Curgerera eterogena prin medii poroase

17.1. Definitii si generalitati Starea de saturatie a unei roci defineste caracterul curgerii. Astfel, daca roca este complet saturata cu o singura faza, curgerea se numeste omogena; daca roca este saturata cu cel putin doua faze, curgerea se numeste eterogena. n mod frecvent de produce urmatoarea confuzie: daca n roca exista doua faze, dintre care una este imobila, saturatia fiind sub cea ireductibila, se considera curgerea ca fiind omogena. Cel mai evident caz de confuzie este cel al zaca-mintelor de gaze cu acvifer inactiv, unde curg numai gazele, dar n prezenta apei ireductibile. Curgerea este, evident, eterogena. Trebuie evitata o astfel de eroare. Fie ca este vorba de o carota sau de un ntreg zacamnt, exista o anumita distributie a saturatiilor care este esentiala n stabilirea caracterului curgerii. Cazul cel mai simplu este cel al curgerii bifazice. El se ntlneste n zacamintele de gaze pe toata durata exploatarii iar n zacamintele de gaze cu condensat si de titei numai la presiuni superioare presiunii de saturatie, adica pe scurta perioada de timp, la nceputul exploatarii. Dupa aparitia condensatului, respectiv a gazelor iesite din solutie, curgerea devine trifazica. Miscarea fluidelor ntr-o carota sau ntr-un zacamnt are loc prin crearea unei diferente de presiune motoare ntre capetele carotei sau ntre stratul productiv si sonda. Sunt patru forte care intervin n procesul miscarii: motoare, de frecare, de interfata si de gravitatie. Contributia fiecarei forte variaza n limite foarte largi si nu poate fi surprinsa cantitativ. Abordarea acestei probleme este de foarte multe ori superficiala, chiar simplista. Profesorul G. Manolescu a tratat ntr-un mod complex aceast subiect. El a propus cuantificarea contributiei fortelor implicate n miscarea eterogena a fost facuta prin intermediul gradientilor de presiune, sub forma:

(17.1.) n care indicii m, f, c si g se refera, n ordine, la cele patru forte mentionate mai sus. Aceasta relatie poate fi rescrisa, prin mpartirea la membrul stng, astfel: (17.2.) n care simbolurile f, c si g reprezinta contributia fractionara a celor trei forte n procesul curgerii. Admitnd mai multe ipoteze simplificatoare, nedetaliabile aici, pe baza experimentelor proprii sau preluate din literatura de specialitate precum si folosind anumite estimari, au fost

construite ntr-o reprezentare Rozeboom diagramele din figurile 17.1. si 17.2. pentru un regim "normal" de exploatare a unui zacamnt de titei si pentru un regim "fortat", adica la debite de extractie peste normal.

Fig. 17.1. Estimarea contributiei celor trei gradienti de presiune pentru regimul fortat.

Fig. 17.2. Estimarea contributiei celor trei gradienti de presiune pentru regimul normal.

Au fost luate drept elemente de referinta permeabilitatea absoluta a rocii, k, si distanta de la sonda la punctul considerat, r. Vor fi date, n continuare, cteva puncte de reper pentru ntelegerea acestor diagrame care au n vedere pozitia punctelor pe diagrama. 1) forta de gravitatie este subordonata, contributia ei fiind semnificativa numai la permeabilitati foarte mari. De altfel este foarte lesne de observat ca toate punctele se afla ntr-o pozitie apropiata de latura c-f; 2) pentru o permeabilitate data, pe masura ce distanta de la sonda creste, contributia fortelor de frecare scade datorita scaderii vitezei de curgere (cu ct raza este mai mare, dreapta corespunzatoare este mai apropiata de vrful c. n mod complementar, creste contributia fortelor de interfata; 3) la aceeasi distanta de sonda, cu ct permeabilitatea absoluta este mai mare, contributia fortelor de intefata este mai mica deoarece permeabilitatea mare este asociata cu dimensiuni mari ale porilor si, implicit, cu diferente capilare de presiune mai mici. n acelasi timp, la permeabilitati mari, efectul gravitatiei este mai mare; 4) n cea mai mare parte din zacamnt influenta cea mai mare o au fortele de interfata (spre exemplu, ntr-o zona de drenaj cu raza de 200 m aferenta unei sonde, zona vecina sondei, unde

predomina fortele de frecare - sub 3 m - reprezinta numai 0,016% din volumul exploatat) Pentru detalii, vezi [12]. Desi curgerea eterogena prin medii poroase reprezinta obiectul de studiu al Hidraulucii Subterane, va fi tratat n acest capitol aspectul fizic al problemei. Ca si n cazul curgerii omogene, se va aborda mai nti curgerea la scara micro si apoi la scara macro. 17.2. Curgerea eterogena la scara micro La scara porilor individuali si a retelelor de pori, esentiala este udarea selectiva a rocii de catre fazele fluide. Pentru simplificare, vom considera curgerea bifazica n canale cu geometrie regulata n absenta gravitatiei. Se deosebesc patru regimuri de curgere: curgerea omogena (este cazul porilor n care se afla, temporar, o singura faza), curgerea cu interfata, curgerea dopurilor si curgerea inelara. 717o144h Curgerea cu interfata. n cazul acestui regim se disting doua situatii care se refera la succesiunea fazelor: faza umezitoare premerge fazei neumezitoare si invers. n figura 17.3. este prezentat regimul de curgere cu interfata ntr-un capilar cilindric.

Fig.17.3. Ilustrarea regimului de curgere cu interfata.

Ecuatia de curgere poare fi scrisa, pe scurt, sub forma: (17.3) Explicitnd, rezulta expresia:

(17.4) notatiile fiind cele cunoscute. Semnul plus corespunde situatiei cnd faza neumezitoare dezlocuieste faza umezitoare iar semnul minus situatiei inverse. Din punct de vedere fizic, semnul minus arata ca forta de interfata are sensul curgerii, ea nsasi provocnd miscarea. De altfel, chiar n absenta presiunii motoare, curgerea are loc prin asa-zisa mbibare libera.

n acest caz, viteza de curgere este determinata de echilibrul dintre forta de interfata si forta de frecare. n fapt, n astfel de cazuri, viteza de curgere este foarte mare. Histereza de udare este prezenta, astfel ca unghiul de contact masurat n faza umezitoare este r n primul caz si, respectiv p n al doilea caz, dupa cum este consemnat si pe figura. Efectul histerezei este acelasi: limitarea vitezei de curgere. Astfel, cnd avem r, termenul al doilea din relatia (17.4) are o valoare crescuta, rezultnd o valoare mai mare pentru p iar cnd avem p, acest termen are o valoare scazuta, ceea ce va face ca efectul de punere n miscare a fluidelor sa fie diminuat. Pentru alte forme de capilare expresia caderii de presiune este similara, n sensul ca ea contine aceeasi termeni, doar expresiile pentru evaluarea frecarilor si a diferentei capilare de presiune sunt diferite. Diferenta majora fata de capilarele cilindrice (si n general fata de capilarele cu sectiune constanta) este aceea ca miscarea este nestationara. Modificarea sectiunii duce la schimbarea curburii interfetei si, implicit la variatia diferentei capilare de presiune. Miscarea poate fi accelerata sau ncetinita, n functie de sensul de variatie a sectiunii transversale. Daca sectiunea scade, faza umezitoare va avansa mai repede, respectiv se va retrage mai ncet. Regimul nestationar este promovat si de vscozitatea diferita a celor doua faze, dar ntr-o masura mai mica. Un caz extrem este acela n care presiunea motoare este egala cu diferenta capilara de presiune introdusa de interfata (este vorba, evident, de cazul dezlocuirii cu faza neumezitoare). ntr-o astfel de situatie miscarea nceteaza. Mai mult, daca presiunea motoare devine mai mica dect diferenta capilara de presiune (pentru acelasi caz) se produce curgerea n sens invers, adica faza neumezitoare se retrage, avnd loc o mbibare libera a fazei umezitoare. Curgerea dopurilor. Exista diverse mecanisme de fragmentare a fazelor care curg prin pori. O parte din ele au fost mentionate n paragraful referitor la histereza de udare, altele vor fi analizate n paragrafele ce vor urma. n figura 17.4. sunt prezentate doua dopuri n miscare: Unul de faza umezitoare si unul de faza neumezitoare.

Fig. 17.4. Curgerea dopurilor.

