre Dumnezeu, ne scufundam n marea acoperita cu aburi sarati. (Isaac Sirul) Pocainta este corabia, frica e crmaciul ei, iubirea e limanul dumnezeiesc. Frica ne aseaza deci n corabia pocaintei si ne trece peste marea vietii acoperita cu aburi sarati spre limanul dumnezeiesc, care este iubirea, calauzindu-ne spre Cel spre care strabat toti cei ce se ostenesc si sunt mpovarati (Matei 11, 28), prin pocainta. Caci cnd ajungem la iubire, am ajuns la Dumnezeu si drumul nostru s-a sfrsit si am strabatut la ostrovul care e dincolo de lume, unde e Tatal, Fiul si Sfntul Duh. (Isaac Sirul)

Despre plnsul cel dupa Dumnezeu, zice Mntuitorul: Fericiti cei ce plng, ca aceia se vor mngia (Matei 5, 4), si despre lacrimi, acelasi cuvios Isaac scrie:
Lacrimile ce nsotesc rugaciunea sunt semnul milei lui Dumnezeu, de care s-a nvrednicit sufletul n pocainta si ale faptului ca a fost primit si a nceput sa intre prin lacrimi n cmpul curatiei. Caci de nu se vor departa gndurile de la cele trecatoare si nu se vor arunca de la ele nadejdea n lume si nu se va misca n ele dispretuirea de sine si nu vor ncepe sa pregateasca merindea cea buna pentru iesirea sufletului si nu vor ncepe sa se miste n suflet gndurile la cele ce sunt acolo, ochii nu vor putea sa lacrimeze. Caci lacrimile izvorasc din cugetarea curata si nemprastiata, din meditarea ndelungata, nefcetata si neabatuta, din amintirea oricarui pacat subtire ce s-a ivit n minte si ntristeaza inima cu amintirea lui. Din acestea se nmultesc lacrimile si sporesc tot mai mult. (Isaac Sirul)

Lacrimile sunt semnul pocaintei adnci a omului, dar si al mngierii ce o simte ca Dumnezeu se milostiveste de pocainta lui si-l iarta. n general omul nu poate plnge de la sine, dect de ciuda nesocotirilor, a jignirilor, nenorocirilor, sau a unor mprejurari favorabile, deci din motive de egoism. Dar plnsul mngietor se naste n el din mila sincera a altuia pentru el; cu att mai mult din mila lui Dumnezeu. n starea de pocainta prelungita a sufletului se iveste n minte amintirea celor mai subtiri pacate si a gndurilor de pacate, la care altadata nu ne-am gndit. Pnza ce se aseaza peste constiinta noastra sumara de fiecare zi si peste trecutul nostru adunat n noi si tinut ntr-o stare de inconstienta, devine tot mai transparenta si vedem tot mai clar n aceasta camara toate firele de murdarie ce s-au adunat. Pe lnga aceasta, chiar n vremea pocaintei pot aparea n noi gnduri subtiri de pacat: de mndrie, de multumire ca ne pocaim, de tinere la ceva din lume, de slabire a gndului la Dumnezeu. Pocainta este astfel o lupta prin care ne surprindem cele mai mici amanunte impure din noi, puterea cea mai mare de introspectie, pentru ca este sustinuta de emotia fricii de judecata lui Dumnezeu si a iubirii de Dumnezeu.

Iar Scararul zice:


Precum focul topeste trestia, asa lacrima curata toata pata vazuta si gndita. Sa ne straduim pentru lacrimile curate si neviclene, gndind la moartea noastra, caci nu este n acestea nselare sau parere de sine, ci mai degraba curatire si naintare n iubirea de Dumnezeu si spalare de pacate si nepatimire. Nu crede izvoarelor tale (de lacrimi) nainte de curatirea desavrsita; caci nu are credinta vinul trecut de curnd din teascuri n butoaie. Lacrimile din frica de Dumnezeu, au n ele nsesi paza lor de pacat, dar cele ale iubirii nainte de iubirea desavrsita, poate sunt usor de furat din fii, daca focul pomenirii nencetate a lui Dumnezeu nu arde puternic n inima n vremea lucrarii lor. Si e lucru de mirare, cum lacrima cea mai smerita e cea mai sigura la vremea ei.

Lacrimile din frica de Dumnezeu nu sunt att de vrednice de lauda, ca cele din iubirea fata de El. dar cele din urma pot fi furate mai usor dect cele dinti, pna cnd iubirea nu e desavrsita. n acest sens, lacrimile mai putin vrednice de lauda, din frica, sunt mai sigure dect cele vrednice de lauda iubirii. Iubirea e un lucru nalt si de aceea nu poate fi dobndita att de repede n deplinatatea ei. Sa nu ne socotim de aceea ajunsi la starea de iubire prea repede, ci sa ne socotim mai degraba ct mai mult n starea celor ce au motive de frica din pricina necuratirii depline de pacate.

Lacrima pentru moarte naste frica; iar cnd frica naste lipsa de frica, se arata bucuria. Cnd bucuria ajunge necuprinsa, rasare floarea cuvioasei iubiri. Despre ocarrea de sine, zice marele Antonie: Aceasta este marea lucrare a omului, sa tina greseala lui asupra sa naintea lui Dumnezeu si sa astepte ispita pna la rasuflarea din urma, iar alt sfnt parinte, fiind ntrebat ce a aflat mai de pret din toate virtutile, a raspuns: Sa te ocarasti pe tine nsuti n toate. Acest lucru laudndu-l si cel ce ntrebase, a zis: Cu adevarat, alta cale afara de asta nu este!

A tine greseala pe umerii sai n fata lui Dumnezeu, este a o marturisi continuu si a nu nceta niciodata a se pocai pentru ea. E contrar la ceea ce a facut Adam, cautnd sa se ascunda si sa puna vina pentru greseala sa pe Eva. De greseala nu scapa omul prin sine, ascunznd-o, ci atragnd mila lui Dumnezeu asupra sa, prin marturisirea pacatului. Ascunderea e un viclesug, deci un adaos de pacat. Si ea de fapt nu reuseste sa ascunda pacatul, ci l face si mai transparent prin viclenie.
Dar a zis si avva Pimen: Toate virtutile au intrat n lumea aceasta cu suspin; scoate o virtute si fara ea cu greu va sta omul. Care este aceasta?, l-au ntrebat unii, iar el a raspuns: Ca omul sa se ocarasca pururi pe sine nsusi, caci cel ce se ocaraste pe sine, orice i s-ar ntmpla, fie paguba, fie necinstire, fie orice necaz, se socoteste de mai nainte vrednic de ea si niciodata nu se tulbura.

Despre luarea aminte si paza cea nteleapta.


Despre aceasta spune Apostolul: Vedeti cum umblati cu grija, nu ca niste nentelepti, ci ca niste ntelepti, rascumparnd vremea, ca zilele sunt rele. (Efeseni 5, 16). Sfntul Isaac scrie: O, ntelepciune, ct de minunata esti si cum vezi de mai nainte toate, de departe! Fericit cel ce te-a aflat pe tine. Acela s-a eliberat de nepasarea tineretii. Daca cineva cumpara cu un pret, sau cu o grija mica doctoria de patimi mari, bine face, caci aceasta este adevarata filozofie, ca cineva, si n cele mai mici ce se fac de catre el, sa vegheze pururi. Acela si-aduna siesi odihna mare, si nu adoarme, ca sa nu i se ntmple prea potrivnic, ci taie pricinile dinainte de vreme. El sufera pentru lucrurile mici o durere mica, nlaturnd prin ea pe cea mare si lundu-i nainte. De aceea, zice nteleptul: Fate veghetor si treaz pentru viata ta, caci somnul cugetarii este o rudenie si un chip al mortii adevarate.

Acest text scoate n relief nsusirea ntelepciunii de a fi o asigurare a unui bun viitor si de a avea n felul acesta un caracter profetic. Omul ntelept stie viitorul semenului bun si rau, cum nu stie cel nentelept, care se misca spre viitor ca un orb.
Celui ce e greoi n cele mici ale lui, nu-l crede ca va fi cum se cuvine n cele mari. (Vasile cel Mare)

Despre ispita si retragerea lui Dumnezeu pentru ndreptare.


Ispita e, fie din ngaduinta sau din retragerea lui Dumnezeu pentru ndreptarea noastra, fie din parasirea din partea lui Dumnezeu care se ntoarce de la cineva. Pentru ce? Ca mintea sa nu se mndreasca pentru binele ce l-a aflat, ci, razboita si certata, sa sporeasca pururi n smerenie. Aceasta este singura prin care nu numai ca-i biruie pe cei ce o razboiesc cu mndrie, ci se si nvredniceste de daruri necontenit mai mari, naintnd pe ct e cu putinta firii omenesti, macar ca e legata cu lanturi de nedesfacut si apasata de povara trupului, spre desavrsirea si nepatimirea cea dupa Hristos. Sfntul Diadoh spune despre aceasta: Domnul nsusi zice ca satana a cazut ca un fulger din ceruri, ca sa nu priveasca cel cu chip desfigurat la locasurile sfintilor ngeri.

Cel fara chip, cel desfigurat, cel cu chip urt. Nici satana ca creatura nu poate lepada chipul ce i s-a dat de Dumnezeu, dar acest chip e strmbat, desfigurat, purtnd n el trasaturile vicleniei, sau al multor feluri de pacate. Acest chip

desfigurat arata n acelasi timp cum trebuia sa fie cel desfigurat si ce a ajuns prin rautate. E ceva nspaimntator si totodata demn de mila n el. satana a ramas spirit ntelegator si nzestrat cu ratiune, dar ce perversa e inteligenta lui si ce sucita-i este ratiunea!
Cum deci, cel ce nu se nvredniceste de partasie cu slujitorii cei buni, poate avea ca locas comun cu Dumnezeu mintea omeneasca? Ei vor zice ca aceasta se ntmpla prin ngaduirea (retragerea) dumnezeiasca, si mai mult nimic nu vor zice. Dar retragerea pentru ndreptare nu lipseste nicidecum sufletul de lumina dumnezeiasca, ci, de multe ori harul numai si ascunde mintii prezenta lui, ca sa mpinga sufletul, prin amaraciunea pricinuita de demoni, sa ceara cu toata frica si cu multa smerenie ajutor de la Dumnezeu, cunoscnd treptat-treptat, rautatea dusmanului sau. E la fel cu o mama care-si departeaza putin de la piept pruncul care nu respecta rnduielile alaptatului, pentru ca speriat de fetele straine sau amenintatoare ale unor oameni sau animale din jur, sa se ntoarca cu multa frica si cu lacrimi la snul mamei. Iar retragerea lui Dumnezeu din motiv de ntoarcere la om, preda, oarecum legat demonilor sufletul care nu voieste sa-L aiba pe Dumnezeu. Dar noi nu suntem fiii respingerii (pierzarii, Evrei 10, 39), sa ne fereasca Dumnezeu, ci credem ca suntem prunci adevarati ai harului lui Dumnezeu, alaptati prin mici retrageri si dese mngieri de la El, pentru ca, prin bunatatea lui Dumnezeu, sa ajungem la barbatul desavrsit, la masura vrstei lui Hristos. (Diadoh al Foticeii) Retragerea spre ndreptare aduce ntristare multa, smerenie si o deznadejde masurata sufletului, ca partea lui iubitoare de slava si de dorinta de a se impune altora sa vina, dupa cuviinta, la smerenie. Ea aduce, deci, ndata, inimii frica lui Dumnezeu, lacrimi de marturisire si dorinta de multa tacere.

Acestea sunt roadele pozitive ale retragerii pedagogice, sau ale ascunderii prezentei lui Dumnezeu, fara plecarea din suflet. Unde nu sunt aceste roade, Dumnezeu a parasit sufletul pentru ca acesta s-a ntors de la El. mntuirea nu e adusa de un Dumnezeu prezent, dar nelucrator; nu e adusa n chip magic, fara ca El sa-si arate puterea transformatoare asupra omului n faptele si simtirile lui de om nou. Astfel retragerea pedagogica a lui Dumnezeu e numai ntr-un anumit sens retragere; n alt sens, Dumnezeu ramne prezent si chiar lucrator, dar lucrarea Lui se arata n altfel de roade: n frica de osnda, n ntristarea pentru pacate, n pocainta. Dumnezeu se vede prin ele ca un factor ascuns, dar eficient. Sufletul l simte pe de o parte prezent, pe de alta retras, din nemultumire pentru pacatele lui si conducndu-l prin aceste alte stari si simtiri spre mntuire.
Retragerea pricinuita de ntoarcerea lui Dumnezeu de la suflet, ngaduie ca sufletul sa se umple de deznadejde, de necredinta, de mnie si de ngmfare. Trebuie sa avem deci experienta ambelor retrageri ale lui Dumnezeu si sa ne apropiem de El potrivit cu felul fiecareia. n cazul celei dinti suntem datori sa aducem multumire lui Dumnezeu ca Celui ce a pedepsit mndria cunostintei noastre cu retragerea spre mngiere, pentru ca sa ne nvete, ca un Parinte bun, deosebirea ntre virtute si pacat. n cazul celei de a doua, trebuie sa-I aducem marturisirea nencetata a pacatelor, lacrimi nelipsite si o retragere si mai mare de la cele rele pentru ca, astfel, prin sporirea ostenelilor, sa putem ndupleca pe Dumnezeu sa caute, ca mai nainte, la inimile noastre. Trebuie stiut nsa, ca atunci cnd ncepe lupta ntre suflet si satana printr-o ciocnire esentiala, din ngaduinta lui Dumnezeu, spre ndreptare, harul se ascunde, cum am spus mai nainte, dar ajuta n chip nestiut sufletul, ca sa arate vrajmasilor lui ca biruinta este numai a sufletului. (Diadoh al Foticeii) Sfntul Isaac Sirul zice: Nu e cu putinta omului sa se ntelepteasca fara ispitele din ngaduinta (prin ngaduirea lor de catre Dumnezeu) n razboaiele duhovnicesti si sa cunoasca pe Purtatorul lui de grija, sa simta pe Dumnezeu si sa se ntareasca n credinta n El n chip ascuns, dect prin puterea experientei pe care a primit-o. Caci, cnd harul vede ca a nceput n cugetarea lui putin parerea de sine si a nceput sa gndeasca lucru mare despre el, ndata ngaduie sa se ntareasca ispitele mpotriva lui, pna ce va cunoaste omul slabiciunea sa si va alerga la Dumnezeu, prinzndu-se de El ntru smerenie. Prin acestea ajunge omul la masura barbatului desavrsit prin credinta si nadejde n Fiul lui Dumnezeu, si se nalta la iubire. Caci iubirea lui Dumnezeu fata de om se face cunoscuta ca minunata cnd se arata n mijlocul mprejurarilor care-i ntrerup nadejdea. Atunci i arata Dumnezeu puterea Lui, n izbavirea ce i-o da omului de la El. Caci niciodata nu cunoaste omul puterea lui Dumnezeu cnd se afla n odihna si este n largul sau! Si niciodata nu si-a aratat Dumnezeu lucrarea Lui n chip simtit dect n tara linistii, n pustiu si n locuri lipsite de tulburarea pricinuita de mpreuna vietuire cu oamenii. (Isaac Sirul)

naintarea la masura vrstei duhovnicesti a lui Hristos, nu se face pe un drum neted, ntr-o continua seninatate si bucurie, ci prin grele si dramatice lupte. Numai n situatii n care omul nu mai are nadejde la nimic, n asa zisele situatii limita cum le spune Karl Jaspers, dar totusi nu renunta cu totul la nadejdea ntro minune a lui Dumnezeu, daca aceasta minune se produce, Dumnezeu si arata omului limpede puterea Lui. Astfel o poate confunda cu vreo putere a naturii,

destoiniciei omenesti. Cnd esti sanatos nu simti att de usor darul lui Dumnezeu, ca atunci cnd, bolnav fiind, recapeti sanatatea dupa ce aproape ca nu mai nadajduiai aceasta. Marile minuni sau aratari ale puterii mai presus de fire a lui Dumnezeu se arata n locurile unde se linistesc si`astrii. Dar exista si o tara interioara a linistii, pe care o gasesc unii credinciosi mai ales n clipele situatiilor limita, cnd si pun ultima nadejde n Dumnezeu. Atunci ei s-au despartit spiritual de toti si de toate, caci i-a vazut si le-a vazut fara putere. Atunci nu se mai stiu dect fata n fata cu Dumnezeu, ntr-o stare, care, desi e de mare tensiune, e n acelasi timp de mare liniste, caci nimic nu-i mai intereseaza, nimic nu-i mai tulbura. Atunci omul este ntreg numai nadejde ndreptata spre Dumnezeu si se lasa cu totul n voia Lui. Si chiar daca nu s-ar produce minunea pe care o cere, el se lasa totusi n seama lui Dumnezeu: Faca Dumnezeu ce va vrea! Orice va fi, simt ca aceea va fi voia Lui .
Despre acestea zice Marele Vasile: Cel ce s-a facut iubitor al lui Dumnezeu si doreste sa aiba, fie ct de putin, nepatimirea Lui si pofteste sa guste din sfintenia Lui duhovniceasca, din linistea, din netulburarea si blndetea Lui, din bucuria si veselia ce se nasc din acestea, sa se straduiasca sa-si departeze gndurile de la toata patima materiala care-i tulbura sufletul; sa priveasca cu ochii curat, neumbrit, la cele dumnezeiesti si sa se faca locas nesaturat al luminii de acolo. Deprinzndu-si sufletul cu o astfel de stare, se face, pe masura asemanarii dobndite, familiar lui Dumnezeu, iubitor si atotdoritor al Lui si, ca unul ce a purtat o lupta grea si a iesit din amestecarea cu materia, poate vorbi cu Dumnezeu cu o cugetare curata si despartita de orice amestec cu patimile trupesti. (Vasile cel Mare) Despre nepatimirea omeneasca, Sfntul Isaac scrie asa: Nepatimirea nu nseamna a nu mai simti patimile, ci a nu le mai primi, caci din multe si felurite virtuti pe cate le-au dobndit unii, aratate si ascunse, au slabit patimile n ei si ele nu mai pot sa se rascoale usor mpotriva sufletului.

Vointa e factorul de acceptare a patimilor, factorul care le face personale. Pna nu sunt acceptate de vointa, ele se pot misca n persoana, sau n jurul interior care nconjoara nucleul persoanei, dar nu au devenit ale persoanei. Nu este nsa bine ca acestea sa zaboveasca prea mult n persoana, la usa vointei caci usa poate ceda cnd este fortata prea mult. mpotriva lor trebuie ntarite virtutile, ca niste soldati care ies la respingerea patimilor.
Si cugetarea nu mai are nevoie sa ia aminte la ele, pentru ca tot timpul este plina de ntelesurile dumnezeiesti din cercetarea si ocuparea cu cele mai bune moduri de purtare, care se misca n minte prin atentia fata de ele. Dar cnd patimile ncep sa se miste si sa se tulbure, cugetarea e rapita deodata din vecinatatea lor, bagnd de seama ceva ce a aparut n minte; deci patimile ramn n ea nelucratoare. (Isaac Sirul) Asa a spus Fericitul Marcu: Mintea mplinind, prin harul lui Dumnezeu, faptele virtutilor si apropiindu-se de cunostinta, putin mai simte din partea raului si a pornirii nerationale din suflet. Caci cunostinta ei o rapeste la naltime si o nstraineaza de toate cele din lume.

Se descrie un proces foarte fin din minte. Cugetarea ca functie a mintii nu cugeta la patimi pna ce acestea nu se misca cu tulburare n suflet. Cnd acestea se tulbura n suflet atentia cugetarii este atrasa de ele sau de chipul ispititor, pe care ele l-au proiectat n minte. Atunci mintea, care se ocupa de mai nainte cu cugetari curate, se scufunda si mai mult n acestea si patimile ramn fara putere de nrurire asupra ei, caci cugetarile acelea sunt att de nalte si de sublime, ca o fac insensibila fata de toate ispitele ce i le ofera patimile.
Astfel, pentru limpezimea, subtirimea, sprinteneala naltarii si ascutimea mintii si pentru nevointa lor, mintea se curata si mai mult si se dovedeste stravezie pentru lumina, pentru faptul ca trupul lor s-a uscat prin ocuparea cu linistea si cu ndelunga petrecere n ea.

Exista o strnsa legatura ntre transparenta mintii pentru lumina de sus si ntre transparenta trupului, dobndita prin nfrnare, prin lepadarea grosimii si grasimii. Trupul usureaza transparenta duhului nu numai spre cei din afara, ci si spre cele dumnezeiesti. Printr-un trup subtire, sufletul iradiaza usor si spre cei din afara, dar se face deschis si ntelesurilor nalte, dumnezeiesti; sau prin transparenta lui se simte mai usor Dumnezeu. Caci grosimea sta grea si opaca peste minte si n relatia ei cu cei din afara si cu Dumnezeu. ngreuneaza ntelegerea si comunicarea n amndoua directiile. De altfel o minte care nu e

stravezie pentru cele dumnezeiesti, nu are de comunicat un continut duhovnicesc experiat nici celor de afara.
Pentru aceasta, vederea aflatoare n ei pune stapnire usor si repede pe fiecare si-i calauzeste spre lucruri minunate legate de ea si prin aceasta, mult se vor mbogati n vederile lor si cugetarea lor niciodata nu va fi lipsita de continutul cunoasterii; si nu vor fi niciodata n afara de acelea pe care roada Duhului le sadeste n ei. Iar prin obisnuinta de multi ani se vor sterge din inima lor amintirile care misca patimile n sufletul lor si taria stapnirii diavolului. Caci atunci cnd sufletul nu se trguieste cu patimile si nu se nsoteste cu gndurile ce pornesc din ele, pentru ca este stapnit nencetat de alta preocupare, taria unghiilor patimilor nu se poate prinde de simtirea lui n cei duhovnicesti. (Marcu Ascetul) Iar Sfntul Diadoh zice: Nepatimirea este a nu fi razboiti de demoni, caci pentru aceasta ar trebui, dupa Apostol, sa iesim din lume, ci, fiind razboiti de ei, sa ramnem nebiruiti. Caci razboinicii purtatori de platose, desi sunt tinta sagetilor vrajmasilor si aud zgomotul sagetilor primite, ba si vad aproape toate sagetile trimise mpotriva lor, nu sunt raniti, datorita tariei vesmintelor ostasesti; caci, fiind aparati de platose, cu toate ca sunt loviti, ramn teferi. Iar noi, prin toata armatura luminii si prin coiful mntuirii, narmati cu toate virtutile, nfrngem cetele ntunecate ale demonilor (Efeseni 6, 11, 17). Caci curatia vine nu numai din nesavrsirea celor rele, ci si din biruirea deplina a celor rele prin mplinirea celor bune. (Diadoh al Foticeii) Iar Sfntul Maxim cunoaste o mpatrita nepatimire, zicnd: 1. 2. 3. 4. Prima nepatimire numesc miscarea spre un pacat al trupului, nemplinita cu lucrarea; Respingerea desavrsita a gndurilor patimase din suflet prin care se vestejeste miscarea patimilor din prima nepatimire; desavrsita nemiscare a poftei spre patimi, datorita careia se produce si a doua nepatimire ce consta n curatia gndurilor; desavrsita lepadare a tuturor nchipuirilor sensibile din cugetare, din care ia nastere a treia, prin faptul ca nu are nchipuirile celor sensibile ca principii care sa produca n ea chipurile patimilor.

Nepatimirea este starea pasnica a sufletului datorita careia e greu de miscat spre pacat. (Maxim Marturisitorul)

Nepatimirea desavrsita, sau a patra, este lipsa chipurilor sensibile din cugetare. Lipsind acestea, pofta de care se elibereaza nepatimirea a treia, nu are putinta sa dea chipuri, lipsesc si gndurile patimase din a doua nepatimire. Lipsind aceste gnduri nu se nfaptuieste nici pacatul cu fapta, ceea ce constituie prima nepatimire. n definitiv si nepatimirea se reduce, n cea mai ultima esenta a ei, la golirea mintii de chipurile sensibile, ca si cunoasterea cea mai nalta, directa a lui Dumnezeu Cel lipsit de margini. astfel nepatimirea si cunoasterea cea mai nalta, directa a lui Dumnezeu coincid. Dar exista si o nepatimire care priveste la lucruri, la oameni si la chipurile lor fara pofta, fara patima. Dar ea e mai fragila, mai nesigura, ea e nepatimirea a treia, deci a doua dupa cea mai nalta. De aici urmeaza si contrariul: patimile ncep de la simturi, ca sa urce prin chipuri pna la minte, de unde coboara la fapte prin trup ca patimi formate.

nclinarea spre patima, placerea patimii, primirea ei si nepatimirea.


Spune Sfntul Ilie Edicul: nclinarea spre patima e materia rea a trupului; placerea de patima e materia rea a sufletului; primirea patimii este materia rea a mintii. Organul celei dinti e pipaitul; organul celeilalte sunt celelalte simturi; iar a celei din urma, dispozitia contrara. (Ilie Edicul)

Trupul nclina spre patima; aceasta e un continut al miscarii lui. nclinarea aceasta l mna spre pipaitul celor dorite. Sufletul are placere de patima; aceasta e continutul miscarilor lui pna ce nu e liber de patimi. Pornirea spre patima a luat prin suflet un caracter mai constient . sufletul tinde spre mplinirea placerii patimase prin alte simturi mai constiente (vaz, auz etc.). Mintea e cea care se hotaraste sa accepte patima, si o face aceasta cu o anumita libertate. Organul prin care lucreaza ea este o dispozitie contrara binelui sau lui Dumnezeu. Sunt descrise aici trei faze n dezvoltarea patimilor.

Cel ce are placerea de patima este aproape de cel ce nclina spre patima; iar cel ce primeste patima e aproape de cel ce are placere de patima. Dar e departe de amndoi cel nepatimitor (despatimit, nepatimas). (Ilie Edicul) mpatimit este cel ce are pornirea spre pacat mai tare ca ratiunea, chiar daca nu pacatuieste deocamdata. Placerea de patima o are cel ce are lucrarea pacatului mai slaba dect ratiunea, chiar daca o sufera n afara. Primitor de patima este cel care e mai mult liber dect rob al mijloacelor (pacatului), iar nepatimas e cel ce nu primeste nimic din felurimea acestora. (Ilie Edicul) nclinarea spre patima se nlatura din suflet prin post si rugaciune; placerea de patima, prin priveghere si tacere; primirea patimii se nlatura prin linistire si luare aminte. Iar nepatimirea se naste din pomenirea lui Dumnezeu. (Ilie Edicul)

mpatimirea trupului se vindeca prin virtutile principale ale trupului; nfrnarea si rugaciunea, ca act de vointa exercitat asupra trupului se vindeca prin virtutile principale ale trupului si ca act de chemare a lui Dumnezeu, care opreste si trupul de la fapte patimase; placerea de patimi, prin priveghere si tacere, ca acte de vointa exercitate asupra sufletului; primirea patimii, prin linistire si luare aminte, ca acte de vointa exercitate asupra cugetarii. Nepatimirea se naste din pomenirea lui Dumnezeu, care da mintii un continut fara chip si o tine atrnata de frumusetea Lui si de ntelesul Lui nesfrsit.

Despre credinta, nadejde si dragoste


nceputul, mijlocul si sfrsitul, iar, de voiesti sa spui, si daruitoarele si calauzitoarele tuturor bunatatilor (virtutilor) sunt credinta, nadejdea si dragostea, aceasta ntreita frnghie tesuta de Dumnezeu; si mai mult dect toata dragostea, pentru ca Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8). De aceea, nu e drept sa nu mplinim lipsa lucrarii de fata si prin aceasta. Mai bine zis, dupa Sfntul Isaac Sirul, desavrsirea multor roade ale Duhului o primeste cineva atunci cnd se nvredniceste de iubirea desavrsita.
Desavrsirea consta n iubire: ea e cea mai nalta dintre virtuti, si ntruct la a se ajunge de obicei trecnd prin toate virtutile, ea e si o culminare a fiecarei virtuti, dar n armonie cu toate celelalte. Nu poate avea cineva iubire desavrsita, daca e lacom, ngmfat, lenes, fara rabdare si fara smerenie. Toate virtutile duse la culme n sinteza, nseamna iubire, sau sunt nsufletite de iubire.
Scrie Sfntul Ioan Scararul: Dupa cele spuse nainte, ramn acestea trei: legatura care strnge si tine toate credinta, nadejdea si dragostea (I Corinteni 13, 13), caci Dumnezeu e iubire (I Ioan 4, 8). De aceea, eu vad pe prima ca raza, pe a doua ca lumina, iar pe a treia ca cerc. Dar toate sunt o unica lumina si stralucire. Caci cea dinti toate le poate face si zidi; a doua mbratiseaza mila lui Dumnezeu si nu ne face de rusine, iar cea de-a treia niciodata nu cade, nici nu nceteaza de a vedea (contempla), nici nu lasa pe cel hranit de ea sa se linisteasca de nebunia ei. (Ioan Scararul)

Prin credinta putem toate; ea este tarie n lucrare. Prin nadejde mbratisam cu vederea mila nesfrsita a lui Dumnezeu, cu toate puterile ei; nadejdea niciodata nu ne face de rusine n fata altora, pentru ca am avut-o; caci chiar daca nu ni se mplineste ceva din ce am nadajduit, se mplineste altceva; daca nu ni s-a mplinit azi, nadajduim ca ni se va mplini mine si pna la urma ni se mplinesc toate n viata vesnica; atunci vom vedea cu siguranta ca n-am ramas de rusine. Iubirea nu se ispraveste niciodata de a se adnci privind n taina indefinita a semenului pe care-l iubeste, sau n taina infinita a lui Dumnezeu. Cel ce iubeste pe cineva, uitnd de toate si trecnd peste toate, pare nebun celorlalti. Dar el a gasit n acela comoara de pret nesfrsit, pe care ceilalti nu o vad. Au fost si sunt attia nebuni pentru Hristos n stare sa jertfeasca toate pentru El, pna si viata pamnteasca, din siguranta ca o vor dobndi pe planul vesniciei. Cel iubit e mai de pret dect nsasi sinea proprie.

Cuvntul despre iubire este cunoscut ngerilor; si lor, pe temeiul lucrarii iluminarii, Dumnezeu le este iubire. Dar cel ce voieste sa defineasca acest cuvnt, e ca un orb care numara nisipul marii. Iubirea, dupa calitate, este asemanarea cu Dumnezeu, pe ct e cu putinta muritorilor; dupa lucrare, este o betie a sufletului, iar dupa nsusire este izvorul credintei, adncul fara fund al ndelungii rabdari, marea smereniei.

Precum iubirea poate fi socotita nebunie, asa poate fi socotita si betie. Prin betie se pune n relief mai mult entuziasmul ei. Ea vede pe cel iubit att de frumos, ca toate celelalte sunt nimic fata de acela. E asa cum vede cel beat realitatea, altfel dect ceilalti. Dar ea e betie treaza (Grigorie de Nisa), pentru ca cel ce iubeste e singurul care vede pe cel iubit asa cum este de fapt si l poate face sa fie asa.
Iubirea este, n chip principal, lepadarea a toata gndirea potrivnica, daca iubirea nu socoteste raul. Iubirea, nepatimirea si nfierea se deosebesc numai dupa numiri: precum lumina, focul si flacara sunt adunate ntr-o singura lucrare, asa gndeste si despre acestea. (Ioan Scararul) Iar Sfntul Diadoh spune: Socoteste frate ca fiecarei vederi duhovnicesti i premerge credinta, nadejdea si dragostea, dar mai mult dragostea. Cele dinti nvata sa se dispretuiasca toate bunurile vazute, dar iubirea uneste sufletul nsusi cu virtutile lui Dumnezeu, adulmecnd printr-o simtire a mintii pe nevazutul Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii) Alta este dragostea naturala a sufletului si alta cea care se adauga ei de la Sfntul Duh. Cea dinti se misca din vointa noastra, cea de-a doua aprinde att de mult sufletul spre dragostea lui Dumnezeu, nct toate partile sufletului nostru se lipesc de negraita bunatate a dorului de Dumnezeu, ntr-o nesfrsita simplitate a simtirii.

Numai simplitatea este nesfrsita, pentru ca cuprinde n ea totul, n mod concentrat. Simplitatea simtirii e cea mai intensa simtire, pentru ca nu se mparte n simtiri diferentiate si micsorate. Toate partile sufletului sunt strabatute de o singura simtire, dar de tarie nesfrsita, a dorului dupa frumusetea lui Dumnezeu. Simplitatea e concentrarea ntr-o unitate a tuturor puterilor si simturilor sufletului, care au, prin Dumnezeu, o adncime si o bogatie nesfrsita.
Mintea ajunsa atunci ca una care a zamislit din lumina duhovniceasca a harului, s-a facut izvor de iubire si de bucurie. (Diadoh al Foticeii) Sfntul Isaac spune la rndul lui: Iubirea ce se iveste din niscai lucruri e ca o candela mica, hranita de untdelemn si astfel e si lumina ei; sau ca un pru care se hraneste din ploaie si a carui curgere se opreste cnd continutul care-l sustine lipseste. Dar iubirea care are drept pricina pe Dumnezeu, este ca un izvor a carui curgere niciodata nu se ntrerupe, caci Dumnezeu singur este izvorul ei si continutul ei nesecat. (Isaac Sirul) ntrebare: Cnd se ajunge la desavrsirea multelor roade ale Duhului? Raspuns: Cnd se nvredniceste cineva de desavrsita iubire a lui Dumnezeu. ntrebare: De unde cunoaste cineva ca a ajuns la aceasta? Raspuns: Cnd se misca pomenirea lui Dumnezeu n cugetarea lui, ndata inima lui se misca n iubirea Lui si din ochii lui pornesc lacrimi de mbelsugare. Caci iubirea are obiceiul sa izvorasca lacrimi cnd si aminteste de cei iubiti. Astfel fiind, niciodata nu nceteaza din lacrimi, pentru ca nu-i lipseste niciodata continutul care sa-l aduca pe el la pomenirea lui Dumnezeu. Asa nct si n somnul lui se afla n convorbire cu Dumnezeu, acesta fiind un obicei al iubirii si aceasta este desavrsirea oamenilor n aceasta viata a lor. (Isaac Sirul)

Desavrsirea omului consta astfel n iubirea fata de Dumnezeu. Iubirea este a inimii si ea se arata n lacrimi, cnd este o simtire puternica, nu o convingere teoretica. Dar inima se aprinde de iubire si se topeste n lacrimi, cnd n cugetare se misca pomenirea lui Dumnezeu. Deci inima nu lucreaza fara cugetare. Se ntelege ca numele lui Dumnezeu pomenit mereu n cugetare nduioseaza inima la iubire pna la lacrimi, deci nici cugetarea la Dumnezeu nu-i o cugetare pur teoretica. Din toate rezulta ca Dumnezeu cel pomenit nencetat, e pomenit astfel pentru ca e iubit ca Persoana iubitoare, caci o persoana trezeste n alta iubirea prin iubirea sa.
Iubirea lui Dumnezeu este calauza prin fire si cnd vine n cineva fara masura, face acel suflet sa iasa din sine (extatic). De aceea, inima celui ce o simte pe ea nu poate sa o ncapa si sa ramna cum este, ci, dupa masura calitatii si a iubirii venite n el, vede n el o schimbare neobisnuita. Si semnele ei simtite sunt acestea: fata celui ce o are se face ca focul si-i plina de bucurie, trupul i se ncalzeste, frica si sfiala se departeaza de la el si se face ca un iesit din sine (extatic). Puterea care aduna mintea lui pleaca de la el, facndu-se ca un iesit din minte, moartea ce mai nfricosatoare o socoteste bucurie si niciodata vederea mintii lui nu patimeste vreo ntrerupere din ntelegerea celor ceresti; celui absent i vorbeste ca fiind de fata, nefiind vazut de cineva.

Tainica legatura dintre suflet si trup se arata si n caldura ce cuprinde trupul celui cucerit de o mare iubire. El este ca un iesit din sine, ca unul ce a uitat de sine;

toata atentia lui e plecata la cel iubit. E ca un iesit din minti, dar nu n sens rau, ca sa calce bunele rnduieli ale societatii, ci n sensul bun, fiind n stare sa renunte la tot ce cauta omul cuminte n sensul egoist al cuvntului. E n stare sa-si dea viata pentru Cel iubit. Acum nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste n mine (Galateni 3, 20). El traieste pentru un alt eu, nu pentru eul sau. Daca n omul natural eul ca subiect este identic cu obiectul grijii sale, n omul umplut de iubirea de sus eul ca subiect ramne, dar eul ca obiect al iubirii sale este altul, este cel iubit de eul lui Hristos. n acelasi timp se mentine ca eu iubitor; n el nu e o reduplicare egoista, ci o doime reala: eu ca subiect si tu ca cel pentru care sunt eu. Aceasta e iesirea din sine, iesirea din mintea pentru sine, ridicarea la mintea pentru altul. Cel ce iubeste nu mai are frica sa renunte la sine si nici rusine sa se comporte n felul acesta, socotit de altii nebunie. Dar n faptul ca eul ca subiect ramne, se arata totusi ca iubirea cea mai totala nu nseamna confundare cu altul n impersonal, ci unitate bipersonala. Tu ai devenit dominant nsa n mine prin voia propriului eu, instalndu-te n interiorul propriului eu cu un rol major, dar marind urias puterile eului meu care te-a primit.
Cunoasterea si vederea lui naturala a disparut si nu simte n chip sensibil miscarea sa, care se misca ntre lucruri; chiar daca face ceva, nu simte ceea ce face, ca unul ce are mintea ocupata cu vederea unor lucruri care nu sunt de fata. Si cugetarea lui se ocupa pururi cu Celalalt.

Cunoasterea si vederea celor din jur, miscarea lui ntre ele se savrseste fara sa fie constient de ele, atentia Lui fiind atintita cu totul la cel iubit, dar nevazut pentru vederea naturala.
De aceasta betie duhovniceasca au fost plini odinioara Apostolii si mucenicii: cei dinti au strabatut stapniti de ea toata lumea, ostenind si fiind batjocoriti (I Timotei 4, 10); cei din urma, suportnd taierea madularelor, si-au varsat sngele lor ca apa; si suferind chinurile cele mai cumplite, nu s-au descurajat, ci le-au rabdat cu barbatie. Si, fiind ntelepti, au fost socotiti ca niste lipsiti de minte (II Corinteni 11, 38). Altii au ratacit prin pustie, prin munti, pesteri si prin vagaunile pamntului (Evrei 11, 38), fara asezare, ei care erau cei mai asezati. La aceasta nebunie nvredniceste-ne si pe noi Doamne, sa ajungem!

Despre Sfnta mpartasanie


Nimic nu ajuta si nu contribuie asa de mult la curatirea sufletului, la luminarea mintii, la sfintirea trupului si la prefacerea amndurora spre o stare mai dumnezeiasca si la nemurire, ba si la biruirea patimilor si a demonilor, sau, mai presus de fire, ca mpartasirea si cuminecarea continua, cu inima si simtire curata, pe ct este cu putinta omului, cu preacuratele, nemuritoarele si de viata facatoarele Taine, cu nsusi cinstitul Trup si Snge al Domnului Dumnezeului si Mntuitorului nostru Iisus. Adeverim aceasta din cuvintele Vietii nsesi si ale nsusi Adevarului care zice: Eu sunt pinea vietii; Aceasta este pinea care se pogoara din cer, ca cel ce mannca din ea sa nu moara. Eu sunt pinea cea vie, care s-a pogort din cer. De va mnca cineva din pinea aceasta, viu va fi n veac. Si pinea care Eu o voi da, trupul Meu este, pe care Eu l voi da pentru viata lumii. Si: De nu veti mnca trupul Fiului Omului si nu veti bea sngele Lui, nu veti avea viata ntru voi. Cel ce mannca trupul Meu si bea sngele Meu, are viata vesnica, caci trupul Meu este mncare adevarata si sngele Meu este bautura adevarata. Cel ce mannca trupul Meu si bea sngele Meu, ramne ntru Mine si Eu ntru el. precum M-a trimis pe Mine Tatal Cel viu si Eu sunt viu prin Tatal; si cel ce Ma mannca pe Mine, acela va fi viu prin Mine. Aceasta este pinea care s-a cobort din cer si cel ce mannca pinea aceasta a Mea, viu va fi n veac (Ioan 6, 53-58). Purtatorul de Hristos, Pavel, zice acestea: Fratilor, eu am primit de la Domnul, ceea ce v-am predat si voua, ca Domnul Iisus n noaptea n care a fost vndut, a luat pinea si binecuvntnd-o, a frnt-o spunnd: Luati, mncati, acesta este trupul Meu care pentru voi se frnge; aceasta s-o faceti ntru

pomenirea Mea. Caci de cte ori veti mnca pinea aceasta si veti bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi trupului si sngelui Domnului. Pentru aceea, ntre voi multi sunt neputinciosi si bolnavi, dintre care multi mor. Caci daca ne-am cerceta pe noi, nu am fi judecati, iar fiind judecati de Domnul, suntem ndreptati, ca sa nu fim osnditi laolalta cu lumea (I Corinteni 11, 23-33)
Sfntul Ioan Gura de Aur: De trebuinta este sa nvatam care este minunea Tainelor, pentru ce s-au dat si care este folosul lor. Suntem un trup si madulare ale trupului Domnului nostru Iisus Hristos si din oasele Lui (Romani 12, 5; Efeseni 5, 30). Iar cei care au aflat aceasta, sa urmeze celor spuse. Deci pentru ca aceasta sa nu se nfaptuiasca numai prin iubire, ci si cu lucrul nsusi, sa ne unim prin mncare cu acel trup pe care ni l-a daruit, voind sa ne arate dorul ce-l are catre noi.

Nu numai prin iubire ca simtire se sustine comuniunea n biserica, orict ar accentua unii aceasta, ci si printr-o putere obiectiva, ontologica, dumnezeiasca, ce ne vine prin trupul lui Hristos. Prin aceasta ne prinde chiar si trupurile n aceasta unire.
Pentru aceasta s-a unit pe Sine cu noi si ne-a dat trupul Sau noua, ca sa ne facem un trup unit cu Capul. Acest lucru este propriu celor ce se iubesc cu tarie, fiind dat de nteles si de Iov, vorbind despre casnicii lui, care-l iubeau n chip covrsitor, nct ziceau: Cine ne va da putinta sa ne saturam de carnea lui? (Iov 31, 31). De aceea, si Hristos a facut acest lucru, ridicndu-ne la o prietenie si mai mare si aratndu-ne dorul Lui catre noi, caci nu se da pe Sine celor ce-L doresc, numai ca sa-L vada, ci si ca sa-L atinga, sa-L mannce, sa se sadeasca n trupul Lui si sa se uneasca cu El si sa-si sature ntregul dor. (Ioan Gura de Aur) Cei ce se mpartasesc de preasfntul Trup si de cinstitul Snge, stau ntre ngeri, Arhangheli, ntre Puterile de sus si sunt mbracati n nsusi vesmntul mparatesc al lui Hristos, avnd arme duhovnicesti. Ba cu acestea nca nu am spus nimic, caci L-au mbracat cu mparatul nsusi. Pe ct este nsa de mare, de nfricosatoare si de minunata Taina, tot pe atta trebuie sa te apropii cu curatie, daca vrei sa te apropii de mntuire. Caci daca te apropii cu constiinta apasata, te apropii de osnda si pedeapsa, fiindca cel ce mannca si bea cu nevrednicie Trupul si Sngele Domnului, judecata siesi mannca si bea (I Corinteni 11, 27). Daca cei ce-si pateaza porfira mparateasca sunt pedepsiti la fel cu cei ce o rup, nu e deloc necuvenit ca cei ce primesc Trupul cu cuget necurat sa sufere aceeasi pedeapsa cu cei ce L-au rupt prin piroane. Ia aminte ce nfricosatoare pedeapsa a aratat Pavel zicnd: Cel ce calca legea lui Moise murea pe temeiul a doi sau trei martori, socotiti cu ct se va nvrednici de o pedeapsa mai mare cel ce a nesocotit pe Fiul lui Dumnezeu si a socotit un lucru de rnd Sngele Noului Legamnt, prin care acesta a fost sfintit? (Evrei 10, 29). (Ioan Gura de Aur) Cti deci, ne mpartasim de trupul acesta, cti gustam din snge, se ntelege ca gustam din Acela ce sade sus, care e nchinat de ngeri, de Cel apropiat de puterea fara margini. O, cte drumuri duc spre mntuirea noastra! Ne-a facut pe noi trupul Sau, ne-a dat noua trupul Sau, si nimic din toate acestea nu ne departeaza de rele! O, ce nepasare, o, ce nesimtire! (Ioan Gura de Aur) Un preot minunat mi-a istorisit ca a fost nvrednicit sa vada si sa auda acestea: ca pe cei ce vor pleca de aici mpartasiti cu Taine cu constiinta curata fiind, cnd vor muri, ngerii i vor duce de aici n suita, pentru Cel cu care s-au mpartasit. (Ioan Gura de Aur) Dumnezeiescul Damaschin zice: Deoarece suntem ndoiti si compusi, trebuie ca si nasterea noastra sa fie ndoita; la fel si haina ndoita. Nasterea ni s-a dat prin apa si prin Duh, iar mncarea este nsasi pinea vietii, Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce s-a pogort din cer. Precum la Botez, deoarece oamenii obisnuiesc sa se spele cu apa si sa se unga cu untdelemn, a unit cu untdelemnul si cu apa harului Duhului si l-a facut pe el baia nasterii din nou, la fel, deoarece avem obiceiul sa mncam pine si sa bem apa si vin, a unit cu ele dumnezeirea Sa si le-a facut pe ele Trupul si Sngele Sau, ca prin cele obisnuite si dupa fire, sa ajungem n cele mai presus de fire. Trupul Lui este cu adevarat unit cu dumnezeirea, prin trup ntelegnd pe cel din Sfnta Fecioara, nu un trup cobort din ceruri, iar pinea si vinul se prefac n nsusi Trupul si nsusi sngele lui Dumnezeu. Dar, de cauti sa afli modul cum se face aceasta, ti ajunge sa auzi ca aceasta se face prin Duhul Sfnt, tot asa cum Cuvntul a dat fiinta trupului Sau n Sine din Sfnta Nascatoare de Dumnezeu prin Duhul Sfnt; mai mult nimic nu cunoastem, dect ca Cuvntul lui Dumnezeu este adevarat, lucrator si atotputernic, iar modul de nepatruns. (Ioan Damaschin) Celor ce se mpartasesc cu vrednicie, aceasta se face spre iertarea pacatelor, spre viata vesnica si spre pazirea sufletului si a trupului; iar celor ce se mpartasesc cu obraznicie, spre osnda si pedeapsa, ca si moartea Domnului. (Ioan Damaschin) Pinea si vinul nu sunt chip al Trupului si al Sngelui lui Hristos, n nici un caz, ci nsusi Trupul lui Hristos Cel ndumnezeit si nsusi Sngele Lui. Caci Trupul Meu este adevarata mncare si Sngele Meu este adevarata bautura (Ioan 6, 55). Acesta este Trupul si Sngele lui Hristos, care intra n alcatuirea (constitutia) sufletului si trupului nostru, netopindu-se, nestricndu-se, netrecnd n ceea ce dam afara, ci ramnnd n fiinta noastra, ca pricina a pastrarii noastre, ca mijloc de curatire a toata ntinaciunea.

Trupul lui Hristos, pe care-L primim n Sfnta mpartasanie nu e alt trup dect cel primit de Fiul lui Dumnezeu din Sfnta Fecioara, dar ndumnezeit prin nviere si naltare, ca sa fie n noi aluat spre ndumnezeire, nviere si naltare. De aceea e si trup pneumatizat, nevazut, coplesit de Duhul Sfnt, desi trup real, ca sa fie si n noi izvorul Duhului deplin si sa ne pneumatizeze si pe noi tot mai mult, pentru a birui treptat legile firii, atrnarea spre cele de jos, procesul de stricaciune si de moarte definitiva. Caci trupul lui Hristos nu mai e supus procesului de descompunere, datorita Duhul Sfnt care se afla n el. de aceea n Sfinti osemintele ramn nedescompuse si de aceea vom nvia si noi, caci Hristos cel nviat ramne cu Duhul Sau n sufletul nostru, cu puterea Lui de nestricaciune care-i va da acestuia puterea sa-si nvie trupul. ortodoxia a pastrat ntelesul mntuirii ca efect ntins asupra trupului si a cosmosului, afirmnd ca mntuirea deplina este eliberarea trupului de stricaciune si de moarte prin nviere, datorita umplerii lui de Duhul Sfnt. Toata imnografia Bisericii vorbeste despre aceasta, caci asa cum sufletul este n trupul nostru, asa e, n oarecare fel, si trupul nostru, prin radacinile rationalitatii si sensibilitatii lui, n sufletul nostru. Dar atunci cu att mai mult si Hristos cel nviat, adica cu trupul nesfrsit subtiat si nduhovnicit, e n oarecare fel n sufletul nostru chiar dupa moartea noastra, daca l-am primit des n noi n cursul vietii pamntesti si am trait n El prin vointa, prin gndirea si prin faptele noastre, care au lucrat la nduhovnicirea trupului nostru. Prin mncarea trupului lui Hristos, pneumatizat si subtiat, am hranit chiar sufletul nostru, ntarind prin nduhovnicire radacinile rationale si sensibile ale trupului nostru n El. prin mncare am asimilat n oarecare fel trupul lui Hristos nsusi sufletului nostru, sau viceversa. Despartirea ntre suflet si trup nu e att de totala, cum ne nchipuim; cu att mai mult e valabil aceasta cnd sufletul si trupul nostru sunt n Hristos, n care osmoza ntre suflet si trup si deci si ntre dumnezeire si compusul uman a atins treapta culminanta.
Chiar daca aurul s-a patat, l curata prin arderea judecatii, ca sa nu fim osnditi n veacul viitor mpreuna cu lumea (I Corinteni 11, 52).

Trupul pneumatizat, nviat, si deci curat al Domnului, asimilat n sufletul si n trupul nostru, le duce pe acestea spre curatie, de multe ori prin patimirea crucii, pe care ne-o ntipareste si noua din Sine, actualiznd-o n noi. De aceea trupul lui Hristos lucreaza n noi si printr-o judecata, adica prin ncercari, pentru ca suportndu-le cu puterea cu care a suportat Hristos crucea Sa, sa ne curatim si sa nu fim osnditi la sfrsit mpreuna cu lumea, adica cu cei ce nu vor fi gasiti la judecata din urma curatiti. Numai n masura n care ne curatam astfel, ne unim intim cu Hristos ntr-un trup, deveniti curati ca si El.
Curatindu-ne prin aceasta, ne unim cu Trupul lui Hristos si cu Duhul Lui si ne facem Trupul lui Hristos. Aceasta este pinea, care e prga pinii ceresti, a pinii spre fiinta, caci pinea spre fiinta arata fie pe cea viitoare (a veacului viitor), fie pe cea primita spre pastrarea fiintei noastre.

Trupul nviat al lui Hristos este pinea care va hrani cu puterea sa netrecatoare sufletul nostru si n el radacinile rationale si sensibile ale trupului nostru, ducndu-l spre nviere. Hristos este ipostasul, sau temelia ultima si vie a ipostasurilor noastre, care cred n El.
Trupul Domnului este Duh de viata facator, pentru ca s-a zamislit din Duhul de viata facator, caci ceea ce se naste din Duh, Duh este (Ioan 3, 6). Aceasta o spun, nu ca sa desfiintez firea trupului, ci voind sa arat ca e de viata facator si dumnezeiesc.

Trupul lui Hristos este att de pneumatizat, att de coplesit si de subtiat prin Duhul, de iradiant al Duhului prin toti porii Lui, ca se poate numi de viata facator. El este aceasta nca prin faptul cu totul deosebit ca e zamislit prin Duhul Sfnt, a carui putere s-a unit cu cea a Fecioarei Maria. Duhul Sfnt a ntarit puterea de zamislire si de alcatuire a unui nou om, a Fecioarei Maica att de mult, ca el n-a mai avut nevoie de samnta barbateasca. Trupul lui Hristos poarta astfel n el de la nceput puterea constitutiva a Duhul Sfnt. De aceea e de viata facator.
Acestea se numesc chipuri (antitipuri) ale celor viitoare, nu ca unele ce nu sunt cu adevarat Trupul si Sngele lui Hristos, ci ca acum ne mpartasim prin ele de dumnezeirea lui Hristos, iar atunci numai ntelegator prin vedere. (Ioan Damaschin)

Dumnezeiescul Macarie zice: Precum vinul se amesteca n toate madularele celui ce bea si se preface n el si el n vin, asa cel ce bea Sngele lui Hristos, se adapa cu Duhul dumnezeiesc si acesta se amesteca n suflet n chip desavrsit, si sufletul n el. Astfel sfintit, sufletul se face vrednic de Domnul, caci toti ne-am adapat din acelasi Duh (I Corinteni 12, 13). Iar prin Euharistia pinii, cei ce se mpartasesc cu vrednicie, se nvrednicesc sa se faca partasi de Duhul Sfnt si asa sufletele vrednice pot sa vietuiasca n veci.

Ceea ce primim prin Sfnta mpartasanie n mod deosebit este Duhul dumnezeiesc, ca Dumnezeu Cel ce ntareste sufletul omului n biruirea proceselor nelibere ale naturii si unifica faptura cu Dumnezeu. l primim n primul rnd n suflet si din suflet trece n trup, caci n suflet sunt radacinile rationale si sensibile ale trupului. sufletul nostru devine pneumatic, se ntareste n ceea ce are superior naturii si poate pneumatiza si trupul, sau radacinile lui aflate n suflet.. sufletul dobndeste astfel o putere neasemanat mai mare de nduhovnicire, de subtiere a trupului. unirea ntre suflet si trup devine tot mai mare, mai adnca, n trupul lui Hristos, pe care Duhul dumnezeiesc L-a pneumatizat, L-a subtiat, L-a ndumnezeit, L-a transfigurat deplin. Daca, dupa Maxim Marturisitorul, n Sfinti dualitatea este depasita (dualitatea functionala, nu cea de substanta), cu att mai mult n Hristos. Si prin mpartasirea de El se ncepe depasirea ei si n cei ce se mpartasesc des si cu constiinta curata. Prin aceasta sufletul, adus n unirea cu Dumnezeu, va putea trai n veci, si va da n alta parte si trupului tarie sa copleseasca procesele naturale nca n lumea asta fiind, iar prin ntarirea radacinilor lui rationale si sensibile n suflet, va putea ca sufletul sa nvie trupul la o viata nesupusa descompunerii, la sfrsitul lumii.
Precum viata trupului nu este de la trup, ci din afara de el, adica din pamnt, asa si sufletul a fost nvrednicit de Dumnezeu sa aiba mncare, bautura, vesmnt, care sunt viata adevarata a sufletului, nu din firea sa, ci din dumnezeirea Lui, adica prin Duhul Sau.

Aceasta nseamna ca sufletul celui ce se mpartaseste cu trupul Domnului, se mpartaseste prin trup propriu-zis cu dumnezeirea Lui. Dar pe de alta parte, trupul lui Hristos e att de intim strabatut de Duhul Sfnt, sau de dumnezeirea lui Hristos, ca nu se poate spune ca numai el hraneste trupul omenesc. De altfel Duhul Sfnt ca foc personal al iubirii treimice face din trupul Domnului un complex organic de energii prin care se manifesta aceasta caldura a iubirii, nct prin aceasta el nsusi a devenit numai foc al iubirii. Apoi n cazul ca trupul Domnului ar ramne numai n trupul omului, trupul nestricacios al Domnului ar trebui sa sustina n mod direct trupul omului n nestricaciune, ceea ce nu se ntmpla. Pe de alta parte, viata trupului nu se sustine numai din pamnt, ci si din suflet. Deci si viata ndumnezeita a lui, ntr-un grad limitat pe pamnt si deplin n cer, se sustine si prin sufletul ndumnezeit. Dar ca sufletul sa poata sustina trupul cu viata lui, trebuie sa aiba ntr-un anumit fel radacinile trupului n sine, deci el primeste ntr-un fel si trupul Domnului, sau radacinile ui ndumnezeite n sine.
Sufletul are firea dumnezeiasca spre pinea vietii, adica pe Cel ce a zi: Eu sunt pinea vietii si apa vie spre vinul care veseleste si ca untdelemn al bucuriei. (Macarie cel Mare) mpartasirea de Dumnezeu si de Taine s-a numit cuminecare (communicatio = cuminecatura), pentru ca ne daruieste unirea cu Hristos si ne face sa avem comuna cu El mparatia Lui. (Isidor Pelusiotul) Este cu neputinta sa se mntuiasca credinciosul, sa primeasca iertarea pacatelor si sa dobndeasca mparatia cerurilor, daca nu se mpartaseste cu frica, credinta si cu dragoste de tainicul si neprihanitul Trup si Snge al lui Hristos. (Nil Ascetul) Este bine si de mare folos sa se cuminece si sa se mpartaseasca cineva n fiecare zi cu Sfntul Trup si Sfntul Snge al lui Hristos. Aceasta deoarece El nsusi a zis: Cel ce mannca trupul Meu si bea sngele Meu, ramne ntru Mine si Eu ntru el si are viata vesnica (Ioan 6, 56). Si cine se ndoieste ca a se mpartasi cineva continuu de viata, nu e nimic altceva dect a vietui n chip multumit? Noi ne cuminecam de patru ori n fiecare saptamna: duminica, miercurea, vinerea si smbata, si n celelalte zile, daca are loc pomenirea vreunui Sfnt.(Vasile cel Mare)

Ideea ca prin mpartasirea deasa, omul poate nmulti viata sa n Dumnezeu, e pretioasa. De fiecare data omul traieste cu sufletul ntr-un efort de a sfinti prin aceasta o alta latura a legaturii sale cu semenii, ntr-un efort de a nfaptui prin fapte deosebite, cerute de alte si alte mprejurari, o alta si alta virtute. Daca aceasta este preocuparea generala a vietii lui, comunicarea cu trupul Domnului si cu puterea Lui l va sustine de fiecare data n acest alt efort.

n aceste zile socotesc ca Sfntul si liturghisea, caci nu putea n fiecare zi, stingherit fiind de attea griji. De aceea, zice si Sfntul Apolo: Monahul trebuie sa se cuminece, de e cu putinta, n fiecare zi cu Tainele lui Hristos, caci cel ce se departeaza pe sine de acestea, se departeaza de Dumnezeu. Iar cel ce se mpartaseste continuu, se mbraca cu trupul Domnului, caci nsusi glasul mntuitor zice: Cel ce mannca trupul Meu si bea sngele Meu, ramne ntru Mine si Eu ntru el (Ioan 6, 56). Deci aceasta le este de folos monahilor, care fac nencetat pomenirea patimii mntuitoare. Drept aceea, se cade ca el sa fie gata n fiecare zi si sa se pregateasca pe sine n asa fel, ca sa fie vrednic n fiecare zi, totdeauna, pentru primirea Sfintelor Taine, caci asa ne mpartasim si de iertarea pacatelor. (Avva Apolo)

A se mbraca cu Hristos nseamna a se mbraca cu putere. Imaginea este luata de la mbracarea cu un echipament de lupta, caci Hristos este ca o armatura si ca o arma. Dar se ntelege ca pe Hristos l mbracam cnd l primim n noi, caci nu ti se comunica puterea cuiva, daca nu ti se face oarecum interioara& Dar acelasi lucru nseamna a te mpartasi cu trupul lui Hristos: nseamna a te mbraca cu puterea Lui. Ideea e ca trupul lui Hristos cu care ne mpartasim, sau cu care ne mbracam, nu e ceva care ramne n noi, sau lipit de noi, ca un lucru pasiv, ci ca un izvor de putere, de care ne folosim ntruct noi nsine ne nsusim activ aceasta putere. Dar ca sa fim mereu tinuti n stare de putere, trebuie sa fim n comunicare continua cu Hristos; sa stam mereu n comunicare cu Soarele puterii duhovnicesti. Se remarca legatura fireasca ntre pomenirea nencetata a lui Hristos, deci si a patimii Lui, prin rugaciune si prin mpartasirea continua cu trupul Lui rastignit si biruitor al mortii prin cruce. Comunicarea continua cu trupul Domnului ntretine pomenirea continua a Lui, caci ea e o pomenire cu lucrul, cu fapta, nu numai cu cuvntul. La rndul ei, pomenirea nencetata a Domnului cu cuvntul, ca comunicare a Lui cu mintea, cu duhul, cu inima noastra, se cere dupa o comunicare deplina cu Hristos prin mpartasirea de trupul Lui. mpartasirea deasa cu trupul Domnului, ca comunicare a puterii Lui catre noi, ca comunicare a Duhului Lui, ca lucrnd prin El nsusi fara noi. Factorul uman comunica cu factorul activ care e Hristos, pentru a deveni si mai activ. De aceea trebuie o pregatire n acest sens din partea omului. Cine se mpartaseste cu nevrednicie, judecata siesi mannca, nedeosebind trupul Domnului, si de aceea neconlucrnd cu el. De aceea mai buna este o mpartasire mai rara, dar bine pregatita, primita cu mare concentrare de putere, hotarre de a conlucra cu puterea din trupul Domnului, dect o mpartasire ntr-o stare laxa, nepasatoare a puterilor proprii.
Zice si Sfntul Ioan Scararul: Daca un trup atingndu-se de alt trup, se schimba n puterea lui de lucrare, cum nu se va schimba cel ce se atinge de trupul Domnului cu mini nevinovate? Caci e scris n Pateric: Ioan de Bostra, barbat sfnt si avnd putere asupra duhurilor necurate, i-a ntrebat pe dracii care salasluiau n niste fetite furioase si chinuite de ei cu rautate, zicnd: De care lucruri va temeti de crestini? acestia au raspuns: Aveti cu adevarat trei lucruri mari: unul pe care-l puteti atrna pe grumazul vostru; unul cu care va spalati n Biserica si unul pe care-l mncati n adunare. ntrebndu-i iarasi: Din acestea trei, de care va temeti cel mai mult?, au raspuns aceia: Daca ati pazi bine aceea cu care va mpartasiti, n-ar putea nimeni dintre noi sa faca rau vreunui crestin! Deci lucrurile de care se tem raufacatorii mai mult dect toate, sunt Crucea, Botezul si Cuminecatura. (Ioan Scararul)

Cum trebuie ascultate si ntelese cuvintele duhovnicesti ale Parintilor.


nainte de toate, sa ntelegi si sa asculti n chip credincios, avnd cuvenita evlavie fata de rnduielile dumnezeiesti si duhovnicesti ale Parintilor. Spune despre aceasta Sfntul Macarie: Neatinse ramn cele duhovnicesti de cei necercati, dar sufletul sfnt si credincios se mpartaseste cu ntelegere de Duhul Sfnt. Si comorile ceresti ale Duhului i se fac aratate numai celui ce le primeste cu cercare. Celui ce nu le-a cercat nu-i este cu putinta nici macar sa le nteleaga. (Macarie Egipteanul)

Deci asculta cu evlavie despre ele pna ce ti se va da si tie, celui ce crezi, sa te nvrednicesti de dobndirea lor. Atunci vei cunoaste prin nsasi experienta ochilor sufletului de ce mari bunatati si taine se pot mpartasi sufletele crestinilor nca de aici.

Cum sa ne rugam si despre luminarea adevarata si puterea dumnezeiasca.


Spune Sfntul Diadoh: cti cugeta nencetat la preaslavitul si mult doritul nume al Domnului Iisus n adncul inimii, pot sa vada odata si lumina mintii. (Diadoh al Foticeii) ntmplndu-se aceasta cu bunavointa lui Dumnezeu, de atunci, celalalt drum al vietuirii noastre dupa Dumnezeu, de atunci, celalalt drum al vietuirii noastre dupa Dumnezeu l savrsim n chip nenselator si nempiedicat, umblnd n lumina, mai bine zis fiind fii ai luminii, cum zice Datatorul de lumina Iisus: Pna aveti lumina, credeti n lumina, ca sa va faceti fii ai luminii; si: Eu sunt lumina lumii, cel ce urmeaza Mie nu va umbla n ntuneric, ci va avea lumina vietii. Iar David striga catre Domnul acestea: ntru lumina Ta vom vedea lumina, iar Sfntul Pavel zice: Dumnezeu, care a zis sa lumineze lumina din ntuneric, pe care a luminat-o n inimile noastre. De fapt, prin aceasta, ca printr-un sfesnic nestins si atotluminos, cei cu adevarat credinciosi sunt calauziti si privesc spre cele de dincolo de simturi si li se deschide ca unora ce sunt curati cu inima poarta cereasca a toata vietuirea si starea nalta, deopotriva cu a ngerilor. Si asa le rasare acestora iarasi, ca dintr-un disc al soarelui, putinta sa judece, sa deosebeasca, sa stravada, sa vada nainte si cele asemenea acestora. Si simplu graind, prin aceasta le rasare acestora toata aratarea si descoperirea tainelor nearatate si se umplu de puterea dumnezeiasca si mai presus de fire n Duh. Iar prin aceasta putere mai presus de fire si lutul lor se usureaza, sau mai bine zis povara trupului li se subtiaza si pluteste, naltndu-se. Prin aceasta putere luminatoare n Sfntul Duh, si unii dintre Sfintii Parinti, nca fiind n trup, au trecut ca niste fiinte nemateriale si netrupesti, cu picioarele neudate ruri neumblate si mari strabatute de corabii, au facut drumuri lungi de zile multe ntr-o clipa si au savrsit multe alte lucruri minunate n cer, pe pamnt, n soare, pe mare, n pustiuri, cetati, n tot locul si tara, printre fiare salbatice si trtoare si, simplu, n toata zidirea si n toate stihiile, si prin toate s-au slavit. Pururi stnd la rugaciune, trupurile lor curate si cinstite se ridicau de pe pamnt ca naripate, dezbracate de grosimea si greutatea trupeasca, topite de focul dumnezeiesc si nematerial al harului.

Peste tot trebuie sa se nteleaga ca e vorba de focul iubirii si de legatura tainica sau de influenta pe care simtirile sufletului o au asupra trupului. Trupul devine usor cnd sufletul e curat si transparent, prin lipsa de patimi si prin iubirea care nu are ce sa ascunda.
Sub lucrarea acestuia, ei se nalta cu usurinta, o, minune, preschimbati si replasmuiti ntr-o stare mai dumnezeiasca, prin mna ndumnezeitoare a puterii harului, salasluite n ei. Si, dupa sfrsitul lor, trupurile preacinstite ale unora din ei ramn nedesfacute, adeverind n chip vadit harul si puterea salasluite n ei si n toti cei tari n credinta. Iar dupa nvierea obsteasca si a toata lumea, crescndu-le oarecum aripi din nsasi puterea Duhului aflatoare n ei, se vor rapi n nori ntru ntmpinarea Domnului n vazduh, cum zice cunoscatorul celor negraite, dumnezeiescul Pavel; si asa totdeauna cu Domnul vor fi (I Tesaloniceni 4, 17). Pe lnga acestea si graitorul n Duh, David cnta: Doamne, ntru lumina Ta vor purcede si ntru numele Tau se vor veseli toata ziua (adica vesnica), si ntru dreptatea Ta se vor nalta cornul lor. (Psalmi 88, 16-18) Cei tari ai lui Dumnezeu s-au ridicat de pe pamnt. (Psalmi 46, 9) Iar mult graitorul de cele mari, Isaia, zice: Celor ce asteapta pe Domnul, le vor creste aripi; schimbase-va puterea lor. (Isaia 40, 31) Dar si Sfntul Macarie zice: Tot sufletul care s-a nvrednicit sa mbrace n chip desavrsit pe Hristos, n putere si ncredintare, nca de aici, prin credinta si prin straduinta n toate virtutile, si care s-au unit cu lumina cereasca a chipului nestricacios, se nvredniceste sa primeasca totdeauna cunostinta tainelor ceresti n ipostas. Iar n ziua nvierii, a ajuns n nsusi chipul ceresc al slavei, trupul mpreuna slavit cu sufletul si rapit de Duhul ntru ntmpinarea Domnului n vazduh, si nvrednicit sa se faca de un chip cu trupul slavei Lui, va mparati n veci mpreuna cu sufletul si cu trupul Domnului. (Macarie Egipteanul)

n lumina ce iradiaza din Hristos este implicata nestricaciunea trupului Lui; sau invers, n nestricaciunea Lui e implicata lumina ce iradiaza din El. trupul omenesc n Hristos, mai ales dupa nviere, e revenit prin Duhul Sfnt la o stare de energie sau de complex organic de energii incoruptibil si de aceea luminos. n

trupul astfel pneumatizat, sufletul se afla si el la nivelul suprem pe verticala constiintei, a simtirii curate si iubitoare, care e o energie ce nu poate slabi, deci nu se poate corupe. Iar iubirea lui iradiaza ca o lumina netrecatoare. Primeste lumina nu ca plutind suspendata, sau ca produs imaginar al subiectului propriu, ci ca izvornd din ipostasul, sau din Persoana lui Hristos, care, ca fundament creator si sustinator a toata fiinta, a toata energia si a toata iubirea, iradiaza lumina. De aceea lumina pe care o primeste omul n legatura nencetata de rugaciune cu Hristos, este o lumina de suprema consistenta spirituala, este lumina ce izvoraste din fundamentul ei ultim, din Persoana suprema sau din Treimea de Persoane supreme si creatoare, care nu poate fi dect izvor de lumina, pentru ca e izvor de iubire.
Obrsia si maica acestor nsusiri noi si mai presus de cuvnt este mai nainte pomenita liniste, nsotita de luarea aminte si de rugaciunea ntru toata negrija. Acestea au ca vatra de temelie si ca pavaza de nebiruit, mplinirea dupa putere a tuturor poruncilor ndumnezeitoare. Iar din negrija, liniste, din luarea aminte si din rugaciune se naste n inima miscarea plina de caldura care arde patimile si pe demoni si curata inima ca ntr-un cuptor. Si din aceasta dorul si dragostea nesaturata de Domnul Iisus Hristos. Iar din acestea dulcea curgere a lacrimilor din inima, ca dintr-un izvor, care ca un isop curata sufletul si trupul, prin pocainta, prin iubire, multumire si marturisire, umplndu-le de ele. Din acestea se naste seninatatea si pacea gndurilor, care n-are margine, ca una ce ntrece toata mintea (Filipeni 4, 7). Iar din acestea lumina stralucitoare ca zapada,si, la sfrsit, nepatimirea si nvierea sufletului nainte de cea a trupului.

Din nsirarea acestor stari ce se nasc una din alta, ncepnd de la liniste, luare aminte si rugaciune, se vede ca linistea nu este o nemiscare a sufletului, ci o deosebita putere de concentrare si de creare a unui sir ntreg de mari tensiuni duhovnicesti, de pocainta, de curatire de patimi, de iubire. Nepatimirea, sau despatimirea nsasi, care e la vrful lor, e unita cu nvierea sufletului, care este o umplere a lui de viata cu totul noua din plinatatea Duhului Sfnt. Numai din aceasta forta a unei vieti total noi n suflet, va rezulta si nvierea trupului, ntruct n acest suflet nviat au fost scoase din dezordine, refacute si nviate, nsesi radacinile rationale si sensibile ale trupului. efortul de despatimire, mpreunat cu rugaciunea lui Iisus, arata ca aceasta rugaciune nu are nevoie numai de o metoda formala cum se interpreteaza adeseori n Apus unde s-a pierdut ntelegerea pentru rostul despatimirii. Pe de alta parte, introducerea mintii n inima prin pomenirea nencetata a lui Iisus, are rostul de a reunifica radacinile rationale ale trupului aflatoare n minte cu cele sensibile aflatoare n inima, adica a scoate ratiunile fiintei umane din sfsierea lor n rationalitatea abstracta si n sensibilitatea dezordonata si prin aceasta a le face sa se reunifice cu modelele lor din Logosul dumnezeiesc, sa devina cu adevarat luminoase si iubitoare, cum au devenit cele ale sufletului si trupului lui Hristos, n ipostasul Cuvntului.
Alcatuirea noua a chipului si rentoarcerea omului la chipul si asemanarea sa, prin faptuire si vedere, potrivit acestora, prin credinta, nadejde si dragoste; si odata cu aceasta, ntinderea ntreaga a lui spre Dumnezeu, unirea n timpul de fata, ca n oglinda si n ghicitura (I Corinteni 13,12) si n arvuna, iar n cel viitor mpartasirea n chip desavrsit si bucuria de veci de vederea lui Dumnezeu fata catre fata (I Corinteni 13, 12)

ncheiere
Stndu-ne, asadar, iubitilor, attea si astfel de bunatati nainte, nu numai ca nadejdi si ca fagaduinte, ci n adevar si n fiinta, nca de aici, sa ne srguim , sa ne grabim, sa alergam pna ca avem timp sa ne nevoim, ca si noi sa ne nvrednicim de ele, printr-o mica si vremelnica staruinta, dar cel mai mult prin darul si harul lui Dumnezeu. Caci nu sunt vrednice patimirile vremii de acum de slava ce are sa ni se descopere noua (Romani 8, 18), cum spune Pavel, propovaduitorul lui Dumnezeu. Mai bine zis, daca ne srguim, le vom afla, dupa el, nca de acum ca o prga si ca o arvuna. Caci daca cei chemati dintr-o stare de jos la nrudiri si la partasii mparatesti, fac toate prin fapte, cuvinte si gnduri, ca sa le dobndeasca, si nu numai ca nu mai pun adeseori pret nici chiar pe viata lor, pentru astfel de slava si cinste, macar ca e nesigura si vremelnica, ba uneori i duce si la o totala pieire si nu la vreun folos, cum nu s-ar cuveni ca noi sa lucram si sa ne straduim pentru partasia, nunta si unirea la care suntem chemati cu Dumnezeu, mparatul si Facatorul tuturor mparatilor care, singur, este nestricacios, ramne pururi, daruind cinste si slava stralucita si statornica celor ce sunt ai Lui? Si nu numai atta, ci am primit si puterea sa ne facem fii ai lui Dumnezeu: ca tuturor, cti L-au primit pe El, le-a dat putere sa se faca fii ai lui Dumnezeu, celor ce cred n numele Lui (Ioan 1, 12)

Le da puterea; nu ne atrage silnic si nu ne sileste mpotriva voii noastre. Caci puterea narmeaza pe cei tinuti n tiranie de cel ce-i tiranizeaza, ca sa vindece raul cu rau. Dar pe noi ne cinsteste cu vechea vrednicie a stapnirii de sine, ca sa fie binele savrsit ntru totul cu bunavoirea si harul Sau, dar sa ni se socoteasca drept isprava a straduintei si srguintei noastre. Si Acela, macar ca e Dumnezeu si Stapn, a facut totul din partea Lui, caci pe toti ne-a facut la fel si de asemenea pentru toti a murit, ca pe toti sa-i mntuiasca deopotriva. Dar ne-a ramas noua sa ne apropiem, sa credem, sa ne nsusim ceea ce ne-a dat, sa slujim cu frica, cu srguinta si cu iubire Iubitorului de oameni si purtatorului de grija Stapn, care ne-a iubit att de mult, nct si moarte a voit sa sufere de bunavoie pentru foi, si nca moarte de ocara. Iar aceasta, ca sa ne izbaveasca de tirania diavolului si vrajmasului atotrau si sa ne mpace cu Tatal si Dumnezeu si sa ne faca mostenitori ai lui Dumnezeu si mpreuna mostenitori ai Lui, lucrul cel mai minunat si mai fericit. Drept aceea, sa nu ne nstrainam pe noi printr-o mica si scurta trndavie si negrija sau prin vreo mincinoasa placere de orice fel, de att de mari si de multe bunatati, rasplatiri si bucurii. Sa facem dar si sa faptuim tot si, de trebuie, sa nu ne crutam nici chiar viata pentru El, cum a facut si El pentru noi, desi este Dumnezeu, ca astfel sa ne nvrednicim si de darurile de aici si de cele de dincolo.

Calist Angelicude
Introducere
Numele adevarat este Calist Angelicude si a adus noi stiri despre el. Acest autor a fost activ n a doua jumatate a secolului XIV lnga localitatea Melnic din Macedonia, traind pna spre sfrsitul secolului XIV. El vietuia ntr-o asezare monahala de lnga acea localitate, ntr-un fel de sihastrie, n care a cladit si o biserica, fiind ajutat si de tarul srb din acea vreme. n jurul acestei biserici vietuiau mai multi asceti, tunsi n monahism de Calist. ntr-un document al patriarhiei din Constantinopol el est denumit om duhovnicesc, virtuos si isihast. Numirea de isihast se dadea, dupa disputele isihaste de la mijlocul secolului XIV, unui monah care se ocupa cu rugaciunea mintii si care a ajuns prin nevointa lui cu linistirea pna la vederea luminii dumnezeiesti. Dupa localitatea unde vietuia, se mai numeste Melenichiotis. n codex Vatopedi si Arundel din British Museum se pastreaza o opera ascetica a lui, alcatuita din treizeci de Cuvinte.

Mestesugul linistirii
Nu se poate pocai cineva, fara linistire; nici nu poate atinge n vreun fel oarecare curatia, fara retragere; si nu se poate nvrednici de convorbirea cu Dumnezeu si de vederea Lui pna ce se afla n convorbire cu oamenii si i vede pe ei. De aceea, cei ce si-au facut o grija din a se pocai de gresalele lor, a se curati de patimi si a se bucura de convorbirea cu Dumnezeu si de vederea Lui care este capatul de drum si tinta celor ce petrec dupa Dumnezeu, si arvuna, ca sa zic asa, a mostenirii vesnice a lui Dumnezeu urmaresc cu toata srguinta linistirea si socotesc drept lucrul cel mai folositor sa se retraga si sa ocoleasca pe oameni, cu toata simtirea sufletului. nceputul lor n viata de linistire este plnsul, ocarrea si dispretuirea de sine, pentru care, spre a le face n chip ct mai curat, iau asupra

lor privegherile, starea n picioare, nfrnarea si osteneala trupeasca al caror sfrsit de obste este rul de lacrimi ce porneste din ochii celor ce cugeta cele smerite ntru frngerea inimii. Caci precum n cei ce tind spre curatie si o dobndesc prin fapte, sfrsitul este pacea din partea gndurilor, asa n aceia sfrsitul este, cum am spus, curgerea lacrimilor. Iar de aici ncepe mintea, n chip firesc, sa patrunda n firile lucrurilor si sa vada maiestria lui Dumnezeu. Lucrul ei este, de acum, sa prinda si sa contemple ntelesul dumnezeiesc al puterii, al ntelepciunii, al slavei, al bunatatii si al celorlalte cte sunt n Duhul lui Dumnezeu. Ea patrunde totodata n tainele Scripturii, gusta bunatatile mai presus de lume si se face ncapere a iubirii lui Dumnezeu. Ea patrunde totodata n tainele Scripturii, gusta bunatatile mai presus de fire, se bucura de frumusetile mai presus de lume si se face ncapere a iubirii lui Dumnezeu. Si asa e cuprinsa de dor, se bucura si se veseleste, alergnd spre capatul din urma al virtutilor, spre dragostea Facatorului a toate. Nu mai patimeste si nu se mai teme de nici o ratacire prin cele de aici, desi are de suferit unele lunecari si porniri pacatoase si miscari necuviincioase din multe pricini, ca una ce e schimbacioasa. Dar din acestea trebuie sa se reculeaga, departnd de la ea orice descurajare. Mintea acestora, naripndu-se cu nadejdea iubirii de oameni a lui Dumnezeu, zboara spre cele dumnezeiesti, ndeletnicindu-se cu lacrimile, cu rugaciunea si cu celelalte nevointe pomenite, si se desfata cu raiul dumnezeiesc al dragostei, atta ct i este cu putinta. Nu mai vede nimic altceva, nici chip, nici grosime, nici nfatisare, nici altceva peste tot, ca sa graim pe scurt, afara de lacrimi, de pacea dinspre gnduri si de dragostea lui Dumnezeu. Caci prin acestea se pastreaza si nemprastierea mintii si se daruieste si mntuirea sufletului. Caci sta de veghe cumpatarea si se roaga n Hristos Iisus, Domnul nostru. Seznd n chilia ta, mintea ta sa aiba ndraznire catre Dumnezeu ntru smerenie: smerenia pricinuita de nevrednicia si de nimicnicia ta; ndraznirea pentru dragostea nemicsorata a lui Dumnezeu si pentru netinerea minte a raului de catre El. si sufletul e ridicat la cinste naintea lui Dumnezeu, cnd, macar ca se recunoaste pacatos, totusi ndrazneste n iubirea de oameni a lui Dumnezeu si se socoteste atrnat de El. de aceea, porunceste si Sfntul Pavel, zicnd: Sa ne apropiem cu ndraznire de tronul harului. Caci ndraznirea catre Dumnezeu este un fel de ochi al rugaciunii, sau o aripa, sau o atrnare minunata. Nu are ndraznire cineva, cnd socoteste ca ar fi bun sa nu fie!, fugi de acest gnd ci cnd zboara spre nadejdea dumnezeiasca, naripat de gndul negraitei iubiri a lui Dumnezeu si al uitarii raului de catre El. roaga-te, deci, cu ndrazneala n cuget smerit, hranit de nadejdi bune n Dumnezeu, ntru Hristos Iisus, Domnul nostru, precum s-a zis. Trebuie sa cauti pururi cu grija cele ce izbavesc trupul si mintea de tulburare. Iar acestea sunt: mncarea masurata, bautura usoara, somnul scurt, starea n picioare dupa putere, plecarea genunchilor pe ct se poate, ntr-o nfatisare de smerenie, haina neluata n seama, cuvnt putin, ct e de trebuinta, culcarea pe jos, si toate celelalte cte mblnzesc n parte trupul. iar deodata cu acestea trebuie sa te ndeletnicesti cu toate cte trezesc mintea si ajuta la alipirea ei de Dumnezeu. Iar acestea sunt: citirea Sfintei Scripturi si a sfintilor tlcuitori ai ei, dar si aceasta cu masura; psalmodierea cu patrunderea ntelesului; cugetarea la cele spuse n Scripturi si la minunile vazute n zidire; rugaciunea cu gura pna ce sfntul har al Duhului o va misca n chip simtit din inima; caci atunci e alta sarbatoare si timpul altei praznuiri, negraita din gura, ci lucrata n inima prin Duhul. Iar pna atunci ndeletniceste-te cu cele spuse asa: pleaca-ti genunchiul de cte ori poti si roagate, seznd asa; ngreunndu-te de rugaciune, treci la citire, precum s-a zis; pe urma iarasi revin-o la

rugaciune. Si ngreunndu-te iarasi de ea, ridica-te la putina cntare; si apoi revino din nou la rugaciune. Si iarasi ngreunndu-te, ntoarce-te la ndeletnicirea mai nainte pomenita, cu masura; si apoi iarasi daruieste-te rugaciunii. Foloseste-te putin si de un lucru de mna, pentru alungarea plictiselii, cum ai auzit de la Sfintii Parinti. Dar pururea, n toata lucrarea ta cea dupa Dumnezeu, de dimineata pna dimineata, sa stea la locul de frunte rugaciunea. Toate celelalte ndeletniciri sa fie folosite, cum s-a zis, din pricina ngreunarii la rugaciune. Iar cnd vine mila n suflet si harul Duhului face sa tsneasca din inima rugaciunea ca dintr-un izvor, atunci mintea sa se ndeletniceasca numai cu rugaciunea si cu vederea n raiul dragostei dumnezeiesti. Gndul tau, ntorcndu-se nauntru tau, sa cugete si sa priveasca la locul acela al inimii de unde curge lacrima, rugndu-se netulburat de rasuflarea pe nas. Si sa ramna ct mai mult acolo. Caci e un lucru foarte folositor, care aduce lacrimi multe si necontenite, desfiinteaza robia mintii, pricinuieste pacea ntelegatoare a sufletului, prilejuieste rugaciunea si lucreaza mpreuna cu Dumnezeu la aflarea rugaciunii inimii prin harul Duhului de viata facator, n Hristos Iisus, Domnul nostru.
Autorul acestei scrieri asociaza cu rugaciunea savrsita n inima mai mult lacrimile. Luminarea dumnezeiasca ramne rezervata numai treptei duhovnicesti celei mai nalte. Dar si celor ajunsi la ea li se recomanda o anumita rezerva n acceptarea ei. Am avea deci mai nti un apofatism ca simtire a lui Dumnezeu, care nu e vazut, si apoi sus de tot, ar fi luminarea. Aceasta nseamna ca rugaciunea n inima e o rugaciune patrunsa de o mare simtire. Frica de pedeapsa lui Dumnezeu pentru pacate, parca i strnge celui ce se roaga, inima si stoarce din ea lacrimi. Gndul adunat n inima intensifica aceasta simtire de durere a inimii, caci prin el subiectul lui e chinuit intens de pacatele sale. Netulburat de nimic altceva, acela cugeta cu toata simtirea numai la pacatele sale. Dar cugetarea la pacatele sale trebuie sa fie asociata si cu dragostea de Dumnezeu cel mijlociu, cu nduiosarea provocata de mila Lui. Aceasta contribuie din nou la intensificarea simtirii inimii, a nmuierii ei, la prefacerea ei n izvor de lacrimi.