Ecuatia de curgere este urmatoarea, aceeasi pentru cele doua dopuri:

(17.5.) Expresia lui fp este similara cu cea din relatia (13.4.):

(17.6.) Este lesne de observat ca relatia (17.6.) este identica cu relatia (13.10.) care cuantifica efectul Jamin. Asa cum s-a aratat, efectul Jamin este unul de frnare a curgerii. Asadar, fie ca este dop de faza umezitoare sau neumezitoare, forta de interfata rezultanta pentru cele doua interfete este de acelasi sens cu forta de frecare, cu alte cuvinte, se opune miscarii. Subliniem si aici ca n cazul unei succesiuni de dopuri efectul de frnare a miscarii se cumuleaza. Daca presiunea motoare este inferioara unei limite determinate de efectul Jamin, dopurile se deformeaza, fara nsa a fi puse n miscare. Mentiunea referitoare la curgerea prin capilare cu sectiune variabila facuta pentru cazul cugerii cu interfata se pastreaza si pentru curgerea dopurilor. Curgerea inelara. n cazul acestui regim de curgere, faza umezitoare se dispune periferic, sub forma unui inel, iar faza neumezitoare sub forma unui nucleu central, de forma cilindrica cu raza R1 (R1 = r1/ r) ca n figura 17.5.

Fig. 17.5. Ilustrarea curgerii inelare prin capilare cilindrice.

Pentru capilarele cilindrice, din motive de simetrie axiala, influenta fortei de interfata este nula. Debitele celor doua faze, Qu si Qn, sunt date de relatiile;

(17.7.)

(17.8.) n care H = n/u . Modul n care au fost deduse aceste relatii, precum si alte detalii n legatura cu acest regim de curgere sunt prezentate n [53]. Din punct de vedere fizic, problema trebuie pusa altfel: pentru debite impuse, n raportul a = Qu/Qn, interfata se stabilizeaza ntr=o anumita pozitie, la distanta adimensionala R1 de axul tubului, data de expresia:

(17.9) Pentru aceasta pozitie a interfetei, saturatia capilarului n cele doua faze este data de relatiile:

(17.10.)

(17.11.) O prima remarca referitoare la regimul de curgere inelara este aceea ca este nestabil. Datorita ariei mari a interfetei, deci a unei energii de suprafata mari, fazele tind sa se dispuna sub forma de dopuri, caz n care aria interfetei scade simtitor. O a doua remarca se refera la cazul n care vscozitatea fazei neumezitoare este mult mai mare dect cea a fazei umezitoare. Pentru aceeasi presiune motoare, debitul de faza neumezitoare n prezenta inelului de faza umezitoare este mult mai mare dect n absenta lui. Spre exemplu, pentru H = 50, la Sn = 0,5, debitul de faza neumezitoare este de cca. o suta de ori mai mare n prezenta inelului de faza umezitoare dect n absenta lui (pentru detalii, vezi anexa 5). O a treia remarca este aceea ca debitul de faza umezitoare dispusa inelar nu este influentat de vscozitatea fazei neumezitoare. Mai mult, daca n spatiul ocupat de faza neumezitoare ar fi faza umezitoare (curgere omogena), debitul de faza umezitoare din interorul inelului ipotetic este acelasi. O a patra observatie este aceea ca inelul de faza umezitoare nu poate fi imobil n timp ce faza neumezitoare curge. Acest fapt, demonstrat att teoretic ct si experimental n

[32], vine sa infirme o parere destul de raspndita. Imobilitatea fazei umezitoare este posibila, dar n capilarele necilindrice unde aceasta se dispune pendular n zonele periferice. Capilarele cilindrice ca modele de pori sunt departe de a descrie exact curgere eterogena prin porii reali. Totusi, regimurile de curgere descrise mai sus si fortele care intervin n fiecare caz se pastreaza. Curgerea eterogena prin retele de pori. Suplimentul de complexitate care apare la descrierea curgerii n retele de pori fata de cea din porii individuali este data fenomenele care se petrec atunci cnd interfata ajunge n nodurile retelei. Problema, n ansamblui ei, este mult pre complicata pentru a fi tratata n aceasta lucrare. De altfel, ea nu este pe deplin elucidata. n continuare vor fi tratate cteva situatii simple, dar cu impactul cel mai mare n procesul curgerii eterogene. Prima configuratie care va fi luata n discutie este un quartet de pori cilindrici ca n figura 17.6. (se mai numeste si dublet de pori pentru a marca existenta dispuneri "n paralel" a doi pori. Se pot considera mai multe combinatii de raze ale celor patru pori. Pentru exemplificare vom considera relatia: r3 < r2 < r4 < r1.

Fig. 17.6. Ilustrarea conceptului de dublet de pori.

a) Dezlocuirea fazei umezitoare (drenajul). Asa cum a fost mentionat n capitolele anterioare, o faza neumezitoare patrunde ntr-un capilar numai daca presiunea motoare depaseste diferenta capilara introdusa de interfata. Pentru acest caz vom considera ca presiunea motoare este superioara diferentei capilare de presiune corespunzatoare capilarului 3 care este si cea mai mare, raza fiind cea mai mica. n figura 17.7. este prezentata succesiunea de pozitii ale interfetei n cei patru pori n cursul dezlocuirii.

Fig. 17.7. Evolutia dezlocuirii fazei umezitoare ntr-un dublet de pori cu dimensiunile din fig. 17.6.

Dupa cum se poate vedea, viteza de avansare a interfetei n capilarul 2 este mai mare dect cea din capilarul 3 din doua motive: primul, cel mai important, este ca diferenta capilara de presiune, care se opune avansarii, este mai mica n capilarul 2; al doilea motiv este acela ca frecarea este mai mare n capilarul 3, de raza mai mica. Asadar, consecinta acestei evolutii este formarea unui dop de faza umezitoare n capilarul mai fin. Lungimea dopului este cu att mai mare cu ct contrastul de viteze este mai mare, adica cu ct raportul r2/r3 este mai mare. Aceasta consecinta este de o importanta covrsitoare pentru curgerea eterogena prin medii poroase: cnd o faza neumezitoare patrunde ntr-un dublet de pori se creaza o discontinuitate n faza dezlocuita prin formarea unui dop. Punerea n miscare a acestui dop este, practic, imposibila datorita efectului Jamin astfel nct curgerea prin porul respectiv este blocata. Daca se are n vedere structura rocilor colectoare, asa cum a fost descrisa n capitolul 7 unde s-a aratat ca gradul de interconexiune al porilor este mult mai mare dect 3, valoare corespunzatoare dubletului de pori, fenomenul descris mai sus este mult mai amplu. Relatiile de calcul pentru curgerea prin reteaua de pori cu doi pori n paralel ca si generalizarea pentru n pori n paralel sunt prezentate n [32]. Pentru cazul simplu al egalitatii vscozitatilor celor doua faze, raportul dintre lungimea dopului si lungimea capilarului este dat de relatia [32]:

(17.12.) Acest raport poate fi chiar unitar, adica ntreg capilarul ramne ocupat cu faza dezlocuita (faza umezitoare), daca presiunea motoare nu depaseste diferenta capilara de presiune aferenta capilarului mai ngust. Practic, interfata ocoleste capilarul mai fin. b) Dezlocuirea fazei neumezitoare (mbibarea). Pentru patrunderea fazei umezitoare ntr-un dublet de pori nu este necesara o presiune motoare. Aici se manifesta fenomenul de mbibare libera mentionat mai sus. Daca se aplica, totusi, o presiune motoare, procesul decurge n acelasi fel, cu deosebirea ca se realizeaza cu o viteza mai mare. Succesiunea pozitiilor interfetei este prezentata n figura 17.8.

Fig. 17.8. Evolutia dezlocuirii fazei neumezitoare ntr-un dublet de pori cu dimensiunile din figura 17.6.

Spre deosebire de situatia anterioara, interfata se deplaseaza cu viteza mai mare n capilarul 3. Explicatia rezida n aceea ca dintre cele doua forte care guverneaza curgerea, forta de interfata si forta de frecare, prima este cu mult mai mare dect cea de a doua. Rezultatul procesului de mbibare descris mai sus este analog cu cel de drenaj: fragmentarea fazei dezlocuite si formarea unui dop, de data aceasta, de faza neumezitoare n capilarul mai larg. Curgerea prin acest capilar este blocata, cu sanse mici de a fi deblocata. Punerea n miscare a acestui dop prizonier poate fi facuta prin aplicarea unei presiuni motoare suficient de mari pentru depasirea diferentei de presiune introdusa de efectul Jamin. Hotartoare n acest caz este si dimensiunea capilarului 4. n general, n zacaminte nu sunt disponibile presiuni motoare suficient de mari dect n apropierea sondelor. Daca se are n vedere ca formele porilor reali sunt departe de a fi descrise de modelul analizat, n sensul ca sectiunile transversale nu sunt constante, iar porii au lungimi diferite, este clar ca cele doua procese, de drenaj si de mbibare sunt mai complexe. Cu toate acestea, sensul n care ele se desfasoara este acelasi, dupa cum acelasi este si rezultatul: fragmentarea fazei dezlocuite si formare unor dopuri, cel mai probabil imobile. Cele doua procese descrise mai sus reprezinta, n acelasi timp, explicatii convingatoare pentru existenta saturatiilor ireductibile, att pentru faza umezitoare ct si pentru faza neumezitoare (vezi cap. 14.). O observatie importanta referitoare la cele doua procese descride anterior este aceea ca faza umezitoare se blocheaza n spatii nguste, pe cnd faza neumezitoare n spatii largi. Desi mecanismul blocarii este diferit, trebuie subli-niata analogia cu microcapcanele capilare reprezentate de constrictii pentru faza umezitoare si spatiul dintre constrictii pentru faza neumezitoare. O alta observatie se refera la omisiunea gravitatiei care joaca un rol important, chiar daca este secundar. Fara a intra n detalii, mentionam faptul ca procesul de fragmentare a fazei dezlocuite ramne principala consecinta a dezlocuirii ntr-un dublet de pori.

Mecanismele de formare a dopurilor de faza dezlocuita si de prindere a lor n microcapcane capilare reprezinta bune exemple pentru formarea saturatiilor ireductibile. Curgerea eterogena prin retele de pori a reprezentat un subiect atractiv, att teoretic ct si experimental, pe modele. Lucrarile sunt prea numeroase pentru a fi citate aici. O mare parte a lor sunt discutate de autor n [32].
Aplicatia 1. Sa se determine viteza medie de avansare a interfetei ntr-un capilar cilindric cu raza de 100 m si lungimea de 10 mm n pozitie orizontala ocupat de un gaz, care se pune n contact cu un vas cu apa care uda perfect capilarul. Se dau: a=10-3 Pas si =70 mN/m. Raspuns. innd seama ca apa are o vscozitate mult mai mare dect gazele (cu circa doua ordine zecimale de marime), pe masura ce interfata avanseaza, viteza scade datorita cresterii caderii de presiune prin frecare. Pentru aproximatie, se neglijeaza vscozitatea gazului si se considera ca viteza medie este atinsa cnd interfata a ajuns la jumatatea capilarului. Din egalitatea caderii de presiune prin frecare cu diferenta capilara de presiune, rezulta:

Pentru datele problemei, se obtine: v=20 cm/s. Aplicatia 2. Sa se studieze efectul contrastului de vscozitate, H, si al fractiei din aria transversala ocupata e faza neumezitoare asupra debitului acestei faze la curgerea inelara ntr-un canal cilindric sub un gradient de presiune constant. Raspuns. Pentru comoditatea calculului se va calcula raportul Qn/Qn0, adica raportul debitelor de faza umezitoare n prezenta, respectiv n absenta inelului de faza umezitoare. Folosind relatia (2.8.7.) ca atare si pentru R1=1 si tinnd cont ca raportul ariilor transversale este egal cu saturatia, deci ste valabila relatia (17.10.), se poate scrie:

Aplicatia numerica este prezentata n tabela urmatoare. H/Sn,% 1 2 0 0 0 0,25 0,05 0,01 1 0,09 0,04 4 0,08 0,16 25 0,44 0,81 50 0,75 1,25 64 0,87 1,33 81 0,96 1,27 90 0,99 1,17 100 1,00 1,00

5 10 50 100 200

0 0 0 0 0

0,25 0,05 0,10 0,50 1,00

0,10 0,20 0,40 1.91 4,04

0,39 0,77 1,54 7,68 15,36

1,94 3,81 7,56 37,56 75,60

2,75 5.25 10,25 50,25 100,25

2,71 5,02 9.63 46,48 92,56

2,20 3,73 6,91 31,44 62,91

1,69 2,74 4,33 18,41 36,91

1,00 1,00 1,00 1,00 1,00

Din analiza datelor este usor de remarcat cresterea importanta a capacitatii de curgere pentru faza neumezitoare la curgerea inelara pentru contraste mari de vscozitate, mai ale n apropierea valorii Sn=50%. Spre exemplu, un inel de faza umezitoare cu vscozitatea de 1mPa s si cu grosimea de sub 30% din raza cilindrului, va face ca debitul de faza neumezitoare cu vscozitatea de 200 mPas sa fie de cca 100 ori mai mare dect daca acest inel ar lipsi.

17.3. Curgerea eterogena la scara macro Descrierea curgerii eterogene se face prin extinderea legii lui Darcy scrisa initial pentru curgerea omogena. Dupa legea lui Darcy pentru curgerea eterogena unidimensionala, debitul fiecareia din fazele prezente n roca, Qi este dat de relatia:

(17.13.) n care A este aria bruta a rocii, perpendiculara pe directia de curgere, p/L gradientul de presiune care genereaza curgerea, i vscozitatea dinamica a fazei, iar ki permeabilitatea efectiva a rocii pentru faza i. Permeabilitatea efectiva are aceeasi dimensiune cu permeabilitatatea ab-soluta. Unitatea de masura este m2, respectiv Darcy (1 D = 10-12 m2). Din punct de vedere fizic, aceasta proprietate are o conotatie cu mult mai complexa. Ea depinde de foarte multi parametri, ntre care: starea de saturatie (numarul de faze si saturatia n fiecare faza), sensul de variatie a saturatiei, umidivitatea fazei n raport cu celelalte faze, histereza de udare, structura spatiului de pori, n special indicele structural de dificultate, distributia poro-meritica si gradul de interconexiune. Dintre acestia, efectul cel mai mare asupra permeabilitatii efective l au saturatia si capacitatea de udare a rocii pentru fazele prezente. Permeabilitatea efectiva variaza ntre valoarea zero, cnd faza respectiva nu curge, ceea ce se ntmpla la saturatii inferioare saturatiei ireductibile (Si S'i) si valoarea permeabilitatii absolute cnd saturatia n faza respectiva atinge valoarea maxima ( Si = 1). Deoarece limitele de variatia ale permeabilitatii absolute sunt foarte largi (cteva ordine zecimale de marime), a fost introdus un parametru normalizat, denumit permeabilitatea relativa a rocii pentru faza i. Din comoditate, se spune adesea permeabilitatea relativa pentru faza i. n schimb,

sintagma "perme-abilitatea fazei i" este cu desavrsire eronata. Prin definitie, permeabilitatea relativa, kri, este data de relatia:

(17.14.) Din punct de vedere fizic, permeabilitatea relativa kri, reprezinta o masura a rezistentei pe care o opune roca la curgerea fazei i n prezenta a una sau mai multe faze. Permeabilitatea relativa depinde de aceiasi parametri ca si permeabilitatea efectiva. n schimb, domeniul de variatie se ngusteaza foarte mult: 0 kri 1 sau, altfel scris, 0 kri 100%. Deducerea unei expresii analitice pentru permeabilitatea relativa, din considerente fizice, este imposibila datorita complexitatii fenomenului curgerii eterogene. n aceste conditii, s-a recurs la realizarea unei serii mari de experi-mente pentru a stabili tendintele statistice. n cele ce urmeaza va fi considerat cazul cel mai simplu: curgerea bifazica n conditiile unui contrast mare de umidivitate a fazelor. Variabila considerata va fi saturatia n faza respectiva cu sensul de scadere de la Si = 1 la Si = S'i, satu-ratia ireductibila.

Facnd un numar mare de experimente pentru mai multe nisipuri consolidate si neconsolidate, cu permeabilitati absolute cuprinse ntre 17 D si 45 D, Muskat s.a. [73], folosind un gaz si un lichid, adica o faza umezitoare (lichidul) si o faza neumezitoare (gazul) au facuta reprezentarea din figura 17.9.
Tendinta punctelor experimentale este concretizata prin curbele din figura. Desi rocile folosite au permeabilitati mult mai mari dect majoritatea rocilor colectoare, s-a constatat ca alurile curbelor se pastreaza si pentru roci cu perme-

Fig. 17.9. Permeabilitati relative pentru nisipuri cu permeabilitatea absoluta cuprinsa ntre 17 D si 45 D [93].