Trebuie sa stii, vazatorule, care vezi lucrurile de taina si te desfatezi de ele, ca, precum Dumnezeu si omul sunt doi, tot asa sunt doua, fie ca gen, fie ca specie, plnsul si lacrimile. Caci una se deosebeste mult de cealalta, macar ca amndoua sunt bune si daruite de Dumnezeu si ne cstiga bunavointa lui Dumnezeu si mostenirea harazita de ea. Plnsul are ca izvor frica de Dumnezeu si ntristarea, iar lacrimile, dragostea dumnezeiasca si pe Dumnezeu. Cel dinti nu veseleste firea prea mult, cele de al doilea veselesc mult si mai presus de fire. Cel dinti este al ncepatorilor, cele de al doilea, ale celor ajunsi la desavrsire prin har.
Aici se face deosebire ntre plns, sau tnguire, care e produs mai mult de gndul la pacate, si ntre lacrimi, ca produse mai mult de dragostea de Dumnezeu. Dar acestea doua sunt totusi total separate. n lacrimile produse de dragostea de Dumnezeu nu se uita pacatele pe care Dumnezeu le-a iertat cu milostivire, iar n plnsul pentru pacate nu lipseste total ncrederea n mila iertatoare a lui Dumnezeu.

Cinci sunt lucrarile linistii: rugaciunea, sau pomenirea nencetata a lui Iisus, introdusa prin respiratia n inima, fara nici un fel de gnd, ceea ce se izbuteste prin nfrnarea deobste a pntecelui, a somnului si a celorlalte simturi, nauntrul chiliei, cu ajutorul smereniei.
nainte s-a vorbit totusi de introducerea unui gnd n inima. Dar acela a fost gndul la pacate, sau la mila lui Dumnezeu. Gndurile care nu trebuie introduse n inima sunt gndurile la lucrurile din afara, trebuincioase hranei, placerilor,

gnduri de slava, gndurile grijilor. Acestea tin mintea n afara. Gndul la pacate si la Dumnezeu o ajuta sa intre si sa ramna nauntru, n inima, si lnga Dumnezeu.

Putina cntare si citire din Dumnezeiestile Evanghelii si din Sfintii Parinti si din capetele despre rugaciune, mai ales ale Noului Teolog, ale lui Isihie si Nichifor; cugetarea la judecata lui Dumnezeu, la moarte si la cele asemenea; n sfrsit, putin lucru de mna. Si iarasi trebuie sa se faca ntoarcerea la rugaciune, chiar daca lucrul acesta cere o oarecare silire, pna ce mintea se va obisnui sa lepede mprastierea de la sine prin gndul la Domnul si prin nencetata consimtire cu osteneala inimii. Aceasta e lucrarea monahilor ncepatori care voiesc sa se linisteasca. Deci, unul ca acesta trebuie sa nu iasa des din chilie, sa se fereasca de orice convorbire si privire, afara de cazul unei mari trebuinte. Dar, si atunci, sa o faca cu luare aminte, cu paza si ct mai rar. Pentru ca nu numai ncepatorilor, ci si celor ce-au naintat unele ca acestea le pricinuiesc mprastiere. Rugaciunea aceasta facuta cu luare aminte, fara gndul la ceva, prin cuvintele: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, nalta mintea n chip nematerial si cu totul negrait spre nsusi Domnul cel pomenit, iar prin : miluieste-ma pe mine, o face sa se ntoarca la ea nsasi, nesuferind sa nu se roage pentru sine. Dar cel ce a naintat n dragoste, se ndreapta prin experienta numai spre Domnul, pentru ca a luat ncredintare despre lucrul al doilea (despre iertare). De aceea, Parintii nu ne dau totdeauna rugaciunea ntreaga, ci unul ntreaga, cum e Gura de Aur, altul pe Domnul Iisus, ca Pavel, care a adaugat: n Duhul Sfnt, (I Corinteni 12, 39), vorbind de rugaciunea din timpul cnd inima primeste lucrarea Duhului Sfnt, prin care se si roaga; aceasta e rugaciunea celor ce au naintat, desi nca nu pna la desavrsire, care este iluminarea. Iar Sfntul Ioan Scararul zice: Loveste pe vrajmas cu numele lui Iisus si Pomenirea lui Iisus sa se lipeasca de rasuflarea ta, si nu mai adauga nimic. Dar e ngaduit si ncepatorilor sa se roage uneori cu toate cuvintele rugaciunii, alteori sa se roage n minte cu o parte a ei. Sa nu schimbe nsa des felul rugaciunii, ca sa nu patimeasca o mprastiere prin aceasta. Staruind n metoda amintita a rugaciunii curate, chiar daca nu n chip curat, din pricina nchipuirilor cu care este obisnuit si a gndurilor ce i se fac piedica, cel ce se nevoieste ajunge la obisnuinta de a se ruga nesilit, de a starui cu mintea n inima si de a nu o introduce n chip silit prin inspirarea aerului, ca pe urma sa sara ndata de acolo si sa se roage de la sine. Aceasta este si se numeste rugaciunea inimii.
Rugaciunea inimii se numeste abia aceea care nu se face n chip silit, prin introducerea fortata a mintii n inima. Caci n acest caz mintea nu poate sta mult n inima, neavnd obisnuinta statorniciei n gndul interiorizat la Dumnezeu. Rugaciunea inimii, ca staruire de la sine a mintii n inima si n gndul la Dumnezeu, din interiorul ei, cere de aceea pentru agonisirea ei, multa deprindere.

Ei i premerge o anumita caldura n inima, care izgoneste gndurile ce mpiedica rugaciunea curata amintita sa se mplineasca n chip desavrsit. Si, asa staruind mintea se roaga nempiedicat n inima. Iar ntr-o astfel de caldura si rugaciune, dragostea fata de Domnul Iisus cel pomenit se naste n inima n asa fel nct ncep sa curga cin ea din belsug si lacrimile dulci din dorul lui Iisus cel pomenit. Deci, pentru a se nvrednici cineva de acestea, si de toate cele de dupa ele, pe care nu e vremea sa le spunem acum, trebuie sa se srguiasca, cum s-a zis, sa aiba frica lui Dumnezeu naintea ochilor,

mpreuna cu pomenirea lui Iisus nauntrul inimii si nu simplu n afara. n felul acesta se departeaza usor nu numai de la faptele cele rele ci si de la gndurile patimilor si sporeste pna acolo nct se umple de ncredintarea dragostei lui Dumnezeu fata de sine. Dar, sa nu caute el nsusi sa vada aratarea Lui, ca sa nu primeasca pe cel ce, fiind ntuneric, se preface a fi lumina. Iar cnd, fara sa caute mintea vede o lumina, sa nu o primeasca, dar nici sa o lepede, ci sa ntrebe pe cel ce are putere sa nvete, si sa afle astfel adevarul. Si daca afla pe cineva care sa-l nvete, nu numai dupa cum a cunoscut din Dumnezeiasca Scriptura, ci fiindca a patimit n chip fericit si el nsusi iluminarea, sa dea multumire lui Dumnezeu. Daca nu, e mai bine sa nu o primeasca, ci sa alerge cu smerenie la Dumnezeu, socotindu-se pe sine nevrednic de o astfel de vedere, precum am nvatat si n privinta aceasta de la Parinti, chiar daca n unele scrieri ale lor arata semnele luminii amagitoare si neamagitoare. Precum cel ce voieste sa nvete a sageta, nu ntinde arcul fara un semn, asa cel ce vrea sa nvete a se linisti, sa aiba ca semn blndetea necontenita a inimii, netulburnd si netulburndu-se niciodata pentru nimic, afara de cazul cnd e vorba de dreapta credinta. Iar aceasta o poate dobndi usor, departndu-se de la toate si tacnd ct mai mult. Si daca i se ntmpla vreodata sa nu faca asa, sa se caiasca ndata si sa se ocarasca pe sine, iar pentru viitor sa ia aminte, ca sa cheme n liniste ti n constiinta curata pe Iisus, punndu-L ca nceput, cum am zis nainte. Iar naintnd pe cale, sa aiba harul dumnezeiesc odihnindu-se n suflet si nu numai asa, ci si odihnindu-i sufletul n chip desavrsit de dracii si de patimile care-l suparau nainte, si veselindu-i-l cu o veselie negraita. Caci, chiar daca l supara iarasi, nu-l mai nruresc, fiindca nu mai e n tovarasia lor si nu mai doreste placerea de la ei. Fiindca toata dorinta unuia ca acesta s-a ndreptat spre Domnul, cel ce i-a dat harul Sau. Mai este el razboit prin ngaduinta, dar nu prin parasire. Pentru ce? Ca sa nu se nalte mintea lui, pentru binele ce l-a aflat, ci ca, razboit, sa tina n el necontenit smerenia, singura prin care, nu numai ca nvinge pe vrajmasii falosi, ci se si nvredniceste de daruri mereu mai mari.

Despre rugaciune si luare aminte


Cel ce se nevoieste pe calea virtutilor trebuie sa-si dea toata srguinta pentru a nu fi coborta naltimea sufletului sau prin rascoala patimilor. Caci, cum ar putea sufletul, pironit jos de placerea trupului, sa priveasca spre lumina mintii nrudita cu el, cu un ochi liber? De aceea el trebuie, nainte de toate, sa se nevoiasca ntru nfrnare, care e strajerul sigur al neprihanirii, si sa se sileasca a nu lasa mintea conducatoare sa petreaca n gnduri necurate. E nevoie, deci, de toata srguinta omului dinauntru, ca mintea sa nu se mprastie, ci sa se pironeasca de tinta slavei lui Dumnezeu. Aceasta, ca sa scapam de judecata Domnului, care zice: Vai voua, ca sunteti asemenea mormintelor varuite, care pe dinafara se arata frumoase, dar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de toata necuratia. Asa si voi, pe dinafara va aratati oamenilor drepti, iar pe dinauntru sunteti plini de fatarnicie si de faradelege. De aceea, e nevoie de lupta grea, si aceasta dupa lege, cu inima, cu cuvntul si cu fapta, ca sa nu primim n desert harul lui Dumnezeu, ci precum ceara ia forma lucrului ntiparit n ea, asa si noi sa dam omului dinauntru un chip dupa nvatatura Domnului nostru Iisus Hristos, mplinind, cu fapta, cuvntul spus de Pavel. Caci zice acesta: V-ati dezbracat de omul cel vechi, mpreuna cu faptele lui si v-ati mbracat cu cel nou, care se nnoieste cu cunostinta dupa chipul Celui ce l-a zidit pe el. Om vechi numeste toate pacatele si toate ntinaciunile deosebite la un

loc. Sa dam chip, zice, omului nou ntru nnoirea vietii pna la moarte, ca sa ne facem vrednici sa zicem cu adevarat: Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste n mine. E nevoie deci, de multa srguinta si grija neadormita, ca nu cumva nemplinind ceva din cele poruncite, nu numai sa cadem de la o asa de mare rasplata, ci sa ne si supunem unor asa de nfricosate amenintari. Dar, cnd diavolul ncearca sa unelteasca si cu multa staruinta si sufla gndurile sale, ca pe niste sageti aprinse n sufletul ce petrece n liniste si singuratate si l aprinde dintr-odata si preface amintirile celor odata aruncate de el n statornice si greu de mprastiat, trebuie sa scapam de aceste uneltiri prin trezvie si luare aminte mai ncordata, precum un atlet rastoarna planurile vrajmasilor prin paza cea mai atenta si prin agerimea trupului. De asemenea, trebuie sa dam toata grija rugaciunii si chemarii ajutorului de sus pentru surparea vrajmasului si abaterea sagetilor lui. Asa ne-a nvatat Sfntul Pavel, zicnd: Peste toate lund pavaza credintei si celelalte. Caci cnd sufletul, molesindu-si staruinta si ncordarea cugetarii, da drumul amintirilor ntmplatoare ale unor lucruri la nimereala, atunci, cugetul purtat n chip nestrunit si nepriceput spre aceste amintiri si ndeletnicindu-se tot mai mult cu ele, schimba unele nchipuiri nselatoare cu alte nchipuiri nselatoare si adeseori sfrseste n stricaciunea unor cugetari nerusinate si nesocotite. Dar, aceasta nepasare si mprastiere a sufletului trebuie ndreptata si vindecata printr-o mai strnsa si mai ncordata luare aminte a cugetului si acesta trebuie facut sa se ndeletniceasca pururea cu cele bune. Caci nteleptul adevarat, avnd trupul locas sigur si camara de cugetare pentru suflet, fie ca se afla n trg, fie n adunare, fie la munte, fie la cmp, fie n mijlocul unei mari multimi, ramne statornic n manastirea sa naturala, adunndu-si mintea nauntru si cugetnd la cele cuvenite lui. Fiindca trndavul, chiar seznd acasa poate rataci n toate partile prin gndurile de afara, iar cel ce se afla n trg, dar vegheaza, e ca n pustie, ntors numai spre sine si spre Dumnezeu si neprimind prin simturi tulburarile ce vin sufletului de la lucrurile vazute. Drept aceea, cel ce se apropie de Trupul si Sngele lui Hristos, n amintirea Celui ce a murit si a nviat pentru noi, trebuie nu numai sa se curete de toata ntinaciunea trupului si a duhului, ca sa nu mannce si sa nu bea spre judecata, ci sa-si vadeasca n sine limpede vointa Celui ce a murit si a nviat pentru noi, prin aceea ca nu se curata numai de tot pacatul, ci si moare pacatului si lumii si vietuieste lui Dumnezeu. Dintre gndurile rele, unele nu intra deloc n sufletul nostru, daca ne ngradim cu multa srguinta; altele se nasc nauntru si se odraslesc din pricina lenevirii noastre. Dar daca punem mna pe ele din vreme, le nabusim degraba si le ngropam. Altele, nsa, se nasc si cresc si trec n faptele rele si strica toata sanatatea sufletului nostru, cnd am ajuns la multa trndavie. Daca nu facem primul lucru, e bine sa facem al doilea lucru si anume ca gndurile ce au patruns odata sa le alungam degraba si sa nu le ngaduim sa zaboveasca mai mult, ca sa nu ne faca launtrul rau. Iar daca ajungem cu trndavia pna aici, exista, prin iubirea de oameni a lui Dumnezeu, o tamaduire si pentru aceasta trndavie, si multe leacuri a pregatit bunatatea cea negraita si mpotriva unor astfel de rani. Te ndemn, deci, cta vreme esti n trup, sa nu dai drumul inimii. Caci precum plugarul nu se poate ncrede n vreun rod crescut n ogorul lui, fiindca nu se stie ce se va alege de el, nainte de a-l nchide n hambarele lui, asa nici omul nu poate da slobozenie inimii lui atta vreme ct are suflare de viata. Si, precum omul nu stie ce patima i va iesi n cale, pna la ultima lui rasuflare, asa nu-i este

ngaduit monahului sa dea drumul inimii pna mai are rasuflare; ci trebuie sa strige pururi catre Dumnezeu, cernd mparatia si mila Lui. Caci, stiind vicleanul sigur ca cel ce se roaga sigur ca cel ce se roaga fara mprastiere lui Dumnezeu, va putea izbndi multe, se sileste sa mprastie mintea, folosind pricini ntemeiate sau nentemeiate. Dar, noi stiind aceasta, sa ne ostim mpotriva dusmanului nostru; si cnd stam la rugaciune si plecam genunchii sa nu ngaduim nicidecum nici unui gnd sa intre, nici alb, nici negru, nici din dreapta, nici din stnga, nici scris, nici nescris, afara de cererea catre Dumnezeu si de iluminarea si de raza de lumina ce-i vine partii conducatoare a sufletului din cer. Dar de multa lupta si e multa vreme e nevoie n rugaciuni, ca sa aflam starea netulburata a cugetului, care e ca un alt cer n inima, unde locuieste Hristos, precum zice Apostolul: Nu stiti ca Hristos locuieste n noi?. De vrea cineva sa vada starea mintii sale, sa se pazeasca pe sine de toate gndurile si, atunci, mintea sa se va vedea pe sine asemenea culorii ceresti a safirului. Nu va vedea nsa mintea locul lui Dumnezeu(n sine, pna nu se va ridica mai sus dect toate ntelesurile din lucruri, pna nu se va dezbraca de patimi, care o leaga prin ntelesuri de lucrurile sensibile. Si patimile le va alunga prin virtuti iar gndurile simple prin vederile duhovnicesti. Si aceasta iar prin aratarea luminii nsasi.
Mintea si cstiga transparenta pentru Dumnezeu cnd se elibereaza de toate gndurile lucrurilor, care o ngusteaza si-i acopera fiinta. Mintea eliberata de gnduri si descopera nehotarnicia ei, adncul ei fara hotar n Dumnezeu ca cel nesfrsit, care nu se poate arata dect n acest adnc potrivit Lui nsusi. Dumnezeu nu poate lua loc ntr-o minte ngustata, caci n acest caz e ngustat si El. iar un Dumnezeu ngustat ntr-o notiune scolastica nu mai e Dumnezeu. De aceea mintea, vazndu-se pe sine asa cum este, vede n ea totodata pe Dumnezeu. E folosita aici deosebirea pe care o face Sfntul Maxim ntre gndurile simple ale lucratorilor si gndurile asociate cu o patima, sau cu dorinta de a avea acele lucruri, de a se ndulci de ele. Patimile ca forme ale egoismului sunt alungate prin virtutile ca forme ale renuntarii la sine, iar gndurile simple ale lucrurilor prin contemplatie n Duh, care vad prin lucruri ratiunile dumnezeiesti ale lor ce depasesc chipurile lucrurilor. Dar mai sus dect ele este vederea luminii lui Dumnezeu nsusi. Mai amintim ca pe cta vreme patimile ngusteaza sufletul prin caracterul lor egoist, virtutile l largesc prin tendinta lor de iubire a lui Dumnezeu si a semenilor.

Calist Catafygiotul
Despre dreapta judecata, despre unirea dumnezeiasca si viata contemplativa

Orice fiinta gaseste, n chip firesc, odihna si placere mai cu seama n lucrarea mai nalta a firii sale. Pentru aceea, de ea se bucura si de ea se alipeste cel mai mult. Deci si omul, ca unul ce are minte, si ca unul de a carui viata tine n chip firesc a cugeta, se ndulceste si se mpartaseste de odihna mai ales cnd cugeta la cele nalte si la cele despre sine, fie ca le zice cineva acestora bune, fie frumoase. Iar aceasta se ntmpla cu adevarat cnd are pe Dumnezeu n minte si cugeta la nsusirile Lui, pentru

ca El este fiinta cea mai nalta, cugetata cu mintea si mai presus de minte si iubeste n chipul cel mai nalt si mai presus de minte pe om si-l cinsteste cu cinstirile cele mai nalte si cu bunatatile mai presus de minte ale Sale; si aceasta pentru vesnicie. Toate cele ce sunt si au primit miscarea de la Cel ce le-a facut, potrivit cu ratiunea si cu firea lor, deci si mintea. Dar miscarea mintii tine pururi, ceea ce nseamna ca e fara sfrsit si fara hotar. Deci e mpotriva vredniciei si a firii ei, sa se miste n chip marginit si hotarnicit. Iar aceasta se ntmpla cnd se misca ntre cele marginite si hotarnicite. Caci nu se poate ca obiectul sa fie marginit si hotarnicit, iar miscarea mintii privitoare la el sa nainteze la nesfrsit. Deci miscarea nencetata a mintii are nevoie de un obiect nesfrsit si nehotarnicit spre care sa se miste potrivit cu ratiunea si cu firea ei. Dar nesfrsit si nehotarnicit cu adevarat nu este nimic, afara de Dumnezeu, care este Unul prin fire si n ntelesul propriu. Deci mintea trebuie sa se ntinda spre Unul cel nesfrsit si propriu-zis, adica spre Dumnezeu si spre El trebuie sa caute si sa se miste. Caci aceasta tine de firea ei.
Mintea, fiind pururea n miscare, are nevoie propriu zis de un obiect cu care sa se ocupe fara sfrsit. Acest obiect trebuie sa fie el nsusi nesfrsit, nehotarnicit. Ca atare el trebuie sa fie acel Unul, care are n El totul. Caci daca ar fi unul din multe, n-ar putea fi nemarginit. n acest caz mintea ar trebui sa treaca vesnic de la unul la altul si niciodata nu si-ar gasi un obiect pe masura miscarii ei nehotarnicite. Deci niciodata nu s-ar putea odihni cu miscarea ei nesfrsita n Cel nesfrsit. Desigur, ntre odihna si miscarea nesfrsita pare o contradictie. Dar aceasta se mpaca atunci cnd mintea patrunde n Cel nesfrsit. Atunci ea a ajuns si n miscarea ei nehotarnicita si n odihna ei. Nesfrsirea miscarii si-a gasit nesfrsitul de la care nu mai trebuie sa treaca la altceva; n El si-a gasit odihna. A ajuns n acea miscare stabila, sau stabilitate mobila, de care a vorbit Sfntul Grigorie de Nyssa. Acest obiect nu mai e obiect propriu zis. Caci obiectul e posedat de ntelegere, deci e limitat. Obiectul infinit al mintii e subiect: e Subiectul suprem dumnezeiesc. n general un subiect e nteles cu adevarat de un alt subiect; numai ntre ele se realizeaza o ntelegere. Pentru ca numai prin subiectul celalalt se ntelege un subiect pe sine nsusi fiind ajutat de acela sa se nteleaga. Obiectul nu poate fi nteles prin el nsusi. Apoi ma lasa n ntuneric. Nu ma ajuta sa ma nteleg. Dar n ntelegerea altui subiect, naintez totodata la nesfrsit, cu deosebire n ntelegerea Subiectului dumnezeiesc. n El ma odihnesc, pentru ca nu trebuie sa trec la altceva si altceva; si totusi naintez n ntelegere. Caci niciodata nu-L epuizez n ntelegere si nu ma epuizez n ntelegerea mea. Iar ntelegndu-L pe El, nteleg si obiectele.

Nesfrsite si nehotarnicite sunt si cele contemplate n jurul lui Dumnezeu. Dar nici n acestea nu-si gaseste mintea desavrsit bucuria ei. Caci cauta pe Cel din care. Fiindca oricine se bucura n chip firesc de cel asemenea lui. Deci mintea fiind una dupa fire, macar ca e multe dupa actele ntelegerii, ntinzndu-se si miscndu-se spre Dumnezeu, Cel Unul dupa fire, dar multe dupa lucrare, nu se poate bucura deplin, nainte de a patrunde prin Duhul n Cel Unul nemarginit prin fire, trecnd de la cele multe.
nca Sfntul Grigorie de Nazianz si Sfntul Maxim Marturisitorul au spus ca Dumnezeu este de nesfrsite ori mai presus de infinitatea Sa si de toate nsusirile Sale infinite. Dar autorul scrierii de fata precizeaza ca: faptul ca Dumnezeu e mai presus de nsusirile Lui se explica prin aceea ca El e Cel din care sunt acestea. El e subiectul lor.

Numai n Dumnezeu cel Unul, asadar, se poate bucura mintea deplin. Caci fiecare din existente se bucura de ceea ce-i este propriu n chip firesc. Dar propriu mintii n chip firesc este sa se miste, sa se ntinda, sa ajunga si sa se bucure deplin n Dumnezeu, Cel singur Unul n chip simplu si nehotarnicit. Toata miscarea celor create, deci si a mintii, se grabeste spre oprire si linistire si cauta sa ajunga la stabilitate si la odihna n ea. Caci tot ce e creat si creat un sfrsit si o odihna. Dar mintea este singura dintre cele create, care, miscndu-se ntre ele, nu poate sa se mpartaseasca de oprire si de linistire. Caci, ceea ce e creat, ajungnd la sfrsitul potrivit lui, odata ce a si nceput, miscarea fara sfrsit a mintii ramne, pe drept cuvnt ca atare si cere ceva spre care sa se miste fara sfrsit. Ea nu se va linisti si nu-si va putea ajunge tinta, sau nu va avea n sine o miscare fara sfrsit, cum s-a zis nainte, daca se nchide ntre cele hotarnicite si marginite. Dar aceasta e departe de firea mintii, care, n chip vadit, este pururi miscatoare. Deci nu este propriu sa-si afle linistirea sau stabilitatea n cele create. Dar unde ar putea mintea sa se foloseasca de ceea ce este propriu, adica sa ramna stabila n miscare si sa se linisteasca n acest nteles si sa fie n pace si sa primeasca o adevarata simtire de odihna, daca nu ajunge n Cel necreat si necircumscris.
Mintea nu se poate folosi de ceea ce-i este propriu, adica de miscarea ei fara sfrsit, care trebuie sa fie n acelasi timp o odihna, dect n Cel nehotrnicit, da la care nu trebuie sa treaca mai departe, deci n care se odihneste, sau s-a stabilizat, dar n acelasi timp se si misca spre tot mai multa ntelegere. Numai n El e stabila prin miscare, sau se misca n stabilitate.

Iar acesta este Dumnezeu care este Unul n nteles propriu si mai presus de lume. Deci mintea trebuie sa ajunga prin miscare n acest Unul si necircumscris (nemarginit), ca sa-si afle linistea sa fireasca si sa-si dobndeasca odihna ntelegerii, dupa cum se cuvine. Caci, nici o minte ajunsa n acel Unul, nu va mai fi lipsita nicidecum de stabilitatea prin Duhul, de odihna minunata, de nesfrsitul care e sfrsitul tuturor, si de miscare. Fiindca a ajuns la Cel nehotarnicit, nemarginit, necircumscris, fara chip, fara nfatisare si cu totul simplu. Iar acesta este Unul, de care s-a spus, adica Dumnezeu.
Odihna ntelegatoare are fie ntelesul de odihna opusa celei trupesti, fie ntelesul de odihna ntelegerii. Caci n Dumnezeu e satisfacuta setea mintii dupa ntelegerea tuturor, desi nainteaza n acelasi timp n aceasta ntelegere. n unirea cu Cel iubit, l nteleg deplin si totusi naintez mereu n ntelegerea Lui.

n trei moduri ajunge mintea la vederea lui Dumnezeu: miscndu-se de la sine, miscata de altul si pe cale mijlocie. Miscarea de la sine se savrseste numai de catre firea mintii, folosindu-se de vointa sa prin imaginatie. Sfrsitul acestui mod este contemplarea celor din jurul lui Dumnezeu, pe care si leau imaginat si nvatatii elinilor n oarecare fel. Al doilea mod este mai presus de fire si se nfaptuieste numai prin vointa si iluminarea lui Dumnezeu. De aceea, mintea se afla, n acest caz, cu totul sub puterea lui Dumnezeu si e rapita spre descoperiri dumnezeiesti si gusta din tainele negraite ale lui Dumnezeu si vede cum se vor mplini cele viitoare. Iar modul aflator la mijlocul acestora, e o mpreunare n oarecare masura a amndurora. ntruct se nfaptuieste prin voia si imaginatia proprie a mintii, e la fel cu modul miscarii de la sine. Dar se mpartaseste de cel al miscarii prin altul, ntruct mintea se uneste, prin iluminarea dumnezeiasca, cu sine nsasi si vede, dincolo de unitatea sa, n chip negrait, pe Dumnezeu. Caci, atunci, iese afara din toate cele ce se vad si se zic n jurul lui

Dumnezeu, nemaivaznd nici izvorul binelui sau ndumnezeirea, nici ntelepciune sau altceva dintre cele dumnezeiesti, ci umplndu-se de lumina duhovniceasca si de bucuria adusa de focul dumnezeiesc amestecat cu iubirea.
Primul mod al vederii lui Dumnezeu e cel natural. Acesta e propriu zis o contemplare a nsusirilor lui Dumnezeu prin cugetare care se foloseste oarecum si de nchipuiri. Al doilea e modul mai presus de fire, pricinuit n minte exclusiv de luminarea dumnezeiasca. Aceasta rapeste mintea la vederea si gustarea tainelor dumnezeiesti si la cunoasterea celor viitoare. Al treilea mod e un amestec din cele doua anterioare. Catafaticul (afirmativul) se mbina cu apofaticul (cu negraitul). Cugeta si mintea dar e ajutata si de Duhul Sfnt sa vada n cele cunoscute cu mintea cele ce depasesc ntelegerea. Acest mod de vedere al lui Dumnezeu depaseste cunoasterea intelectuala a nsusirilor lui Dumnezeu, ntruct ntelegerea omului patrunde la experienta luminii plina de ntelesuri, dar si mai presus de ntelegere, care iradiaza din Dumnezeu, si se umple de bucuria pricinuita de focul dragostei lui Dumnezeu.

Nimic din ceea ce a creat nu e unul n chip desavrsit, caci nu e greu de vazut ca fiecare se deosebeste de fiecare, printr-o oarecare nsusire proprie. Dar, ntruct sunt create, nici una nu se deosebeste de nici una, fiecare avnd nceput si sfrsit, aflndu-se sub fire si nefiind propriu zis una n chip simplu. Unul este cu adevarat numai Cel Necreat, ntruct e simplu, fara de nceput, fara de sfrsit, nehotarnicit si, de aceea, nemarginit. Iar acesta e Dumnezeu. Numai privind spre Acesta, prin mpartasire de duhul de viata facator, mintea si primeste si ea, zi de zi, cresterea cuvenita ei, ntarindu-se n unitatea, simplitatea si n stea ei de ndumnezeire.
Unitatea si simplitatea mintii se mentine si se ntareste si ea numai prin Dumnezeu, prin privirea la Dumnezeu. Caci Dumnezeu fiind Unul si nehotarnicit, mintea privindu-L nu se mparte ntre diferite obiecte, nu se sfsie n lucrarea ei. n acest nteles Dumnezeu este izvorul si sustinatorul unitatii sufletului. Dar prin aceasta sufletul n acelasi timp creste, caci n unitatea lui se aduna nu numai toate puterile si lucrarile lui, ci si puterea lui Dumnezeu i se comunica tot mai mult, n comuniunea ce o are sufletul cu El.

Se stie sigur ca, n afara de Unul si de privirea n Duh spre El, nu se poate avea o minte tot mai buna. Aceasta, pentru ca mintea s-a mprastiat, slabita de lumea mult mpartita si de patimi, si are nevoie de o putere mai presus de lume si de privirea spre Unul mai presus de fire pentru ca, rapita fiind de cele mpartite, sa iasa afara din patimi si din dezbinare si sa dobndeasca chipul dumnezeiesc.
Privind spre Unul cel mai presus de fire, adica de creatiunea compusa, mintea e rapita de la privirea celor compuse si multiple, sau iese din ele si ia chipul Unuia cel nehotarnicit, devenind ea nsasi una si nehotarnicita, sau actualiznd aceasta calitate a ei.

De aceea si Domnul roaga pe Tatal, ca sa fim si noi credinciosii, una n Tatal si Fiul nsusi prin Duh. Una, cum si Ei sunt una, (nu n ntelesul credintei gresite a lui Sabelie), ca sa fim facuti desavrsiti, cum trebuie, att prin harul Duhului unificator, ct si prin privirea unitara, n Dumnezeu cel Unul.

Aceasta ne este n chip limpede adevarata mbunatatire si aceasta este sfrsitul, adevarata si singura noastra odihna. De aceea pizmasa si de oameni urtoarea ceata draceasca, mpartind n chip necuvenit credinta, prin nascocirea multor dumnezei, a risipit n chip neamagitor unitatea mintii si nu a lasat-o sa aiba imaginea Unului mai presus de lume. Aceasta, pentru ca, prin sadirea nchinarii la multi dumnezei si prin privirea si slujirea lor, sa nduplece mintea sa se miste mpotriva firii ei si sa faca sa pofteasca tot felul de patimi si minciuna n loc de adevar si virtute. De aceea, ndeamna Duhul Sfnt prin proorocul, zicnd: Veniti la El (adica la Unul) si va luminati (Psalmi 33, 6); iar n alt loc: Eu sunt Dumnezeu cel dinti si eu dupa aceea, si afara de Mine nu este alt Dumnezeu (Isaia 41, 4; 44, 6); si iarasi: Asculta Israele, Domnul Dumnezeul tau Domn Unul este (Deuteronom 6, 4). Treimea ipostasurilor dumnezeirii celei una nu mparte Domnia cea una. Persoanele sunt cu adevarat trei, dar cu toate acestea Dumnezeu este Unul, n fiinta, putere, vointa, lucrare si n toate celelalte nsusiri fiintiale. Asadar, a sluji unitatii lui Dumnezeu, a privi si a te aduna cu toata puterea spre ea, iesind din cele multe, este voie a lui Dumnezeu si mbunatatire a mintii, precum si cale de aflare a adevarului si rod al dragostei dumnezeiesti si al ndumnezeirii. Daca multa mpartire este minciuna, iar Unul este adevarul, mintea care se nalta n Duh spre Unul, spre Cel mai presus de lume, spre Cel ridicat peste toate, spre Cel din care sunt cele multe, se nalta spre Adevarul nsusi. Si daca mintea nu poate ajunge libera de patimi, de nu o elibereaza adevarul, e vadit ca mintea se face libera de patimi cnd se ndreapta si se nalta ntr-un chip unic spre Unul cel mai presus de lume. Deci, mintea e ajutata n dobndirea nepatimirii, a starii ndumnezeite si a nfierii dumnezeiesti, cel mai mult de libertate, si nicidecum de robie.
Patimile arata robia sufletului. Nepatimirea e semnul libertatii lui. Nepatimirea deschide sufletul pentru Dumnezeu. Iar n Dumnezeu e libertate. Dumnezeu e largimea nehotarnicita, care da sufletului putere sa se largeasca la nesfrsit, sa nu ramna lipit de un lucru marginit, sa nu se lipeasca pe rnd si fara voie de ele. Aflndu-se n Dumnezeu, sufletul e deschis totului, e deschis adncului fara fund, sau naltimii nemarginite de nimic. Nimic nu opreste mintea sa se ntinda, sa creasca n continutul ei, sa mbratiseze totul.

De aceea robul, zice, nu stie ce face Domnul sau (Ioan 15, 15). Dar, daca nestiinta e proprie robului e vadit ca cel ce s-a mpartasit de libertate, cunoaste tainele Tatalui si i se ngaduie sa urce bine si frumos spre vrednicia nfierii. Caci, precum a nu sti nseamna n chip vadit opusul lui a sti, asa si legea robului e opusa n chip hotart celei a fiului. Si daca cel ce nu stie e rob, cel ce stie nu este nicidecum rob, ci slobod sau, mai bine zis, fiu. La fel, daca Duhul adevarului elibereaza, prin nsusi acest fapt face fii ai lui Dumnezeu pe cei n care Duhul se afla. Cti sunt purtati de Duhul lui Dumnezeu, zice, sunt fii ai lui Dumnezeu (Romani 8, 14). Deci, daca a cauta spre Unul cel mai presus de lume, nseamna a cauta adevarul, iar adevarul daruieste libertatea si libertatea este semnul vadit al nfierii dumnezeiesti, si daca nimic nu este mai mare ca acest har al nfierii si nimic altceva nu e socotit mai potrivit firii rationale, atunci e foarte rational si ct se poate de necesar ca mintea sa tinda, sa caute, si sa se adune, purtata de Duhul, cu toata puterea, spre Unul cel mai presus de lume, adica spre Dumnezeu. Daca cele cauzate si rationale tind prin fire spre cauza si o cauta ntorcndu-se spre ea, si daca toate au drept cauza pe Dumnezeu, de la care e si mintea, iar Dumnezeu este vrful si Unul n chip simplu, urmeaza ca mintea prin fire tinde si cauta spre Cel ce e n vrful si Unul n chip simplu, ntorcndu-se spre El ca spre cauza ei.

Unirea dumnezeiasca mai presus de minte cu sufletul este cel mai nalt dintre bunurile dorite. Dar pentru unirea dumnezeiasca este nevoie de asemanarea cu Dumnezeu. Iar pentru asemanarea cu Dumnezeu, este nevoie de lucrarea mintii, adica de contemplatie. Caci aceasta este proprie si lui Dumnezeu, si de la ea i s-a dat lui Dumnezeu numele. Deci contemplarea urca drept la ntelegerea lui Dumnezeu. Caci Dumnezeu trimite de pretutindeni mintii vazatoare ca un fel de raze si mintea vazatoare are pe Dumnezeu ca tinta. Iar Dumnezeu este Unul cel mai presus de lume. Pe de alta parte, este n firea mintii sa se faca n fapt asemenea cu ceea ce vede. Aceasta o arata si glasul de Dumnezeu cuvntator al Sfntului Grigorie, care zice ca mintea vede si patimeste stralucirea lui Dumnezeu. Caci, ceea ce a vazut mintea, aceea a si patimit, ntruct s-a facut asemenea. Mintea se coloreaza, zice Petru din Damasc, dupa cele ce le vede. Si precum privind la cele mpartite si felurite, se mparte si se face felurita, asa naltndu-se la privirea Unului simplu si mai presus de lume, se face una, cum am spus mai nainte. Iar fiindca, ajungnd n Unul, vede pe Cel fara de nceput, nemarginit, fara forma si simplu caci asa e Unul se face si ea fara de nceput, nemarginita, fara forma si simpla dupa lucrare. Si patimind acestea si preschimbndu-se astfel, se afla ntr-o asemanare cu dumnezeirea, pe ct e cu putinta. Si asa se suie la cel mai nalt dintre toate bunurile dorite, la unirea dumnezeiasca mai presus de minte si negraita, care este cea mai nalta tinta voita de Dumnezeu. Dar, pentru aceasta mintea trebuie sa se ncordeze cu toata puterea spre a se grabi si a nazui n Duh sa ajunga la contemplarea si vederea Unului mai presus de lume. Cnd mintea este mpartita ntre multe, sau cel putin ntre doua, e vadit ca nu vede pe Cel ce e simplu Unul si de aceea este hotarnicita, marginita si ntunecata. Caci asa sunt cele ce nu sunt cu totul simple. Dar, cnd ajunge ntr-o atingere fara pipaire cu Unul cel adevarat, cunoscndu-L printro vedere ntelegatoare n Duh, fara ajutorul ochilor, se face fara de nceput, nesfrsita, nehotarnicita, fara chip si forma, se mbraca cu negrairea si se deprinde cu tacerea uimirii, se umple de bucurie si patimeste cele negraite. Dar sa nu socotesti ca spun ca se face fara de nceput, nesfrsita si nehotarnicita dupa fiinta, ci dupa lucrare, pentru ca ceea ce se preschimba nu e fiinta mintii, ci lucrarea. Caci daca s-ar preschimba mintea dupa fiinta cnd vede si patimeste ndumnezeirea, sau cnd se ndumnezeieste spre vederea lui Dumnezeu, ar fi ea nsasi Dumnezeu dupa fiinta. Dar, asa ceva nu este nici macar vreunul dintre ngeri, ci numai singurul, supremul si unul Dumnezeu este Dumnezeu dupa fiinta. Daca, prin urmare, e absurd sa spunem ca mintea se ndumnezeieste dupa fiinta, ramne sa zicem ca patimeste aceasta prin lucrarea vederii nsasi. Deci, nu are n fire sa se prefaca fiinta sa, ci lucrarea. De altfel daca mintea se preschimba n chip firesc, cum s-a zis, dupa cele ce le contempla, dar nu contempla ctusi de putin fiinta dumnezeiasca, ci lucrarea, nu se va preface nici ea dupa fiinta, ci dupa lucrare. Toate unindu-se n chip firesc n Duhul, mpartirea nseamna o cadere din Duhul. De aceea, si mintea cnd se mparte n lucrarea ei, este n afara de petrecerea n El dupa har. Iar aceasta o sufera privind lucruri felurite. Caci nu poate avea nempartirea privind lucruri felurite. Fiindca, daca ar presupune cineva ca se poate aceasta, nu ar putea explica usor de ce mintea linistita e alta dect mintea tulburata. n acest caz mintea celor purtati de Dumnezeu s-ar arata asemenea celei tulburate de neornduiala patimilor, ceea ce e absurd. Deci, mintea facndu-se dupa lucrare asemenea cu ceea ce priveste, n mod necesar privind la cele compuse, se face si ea felurita si, caznd din simplitate, nu poate sa-si pastreze nempartirea. Iar aflndu-se mpartita, e mai putin dect toate curata de pacat, odata ce nsusi faptul de a se mparti e socotit pacat de cei ce pot sa patrunda n aceste lucruri. daca,

prin urmare puterea ntelegatoare a mintii cere sa guste, prin privire spre Unul suprem si mai presus de lume, ntr-o simtire ntelegatoare, n chip unitar, Binele cel mai presus de fire, cnd petrece n mpartire, cade n afara de har. De aceea, trebuie sa ne prindem de Unul cel mai presus de lume si sa cautam la El singur cu tot sufletul, daca vrem sa scapam de mpartire si nstrainare. Dar, nu numai att ci chiar daca mintea ar privi spre un singur lucru, daca acesta ar fi creat, nu ar putea izbuti sa se faca nempartita. Caci unul creat nu se poate numi propriu zis simplu, odata ce este hotarnicit, compus si circumscris; si de aceea, nici nu are dreptul sa fie numit n chip simplu Unul. Iar mintea atintindu-si privirea spre el, nu va avea lucrarea sa simpla si unica. Caci privirea ei va fi hotarnicita si circumscrisa si compusa, cum este si ceea ce e contemplat de ea.
Nu numai cnd priveste spre multe mintea e mpartita si deci tulburata, ci si cnd priveste spre un singur lucru, dar creat. Caci un lucru creat, fiind marginit, nu poate absorbi mintea ntreaga n privirea lui, ci ramn n ea mari rezerve neangajate n aceasta privire, rezerve care protesteaza mpotriva angajarii mintii, mpotriva preocuparii ei de acel singur lucru, producnd n om o sfsiere. E o sfsiere pe care o experiaza aproape permanent fiecare din noi. n nici un lucru nu gasim totul. De aceea cu o alta parte din fiinta noastra tnjim spre altceva. Mai ales nu gasim totul cnd l privim cnd stnd de sine. El ramne atunci si neexplicat. El e potential compus macar prin faptul ca e legat de temeiul ultim al tuturor, de Dumnezeu. Numai Dumnezeu e explicabil prin Sine, fiind si cuprinznd totul. Dar fiecare lucru se arata compus si prin faptul ca e hotarnicit. Caci orice margine implica constiinta a ceva dincolo de margine. De aceea nici un lucru nu e n chip simplu Unul. Caci necuprinznd toate, presupune ca dincolo de el, alaturi de el, sunt si altele. Dar Unul adevarat nu poate fi nici un fel de temelie imanenta a totului n sens panteist. Unul n acest sens e silit de legea sa interioara sa se diversifice, deci are n sine multiplicitatea n mod potential. El e natura, nu e subiect. El e identic cu multiplul ce iese din el. dar nu e asa Subiectul dumnezeiesc si de aceea nici subiectul uman, facut dupa chipul Lui. Energiile divine nu sunt una cu fiinta divina, iar pe de alta parte ele nu sunt nici una cu lumea. Aceasta e creata prin energii, nu emanatie a lui Dumnezeu. Pericolul panteismului paste teologia occidentala, care nu face o deosebire ntre energiile necreate si creatie. Subiectul uman poate ramne sau redeveni si el unul, pentru ca se bucura de un fel de transcendenta fata de natura. Dar e o transcendenta creata, nu creatoare. nsa se poate considera ca participnd la transcendenta pentru ca tinde sa se ridice peste lumea creata si numai n lumea necreata si gaseste mplinirea. subiectul uman actualizeaza n mod constient nehotarnicirea sa si poate trai n nesfrsirea subiectului divin, pentru ca s-a facut asemenea cu El prin primirea energiei Lui necreate, fiind capabil sa o primeasca.

Ca atare va cadea din harul dumnezeiesc, care o va face simpla, fara de nceput si necircumscrisa. Si va fi n afara de Unul cel ascuns si mai presus de ntelegere. De asemenea, se va lipsi de slava sa, care este bucuria de a fi obrsia unica si fara de nceput a lucrarii, bucuria de nehotarnicire, de simplitate, de a fi ajuns fara chip si unitara. Si nu va ajunge sa patimeasca n sine ntiparirea frumusetii mai presus de fire atotnegraita. Drept aceea, se cuvine ca mintea sa caute si sa tinda spre Cel fara de nceput, este simplu, nehotarnicit si cu adevarat Unul si de acolo sa se grabeasca a se face luminata si a se mpreuna cu unitatea de obrsie, care aduna toate si, ca urmare, cu sine nsasi. Prin aceasta, nu numai ca va fi iubita de Cel Prea Bun, ca una ce s-a facut asemenea, ct i este cu putinta, cu nehotarnicia si simplitatea Celui fara chip si fara forma, ci va putea si sa iubeasca frumusetea dumnezeiasca si mai presus de frumusete si de fire, ca una ce este naltata, cum s-a zis, spre asemanarea cu ea. Caci, daca n cel asemenea obisnuieste sa se nasca o dispozitie iubitoare fata de

cele asemenea, e vadit ca mintea va fi iubita si va iubi pe Dumnezeu, fiindca ceea ce este asemenea, este asemenea unuia asemenea si precum asemanarea si are complimentul ei care i corespunde, tot asa cine iubeste este iubit la rndul sau. Iar o mpreuna patimire mai mare ca aceasta ntre Dumnezeu si suflet, nu exista. Fiecare dintre fapturile existente se bucura de cele proprii ale sale si se odihneste n chip natural n ele. Dar ele toate au preexistat mai nainte dupa cauza, n cauzatorul cel atotoriginar. De aceea, mintea va ajunge n chip firesc la bucuriile adevarate si va avea fericirea netrecatoare si se va odihni desavrsit, cnd, strabatnd si lasnd n urma toate, se va ntinde la cauza aceea originara, unica si cu totul prima si va ajunge, printr-o ntoarcere ntelegatoare, acolo de unde au luat fiinta toate nceputurile, mijlocurile si sfrsiturile tuturor; la cauza n care si-au avut de mai nainte temeiul si sunt tinute toate si prin care sunt duse spre tinta proprie cele ce se desavrsesc; la cauza pentru care dobndesc patimirea cea buna cele ce se mpartasesc de aceasta buna patimire si de catre care a fost zidita si mintea nsasi, asa cum este. Caci, n oarecare chip, mintea ntorcndu-se spre cauza proprie a tuturor, se ntoarce spre sine nsasi, ntruct cauza aceea este prototipul ei. De fapt, fiecare se iubeste pe sine n chip firesc si mai ales mintea patimeste de aceasta iubire.
Patimirea cea buna e patimirea fericirii si a iluminarii, a iubirii. Caci toate acestea sunt produse n noi de Dumnezeu. Chiar n viata pur pamnteasca nu dobndim fericirea numai ca un rod al actiunii noastre, ci si ca un rod al iubirii ce ni se daruieste de catre altul. Numai pentru ca mintea, adunndu-se n Dumnezeu, se regaseste pe sine, ajutata de cauza si de modelul ei, care lucreaza n ea n mod eficient, ea, depasindu-se pe sine, experiaza, n chip paradoxal, n acelasi timp cea mai deplina fericire sau patimirea cea mai buna. Iar prin aceasta, desi ajunsa n afara de sine, realizeaza dorinta ei fireasca de fericire deplina. Mintea se iubeste mai mult dect orice faptura, pentru ca e constienta de sine.

Mintea fiind chip suprafrumos al frumusetii necuprinse a Unului cel mai presus de ntelegere, cauta cu dragoste, prin ntoarcere, spre cauza ei, pentru ca, precum s-a spus, privind acolo se vede pe sine si se iubeste pe sine mai presus de orice. Dar, si altfel, cei ce-si au fiinta de la cineva, simt n chip firesc o pornire de dragoste fata d acela de la care sunt, precum si invers, parintii sunt stapniti de dragoste fata de cei nascuti din ei. De aceea, n cel ce se ntoarce spre Unul, care e cauza tuturor, rasare o mare placere. Caci se ntoarce, cum s-a zis, n acelasi timp spre Acela n care este si totodata spre sine nsusi. Fiindca n Acela exista de mai nainte, n virtutea cauzei, toate si anume si mintea, ca una din toate, se afla n Unul cel mai presus de ntelegere, ca n cauza si n modelul tuturor. Precum din Cel ce este mai presus de fiinta, e toata fiinta, din Cel mai presus de fire, toata firea, din Cel netemporal si necompus, toate cele vremelnice si compuse si din Cel necreat toate cele create, asa din Cel fara chip s-a facut tot chipul si din Unul mai presus de lume cele multe aratate. Deci, cel ce nu se ndeletniceste cu Unul cel fara chip si nu cauta spre El, atrnnd oarecum de El, ci spre ceva din cele vazute n chip si zidire, acela da ntietate la ceea ce este neasemanat mai prejos de Cel ce este asezat deasupra, si se afla aproape de nchinatorii la idoli. Caci cu ce se ndeletniceste cineva si spre ce nazuieste, aceea si doreste. Iar ceea ce doreste aceea l si biruieste. Si ceea ce-l biruieste, aceea l si robeste. Si astfel unul ca acesta slujeste cu adevarat zidirii n locul Ziditorului. Caci mintea fiecaruia s-a robit si slujeste lucrului spre care nazuieste si cu care se ndeletniceste. Si pe acela l iubeste. Daca, deci, ndeletnicirea cu altceva si privirea la altceva dect la Unul cel simplu si fara chip

aduce atta lunecare, srguinta noastra trebuie sa se ndrepte spre Unul cel simplu si fara chip spre a-L cunoaste prin ntoarcere si ntindere ntelegatoare, ca sa avem parte de comorile a toata cunostinta (II Petru 2, 9). Caci, cei ce s-au unit cu El se mpartasesc de odihna sau de oprirea a toata contemplarea, de ncetarea cugetarii, de tacerea mai presus de minte si de veselia de netalmacit, din multa uimire. Daca toate cele ce exista doresc existenta, iar existenta tuturor se afla dupa cauza n Unul cel mai presus de existenta, urmeaza ca toate cele ce exista si mai ales cele rationale, daca se misca drept si cum trebuie, dorind existenta, doresc pe Unul cel mai presus de existenta.
Existenta tuturor si are originea n Unul cel mai presus de existenta, n Cel transcendent creatiunii multiple si compuse prin firea ei. Pe de alta parte, toate cele ce exista doresc sa existe mai mult si etern. Drept urmare, toate si cauta ntarirea existentei lor si plusul de existenta n Cel mai presus de existenta. Daca nu o cauta acolo, sufera o slabire a existentei lor.

Deci, mintea care nu se ntinde spre Unul cel mai presus de existenta, nici nu-L doreste pe El, se foloseste gresit si pacatos de miscare si cade din vrednicia ei, care sta n cunoasterea Unului cel mai presus de existenta si n unirea atotdumnezeiasca si mai presus de minte cu El, ca si n iubirea Lui. Cauzele au n chip prisositor frumusetile celor cauzate. Iar cauza tuturor ndeobste este Unul cel mai presus de fiinta. Deci, daca mintea s-ar alipi de ceva din cele ce sunt n urma Unului mai presus de fiinta, ca bun, sau ca vrednic de atentia mintii, si ar gresi, fara ndoiala, tinta. Ea ar fi iubitoare de bine, dar nu s-ar misca spre Unul prim si propriu si mai presus de fiinta, din care sunt toate cele bune prin mpartasire, ci s-ar misca, prin nepasare si nepricepere, spre cele ce se mpartasesc de bunatate. Dar mintea care se cerceteaza cu succes si ntinde privirea ntelegerii spre Unul cel mai presus de fiinta, cunoscnd limpede ca astfel va dobndi cu prisosinta ceea ce doreste, ajungnd n cauza sa prin acea privire ntelegatoare. Ea va cunoaste ca nimeni nu-i daruieste bunatatile sale, sau oricare altele, dect Unul cel mai presus de fire. Caci, chiar de ar socoti ca unele din ele i vin dintr-o putere a sa, acestea nu obisnuiesc sa ramna pururea n mintea iubitoare. Numai Sfntului Duh I s-a ncredintat sa faca aceasta si sa le lucreze cum vrea, si n cine vrea, fiind Domn al firii stapnitoare si persoana a Unitatii n trei ipostasuri. Deci, spre Unul cel mai presus de fire trebuie sa se ntoarca mintea. Caci la El este nu numai izvorul tuturor bunatatilor, ci si mpartirea nempiedicata a darurilor. Mintea celor multi, zacnd din nepricepere n mpartire si fiind sfsiata de cele multe, nu cunoaste Binele, adica pe Unul simplu, nici nu-L cauta, nici nu se ndeletniceste cu El. despre acestia zice Duhul n David: Multi zic: cine ne va arata noua cele bune?. Dar nu Binele. Si, pe drept cuvnt. ngrijinduse si trudindu-se cu multe, a uitat ca un lucru trebuieste. Acest lucru, s-au partea aratata de Cuvntul lui Dumnezeu, ca cel bun, l-au trecut cu vederea sau, nesocotindu-l, sau pagubit de el fara sa se gndeasca macar ca merita sa fie cautat mai presus de toate. Iar cei ce s-au lasat povatuiti de David, ca de un pedagog, si au judecat ca trebuie sa calce pe urmele lui, zic: nsemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne, adica cunostinta slavei Tale celei una s-a ntiparit n noi ca ntr-o oglinda. Astfel norodul cel mult se bucura de bunatatile cele multe. Iar cei ce vietuiesc duhovniceste, se lumineaza de cunostinta Binelui cel Unul si simplu, fiind luminati mai presus de lume.
Se afirma o opozitie ntre norodul celor multi care se bucura de placerile celor multe, dar toate putin satisfacatoare, ramnnd cu mintea mpartita ntre ele, si

ntre cei putini care se desprind de ele si se concentreaza n bucuria nesfrsita de Unul cel nesfrsit de bogat.

Precum apa unui ru e mai mare cnd curge unita, dect cnd e despartita n multe praie, asa si privirea mintii si miscarea si dorinta ei este mai puternica atunci cnd se atinteste spre un singur lucru n chip unitar si fara mpartire, si nu despartita n multe si multe feluri. Iar aceasta se ntmpla cnd se ntinde, cauta si priveste la Unul cel simplu si mai presus de lume. Caci Unul atotsimplu si mai presus de lume are cu adevarat puterea de a o aduna. Si nvrednicindu-se mintea sa-L vada pe Acesta, e cu neputinta sa nu ia forma Lui, pe ct se poate, asemenea unui chip, si sa nu se faca unitara, simpla, fara culoare, fara chip, fara calitate, cu neputinta de atins, nehotarnicita, nesfrsita, fara figura si simplu una mai presus de lume, luminata de razele dragostei dumnezeiesti si mai presus de lume si ncununata cu descoperirea cunostintei tainice, a tacerii si a nentelegerii mai presus de cuvnt si de ntelegere, desfatndu-se de o bucurie duhovniceasca si de o veselie cereasca. Caci mintea ajunsa acolo s-a preschimbat ntr-o minte mai dumnezeiasca si a mbracat forma dumnezeiasca, ntiparindu-se duhovniceste de Cel ce e simplu, fara chip si figura, Unul, si celelalte spuse nainte. Iar de nu i se ntmpla aceasta si nu patimeste o astfel de prefacere dumnezeiasca, nu a ajuns la atingerea si la ntiparirea Unului cel mai presus de lume. Caci Dumnezeu este unitate unificatoare si Minte mai presus de ntelegere. De aceea, mintea primeste ntiparirea Lui mai presus de lume, atunci cnd, deodata cu cele spuse, se face ea nsasi unitate mai presus de ntelegere, patimind aceasta prin ntiparirea dumnezeiasca. Unitatea sensibila este nceputul a toata multimea numerica. Iar unitatea mai presus de lume este nceputul a toata multimea vazuta si gndita si a tot ce este. Precum, deci, tot numarul si are nceputul de la unitate, asa tot ce exista oriunde, porneste de la unul mai presus de lume, fie n calitate de cauza naturala, fie facatoare. Dar unitatea numerica, ntruct este supusa simturilor, se pune cea dinti fata de cele ce i urmeaza ei prin fire. Caci, fiind nceputul tuturor celor numarate, simtirea numarnd o pune nti pe ea. Dar cu unitatea mai presus de lume, fiindca este mai presus de minte, se petrece invers. Caci unitatea aceasta, desi e, prin fire, nainte de toate, mintea o pune dupa toate. Fiindca nici o minte n-a putut sa nceapa de la Unul cel mai presus de lume si de la El sa nainteze la cele multe. Ci, dimpotriva, de la cele multe se urca si se aduna la Acela. Acolo este necesar numarul unu simtului pentru a nainta la cele multe; astfel nu e cu putinta sa numere sau sa nainteze precum voieste. Aici, nsa, sunt necesare mintii cele multe, pentru ca prin ele sa-i fie cu putinta ridicarea la Unul mai presus de lume si sa se adune n sine, neputnd urca pe nicaieri prin alta parte spre nchipuirea Unului mai presus de lume. Astfel, mintea, folosindu-se de rnduiala si de calea potrivita ei, ncepe de la cele multe, sfrsind la Unul cel mai presus de lume si cel mai din vrf. Fiindca unul cunoscut cu simturile e usor de cuprins si usor de limitat; simtul l pune n chip natural si prin afirmare primul, cum o cere firea lui. Dar Unitatea cea mai presus de lume, cautata cu mintea, fiind mai presus de fire si scapnd ntelegerii, nu poate fi afirmata prima, potrivit cu firea ei, ca sa nceapa mintea de la ea, ci, mai degraba, fiind mai presus de fire, o afla mintea n chip mai presus de fire, nu la nceput, ci la sfrsit, dupa trecerea si, ca sa zic asa, numararea celor multe. Caci, deoarece mintea are prin fire ntelegerea, iar Unul mai presus de lume este nenteles n Sine si neapropiat, mintea nclina din obisnuinta spre cele multe chiar fara sa vrea, dat fiind ca, pe de o parte, ea nu se poate opri de a cugeta, iar pe de alta, nu are putere sa prinda pe Unul cel mai

presus de lume si din vrf. Dar, cautnd spre cele multe, n fiecare vede ceva de nteles cu mintea, nu ca fiind de sine, ci ca al unui oarecare unul. Pe urma, adunnd din fiecare lucru vazut ntelesul care se stravede si constatnd prin contemplare ca acestea conglasuiesc ntreolalta si nu se mpotrivesc si toate sunt ca niste flori dintr-o radacina, nainteaza de la cele multe la Unul cel mai din vrf, din care sunt toate cele multe; si se aduna n chip firesc de la existentele naturale la o ordine mai presus de fire, n care vede pe Unul cel mai presus de fire si de fiinta, ntruct apartine firii mintii sa vada unitar cele mai presus de fire, prin cele dupa fire. Iar vaznd mintea n chip negrait izvorul tsnitor si facator al tuturor bunatatilor si frumusetilor si desfatndu-se du Unul cel mai presus de fiinta, nu se mai ntoarce de buna voie spre cele multe, desi sunt si acestea existente si bune si partase de partea cea buna. Caci fiind n chip firesc iubitoare de bine si de frumos, mintea nu mai iese de bunavoie de la Cel mai presus de toate, dect daca e silita la aceasta de cine stie ce mprejurare. Dar, fiindca modul de a fi al celor ce exista e diferit, diferita e si privirea lor ntelegatoare si diferit se ridica si mintea prin ele la Unul cel mai presus de lume si de fire. Dupa parerea mea, ea trebuie sa faca tot numai cte o mica portiune din calea ce duce la cele multe spre Unul cel mai presus de fire si lume, pentru ca, urcnduse ca pe o scara, sa faca miscarea n chipul cel mai sigur si sa cunoasca de e vreo lipsa n ea, sau n ceea ce trebuie sa fie si daca se desfata de aceasta lipsa, si daca da, sa-si dea seama ce e gresit si ce o desparte de frumusetea aceea si o retine din urcusul spre ea, sau de la ospatul dumnezeiesc; si ce ar trebui sa faca pentru a se ntoarce de unde s-a rostogolit? n felul acesta va cunoaste si pcla patimilor si transparenta inimii curate si va oglindi cunostinta adevarului, vazndu-l cum este el, si se va face partasa de vederi ceresti, va primi o simtire dumnezeiasca si nu-i va scapa cresterea sau scaderea proprie. Peste tot va cunoaste multe lucruri minunate si va ntelege care este scopul linistii si al nchiderii n chilie. Dar despre acestea din urma, voim sa vorbim chiar aici: Toate cele ce sunt se mpart n create cunoscute cu simturile, n create cunoscute cu mintea si n necreate cunoscute cu mintea (inteligibile). Iar deasupra tuturor este Cel necreat si Unul mai presus de minte si de fiinta. nvrtindu-se ochiul sufletului, adica mintea, ntre cele dinti si privind adnc n ele dupa ce si-a ales sa se linisteasca prin nevointe, se ridica de la faptuirea n singuratate a celor cuvenite, ca de pe o treapta oarecare, la contemplarea Celui cu adevarat existent si de la ndeletnicirea cu El, ca si la desfatarea de cele ceresti, la petrecerea fericita n razele adevarului si la mbogatirea fara sfrsit cu cele vesnice si la ndulcirea minunata cu ele. Ba, poate ca, prin mpreuna lucrarea harului, cu naintarea vremii, va fi si rapita de la pamnt si, statornicindu-se prin deprindere n lumina ntelegerii, va ajunge nesimtitoare fata de cele de aici, punnd stapnire pe ea Cel mai presus de minte si ntiparindu-se n ea Cel ce este neasemanat mai presus dect tot binele. Aceasta sfnta scara ce e mpartita n cinci si pe care ne urcam ntocmai ca pe niste trepte spre tinta ultima, nu are o distanta spatiala ntre treapta si treapta, ci o deosebire, o ordine a calitatii proprie fiecaruia. Ca existente creaturile supuse simturilor si creaturile cunoscute cu mintea sunt la fel. Dar cele din urma ntrec ntr-o mare masura pe cele dinti, asa cum ntrece mintea, simtirea, prin nsusirea ei. Si iarasi, necreatele cunoscute cu mintea (inteligibile) ntrec cu mult creaturile cunoscute cu mintea. Dar amndoua aceste trepte se afla ntre cele ce sunt si, de aceea, necreatele cunoscute cu mintea ca existente sunt subordonate Unului necreat, mai presus de minte. De aici e vadit ca vederea si contemplarea cea mai nalta a mintii este aceea prin care se odihneste n cel ce

ntrece toate, dupa ce a trecut de la faptuire si a ajuns n ascunzimea aceea din ultimul vrf, asezata mai presus d toate, precum cea mai smerita este aceea prin care se misca ntre cele supuse simturilor, sau mai bine zis cea a omului faptuitor. Deci mintea, fiind iubitoare de bine (frumos) prin fire, trebuie sa doreasca ceea ce e n toata privinta mai bun, nu numai ca sa-l aiba, ci si ca sa patimeasca schimbarea n mai bine, sau mai presus de minte, asa cum se cuvine, ntruct, precum s-a zis, schimbarea pe care o primeste mintea este potrivita cu ceea ce vede si cu ceea ce se desfata. Dar, deoarece nestatornicia mpletita cu firea mintii nu se va departa de la ea pna mai e ziua de azi (Evrei 3, 12) si, cum se zice, pna se mai misca umbrele (Cnt. Cnt. 2, 17), adica pna ce nu ne vom muta de la viata de aici, care arata ca ntr-o oglinda, n ghicitura si umbrit adevarul, trebuie ca atunci cnd cadem de la contemplarea si vederea Unului necreat, Cel mai presus de minte, sa ne silim a ne opri la necreatele cunoscute cu mintea, care sunt cele mai apropiate de El, ca sa ne fie ntoarcerea la Unul cel necreat si mai presus de lume, mai usoara.
Nazuinta adevarata a mintii sau a subiectului uman este sa ajunga nauntru Subiectului dumnezeiesc. Numai n iubirea Lui si poate afla odihna, precum o odihna relativa si afla subiectul omenesc n lumea aceasta, numai n ambianta unei persoane iubitoare. Orice ocupare a noastra cu bunuri si valori impersonale este o cadere ntr-o stare lipsita de adevarata multumire.

Iar de cade pcla mai groasa peste minte, ntunecndu-i ntelegerea si aducndu-i la trndavie lucrarea contemplatiei, trebuie sa ne ntoarcem la rugaciuni nsotite de faptuirea din inima smerita si sa ne izbavim de ntuneric prin puterea rugaciunii si prin lacrimi, facnd iarasi un fel de temelie din fapturile supuse simturilor.
Faptuirea nu consta numai din fapte bune propriu-zise, ci din tot ce ajuta la curatirea noastra: rugaciune, lacrimi, frica de pedepsele vesnice, nfrnarea, rabdarea, smerenia, etc. Dar n toate e si o atitudine de alta ntelegere a lucrurilor, de alta folosire a lor, sau mai bine zis o detasare de ele, considerate ca singura realitate.

Salasluindu-se astfel lumina ntelegatoare n inima, printr-o lucrare duhovniceasca cu izvorul n ipostasul Duhului, si lund mintea cu pricepere stapnirea peste faptuire, urca ca pe un vrf de munte si ca la un pisc de observatie, de unde poate sa contemple cele ce le ramn celor multi nu numai nevazute, ci si necautate si nentelese. Caci fara aceasta nimeni nu se va vedea nici pe sine, nici pe Dumnezeu, macar n treacat. A vorbi acum despre aceasta faptuire, nu e, poate, cu totul n afara de scopul nostru. Trei lucruri launtrice trebuie sa aiba sufletul n vedere pe treapta faptuirii: puterea ratiunii, mnia si pofta; si trei din afara: dorinta de slava, de placere si de mai mult. Aceste doua treimi le tamaduieste sufletul privind la petrecerea lui Iisus Hristos n trup, prin cel patru virtuti generale, adica prin ntelepciune, dreptate, cumpatare si barbatie, si cu harul Domnului Iisus. Prin aceasta da minti putinta sa se nalte nentunecata, sa priveasca cele dumnezeiesti si sa contemple pe Dumnezeu. Caci cnd a fost dus Domnul Iisus n pustie de catre Duhul, avnd sa biruiasca pe diavol, a tamaduit partea poftitoare a sufletului prin post; partea rationala prin priveghere si rugaciune linistita; si mnia prin mpotrivire n cuvnt; iar iubirea de placere, de slava si de argint, ntruct flamnzind, n-a cerut, cum l ndemna diavolul, ca pietrele sa se faca pini, nici nu s-a aruncat pe Sine

jos de pe aripa templului, ca sa fie preamarit de multime ca n-a patit nimic din cadere, si nici nu s-a lasat nduplecat sa i se nchine aceluia, dupa ce i fagaduise ca va primi bogatia tuturor mparatiilor. Ci prin mpotrivire mnioasa, dar nteleapta si dreapta, cumpatata si barbateasca, a respins pe satana, nvatndu-ne si pe noi cum sa-l nfrngem n orice atac al lui. Acelasi lucru l poate vedea si l poate cunoaste cineva si n crucea Mntuitorului. Vedem pe Mntuitorul cnd se apropie vremea, ca se roaga, departndu-se de nvataceii Sai. Aceasta aduce vindecarea partii rationale. Vegheaza, privegheaza si rabda cele de pe cruce. Aceasta este leac pentru partea poftitoare. Nu raspunde mpotriva, nu se cearta, nu striga, macar ca este ocart, ci se roaga pentru cei ce l chinuiesc. Caci tine de buna folosire a mniei, ca sa doboare pe diavol prin mpotrivire n cuvnt. Dar oamenilor care l chinuiesc, fiindca si ei sun chinuiti de satana, le raspunde cu tacerea, cu ndelunga rabdare, si cu rugaciunea pentru ei. E scuipat, primeste palme, rabda batjocuri. Aceasta este spre vindecarea iubirii de slava. E adapat cu otet, e hranit cu fiere, e rastignit, e strapuns cu sulita. Aceasta e doftorie pentru iubirea de placere. E atrnat gol pe cruce, doarme afara, e lipsit de salas, e nesocotit de toti, ca un sarac si ca un cersetor. Aceasta e omorrea iubirii de argint. Mntuitorul a aratat, asadar, de doua ori doftoria patimilor dinauntru si din afara: cnd a nceput sa se arate lumii cu trupul si cnd avea sa plece din lume. De aceea cel ce priveste la El, la nvatatura si la crucea Lui, facndu-se dupa ct i este cu putinta, urmator Lui, cu ntelepciune, dreptate, cumpatare si barbatie, va opri ca si El lucrarea patimilor acestora ndreptate spre rau, iar prin aceasta si a tuturor celorlalte. Se va folosi de acele virtuti cum trebuie, si dupa ele de toate, si va fi barbat cu adevarat faptuitor si ct se poate de pregatit spre a cauta si a privi la Dumnezeu si a se ocupa de El, ntru atintirea ntelegerii. Astfel, ncepnd mintea de la fapturile cele multe supuse simturilor si vaznd buna lor ntocmire, ntelegnd apoi fapturile cunoscute cu mintea (inteligibile) si mutndu-se la cele necreate cunoscute cu mintea, a urcat ca pe o scara toate patru treptele. Iar dupa acestea urmeaza negrairea, tacerea si uimirea dumnezeiasca si, scurt vorbind, privirea si contemplarea Unului mai presus de lume si unirea cea mai presus de ntelegere. Aceasta este cununa linistii, bunul cel mai nalt si mai desavrsit, pe ct e cu putinta n viata aceasta, capatul adevarului, roada credintei, raza stralucitoare a slavei nadajduite, temelia iubirii, cumpana mintii, statornicia nencetata a miscarii ei, odihna nenteleasa, starea unitara, arvuna lucrarii veacului viitor, pricina unei bucurii de nenchipuit, camara pacii, stingerea cugetarilor trupesti, ntoarcerea de la veacul acesta, mpatimirea de cel viitor, desfacerea de viata patimasa, cresterea launtrica a nepatimirii, veselia sufletului, adunarea, odihna si paza miscarilor si puterilor sufletesti si, vorbind atotcuprinzator, cunostinta dumnezeiasca si nepatimirea. Daca mintea se mprastie din pricina molesirii noastre, sau a vreunei mprejurari din afara, trebuie sa avem grija sa o aducem iarasi la bunul ei propriu, care este contemplarea prin lepadarea patimii ce s-a asezat ca o piedica si abate mintea de la scopul ei. Trebuie sa bagam de seama ct e de departe de la bunul cel mai nalt si pentru ce. Sa vedem, oare privirea e ndreptata spre fapturile supuse simturilor, sau spre fapturile cunoscute cu mintea (inteligibile), sau spre cele necreate cunoscute cu mintea? Sau e despartita de Unul cel mai presus de lume, Cel singur adevarat si mai presus de orice unu, prin gnduri desarte, sau de vreo trebuinta oarecare? Si, cunoscnd aceasta, sa nlaturam piedicile ce stau la mijloc, ca iarasi sa revina, n chip unitar, cum cere rnduiala nsasi, la

contemplarea si vederea Unului mai presus de lume. Caci, aflndu-se mintea n afara de Unul cel mai presus de lume, necreat si mai presus de minte, zace n mpartire si n-a ajuns la binele propriu zis, chiar daca se misca bine. Fiindca binele din vrf este Unul cel mai presus de minte si de fiinta, necreat si simplu. Si acesta este sfrsitul cel mai nalt spre care tinde mintea. Si miscndu-se mintea n chip sanatos, urca acolo prin cele spuse si patimeste unirea mai presus de minte. Odata ridicata mintea n tinutul ascunzimii dumnezeiesti, ea pastreaza n mod natural tacerea, fiind unita cu simplitatea si deci n chip unitar cu Unul cel mai presus de ntelegere si luminata prin mpartasirea de Duhul. Caci, ce ar si avea de zis, odata ce a ajuns deasupra puterilor sale de ntelegere si se afla n afara de orice nteles si golita cu totul, ca fiind mai presus de ntelegere?
Ajunsa n intimitatea ascunsa a dragostei lui Dumnezeu, mintea tace. Caci simplitatea aceea mai mult dect plina de toate bunatatile nu se lasa descrisa de cuvintele noastre, care nu pot prinde dect mici particele din ea si nu ajung, orict de multe ar fi, sa redea aceasta plinatate nesfrsita a simplitatii dumnezeiesti. Simplitatea nesfrsita se cere sa fie traita cu simplitatea noastra nesfrsita, n intensitatea ei nepatrunsa, nencercnd sa o farmitam n mici bucati, care nu pot nici separat, nici mpreuna sa redea plenitudinea ei. Cine ncearca sa descrie iubirea traita la snul celui iubit? Mintea se afla acolo golita de ntelesuri, de notiuni, nu pentru ca s-ar fi saracit cu totul, ci pentru ca le-a depasit pe toate, sau e mai presus de toate. Toate ntelesurile au devenit nevazute prin covrsire. La ce mai folosesc hrburile, pentru cel ce are vasul ntreg? Dar vasul cuprinde toate hrburile nsa si nesfrsit mai mult: cuprinde armonia lor, stralucirea acestei armonii n soare, capacitatea vasului de a tine un continut.

Fiindca, daca mai are nevoie de cuvnt ca sa graiasca, e vadit ca mai si ntelege. Pentru ca orice cuvnt vine n urma unui nteles. Iar daca ntelege ceva, cum se afla n tinutul ascunzimii? Caci nu este ascuns propriu-zis, ceea ce, nefiind vazut de alt organ, e vazut totusi de minte. Fiindca, astfel, multe s-ar zice ascunse, pentru ca foarte multe sau, ca sa zic asa, toate cte le vede mintea, le vede necunoscndu-le alt organ care le vede. Prin urmare cele ascunse ar fi aproape nesfrsite la numar, ceea ce este absurd. Dar numai Unul este ascunsul propriu-zis, la care se ridica mintea dupa toate, ca la Cel din care sunt toate, fie vazute, fie cugetate. Deci si ea, ridicndu-se la el ca la Cel mai presus de toate, fie vazute, fie zise, fie cugetate, iese afara din ntelegere, din vedere si din graire. Ba putem zice ca nca n-a urcat pna acolo, si nici nu a ajuns n ascunzimea dumnezeiasca, pna ce mai poate grai, caci pna atunci ntelege nca. Dar ascunsul este nenteles, deci mai presus si de cuvnt. Prin urmare, mintea urcata odata n tinutul ascunzimii dumnezeiesti si unificata, pastreaza tacerea, nu pentru ca vrea, ci n chip natural, fiind luminata n chip unitar de Unul cel mai presus de ntelegere.
Este o dovedire logica a faptului ca ascunzimea dumnezeiasca nu e o ascunzime numai pentru vederea sensibila, ci si pentru ntelegerea mintii. Caci astfel ascunsul n-ar mai fi numai unul, ci multe. Pentru ca multe sunt cele nevazute de ochii sensibili, dar cunoscute de minte. Este o dovedire a teologiei apofatice. Ea nu e nsa numai o renuntare intelectuala de la exprimarea a ceea ce e mai presus de ntelegere, ci o experienta pozitiva a unirii cu Unul. Caci mintea luminata de Unu, sau de Duhul Sfnt n aceasta unire. Ca atare, mintea stie de aceasta unire, dar stie totodata ca ea e mai presus de ntelegere. Ea stie pe ca al unirii, dar nu ntelege pe cum.

Daca cuvintele obisnuiesc sa faca mintea sa propaseasca si sa nainteze, ele o nalta n aceasta naintare pna acolo unde cuvntul nu mai ajunge, adica pna la lucrarea care se savrseste n

tacere. Iar daca ar folosi mintea pururi cuvinte si sufletul ar avea pururi trebuinta de ele, eu nu vad care ar fi naintarea mintii prin graire. Dar grairea nu este folositoare numai pentru faptuire, ci si pentru contemplatie, ntruct mintea urca de la cuvintele despre lucrurile ce au un chip, la Unul cel fara chip, cel simplu mai presus de cuvnt, dezlegat de toate si propriu, unde orice cuvnt apare fara rost, sau, mai drept vorbind, este chiar o piedica.
O argumentare prin reducere la absurd: daca mintea ar avea pururi trebuinta de cuvinte, ea n-ar mai avea propriu zis trebuinta de ele, caci n-ar ajuta-o la o naintare pna dincolo de ele, ci ar tine-o mereu n tinutul lor marginit. Un exemplu asemanator: daca avionul n-ar tinde pe tot parcursul zborului spre pista de aterizare, n-ar mai zbura. Cuvintele ajuta mintea sa se nalte pna dincolo de tinutul lor. Acesta este folosul teologiei catafatice sau afirmative, pentru cea apofatica, sau a tacerii.

Caci cuvintele se folosesc atta timp ct se face peste tot o trecere de la un nteles la altul. Dar Unul simplu, dezlegat de toate (absolut), nehotarnicit si fara chip, Unul pur si simplu si propriu si aflator mai presus de cuvnt, cum va avea trebuinta de cuvnt ca sa se faca de la El trecerea altundeva? Sau, cum ar putea fi cuprins? Caci cuvntul obisnuieste sa cuprinda ceva. Dar Unul este necuprins, ntruct este nemarginit si fara forma. Iar daca cuvntul nu este potrivit pentru Unul cel ascuns si mai presus de minte, ntruct acela e necuprins si fara forma, urmeaza ca este potrivita tacerea. Asadar, cei ce au naintat, trebuie sa ajunga de la graire la tacere, ntruct au naintat la contemplarea simpla, fara chip si fara forma.
Un cuvnt urmeaza altuia, pentru a se trece de la un nteles la altul. Prin nsirarea cuvintelor se arata legatura unui nteles cu altul, sau dependenta unui nteles afirmat, de altul care trebuie afirmat si deci si a lucrurilor ntre ele. Dar mintea ajunsa n Dumnezeu, unde ar mai trece dincolo de El, folosind un cuvnt sau mai multe? Dumnezeu nu are nevoie sa fie explicat prin alte cuvinte, deci prin alte lucruri, caci toate sunt inferioare Lui, deci fara putinta de a ajuta la explicarea Lui. Prin astfel de cuvinte Dumnezeu ar fi aratat ca legat de alte realitati, dar Dumnezeu este absolut, adica dezlegat de toate. Desigur se poate vorbi despre Dumnezeu, cnd se arata coborrea Lui la oameni. La faptele Lui mntuitoare pentru ei; sau cnd cel ce a facut experienta Lui vrea sa talmaceasca ceva din aceasta experienta altora. Sau se vorbeste despre El cnd nu se ajunge propriu zis la experienta Lui, care ntrece ntelesurile si cuvintele, ci speculeaza numai despre El cu ratiunea. Dar fericirea omului ajuns n Dumnezeu nsusi nu se poate descrie si omul respectiv nsusi nu are nevoie sa si-o descrie. Despre Dumnezeu nu se poate vorbi n mod deplin adecvat si pentru motivul ca El e lipsit de forma. Forma, definita n ea nsasi, poate fi definita si altora, dar lipsa de forma nu se lasa definita, caci n acest caz se da Celui fara forma o forma.

Daca cuvintele sunt pentru lucruri cunoscute, iar ascunsul e necunoscut, urmeaza ca ascunsul e n afara de cuvnt. Caci daca necunostinta ascunsului e mai presus de cunostinta, iar ce-i mai presus de cunostinta nu are lipsa de cunostinta, cu att mai putin are lipsa de cuvnt. Deci, mintea care s-a urcat la Unul ascuns si simplu, pastreaza tacerea n chip firesc. Si daca nu tace prin fire si nefortat, nca n-a urcat la Unul cel ascuns si mai mult dect simplu. Precum oamenii ce se nevoiesc cu linistirea, iesind uneori din chilie, cunosc prin nsasi fapta lor deosebirea dintre a sedea si a iesi, tot asa si cei ce, aflndu-se aproape de slava lui Dumnezeu prin contemplare, patimesc tacerea, dar uneori ncep iarasi a grai, se stiu pe ei nsisi n ce stare sunt atunci cnd nclina spre graire. Cnd le vine tacerea, ar dori sa nu le fi fost dat sa deschida niciodata

gura, ramnnd n starea aceea. Caci sunt ca niste alti ngeri pe pamnt, uniti cu adevarul n mod unitar, fara chip, fara vedere trupeasca, fara forma si, simplu, prin priviri de-ale mintii, care nu trec de la un lucru la altul, avnd n ei numai coplesirea si uimirea, fara a ntelege ceva, mai bine zis privind fara vedere trupeasca iluminarile fara de nceput si dumnezeiesti. Iar coborndu-se mintea de acolo, ca una ce este schimbatoare, ncep sa graiasca si sa treaca cu ntelegerea de la una la alta, prin multe si felurite treceri. Si ca sa le revina iarasi starea tacerii, care e cu mult mai nalta dect cea a grairii, mbratiseaza linistea si-si pazesc simturile de cele supuse lor si se folosesc de toata destoinicia ca sa se fereasca nu numai de graire, ci si de ntelegerea nsasi, spre a putea zice si ei cu David: Amutit-am si m-am smerit si am tacut despre cele bune. Deci, a grai chiar cele bune este un lucru mai jos dect tacerea! ine de firea mintii sa nteleaga, iar ntelegerea se nfaptuieste n miscare si mutare. Deoarece, nsa, mintea ajunsa n Dumnezeu se afla deasupra ntelegerii si miscarii, pe drept cuvnt s-ar putea zice ca mintea se ridica deasupra firii sale cnd si nfatiseaza pe Dumnezeu desfacut de toate.
ntelegerea se nfaptuieste n miscarea si mutarea de la un nteles la altul; n adaos de ntelesuri noi, care sa aduca un plus de lumina n cele cunoscute mai nainte, prin asociere, pilduiri si contraste, sau contradictii. Orice lucru l ntelegem n legatura cu altele, de aceea ntelegerea noastra sporeste trecnd de la un lucru la altul, aflnd legatura unui lucru cu altul. Dar cu toata aceasta sporire, tot n planul marginit ramnem. Cel ajuns n Dumnezeu nu mai are nevoie de aceasta trecere de la un nteles la altul, caci Dumnezeu nu mai e nteles n legatura cu altele, ci e dezlegat de toate (absolut) avndu-le n sine pe toate.

Orice nteles este dat de un lucru, iar unde nu e contemplat un lucru, se arata mintii prin cele aflate n chip natural n jurul Lui, adica prin cele ce le lucreaza, care tin locul puterii ce izvoraste din cineva care are putere. ntruct, deci, mintea obisnuieste n toate celelalte sa contemple puterile mpreuna cu cele ce au puterea, cauta si la Dumnezeu acelasi lucru. dar neputnd reusi n aceasta, pentru ca Dumnezeu e mai presus de firea oricarei munti create, contempla cele din jurul lui Dumnezeu, iar pe Dumnezeu si-L nfatiseaza fara sa-L vada, adica printr-o intuire simpla si de o clipa.
Mintea n straduinta de ntelegere a ei cauta ntotdeauna subiectul puterilor prin care se realizeaza n lume diferite efecte. Numai atunci ea ajunge la un capat multumitor al ntelegerii ei. Dar pe Dumnezeu ca Subiect nu-L poate gasi n lume. Si numai El e Subiectul desavrsit care nu sufera nimic de la lume, ci toate cele din lume depind de El. Ca sa-L gaseasca pe El trebuie sa depaseasca toate cele din lume si sa contemple puterile din jurul Lui, puterile prin care a creat si sustine subiectele omenesti. contemplnd puterile din jurul lui Dumnezeu, sau lucrarile Lui, vede n ele printr-o intuitie simpla si simultana pe Subiectul lor; e o vedere a Lui fara ochi, dar si logic, mintea presupune un Subiect la baza oricaror manifestari.

naintnd n vazduhul linistii, dobndind bunavointa dumnezeiasca si lucrnd n ea Duhul dumnezeiesc si preaslavit, mintea e rapita de la lucrarea ntelegerii tot mai des spre starea fara chip, fara calitate si simpla, patrunznd repede nauntru inimii, prin puterea mai presus de fire a Duhului. Oprindu-se aici, n simtirea prezentei dumnezeiesti, si nentelegnd nimic, se afla mai presus de ntelegere. Iar prin faptul ca de la ntelegerea celor din jurul lui Dumnezeu s-a urcat la simtirea prezentei dumnezeiesti, s-a facut, cum s-a spus, simpla. Si pentru ca se afla mai presus de ntelegere, se zice ca petrece mai presus de firea sa.