abilitati absolute mai mici. De aceea, aceste curbe au fost denumite si sunt cunoscute sub denumirea de curbe tipice de permeabilitate relativa pentru doua faze cu contrast mare de umidivitate. n continuare vor fi reprezentate si vor fi analizate cele doua curbe tipice de permeabilitate relativa (fig. 17.10.). Pentru a explica alurile destul de diferite ale celor doua curbe, trebuie avuta n vedere complexitatea fenomenului de curgere. Sa mentionam, mai nti, faptul ca permeabilitarea efectiva (deci si cea relativa) reprezinta un parametru macroscopic, dar este efectul combinat al tuturor regimurilor de curgere care au loc la scara micro (curgere cu interfata, sub forma de dopuri, inelara, omogena). Ponderea fiecarui regim de curgere se modifica odata cu variatia starii de saturatie. n cele ce urmeaza, vor fi evidentiate componentele cele mai ale procesului de curgere, privite, n egala masura, la scara macro si la scara micro. Prima observatie, comuna pentru ambele curbe, este aceea ca permeabilitatea relativa pentru fiecare faza scade pe masura ce saturatia n faza respectiva scade. Explicatia este simpla: prin scaderea saturatiei ntr-o anumita faza, scade numarul de pori, respectiv fractia din volumul de pori prin care aceasta curge. n consecinta, debitul cumulat prin acesti pori scade, ceea ce este echivalent cu scaderea permeabilitatii pentru faza n discutie. A doua observatie, tot comuna, extrem de importanta, este ca pe masura ce saturatia ntr-o faza scade, scade si gradul de continuitate al fazei respective. Scaderea gradului de continuitate

conduce la amplificarea influentei fortelor de interfata, n special prin aparitia dopurilor si blocarea lor n zona constrictiilor (cele de faza umezitoare) sau n spatiile dintre constrictii (dopurile de faza neumezitoare). Blocarea dopurilor n zonele de variatie mare a sectiunii este amplificata de efectul Jamin. A treia observatie, valabila pentru ambele curbe este aceea ca ele ating abscisa (permeabilitatea relativa se anuleaza) nu la saturatie nula, ci la saturatia ireductibila. n acel moment, curgerea fazei respective nceteaza, datorita pierderii complete a continuitatii, ceea ce este specific saturatiilor inferioare saturatiei ireductibile. Alfel scris, de la kri =1 la Si = 1, permeabilitatea relativa scade la kri = 0 la Si = S'i.

Fig, 17.10. Curbe tipice de permeabilitate relativa.

Curba permeabilitatii relative pentru faza umezitoare prezinta un prim domeniu, n zona saturatiei mari, n care scaderea este foarte accentuata, supraproportionala, fata de scaderea saturatiei. Fenomenul cel mai important care se produce aici este blocarea constrictiilor cu dopuri de faza neumezitiore. Ilustrarea fenomenului este prezentata n figura 17.11.

Fig. 17.11. Blocarea dopurilor de faza neumezitoare.

Din punctul de vedere al volumului (deci al saturatiei), dopurile de faza neumezitoare reprezinta foarte putin. n momentul n care un astfel de dop ajunge ntr-o constrictie el introduce o diferenta capilara de presiune, cu att mai mare cu ct curbura partii din fata (din constrictie) este mai mare, adica, cu ct raza constrictiei este mai mica (v. rel. 13.11., cap. 13.): (13.11.) Daca diferenta de presiune disponibila (care face posibila curgerea) nu este suficienta, dopul respectiv nu trece prin constrictie, blocndu-se si, n acelasi timp, blocnd curgerea fazei umezitoare prin spatiul respectiv. Aceasta blocare este, de cele mai multe ori, partiala, datorita neregularitatii conturului constrictiei (n desenul din figura este prezentat un capilar cu geometrie regulata. n realitate, formele, deci si conturul constrictiei, sunt neregulate). Chiar si asa, capacitatea de curgere a spatiului periferic ramas liber este extrem de scazuta datorita dimensiunii foarte mici. Daca, nsa, presiunea disponibila este suficient de mare, dopul scapa din constrictie si se deplaseaza mai departe. Probabilitatea de a se uni cu un alt dop si de a ntlni o constrictie nca mai mica este suficient de mare pentru ca deplasarea lui sa nceteze la un moment dat. n acelasi timp, blocare dopurilor la intrarea n constrictii este favorizata de existenta porilor conectati n paralel cu constrictia. Daca prin porii conectati n paralel cu constrictia n cauza are loc o curgere omogena, ceea ce este foarte probabil la saturatii mari, apropiate de unitate, caderile de presiune sunt mici, mai mici dect diferenta de presiune care ar pune n miscare dopul. Cumularea efectului de blocare ntr-un numar mare de constrictii conduce la suprimarea curgerii printr-un numar mare de pori, efectul fiind scaderea drastica a permeabilitatii pentru faza umezitoare.
Pentru a ntelege mai bine efectul de blocare a constrictiilor cu dopuri de faza neumezitoare, sa ne imaginam situatia n care roca este saturata complet cu titei la o presiune superioara presiunii de saturatie. La nceput, cnd se initiaza procesul de nucleatie, apar microbule de gaz care, pe masura ce presiunea scade, capata un volum din ce n ce mai mare prin transferul de masa prin interfata lichid-gaz, prin coalescenta mai multor microbule si prin destindere elastica. Bulele respective vor fi antrenate de titei pna cnd ajung n zona constrictiilor unde este foarte probabil sa se blocheze. Pe masura ce presiunea scade, numarul de bule de gaz creste, ca si volumul lor. Efectul de blocare se amplifica si permeabilitatea pentru titei scade drastic.

Revenind la explicatiile de ordin general, sa subliniem ca pe masura ce saturatia n faza neumezitoare creste, dopurile devin din ce n ce mai lungi, creste gradul de continuitate a fazei neumezitoare, iar rezistenta capilara pe care o genereaza este din ce n ce mai mica. (Sa mentionam faptul ca efectul de blocare a unui dop scurt este comparabil cu cel al unui dop lung. Acesta din urma, de forma unui ganglion, traverseaza mai multe constrictii, fara ca acestea sa influenteze curgerea, dect n masura n care constrictiile influenteaza curgerea omogena, influenta cuantificata prin permeabilitatea absoluta). n felul acesta, panta curbei devine din ce n ce mai mica, scaderea permeabilitatii pentru faza umezitoare fiind datorata, n special, scaderii saturatiei n faza umezitoare. Prin urmare, ceea ce trebuie evidentiat la curba permeabilitatii relative pentru faza umezitoare este

modul cum ea cuantifica masura n care faza neumezitoare stnjeneste curgerea fazei umezitoare. Cu alte cuvinte, prezenta crescnda a fazei neumezitoare, care are tendinta de a se plasa n zona centrala a porilor, face ca faza umezitoare sa curga cu mare dificultate, chiar daca ea ocupa cea mai mare parte a porilor. Revenind la exemplul de mai sus, cel al iesirii gazelor din solutie, trebuie mentionat ca la valori foarte mici ale saturatiei n gaze, cnd acestea au dimen-siuni foarte mici si sunt antrenate de titei, scaderea debitului fazei umezitoare este proportionala cu scaderea saturatiei, ceea ce face, ca pe un domeniu mic se saturatii, scaderea permeabilitatii relative pentru faza umezitoare sa urmeze diagonala patratului n care sunt ncadrate curbele de permeabilitate relativa. Observatia nu este valabila pentru alte perechi de fluide. Particularitatea mentionata mai sus se refera strict la un lichid si la gazele iesite din solutie si, de aceea, nu este consemnat pe curba tipica a lui kru. Curba permeabilitatii relative pentru faza neumezitoare (fig. 17.10.) prezinta, n zona saturatiei mari, un umar, adica o scadere minora n comparatie cu scaderea saturatiei. Acest domeniu corespunde saturatiei mici n faza umezitoare, sub saturatia ireductibila. La saturatii mici, faza umezitoare este dispusa pendular (fig. 17.12.), ocupnd partile periferice ale porilor, microrugozitatile, porii fund de sac, adica acele parti din spatiul poros cu contributie nesemnificativa la procesul de curgere, chiar atunci cnd curgerea este omogena. Debitul de curgere a fazei neumezitoare ntr-un por n care se gaseste o fractie mica de faza umezitoare dispusa pendular va fi imperceptibil mai mic dect debitul aceleiasi faze n absenta fazei umezitoare. Altfel spus, permeabilitarea efectiva pentru faza neumezitoare va fi apropiata de permeabilitatea absoluta.

Fig. 17.12. Dispunerea fazai umezitoare la saturatii mici.

Chiar nainte de atingerea saturatiei ireductibile n faza umezitoare, permeabilitarea pentru aceasta faza ncepe sa scada perceptibil, semn al stnjenirii curgerii al fazei neumezitoare. n acest domeniu de saturatii, se produce coalescenta elementelor de volum dispuse pendular si se formeaza dopuri de faza umezitoare. Odata cu formarea dopurilor, ncepe procesul de blocare a constrictiilor cu aceste dopuri. Obturarea acestora este totala, caile respective fiind oprite pentru curgerea fazei neumezitoare (fig. 17.13.). Odata amorsat procesul de formare a dopurilor de faza umezitoare acesta se amplifica datorita faptului ca faza umezitoare se regaseste pretutindeni n roca, iar cresterea de saturatie nu

trebuie sa fie prea mare pentru ataritia unui dop, o parte importanta a volumului lui provenind din microrugozitatile vecine constrictiei.

Fig. 17.13. Blocarea constrictiilor cu faza umezitoare.