Tot ce se zice ca e ascuns, e necesar sa aiba ceva aratat n afara, din care se stravede ca e ascuns. Caci, astfel, s-ar socoti, mai degraba, ca nu exista. Pentru ca, ceea ce nu da nici un fel de cunostinta aratata despre existenta sa, ar putea, sa fie socotit egal cu ceea ce nu exista nicidecum. Deci, fara ndoiala ca si ascunsul lui Dumnezeu e nsotit de anumite aratari. Pasind mintea pe urma acestora, primeste o simtire a ascunzimii dumnezeiesti, urcnd de la cele cuprinse ale lui Dumnezeu la ceea ce e necuprins. Iar ridicndu-se acolo, stie singur ca este ceva ce scapa cuprinderii sale naturale si se afla deasupra oricarei cuprinderi cu ntelegerea, fie ea si ngereasca, fie mai presus de fire. De asemenea stie ca acest ceva este ascuns si nceputul si sfrsitul acestei firi si fiinte create si a tot ce exista, iar n Sine este mai presus de fire, de fiinta, asezat nesfrsit mai sus dect toata existenta; ca e nefacut, fara de nceput, nehotarnicit si necuprins nici de natura, nici de loc, nici de timp. Acest ceva este Unul cel ascuns si mai presus de minte. De la El porneste n chip natural ntelegerea dumnezeiasca cea de multe feluri, care ne ridica iarasi si ne ntoarce prin povatuiri si naltari ntelegatoare spre Unul cel ascuns si mai presus de fire si ncepatura tuturor. Cnd mintea se nfatiseaza lui Dumnezeu privindu-L cu toata ntelegerea ei, datorita mpartasirii de Duhul, si se bucura de slava si stralucirea fetei Lui, pe ct i este ngaduit, se cade si e foarte potrivit sa taca si sa priveasca n liniste si fara tulburare. Iar daca se asterne n oricare fel vreun nor de ntuneric ntre minte si Dumnezeu, arunca n el, ca un foc naprasnic, luminos si arzator, un cuvnt scurt, dar din descoperirea dumnezeiasca. n felul acesta, alungnd repede ntunericul cu lumina, si ceata cu caldura, si luminnd totodata mintea si ncalzind-o cu acest cuvnt, acesta va izbuti iarasi sa fie mpreuna cu Dumnezeu ca mai nainte si sa priveasca frumusetea Lui si sa se bucure, dupa cuviinta, de El si sa se nfrumuseteze cu ea si sa patimeasca, pentru a spune pe scurt, cele ce vin de la Dumnezeu, prin privirea ntelegatoare, odata cu primirea Duhului de viata facator. n acelasi timp va izbuti sa se faca simpla si sa se desfaca, n Duh si adevar, adica Dumnezeu, de toate, chiar si de cele din jurul lui Dumnezeu. Acestea i se ntmpla, dupa cuviinta, vazatorului. Dar cel lipit numai de faptuire, are nevoie de multe pna sa ajunga la aceasta stare, nefiind nca unit cu sine si, prin sine, cu Dumnezeu. Deci nu e de mirare ca acesta cnta si graieste n tot felul mult si des din cele dumnezeiesti, nfricosnd si alungnd, ca prin niste sageti necontenite, pe cel ce ne dusmaneste mult si ne razboieste cu mnie. Dar i va veni vremea si acestuia, daca are rabdare, prin unda Duhului. Si anume atunci cnd lucirile n chip de scntei ale multelor imnuri, cntari si cuvinte dumnezeiesti se vor mpreuna ntr-o mare vlvataie. Atunci l va rapune si pe vrajmas mai usor, ranindu-l de moarte, arznd adica si sfrtecnd, si mai bine zis alungnd ntunericul lui, iar pe sine se va lumina si ncalzi de acest foc, care l va misca spre dragostea dumnezeiasca. Odata cu aceasta, va nalta catre Dumnezeu n tacere un imn al inimii si toata uimirea sa, aratndu-si sie nsusi minunile mai presus de fire ale multor taine. Caci, nu pe nedrept cei ce rabda se fericesc de Domnul. De fapt, naintnd vremea, ei vor mosteni, ca unii ce vor deveni blnzi, pamntul duhovnicesc al fagaduintei n Hristos Domnul nostru. Cnd mintea, nvaluita de toate revarsarile de lumina ale Duhului, e cuprinsa de ameteala si nu mai stie ce sa faca si se vede pe sine ntinzndu-ne si preschimbndu-se dupa Cel nesfrsit si nehotarnicit, e vremea de a tacea. Iar cnd se simte obosita de atotluminoasele vederi si voieste sa

le nsire n cuvinte, ca slabind taria patimirii, sa gaseasca putina odihna, e vremea potrivita de a grai (Eclesiast 3, 7), desigur, cuvinte scurte si potrivite iluminarii dumnezeiesti. Cnd mintea, fugind din mijlocul apelor, de faraon cel gndit cu mintea, strabate noaptea sa n lumina de foc si ziua sub acoperamnt de nor (Iesire 13, 21), e vreme de tacere binecuvntata si de liniste. Caci atunci ncepe cu adevarat curatirea sufletului, iar cnd i vine mpotriva cumplitul Amalic cel gndit cu mintea si neamurile ce-i urmeaza, mpiedicndu-i trecerea spre pamntul fagaduintei, atunci e vreme potrivita de a grai; dar mintea trebuie sa fie sustinuta n atintirea ei spre Dumnezeu, ca odinioara minile lui Moise de Aaron si de Or (Iesire 17, 12).
Monahul scapa noaptea de vrajmasul nevazut prin apa lacrimilor si e condus spre tara fagaduintei unirii cu Dumnezeu prin focul rugaciunii, iar ziua e acoperit cu harul smereniei, ca sa nu fie biruit de slava desarta.

Cnd tsneste n inima din adncul fara fund al izvorului dumnezeiesc si din vederea ntelegatoare puterea duhovniceasca, e vreme potrivita de a tacea. Caci atunci se savrseste n chip negrait slujba sfnta si nchinarea mintii catre Dumnezeu n Duh si adevar. Iar aceasta ntru adevarata simtire ntelegatoare. Cnd, prin privirea ntelegatoare spre Dumnezeu, partea rationala a sufletului se umple de uimire dumnezeiasca, iar cea ntelegatoare de vedere, si peste tot sufletul se umple de bucurie, atunci e vreme de a tacea. Caci mintea vede atunci cu buna simtire adevarul n chip concentrat si preamareste, nchinndu-se uimita, pe Dumnezeu care straluceste n ea. Mintea, lund seama la ea nsasi, trebuie sa-si calauzeasca cu luare aminte starea ei ntelegatoare, n mod chibzuit, ntelept si cu judecata. Si cnd se va simti pe sine contemplnd tainele simple si fara chip ale cunoasterii lui Dumnezeu, va trebui sa se opreasca ndata n liniste, tacere si uimire, dar nu departe de inima sa lucrata si iluminata de Duhul. Caci atunci e vremea nu numai de linistire a tuturor simturilor dinspre partea celor opuse simturilor ndeobste, ci nu mai putin de tacere dinspre orice cuvntare desfasurata. Ba, mai mult, e timpul atunci, pentru cei de pe treapta cunoasterii, sa se dedea ndeletnicirii linistii si neprivirii ntelegatoare. Caci e nevoie de o nemiscare totala n simturi, n cuvinte si ntelegeri, ca mintea sa se lipeasca de Dumnezeu cel Unul si singur, dar ntreit, libera si ntr-o pornire directa, prin privirea unitara si unica la El. Prin aceasta va vedea, pe ct i este ngaduit, nesfrsitul, nenceputul, necuprinsul si, ca sa spunem pe scurt, celelalte nsusiri dumnezeiesti, neschimbate si absolute (dezlegate de toate), si se va uni cu El, preschimbata prin contemplare, simplificata si devenita ntreaga n chipul dumnezeiesc, cu ajutorul harului si plina de bucurie si de uimire. Iar fiindca mintea ar vrea sa staruie n aceasta stare, dar nu poate, fiind schimbatoare si vietuind mpreuna cu cele nestatornice, legata cu trupul si cu lucrurile dimprejur, cnd cade trebuie sa stie sa nu se departeze prea tare de vederea cea unitara si sa nu graiasca mult, ci sa spuna putine si acestea din dumnezeiestile lumini, ca n felul acesta nu numai sa se poata ntoarce iarasi cu usurinta spre unirea mai presus de minte cu Dumnezeu, ci sa simta si mai vadita unirea, ba si mai statornica. Cu ct va pazi mintea mai mult adunarea n sine si neraspndirea, cu att hranirea din El o va aduce mai repede spre unirea dumnezeiasca si se va uni cu straluciri mai vadite si mai rodnice, prin obisnuinta nencetata cu cele dumnezeiesti.

Mintea nu poate sta tot timpul n extazul privirii lui Dumnezeu, dar cnd cade din el trebuie sa se ocupe cu cntari si cu cuvintele dumnezeiesti, pentru ca sa poata reveni iarasi cu usurinta la acea stare de extaz.

Odata ce mintea s-a preschimbat, patimind aratare dumnezeiasca prin vederea ntelegatoare, si e umbrita de lumina Celui necunoscut, care e dincolo de toata cunostinta, se face nempartita, simpla si nehotarnicita, fiind luminata unitar ca ntr-un ntuneric. Ea contempla atunci frumusetea cea nemarginita din pricina simplitatii covrsitoare, cea fara chip pentru depasirea oricarui chip, cea fara nceput ca mai presus de orice nceput, necuprinsa, dar cuprinznd n sine hotarele tuturor si tot ce e hotarnicit, umplnd toate ca ceea ce e mai presus de plinatate si nesfrsita. Scurt vorbind, cnd mintea privind de sus, vede, n privirea Unului, toate, n temeiul negrait al unei puteri ntelegatoare mai presus de ntelegere, e vremea sa taca si sa se desfateze tainic si mai presus de lume, sau, ca sa zic asa, si fara vedere si fara grai, de mpartasirea de adevar, printr-o patrundere dumnezeiasca n el. Iar cnd lipsesc cele zise din minte si vede n jurul ei mpartire, atunci e vremea de a grai, adica de a grai cele potrivite sa duca la tacere. Caci e cu mul mai buna dect orice cuvnt tacerea cea mai presus de cuvnt, care foarte potrivit este numita tacere la vremea ei, cum spune si Solomon, care o pune pe aceasta nainte: Vremea este a tacea si apoi Vremea este a grai. De fapt cel mai bun lucru si de prima cinste este a pazi tacerea la vremea ei. Iar de nu este nca aceasta de fata si mintea nca nu se afla n chip unitar n cele mai presus de cuvnt, sa fie macar lucrul al doilea, adica vorbirea la vreme, ca n felul acesta grairea sa fie nrudita cu tacerea si aproape de ea. Astfel, precum tacerea, asa si grairea sa fie la vreme si sa se sileasca sa vina la tacere. Iar aceasta se ntmpla celui ce graieste si cugeta nencetat la cele dumnezeiesti si vede zidirea oglindind Ziditorul si povestind despre El. aceasta nseamna a grai la vreme. Cnd dispozitia omului dinauntru simte ca trebuie sa strige. Doamne, ct s-au nmultit cei ce ma necajesc! Multi se scoala asupra mea, atunci e vremea de a grai; de a grai cum se cuvine, nu lucruri desarte, ci cuvinte masurate, mpotriva vrajmasilor, asa cum trebuie. Cnd vede ridicndu-se asupra sa martori nedrepti, ntrebndu-l de cele ce nu le cunoaste si tulburndu-l, e vremea de a grai si anume de a raspunde mpotriva. Dumnezeu s-a odihnit de toate lucrurile pe care a nceput sa le faca, dar numai dupa mplinirea (desfasurarea) celor facute n Cuvnt si Duh. Tot asa si mintea cea dupa chipul lui Dumnezeu se odihneste de toate lucrurile ei, pe care a nceput sa le faca spre ntregirea lumii gndite (inteligibile) a virtutii; dar numai dupa ce a cercetat si a desavrsit statornic n Cuvntul lui Dumnezeu si n Duhul de viata facator toata lumea si ntelesurile din ea (inteligibile) si dupa ce s-a urcat de la acestea iarasi, la Cuvntul si Duhul, la cele numite de unii dupa cele naturale si s-a naltat la vederile tainice, simple si desfacute de toate, ale cunostintei de Dumnezeu (teologiei). Caci urcnd atunci n odihna, gusta multa odihna si pace, cunoscnd adevarul ntelegerii, si se ndumnezeieste prin lumina cunostintei si prin mpartasirea Duhului de viata facator n Hristos Iisus, Domnul nostru. Odihnindu-se Dumnezeu, nu s-a odihnit de la toate lucrurile, ci numai de la cele ce a nceput sa le faca. De la lucrurile fara de nceput, necreate si proprii Lui prin fire, nu s-a odihnit. Tot asa si mintea, prin imitarea Lui, dupa ce a cercetat n Cuvntul dumnezeiesc si n Duhul de viata facator si a strabatut creatiunea vazuta, nu se odihneste de la lucrurile proprii firii ei, care n-au nceput si nu se sfrsesc, ci de la cele vazute, care ncep si se sfrsesc. De aceea, odihnirea trupului ntru nemiscare,

odihnire ce nsoteste pe cel ce s-a odihnit, e o stare opusa celei a mintii. Caci daca n-ar intra mintea ntr-o pururi miscare, printr-o adiere necontenita si de viata facatoare a Duhului, n contemplarea cunoscatoare a celor vazute, nu s-ar sti nici de exista o odihna ntelegatoare ce se ntoarce ntr-o nencetata miscare si n chip unitar numai n jurul lui Dumnezeu si ndumnezeieste pe cel partas de ea printr-o odihna negraita n Hristos. Nu te grabi, zice Solomon, sa scoti vreo vorba naintea fetei Domnului; pentru ca Dumnezeu este n cer, sus, iar tu esti pe pamnt, jos. (Eclesiast 5, 1). Prin aceasta lamureste foarte ntelept si direct, care este vremea de a tacea, caci zice: fiindca tu, macar ca esti jos pe pamnt, te afli naintea fetei Domnului Celui ce este n ceruri si te-ai nvrednicit de atta har, nct u, cel de jos, poti sa cugeti si sa privesti cele de sus si, patrunznd n chip ntelegator n ele, sa stai naintea Domnului, nu te grabi sa scoti vreo vorba; pentru ca e vremea de a tacea. Nazuieste sa te afli n chip ntelegator sub lucrarea adevarului, n mod unitar si dumnezeiesc. Caci aceasta nseamna a fi naintea Domnului, cnd mintea contempla cele multe din jurul lui Dumnezeu n chip unitar si printr-o privire simpla si unica n Dumnezeu. Deci patimind aceasta si stnd naintea lui Dumnezeu, nu te grabi sa scoti vreo vorba, daca nu vrei sa te cobori de buna voie si n chip nepriceput de acolo. Dar s-ar putea spune si aceasta celor ce cauta sa explice ntelesul acestui cuvnt: A fost o vreme cnd firea omeneasca era nestirbita si, de aceea, pe drept cuvnt, departe de rele, fiind aproape de Dumnezeu, contemplnd pe Dumnezeu si desfatndu-se cu veselie si cu uimire de slava frumusetii fetei Lui, n stramosul Adam, ntr-o desfatare nemateriala, ntelegatoare, cereasca si nestricacioasa. Caci mult har s-a revarsat n sufletul primului om si mintea lui cea n chipul dumnezeiesc era plina pna peste vrf de multe vederi cunoscatoare si naltari spre Dumnezeu, bucurndu-se n raiul vazut de cel nevazut (inteligibil), sau, ca sa zic asa, de viata fericita, fiind unita desavrsit cu sine nsasi si cu Dumnezeu si staruind n sine si n Dumnezeu, precum se cuvine. Ea se afla, adica, ntr-o stare unificata si asemanatoare cu Dumnezeu si cu adevarat ndumnezeita. Si aceasta, cu tot dreptul, odata ce era facuta dupa chipul lui Dumnezeu. Iata pe scurt bunurile ce le avem de la Dumnezeu. Dar aceasta n-o putea suferi diavolul blestemat, ranit de pizma, care dusmanea norocul si slava noastra. Si de aceea, pierzatorul si da toata silinta sa ne amageasca si sa ne lipseasca de ceea ce nadajduiam, prin sfaturi zise bune si prin aprinderea poftei noastre dupa o ndumnezeire mai nalta dect cea pe are o aveam, clevetind, ncepatorul rautatii, justetea poruncii lui Dumnezeu. Din amagirea lui ne-a venit deci pierzarea jalnica si am fost scosi de la Dumnezeu si de la desfatarea dumnezeiasca; din pricina ei am cazut n chip ticalos de la vietuirea duhovniceasca si de la mintea unificata si deci de la contemplarea fetei lui Dumnezeu si de la slavirea si preschimbarea noastra prin raza frumusetii dumnezeiesti. Iar aceasta ne-a dus la propovaduirea multor dumnezei despartiti, n locul unei dumnezeiri ntreite ipostatice, adica a celor ce nu sunt cu adevarat dumnezei, ci demoni amagitori, pierzatori si pizmasi. Am pierdut deci pe Unul propriu-zis, viata si rnduiala unitara si neam rupt n multe si felurite parti; si puterea noastra ntelegatoare, ca si ncordarea sau, mai bine zis, taria ei a disparut, nu fara pricina, si am cazut n adncul unui rau nemasurat si am ales, noi, cei ce suntem chipurile lui Dumnezeu si vrednici de petrecerea cea de sus si cereasca, sa cugetam cu nesocotinta (Coloseni 3, 2). Dat fiind nsa, ca nu suntem neschimbatori si cu neputinta de clintit, putem, din fericire, precum ne-am rostogolit de slava cea multa la cea mai de jos necinste, sa ne ntoarcem iarasi si sa cautam n

sus si sa vedem fata atotnchinata a lui Dumnezeu. Nu o mai vedem de att de aproape ca mai nainte, ci mai de departe, dar o putem totusi vedea si putem patimi stralucirea frumusetii Lui. Asa, dumnezeiescul Moise si toata ceata Proorocilor si cei dinainte de ei, adica Avraam si cei ca el, au vazut, pe ct era cu putinta, foarte lamurit aceasta frumusete si s-au desfatat ndestulator de stralucirea ei. Dar, coplesiti de slava Lui neapropiata, unii si plngeau nevrednicia lor (Isaia 6, 5), altii se socoteau si se numeau pe ei pamnt si tarna (Facerea 18, 27); altii iarasi nici nu izbuteau sa graiasca de marimea covrsitoarei slave celui vazut, ocarndu-si slabiciunea si zabavnicia la vorba (Iesirea 4, 10). Si alte multe stari fericite au patimit n chip vrednic de lauda. De aceea, si dumnezeiescul David, ndragostit de stralucirea frumusetii fetii Domnului, striga catre Dumnezeu: Cnd voi veni si ma voi arata fetei Dumnezeului meu?. Si voind sa arate starea de suflet n care a vazut fata Domnului, zice: Dreptii vor locui mpreuna cu fata Ta, iar nfatisnd cu ntelepciune taria ce o da sufletului fata vazuta a lui Dumnezeu, zice: ntors-ai fata Ta de la mine si m-a, tulburat. Daca ntoarcerea fetei lui Dumnezeu aduce spaima, urmeaza ca aratarea si privirea ei aduce sufletului pacea duhovniceasca. Aceasta este un dar cu att mai mare cu ct, dupa dragostea si bucuria dumnezeiasca, se arata harismele Duhului, sau roadele Lui, care-i nfatiseaza pe cei ce vietuiesc cu sfintenie si evlavie, ca umblnd n lumina fetei Domnului. De aceea zice: Doamne, ntru lumina fetei Tale vor umbla si n numele Tau se vor veseli toata ziua, se ntelege de veselia cea duhovniceasca, dat fiind ca Soarele ntelegator si negrait trimite n omul dinauntru razele nepatate si de viata facatoare ale Sale si prin aceasta ncepe sa straluceasca n minte uimirea de cele mai presus de lume. n acest timp, toata amintirea sufletului este ridicata de la pamnt si e mutata la cer, iar omul se bucura, salta si, cntnd imnuri, se opreste si se veseleste ntru atta bucurie, desfatare si multumire, cum nu se poate spune, raspndind fericit din sine stralucirea fetei Domnului. De aceea se roaga, pe de alta parte, lui Dumnezeu, zicnd: Sa nu ntorci fata Ta de la mine ca sa nu ma aseman celor ce se pogoara n groapa. Caci ntoarcerea fetei Domnului de la om este pricina de ntuneric, iar ntoarcerea ei catre el e pricina a toata lumina ntelegatoare, deci, pe drept cuvnt, si a bucuriei duhovnicesti. Pentru aceea, zice si despre sine: nsemnatu-s-a peste mine lumina fetei Tale si adauga: Dat-ai veselie n inima mea. Marturisind iarasi ca darul duhovnicesc al harului dumnezeiesc i-a venit din lumina fetei Domnului si ntrebndu-se. Cine sunt cei ce stau naintea fetei Domnului si se nchina ei, raspunde: Bogatii (cu ntelegerea) din poporul lui Dumnezeu (Psalmi 44, 14), adica cei sfinti si oamenii lui Dumnezeu, care sunt multi, dar nu toti. Caci nu toti pot vedea fata lui Dumnezeu si petrece viata ngereasca, pna ce traiesc pe pamnt. Pentru ca le mai lipseste mult pna acolo. De aceasta au parte numai cei ce socotesc ca se cade sa I se slujeasca lui Dumnezeu cu ntelepciune dumnezeiasca si cu cunostinta si ca trebuie sa I se aduca nchinare n Duh si adevar. Numai acestia s-ar putea numi, dupa cuviinta, bogatii poporului lui Dumnezeu: Iar fetei Tale i se vor nchina bogatii poporului. Aceasta stiind-o mai bine dect toti Solomon, ca cel plin de ntelepciune mai mult dect toti si care ne nvata cu un dar deosebit, zice: Nu te grabi sa scoti cuvnt naintea Domnului, ca Dumnezeu e n cer sus ti tu pe pamnt jos. Cnd ajungi, adica, prin darul dumnezeiesc naintea Domnului si ai parte de o vedere dumnezeiasca si unitara, cnd se nalta, adica, vederea mintii pna acolo, e vreme de a tacea. Deci, sa nu te grabesti atunci sa scoti nici macar un cuvnt, urmnd n chip desert

obisnuintei de a vorbi, pentru ca atunci nu e vremea de a grai. Caci te faci si tu dumnezeu, aflndu-te nca pe pamnt, ntruct privesti asemenea ngerilor fata lui Dumnezeu Cel din cer. De fapt si ngerii, cum a zis Mntuitorul, vad pururi fata Tatalui Celui din ceruri, de aceea, cnd auzi pe Solomon zicnd n alt loc: Celor drepti le izvoraste pururi lumina din fata Domnului (Pilde 13, 9), gndeste ca ei patimesc aceasta asemenea ngerilor, prin harul dumnezeiesc, privind pururi fata Domnului, din care se raspndeste lumina ca dintr-un izvor. Caci omul se face si este un alt nger pe pamnt, ca sa nu zic un alt dumnezeu, si se ntoarce la darul chipului prin harul Domnului. Astfel, facndu-te tu pe pamnt jos, ceea ce e Dumnezeu sus, adica dumnezeu, nu desire acest lucru minunat prin cuvinte, nici nu trece de la un nteles la altul, miscndu-ti cugetarea, printr-o mpartire a ntelegerii, ci apropie-te unitar si priveste, asemenea lui Dumnezeu, fara ochi si nemiscat, printr-o privire simpla si unificata, desfatndu-te de stralucirea neapropiata si atotluminoasa ce izvoraste din fata Domnului. Aceasta este starea cea mai nalta si mai rvnita a mintii celor ce si-o tin ndreptata cu ntelepciune spre Dumnezeu, sau, cum s-ar zice, floarea curatiei mintii. Aceasta e unitatea dorita a credintei ce se nfaptuieste n comuniunea Duhului; rodul preaslavit al ntelepciunii ndumnezeitoare; temelia pacii duhovnicesti; camara bucuriei nenchipuite, desfatarea, cresterea si preschimbarea sufletului, nceputul tainelor si descoperirilor dumnezeiesti si negraite; capatul unicului si primului adevar; naltarea oricaror feluri de gnduri; pazirea tuturor cugetarilor; ridicarea mai presus de ntelegere; prilejul uimirii; prefacerea si preschimbarea mai presus de minte a mintii n simpla, nehotarnicita, nesfrsita, necuprinsa, ntr-o stare fara chip si fara forma, fara calitate, nefelurita, fara cantitate, neatinsa si mai presus de lume; restabilirea ei n ntregime n chipul dumnezeiesc. Deci, ajungnd la aceasta stare si aflndu-te astfel sub lucrarea ndumnezeitoare a harului de oameni iubitor, sa nu te grabesti sa scoti, din nepricepere, vreun cuvnt naintea fetei Domnului. Ca a Lui va fi slava unica si simpla n vecii vecilor. Vrnd mintea sa contemple cele ale ntelegerii (cele inteligibile) de deasupra sa, de nu va avea mpreuna lucratoare spre acestea, prin har, si inima sa, va vedea lucruri firave, neluminate si tulburi. De aceea, va fi lipsita si de placerea ei cea mai de capetenie, chiar daca i se va parea, din nestiinta, ca se ndulceste, pentru faptul ca nca n-a gustat din aceea. E asa cum celui ce mannca pine de orz i se pare ca se ndulceste, macar ca e departe de dulceata pricinuita de pinea de gru, pentru faptul ca nu cunoaste gustul pinii de gru.
Daca mintea nu e nsotita de inima, nu face experienta lui Dumnezeu ca Persoana, caci mintea nclina mereu spre distingeri pentru a ntelege, sau e dusa de tendinta de a afla lucruri de sine statatoare, ca sa le poata cuprinde deplin cu ntelegerea. Dar inima ma face sa experiez ca toate acestea sunt realitati firave, inconsistente. Numai inima, ca cel mai total si mai intens organ al persoanei, experiaza Persoana lui Dumnezeu. Si mintea numai prin inima vede lumina, sau experiaza iubirea Persoanei. Dar ntlnirea cu alta persoana, vine numai din vointa aceleia, adica prin harul ei.

Dupa unirea inimii cu ntelegerea, prin har, mintea vede fara amagire n lumina duhovniceasca si se ntinde spre bunul propriu dorit de ea, care este Dumnezeu. Ea se ridica atunci cu totul peste simturi,

adica se face din nou necolorata, fara calitate si nesupusa nchipuirilor ce vin din cele supuse simturilor.
Unirea mintii nu e nsotita de inima nseamna si iesirea ei din ngustarile ce le produc chipurile si nchipuirile celor sensibile, nseamna ridicarea ei peste determinarile ce i le dau simturile lucrurilor. Caci n inima gaseste o deschidere spre nesfrsitul iubirii si mintea cstiga si ea aceasta nesfrsire, dar aduce din partea ei o constiinta a acestei nesfrsiri.

Mintea, calauzita de har spre contemplare, se hraneste cu adevarat pururi cu mana duhovniceasca. Caci si mana simtita, pe care o mnca Israel, avea o putere vrednica de pretuit, ca una ce hranea si ndulcea trupul; dar ce era ea dupa fiinta, nu se stia. De aceea, se numea si mana - cuvnt care arata firea ei necunoscuta, caci cuvntul mana nseamna: Ce este aceasta?. Pentru ca iudeii, mncnd ce vedeau si necunoscnd hrana, se ntrebau nedumeriti: Ce este aceasta?. Tot asa si vazatorul, iesind din sine spre sine cu mintea, se ntreaba ntotdeauna zicnd: ce este lucrul acesta care veseleste cnd e pricit si ngrasa mintea cnd e mncat duhovniceste, dar care ntrece putinta de a-l ntelege n sine, deoarece e dumnezeiesc, mai presus de fire, hranind si adapnd mintea n chip minunat, dar scapa oricarei ntelegeri a mintii, nu numai fiindca e necuprins, dupa fiinta, ci si nesfrsit si nehotarnicit.
Ca si mana care hranea trupul n pustie, asa si Dumnezeu care hraneste mintea, nu poate fi nteles n Sine. Mintea hranindu-se cu el, se ntreaba ce este Acesta? Ea are pornirea sa ntrebe, caci iesind din sinea mpartita si nstrainata, iese spre sinea adevarata si prin ea n Dumnezeu, care e mai presus de ntelegere.

Trei sunt cele ce dau marturie adevarului: zidirea, Scriptura si Duhul; caci prin Scriptura si zidire, privite duhovniceste, se contempla adevarul cel Unul si simplu, ca si cel compus ce provine din El. Iar prin aceste trei marturii, ajungnd mintea si oprindu-se n cele doua adevaruri, si-a aflat, cu harul lui Hristos, calea. Caci adevarul cel simplu a aflat naltimea si adncimea gndita cu mintea (inteligibila), ca fiind largimea nesfrsita, care, punnd-o n stare de uimire, o face sa preamareasca pe Dumnezeu plin de frica. Iar prin cel compus a aflat, pe lnga cele pomenite, nca si pacea inimii, dragostea si bucuria, ceea ce o face sa cnte cu iubire, coplesita de mirare. Dar omul are trebuinta de un lung rastimp de vreme si de multa osteneala si rabdare, pentru ca, lepadnd n oarecare fel simturile si scotnd cele supuse simturilor din minte, sa se ridice la cele gndite cu mintea, n urma carora straluceste sufletului vederea adevarului. Nu am zis ca adevarul are nevoie pentru aflarea lui de unele ca acestea, cum sunt rastimpurile de vreme, sau osteneala si rabdarea, pentru a fi cuprins, ci omul are nevoie de ele. Aceasta, pentru ca adevarul este unul si simplu, macar ca se arata contemplatiei n chip ndoit, si numai ca striga din toate partile, marturisindu-se pe sine celor ce voiesc sa-l vada. Dar omul fiind compus si mpletit cu simturile, ba si supus prefacerilor si schimbarii, se abate uneori de la sine si se face el nsusi potrivnic siesi, fara sa stie, viclenindu-se din pricina parerii de sine si mbolnavindu-se de necredinta. Iar prin acestea trei, adica prin parere de sine, prin vicleniei si necredinta, cade jalnic din adevarul marturisit de cele trei de mai nainte: de Scriptura, de zidire si de Duhul. De aceea, pentru ca sa lepede cumplita parere de sine si celelalte, are nevoie de cele de care am vorbi nainte ca are trebuinta. Aceasta, pentru ca mintea, smerindu-se, sa creada cu simplitate si astfel sa cunoasca ndata limpede din Scriptura si din creatiune ntru Duhul, nu numai adevarul cel atotsimplu, ci si pe cel compus ce

provine din el, ba nca si ceea ce o mpiedica de la vederea adevarului si o despartea de bucuria de al avea. Deci primul adevar este Unul si singur simplu prin fire. Dupa el este cel compus ce provine din el pentru noi cei compusi. Iar sfrsitul ultim si cel mai bun al mintii noastre, spre care se straduieste toata vietuirea si nevointa celor calauziti potrivit cu tinta Duhului, este ca mintea goala sa vada si sa se bucure de stralucirea izvorta din adevarul prim si unic si din cel compus ce provine din el n chip minunat. Si lucrul acesta nu s-ar putea mplini astfel, dect prin smerenie si simplitate n credinta, pe temeiul marturiei Scripturii si a creatiunii ntru Duhul. Iar cnd mintea va oglindi n cele trei puteri ale sale adevarul, din cele trei marturii aratate mai sus, ncovoindu-se oarecum spre sine, se face cu mult mai smerita, mai simpla si credincioasa fara clintire. De aici urca apoi cu pas vesel spre contemplarea adevarului, de ale carui raze se lumineaza mai limpede. Datorita acestora, ntorcndu-se iarasi de sine, pentru marimea slavei vazuta de ea, coboara la o stare si mai smerita si mai simpla, si e coplesita de uimire, sub puterea credintei. Si asa, repetnd si strabatnd mereu un fel de cerc dumnezeiesc, urca prin credinta, smerenie si simplitate la vederea adevarului; iar stralucirea adevarului o face sa coboare la mai multa smerenie si sa se faca si mai simpla n credinta. Si nu se opreste de la savrsirea acestui drum pna se mai spune astazi (Evrei 3, 13), contemplnd cu smerenie, cu simplitate si credinta,, prin marturia scripturii si a zidirii, adevarul n Duh, si ntorcndu-se iarasi de unde a pornit. n felul acesta, ndumnezeindu-se zi de zi prin har si fiind luminat de cele mai presus de minte si traind o viata plina de toata bucuria n Hristos, domnul nostru, omul gusta ca n arvuna, bucuria de bunatatile vesnice viitoare. Viata contemplativa se sustine nestirbita si nepatata prin acestea trei: prin credinta, prin mpartasirea vadita de Sfntul Duh si prin ntelepciunea bunei stiinte. Caci contemplatia este, ca sa spunem printr-o definitie, cunostinta celor de nteles cu mintea n cele supuse simturilor (a celor inteligibile n cele sensibile), iar uneori si a celor inteligibile simple, despartite de simturi; aceasta la cei naintati. De aceea, e nevoie de credinta, caci de nu veti crede, nu veti ntelege (Isaia 7, 9). De asemenea e nevoie de Duhul, pentru ca Duhul toate le cerceteaza, pna si adncurile lui Dumnezeu. De aceea, a zis dumnezeiescul Iov. Suflarea Atottiitorului este cea care ma nvata pe mine (Iov 33, 4). Lucrarea dumnezeiasca si vie a Duhului, aprinznd vapaie n inima si nviornd-o n chip mai presus de lume, concentreaza si aduna mintea la sine si o mpiedica de la orice mprastiere, dndu-i, pe lnga seninatate, multa multumire si mngiere, nca si dragoste dumnezeiasca, spre a vedea usor cele dumnezeiesti si a se nvrti n jurul lor si a-si nfatisa pe Dumnezeu cu o iubire mare si anevoie de purtat si cu o veselie pe masura ei. Dar e nevoie si de ntelepciune, pentru ca ntelepciunea lumineaza fata omului (Eclesiast 8, 19. o lumineaza pentru ca se muta usor de la simturi la ntelegere si de la cele supuse simturilor, la vederile cele ntelese si dumnezeiesti si vede prin descoperire ntelegatoare cele negraite. O lumineaza pentru ca contempla si vede n chip unitar pe Dumnezeu cel mai presus de fiinta si pentru ca se ntipareste de El. Fericit este omul, pe care-l povatuiesti, Doamne, si prin legea Ta l nveti pe el (Psalmi 93, 12). Caci acesta este cu adevarat ntelept, ajungnd prin povatuire la credinta si

nvatnd din nvatatura Duhului cele ascunse ale lui Dumnezeu. Mare lucru cu adevarat este omul ntelept, care umbla prin credinta n unirea si n partasia mai presus de fire cu Duhul. Cu adevarat, trei sunt cei ce nu pot fi apucati si tinuti, cum zice cineva: Dumnezeu, ngerul si barbatul ntelept, care e un alt nger strain pe pamnt, un supraveghetor al firii vazute si cunoscator tainic al lucrarilor, al darurilor necreate dumnezeiesti. Caci el si nsuseste n tot felul, printr-o vedere totala, asemenea ngerilor, cunostinta lui Dumnezeu.
Dumnezeu, ngerul si omul ntelept nu pot fi apucati si nlantuiti, caci sunt liber si nehotarniciti. Nu sunt ca obiectele, sau ca animalele. Numai omul patimas poate fi apucat si dus de belciugul patimilor, de catre cei dibaci. Omul e supraveghetor al firii vazute, sau vazator constient al ei. Daca exista o lume vazuta, e numai pentru ca este omul ca subiect care sa o poata vedea n chip constient. Dar vederea ei este si ntelegere. Aceasta nseamna ca lumea e rationala, este o tesatura de ratiuni plasticizate pentru subiectul rational care e omul, ca acesta sa-si dea seama de Subiectul care a creat-o pe masura ratiunii omului si sa poarte prin ea un dialog recunoscator, un dialog al iubirii, cu El.

Asa este, ca sa spunem pe scurt, cel ntelept n Duhul Sfnt prin credinta, care, ca atare, e fericit. De altfel, mi ajunge fara ndoiala, cele ce mi le spune Sfntul Luca n Evanghelie mie care socotesc ca Domnul Iisus este liber de legea fapturilor pentru a nfatisa puterea si lauda ntelepciunii si a harului. Caci acesta scrie ca Iisus sporea cu ntelepciunea, cu vrsta si cu harul, si iarasi, ca crestea si se ntarea n Duhul, fiind plin de ntelepciune. Iar fiindca m-am pornit sa scriu si mai lamurit despre cele dinainte, aduc si ceea ce zice nteleptul Solomon catre Dumnezeu: Cine a cercat urma celor din cer si sfatul tau cine-l va cunoaste, de nu ai fi dat tu ntelepciune si nu ai fi trimis pe Duhul Tau cel Sfnt dintru cele nalte? Si asa s-au ndreptat cararile celor de pe pamnt si oamenii s-au nvatat cele placute ie si cu ntelepciunea Ta s-au mntuit (nt. Sol. 9, 16-9). Vezi la cta putere ajunge ntelepciunea mpreunata cu mpartasirea de Duhul? Si ct de departe de mntuire sare cel ce n-a dobndit ntelepciune si Duh de la Dumnezeu, nici nu e calauzit de cel ntelept si partas de Duhul? Daca despre Mntuitorul, n care locuieste toata plinatatea dumnezeirii, s-au scris unele ca acestea, nu e greu a ntelege de cta ntelepciune mpreunata cu nrurirea Duhului are nevoie tot neamul oamenilor si cu cta mila, putere si sporire s-a nvrednicit de la iubitorul de suflet Dumnezeu, nteleptul n Duhul care cearca urmele celor din ceruri si paseste spre cunostinta Celui Prea nalt. Deci dupa ce am nsirat attea despre contemplativ, se cuvine sa ne ostenim si sa vorbim si despre vedere n parte, pentru a hrani cugetarea celui ce asculta cu toata inima. Caci Dumnezeu porunceste tuturor celor cuvntatori sa daruiasca din prisosul lor si celor ce sunt mai jos si sa se mpartaseasca cu evlavie de darurile duhovnicesti mai nalte ale iluminarii dumnezeiesti spre a se apropia n Duh de comuniune si fara mndrie de semenii lor, spre a le vorbi despre cele cunoscute cu mintea si despre Dumnezeu. n felul acesta nu numai ca lumineaza cu tarie n biserica Dumnezeului celui viu nvatatura cea dreapta si neratacita, ci si fata cuvioasa si preafrumoasa a dragostei, care e semnul nvataceilor lui Hristos, straluceste nencetat n inimile noastre, varsata n noi prin Duhul Sfnt spre iubirea desavrsita si simpla a lui Dumnezeu si a oamenilor. Numai astfel putem trai pe pamnt o viata cu chip ngeresc, cu adevarat fericita si prea placuta, ca unii ce suntem legati prin dragostea dumnezeiasca si ndumnezeitoare de ndoita natura, n care atrna toata legea si

Proorocii si dect care nu e nimic mai dulce sufletului, mai ales cnd ea si are izvorrea n chip nemijlocit din vederea si cunoasterea lui Dumnezeu si a celor dumnezeiesti, adica din harul luminator. Deci cel ce-si stabileste ca scop sa urce bine si frumos la Dumnezeu spre a se uni cu el n chip desavrsit, sau cu alte cuvinte spre a se mntui, odata ce fara a se ndumnezei mintea, omul nu se poate mntui, cum spun cuvntatorii de Dumnezeu, pe lnga mplinirea poruncilor domnului, ct e cu putinta, se ndeletniceste si cu contemplarea cuvenita a fapturilor si a tuturor celor vazute, ca sa nu-i fie faptuirea oarba, adica despartita de contemplare, nici contemplarea fara suflet, adica fara faptuire. De aceea, el ncepe cu ntelepciunea ratiunii si a mintii si cu stiinta a Scripturii, adica cu o plecare buna, sa priveasca cu bun scop si cu ratiune la lumea celor supuse simturilor, ca la un semn aratat al Ziditorului, nesfrsit n putere si n ntelepciune. Asa se ntlneste, pe ct poate, cu cele nesfrsite n putere si cu toata felurimea lor, si-si desfata si hraneste mintea n chip ascuns din cele ascunse. Si cu naintarea vremii, ducnd o viata de liniste si fara tulburare si cugetnd numai la cele dumnezeiesti, prin mijlocirea Scripturii si a lucrurilor vazute, si face drept ndeletnicire sa priveasca, pe ct e cu putinta, zidirea duhovniceste n conglasuire cu Scriptura si cu chipurile (simbolurile), n conglasuire cu adevarul, printr-o vedere mai unitara. ntmplndu-se aceasta, mintea, cu ajutorul Duhului celui nchinat si a lucrarii Lui, e ridicata la vederea si stiinta sfntului adevar, cum zice Marele Dionisie, adica la a doua sfnta treapta a contemplatiei, ca sa vorbim n general, la vederile si ntelesurile dumnezeiesti, adica la cele fara acoperaminte si fara chipuri. Prin acestea, mintea goala se apropie de cele inteligibile goale si, ndeletnicindu-se ct mai mult de aratarile dumnezeiesti prin curatia sa si prin ntinderea spre Dumnezeu, primeste n sine ca ntr-o oglinda stralucitoare, razele supraluminoase ale Soarelui cunoscut cu mintea. Hranita pe drum prin har iarasi de bunurile ce i se mpartasesc pe masura ei, paseste ca pe o a treia treapta, ridicndu-se si patrunznd mai unitar si mai concentrat de la acele multe si fericite vederi si mpartasiri dumnezeiesti, sau de la multe si fericite vederi si mpartasiri dumnezeiesti, sau de la marea lor varietate, la dragostea negraita a Unului neschimbat si ascuns. Caci pe aceasta treapta contemplativul se preface sub lucrarea Duhului iluminator, care i aduce aminte si i tine n minte tot adevarul, cu toata simtirea ntelegatoare, n foc si n dragostea ndumnezeitoare, nesfrsita si din inima, pentru Dumnezeu. Iar aceasta este, tot dupa Marele Dionisie, mpartasirea ndumnezeita si unitara de Unul nsusi, att ct este cu putinta. Zburnd, deci, mintea purtatoare de Dumnezeu si plina de gndirea la el pe aceste trepte ale mpartasirii de Unitatea ntreit ipostatica, ntr-un chip vadit si aratat de betia dumnezeiasca de nesuportat a celor trei centre ale dragostei nflacarate ce le scoate din ele si vazndu-se pe sine ranita de iubire si aprinsa de simtirea ei, se entuziasmeaza si iese cu adevarat din sine, patrunznd cu fata stralucitoare n tainele negraite (apofatice) ale teologiei (cunoasterii de Dumnezeu). Iar acolo se ospateaza mbelsugat, prin mbratisari nevazute, cu Cel nenceput si nesfrsit, necuprins si n ntregime netalmacit si atotnenteles. Dar si nfatiseaza totodata pe Dumnezeu ca pe un ocean nesfrsit si nemarginit al fiintei ce scapa oricarui nteles legat de timp si de fire, dupa teologul amintit.

Acesta este, cum zice Sfntul Dionisie, ospatul privirii ce hraneste ntelegator si ndumnezeieste pe tot cel ce se nalta spre El, ncepnd de la contemplarea si cunoasterea lucrurilor, cum zice acest sfnt nvatator, acolo unde lamureste sfintele simboluri ale ierarhiei noastre. Dar si Marele Vasile zice: Dupa ce va trece cineva prin contemplare dincolo de frumusetea celor vazute, nfatisndu-se lui Dumnezeu nsusi, a carui vedere nu se poate arata dect inimilor curate, nainteaza la tainele cele mai nalte ale teologiei, putndu-se face vazator. Si iarasi, pomenind cuvntul lui David: Dimineata voi sta naintea Ta si prin contemplarea cu mintea a celor din jurul Tau ma voi apropia, atunci voi primi lucrarea vazatoare prin luminarea cunostintei. Asemenea lucruri se pot auzi deopotriva si de la Sfntul Maxim, care arata cta sporire aduce contemplarea si cunostinta lui Dumnezeu prin Scriptura si prin creatiune si ca de aici vine luminarea cunostintei, prin care se produce fericita ndumnezeire. Desigur, acesta este un bun care si azi e rar si greu de aflat la isihasti, din lipsa celui ce nvata din experienta cu ajutorul harului, cum zice nvatatorul cel mai nalt al linistii, Sfntul Isaac Sirul, n cuvntul n care ncepe sa vorbeasca despre simtirea duhovniceasca si despre puterea vazatoare. Zice, deci, Sfntul Maxim: Lumini ndumnezeitoare numim nvataturile sfintilor, ca unele ce sadesc lumina cunostintei ti ndumnezeiesc pe cei ce le asculta. El conglasuieste n chip vadit cu Sfntul Dionisie care zice:
Toate celelalte lumini ndumnezeitoare, cte ni le-a daruit, urmnd cuvintelor evanghelice, predania ascunsa a nvatatorilor nostri, le predam si noi tainic altora. Cunostinta dumnezeiasca pe cei ce si-o nsusesc, pe ct e cu putinta, i ridica dupa puterile lor si-ii unifica potrivit cu unitatea ei simpla. Toata stralucirea de lumina, pornita din Tatal, venind la noi ca un dar bun, ne face sa plutim ntins iarasi n sus, ca o putere unificatoare si ne ntoarce spre unitatea si simplitatea ndumnezeitoare a Tatalui care ne aduna. Caci din El si spre El sunt toate (Romani 11, 36). Bagi de seama cum cel ce se face simplu, prin ntoarcerea ntinsa si nteleapta spre Dumnezeu, sau prin lucrare dumnezeiasca, atunci cnd ajunge sa contemple pe Dumnezeu, naltndu-se fie de la lucruri, fie de la Sfnta Scriptura, fie de la orice fel de simboluri dumnezeiesti, se uneste cu Dumnezeu si se ndumnezeieste, si nu numai att, ci se si numeste de-a dreptul dumnezeu? Caci toate cte s-au ntors, dintre fiintele ntelegatoare si cuvntatoare, cu toata puterea, spre unirea cu ascunzimea dumnezeiasca ncepatoare, si se nalta, pe ct este ngaduit, spre razele dumnezeiesti ale ei n chip nenteles, prin imitarea lui Dumnezeu, daca se poate spune asa, se nvrednicesc si de acelasi nume cu Dumnezeu. De asemenea Marele Grigorie Teologul zice limpede despre om ca e animal crmuit aici de iconomia dumnezeiasca spre a fi mutat n alta parte, iar sfrsitul tainei este ndumnezeirea lui prin consimtirea cu Dumnezeu. Iar Sfntul Maxim zice: Chipul cugetat al dumnezeiestii Scripturi preface pe cei cunoscatori, prin ntelepciune, spre ndumnezeire, prin schimbarea la fata a Cuvntului n ei, nct oglindesc cu fata descoperita slava Domnului (Corinteni 3, 18). Aceasta viata contemplativa are nevoie de trei lucruri de care am pomenit mai nainte: de credinta, de mpartasirea Duhului si de ntelepciunea bunei stiinte n Hristos Iisus, domnul nostru. Daca att zidirea ct si Scriptura s-a desfasurat prin cuvntul lui Dumnezeu si, privite duhovniceste, ntaresc mintea si toate puterile ei spre vederea si ntelegerea lui Dumnezeu, odata ce inima e lucrata si miscata duhovniceste, prea ntelept ne nvata Proorocul David, spunndu-se ntr-un loc: Cu cuvntul Domnului se ntaresc mintile (pe care aici le numeste ceruri) si cu Duhul gurii Lui toata puterea Lui toata puterea lor; iar n altul: Plin este pamntul (cugetat cu mintea, sau inima noastra) de mila Domnului, adica puterea, de lucrarea si de miscarea bine simtita si vadita, miscata de Duhul. Caci nainte de a simti mintea n inima lucrarea, puterea si miscarea (Duhului), numai ca nu va agonisi tarie din cercetarea vazatoare si duhovniceasca a zidirii si a dumnezeiestii Scripturi si din aducerea aminte si din aducerea ratiunilor din ele la o singura ratiune, ci o va coplesi si o frica mare, ca nu cumva sa se piarda umplndu-se de naluciri.

Numai calauzita de Duhul lui Dumnezeu, unit cu Cuvntul, mintea nu se umple de idei gresite, sau de naluciri cu privire la ntelesul lor. Caci Cuvntul lui Dumnezeu este totodata Ratiunea adevarata si suprema. Cte erezii nu s-au nascut prin interpretarea subiectiva a Scripturii si cte explicari necrestine nu sau dat lumii? Ca si Sfntul Maxim Marturisitorul, autorul scrierii de fata vede att n creatiune ct si n Scriptura ratiunile si ntelesurile aceluiasi Cuvnt al lui

Dumnezeu, sau ale aceleiasi unice si supreme Ratiuni. n lucrurile lumii si n faptele si nvataturile Scripturii ni se adreseaza cuvintele aceluiasi unic Cuvnt personal; prin ratiunile lor se vede aceeasi unica Ratiune. Dar numai Duhul cel unit cu Cuvntul ne ajuta sa vedem ratiunile zidirii si Scripturii ca ratiuni ale aceluiasi Cuvnt personal sau Ratiuni ipostatice; adica ratiunea noastra personala, formata dupa chipul Ratiunii personale supreme, poate judeca drept, n conformitate cu Ratiunea suprema, si poate sesiza lucrurile si nvataturile Scripturii ca cuvinte reale ale Cuvntului personal, numai pentru ca Duhul Sfnt, ca Duh personal, ntareste caracterul nostru personal, ntarind n noi constiinta ca ne aflam, prin creatiune si Scriptura, ntr-o relatie cu Persoana suprema a Cuvntului.
De aceea, de voim sa ne ndeletnicim cu contemplarea lui Dumnezeu din Scriptura si zidire, spre a ne concentra n chip unitar multele ratiuni ale lucrurilor si multele ntelesuri ale Scripturii ntr-o singura ratiune si ntr-un singur Duh si a avea o singura vedere unitara, simpla si fara chip n nestatornicia, nesfrsirea si nencepatoria ce ni se deschid n ele, sa cautam nti sa aflam vistieria dinauntru inimii noastre. Si sa rugam pe Dumnezeul cel sfnt sa umple pamntul nostru launtric de mila Lui. Atunci , cu toata puterea ce o vom avea, sa dam libertatea mintii noastre sa zboare spre ntelegerea unitara, simpla, fara chip, vesnica, nesfrsita si nehotarnicita a lui Dumnezeu, ntr-g vedere ajutata de Cuvntul si de Duhul. Cnd omul va fi strabatut drumul virtutilor n cuget smerit, cu rabdare, nadejde si credinta si cu simturi drepte si simple, puterea si lucrarea de viata facatoare si pururi izvortoare a Duhului Sfnt va veni n inima, luminnd puterile sufletesti si miscndu-le si ndemnndu-le potrivit cu firea lor. Ea va atrage atunci mintea tinuta n lucrarea la sine si se va uni cu ea degraba si n chip negrait, nct mintea si harul vor fi cu adevarat si nendoielnic un duh. Atunci mintea ajutata de suflarea harului, vine de la sine la vedere, punnd capat n chip negrait umblarilor si ratacirilor ei, prin lucrarea si lumina Sfntului si de viata facatorului Duh. Ea se misca atunci n descoperirile tainelor dumnezeiesti inteligibile si ajunge sa patrunda n toata tacerea si linistea, cu o privire proprie firii ei, n cele negraite si mai presus de fire. Si se adnceste cu att mai mult n privire si e luata n stapnire de Dumnezeu si se nalta pe ct se poate spre vederea lui Dumnezeu, cu stiinta despre cele dumnezeiesti adunata din sfinte lecturi, cu ct prisoseste n smerenie, n rugaciune, sub lucrarea lui Dumnezeu ntru Duhul Sfnt. Nu este atunci strain nici de lucrarea de teologhisire, ci ajunge numaidect si la lucrarea aceasta si nu sufera sa nu cuvnteze despre Dumnezeu si nca nencetat. Dar fara darul ceresc pomenit si fara Duhul, care sufla vadit, printr-o pururi miscare, n inima, toate cte le vede mintea sunt, vai, nalucirile ei.

Duhul garanteaza obiectivitatea vederii mintii, sau a ntelegerii drepte a ratiunilor lumii si ale Scripturii si deci si dreapta teologhisire sau cuvntare de Dumnezeu. Caci El tine mintea pe linia dreptei judecati, fiind unit cu Cuvntul, sau cu Ratiunea suprema, si ntarind pe vazator n calitatea lui adevarata de persoana. Contemplarea se face n tacere. Dar dupa aceea ceea ce e contemplat este comunicat altora prin teologhisire, sau cuvntare de Dumnezeu.
Si toate cte le graieste despre Dumnezeu sunt cuvinte desarte ce se pierd n aer, netrezind cum trebuie simtirea sufletului. Caci simtirea aceasta sta atunci numai sub nrurirea cuvintelor ce vin din afara, din care se naste ratacirea cea mai cumplita privitoare la lucrurile cele cugetate cu mintea; si grairea de Dumnezeu nsasi e laturalnica, trecatoare si rea. Ea nu sta sub nrurirea inimii lucrata de Duhul luminator, de la care vine adevarul unitar si neschimbat al celor cugetate cu mintea si al grairii de Dumnezeu (al teologiei adevarate). Caci n acela a carui inima, ndeobste vorbind, nu se afla n chip vadit puterea de viata facatoare si luminatoare a Duhului si lucrarea pururi izvortoare sau inspiratoare, de voieste cineva sa zica asa, sau curgatoare, nu se afla unirea ntelegatoare, ci mai degraba dezbinare; nici putere si statornicie, ci mai degraba slabiciune si nestatornicie, nici lumina si vedere a adevarului, ci mai degraba ntuneric si plasmuire desarta de naluciri, si peste tot o cale nesabuita si ratacitoare.

Numai cuvintele celui n a carui inima sufla duhul, sunt cuvinte pline de viata, de convingerea ca prin ce spune prin ele se asigura viata, de aceea numai ele trezesc n ascultator puternic si durabil simtirea sufletului.
Pentru ca n trei planuri sau pe trei cai poate umbla, dupa Parinti, mintea: pe calea firii, pe cea mai presus de fire si pe cea potrivnica firii. Cnd vede ceva inteligibil ntr-un lucru concret, vede un drac sau un nger. Daca mintea s-a unificat n parte si faclia Duhului lumineaza mai tare, vede n chip mai presus de fire si, desigur, neamagitor. Iar cnd mintea, privind cele ce se vad, se mparte si se ntuneca si puterea ei de viata facatoare se stinge, atunci vede ceva potrivnic firii si vederea aceea e amagitoare. De aceea, nu trebuie sa ne ntindem cu mintea spre vederea duhovniceasca n ipostas, nici sa credem n orice fel de vederi, pna ce inima nu e nrurita si miscata de puterea Duhului Sfnt, daca vrem sa avem mintea sanatoasa si nteleapta.

Unii, lucrnd ntelept, cearca sa-si tamaduiasca fierbinteala patimilor cu roua cereasca a harului. Despre acestia s-a scris: Roua cea de la Tine tamaduire este noua (Isaia 26,19). Altora aceeasi roua, unindu-se cu un au un ajutor dumnezeiesc mai mare, li se preface n mana, sau ntr-un fel de pine, daca e primita cum se cuvine si cu vrednicie, cu frngerea inimii smerite si cu apa lacrimilor si cu focul cunostintei duhovnicesti. Si asa li se face spre mncare, dupa chipul mncarii ngeresti. Despre acestia s-a zis de multe ori cu bun temei: Pine ngereasca a mncat omul. Dar sunt si unii a caror fire, dupa ce au naintat, li se face si li se arata, ntr-un chip mai nalt, ea nsasi mana. Acestia sunt cei despre care zic Evangheliile: Ce este nascut din Duh, duh este. Prima treapta este a nteleptilor ce se ndeletnicesc cu linistea, cea de dupa ea este a celor ce, pe lnga cunostinta dumnezeiasca, se si nevoiesc ntru tacere; iar a treia (cea mai nalta) este a celor ce s-au facut cu totul simpli si s-au preschimbat n Hristos Iisus, Domnul nostru. Scapnd mintea n chip ntelegator (inteligibil), prin har, de faraon si din Egipt si din ostenelile si necazurile de acolo, adica din vietuirea trupeasca ce ridica valurile patimase ale rautatii amare si sarate, si ajungnd n pustie, adica la vietuirea izbavita de egiptenii inteligibili si, scurt vorbind, patimind n chip ntelegator (inteligibil) toate cele ce au venit atunci asupra evreilor n chip vazut, si izbavindu-se de ele, mannca printr-o simtire sigura a sufletului, o mana nenteleasa cu mintea (inteligibila) al carei chip l mnca Israel n mod simtit. Iar dupa nceputul acestei vietuiri se ntmpla ca, asa cum pofteau aceia carnurile vazute, sa pofteasca si ea, datorita amintirii, jertfele ntelese cu mintea (inteligibile) ale egiptenilor ntr-un chip primejdios si nu mai putin gresit. Aceasta o face sa cunoasca o ntoarcere a lui Dumnezeu de la sine, pna ce prin rugaciunea caintei l face pe Dumnezeu iarasi milostiv.

Dupa ce mintea s-a eliberat de patimile pacatuirii amare si sarate (pacatuirea aduce amaraciune si gustul piscator pe de o parte placut, pe de alta neplacut al sarii,, spre deosebire de gustul delicat, subtire al vietuirii curate), mai e totusi urmarita de amintirea pacatelor si se simte atrasa sa le ncuviinteze din nou, ca pe niste jertfe aduse n mod spiritual zeilor-demoni, asemenea celor ale egiptenilor. Parintii si scriitorii bizantini nu foloseau pentru aceste experiente termenul spiritual, cum se numeste n Occident, pentru ca ei puneau un mare accent pe minte si pe continuturile ei naturale sau mai presus de fire, adica pe inteligibile, pentru ca de fapt de la minte ncepe ispita si pacatul, sau departarea de ele.
Si asa, daca se hraneste cu mana n liniste, naintnd vremea si harul sporindu-si nrurirea si puterea asupra ei, mintea vede limpede, cum s-ar spune, trupul cel cugetat cu mintea (inteligibil) prefacut n firea manei. O astfel de minte ce mannca mana are o cumpana duhovniceasca si niste talgere (Levitic 19, 35), de care folosindu-se la cntarirea manei, nu aduna mai multa dect i este de trebuinta pentru hrana n fiecare zi, ca nu cumva, ntrecnd masura, sa putrezeasca toata si sa se piarda, pierzndu-se odata cu ea din lipsa de hrana si mintea care nu tine masura. Iar mintea care mannca mana se cunoaste prin aceea ca, nemncnd nimic altceva, se ntelege n chip ntelegator. Si aceasta, pentru ca s-a preschimbat si ea oarecum, prin obisnuinta mncarii, n calitatea manei, ca sa zicem asa. Iar semnul acestui fapt este lipsa oricarei pofte de celelalte mncari, pe care le poftea nainte, precum si aceea ca pretutindeni vrea sa mannce numai mana si ca s-a facut prunc si s-a lipit de cinstirea lui Dumnezeu. De altfel, nu e de mirare ca cineva se preface n ceea ce mannca nencetat si poarta n sine vreme ndelungata. Deci nici prefacerea mintii prin obisnuinta n nsusirea manei nu este ceva nefiresc. Caci e foarte firesc ca o hrana necontenita si neschimbata sa se prefaca n sine pe cel ce-l hraneste. Astfel mintea nu numai ca dobndeste treapta de nger, ci se face si partasa de nfierea dumnezeiasca, mutndu-se cu dreptate de la slava duhovniceasca la alta slava si nu numai privind la Unul, ci ea nsasi facndu-se Unul si vietuind si mpartasindu-se de taine negraite n chip dumnezeiesc si cu iubire de Dumnezeu ntru Duhul Sfnt, se face n chip desavrsit ca cele vazute si preamarite, nct se vede si pe sine, ca prefacuta prin deprindere n nsusirea manei. Aceasta treapta este cu mult mai nalta si mai cinstita dect a celui ce se stie pe sine ca mannca mana, dar nu s-a preschimbat pe sine nsusi, printr-o deprindere, ntr-o nsusire a manei. Prima stare o patimeste mintea la nceput, cnd se aduna n ea nsasi ntr-o unitate gndita cu mintea. Iar a doua este aratarea lamurita a unei uniri mai vadite, a descoperirii si a desfacerii desavrsite de toate si a ntelegerii mai presus de simplitate. Mintea este simpla prin fire, pentru ca si Acela al carui chip este adica Dumnezeu, este simplu. Iar fiind asa, i place sa si lucreze n mod simplu. Caci oricui i place ceea ce i se potriveste prin fire. Dar mintea se face si felurita, nsa nu din pricina sa, ci din pricina simturilor, prin care i vin ntelegerile celor cunoscute cu mintea. Cnd nsa si aseaza ratiunea ntre ea nsasi si ntre simturi si lucrurile supuse simturilor si aceasta cumpaneste si judeca cu pricepere, fara sa faca simturile mai tocite dect trebuie si fara sa acopere sau sa dispretuiasca frumusetile celor supuse simturilor cu usurinta, sau sa le laude n chip josnic, si, deci, fara sa puna autoritatea mintii sub ascultarea acestora cu nepasare, ci dnd cu ntelepciune fiecaruia ce i se cuvine, atunci mintea se face ndata unitara si simpla, restabilindu-se n firea ei. Departndu-se de cele mpartite, ea ncepe iarasi sa iubeasca pe cel Unul si simplu si sa lucreze unitar si simplu. Si iubindu-L pe Acela, l cauta si cautndu-L si poarta zborul mai presus de tot ce e compus, pna ce afla pe Cel cu adevarat si propriu Unul si simplu, care este Dumnezeu. Iar ajunsa aici, acum sta acoperita numai de aripile Lui, acum pluteste n vazduh, desfatndu-se cum se cuvine sa se desfateze mintea pazita si purtata de Dumnezeu.

Ceata groasa, asezata de patimi pe puterea stravazatoare a sufletului, l face sa vada altele dect pe Cel ce este. Dar, cnd prin rugaciunea deasa, prin mplinirea poruncilor si prin naltarea la vederea lui Dumnezeu, mintea nlatura cu ajutorul harului de la sine ceata groasa de care am pomenit, vede limpede ca vede pe Dumnezeu, neavnd nevoie de nici un talmaci pentru aceasta, acum n-are cineva nevoie de nvatator ca sa vada cu simturile, de nu are ceva asezat pe pupila ochiului, care o stinghereste. Caci precum lucrurile supuse simturilor sunt legate cu simturile, cnd acestea sunt sanatoase, asa cele cugetate cu mintea, sunt familiare ntelegerilor curatite de zgura patimilor, si precum prin perceperea cu simturile se naste cunoasterea lucrurilor supuse simturilor, asa din privirea ntelegatoare se naste vederea celor cugetate cu mintea. Iar dupa ea urmeaza contemplarea fara chip, nehotarnicita, nenchipuita si simpla a lui Dumnezeu, care, tinnd mintea n stapnirea ei, o face sloboda de toate cele supuse simturilor si cunoscute cu mintea, nchiznd-o n adncul nesfrsitului, necuprinsului si nehotarnicitului, coplesita de uimire, cum nu se poate arata prin cuvnt.

Calist Patriarhul
Capete despre rugaciune

De voiesti sa afli adevarul, urmeaza pilda cntaretului la chitara: acela si apleaca capul si, atintindu-si auzul la cntare, misca pana cu mna. Atunci, ndata coardele lovindu-se ntre ele, chitara scoate cntarea, iar cntaretul salta de dulceata cntarii. Sa-ti fie, iubitorule de osteneala si lucratorule al viei, limpede pilda si sa nu te ndoiesti. Caci lund aminte, ca un cntaret la chitara, la adncul inimii, vei vedea cu usurinta ceea ce cauti, pentru ca sufletul rapit de iubire la culme nu se mai poate ntoarce la cele dinapoi, ca s-a lipit sufletul meu de urma Ta, zice Proorocul. ntelege, iubitule, prin chitara inima; prin coarde simtirile, prin pana mintea, care misca cu pricepere desavrsita simtirea prin pomenirea lui Dumnezeu. Din aceasta miscare se iveste n suflet o placere negraita, iar mintea curata face sa se arate razele dumnezeiesti.

Simtirile inimii, nu cele trupesti. E de remarcat aceasta asemanare a rugaciunii lui Iisus cu cntarea. Rugaciunea e o cntare si de aceea produce o bucurie, caci ea nu e numai repetarea numelui lui Iisus, ci o scufundare n toata lumea nesfrsita de ntelesuri, de iubire si de dulceata, cuprinsa n El. ea e o miscare n aceasta lume de armonii si de aceea este mereu noua. Inima vibreaza de aceasta armonie si mintea gusta nuantele ei.
De nu vom nchide simturile trupului, nu va izvor n noi apa saltatoare pe care a fagaduit-o Domnul samarinencii. Ca cernd aceea apa sfintita, a aflat nauntrul ei apa saltatoare a vietii (Ioan 4, 14). Pentru ca, precum pamntul are prin fire apa si n acelasi timp aceasta curge dan el, la fel si pamntul inimii are prin fire aceasta apa saltatoare si izvortoare. Ea e ca lumina parinteasca, pe care Adam a pierdut-o prin neascultare.

Aici, bucuria launtrica, unita cu lumina, este simbolizata cu o apa saltatoare, deci vie, nestatuta, mereu noua. Ea e att de unita cu lumina, nct e numita ea nsasi lumina. Caci viata aceasta launtrica este deschidere spre sensul suprem al existentei. n ea nsasi e sensul suprem al existentei. Ea tsneste din inima nu numai pentru ca este unita cu mintea, sau cu ntelegerea, ci pentru ca inima curata deschisa spre sens, e deschisa spre sensul si spre viata dumnezeiasca nesfrsita. Inima a devenit prin curatia ei stravezie; asa cum e deschisa cu sinceritate spre oameni, e deschisa si spre Dumnezeu, suprema Persoana iubitoare. Pentru aceasta e nsa de trebuinta ca omul sa nu fie alipit prin simturi de lucrurile din afara, prea captat de placerile si interesele trupesti pe care doreste sa le satisfaca prin ele. Ochiul nchis spre cele dinafara, se deschide spre cele nesfrsite, care vin n valuri n raza ntelegerii.
Precum izvoraste apa dintr-un izvor nesecat, asa izvoraste si apa vie si saltatoare din suflet. Aceasta fiind salasluita si n sufletul lui Ignatie, l-a facut sa zica: Nu este n mine foc iubitor de materie, ci apa lucratoare si graitoare. Asemanatu-s-a trezvia fericita si de trei ori laudata, mai bine zis ntelegatoare a sufletului, cu apa ce salta si izvoraste din adncul fara fund al inimii. Si, pe de o parte, apa ce tsneste din izvor, umple izvorul nsusi, asa zicnd, miscndu-se, e pururi miscata prin Duhul, umple ntreg omul dinauntru de roua dumnezeiasca si de Duh, iar pe cel dinafara l face arzator.

nsasi trezvia sau veghea la cele dinauntru este o apa izvortoare din adncul inimii, scufundat n abisul nesfrsit al lui Dumnezeu. Caci veghea aceasta e activa, este un scafandru n oceanul tot mai adnc. Fiind ea nsasi vie, e ea nsasi mereu noua, hranitoare cu alte si alte ntelegeri pe care le primeste de la Dumnezeu. E greu sa desparti aceasta veghe de continutul ei mereu nou. ntr-un fel e ea nsasi ntretinuta de adncul inimii, sustinuta de el. Apa aceasta a vietii si a luminii, sau a bucuriei si a ntelegerii, pe de o parte e miscata de Duhul Sfnt, deci de dincolo de om; pe de alta se misca ea nsasi, fiind miscata de Duhul, adica omul simte ca se misca el nsusi n planul ntelegerii si al bucuriei. Libertatea Duhului nu stnjeneste libertatea omului, ci o sporeste. Subiectul dumnezeiesc se ntlneste cu subiectul omenesc si-l face ca el nsusi sa primeasca miscarea si sa si-o nsuseasca. Apa aceasta i umple inima, ca pe un izvor din care sau prin care izvoraste; dar umple si toate facultatile si simtirile launtrice ale omului, iar pe omul din afara l umple de caldura n toate comunicarile lui. E nfatisata n aceste capete o viziune abisala si libera a inimii, sau a omului. Omul e subiect de posibilitati nesfrsite, pentru ca si are radacinile n Dumnezeu, pentru ca e deschis Subiectului nesfrsit dumnezeiesc. Dumnezeu, nesfrsit n viata si n ntelesurile Lui, poate comunica omul mereu ceva nou din ele, iar omul si le poate nsusi, experiindu-se pe sine ca subiect nesfrsit n aceste posibilitati ce-i vin din legatura cu Dumnezeu., dar si le nsuseste el nsusi, n mod liber. Omul se poate ruga nencetat, pentru ca n rugaciunea sa e deschis vederii lui Dumnezeu Cel nesfrsit.
Mintea care s-a curatit de cele din afara si si-a supus simturile n ntregime, prin virtutea cu fapta, ramne nemiscata ca si osia cerului, privind spre adncul inimii, ca spre centru; si stapnindu-si capul priveste acolo, avnd ca niste sonde razele ntelegerii, care scot de acolo ntelesurile dumnezeiesti si supun toate simturile trupului.

Mintea care s-a curatit de impresiile din afara si si-a facut simturile supuse, obisnuindu-le sa slujeasca numai virtutilor desprinse prin fapte statornice (nfrnare, rabdare, harnicie prin slujirea iubitoare a altora, smerenie, etc.), si-a deschis privirea spre adncul inimii care se adnceste n adncul nesfrsit al lui Dumnezeu sa izvoraste mereu ntelesuri nsotite de bucurie din nesfrsitul dumnezeiesc straveziu prin el. De aceea nu se mai misca din aceasta privire, ci ramne nemiscata n miscarile sale ca axa cerului ntre astri, sau ca un spatiu interplanetar ramas acelasi ntre planete. Dar mintea ramne nemiscata numai pentru ca priveste n acelasi adnc. Dar n alt fel, se afunda tot mai mult n privirea lui.
Nimeni dintre cei neintrodusi, sau care au nevoie de lapte (I Corinteni 3, 2), sa nu se atinga de astfel de lucruri oprite, pna n-a venit timpul. Pe unii ca acestia, care au cautat nainte de vreme cele proprii unui anumit timp, si s-au srguit sa intre ntr-un parut liman al nepatimirii cum nu se cuvine, Sfintii Parinti i-au socotit ca fac un lucru nebunesc si nimic mai mult. Caci este cu neputinta sa citeasca o scrisoare cel ce nu cunoaste nca literele. Mintea care s-a curatit prin trezvie, usor se ntuneca, daca nu se desface cu totul de ocuparea cu cele din afara prin pomenirea continua cu Iisus. Iar cel ce a unit faptuirea cu contemplarea, prin pazirea mintii, nu e abatut de zgomote; nu se clatina (de tulburari avnd sau nu avnd vreun nteles). Caci sufletul ranit de dragostea lui Hristos, urmeaza Acestuia ca unui fratior.

Trezvia curata mintea de toate chipurile celor din afara, pentru ca ea consta propriu zis n atentia exclusiva la Iisus, sau la Dumnezeu. Dar deplin se curata mintea numai daca nceteaza cu totul de a se mai ocupa cu placere de chipurile celor din afara, ocupndu-se continuu cu pomenirea lui Iisus.
Se poate ntmpla ca cei ce petrec n lume pot opri patimile si sariturile de la una la alta, sau se pot opri din gndirea la ele dupa cuvntul: Opriti-va si cunoasteti. Dar e cu neputinta sa le stearga sau sa le desfiinteze. Viata pustniceasca le poate nsa dezradacina cu totul. Dintre apele saltatoare, una are o miscare mai iute; alta, linistita si mai zabavnica. Cea dinti nu poate fi tulburata cu usurinta, pentru repeziciunea miscarii. Daca e tulburata pentru putin timp, usor se curata iarasi, avnd o astfel de miscare. Dar curgerea ncetinindu-se, apa se face foarte mica, si nu numai ca se si tulbura usor, dar aproape ca ramne nemiscata. Ea are nevoie atunci de o curatire din nou, ca sa zicem asa, de o noua punere n miscare.

Ape saltatoare n inima, sau din Duhul Sfnt prin inima, e viata de bucurie si de ntelegere mereu noua n oceanul nesfrsit al vietii dumnezeiesti. Aceasta, desi implica o statornicire a privirii mintii n inima si prin transparenta ei n Dumnezeu, e totusi miscatoare prin naintarea la noi si noi ntelesuri si bucurii n oceanul dumnezeiesc si n comuniunea cu Persoana purtatoare Lui. Cnd miscarea aceasta este plina de atentie vie, ea poate fi tulburata de chipurile venite din afara si din ispitele care o cheama spre placerile ce-i pot fi oferite de ele. Dar cnd aceasta miscare a mintii n noile ntelesuri si bucurii ce-i vin prin inima, lncezeste, ea poate fi tulburata usor de chipurile din afara si oprita cu totul.
De voiesti sa afli cum trebuie sa te rogi, priveste la sfrsitul luarii aminte si al rugaciunii si nu vei rataci. Caci acest sfrsit este, iubitule, strapungerea continua, zdrobirea inimii, iubirea fata de aproapele. Iar contrariul este n chip vadit, gndul poftei, soapta brfelii, ura fata de aproapele si de toate cele asemenea acestora.

Orict s-ar parea ca omul duhovnicesc este cel ce se adnceste n inima sa si n vederea lui Dumnezeu prin ea, cu ocolirea celor din afara, semnul adevaratei vieti spirituale se vede, pe de o parte n zdrobirea inimii pentru poftele egoiste satisfacute si pentru relele facute, iar pe de alta parte n iubirea fata de aproapele. Propriu-zis nu iesirea din legatura cu cele din afara e ceruta, ci curatenia, bunatatea pusa n legaturile cu oamenii.
ntre cele ce sunt de faptuit, lucrul cel mai nsemnat este cunostinta, iar n cele de contemplat, nestiinta cea mai presus de fire. Acestea nsa, fara Duhul adevarului si fara Duhul cunostintei n suflet, nu se pot savrsi si dobndi cum se cuvine.

Nu poti face nici o fapta cum trebuie fara cunostinta. Dar nu cunosti nimic cum trebuie, fara sa-ti dai seama de taina care persista n tot ce cunosti. Nu poti cunoaste o persoana n ceea ce are ea propriu, fara sa intuiesti n ea ceea ce nu se poate defini. Nu poti sa-ti dai seama de ceea ce este Dumnezeu, daca nu simti taina Lui mai presus de toate definitiile n care te silesti sa-L prinzi. Nestiinta aceasta este mai presus de tot ce cunosti, e mai presus de minte. Deci nu exista faptuire oarba si nici cunostinta adevarata lipsita de taina, de nestiinta mai presus de cunoastere. Astfel nu se poate face o despartire clara ntre faptuire si cunostinta, dar nici ntre cunostinta si necunostinta. Chiar prin necunostinta se cunoaste ceva. Cunostinta mpreunata cu recunoasterea tainei, mbogatita prin sesizarea tainei, nsotita de respectul tainei, e la baza oricarei faptuiri drepte. Nu poti avea cunostinta mbinata cu nestiinta superioara, adica intuirea adevarata a realitatii, fara Duhul adevarului, care e n acelasi timp Duhul cunostintei si al tainei, sau al nestiinte mai presus de cunostinta si prezenta n cunostinta. Numai Duhul te ajuta sa cunosti ceea ce poti deveni si deci sa si faptuiesti n acest scop; dat tot El face sa ti se deschida sufletul pentru ceea ce este mai presus de cunostinta ce se poate exprima. Si mai ales n intuirea a ceea ce nu putem defini, ne dam seama ca cunostinta adevarului ntreg nu este de la noi, nu-i din efortul nostru.
Att bucuria inimii ct si ntristarea opusa bucuriei sunt n mod vadit roade ale Duhului, caci roada Duhului este bucuria (Galateni5, 22); dar si ca Dumnezeu da unora duh de cainta plina de strapungere (Romani 11, 8). Ca sa spun pe scurt, dupa Sfintii Parinti, atta putere are Sfntul si de viata facatorul Duh, ca El conlucreaza si la cele ale virtutii, dar si la dispozitiile vazute opuse ntre ele, cum am zis ca Scriptura l numeste pe El si foc si apa, care sunt cu totul opuse ntre ele. l numeste astfel pentru ajutorul dat de Duhul la toate bunatatile si frumusetile din suflet si pentru lucrarea Lui de viata facatoare si ntaritoare n toate acestea. Pentru aceasta si numeste Scriptura acest izvor cnd la singular, cnd la plural. Mntuitorul i-a zis si El att izvor ct si ruri. De aceea, se si mparte nceputul (de ruri) si nainteaza n toate virtutile. Si, ntregul se face ca un suflet de fire noua al sufletului, care se mpartaseste de El. caci i da acestuia o viata mai presus de fire si l misca spre toate cele ce trebuie facute si spre cele ce se petrec si l desavrseste precum se cuvine. Eu presupun ca si piatra care a fost lovita a fost lovita de toiagul legiuitorului Moise si a izvort mai presus de fire ruri de apa, este inima mpietrita din pricina nvrtosarii. Din aceasta, cnd Dumnezeu o loveste, ranind-o si strapungnd-o, n loc de toiag cu cuvinte, puterea Duhului scoate, miscnd-o n chip fericit, praie de viata facatoare, ajutnd-o astfel spre toate faptele mari si potrivite, facnd vii, am putea zice, o singura apa dup fire pe cei multi si nesfrsiti care se mpartasesc de ea. Minunata cu adevarat este aceasta piatra, care fiind purtata de o singura caruta, a raspndit, izvornd din ea,

apa ct au putut sa poarte milioanele si nenumaratele carute. De unde are ea aceasta putere att de mare si n ce pamnt umed se aseaza, ca sa o poarte?

Este numita astfel inima purtata de un singur trup, de trupul lui Hristos, dar si de trupurile altor oameni care au raspndit din inima lor apa Duhului Sfnt, sau apa credintei. Aceasta este Traditia vie: inimile purtatoare si raspnditoare ale apei Sfntului Duh. Nu prin carti s-a tinut Traditia vie, ci prin inimi. Cartile au fost marturie acestei lucrari de transmitere a Traditiei vii. Inima este nviorata prin apa Duhului, dar ca sa poata fi nviorata trebuie sa aiba si ea o capacitate pentru aceasta. Trebuie sa fie capabila de simtire, de daruire n iubire catre Dumnezeu si catre semeni.
Daca ne-am nvrednicit de atta cinste de la Dumnezeu, ca sa avem putinta sa sadim n noi, imitnd pe Dumnezeu, raiul dumnezeiesc, necunoscut cu simturile din afara, dar cunoscut cu mintea, rai mai presus cu mult dect cel dinainte, potrivit celor spuse, si care ne da o mare fericire fiind mai presus de orice ntelegere a celui ce n-a patimit aceasta sfintita vrednicie, sa ne daruim cu evlavie si cu dreapta credinta de la nceput linistirii, prin porunci, si prin aceasta lui Hristos, Dumnezeu cel n Treime. Iar ramnnd astfel, cu vederea care aduna cugetarile si ntelesurile mai nainte spuse, ba si nvataturile despre Dumnezeu, si le sadeste pe acestea n inima ca n Dumnezeu, sa-L nduplecam prin rugaciunea cuvenita sa lase Duhul Lui, cu tot ce este n El, n noi si sa izvorasca n noi ntelesuri dumnezeiesti si mai presus de lume, carora le poti spune si ruri. Caci cel ce crede n Mine, ruri de apa vie vor curge din inima lui, zice ucenicul cel iubit, despre Duhul pe care aveau sa-L primeasca cei ce vor crede n El (Ioan 7, 38). Dumnezeu sufla n Adam suflare de viata harul Duhului de viata facator si asa s-a facut Adam om desavrsit; caci s-a facut spre suflet viu si nu spre suflet simplu. Fiindca nu e suflet al omului Duhul lui Dumnezeu, ci spre suflet, care viaza duhovniceste. Pentru ca Duhul Sfnt al lui Dumnezeu se face cu adevarat suflet sufletului, care vietuieste cum trebuie sa vietuiasca sufletul cuvntator (rational) si de chip dumnezeiesc. Dar neramnnd Duhul lui Dumnezeu mpreuna cu sufletul, sau din nefericire departndu-se, s-a pierdut si chipul dumnezeiesc al vietii, demn de sufletul rational si s-a introdus din nenorocire cel al dobitocului sau al fiarei. Caci fara Dumnezeu nu putem face nimic din cele cuvenite, deci fara a fi n Duh si n Hristos. De aceea, s-a facut Adam om fara lipsuri, adica ntreg, ntreg, ntruct nu s-a facut simplu cu suflet, ci cu suflet viu, cnd a suflat Dumnezeu n el suflare, ca sa fie viata n sufletele cuvntatoare.

Duhul Sfnt nu se face nsusi sufletul omului. n acest caz omul ar fi una cu Dumnezeu n nteles panteist si pacatele savrsite de om ar fi si ale lui Dumnezeu, sau nu s-ar mai putea face nici o deosebire ntre bine si rau. Dar fara o prezenta si o lucrare a Duhului dumnezeiesc n sufletul omului, acesta n-ar putea duce o viata conforma cu ratiunea lui. Omul are n sufletul lui o ratiune si o libertate, dar ele nu pot functiona n modul deplin cerut de ele, dect n unire cu Dumnezeu, dect adapndu-se din apa vie a Duhului dumnezeiesc. Este ceva analog cu faptul ca omul are plamni sau ochi, dar fara aer si lumina, nici plamnii, nici ochii n-ar putea sa-si exercite functiile. sufletul este o floare, dar floarea are nevoie de soare si de ploaie pentru a creste si sa-si puna n valoare toata frumusetea si rodnicia virtuala a ei. Omul este o fiinta cuvntatoare virtual, dar trebuie sa aiba cu cine vorbi ca sa puna n valoare aceasta capacitate. Si vorbirea lui cea mai serioasa este cea pe care o are cu Dumnezeu, deci si gndirea, sau ratiunea sa n functiunea ei cea mai serioasa. De aceea sufletul rational sau cuvntator al omului devine cu adevarat viu, sau se pune n lucrare numai prin suflarea Duhului n el. de aceea s-a suflat n om lucrarea Duhului n vederea sufletului viu. Numai astfel omul a putut realiza cu adevarat toate potentele lui minunate. Pna ce Adam a pastrat n el suflarea Duhului, suflare de viata datatoare a tuturor potentelor lui, el se misca printre lucruri cu o mare putere de patrundere, vaznd dincolo de suprafata lor organizatorica ratiunile lor n Dumnezeu si pe Dumnezeu nsusi. De asemenea el avea puterea de a prevedea cum se vor desfasura lucrurile, pentru ca stia ca se vor desfasura conform cu marea lui forta de a le transfigura, de a le face stravezii n frumusetea revelatoare a adncimii lor nesfrsite, tainice si mult graitoare, n Dumnezeu. De asemenea, stia cum se vor dezvolta relatiile dintre oameni: pline de bunavointa, delicatete, iubire, de

comunicativitate mereu noua. Avea puterea prooroceasca, pentru ca era mpreuna creator cu Dumnezeu al formelor lucrurilor, ascunse n adncurile lor. Lui Dumnezeu i place sa fie cunoscut de alta minte, fie ea chiar creata, n ntelepciunea si puterea Lui aratata n creaturi, dar deschisa prin creaturi n adncimile ei nesfrsite si n revelari mereu noi. i place ca cineva sa prevada mpreuna cu El bunatatile ce le va descoperi nencetat, asa cum unui tata i place ca copilul lui sa stie ca el i va face n viitor mereu alte si alte daruri si prin aceasta sa-si mprospateze si sa-si sporeasca mereu iubirea fata de el.
Sa privim, dupa puterea noastra, deosebirea ntre lucrarea Duhului Sfnt si cele ce tin de ea si ntre lucrarea naturala a noastra si cele ce tin de ea si ntre lucrarea naturala a noastra si cele ce apartin ei. Vom vedea ndata ca nu e cu putinta ca noi sa fim n pace numai prin lucrarea noastra naturala. Caci pacea este roada adevarata a Duhului, ca si iubirea si bucuria duhovniceasca; este roada adevarata a Lui, pentru ca cei partasi de El sa se poarte cu ndelunga rabdare si cu blndete si sa fie n ntregime plini de bunatate si sa faca parte si celor apropiati din bogatia Lui. Nici o lucrare naturala a noastra nu e despartita, de la sine, de vreo pornire sufleteasca, fiind miscarea vreunei parti a iutimii. Dar nici fara vointa nu se misca vreo lucrare a noastra, iar vointa n cel faptuitor atrna de pofta, precum n cel contemplativ de dorinta. De aceea n nici o lucrare naturala a noastra nu pot fi stinse pofta si mnia, daca vrea sa se mplineasca precum se cuvine. Lucrarea mai presus de fire a Sfntului Duh n inima nu-si are nasterea nicaieri n fire, ci este o aratare nenteleasa n cei miluiti de El. de aceea, ea se misca, sau, ca sa spun altfel, se aprinde, n chip vadit, fara sa vrem. Pentru aceasta nu are nevoie de nimic din ale noastre, cte sunt de trebuinta pentru lucrare, fie ca ai numio luminare, fie aratare a Duhului. Ea are nevoie numai ca cel partas de ea sa o priveasca fara tulburare n inima sa si sa se desfateze mai presus de fire. De aceea, lucrarea dumnezeiasca, neavnd nevoie deloc nici de vointa, nici de vreo pornire naturala spre a se pune n miscare, e vadit ca pofta si mnia ramn nelucratoare n ea. Si, ca sa spunem pe scurt, partea pasionala a sufletului (mnia si pofta) zace aruncata nelucratoare, lucrnd din inima n chip mai presus de fire numai suflarea Duhului de viata facator. Iar mintea se bucura si e vie. De aceea, priveste spre Dumnezeu n pace si seninatate, cu toata nepatimirea si cu tot sufletul, asa cum se cuvine.