Acest fenomen se regaseste pe curba permeabilitatii relative pentru faza neumezitoare printro scadere dramatica a acesteia, ncepnd din zona saturatiei ireductibile n faza umezitoare. Chiar daca dopurile de faza umezitoare se afla n miscare, stnjenirea curgerii fazei neumezitoare este importanta. n continuare, pe masura ce saturatia n faza umezitoare creste, aceasta capata continuitate, rezistenta capilara introdusa de ea se micsoreaza, iar panta curbei pentru faza neumezitoare scade. Pe acest domeniu, influenta cea mai mare o are scaderea saturatiei, efectul dopurilor diminund treptat.
Pentru a ntelege mai bine modul n care variaza permeabilitatea rocii pentru faza neumezitoare, sa consideram cazul unei roci saturate cu un sistem de gaze cu condensat la o presiune superioara presiunii de saturatie. n acest domeniu de presiune curgerea este omogena. Prin scaderea presiunii sub cea de saturatie, se va condensa un lichid (faza umezitoare). Acest lichid va fi, mai nti, sub forma unor picaturi fine (ca pe un geam aburit) care vor capata o anumita continuitate pe suprafata rocii dar, datorita ariei mari a interfetei (deci a unei energii de suprafata mari), va capata tendinta de aglomerare sub forma unor mici volume plasate n microrugozitati si n zona contactului dintre granule (dispunere pendulara). Este usor de intuit ca efectul acestui lichid asupra curgerii gazelor este nesemnificativ. Prin scaderea presiunii, cantitatea de lichid va creste, depasind volumul rugozitatilor, astfel ca vor aparea dopuri care vor avea efectul descris mai sus.

Mentiune importanta: curbele tipice de permeabilitate prezentate mai sus, la modul general si pentru doua cazuri ipotetice, reprezinta o modalitate de a surprinde particularitatile celor doua curbe si nu un instrument de lucru. Cele doua curbe nu se vor gasi ca atare n urma unor experimente de laborator realizate cu un scop practic bine definit. De cele mai multe ori, din ratiuni practice, curbele de permeabilitate relativa se reprezinta doar ntre saturatiile ireductibile. Cu exceptia exemplelor mentionate mai sus (nceputul iesirii gazelor din solutie si condensarea retrograda), saturatiile rocii colectoare n fluidele de zacamnt de afla n acest domeniu (ntre saturatiile ireductibile n cele doua faze). Determinari la saturatii n titei sub valoarea saturatiei ireductibile n-au sens, cu exceptia cazului dezlocuirii cu caracter miscibil si, de cele mai multe ori, nici atunci.

Fata de curbele tipice de permeabilitate relativa, curbele reale prezinta distorsiuni mai mari sau mai mici, n functie de particularitatile sistemului format din roca si cele doua fluide si, ntr-o anumita masuri, de conditiile de lucru, mai precis de gradientii de presiune aplicati, fara a-si pierde aspectul. Cele doua curbe se reprezinta pe acelasi grafic, ca n figura 17.14.

Fig. 17.14. Curbe reale de permeabilitate relativa.

Influenta capacitatii de udare si a histerezei de udare asupra curbelor de permeabilitate relativa. n discutia anterioara privitoare la curbele de permeabilitate relativa s-a avut n vedere un contrast mare de umidivitate ntre faze si a fost omisa histereza de udare, prezenta cnd fluidele sunt n miscare. Fluidele de zacamnt prezinta caracteristici de udare foarte diverse. De aceea se impune studiul acestei influente. n alta ordine de idei, histereza de udare se manifesta, asa cum a fost aratat n capitolul 13, printr-o aparenta modificare locala a capacitatii de udare. Unghiul de contact masurat n faza care a udat mult timp suprafata solida devine mai mic dect unghiul de contact masurat n faza dezlocuitoare nou aparuta n locul fazei prezenta initial. Acest fapt este evident cnd faza dezlocuita este umezitoare, dar poate avea loc chiar si atunci cnd faza dezlocuita este faza neumezitoare. Fie ca este vorba de capacitati de udare intrinsec diferite, fie ca este vorba de histereza de udare, problema poate fi tratata n acelasi mod, mai precis, trebuie dat raspunsul la urmatoarea ntrebare: cum de modifica alura curbelor de permeabilitate relativa n functie de contrastul de umidivitate. Raspunsul a fost dat de colectivul Laboratorului de Fizica Zacamintelor, G. Manolescu si E. Soare nca din anul 1962 [94], confirmat de alte cercetari n domeniu, cum este cea a lui McDugall si Sorbie n anul 1995 [114]: ntre formele extreme ale curbelor specifice unui contrast maxim de umidivitate exista o gama larga de perechi de curbe pentru contraste de udare diferite.

Daca, printr-un procedeu oarecare s-ar schimba gradat capacitatea de udare a celor doua fluide, astfel nct faza initial umezitoare s-ar transforma n faza neumezitoare si, evident, invers pentru cealalta faza, curbele si-ar schimba treptat alura, de la o extrema la alta, cum este aratat n figura 17.15. [94]. Un astfel de experiment, pentru un domeniu limitat de schimbare a capacitatii de udare a fost realizat de Li si Firozabadi [115].

Fig. 17.15. Unitatea naturii curbelor de permeabilitate relativa.

Asadar, histereza de udare fiind echivalenta cu o umidibilitate scazuta pentru faza dezlocuitoare si cu una crescuta pentru faza dezlocuita, curbele de permeabilitate relativa vor fi deplasate n sensul acestei schimbari. Histereza de udare se manifesta att la scaderea saturatiei ntr-o anumita faza, ct si la modificarea sensului de variatie, adica la cresterea saturatiei n faza respectiva. Doua exemple de curbe de permeabilitate relativa determinate pentru scopuri practice sunt prezentate n figura 17.16.: una pentru cazul udarii preferentiale de catre apa, cealalta pentru cazul contrar. Dupa cum este lesne de observat, punctele experimentale se gasesc ntr-un domeniu limitat de saturatii, acela care intereseaza n calculele de evaluare de

Fig. 17.16 Curbe de permeabilitate relativa pentru o roca udata preferential de apa si alta udata preferential de titei.

simulare si de proiectare a exploatarii zacamntului iar curbele pentru krt sunt extrapolate pe domeniul saturatiilor mari. La schimbarea sensului de variatie a saturatiei, se manifesta si asa-zisa histereza de dezlocuire. n figura 17.17. sunt prezentate doua curbe pentru doua sensuri de variatie a saturatiei. Curbele sunt, evident, afectate si de histereza de udare a carei influenta nu se poate separa de cea a histerezei de dezlocuire.

Fig. 17.17. Influenta combinata a histerezei de udare si a celei de dezlocuire asupra curbelor de permeabilitate relativa.

Se poate lesne observa ca la aceeasi saturatie Su, permeabilitatea kru este mai mare sau chiar mult mai mare n domeniul saturatiei mari atunci cnd saturatia creste dect atunci cnd saturatia scade. Cu alte cuvinte, istoria procesului are o nsemnatate cu totul deosebita. Dintre mecanismele care determina aceasta diferenta l vom invoca pe cel mai important: gradul diferit de continuitate a fazei umezitoare pentru cele doua sensuri de variatie. La scaderea saturatiei Su, faza umezitoare si pierde treptat si destul de rapid continuitatea, ceea ce este echivalent cu nmultirea interfetelor. Aceasta produce, fie o crestere a rezistentei la curgere datorita efectului fortelor de interfata, fie o blocare n microcapcane capilare. Asa cum s-a aratat mai sus, faza neumezitoare este, la nceput, discontinua, stnjenind n mod serios curgerea fazei umezitoare, ceea ce face ca permeabilitatea relativa pentru faza umezitoare sa aiba valori mici. La cresterea saturatiei n faza umezitoare, ncepnd de la saturatia ireductibila, se produce coalescenta cu faza umezitoare existenta deja n microcapcanele capilare, crescnd destul de rapid gradul de continuitate al acesteia. Sund doua efecte immediate: punerea treptata n miscare a fazei umezitoare initial imobile si un numar redus de interfete, deci un efect scazut al rezistentelor capilare. Rezultatul este un debit sporit de faza umezitoare, adica o permeabilitate relativa superioara. 17.4. Determinarea experimentala a permeabilitatior relative ntre cele mai dificile, daca nu cea mai dificia problema practica din ingineria zacamintelor de hidrocarburi este ridicarea experimentala a curbelor de permeabilitate absoluta. Sunt mai multe explicatii pentruaceasta, ntre care: - determinarea nedistructiva a starii de saturatie pe tot parcursul experimentului. Sunt mai multe posibilitati, masuratori de rezistivitate, bilant de volume, tomografia computerizata cu raze X s.a. Fiecare are limitari. De departe, cea mai exacta este ultima, cu marele avantaj de a obtine o distributie spatiala a saturatiilor, pe ntregul volum al probei, dar este fosrte costisitoare. - dificultatea, daca nu imposibilitatea de a varia starea de saturatie dupa dorinta, mai ales n ceea ce priveste uniformitatea distributiei spatiale de-a lungul probei. Caderea de presiune masurata la capetele probei se refera la mai multe stari de saturatie n cuprinsul probei si, implicit, la regimuri de curgere diferite (mai exact la pondere diferita a regimurilor de curgere la scara micro). Montarea mai multor prize de presiune de-a lungul probei rezolva partial problema. Singura situatie favorabila este atunci cnd se foloseste titei cu gaze n solutie la presiuni mari si se scade n mod controlat presiunea, urmata de iesirea gazelor din solutie aproape uniform de-a lungul probei. - reproductibilitatea foarte redusa a experimentelor, chiar cnd sunt conduse n acelasi mod. Efectele de capat, adica influenta disproportionata a fortelor de interfata la capetele probei fata de restul ei, este o sursa importanta a nereproductibilitatii.