Este o analiza si o concluzie demna de remarcat a cauzelor si efectelor lucrarii omenesti si ale celei dumnezeiesti. Cnd se misca n noi o lucrare buna fara o pofta inferioara si fara mnie, e semn ca e de la Dumnezeu, sau de la Duhul Sfnt. Si atunci avem o bucurie curata de ea. Prin aceasta bucurie ne-o nsusim, dar constatam totusi ca nu e de la noi. Iar bucuria este a mintii. Ea simte si viata cea noua aratata n suflet. Partea pasionala a sufletului, sau mnia si pofta, se afla ntr-o stare de nelucrare. De aici pacea cu care mintea contempla pe Dumnezeu si se bucura de lucrarea Duhului din suflet, care a dus la nelucrare, sau la nepatimire, partea lui pasionala. Nepatimirea este o astfel de stare de pace, nepasionala, care da putinta mintii sa contemple netulburata pe Dumnezeu, sau chiar si taina semenilor sai si a lucrurilor, taina ascunsa tot n Dumnezeu. Daca n scrierile anterioare se afirma simplu necesitatea curatirii de patimi si a dobndirii nepatimirii, pentru ca mintea sa poata contempla pe Dumnezeu, aici se explica trebuinta ca nsesi puterile pasionale ale sufletului sa devina nelucratoare n acest scop, si modul cum se poate ajunge la aceasta.
n aceasta stare sufletul se afla ntr-o legatura iubitoare cu Dumnezeu, avnd ca izvor al luminarii si al ntinderii spre El pe Duhul, de care se mpartaseste n chip fericit din Dumnezeu. Si astfel, priveste spre Dumnezeu, deoarece a ajuns la cunostinta negraitei si mai presus de lumina frumuseti dumnezeiesti si iubeste pe Dumnezeu Cel mai presus de frumusete si se bucura ct nu se poate spune, ca cunoaste pe Tatal si mostenirea Domnului Cel att de nesfrsit, de nehotarnicit si de necuprins, iar acum si pe Domnul nsusi pentru negraita mila dumnezeiasca. Ca urmare, ncearca o pace minunata, vazndu-se pe sine, datorita harului, nelipsit n nici un fel de binele cel mai nalt si mai presus de minte. Iar mnia, potrivit celor spuse, nelucrnd, datorita lucrarii Mngietorului ce se misca de sine, ndelunga rabdare, blndetea, mpreuna cu cea mai mare bunatate sunt n starile ce calauzesc, potrivit cu le, purtarea sufletului, dat fiind ca ele sunt roadele Sfntului Duh, care se mpartaseste celor miluiti. Dimpotriva, duhul ratacirii si al minciunii, desi pare sa se miste n suflet fara vointa si pornirea celui partas la el, nu face nici partea pasionala sa se linisteasca, ci o misca si mai mult, si nu pune n lucrare nici iubirea fata de Dumnezeu, sau bucuria, sau pacea. Caci minciuna este fara rnduiala, schimbatoare si cu totul straina de pacea si seninatatea cea dupa Dumnezeu.

Minunat esti Doamne, lumina lina a pacii minunate, supra odihnitoare, iubita, minunata prin fire, care bucuri pe cei multi, stralucitoare la culme. Ma minunez, Atotputernice, Stapne Sfinte, ca cel de care te-ai atins prin atingeri negraite, pentru nesfrsita Ta bunatate, mai traieste siesi si nu ie (II Corinteni 5, 15), Celui mai presus de fiinta, vietii de viata facatoare si izvorului tuturor bunatatilor si frumusetilor. Caci daca femeia aceea, numai pentru ca s-a atins de Tine, ba nici de Tine, ci numai de vesmntul Tau, Mntuitorule, mai bine zis nici macar de vesmntul Tau, ci numai de ciucurele lui, si nca pe ascuns, totusi s-a slobozit ndata de o viata att de bolnava si a primit n chip minunat o viata sanatoasa, ce poate sa se ntmple, mparate, aceluia, si ce viata poate primi acela de care Tu, Mngietorule, te atingi, din bunatate si n chip vadit, prin atingeri dumnezeiesti negraite, ca sa mplinesti n chip minunat mila Ta cu el? Stim ca, atingndu-te cu mna de soacra lui Petru, s-a stins fierbinteala ei si, dobndind sanatate deplina, ndata s-a sculat si slujea ie plina de uimire si bucurie. Dar atingerea aceea s-a ntmplat femeii o singura data si de din afara, caci s-a facut cu mna. Daca deci aceea, pentru ceea ce s-a spus, a dobndit o sanatate att de deplina, ce ar trebui sa se petreaca cu cei de care Te-ai atins nu o data, ci mereu, noaptea si ziua, si aceasta nu din afara, ci n camara inimii cea mai dinauntru, cu cea mai mare iubire de suflet si ntarindu-i pe ei n chip vadit n cele ce se ntmpla si mngindu-i n cele ce au nevoie si facndu-le zeci de mii de bunatati? Cum, deci, Preanalte, unii ca acestia vor trai loru-si si nu mai degraba n ntregime ie, asa cum se cuvine? Mai bine zis, cum , chiar vietuind numai ie, nu s-ar socoti pe ei nenorociti si nu si-ar pleca capetele smeriti n fata celor ce i-ar vedea ca nceteaza macar pentru scurt timp sa-si arate recunostinta pentru un astfel de minunat ajutor dat lor prin harul Tau? Slava ie, cu adevarat Preaslavite, Cel ce slavesti pe cei smeriti cu cugetul. Pentru ca, dndu-le harul, Te afli nradacinat n chip minunat n inima lor, ca a unora ce au fost slaviti. Ca Tu nsuti ai spus limpede, ntelepciunea lui Dumnezeu, n Solomon: Am prins radacini n popor slavit, mai mult dect se poate nchipui. Pentru aceea, M-am naltat ca un cedru n Liban (ntelepciunea lui Sirah 24, 14) n inima, ridicndu-ma peste cele de jos, adica pamntesti, la naltime, sau pe muntele dumnezeiesc, ajungnd la naltimea ntelesurile dumnezeiesti. Si mai zice: Ca un terebint am ntins ramurile Mele, se ntelege n cei am prins radacini prin harul Duhului.

Precum se poate spune ca Dumnezeu a prins radacini n cei ce-L iubesc, asa se poate spune ca si ei au prins radacini n Dumnezeu. Ba se poate spune aceasta chiar mai mult, caci Dumnezeu i hraneste pe ei cu viata adevarata. Prinznd radacini n infinitatea lui Dumnezeu, sau tot mai adnc n infinitatea Lui, cresc ei nsisi la infinit n ntelegerea, n viata lor, n rodurile ce le aduc. Dar si Dumnezeu, prinznd radacini n ei, si arata n ei tot mai mult din infinitatea vietii Lui si din rodirea Lui n ei. Chiar nradacinarea lui Dumnezeu Cel nesfrsit n om, crend o comunicare intima ntre El si om, face ca n concret omul sa nu mai traiasca nauntru unor margini, ci n nesfrsirea dumnezeiasca, participnd la ea. n ambele formulari se arata valoarea nesfrsita ce o acorda Dumnezeu omului, perspectiva vesnicei cresteri a acestuia n Dumnezeu, fara a nceta sa ramna totusi om prin natura lui si prin culoarea ce o da continutului primit din Dumnezeu. nradacinarea aceasta reciproca si-a atins suprema adncime si s-a facut pentru veci n Iisus Hristos.
Si ramurile mele sunt ramuri ale slavei si ale harului (ntelepciunea lui Sirah 24, 19). Spus-am tot adevarul, nsuti Adevarule, adevarurile de la Sine-ti, Doamne. Pentru aceasta sufletul curat si ales ie, ca o mireasa, a dorit foarte sa sada cu curatie n umbra Ta. Si ndata a si ajuns sub umbra. Arata-ti rodul Tau care o ndulceste cu bogatie, nu n chip simplu, ci n gtlejul ei. Caci nu ajung toti n chip simplu si deodata la dulceata lui Dumnezeu cu simtirea lor. Departe de asa ceva. Ca atunci cnd zice mandragora a mprastiat mireasma de aromate si ca o smirna aleasa a raspndit bunul miros (Cntarea Cntarilor 7, 13), nu o face aceasta pentru toti. Si aceasta o va arata Sfntul Pavel zicnd ca unora Unul si Acelasi s-a facut mireasma a vietii spre viata, iar altora miros de moarte spre moarte (II Corinteni 2, 16). La fel si dulceata dumnezeiasca, iar de vrei sa zici, si slava lui Dumnezeu vazuta odata cu aceasta, nu se lasa prinsa de toti, ci numai de unii pentru simtirile lor ntelegatoare. Acestia sunt cei ce se nevoiesc cu linistea si care prin mpartasirea vadita de bunavointa dumnezeiasca, au dobndit Duhul de viata facator si luminator. Si, ndeobste, ea se face simtita, pe ct e cu putinta celor curati cu inima.

Termenul de simtire ntelegatoare sau de simtire a mintii, att de mult folosit de Sfintii Parinti nseamna ntelegere si experienta, n acelasi timp, sau traire n ambianta unei prezente spirituale si aflarea unui sens al ei. ntelegi o persoana cnd traiesti n ambianta ei, cnd ti devine interioara si-i devii interior. Este ca o pipaire spirituala a vietii spirituale a celuilalt, a starilor, a intentiilor, a specificului lui sufletesc, concomitenta cu o ntelegere a lui. Unii au aceasta simtire ntelegatoare mai mult, altii mai putin, iar unii aproape de loc. cei din urma fac impresia unor orbi spirituali, asemenea unora care sunt lipsiti de gustul mirosului, al auzului. Ei fac impresia unor spirite tocite, tmpe. De obicei cei ce

au simtirea ntelegatoare ascutita pentru semeni, o au si pentru prezenta tainica a lui Dumnezeu.

Despre viata contemplativa


Viata contemplativa este mpreuna vietuitoare si prietena nencetata a sfintitei rugaciuni. Iar amndoua sunt odraslele cele pline de har si ndumnezeitoare ale sufletului. Pentru aceea sunt fapte cu totul nedespartite ale sufletului purtat de Dumnezeu si lucrat de Dumnezeu dupa rnduiala. Din pricina celor spuse, vederea si rugaciunea sunt att de unite ntre ele, nct Parintii spun n chip unitar de amndoua ca sunt fapta si contemplare (vedere) a mintii: Fapta mintii, n lucrarea ei subtire, sta n ocupatia cu Dumnezeu si n staruinta n rugaciune si n cele ce-i urmeaza. Ea se savrseste n partea poftitoare a sufletului si se numeste vedere (contemplare). (Isaac Sirul)

Vederea spirituala (contemplarea) o nfaptuieste mintea tot prin partea poftitoare a sufletului, ca si vederea sensibila, pentru ca n vedere este un dor de a vedea, de a cunoaste. Desigur nsa ca n vederea spirituala, pofta sufletului este ridicata la un nivel spiritual, nct se poate spune, pe de alta parte, ca pofta, nteleasa ca pofta interioara, a ncetat. Pofta se extinde pe toate nivelele fiintei umane, de la nivelul trupesc la cel spiritual.
Avem aici un semn al unitatii, mai mult dect al unirii amndurora, adica al rugaciunii si al vederii (contemplatiei).

ntre rugaciune si contemplare nu este numai o unire ca ntre doua lucrari, ci o unitate, prin faptul ca au devenit o singura lucrare. Sufletul cnd se roaga intens lui Dumnezeu, l vede (contempla), si invers, cnd l vede (contempla), se roaga nemprastiat. Nu se poate face una fara alta.
Pentru aceea si adauga acelasi ca vederea curata lucrarea iubirii sufletului, care este o dorire fireasca ce limpezeste partea ntelegatoare a sufletului.

Iubirea adevarata curata mintea, ca sa poata cunoaste cu adevarat pe Dumnezeu. Unde lipseste iubirea este numai egoism; si egoismul nu permite cunoasterea si ntelegerea adevarata a celuilalt si deci nici a lui Dumnezeu. Dar, la rndul ei, vederea (contemplarea) lui Dumnezeu curata dorinta naturii omenesti de a-L iubi, de reziduurile egoiste. Avem deci ordinea aceasta: a) b) c) Contemplarea unita cu rugaciunea, ntretinuta de pofta; Iubirea curatita prin contemplare si rugaciune; Capacitatea mintii de a-L cunoaste pe Dumnezeu, curatita de iubire.

Dar contemplarea unita cu rugaciunea, desi sunt ntretinute de pofta, tin totusi de partea contemplativa (vazatoare, cunoscatoare) a sufletului.
De aceea spune si Sfntul Maxim: Mintea nu poate fi curatita fara convorbirea cu Dumnezeu si fara vederea (contemplarea) Lui. Retragerea, contemplarea si rugaciunea micsoreaza pofta si pricinuiesc chiar ncetarea ei; si partea cugetatoare a sufletului este pusa iarasi n miscare binecuvntata, ndreptndu-se spre Dumnezeu prin vedere duhovniceasca si prin rugaciune. ntraripeaza-ti cugetarea prin citire, contemplare si prin rugaciune. (Maxim Marturisitorul)

Contemplarea este totodata convorbire, ntruct este si rugaciune. n convorbire nu vorbeste numai omul, ci mai nti vorbeste Dumnezeu. Omul aude si se simte obligat sa raspunda; mai nti se simte obligat sa nceapa a raspunde, trecnd la rugaciune. n aceasta auzire se contempla prezenta lui Dumnezeu si voia Lui. Aceasta curata mintea de pornirea pacatoasa de a se nchide n ea nsasi.
Astfel, contemplarea e n toate nsotitoare de mare trebuinta a rugaciunii. Si amndoua sunt o lucrare ce tine de partea ntelegatoare, sau mai bine zis cugetatoare (a sufletului) si sunt de nedespartit, cnd mintea e condusa n chip sanatos. Ele se ajuta una pe alta, cnd cugetarea e sanatoasa si staruie n liniste, cu pricepere cunoscatoare.

Vederea (contemplarea) sau constiinta prezentei lui Dumnezeu si a legaturii cu El prin rugaciune, e concrescuta cu mintea sau cu cugetarea sanatoasa, sau viguroasa, ce staruie n liniste si o apara cu pricepere. Numai cnd e tulburata de

tot felul de griji si ispite lumesti, mintea, slabind si uitnd de sine n sensul rau al cuvntului, nu mai are limpede constiinta prezentei lui Dumnezeu si nici puterea sa staruie n legatura cu El prin rugaciune. De aceea efortul spre rugaciune si spre limpezimea constiintei prezentei lui Dumnezeu e si metoda cea mai buna de nsanatosire a mintii, de refacere a capacitatii de a cunoaste pe Dumnezeu ca realitate esentiala, prin staruirea linistita n contemplarea Lui.
De aceea Parintii au numit mintea care se roaga fara lucrarea vederii (contemplarii) pasare nenaripata, ca una ce nu e n stare sa se nalte spre Dumnezeu cu simtirile mintii puse n miscare si sa se desparta cu totul de cele pamntesti si sa se apropie de cele ceresti cu toata vigoarea sufletului. Dupa Sfntul Maxim, contemplarea curata mintea, iar starea de rugaciune o nfatiseaza golita lui Dumnezeu. Este vadit nsa ca aceasta o face rugaciunea prin contemplarea mintii, pe care nu ar avea-o, nsa, mintea daca nu s-ar ntinde spre vederea lui Dumnezeu pe ct este cu putinta. Curatia mintii se arata n descoperirea tainelor. Apoi, curatia mintii este desavrsirea petrecerii n contemplarea cereasca, care se misca n afara simturilor prin puterea duhovniceasca a lumii de sus, a minunilor fara numar. De aceea, vazatorul se roaga ntr-un chip nalt, avnd ntelegerea curatita prin stiinta contemplatiei. Caci datorita acestei curatii, el vede pe Dumnezeu, pe ct e cu putinta, si ajunge cu adevarat fericit, rugndu-se.

Stiinta contemplatiei este o stiinta practica, dobndita prin deprindere si experienta. n ea vazatorul si-a curatit ntelegerea, si de aceea rugaciunea lui este nalta. n privirea fapturilor, n citirea Scripturilor, n cugetarea ntelesurilor cuvintelor rugaciunilor, mintea se desfasoara si se ridica la Dumnezeu, trecnd pe rnd de la una la alta, din puterile si darurile Lui. Dar cnd mintea se aduna din toate acestea (se nfasoara), cugeta la Dumnezeu ca la unitatea nesfrsita. Toate continuturile vietii Lui sunt contemplate deodata n unitatea lor. mintea se simte atunci scufundata n mod superior n adevarul Treimii personale si n Duhul, sau n puterea ei ce se comunica omului.

Despre smerenie si contemplatie


La nceput, mintea care se ntoarce prin har la Dumnezeu, e stapnita de o stare de descurajare. De aceea, omul n care se afla aceasta minte se tnguieste jelind si plnge cu durere, zdrobindu-si pe ct poate inima si curatind zi de zi mpatimirea ei si smerindu-se, dupa cuviinta, cu toata ntristarea. Dobndind astfel prin harul lui Hristos curatia cuvenita, prin linistire, si strabatnd cu ntelegere la cele ale ntelegerii si ajungnd la Dumnezeu si naltndu-se la slava Lui si privind-o cu ncordare, e cuprinsa de a doua descurajare a ntelegerii, dupa cea dinti, cu mult mai mare, mai fara iesire si mai nencetata. Prin aceasta dobndeste o smerenie att de ntarita si de vadita nct, daca ar putea, ar ferici pe toti oamenii, iar pe sine se vede mai rau dect pe oricare; se vede cu o simtire a sufletului n adevar mai rau dect ceea ce nu exista nicidecum. Caci ceea ce nu e, nu poate pacatui, iar pe sine se vede pacatuind pururea. Dar, vazndu-se astfel si smerindu-se, potrivit cu aceasta simtire, totusi se bucura mult si se veseleste, dar nu de sine caci cum ar face aceasta, odata ce se socoteste pacatuind nencetat ci de Dumnezeu Cel ndurator, care e mai aproape de el dect rasuflarea sa, sau, ca sa vorbesc mai lamurit, care scoate din inima lui ruri de lumina cereasca si de praie nesecate de minuni ale Duhului, pe care le revarsa n el si-i umplu mintea de lumina, si-i spune simplu. Sunt cu tine (Ieremia 1, 8).
Cnd este experiata maretia si marea mila a lui Dumnezeu, nu se poate ca sufletul sa nu-si simta smerenia. Sau smerenia nu se poate naste n el din

experienta maretiei si marii bunatati a lui Dumnezeu. De aceea smerenia proprie si maretia lui Dumnezeu sunt traite mpreuna. Si drept urmare si descurajarea de propria micime si fericirea de apropierea si mila lui Dumnezeu. Cu ct e simtit Dumnezeu mai aproape, cu att smerenia este mai mare. n adncimile nemasurate ale smereniei, Dumnezeu este simtit mai aproape ca rasuflarea proprie. El nsusi e simtit ca respirnd prin om n adieri de lumina si de viata.

Drept aceea, Dumnezeu i descopera acestuia, ca unui prieten taine, n chip lamurit, si-l umple de bucurie. Iar acestuia i vine sa zica cuvintele lui David: Nu dupa faradelegile noastre ne-a facut noua, nici dupa pacatele noastre ne-a rasplatit noua (Psalmi 102, 10); si dupa Pavel: Prin har suntem mntuiti (Efeseni 4, 13), macar ca mplineste toate poruncile dumnezeiesti, pe ct este cu putinta, si uraste toata calea nedreapta si se sileste pe ct se poate sa nu lase nimic din cele ce ajuta la mntuire. Dar cel ce se cunoaste vaznd n sine aceasta buna simtire si patimind-o, nca nu a ajuns la o vedere adevarata, nca n varsa lacrimi nencetate, nca nu a cazut unitatea credintei si nu a dobndit slava adevarului (I Timotei 2, 4). Nu se vede cu adevarat slava dumnezeiasca, nici marginea lucrurilor omenesti. Si, ca sa spun pe scurt, nu a ajuns la stiinta ratiunilor dumnezeiesti si omenesti n lucruri.
n ntelegerea lucrurilor, n fapte nu sunt numai ratiuni dumnezeiesti, ci si omenesti. Desigur, la baza lor sunt ratiuni dumnezeiesti. Omul lucreaza cu materialul lui Dumnezeu, dar pune si ratiunile (judecatile, cunostintele) sale n ntelegerea lucrurilor si n folosirea lor. Omul raspunde ratiunilor lui Dumnezeu cu ratiunile sale, crescute din acelea, conformndu-se cu ele uneori mai mult, alteori mai putin, alteori deloc. Dar si n cazul din urma, el are n fata sa datele lui Dumnezeu. Cel ajuns la vederea sufleteasca adevarata, vede nsa n chip constient ratiunile dumnezeiesti ale lucrurilor si pune n lucrare ratiunile drepte, naturale, ale ratiunii sale, ca raspunsuri corespunzatoare, simetrice, la ratiunile dumnezeiesti. El nu suceste ratiunile sale si nu le acopera pe cele dumnezeiesti. Nu numai ca noi nu suntem n stare sa cunoastem toata puterea si ntelepciunea lui Dumnezeu, aflata obiectiv n lume, dar nici Dumnezeu n-a pus n puterea si ordinea ei toata puterea si ntelepciunea Sa. Lumea nu e desfasurare vazuta, accesibila, a tot ce se afla n Dumnezeu n mod nevazut, inaccesibil, cum spun attea curente filosofice mai mult sau mai putin panteiste, inclusiv Serghei Bulgakov. Dumnezeu ar fi putut crea sa alte lumi, nesfrsite la numar, daca ar fi voit, cum a spus si Sfntul Damaschin. Dumnezeu a facut o lume pe masura omului. Omul a fost criteriul adoptat de Dumnezeu pentru lumea pe care a creat-o, dar omul este o astfel de fiinta, ca pornind de la vietuirea n aceasta lume acomodata lui, poate creste la nesfrsit n comuniunea cu Dumnezeu, n ndumnezeirea dupa har. Dumnezeu a ales o masura: masura omului. Dar pe om l-a facut pe masura Sa, capabil sa-si nsuseasca la nesfrsit continutul dumnezeirii Sale. Ar fi fost posibil ca Dumnezeu sa aleaga si alte masuri, toate infinit inferioare infinitatii Lui. Dar pe de alta parte, toate fiintele ce le-ar fi putut alege potrivit altor masuri, ar fi trebuit sa aiba capacitatea sa nainteze n aceeasi infinitate a Sa, caci altundeva nu puteau sa nainteze.

Dumnezeu a voit un singur lucru: sa faca pe om mparat al celor pamntesti si ca un alt Dumnezeu al celor ale lui Dumnezeu. Si, potrivit cu aceasta, a adus la fiinta lumea aceasta spre folosul usor si

nemijlocit al acestuia. Caci spune si oarecare dintre prooroci: Cel ce a facut pamntul ca pe nimic si l-a ntarit pe nimic (Isaia 40, 23; Iov 26, 7); sau altul: Cel ce ntinde cerul ca pe o piele peste cele mai de sus (Psalmi 103, 3). Apoi, daca numai privind la pamnt, acesta este cuprins de cutremur, ct de mare trebuie sa fie bogatia puterii Lui? De aceea, le-a adus la fiinta pe toate cele vazute numai cu cuvntul, iar cele mai slavite si mai bune sunt pastrate pentru veci, ca sa le poata privi sufletul pe acelea. Se topeste trupul prin moarte n mormnt ca ntr-un cuptor si se face om nou pentru noi bunatati, desfatari si vederi noi. Cele vazute acum sunt ca o umbra oarecare si, cum ar spune cineva, ca un vis lung. Daca ar vrea cineva sa se ncredinteze de aceasta, sa priveasca, daca are putere, la lumea ngerilor, cunoscuta cu mintea, si va vedea acolo, frumusete, slava, ntelepciune macar ca n lumea aceea, cu toata felurimea si cu toate minunile ei, a luat fiinta numai printr-un singur gnd al lui Dumnezeu.
n textul grec se spune simplu ca sufletul, ca sa poata privi cele viitore, se topeste prin moarte n mormnt ca ntr-un cuptor si se face om nou. n mod direct se topeste trupul, dar ntruct din convietuirea cu trupul a existat si s-au dezvoltat n suflet niste simtiri, ba ntreg sufletul a fost influentat prin ele, acestea, topindu-se si ele, implica o moarte si o suferinta si pentru suflet, sau un fel de retopire sau de refacere si a sufletului. Propriu-zis, aceste simtiri nu dispar fara urma, si deci nici sufletul nu devine ca unul ce nu a trait n trup. Caci pecetile, sau ntiparirile puse de simtirile traite de suflet datorita convietuirii cu trupul, ramn n suflet. Dar ele se transfigureaza prin suferinta, prin crucea, prin care trece si sufletul odata cu desfacerea trupului. de aceea cnd sufletul va primi din nou trupul n care se vor prelungi simtirile contrupesti ce s-au imprimat n el, aceste simtiri transfigurate vot transfigura si trupul primit. Desfacerea trupului a fost pentru suflet o experienta, care l-a nvatat sa nu dea simtirilor contrupesti o importanta si un continut pur trupesc. Aceasta explica n parte de ce fara moarte nu e nviere.

Despre cel lucrator si cel vazator (contemplativ)


Faptuitorul nu poate dobndi blndetea si trezvia cuvenita faptuitorilor, daca nu cnta. Dar vazatorul (contemplativul) nu poate cnta, sau nu voieste. Nu poate, deoarece se afla sub lucrarea harului si se bucura n tacere, deoarece se afla sub lucrarea harului si se bucura, n tacere, de cele mai multe ori de o desfatare duhovniceasca, veselindu-se cu o inima netulburata si linistita.
n citire, mintea trecnd de la un nteles la altul, are o lucrare mpartita. n contemplare nsa se vede totul deodata ntr-un act unitar. Aceasta i da o mai adevarata experienta a ceea ce e Dumnezeu, ca plinatate nedesirata, asa cum contemplarea vie a unei persoane o sesizeaza pe aceasta mai adecvat dect citirea multor lucruri despre ea.

Si nu voieste, deoarece priveste spre un singur lucru si-si misca ntelegerea sufletului, ntr-o liniste adnca, spre ntelesurile neschimbate si pasnice. De aceea, e nevoie sa se adnceasca n lucrul vederii lui Dumnezeu cu o tacere contemplativa. Daca se arata uneori si citind o vreme, nu e de mirare pentru cei ce cunosc nestatornicia mintii si felul schimbator si compus al firii noastre. Dar, trebuie sa stim si aceea ca, dupa deschiderea vederii din har, citirea ramne mai prejos de lucrarea vederii. Cea din urma e pentru sine, iar cea dinti pentru deschiderea caii ntelegatoare (vazatoare). Caci n nici o citire mintea nu izbuteste sa se pastreze nempartita, dar, n libertatea mintii, care se

experiaza tainic n tacere, vede de cele mai multe ori, n chip unitar, ceea ce se deosebeste mult de ceea ce e mpartit. Dar, oare, nu si cele supuse simturilor a vedea ceva e mai presus de auzirea despre aceea? Caci ochii, cum se zice si se marturiseste de toti, sunt mai de ncredere dect urechile. Deci, precum n cele supuse simturilor, asa si n cele cunoscute cu mintea, a vedea, sau a contempla ceva din cele ce se cunosc cu mintea, e cu mult mai mult dect a auzi despre aceea, fapt care li se ntmpla celor ce citesc. Caci precum femeia samariteana, vorbind cu Cuvntul adevarat, a vestit celor din cetatea ei dumnezeirea Lui, dar Cuvntul pentru bogatia Deci, cel ce nu credea nainte de a vedea, a marturisit el nsusi de la sine adevarul; si ceea ce nu avea auzind, a dobndit ndata ce a vazut, adica credinta. Deci si de aici se vede ca ntre contemplare si faptuire este atta deosebire cta este ntre minte si simtire. Att cel prunc cu vrsta ct si cel n floarea vietii, au nevoie de lapte. Dar cel dinti ca sa se hraneasca, iar cel de-al doilea ca sa se ndulceasca. Se ndeletniceste, deci, faptuitorul cu citirea psalmilor, dar acesta se arata facnd-o si contemplativul. Dar cel dinti spre ntarirea si asigurarea sufletului, iar vazatorul (contemplativul) spre nveselire si mai ales ca sa odihneasca miscarea nvapaiata si ntinsa si izvortoare de lacrimi spre Dumnezeu. Caci, desi duhul din el salta peste masura si rvneste sa se veseleasca mai bine de razele dumnezeiesti si sa se preschimbe si sa creasca din slava n slava, dar firea compusa a trupului si firea de lut a inimii slabeste. Astfel faptuitorul zaboveste n cuvintele dumnezeiesti pentru cunostinta si pentru nvatatura si stiinta din ele; cunostinta acestora o primeste si contemplativul, dar n tacere, caci cele ce le nvata n chip negrait si ceea ce puterea lui contemplativa priveste, cuvntul nu poate grai.
Deci contemplativul nu se dispenseaza totdeauna de ntelesurile cunoscute din natura si din Scriptura. Dar chiar atunci el vede att de adnc n ele, nct nu poate exprima ceea ce vede si ntelege.

Urechea linistii va auzi lucruri minunate: a spus minunate dar, ce fel de lucruri minunate, n-a putut sa spuna. De aceea, a renuntat sa graiasca negraitul celor mai presus de cuvnt. Pentru aceasta, si cuvntul dumnezeiesc mi cere sa fericesc pe cei care au crezut nainte de a vedea. (Ioan 20, 29), adica pe faptuitori, dar pe contemplativi i socotesc mai presus de cei fericiti. Caci daca faptuitorul, desi n-a vazut, are fericirea numai din credinta, ce ar trebui sa cugetam despre vazator? Caci acesta, mpreuna cu umblarea prin credinta, care s-a ridicat peste cele ce trebuie facute, vede cele mari si minunate si patimeste suisuri n inima si e ndumnezeit zi de zi, precum se cuvine. Pentru a ne bucura cu mintea si pentru a vietui potrivit cu noi nsine, a ne ridica spre Dumnezeu, trebuie sa contemplam nti toate cele supuse simturilor, ntelesurile mprastiate n ele, existnd mpreuna cu cele ce vad. Dar faptuitorul nu poate face aceasta, sau nu voieste. Nu poate pentru ca nu are povatuitor sau scriere care sa i le arate. Sau nu voieste, pentru ca chiar daca le are pe acelea, nu se ncrede n aproapele din pricina mndriei si a vicleniei, si ramne lipsit de gustarea acelor ntelesuri, socotind ca cele aratate ale Scripturii i sunt de ajuns spre calauzire si folosindu-se de creatie n chip sec spre slujirea trupului si socotind ca aceasta ajunge spre buna credinciosie, nemaicautnd nimic altceva.

Sunt oameni seci, uscati, care nu gasesc n lume nimic altceva dect un obiect de satisfacere a trebuintelor pamntesti ale trupului. nu-si dau seama ca sufletul e avizat la lume pentru trebuintele trupului sau, cu un scop si mai nalt: pentru mbogatirea si cresterea sa spirituala si deci pentru ridicarea la Dumnezeu. Altfel cum s-ar ridica sufletul la Dumnezeu? n acest caz, sufletul ar fi n trup numai spre folosul trupului. sau aceasta ar duce la negarea sufletului.

Iar contemplativul, culegnd din zidirea vazuta, cele nevazute, si aflndu-le n conglasuire cu duhul Scripturii, paseste cu pas fericit spre fiintele despartite (de materie) si privind maretia stralucirii lor, trece prin har cu bucurie dincolo de acestea si se muta la ntelesurile necreate a lui Dumnezeu. Si, desfatndu-se de nesfrsirea si vederea acestora, pe ct e cu putinta, nainteaza n chip negrait, unitar si mai presus de lume, de frumusetea negraita si de stralucirea atotluminoasa, ntr-o stare unificata si unitara, nu mai stie cine este de bucurie si de mirare si primeste revarsarea nesfrsitei bucurii dumnezeiesti si descrie, dintr-o simtire mbelsugata, prin cuvinte si slove si faptuitorului, drumul ce calauzeste spre adevar. Sfatul cel mare al Dumnezeului nostru si bunatatea iubirii de oameni mai presus de fire si nenteleasa a Tatalui, sfat, de care ai auzit vorbindu-se si pe care a venit sa-l aduca Iisus, facndu-se ngerul Lui (Isaia 9, 6), pentru bunatatea si iubirea covrsitoare, mai presus de ntelesul sfinteniei, fata de neamul nostru, e sfatul prin care se aduna ratiunile celor vazute ntr-o singura Ratiune concentrata (ntr-un singur Cuvnt), pe care a fagaduit sa ne-o dea (sa ni-L dea) noua; el nu va sfrsi niciodata sa te uimeasca, umplndu-te de bucurie si de patimirea pacii.
Iisus s-a facut ngerul sau Vestitorului marelui sfat al lui Dumnezeu pentru noi. Pentru ca El ca Ratiunea tuturor ratiunilor celor create, sau ca Cuvntul cuvntator al tuturor cuvintelor ce ni le spune prin ratiunile celor create, trebuie sa aduca si modul si puterea prin care ratiunile sau n mplinirea acestei unificari a constat sfatul cel vesnic al lui Dumnezeu cu privire la creatiune (Efeseni 1, 9-10). Aceasta reunificare si produce efectul n fiecare dintre cei ce-L primesc pe Hristos, ntruct unitatea tuturor ce o reprezinta El si puterea Lui de reunificare se aseaza n noi ca o putere de a ne uni cu El si cu toate. Fiecare ne facem putatorul acestei Ratiuni unitare a tuturor.

Trei ordini treimice de taine vede, ndeobste mintea sanatoasa n jurul lui Dumnezeu: personala, naturala si cea care urmeaza celei naturale. Treimea cea dinti si daruieste mintii descoperirea ei mai ales din Sfintele Scripturi. Cea naturala se contempla si din ntelegerea fapturilor, iar cea care urmeaza celei naturale e cunoscuta si din adevarul rational. Intrnd mintea n cea dinti ordine treimica, sau, mai propriu vorbind, atintindu-se spre ea, se ntlneste cu Cel neapropiat, dar nu n chip simplu. Atintindu-se spre a doua, afla cu uimire o bucurie unita cu ntelepciunea, iar intrnd n a treia treime, patrunde cu adevarat n ntunericul unde este Dumnezeu, ajungnd cu totul simpla, nesfrsita si nehotarnicita n starea fara chip si fara forma. Iar cnd priveste la toate aceste trei treimi, le vede ca pe un fel de a zecea ordine, n care, cum zic vestitorii adevarului, locuieste toata plinatatea dumnezeirii (Coloseni 2, 9). Atunci priveste cu adevarat pacea, care ntrece toata mintea n desavrsirea suprema a harului vazator.
Treimea se cunoaste nu numai prin citirea despre cele trei Persoane n Sfnta Scriptura, ci si prin contemplarea firii ei celei una n creatiune si n energiile ei ce vin n noi. Caci si n firea si n energiile ei necreate sunt prezente cele trei Persoane. Dar cel care traieste n sine energiile necreate ale lui Dumnezeu, se afla mai presus de cunoasterea lui Dumnezeu, dobndita din citirea Scripturii si prin deducerea Lui rationala din natura. Acela e ridicat la experienta negraita

(apofatica) a lui Dumnezeu, care poate fi numita de aceea ntuneric. n acest caz, mintea cunoscnd pe Dumnezeu nu din ntelesuri multe si marginite ale Scripturii si naturii, ci ntr-un mod mai presus de ele, nu mai are nici ea o stare ntiparita de chipuri, ci s-a ridicat la starea fara chipuri, la starea nehotarnicita corespunzatoare Celui nehotarnicit si nesfrsit, pe care-L experiaza. Tema e insistent nfatisata si n scrierea lui Calist Catafygiotul ce urmeaza dupa aceasta.

Fericit barbatul a carui simtire ntelegatoare a nflorit din linistea strabatuta de ratiune si care, asa zicnd, s-a rentors la sine si traieste din insuflarea si nrurirea Duhului.
Aceasta e si ntelegere si simtire, pentru ca intra n atingere cu o realitate plina de sens, pe care o ntelege nu teoretic, nu de la distanta, ci prin contact direct, prin experienta. Simtirea ntelegatoare s-a rentors n ea nsasi, cautnd sa se nteleaga si n acelasi timp sa se experieze pe sine. Adica subiectul care ntelege si ntelegnd experiaza realitatile se rentoarce spre sine nsusi, cautnd sa se nteleaga si sa se experieze pe sine. Dar ntruct el nu mai este obiect ca lucrurile din afara, ci subiect izvortor de nesfrsite ntelegeri si experiente, se sesizeaza pe sine ca indefinit. Prin aceasta a iesit din ngustarile ce i le-au imprimat chipurile si ntelesurile obiectelor. Dar el nu poate persista n experienta caracterului sau indefinit dect daca este tinut n aceasta experienta de o putere mai presus de a sa, de adierea Duhului, subiect si El, dar infinit mai accentuat dect el. n adncurile indefinite ale sinei sale subiectul sesizeaza adierea de sus a Duhului, care l ntareste pe el ca subiect si-l face si mai vadit ca subiect.

Ea este rodul cugetarii sanatoase prin har, cugetare care ndrepteaza simtirile sufletului, ridica mintea si preschimba cu usurinta inima, cnd strabate, zburnd, spre cele dumnezeiesti. Dar ntoarcerea simtirii ntelegatoare la sine, fara linistea dobndita cu stiinta si fara curatia inimii prin har, e mai cu neputinta dect plutirea omului prin vazduh. A avea cu ea pe Dumnezeu n inima si a vedea prin ea pe Dumnezeu, e si usor si folositor. Dar lipsa ea e ca o uitare a lui Dumnezeu, sau fara ea gndirea la Dumnezeu e mai degraba o necunoastere si o nevedere a lui Dumnezeu dect o vedere sau o cunoastere a Lui.
ndata ce cugetarea a strabatut prin cele create la Dumnezeu, ndata ce a zburat n celalalt plan, al misterului personal suprem, s-a ivit simtirea sau experienta ntelegatoare a lui Dumnezeu. Dar experienta misterului dumnezeiesc are loc odata cu scufundarea, prin aceasta experienta ntelegatoare, n sinea proprie indefinita, dar de caracter personal. Pe aceasta o afla plina de infinitul personal dumnezeiesc. Fara simtirea sau experienta ntelegatoare a lui Dumnezeu, gndirea despre Dumnezeu e mai degraba o necunoastere a Lui. Caci e o speculatie de la distanta care nu cunoaste din experienta puterea Lui, ci ramne o simpla notiune goala de continut, sau cu un continut creat, construit de noi, infinit strain de realitatea lui Dumnezeu.

Cel ce a aflat din har aceasta simtire dumnezeiasca, a aflat, s-ar putea spune, pe Dumnezeu. El nu mai are nevoie de cuvinte, stnd lnga Dumnezeu si alegnd mai bine sa liturghiseasca Lui. El mbratiseaza tacerea, mai bine zis, tace chiar fara sa vrea. Duhul lui Dumnezeu locuieste n el. din el rasare iubire, pace si bucurie duhovniceasca. El traieste o viata schimbata fata de cea obisnuita si comuna. Se veseleste de Dumnezeu si ochii lui ntelegatori vad lumina ntelegatoare, inima lui poarta n ea foc. mpreuna cu El este simplitatea, neschimbarea, nesfrsirea si nehotarnicia, nenceputul si vesnicia dumnezeiasca, nsotite de uimire. Lacrimi necontenite izvorasc din ochii lui; si nu mai putin din inima lui curge izvor de apa vie duhovniceasca. Se uneste n chip unitar si n ntregime cu cele cunoscute de aceasta uimire ntelegatoare si e nconjurat de lumina sfesnicului unic si se desfata de

o desfatare mai presus de lume si e plin de entuziasm si de bucurie, minunndu-se si iesindu-si din sine n privirea plina de teama spre Dumnezeu.

Despre frica din dragoste


Cnd dumnezeiescul David, nvatatorul lumii zice: Cei ce iubiti pe Domnul, urti cele rele (Psalmi 96, 10), aceasta nseamna: Cei ce iubiti pe Dumnezeu, temeti-va de Domnul. Fiindca el i vede ca si dupa ce au nceput sa iubeasca pe Dumnezeu, rautatea ncearca sa-i atraga si sa li se strecoare n suflet. De aceea, pe buna dreptate si foarte potrivit, le porunceste celor ce iubesc pe Domnul si au ajuns la aceasta stare, sa fie nca cu luare aminte si sa urasca rautatea. Iar daca nu v-ati nvatat sa o urti, trebuie sa va temeti nca, pentru ca daca n-ar fi aceasta de temut, n-ar fi spus proorocul David celor ce iubesc pe Hristos sa o urasca. Caci, desi bucuria si veselia de Dumnezeu este o stare nalta si dumnezeiasca si cu adevarat plina de har, cel ce o are putnd privi n ea taine mai presus de fire, sufletul nostru este schimbacios prin fire si nu e despartit de lutul pamntesc si cu trupul ce creste din el, ca sa nu se teama totdeauna n lupta lui de consimtirea cu el, ci e njugat, n chip nenteles, cu el si respira oarecum mpreuna cu el vrnd-nevrnd si patimeste mpreuna cu el si se schimba n unele privinte mpreuna cu el prin fire, nct ar putea spune cineva ca nu are stapnire asupra lui. Si trupul i este potrivnic neobosit, cautnd pretutindeni belciuge de care ar putea sa-l apuce pentru a-l rasturna. De aceea, e nevoie de lupta si de rugaciune, din pricina fricii. De cta frica si de cta tremurare are nevoie sufletul ce tinde spre Dumnezeu si de cta luare aminte si rugaciune, las celor cu mai multa simtire dintre ascultatori sa cerceteze si sa deosebeasca. Dar acestea le poate cunoaste numai sufletul care a ajuns la treapta vederii prin harul luminator al Duhului si patimeste cele proprii iubirii dumnezeiesti. Daca Adam ar fi avut frica cuvenita n atta covrsire a darului proorociei si asemanarii cu Dumnezeu de care se bucura, n-ar fi fost biruit cu atta necinste, si nici Samson cel nascut din fagaduinta (Judecatori 13, 3) si purtatorul de Dumnezeu David si multi altii, ntre care si minunatul Solomon. Deci, daca acesti att de mari au avut nevoie de temere, lupta si de luare aminte nsotita de rugaciune, socoteste ct de mult au nevoie de acestea cei ce n-au dobndit darul si lucrarea mai presus de fire a Duhului? Caci ei nu s-au ridicat la dragostea extatica dumnezeiasca si la betia nebuna a vederii frumusetii lui Dumnezeu. De cta frica si cutremur, luare aminte si rugaciune n Hristos Iisus, nsotita de cuget smerit si nencetat, nu au deci nevoie acestia?

n ce fel se apropie omul de contemplarea lui Dumnezeu


Precum miscarea trupului are nevoie de altceva ce nu tine de rnduiala ei, adica de ochi si de altceva mai presus de firea ei, adica de lumina, asa miscarea mintii are nevoie de ochi care sunt deosebiti de rnduiala ei si de lumina ce e mai presus de firea ei. De aceea, nu toata miscarea mintii e dupa cum se cuvine, ci numai cea care se misca, precum s-a zis, prin ochi si prin lumina harului. Iar ochii mintii sunt deschizatura inimii prin credinta. Si lumina e Dumnezeu nsusi, lucrnd prin Duhul n inima. Si

precum lumina simturilor nu misca drept pe cei fara ochi, ci numai pe cel ce vede, asa si lumina ntelegatoare, sau Dumnezeu, nu misca mintea celui ce nu are deschizatura inimii, ci numai pe cel ce o are. Dar, asa cum nici ochii n-ar putea lucra ale lor fara lumina, tot asa nici deschizatura inimii fara Dumnezeu; mai bine zis, inima nici nu se deschide fara Dumnezeu, care lucreaza si e vazut prin ea. Dupa unirea ntelegatoare a inimii prin har, mintea vede n lumina duhovniceasca ce se ntinde n Cel dorit, care este Dumnezeu, iesind cu totul afara din simtire, facndu-se adica fara culoare, fara calitate, fara nchipuiri, scapata de nalucirile celor sensibile. Caci mintea noastra este un vas ce primeste, pe ct i sta n putinta, lumina neapropiata a frumusetii dumnezeiesti. Si e un vas minunat, caci se largeste pe masura Duhului dumnezeiesc ce se revarsa n el. daca revarsarea este mai mare, se face si vasul mai mare; iar daca e mai mica, se face si el mai mic. Si iarasi, prin revarsarea mai mare se face si el mai tare, iar prin cea mai mica se face mai fara putere. Si iarasi, daca se varsa n el mult, devine mai una cu ceea ce se varsa n el si pastreaza mai nevarsat ceea ce a primit; iar daca se varsa n el putin, ndata el se face slab si fara putere si nu poate pastra ceea ce s-a varsat n el.
Este vorba de unirea inimii cu Dumnezeu prin deschizatura ei. Dar ea nu este o unire pur sentimentala, sau prin simturi, ci o unire care e si ntelegere, o unire care produce si ntelegere, nu numai iubire. De aceea toti Parintii cer aducerea mintii n inima. Din inima sau mpreuna cu inima vede mintea pe Dumnezeu, iubindu-L si ntelegndu-L n acelasi timp, sau unindu-se cu El si ntelegnd ce se ntmpla n aceasta unire. Mintea este ca un vas elastic, elastic la nesfrsit. Se poate largi la nesfrsit si se poate micsora pna a nu mai primi nimic. Poate aceasta va fi existenta atrofiata a celui din iad. n acelasi timp cu ct primeste mai multa revarsare de lumina, cu att devine mai tare pentru a o putea sustine. Prin aceasta se lamureste sensul duhovnicesc al sinergiei, al mpreunei lucrari a omului cu Dumnezeu: cu ct mai mult har, cu att mai multa putere n fiinta celui ce primeste si mai mare unitate ntre ea si el.

Si iarasi: primind mai mult, se usureaza; dar daca se ngreuneaza si atrna n jos cnd e gol de ceea ce i se potriveste. Sau: fiind usor, tine mai mult, dect mai putin. I se ntmpla si n alte privinte cu totul dimpotriva cu ceea ce se ntmpla vaselor sensibile, care tin mai usor pe cele mici dect pe cele mai mari. De aceea, socotesc ca si fiul tunetului a spus-o chiar de la nceputul Evangheliei pe care a scris-o: La nceput era Cuvntul si Cuvntul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvntul (Ioan 1, 1). A spus aceasta, ca sa ntinda mintea auzitoare dupa marimea cuvntului si ca prin toata lumina mai mare a lucrului sa-i dea mintii o largime mai mare si sa o faca mai tare si mai n stare sa se ntoarca spre ea nsasi, dar si sa se ntinda dupa marimea glasului, spre cuprinderea vederii lui Dumnezeu si a ct mai marii Lui ntelepciuni. Si, cnd Iisus i spune lui Anania despre Pavel: Vas al alegerii mi este (Fapte 9, 15), aceasta trebuie nteles despre marea putere ntelegatoare a omului dinauntru, prin care a si fost rapit pna la al treilea cer, unde, cum se poate auzi de la el nsusi, a primit cuvinte negraite, pe care nu este cu putinta omului a le spune (II Corinteni 12, 4).

Despre contemplare
Mintea noastra este ca un fel de loc, care primeste lumina aratarii dumnezeiesti, iar nsusirea ei, de care se va vorbi, este minunata, caci se arata patimind cele contrare unui loc trupesc. Pentru ca acest

loc cu ct este mai ntins, cu att primeste un continut mai mare. Dar, mintea dimpotriva, cu ct se strnge si se aduna pe sine, cu att se face mai ncapatoare, iar cnd si-a oprit toata miscarea rationala si ntelegatoare, sau de orice fel, vede pe Dumnezeu mai presus de toata marimea. l vede pe El pe ct ngaduie firea lui ntrupata si creata sa-L vada pe Cel din afara de acestea. l vede nu nchipuindu-si-L n desert, nici trimitnd n sus, ca n vis, socotintele sale, ci prin puterea negraita a Duhului dumnezeiesc. Caci acesta lucreaza n lumina, n inima ce patimeste o prefacere mai presus de fire. Aceasta prefacere primind-o inima prin har, desi mintea doarme si se odihneste, ea vegheaza (Cnt. Cnt. 5, 2). Si mai degraba stie acela ca lucrarea aceea este dumnezeiasca si duhovniceasca, dect ca el este om. Caci are n acea vreme o miscare duhovniceasca nencetata a inimii, izvortoare de viata si, ca urmare, de cele mai multe ori, lacrima cea lina. Lucrarea Duhului face inima sa aiba pace nu numai cu sine, ci si cu toti oamenii. Caci din ea rasare curatie, bucurie, glasuri rugatoare tacute, deschiderea inimii, veselie si desfatare negraata. Cel ce se mpartaseste din ea, ocoleste cu adevarat si nu n chip prefacut, chiar si cu auzul toata placerea trupului, toata bucuria, sau bogatia, sau slava celor din afara si trecatoare. Caci acela a primit toate acestea n chip dumnezeiesc si duhovnicesc, cu inima si cu mintea, nu numai cu rationamentul simplu, si nu se bucura nici numai de lumina aceasta a simturilor, caci prin mprastierea simturilor se ntuneca lumina dumnezeiasca, cunoscuta cu mintea si cu adevarat dulce. De aceea, se foloseste prea putin de aceasta; doar atta ct sa mngie putin pe omul din afara. Dar toate le sufera, toate le rabda (I Corinteni 13, 7), n toate s-a facut neclintit pentru simtirea placuta dinauntru, nascuta din iubirea de vederea dumnezeiasca. Si nu este necaz care sa-l ntristeze, afara doar de pacat. Pentru locul acela, adica pentru mintea n stare de iubire, mult s-a ostenit marele David, aratnd dorinta si osteneala lui, sau cum n-a dat somn ochilor sai, nici odihna tmplelor, pna ce n-a aflat loc Domnului (Psalmi 121, 4-5). Iar nteleptul Solomon ntareste aceasta zicnd: De se va sui duhul celui ce stapneste la inima ta, sa nu-ti lasi locul tau (Ecleziast 10, 4). Dar si Mntuitorul porunceste ucenicilor sai: Sculati-va sa plecam de aici (Marcu 14, 15). Si savrsind Pastele prenchipuirii n foisor, a dat sa se nteleaga acest loc. pentru aceasta socotesc ca fericeste pe cei saraci cu duhul, nsemnnd saracia duhului, sau retragerea mintii de la toate golirea si adunarea ei n ea nsasi. Caci atunci mintea nu numai ca vede mparatia lui Dumnezeu, ci o si patimeste, dobndind o desfatare nemuritoare, n pace.

Despre faptuitor si contemplativ


Vazatorul si rodeste placerea vederii adevarate, ca partea cea buna, deprinznd tacerea si privind pe Iisus. Placerea aceasta faptuitorul nu o cunoaste, ca unul ce n-a gustat-o, ntruct de multe se ngrijeste si se tulbura, cntnd, citind si ostenindu-si trupul. ba si dispretuieste uneori ca obositoare si nefolositoare, silintele care naripeaza ntelegerea spre lucrurile mintii, cele nevazute cu simturile, care aduc prin ndeletnicirea cu ele o placere negraita, iar prin odihnirea n ele, o bucurie de nedescris. El nu ntelege ca buna noastra patimire se odihneste lnga Cuvntul adevarat si de oameni iubitor si fara nici o lipsa al lui Dumnezeu si se naste din vederea Lui. Caci El este atotdesavrsit si nu are nevoie de slujirea noastra. De aceea, El lauda si-o prieste pe Maria care sade

la picioarele Lui, hranindu-se cu contemplarea cuvintelor Lui si trezeste fiinta ei interioara spre ntelegerea lor. Ea nu face la fel ca Marta, caci aceasta se ngrijeste si se tulbura pentru multe, dupa cum spune Cuvntul nsusi. El zice aceasta nu numai ndemnndu-le pe acelea spre ceea ce-i mai nalt, ci nvatndu-i pe toti cei de dupa ele, ca nu numai sa nu mustre ca lenesi pe cei ce voiesc sa se ocupe cu vederea si zabovesc n aceasta, ci sa-i si laude si sa se sileasca sa le urmeze pilda pe ct pot.

Cum vad contemplativii


Contemplativii vad n cele de acum si n cele ce se fac ca ntr-o oglinda si ca ntr-o ghicitura (I Corinteni 13, 12), starea celor viitoare. Iar oglinda, pe de o parte, nu poarta nici o grosime a lucrului aratat n sine, dar pe de alta, ceea ce arata nu e cu totul nimic. Caci, tot cel ce iubeste adevarul va marturisi ca ceea ce se vede n oglinda este un chip foarte clar al unui lucru. Tot asa si cele ce sunt si se fac nu arata vre-o alta grosime sau vreun alt ipostas dect al lor propriu, dar arata totusi chipurile nendoielnice ale lucrurilor adevarate celor ce au primit puterea sa vada si nainteaza fara greseala spre Adevarul nsusi. Cnd deci, auzim pe Pavel zicnd ca prin credinta umblam, nu prin vedere, sa nu socotesti ca vorbeste de credinta care se naste numai din auz, prin cuvntul simplu. Caci altfel, cum ar zice acelasi. Acum cunosc o parte, dar atunci voi cunoaste precum am fost cunoscut (I Corinteni 13, 12); sau Cnd va veni ceea ce e desavrsit, va nceta ceea ce e din parte (I Corinteni 13, 10)? Vezi ca aceeasi cunostinta de acum ne va ajuta sa vedem si n viitor? Deosebirea celei din viitor fata de cea de acum e numai atta, cta e ntre ceea ce e desavrsit si ceea ce e nedesavrsit. Si iarasi, cel ce spune ca acum umblam prin credinta si nu prin vedere n alt loc spune: Asa alerg, dar nu ca unul ce nu vad; lovesc cu pumnul, dar nu ca unul ce bat vazduhul (I Corinteni 9, 26). Le spune aceasta nu facndu-se pe sine nsusi potrivnic celor spuse nainte, ci aratnd cta cunostinta adevarata si sigura avea despre cele viitoare. El cugeta asa pentru ntelesul ndoit al credintei si al vederii. Caci este credinta care ia fiinta prin cuvntul simplu si deci are nevoie de dovedire. Si este o credinta care nu are deloc nevoie de dovedire, sadind o ncredintare ndestulatoare n credincios din unele lucruri vadite. Ea se numeste si credinta ntemeiata ntr-un ipostas. Vei ntelege mai limpede ceea ce spunem, dintr-o pilda: presupune ca-ti spun ca am vazut un om oarecare, mester la tesut, putnd ntipari, prin bataia tesutului la pnza, animale, pasari, chipuri de lei, vulturi, cai, de razboaie si altele de felul acesta. Daca nu le-ai vazut pe acestea tu nsuti, ai nevoie de credinta ca sa consimti la ceea ti s-a spus numai prin cuvnt. Iar daca ti s-ar ntmpla sa vezi nu pe tesator, ci pnza, ai cunoaste ndata, chiar fara sa-ti explice cineva, ca acesta este lucrarea unui om caci nu s-a putut produce prin ea nsasi, nici nu a putut fi tesuta de vreo alta vietuitoare. n acest caz, deci, sufletul va fi cuprins de alta credinta, cu mult deosebita de cea dinti. Tot asa, si ceea ce se nfatiseaza ca chip general pricinuieste credinta. Caci ai vazut un om, sa zicem cu par balai, sau negricios, nalt la trup, ncolo potrivit la toate, la ochi, la culoarea obrajilor, la nas, la buze si n altele, prin care se arata chipul persoanei. Acest chip este al unei persoane (ipostasiat). Daca te-ar ntreba, nsa, cineva cum este fata acelui tesator, pe care nu l-ai vazut, ai spune ca din vederea pnzei ai aflat sigur ca cel ce a facut-o e om cu chipul general al omului, dar ca nu cunosti chipul sau personal (ipostasiat), deoarece nu l-ai vazut tu nsuti. N-ai tagadui ca tesatorul

acestei lucrari bogate este om si ca stii ca este om si ca are chip omenesc. Deci cunosti un chip nepersonal (neipostatic), pe care macar ca nu l-ai vazut, totusi l admiti n general fara sovaire, ca si cnd l-ai vazut. Exista, deci, ca sa repetam cele spuse, o credinta prin auz, primita pe temeiul unui cuvnt simplu, si exista o credinta ntemeiata n ipostas si primita printr-o ncredintare vadita, asa cum este un chip vazut n cineva, ca ntr-un subiect, si n acest caz se numeste ipostasiat, si un chip care nu e n cineva ci se contempla n ratiunea lui generala, genul nefiind precizat prin multe trasaturi deosebitoare. Toti contemplativii sunt stapniti de o credinta ntemeiata n ipostas n acest sens, dar chipul l vad n general, nu n ipostas.
Toata expunerea dinainte a fost o foarte originala caracterizare a credintei prin vedere, cu deosebirea ei de credinta nebazata pe vedere. Credinta din vedere este numita ipostatica, pentru ca ea vine din nsasi realitatea crezuta si ca atare experiata. Ea vine din puterea acelei realitati ipostatice traite, mai precis din prezenta Persoanei dumnezeiesti experiate. Totusi, aceasta credinta nu vede Persoana aceea (ipostasul) nsasi. Sunt propriu-zis trei situatii: credinta din auz, care nu experiaza o lucrare ce vine din Dumnezeu, credinta din experienta lucrarii ce vine din ipostasul Lui; si vederea lui Dumnezeu fata catre fata, n nsasi ipostasul Lui, cnd credinta nceteaza. Aceasta va fi n viata viitoare. Deci propriu-zis sunt doua credinte n viata de aici si o vedere fata catre fata n viata viitoare. Credinta a doua e si ea nu numai credinta, ci si vedere, dar nu pe vederea ipostasului nsusi. Ea stie de chipul general al lui Dumnezeu, dar nu-L vede pe El concret, ci crede n El

Dar daca Dumnezeu n-ar fi un chip inteligibil (nteles cu mintea), cum s-ar numi El frumusete? Deci precum exista o frumusete inteligibila a lui Dumnezeu, dar nu e vazuta n ipostas, ntelege ca exista si un chip inteligibil al Lui, maret, atotsfnt, preaslavit, pricinuind uimire sufletului, umplnd si luminnd cu totul mintea, covrsind-o cu marea si mult felurita Lui, maret, atotsfnt, preaslavit, pricinuind uimire sufletului, umplnd si luminnd cu totul mintea, covrsind-o cu marea si mult felurita Lui stralucire si aducnd n ea ntelegerea lui Dumnezeu. De aceea ntiparindu-se si Manoe, a strigat: Suntem pierduti, femeie! Am vazut pe Dumnezeu (Judecatori 13, 22). Caci tot cel ce se ntipareste de chipul acela, marturiseste ca aceasta este o dovada a ntiparirii lui Dumnezeu. Dar si marele Moise a vazut pe Dumnezeu n acest chip, precum s-a scris: S-a aratat Dumnezeu lui Moise n chip si nu n ghicituri (Numeri 12, 8). Caci, daca ar fi lipsit cu totul n chip vrednic de Dumnezeu, Dumnezeu ar fi cu totul de nevazut (de necunoscut, de nesimtit). Frumusetea este o armonie si chipul un fel de ntocmire statornica.
Chipul este un fel de structura. Bunatatea, atotputernicia, ntelepciunea sunt un fel de structura statornica a lui Dumnezeu, izvorul tuturor structurilor. El poate fi si trait ntr-un anumit fel ca atare.

Iar daca s-ar spune ca Dumnezeu este lipsit de un chip vrednic de El, ar trebui sa se spuna ca e lipsit si de frumusete si cu att mai mult de fata, n care este si chipul si frumusetea. Dar careva dintre prooroci zice: L-am vazut pe El si nu avea nici chip nici frumusete, ci chipul lui lipsea (Isaia 53, 2-3). Aceasta o spune despre dumnezeirea Cuvntului, ntruct atrna pe cruce ca un raufacator, neavnd nici un semn al firii dumnezeiesti. Caci, ct priveste omenescul, desi nu mai are n El frumusete din pricina mortii, totusi e vadit ca avea chipul unui mort.

Dar David l preamareste pe El iarasi ca mpodobit cu frumusete, si nu dupa omenitate, caci adauga: har s-a varsat n buzele Tale, ceea ce e propriu dumnezeirii, ca si frumusetea. Iar de fata lui Dumnezeu, David pomeneste n multe locuri. Aici zice: ntors-ai fata Ta si m-am tulburat, aici se roaga: Sa nu ntorci fata Ta de la mine, sau: ntoarce fata Ta de la pacatele mele, s.a. Deci daca nu e oprit de a se vorbi la Dumnezeu de fata si de frumusete potrivita cu Dumnezeu, care nu sta n figura si nu e n ipostas propriu, e cuvenit sa se vorbeasca si de un chip, care e ed nsusi si fata si frumusete. Pe acesta avndu-l ntiparit n sine si Pavel a spus: Asa alerg, nu fara sa vad nimic; asa lovesc cu pumnii, nu ca batnd aerul (I Corinteni 9, 26). Caci Dumnezeu fara sa fie vazut n Sine, nici mpartasit, totusi n alt nteles se vede si Cel necuprins se cuprinde. De aceea, si David ne cere sa cautam pururi fata Lui, ca avnd noi ntiparirea dumnezeirii, sa ne mpartasim de mult si negrait har si de bucurie si placere dumnezeiasca. Asa zice David catre Dumnezeu despre sine nsusi: Satura-ma-voi, cnd voi vedea slava Ta. Caci, celor ce vad pe Dumnezeu n adevar si n Duh, ncepe sa li se arate mult si nesfrsita slava a luminii fetei dumnezeiesti. Si desfatarea si bucuria izvortoare din ea le este celor ce o patimesc nesecata si, asa zicnd, de nesuportat din pricina covrsirii ei, iar celor ce n-au vazut-o si n-au gustat-o, de nepovestit si de nenteles. Caci daca nici un cuvnt n-ar putea descrie dulceata mierii celor ce n-au gustat-o, ce mestesug ar putea sa lamureasca cele mai presus de minte celor ce nu l-au vazut si nu s-au mpartasit de bucuria s de desfatarea dumnezeiasca din ele? Deci, Sfntul Pavel, avnd credinta n Dumnezeu ntemeiata n ipostas si chipul maret si mai presus de frumusete, dar neipostatic al lui Dumnezeu, a spus ca umblam prin credinta, adica prin cea ntemeiata ntr-un ipostas, dar nu printr-un chip vazut n ipostas; adica prin credinta care nu pricinuieste ndumnezeirea nenascuta. Caci zice Sfntul Maxim:
Numesc ndumnezeire nenascuta iluminarea dumnezeirii prin chipul aflator n ipostas, care nu e facuta, ci se arata n mod nenteles n cei vrednici. Totusi prin chip se vede frumusetea. Despre aceasta frumusete zice Marele Vasile: Ce e mai vrednic de iubit dect frumusetea dumnezeiasca? Frumusetea adevarata, preaiubita si vazuta numai cu mintea curatita e cea din jurul firii dumnezeiesti si fericite. De aceea, si Pavel s-a marturisit pe sine simplu n cuvnt, dar nu n cunostinta, caci era mare n cunostinta, prin care cunostea din parte pe Dumnezeu cel mai presus de ntelegere, n chipul inteligibil vrednic de Dumnezeu. Aceasta cunostinta din parte o avea si Moise, vazatorul de Dumnezeu, care vedea chipul dumnezeiesc cel nevazut n ipostas, si frumusetea Lui. De aceea zice: Daca am cunoscut ca am aflat har la Tine, arata-mi-te ca sa Te cunosc si sa Te vad (Iesirea 33, 13). Deoarece primise odinioara aratarea dumnezeiasca si slava frumusetii, dar nu n ipostas, cere si aceasta, ca unul ce s-a facut mai desavrsit.

Moise vedea si el chipul lui Dumnezeu n frumusetea ce iradia din El si era ncredintat deci despre chipul Lui ipostatic, dar nu-L vedea n ipostas.
Dar Dumnezeu nu a consimtit deoarece aceasta nu e cu putinta nici unui suflet ntelegator si nici unei vederi, nici chiar celei ngeresti, ca una ce ntrece hotarele a toata cunostinta. Moise era vazator de Dumnezeu si vedea pe Dumnezeu n ntuneric, dar nu n ipostas, ci n chip si frumusete inteligibila, fara suportul ipostatic (personal).

Se poate deci rezuma cuprinsul acestei dezvoltari astfel: se vede frumusetea lui Dumnezeu si n acest sens si chipul Lui, dar nu n ipostas; dar vazatorul stie de acesta prin ceea ce vede, prin ceea ce iradiaza din ipostas.
Asa se poate vedea Dumnezeu, cum a spus si Moise si Ilie si, simplu graind, toata ceata atotdumnezeiasca a proorocilor. Deci umbla prin credinta ntemeiata n ipostas, care se naste din cele contemplate n jurul lui Dumnezeu si si ia ntarire din slava ce straluceste din frumusetea fetei Lui si marturia din chipul ntiparit al luminii Lui mai presus de stralucire, si nu prin credinta ce se naste n auz din cuvntul simplu.

Se precizeaza din nou ntelesul credintei ntemeiata ipostatic, att fata de credinta ntemeiata pe auz, ct si fata de vederea ipostasului, sau ipostasurilor dumnezeiesti. Credinta ntemeiata ipostatic e credinta ce se naste din lumina ce iradiaza din Dumnezeu, din slava Lui, care n acest sens se poate numi si chipul Lui, dar care nu e un chip vazut ca ipostas. Acesta din urma ntrece puterea oricarei creaturi de a-L vedea, chiar si a ngerilor. Dar credinta ce se naste din vederea slavei si luminii dumnezeiesti, din cele vazute n jurul lui Dumnezeu, adica din energiile Lui necreate, e deosebita totusi de credinta din auz, pe baza cuvntului simplu. Ea e o experienta a prezentei lui Dumnezeu prin lucrare, dar nu o vedere a fiintei Lui. Daca am reveni la cele trei categorii de cunoastere a tesatorului: cunoasterea lui din auz, din vederea pnzei tesute de el si din vederea lui n persoana, credinta ipostatica e identica cu cunoasterea tesatorului din vederea pnzei lui, dar nu din vederea chipului lui personal, pe cnd cea din auz e identica cu cunoasterea tesatorului din simplu auz; al treilea caz nu este posibil la Dumnezeu. Deosebirea ntre credinta ipostatica si cea a cunoasterii tesatorului din vederea pnzei tesute de el, e ca n pnza nu se vede lucrarea prezenta a tesatorului pe cnd n aceasta credinta se vede nsasi lucrarea prezenta a lui Dumnezeu, slava si lumina ce iradiaza din El. e ca si cum am vedea minile tesatorului lucrnd, dar nu i-am vedea fata.
Iar daca aici umblam prin credinta, ntemeiata n ipostas, si nu prin chipul vazut n suportul sau ipostatic, sau personal (II Corinteni 5, 7), n veacul viitor nu mai e nevoie din credinta. De aceea aici avem credinta ntemeiata n ipostas; si deoarece atunci se va vedea mai limpede chipul preamarit al slavei, aici acest chip se vede mai umbrit. Aici, cum zice Grigorie Cuvntatorul de Dumnezeu, se aduna o ntiparire din altceva ntr-o icoana a adevarului, care nseamna un chip umbrit. Atunci va fi vederea fata catre fata si ncetarea a ceea ce e din parte, prin aratarea a ceea ce e desavrsit (I Corinteni 13, 10). Acum, cum zice fericitul Augustin, vederea din parte a lui Dumnezeu consta n rapirea ntregului suflet rational de iubirea slavei Lui. Caci n aceasta dragoste sufletul se face unitar si priveste n mod unitar ascunsul cel unic si mai presus de toate al lui Dumnezeu. Din chipul, din frumusetea si din fata aceasta se umple de stralucire, se nfrumuseteaza si se lumineaza toata mintea, umplndu-se de stralucire si luminndu-se duhovniceste si mai presus de lume. Prin acestea se simplifica, se nalta si se umple de uimire puterea vazatoare a ei. Dar tot prin acestea se lumineaza sufletul n mod tainic si se umple de desfatare dumnezeiasca si de veselie. Si, ca sa spun pe scurt, prin acestea se slavesc si se ndumnezeiesc cei ce iubesc vederea si auzirea dumnezeirii si se fac prieteni, urmatori si vazatori ai lui Dumnezeu, nca fiind legati cu trupul. De aceea, stravad si oglindesc din parte, printr-o simtire ntelegatoare, fericirea bunatatilor viitoare si starea veacului acela, pe care nici ochiul nu le-a vazut, nici urechea nu le-a auzit, nici inima omului nu le-a ncaput (I Corinteni 2, 9).

Tlcuire la cuvintele: Ierusalimul ce se zideste ca o cetate ai carei partasi se aduna la un loc. caci acolo s-au suit semintiile, semintii ale Domnului, spre marturie lui Israel (Psalmi 121, 2-3)
Ierusalimul se tlcuieste ca loc al pacii si este chip al locului lui Dumnezeu, adica al sufletului ce are n sine pacea cea ntru Hristos. Caci nu orice suflet are n sine pacea cea ntru Hristos si poate primi numele pacii, ci cel care se zideste ca o cetate si are piatra cea din capul unghiului, pe care a asezato Domnul n Sion potrivit fagaduintei, piatra cea de mult pret (Isaia 28, 16). Iar Sionul este vrful arzator al Ierusalimului, care e chipul mintii vazatoare a sufletului, plina de pace. Caci daca ai cauta n alta parte, n-ai putea afla mintea observatoare si privitoare a naltimilor adevarului. Ea nu e dect n inima, care a primit pacea. Ierusalimul este, deci, sufletul care petrece n pacea dumnezeiasca avnd piatra cea din capul unghiului si pietrele pretioase rotunde din Sfintele Scripturi, de care se sfarma fiarele ce se grabesc sa urce n muntele lui Dumnezeu; care are si asfaltul, adica smerenia pe care o produce Duhul Sfnt si care topeste si netezeste nvrtosarea mpietrita a inimii ca focul dumnezeiesc, prefacnd-o n duh zdrobit si umilit; si ape din ploi, date Mntuitorului, care curg din rurile inimii; ba nca si lemnele neputrezite n vederea unirii, ca niste gnduri ale faptuirii adevarate; apoi cuie si sfredelul care pricinuieste frica si sileste spre mplinirea poruncilor dumnezeiesti; dar si

pe Cuvntul dumnezeiesc ca ziditor si pe cei de dupa El, adica pe cei ce crmuiesc cu stiinta primita de la El puterile sufletesti; si, simplu graind, uneltele de zidire, postul si privegherea, cntarea, citirea si celelalte, ca sa spun pe scurt, cte le-am primit de la Cuvntul ntrupat (prin unealta ratiunii), spre nfaptuirea modului virtutii; si frnghia de finic, adica sfintitele legi ale lui Dumnezeu din Scripturi; si lumina cunoscuta cu mintea si soarele mai presus de toata stralucirea si toate cte rasfrng lumina n suflet. Ca sa spunem totul deodata, toate cte se folosesc n chip vazut spre zidirea unei cetati le are n chip dumnezeiesc si duhovnicesc, sufletul. Caci, el este Ierusalimul nteles cu mintea si el se zideste ca o cetate spre locuinta lui Dumnezeu Celui peste toate, Treimii celei fara de nceput si de viata facatoare. Caci a spus: Eu si Tatal vom veni, si locas la el ne vom face, ca si cnd ar zice: l vom face cetate; si cetate cu adevarat minunata, ntinsa la nesfrsit. Dar, poate n-ar fi cu totul nepotrivit sa adaugam la cele spuse si aceasta. Daca voiesti sa cunosti ca a nceput sa umbreasca din pace lumina dumnezeiasca sufletul tau; daca voiesti sa stii ca sufletul tau e un Ierusalim ce se zideste ca o cetate; daca bagi de seama ca partasii lui sunt adunati la un loc, adica toate gndurile si puterile lui s-au adunat mpreuna si voiesc sa fie ntr-o unitate, ca sa nu fie o cetate dezbinata, ci sa-l zideasca n chip unit ca pe o cetate; daca se suie n acest Ierusalim ce se zideste ca o cetate, semintiile Domnului, sau puterile cele mai generale ale sufletului, ajunse dumnezeiesti si naltndu-se duhovniceste si facndu-se ca niste trepte; daca vezi savrsindu-se acestea n tine, sa nu ncetezi sa zidesti astfel mai departe. Adu-ti aminte de turnul dezbinarii si de zidirea lui si de despartirea limbilor (Facerea 11, 1-9) si cunoaste ca nu toata zidirea e buna, chiar daca pare din afara astfel. Vorbind, ndeobste, cei ce au ochi vad doua feluri de zidiri si de trepte. Una ce se face spre bine si spre locas a lui Dumnezeu. Iar semnul ei este ca partasii ei sunt adunati la un loc si semintiile ei sunt semintii ale Domnului ce se nalta n ea, vestind sufletului lucruri mari, minunate si pricinuitoare de pace, de iubire si de sfintenie, si zidindu-l. Iar alta ce se face spre raul si spre pierderea sufletului. Semnul ei nemincinos este mpartirea limbilor spirituale si o cumplita tulburare. Iar sfrsitul e ca se face salas patimilor, cum s-a facut turnul dezbinarii salas serpilor. Ia seama sa nu zidesti turn spiritual de dezbinare, al carui sfrsit e distrugerea si mpartirea limbilor spirituale si tulburare si pieire totala. Exista o pace, mai mult paruta dect adevarata. E cea a trupului care se desfata, care pricinuieste multa grija sufletului, chiar daca pentru o vreme ia nfatisarea prefacuta a linistii. Si exista o pace a simturilor, produsa de nchiderea si de fuga lor de toate, care este urmata de liniste. Dar si aceasta, macar ca e neasemanat mai buna dect cea dinti, e de scurta durata. Caci cnd sufletul e tulburat de gnduri, patimeste ntreg omul, ca si atunci cnd e tulburat trupul. dar exista pacea a treia, mai presus de a simturilor si a trupului. ea consta n linistea puterilor sufletului si a omului dinauntru. Ea vine din purtarea si srguinta cea buna, din rugaciunea mai curata, din plnsul mai dulce, din rostirea cu placere a cuvintelor dumnezeiesti. Dar aceasta nca nu nseamna desavrsirea pacii. Caci precum trmbitasul sau cntaretul la chitara nu poate ramne nencetat la lucrul sau, deoarece, suferind n chip necesar uneori de osteneala minilor si alteori din pricina vreunei neputinte sau a unei mprejurari de boala, trmbitasul nu poate trmbita si cntaretul la chitara nu poate misca totdeauna cu putere coardele,

asa si sufletul care-si crmuieste n chip armonios puterile sufletului, nu ramne totdeauna neschimbat n starea aceasta, ci uneori e stingherit de vreo mnie, strnita cu voie sau fara de voie de ceva, sau de vreo dorinta de schimbare si de trndavie, fiind una dintre fapturi si aflndu-se legat cu grasimea si cu greutatea trupului. Dar cnd primeste prin har prezenta celui nefacut, care a facut toate, si se mpartaseste de Duhul neschimbat si de viata facator, se umple de o viata preschimbata si minunata, pricinuita de Duhul de viata facator si se bucura de o viata mai presus de fire si cu totul neschimbatoare. Si precum viaza datorita puterii de viata facatoare,asa si vede, caci Duhul de viata facator e si lumina. Si se bucura vaznd cele mai presus de fire ale Celui mai presus de fire si se bucura de pacea care ntrece toata mintea, datorita lucrarii de nviorare si luminii mai presus de minte a Celui mai presus de minte si bucuriei tainice de cele vazute. n aceasta pace sufletul nu se schimba ctusi de putin, nici nu sufera de oboseala, nici nu e tulburat de cursele si de uneltirile vrajmasului, ci priveste ntr-o miscare nencetata pe Dumnezeu si cele din jurul Lui, prin puterea si miscarea, ba s-ar putea spune si prin voia lui Dumnezeu si a Duhului neobosit care lucreaza n inima din temelia ei ipostatica, (personala), nu cum si nchipuie unul sau altul, ci cum singur Duhul stie, care cerceteaza si cunoaste adncurile lui Dumnezeu (I Corinteni 2, 10) si nvata pe cei partasi de El, printr-o simtire a sufletului. Deci pna ce ne srguim sa aprindem n noi, printr-o vietuire linistita, harul Duhului si nu-L stingem, si pna ce suntem plini de sfintenia si de pacea negraita si mai presus de fire a lui Dumnezeu n Treime, purtam cu adevarat, precum s-a spus, n smerenie, iubire si rugaciune, pacea trupului si a duhului si a sufletului n chip neobosit. Caci pacea cu osteneala nu e nca pacea desavrsita ci pricinuitoare a celei desavrsite. Cea desavrsita, potrivit celor spuse, se traieste cu totul fara osteneala, n odihna sabatismului desavrsit si a odihnei n Hristos. Nu a cunoscut cineva mai limpede uneltirea, sau, daca trebuie spus altfel, atacul diavolesc personal, dect cel ce a scapat de draci si s-a izbavit pentru o vreme de atacurile lor. Si nimeni nu scapa si nu se izbaveste de ele, cum am spus mai nainte daca n-a dobndit n inima nrurirea si suflarea dumnezeiasca personala. Iar aceasta o naste credinta nsotita de smerenie si de iubirea lucratoare de Dumnezeu si de oameni, prin petrecerea n liniste, mpreuna cu privegherea, prin citirea aici lucratoare, aici vazatoare si deci de Dumnezeu cugetatoare, si prin rugaciune. Iar iubirea lucratoare poate fi numita, cu adevarat, mplinirea, pe ct e cu putinta, a sfintelor porunci ale lui Dumnezeu. Din acestea se naste deci nu numai o ntelegere mai curata si mai stravezie a lui Dumnezeu, ci vine n suflet si cunostinta amanuntita si deosebirea limpede a diavolestilor uneltiri de rele urzitoare. Caci cu ct sunt mai mari nevointele, cu att e mai mare si razboiul dracilor pizmasi porniti cu furie n chip covrsitor si fara rasuflare spre tot felul de chinuiri viclene ale sufletului purtator de Dumnezeu. Asa ca daca n-ar sta aproape cu iubire de oameni Hristos, Mntuitorul poporului sau, si nu s-ar lupta pentru credinciosi, cu adevarat nu s-ar mntui nici un om, chiar daca ar fi sfnt. Numai cei ce au primit simtirea duhovniceasca prin patrunderea cea din har, nteleg pe cei ce n-au dobndit simtirea duhovniceasca, si sunt condusi sufleteste prin sunete limpezi si lamurite spre cele ce se ntmpla. Caci unul ca acesta poate sa le deosebeasca pe toate, dupa Sfntul Pavel, desi el nu e judecat de nimeni altul (I Corinteni 2, 15). Fiindca cei ce sunt astfel, nu numai ca nu vad lipsa Duhului dumnezeiesc, ci si fericesc uneori, din nentelegere, pe cei vrednici mai mult de compatimire, ntruct nu au primit simtirea Duhului prin har, ci sunt purtati mai degraba de duhul lumii si sunt

sufletesti, cum i numeste cuvntul dumnezeiesc (I Corinteni 2, 14). Iar cei duhovnicesti la simtire si aprinsi de focul dumnezeiesc, nu judeca nicidecum lucrurile, cu graba, sau dupa latura vazuta, ca cei multi. Ci dupa adevarul neschimbat si vesnic din ei, fiind nvatati n chip sigur de Duhul de viata facator si luminator, care daruieste celor n care se salasluieste o alta viata dect cea obisnuita, o viata mai presus de fire si o lumina si o cunostinta deosebita de a ochilor celor multi. Asa a fost Iacob Patriarhul, care schimbnd de multe ori locul, a ramas apoi ntr-un unic loc, dar a vazut acolo multe cu ochiul patrunderii si a spus lucruri minunate despre fiii sai (Facerea 49, 1 si 5). Asa a fost Isaia cel mai puternic n cuvnt dintre prooroci. Caci vaznd pe Iisus dus ca o oaie spre junghiere, nu s-a lasat nselat nici de patimirea nici de smerenia lui si de purtarile proprii ei, ci a vazut tainic n acestea, cu ochiul patrunderii, slava Lui, asa cum se cuvine; macar ca l-a vazut pe Iisus lipsit de chip si de frumusete si supus celorlalte patimiri a marturisit totusi dumnezeirea Lui. Asa a fost, ca sa spunem pe scurt, fiecare dintre sfintii prooroci, care credeau cu ntelegere cele duhovnicesti, prin iluminarea Duhului. Cel ce voieste sa cunoasca cu usurinta pe cei ce au n ei duhul lumii, sa-si aduc aminte de ceata carturarilor si fariseilor din Evanghelie, cum se ndeletniceau cu cele parute bune si tineau cu mpatimire la cele aratoase si pofteau cu toata puterea sufletului si prin pasirea si schima cuvioasa sa fie numiti nvatatori si nu urmareau altceva dect sa-si potriveasca un chip la aratare si sa laude cu fatarnicie viata virtuoasa. De aceea vai ce orbire! Pe Iisus Hristos, Fiul cel prea adevarat al lui Dumnezeu Cel peste toate, L-au osndit cu nversunare, din pizma pe care o nastea n ei duhul lumesc, la moarte; au osndit la moarte viata dumnezeiasca si adevarata. Caci daca Duhul Sfnt nu vorbeste n noi, precum s-a spus, din pizma, e vadit ca duhul lumii graieste din pizma si de aceea judeca cu nedreptate si ntru ntunecare. De aceea se vor taia, precum s-a scris, n vremea judecatii de obste a lui Dumnezeu si se vor plnge pe ei nsisi, nu fara dreptate, de starea lor. Caci vor vedea pe Cel pe care L-au strapuns si se vor ntreba cu nedumerire, zicnd: Nu este Acesta Cel pe care L-am socotit ca nimic si nu socoteam viata Lui nebunie? Cum deci a fost rnduit Acesta ntre fiii lui Dumnezeu? (ntelepciunea lui Solomon 5, 4-5). Caci facndu-se de batjocura ntunericul parerii de sine prin duhul lumesc poticnindu-se cumplit, pe drept cuvnt nu au putut sa cunoasca adevarul si sa umble pe urmele Lui, ca cei ce au mintea dreapta si pe Duhul cel luminator. Iar despre cei duhovnicesti Pavel zice: Oare nu stiti ca vom judeca pe ngeri! Cu att mai mult cele trebuincioase vietii. Astfel cel ce are Duhul, pe toate le poate judeca, dar pe acesta, cum zice Domnul, nu-l poate primi lumea, nici vedea. Deci toti cti n-au mbracat, prin simtirea adevarata a sufletului, Duhul cel Sfnt mai presus de ceruri, nici nu-l au pe Acesta lucrnd n ei cele negraite, n taina, si graind cele de nepovestit, sunt vaditi ca avnd duhul lumii. Iar voi, zice Pavel, nu sunteti n trup, ci n Duh, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste n voi. Iar daca cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. Vezi, ca cei ce au Duhul n ei, nu sunt trupesti? Si ca cei ce sunt lipsiti de Acesta, nu numai ca nu pot sa judece drept n cele dumnezeiesti, dar nici nu pot sa fie ai lui Hristos? Iar noi nu am luat duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca sa vedem cele daruite noua de Dumnezeu. ntelegi ca cele dumnezeiesti si adevarul nu le pot cunoaste dect cei ce au primit Duhul lui Dumnezeu? Caci

asa a spus si Domnul: Cnd va veni Acela, Duhul Adevarului, va va conduce pe voi la tot adevarul. Vezi de unde rasare n minte adevarul ntreg, deci si judecata sigura si libera de pacat? De aceea, Duhul Sfnt se numeste Duhul sfatului, Duhul stiintei, al ntelegerii, al ntelepciunii, Duhul stapnitor, Duh drept, Duhul adevarului, iar la Isaia Duhul judecatii. Aceasta pentru ca n El sufletul e dus de-a dreptul spre cele ce trebuie spuse si fiindca, lucrnd El n suflet, acestea toate sunt judecate cum trebuie, dat fiind ca sufletul e partas de El. dar, fara Duhul, toate sunt pline de ntuneric si pustii de adevar. Iar cel pustiu de adevar, va gresi ca urmare si n cele spuse. Acela, ncercnd sa judece, va alege cele mincinoase si nu va nimeri adevarul. Caci nimeni, zice, nu cunoaste cele ale celuilalt, dect Duhul care locuieste n el. Caci Duhul toate le cerceteaza. Daca s-ar putea afla adevarul fara El, Duhul Sfnt nu s-ar mai numi Duhul adevarului, Duhul judecatii si celelalte spuse mai nainte. Deci de va grai cel ce judeca fara Duhul adevarului, va fi sustinatorul minciunii, nascocind ceea ce nu este si, scurt vorbind, va cadea din adevar si se va scoate cu voia de la Dumnezeu si de la slava lui Dumnezeu; si va fi taiat cu dreptate, ca unul ce judeca si se rosteste cu graba n chip potrivnic adevarului, vnznd dreptatea cu nepricepere, ca un alt Iuda. Caci si acela, de trei ori ticalosul, a fost osndit din pricina aceasta, ca a vndut dreptatea si adevarul, cum nu se cuvenea, adica pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Cel trimis de Tatal ca dreptate si care s-a numit El nsusi pe sine adevarul. Fariseu nenorocit si orb, gol de Duhul care lumineaza ochii ntelegatori ai sufletului! Tu te grabesti cu mndrie sa judeci gresit din cele aratate cele dinauntru ale omului, ca si aceia care, vaznd nvieri minunate de morti si mii de semne dumnezeiesti, pe care Iisus, ca Dumnezeu adevarat, le lucra numai cu o ncuviintare, n loc sa-L laude si sa-L preamareasca si sa creada n El, sau suparat si s-au mniat pentru foarte nteleapta si de oameni iubitoare dezlegare a sabatului si pentru ca nu posteau ucenicii Mirelui, nici nu se spalau cu grija. Fariseu nebun si prea lipsit de minte si plin de ntuneric! Voiesti sa ndrepti izvorul ntelepciunii si al harurilor minunate si negraite si, trecnd cu vederea faptele unei asa de mari puteri, vezi pe cele mai nensemnate si facute dupa o judecata nca nenteleasa de tine. Ct de stngaci, de nestiutor si de nesimtit esti! Te poticnesti cum nu trebuie de cele ce nu sunt, cum ar zice cineva, nimic, neminunndu-te dupa cuviinta, de faptele cele prea mari care s-au savrsit, si neslavind si nelaudnd, pe ct se poate, pe cel ce le-a lucrat pe acelea. Apropie-te cu smerenie de Acesta si cere cu sinceritate sa ti se dea motivul dezlegarii acelora care tu socotesti ca au fost trecute cu vederea, contrar obiceiului. Deci, lucrul cel mai rau dintre toate este, pe ct se vede, parerea de sine si viclenia ce urmeaza dupa ea. Unul ca acesta este att de ntunecat, pe ct se socoteste ca stie, si pe att de lipsit de minte pe ct nu-si cunoaste nestiinta. Si iarasi, vai tie, fariseu orb, care nu cercetezi launtrul paharului, de este curat, ci ti nchipui ca e de trebuinta sa nfaptuiesti si sa vezi curatenia din afara si cea vazuta. Nu auzi ce porunceste Hristos, adevarata ntelepciune, despre judecata? Caci El zice: Nu judecati dupa vedere, ci judecati cu judeca cea dreapta. Nu ntelegi ca nu se poate judeca drept, nici rosti judecati drepte dupa ceea ce s-arata? Caci aceasta nseamna dupa vedere. Cum deci tu, nesimtitule, netemndu-te de porunca Tatalui si nentelegnd ca nu ceea ce se vede este omul adevarat si nu din ceea ce se vede trebuie el judecat, te porti fara rusine, n loc sa te ascunzi? Dar e firesc sa faci asa. Caci lipsit de viata adevarata

a luminii, a ntelepciunii, a adevarului si a cunostintei din El si a celorlalte bunatati ce ne vin si ni se mpartasesc din Duhul, nu numai ca nu poti judeca cele ale altora fara greseala, dar nici pe tine nu te poti vedea n ce rau zaci. Scoate, daca ma asculti, brna din ochiul tau, adica parerea de sine din mintea ta, si atunci vei putea stravedea cum se cuvine, caci vei putea trece prin paiul, sau prin pacatul care s-a lipit, dintr-o rapire si uitare, de ochiul aproapelui. Dar pna ce ochiul tau dinauntru nu vede lumina cunoscuta cu mintea, e vadit ca ntunericul e pricinuit de brna aflata n el. De aceea, nu afirma cele ce sunt proprii numai celor luminati, nainte de a te cerceta pe tine cu toata priceperea si nainte de a alunga raul departe de tine. Caci facnd asa, te faci batjocura dracilor si a patimilor nebuniei. De aceea, fapta aceasta e foarte gresita si pornirea spre ea e primejdioasa. Sa graiasca si sa judece, deci, cei izbaviti de Domnul, cum sfatuieste fericitul David: Cei pe care i-a izbavit Domnul din mna vrajmasilor (Psalmi 106, 2), celor cunoscuti cu mintea, si i-a adunat din tari, adica deprinderile patimase si nempacate si mult felurite, unindu-i ntre ei si cu slava Lui. Sa graiasca si sa judece acestia, caci au fost adunati si uniti si luminati, ca unii ce au fost izbaviti si mntuiti. Tu, nsa, pna ce nu esti, precum s-a spus, plin de lumina duhovniceasca, asigura-te cu tacere si sa nu-ti fie frica sa marturisesti ca voiesti mai bine sa nveti si ca nu stii, ceea ce e pricina de mntuire, nu de pierzanie. Caci cum nu te va rusina pe tine Hristos care zice: Eu nu judec pe nimeni? Iar tu ce spui? Eu i judec pe toti. O, ce nestiinta, ca sa nu spun nesimtire! Tatal toata judecata a dat-o Fiului. Fiul a luat de la Tatal lucrarea judecatii. Iar tu de unde o ai, daca nu ti-e data? Oare locuieste Treimea si umbla vadit n tine, potrivit fagaduintei? Oare te vezi pe tine n Dumnezeu Cuvntul si pe Dumnezeu Cuvntul n tine? Sau n Dumnezeu? Oare curg n tine rurile Sfntului Duh, sau izvorasc ele din lumina neapropiata nauntru inimii tale? Sau celelalte cte le lucreaza Dumnezeu n sfintii Lui n chip aratat? Nu mai ai mult pna acolo? Opreste, deci, limba ta de la rau, si buzele tale, ca sa nu vorbeasca viclenie. Cauta, ntreaba pe altii si nvata cu grija de la ei si nu nvata pe altii; si judecat de altii, nu te rosti, nu judeca nicidecum tu nsuti. Trebuie sa fie cineva foarte prost ca sa-si nchipuie ca, orb fiind, poate cerceta cele scrise n carti. Dar e cu mult mai prost cel ce-si nchipuie ca poate cunoaste fara Duhul cel viu, cele ale altuia. Unul ca acesta nu poate cunoaste ntocmai nici ale sale cum sunt. Dar acestea sunt uneltiri si ispite ale diavolului viclean si pizmas si urtor al binelui, pornite n chip vadit mpotriva noastra, pentru ca noi nsine ne-am umplut de viclenie din parerea de sine si neam lasat nduplecati, cum nu se cuvine, sa purcedem a judeca. Prin aceasta el voieste ca, poticnindune cu nepricepere, sa gresim n chip nefericit mpotriva adevarului si n loc sa ne apropiem de el si sa-l cunoastem sa ramnem nefolositi si sa ne facem pricini de sminteala si de vatamare nu numai noua nsine, ci si celor apropiati, si, odata cu aceasta, supusi nfricosatei judecati a lui Dumnezeu. Cunoscnd deci uneltirea diavolului si ascultnd de porunca marelui Pavel, sa nu judecam nainte de vreme, pna ce nu va veni n noi Domnul n Duh, ca sa ne lumineze si sa ne descopere cele adnci, nvatndu-ne fara greseala cunostintele si descoperirile vederilor dumnezeiesti si lucrurilor tainice. Aratndu-ne, astfel, n chip neamagitor, duhovnicesti si purtator de Dumnezeu, mai bine zis dumnezei, ne va calauzi spre slava si ne va restabili n harul stravazator. Atunci vom cunoaste, n chip curat, la ce rau ne duce vointa de a judeca, goliti de harul lui Hristos. Dar tot atunci vom judeca fara greseala ntru dreptate.