- dificultatea realizarii unor debite foarte mici, de ordinul a sub 1 cm3/ora, care sa asigure viteze de curgere asemanatoare cu cele din zacamnt si nu cu cele din apropierea sondei. Artificiile experimentale sunt dificile si costisitoare, mai ales prin timpul mare de realizare a experimentelor. Folosirea curenta a unor viteze mari de curgere distorsioneaza rezultatele, n sensul ca se obtin curbe diferite prin modificarea vitezei de curgere, inclusiv valori diferite pentru saturatiile ireductibile, uneori cu peste 10%. - existenta unui numar mare de metode si variante face relativ dificila optiunea pentru una sau alta din metode, pentru a modela ct mai bine conditiile din zacamnt. n plus, laboratoarele nu dispun, n general de mai multe tipuri de aparate pentru a putea opta. Relativ recent (1994) McPhee si Arthur [128] au facut un studiu comparativ al rezultatelor obtinute de cinci dintre cele mai prestigioae laboratoare si au constatat difernte semnificative, inacceptabil de mari pentru nevoile practice. Dintre recomandarile studiului retinem: aducerea probei de roca la conditiile de umidibilitate initiala este esentiala si permite lucrul la presiuni si temperatura ambianta fara distorsionarea rezultatelor; alegerea celei mai potrivite metode pentru determinarea saturatiei initiale n apa, adica a dezlocuirii dinamice; alegerea vitezei de curgere n concordanta cu scopul urmarit. Spre exemplu, pentru determinarea saturatiei initiale n titei se recomanda cele mai mici viteze, de ordinul zecilor de microni pe secunda; alegerea celei mai potrivite metode de prelucrare si de interpretare a rezultatelor, n concordanta cu metoda folosita si cu conditiile de lucru. Dintre metodele folosite de-a lungul timpului pentru determinarea permeabilitatilor relative, trei au capatat o extindere larga: 1. Metoda nestationara consta n injectarea apei sau gazelor ntr-o carota aflata la starea initiala de saturatie din zacamnt si monitorizarea caderii de presiune i a debitelor produse. Metoda se bazeaza pe teoria lui Buckley-Leverett de dezlouire nemiscibila [130] si metoda Johnson-BasslerNeumann [129] pentru calculul permeabilitatilor relative din datele experimentale. Avantajul metodei consta n simplitatea (relativa) aparaturii si rapiditatea (relativa) determinarilor. Dezavantajele sunt legate de neliniaritatea miscarii datorita apofizelor care se formeaza sau a segregarii gravitationale, de formarea unui banc de titei daca raportul vscozitatilor este favorabil (vscozitate mare a fazei dezlocuitoare) care mpiedica interpretarea rezultatelor si de crearea unei saturatii mari n faza umezitoare la capatul de iesire al probei ntrziind curgerea acestei faze. 2. Metoda stationara este cea mai precisa. Aceasta consta n injectarea celor doua sau trei faze de interes la debite controlate pna la obtinerea regimului stationar (pastrarea constanta a caderii de presiune si a starii de saturatie). Dezavantajul principal consta n timpul mare de desfasurare a experimentului (multe zeci de ore pentru o combinatie de debite). Aceasta metoda poate fi combinata si cu metoda nestationara pentru datele de presiune de pna la atingerea regimului stationar.

3. Metoda centrifugarii seamana ntr-o anumita masura cu metoda de ridicare a curbelor de presiune capilara descrisa n cap. 15. Echilibrarea centrifugii trebuie sa fie perfecta, iar viteza i volumele dezlocuite masurate cu mare precizie. Avantajul metodei este rapiditate, masurarea simultana pentru mai multe probe (pna la sase). Dezavantajul major este acela ca de poate ridica curba de permeabilitate relativa numai pentru faza dezlocuita. Pentru cealalta faza trebuie schimat sensul dezlocuirii.
Aplicatia 3. Sa se determine starea de saturatie la care permeabilitatile relative pentru titei si gaze sunt egale, folosind coreltia lui Corey [126] cunoscnd saturatiile ireductibile: St' = 0,25, Sg'=0,25 si permebilitatile reltive la punctele finle (permebilitatile corespunzatore saturatiilor ireductibele ale fazelor pereche) k'rt=0,13 si k'rg=1. Raspuns. Corelatia lui Corey este data prin relatiile:

n care S este saturatia normalizata si este data de relatia:

. n cazul de fata, este clar ca faza umezitoare este titeiul. Din eglitatea celor doua permeabilitati rezulta o ecuatie de gradul patru n S,

care are radacina S =0,7702. Din expresi saturatiei normalizate rezulta: S = 0,635. Mai departe, St = 63,5%. Aplicatia 4. Sa se verifice rezultatul aplicatiei anterioare prin reprezentarea grafica a curbelor de permeabilitate relativa folosind aceeasi corelare. Raspuns. Dnd diferite valori pentru saturtii, se obtin curbele din figura [118].

Fig. 17.18. Curbe de permeabilitate relativa pentru un nisip consolidat. Se observa pe curba krt ca abscisa este atinsa la St =0,45. n realitate, saturatia ireductibila St'=0,25, ceea ce nemneaza ca valorile sunt prea mici si nu se pot reprezenta n coordonate carteziene. De aceea se procedeaza, deseori la o reprezentare semiogaritmica. ntrebari si probleme

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
9.

Ce este curgerea eterogena? Care este dierenta ntre sintagma "prin mediul poros curge o singura faza" si "curgerea este omogena"? Care sunt regimurile de curgere eterogena la scara micro? De ce uneori fortele de interfata stnjenesc curgerea iar alteori o favorizeaza? Cum depinde viteza de curgere n functie de raza capilarului la mbibarea libera? Dar la drenaj? Sa se calculeze viteza medie de avansare a gazelor ntr-un capilar ocupat de apa sub o diferenta de presiune de 104 Pa cu datele din aplicatia 1. Cum se manifesta prezenta unei succesiuni de dopuri asupra curgerii? Exista diferente ntre curgerea dopurilor de faza umezitoare si de faza neumezitore? Care dintre regimurile de curgere eterogena la scara micro este mai stabil, respectiv mai putin stabil si de ce?

10. Care este efectul dezlocuirii fazei umezitoare dintr-un dublet de pori? Dar al fazei neumezitoare?

11. De ce dopul format ntr-un por conectat n paralel cu un altul ramne prizonier? Cnd poate fi pus n
miscare? 12. Sa se caculeze lungimea dopului de faza neumezitoare care se formeaza ntr-un dublet de pori cu razele de 10 m, respectiv 100 m si lungimea de 1 mm, daca tensiunea interfaciala de 40 mN/m, vscozitatile sunt egale, iar udarea este perfecta, presiunea motoare fiind de 5000 sau 10000 Pa.

13. Este posibila dezlocuirea completa ntr-o configuratie de pori N ? 14. Cum poate evolua un ganglion de gaze dintr-o retea de pori n absenta unei presiuni motoare?

15. Care este semnificatia conceptului de permeabilitate efectiva, respectiv relativa?

16. 17. Care sunt limitele de variatie si unitatile de masura pentru permeabilitatea efectiva si cea relativa? Care sunt principalii parametri care guverneaza curgerea eterogena printr-o roca si, implicit, curbele de permeabilitate relativa?

18. Este posibil ca permeabilitatea relativa sa varieze n sens contrar fata de saturatie? 19. De ce curbele de permeabilitate relativa pentru faza umezitoare si cea neumezitoare se deosebesc esential n domeniul saturatiilor mari n fazele respective si sunt destul de asemanatoare la saturatii medii si mici? 20. Care este cauza esentiala a pantei mari de scadere a permeabilitatilor relative pe anumite domenii de saturatie? Cum se deformeaza curbele de permeabilitate relativa la scaderea contrastului de umidivitate si cum se explica aceasta deformare?

21.

22. De ce permeabilitatea relativa pentru faza umezitoare, la aceeasi saturatie, are o valoare mai mare daca saturatia a ajuns la valoarea respectiva prin crestere dect atunci cnd a ajuns prin scadere? 23. De ce curbele de permeabilitate relativa nu se traseaza n mod curent dect pentru un domeniu limitat de sturatii? 24. Sa se traseze curba permeabilitatii relative pentru titei din aplicatia 4 n coordonte semilogaritmice.

Teste de verificare a cunostintelor

1. Zacamntul de hidrocarburi cuprinde: a. roci colectoare;

b. roci colectoare si protectoare; c. roci colectoare si acvifer; si apa.

d. roci colectoare, protectoare, hidrocarburi 2. ntre rocile colectoare, cele mai frecvente sunt: a. rocile detritice;

b. rocile carbonatice. 3. n rocile colectoare predomina: a. b. c. mineralele carbonatice; silicea; mineralele argiloase;

d. nu este o regula. 4. Rocile protectoare trebuie sa aiba: a. b. c. porozitate nula; permeabilitate absoluta nula; permeabilitate efectiva pentru hidrocarburi nula.

5. Pentru o acumulare de hidrocarburi este importanta: a. b. c. porozitatea; permeabilitatea; volumul de pori.

6. Ineria chimica cea mai mare o au: a. b. c. mineralele argiloase; mineralele carbonatice; silicea.

7. Silicea se dizolva n apa:

a.

da;

b. nu. 8. Cuartul este dizolvat de: a. b. c. acidul fluorhidric; hidroxidul de sodiu; acidul carbonic.

9. Silicea se gaseste n rocile colectoare mai ales sub forma de: a. cuart primar;

b. cuart secundar; c. opal si calcedonie.

10. Dintre mineralele carbonatice cel mai frecvent este: a. b. c. calcitul; magnezitul; dolomitul.

11. Fierul se gaseste n rocile carbonatice sub forma de: a. carbonat de fier; b. solutie solida; c. nu se gaseste.

12. Mineralele carbonatice se gasesc n rocile colectoare sub forma de: a. granule;

b. ciment; c. material de precipitatie.

13. Rocile carbonatice sunt: a. roci colectoare;

b. roci protectoare; c. ambele.

14. Reactiile de culoare sunt utile pentru:

a.

identificarea mineralelor carbonatice;

b. reactia cu mineralele carbonatice; c. dozarea mineralelor carbonatice.

15. ntr-o operaie de acidizare se sconteaza pe dizolvarea: a. b. c. calcitului; calcitului si dolomitului; sideritului.

16. Pentru prentampinarea reaciilor secundare, pH-ul soluiei n cursul acidizarii trebuie sa fie mai mica dect: a. b. c. 7; 5; 3.

17. Efectul de blocare si efectul de acidizare sunt: a. b. c. asemanatoare; contrare; nu exista o regula.

18. Dintre proprietaile rocilor carbonatice, cea mai importanta este: a. b. c. disocierea termica; dizolvarea chimica; existena fisurilor.

19. Mineralele argiloase se caracterizeaza prin: a. inertie chimica ridicata; b. rezistenta mecanica ridicata; c. o solubilitate ridicata n apa. 20. Particulele de minerale argiloase din rocile colectoare sunt sub forma : a. lamelara;

b. aciculara; c. granulara.

21. Capacitatea de hidratare si cea de umflare a mineralelor argiloase sunt: a. b. dependente; independente.

22. Coeficientul de umflare al mineralelor argiloase este: a. b. c. subunutar; supraunitar; depinde de mineral.

23. Capacitatea de umflare a caolinitului, illitului si montmorillonitului se afla n ordine: a. b. c. crescatoare; descrescatoare; ntmplatoare.

24. Capacitatea de schimb ionic este cea mai mare la: a. montmorillonit;

b. illit; c. caolinit;

d. clorit. 25. Schimbul ionic conduce la: a. transformarea mineralului;

b. alterarea mineralului; c. echilibrarea ncarcarii electrice a mineralului.

26. Prezenta mineralelor dizolvate n apa: a. favorizeaza umflarea;

b. inhiba umflarea; c. favorizeaza dispersia;

d. inhiba dispersia. 27. Umflarea minerlelor argiloase se produce: a. lnga sonda;

b. c.

n tot zacamntul; nu este o regula.

28. Dispersia mineralelor argiloase este efectul: a. hidratarii; b. umflarii; c. schimbului ionic. 29. Rocile colectoare contin minerale argiloase n proportie de: a. < 5%;

b. < 10%; c. < 15%.

30. Prezenta mineralelor argiloase n rocile colectoare are efecte: a. predominant pozitive;

b. predominant negative; c. numai pozitiv;

d. numai negative. 31. Compoziia granulometrica se caracterizeaza prin: a. b. c. curba de frecvena; curba cumulativa; coeficientul de neuniformitate.

32. Compoziia granulometrica si analiza granulometrica au semnificaie: a. b. c. identica; diferita; asemanatoare.

33. Compozitia granulometrica arata: a. domeniul de existenta a dimensiunii granulelor;

b. uniformitatea distributiei granulometrice; c. natura mineralogica a granulelor.

34. Metoda cernerii si a sedimentarii sunt: a. complementare;

b. incompatibile; c. principial asemanatoare.

35. Porozitatea absoluta, porozitatea efectiva cea dinamica sunt n ordine: a. b. c. crescatoare; descrescatoare; ntmplatoare.

36. Pentru o roca colectoare de hidrocarburi prezinta importana maxima: a. b. c. porozitatea absoluta; porozitatea efectiva; porozitatea secundara.

37. Procesul de litificare are ca efect: a. b. micorarea porozitaii; marirea porozitaii.

38. Porozitatea matriciala si cea fisurala: a. se exclud;

b. coexista. 39. Valoarea porozitatii depinde de: a. dimensiunea granulelor;

b. asezarea granulelor; c. uniformitatea distributiei granulometrice.

40. Efectul de scadere a porozitatii cu adncimea este: a. unul moderat;

b. unul accentuat; c. niciunul.

41. Mineralele argiloase influenteaza porozitatea unei roci colectoare:

a. n mod pozitiv; b. n mod negatic; c. depinde de tipul de roca. 42. Suprafaa specifica cea mai mare o au: a. b. c. gresiile; nisipurile; argilele.

43. Ordinul de marime al suprafetei specifice a rocilor colectoare este: a. zeci de m2/m3;

b. sute de m2/m3; c. zeci de mii de m2/m3.

44. Gradul de cimentare al unui nisip duce la: a. b. c. crestera suprafetei specifice; scaderea suprafetei specifice; depine de natura cimentului.

45. Dimensiunea granulelor rocii fictive are influena asupra: a. b. c. porozitaii ; permeabilitaii suprafeei specifice.

46. Porul reprezinta spaiul dintre: a. doua ramificaii succesive;

b. doua modificari importante de seciune; c. a sau b.

47. Distribuia porilor pe dimensiuni se determina prin: a. b. c. injecia de mercur; analiza microfotografica (QTM); ambele.

48. Indicele structural de dificultate se refera: a. b. la forma porilor; la dimensiunea porilor.

49. ntre distributia granulometrica si cea poromeritica exista: a. similitudine;

b. asemanare; c. se refera la acelasi lucru.

50. Neuniformitatea poromeritica se refera la: a. forma porilor; b. dimensiunea porilor; c. ambele. 51. ntre porozitatea si distributia poromeritica exista: a. asemanare;

b. identitate; c. diferenta de principiu.

52. Dimensiunile porilor si cele ale granulelor rocii fictive: a. sunt n legatura directa;

b. sunt independente. 53. Compresibilitatea mai mare o are volumul: a. b. c. de pori; de minerale; brut.

54. Microgradientul de presiune depinde de: a. b. c. macrogradientul de prediune; forma si dimensiunea porului; forma si dimensiunea porilor vecini.

55. Influena cea mai mare asupra permeabilitaii absolute o are:

a. b. c.

porozitatea; dimensiunea porilor; suprafaa specifica.

56. Prezena mineralelor argiloase are influena mare asupra: a. b. c. porozitaii; permeabilitaii densitaii.

57. Permeabilitatea matriciala este, faa de cea fisurala: a. b. mai mare; mai mica;

c. nu este o regula. 58. Permeabilitatea absoluta a unei roci depinde de: a. b. c. matura rocii; natura fluidului care curge; ambele.

59. Porozitatea si permeabilitatea absoluta sunt: a. b. c. dependente; independente; proporionale.

60. Neuniformitatea granulometrica influeneaza: a. b. c. porozitatea; permeabilitatea absoluta; nici una din ele.

61. Permeabilitatea absoluta se definete cnd: a. b. c. curge o singura faza; n pori exista o singura faza; n pori exista doua daze, iar una curge.