Cu adevarat minunat si uimitor lucru este Dumnezeu, Cel ce nu are loc unde sa se odihneasca (Isaia 66, 1), si se odihneste n chip vrednic de Dumnezeu n inima.
Orice fiinta constienta se odihneste numai n iubirea sigura si totala a altei fiinte constiente. De aceea si Dumnezeu afla cea mai placuta odihna n inima omului care-L iubeste n mod sigur si total. Omul poate iubi sigur si total pe Dumnezeu prin inima. Inima este organul si locul iubirii. Iar inima poate iubi la nesfrsit, pentru ca se poate umple de iubirea nesfrsita a lui Dumnezeu, ntorcndu-i-o ca iubire a sa: ale Tale dintru ale Tale. n relatia de iubire a sufletului cu Dumnezeu se mplineste aspiratia omului de a iubi la nesfrsit si de a fi iubit la nesfrsit.

Daca un mparat, chiar pamntesc si marginit n putere, atunci cnd mbratiseaza pe cineva cu iubire si da mna unui nobil, i pricinuieste celui mbratisat multa slava si cinste si adauga, pe drept cuvnt, aceluia mare bucurie, ce se va ntmpla cnd de cel miluit se atinge, n chip vadit, nu un mparat pamntesc, ci Dumnezeu Cel fara de nceput, necreat, Facatorul si Domnul tuturor, Caruia i stau de fata cu frica mii si zeci de mii de ngeri si-I slujesc mii de mii; si se atinge nu simplu ci nlauntrul inimii, ba mai vrtos, si locuieste n el, nu vremelnic, ci vesnic, n asa fel ca se si uneste cu el si-l slaveste si-l ndumnezeieste la culme si-l daruieste, celui ce-L primeste si e cu har daruit, zeci de mii de negraite bunatati? Ct de mare si de negraita slava, cinste si bucurie se va ntipari n el, iar aceasta pentru vesnicie? Cu adevarat minunate si mai presus de minte sunt acestea!

Placerea spirituala
Socotesc ca oricine s-a apropiat de aceste lucruri cu judecata, va spune ca placerea propriu-zisa e ceea ce nu poate fi pus pe seama firii si nu poate fi grait prin cuvnt si ceea ce dainuieste ca o stare ndelungata si umple inima de bucurie si dupa trairea ei; ceea ce e departe de placerea dupa trup, care este idolatra (legata de un chip) si nu e o placere propriu-zisa. Drept aceea, tot cel ce doreste placerea, sa caute placerea ntelegatoare (spirituala), duhovniceasca, curata si care nu se mprastie, si nu va gresi, ci mai degraba se va muta cu usurinta de la cele de pe pamnt la cele ceresti, cu gndirea lui si apoi cu tot sufletul. Caci aceasta este placerea adevarata si propriu-zisa: placerea inimii neurmata de parerea de rau, adevarata placerea a sufletului rational si nemuritor, care ramne vesnic luminoasa, pururi izvortoare, neosndita, si mai degraba vrednica de dorit, fericita si nsotitoare nezgomotoasa a sfintilor din veac, vesnica, blnda, datatoare de ndrazneala, stralucitoare, cu bun chip, evlavioasa, luminoasa, plina de bucurie si lucratoare si dupa aceea. Iar daca te-ai ndulcit duhovniceste cu ea prin cercare, cu siguranta vei consimti cu cele scrise. Iar daca nu, tine deocamdata cele spuse, prin credinta.

Placerea trupeasca
Placerea care nu este spirituala a Duhului, ci a trupului, e gresit sa se numeasca placere. aceasta, odata mplinita, aduce o amara parere de rau si de aceea n chip mincinos este numita placere. Este o placere falsa si straina de sufletul rational. E nerationala, josnica, greoaie, iubitoare de ntuneric,

zgomotoasa, stingheritoare, trecatoare, supusa repede vestejirii. Trupul mbatrnind, aceasta se retrage cu rusine fara sa vrea; e osndita, ticaloseste viata, o face nefolositoare, roaba, apasata de osnda, lacoma la mncare, molesita, fara nadejde, nesocotita, aducnd tristete ntunecata celui ce o lucreaza, dupa savrsire. Daca ai patimit acestea, fara ndoiala cunosti adevarul celor spuse, iar daca te-ai pazit, prin mna lui Dumnezeu, ascultnd cuvintele mele, ca de cuvintele adevarului, sa stii ca vei secera rodul stralucitor al vietii.
Este descrisa toata dezordinea si stricaciunea adusa de placerile inferioare. Parintii socotesc n general ca viata ordonata, care duce la ndumnezeire, este o viata calauzita de ratiune, n unire cu harul, sau n comuniune cu Dumnezeu cel personal, pe cnd patimile care desfigureaza fiinta umana au un caracter nerational, adica egoist. ordinea n fiinta proprie si n societate e tinuta prin ratiune, care ia n considerare armonia dintre toate; dezordinea, descompunerea individuala si sociala este efectul patimilor irationale. Este implicata aici nvatatura despre persoane si lucruri ca ncorporari ale ratiunilor Cuvntului dumnezeiesc, ntre care exista n mod firesc o armonie. Ratiunile gndite ale lucrurilor, corespunznd ratiunilor gndite ale Logosului, sunt ncredintate ratiunii gnditoare, ratiunii-subiect a persoanelor, ca chipuri ale Ratiunii-Subiect, suprem reprezentata de Cuvntul ipostatic, pentru ca aceste persoane sa aiba un continut comun al dialogului ntre ele si cu Logosul. n toate lumineaza Cuvntul dumnezeiesc, sau Ratiunea suprema. Dar lucrurile si ratiunea finita a persoanelor sunt sinteze armonioase ale ratiunilor n starea lor ncorporata. Cnd ratiunea umana gnditoare face un uz rau de aceste sinteze, stricnd armonia n fiinta umana, si ntre persoane si lucruri, se produce o dezordine si o stricaciune generala. Mentinerea n armonie a ratiunilor lucrurilor, a relatiilor fapturilor si urmnd pilda acestui Subiect ntrupat.
Sfntul CASIAN ROMANUL Catre Episcopul Castor Despre cele opt gnduri ale rautatii1 Dupa ce mai nainte am alcatuit cuvntul despre rnduielile chinoviilor, de data aceasta, nadajduind iarasi n rugaciunile Voastre, ne-am apucat a scrie despre cele opt gnduri ale rautatii, adica despre cel al lacomiei pntecelui, al curviei, al iubirii de argint, al mniei, al ntristarii, al trndaviei, al slavei desarte si al mndriei. I. Despre nfrnarea pntecelui . Mai nti deci vom vorbi despre nfrnarea pntecelui, care se mpotriveste mbuibarii pntecelui; apoi despre chipul posturilor si despre felul si cantitatea bucatelor. Iar acestea nu de la noi le vom spune, ci dupa cum le-am primit de la Sfintii Parinti. Acestia n-au lasat un singur canon de postire, nici un singur chip al mpartasirii de bucate, nici aceeasi masura pentru toti. Fiindca nu toti au aceeasi tarie si aceeasi vrsta; apoi si din pricina slabiciunii unora, sau a unei deprinderi mai gingase a trupului, nsa un lucru au rnduit tuturor: sa fuga de mbuibare si de saturarea pntecelui. Iar postirea de fiecare zi au socotit ca este mai folositoare si mai ajutatoare spre curatie, dect cea de trei sau de patru zile, sau dect cea ntinsa pna la o saptamna. Caci zic: cel ce peste masura ntinde postirea, tot peste masura se foloseste adeseori si de hrana. Din pricina aceasta se ntmpla ca uneori, din covrsirea postirii, slabeste trupul si se face mai trndav spre slujbele cele duhovnicesti; iar alteori, prin prisosul mncarii, se ngreuiaza si face sa se nasca n suflet nepasare si molesire. Au cercat Parintii si aceea ca nu tuturor le este potrivita mncarea verdeturilor sau a legumelor si nici posmagul nu-1 pot folosi ca hrana toti. Si au zis Parintii ca unul mncnd doua litre de pine e nca flamnd, iar altul mncnd o litra, sau sase uncii, se satura. (Uncia este uncia romana: 27 gr. 165 mlgr.). Deci, precum am zis mai nainte, le-a dat tuturor o singura regula pentru nfrnare: sa nu se amageasca nimeni cu saturarea pntecelui si sa nu se lase furat de placerea gtlejului. Pentru ca nu numai deosebirea felurilor, ci si marimea cantitatii mncarurilor face sa se aprinza sagetile curviei. Caci cu orice fel de hrana de se va umplea pntecele, naste samnta desfrnarii; asemenea nu numai aburii vinului fac mintea sa se mbete, ci si saturarea de apa, precum si prisosul a orice fel de hrana o moleseste si o face somnoroasa. n Sodoma nu aburii vinului, sau ai bucatelor felurite au

adus prapadul, ci mbuibarea cu pine, cum zice Prorocul. Slabiciunea trupului nu dauneaza curatiei inimii, cnd dam trupului nu ceea ce voieste placerea, ci ceea ce cere slabiciunea. De bucate numai att sa ne slujim, ct sa traim, nu ca sa ne facem robi pornirilor poftei. Primirea hranei cu masura si cu socoteala, da trupului sanatatea, nu i ia sfintenia. Regula nfrnarii si canonul asezat de Parinti, acesta este: Cel ce se mpartaseste de vreo hrana sa se departeze de ea pna mai are nca pofta si sa nu astepte sa se sature. Iar Apostolul zicnd: "Grija trupului sa nu o faceti spre pofte", n-a oprit chivernisirea cea trebuincioasa a vietii, ci grija cea iubitoare de placeri. De altfel pentru curatia desavrsita a sufletului nu ajunge numai retinerea de la bucate, daca nu se adauga la ea si celelalte virtuti. De aceea smerenia prin ascultarea cu lucrul si prin ostenirea trupului mari foloase aduce, nfrnarea de la iubirea de argint calauzeste sufletul spre curatie, cnd nseamna nu numai lipsa banilor, ci si lipsa poftei de-a-i avea. Retinerea de la mnie, de la ntristare, de la slava desarta si mndrie, nfaptuieste curatia ntreaga a sufletului. Iar curatia partiala a sufletului, cea a neprihanirii adeca, o nfaptuiesc n chip deosebit nfrnarea si postul. Caci este cu neputinta ca cel ce si-a saturat stomacul sa se poata lupta n cuget cu dracul curviei. Iata de ce lupta noastra cea dinti trebuie sa ne fie nfrnarea stomacului si supunerea trupului nu numai prin post, ci si prin priveghere, osteneala si cetiri; apoi aducerea inimii la frica de iad si la dorul dupa mparatia cerurilor. II. Despre duhul curviei si al poftei trupesti A doua lupta o avem mpotriva duhului curviei si al poftei trupesti. Pofta aceasta ncepe sa supere pe om de la cea dinti vrsta. Mare si cumplit razboi este acesta si lupta ndoita cere. Caci acest razboi este ndoit, aflnduse si n suflet si n trup. De aceea trebuie sa dam lupta din doua parti mpotriva lui. Prin urmare nu ajunge numai postul trupesc pentru dobndirea desavrsitei neprihaniri si adevaratei curatii, de nu se va adauga si zdrobirea inimii si rugaciunea ntinsa catre Dumnezeu si cetirea deasa a Scripturilor si osteneala si lucrul minilor, care abia mpreuna pot sa opreasca cele neastmparate ale sufletului si sa-1 aduca napoi de la nalucirile cele de rusine. Mai nainte de toate nsa, foloseste smerenia sufletului, fara de care nu va putea birui nimeni, nici curvia, nici celelalte patimi. Deci de la nceput trebuie pazita inima cu toata strajuirea de gndurile murdare, "Caci dintru aceasta purced, dupa cuvntul Domnului, gnduri rele, ucideri, preacurvii, curvii" si celelalte. Deoarece si postul ni s-a rnduit de fapt nu numai spre chinuirea trupului, ci si spre trezvia mintii, ca nu cumva, ntunecndu-se de multimea bucatelor, sa nu fie n stare sa se pazeasca de gnduri. Deci nu trebuie pusa toata stradania numai n postul cel trupesc, ci si n meditatie duhovniceasca, fara de care e cu neputinta sa urcam la naltimea neprihanirii si curatiei adevarate. Se cuvine asadar, dupa cuvntul Domnului, "sa curatim mai nti partea cea dinlauntru a paharului si a blidului, ca sa se faca si cea din afara curata". De aceea sa ne srguim, cum zice Apostolul, "a ne lupta dupa lege si a lua cununa" dupa ce am biruit duhul cel necurat al curviei, bizuindu-ne nu n puterea si nevointa noastra, ci n ajutorul Stapnului nostru Dumnezeu. Caci dracul acesta nu nceteaza de a razboi pe om, pna nu va crede omul cu adevarat ca nu prin straduinta si nici prin osteneala sa, ci prin acoperemntul si ajutorul lui Dumnezeu se izbaveste de boala aceasta si se ridica la naltimea curatiei. Fiindca lucrul acesta este mai presus de fire si cel ce a calcat ntartarile trupului si placerile lui ajunge ntr-un chip oarecare afara din trup. De aceea este cu neputinta omului (ca sa zic asa) sa zboare cu aripile proprii la aceasta nalta si cereasca cununa a sfinteniei si sa se faca urmator ngerilor, de nu-1 va ridica de la pamnt si din noroi harul lui Dumnezeu. Caci prin nici o alta virtute nu se aseamana oamenii cei legati cu trupul mai mult cu ngerii cei netrupesti, dect prin neprihanire. Printr-aceasta, nca pe pamnt fiind si petrecnd, au, dupa cum zice Apostolul, petrecerea n ceruri. Iar semnul ca au dobndit desavrsit aceasta virtute, l avem n aceea ca sufletul chiar si n vremea somnului nu ia seama la nici un chip al nalucirii de rusine. Caci desi nu se socoteste pacat o miscare ca aceasta, totusi ea arata ca sufletul boleste nca si nu s-a izbavit de patima. Si de aceea trebuie sa credem ca nalucirile cele de rusine ce ni se ntmpla n somn, sunt o dovada a trndaviei noastre de pna aci si a neputintei ce se afla n noi, fiindca scurgerea ce ni se ntmpla n vremea somnului face aratata boala ce sade tainuita n ascunzisurile sufletului. De aceea si Doctorul sufletelor noastre a pus doctoria n ascunzisurile sufletului, unde stie ca stau si pricinile boalei, zicnd: "Cel ce cauta la muiere spre a o pofti pe dnsa, a si preacurvit cu ea ntru inima sa". Prin aceasta a ndreptat nu att ochii cei curiosi si desfrnati, ct sufletul cel asezat nauntru, care foloseste rau ochii cei dati de Dumnezeu spre bine. De aceea si cuvntul ntelepciunii nu zice: "Cu toata strajuirea pazeste ochii tai", ci: "Cu toata strajuirea pazeste inima ta"3, aplicnd leacul strajuirii mai ales aceleia care foloseste ochii spre ceea ce voieste. Asadar aceasta sa fie paza cea dinti a curatiei noastre: de nu va veni n cuget amintirea vreunei femei, rasarita prin diavoleasca viclenie, bunaoara a maicii, sau a surorii, sau a altor femei cucernice ndata sa o alungam din inima noastra, ca nu cumva, zabovind mult la aceasta amintire, amagitorul celor neiscusiti sa

rostogoleasca cugetul de la aceste fete la naluciri rusinoase si vatamatoare. De aceea si porunca data de Dumnezeu primului om ne cere sa pazim capul sarpelui1, adica nceputul gndului vatamator prin care acela ncearca sa se serpuiasca n sufletul nostru, ca nu cumva prin primirea capului, care este prima rasarire a gndului, sa primim si celalalt trup al sarpelui, adica nvoirea cu placerea si prin aceasta sa duca apoi cugetul la fapta nengaduita. Ci trebuie, precum este scris: "n dimineti sa ucidem pe toti pacatosii pamntului",2 adica prin lumina cunostintei sa deosebim si sa nimicim toate gndurile pacatoase de pe pamnt, care este inima noastra, dupa nvatatura Domnului; si pna ce sunt nca prunci, fiii Vavilonului, adica gndurile viclene, sa-i ucidem, zdrobindu-i de piatra3, care este Hristos. Caci de se vor face barbati prin nvoirea noastra, nu fara mare suspin si grea osteneala vor fi biruiti. Dar pe lnga cele zise din dumnezeiasca Scriptura, bine este sa pomenim si cuvinte de ale Sfintilor Parinti. Astfel Sfntul Vasile, episcopul Cezareei Capadociei, zice: "Nici muere nu cunosc, nici feciorelnic nu sunt". El stia ca darul fecioriei nu se dobndeste numai prin departarea cea trupeasca de muere, ci si prin sfintenia si curatia sufletului, care se cstiga prin frica lui Dumnezeu. Mai zic Parintii si aceea ca nu putem cstiga desavrsit virtutea curatiei, de nu vom dobndi mai nti n inima noastra adevarata smerenie a cugetului; nici de cunostinta adevarata nu ne putem nvrednici, cta vreme patima curviei zaboveste n ascunzisurile sufletului. Dar ca sa desavrsim ntelesul neprihanirii, vom mai pomeni de un cuvnt al Apostolului si vom pune capat cuvntului: "Cautati pacea cu toata lumea si sfintirea, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul"1. Ca despre aceasta graieste, se vede din cele ce adauga, zicnd: "Sa nu fie cineva curvar sau lumet ca Esau".2 Pe ct este asadar de cereasca si de ngereasca virtutea sfinteniei, pe att este de razboita cu mai mari bntuieli de potrivnici. De aceea suntem datori sa ne nevoim nu numai cu nfrnarea trupului, ci si cu zdrobirea inimii si cu rugaciuni dese mpreunate cu suspine, ca sa stingem cuptorul trupului nostru, pe care mparatul Vavilonului l aprinde n fiecare zi prin attarile poftei, cu roua venirii Sfntului Duh. Pe lnga acestea, arma foarte tare pentru acest razboi avem privegherea cea dupa Dumnezeu. Caci precum paza zilei pregateste sfintenia noptii, asa si privegherea din vremea noptii deschide sufletului calea catre curatia zilei. III. Despre iubirea de argint A treia lupta o avem mpotriva duhului iubirii de argint. Razboiul acesta este strain si ne vine din afara firii, folosind necredinta monahului. De fapt attarile celorlalte patimi, adica a mniei si a poftei, si iau prilejurile dintrup si si au oarecum nceputul n rasadul firii, de la nastere. De aceea sunt biruite abia dupa vreme ndelungata. Boala iubirii de argint nsa, venind din afara, se poate taia mai usor, daca este silinta si luare aminte. Dar de nu e bagata n seama, se face mai pierzatoare dect celelalte patimi si mai cu anevoie de nfrnt. Caci e "radacina tuturor rautatilor",3 dupa Apostolul. Sa bagam numai de seama: mboldirile cele firesti ale trupului se vad nu numai la copii, n care nu este nca cunostinta binelui si a rului, ci si la pruncii cei prea mici si sugaci care nici urma de placere nu au n ei, nsa mboldirea fireasca arata ca o au. De asemenea observam la prunci si acul mniei, cnd i vedem porniti asupra celui ce i-au nacajit. Iar acestea le zic, nu ocarnd firea ca pricina a pacatului (sa nu fie), ci ca sa arat ca mnia si pofta au fost mpreunate cu firea omului de catre nsusi Ziditorul cu un scop bun, dar prin trndavie aluneca din cele firesti ale trupului n cele afara de fire. De fapt mboldirea trupului a fost lasata de Ziditorul spre nasterea de prunci si spre continuarea neamului omenesc prin coborre unii de la altii, nu spre curvie. Asemenea si imboldul mniei s-a semanat n noi spre mntuire, ca sa ne mniem asupra pacatului, nu ca sa ne nfuriem asupra aproapelui. Prin urmare nu firea n sine e pacatoasa, chiar daca o folosim noi rau. Sau vom nvinovati pe Ziditor? Oare cel ce a dat fierul spre o ntrebuintare necesara si folositoare e vinovat, daca cel ce 1-a primit l foloseste pentru ucidere? Am spus acestea, vrnd sa aratam ca patima iubirii de argint nu~si are pricina n cele firesti, ci numai n voia libera cea foarte rea si stricata. Boala aceasta cnd gaseste sufletul caldicel si necredincios, la nceputul lepadarii de lume, strecoara ntr-nsul niscai pricini ndreptatite si la parere binecuvntate ca sa opreasca ceva din cele ce le are. Ea i zugraveste monahului n cuget batrnete lungi si slabiciune trupeasca si-i sopteste ca cele primite de la chinovie nu i-ar ajunge spre mngiere, nu mai zic cnd este bolnav, dar nici macar cnd este sanatos; apoi ca nu se poarta acolo grija de bolnavi, ci sunt foarte parasiti si ca de na va avea ceva aur pus de o parte va muri n mizerie. Mai apoi i strecoara n minte gndul ca nici nu va putea ramne multa vreme n manastire, din pricina greutatii ndatoririlor si a supravegherii amanuntite a Parintelui. Iar dupa ce cu astfel de gnduri i amageste mintea, ca sa-si opreasca macar un banisor, l ndupleca vrajmasul sa nvete si vreun lucru de mna de care sa nu stie Avva, din care si va putea spori argintul pe care l rvneste. Pe urma l nseala ticalosul cu nadejdi ascunse, zugravindu-i n minte cstigul ce-1 va avea din lucrul minilor si apoi traiul fara griji. Si asa, dndu-se cu totul grijii cstigului, nu mai ia aminte la nimic din cele protivnice, nici chiar la ntunerecul deznadejdii, care l cuprinde n caz ca nu are parte de cstig; ci precum altora li se face Dumnezeu stomacul, asa si acestuia aurul. De aceea si fericitul Apostol, cunoscnd aceasta, a numit iubirea de argint, nu numai "radacina tuturor rautatilor", ci si "nchinare la idoli". Sa luam seama deci, la cta rautate traste boala aceasta pe om, daca

l mpinge si la slujirea la idoli. Caci dupa ce si-a departat iubitorul de argint mintea de la dragostea lui Dumnezeu, iubeste idolii oamenilor scobiti n aur. ntunecat de aceste gnduri si sporind la si mai mult rau, monahul nu mai poate avea nici o ascultare, ci se razvrateste, sufere, crteste la orice lucru, raspunde mpotriva si nemaipazind nici o evlavie, se duce ca un cal nesupus n prapastie. Nu se multumeste cu hrana cea de toate zilele si striga pe fata ca nu mai poate sa rabde acestea la nesfrsit. Spune ca Dumnezeu nu e numai acolo si nu si-a ncuiat mntuirea sa numai n Manastirea aceea; si ca de nu se va duce de acolo se va pierde. Banii cei pusi de o parte, dnd ajutor socotintii acesteia stricate, l sustin ca niste aripi sa cugete la iesirea din manastire, sa raspunda aspru si cu mndrie la toate poruncile si sa se socoata pe sine ca pe un strain din afara. Orice ar vedea n Manastire ca ar avea trebuinta de ndreptare, nu baga n seama, ci trece cu vederea, daca nu defaima si huleste toate cte se fac. Cauta apoi pricini pentru care sa se poata mnia sau ntrista, ca sa nu para usuratec, iesind fara pricina din Manastire. Iar daca poate scoate si pe altul din Manastire, amagindu-1 cu soapte si vorbe desarte, nu se da ndarat sa o faca, vrnd sa aiba un mpreuna lucrator la fapta sa cea rea. Si asa aprinzndu-se de focul banilor sai, iubitorul de argint nu se va putea linisti niciodata n Manastire, nici nu va putea sa traiasca sub ascultare. Iar cnd dracul l va rapi ca un lup din staul si, despartindu-1 de turma, l va lua spre mncare, atunci lucrarile rnduite pentru anumite ceasuri n chinovie, pe care i era greu sa le mplineasca, l va face vrajmasul sa le mplineasca n chilie zi si noapte cu multa rvna; nu-1 va slobozi nsa sa pazeasca chipul rugaciunilor, nici rnduiala posturilor; nici canonul privegherilor. Ci, dupa ce 1-a legat cu turbarea iubirii de argint, toata srguinta l ndupleca sa o aiba numai spre lucrul minilor. Trei sunt felurile boalei acesteia, pe care le opresc deopotriva att dumnezeiestile Scripturi, ct si nvataturile Parintilor. Primul e cel care face pe monahi sa agoniseasca si sa adune cele ce nu le aveau n lume; al doilea e cel care face pe cei ce s-au lepadat de avutii sa se caiasca, punndu-le n minte gndul sa caute cele pe care leau daruit lui Dumnezeu; n sfrsit al treilea e cel care, legnd de la nceput pe monah de necredinta si moleseala, nu-1 lasa sa izbaveasca desavrsit de lucrurile lumii, ci i pune n minte frica de saracie si nencredere n purtarea de grija a lui Dumnezeu, ndemnndu-1 sa calce fagaduintele pe care le-a facut cnd s-a lepadat de lume. Pildele tuturor acestor trei feluri precum am zis, le-am gasit osndite n dumnezeiasca Scriptura. Asa Ghiezi, voind sa dobndeasca banii pe care nu-i avea nainte, s-a lipsit de darul proorociei, pe care nvatatorul sau voia sa i-1 lase drept mostenire si n loc de binecuvntare a mostenit lepra vesnica prin blestemul Proorocului.1 Iuda, voind sa recapete banii, de care mai-nainte se lepadase urmnd lui Hristos, a cazut nu numai din ceata ucenicilor, alunecnd spre vnzarea Stapnului, ci si viata cea trupeasca a sa prin silnica moarte a sfrsit-o2. Iar Anania si Salira, oprind o parte din pretul vnzarii, se pedepsesc cu moartea prin gura apostoleasca3. Marele Moise porunceste si el n a "Doua lege", n chip tainic, celor ce fagaduiesc sa se lepede de lume, dar de frica necredintei se tin iarasi de lucrurile pamntesti: "De este cineva fricos si-i tremura inima de teama, sa nu iasa la razboi, ci sa se ntoarca acasa, ca nu cumva cu frica lui sa sperie si inimile fratilor sai"4. Poate fi ceva mai ntemeiat si mai lamurit dect aceasta marturie? Oare nu nvatam din aceasta cei ce ne lepadam de lume, sa ne lepadam desavrsit si asa sa iesim la razboi, ca nu cumva punnd nceput slabanog si stricat, sa ntoarcem si pe ceilalti de la desavrsirea evanghelica, semannd temere ntr-nsii? Chiar si cuvntul bine zis n Scripturi: "ca mai bine este a da dect a lua",5 l tlcuiesc rau acestia, fortndu-1 si schimbndu-i ntelesul, ca sa potriveasca cu ratacirea si cu pofta lor de argint. De asemenea nvatatura Domnului care zice: "Daca vrei sa fii desavrsit, vinde-ti averile tale si le da saracilor si vei avea comoara n ceruri; si venind urmeaza-mi Mie".6 El chibzuiesc ca dect sa fii sarac mai fericit lucru este a stapni peste o bogatie proprie si din prisosul ei a da si celor ce au lipsa. Sa stie nsa unii ca acestia ca nca nu s-au lepadat de lume, nici n-au ajuns la desavrsirea monahiceasca, cta vreme se rusineaza de Hristos si nu iau asupra lor saracia Apostolului, ca prin lucrul minilor sa-si slujeasca lor si celor ce au trebuinta, spre a mplini fagaduinta calugareasca si a fi ncununati cu Apostolul, ca unii cari, dupa ce si-au risipit vechea bogatie, lupta ca Pavel lupta cea buna n foame si n sete, n ger si fara haine1. Caci daca Apostolul ar fi stiut ca pentru desavrsire mai de trebuinta este vechea bogatie, nu si-ar fi dispretuit starea sa de cinste, caci zice despre sine ca a fost om de vaza si cetatean roman2. Asemenea si cei din Ierusalim, care si vindeau casele si tarinile si puneau pretul la picioarele Apostolilor3, n-ar fi facut aceasta, daca ar fi stiut ca Apostolii tin de lucru mai fericit si mai chibzuit ca fiecare sa se hraneasca din banii sai si nu din osteneala proprie si din ceea ce aduc neamurile. nca mai lamurit nvata despre acestea acelasi Apostol n cele ce scrie Romanilor, cnd zice: "Iar acum merg la Ierusalim ca sa slujesc Sfintilor, ca a binevoit Macedonia si Ahaia sa faca o strngere de ajutoare pentru cei lipsiti dintre Sfintii din Ierusalim. Ca au binevoit, dar le sunt si datori".4 Dar si el nsusi, fiind adesea pus n lanturi si n nchisori si ostenit de calatorii, sau

mpiedecat de acestea sa-si cstige hrana din lucrul manilor sale, precum obisnuia, spune ca primit-o de la fratii din Macedonia, care au venit la el: "Si lipsa mea au mplinit-o fratii cei ce au venit din Macedonia"5. Iar Filipenilor le scrie: "Si voi Filipenilor stiti ca iesind eu din Macedonia, nici o biserica nu s-a unit cu mine cnd a fost vorba de dat si luat, dect voi singuri. Ca si n Thesalonic odata si de doua ori mi-ati trimis cele de trebuinta"1. Asadar, dupa parerea iubitorilor de argint, sunt mai fericiti dect Apostolul si acestia, fiindca i-au dat din averile lor si lui cele de trebuinta. Dar nu va cuteza nimeni sa zica aceasta, daca nu cumva a ajuns la cea mai de pe urma nebunie a mintii. Deci daca vrem sa urmam poruncii evanghelice si ntregii Biserici celei dintru nceput, ntemeiata pe temelia Apostolilor, sa nu ne luam dupa socotintele noastre, nici sa ntelegem rau cele zise bine. Ci, lepadnd parerea noastra cea molesita si necredincioasa, sa primim ntelesul cel adevarat al Evangheliei. Caci numai asa vom putea urma Parintilor si nu ne vom desparti niciodata de stiinta vietii de obste, ci ne vom lepada cu adevarat de lumea aceasta: Bine este deci sa ne amintim si aci de cuvntul unui Sfnt, care spune ca Sfntul Vasile cel Mare ar fi zis unui senator, care se lepadase fara hotarre de lume si mai tinea ceva din banii sai, un cuvnt ca acesta: "Si pe senator l-ai pierdut si nici pe monah nu l-ai facut!" Trebuie asadar sa taiem cu toata srguinta din sufletul nostru "radacina tuturor rautatilor", care este iubirea de argint, stiind sigur ca de ramne radacina, lesne cresc ramurile. Iar virtutea aceasta anevoie se dobndeste nepetrecnd n viata de obste, caci numai n ea nu avem sa purtam de grija nici macar de trebuintele cele mai necesare. Deci avnd naintea ochilor osnda lui Anania si a Safirei, sa ne nfricosam a ne lasa ceva noua din averea noastra veche. Asemenea, temndu-ne de pilda lui Ghiezi, a celui ce pentru iubirea de argint a fost dat leprei vesnice, sa ne ferim de-a aduna pentru noi banii pe care nici n lume nu i-am avut. Gndindu-ne apoi la sfrsitul lui Iuda cel ce s-a spnzurat, sa ne temem a lua ceva din cele de care ne-am lepadat, dispretuindu-le. Iar peste acestea toate, sa avem de-a pururi naintea ochilor moartea fara de veste, ca nu cumva n ceasul n care nu asteptam, sa vie Domnul nostru si sa afle constiinta noastra ntinata cu iubirea de argint. Caci ne va zice atunci cele ce n Evanghelie au fost spuse bogatului aceluia: "Nebune, ntr-aceasta noapte voi cere sufletul tau, iar cele ce ai adunat ale cui vor fi?"1 IV. Despre mnie A patra lupta o avem mpotriva duhului mniei. Si cta trebuinta este sa taiem, cu ajutorul lui Dumnezeu veninul cel purtator de moarte al duhului acestuia, din adncul sufletului nostru! Caci mocnind acesta tainuit n inima noastra si orbind cu turburari ntunecate ochii inimii, nu putem dobndi puterea de-a deosebi cele ce ne sunt de folos, nici patrunderea cunostintei duhovnicesti. De asemenea nu putem pazi desavrsirea statului bun si nu ne putem face partasi vietii adevarate, iar mintea noastra nu va ajunge n stare sa priveasca lumina dumnezeiasca. "Caci s-a turburat, zice, de mnie ochiul meu".2 Dar nu ne vom face partasi nici de ntelepciunea dumnezeiasca, chiar daca am fi socotiti de toti fratii ntelepti. Fiindca s-a scris: "Mnia n snul celor fara de minte salasluieste"3. Dar nu putem dobndi nici sfaturile mntuitoare ale dreptei socoteli, chiar daca ne socotesc oamenii cuminti. Caci scris este: "Mnia si pe cei cuminti i pierde:1 Nu vom putea tine nici cumpana dreptatii cu inima treaza, caci scris este: "Mnia barbatului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu"2. Nici podoaba si chipul cel bun nu-1 putem dobndi, cu toate ca ne lauda toti, caci iarasi scrie: "Barbatul mnios nu este cu bun chip"3. Drept aceea cel ce vrea sa vie la desavrsire si pofteste sa lupte lupta cea duhovniceasca dupa lege, strain sa fie de toata mnia si iutimea. Iata ce porunceste vasul alegerii: "Toata amaraciunea si iutimea si mnia si strigarea si hula sa se ridice de la voi, dimpreuna cu toata rautatea"4. Iar cnd a zis "toata", nu ne-a mai lasat nici o pricina pentru care mnia sa fie trebuincioasa sau ndreptatita. Deci cel ce vrea sa ndrepte pe fratele sau cnd greseste, sau sa-1 certe, sa se sileasca a se pazi pe sine netulburat, ca nu cumva vrnd pe altul sa tamaduiasca, sa atraga boala asupra sa si sa auda cuvntul Evangheliei: "Doctore, vindeca-te pe tine nsuti", sau: "Ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, iar brna din ochiul tau n-o cunosti"5. Din orice fel de pricina ar clocoti mnia n noi, ea ne orbeste ochii sufletului si nu-1 lasa sa vada Soarele Dreptatii. Caci precum fie ca punem pe ochi foite de aur, fie de plumb, la fel mpiedecam puterea vazatoare, si scumpetea foitei de aur nu aduce nici o deosebire orbirii, tot asa din orice pricina s-ar aprinde mnia, fie ea, zicese, ntemeiata sau nentemeiata, la fel ntuneca puterea vazatoare. Numai atunci ntrebuintam mnia potrivit cu firea, cnd o pornim mpotriva gndurilor patimase si iubitoare de placeri. Asa ne nvata Proorocul zicnd: "Mniati-va si nu pacatuiti";6 adica aprindeti mnia asupra patimilor voastre si asupra gndurilor rele si nu pacatuiti savrsind cele puse de ele n minte. Acest nteles l arata limpede cuvntul urmator: "... pentru cele ce ziceti ntru inimile voastre, n asternuturile voastre va pocaiti"1; adica atunci cnd vin n inima voastra gndurile cele rele scoate-ti-le afara cu mnie, iar dupa ce le veti fi scos, aflndu-va ca

pe un pat al linistei sufletului, pocaiti-va. mpreuna cu acesta glasuieste si fericitul Pavel, folosindu-se de cuvntul lui si adaugnd: "Soarele sa nu apuna peste mnia voastra, nici sa dati loc diavolului";2 adica sa nu faceti pe Hristos, Soarele Dreptatii, sa apuna pentru inimile voastre, din pricina ca-1 mniati prin nvoirea cu gndurile rele, ca apoi, prin departarea Lui, sa afle diavolul loc de sedere n voi. Despre Soarele acesta si Dumnezeu zice prin Proorocul: "Iata celor ce se tem de numele Meu, va rasari soarele dreptatii si tamaduire va fi n aripile lui". Iar de vom lua cele zise dupa litera, nici pna la apusul soarelui nu ni se ngaduie sa tinem mnia. Ce vom zice deci despre aceia cari, n salbaticia si turbarea dispozitiei lor patimase, tin mnia nu numai pna la apusul soarelui, ci, ntinznd-o peste multe zile, tac unii fata de altii si n-o mai scot afara cu cuvntul, ci prin tacere si sporesc veninul tinerii de minte a rului spre pierzarea lor. Ei nu stiu ca trebuie sa fuga nu numai de mnia cea cu fapta, ci si de cea din cuget, ca nu cumva, nnegrindu-li-se mintea de ntunecimea amintirii raului, sa cada din lumina cunostintei si din dreapta socoteala si sa se lipseasca de salasluirea Duhului Sfnt. Pentru aceasta si Domnul porunceste n Evanghelii sa lasam darul naintea altarului si sa ne mpacam cu fratele nostru. Caci nu e cu putinta ca sa fie bine primit darul pna ce mnia si tinerea de minte a raului se afla nca n noi. Asemenea si Apostolul, zicnd: "Nencetat va rugati" si "Barbatii sa se roage n tot locul, ridicnd mini cuvioase, fara mnie si fara gnduri", ne nvata aceleasi lucruri. Ramne asadar ca sau sa nu ne rugam niciodata si prin aceasta sa ne facem vinovati naintea poruncii apostolesti, sau, silindu-ne sa pazim ceea ce ni s-a poruncit, sa facem aceasta fara mnie si fara a tine minte raul. Si fiindca de multe ori cnd sunt ntristati sau turburati fratii nostri, zicem ca nu ne pasa, ca nu din pricina noastra sunt turburati, Doctorul sufletelor, vrnd sa smulga din radacina, adica din inima, pricinile mniei, ne porunceste ca nu numai cnd suntem noi mhniti asupra fratelui sa lasam darul si sa ne mpacam, ci si daca el s-a mhnit asupra noastra, pe drept sau pe nedrept, sa-1 tamaduim, dezvinovatindune, si apoi sa aducem darul.. Dar de ce sa zabovim prea mult la vremurile evanghelice, cnd putem nvata aceasta si din legea veche? Desi sar parea ca aceasta e cu pogoramnt, totusi zice si ea: "Sa nu urasti pe fratele tau ntru inima ta",1 si iarasi: "Caile celor ce tin minte raul, spre moarte (duc)"2. Deci si acolo se opreste nu numai mnia cu fapta, ci se osndeste si cea din cuget. De aceea, urmnd legilor dumnezeiesti, sa ne luptam cu toata puterea mpotriva duhului mniei, a carui boala o avem nlauntrul nostru. Sa nu cautam singuratatea si pustia pentru ca ne mniem pe oameni, ca si cnd acolo n-ar fi cel ce ne porneste spre mnie, sau fiindca e mai usor sa dobndim virtutea ndelungii rabdari n singuratate. Caci din mndrie si din vointa de a nu ne nvinui pe noi nsine si de a nu pune pe seama trndaviei noastre pricinile turburarii, poftim despartirea de frati. Drept aceea pna ce aruncam pricinile neputintei noastre n socoteala altora, nu este cu putinta sa ajungem la desavrsirea ndelungii rabdari. Capatul ndreptarii si al pacii noastre nu se cstiga din ndelunga rabdare ce o are aproapele cu noi, ci din suferirea raului aproapelui de catre noi. Deci de vom fugi de lupta ndelungii rabdari, cautnd pustia si singuratatea, patimile netamaduite ale noastre, pe care le vom duce acolo, vor ramnea ascunse, dar nu vor fi smulse. Caci pustia si retragerea celor neizbaviti de patimi nu numai ca le pazeste patimile nevatamate, ci li le si acopera, nct nu-i lasa sa se simta pe ei nsisi de ce patima se biruiesc, ci, dimpotriva, le pune n minte naluciri de virtute si-i face sa creada ca au cstigat ndelunga rabdare si smerenia, pna nu este cine sa-i ispiteasca si Sa-i probeze. Dar cnd vine vreo pricina, care i strneste si-i cearca, patimile cele ce mocnesc tainuit sar ndata ca niste cai fara fru, hraniti multa vreme n liniste si odihna, din ocoalele lor si trasc cu si mai multa vijelie si salbatacie spre pierzare pe calaretul lor. Caci si mai mult se salbatacesc patimile n noi, cnd e ncetata legatura cu oamenii, nct pierdem si umbra suferirii si a ndelungii rabdari, pe care n tovarasia fratilor ni se parea ca le avem; aceasta pentru ntrelasarea deprinderii cu oamenii si din pricina singuratatii. Caci precum fiarele veninoase ce stau linistite n culcusurile lor din pustie, de ndata ce prind pe careva apropiindu-se de ele, si arata toata turbarea lor, asemenea si oamenii patimasi, care sunt linistiti din pricina pustiei, iar nu din vreo dispozitie a virtutii, si dau veninul pe fata cnd apuca pe cineva care s-a apropiat si-i ntarta. De aceea cei ce cauta desavrsirea blndetii sunt datori sa puna toata stradania, ca sa nu se mnie nu numai asupra oamenilor, dar nici asupra dobitoacelor si nici asupra lucrurilor nensufletite. Caci mi aduc aminte de mine cnd petreceam n pustie, ca ma porneam cu mnie asupra trestiei si o azvrleam, pentru ca nu-mi placea fie grosimea, fie subtirimea ei; asemenea si asupra lemnelor cnd voiam sa le tai si nu puteam repede, sau asupra cremenii, cnd ma sileam sa scapar si nu iesea foc ndata. Asa mi se ntinsese coarda mniei, nct o porneam si asupra lucrurilor nensufletite. Drept aceea, de vrem sa dobndim fericirea fagaduita de Domnul, datori suntem sa nfrnam, precum s-a zis, nu numai mnia cea cu lucrul, ci si mnia din cuget. Caci nu foloseste asa de mult a-ti tine gura n vremea mniei, ca sa nu dai drumul la vorbe furioase, ct foloseste a-ti curati inima de tinerea minte a raului si a nu nvrti n minte gnduri viclene asupra fratelui. nvatatura evanghelica porunceste sa se taie mai bine radacinile patimilor

dect roadele lor. Fiindca taindu-se din inima radacina mniei, nu mai are loc nici fapta de ura sau de pizma. Caci celui ce uraste pe fratele sau, ucigas de om i s-a zis, fiindca l ucide cu dispozitia de ura din cugetul lui. Desigur aci nu vad oamenii varsndu-se sngele aceluia prin sabie, dar vede Dumnezeu cum a fost omort cu gndul si cu dispozitia de ura. Dumnezeu va da fiecaruia sau cununa, sau osnda, nu numai pentru fapte, ci si pentru gnduri si hotarri, precum nsusi zice prin Prorocul: "Iata vin sa adun faptele si gndurile lor". La fel zice si Apostolul: "nsesi gndurile lor se vor nvinui sau apara ntre ele, n ziua n care va judeca Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor".2 Dar nsusi Stapnul, nvatndu-ne ca trebuie sa lepadam toata mnia, zice n Evanghelie: "Cel ce se mnie pe fratele sau vinovat va fi judecatii"1. Asa sta n copiile cele bune (cuvntul n desert e un adaos), potrivit cu gndul Scripturii despre acest lucru. Caci Domnul voieste ca noi sa taiem n toate chipurile radacina si scnteia nsasi a mniei si nici o pricina a ei sa nu pastram n noi, ca nu cumva, pornindu-ne la nceput dintr-o pricina asa zisa ntemeiata,mai pe urma sa alunecam n turbarea mniei fara temei. Iar leacul desavrsit al acestei boli acesta este: sa credem ca nu ne este iertat sa ne strnim mnia nici pentru pricini drepte, nici pentru nedrepte. Caci duhul mniei ntunecndu-ne mintea, nu se va mai afla ntru noi nici lumina care ne ajuta sa deosebim lucrurile, nici taria statului drept, nici crma dreptatii. Dar nici templu al Duhului Sfnt nu ni se mai poate face sufletul, cta vreme ne va stapni duhul mniei ntunecndu-ne mintea. Iar la urma tuturor, avnd n fiecare zi n fata icoana mortii, care nu stim cnd poate veni,sa ne pazim pe noi nsine de mnie si sa stim ca n-avem nici un folos nici de neprihanire, nici de lepadarea de cele pamntesti, nici de posturi si privegheri, caci de vom fi stapniti de mnie si ura, vinovati vom fi judecatii. V. Despre ntristare A cincea lupta o avem mpotriva duhului ntristarii, care ntuneca sufletul ca sa nu poata avea nici o vedere duhovniceasca si-1 opreste de la toata lucrarea cea buna. Cnd duhul acesta viclean tabaraste asupra sufletului si-l ntuneca n ntregime, nu-i mai ngaduie sa-si faca rugaciunile cu osrdie, nici sa staruie cu folos pe lnga sfintele citiri si nu rabda pe om sa fie blnd si smerit fata de frati. i pricinuieste scrba fata de toate lucrurile si fata de nsasi fagaduinta vietii. Scurt vorbind, ntristarea turbura toate sfaturile mntuitoare ale sufletului si usca toata puterea si staruinta lui, facndu-1 ca pe un iesit din minte si legndu-1 de gndul deznadejdii. De aceea, daca avem de gnd sa luptam lupta duhovniceasca si sa biruim cu Dumnezeu duhurile rautatii, sa pazim cu toata strajuirea inima noastra dinspre duhul ntristarii.1 Caci precum molia roade haina si cariul lemnul, asa ntristarea mannca sufletul omului. Ea l face sa ocoleasca toata ntlnirea buna si nu-1 lasa sa primeasca cuvnt de sfat nici de la prietenii cei adevarati, precum nu-i ngaduie sa le dea raspuns bun si pasnic. Ci nvaluind tot sufletul, l umple de amaraciune si de nepasare. n sfrsit i pune n minte gndul sa fuga de oameni, ca de unii ce i s-ar fi facut pricina de turburare si nu-1 lasa sa-si dea seama ca nu dinafara vine boala, ci ea mocneste nauntru, facndu-se aratata cnd vine vreo ispita care o da la iveala. Caci niciodata nu s-ar vatama omul de om, daca nu ar avea mocnind nauntru pricinile patimilor. De aceea Ziditorul a toate si Doctorul sufletelor, Dumnezeu, Cel ce singur stie ranile sufletului cu de-amanuntul, nu porunceste sa lepadam petrecerea cu oamenii, ci sa taiem din noi pricinile pacatului si sa cunoastem ca sanatatea sufletului se dobndeste nu despartindu-ne de oameni, ci petrecnd si exercitndu-ne cu cei virtuosi. Cnd asadar pentru oarecari pricini, zise "ndreptatite", ne despartim de frati, n-am taiat pricinile ntristarii, ci numai le-am schimbat, fiindca boala ce mocneste nauntru se poate aprinde si printr-alte lucruri. De aceea tot razboiul sa ne fie mpotriva patimilor celor dinauntru. Caci de le vom scoate pe acestea din inima cu darul si cu ajutorul lui Dumnezeu, nu numai cu oamenii, dar si cu fiarale salbatice vom petrece cu usurinta, cum zice si fericitul Iov: "Fiarale salbatice vor fi cu tine n pace".1 Deci mai ntiu trebue sa luptam mpotriva, duhului ntristarii, care mpinge sufletul la desnadejde, ca sa-1 alungam din inima noastra. Caci acesta n-a lasat pe Cain sa se pocaiasca dupa ce si-a ucis fratele, nici pe Iuda dupa ce a vndul pe Domnul. Sa ne deprindem numai n acea ntristare, care se cuprinde n pocainta pentru pacate si e mpreunata cu nadejdea cea buna. Despre aceasta zice si Apostolul: "ntristarea cea dupa Dumnezeu lucreaza pocainta spre mntuire, fara parere de rau"2. Caci ntristarea cea dupa Dumnezeu, hranind sufletul cu nadejdea pocaintii, e mpreunata cu bucurie. De aceea ea face pe om osrduitor si ascultator spre toata lucrarea cea buna, prietenos, smerit, blnd,3 gata sa sufere raul si sa rabde toata buna osteneala si zdrobirea, ca una ce e cu adevarat dupa Dumnezeu. Ea face sa se arate n om roadele Sfntului Duh, care sunt: bucuria, dragostea, pacea, ndelunga rabdare, bunatatea, credinta si nfrnarea. De la ntristarea cea protivnica nsa, cunoastem roadele duhului celui rau, adica: trndavia, lipsa de rabdare, mnia, ura, mpotrivirea n cuvnt, lenea la rugaciune. De aceasta ntristare suntem datori sa fugim, ca si de curvie, de iubirea de argint, de mnie si de toate celelalte patimi. Ea se tamaduieste prin rugaciune, prin nadejdea n Dumnezeu, prin cugetarea la cuvintele cele dumnezeesti si prin petrecerea cu oamenii cuviosL VI. Despre trndavie

A sasea lupta o avem mpotriva duhului trndaviei, care e njugat cu duhul ntristarii si lucreaza mpreuna. Cumplit si apasator e acest drac si nencetat razboieste pe monahi. El cade pe la al saselea ceas peste monah, pricinuindu-i moleseala, ntristare si scrba chiar si fata de locul unde se afla si de fratii cu care petrece, ba si fata de orice lucrare si de nsasi cetirea dumnezeiestilor Scripturi. i pune n minte si gnduri de mutare, soptindu-i ca de nu se va muta ntr-alte locuri, desarta i va fi toata vremea si osteneala. Pe lnga acestea mai strneste si foame ntr-nsul pe la al saselea ceas, cta nu i s-ar fi ntmplat chiar dupa un post de trei zile, sau dupa un drum foarte ndelungat, sau dupa o osteneala grea. Apoi i pune n minte gndul ca nu va putea scapa de boala si greutatea aceasta n nici un chip altfel, fara numai de va iesi des si se va duce la frati, dndu-i ca motiv folosul sau cercetarea celor neputinciosi. Iar daca nu-1 poate nsela numai cu acestea, l scufunda n somn greu si se napusteste si mai furios asupra lui, neputnd fi alungat ntr-alt fel, fara numai prin rugaciune, prin retinerea de la vorbe desarte, prin cugetarea la cuvintele dumnezeiesti si prin rabdarea n ispite. De nu va gasi nca pe monah mbracat cu aceste arme, l va sageta cu sagetile sale si-1 va face nestatornic, mprastiat si lenes, ndemnndu-1 sa colinde manastiri multe si sa nu se ngrijeasca de nimic altceva, fara numai sa afle unde se fac mncari si bauturi mai bune. Caci nimic nu-si naluceste mintea lenesului dect gnduri ca acestea. Prin acestea l nclceste apoi cu lucruri lumesti si putin cte putin l atrage n ndeletniciri vatamatoare, pna ce l scoate cu totul si din cinul monahicesc. Stiind dumnezeiescul Apostol ca aceasta boala e foarte grea si ca un doctor iscusit vrnd s-o smulga din sufletele noastre din radacini, arata mai ales pricinile din care se naste, zicnd: "Va poruncim voua fratilor, ntru numele Domnului nostru lisus Hristos, sa va feriti de tot fratele care umbla fara de rnduiala si nu dupa predania care ati luat de la noi. Ca nsiva stiti cum trebuie sa urmati noua, ca noi n-am umblat fara de rnduiala ntre voi, nici am mncat de la cineva pine n dar, ci cu osteneala si truda lucrnd zi si noapte, ca sa nu ngreunam pe nimeni dintre voi. Nu doar ca n-am fi avut dreptul, ci ca pe noi sa ne aveti pilda spre a urma noua. Cnd ne aflam ia voi acestea va porunceam, ca daca cineva nu lucreaza, nici sa nu mannce. Auzim ca sunt unii dintre voi, care umbla fara rnduiala nimica lucrnd ci iscodind. Unora ca acestora le poruncim si-i rugam ntru Hristos lisus, ca ntru liniste lucrnd sa mannce pinea lor".1 Sa luam aminte ct de lamurit ne arata Apostolul pricinile trndaviei, cnd numeste "fara de rnduiala" pe cei ce nu lucreaza, dezvaluind prin acest singur cuvnt multele lor pacate. Caci cel fara de rnduiala este si fara de evlavie si obraznic n cuvinte si gata spre batjocura, de aceea si incapabil de liniste si rob trndaviei. Drept aceea porunceste tuturor sa se departeze de ei, ferindu-se ca de ciuma. Apoi zice: "Si nu dupa predania, care ati luat de la noi", aratnd prin cuvintele acestea ca aceia sunt mndri si dispretuitori si desfac predaniile apostolice. Si iarasi zice: "n dar n-am mncat pine de la nimeni, ci cu osteneala si truda, lucrnd zi si noapte". nvatatorul neamurilor, propovaduitorul Evangheliei, cel rapit pna la al treilea cer,1 cel ce zice ca Domnul a poruncit ca cei ce vestesc Evanghelia, din Evanghelie sa traiasca2, lucreaza cu osteneala si truda zi si noapte spre a nu ngreuia pe nimeni. Atunci cum ne vom lenevi noi la lucru si vom cauta odihna trupeasca, odata ce nu ni s-a ncredintat nici propovaduirea Evangheliei, nici grija bisericilor, ci numai purtarea de grija a sufletului nostru? Apoi aratnd si mai lamurit vatamarea ce se naste din sederea fara lucru, adauga: "nimica lucrnd, ci iscodind". Caci din sederea fara lucru iese iscodirea si din iscodire neornduiala si din neornduiala tot pacatul. Aratndu-le apoi si tamaduirea, zice: "Iar unora ca acestora le poruncim ca ntru liniste lucrnd sa-si mannce pinea lor". Pe urma le spune ntr-un chip si mai dojenitor: "Daca cineva nu vrea sa lucreze, nici sa nu mannce". De aceste porunci apostolesti fiind nvatati Sfintii Parinti cei din Egipt, nu ngaduie nici o vreme n care monahii sa ramna fara lucru, mai ales cei tineri, stiind ca prin rabdarea lucrului alunga trndavia, si dobndesc hrana si ajuta celor lipsiti. Caci nu lucreaza numai pentru trebuintele lor, ci din prisos dau si strainilor, saracilor si celor din nchisori, creznd ca o atare facere de bine este o jertfa sfnta si bine primita la Dumnezeu. nca zic Parintii si aceasta: ca cel ce lucreaza, e razboit adesea numai de un drac si numai de acela e nacajit, pe cnd cel ce nu lucreaza, de nenumarate duhuri este robit. Pe lnga acestea, bine este sa aducem si un cuvnt al lui Avva Moisi, cel mai cercat dintre Parinti, pe care 1-a zis catre mine. Caci seznd eu putina vreme n pustie, am fost suparat de trndavie si m-am dus la dnsul si am zis: "Ieri fiind cumplit suparat de trndavie si slabind foarte, nu m-as fi izbavit de ea, de nu m-as fi dus la Avva Pavel". Si mi-a raspuns la aceasta Avva Moisi si a zis: "Sa stii ca nu te-ai izbavit de ea, ci si mai mult te-ai dat prins si rob. Deci sa stii ca mai greu te va lupta, ca pe unul ce calci rnduiala, daca nu te vei stradui de acum nainte sa o birui cu rabdarea, cu rugaciunea si cu lucrul minilor". VII. Despre slava desarta A saptea lupta o avem mpotriva duhului slavei desarte. Patima aceasta este foarte felurita si foarte subtire si nu o baga de seama usor nici nsusi cel ce patimeste de dnsa. ' Atacurile celorlalte patimi sunt mai vadite si de aceea e mai usoara oarecum lupta cu dnsele, caci sufletul cunoaste pe protivnicul sau si ndata l rastoarna prin

mpotrivirea cu cuvntul si prin rugaciune. Dar pacatul slavei desarte, avnd multe nfatisari, precum s-a zis, este greu de biruit. El ncearca sa sageteze pe ostasul lui Hristos prin orice ndeletnicire, prin glas, prin cuvnt, prin tacere, prin lucru, prin priveghere, posturi, rugaciune, citire, liniste, pna si prin ndelunga rabdare. Pe cel ce nu izbuteste sa-1 amageasca spre slava desarta prin scumpetea hainelor, ncearca sa-1 ispiteasca prin mbracamintea proasta si pe cel ce nu 1-a putut face sa se ngmfe prin cinste, pe acela l duce la nebunie prin asa zisa rabdare a necinstei; iar pe cel ce nu 1-a putut mpinge la slava desarta pentru destoinicia n cuvnt, l amageste prin tacere, facndu-1 sa-si nchipuie ca a dobndit linistea. Daca n-a putut molesi pe cineva prin belsugul bucatelor, l slabanogeste prin postul pe care l tine de dragul laudelor. Scurt vorbind, tot lucrul, toata ndeletnicirea da prilej de razboi acestui drac viclean. Pe lnga acestea el l face pe monah sa se gndeasca si la preotie. mi aduc aminte de un batrn, pe cnd petreceam n pustia sketica. Ducndu-se acesta la chilia unui frate spre cercetare, apropiindu-se de usa 1-a auzit graind. Si socotind batrnul ca ceteste din Scriptura a stat sa asculte, pna ce a simtit ca fratele si iesise din minte din pricina slavei desarte si se hirotonisise pe sine diacon, facnd tocmai otpustul celor chemati. Deci cum a auzit batrnul acestea, mpingnd usa a intrat si ntmpinndu1 fratele i s-a nchinat dupa obicei si ceru sa afle de la el, daca de multa vreme asteapta la usa. Iar batrnul i-a raspuns n gluma, zicnd: "Acum venii cnd faceai tu otpusul celor chemati". Auzind fratele acestea, a cazut la picioarele batrnului, cerndu-i sa se roage pentru dnsul, ca sa se izbaveasca de ratacirea aceasta. Am amintit aceasta, vrnd sa arat la cta nesimtire duce dracul acesta pe om. Drept aceea, cel ce vrea sa se lupte desavrsit si sa ia cununa dreptatii desavrsite sa se straduiasca n toate chipurile sa biruie aceasta fiara cu multe capete. Sa aiba pururi naintea ochilor cuvntul lui David: "Domnul a risipit oasele celor ce plac oamenilor". Deci nimic sa nu faca uitndu-se dupa lauda oamenilor, ci numai rasplata lui Dumnezeu sa o caute. Sa lepede necontenit gndurile care vin n inima lui si l lauda, si sa se dispretuiasca pe sine naintea lui Dumnezeu. Caci numai asa va putea, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa se izbaveasca de duhul slavei desarte. VIII. Despre mndrie A opta lupta o avem mpotriva duhului mndriei, ceasta este foarte cumplita si mai salbateca dect toate cele de pna aci. Ea razboieste mai ales pe cei desavrsiti si pe cei ce s-au urcat pna aproape de culmea virtutilor, ncercnd sa-i prabuseasca. Si precum ciuma cea aducatoare de stricaciune nimiceste nu numai un madular al trupului, ci ntreg trupul, asa mndria nu strica numai o parte a sufletului, ci tot sufletul. Fiecare din celelalte patimi, desi turbura sufletul, se razboieste numai cu virtutea opusa si cautnd sa o biruiasca pe aceea, ntuneca numai n parte sufletul. Patima mndriei nsa ntuneca ntreg sufletul si-1 prabuseste n cea mai adnca prapastie. Ca sa ntelegem mai lamurit cele zise, sa luam seama la lucrul urmator: mbuibarea stomacului se srguieste sa strice nfrnarea: curvia, curatia; iubirea de argint, saracia; mnia, blndetea; si celelalte feluri ale pacatului asemenea pe celelalte virtuti opuse. Dar pacatul mndriei, cnd pune stapnire pe bietul suflet, ca un tiran prea cumplit care a cucerit o cetate mare si nalta, l darma n ntregime si l surpa pna n temelii. Marturie despre aceasta este ngerul acela, care pentru mndrie a cazut din cer. Caci fiind zidit de Dumnezeu si mpodobit cu toata virtutea si ntelepciunea, n-a voit sa le recunoasca pe acestea venite din darul Stapnului, ci din firea sa. De aceea s-a socotit pe sine ntocmai ca Dumnezeu. Gndul acesta al lui mustrndu-1 Proorocul zice: "Ai zis ntru inima ta: sedea-voi pe un munte nalt, pune-voi scaunul meu peste nouri si voi fi asemenea Celui Prea nalt".1 Iata tu om esti si nu Dumnezeu. Si iarasi alt Prooroc zice: "Ce te falesti ntru rautate puternice?"2 si celelalte ale psalmului. Deci, stiind acestea, sa ne temem si "cu toata strajuirea sa pazim inima noastra"3 dinspre duhul mndriei cel purtator de moarte, zicnd n noi nsine de cte ori am dobndit vreo virtute, cuvntul Apostolului: "Nu eu, ci darul lui Dumnezeu, carele este cu mine"1, si cel zis de Domnul: "Fara de Mine nu puteti face nimic"2, sau cel zis de Proorocul: "Daca Domnul nu ar zidi casa, n zadar s-ar trudi ziditorii",3 si n sfrsit cel zis de Apostol: "Nu a celui ce voieste, nici a celui ce alearga, ci a lui Dumnezeu, care-miluieste"4. Caci chiar de ar fi cineva ct de fierbinte cu osrdia si de srguitor cu vrerea, fiind legat de trup si snge nu va putea ajunge la desavrsire, dect prin mila lui Hristos si prin harul Sau. Pentru ca zice Iacov: "Toata darea cea buna de sus este";5iar Apostolul Pavel zice: "Ce ai tu, ce nu ai luat? Iar daca ai luat, ce te lauzi ca si cum n-ai fi luat si te falesti ca de ale tale?".6 Iar ca mntuirea ne vine prin harul si mila lui Dumnezeu, ne da marturie adevarata tlharul acela de pe cruce, care a primit Raiul nu ca pret al virtutii, ci prin harul si mila lui Dumnezeu. Acestea stiindu-le Parintii nostri, toti cu un glas au nvatat, ca nu putem ajunge ntr-alt fel la desavrsirea virtutii, fara numai prin smerenie. Iar aceasta se naste din credinta, din frica lui Dumnezeu, din blndete si din saracia desavrsita, prin care ne vine si dragostea desavrsita, cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine slava n veci. Amin.

Diadoh al Foticeei

Dupa Diadoh scopul vietii duhovnicesti este unirea sufletului cu Dumnezeu prin dragoste. El face deosebirea ntre chipul lui Dumnezeu n om si asemanarea cu El. Prin pacatul stramosesc chipul dumnezeiesc s-a ntinat, s-a spalacit. Harul Botezului curata chipul, l spala de ntinaciunea pacatului. Dar prin aceasta nca nu avem si asemanarea. Spalarea chipului se face fara colaborarea noastra; lucrarea aceasta a harului nca n-o simtim. Asemanarea ncepem sa o cstigam pe masura ce ne sporim sfortarile noastre pentru o viata virtuoasa si o atingem deplin cnd a crescut n noi dragostea de Dumnezeu n mod covrsitor. Abia dupa ce am sporit n asemanare, n dragoste, ni se face si harul simtit. Harul, cum am zis, chiar din clipa n care ne botezam se ascunde n adncul mintii. Dar si acopera prezenta fata de simtirea mintii. Din moment ce ncepe nsa cineva sa iubeasca pe Dumnezeu cu toata hotarrea, o parte din bunatatile harului intra n comuniune ntr-un chip tainic, cu sufletul prin simtirea mintii. Caci pe masura ce sporeste sufletul, si darul dumnezeiesc si arata dulceata sa mintii. Doua bunuri ne aduce noua sfntul har al Botezului renasterii, dintre care unul covrseste pe celalalt n chip nesfrsit. Cel dinti ni se da ndata. Caci ne nnoieste chiar n apa si lumineaza toata trasaturile sufletului, adica chipul, ndepartnd toata zbrcitura pacatului nostru. Iar celalalt asteapta ca sa nfaptuiasca mpreuna cu noi, ceea ce este asemanarea. Cnd ncepe deci mintea sa guste ntru multa simtire dulceata Prea Sfntului Duh, suntem datori sa stim ca ncepe harul sa zugraveasca asa zicnd peste chip, asemanarea.

Diadoh arata ca, daca pna la Botez nauntrul sufletului se afla diavolul, de la Botez nauntrul lui se salasluieste harul, iar diavolul e scos afara. De aici nainte sufletul este influentat de har dinauntrul sau; iar diavolul l influenteaza numai din afara, prin mustul trupului si prin simturile lui. Unii au nascocit cu att harul ct si pacatul, adica att Duhul adevarului ct si duhul ratacirii se ascund n mintea celui ce se boteaza. De aceea zic ca o persoana mbie mintea spre cele bune, iar cealalta ndata spre cele potrivnice. Eu nsa am nteles din dumnezeiestile Scripturi si din nsasi simtirea mintii ca nainte de Sfntul Botez harul ndeamna sufletul spre cele bune din afara, iar Satana foieste n adncurile lui, ncercnd sa stavileasca toate iesirile mintii nspre dreapta. Dar din ceasul n care renastem, diavolul e scos afara, iar harul intra nauntru. Ca urmare aflam ca, precum odinioara stapnea asupra sufletului ratacirea, asa dupa Botez stapneste asupra lui adevarul. Lucreaza, ce e drept, Satana asupra sufletului si dupa Botez, ca si mai nainte, ba de multe ori chiar mai rau. Dar nu ca unul ce se afla la un loc cu harul, sa nu fie, ci nvaluind oarecum mintea n fumul dulceturilor nerationale, prin mustul trupului. Cu alte cuvinte, pna nu se salasluieste harul n adncul sufletului, lucreaza chiar din el dracii cei mai subtiri, oprindu-l de la dorirea binelui si ndemnndu-l la patimi sufletesti. Dar dupa ce se salasluieste harul n minte, vin la rnd dracii mai materiali, care atta trupul spre patimi trupesti, ca sa desparta mintea din comuniunea cu harul. Harul lui Dumnezeu se salasluieste n nsusi adncul sufletului. De aceea din nsusi adncul inimii

simtim oarecum izvornd dragostea de Dumnezeu, cnd ne gndim fierbinte la El. Iar dracii de aici nainte se muta si se ncuibeaza n simturile trupului, lucrnd prin firea usor de influentat a trupului asupra celor ce sunt nca prunci cu sufletul De aceea harul, prin simtirea mintii nveseleste trupul cu o bucurie negrait la cei ce sporesc n cunostinta; iar dracii, prin simturile trupului, robesc sufletul, mbiindu-l, ucigasii, cu sila spre cele ce nu vrea, cnd ne afla mai ales umblnd fara grija si cu nepasare pe calea credintei. Viata duhovniceasca ncepe cu frica de Dumnezeu. Nimeni nu poate iubi pe Dumnezeu din toata inima, daca nu se teme mai nti de El ntru simtirea inimii. Prin frica ncepe sa se curete sufletul de pacate. Dar chiar nainte de aceasta trebuie sa se desfaca de grijile lumesti. Pna ce sufletul e nepasator si dornic de placeri nu simte frica de Dumnezeu. Dar cnd ncepe sa se curete cu luare aminte, atunci simte frica de Dumnezeu ca pe un medicament al vietii. Curatindu-se astfel tot mai mult, ajunge la dragostea desavrsita, n care nu mai este frica, ci nepatimire. Cel ce iubeste pe Dumnezeu crede cu adevarat n El si mplineste cu evlavie poruncile. Iar cel ce crede numai si nu este n iubire, nu are nici credinta pe care crede ca o are. Dupa curatirea de patimile trupesti, lucrarea n care rol mare are ascultarea si nfrnarea, trebuie sa se faca si curatirea mintii de gnduri rele, lucru care cere o linistire a mintii. Cei ce se nevoiesc trebuie sa-si pazeasca pururi cugetul nenviforat, ca mintea deosebind gndurile ce intra n ea, pe cele bune si trimise de Dumnezeu sa le aseze n camarile memorie, iar pe cele urte si dracesti sa le arunce afara din vistieriile firii. Dar numai Duhul Sfnt poate curata mintea cu adevarat Caci stralucind El necontenit n camarile sufletului, nu numai ca se fac aratate n minte micile si ntunecoasele navaliri ale dracilor, ci se si slabesc, fiind vadite de lumina aceea sfnta si slavita. De aceea zice Apostolul: Duhul sa nu-l stingeti. Curatindu-se mintea, se pune n lucrare simtirea ei, care este un organ prin care mintea se raporteaza la cele nevazute si dumnezeiesti, ca simturile trupului la cele vazute. Simtirea aceasta a mintii, sau a inimii, sau a sufletului, nu trebuie nteleasa nsa ca o vedere materiala a lui Dumnezeu. Nimeni sa nu nadajduiasca, auzind de simtirea mintii ca i se va arata n chip vazut slava lui Dumnezeu. Spunem numai ca cel ce si-a curatit sufletul simte printr-o gustare negraita mngierea dumnezeiasca, dar nu ca i se arata ceva din cele nevazute. Pentru ca acum umblam prin credinta, nu prin vedere, zice fericitul Pavel. Daca deci i se va arata vreunui nevoitor fie vreo lumina, fie vreo forma cu chip de foc, fie glas, sa nu primeasca nicidecum o astfel de vedere. Caci este amagire vadita a vrajmasului. Ca mintea, cnd ncepe sa fie lucrata cu putere de lumina dumnezeiasca, se face ntreaga stravezie, nct si vede n chip mbelsugat lumina sa, nimeni nu se ndoieste. Caci asa devine cnd puterea sufletului biruieste cu totul asupra patimilor. Dar ca tot ce i se arata ntr-o forma oarecare, fie ca lumina, fie ca foc, vine din reaua uneltire a vrajmasului ne nvata limpede dumnezeiescul Pavel, spunnd ca acela se preface n nger al luminii. Dar naintarea aceasta n viata duhovniceasca, spre nepatimire, dragoste si vedere tainica, nu se face fara lupte. Cnd mintea ncepe sa simta harul Preasfntului Dup, atunci si Satana mngie sufletul printr-o simtire dulce, n timpul odihnei de noapte, cnd vine ca o adiere de somn usor peste el. Ceea ce ajuta atunci sufletului sa alunge adierea dulce a Satanei este numele Domnului Iisus. Daca deci mintea va fi aflata tinnd n amintire fierbinte numele sfnt al Domnului Iisus si se va folosi ca de o arma de numele acela preasfnt si preamarit, va pleca amagitorul viclean.

Cu ct se mbogateste sufletul mai mult de darurile lui Dumnezeu, cu att ngaduie Domnul mai mult sa fie suparat de draci, ca sa nvete tot mai mult sa faca deosebire ntre bine si rau si sa se faca mai smerit.
Diadoh are comuna cu multi scriitori din Rasarit teoria deosebirii dintre teolog si gnostic. Teologul este propovaduitorul, cuvntatorul tainelor dumnezeiesti, care a primit darul cuvntului, al nvataturii, care e totodata si darul ntelepciunii. Spre deosebire de el, gnosticul a primit darul cunostintei, al unirii cu Dumnezeu si al trairii acestei uniri. Drumul gnosticului este mai ales acela al rugaciunii, al nsingurarii n adncurile trairii mistice, departe de orice grija. Poate nota cea mai surprinzatoare a acestei scrieri, zice Viller-Rahner, este ca viata duhovniceasca apare de la nceput pna la sfrsit ca o traire si ca la orice pas se vorbeste de experienta

Definitia credintei: cugetare nepatimasa despre Dumnezeu.(Diadoh al Foticeii)6 Definitia nadejdii: calatoria mintii spre cele nadajduite. (Diadoh al Foticeii)9 Definitia rabdarii: staruinta nencetata de a vedea cu ochii ntelegerii pe Cel nevazut, ca vazut. (Diadoh al Foticeii)39 Definitia neiubirii de argint: a vrea sa nu ia bani, asa cum vrea cineva sa aiba. (Diadoh al Foticeii)41 Definitia cunostintei: a te uita pe tine cnd te gndesti la Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)7 Definitia smeritei cugetari: uitarea atenta a ispravilor tale. (Diadoh al Foticeii)45 Definitia curatiei: simtire pururi lipita de Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)4 Definitia iubirii: sporirea prieteniei fata de cei ce ne ocarasc. (Diadoh al Foticeii)11 Definitia desavrsitei desfatari n Dumnezeu: a socoti bucurie tristetea mortii. (Diadoh al Foticeii)24 Raul nu este n fire, nici nu este cineva rau prin fire. Caci Dumnezeu nu a facut ceva rau. Cnd nsa cineva, din pofta inimii, aduce la o forma ceea ce nu are fiinta, atunci aceea ncepe sa fie ceea ce vrea cel ce face aceasta. Se cuvine deci ca prin cultivarea necontenita a amintirii lui Dumnezeu sa ne ferim de a ne deprinde cu raul. Caci e mai puternica firea binelui, dect deprinderea raului. Fiindca cel dinti este, pe cnd cel de al doilea, nu este, dect numai n faptul ca se face. (Diadoh al Foticeii)23 Cuvntul duhovnicesc umple de siguranta simtirea mintii, caci e purtat de lucrarea dragostei ce izvoraste din Dumnezeu. De aceea mintea noastra se ndeletniceste, fara sa fie silita, cu grairea despre Dumnezeu. Caci nu simte atunci vreo lipsa care provoaca grija. Fiindca att de mult se largeste prin vederi, ct vrea lucrarea dragostei. Bine este deci sa asteptam totdeauna cu credinta, ca sa primim prin dragoste iluminarea pentru a cuvnta. Caci nimic nu e mai sarac dect cugetarea care, stnd afara de Dumnezeu, filozofeaza despre Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)7

Nici cel ce este nca luminat nu se cade sa se apropie de vederile duhovnicesti; nici cel nvaluit din belsug de lumina bunatatii Preasfntului Duh sa nu nceapa a cuvnta, pentru ca lipsa luminii aduce nestiinta; iar belsugul nu ngaduie sa vorbeasca. Caci sufletul fiind atunci beat de dragoste catre Dumnezeu, vrea sa se desfateze cu glas tacut de slava Domnului. Prin urmare numai cel ce tine mijlocia iluminarii, trebuie sa purceada a grai despre Dumnezeu. Caci aceasta masura daruieste sufletului cuvinte pline de stralucire. Iar stralucirea iluminarii hraneste credinta celui ce graieste ntru credinta. Caci rnduiala este ca cel ce nvata pe altii sa guste, prin dragoste, el mai nti din rodul cunostintei, asa cum plugarul care se osteneste trebuie sa se mpartaseasca el mai nti din roade. (Diadoh al Foticeii)7 Att ntelepciunea, ct si cunostinta, ct si celelalte daruri dumnezeiesti sunt ale unuia si aceluiasi Duh Sfnt. Dar fiecare din ele si are lucrarea sa deosebita. De aceea unuia i s-a dat ntelepciune, altuia cunostinta ntru acelasi Duh, marturiseste Apostolul. Cunostinta leaga pe om de Dumnezeu prin experienta, dar nu ndeamna sufletul sa cuvnteze despre lucruri. De aceea unii dintre cei ce petrec n viata monahala sunt luminati de ea n simtirea lor, dar la cuvinte dumnezeiesti nu vin. Daca nsa se da cuiva pe lnga cunostinta si ntelepciune, n duh de frica, lucru ce rar se ntmpla, aceasta descopera nsasi lucrarea cunostintei, prin dragoste. Fiindca cea dinti obisnuieste sa lumineze prin traire, a doua prin cuvnt. Dar cunostinta o aduce rugaciunea si linistea multa, cnd lipsesc cu desavrsire grijile; iar ntelepciunea o aduce meditarea fara slava desarta a cuvintelor Duhului, si mai ales harul lui Dumnezeu pe care o da. (Diadoh al Foticeii)7 Cnd facultatea impulsiva (mnia) a sufletului se porneste mpotriva patimilor, trebuie sa stii ca este vreme de tacere, caci este ceas de lupta. Iar cnd vede cineva ca starea aceasta de neliniste a ajuns la liniste, fie prin rugaciune, fie prin milostenie, sa se lase miscat de dragostea cuvintelor, asigurnd nsa prin legaturile smeritei cugetari aripile mintii. Caci pna nu se smereste cineva foarte prin dispretuirea de sine, nu poate grai despre maretia lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)43 Cuvntul duhovnicesc pastreaza sufletul celui ce-l graieste pururi neiubitor de slava desarta. Caci mngind toate partile sufletului prin simtirea inimii, l face sa nu mai aiba trebuinta de slava de la oameni. De aceea i pazeste pururi cugetarea fara naluciri, prefacnd-o ntreaga n dragostea de Dumnezeu. Dar cuvntul ntelepciunii lumesti l ndeamna pe om pururi spre iubirea de slava. Caci neputnd mngia si satisface pe cei ce-l graiesc, prin experienta simtirii, le daruieste placerea laudelor, fiind el nsusi o plasmuire a oamenilor iubitori de slava. Vom cunoaste deci fara ratacire aceasta nrurire a cuvntului lui Dumnezeu, daca vom cheltui ceasurile cnd nu graim, n tacere lipsita de griji si n pomenirea fierbinte a lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)7 Stiu pe cineva care iubeste asa de mult pe Dumnezeu, plngnd totusi ca nu-l poate iubi ct vrea, nct sufletul lui este necontenit ntr-o astfel de dorinta fierbinte, ca Dumnezeu se slaveste n el, iar el este ca si cnd n-ar fi. Despre sine nu stie ce valoare are, iar laudele cuvintelor nu-l ndulcesc. Caci din multa dorire a smereniei nu-si cunoaste vrednicia sa, ci slujeste lui Dumnezeu dupa rnduiala preotilor. Iar din multa iubire de Dumnezeu si ascunde amintirea vredniciei, ngropnd cu smerenie undeva n adncul dragostei de Dumnezeu lauda ce i se cuvine din pricina acestei vrednicii, ca sa-si para n cugetarea sa totdeauna o sluga netrebnica, fiind cu totul strain de vrednicia sa, prin dorul dupa smerenie. Acest lucru suntem

datori sa-l facem si noi, fugind de orice cinste si slava, pentru covrsitoarea bogatie a dragostei Domnului, care ne-a iubit asa de mult pe noi. (Diadoh al Foticeii)45 Cnd ncepe cineva sa simta cu mbelsugare dragostea lui Dumnezeu, ncepe sa iubeasca si pe aproapele ntru simtirea duhului. Si aceasta este dragostea despre care graiesc toate Sfintele Scripturi. Caci prietenia dupa trup se desface foarte usor cnd se gaseste o ct de mica pricina. Pentru ca nu a fost legata cu simtirea Duhului. Dar n sufletul ce sta sub nrurirea lui Dumnezeu, chiar daca s-ar ntmpla sa se produca vreo suparare, totusi legatura dragostei nu se desface dintr-nsul. Caci aprinzndu-se pe sine nsusi din nou de focul dragostei lui Dumnezeu, ndata revine iarasi la starea cea buna si cu multa bucurie primeste dragostea aproapelui, chiar daca a fost ocart sau pagubit mult de catre acela pentru ca acest suflet topeste n dulceata lui Dumnezeu amaraciunea iscata de glceava. (Diadoh al Foticeii)11 Nimeni nu poate sa iubeasca pe Dumnezeu din toata inima, daca nu se va teme de El mai nti ntru simtirea inimii. Caci numai curatindu-se si nmuindu-se sufletul prin nrurirea temerii, vine la dragoste lucratoare. Dar nu va veni cineva la temerea de Dumnezeu n chipul aratat, daca nu va parasi toate grijile lumesti. Caci numai cnd ajunge mintea la liniste multa si la negrija, o strmtoreaza frica de Dumnezeu, curatind-o ntru simtire multa de toata grosimea pamnteasca, ca astfel sa o aduca la marea dragoste a bunatatii lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)13 Ranile primite de trup, daca s-au nasprit si s-au umplut de murdarie, nu simt lucrarea leacului: dar dupa ce sunt curatite, simt lucrarea leacului, ajungnd prin el la tamaduire desavrsita. Asa si sufletul: cta vreme e nengrijit si acoperit n ntregime de lepra voluptatii, nu poate simti frica lui Dumnezeu, chiar daca i-ar vesti cineva nencetat judecata nfricosata si aspra a lui Dumnezeu. Dar cnd ncepe sa se curateasca cu multa luare aminte, simte frica lui Dumnezeu ca pe un leac adevarat al vietii, care mustrndu-l, l arde ca ntr-un foc fara durere. Pe urma, curatindu-se treptat, ajunge la curatirea desavrsita, sporind n dragoste pe masura ce se micsoreaza frica din el. n felul acesta ajunge la dragostea desavrsita, n care, cum am zis, nu mai este frica, ci nepatimirea deplina, produsa de slava lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)43 Sufletul care nu s-a izbavit de grijile lumesti nu iubeste nici pe Dumnezeu cu adevarat si nu dispretuieste nici pe diavolul cum trebuie. Caci grija vietii i este i este ca un acoperamnt, care l mpovareaza. Din aceasta pricina mintea nu-si poate cunoaste dreptul de judecata asupra acestor feluri de lucruri, ca sa dea fara greseala hotarrile judecatii sale. Deci n toate chipurile retragerea din lume e folositoare. (Diadoh al Foticeii)22 ine de sufletul curat cuvntul fara pizma, rvna fara rautate i dragostea nencetata fata de Domnul slavei. Atunci si mintea si potriveste cumpenele sale cu exactitate, fiind de fata n cugetarea sa ca n cel mai curat loc de judecata. (Diadoh al Foticeii)43 Cnd cercetam adncul credintei, se tulbura, dar cnd l privim cu dispozitia simpla a inimii, se nsenineaza. Caci adncul credintei, fiind apa uitarii relelor, nu rabda sa fie cercetat de cugetari iscoditoare. Sa plutim deci pe aceste ape cu simplitatea ntelegerii, ca sa ajungem la limanul voii lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)7 Nimeni nu poate iubi sau crede cu adevarat, daca nu se are pe sine nsusi prs al sau. Caci cnd cunostinta noastra se tulbura prin mustrarile ce si le face, nu mai e lasata mintea sa simta mireasma bunurilor supra-lumesti, ci ndata e cuprinsa de ndoiala: pe de o parte doreste acea

mireasma cu ardoare pentru experienta lor anticipata prin credinta, pe de alta nu o mai poate prinde cu simtirea inimii prin dragoste, din pricina deselor mpunsaturi ale constiintei mustratoare. Dar curatindu-ne pe noi nsine printr-o atentie mai fierbinte, vom cstiga ceea ce dorim n Dumnezeu, dobndind o si mai deplina experienta. (Diadoh al Foticeii)43 Cei ce se nevoiesc trebuie sa-si pastreze cugetarea netulburata, ca mintea deosebind gndurile ce trec prin ea, pe cele bune si trimise de Dumnezeu sa le aseze n camarile amintirii, iar pe cele ntunecoase si dracesti sa le arunce afara din jitnitele firii. Caci atunci cnd marea e linistita, pescarii vad pna n adncuri, nct nu le scapa aproape nici unul din pestii care misuna acolo. Dar cnd e tulburata de vnturi, ascunde n negura tulburarii ceea ce se lasa cu prisosinta sa fie vazut cnd e linistita si limpede. Mestesugul celor ce pun la cale viclesugurile pescaresti nu mai atunci nici o putere. Aceasta se ntmpla sa o pateasca si mintea contemplativa, mai ales atunci cnd dintr-o mnie nedreapta se tulbura adncul sufletului. (Diadoh al Foticeii)22 28 Sunt foarte putini aceia care si cunosc cu de-amanuntul toate greselile lor si a caror minte nu e rapita niciodata de la pomenirea lui Dumnezeu. Caci precum ochii nostri cei trupesti, cnd sunt sanatosi pot vedea toate, pna si tntarii care zboara n aer, dar cnd sunt acoperiti cu albeata sau de niscai urdori, chiar daca vine naintea lor vreun lucru mare nu-l vad dect foarte sters, iar pe cele mici nici nu le prind cu simtul vederii, tot asa si sufletul, de si va subtia cu luare aminte coaja care i-a venit din iubirea de lume, va socoti chiar si cele mai mici greseli ale sale ca foarte mari si va varsa nencetat lacrimi peste lacrimi cu multa multumire. Caci s-a spus: Dreptii se vor marturisi numelui Tau. Dar de va starui n dragoste de lume, chiar daca ar savrsi vreo ucidere, sau alta fapta vrednica de mare pedeapsa, o va privi foarte linistit, iar celorlalte greseli nu le va da nici o nsemnatate, ci le va socoti adeseori ca ispravi. De aceea nu se va rusina netrebnicul nici chiar sa le apere cu caldura. (Diadoh al Foticeii)33 Numai Duhul Sfnt poate sa curateasca mintea. Caci de nu va intra Cel puternic sa dezarmeze si sa lege pe tlhar, nu se va slobozi nicidecum prada. Deci se cade ca prin toate si mai ales prin pacea sufletului sa dam odihna Duhului Sfnt n noi, ca sa avem sfesnicul cunostintei luminnd n noi totdeauna. Caci raspndindu-si el nencetat lumina n camarile sufletului, nu numai ca se fac aratate n minte acele mici si ntunecate atacuri (momeli) ale dracilor, ci se si slabesc, fiind date pe fata de lumina aceea sfnta si slavita. De aceea Apostolul zice: Duhul sa nu-l stingeti!, adica nu lucrati, sau nu gnditi cele rele, ca sa nu ntristati bunatatea Duhului Sfnt si sa va lipsiti de sfesnicul acela ocrotitor. Caci nu se stinge Cel vesnic si de viata facator, ci de-l vom ntrista se va departa de la noi, lasnd mintea ncetosata si neluminata. (Diadoh al Foticeii)28 Simtirea mintii consta n gustarea precisa a realitatilor distincte din lumea nevazuta. Caci precum prin simtul gustului trupesc, cnd se afla n stare de sanatate, deosebim fara greseala cele bune de cele rele si dorim cele bune, tot asa mintea noastra, cnd ncepe sa se miste n deplina sanatate si fara griji, poate sa simta din belsug mngierea dumnezeiasca si sa nu mai fie rapita niciodata de contrariul aceleia. Si precum trupul, gustnd din dulceturile pamntesti, experimenteaza fara greseala simtirea lor, asa si mintea, cnd se afla deasupra cugetului trupesc, poate sa guste fara sa se nsele mngierea Duhului Sfnt. (Gustati, zice, si vedeti ca e bun Domnul si sa pastreze amintirea gustarii neuitata prin lucrarea dragostei, nct sa-si poata da seama fara greseala de cele ce-i sunt de folos$ dupa Sfntul care zice: Si aceasta ma rog, ca dragostea voastra sa prisoseasca tot mai mult si mai mult, n cunostinta si simtire, ca sa pretuiti cele ce sunt de folos). (Diadoh al Foticeii)28

Cnd mintea noastra ncepe sa simta harul Preasfntului Duh, Satana cauta si el sa ne mngie sufletul printr-o simtire la aparenta placuta, aducnd peste noi, n vremea linistirii de noapte, o adiere asemenea unui somn foarte usor. Dar daca mintea va fi gasita tinnd n pomenire fierbinte sfntul nume al Domnului Iisus si va folosi preasfntul si slavitul nume al Lui, ca pe o arma mpotriva nselaciunii, se va departa amagitorul viclean. nsa de aici nainte se va aprinde statornic mpotriva sufletului. Iar urmarea va fi ca mintea, cunoscnd cu de-amanuntul nselaciunea celui viclean, va cstiga si mai multa experienta n a deosebi aceste doua lucrari. (Diadoh al Foticeii)28 Mngierea cea buna vine sau n vreme de veghe a trupului sau ca o aratare n somn a vreunui bun viitor; nsa numai cnd cineva, staruind n pomenirea fierbinte a lui Dumnezeu, s-a lipit de dragostea Lui. Iar mngierea amagitoare vine, cum am spus, totdeauna cnd cel ce se nevoieste e furat de o toropeala usoara, amestecata cu o jumatate de pomenire a lui Dumnezeu. Cea dinti, ca una ce e de la Dumnezeu, ndeamna n chip vadit sufletele nevoitorilor spre dragoste, umplndu-se de multa bucurie. Cea de a doua, obisnuind sa nvaluie sufletul ntr-o adiere amagitoare, ncearca sa fure prin somnul trupului simtirea mintii sanatoase, care pastreaza pomenirea lui Dumnezeu. Deci daca mintea se va afla, cum am spus, staruind cu luare aminte n pomenirea Domnului Iisus, va risipi adierea dulce la parere a vrajmasului si se va porni cu bucurie la razboiul mpotriva lui, avnd la ndemna ca arma, pe lnga har, experienta dobndita. (Diadoh al Foticeii)27 Se ntmpla uneori ca sufletul se aprinde spre dragostea lui Dumnezeu, fiind luat de o miscare nesovaielnica si lipsita de naluciri; el atrage atunci oarecum si trupul n adncul dragostei aceleia negraite, fie ca aceasta se ntmpla n vremea de veghe, fie, cum am zis, cnd cel care e stapnit de lucrarea sfntului har ajunge n stare de somn. Atunci el nu mai cugeta la nimic, dect la aceea spre ceea ce a miscat. Cnd i se ntmpla asa ceva, trebuie sa stie ca aceasta este lucrarea Duhului Sfnt. Caci ndulcindu-se atunci ntreg de acea dulceata negraita, nu mai poate cugeta la nimic altceva, fiind coplesit de o bucurie adnca. Dar daca mintea, aflndu-se sub o astfel de lucrare, zamisleste vreo ndoiala sub vreun nteles ntinat, si se foloseste de sfntul nume spre a se apara de cel rau, si nu numai pentru a primi dragostea lui Dumnezeu, trebuie sa nteleaga ca aceea mngiere cu nfatisare de bucurie este de la nselatorul. Bucuria aceasta este lipsita de calitate si de intimitate, fiind produsa de vrajmasul care vrea ca sufletul sa preacurveasca. Caci atunci cnd vede mintea laudndu-se cu experienta simtirii sale, el mbie sufletului anumite mngieri bune la aparenta, ca aceasta, distrat de dulceata aceea moale si umeda, sa nu poata cunoaste amestecul celui viclean. Din aceasta sa cunoastem, prin urmare, Duhul adevarului si duhul nselaciunii. Caci este cu neputinta sa guste cineva cu simtirea din dulceata dumnezeiasca, sau sa experimenteze prin simtire amaraciunea dracilor, daca nu s-a umplut de ncredintarea ca harul s-a salasluit n adncul mintii, iar duhurile rele petrec mprejurul madularelor inimii, lucru care dracii nu vreau sa fie niciodata crezut de oameni, ca nu cumva, stiind aceasta sigur, sa se narmeze mpotriva lor cu pomenirea lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)10 27 Auzind despre simtirea mintii, nimeni sa nu creada ca i se va arata slava lui Dumnezeu n chip vazut. Caci zicem ca sufletul simte, cnd e curat, printr-o anumita gustare negraita, mngierea dumnezeiasca, dar nu ca i se arata ceva din cele nevazute. Fiindca acum umbla prin credinta si nu prin vedere, cum zice fericitul Pavel. Deci daca i se va arata vreunuia dintre cei ce se nevoiesc, fie vreo lumina, fie vreo figura n chip de foc, fie vreun glas, nicidecum sa nu

primeasca o astfel de aratare. Caci este o nselaciune vadita a vrajmasului, care a amagit pe multi prin nestiinta, facndu-i sa se abata de la calea adevarului. Noi nsa stim ca pna ce petrecem n trupul acesta stricacios, suntem departe de Dumnezeu, adica nu putem sa-L vedem n chip vazut nici pe El, nici altceva din minunile ceresti. (Diadoh al Foticeii)10 Visurile, care sunt trimise sufletului de iubirea lui Dumnezeu, sunt marturiile nenselatoare ale unui suflet sanatos. De aceea nu trec de la o nfatisare la alta, nici nu ngrozesc simtirea, nici nu aduc rsul sau plnsul asa deodata. Ci se apropie de suflet cu toata blndetea, umplndu-l de bucurie duhovniceasca. De aceea si dupa ce s-a trezit trupul din somn, sufletul cauta cu mult dor sa prelungeasca bucuria visului. Dar n nalucirile aduse de draci totul se ntmpla dimpotriva. Ele nici nu ramn la aceeasi nfatisare, nici nu arata multa vreme o forma netulburata. Caci ceea ce nu au dracii din voie libera, ci mprumuta numai din dorinta de a amagi, nu poate sa-i ndestuleze pentru multa vreme. De aceea spun lucruri mari si ameninta cumplit, lundu-si adeseori chip de ostasi; iar uneori si cnta n suflet cu strigat. Dar mintea recunoscndu-i din aceste semne, cnd e curata, trezeste trupul, iar uneori se si bucura fiindca a putut cunoaste viclenia lor. De aceea, vadindu-i adeseori chiar n vis, i nfurie grozav. Dar se ntmpla uneori ca nici visele bune nu aduc bucurie sufletului, ci aseaza n el o ntristare dulce si lacrimi fara durere. Iar aceasta se ntmpla celor ce au naintat mult n smerenia cugetarii. (Diadoh al Foticeii)25 Nu trebuie sa ne ndoim ca atunci cnd mintea ncepe sa se afle sub lucrarea puternica a luminii dumnezeiesti, se face ntreaga stravezie, nct si vede cu mbelsugare propria ei lumina. Caci aceasta se ntmpla, zice, cnd puterea sufletului pune stapnire asupra patimilor. Dar ca tot ce i se arata ntr-o anumita forma, fie ca lumina, fie ca foc, se ntmpla din uneltirea vrajmasului, ne nvata limpede dumnezeiescul Pavel, zicnd ca acela se preface n chipul ngerului luminii. Prin urmare nu trebuie sa se apuce cineva de viata ascetica cu nadejdea aceasta, ca nu cumva sa afle Satana prin aceasta sufletul gata pentru rapire; ci cu nadejdea ca sa ajunga numai sa iubeasca pe Dumnezeu cu toata simtirea si convingerea inimii, ceea ce nseamna din tot sufletul, din toata inima si din tot cugetul. Caci cel ce e adus de lucrarea harului lui Dumnezeu la aceasta stare a iesit din lume, chiar daca este n lume. (Diadoh al Foticeii)10 nfrnarea este un nume de obste, care se adauga la numele tuturor virtutilor. Deci cel ce se nevoieste trebuie sa se nfrneze n toate. Caci precum oricare madular al omului, chiar daca dintre cele mai mici, de va fi taiat, face urta ntreaga nfatisare a omului, fie ct de mic madularul care lipseste, tot cel ce se neglijeaza chiar si numai o singura virtute, strica toata frumusetea nfrnarii, fara sa stie. Se cuvine deci sa ne ostenim nu numai pentru virtutile trupesti, ci si pentru cele care pot curata omul nostru cel dinauntru. Caci ce folos va avea cel cesi pazeste trupul feciorelnic, daca sufletul si-l lasa sa se desfrneze cu dracul neascultarii? Sau cum se va ncununa cel ce s-a nfrnat de lacomia pntecelui si de la toata pofta trupeasca, dar n-a avut grija de nchipuirea de sine si de iubirea de slava si n-a rabdat nici cel mai mic necaz, care e masura cu care se va masura lumina dreptatii celor ce au mplinit faptele dreptatii n duh de smerenie? (Diadoh al Foticeii)10 Cei ce se nevoiesc trebuie sa urasca toate patimile nerationale n asa fel nct sa le ajunga ura fata de ele o adevarata obisnuinta. Dar nfrnarea de mncari trebuie sa o pazeasca n asa fel, ca sa nu cstige vreo scrba fata de vreuna din ele. Acesta ar fi un lucru vrednic de osnda si cu totul dracesc. Caci nu ne nfrnam de la ele fiindca ar fi vrednice de ocara (sa nu fie), ci, ca

departndu-ne de multele mncari, sa pedepsim cu dreapta masura madularele aprinse ale trupului; apoi, ca sa avem destul prisos ca sa-l putem da saracilor, drept semn al dragostei adevarate. (Diadoh al Foticeii)10 Precum trupul ngreunat de multimea mncarilor face mintea molie si greoaie, tot asa cnd e slabit de prea multa nfrnare face partea contemplativa a sufletului, posomorta si neiubitoare de cunostinta. Deci mncarile trebuie sa se potriveasca cu starea trupului. Cnd trupul e sanatos, trebuie sa fie chinuit att ct trebuie, iar cnd e slabit, sa fie ngrijit, dar cu masura. Caci cel ce se nevoieste nu trebuie sa-si slabeasca trupul dect atta ct trebuie ca sa-i nlesneasca lupta, ca prin ostenelile trupului si sufletul sa se curateasca dupa cuviinta. (Diadoh al Foticeii)34 Cnd dracul slavei desarte se aprinde puternic mpotriva noastra, lund ca motiv venirea vreunor frati, sau a oricarui alt strain la noi, bine este sa lasam cu acest prilej ceva din asprimea dietei noastre obisnuite. Prin aceasta vom face pe drac sa plece fara isprava, ba mai degraba plngndu-si ncercarea neizbutita. Totodata vom mplini cu dreapta judecata legea dragostei, pazind n aceeasi vreme taina nfrnarii nedezvaluita, prin pogoramntul ce l-am primit. (Diadoh al Foticeii)44 Precum pamntul udat cu masura face sa rasara cu cel mai mare spor samnta curata semanata n el, dar necat de multe ploi aduce numai spini si maracini, asa si pamntul inimii, de vom folosi vinul cu masura, va scoate la iveala, curate, semintele ei firesti, iar pe cele semanate de Duhul Sfnt n ea le va face sa rasara foarte nfloritoare si cu mult rod; dar de o vom scalda n multa bautura, va preface n spini si maracini toate gndurile ei. (Diadoh al Foticeii) 34 Cnd mintea noastra noata n valurile bauturii, nu numai ca vede n somn cu patima chipurile zugravite de draci, ci si plasmuieste si n sine anumite vederi frumoase, mbratisnd cu foc nalucirile sale, ca pe niste amante. Caci nfierbntndu-se madularele ce servesc la mpreunarea trupeasca de caldura vinului, mintea e silita sa-si nfatiseze vreo umbra placuta a patimii. Se cuvine deci ca, folosindu-ne de dreapta masura, sa ne ferim de vatamarea ce vine din lacomie. Caci daca nu s-a nascut n minte placerea, care sa o mpinga spre zugravirea pacatului, ea ramne ntreaga lipsita de naluciri si, ceea ce-i mai mult, neafemeiata. (Diadoh al Foticeii)34 Cei ce vor sa-si nfrneze partile trupului care se umfla, nu trebuie sa umble dupa bauturile drese, pe care mesterii acestei nascociri le numesc aperitive, fiindca deschid drumul spre pntece belsugului de mncari. Caci nu numai calitatea lor e vatamatoare pentru trupurile celor ce se nevoiesc, ci si nsasi amestecarea lor prosteasca raneste foarte tare constiinta tematoare de Dumnezeu. Ce-i lipseste doar vinului, ca sa fie muiata asprimea lui prin amestecarea cu felurite dulcegarii? (Diadoh al Foticeii)34 Domnul nostru Iisus Hristos, nvatatorul acestei sfintite vietuiri, a fost adapat cu otet n vremea patimilor de catre cei ce slujeau poruncii diavolesti, ca sa ne lase (mi pare mie) o pilda nvederata despre dispozitia ce trebuie sa o avem n timpul sfintitelor nevointe. Caci nu trebuie sa se foloseasca, zice, de mncari si bauturi dulci cei ce se lupta mpotriva pacatului, ci sa rabde mai degraba, fara sovaire, acreala si amaraciunea luptei. Dar s-a mai adaugat si isop n buretele ocarii ca sa ni se arate deplin modul n care ne putem curata. Caci acreala este proprie nevointelor, iar curatirea e proprie desavrsirii. (Diadoh al Foticeii)34

Nimic nu te mpiedica sa chemi doctorul la vreme de boala. Caci trebuia ca experienta omeneasca sa dea odata nastere acestui mestesug. De aceea au si existat leacurile, mai nainte de a fi aflat. Dar nu trebuie sa ne punem nadejdea vindecarii n ei, ci n Iisus Hristos, Mntuitorul si Doctorul nostru cel adevarat. Iar aceasta o spun celor ce urmaresc tinta nfrnarii n chinovii si n cetati, pentru faptul ca nu pot sa aiba nencetat credinta lucratoare prin dragoste, datorita mprejurarilor ce li se ntmpla; dar si pentru ca sa nu cada n slava desarta si n ispita diavolului, din care pricini unii dintre ei se lauda adeseori ca nu au trebuinta de doctori. Daca nsa cineva si duce viata retrasa n locuri mai pustii, numai ntre doi sau trei frati de acelasi fel, sa se lase pe sine cu credinta numai n grija Domnului, care ne tamaduieste toata boala si toata neputinta, n orice patimire ar cadea. Caci dupa Domnul, i ajunge pustia ca sa-l mngie n boala lui. Fiindca unul ca acesta nu e lipsit niciodata de lucrarea credintei, nici nu are prilej sa se faleasca cu virtutea rabdarii, ci se foloseste de pustie ca de o buna acoperitoare. De aceea salasluieste Domnul n casa pe cei ce vietuiesc n singuratate. (Diadoh al Foticeii)6 Cnd din pricina unor boli trupesti ce ni se ntmpla, ne scrbim de noi nsine, trebuie sa stim ca sufletul nostru este nca rob poftelor trupului. De aceea doreste el fericire pamnteasca si nu vrea sa se desparta de bunatatile vietii, ci socoteste un mare neajuns sa nu se poata folosi, din pricina bolilor, de frumusetile vietii. Dar de va primi cu multumire supararile bolii, va cunoaste ca nu e departe de hotarele neprihanirii. Drept aceea, atunci si moartea o asteapta cu bucurie, ca fiind mai degraba pricina a vietii adevarate. (Diadoh al Foticeii)39 Sufletul nu va dori sa se desparta de trup pna nu-si va pierde orice placere pentru lumea de aici. Caci toate simturile trupului se mpotrivesc credintei, fiindca ele sunt numai pentru lucrurile de acum, iar aceea vesteste maretia bunurilor viitoare. Se cuvine deci ca cel ce se nevoieste sa nu se gndeasca niciodata la pomi cu ramuri bogate si umbroase, la izvoare cu ape curgatoare, la gradini felurite si nflorite, la case mpodobite si la petreceri cu rudeniile; de asemenea sa nu-si aminteasca de ospetele care s-ar ntmpla la praznice, ci sa se foloseasca numai de cele strict trebuincioase cu toata multumirea, iar ncolo sa socoteasca viata ca pe o cale straina, pustie de orice placere trupeasca. Caci numai strmtornd astfel cugetarea noastra, o vom ndrepta ntreaga pe urmele vietii vesnice. (Diadoh al Foticeii)27 Ca vederea, gustul si celelalte simturi slabesc tinerea de minte a inimii, cnd ne folosim de ele peste masura, ne-o spune cea dinti, Eva. Caci pna ce n-a privit la pomul oprit cu placere si amintea cu grija de porunca dumnezeiasca. De aceea era acoperita de aripile dragostei dumnezeiesti, nedndu-si seama din aceasta pricina de goliciunea ei. Dar cnd a privit la pom cu placere si s-a atins de el cu multa pofta si n sfrsit a gustat din rodul lui cu o voluptate puternica, ndata s-a patruns de dorinta dupa mpreunarea trupeasca, aprinzndu-se de patima prin faptul ca era goala. Si astfel toata pofta ei si-a ntors-o spre gustarea lucrurilor de aici, amestecnd, din pricina fructului placut la vedere, n greseala ei si greseala lui Adam. De atunci, cu anevoie si mai poate aduce omul aminte de Dumnezeu, sau de poruncile Lui. Deci noi, privind pururi n adncul inimii noastre cu necontenita pomenire a lui Dumnezeu, sa petrecem n aceasta viata nselatoare, ca niste lipsiti de vedere. Caci e propriu ntelepciunii duhovnicesti sa pazeasca pururi nenaripat dorul privirilor. La aceasta ne ndeamna si mult ncercatul Iov, zicnd: Inima mea nu s-a luat dupa ochii mei. Lucrul acesta este cu adevarat semnul celei mai de pe urma nfrnari. (Diadoh al Foticeii)27

Cel ce petrece pururi n inima sa e departe de toate lucrurile frumoase ale vietii. Caci umblnd n duh, nu poate cunoaste poftele trupului. Unul ca acesta facndu-si plimbarile n cetatea ntarita a virtutilor, le are pe acestea ca pazitori la portile cetatii curatiei. De aceea uneltirile dracilor mpotriva lui ramn fara succes, chiar daca ar ajunge sagetile poftei josnice pna la ferestrele firii. (Diadoh al Foticeii)28 Cnd sufletul nostru ncepe sa nu mai pofteasca lucrurile frumoase ale pamntului, se furiseaza de cele mai multe ori n el un gnd de trndavie, care nu-i ngaduie sa stea cu placere nici n slujba cuvntului si nu-i lasa nici dorinta hotarta dupa bunurile viitoare; ba i nfatiseaza si viata aceasta trecatoare ca neavnd nici un rost si fiind cu totul incapabila de vreo fapta vrednica dea fi numita virtute; si nsasi cunostinta o dispretuieste, ca pe una ce a fost data si altor multi oameni, sau ca pe una ce nu ne fagaduieste nimic desavrsit. De aceasta patima molesitoare si aducatoare de toropeala vom scapa de ne vom tine cu tarie cugetul nostru ntre hotare foarte nguste, cautnd numai la pomenirea lui Dumnezeu. Caci numai ntorcndu-se astfel mintea la caldura ei, va putea sa se izbaveasca fara durere de acea mprastiere nesocotita. (Diadoh al Foticeii)1 Cnd i nchidem mintii toate iesirile cu pomenirea lui Dumnezeu, ea cere o ocupatie care sa dea de lucru harniciei ei. Trebuie sa-i dam deci pe: Doamne Iisuse, prin care si poate ajunge deplin scopul. Caci nimeni nu numeste Domn pe Iisus, fara numai n Duhul Sfnt. Dar asa de strns si de nencetat sa priveasca la acest cuvnt n camarile sale, nct sa nu se abata nicidecum spre niscai naluciri. Caci toti aceia care cugeta nencetat la acest nume sfnt si slavit n adncul inimii, vor putea vedea odata si lumina mintii. Pentru ca daca e tinut strns n amintire, el arde toata pata de pe fata sufletului, printr-o simtire puternica. Caci Dumnezeul nostru este foc mistuitor ce arde toata rautatea. Ca urmare Domnul atrage sufletul la iubirea puternica a slavei Sale. Caci zabovind numele acela slavit si mult dorit prin pomenirea mintii n caldura inimii, sadeste n noi numaidect deprinderea de-a iubi bunatatea Lui, nemaifiind nimic care sa ne mpiedice. Acesta este margaritarul cel de mult pret, pe care-l poate agonisi cineva vnznd toata averea sa, ca sa aiba o bucurie negraita de aflarea lui. (Diadoh al Foticeii)40 Alta este bucuria ncepatoare si alta cea desavrsitoare. Cea dinti nu e lipsita de lucrarea nchipuirii (de naluciri); cealalta are ca putere smerita cugetare. Iar la mijlocul lor se afla ntristarea iubitoare de Dumnezeu si lacrima fara durere. Caci ntru nmultirea ntelepciunii sta spor de amaraciune si cine-si nmulteste cunostinta si sporeste suferinta. De aceea sufletul trebuie mbiat nti la nevointe prin bucuria ncepatoare, ca apoi sa fie mustrat si probat de catre adevarul Duhului Sfnt pentru relele pe care le-a facut si pentru mprastierile de care se mai face vinovat. Caci ntru mustrari, zice, ai pedepsit pe om pentru faradelege si ai subtiat ca pe o pnza de paianjen sufletul lui. Iar dupa ce mustrarea aceasta va fi probat sufletul ca ntrun cuptor, acesta va primi bucuria fara naluciri, n pomenirea fierbinte a lui Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)10 Cnd sufletul se tulbura de mnie, sau se ncetoseaza de aburii vinului, sau se supara de o ntristare grea, mintea nu poate sa tina pomenirea lui Dumnezeu (orict de mult s-ar sili). Caci fiind ntunecata ntreaga de furia patimilor, se nstraineaza cu totul de simtirea sa. De aceea lucrul dorit nu are unde sa-si ntipareasca pecetea sa, ca mintea sa poarte fara uitare chipul ntarit, dat fiind ca memoria cugetarii s-a nvrtosat din pricina asprimii patimilor. Dar izbavindu-se sufletul de acestea, chiar daca lucrul bun a fost furat pentru scurta vreme de

uitare, folosindu-se mintea ndata de agerimea ei, se prinde iarasi cu caldura de lucrul acela mult dorit si mntuitor. Fiindca are atunci harul nsusi, care cugeta mpreuna cu sufletul si striga mpreuna cu el: Doamne Iisuse Hristoase. Caci harul nvata sufletul cum nvata mama copilul, straduindu-se mpreuna cu el sa spuna numele tata, pna cnd l aduce la deprinderea de-a rosti limpede, n loc de orice alta vorba copilareasca, numele tatalui, chiar cnd doarme. De aceea zice Apostolul: Asemenea si Duhul sta ntr-ajutor neputintelor noastre. Caci a ne ruga precum trebuie nu stim, ci nsusi Duhul se roaga pentru noi cu suspine negraite. Pentru ca fiind noi prunci fata de desavrsirea virtutii, avem trebuinta numaidect de ajutorul Lui ca, unind si ndulcind El toate gndurile noastre cu dulceata Sa, sa ne putem misca din toata inima spre pomenirea si spre dragostea lui Dumnezeu si Tatal nostru. De aceea ntru Dnsul, cum zice tot dumnezeiescul Pavel, strigam nencetat, cnd suntem calauziti de El sa numim pe Dumnezeu Tata: Avva Parinte. (Diadoh al Foticeii)28 Mnia obisnuieste mai mult dect celelalte patimi sa tulbure si sa zapaceasca sufletul. Dar uneori i si foloseste ct se poate de mult. Caci cnd ne folosim de ea fara tulburare mpotriva celor necuviosi, sau ntr-un fel sau altul nenfrnati, ca, sau sa se mntuiasca, sau sa se rusineze, prilejuim sufletului un spor de blndete: fiindca lucram potrivit cu scopul dreptatii si al bunatatii lui Dumnezeu. Pe lnga aceasta, adeseori, mniindu-ne tare mpotriva pacatului, dam sufletului vigoare, scapndu-l de moleseala. De asemenea nu ncape nici o ndoiala ca, mniindu-ne mpotriva duhului stricaciunii, cnd suntem n mare ntristare si descurajare, ne aflam cu cugetul mai presus de lauda cea spre moarte. Ca sa ne nvete aceasta, Domnul s-a mniat si s-a tulburat de doua ori mpotriva duhului iadului, desi facea toate cte voia cu o vointa netulburata. Asa a ntors sufletul lui Lazar n trup. nct mie mi pare ca mnia neprihanita a fost daruita firii noastre de Dumnezeu, care ne-a zidit, mai degraba ca o arma a dreptatii. Daca s-ar fi folosit Eva de ea mpotriva sarpelui, nu ar fi fost robita de placerea acea patimasa. Astfel mie mi se pare ca cel ce se foloseste cu neprihanire de mnie, din rvna cuviosiei, se va afla mai cercat n cumpana rasplatirilor, dect cel ce nu se misca nicidecum la mnie, pentru greutatea de a se misca a mintii. Fiindca cel din urma se dovedeste a nu-si fi deprins vizitiul sa stapneasca frnele simturilor omenesti. Iar celalalt lupta strunind caii virtutii si e purtat n mijlocul bataliilor cu dracii, conducnd nentrerupt cu frica lui Dumnezeu carul cel cu patru cai ai nfrnarii. Pe acesta l aflam numit n Scriptura, la naltarea dumnezeiscului Ilie, carul lui Israel, pentru motivul ca Dumnezeu a vorbit ntia oara Iudeilor despre cele patru virtuti n chip deosebit. Iar cel ce s-a hranit asa de mult cu neprihanirea a fost naltat la cer pe un car cu foc, pentru ca s-a folosit, socotesc, de virtutile sale ca de niste cai, vietuind ntru Duhul care l-a rapit pe el ntr-un vrtej de foc. (Diadoh al Foticeii)3 Cel ce s-a mpartasit de sfnta cunostinta si a gustat din dulceata lui Dumnezeu, nu mai trebuie sa judece pe nimeni niciodata. Fiindca dreptatea capeteniilor lumii acesteia e coplesita cu totul de dreptatea lui Dumnezeu. Caci care ar fi deosebirea ntre fiii lui Dumnezeu si oamenii veacului acestuia, daca dreptul acestora n-ar aparea ca nedesavrsit fata de dreptatea acelora? De aceea cel dinti se numeste drept omenesc, iar cea de-a doua dreptate dumnezeiasca. Astfel Mntuitorul nostru fiind ocart nu raspundea cu ocara, dat la chinuri nu ameninta, ci rabda n tacere sa fie dezbracat si de haine si pentru mntuirea noastra a suferit durere; ba, ceea ce e mai mult, se ruga Tatalui pentru cei care l chinuiau. Dar oamenii lumii nu nceteaza sa se judece pna ce nu-si iau cu adaos napoi lucrurile de la cei cu care se judeca, mai ales cnd si primesc

dobnzile nainte de a li se plati datoria. Asa nct dreptul lor se face adeseori nceput de mare nedreptate. (Diadoh al Foticeii)7 Am auzit pe unii oameni evlaviosi zicnd ca nu trebuie sa ngaduim sa ni se ia lucrurile ce le avem pentru sustinerea noastra, sau pentru ajutorarea saracilor, ca sa nu ne facem pricina de pacat celor ce ne nedreptatesc pe noi, prin faptul ca rabdam, mai ales daca se ntmpla sa patimim aceasta de la crestini. Dar aceasta nu nseamna altceva dect a tine cineva la ale sale mai mult dect la sine nsusi, pentru o pricina nerationala. Pentru ca daca parasesc rugaciunea si paza inimii si ncep putin cte putin sa umblu dupa judecati mpotriva celor ce voiesc sa ma pagubeasca si sa astept pe la usile judecatoriilor, vadit este ca cele pentru care ma judec le socotesc mai nsemnate dect mntuirea mea, ca sa nu zic si dect nsasi porunca mntuitoare. Caci cum mai ascult atunci n ntregime de cuvntul evanghelic, care-mi porunceste: Si de la cel ce ia cu ale tale nu cere ndarat, daca nu rabd cu bucurie, dupa cuvntul apostolic, rapirea lucrurilor mele, sau daca, judecndu-ma si primind napoi cele ce mi-au fost luate cu sila, cu aceasta nu-l izbavesc de pacat pe acel lacom? Deci dat fiind ca judecatoriile stricacioase nu judeca potrivit cu judecata nestricacioasa a lui Dumnezeu, caci vinovatul are toata ncrederea n legile acestea n fata carora si apara pricina sa, bine este sa suferim sila celor ce vreau sa ne nedreptateasca si sa ne rugam pentru ei, ca prin pocainta si nu prin ntoarcerea lucrurilor ce leau rapit de la noi sa fie izbaviti de pacatul lacomiei. Caci aceasta o vrea dreptatea lui Dumnezeu, ca sa primim nu lucrul lacomit, ci pe lacomul nsusi, izbavit de pacat prin pocainta. (Diadoh al Foticeii)10 E foarte potrivit si ct se poate de folositor ca odata ce am cunoscut calea evlaviei sa vindem ndata toate avutiile noastre, iar banii de pe ele sa-i mpartim dupa porunca Domnului, ca nu cumva, pe motiv ca vrem sa mplinim poruncile totdeauna, sa nesocotim porunca mntuitoare. Caci facnd asa vom dobndi nti negrija cea buna si apoi saracia nepndita care ne tine cugetul mai presus de orice nedreptate si de orice judecata, dat fiindca nu mai avem materia care aprinde focul din cei lacomi. Dar mai mult dect celelalte virtuti ne va ncalzi si ne va odihni la snul ei, pe noi cei ramasi goi, smerita cugetare. Ea ne va fi ca o mama care si ncalzeste copilul, lundu-l n bratele sale, cnd din simplitate copilareasca acela si-a aruncat departe de el haina de care s-a dezbracat, gasind placere, din pricina nerautatii, mai degraba n goliciune, dect n culoarea pestrita a hainei. Caci zice Scriptura: Domnul pazeste pe prunci; de aceea mam smerit, iar El m-a mntuit. (Diadoh al Foticeii)41 Toate darurile (harismele) Dumnezeului nostru sunt bune foarte si datatoare de toata bunatatea. Dar nici unul nu ne aprinde si nu ne misca inima asa de mult spre iubirea bunatatii Lui, cum o face harisma cuvntarii de Dumnezeu (teologia). Caci aceasta fiind un rod timpuriu al bunatatii lui Dumnezeu, daruieste sufletului cele dinti daruri. Ea ne face mai nti sa dispretuim cu bucurie toata dragostea de viata, ca unii ce avem, n locul poftelor stricacioase, ca bogatie negraita, cuvintele lui Dumnezeu. Apoi lumineaza mintea noastra cu focul care o preschimba, nct o face sa fie n comuniune cu duhurile slujitoare. Sa pasim deci, iubitilor, cu toata inima spre aceasta virtute, cei ce ne-am pregatit pentru ea. Caci ea este frumoasa, atotvazatoare si departeaza toata grija, hranind mintea cu cuvintele lui Dumnezeu n fulgerarile luminii negraite; ca sa nu spun multe, ea pregateste sufletul rational pentru comuniunea nedespartita cu Dumnezeu, prin Sfintii Prooroci, ca si ntre oameni (o minune!) sa se cnte limpede stapnirea lui Dumnezeu, n sunete dumnezeiesti, armonizate de aceasta dumnezeiasca aducatoare a miresei la mirele ei. (Diadoh al Foticeii)7

Mintea noastra adeseori se simte ngreunata la rugaciune, din pricina marii ngustimi si concentrari a acestei virtuti. Dar mbratiseaza cu bucurie contemplarea si cuvntarea de Dumnezeu, data fiind largimea si libertatea de miscare ce i-o procura vederile dumnezeiesti. Ca sa nu-i dam asadar mintii putinta sa spuna multe, sau chiar sa zboare peste masura, sa ne ndeletnicim cel mai mult cu rugaciunea, cu cntarea Psalmilor si cu cetirea Scripturilor, netrecnd cu vederea nici tlcurile barbatilor nvatati, a caror credinta se cunoaste din cuvinte. Pentru ca, facnd aceasta, nu lasam mintea sa amestece cuvintele sale n cuvintele harului, precum nu-i ngaduim sa fie furata e slava desarta si sa fie mprastiata de multa placere a vorbariei, ci o pazim n vremea contemplatiei n afara de orice lucrare a nchipuirii i facem prin aceasta ca aproape toate cugetarile ei sa fie ntovarasite de lacrimi. Caci odihnindu-se n ceasurile de linistire (isihie) si ndulcindu-se mai ales cu dulceata rugaciunii, nu numai ca se va elibera de neajunsurile mai sus pomenite, ci va prinde si mai multa putere spre a se da cu agerime si fara osteneala contemplatiilor dumnezeiesti, sporind totodata cu multa smerenie n darul deosebirii. Dar trebuie sa stim ca este si o rugaciune mai presus de orice largime. Aceasta nsa e proprie numai acelora care sunt plini n toata simtirea si ncredintarea lor de darul Duhului Sfnt. (Diadoh al Foticeii)40 Harul obisnuieste la nceput sa umple sufletul de lumina prin simtire multa. Dar naintnd omul n nevointe, adeseori harul lucreaza nesimtit tainele sale n sufletul contemplativ (vazator) si cuvntator de Dumnezeu. Facnd la nceput asa, el vrea ca, bucurndu-ne, sa ne mne spre contemplatiile dumnezeiesti, ca pe unii ce suntem chemati de la nestiinta la cunostinta. La mijlocul nevointelor nsa, vrea sa ne pastreze cunostinta nepatate de slava desarta. Prin urmare trebuie sa ne lase sa ne ntristam ntr-o anumita masura, ca unii ce am fi parasiti, ca si mai mult sa ne smerim si sa ne supunem slavei Domnului, dar totodata sa ne si bucuram cu masura, ntraripati de nadejdea cea buna. Caci precum multa ntristare nvaluie sufletul n deznadejde si necredinta, asa si multa bucurie l mbie la parerea de sine. Desigur e vorba despre cei ce sunt nca prunci. Iar la mijloc, ntre iluminare si parasire, se afla ncercarea; precum la mijloc ntre ntristare si bucurie se afla nadejdea. Caci asteptnd; zice, am asteptat pe Domnul si a cautat spre mine; si iarasi: Dupa multumirea durerilor mele n inima mea, mngierile Tale au veselit sufletul meu. (Diadoh al Foticeii)10 Precum usile bailor, deschizndu-se necontenit, mping caldura dinauntru afara, asa si sufletul cnd vrea sa vorbeasca multe, chiar daca le-ar spune toate bune, mprastie si slabeste puterea tinerii de minte prin poarta graitoare. Prin aceasta mintea uita sa spuna lucrurile care se cuvin la vreme potrivita si mpartaseste de-a-valma oricui se nimereste o amestecatura de gnduri, nemaiavnd nici pe Duhul Sfnt, care sa-i pazeasca cugetarea ferita de naluciri. Caci lucrul bun scapa totdeauna vorbariei, fiind strain de orice valmasag si imaginatie. Buna este deci tacerea la vreme, ea nefiind dect mama gndurilor prea ntelese. (Diadoh al Foticeii)47 nsusi cuvntul cunostintei ne nvata ca multe patimi sufera la nceput sufletul contemplativ (vazator) si cuvntator de Dumnezeu. Dar mai mult dect toate, mnia si ura. Iar aceasta o patimeste nu att pentru dracii care le strnesc pe acestea, ct din pricina naintarii sale. Pentru ca pna ce sufletul e dus de cugetul lumii, chiar daca vede ca ceea ce e drept e calcat n picioare de unii sau de altii, ramne nemiscat si netulburat, caci ngrijindu-se de poftele sale, nu-l intereseaza ceea ce e drept n ochii lui Dumnezeu. Dar cnd ncepe sa se ridice deasupra patimilor, dispretul lucrurilor de aici si dragostea lui Dumnezeu nu-l mai lasa sa sufere a vedea nesocotit ceea ce este drept, nici n sine nici n altul, ci se mnie si se turbura mpotriva

facatorilor de rele, pna ce nu vede pe batjocoritorii dreptatii ca se fac aparatorii ei cu cuget cuvios. De aceea pe cei nedrepti i uraste, iar pe cei drepti i iubeste peste masura. Caci ochiul sufletului nu mai poate fi nselat cnd acoperamntul lui, adica trupul, a devenit prin nfrnare o tesatura foarte subtire. Totusi este cu mult mai bun lucru a plnge nesimtirea celor nedrepti, dect a-i ur. Caci desi aceia sunt vrednici de ura, dar ratiunea nu vrea ca sufletul iubitor de Dumnezeu sa fie tulburat de ura. Fiindca pna ce se afla ura n suflet, nu lucreaza n el cunostinta. (Diadoh al Foticeii)27 Mintea cuvntatoare de Dumnezeu (teologica), ndulcindu-si si ncalzindu-si sufletul cu nsesi cuvintele lui Dumnezeu, dobndeste nepatimirea n masura potrivita. Caci cuvintele Domnului, zice, sunt cuvinte curate, argint lamurit n foc pe seama pamntului. Iar mintea cunoscatoare (gnostica), ntarita prin experienta cu lucrul, se ridica mai presus de patimi. Dar si mintea cuvntatoare de Dumnezeu gusta din experienta celei cunoscatoare, daca se face pe sine mai smerita, precum si mintea cunoscatoare gusta din virtutea contemplativa (vazatoare), daca si pastreaza neratacita puterea discriminatoare a sufletului. Caci nu se ntmpla ca sa se dea amndoua darurile n ntregime fiecarei minti. Iar pricina este ca amndoua sa se minuneze de ceea ce are mai mult cealalta dect ea si asa sa sporeasca n ele smerita cugetare, mpreuna cu rvna dreptatii. De aceea zice Apostolul: Unuia prin Duhul i s-a dat cuvnt de ntelepciune, altuia cuvnt de cunostinta n acelasi Duh. (Diadoh al Foticeii)7 Cnd sufletul e plin de belsugul rodurilor sale firesti, si face cu glas mai mare si cntarea de psalmi si vrea sa se roage mai mult cu vocea. Dar cnd se afla sub lucrarea Duhului Sfnt, cnta si se roaga ntru toata destinderea si dulceata, numai cu inima. Starii de suflet celei dinti i urmeaza o bucurie amestecata cu nchipuiri, iar celei din urma, lacrimi duhovnicesti si dupa aceea o multumire iubitoare de liniste. Caci pomenirea, ramnnd fierbinte din pricina glasului domol, face inima sa izvorasca anumite cugetari nlacrimate si blnde. Atunci se pot vedea cum se seamana semintele rugaciunii cu lacrimi n pamntul inimii, n nadejdea bucuriei secerisului ce va urma. Totusi, cnd suntem apasati de multa tristete, trebuie sa facem cntarea rugaciunii cu un glas putin mai mare, lovind sufletul cu sunete, n nadejdea bucuriei, pna ce nourul acela greu va fi mprastiat de valurile melodiei. (Diadoh al Foticeii)40 Cnd sufletul ajunge la cunostinta de sine, produce si din sine o oarecare ardoare si sfiala iubitoare de Dumnezeu. Caci nefiind tulburat de grijile vietii, naste o anumita dragoste plina de pace, care cauta cu masura pe Dumnezeul pacii. Dar e desfacut degraba de la acest gnd, fie pentru ca pomenirea lui Dumnezeu e furata de simturi, fie pentru ca firea si cheltuieste repede virtutea sa din pricina ca e saraca. De aceea nteleptii Elinilor nu aveau cum trebuie ceea ce credeau ca au dobndit prin nfrnare, deoarece mintea lor nu statea sub nrurirea ntelepciunii netrecatoare si adevarate. Dar ardoarea venita n inima de la Preasfntul Duh este ntreaga numai pace. Apoi ea nu slabeste nicidecum si cheama toate partile sufletului la dorul dupa Dumnezeu. Ea nu iese afara din inima si nveseleste tot omul cu o dragoste si cu o bucurie fara margini. Se cuvine deci, ca dupa ce o cunoastem, sa cautam sa ajungem la ea. Caci dragostea naturala este un semn al firii nsanatosite prin nfrnare. Dar ea nu poate duce mintea la nepatimire, ca dragostea duhovniceasca. (Diadoh al Foticeii)10 Unii au nascocit ca att harul, ct si pacatul, adica att Duhul adevarului, ct si duhul ratacirii se afla ascunse n mintea celor ce s-au botezat. Ca urmare zic ca o persoana mbie mintea spre cele bune, iar cealalta ndata spre cele dimpotriva. Eu nsa am nteles din dumnezeiestile

Scripturi si din nsasi simtirea mintii ca nainte de Sfntul Botez harul ndeamna sufletul din afara spre cele bune, iar Satana foieste n adncurile lui, ncercnd sa stavileasca toate iesirile dinspre dreapta ale mintii. Dar din ceasul n care renastem, diavolul e scos afara, iar harul intra nauntru. Ca urmare aflam ca precum odinioara stapnea ratacirea asupra sufletului, asa dupa Botez stapneste adevarul asupra lui. Lucreaza desigur Satana asupra sufletului si dupa aceea ca si mai-nainte, ba de multe ori chiar mai rau. Dar nu ca unul ce se afla de fata mpreuna cu harul (sa nu fie!), ci nvaluind prin mustul trupului mintea, ca ntr-un fum, n dulceata poftelor nerationale. Iar aceasta se face din ngaduirea lui Dumnezeu, ca trecnd omul prin furtuna, prin foc si prin cercare, sa ajunga astfel la bucuria binelui. Caci am trecut, zice, prin foc si apa, si neai scos pe noi la odihna. (Diadoh al Foticeii)10 Harul se ascunde, cum am zis, din nsasi clipa n care ne-am botezat n adncul mintii. Dar si acopera prezenta fata de simtirea mintii. Din moment ce ncepe nsa cineva sa iubeasca pe Dumnezeu cu toata hotarrea, o parte din bunatatile harului intra ntr-un chip negrait n comunicare cu sufletul prin simtirea mintii. Prin aceasta, cel ce vrea sa tina cu tarie lucrul pe care l-a aflat, vine la dorinta sa vnda cu multa bucurie toate bunurile cele de aici, ca sa cumpere cu adevarat tarina n care a aflat ascunsa comoara vietii. Caci cnd va vinde cineva toata bogatia lumeasca, va afla locul n care statea ascuns harul lui Dumnezeu. Fiindca pe masura naintarii sufletului, si descopera si darul dumnezeiesc bunatatea lui n minte. Dar atunci ngaduie Domnul si dracilor sa supere sufletul, ca sa-l nvete sa faca deosebirea ntre bine si rau si sa-l faca mai smerit prin aceea ca pe masura ce se curateste simte tot mai multa rusine de urciunea gndurilor dracesti. (Diadoh al Foticeii)10 Precum am zis, Satana prin Sfntul Botez e scos afara din suflet. Dar i se ngaduie, pentru pricinile mai-nainte pomenite, sa lucreze n el prin trup. Caci harul lui Dumnezeu se salasluieste n nsusi adncul sufletului, adica n minte. Pentru ca toata slava fiicei mparatului, zice, e dinauntru, nearatata dracilor. De aceea din adncul inimii nsusi simtim oarecum izvornd dragostea dumnezeiasca, cnd ne gndim fierbinte la Dumnezeu. Iar duhurile rele de aici nainte se muta si se ncuibeaza n simturile trupului, lucrnd prin natura usor de influentat a trupului asupra celor ce sunt nca prunci cu sufletul. Astfel mintea noastra se bucura pururi, cum zice dumnezeiescul Apostol, de legea Duhului, iar simturile trupului sunt atrase de lunecusul placerilor. De aceea harul, lucrnd prin simtirea mintii, nveleste trupul celor ce sporesc n cunostinta cu bucurie negraita, iar dracii, lucrnd prin simturile trupului, robesc sufletul, mbiindu-l, ucigasii, cu sila spre cele ce nu vrea, mai ales cnd ne afla umblnd fara grija si cu nepasare pe calea credintei. (Diadoh al Foticeii)27 Cuvntul cunostintei ne nvata ca sunt doua feluri de duhuri rele. Unele dintre ele sunt oarecum mai subtiri, iar altele mai materiale. Cele mai subtiri razboiesc sufletul. Celelalte obisnuiesc sa duca trupul n robie prin anumite mboldiri staruitoare. De aceea dracii care razboiesc sufletul si cei care razboiesc trupul si sunt mereu potrivnici, cu toate ca au acelasi scop de-a vatama pe oameni. Cnd deci harul nu locuieste n om, acestia foiesc ca niste serpi n adncurile inimii, nengaduind ctusi de putin sufletului sa caute spre dorinta binelui. Dar cnd harul e ascuns n minte, se strecoara ca niste nouri ntunecosi prin partile inimii, spre patimile pacatului, sau iau chipul feluritelor mprastieri ca, furnd mintea de la pomenirea lui Dumnezeu, sa o desfaca de convorbirea cu harul. Cnd deci dracii, care supara sufletul nostru, ne aprind spre patimile sufletesti si mai ales spre nalta parere de sine, care este maica tuturor relelor, sa ne gndim la moartea trupului nostru si vom rusina umflarea iubirii de slava. Dar

acelasi lucru trebuie sa-l facem si cnd dracii, care ne razboiesc trupul, ne mping inima sa se aprinda spre pofte de rusine. Caci singur acest gnd, nsotit cu pomenirea de Dumnezeu, poate opri feluritele lucrari ale duhurilor rele. Dar daca dracii, care razboiesc sufletul, vor sa se foloseasca si de acest gnd, punndu-ne n minte nimicnicia nemarginita a firii omenesti, ca neavnd nici un pret din pricina trupului (caci aceasta iubesc sa o faca, dar vrea cineva sa-l chinuiasca cu acest gnd), sa ne amintim de cinstea si de slava mparatiei Ceresti, netrecnd cu vederea nici amaraciunea si ntunecimea osndei vesnice, ca printr-una sa ne mngiem tristetea, iar prin cealalta sa ntristam usuratatea inimii noastre. (Diadoh al Foticeii)27 Deci Satana, fiindca nu se poate ncuiba n mintea celor ce se nevoiesc, ca mai-nainte, data fiind prezenta harului, calareste pe mustul carnii, ca unul ce a cuibarit n trup, ca prin firea usor de mnuit a acestuia sa amageasca sufletul. De aceea trebuie sa uscam trupul cu masura, ca nu cumva prin mustul lui sa se rostogoleasca mintea pe lunecusul placerilor. Deci se cuvine ca din nsusi cuvntul Apostolului sa ne ncredintam ca mintea celor ce se nevoiesc sta sub lucrarea luminii dumnezeiesti; de aceea si slujeste legii dumnezeiesti si se veseleste cu ea. Iar trupul primeste cu placere, pentru firea lui usor de mnuit, duhurile rele; de aceea si alege sa slujeasca rautatilor. De aici se vede si mai mult ca mintea nu este un salas comun al lui Dumnezeu si al diavolului. Caci cum ar zice atunci Pavel: Slujesc cu mintea legii lui Dumnezeu, iar cu trupul legii pacatului? De aici iarasi se vede ca mintea mea sta ntru toata libertatea n lupta cu dracii, slujind cu bucurie bunatatii harului, iar trupul primeste aburul dulce al placerilor nerationale, pentru faptul ca ngaduie, cum am zis, duhurilor rele sa stea cuibarite n el. Caci stiu, zice, ca nu locuieste n mine, adica n trupul meu, binele. E vorba de cei ce se mpotrivesc pacatului, dar se afla pe la mijlocul nevointelor. Caci nu spune despre sine aceasta. Deci cu mintea se razboiesc dracii, iar trupul ncearca sa-l povrneasca spre lunecusul placerilor prin mboldiri staruitoare. Caci li se ngaduie, dupa o dreapta judecata, sa petreaca n adncurile trupului, chiar si ale celor ce lupta ntins mpotriva pacatului, pentru faptul ca voia sloboda a cugetului omenesc este pururi sub cercare. Iar daca cineva poate sa moara prin osteneli nca pe cnd traieste, ajunge n ntregime locasul Duhului Sfnt. Caci unul ca acesta a nviat, nca nainte de a muri. Asa a fost cu fericitul Pavel si cu toti cei ce s-au luptat sau se lupta n chip desavrsit mpotriva pacatului. (Diadoh al Foticeii)27 E drept ca inima izvoraste si din sine gnduri bune si rele. Dar nu rodeste prin fire cugetarile rele, ci amintirea raului i s-a facut ca un fel de deprindere din pricina ratacirii dinti. nsa cele mai multe si mai rele dintre gnduri le zamisleste din rautatea dracilor. Dar noi le simtim pe toate ca iesind din inima. Si de aceea au banuit unii ca n minte se afla mpreuna cu harul si pacatul. De aceea socotesc ei ca a zis si Domnul ca cele ce ies din gura purced din inima si acelea spurca pe om. Caci din inima purced gnduri rele, curvii si cele urmatoare. Ei nu stiu nsa ca mintea noastra, avnd o simtire foarte fina, si nsuseste lucrarea gndurilor soptite ei de duhurile rele, oarecum prin trup, dat fiind ca firea lunecoasa a acestuia duce prin starea lui umorala si mai mult sufletul la aceasta stare, ntr-un chip n care nu stim. Numai fiindca trupul iubeste pare ca si gndurile semanate de draci n suflet purced din inima. Fapt e ca noi ni le nsusim atunci cnd vrem sa ne ndulcim cu ele. Acest lucru l-a osndit Domnul cnd a spus cuvntul de mai nainte. Caci cel ce se ndulceste cu gndurile suflate lui de rautatea Satanei si nscrie oarecum amintirea lor n inima sa, e vadit ca de aici nainte le rodeste din cugetul sau. (Diadoh al Foticeii)27

Domnul zice n Evanghelii ca nu poate fi scos cel tare din casa Sa, daca nu-l va scoate unul si mai tare, dupa ce l-a legat si jefuit. Cum poate deci cel scos cu atta rusine sa intre iarasi si sa petreaca mpreuna cu Stapnul adevarat, care se odihneste n casa Sa cum vrea? Caci nici mparatul nu se va gndi sa lase mpreuna cu el n curtile mparatesti pe tiranul, care i-a stat cndva mpotriva si pe care l-a biruit. Mai de graba l va omor ndata, sau l va lega pentru o lunga pedeapsa si-l va preda ostilor sale spre o moarte de ocara. (Diadoh al Foticeii)43 Daca cineva presupune, din pricina ca gndim mpreuna att cele bune ct si cele rele, ca Duhul Sfnt si diavolul locuiesc laolalta n minte sa afle ca aceasta se ntmpla pentru aceea ca nca nam gustat si n-am vazut ca bun este Domnul. Caci la nceput, precum am spus si mai nainte, harul si ascunde prezenta sa n cei botezati, asteptnd hotarrea sufletului, ca, atunci cnd omul se va ntoarce cu totul spre Domnul, sa-si arate, printr-o negraita simtire, prezenta n inima. Pe urma iarasi asteapta miscarea sufletului, ngaduind sagetilor dracesti sa ajunga pna n adncul acestei simtiri, ca printr-o hotarre si mai calda si prin cuget smerit sa caute pe Dumnezeu. Deci daca omul va ncepe de aici nainte sa sporeasca n pazirea poruncilor si sa cheme nencetat pe Domnul Iisus, focul sfntului har se va revarsa si peste simturile mai de dinafara ale inimii, arznd cu totul neghina pamntului omenesc. Drept urmare cursele diavolesti se vor departa de acest loc, ntepnd de aici nainte mai domol partea patimitoare a sufletului. Iar cnd nevoitorul se va mbraca cu toate virtutile si mai ales cu desavrsita saracie, atunci harul i va lumina toata firea printr-o oarecare simtire mai adnca, ncalzindu-l spre mai multa dragoste de Dumnezeu. Din aceasta pricina sagetile dracesti se vor stinge n afara de simtirea trupului. Caci adierea Duhului Sfnt, miscnd inima spre suflarea pacii, stinge sagetile dracului purtator de foc, nca pe cnd sunt n are. Dar si pe cel care a ajuns la aceasta masura l paraseste Dumnezeu uneori n mna rautatii dracilor, lasnd mintea lui neluminata, ca voia noastra sloboda sa nu fie ctusi de putin legata de lanturile harului. Aceasta nu numai pentru ca pacatul se biruieste prin lupte, ci si pentru ca omul e dator sa mai sporeasca nca n experienta duhovniceasca. Caci ceea ce pare lucru desavrsit celui povatuit, este nca nedesavrsit fata de bogatia lui Dumnezeu, care povatuieste cu dragoste larga, chiar daca ar putea cineva sui toata scara aratata lui Iacov. (Diadoh al Foticeii)10 Parasirea povatuitoare aduce sufletului ntristare multa; de asemenea o anumita smerenie si deznadejde masurata. Aceasta pentru ca partea lui iubitoare de slava si fricoasa sa ajunga, dupa cuviinta, la smerenie. Ea produce n inima ndata frica de Dumnezeu si lacrimi de marturisire, precum si multa dorinta de tacere. Dar parasirea n sens de lepadare lasa sufletul sa se umple de deznadejde, de necredinta, de fumul mndriei si de mnie. Deci avnd noi experienta ambelor parasiri suntem datori sa ne apropiem de Dumnezeu dupa cum o cere fiecare. n cazul celei dinti suntem datori sa-l aducem multumire nsotita de rugaciuni de iertare, ca unuia ce ne pedepseste nenfrnarea voii noastre cu certarea acestei parasiri, ca sa ne nvete, asemenea unui Tata bun, deosebirea dintre virtute si pacat. n cazul celei din urma, trebuie sa-l aducem marturisirea nencetata a pacatelor si lacrimi nelipsite si retragere si mai multa, ca doar vom putea astfel, prin sporirea ostenelilor, sa ni-L facem pe Dumnezeu milostiv, ca sa caute ca mai nainte la inimile noastre. Dar trebuie sa stim ca atunci cnd se da lupta ntre suflet si Satana, ciocnindu-se ca doua fiinte, datorita parasirii povatuitoare, harul se ascunde pe sine, precum am mai spus, ca sa arate vrajmasilor sufletului, ca biruinta este numai a lui. (Diadoh al Foticeii)9 Cnd cineva sta n vreme de iarna ntr-un loc oarecare sub cerul liber, privind la nceputul zilei ntreg spre Rasarit, partea de dinainte a sa se ncalzeste de soare, iar cea din spate ramne

nepartasa de caldura, dat fiind ca soarele nu se afla deasupra capului sau. Tot asa si cei ce sunt la nceputul lucrarii duhovnicesti si ncalzesc n parte inima prin harul sfnt, din care pricina si mintea ncepe sa rodeasca cugetari duhovnicesti; dar partile de dinafara ale ei ramn de cugeta dupa trup, deoarece nca nu sunt luminate de sfnta lumina, printr-o simtire adnca, toate madularele inimii. Nentelegnd unii aceasta, au socotit ca n mintea celor ce se nevoiesc sunt doua ipostasuri ce se mpotrivesc unul altuia. Dar daca n aceeasi clipa se nimereste ca sufletul sa gndeasca si bune si rele, aceasta se ntmpla n chipul n care omul dat mai nainte ca pilda simte totodata si gerul si caldura. Caci de cnd mintea noastra s-a rostogolit la chipul ndoit al cunostintei, e silita, chiar daca nu vrea, sa poarte n aceeasi clipa si gnduri bune si gnduri rele, mai ales la cei ce ajung la o subtirime a puterii de deosebire. Caci cum se grabeste sa nteleaga binele, ndata si aminteste si de rau. Fiindca la neascultarea lui Adam tinerea de minte a omului s-a sfsiat n doua. Cnd vom ncepe nsa sa mplinim cu rvna fierbinte poruncile lui Dumnezeu, harul, luminnd toate simturile noastre printr-o adnca simtire, va arde pe de o parte amintirile noastre, iar pe de alta, ndulcind inima noastra cu pacea unei iubiri statornice, ne va face sa izvorm gnduri duhovnicesti, nu dupa trup. Iar aceasta se ntmpla foarte des celor ce s-au apropiat cu desavrsire, avnd n inima nentrerupta pomenirea Domnului. (Diadoh al Foticeii)28 Doua bunuri ne aduce noua harul cel sfnt prin Botezul renasterii, dintre care unul covrseste nemarginit pe celalalt. Cel dinti ni se daruieste ndata, caci ne nnoieste n apa nsasi si lumineaza toate trasaturile sufletului, adica chipul nostru, spalnd orice zbrcitura a pacatului nostru. Iar celalalt asteapta sa nfaptuiasca mpreuna cu noi ceea ce este asemanarea. Deci cnd ncepe mintea sa guste ntru multa simtire din dulceata Preasfntului Duh, suntem datori sa stim ca ncepe harul sa zugraveasca, asa zicnd, peste chip, asemanarea. Caci precum zugravii desemneaza nti cu o singura culoare figura omului, apoi, nflorind putin cte putin culoarea prin culoare, scot la aratare chipul viu al celui zugravit pna la firele parului, asa si sfntul har al lui Dumnezeu readuce nti prin Botez chipul omului la forma n care era cnd a fost facut, iar cnd ne vede dorind cu toata hotarrea frumusetea asemanarii si stnd goi si fara frica n atelierul lui, nfloreste o virtute prin alta si nalta chipul sufletului din stralucire n stralucire, daruindu-i pecetea asemanarii. Asa nct simtirea ne arata cum ia forma n noi asemanarea, dar desavrsirea asemanarii o vom cunoaste abia din iluminare. Caci toate virtutile le primeste mintea prin simtire, naintnd dupa o masura si rnduiala negraita. Dar dragostea duhovniceasca nu o poate cstiga cineva pna ce nu va fi iluminat ntru toata ncredintarea de Duhul Sfnt. Caci pna ce nu primeste mintea n chip desavrsit asemanarea prin lumina dumnezeiasca, poate avea aproape toate celelalte virtuti, dar este nca lipsita de dragostea desavrsita. Iar cnd se va asemana cu virtutea lui Dumnezeu ( vorbesc de asemanare, ct e cu putinta omului), atunci va purta si asemanarea dragostei dumnezeiesti. Caci precum n cazul portretelor pictate, daca se adauga chipului culoarea cea mai vie, se scoate la iveala pna si asemanarea zmbetului celui pictat, asa si la cei zugraviti dupa asemanarea dumnezeiasca de catre harul dumnezeiesc, daca se adauga lumina dragostei, chipul, e ridicat cu totul la frumusetea asemanarii. Nici nepatimirea nu poate darui sufletului alta virtute; fara numai dragostea. Caci dragostea este plinirea legii, nct omul nostru cel dinauntru se nnoieste zi de zi n gustarea dragostei, dar se mplineste abia ntru desavrsirea ei. (Diadoh al Foticeii)43

La nceputul naintarii, daca iubim cu caldura virtutea lui Dumnezeu, Preasfntul Duh face sufletul sa guste cu toata simtirea si ncredintarea din dulceata lui Dumnezeu, ca mintea sa afle printr-o cunostinta exacta rasplata desavrsita a ostenelilor iubitorilor de Dumnezeu. Dar pe urma ascunde pentru multa vreme bogatia acestui dar de viata facator, ca chiar de vom mplini toate celelalte virtuti, sa ne socotim ca nu suntem nimic, ntruct nu avem nca dragostea sfnta ca o deprindere. Drept aceea dracul urii tulbura atunci sufletele celor ce se nevoiesc, nct i face sa vorbeasca de rau chiar si pe cei ce-i iubesc pe ei si sa duca lucrarea stricacioasa a urii pna la a-si face din ea aproape o ndeletnicire placuta. Din pricina aceasta, sufletul se ntristeaza si mai mult, purtnd n el amintirea dragostei dumnezeiesti, dar neputnd-o dobndi n simtire, pentru lipsa ostenelilor celor mai desavrsite. E trebuinta deci ca sa o mplinim totusi macar de sila, ca sa ajungem la gustarea ei ntru toata simtirea si ncredintarea. Caci desavrsirea ei nimeni nu o poate cstiga pna ce se afla n trupul acesta, dect numai Sfintii care au ajuns pna la mucenicie si la marturisirea desavrsita. Fiindca el ce ajunge la ea se preface ntreg si nu mai doreste cu usurinta nici macar hrana. Caci ce pofta va mai avea de bunatatile lumii cel ce e hranit de dragostea dumnezeiasca? De aceea prea nteleptul Pavel, marele vas al cunostintei, binevestindu-ne din convingerea sa deplina, zice: mparatia Cerurilor nu este mncarea si bautura, ci dreptate, pace si bucurie n Duhul Sfnt, care sunt roada dragostei desavrsite. Asa nct cei ce nainteaza pna la desavrsire pot sa guste aici des din ea, dar desavrsit nimeni nu o poate cstiga, dect numai cnd se va nghiti desavrsit ce este muritor de viata. (Diadoh al Foticeii)10 Faza de mijloc din lucrarea sfintei cunostinte ne pricinuieste nu putina ntristare cnd, ocarndu-l pe cineva dintr-o ntartare oarecare, ni l-am facut dusman. Fiindca ea nu nceteaza de-a mpunge constiinta noastra, pna ce, prin multa rugare de iertare, nu aducem pe cel ocart la cugetul de odinioara. Dar cea mai desavrsita ntelegere nu face foarte multa grija si mustrare chiar cnd careva dintre oamenii lumii s-ar mnia pe noi pe nedreptul, pentru faptul ca suntem tot sminteala cuiva din veacul acesta. Atunci mintea e stingherita si de la contemplarea lui Dumnezeu si de la cuvntarea despre El. Caci temeiul cunostintei fiind dragostea, nu lasa cugetarea sa se largeasca n zamislirea de contemplatii dumnezeaesti, pna nu vom recstiga mai nti n dragoste si pe cel ce s-a mniat n desert pe noi. Iar daca acela nu vrea sa se ntmple aceasta, sau s-a departat de locul unde vietuim noi, se cuvine ca, asezndu-i chipul fetei lui n afectiunea larga a sufletului, sa plinim astfel n adncul inimii legea dragostei. Caci cei ce vor sa aiba cunostinta lui Dumnezeu trebuie sa priveasca spiritul si fetele celor ce sau mniat fara temei, cu un cuget nemnios. mplinindu-se aceasta, mintea noastra nu numai ca se va misca fara greseala spre contemplarea lui Dumnezeu, ci se va nalta si spre dragostea Lui cu multa ndraznire, ca una ce se zoreste nempiedicata de la treapta a doua la cea dinti. (Diadoh al Foticeii)3 10 11 Calea virtutii li se arata celor ce ncep sa iubeasca evlavia, aspra si posomorta. Nu fiindca asa este ea, ci fiindca firea omeneasca ndata ce-a iesit din pntece la larg se da n tovarasia placerilor. Caci obisnuintele rele, fiind supuse celor bune prin mplinirea binelui, s-au pierdut deodata cu amintire placerilor nesocotite. Drept urmare sufletul umbla de aici nainte cu bucurie pe toate cararile virtutilor. Pentru aceasta Domnul. Aducndu-ne la nceputul caii mntuirii, zice: Strmta si anevoioasa este calea care duce la viata si putini umbla pe ea. Iar catre cei ce vreau sa se apuce cu multa hotarre de pazirea sfintelor Sale porunci, zice: Jugul Meu este blnd si sarcina mea usoara. Deci la nceputul nevointelor trebuie sa mplinim

sfintele porunci ale lui Dumnezeu cu o vointa oarecum silita, ca, vaznd Domnul cel bun scopul si osteneala noastra, sa ne trimita voia Lui cea gata de ajutor, ca sa slujim apoi cu multa placere poruncilor Sale slavite. Caci atunci ni se ntareste de la Domnul vointa, ca sa facem cu multa bucurie, nencetat, binele. Atunci vom simti cu adevarat ca Dumnezeu este Cel ce lucreaza n noi si sa vrem si sa lucram pentru bunavointa. (Diadoh al Foticeii)38 Precum ceara, daca nu e ncalzita si nmuiata multa vreme, nu poate primi pecetea ntiparita n ea, asa si omul nu poate primi pecetea virtutii lui Dumnezeu, daca nu e cercat prin dureri si neputinte. De aceea zice Domnul catre dumnezeiescul Pavel: ti este de ajuns harul Meu. Caci puterea Mea n neputinte se desavrseste. Dar nsusi Apostolul se lauda zicnd: Cu mare placere, deci, ma voi lauda ntru neputintele mele, ca sa se salasluiasca ntru mine puterea lui Hristos. Dar si n Proverbe s-a scris: Pe care-l iubeste Domnul, l cearta, si bate pe tot fiul pe care-l primeste. Apostolul numeste neputinte napustirile vrajmasilor crucii, care se ntmplau necontenit lui si tuturor Sfintilor, ca sa nu se nalte, cum nsusi zice, de bogatia covrsitoare a descoperirii, pazind prin desele umiliri, cu evlavie, darul dumnezeiesc. Iar noi numim neputinte gndurile rele si slabiciunile trupesti. Caci atunci trupurile Sfintilor ce se nevoiau mpotriva pacatului, fiind predate batailor aducatoare de moarte si altor felurite chinuri, erau cu mult deasupra patimilor intrate n firea omeneasca prin pacat. Dar acum bisericile avnd pace multa din mila Domnului, trebuie sa fie cercat trupul celor ce se nevoiesc pentru evlavie cu multe slabiciuni, iar sufletul cu gnduri rele. Aceasta se ntmpla mai ales celor n care cunostinta lucreaza ntru multa simtire si ncredintare, ca sa fie feriti de toata slava desarta si mndria, si sa poata primi, cum am zis, cu multa smerenie, pecetea frumusetii dumnezeiesti, dupa Sfntul care zice: nsemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne. Deci trebuie sa rabdam cu multumire voia Domnului. Caci n felul acesta ni se va socoti drept a doua mucenicie necontenita suparare din partea bolilor si lupta cu gndurile dracesti. Caci cel ce zicea atunci sfintilor mucenici prin acele capetenii nelegiuite sa se lepede de Hristos si sa doreasca slava lumeasca spune si acum nencetat aceleasi lucruri robilor lui Dumnezeu. Cel ce aducea atunci chinuri peste trupurile dreptilor si ocara cumplit pe cinstitii dascali prin cei ce slujeau socotintelor sale diavolesti, aduce si acum felurite patimiri marturisitorilor evlaviei, mpreuna cu multe ocari si umiliri, mai ales cnd acestia ajuta cu multa putere saracilor ce sufera pentru slava Domnului. De aceea trebuie sa ne mplinim mucenicia constiintei noastre cu multa hotarre si rabdare, naintea lui Dumnezeu. Caci rabdnd, zice, am asteptat pe Domnul, si a cautat spre mine. (Diadoh al Foticeii)39 Smerita cugetare este un lucru greu de cstigat. Cu ct este mai mare, cu att se cer mai multe stradanii pentru dobndirea ei. Ea se iveste n cei partasi de sfnta cunostinta n doua cazuri si chipuri: cnd luptatorul pentru evlavie se afla n mijlocul drumului experientelor duhovnicesti, el are un cuget mai smerit din pricina neputintei trupului, sau a celor ce dusmanesc fara temei pe cei ce se ngrijesc de dreptate, sau a gndurilor rele; apoi cnd mintea e luminata de harul dumnezeiesc ntru simtire si siguranta multa, sufletul are smerita cugetare ca pe o nsusire fireasca, ntruct, fiind plin de bunatate dumnezeiasca, nu mai poate sa se umple de slava desarta, chiar daca ar mplini nencetat poruncile Domnului, ci se socoteste pe sine mai smerit dect toti, n urma mpartasirii de bunavointa dumnezeiasca. Cea dinti smerita cugetare cuprinde de multe ori ntristare si descurajare. Iar cea din urma cuprinde bucurie mpreunata cu o sfiala plina de ntelepciune. Fiindca cea dinti se iveste, cum am zis, n cei ce se afla la mijlocul nevointelor, iar cea de-a doua se trimite celor ce s-au apropiat cu desavrsire. Cea dinti se

ntristeaza adeseori cnd e lipsita de fericirile pamntesti. Cea de-a doua, chiar daca i-ar oferi cineva toate mparatiile pamntului, nu se impresioneaza si nu simte sagetile cumplite ale pacatului. Caci fiind cu totul duhovniceasca, nu mai cunoaste de loc slava trupeasca. Dar tot cel ce se nevoieste a trebuit sa treaca prin cea dinti ca sa ajunga la cea de-a doua. Caci daca nu ne-ar nmuia harul, aducnd asupra noastra patimirile povatuitoare, ca sa lamureasca voia noastra cea sloboda, nu ne-ar darui stralucirea smereniei de pe urma. (Diadoh al Foticeii)45 Cei ce iubesc placerile vietii de aici trec de la gnduri la greseli. Caci fiind purtati de o judecata nesocotita, doresc sa prefaca aproape toate gndurile lor patimase n cuvinte nelegiuite si n fapte necuviincioase. Iar cei ce ncearca sa duca o viata de nevointe, scapnd de greseli, trec usor la gnduri rele, sau la cuvinte rele si vatamatoare. Caci daca dracii vad pe acestia tinnduse cu placere de ocari, sau graind lucruri desarte si nelalocul lor, sau rznd cum nu trebuie, sau mniindu-se fara masura, sau poftind slava goala si desarta, se narmeaza cu gramada mpotriva lor. Pentru ca lund mai ales iubirea de slava ca prilej pentru rautatea lor si sarind prin ea nauntru, ca printr-o oarecare portita ntunecoasa, ei izbutesc sa rapeasca sufletele. Deci cei ce vreau sa vietuiasca la un loc cu multimea virtutilor sunt datori sa nu doreasca nici slava, nici ntlniri multe, nici sa faca iesiri dese, sau sa defaime pe cineva, chiar daca ar fi vrednic de defaimare, nici sa vorbeasca multe, chiar daca ar putea sa le spuna toate bune; caci vorba multa mprastiind fara masura mintea, nu numai ca o opreste de la lucrarea duhovniceasca, ci o si preda dracului trndaviei, care, slabind-o peste masura, o preda apoi dracului ntristarii si pe urma celui al mniei. Deci se cuvine ca mintea sa se ocupe pururi cu pazirea sfintelor porunci si cu pomenirea adnca a Domnului slavei. Caci cel ce pazeste, zice, porunca, nu va cunoaste cuvnt rau, adica nu se va abate la gnduri sau la cuvinte rele. (Diadoh al Foticeii)27 Cnd inima primeste cu o oarecare durere fierbinte sagetaturile dracilor nct i pare celui razboit ca primeste chiar sagetile nsesi,- sufletul uraste cu amar patimile, ca unul ce se afla la nceputul curatirii. Caci daca nu s-ar ndurera mult de nerusinarea pacatului, nu ar putea sa se bucure mbelsugat de bunatatea dreptatii. Cel ce vrea prin urmare sa-si curateasca inima sa o ncalzeasca necontenit cu pomenirea Domnului Iisus, neavnd dect acest cuget si acest lucru, fara ncetare. Caci cei ce vreau sa se lepede de putreziciunea lor nu se cade ca uneori sa se roage, iar alteori nu, ci pururi sa petreaca cu rugaciune n pazirea mintii, chiar daca s-ar afla undeva afara de casa de rugaciune. Caci precum cel ce vrea sa curateasca aurul, daca lasa sa nceteze orict de scurta vreme focul din cuptor, face sa se aseze iarasi zgura pe aurul curatit, asa si cel ce uneori pomeneste pe Dumnezeu, alteori nu, pierde prin ntrerupere ceea ce se socoteste sa cstige prin rugaciune. E propriu barbatului iubitor de virtute sa tina pururi pamntul inimii n focul pomenirii lui Dumnezeu, ca asa, curatindu-se raul putin cte putin sub dogoarea bunei pomeniri, sufletul sa se ntoarca cu desavrsire la stralucirea sa fireasca, spre si mai multa slava. (Diadoh al Foticeii)40 Cnd va birui omul lui Dumnezeu aproape toate patimile, ramn sa-l mai razboiasca doi draci. Dintre acestia, unul supara sufletul, ducndu-l de la multa iubire de Dumnezeu la o rvna nelalocul ei, nct acesta nu mai vrea sa placa si altul lui Dumnezeu, afara de el. Iar celalalt supara trupul, strnindu-l printr-o anumita aprindere spre pofta mpreunarii. Aceasta se ntmpla trupului din pricina ca o atare placere e proprie firii n scopul nasterii de prunci si de aceea e usor de biruit; dar si din pricina ngaduintei (parasirii) din partea lui Dumnezeu. Caci cnd vede Domnul pe vreun nevoitor nflorind bogat n multimea virtutilor, l lasa sa fie ntinat de acest drac, ca sa se socoteasca pe sine mai nevrednic dect toti oamenii din viata. Supararea

din partea acestei patimi sau urmeaza ispravilor de vrednicie, sau chiar le premerge uneori, ca fie ntr-un fel, fie ntr-altul, sa dea sufletului parerea ca e netrebnic, orict de mari ar fi ispravile lui. Cu primul drac ne vom lupta folosind multa smerenie si dragoste, iar cu al doilea, prin nfrnare, nemniere si gndire adnca la moarte. Simtind astfel nencetat lucrarea Duhului Sfnt, ne vom ridica si deasupra acestor patimi, ntru Domnul. (Diadoh al Foticeii)27 Cti ne facem partasi de sfnta cunostinta vom avea parte fara ndoiala si de mprastierile fara de voie. Am nsemnat, zice dumnezeiescul Iov, si ceea ce am gresit fara voie. Si a facut asa cu dreptate. Caci daca nu ar nceta cineva de-a pomeni pururi pe Dumnezeu si daca n-ar uita uneori sfintele lui porunci, nu ar cadea n greseala de voie sau fara de voie. Trebuie prin urmare sa aducem ndata Stapnului marturisire ntinsa si despre greselile fara de voie, adica sa mplinim cu prisosinta canonul obisnuit (caci nu este om care sa nu faca greseli omenesti), pna se va ncredinta constiinta noastra prin lacrimile dragostei despre iertarea acestora. Caci de vom marturisi, zice, pacatele noastre, credincios este si drept ca sa ne ierte pacatele noastre si sa ne curateasca de toata nedreptatea. Trebuie sa luam aminte la simtirea cu care facem marturisirea, ca nu cumva constiinta noastra sa se minta pe sine, cugetnd ca s-a marturisit de ajuns lui Dumnezeu. Fiindca judecata lui Dumnezeu este cu mult mai buna dect constiinta noastra, chiar daca ar fi cineva deplin ncredintat ca nu mai stie nimic necuratit n sine. Prea nteleptul Pavel ne nvata zicnd: Dar nici pe mine nu ma judec. Caci deja nu stiu nimic ntru mine, dar nu ma ndreptez ntru aceasta. Iar Cel ce ma judeca pe mine este Domnul. Daca deci nu ne vom marturisi cum trebuie si pentru greselile fara voie, vom afla n noi n vremea iesirii noastre o oarecare frica nelamurita. Trebuie sa ne rugam si noi cei ce iubim pe Domnul, ca sa ne aflam atunci n afara de orice frica. Caci cel ce va fi atunci n frica nu va trece slobod peste capeteniile iadului. Fiindca are, ca si aceia, n frica sufletului o marturie a pacatului sau. Dar sufletul ce se veseleste n dragostea lui Dumnezeu, n ceasul dezlegarii, se nalta atunci cu ngerii pacii deasupra ostilor ntunecate. Caci dragostea duhovniceasca parca l ntr-aripeaza, dat fiind ca a mplinit fara lipsuri legea. De aceea cei ce ies cu o astfel de ndraznire din viata vor fi rapiti pna n prezenta Domnului mpreuna cu toti Sfintii. Iar cei ce se tem chiar si numai putin n ceasul mortii vor fi lasati n gramada celorlalti oameni, ca unii ce se afla sub judecata; caci ei vor trebui sa fie cercati prin focul judecatii si asa sa primeasca partea ce li se cuvine dupa faptele lor, de la Bunul nostru Dumnezeu si mparatul Iisus Hristos. Fiindca El este Dumnezeul dreptatii si a Lui este bogatia bunatatii mparatiei, de care ne va face parte noua celor ce-L iubim pe El, n veac si n toti vecii vecilor. Amin. (Diadoh al Foticeii)33 Cei ce au cstigat dragostea desavrsita fata de Dumnezeu si si-au naltat aripile sufletului prin virtuti se rapesc n nori si la judecata nu vin, cum zice Apostolul. Iar cei ce n-au cstigat cu totul desavrsirea, ci au pacate si ispravi bune laolalta, vin la locul judecatii si acolo, fiind oarecum arsi prin cercetarea faptelor bune si rele, daca va ngreuia cumpana celor bune se vor izbavi de munci. (Diadoh al Foticeii)19

Evagrie Ponticul

Evagrie mparte viata spirituala n activa si contemplativa sau gnostica. Viata activa este numai pregatirea pentru cea gnostica. Toata stradania omului trebuie sa duca la cunoastere sau la gnoza, a carei ncoronare este contemplarea Sfintei Treimi. Rostul ascezei este sa nlature piedicile ce stau n calea cunoasterii, prin curatirea sufletului de patimi. Virtutile, care sunt treptele vietii active, se rnduiesc n urmatoarea ordine: cea mai de jos e credinta, care naste frica de Dumnezeu. Aceasta naste pazirea poruncilor, ale carei fiice sunt: nfrnarea, cumintenia, rabdarea si nadejdea. Toate duc la nepatimire, al carei rod e dragostea. De acum parasim viata activa. Dragostea ne introduce n viata contemplativa.

Treapta cea mai de jos a vietii contemplative este "gnoza naturala". Dupa ea urmeaza "teologia", gnoza cea mai nalta, contemplarea Sfintei Treimi, care e si treapta "rugaciunii curate".
Cunoasterea lui Dumnezeu, ca tinta suprema a vietii duhovnicesti, nu se realizeaza prin cugetare discursiva. Cel curatit ajunge pna la o cunoastere intuitiva a Lui, n lumina sufletului ndumnezeit. n timpul rugaciunii, sufletul contemplativului este asemenea cerului, n care straluceste lumina Sfintei Treimi. Dar pentru acestea se cere o curatire de toate patimile si de toate gndurile n legatura cu ele. Acesta e curatirea ce se cere sufletului, care e sediul patimilor. Dar se cere si o curatire a mintii, vrful cunoscator, sau ochiul sufletului. Pna ce mintea mai pastreaza chiar si numai gnduri nestrabatute de patimi, ea poate cunoaste prin ele pe Dumnezeu n chip mijlocit. Dar daca vrea sa ajunga la vederea Sfintei Treimi, trebuie sa se curete si de aceste gnduri, ca sa devina cu totul pura. La aceasta stare nu poate ajunge dect prin harul lui Dumnezeu. Ajuns omul aci, n inima lui straluceste lumina Sfintei Treimi, el vede lumina dumnezeiasca. Lumina aceasta este fara forma", ntruct si Dumnezeu este fara chip, simplu si nepatruns. n cunoasterea aceasta a lui Dumnezeu nu e nimic care sa se ntipareasca n mintea omului. De aceea mintea trebuie sa se elibereze de orice ntiparire a lucrurilor si ntelesurilor lor. Cunoasterea lui Dumnezeu e dincolo de orice chip. Viziunile imaginative sunt suspecte. Cunoasterea aceasta e simpla, necompusa, indescriptibila, fara imagini. Este o cucerire a mintii de catre nemarginirea Celui infinit. Tocmai de aceea lumina aceasta este ntr-un anumit nteles si ntunericul cel mai adnc, "nestiinta fara margini". Dar aceasta cunoastere are si alta latura. Cnd lumina dumnezeiasca rasare n minte, aceasta se vede pe sine nsasi. Vederea proprie este o conditie a desavrsirii minti. Astfel mintea n vremea rugaciunii se vede pe sine, stralucind ca safirul si ca cerul, ca locul unde s-a cobort Sfnta Treime.

Mult vorbeste Evagrie de starea de nepatimire apatia, ca o conditie a vederii lui Dumnezeu. Semnul ca cineva ajuns la adevarata lipsa de patimi sta n faptul ca se poate ruga netulburat si nemprastiat, eliberat de toate grijile si de toate gndurile si imaginile lucrurilor. Dar aceasta nepasare fata de lucrurile lumii, nu este diferenta fata de Dumnezeu si fata de semeni, ci o conditie pentru ca sa-i poata iubi cu adevarat.
Patimile, care pun stapnire pe om si de care trebuie sa se curateasca pentru a ajunge la nepatimire, iubire si groaza, le aduce Evagrie n legatura cu demonii, nct lupta cu ele este n acelasi timp o lupta cu ei. Aceasta idee devine un leit-motiv important al ntregii asceze rasaritene.

Tot la Evagrie gasim pentru prima data teoria celor opt patimi, sau vicii, sau gnduri pacatoase, teoria ce va reveni mereu la scriitorii ascetici de dupa el, la Casian, Nil, Ioan Scararul, Ioan Damaschin etc. La Evagrie sunt trasate directivele ascezei si misticei ulterioare, la el se cuprind sistematizate aproape toate nvataturile psihologice si pneumatologige, aplicate n viata ascetica si mistica din Rasarit.

Ct priveste hainele, sa nu poftesti sa ai haine de prisos, ci ngrijeste-te numai de cele care sunt de trebuinta trupului. Arunca mai bine asupra Domnului grija ta si El va purta grija de tine.

Caci el se ngrijeste, zice, de noi. Daca esti lipsit de hrana sau de haine, nu te rusina sa primesti cnd ti le vor aduce altii, caci rusinea aceasta este un fel de mndrie. Iar daca prisosesti tu n aceasta, da si tu celui lipsit. Asa voieste Dumnezeu sa se chiverniseasca ntre dnsii copiii Sai. De aceea scrie Apostolul catre Corinteni cu privire la cei lipsiti: Prisosul vostru sa mplineasca lipsa altora, ca si prisosul acelora sa mplineasca lipsa voastra; ca sa se faca potrivire, precum este scris: Celui ce are mult, nu i-a prisosit si celui ce are putin, nu i-a lipsit. Deci avnd pentru timpul de acum cele de trebuinta, nu te griji pentru vremea ce vine, nici pentru o zi, nici pentru o saptamna si nici pentru o luna. Caci venind de fata ziua de mine, va aduce El cele de trebuinta. Tu cauta mai bine mparatia cerurilor si dreptatea lui Dumnezeu. Cautati, zice Domnul, mparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua.(Evagrie Ponticul)41 Sa nu-ti iei tnar slujitor, ca nu cumva vrajmasul sa strneasca prin el vreo sminteala si sa-ti tulbure cugetul, ca sa te ngrijesti de mncari alese, caci nu vei mai putea sa te ngrijesti numai de tine. Sa nu faci aceasta gndindu-te la odihna trupeasca, ci cugeta la ce e mai bine, la odihna duhovniceasca, caci cu adevarat e mai buna odihna duhovniceasca dect cea trupeasca. Iar daca te gndesti la folosul tnarului, sa nu te nvoiesti nici atunci, caci nu este a noastra datoria aceasta, ci a altora, a sfintilor parinti din chinovie. Grijeste-te numai si numai de folosul tau, pazind chipul linistii. Cu oameni cu multe griji si iubitori de materie sa nu-ti placa sa locuiesti, ci locuieste sau singur, sau cu frati neiubitori de materie si de acelasi cuget cu tine. Ca cel ce locuieste cu oamenii iubitori de materie si cu multe griji, vrnd-nevrnd va face si el tovarasie cu ei si va sluji poruncilor omenesti. Nu te lasa atras n vorbire desarta, nici n oricare alta napasta, ca mnia, ntristarea, nebunia dupa lucruri pamntesti, frica de sminteala, grija de nasteri, sau de rudenii, ba mai mult, ocoleste ntlnirile dese cu acestea, ca nu cumva sa te scoata din linistea din chilie si sa te traga n grijile lor. "Lasa, zice Domnul, pe cei morti sa-si ngroape mortii lor, iar tu vino de urmeaza Mie". Iar daca si chilia, n care locuiesti, e ncarcata cu multe, fugi, nu o cruta, ca nu cumva sa te topesti de dragul ei. Toate sa le faci, toate sa le mplinesti, ca sa te poti linisti! ncalzeste-ti inima, srguind sa te afli n voia lui Dumnezeu si n razboiul nevazut. (Evagrie Ponticul)22 Daca nu te poti linisti usor n partile tale, grabeste spre nstrainarea cu voia si ntareste-ti gndul spre ea. Fa-te ca un negutator priceput, care le cearca pe toate cele folositoare linistii si pe toate caile pune stapnire pe cele linistitoare si de folos acestui scop. Te sfatuiesc iarasi: iubeste nstrainarea, caci te izbaveste de mprejurarile tinutului tau si te lasa sa te bucuri numai de folosul linistii. Fugi de zabovirile n cetate si rabda cu barbatie pe cele din pustie: ca iata, zice Sfntul, m-am departat fugind si m-am salasluit n pustie. De este cu putinta, n nici un chip sa nu te arati prin cetate. Caci nu vei vedea acolo nimic de folos si nimic bun pentru petrecerea ta. Am vazut, zice iarasi Sfntul, faradelege si pricini n cetate". Asadar cauta locurile netulburate si singuratice si sa nu te nfricosezi de ecoul lor. Chiar naluciri de la draci de vei vedea acolo, sa nu te nspaimnti, nici sa fugi, lepadnd alergarea ce ti e spre folosul tau. Sa stai pe loc fara frica si vei vedea maririle lui Dumnezeu: ajutorul, purtarea de grija si toata cunostinta spre mntuire. Caci am primit, zice fericitul barbat, pe Cel ce ma mntuieste de mputinarea sufletului si de furtuna. Pofta vagabondarii sa nu biruie inima ta, caci vagabondarea mpreunata cu pofta strica mintea cea fara de rautate. Multe ispite sunt cu acest scop. De aceea teme-te de greseala si stai cu asezamnt n chilia ta. (Evagrie Ponticul)22

Daca ai prieteni, fugi de ntlnirile dese cu ei, caci numai ntlnindu-te rar cu dnsii le vei fi de folos. Iar, daca vezi ca ti vine prin ei vreo vatamare, cu nici un chip nu te mai apropia de dnsii. Trebuie sa ai ca prieteni pe cei ce pot fi de folos si de ajutor vietuirii tale. Fugi si de ntlnirile cu barbatii rai si razboinici, si cu nici unul din acestia sa nu locuiesti mpreuna; ba si de sfaturile lor cele de nimica sa te lepezi. Caci nu locuiesc lnga Dumnezeu si nici statornicie n-au. Prietenii tai sa fie barbatii pasnici, fratii duhovnicesti si parintii sfinti; caci pe acestia si Domnul i numeste asa zicnd: Mama mea, fratii si parintii mei acestia sunt, care fac voia Tatalui Meu cel din Ceruri. Cu cei mprastiati de griji multe sa nu te aduni, nici ospatare cu dnsii sa nu primesti, ca nu cumva sa te traga n mprastierea lor si sa te departeze de la stiinta linistii. Caci au ntr-nsii patima aceasta. Nu pleca urechea ta la cuvintele lor si nu primi socotintele inimii lor, caci sunt cu adevarat pagubitoare. Spre credinciosii pamntului sa fie osteneala si dorinta inimii tale si spre rvna lor de-a plnge. Caci ochii mei, zice, spre credinciosii pamntului, ca sa sada ei mpreuna cu mine". Iar daca cineva dintre cei ce vietuiesc potrivit cu dragostea de Dumnezeu vine sa te pofteasca la masa si vrei sa te duci, du-te, nsa de graba sa te ntorci la chilia ta. De este cu putinta, afara de chilie sa nu dormi niciodata, ca de-a-pururi sa ramna cu tine harul linistii si vei avea ntr-nsa nempiedicata slujirea jertfei tale. (Evagrie Ponticul)22 Asezndu-te n chilia ta, aduna-ti mintea si gndeste-te la ceasul mortii. Priveste atunci la moartea trupului, ntelege ntmplarea, ia-ti osteneala si dispretuieste desertaciunea din lumea aceasta, att a placerii ct si a straduintei, ca sa poti sa rami nestramutat n aceeasi hotarre a linistii si sa nu slabesti. Muta-ti gndul si la starea cea din iad, gndeste-te cum se chinuiesc sufletele acolo, n ce tacere prea amara? Sau n ce cumplita suspinare? n ce mare spaima si framntare? Sau n ce asteptare? Gndeste-te la durerea sufletului cea nencetata, la lacrimile sufletesti fara sfrsit. Muta-ti apoi gndul la ziua nvierii si la nfatisarea naintea lui Dumnezeu. nchipuieste-ti scaunul acela nfricosat si cutremurator. Adu la mijloc cele ce asteapta pe pacatosi: Rusinea naintea lui Dumnezeu, a lui Hristos nsusi, a ngerilor, a Arhanghelilor, a Stapnilor si a tuturor oamenilor, toate muncile, focul cel vesnic, viermele cel neadormit, sarpele cel mare, ntunericul si peste toate acestea plngerea si scrsnirea dintilor, spaimele, chinurile. Gndeste-te apoi si la bunatatile ce i asteapta pe drepti: ndraznirea cea catre Dumnezeu Tatal si catre Iisus Hristos, catre ngeri, Arhangheli, Stapnii, mpreuna cu tot poporul mparatiei si cu darurile ei: bucuria si fericirea. Adu n tine amintirea acestora amndoua si plnge si suspina pentru soarta pacatosilor, mbraca vederea ta cu lacrimi de frica sa nu fii si tu printre dnsii. Iar de bunatatile ce asteapta pe drepti bucura-te si te veseleste. Srguieste-te sa te nvrednicesti de partea acestora si sa te izbavesti de osnda acelora. Sa nu uiti de acestea, fie ca te afli n chilie, fie afara s nicidecum sa nu lepezi pomenirea aceasta dinaintea ta, ca cel putin printr-aceasta sa scapi de gndurile spurcate si pagubitoare. (Evagrie Ponticul)22 Uneori trupul e bolnav si de trebuie sa mannci si de doua, de trei si de mai multe ori, sa nu fie ntristat cugetul tau caci ostenelile trupesti nu trebuie sa fie tinute si n timpuri de boala si de slabiciune, ci trebuie lasate atunci mai slobod n anumite privinte, ca sa se ntareasca trupul din nou spre aceleasi osteneli ale vietuirii. Iar n privinta nfrnarii de la anumite bucate, nu ne-a oprit dumnezeiescul cuvnt ca sa nu mncam ceva, ci a zis: Iata am dat voua toate, ca pe legumele ierburilor, mncati-le nimic cercetnd, si: Nu cele ce intra n gura spurca pe om. Deci nfrnarea de la anumite bucate e lucru ce ramne la alegerea ta, ca o osteneala a sufletului. (Evagrie Ponticul)10 34

Diavolii ori de cte ori ne vad ca stam la rugaciune, ne stau si ei cu srguinta mpotriva, sadind n mintea noastra cele ce nu trebuie, ca sa ni le aducem aminte sau sa le gndim n vremea rugaciunii. Asa vor ei sa duca mintea n robie, iar rugaciunea noastra sa o faca nelucratoare, desarta si nefolositoare. Caci desarta cu adevarat si nefolositoare este rugaciunea facuta fara frica, fara trezvie si priveghere. (Evagrie Ponticul)40 Dintre dracii care se mpotrivesc lucrarii noastre, cei dinti, care se ridica cu lupta, sunt cei ncredintati cu poftele lacomiei pntecelui, cei ce ne furiseaza n suflet iubirea de argint si cei ce ne momesc cu slava de la oameni. Toti ceilalti vin dupa acestia sa ia n primire pe cei raniti de ei. Caci este cu neputinta sa cada cineva n minile duhului curviei, daca n-a fost dobort nti de lacomia pntecelui. Precum nu poate tulbura mnia pe cel ce lupta pentru mncaruri, sau bani, sau slava. Si este cu neputinta sa scape de dracul ntristarii cel ce nu s-a lepadat de toate acestea. Nici de mndrie, cel dinti pui al diavolului, nu va scapa cineva, daca n-a smuls din sine iubirea de argint, radacina tuturor rautatilor, daca si saracia smereste pe om, dupa nteleptul Solomon. Scurt vorbind, este cu neputinta sa cada omul n puterea vreunui drac, daca n-a fost ranit mai nti de acele capetenii ale lor. De aceea si diavolul aceste trei gnduri i le-a nfatisat Mntuitorului: nti ndemnndu-l sa faca pietrele pini, al doilea fagaduindu-i toata lumea daca i se va nchina, si al treilea spunndu-i ca va fi acoperit cu slava daca va asculta, ntruct nu va pati nimic dintr-o asa de mare cadere. Dar Domnul, dovedindu-se mai presus de acestea, i-a poruncit diavolului sa mearga napoia Lui. Prin acestea ne-a nvatat ca nu este cu putinta sa alunge cineva de la sine pe diavolul, daca n-a dispretuit aceste trei gnduri. (Evagrie Ponticul)27 Toate gndurile diavolesti furiseaza n suflet chipurile lucrurilor sensibile, cari, punndu-si ntiparirea n minte, o fac sa poarte n ea formele acelor lucruri. Deci de la nsusi lucrul care se deapana n minte poti cunoaste care drac s-a apropiat de tine. De pilda, daca n cugetul mea se nfatiseaza chipul omului care m-a pagubit, sau m-a necinstit, el da pe fata gndul tinerii de minte a raului, furisat n minte. Daca iarasi se nvrteste n minte gndul la bani sau la slava, dintr-acestea se va cunoaste duhul care ne necajeste. Asemenea si la alte gnduri, din lucru afli pe dracul ce e de fata si ti furiseaza naluciri. Cu aceasta nu zic ca toate amintirile acestor fel de lucruri vin de la draci, deoarece si mintea nsasi, strnita de om, aduce nchipuiri de lucruri si fapte; ci numai acelea dintre amintiri, care aprind mnia si pofta mpotriva firii. Caci, prin tulburarea acestor puteri, mintea preacurveste n cuget si este razboita, neputnd primi aratarea lui Dumnezeu, Cel ce i-a dat legea, dar stralucirea luminii dumnezeiesti se arata puterii cugetatoare a sufletului n vremea rugaciunii, dupa nlaturarea gndurilor lucrurilor. (Evagrie Ponticul)27 Nu va putea sa alunge de la sine amintirile patimase, omul care n-a avut grija de pofta si mnie, pe una stingnd-o cu posturi, cu privegheri si cu culcatul pe jos; iar pe cealalta mblnzind-o cu ndelunga rabdare, cu suferirea raului, cu nepomenirea de rau si cu milostenii. Caci dintr-aceste doua patimi se tes mai toate gndurile dracilor, care duc mintea la primejdie si pierzanie. Dar este cu neputinta sa biruim patimile acestea, daca nu dispretuim mncarurile, banii si slava, ba nca si propriul nostru trup, pentru cei ce cauta adeseori sa-l atte. Pilda fara zabava sa luam de la cei ce se primejduiesc pe mare, care sar si din corabie de furia vnturilor si a valurilor rasculate. Aici nsa trebuie sa fim cu luare aminte ca sa nu sarim din corabie spre a fi vazuti de oameni. Caci vom pierde plata noastra si ne va lua n primire un alt naufragiu si mai cumplit, suflnd mpotriva-ne vntul dracului slavei desarte. (Evagrie Ponticul)27

Trebuie sa cercetam cum ntiparesc dracii nalucirile cele din somn n mintea noastra si-i dau o anumita forma. Una ca aceasta obisnuiesc sa se ntmple mintii, fie privind prin ochi, fie auzind prin auz, fie printr-o simtire oarecare, sau fie prin amintire, care ntipareste n minte, miscndule, cele ce le-a agonisit prin mijlocirea trupului. Deci dracii, mi se pare, rascolind amintirea o ntiparesc n cuget. Caci organele trupului stau n nelucrare, tinute de somn. Dar iarasi, trebuie sa cercetam cum rascolesc amintirea? Sau poate prin patimi? Asa trebuie sa fie, deoarece cei curati si nepatimasi nu mai patesc una ca aceasta. Este nsa si o miscare simpla a amintirii, strnita de noi sau de sfintele Puteri. Prin ea vorbim si petrecem cu Sfintii. Sa fim nsa cu atentie. Caci chipurile pe care sufletul mpreuna cu trupul le primeste ntru sine, amintirea le misca fara sa se mai ajute de trup. Aceasta se vede din faptul ca adesea patimim una ca aceasta si n somn, cnd trupul se odihneste. Trebuie sa stim ca precum ne putem aduce aminte de apa, si cu sete si fara sete, tot asa ne putem aduce aminte de aur si cu lacomie si fara lacomie; si asa si cu celelalte. Iar faptul ca mintea afla aceste sau acele deosebiri ntre nalucirile sale, se datoreste vicleniei vrajmasilor. Dar trebuie sa stim si aceasta: ca pentru naluciri se folosesc dracii si de lucrurile de dinafara, ca de pilda de vuietul apelor, la cei ce calatoresc pe mare. (Evagrie Ponticul)25 28 Scopul dracilor e ajutat mult de mnia noastra, cnd se misca mpotriva firii, facndu-se al lor. De aceea toti zoresc sa o ntarte zi si noapte. Cnd o vad nsa legata de blndete, atunci cauta pricini ndreptatite ca sa o dezlege ndata, ca facndu-se foarte aprinsa, sa o foloseasca pentru gndurile lor furioase. De aceea nu trebuie sa o ntartam nici pentru lucruri drepte, nici pentru nedrepte, ca sa nu dam chiar noi sabie primejdioasa n mna vrajmasului, ceea ce stiu ca fac multi si .mai mult dect trebuie, aprinzndu-se pentru motive nensemnate. Caci spune-mi de ce te prinzi grabit la harta daca dispretuiesti bucatele, banii si slava? De ce hranesti cinele cnd te lauzi ca nu ai nimica? Iar daca acesta latra si se ia dupa oameni, trebuie ca ai niscai lucruri si vrei sa le pazesti. Dar eu despre unul ca acesta cred ca e departe de rugaciunea curata, stiind ca mnia este ciuma pentru o astfel de rugaciune. Si ma mir ca unul ca aceasta si pe Sfinti i-a uitat: pe David, care striga: Opreste mnia si paraseste turbarea; pe Ecclesiastul care porunceste: Alunga mnia de la inima ta si scoate viclesugul din trupul tau"; pe Apostolul care rnduieste: Sa ridicam n toata vremea si n tot locul mini cuvioase spre Domnul, fara mnie si gnduri. De ce oare nu nvatam si noi de la obiceiul tainic si vechi al oamenilor, care alunga cinii din casa n vremea rugaciunii? Obiceiul acesta ne da sa ntelegem ca mnia nu trebuie sa fie cu cei ce se roaga. Mnia este vinul serpilor. De aceea nazireii se nfrneaza de la vin. (Evagrie Ponticul)3 Despre faptul ca nu trebuie sa ne ngrijim de mbracaminte si bucate, socot de prisos a mai scrie, nsusi Mntuitorul oprind acest lucru n Evanghelii. Nu va ngrijiti, zice, n sufletul vostru ce veti mnca, sau ce veti bea, sau cu ce va veti mbraca, caci toate acestea le fac pagnii si necredinciosii, care leapada purtarea de grija a Stapnului si tagaduiesc pe Facatorul. De crestinii este cu totul strain acest lucru, de ndata ce cred ca si cele doua vrabii vndute cu un ban stau sub purtarea de grija a Sfintilor ngeri. Au nsa dracii si obiceiul acesta: dupa gndurile necurate, aduc n suflet si pe acelea ale grijii, ca sa se departeze Iisus de la noi, umplut fiind locul cugetarii cu multime de gnduri, si sa nu mai poata rodi cuvntul, fiind coplesit de gndurile grijii. Lepadnd dar asemenea gnduri, sa lasam toata grija noastra n seama Domnului, ndestulndu-se cu cele de fata, cu mbracaminte si hrana saracacioasa, ca sa slabim n fiecare zi pe parintii slavei desarte. Iar daca cineva socoteste ca nu-i sta bine n haina

saracacioasa, sa priveasca la Sfntul Pavel cum asteapta n frig si dezbracat, cununa dreptatii. Daca Apostolul a numit lumea aceasta stadion si teatru, oare cel ce s-a mbracat cu gndurile grijii, mai poate alerga spre rasplatirea chemarii de sus a lui Dumnezeu, sau mai poate sa lupte cu ncepatoriile, cu domniile si cu stapnitorii ntunericului veacului acestuia? Eu nu stiu daca-i va fi cu putinta; acest lucru l-am nvatat de la nsesi cazurile vazute. Caci se va mpiedica n haina si se va rostogoli la pamnt, ca si mintea de gndurile purtarii de grija, daca e adevarat cuvntul care zice ca mintea ramne statornic lipita de comoara sa, ca unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta. (Evagrie Ponticul)6 41 Dintre gnduri unele taie, altele se taie. Si anume taie cele rele pe cele bune, dar si cele rele se taie de catre cele bune. Sfntul Duh ia aminte la gndul cel dinti ce l-am pus si dupa acela ne osndeste sau ne primeste. Iata ce vreau sa zic: Am gndul de a primi pe straini si-l am ntradevar pentru Domnul, dar venind ispititorul, l taie si furiseaza n suflet gndul de-a primi pe straini pentru slava. Sau am gnd sa primesc pe straini ca sa fiu vazut de oameni; dar daca vine peste el un gnd bun, l taie pe cel rau, ndreptnd catre Domnul virtutea noastra si silindu-ne sa nu facem aceasta pentru lauda de la oameni. (Evagrie Ponticul)28 Deci daca staruim cu fapta la gndurile dinti, cu toata ispita celor de-al doilea, vom avea numai plata gndurilor ce ni le-am pus mai nti, deoarece oameni fiind si luptnd cu dracii, nu putem tine gndul drept nestricat, nici pe cel rau neispitit, odata ce avem n noi semintele virtutii. Dar daca zaboveste cineva pe lnga gndurile care taie (de-al doilea), se aseaza n tara ispititorului si va lucra strnit de ele. (Evagrie Ponticul)28 Dupa multa bagare de seama am aflat ca ntre gndurile ngeresti, omenesti si de la draci este aceasta deosebire: nti gndurile ngeresti cerceteaza cu de-amanuntul firea lucrurilor si urmaresc ntelesurile si rosturile duhovnicesti, de pilda: de ce a fost facut aurul si pentru ce e ca nisipul si a fost risipit n anumite particele de sub pamnt si de ce trebuie multa osteneala si truda pna sa fie aflat, apoi dupa ce e aflat, e spalat cu apa si trecut prin foc, ca apoi sa fie dat mesterilor, care fac sfesnicul cortului, catuia, cadelnita si vasele de aur, din care, din darul Mntuitorului nostru, nu mai bea acum regele babilonian. Dar gndul dracesc nu le stie si nu le cunoaste pe acestea, ci furiseaza numai placerea cstigarii aurului fara rusine, si zugraveste desfatarea si slava ce va veni de pe urma lui. Iar gndul omenesc nu se ocupa nici cu dobndirea aurului si nu cerceteaza nici al cui simbol este, sau cum se scoate din pamnt, ci aduce numai n minte forma simpla a aurului, despartita de patima si lacomie. Acelasi cuvnt se poate spune si despre alte lucruri, dupa regula aceasta desprinsa n chip trainic. (Evagrie Ponticul)28 Este un drac care se numeste ratacitor, care se nfatiseaza mai ales n zorii zilei naintea fratilor si le poarta mintea din cetate n cetate, din sat n sat si din casa n casa, prilejuind, zice-se, simple ntlniri, apoi convorbiri mai ndelungate cu cei cunoscuti, care tulbura starea celor amagiti si putin cte putin i departeaza de cunostinta de Dumnezeu si-i face sa-si uite de virtute si de fagaduinta. Trebuie deci ca monahul sa observe acest gnd de unde vine si unde sfrseste, ca nu fara rost si din ntmplare face cercul acesta lung, ci vrnd sa strice starea sufleteasca a monahului, ca, dupa ce si-a aprins mintea cu acestea si s-a ametit de prea multe convorbiri, sa fie fara veste de atacat de dracul curviei, sau al mniei, sau al ntristarii, care ntineaza si mai tare stralucirea tariei lui. Noi nsa, daca vrem sa cunoastem lamurit viclesugul lui, sa nu graim ndata catre el, nici sa dam pe fata cele ce se petrec, cum nfiripa n minte si n

ce chip putin cte putin vrea sa o mpinga la moarte; caci va fugi de la noi, fiindca nu vrea sa fie vazut facndu-le acestea si asa nu vom cunoaste nimic din cele ce ne-am straduit sa aflam. Ci sa-i mai ngaduim o zi sau doua, sa-si ispraveasca lucrarea, ca aflnd cu de-amanuntul tot lucrul pe care l-a mestesugit, sa-l dam pe fata cu cuvntul si sa-l alungam. Dar fiindca se ntmpla ca n vremea ispitirii mintea, fiind tulburata, nu poate urmari cu de-amanuntul cele ce se petrec, sa faca aceasta dupa alungarea dracului. Dupa ce te-ai linistit, adu-ti aminte n tine nsuti de cele ce ti s-au ntmplat, de unde ai nceput, pe unde ai umblat si n ce loc ai fost cuprins de duhul curviei, sau al mniei, sau al ntristarii si cum s-au petrecut acestea. nvata-le acestea si tine-le minte, ca sa-l poti da pe fata cnd se va mai apropia de tine. Da pe fata si locul unde sta ascuns, ca sa nu-i mai urmezi. Iar daca vrei sa-l faci sa se nfurie de-a binelea, vadeste-l ndata ce se apropie si dezvaluie cu cuvntul locul dinti n care a intrat si al doilea si al treilea. Caci foarte tare se scrbeste, nesuferind rusinarea. Iar dovada ca i-ai grait tocmai la vreme o vei avea n faptul ca a fugit gndul de la tine. Caci este cu neputinta sa stea, fiind scos la aratare. Iar dupa biruirea acestui drac urmeaza un somn adnc si greu, o amortire a pleoapelor, nsotita de cascari nenumarate si de umeri ngreuiati; dar de toate acestea ne sloboade Duhul Sfnt, prin rugaciune ncordata. (Evagrie Ponticul)28 Foarte mult ne foloseste spre mntuire ura mpotriva dracilor, care ne ajuta si la lucrarea virtutii. Dar sa o nutrim aceasta de la noi, ca pe un vlastar bun, nu suntem n stare, pentru ca duhurile iubitoare de placeri o sting si cheama din nou sufletul la prietenie si obisnuinta cu ei. Aceasta prietenie, sau mai bine aceasta rana, anevoie de lecuit, o tamaduieste nsa doctorul sufletelor, prin parasirea noastra. Caci ne lasa sa patimim lucruri nfricosate de la duhuri, noaptea si ziua, pna ce sufletul alearga iarasi la ura cea de la nceput, nvatndu-se a zice catre Domnul, asemenea lui David: Cu ura desavrsita i-am urt, ca vrajmasi s-au facut mie. Iar cu ura desavrsita uraste pe vrajmasi acela care nu pacatuieste nici cu fapta nici cu gndul, lucru care este semnul celei mai mari si celei dinti nepatimiri. (Evagrie Ponticul)28 Dar ce sa zicem despre dracul care face sufletul nesimtit? Caci ma tem a si scrie despre el. Cnd navaleste acela, iese sufletul din starea sa fireasca si leapada cuviinta si frica Domnului, iar pacatul nu-l mai socoteste pacat, faradelegea n-o mai socoteste faradelege si la osnda si la munca vesnica se gndeste ca la niste vorbe goale. De cutremurul purtator de foc el rde. Pe Dumnezeu, e drept, l marturiseste, nsa poruncile Lui nu le cinsteste. De-i bati n piept cnd se misca spre pacat, nu simte: de-i vorbesti din Scripturi, e cu totul mpietrit si nu asculta. i amintesti de ocara oamenilor si nu o ia n seama. De oameni nu mai are rusine, ca porcul care a nchis ochii si a spart gardul. Pe dracul acesta l aduc gndurile nvechite ale slavei desarte. Si daca nu s-ar scurta zilele acelea, nimeni nu s-ar mai mntui. De fapt dracul acesta este dintre cei ce ataca rar pe frati. Iar pricina este nvederata. Caci nenorocirile altora, bolile celor dosaditi, nchisorile celor nefericiti si moartea naprasnica a unora, pun pe fuga acest drac, ntruct sufletul e strapuns putin cte putin si e trezit la mila, fiind dezlegat de mpietrirea venita de la demon. Desigur noi nu le avem pe acestea aproape de noi, data fiind si raritatea celor cuprinsi de neputinte printre noi. De aceea Domnul alungnd acest drac, porunceste n Evanghelii sa mergem la cei bolnavi si sa cercetam pe cei din nchisori, zicnd: Bolnav am fost si n-ati venit la Mine. n orice caz sa se stie: daca cineva dintre monahi, fiind atacat de dracul acesta, n-a primit gnd de curvie, sau nu si-a parasit chilia din nepasare, unul ca acesta a primit din cer rabdarea si neprihanirea si fericit este pentru o nepatimire ca aceasta. Iar cti s-au

fagaduit sa cinsteasca pe Dumnezeu locuind laolalta cu lumea sa se pazeasca de acest drac. Caci a zice sau a scrie mai multe despre el, ma rusinez si de oameni. (Evagrie Ponticul)1 Toti dracii fac sufletul iubitor de placeri; numai dracul ntristarii nu primeste sa faca aceasta, ci el ucide gndurile celor ce au nceput aceasta vietuire, taind si uscnd prin ntristare orice placere a sufletului, daca e adevarat ca oasele barbatului trist se usuca. Daca acest drac razboieste pe un monah cu masura, l face ncercat, caci l convinge sa nu se apropie de nimic dintr-ale lumii acesteia si sa nlature toata placerea. Dar daca staruie mai mult, naste gnduri care sfatuiesc pe monah sa-si ia viata, sau l silesc sa fuga departe de locul unde petrece. Acest lucru l-a gndit si l-a patimit dreptul Iov fiind asuprit de acest drac. De as putea, zice, sa ma omor, sau pe altul sa rog sa-mi faca mie aceasta. Simbol al acestui drac este salbaticiunea numita naprca, a carei fire se arata prietenoasa, nsa al carei venin covrseste veninul celorlalte fiare, ba daca e primit fara masura, omoara si animalul nsusi. Acestui drac i-a predat Pavel pe cel ce a facut nelegiuire n Corint. De aceea si scrie cu rvna Corintenilor, zicnd: Aratati-i dragoste, ca nu cumva sa fie nghitit unul ca acesta de o ntristare mai mare. Dar duhul acesta, care ntristeaza pe oameni, stie sa se faca si pricinuitor de buna pocainta. De aceea si Ioan Botezatorul i numea pe cei ce erau strapunsi de duhul acesta si alergau la Dumnezeu pui de naprci, zicnd: Cine v-a aratat voua sa fugiti de mnia ce va sa vie? Faceti deci roade vrednice de pocainta; si sa nu vi se para a grai ntru voi: Parinte avem pe Avraam. Caci oricine a urmat lui Avraam si a iesit din pamntul si din neamul sau, s-a facut mai tare dect dracul acesta. (Evagrie Ponticul)9 Cine si-a stapnit mnia a supus pe draci; iar cine s-a robit de dnsa nu se mai tine de viata monahala si e strain de caile Mntuitorului, daca se zice ca nsusi Domnul nvata pe cei blnzi caile Sale. De aceea cu anevoie poate fi vnata mintea monahului, care alearga pe cmpia blndetii. Caci de nici o alta virtute nu se tem dracii ca de blndete. Aceasta a dobndit-o acel mare Moise, care a fost numit "blnd, mai mult dect toti oamenii. Iar proorocul David a aratat-o ca este vrednica sa fie pomenita de Dumnezeu, zicnd: Adu-ti aminte, Doamne, de David si de toata blndetea lui. nsusi Mntuitorul nostru ne-a poruncit sa ne facem urmatori ai blndetii Lui, zicnd: nvatati de la Mine ca sunt blnd si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre. Iar daca cineva s-ar nfrna de la mncari si bauturi, dar prin gndurile rele ar ntarta mnia, acela se aseamana cu o corabie ce calatoreste pe mare, avnd pe dracul crmaci. De aceea trebuie sa fim cu luare aminte din toata puterea la cinele nostru, nvatndul sa rupa numai lupii si sa nu mannce oile, aratnd toata blndetea fata de toti oamenii. (Evagrie Ponticul)3 Dintre gnduri singur cel al slavei desarte lucreaza cu multe mijloace. El cuprinde aproape toata lumea si deschide usile tuturor dracilor, facndu-se ca un fel de tradator viclean al cetatii. De aceea el umileste foarte tare mintea pustnicului, umplnd-o cu multe vorbe si lucruri si ntinndu-i rugaciunile, prin care acesta se straduieste sa-si tamaduiasca toate ranile sufletului sau. Gndul acesta l fac sa creasca toti draci dupa ce au fost biruiti, ca printr-nsul sa primeasca intrare din nou n suflet, si sa faca astfel cele mai din urma mai rele ca cele dinti. Din gndul acesta se naste si cel al mndriei, care a facut sa cada ca un sunet din ceruri pe pamnt pecetea asemanarii si cununa frumusetii. Salta-te din el si nu zabovi, ca sa nu vindem altora viata noastra, nici petrecerea noastra, celor fara de mila. Pe acest drac l alunga rugaciunea staruitoare de a nu face sau zice cu voia nimic din cele ce ajuta blestematei slave desarte. (Evagrie Ponticul)44

Cnd mintea pustnicilor a ajuns la putina nepatimire, si-a agonisit si calul slavei desarte, caruia ndata i da pinteni prin cetati, purtndu-si fara stapnire lauda izvorta din slava. si ntmpinnd-o duhul curviei, printr-o rnduiala nevazuta, o nchide ntr-o cocina de porci, nvatnd-o sa nu se mai ridice altadata din pat nainte de a se face sanatoasa deplin, nici sa nu faca ceea ce fac bolnavii neascultatori care, purtnd nca urmele bolii ntr-nsii, se dau la drumuri si merg la bai nainte de vreme, caznd din nou n boala. De aceea seznd locului, sa luam si mai bine aminte la noi nsine, ca nainte de virtute, sa ne facem greu de miscat spre pacat, iar nnoindu-ne ntru cunostinta sa dobndim multime de vederi felurite. Si asa naltndu-ne si mai tare, vom vedea si mai bine lumina Mntuitorului nostru. (Evagrie Ponticul)44 A descrie toate lucrarile cele rele ale dracilor mi-e cu neputinta, iar a nsira cu de-amanutul mestesugirile lor mi-e rusine, sfiindu-ma de cititorii mai simpli. Totusi asculta unele viclenii ale duhului curviei. Cnd cineva a dobndit nepatimirea partii poftitoare si gndurile de rusine s-au racit, atunci arata barbati si femei jucnd mpreuna si-l face pe pustnic sa priveasca lucruri si forme de rusine. Ispita aceasta nsa nu e printre cele ce tin multa vreme, deoarece rugaciunea nencetata si mncarea foarte mputinata, privegherea si ndeletnicirea cu contemplatiile duhovnicesti o alunga ca pe un nor fara ploaie. Uneori se atinge nsa si de trupuri, strnind ntrnsele fierbinteala dobitoceasca. Si alte nenumarate mestesugiri unelteste vicleanul acesta, pe care nu e nevoie sa le mai raspndim si sa le mai ncredintam scrisului. Fata de astfel de gnduri foloseste si aprinderea mniei, pornita mpotriva dracului. De aceasta mnie se teme el mai mult, cnd se aprinde mpotriva acestor gnduri si i strica planurile despre ea e vorba cnd se zice: Mniati-va si nu pacatuiti. Ea da sufletului n ispite o folositoare doctorie. Dar uneori si mnia aceasta e imitata de dracul mniei. Aceasta plasmuieste chipurile parintilor, sau ale unor prieteni si rudenii, ocarti de oameni nevrednici si prin aceasta misca mnia pustnicului si-l ndeamna sa zica sau sa faca vreun rau celor ce i s-au aratat n minte. La acestea trebuie sa fie monahul cu luare aminte si ndata sa-si smulga mintea de la astfel de chipuri, ca nu cumva, zabovind pe lnga ele, sa se pomeneasca n vremea rugaciunii taciune ce se mistuie de foc. n ispite de acestea cad mai ales cei iuti la mnie si cei ce usor se prind la harta, care sunt departe de rugaciunea cea curata si de cunostinta Mntuitorului nostru Iisus Hristos. (Evagrie Ponticul)3 4 Gndurile veacului acestuia le-a dat Domnul omului, ca pe niste oi, pastorului bun. Si s-a scris: A dat fiecarui om cuget ntru inima sa, sadind n el si pofta si mnia ntru ajutor, ca prin mnie sa alunge gndurile lupilor, iar prin pofta sa iubeasca oile, chiar cnd e biciuit de vnturi si de ploi. I-a mai dat pe lnga acestea si lege dupa care sa pazeasca oile, loc de verdeata, apa de odihna, psaltire, chitara si toiag. Si i-a rnduit sa se hraneasca si sa se mbrace de la aceasta turma, iar la vreme sa-i adune fn. Caci zice cuvntul: Cine pastoreste turma si din laptele ei nu mannca? Pustnicul trebuie sa pazeasca deci zi si noapte turma aceasta, ca nu cumva sa fie rapit vreun miel de fiarele salbatice, sau sa-l ia tlharii, iar daca s-ar ntmpla una ca aceasta n padure, ndata sa-l smulga din gura ursului si a lupului. Asadar, daca gndul despre fratele nostru se nvrte n noi cu ura, sa stim ca o fiara l-a luat pe el; asemenea si gndul despre muiere, daca se ntoarce n noi amestecat cu pofta de rusine; la fel gndul despre argint si aur, daca se cuibareste nsotit de lacomie; asemenea si gndurile sfintelor daruri, daca cu slava desarta pasc n minte! Si tot asemenea se va ntmpla si cu alte gnduri de vor fi furate de patimi. Si nu numai ziua trebuie sa fie monahul cu luare aminte la ele, ci si noaptea sa le

pazeasca priveghind. Caci se ntmpla sa piarda ceea ce a agonisit, daca se lasa n naluciri rusinoase si viclene. Aceasta este ceea ce zice patriarhul Iacov: Nu am adus tie oaie rapita de fiara salbatica; eu plateam furtisagurile de zi si de noapte; si ma topeam de arsita zilei si de gerul noptii, nct s-a dus somnul de la ochii mei. Iar daca din osteneala ni s-ar ntmpla vreo nepurtare de grija, sa grabim putin n sus pe stnca cunostintei si sa pastem iarasi oile sub muntele Sinai, ca Dumnezeul parintilor nostri sa ne cheme si pe noi si sa ne daruiasca ntelesurile semnelor si minunilor. (Evagrie Ponticul)28 Dintre necuratii draci, unii l ispitesc ca om, iar altii l tulbura pe om ca pe un dobitoc necuvntator. Cei dinti apropiindu-se ne furiseaza gnduri de slava desarta, sau de mndrie, sau de pizma, sau de nvinuire, care nu se ating de nici unul din dobitoace. Cei de-al doilea nsa, aprind n trup mnie si pofta de fire. Acestea le avem ndeobste cu dobitoacele, fiind ascunse nsa sub firea cea cuvntatoare. De aceea zice Duhul Sfnt catre cei ce cad n gnduri omenesti: Eu am zis: dumnezei sunteti si fii ai Celui Preanalt, toti; iar voi ca niste oameni muriti si ca orisicare dintre capetenii cadeti. Iar catre cei strniti dobitoceste zice: Nu fiti cum e calul sau catrul, la care nu este ntelepciune, ci trebuie sa strngi cu zabala si cu fru falcile lor, caci nu se apropie de tine. Dar sufletul care pacatuieste va muri. Si nvederat este ca oamenii, daca mor ca oameni, se ngroapa de oameni, iar cnd sunt omorti ca dobitoacele, sau cad jos, vor fi mncati de vulturi. Iar dintre puii acestora unii vor chema pe Domnul, altii se tavalesc n snge. Cel ce are urechi de auzit sa auda. (Evagrie Ponticul)27 Cnd vreunul dintre vrajmasi te va rani n lupta si vrei sa-i ntorci sabia lui, precum scrie, asupra inimii lui, fa asa precum te sfatuim: descoase n tine nsuti gndul aruncat de el, ce fel este si din cte lucruri este alcatuit si care lucru tulbura mai mult mintea ta. Iar ceea ce zic, aceasta este: sa zicem ca e trimis de el gndul iubirii de argint. Desfa-l pe acesta n mintea care l-a primit, n sensul aurului, n aurul nsusi si n patima iubirii de bani. Apoi ntreaba: Ce este pacat dintre acestea? Oare mintea? Dar atunci cum este ca chipul lui Dumnezeu? Sensul aurului? Dar cine, avnd minte, va spune aceasta vreodata? Oare aurul nsusi e pacat? Dar atunci de ce s-a facut? Urmeaza asadar ca al patrulea lucru este pricina pacatului. Iar aceasta nu e nici lucrul ce sta de sine, nici ideea lucrului, ci o placere oarecare vrajmasa omului, nascuta din voia cea libera a sa si care sileste mintea sa se foloseasca rau de fapturile lui Dumnezeu. Aceasta placere avem sa o taiem, dupa ndatorirea ce ne-a dat-o legea lui Dumnezeu. Cercetnd n acestea, se va nimici gndul, desfacndu-se ntr-o simpla contemplatie a ta si va fugi de la tine dracul, dupa ce prin cunostinta aceasta mintea ta s-a ridicat la naltime. Iar daca, vrnd sa te folosesti mpotriva lui de sabia sa, doresti sa-l dobori mai nti cu prastia ta, scoate si tu o piatra din traista de pastor a ta si cauta vederea lui, spre a afla cum vin ngerii si dracii n lumea noastra, iar noi nu mergem n lumile lor? De ce nu putem adica si noi sa unim pe ngeri si mai mult ca Dumnezeu si ne hotarm sa-i facem pe draci si mai necurati? Si cum se face ca luceafarul, care a rasarit dimineata, a fost aruncat la pamnt si a socotit marea ca o coaja de nuca, iar tartarul adncului ca un rob? Si de ce ncalzeste adncul ca pe o topitoare, tulburnd pe toti prin rautatea sa si pe toti vrnd sa-i stapneasca? Caci trebuie sa stim ca ntelegerea acestor lucruri foarte mult l vatama pe diavol si alunga toata tabara lui. Dar acestea vin cu ncetul n cei care s-au curatit si vad ntructva ntelesurile ntmplarilor. Cei necuratiti nsa nu cunosc vederea acestora. Si daca, aflnd-o de la altii, ar spune-o si ei, nu vor fi auziti, fiind mult colb si zgomot de patimi n toiul razboiului. Caci trebuie sa fie cu totul linistita tabara celor de alt neam, pentru ca singur Goliat

sa se ntlneasca cu David al nostru. n felul acesta ne vom folosi de deslusirea razboiului si de vederea lui si n cazul celorlalte gnduri necurate. (Evagrie Ponticul)28 Cnd vor fugi degraba de la noi vreunele din gndurile necurate, sa cautam pricina pentru care s-a ntmplat aceasta. Oare pentru raritatea lucrului, fiind greu de gasit materia, sau pentru nepatimirea noastra, n-a putut vrajmasul nimic mpotriva noastra? De pilda daca unui pustnic iar veni n minte gndul ca i s-a ncredintat ocrmuirea duhovniceasca a primei cetati, desigur ca nu va zabovi la nchipuirea aceasta; si pricina se cunoaste usor din cele spuse mai nainte. Dar daca unuia i-ar veni acest gnd n legatura cu oricare cetate s-ar nimeri, si ar cugeta la fel, acela fericit este ca a ajuns nepatimirea. Asemenea si n privinta altor gnduri se va afla pricina cercetndu-se n acelasi chip. Acestea trebuie sa le stim pentru rvna si puterea noastra, ca sa vedem daca am trecut Iordanul si ne-am apropiat de verdeata, sau nca petrecem n pustie, loviti de cei de alte neamuri. De pilda foarte multe fete mi se pare ca are dracul iubirii de argint si e foarte dibaci n puterea de-a amagi. Astfel cnd e strmtorat de desavrsita lepadare de sine, ndata face pe purtatorul de grija si iubitorul de saraci. Primeste bucuros pe strainii care nu-s nca de fata, celor lipsiti le trimite ajutor, cerceteaza nchisorile orasului si rascumpara sclavii; arata alipire femeilor bogate, i face ndatorati pe cei carora le merge bine, sfatuieste pe altii sa se lepede de punga lor larga. Si astfel amagind sufletul, pe ncetul l nvaluie n gndurile iubirii de argint si-l da pe mna dracului slavei desarte. Iar acesta aduce nainte multimea celor ce slavesc pe Domnul pentru aceste purtari de grija si pune pe unii sa vorbeasca ntreolalta cte putin despre preotie, prevestind moartea preotului de acum si iscodind nenumarate chipuri ca sa nu scape. Si asa biata minte, nvaluita ntr-aceste gnduri, se lupta cu nversunare cu aceia dintre oameni care nu l-au primit, iar celor ce l-au primit le face daruri si-i primeste cu recunostinta. Pe cei ce se mpotrivesc i da pe mna judecatorilor si unelteste ca sa fie scosi din hotarele cetatii. Aflndu-se apoi aceste gnduri nlauntrul sau si nvrtindu-se n minte, ndata ce nfatiseaza dracul mndriei, nalucind straluciri necontenite si draci naripati n vazduhul chiliei, ca pna la urma sa scoata pe om din minti. Noi, nsa, dorind pierzarea astor fel de gnduri, sa traim cu multumire n saracie. Caci e vadit ca nimic n-am adus n lume si nimic nu putem duce din ea. Avnd hrana si mbracaminte, sa ne ndestulam cu ele, aducndu-ne aminte de Sfntul Pavel, care zice ca radacina tuturor relelor este iubirea de argint. (Evagrie Ponticul)41 Toate gndurile necurate, staruind n noi din pricina patimilor, duc mintea la stricaciune si pieire. Caci precum icoana pinii zaboveste n cel flamnd din pricina foamei sale si icoana apei din pricina setei, tot asa si ideea avutiei si a banilor staruie din pricina lacomiei, iar ntelesurile gndurilor rusinoase ce se nasc din bucate, zabovesc din pricina patimilor noastre. Acelasi lucru se ntmpla si n cazul gndurilor slavei desarte si al altor gnduri. Iar mintii necate n astfel de gnduri i este cu neputinta sa stea naintea lui Dumnezeu si sa primeasca cununa dreptatii. Caci de aceste gnduri fiind trasa n jos si mintea aceea ticaloasa din Evanghelie s-a lepadat de bunul cel mai mare al cunostintei de Dumnezeu. Asemenea si cel legat de mini si de picioare si aruncat ntru ntunericul cel mai dinafara, din aceste gnduri si avea tesuta haina sa, pentru care motiv Cel ce l-a chemat la nunta l-a gasit nevrednic de o nunta ca aceea. Haina de nunta este nepatimirea sufletului rational care s-a lepadat de poftele lumesti. Iar pricina pentru care gndurile lucrurilor sensibile, care zabovesc n minte, strica cunostinta, am aratat-o n Capetele despre rugaciune. (Evagrie Ponticul)28

De trei feluri sunt capeteniile dracilor care se mpotrivesc lucrarii noastre. Lor le urmeaza toata tabara celor de alt neam. Acestia stau cei dinti la razboi si cheama sufletele la pacat prin gndurile cele necurate. Unii din ei aduc poftele lacomiei pntecelui, altii strecoara n suflet iubirea de argint, si n sfrsit altii ne momesc cu slava de la oameni. Daca rvnesti asadar rugaciunea curata, pazeste mnia; daca iubesti neprihanirea, stapneste pntecele, nu-i da pine sa se sature si necajeste-l cu apa. Privegheaza n rugaciune si alunga de la tine amintirea raului. Cuvintele Duhului Sfnt sa nu te paraseasca ci bate n portile Scripturilor cu minile virtutilor. Atunci ti va rasari nepatimirea inimii si vei vedea n rugaciune mintea n chipul stelei. (Evagrie Ponticul)27 Dintre cele ce le cugetam, unele si pun tiparul pe minte si dau o forma, altele i dau numai o cunostinta si nu-si pun tiparul pe ea si nici nu-i dau o forma. De pilda: La nceput era Cuvntul si Cuvntul era la Dumnezeu lasa un nteles n inima, dar nu dau o forma mintii, nici nu-si pun tiparul pe ea. Cuvintele: lund pine dau o forma mintii, iar: a frnt-o iarasi si pun tiparul pe ea. Versetul: Am vazut pe Domnul seznd pe un scaun nalt si ridicat, si pune tiparul pe minte, afara de am vazut pe Domnul. Aceste cuvinte, dupa litera par sa-si puna tiparul pe minte, dar ntelesul lor nu si-l pune. Proorocul a vazut cu un ochi profetic firea rationala, naltata prin fapte bune, primind n sine cunostinta lui Dumnezeu. Caci se zice ca Dumnezeu sade acolo unde se cunoaste, fiindca mintea curata se zice si scaun al lui Dumnezeu. Dar se zice si de femeie, ca e scaun al necinstei, ntelegndu-se prin femeie sufletul care uraste cele drepte; iar necinstea sufletului este pacatul si nestiinta. Asadar notiunea de Dumnezeu nu este dintre cele ce-si pun tiparul pe minte, ci dintre cele ce nu-si pun tiparul pe minte. De aceea cel ce se roaga trebuie sa se desparta cu totul de cele ce-si pun tiparul pe minte. Aceasta te face sa te ntrebi daca, precum este n privinta trupurilor si a sensurilor lor, asa este si n privinta celor trupesti si a ratiunilor lor; si daca altfel se modeleaza mintea privind o minte, si altfel va fi starea ei cugetnd ntelesul aceleia? Desigur stim ca cunostinta duhovniceasca departeaza mintea de sensurile care si pun tiparul pe ea si o nfatiseaza fara nici un tipar, lui Dumnezeu, fiindca notiunea lui Dumnezeu nu este dintre cele ce-si pun tiparul. Caci Dumnezeu nu este trup, ci mai degraba din cele ce nu-si pun tiparul. Si iarasi stim ca, dintre vederile care nu-si pun tiparul pe minte, unele nsemneaza fiinta celor netrupesti, altele ratiunile lor. Dar nu se ntmpla la fel ca n cazul trupurilor si al celor netrupesti. Caci n cazul celor trupesti unele si pun tiparul pe minte, altele nu, pe cnd dincolo, nimic nu-si pune tiparul pe minte. (Evagrie Ponticul)7 Cnd dracul pntecelui, luptnd mult si adeseori nu izbuteste sa strice nfrnarea ntiparita, atunci mpinge mintea la pofta nevointei celei mai de pe urma, aducndu-i nainte si cele privitoare la Daniil, viata lui saraca si semintele, si aminteste si de viata altor oarecari pustnici care au trait totdeauna asa, si sileste pe ascet sa se faca urmatorul acelora. Astfel, urmarind nfrnarea fara masura, va pierde si pe cea masurata, de la o vreme trupul nemaiputnd-o pastra din pricina slabiciunii. Si asa va ajunge sa binecuvinteze trupul si sa blesteme inima. Socot deci ca e drept sa nu asculte acestia de acela si sa nu se retina de la pine, untdelemn si apa. Caci aceasta rnduiala au cercat-o fratii, gasind-o foarte buna. Desigur aceasta sa nu o faca spre saturare si sa o faca numai o data pe zi. M-as mira daca vreunul, saturndu-se cu pine si cu apa, ar mai putea lua cununa nepatimirii. Iar nepatimire numesc nu simpla oprire a pacatului cu fapta, caci aceasta se zice nfrnare, ci aceea care taie din cugetare gndurile patimase, pe care Sfntul Pavel a numit-o si taiere duhovniceasca mprejur a iudeului ascuns. Iar daca se

descurajeaza cineva auzind acestea, sa-si aduca aminte de vasul alegerii, de Apostol, care a mplinit alergarea n foame si sete. Dar imita si vrajmasul adevarului, dracul descurajarii, pe acest drac, punnd n minte celui ce se nfrneaza, retragerea cea mai de pe urma, ndemnndu-l la rvna lui Ioan Botezatorul si a ncepatorului pustnicilor, Antonie, ca neputnd rabda acesta retragerea ndelungata si neomeneasca, sa fuga cu rusine, parasind locul, iar dracul sa se laude zicnd: L-am biruit!. (Evagrie Ponticul)27 34 Gndurile necurate primesc multe materii pentru cresterea lor si se ntind dupa multe lucruri. De fapt ele trec oceane cu nchipuirea si nu se dau ndarat sa umble drumuri lungi pentru marea caldura a patimii. Dar cele ce sunt ct de ct curatite, sunt mai nguste dect acelea, neputndu-se ntinde mpreuna cu lucrurile, pentru faptul ca patima e slabita. De aceea se misca mai degraba mpotriva firii si, dupa nteleptul Solomon, hoinarind ctva vreme pe afara, aduc trestie la arderea nelegiuita a caramizii, ca sa se izbaveasca asemenea unor capre din lanturi si a unor pasari din curse. Caci e mai usor a curati un suflet necurat, dect a readuce din nou la sanatate pe unul curatit si iarasi ranit, dracul ntristarii nengaduind, ci aducnd pururea naintea ochilor, n vremea rugaciunii, idolul pacatului. (Evagrie Ponticul)27 Dracii nu cunosc inimile noastre, cum socot unii dintre oameni. Caci singurul cunoscator al inimii este Cel ce stie mintea oamenilor si a zidit inimile lor pe fiecare deosebit. Dar ei cunosc multe din miscarile inimii, pe baza cuvntului rostit si a miscarilor vazute ale trupului. Vrnd eu sa le arat acestea lamurit, m-a oprit Sfntul Preot, spunnd ca e nevrednic lucru sa se raspndeasca acestea si sa le aduc la urechile celor ntinati. Caci, zice, si cel ce ajuta pe uneltitor este vinovat dupa lege. Dar ca din astfel de simboluri cunosc cele ascunse n inima noastra, si din acestea iau prilejuri mpotriva noastra, am aratat-o adeseori, respingnd pe unii care graiau cele ce nu trebuie, nepurtndu-ne cu dragoste fata de ei. De aceea am si cazut n puterea dracului tinerii de minte a raului si ndata am primit gnduri rele mpotriva lor, pe care le cunoscusem mai nainte ca au venit asupra noastra. Pentru aceea pe drept ne mustra Duhul Sfnt: Seznd ai vorbit mpotriva fratelui, si mpotriva fiului maicii tale ai adus sminteala; si ai deschis usa gndurilor care tin minte raul si ti-ai tulburat mintea n vremea rugaciunii, nalucindu-ti pururea fata vrajmasului tau si avnd-o pe ea drept Dumnezeu. Caci ceea ce vede mintea rugndu-se aceea e si potrivit de a spune ca i este Dumnezeu. Deci sa fugim, iubitilor, de boala defaimarii, neamintindu-ne de nimeni cu gnd rau; si sa nu ne ntunecam privirea la amintirea aproapelui, caci toate nfatisarile pe care le luam le iscodesc dracii si nimic nu lasa necercetat din ale noastre, nici culcarea, nici sederea, nici starea n picioare, nici cuvntul, nici mersul, nici privirea. Toate le iscodesc, toate le misca, toata ziua uneltesc viclesuguri mpotriva noastra, ca sa nsele dn vremea rugaciunii mintea smerita si sa stinga lumina ei fericita. Vezi ce zice si Sfntul Pavel catre Tit: Dovedeste n nvatatura cuvnt sanatos, nestricat si fara vina, pentru ca mpotrivitorul sa se rusineze, neavnd de zis nimic rau despre noi. Iar fericitul David se roaga zicnd: Mntuieste-ma pe mine de clevetirea oamenilor, numind si pe draci oameni pentru firea lor rationala. Dar si Mntuitorul n Evanghelii a numit pe cel ce seamana n noi neghina pacatului om vrajmas. Fie ca sa ne izbavim de el, cu harul lui Hristos si al Dumnezeului nostru, Caruia I se cuvine cinstea si slava n vecii vecilor. Amin. (Evagrie Ponticul)3 27 Cel ce a dobndit cunostinta si culege din ea rodul placerii nu mai crede dracului slavei desarte, care i nfatiseaza toate placerile lumii. Caci nu i-ar putea fagadui un mai mare lucru ca vederea duhovniceasca. Cta vreme nsa n-am gustat din cunostinta sa ne supunem voiosi ostenelilor cu

fapta, aratnd lui Dumnezeu tinta noastra: ca toate le facem pentru cunostinta lui. (Evagrie Ponticul)7 Este de trebuinta sa aratam si caile monahilor care au calatorit mai nainte de noi si pe acelea sa umblam si noi. Caci multe sunt cele facute si zise de ei bine. ntre ele si aceasta o zice careva dintre dnsii: Mncarea mai uscata si vietuirea aspra, mpreunata cu dragostea, duce pe monah mai repede la limanul nepatimirii. (Evagrie Ponticul)43 Ma aflam n miez de zi lnga Sfntul Macarie si, topindu-ma de sete, i-am cerut apa sa beau. Iar el mi zise: ndestuleaza-te cu umbra, caci multi calatoresc acum si umbla cu corabiile pe mare si nici pe aceasta nu o au. Apoi marturisindu-i gnduri despre nfrnare, mi-a zis: ndrazneste, fiule, ca eu n douazeci de ani ntregi nu m-am saturat nici de pine, nici de apa, nici de somn; ci pinea o mncam cntarita la cumpana, apa o beam cu masura, si numai rezemndu-ma putin de pereti furam oleaca somn. (Evagrie Ponticul)38 Mintea care hoinareste o statorniceste citirea, privegherea si rugaciunea; pofta aprinsa o stinge foamea, osteneala si singuratatea; iar mnia o domoleste desavrsit cntarea de psalmi, ndelunga rabdare si mila. (Evagrie Ponticul)27 Mai nti roaga-te pentru dobndirea lacrimilor, ca prin plns sa nmoi salbaticia ce se afla n sufletul tau; si, dupa ce vei fi marturisit astfel mpotriva ta faradelegile tale naintea Domnului, sa primesti iertare de la El. (Evagrie Ponticul)32 Foloseste-te de lacrimi pentru a dobndi mplinirea oricarei cereri. Caci foarte mult se bucura Stapnul, cnd te rogi cu lacrimi. (Evagrie Ponticul)32 Daca versi izvoare de lacrimi n rugaciunea ta, sa nu te nalti ntru tine, ca si cum ai fi mai presus de multi. Caci rugaciunea ta a primit ajutor ca sa poti rascumpara cu draga inima pacatele tale si sa mblnzesti pe Stapnul prin lacrimi. Deci sa nu ntorci spre patima nlaturarea patimilor, ca sa nu mnii si mai mult pe Cel ce ti-a daruit harul. (Evagrie Ponticul)32 Multi plngnd pentru pacate uita de scopul lacrimilor; si asa, pierzndu-si mintea, au ratacit. (Evagrie Ponticul)32 Cnd te vad dracii rvnind cu adevarat la rugaciune, ti strecoara gndurile unor lucruri asa zise trebuincioase; si dupa putina vreme ti fura amintirea lor, ca miscndu-se mintea spre cautarea lor si neaflndu-se, sa se descurajeze si sa se ntristeze foarte. Apoi, cnd revine iarasi n rugaciune, i aduce aminte cele cautate si cele amintite mai-nainte, ca mintea cautnd sa le ia la cunostinta, sa piarda rugaciunea, care aduce roade. (Evagrie Ponticul)40 Cnd te va ntmpina o ispita, sau te va atta o mpotrivire, ca sa-ti misti mnia spre cel ce-ti sta mpotriva, sau sa spui vreo vorba goala, adu-ti aminte de rugaciune si de porunca dumnezeiasca cu privire la ea, si ndata se va linisti miscarea fara rnduiala din tine.3 40 Toate cte le vei face pentru a te razbuna pe fratele care te-a nedreptatit ti vor fi spre sminteala n vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)3 40 Necazul pe care l rabzi cu buna ntelegere te va face sa-i afli rodul n vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)39 40 Dorind sa te rogi cum trebuie, sa nu ntristezi vreun suflet; iar de nu, n desert alergi. (Evagrie Ponticul)3 40

Lasa-ti darul tau, zice, naintea altarului si plecnd mpaca-te mai nti cu fratele tau, si apoi venind te vei ruga netulburat. Caci amintirea raului nnegreste cugetul celui ce se roaga si ntuneca rugaciunile lui. (Evagrie Ponticul)3 40 Daca esti rabdator, pururea te vei ruga cu bucurie. (Evagrie Ponticul)39 Rugndu-te tu cum trebuie, ti se vor ntmpla astfel de lucruri nct sa ti se para ca ai dreptate sa te folosesti de mnie. Dar nu este nici o mnie dreapta mpotriva aproapelui. Caci de vei cauta vei afla ca este cu putinta sa rnduiesti lucrul bine si fara mnie. Deci foloseste-te de tot mestesugul ca sa nu izbucnesti n mnie. (Evagrie Ponticul)3 40 Uneori stnd la rugaciune te vei ruga dintr-odata bine; alteori, chiar ostenindu-te foarte, nu vei ajunge la tinta, ca sa ceri si mai mult, si primind, sa ai un cstig care nu-ti mai poate fi rapit. (Evagrie Ponticul)40 Apropiindu-se ngerul, se departeaza gramada toti cei ce ne tulbura, si mintea se afla n multa odihna, rugndu-se curat. Alteori, amenintndu-se obisnuitul razboi, mintea se lupta si nu poate sa se linisteasca, deoarece s-a amestecat mai-nainte cu felurite patimi. Totusi cernd si mai mult va afla. Caci celui ce bate i se va deschide. (Evagrie Ponticul)40 De multe ori, rugndu-ma, am cerut sa mi se mplineasca ceea ce am socotit eu ca e bine, si am staruit n cerere, silind fara judecata voia lui Dumnezeu; nu i-am lasat Lui ca sa rnduiasca mai bine aceea ce stiu ca este de folos. Iar primind, m-am scrbit pe urma foarte, ca n-am cerut mai bine sa se faca voia lui Dumnezeu. Caci lucrul nu mi-a folosit asa cum credeam. (Evagrie Ponticul)40 Ce este binele, daca nu Dumnezeu? Asadar, sa-l lasam Lui toate cele ce ne privesc si ne va fi bine. Caci Cel ce e bun desigur ca e si datatorul darurilor bune. (Evagrie Ponticul)43 Rugaciunea nemprastiata este o ntelegere suprema a mintii. (Evagrie Ponticul)40 Roaga-te mai nti sa te curatesti de patimi; al doilea, sa te izbavesti de nestiinta si de uitare; al treilea, de toata ispita si parasirea. (Evagrie Ponticul)40 Cere n rugaciune numai dreptatea si mparatia, adica virtutea si cunostinta si toate celelalte se vor adauga tie. (Evagrie Ponticul)40 Rugndu-te, pazeste-ti cu putere memoria, ca sa nu-ti puna nainte ale sale, ci misca-te pe tine spre gndul nfatisarii tale la judecata. Caci de obicei mintea e foarte rapita de memorie n vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)19 40 Amintirea ti aduce n vremea rugaciunii sau nchipuiri ale lucrurilor de odinioara sau griji noi, sau fata celui ce te-a suparat. Diavolul pizmuieste foarte tare pe omul care se roaga si se foloseste de tot mestesugul ca sa-i ntineze scopul. El nu nceteaza prin urmare sa puna n miscare icoanele lucrurilor prin amintire si sa rascoleasca toate patimile prin trup, ca sa-l poata mpiedica din drumul sau cel mai bun si din calatoria catre Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28 Cnd diavolul cel preaviclean, facnd multe, nu poate mpiedica rugaciunea dreptului, o lasa pentru putina vreme mai domol si pe urma l razboieste iarasi pe cel ce se roaga. Caci fie ca-l aprinde pe acesta spre mnie si asa strica starea lui cea buna dobndita prin rugaciune, fie ca-l atta la placere patimasa si asa i pngareste mintea. (Evagrie Ponticul)40

Dupa ce te-ai rugat cum trebuie, asteapta cele ce nu trebuie si stai barbateste pazind rodul tau. Caci spre aceasta ai fost rnduit dintru nceput, ca sa lucrezi si sa pastrezi. Asadar, dupa ce-ai lucrat, nu cumva sa lasi nepazit ceea ce ai facut. Iar de nu, n-ai folosit nimic rugndu-te. (Evagrie Ponticul)40 Tot razboiul ce se aprinde ntre noi si dracii necurati nu se poarta pentru altceva dect pentru rugaciunea duhovniceasca. Caci lor le este foarte potrivnica si urta, iar noua foarte mntuitoare si placuta. (Evagrie Ponticul)40 Ce vor dracii sa lucreze n noi? Lacomia pntecelui, curvia, iubirea de argint, mnia, tinerea minte a raului si celelalte patimi, ca ngrosndu-se mintea prin ele sa nu se poata ruga cum trebuie. Caci strnindu-se patimile partii nerationale nu o lasa sa se miste cu buna judecata. (Evagrie Ponticul)27 Cultivam virtutile pentru ratiunile fapturilor si pe acestea le cautam pentru Ratiunea care le-a dat fiinta. Iar aceasta obisnuieste sa se descopere n starea de rugaciune. (Evagrie Ponticul)40 Starea de rugaciune este o dispozitie nepatimasa, cstigata prin deprindere, care rapeste mintea nteleapta spre naltimea spirituala, prin dragoste desavrsita. (Evagrie Ponticul)40 Cel ce a atins nepatimirea, nca nu se roaga cu adevarat. Caci poate sa urmareasca niscai cugetari simple si sa fie rapit de istoriile lor si sa fie departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28 40 Cnd mintea zaboveste n ideile simple ale lucrurilor, nca nu a ajuns la locul rugaciunii. Caci poate sa se afle necontenit n contemplatia lucrurilor si sa flecareasca despre ntelesurile lor, care, desi sunt idei simple, dar exprimnd vederi de-ale lucrurilor, dau mintii forma si chipul lor si o duc departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)28 40 Pna ce mintea nu s-a ridicat mai presus de contemplarea firii trupesti, nca n-a privit locul lui Dumnezeu. Caci poate sa se afle n cunostinta celor inteligibile si sa se faca felurita ca ele. (Evagrie Ponticul)7 Daca vrei sa te rogi, ai trebuinta de Dumnezeu, care da rugaciune celui ce se roaga. Prin urmare cheama-l pe El, zicnd: Sfinteasca-se numele Tau, vie mparatia Ta, adica Duhul Sfnt si Fiul Tau, Cel Unul nascut. Caci asa ne-a nvatat, zicnd: n Duh si n Adevar se cade sa ne nchinam Tatalui. (Evagrie Ponticul)40 Cel ce se roaga n Duh si Adevar, nu-L mai preamareste pe Ziditor din fapturi, ci-L preamareste din El nsusi. (Evagrie Ponticul)40 Daca esti teolog (daca te ocupi cu contemplarea lui Dumnezeu), roaga-te cu adevarat; si daca te rogi cu adevarat, esti teolog. (Evagrie Ponticul)40 Cnd mintea ta, cuprinsa de mult dor catre Dumnezeu, pleaca oarecum cte putin din trup si se departeaza de toate gndurile, care vin din simtire, din amintire, sau din starea umorala, umplndu-se de evlavie si de bucurie, atunci socoteste ca te-ai apropiat de hotarele rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40 Duhul Sfnt, patimind mpreuna cu noi de slabiciunea noastra, ne cerceteaza si cnd suntem necurati. Si daca afla numai ca mintea noastra i se roaga cu dragoste de adevar, se salasluieste

n ea si alunga toata ceata de gnduri si de ntelesuri care o mprejmuiesc, ndemnnd-o spre dragostea rugaciunii duhovnicesti. (Evagrie Ponticul)40 Ceilalti strecoara n minte gnduri, sau ntelesuri, sau vederi prin schimbari n starea trupului. Iar Domnul lucreaza dimpotriva: coborndu-se n mintea nsasi, aseaza n ea cunostinta celor ce le vrea, si prin minte linisteste nenfrnarea trupului. (Evagrie Ponticul)9 28 Rugndu-te, sa nu dai vreun chip lui Dumnezeu n tine, nici sa nu ngadui mintii tale sa se modeleaza dupa vreo forma, ci apropie-te n chip nematerial de Cel nematerial si vei ntelege. (Evagrie Ponticul)40 Pazeste-te de cursele celor potrivnici. Caci se ntmpla ca, n vreme ce te rogi curat si netulburat, sa ti se nfatiseze deodata nainte vreun chip strain si ciudat, ca sa te duca la parerea ca Dumnezeu este acolo si sa te nduplece sa crezi ca dumnezeirea este ctimea ce ti sa descoperit tie deodata. Dar dumnezeirea nu este ctime si nu are chip. (Evagrie Ponticul)9 27 Cnd pizmasul diavol nu poate misca memoria n vremea rugaciunii, atunci sileste starea umorala a trupului sa aduca vreo nalucire ciudata naintea mintii si sa o faca pe aceasta sa primeasca o anumita forma. Iar mintea, avnd obiceiul sa petreaca n cugetari, usor se ncovoaie. Si astfel cel ce sileste spre cunostinta nemateriala si fara forma e amagit, apucnd fum n loc de lumina. (Evagrie Ponticul)27 Stai la straja ta, pazindu-ti mintea de cugetari n vremea rugaciunii, pentru a-si ndeplini rugaciunea si a petrece n linistea ei. Fa asa, pentru ca Cel ce patimeste mpreuna cu cei nestiutori sa te cerceteze si pe tine, si atunci vei primi darul atotstralucitor al rugaciunii. (Evagrie Ponticul)28 Nu vei putea sa te rogi cu curatie pna ce vei fi mpletit cu lucruri materiale si tulburat de griji necontenite. Caci rugaciunea este legatura gndurilor. (Evagrie Ponticul)28 40 Nu poate cel legat sa alerge, nici mintea ce slujeste patimilor nu poate vedea locul rugaciunii duhovnicesti. Caci este trasa si purtata de gndul patimas si nu va avea o stare neclintita. (Evagrie Ponticul)40 Cnd, n sfrsit, mintea se roaga cu curatie si fara patima, nu mai vin asupra ei dracii din partea stnga, ci din cea dreapta. Caci i vorbesc de slava lui Dumnezeu si i aduc nainte vreo forma din cele placute simtirii, nct sa-i para ca a ajuns desavrsit la scopul rugaciunii. Iar aceasta a spuso un barbat cunoscator ca se nfaptuieste prin patima slavei desarte si prin dracul care s-a atins de creier. (Evagrie Ponticul)27 Socotesc ca dracul, atingndu-se de creier, schimba lumina mintii, precum voieste. n felul acesta este strnita patima slavei desarte spre gndul de a face mintea sa se pronunte cu usuratate, prin pareri proprii, despre cunostinta dumnezeiasca fiintiala. Unul ca acesta nefiind suparat de patimi trupesti si necurate, ci nfatisndu-se zice-se cu curatie, socoteste ca nu se mai petrece n el nici o lucrare potrivnica. De aceea socoteste aratare dumnezeiasca lucrarea savrsita n el de diavolul, care se foloseste de multa patrundere si, prin creier schimba lumina mpreunata cu el si i da, precum am spus, forma care vrea. (Evagrie Ponticul)10 27 ngerul lui Dumnezeu, aratndu-se, opreste, cu cuvntul numai, lucrarea potrivnica din noi si misca lumina mintii la lucrare fara ratacire. (Evagrie Ponticul)10

Cnd socotesti ca nu ai trebuinta de lacrimi n rugaciunea ta pentru pacate, gndeste-te ct de mult te-ai departat de Dumnezeu, avnd datoria sa fii pururea n El, si vei lacrima cu si mai multa caldura. Astfel, cunoscnd masurile tale, vei plnge cu usurinta, dosadindu-te dupa Isaia: Cum, necurat fiind si petrecnd n mijlocul unui astfel de popor, adica ntre potrivnici, ndraznesti sa te nfatisezi naintea Domnului Savaot?32 De te rogi cu adevarat vei afla multa ntarire si ncredintare si ngerii vor veni la tine ca si la Daniil si-ti vor lumina ntelesurile celor ce ti se ntmpla. (Evagrie Ponticul)40 Cunoaste ca sfintii ngeri ne ndeamna la rugaciune si stau de fata mpreuna cu noi, bucurnduse si rugndu-se pentru noi. Daca suntem prin urmare cu nepasare si primim gnduri potrivnice, i amarm foarte tare, dat fiind ca ei se lupta atta pentru noi, iar noi nu avem sa ne rugam lui Dumnezeu nici pentru noi nsine, ci dispretuind slujba noastra si, parasind pe Stapnul si Dumnezeul acestora, petrecem cu necuratii draci. (Evagrie Ponticul)40 Psalmodierea potoleste patimile si face sa se linisteasca nenfrnarea trupului. Iar rugaciunea face mintea sa-si mplineasca propria lucrare. (Evagrie Ponticul)40 Rugaciunea este lucrarea demna de vrednicia mintii, sau ntrebuintarea cea mai buna si mai curata a ei. (Evagrie Ponticul)40 Psalmodierea este un lucru al ntelepciunii variate; iar rugaciunea este nceputul cunostintei nemateriale si simple. (Evagrie Ponticul)40 Cunostinta este tot ce poate fi mai bun, caci este mpreuna lucratoare a rugaciunii, trezind din somn puterea de ntelegere a mintii, pentru contemplarea cunostintei dumnezeiesti. (Evagrie Ponticul)7 Chiar daca ti se pare ca esti cu Dumnezeu, pazeste-te de dracul curviei, caci este foarte nselator si ct se poate de pizmas si vrea sa fie mai iute si mai ager ca miscarea si trezirea mintii tale, ca sa o desfaca si de Dumnezeu, cnd i sta nainte cu evlavie si frica. (Evagrie Ponticul)4 Daca te ngrijesti de rugaciune, pregateste-te mpotriva navalirii dracilor si rabda cu barbatie biciuirile lor. Caci vor veni asupra ta ca fiarele salbatice si tot trupul ti-l vor chinui. (Evagrie Ponticul)39 40 Pregateste-te ca un luptator ncercat. De vei vedea fara de veste vreo nalucire, nu te clinti. Chiar daca ai vedea sabie scoasa mpotriva ta, sau lumina navalind spre vederea ta, nu te tulbura; sau de vei vedea vreo forma urcioasa si sngeroasa, sa nu-ti slabeasca sufletul. Ci stai drept, marturisind marturisirea cea buna si mai usor vei privi la vrajmasii tai. (Evagrie Ponticul)6 8 39 Cel ce rabda necazurile va ajunge si la bucurii. Si cel ce staruie n cele neplacute nu va fi lipsit nici de cele placute. (Evagrie Ponticul)39 Cu dreptate este sa nu-ti ramna necunoscut nici viclesugul acesta, ca pentru o vreme se despart dracii ntre ei nsisi. Si daca vrei sa ceri ajutor mpotriva unora, vin ceilalti n chipuri ngeresti si alunga pe cei dinti, ca tu sa fii nselat de ei, parndu-ti ca sunt ngeri. (Evagrie Ponticul)27

ngrijeste-te sa agonisesti multa cugetare smerita si barbatie, si rautatea lor nu se va atinge de sufletul tau si biciul nu se va apropia de cortul tau, ca ngerilor Sai va porunci ca sa te pazeasca pe tine, iar acestia vor izgoni de la tine toata lucrarea potrivnica. (Evagrie Ponticul)8 45 Cel ce are grija de rugaciune curata, va patimi de la draci: ocari, loviri, strigate si vatamari. Dar nu va cadea, nici nu-si va parasi gndul, zicnd catre Dumnezeu: Nu ma voi teme de rele, caci Tu cu mine esti si cele asemenea. n vremea unor astfel de ispite, foloseste-te de rugaciunea scurta si staruitoare. (Evagrie Ponticul)39 40 De te vor ameninta dracii, aratndu-se deodata din vazduh ca sa te nspaimnte si sa-ti rapeasca mintea, sa nu te nfricosezi de ei si sa nu ai nici o grija de amenintarea lor, caci ei se tem de tine, ncercnd sa vada daca le dai atentie, sau l dispretuiesti cu desavrsire. (Evagrie Ponticul)8 Daca stai n rugaciune naintea lui Dumnezeu Atotstiutorul, Facatorul si Proniatorul tuturor, de ce I te nfatisezi att de lipsit de judecata, nct ti uiti de frica Lui cea nentrecuta si tremuri de niste tntari si gndaci? Sau n-ai auzit pe cel ce zice: De Domnul Dumnezeul tau sa te temi, si iarasi: De El se nfricoseaza si tremura toate, de fata puterii Lui si cele urmatoare. (Evagrie Ponticul)8 40 Cel ce datoreaza zece mii de talanti sa te nvete pe tine, ca de nu vei ierta celui ce-ti este dator, nu vei dobndi nici tu iertare. Caci l-a predat pe el, zice, chinuitorilor. (Evagrie Ponticul)3 Despre frate duhovnicesc am cetit ca, rugndu-se el, a venit o naprca si s-a lipit de piciorul lui. Dar el nu a cobort minile, mai-nainte de ce nu si-a mplinit rugaciunea obisnuita. Si ntru nimic nu s-a vatamat cel ce iubea pe Dumnezeu mai mult dect pe sine nsusi. (Evagrie Ponticul)6 8 Sa ai n rugaciunea ta ochi nemprastiat si, lepadndu-te de trupul si sufletul tau, traieste prin minte.2(Evagrie Ponticul)8 40 Altui iubitor de Dumnezeu, care-si ocupa mintea cu rugaciunea, umblnd prin pustie, i s-au aratat doi ngeri, calatorind mpreuna; dar el nu i-a bagat n seama, ca sa nu se pagubeasca de ceea ce-i mai bun. Caci si amintea de cuvntul Apostolului, care zice: Nici ncepatoriile, nici Puterile nu ne vor putea desparti de dragostea lui Hristos. (Evagrie Ponticul)40 nceputul ratacirii mintii este slava desarta. Caci mintea fiind miscata de aceasta, ncearca sa margineasca dumnezeirea n chipuri si nfatisari. (Evagrie Ponticul)44 Rugaciune savrseste acela care totdeauna primul gnd al sau ca rod al lui Dumnezeu.40 Ca monah ce doresti sa te rogi, fugi de orice minciuna si orice juramnt. Iar de nu, n zadar ti iei o nfatisare care nu ti se potriveste. (Evagrie Ponticul)40 De vrei sa te rogi n duh, nimic sa nu iei de la trup si nu vei avea nour care sa-ti faca umbra n vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40 ncredinteaza lui Dumnezeu trebuinta trupului si vei ntelege ca o poti ncredinta si pe a duhului.(Evagrie Ponticul)6 Nu cauta sa alungi de la tine saracia si strmtoarea, materiile rugaciunii nempovarate. (Evagrie Ponticul)40

Ia seama la gnduri cnd te rogi; daca au ncetat cu usurinta, de unde vine aceasta? Ca sa nu cazi n vreo cursa si sa te predai nselat. (Evagrie Ponticul)9 Uneori dracii ti strecoara si apoi te atta ca sa te rogi, chipurile, mpotriva lor, sau sa le stai mpotriva. Si atunci se departeaza de bunavoie, ca sa te nseli, nchipuindu-ti despre tine ca ai nceput sa birui gndurile si sa nfricosezi pe draci. (Evagrie Ponticul)27 Daca te rogi mpotriva patimii, sau a dracului care te supara, adu-ti aminte de Cel ce zice: Voi alunga pe vrajmasii mei si-i voi prinde si nu ma voi ntoarce pna ce nu-i voi nimeri. Asupri-i-voi pe ei si nu vor putea sa stea; cadea-vor sub picioarele mele, si cele urmatoare. Iar acestea le vei spune cu usurinta, daca te vei narma cu smerita cugetare mpotriva vrajmasilor. (Evagrie Ponticul)40 45 Nu socoti ca ai dobndit virtute, daca n-ai luptat mai nainte pna la snge pentru ea. Caci trebuie sa te mpotrivesti pacatului pna la moarte, luptndu-te cu el si neslabind, dupa dumnezeiescul Apostol. (Evagrie Ponticul)38 Daca vei folosi pe vreunul, vei fi ocart de altul, ca, simtindu-te nedreptatit, sa spui, sau sa faci ceva ce nu se cuvine si n felul acesta sa risipesti rau ceea ce ai adunat bine. Acesta e scopul dracilor. De aceea trebuie sa luam aminte cu ntelepciune. (Evagrie Ponticul)10 Dracii cei vicleni asteapta noaptea ca sa tulbure pe nvatatorul duhovnicesc, prin ei nsisi; iar ziua, l nvaluiesc prin oameni n strmtorari, defaimari si primejdii. (Evagrie Ponticul)27 Nu te teme de nalbitori. Caci desi lovesc calcnd si usca ntinznd, prin acestea se fac vesmntul stralucitor. (Evagrie Ponticul)39 Cel ce este stapnit de pacate si de mnii si ndrazneste cu nerusinare sa se ntinda la cunostinta lucrurilor mai dumnezeiesti, sau sa se ridice chiar la rugaciunea nemateriala, sa primeasca certarea Apostolului, care-i arata ca nu este fara primejdie pentru el sa se roage cu capul gol, neacoperit; caci un asemenea suflet, zice, trebuie sa aiba pe cap stapnire, pentru ngerii care stau de fata, nvelindu-se n cuvenita rusine si smerita cugetare. (Evagrie Ponticul)45 Precum vederea neacoperita si tare a soarelui din miezul zilei, cnd lumineaza mai viu, nu foloseste ochiului bolnav, asa nu foloseste nici ntiparirea rugaciunii suprafiresti si cu adevarat nfricosate, care se face n duh, mintii patimase si necurate. (Evagrie Ponticul)40 Atentia mintii cautnd rugaciune va afla rugaciune; caci rugaciunea i urmeaza atentiei mai mult dect orice altceva. De aceea trebuie sa ne srguim spre ea. (Evagrie Ponticul)28 40 Lauda rugaciunii nu sta simplu n cantitatea, ci n calitatea ei. Aceasta o arata cei ce s-au suit la templu precum si cuvntul: Iar voi, rugndu-va, nu bolborositi si urmatoarele. (Evagrie Ponticul)40

Filotei Sinaitul

Deci toti cei ce lupta mintal sunt datori sa culeaga cu toata silinta puteri duhovnicesti din dumnezeiestile Scripturi si sa le puna pe minte ca niste plasturi de nsanatosire. Si de dimineata, zice, sa stea cu barbatie si hotarre n poarta inimii, cu pomenirea strnsa a lui Dumnezeu si cu rugaciunea nentrerupta a lui Iisus Hristos n suflet si sa omoare prin strajuirea mintii pe toti pacatosii pamntului, iar prin staruinta n pomenirea credincioasa a lui Dumnezeu, sa taie capetele celor puternici, pentru Domnul, si nceputurile gndurilor ce ne razboiesc. nsa foarte rar se gasesc cei ce se linistesc cu cugetul. Si aceasta o pot numai cei ce se silesc sasi apropie harul si mngierea dumnezeiasca prin aceasta lucrare. Deci daca vrem sa umblam ntru filozofia cea dupa Hristos, ntru lucrarea cugetatoare pentru pazirea mintii si cu trezvie, sa ncepem aceasta cale prin nfrnare de la mncarile cele multe, primind mncarile si bauturile cu masura, pe ct e cu putinta. Nimic nu aduce mai multa tulburare ca vorba multa, si nimic nu e mai rau ca vorba nenfrnata, care poate sa strice starea sufletului. Caci cele ce le zidim n fiecare zi ea le surpa, si cele ce le adunam cu osteneala, sufletul le risipeste prin mncarimea de limba. Ce e mai rau dect ea? E un ru fara fru. Deci trebuie sa-i punem hotar, sa o tinem cu sila, sa o sugrumam, ca sa zic asa, ca sa slujeasca numai spre cele de trebuinta. Dar cine ar putea povesti toata paguba sufleteasca ce poate veni la limba. Cea dinti poarta care duce la Ierusalimul mintal (inteligibil), la atentia mintii, este tacerea gurii ntru cunostinta, chiar daca mintea nca nu s-a linistit. A doua este nfrnarea cu masura de la mncari si bauturi. A treia, care curateste mintea si trupul, este amintirea si gndul nencetat al mortii. Eu, vaznd o data, pentru o clipa, frumusetea acesteia, si ranindu-ma si desfatndu-ma cu duhul, nu cu privirea, am voit sa mi-o cstig sotie pentru toata viata, ndragostit de frumusetea si de cuviinta ei: ct este de smerita, cu cta bucurie se mhneste, ct e de gnditoare, cta frica are de dreapta cercetare viitoare, temndu-se de sorocul vietii; din ochii ei sensibili obisnuieste sa curga apa vie cea vindecatoare, din ochii cugetatori (inteligibili) un izvor de gnduri prea ntelepte, care curgnd si saltnd veseleste cugetul. Pe aceasta fiica a lui Adam, adica pomenirea mortii, nsetam, cum am zis, pururi sa mi-o cstig sotie, sa dorm cu ea si sa vorbesc cu ea si sa discut ce se va ntmpla dupa lepadarea trupului? Dar adeseori nu m-a lasat blestemata uitare, fiica ntunecata a diavolului. Este un razboi ntru ascunsul nostru, sustinut de duhurile rautatii, care se poarta prin gnduri cu sufletul. Caci aceasta fiind nevazut, puterile acelea rauvoitoare, fiind asemenea cu fiinta lui, se apropie de el prin razboiul nevazut. Astfel se pot vedea ntre ele si suflet: arme, rnduire de bataie, nselaciuni viclene, razboi nfricosat, ciocniri de lupta si biruinte si nfrngeri din amndoua partile. Numai un lucru nu l are acest razboi al mintii (inteligibil), pe care-l are razboiul vazut (sensibil): vremea hotarta a razboiului. Caci razboiul vazut si hotaraste o vreme si o rnduiala, pe cnd celalalt ataca fara veste si tintind dintr-o data n cele mai dinauntru parti ale inimii, omoara sufletul prin pacat. Pentru ce se porneste mpotriva noastra lupta si batalia aceasta? Ca sa nu se faca prin noi voia lui Dumnezeu, precum ne rugam zicnd: Faca-se n noi

voia ta. Iar aceasta sta n poruncile lui Dumnezeu. Daca cineva si-a hotart (si-a fixat) cu trezvie mintea sa n Domnul mpotriva amagirii dracilor si urmareste cu dinadinsul intrarile ce se nasc din naluciri, va dobndi cunostinta lor prin experienta. De aceea si Domnul, ndreptndu-si atentia mpotriva blestematilor dracii si vaznd de mai nainte, ca un Dumnezeu, gndurile lor, a rnduit poruncile Sale mpotriva scopului lor, nfricosnd pe cei ce le vor calca. Vorbirile fara rost uneori ne pricinuiesc ura celor ce ne asculta, alteori batjocuri si rs, defaimnd prostia cuvintelor. Altele ntinarea cunostintei si iarasi altele osnda de la Dumnezeu si ntristarea duhului Sfnt, ceea ce este mai nfricosat dect toate celelalte. Si sa vezi ca e tocmai asa. Toate poruncile dumnezeiestii Evanghelii urmareste sa ndrepte cele trei parti ale sufletului si sa le faca sanatoase prin cele ce le poruncesc. Mai bine zis, nu numai urmaresc, ci le si nsanatoseaza cu adevarat. Deci aceste trei parti ale sufletului le razboieste si diavolul ziua si noaptea. Iar daca Satana razboieste cele trei parti, este vadit ca razboieste poruncile lui Hristos. Caci prin porunci Hristos pune legi celor trei parti ale sufletului, adica inimii si ratiunii. Priveste: Cel ce se mnie pe fratele sau n desert, vinovat va fi judecatii si celelalte porunci ale lui care urmeaza. Prin aceasta tamaduieste iutimea. Iar vrajmasul ncearca sa strice porunca aceasta si cele n legatura cu ea nauntru, prin gnduri de vrajba, de pomenirea raului si prin gnduri de pizma. Caci stie vrajmasul si el ca povatuirea iutimii este partea rationala, si de aceea sagetnd, precum am spus, ratiunea prin gnduri de banuieli, de pizma, de vrajba, de cearta, de viclenie, de slava desarta, o ndupleca sa-si paraseasca rolul de stapnitoare si sa predea iutimii frnele fara crmaci. Iar iutimea, lepadnd pe crmaci, scoate prin gura, n cuvinte, cele ce i-au fost asezate mai-nainte n inima, ngramadite acolo n inima, ngramadite acolo prin gndurile vrajmasului si prin nepurtarea de grija a mintii, lasnd sa se vada atunci ca inima, n loc sa fie plina de Duhul dumnezeiesc si de gnduri dumnezeiesti, e plina de pacat, precum a zis Domnul; Din plinatatea inimii vorbeste gura. Caci daca va izbuti vicleanul sa scoata afara n cuvinte cele cugetate nauntru, fratele chinuit de ura nu-i va zice fratelui numai raca si numai nebun, ci de la cuvinte de batjocura va cadea adesea si la ucidere. Iar de aceasta se foloseste vicleanul, fiindca Dumnezeu a dat porunca sa nu ne mniem n desert. Si s-ar fi putut sa nu ne mniem n desert. Si s-ar fi putut sa nu se ajunga la cuvinte de batjocura si la cele ce urmeaza lor, daca ndata de la momeala s-ar fi alungat acelea din inima, prin rugaciune si atentia cea dinauntru. Astfel si ajunge blestematul scopul sau, daca cele furisate de el prin gnduri n inima gasesc pe unul care nesocoteste porunca dumnezeiasca. Dar care sunt cele rnduite pe seama partii poftitoare, prin dumnezeiasca porunca a Domnului? Cel ce cauta la femeie spre a o pofti pe ea, a si curvit cu ea n inima sa. Vaznd vicleanul si aceasta porunca, arunca n om ca un fel de mreaja mpotriva poruncii. Caci departnd aceasta pe om de materia care l aprinde, vicleanul face sa nasca razboiul nauntru. Si astfel se pot vedea n minte, zugravite de el, figuri si ntipariri curvesti si se pot auzi cuvinte care aprind spre patima si alte lucruri pe care cei ce au cercarea mintii le stiu. Care este acum porunca ce ndeamna partea rationala? Iar eu va zic voua sa nu va jurati nicidecum, ci sa fie cuvntul vostru: da si nu; sau: Cel ce nu se leapada de toate ca sa-mi urmeze mie nu este vrednic de mine; sau: Intrati pe poarta strmta. Acestea sunt poruncile pe seama partii rationale. Deci vrajmasul iarasi, vrnd sa prinda pe generalul cel mai bun, care este ratiunea, l scoate din minti si de la conducere prin gnduri de lacomie a pntecelui si de nepasare. Si rznd de el ca de un general beat, dracul se foloseste, prin mnie si pofta, de voile

lui, ca de niste slugi ale sale. Iar aceste puteri, adica partea poftitoare si iutimea, lasate slobode de ratiune, se folosesc de cele cinci simturi ale noastre, ca de niste slugi, pentru a pacatui la aratare. Acestea sunt caderile. Atunci si ochii sunt iscoditori, neavnd mintea care sa-i lege nauntru si auzul iubeste sa auda lucruri desarte, si mirosul se moleseste, si gura e nenfrnata, si minile ating ce nu trebuie. Acestora le urmeaza nedreptatea n loc de dreptate, nebunia n loc de ntelepciune, necumpatarea n loc de cumpatare, robia n loc de barbatie. Caci acestea sunt cele patru virtuti generale: dreptatea, ntelepciunea, cumpatarea si barbatia, care crmuiesc cele trei parti ale sufletului, nsanatosindu-le. Iar cele trei parti bine crmuite opresc simturi de la cele necuvenite. Si astfel mintea avnd liniste, o data cu puterile ei sunt crmuite dupa Dumnezeu si i se spun, lupta cu barbatie n razboiul mintal (inteligibil). Daca i se tulbura puterile, din neatentie, fiind biruita de atacurile celui viclean, calca poruncile dumnezeiesti. Iar calcarii i urmeaza n chip sigur, sau pocainta pe masura ei, sau osnda n veacul ce va sa vie. Bine este deci ca mintea sa fie pururi treaza, prin ceea ce, statornicindu-se n rnduiala ei cea dupa fire, se face pazitoarea adevarata a poruncilor dumnezeiesti. Cel ce-si rascumpara viata sa bine, ndeletnicindu-se cu gndul si cu pomenirea mortii, si furndu-si cu ntelepciune mintea de la patimi, obisnuieste sa vada ndata venirea momelilor dracesti, mai ager dect acela care s-a hotart sa petreaca fara gndul mortii. Acesta vrnd sa-si curateasca inima numai de dragul cunostintei si nemntuind-o printr-un gnd ntristator, nchipuindu-si uneori ca-si stapneste prin dibacie toate patimile pierzatoare, este legat, fara sa stie, de cea mai rea dect toate si cade adeseori, neavnd pe Dumnezeu, n mndrie. Aceasta trebuie sa vegheze cu tarie, ca nu cumva, nfumurndu-se, sa-si piarda mintile. Caci, precum zice Pavel, sufletele care aduna cunostintele de ici de colo obisnuiesc sa se trufeasca fata de cei pe care i socotesc mai mici. n sufletele acestea cred ca nu se afla nici macar scnteie din dragostea ziditoare. Iar cel ce cugeta cu zabovire la moarte, vaznd navalirile dracilor mai ager dect cel ce face altfel, le arunca izgonindu-le. Deci sa pazim cu toata strajuirea inima noastra n tot ceasul, chiar si n clipa cea mai mica, dinspre gndurile care ntuneca oglinda sufletului, n care obisnuieste sa se ntipareasca si sa se zugraveasca luminos Iisus Hristos, ntelepciunea si puterea lui Dumnezeu Tatal. Si sa cautam nencetat nlauntrul inimii mparatia Cerurilor, grauntele de mustar, margaritarul si aluatul, si toate celelalte le vom afla n chip tainic, de ne vom curata ochiul mintii. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: mparatia Cerurilor este nlauntrul vostru, aratnd dumnezeirea care se afla nlauntrul inimii. Fericitul Apostol, vasul alegerii, care graieste n Hristos, avnd o mare experienta a razboiului launtric si mintal (inteligibil), care ne este noua nsine nevazut, scrie Efesenilor: Nu este lupta noastra mpotriva trupului si a sngelui, ci mpotriva ncepatoriilor, a stapniilor, a capeteniilor ntunericului veacului acestuia, a duhurilor rautatii ntru cele ceresti. Iar Apostolul Petru zice: Stati treji, privegheati, ca potrivnicul nostru diavolul umbla racnind ca un leu, cautnd pe cine sa nghita, caruia stati mpotriva, tari n credinta. Iar Domnul nostru Iisus Hristos, vorbind despre feluritele dispozitii ale celor ce asculta cuvintele Evanghelie, zice: Apoi vine diavolul si ia cuvntul din inima, savrsind adica furtul prin uitarea cea rea, ca nu cumva, creznd, sa se mntuiasca. Iar Apostolul zice iarasi; Caci ma veselesc ntru omul dinauntru cu legea lui Dumnezeu, dar vad o alta lege ostindu-se mpotriva legii mintii mele si robindu-ma. Toate acestea le-au spus ca sa ne nvete si sa ne faca cunoscuta uitarea.

Atacul spun ca este gndul simplu, sau chipul lucrului nascut de curnd n inima, ce se arata mintii. nsotirea sta n convorbirea cu ceea ce s-a aratat, fie cu patima, fie fara patima. Consimtirea este nvoirea bucuroasa a sufletului cu ceea ce s-a aratat, robirea este ducerea fara voie a inimii, sau amestecarea hotarta si nimicitoare a celei mai bune stari a noastre, cu lucrul respectiv. Iar patima este ceea ce se afla cuibarit de multa vreme cu mpatimire n suflet. Dintre toate, cea dinti e fara pacat; a doua nu totdeauna; a treia dupa starea celui ce lupta. Iar lupta e pricina sau de cununi sau de pedepse. Robirea se face n alt chip n vremea rugaciunii, si n alt chip cnd ne rugam. Iar patima supusa, fara ndoiala, sau pocaintei potrivnice, sau muncilor viitoare. Prin urmare, cel ce se mpotriveste, sau nu se supune nceputului, adica atacului, a taiat dintr-o data toate relele ce urmeaza. Aceasta e lupta dracilor vicleni mpotriva monahilor si a celor ce nu sunt monahi. Aceasta e nfrngerea si biruinta, precum am zis. Si din biruinta vin sau cununile sau pedepsele pentru cei ce au gresit si nu s-au pocait. Sa luptam deci cu mintea mpotriva lor, ca sa nu aducem la fapte sensibile pacatoase voile lor rele, ci, taind pacatul din inima, sa aflam nlauntrul nostru mparatia Cerurilor. Sa pazim curatia inimii noastre si cainta (strapungerea) statornica fata de Dumnezeu, prin aceasta prea frumoasa lucrare. Multi dintre monahi nu cunosc amagirea mintii ce le vine de la draci. Se ndeletnicesc cu faptuirea, neavnd grija de minte. Fiind simpli si neformati, plutesc n viata fara sa guste, socot, curatia inimii, ignornd nu totul ntunericul patimilor dinauntru. Drept aceea toti cti nu cunosc lupta de care vorbeste Pavel, si nu sunt mbibati de bine prin cercare, socotesc caderi numai pacatele cu lucrul, nelund n seama nfrngerile si biruintele cu gndul. Deoarece nici privirea nu le poate vedea, fiind tainuite si cunoscute numai de Dumnezeu, Conducatorul luptei si constiintei celui ce lupta. Acestora socot ca li s-a spus cuvntul din Scriptura: Si au spus pace, dar nu era pace. Deci sunt ntre frati, din simplitate, unii de felul acesta. Ei doresc si se silesc ct pot sa se fereasca de faptele rele cu lucrul. Dar n cei ce au dorinta sa-si curete vederea sufletului e o alta lucrare a lui Hristos si o alta taina. Pomenirea limpede a mortii cuprinde cu adevarat multe virtuti. Ea naste plnsul, ndeamna la nfrnarea de la toate, aduce aminte de gheena, nempatimirea de tarna, tsnire de ntelegere si dreapta socoteala, ale caror roade sunt frica ndoita de Dumnezeu si curatirea gndurilor patimeste din inima. Ea deci cuprinde multe porunci ale Domnului. Prin ea a vazut razboiul cel greu de fiecare ceas, care face grija multora dintre luptatorii lui Hristos. O ntmplare sau o suparare ce vine pe neasteptate ntineaza nu putin atentia cugetarii. Scotnd mintea din preocuparea cea nalta, virtuoasa si buna, ea o abate spre glcevi si certuri pacatoase. Iar pricina acestei pierderi a noastre sta n aceea ca nu suntem cu grija la cele ce ni se ntmpla. Nu ne va ntina si nu ne va ntrista nici una din supararile ce ne vin n fiecare zi, odata ce vom sti si vom cugeta aceasta ntotdeauna. De aceea zice dumnezeiescul Apostol Pavel: Sunt multumit ntru neputinte, ntru batjocuri si ntru nevoi si: Toti cei ce vor sa vietuiasca cu buna cinstire ntru Hristos Iisus vor fi prigoniti. A lui sa fie slava, n veci, Amin.

Grigorie Sinaitul

Privitor la continutul scrierilor sale, acestea l arata pe autorul lor nu numai un practician empiric al unei metode a rugaciunii inimii, ct si un mare exeget al ei. Sfntul Grigorie mbratiseaza cu gndirea lui o gama foarte larga de teme de viata duhovniceasca care se ntinde de la cele mai nalte vrfuri ale reflexiunii privitoare la Dumnezeu si la ntlnirea mintii cu Sfnta Treime n altarul cel mai launtric al fiintei omenesti, pna la cele mai concrete detalii ale fenomenelor vietii trupesti. El si-a asimilat reflexiunea asupra vietii duhovnicesti a lui Macarie, Diadoh, Marcu Pustnicul, Sfntul Simeon Noul Teolog, dar si nalta gndire teologica a lui Dionisie Areopagitul si a Sfntului Maxim Marturisitorul. El face o sinteza ntre cei dinti si cei din urma dar nu se opreste aici, ci aplicnd totul la rugaciune si la efortul de curatire de patimi, se dovedeste poate cel mai subtil analist al miscarilor psihice si spirituale ale fiintei umane El aduce lamuriri de caracter evident asupra caldurii duhovnicesti care nsoteste rugaciunea curata si asupra celei nselatoare si pacatoase; se dovedeste un adversar nendurat al nalucirilor si al tuturor formelor de amagire spirituala, un sustinator al experientei celei mai subtile i mai autentice a prezentei lui Dumnezeu. ntelege trebuinta alternarii cntarii, cu rugaciunea inimii, la ncepatori. Merge pna la cele mai mici detalii n explicarea legaturilor bune si rele dintre suflet si trup. n acelasi timp Grigorie Sinaitul manifesta o spiritualitate de mare echilibru, o smerita retinere de la formularile teologice prea ndraznete. El cere sa conceapa lumina vazuta n rugaciune ca dincolo de orice materialitate; el nu cere o strngere a narilor la respiratie, ci numai a gurii, ca sa nu ramna cascata si sa faca pe om distrat. Nu leaga prea strns rugaciunea inimii de o metoda tehnica. El nu cunoaste n mod explicit nici nvatatura despre deosebirea ntre fiinta si energiile necreate ale lui Dumnezeu, nvatatura pe care o va dezvolta Sfntul Grigorie Palama, obligat de necesitatea apararii experientelor harismatice traite de isihasti, pentru a nu fi incluse energiile ce le provoaca n ordinea creaturilor. Daca Sfntul Grigorie Palama este vulturul care atinge naltimile ametitoare ale nvataturii despre Dumnezeu si ale ndumnezeirii omului, Sfntul Grigorie Sinaitul este maestrul analizelor subtile ale miscarilor launtrice ale fiintei umane. Este cu neputinta sa fie cineva, sau sa se faca, dupa fire, rational, fara curatie si nestricaciune. Caci pe cea dinti a pus stapnire deprinderea nerationala, iar pe cea de a doua (pe nestricaciune), starea de nestricaciune a trupului. Rationali dupa fire s-au aratat numai sfintii prin curatie. (Parintii nu separa planul etic de cel rational; deplin rational este sfntul. El si-a recstigat privirea si judecata netulburata de patimi, adica de patimi. Cta vreme mai este o pornire spre pacat n om, nu este nici deplin rational. Firea nsasi nu si-a cstigat integritatea, rectitudinea si profunzimea ei pe plan rational, pentru ca nu si-a recstigat transparenta ei fireasca spre infinitatea dumnezeiasca.) Caci ratiune curata nu a avut nici unul dintre nteleptii ntru ale ratiunii, dat fiind ca si-au stricat ratiunea de la nceput prin gnduri. Fiindca duhul pamntesc si mult vorbitor al

ntelepciunii lumii acesteia, apropiind ratiunile de cei mai cunoscatori, iar gndurile de cei mai nenvatati, pricinuieste mpreuna lor locuire, lipsindu-i pe oameni de ntelepciunea ipostasiata si de vederea ei, sau de cunostinta nempartita si unitara. (Toata cunostinta a devenit dispersata n urma caderii. nvatatii cunosc ratiuni separate ale lucrurilor, cei nenvatati si fac fel de fel de gnduri amestecate cu patimile. Acestea produc o conlocuire de idei, de multe ori plina de contradictii, dar nu un ntreg unitar. Nu se cunoaste ntelepciunea ca Persoana suprema, din care pornesc toate ratiunile si n care se unifica toate si n unire cu care se unesc toti. Tema este luata de la Sfntul Maxim Marturisitorul. Sfntul Grigorie Sinaitul se dovedeste un om introdus n gndirea cea mai nalta a Parintilor.) A fi mort si nesimtitor este totuna cu a fi orb la minte si a nu vedea duhovniceste. Caci unul s-a lipsit de puterea vie si lucratoare; iar cel ce nu vede, de lumina dumnezeiasca care-l face sa vada si sa se roage. (Avem aici o definitie a luminii dumnezeiesti, care nu are nimic care sa nu o faca acceptabila si nteleasa. Ea e cea care ne face sa ntelegem si sa ne ntelegem. Astfel nteleasa lumina dumnezeiasca risipeste nedumeririle celor ce cred ca ea este conceputa ca o lumina asemenea celei materiale.) Putini primesc si puterea si ntelepciunea de la Dumnezeu. Caci cea dinti mpartaseste bunatatile dumnezeiesti, iar a doua exprimarea lor. Iar primirea prin mpartasire si daruirea mai departe este un lucru cu adevarat dumnezeiesc, mai presus de om. Inima fara gnduri, lucrata de Duhul, este altarul adevarat nca nainte de viata viitoare. Caci toate se savrsesc si se graiesc acolo duhovniceste. Iar ce l ce nu a dobndit aceasta nca de aici e o piatra pentru alte virtuti, buna pentru zidirea bisericii dumnezeiesti dar nu biserica si preot al Duhului. Omul a fost zidit nestricacios, fara must cum va si nvia. Dar nu neschibacios, nici schimbacios avnd n vointa puterea de a se schimba sau nu. Caci vointa nu face pe cineva sa ramna cu desavrsire neschimbat n firea sa. Pentru ca aceasta e cununa ndumnezeirii neschimbacioase viitoare. Stricaciunea e devenirea trupului; iar a mnca, a lepada ramasitele, a se ngrasa si a dormi sunt nsusiri naturale ale fiarelor si dobitoacelor. Prin acestea asemanndu-ne cu dobitoacele, din pricina neascultarii, am cazut din bunatatile proprii daruite de Dumnezeu. Ne-am facut dobitocesti din rationali si ca fiarele din dumnezeiesti. Raiul este de doua feluri: sensibil si inteligibil (cunoscut cu simturile si cu gndirea), sau cer din Eden si cel al harului. Cel din Eden este un loc foarte nalt, nct ajunge pna la al treilea cer, cum zic cei ce au istorisit despre el, sadit de Dumnezeu cu tot felul de verdeata bine mirositoare. El nu este nici cu desavrsire nestricacios nici cu totul stricacios, ci asezat la mijloc ntre stricaciune si nestricaciune, nct este pururea ncarcat cu roade si mpodobit cu flori, avnd nencetat si poame crude si poame coapte. Caci pomii putregaiti si roadele rascoapte cazute la pamnt se fac huma bine mirositoare si nu mprastie miros de stricaciune ca plantele lumii. Iar aceasta se ntmpla din marea bogatie si sfintenie a harului, care covrseste acolo pururea. De aceea rul oceanic, care trece prin el si caruia i s-a poruncit sa racoreasca necontenit acest loc, iesind din el si mpartindu-se n patru brate, cobornd aduce si da hindusilor si etiopienilor huma si frunzele cazute. Apoi unindu-se,

Fisonul si Gheonul (Facere 2, 8), se revarsa mpreuna mereu peste cmpiile lor, pna ce se mpart iarasi, unul racorind tara Libiei, iar altul tara Egiptului. Deci spun ca zidirea nu a fost facuta la nceput curgatoare sau stricacioasa. Dar mai pe urma s-a stricat si s-a supus desertaciunii, adica omule, potrivit Scripturii (Romani 8, 25), nsa nu de bunavoie ci fara sa vrea, pentru ceea ce a supus-o n nadejdea nnoirii lui Adam, cel ce s-a stricat. nnoindu-l nsa si sfintindu-l pe acesta, chiar daca poarta trup stricacios pentru viata vremelnica, a nnoit-o si pe ea, desi n-a izbavit-o nca de stricaciune. Iar izbavirea zidirii de stricaciune, unii spun ca este schimbarea ei spre mai bine, iar altii, prefacerea n ntregime a celor supuse simturilor. Caci obiceiul Scripturii este sa faca o afirmare simpla, fara multa iscodire, despre cele greu de nteles. Cei ce primesc harul ca o zamislire si nsarcinare prin Duhul, leapada samnta dumnezeiasca, sau prin caderi, sau vaduvindu-se de Dumnezeu prin nsotirea cu vrajmasul care se ascunde n ei. Lepadarea harului se face prin lucrarea patimilor; iar lipsirea desavrsita de el se ntmpla prin savrsirea pacatelor. Caci sufletul iubitor de patima si de pacat, care leapada si pierde harul si se vaduveste, se face salas al patimilor, ca sa nu zic al dracilor, acum si n veacul viitor. Nimic nu face iutimea asa de linistita si de blnda, ca barbatia si mila. Cea dinti nfrnge pe cei ce-o razboiesc de afara, iar cea de-a doua, pe cei ce o razboiesc din launtru. Cauta pe Domnul n cale, adica prin porunci, n inima. Caci cnd auzi pe Ioan strignd si poruncind tuturor sa gateasca si sa faca drepte cararile, ntelege ca e vorba de porunci, de inimi si de fapte. Caci cu neputinta este sa se faca dreapta calea poruncilor si fapta nevinovata, daca nu e dreptate n inima. Cnd auzi Scriptura vorbind de toiag si de crja (Psalmi XXII, 4), socoteste ca n ntelesul proorocesc ele sunt judecata si providenta; iar n ntelesul moral psalmodierea si rugaciunea. Caci, judecati de Domnul cu toiagul pedepsirii, suntem povatuiti la ntoarcere (I Corinteni 11, 32). Iar pedepsind noi pe cei ce se rascoala mpotriva noastra, cu toiagul psalmodierii barbatesti, ne sprijinim pe rugaciune. Avnd deci toiagul si crja n mna lucrarii mintii, sa nu ncetam a pedepsi si a fi pedepsiti, pna ce vom ajunge cu totul sub providenta, fugind de judecata de acum si de cea viitoare. Este propriu poruncilor sa puna pururi mai presus de orice porunca cea mai cuprinzatoare care zice: Pomeneste pe Doenul Dumnezeul tau totdeauna. Caci prin ceea ce s-au pierdut, prin aceea pot sa fie si paziti, fiindca uitarea a pierdut pomenirea dumnezeiasca de la nceput ntunecnd poruncile, si asa l-a aratat pe om, gol de tot binele. Cel ce cauta ntelesurile poruncilor fara porunci, dorind sa le afle prin citire si nvatatura, este asemenea celui ce-si nchipuie umbra drept adevar. Caci ntelesurile adevarului se daruiesc celor ce se mpartasesc de adevar. (Cei ce cauta ntelesurile poruncilor, fara sa le mplineasca, nu le iau ca porunci propriu-zise ale subiectului dumnezeiesc, Care are puterea si caderea sa porunceasca. De aceea acestia nu se pun n legatura cu El, Care este propriu-zis adevarul; caci n acest caz ele nu exprima pe Cel ce le da, voia si puterea Lui, ca sa zideasca n adevar pe cei ce le mplinesc. Ei ramn la niste sensuri impersonale care nu le dau nici o

putere spre crestere morala si spre mntuire. Poruncile trebuie ntelese ca si lucrurile ca semne ale iubirii lui Dumnezeu cel personal si ca apeluri la iubirea noastra, ca sa ne facem asemenea Lui si prin aceasta sa ne unim cu El. Adevarata cunoastere de Dumnezeu este cunoasterea prin experienta, nu din carte. n cazul acesta ntelegerea ntelegerea se scufunda n lumina Lui nsusi, facndu-se si ea lumina. Vorbind acela altora, Dumnezeu nsusi vorbeste prin el si El nsusi i nvata pe ceilalti printr-un astfel de om. Cuvntul este plin de puterea lui Dumnezeu si de convingerea celui ce a vazut pe Dumnezeu si simte n sine puterea Lui.) Iar cei nempartasiti de adevar si neintrodusi n el, cautnd ntelesurile lui, afla pe cele ale ntelepciunii nnebunite (I Corinteni 1, 10). Pe acestia Apostolul i-a numit sufletesti ca unii ce nu au Duh (Iuda 19), chiar daca se mndresc cu adevarul. Definitia dreptei credinte este a vedea si a cunoaste ntru curatie cele doua dogme ale credintei, adica Treimea si doimea: Treimea a o privi si a o cunoaste n chip neamestecat si netaiat, n unitate, iar doimea firilor lui Hristos, ntr-un ipostas, adica a marturisi si a sti pe un singur Fiu si nainte de ntrupare si dupa ntrupare, dar dupa ntrupare slavit n chip neamestecat n doua firi si n doua vointe, dumnezeiasca si omeneasca. Trebuie sa marturisim cu evlavie nenasterea, nasterea si purcederea, cele trei nsusiri personale, nemiscate si neschimbate ale Preasfintei Treimi: pe Tatal ca nenascut si fara de nceput, pe Fiul, ca nascut si mpreuna fara de nceput, pe Duhul Sfnt, ca purces din Tatal, dat prin Fiul (precum zice Damaschin) si mpreuna vesnic. Treimea este unitate simpla, fiindca este fara calitate si necompusa. Dar este Treime n unitate caci Dumnezeu cel ntreit n Ipostasuri are cu totul neamestecata perihoreza Acestora ntre Ele (ntrepatrunderea Lor). Dumnezeu se cunoaste si se zice n toate chip ntreit, caci este nemarginit. El este sustinatorul si purtatorul de grija al tuturor prin Fiul n Duhul Sfnt. Nici unul din Acestia trei nu se zice, nu se cugeta si nu se numeste fara sau afara de Ceilalti. n om este minte, cuvnt si duh, si nici mintea nu e fara cuvnt, nici cuvntul fara duh; si acestea sunt una ntr-alta si n ele nsele. Caci mintea graieste prin cuvnt si cuvntul se arata prin duh. Prin aceasta omul poarta un chip ntunecos al Treimii numite si arhetipice. Cuvntul dupa chipul arata si aceasta. (Cuvntul dupa chipul, care l caracterizeaza pe om, arata si asemanarea lui cu Sfnta Treime. Dar n aceasta se arata att faptul ca omul nu e un individ cu totul separat de ceilalti, ct si faptul ca el are n minte, cuvnt si duh neseparate ntre ele, ci lucrnd si aratndu-se una prin alta, fiind om ntreg numai prin toate trei acestea.) Tatal e Mintea, Fiul e Cuvntul, iar Duhul Sfnt e cu adevarat Duhul, precum nvata folosindu-se de asemanare, Sfintii Parinti purtatori de Dumnezeu, statornicind dogma despre Treimea Sfnta mai presus de fire si de fiinta, despre Dumnezeu cel unul n trei ipostasuri, lasndu-ne noua credinta adevarata si o ancora de nadejde. Caci a cunoaste pe Dumnezeu cel unul este, dupa Scriptura, radacina nemuririi (Pilde 15, 2); si a vedea si a sti stapnirea unitatii n trei ipostasuri este dreptatea ntreaga. Sau asa trebuie sa ntelegem cuvntul din Evanghelie: Iar viata vesnica aceasta este: sa te cunoasca pe Tine, unul

adevaratul Dumnezeu n trei ipostasuri si pe Cel ce L-ai trimis, pe Iisus Hristos (Ioan 17,3), n doua firi si vointe. Chinurile sunt felurite, precum si rasplatirile cu bunatati. Iar acelea sunt n iad, potrivit Scripturii care zice: n pamnt ntunecat si neluminat, n pamntul ntunericului vesnic (Iov 10, 21-22), unde locuiesc pacatosii si nainte de judecata si se ntorc si dupa osnda. Caci: ntoarca-se pacatosii n iad (Psalmi 9, 18) si Moartea i va paste pe ei (Psalmi 18, 15), ce este altceva, daca nu hotarrea din urma si osnda vesnica? Focul, ntunericul, viermele si tartarul sunt mpatimirea obsteasca de placerea trupeasca, nestiinta generala a ntunericului, gdilirea aprinsa a patimii din toti, tremurarea si vijelia puturoasa a pacatului. Acestea se lucreaza nca de aici n sufletele pacatosilor ca o arvuna si prga a chinurilor si se arata acolo ca o deprindere. Deprinderile patimilor sunt arvunele chinului, precum lucrarile virtutilor sunt ale mparatiei. Poruncile trebuie sa le socotim si sa le numim lucrari; iar virtutile deprinderi, precum si pacatele care se fac necontenit se numesc deprinderi. Sufletele mpatimite de placeri sunt smrcuri de foc (Apocalipsa 19, 20), n care putoarea patimilor, duhnind ca o mocirla, hraneste ca pe un vierme neadormit al curviei, desfrnarea trupului, si ca niste serpi, broaste si lipitori ale poftelor stricate, gndurile si dracii stricati si tsnitori de otrava. Starea aceasta a luat nca de aici arvuna chinurilor de acolo. Precum prga chinurilor vesnice este ascunsa n sufletele pacatosilor, asa si arvunile bunatatilor lucreaza prin Duhul si se daruiesc n inimile dreptilor. Caci mparatia cerurilor este vietuirea virtuoasa, precum chinurile, deprinderea patimilor. Noaptea care vine (Ioan 9, 4), este, dupa cuvntul Domnului, ncremenirea totala a ntunericului viitor, sau n alt chip antihristul, care este si se numeste noapte si ntuneric; sau iarasi, n nteles moral, este nepasarea continua care, ca o noapte fara luna, scufunda sufletul n somnul nesimtiriii. Caci precum noaptea i face pe toti sa doarma si este chipul mortii, prin amortirea ce o aduce, asa noaptea ntunericului viitor i face pe pacatosi morti si nesimtitori prin ameteala durerilor. Judecata lumii acesteia (Ioan 3, 19), dupa cuvntul Evangheliei, sta n necredinta celor neevlaviosi, potrivit cuvntului: Iar cel ce nu crede s-a si osndit. (Ioan 3, 18); de asemenea, n necazurile aduse de providenta pentru ngradire sau ntoarcere; apoi n nrurirea planuirilor bune si rele, fiind ajutate sa treaca n fapta dupa cuvntul: nstrainatus-au pacatosii din pntecele maicii lor. Judecata cea dreapta a lui Dumnezeu se arata, prin urmare, pentru ndreptarea prin pedepse si dupa fapte, pe unii pedepsindu-i, pe altii miluindu-i, dnd ca rasplata unora cununile, altora chinurile. Din cei pedepsiti, cei dinti sunt cu totul necredinciosi, cei de-al doilea, credinciosi dar fara rvna, de aceea se si pedepsesc cu iubire de oameni. Iar cei ce s-au facut desavrsiti, fie n virtuti, fie n pacate, vor avea rasplatile cuvenite. De nu se va pazi firea neprihanita prin Duhul, sau de nu se va curata cum se cuvine, nu va putea sa se faca un trup si un duh cu Hristos, acum si n armonia viitoare. Caci un petic dintr-

o vechitura a patimilor nu-l poate coase puterea cuprinzatoare si unificatoarea Duhului la haina harului pentru ntregire. Cel ce a primit n dar si a pazit nnoirea Duhului va avea o cinste deopotriva la alcatuirea (trupului) lui Hristos, patimind atunci negrait ndumnezeirea mai presus de fire. Caci nu va fi vreunul din Hristos, sau madular al lui Hristos, daca nu se face de aici partas al harului, alcatuindu-se dupa chipul adevarului si al cunostintei, cum zice Apostolul (Romani 2, 20). mparatia Cerurilor este asemenea unui cort facut de Dumnezeu, ca cel aratat lui Moise, avnd doua ncaperi n veacul viitor. n cea dinti vor intra toti cti sunt preoti ai harului; n cea de a doua, inteligibila, numai cei ce au liturghisit nca de aici Treimii ca niste ierarhi n desavrsire n ntunericul cunostintei de Dumnezeu. Ei au drept capetenie n slujire si ca prim ierarh naintea Treimii, pe Iisus, n cortul pe care l-a ntemeiat El. Acestia intrnd acolo vor fi luminati mai limpede de razele luminii Lui. (n prima parte a cortului vor intra toti cti au fost preoti ai harului, adica au slujit lui, rodind puterea lui n viata lor. Dar n a doua ncapere, n partea cea mai dinauntru, n Sfnta Sfintelor, vor intra numai cei ce au slujit nca de aici ca arhierei, prin faptul ca au intrat n ntunericul cunostintei mai presus de cunostinta a lui Dumnezeu, ca Moise pe Sinai, ajungnd pna n fata lui Dumnezeu cel n Treime si cu totul indefinit n abisul bogatiei Sale, dar n acelasi timp la simtirea cea mai intensa a prezentei Lui tainice si iubitoare, traita ca atare prin faptul ca e o iubire ntre cele trei Persoane atotdesavrsite si, prin aceasta, lnga focarul suprem al iubirii. Ei au intrat adica pna acolo pna unde a intrat primul Ierarh si Capetenia oricarei slujiri adusa lui Dumnezeu, adica Iisus Hristos ca om, Care ca Dumnezeu primeste slujirea ca Unul din Treime. Uniti cu Hristos, luminati de infinitatea luminoasa a dumnezeirii Sale, de lumina Treimii atotiubitoare, sunt luminati si ei mai mult dect cei din prima ncapere. Constiinta aceasta n ntunericul cel mai presus de cunoastere i desavrseste pe cei ce ajung acolo, pentru ca este o cunostinta prin experienta cea mai intensa a lui Dumnezeu ca suprema comuniune de Persoane, deci ca izvor din care iradiaza n ei aceasta iubire, facndu-i si pe ei iubitori la maximum. Se simte aici influenta lui Dionisie Areopagitul. Acestia sunt, prin viata lor de maxima intensitate a simtirii lui Dumnezeu, la extrema opusa a celor ajunsi la suprema amortire si nesimtire n iad, amortire si nesimtire produsa de patimile care-i obosesc si-i epuizeaza pna la urma de orice putere stimulatoare.) Multele locasuri despre care a vorbit Mntuitorul sunt deosebitele trepte si naintari ale starii de acolo. mparatia este una, dar are multe deosebiri nauntru, ntruct unii sunt ceresti, iar altii pamntesti, potrivit cu virtutea, cu cunostinta si cu marimea ndumnezeirii. Caci alta este slava soarelui, alta a lunii si alta a stelelor; si stea de stea se deosebeste n slava (I Corinteni 15, 41), cum zice Apostolul, pe bolta dumnezeiasca. Cel ce si-a curatit mintea prin lacrimi, iar sufletul si l-a nviat nca de aici prin Duh, ajunge pentru scurta vreme mpreuna vietuitor cu ngerii si netrupesc ca un nesupus stricaciunii. Iar trupul si-l face prin ratiune, chip luminos si arzator ale frumusetii dumnezeiesti, din plasmuire de lut; si-l face cum era dupa fire, daca nestricaciunea trupurilor este nlaturarea musturilor si a ngrosarii. Trupul nestricaciunii este trupul pamntesc afara de musturi si de grosime, prefacut n chip negrait din trup sufletesc si trup duhovnicesc, nct este si pamntesc si ceresc, prin subtirimea nfatisarii dumnezeiesti. Caci asa cum a fost plasmuit la

nceput, asa va si nvia ca sa fie dup chipul Fiului Omului, mpartasindu-se n ntregime de dumnezeire. Pamntul fagaduintei este nepatimirea. Din ea izvoraste veselia Duhului, asemenea laptelui si a mierii. n veacul viitor sfintii si vor grai unii altora n chip tainic cuvntul launtric, rostit de Duhul Sfnt. (Sfintii, cunoscndu-si n veacul viitor launtrul lor n mod reciproc, vor cunoaste din vedere tot ce au sa-si spuna, si vor vedea reciproc fiinta ca atotcuprinzator cuvnt, spunndu-si tot ce au sa-si spuna prin reciproca lor intimitate si sinceritate totala. Sufletul le va fi ntreg n lumina fetei.) Toti cti au primit nca de aici plinatatea desavrsirii n Hristos, sunt deopotriva dupa vrsta n Duh. Fii nvierii lui Hristos vor fi, zice, minti, adica deopotriva cu ngerii, ajunsi sfinti prin nestricaciune si ndumnezeire. n veacul viitor ngerii si sfintii vor spori n adaugirea harurilor si niciodata nu vor sfrsi, sau nu vor slabi n dorirea bunatatilor. Caci n veacul de acolo nu va fi slabire sau micsorare a virtutii n favoarea pacatului. Slava adevarata, spun ca este cunostinta sau vederea Duhului, sau si patrunderea cu deamanuntul a dogmelor, sau cunoasterea credintei adevarate. nceputul si pricina gndurilor este mpartirea prin neascultare a amintirii simple si unitare a omului. Prin aceasta a pierdut si amintirea de Dumnezeu. Caci facndu-se din simpla, compusa si din unitara, felurita, si-a pierdut unitatea mpreuna cu puterile ei. (Amintirea simpla de la nceput a fost pomenirea nencetata a lui Dumnezeu. Aceasta pomenire pierznd-o noi, amintirea cea simpla s-a divizat. Asa s-a nascut si asa se succede felurimea gndurilor la cele marginite, odata cu uitarea unora cnd ne amintim de altele. Omul nu-si mai poate retine mintea la un singur lucru, pentru ca fiecare este marginit si nu poate ntretine n om un interes netrecator. Cnd mintea se ndreapta nsa spre Dumnezeu amintirea vine de la admentem: a tine mintea la ceva sau ceva n minte; aminte sa ne fie, nseamna a tine ceva n minte nu mai este divizata de gndurile variate ce se succed, pentru ca Dumnezeu este nemarginit, este o hrana nemarginita pentru contemplatie. De aceea numai n legatura cu Dumnezeu putem pastra amintirea nencetata, sau amintirea propriu-zisa. Sfntul Grigorie Sinaitul se dovedeste un mare analist al starilor sufletului, aducnd explicatii convingatoare unor nvataturi care se afirmau de multe ori fara ultimele lor explicari.) Tamaduirea amintirii este ntoarcerea de la amintirea rea, nascatoare de gnduri stricatoare, la starea ei simpla de la nceput. Caci neascultarea, unealta pacatului, nu a stricat numai amintirea simpla a sufletului fata de bine, ci si toate puterile lui, ntunecnd dorintele firesti ce tindeau spre virtute. Dar amintirea o tamaduieste, ridicnd-o de la starea contrara firii, la cea mai presus de fire, n mod principal, pomenirea staruitoare a lui Dumnezeu, ntarita prin rugaciune si strabatuta de Duhul.

Pricinile patimilor sunt faptele pacatoase; pricinile gndurilor, patimile; ale nalucirilor, gndurile; ale chipurilor, amintirea; ale amintirilor, uitarea (avem aici un paradox: pricina amintirilor ispititoare este uitarea ndatoririlor spre bine.), ale uitarii, nestiinta; ale nestiintei, nepasarea; nepasarea este nascuta de dorinta poftitoare; iar maica dorintelor este nestatornicia; pricina nestatorniciei este lucrarea faptei; iar fapta este din dorinta nesocotita a pacatului si din aplecarea simturilor catre cele supuse lor. Gndurile sunt n partea rationala; patimile furioase n iutime; amintirea dorintei dobitocesti este n partea poftitoare. n partea ntelegatoare se formeaza nalucirile; iar n cea cugetatoare rasar si lucreaza chipurile. (Sfntul Grigorie Sinaitul distinge aici pe lnga partea rationala a sufletului, pe cea ntelegatoare, care pare sa aiba si puterea imaginatiei, si pe cea cugetatoare, care are o putere apropiata de puterea imaginatiei, dar are n ea si puterea oarecarei trezvii critice.) Tabarrea gndurilor rele este ca un suvoi de ru; prin ele vine momeala, iar dupa aceasta se naste ncuviintarea pacatului, ca o inundare de valuri ce acopera inima. (Inima are aici sensul constiintei de sine. ncuviintarea pacatului acopera constiinta de sine ca o inundare a apelor.) Socoteste placerea vscoasa, ca o mocirla adnca, sau ca un smrc al desfrnarii. O astfel de mocirla este si povara grijilor pamntesti, de care ngreuindu-se mintea patimasa, este scufundata de gnduri n adncul deznadejdii. Scriptura a numit adeseori gnduri si ratiunile lucrurilor, precum a numit si chipurile ratiuni si ratiunile chipuri. Aceasta se ntmpla deoarece miscarea acestora (gndurilor) este n sine nemateriala, dar prin lucruri ia chip si se preface, si asa momeala se cunoaste si capata nume prin aratare. (Se pare ca Sfntul Grigorie Sinaitul ntelege prin logismoi nu ntelesuri, ci chipuri concrete ale lucrurilor. El explica cum nsesi ratiunile naturale ale lucrurilor care si au originea n gndirea lui Dumnezeu, pot deveni, prin chipurile lor vazute, gnduri ispititoare la pacat, sau momeli. El se arata astfel ntelegnd trecerea gndurilor la chipuri concrete, n lucruri, ca niste plasticizari ale acestora. n general, Sfntul Grigorie Sinaitul duce mai departe gndirea parintilor anteriori printr-o aplicare mai accentuata la situatiile concrete ale luptei cu ispitele.) Gndurile pacatoase sunt ratiunile dracilor si nainte-mergatoarele patimii, precum ratiunile si chipurile sunt ale lucrurilor. Este cu neputinta a face vreun bine sau vreun rau, daca nu este momit nti gndul tau. Caci gndul este miscarea fara chip a momelii unor lucruri oarecare. Materia lucrurilor naste gnduri simple; iar momeala draceasca faureste cele rele. Deci gndurile si ratiunile firesti se deosebesc de cele potrivnice firii si de cele mai presus de fire. (Nu totdeauna gndurile sunt rele: sunt si gnduri simple ale lucrurilor, identice cu ratiunile lor naturale, preexistente n Dumnezeu, Creatorul lucrurilor. Ba sunt si gnduri mai presus de fire. Prin aceste s-ar putea ntelege gnduri despre Dumnezeu, despre ngeri, despre relatiile noastre cu Dumnezeu, da poate si gnduri despre lucruri, cnd le vedem pe acestea n ntelesurile lor adncite n ambianta de lumina nesfrsita lui Dumnezeu.)

Gndurile firesti lucreaza la fel la schimbarea omului, ca si cele contrare firii. Dar cele dupa fire se schimba ndata n cele mai presus de fire. (Gndurile dupa fire, da, daca nu le lasam n gnduri ispititoare ale lucrurilor, care le schimba firea n rau, devin cu usurinta gnduri mai presus de fire. De altfel este foarte greu sa se traga o granita ntre caracterul natural al gndurilor si caracterul lor mai presus de fire, caci tot ce este natural se ntelege ca avndusi originea n Dumnezeu si ntelegndu-se cu El.) Gndurile sunt pricini reciproce ale schimbarii din ele si se nasc unele pe altele. Gndurile despre lucrurile materiale sunt pricini ale nasterii si schimbarii celor dracesti. Ele se nasc si se schimba din momeala. Iar cele dumnezeiesti se nasc si se schimba din cele firesti, caci cele firesti dau nastere la cele mai presus de fire. Schimbarea fiecaruia este pricina si prilej de nastere a celui nrudit, n chip mpatrit. nsemneaza-ti ca nainte de gnduri sunt pricinile; nainte de naluciri sunt gndurile; nainte de patimi, nalucirile; iar nainte de draci, patimile, ca un lant si ca o ornduiala vicleana a duhului neornduielii. Una atrna de alta, dar nici una nu lucreaza prin sine, ci este pusa n lucrare de draci. Nici nalucirea nu-si face chipuri, nici patima nu lucreaza fara puterea draceasca ascunsa, caci desi satana a cazut zdrobit, el poate si mai mult mpotriva noastra, prin nepasarea noastra, ngmfndu-se din pricina noastra. Ei dau o forma mintii noastre, mai bine zis ne formeaza dupa chipul lor si ne momesc prin deprinderea patimii, care stapneste si lucreaza n sufletul nostru. Caci dracii au deprinderea patimilor, ca o pricina a formarii de chipuri (idoli) n mintea noastra. Deci ei ne fac puterea de nchipuire sa lucreze n mod felurit si n multe forme, fie n stare de trezvie, fie n somn, caci ei nsisi si se preschimba n felurite chipuri; dracii poftei se schimba uneori n porci, alteori n magari, armasari ntartati si nfierbntati; cei ai mniei, uneori n pagni, alteori n lei; cei ai lacomiei, uneori n lupi sau leoparzi. Apoi cei ai vicleniei n serpi, naprci, alteori n vulpi; cei ai ndraznelii, n cini; cei ai trndaviei, n motani; cei ai curviei se mai prefac uneori n serpi, alteori n corbi sau gaite. Dracii patimilor sufletesti se prefac n pasari, mai ales cei din vazduh. nchipuirea are trei pricini, prin care schimba chipurile duhurilor, dupa cele trei parti ale sufletului, de aceea si nalucirile sunt de trei feluri: de pasari, de fiare si de dobitoace, dupa puterea poftitoare, mnietoare si rationala a sufletului. Caci cele trei capetenii ale patimilor se narmeaza pururi mpotriva celor trei puteri si dupa patima care da chip sufletului se apropie de noi si iau un chip nrudit. (Fiecare patima da un anumit chip sufletului si ca urmare si nfatisarii noastre exterioare. De aceea chiar si demonii iau, macar ca sunt duhuri, anumite forme dupa patima pe care o cultiva mai mult. Si aceasta forma ne-o imprima si noua dupa patima pe care cauta sa ne-o inspire mai mult. Patimile de mndrie ne dau o forma care seamana cu cele ale pasarilor semete din vazduh, caci ele se imprima mai mult partii noastre cugetatoare, facndu-ne semeti la nfatisare si cu capul naltat; patimile care aprind mnia ne dau nfatisari de fiare; cele care atta pofta ne dau nfatisari de dobitoace. Iata o dovada a plasticizarii ratiunilor.) Dracii placerii (voluptatii) se apropie adeseori ca foc si carbuni aprinsi, caci duhurile iubitoare de placere aprind partea poftitoare a sufletului, iar pe cea cugetatoare o ntuneca, zapacind-o. Fiindca placerea patimilor este pricina de ardere, de zapaceala si de ntuneric.

Noaptea patimilor este ntunericul nestiintei, sau noaptea este mparatia n care se nasc patimile. n ea mparateste stapnul ntunericului si umbla duhurile care iau chip asemanator fiarelor codrului, ca pasarile cerului si ca trtoarele pamntului, cautnd cu urlete sa ne rapeasca si sa ne mannce. n vremea lucrarii patimilor, unele gnduri merg nainte, altele urmeaza; gndurile premerg nalucirilor, iar patimile le urmeaza. n ce priveste pe draci, patimile, premerg acestora, iar dracii le urmeaza lor. nceputul si pricina patimilor este reaua ntrebuintare (abuzul); al relei ntrebuintari este schimbarea rea; al schimbarii este aplecarea deprinderii vointei; mijlocul de cercare a vointei este momeala; pricina momelii sunt dracii, ngaduiti de Providenta ca sa ne aratam libertatea noastra cum este. Deprinderea patimasa a sufletului este veninul acului pacatului spre moarte, caci cel ce s-a mbibat de bunavoie de patimi si are purtarea nemiscata si neschimbata. (Este o nemiscare n sens rau; cine este miscat numai de o patima e ca si cum nu s%ar misca, caci el nu se misca, ci este miscat si nu poate sa se miste astfel. E o miscare monotona, o neputinta de a iesi din ea. Nimic nou nu se ntmpla n el, nimic care manifesta propriu-zis noutatea vietii. Acolo e moarte.) Patimile au felurite numiri, dar se mpart n trupesti si sufletesti. Cele trupesti se submpart n dureroase si pricinuitoare de pacat. Cele dureroase se submpart iarasi n boli si pedepse povatuitoare. Cele sufletesti se mpart n patimi ale mniei, ale poftei si ale ratiunii. Cele ale ratiunii se submpart n nalucitoare si cugetatoare. Dintre acestea, unele se nasc din vointa prin reaua ntrebuintare, altele sunt fara voie, din vreo sila, cum sunt patimile zise fara vina. Parintii le-au numit pe acestea si urmari sau nsusiri firesti. Altele sunt patimile trupesti si altele cele sufletesti; altele cele ale poftei si altele cele ale iutimii (mniei); altele cele ale ratiunii si altele cele ale mintii si ale nchipuirii. Dar se nsotesc ntre ele si lucreaza unele cu altele. Cele trupesti cu cele ale poftei, cele sufletesti cu cele ale iutimii; si iarasi, cele rationale cu cele ale mintii s cele ale mintii cu cele ale imaginatiei si cele ale amintirii. Patimile iutimii sunt: mnia, amaraciunea, strigarea, aprinderea grabnica (varsarea napraznica a fierii), cutezanta semeata, nfumurarea, trufia si celelalte. Ale poftei sunt: lacomia, desfrnarea, nenfrnarea, nesaturarea, iubirea de placere, iubirea de arginti, iubirea de sine care e cea mai cumplita din toate. Iar ale trupului sunt: curvia, preacurvia, necuratia, destrabalarea, nedreptatea, lacomia pntecelui, lenea, usuratatea, iubirea de podoabe (luxul), iubirea de petreceri si celelalte. Cele ale partii rationale sunt: necredinta, hula, viclenia, uneltirea, iscodirea, fatarnicia, grairea de rau, clevetirea, osndirea, dispretuirea, luarea-n rs, prefacatoria, minciuna, vorbirea de lucruri urte, de prostii, umblarea cu lucruri ascunse, ironia, fala, dorinta de a placea oamenilor, semetia, juramintele strmbe, vorbirea fara rost. Ale mintii sunt: parerea de sine, naltarea, laudele, cearta, pizma, ncntarea de sine, grairea mpotriva, surzenia cu voia, nchipuirea, nalucirile, rastalmacirile, dorinta de a te arata, iubirea de slava, sau mndria, cea dinti si cea mai de pe urma din toate relele. Iar cele ale cugetarii sunt: mprastierile, ratacirile, robirile,

ntunecarea, orbirea, amagirile, momelile, ncuviintarile, aplecarile, abaterile si cele asemenea acestora. Ca sa spun pe scurt, toate relele potrivnice firii s-au amestecat cu aceste trei puteri ale sufletului, precum toate bunatatile se afla mpreuna cu ele prin fire. Minunate sunt cuvintele de slavire pline de uimire ale lui David fata de Dumnezeu Minunate s-a facut, zice cunostinta Ta catre mine, caci nu pot sa ma ridic pna la ea, fiind mai puternica si neajunsa si mai presus de cunostinta si de puterea mea neputincioasa. Chiar si trupul e nenteles caci are o alcatuire compusa, ntreita n tot chipul, dar tine ntr-o unica armonie madularele si partile sale. Pe de alta parte, n trup stapneste numarul sapte si doi, care arata vremea si firea, dupa cei nvatati n ale numerelor. Astfel si el este o unealta a firii, care arata slava maretiei treimice, dupa legile care crmuiesc firea. (Numarul doi care stapneste n trup arata firea lui dependenta. Caci doi sunt ochii, doua urechile, etc. Dar n trupul trecator stapneste si numarul trei si sapte, care este timpul. El are trecut, prezent si viitor si viata lui se repeta n cicluri de sapte zile. Se mai spune ca toata materia trupului se schimba n curs de sapte ani. Miscarea timpului n cicluri de sapte unitati o exprima si Facerea, unde se spune ca Dumnezeu a creat lumea n sapte zile. Sapte reprezinta mplinirea a ceea ce se misca n timp. Numarul trei arata poate si fiinta, puterile si lucrarile.) Legile firii sunt mbinarile felurite ale madularelor lucratoare, pe care cuvntul le-a numit si deosebiri, ca tot attea parti n care se arata nsusirile trupului. Sau iarasi, legea fireasca este lucrarea fiecarei forme si a fiecarui madular n baza puterii sale. Precum Dumnezeu tine n lucrare si misca toata zidirea, asa sufletul tine n lucrare si n miscare madularele trupului si l misca pe fiecare spre lucrarea sa. Dar e de cercetat pentru care pricina barbatii purtatori de Dumnezeu spun uneori ca iutimea si pofta sunt puteri ale trupului, iar alteori ca sunt ale sufletului? Raspundem, ca nu este nici o nepotrivire ntre cuvintele sfintilor, pentru cei ce le cunosc cu de-amanuntul, ce amndoua sustinerile sunt adevarate si ele pot fi schimbate ntre ele n chip ntelept, din pricina crearii sufletului si a trupului pentru un mod de convietuire negraita. Caci mbinarea lor este de asa fel, ca sufletul poate sa fie desavrsit de aici, iar trupul e nedesavrsit din pricina cresterii prin hrana. Astfel sufletul are n sine si puterea poftei doritoare si puterea iutimii spre vigoarea dragostei, dar de la plasmuirea lui e zidit rational si mintal. Caci nu i s-a dat o iutime fara ratiune si o pofta fara minte. Precum nici trupul nu le avea pe acestea astfel, mai nainte. Ci fiind zidit nestricacios, era fara mustime, din care a urmat pofta si mnia furioasa. Caci dupa neascultare, caznd n stricaciune si n grosimea dobitoacelor, a rasarit ca urmare neaparata si iutimea si pofta n el. De aceea trupul se si mpotriveste vointei sufletului, prin iutime si pofta cnd domina el. iar cnd se supune muritorul celui rational, urmeaza sufletului spre savrsirea celor bune. Deci abia cnd s-au amestecat cele venite pe urma n trup cu nsusirile sufletului, s-a asemanat omul dobitoacelor, supunndu-se legii pacatului, pentru trebuinta firii si facnduse din fiinta rationala dobitoc si din om fiara. (Sfntul Grigorie Sinaitul explica tot ce are trupul viu n suflet. Chiar iutimea si pofta si le nsuseste trupul din suflet. Deci sufletul a fost facut pentru convietuirea cu trupul, putnd alcatui si sustine un trup viu. De aceea i s-a dat iutimea si pofta, cu posibilitatea de a sluji nu numai unor scopuri spirituale, ci si ntretinerii si cresterii trupului desigur tot n vederea spiritualizarii trupului si a materiei. Adica iutimea si pofta, avnd la baza un caracter spiritual, legat de minte si ratiune, primesc prin unirea sufletului cu trupul si un caracter animalic, sau o functie n slujba trupului ca organism

biologic, nrudit n privinta aceasta cu cel animalic. S-ar putea spune ca, prin iutime si pofta, rationalitatea sufletului are n ea posibilitatea de a se plasticiza ca trup organizat. Desigur, aceasta nu nseamna ca sufletul exista temporal naintea trupului, ci ncepe sa existe manifestndu-se n formarea trupului prin iutimea (energia) si pofta ce i se prelungesc n trup ntruct prin acestea ncepe deodata cu aducerea lui la existenta sa se plasticizeze n trup. De altfel n general, planul material nu e dect o rationalitate plasticizata si ca atare rationalitatea aceasta are n ea nsasi o energie si un impuls spre plasticizare, care, n cazul ratiunii personale umane, echivaleaza cu iutimea si cu pofta. Cnd acestea nu sunt conduse bine de ratiune, se nasc pacatele si nsasi deformarile si tendintele de descompunere a trupului, ca plasticizare a sufletului rational. De aceea pacatul, ca dezordine, ncepe n ratiune, n suflet.) Sufletul fiind creat rational prin suflare si ntelegator prin insuflare datatoare de viata, nu a fost creat de Dumnezeu deodata cu iutimea si cu pofta dobitoceasca, ci cu puterea dorintei si pe ea, cu vigoarea dragostei. La fel nici trupului nu i-a sadit, prin plasmuire, de la nceput iutimea si pofta nerationala. Caci pe acestea le-a primit pe urma prin neascultare, facnduse muritor, stricacios si dobitocesc. (Dar iutimea si pofta s-au prelungit n trup la nceput nu ca iutime si pofta animalica, ci ca iutime si dorire spirituala. Pe urma au luat, prin cadere, caracterul animalic, sau si animalic.) Caci trupul, zic cuvntatorii de Dumnezeu, a fot zidit nestricacios, precum va si nvia, desi n stare sa primeasca si stricaciunea. Iar sufletul a fost facut nepatimitor, dar s-au stricat amndoua si s-au amestecat, n urma legii preafiresti a miscarii unuia n altul (perihorezei), si a mpartasirii unuia din celalalt. Sufletul s-a mbibat de patimi, mai bine zis de draci, iar trupul s-a facut asemenea dobitoacelor necuvntatoare prin lucrarea si prin stapnirea nestricaciunii. Puterile amndurora facndu-se una, l-au facut pe om sa devina, prin mnie si pofta, un animal nerational si fara minte. Si asa s-a facut asemenea cu dobitoacele, dupa Scriptura, si ntocmai cu ele n tot chipul. (Prin aceasta si-a nrait si sufletul calitatea. Iutimea si pofta, punndu-se ntr-o masura mai mare n slujba cresterii si sustinerii trupului, au pus prin nsusi sufletul, ntr-o mare masura, n slujba trupului si au luat chiar n suflet un caracter irational, animalic. Greu se poate gasi n scrisul patristic o insistenta asa de staruitoare n explicarea complexei si tainicei legaturi dintre suflet si trup ca aceste capete ale Sfntul Grigorie Sinaitul. Scrierea aceasta a lui este dominata de preocuparea antropologica.) nceputul si pricina virtutilor este buna intentie, apoi dorinta binelui. Precum Dumnezeu este pricina si izvorul a tot binele, asa nceputul binelui n noi este credinta, mai bine zis Hristos, piatra credintei, pe Care-L avem ca ncepatura si temelie a tuturor virtutilor. Caci pe El am asezat si pe El cladim tot binele. El este piatra cea din capul unghiului, care ne leaga pe noi cu Sine si margaritarul de mare pret, pe care cautndu-l monahul, care patrunde n adncul linistii, vinde toate voile sale prin ascultarea poruncilor, ca sa-L cstige pe El. (Este o aplicare la credinciosul individual a expresiilor: Hristos, piatra cea din capul unghiului, Hristos, piatra credintei, Hristos, ncepatura vietii noastre. El este n fiecare din noi izvorul binelui, al efortului spre dobndirea virtutilor, pe El cladim trupul virtutilor. O interpretare tot asa de interesanta a parabolei biblice despre omul care vinde toate averile sale pentru a cumpara tarina sau ascultarea care cuprinde pe Hristos, comoara de mare pret. Averile sunt aici voile omului; omul care vrea sa se mntuie renunta la voile sale, care nu-l pot mntui,

pentru a-si nsusi prin ascultare voia lui Hristos, pentru a face voia sau poruncile Lui, caci prin aceasta dobndeste viata vesnica. Cel ce iubeste renunta la voile sale pentru cel iubit si pentru iubirea aceluia caci n El are viata, cum nu o are prin mplinirea voilor sale.) Virtutile si tin cumpana ntre ele si toate se aduna ntr-una si se mplinesc ntr-o ntocmire si ntr-un chip singur al virtutii. Caci sunt virtuti propriu-zise si virtuti mai mari ca virtutile, care cuprind pe cele mai multe, sau chiar pe toate, cum e dragostea dumnezeiasca, smerenia si rabdarea dumnezeiasca. Fiindca zice Domnul despre aceasta: Prin rabdarea voastra veti cstiga sufletele voastre (Luca 21, 19), dar nu a zis ntru postirea voastra, sau ntru privegherea voastra. Iar prin rabdare nteleg pe cea dupa Dumnezeu. Ea este mparateasa virtutilor, temelia bunatatilor barbatesti., caci ea este pacea n razboaie, seninul n furtuna, statornicia nestramutata n cei ce-au dobndit-o. Pe cel ce a dobndit-o pe aceasta n Hristos Iisus nu-l vor putea vatama nici armele, nici sulitele, nici cmpurile de batalie, nici chiar razboaiele dracilor, nici multimea ntunecata a celor potrivnici. Virtutile, desi se nasc unele din altele, si au obrsia n cele trei puteri ale sufletului, afara de cele dumnezeiesti. Caci pricina si ncepatura celor patru virtuti cuprinzatoare n cei firesti si ale virtutilor dumnezeiesti, din care si prin care fiinteaza celelalte, a chibzuintei, a barbatiei, a neprihanirii si a dreptatii, este ntelepciunea dumnezeiasca a cunoscatorilor de Dumnezeu, cea miscata de Duhul. Aceasta miscndu-se n chip mpatrit, le lucreaza pe toate, nu deodata, ci pe fiecare deosebi la vremea ei, dupa cum voieste. Pe una ca lumina, pe alta ca putere agera si ca insuflare pururi n miscare, pe a treia ca putere sfintitoare si curatitoare, iar pe a patra ca roua a curatiei, care nveseleste si curateste de arsurile patimilor. Precum sa spus mai nainte fiecaruia dintre cei desavrsiti i da fiecare lucrare desavrsita dupa felul lui. Taria desavrsita a sufletului n virtuti nu o daruiesc destoiniciile si srguinta proprie, daca acestea nu se nradacineaza prin har, ca deprinderi. Caci fiecare si are darul ei (din har), ca o lucrare deosebita, asa nct i poate atrage spre ea, prin deprinderea si firea binelui, pe cei ce se mpartasesc de ea, chiar cnd nu voiesc. Cnd ajungem la acel dar, el se mentine neschimbat si nenstrainat. Atunci avem harul Duhului, lucrnd virtutile n madularele noastre ca un suflet viu. De aceea toata ceata virtutilor este moarta fara har; si n cei ce socotesc ca le au, sau ca le-au dobndit desavrsit si ca sunt numai ale lor, sunt umbre si chipuri ale gndului, dar nu realitati desavrsite. (nradacinarea virtutilor n suflet nu se poate nfaptui prin eforturile proprii, ci numai prin har, care este lucrarea puternica a lui Dumnezeu devenita lucrarea noastra. Virtutile, ca deschideri si relatii statornice ale sufletului cu Dumnezeu, nu pot prinde putere n noi, daca nu sta Dumnezeu nsusi deschis fata de noi, sau n comunicare de iubire si de putere cu noi. n virtuti, Duhul lui Dumnezeu lucreaza cu subiectul nostru ca un fel de unic subiect. Prin aceasta virtutile reprezinta trepte ale unirii noastre cu Dumnezeu, ca Subiect iubitor. De aceea Duhul lui Dumnezeu este sufletul virtutilor noastre. n cel ce socoteste ca virtutile sunt ale lui, nu este deschidere adevarata nici spre Dumnezeu, nici spre oameni, caci n deschiderea adevarata trebuie sa se traiasca initiativa ambelor parti. Sunt deschis cu adevarat celuilalt pentru ca si el mi este deschis, deci virtutea mea este si opera lui. Astfel, virtutea mea este numai o intentie a virtutii dar nu o virtute mplinita. Cel ce afirma ca poate face binele numai prin el nsusi, chiar prin aceasta mndrie

a lui, nesocotind contributia celuilalt, se nchide n sine si nu-l ncalzeste pe acela, pentru ca nu-l pretuieste cum se cuvine, ca absolut al realizarii sale.! Deci virtutile cuprinzatoare sunt patru: barbatia, chibzuinta, neprihanirea si dreptatea. Lor le stau aproape, prin prisosire sau prin stirbire, opt pacate numite si socotite de cei din lume virtuti: barbatiei, semetia si frica; chibzuintei, viclenia si nestiinta; neprihanirii, desfrnarea si neajutorarea; dreptatii, lacomia si nedreptatea, sau ngustimea nazuintei. Dar nu numai virtutile cuprinzatoare si firesti, mai presus de orice stirbire sau umflare, ci si cele cu fapta tin mijlocul. Ele au ca mpreuna-lucratoare hotarrea libera ntru dreptatea socotintei; pe cnd pacatele, abaterea si parerea de sine. Ca virtutile drepte tin mijlocul, e martor proverbul care zice: Atunci vei face toate caile bune (Proverbe 2, 9). Deci toate se ntemeiaza pe cele trei puteri ale sufletului, din care se nasc si pe care se zidesc, avnd ca temelie a cladirii lor cele patru virtuti cuprinzatoare, mai bine zis pe Hristos, prin care cele firesti se curatesc prin cele cu fapta, iar cele dumnezeiesti si mai presus de fire se daruiesc ntru bunatatea Duhului. Scriptura numeste virtutile fecioare, pentru amestecarea si unirea lor cu sufletul, fiind privite ca un singur trup si duh cu sufletul. Caci chipul fecioarei este simbolul dragostei, iar nfatisarea acestor sfinte fecioare este dovada nevinovatiei si a curatiei. Caci harul obisnuieste sa dea chip dumnezeiesc celui n care se ntiparesc acestea si sa-i faca pe cei ce-L primesc nruditi cu Dumnezeu. Deci capeteniile patimilor celor mai mari sunt trei: lacomia pntecelui, iubirea de argint si slava desarta. Iar cele ce urmeaza acestora sunt cinci: curvia, mnia, ntristarea, trndavia si mndria. Dar tot asa sunt si trei virtuti cuprinzatoare care se mpotrivesc acelora: nfrnarea, saracia si smerenia. Iar dupa ele sunt cele ce le urmeaza: curatia, blndetea, bucuria, barbatia si umilinta. Dar cunoasterea ntregii cete a virtutilor, dupa puterea, lucrarea si mireasma fiecarei virtuti si a fiecarui pacat, nu e un lucru pe care l poate avea oricine voieste, ci al celui ce le-a savrsit si patimit cu fapta si cuvntul si a primit de la Duhul darurile cunostintei si deosebirii. Dintre virtuti, unele lucreaza, iar altele sunt lucrate. Lucreaza, venind n noi cnd trebuie si ct si precum voiesc. Si lucram noi dupa hotarrea libera si dupa deprinderea morala a destoiniciei noastre. Dar acelea lucreaza fiintial, pe cnd noi lucram povatuindu-ne de vreun chip si modelndu-ne dupa el, daca chipul este potrivirea tuturor lucrarilor noastre dupa arhietipurile de sus. Dar foarte putini se mpartasesc fiintial de cele cunoscute cu mintea nainte de viitoarea primire a nestricaciunii. Aici lucram si primim ostenelile si chipurile, nu virtutile cu adevarat. (mpartasirea fiintiala de virtuti e mpartasirea nemijlocita de Cel n Care si au izvorul puterile binelui. Aceste puteri lucreaza ele nsesi n noi, pentru ca lucreaza Dumnezeu izvorul lor fiintial. Dar trebuie sa dam si noi contributia noastra. De aceea n parte ele lucreaza n noi, n parte sunt lucrate ele de noi. Unde nu are loc mpartasirea fiintiala de virtutile dumnezeiesti, nu reusim sa nfaptuim virtutile, ci dam doar ostenelile noastre.) Slujeste lucrul sfnt al Evangheliei, dupa Pavel (Romani 15, 16), cel ce primeste si da prin lucrare si altora luminarea lui Hristos, sadind ca pe o samnta dumnezeiasca cuvntul n tarinile sufletesti ale ascultatorilor. Cuvntul vostru sa fie asa ca prin har (Coloseni 4, 6), cu

bunatate dumnezeiasca, spre a da har celor ce asculta cu credinta. Numind apoi pe nvatatori plugari, iar pe cei nvatati de ei, ogor, i arata foarte ntelepteste pe cei dinti ca aratori si semanatori ai cuvntului dumnezeiesc, iar pe ceilalti ca pamnt ngrasat, semanat cu virtuti si aducator de roada multa si bogata. Caci slujba sfnta (ierurghisirea) cu adevarat nu e numai lucrarea celor dumnezeiesti, ci si mpartasirea si daruirea bunatatilor catre altii. Cuvntul care porneste prin rostire la nvatatura e felurit si se alcatuieste, n felurite chipuri din patru feluri: cuvntul din nvatatura, cel din citire, altul din fapta si altul din har. Apoi, precum apa este una prin fire, dar se preface si se schimba, dupa nsusirea felurita a pamntului din care vine, ntr-o calitate sau alta, nct e simtita la gust odata ca amara, altadata ca dulce, altadata ca sarata, iar altadata ca mirositoare, asa si cuvntul rostit, schimbndu-se dupa starea morala a fiecaruia, se cunoaste din lucrarea lui si din folosul ce-l da. Deoarece cuvntul s-a dat spre bucuria fiecarei firi rationale, asemenea unor mncaruri felurite, sufletul simte placerea cuvintelor, primindu-le n chip felurit. Cuvntul cunostintei l are ca pe un pedagog, care-i modeleaza purtarile, pe al citirii, ca pe unul care-l adapa ca o apa a odihnei (Psalmi 22, 3); pe al faptei, ca pe un loc de verdeata (Psalmi 22, 2), care-l ngrasa; pe al harului, ca pe un pahar care-l mbata (Psalmi 22, 5) si-l veseleste; iar bucuria negraita a harului, ca pe un untdelemn care veseleste fata si o face stralucitoare. Dar sufletul nu are acestea numai n sine ca viata, ci uneori le aude si la altii si le simte spre nvatatura sa; si anume atunci cnd i stapneste pe amndoi dragostea si credinta, unul ascultnd cu credinta, iar celalalt nvatnd cu dragoste, mplinind fara nfumurare si fara slava cuvintele virtutilor. Cel dinti primeste cuvntul nvataturii ca pedagog, pe al citirii, ca hranitor; pe al faptei, ca o calauza launtrica si preadulce la Mire; pe cel luminator al Duhului, ca pe unul care uneste pe Cuvntul-Mire cu el si-l veseleste (Precum exista o istorie externa a Revelatiei, ca apropiere treptata a lui Dumnezeu de oameni, asa exista si o istorie a apropierii Lui de insul personal. Sufletul primeste cuvntul de nvatatura de la altul prin care afla despre Hristos ca Cel ce va veni la el, apoi cuvntul care l hraneste si-l creste prin proprie citire, pe urma cuvntul stadiului de lucrare a virtutilor. Caci faptele sunt si ele cuvinte prin care nvata si e nvatat. Acesta l conduce nauntru la Mirele Hristos si e dulce si pentru el si pentru cei asupra carora faptele sale se rasfrng cu bunatatea lor. n sfrsit e Hristos nsusi trait n unirea cu El ca fiind Cuvntul personal si ca izvorul cuvintelor si ca Mire, sau ca partenerul deplinei iubiri. Caci sufletul e n greceste de genul feminin.) Caci daca cuvntul iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4, 4), nseamna ca cuvintele care ies din Duh prin gura sfintilor sunt cuvinte care ies din gura lui Dumnezeu, sau din suflarea preadulce a Duhului pentru lucrare. (Noi vorbim pentru ca a vorbit si continua sa vorbeasca Dumnezeu. Dar n mod deosebit de intim vorbeste Dumnezeu prin sfinti, care s-au unit cu Dumnezeu n Duh.) De aceea nu se bucura de ele toti ci numai cei vrednici. Cei ce se veselesc, prin urmare, aici cu Duhul sunt foarte putini. Iar cei ce se desfata cu Cuvntul sunt cu adevarat cuvntatori (Toti oamenii sunt cuvntatori, pentru ca sunt dupa chipul lui DumnezeuCuvntul. Dar cuvntatori n sensul plin al cuvntului sunt cei ce simt cu toata intensitatea Cuvntul lui Dumnezeu adresndu-li-se si vorbind prin ei, nsusindu-si Cuvntul lui Dumnezeu, care se face cuvntul lor.) Cei multi cunosc si se mpartasesc numai de chipurile cuvintelor duhovnicesti prin amintirile, nempartasindu-se nca prin simtire de pinea cea

adevarata a viitorului, sau de Cuvntul lui Dumnezeu. (Numai cei ce se desfata ca o mireasa cu Mirele, prin unirea cu Cuvntul dumnezeiesc cel personal, ca izvor al cuvintelor, sunt si ei cu adevarat cuvntatori sau cuvinte personale cuvntatoare. Numai cuvintele lor sunt cuvinte cu adevarat mngietoare, ntaritoare si luminatoare, precum sunt si ei nsisi asa, ca persoane. numai ei au adica cuvintele Duhului lui Hristos, pentru ca au pe Hristos Cuvntul ntrupat n ei. Iar la aceasta stare ajung putini n viata de aici.) Caci numai Acesta se daruieste acolo celor vrednici spre desavrsita ndulcire, fara sa se mannce, fara sa se sfrseasca si fara sa se jertfeasca vreodata. Este cu neputinta a gusta dulceata celor dumnezeiesti fara simtirea ntelegatoare (a mintii). Caci, precum cel ce si-a tocit simturile le-a facut nelucratoare fata de cele supuse lor, si nici nu vede, nici nu aude, nici nu miroase, fiind amortit, mai bine zis pe jumatate mort, asa si cel ce si-a amortit puterile sufletesti cele dupa fire, prin patimi, le-a facut nesimtitoare fata de lucrarea si mpartasirea tainelor Duhului. Caci cel ce nu vede, nu aude si nu simte duhovniceste, este mort, fiindca nu este Hristos viind n el, nici el miscndu-se si lucrnd n Hristos. ( Ct timp avem numai cuvintele lui Hristos, avem numai chipurile Cuvntului personal. Pentru a-L avea pe El trebuie sa avem simtirea ntelegatoare a prezentei Lui. Dar aceasta simtire nu o putem avea cta vreme puterile sufletului ne sunt tocite prin pacat, sau ntoarse spre interesele noastre egoiste. Numai cnd Hristos nsusi viaza n noi, ntareste puterile noastre de simtire a prezentei Lui. Simtirea mintii sau simtirea ntelegatoare a fost folosita de Sfntul Grigorie de Nyssa si de Diadoh, pentru a indica o sesizare spirituala a prezentei lui Dumnezeu, nu numai o deductie teoretica a Lui prin ratiune. Prin simtirea aceasta ne sesizeaza nu numai prezenta lui Dumnezeu, ci si bunatatile variate ce iradiaza din El. Cuvntul simtirea mintii se foloseste pentru a indica un contact cu realitatea spirituala a lui Dumnezeu, analog cu contactul pe care-l avem prin simtirile trupului cu realitatile sensibile.) Simturile au o lucrare egala si la fel cu puterile sufletului, ca sa nu zic una si aceeasi. Mai ales cnd sunt sanatoase. Caci prin acelea sunt vii si lucreaza acestea si n amndoua este amestecat Duhul de viata facator. Omul se mbolnaveste cnd poarta n el neputinta generala a patimilor, zacnd pururi n bolnita trndaviei. Caci simturile privesc cele supuse lor, iar puterile sufletesti vad limpede cele cunoscute prin ntelegere, mai ales cnd nu este vreo lupta draceasca n ele, care se mpotriveste legii mintii si a duhului. Dar cnd se unesc mpreuna, facndu-se unitare prin Duhul, atunci cunosc cele dumnezeiesti si cele omenesti nemijlocit si fiintial, asa cum de este firea; si ratiunile lor privesc limpede si curat pricina cea una a tuturor, adica Sfnta Treime, pe ct este cu putinta. (Lucrarea simturilor nu e despartita de cea a puterilor sufletului, cnd sunt sanatoase si unele si altele. Omul vede deodata cele sensibile si cele inteligibile prin simturile trupului pline de puterile de sesizare ale sufletului. Dar unitatea deplina a lucrarii lor si extinderea sesizarii realitatilor spirituale pna la Dumnezeu, prin mijlocirea lucrarii simturilor trupesti, se realizeaza prin Duhul Sfnt. Asa au vazut apostolii lumina dumnezeiasca pe Tabor, chiar prin simtul vazului trupului plin de puterea Duhului Sfnt.) Cel ce se linisteste este dator mai nti sa aiba ca temelie aceste cinci virtuti pe care sa ridice cladirea lucrarilor sale: tacerea, nfrnarea, privegherea, smerenia si rabdarea. Iar ca lucrari bine placute lui Dumnezeu trebuie sa le aiba pe acestea trei: cntarea, rugaciunea si citirea;

si lucrul minilor, daca este neputincios (la cele dinti). Caci virtutile pomenite, nu numai ca le cuprind pe toate, ci se si sustin una pe alta. El trebuie sa se ndeletniceasca de dimineata cu pomenirea lui Dumnezeu, prin rugaciune, si cu linistea inimii. n ceasul dinti sa se roage cu dinadinsul, ntr-al doilea sa citeasca; ntr-al treilea, sa cnte; ntr-al patrulea, sa se roage; ntr-al cincilea sa citeasca; ntr-al saselea, sa cnte; ntr-al saptelea, sa se roage; ntr-al optulea, sa citeasca; ntr-al noualea, sa cnte, ntr-al zecelea, sa mannce; ntr-al unsprezecelea, sa doarma daca are trebuinta; ntr-al doisprezecelea, sa cnte cele de seara. Si asa strabatnd bine stadia zilei, va placea lui Dumnezeu. (Ceasul nti e ora sase dimineata. Se cere o repetare de trei ori a rugaciunii, a citirii, a cntarii. La ora 16 monahul are sa mannce, la 17 sa doarma, la 18 sa faca rugaciunile de seara. Acesta trebuie sa fie pentru calugar programul zilnic.) El trebuie sa culeaga ca o albina din toate virtutile cele ce sunt mai de folos. Si asa, mpartasindu-se din toate cte putin, sa faca mare mbinare a lucrarilor poruncilor, din care se cstiga mierea ntelepciunii spre nveselire