62. Permeabilitatea absoluta a rocilor fisurate depinde cel mai mult de: a. b. deschiderea fisurilor; densitatea fisurilor;

c. orientarea fisurilor. 63. Compoziia mineralogica a rocii are influena asupra: a. b. c. porozitaii permeabilitaii; suprafeei specifice.

64. naltimea de ascensiune capilara depinde numai de: a. b. c. dimensiunea capilarului; forma capilarului; tensiunea interfaciala.

65. De-a lungul unui por diferenta capilara de presiune este: a. constanta;

b. variabila; c. nu este o regula.

66. Constanta capilara este de dimensiunea: a. unei arii;

b. unei presiuni; 67. Faza de interfata apare ntre fluidele: a. miscibile;

b. partial miscibile; c. nemiscibile.

68. Marirea ariei interfetei fluid-fluid necesita: a. aplicarea unei forte concentrate;

b. aplicarea unei forte distribuite; c. consumul de cnergie.

69. Presiunea a doua fluide separate de interfata este: a. b. c. egala daca interfata este plana; diferita daca interfata este curba; egala daca interfata este curba.

70. Tensiunea interfaciala depinde de temperatura: a. deloc;

b. putin. 71. Tensiunea superficiala a unui lichid n zona critica este: a. mare;

b. mica; c. foarte mica.

72. Prin coalescenta a doua picturi de lichids a. se consuma energie;

b. se elibereaza energie; c. se mentine energia de suprafata.

73. Tensiunea interfaciala este mica daca: a. fluidele sunt asemanatoare;

b. fluidele sunt foarte diferite. 74. Tensidele au un efect de: a. micsorare a tensiunii interfaciale;

b. marire a tensiunii interfaciale; c. depinde de natura fluidelor.

75. Efectul NaOH asupra tensiunii interfaciale depinde de indicele de aciditate: a. da;

b. nu; c. uneori da, alteori nu.

76. Unitatea de masura pentru tensiunea interfaciala este:

a. b. c.

Pa s; N/m; J/m2.

77. Diferenta capilara de presiune este mai mare daca curbura interfetei este: a. b. c. mai mare; mai mica; nu depinde de curbura.

78. Presiunea n faza umezitoare este, fata de presiunea n faza neumezitoare: a. b. c. mai mare; egala; mai mica.

79. Unghiul de contact se refera la un sistem: a. b. c. bifazic; trifazic; cu mai multe faze.

80. Unghiul de contact masurat n faza umezitoare este: a. b. c. ascutit; drept; obtuz.

81. Efectul Jamin influenteaza curgerea: a. b. c. pozitiv; negativ; nu are influenta.

82. Histereza de udare depinde numai des a. b. c. natura rocii; natura fluidelor; viteza de curgere.

83. Constrictiile amplifica histereza de udares a. mereu;

b. uneori; c. niciodata.

84. Starea de saturatie are semnificatia: a. multimea coeficientilor de saturatie;

b. distributia fazelor n pori; c. ambele.

85. Scaderea saturatiei n titei din zacamnt este compensata de cresterea : a. saturatiei n gaze;

b. saturatiei n apa; c. saturatiei n gaze sau n apa;

d. saturatiei n gaze si/sau n apa. 86. Saturatia ireductibila pentru faza umezitoare este, din punct de vedere statistic, fata de cea n faza neumezitoare: a. mai mare;

b. mai mica; c. nu este nici o legatura.

87. Saturatia ireductibila reprezinta o constanta n raport cu: a. tipul de roca;

b. natura fluidelor; c. ambele.

88. Microcapcanele capilare se refera la : a. faza umezitoare;

b. faza neumezitoare; c. ambele.

89. Faza umezitoare este stabila: a. n constrictii;

b. c. d.

ntre constrictii; n porii fini; n porii grosieri.

90. Dezlocuirea fazei neumezitoare dintr-un dublet de pori creaza dop n: a. porul mai fin;

b. porul mai grosier; c. ambele.

91. mbibarea libera a unui dublet de pori duce la formarea unui dop ns a. porul mai fin;

b. porul mai grosier; c. niciunul.

92. Distributia pendulara este specifica: a. b. c. apei; titeiului; fazei umezitoare;

d. fazei neumezitoare. 93. Saturatia ireductibila n apa a unei roci depinde de: a. indicele de udare;

b. prezenta mineralelor argiloase; c. distributia porilor pe dimensiuni;

d. indicele structural de dificultate. 94. Extinderea zonelor de tranzitie n zacamintele neexploatate depinde de: a. distributia poromeritica;

b. tensiunea interfaciala; c. capacitatea de udare;

d. diferenta de densitate dintre fluide. 95. Exista zone de tranzitie apa-titei:

a.

totdeauna;

b. daca apa este faza umezitoare; 96. Apa coexista cu hidrocarburile: a. numai n zona de tranzitie; b. n tot zacamntul; c. numai daca apa este faza umezitoare. 97. Saturatia remanenta n titei este fata de saturatia ireductibila: a. mai mare

b. mai mica c. nu exista o relatie

98. Curba de presiune capilara se traseaza: a. b. pentru tot domeniul de saturatii; ntr-un domeniu limitat de saturatii;

c. depinde de sensul de variatie a saturatiei. 99. Contrastul mare de umidivitate a fazelor genereaza diferente capilare de presiune: a. mari; b. mici; c. nu depinde de umidivitate. 100. Aria de sub curba de presiune capilara este de natura: a. unei energii

b. unei saturatii c. unei presiuni

101. Efectul contrastului de umidivitate si cel al dimenssiunii porilor asupra curbelor de presiune capilara este: a. asemanator;

b. contrar; c. depinde de tensiunea interfaciala.

102. Indicele de udare (U) si unghiul de contact () sunt:

a.

proportionale

b. interdependente c. independente

103. Capacitatea de udare a rocilor depinde de: a. natura mineralogica a rocii;

b. natura fluidelor; c. ambele.

104. Silicea este udata preferential cu precadere de: a. b. c. apa; titei; gaze.

105. Mineralele carbonatice sunt udate preferential cu precadere de: a. b. c. apa; titei; gaze.

106. Mineralele argiloase sunt udate preferential cu precadere de: a. b. c. apa; titei; gaze.

107. Heterohidrocarburile cresc umidibilitatea rocii pentru: a. apa;

b. titei; c. gaze.

108. Metoda lui Cuiec i metoda USBM pentru determinarea umidibilitatii rocilor sunt: a. asemanatoare;

b. principial diferite. 109. Legea lui Darcy descrie curgerea eterogena

a. b. c.

bine foarte bine incomplet

110. Procesul de fragmentare a fazelor are, asupre curgerii, un efect a. b. c. pozitiv negativ nul

111. Conditia ca o faza fluida sa fie imobila n porii unei roci este: a. saturatia sa fie mica;

b. faza sa fie continua; c. faza sa fie discontinua. 112. Pentru ca o interfata sa avanseze ntr-un por, presiunea motoare trebuie sa fie fata de diferenta capilara de presiune: a. mai mare;

b. egala; c. nu este o regula.

113. Curgerea unui dop printr-un por opune rezistenta la curgere: a. numai daca faza este umezitoare;

b. numai daca faza este neumezitoare; c. totdeauna;

d. niciodata. 114. Un por opune rezistenta la patrunderea unei interfete: a. numai daca faza este umezitoare;

b. numai daca faza este neumezitoare; c. totdeauna.

115. Permeabilitatea efectiva se refera la curgerea: a. b. monofazica; bifazica;

c.

trifazica.

116. Permeabilitatea relativa si permeabilitatea efectiva sunt: a. b. proportionale; interdependente.

117. Permeabilitatea efectiva este, fata de permeabilitatea absoluta: a. b. c. mai mica; mai mare; mai mica sau egala.

118. Permeabilitatea relativa depinde de saturatie si de capacitatea de udare ntr-o masura: a. b. c. mare; moderata; mica.

119. Prezinta un umar curba de permeabilitate relativa pentru faza: a. b. c. neumezitoare; umezitoare ; nici una.

120. Suma permeabilitatilor la o stare de saturatie este: a. b. c. egala cu unitatea; mai mare sau egala cu unitatea; mai mica sau egala cu unitatea.

121. Histereza curbelor de permeabilitate relativa apare datorita: a. schimbarii sensului de variatie a saturatiei;

b. histerezei de udare c. ambele.

122. Efectul fortelor de interfata asupra curgerii n zacaminte este cel mai mare: a. lnga sonda;

b. departe de sonda;

c.

depinde de nclinarea stratului.

124. Permeabilitatea relativa fata de apa este, la aceeasi saturatie n apa, a. mai mare n prezenta gazelor;

b. mai mare n absenta gazelor. 125. La aceeasi saturatie n faza umezitoare, permeabilitatea relativa fata de aceasta faza este: a. mai mare la scaderea saturatiei;

b. mai mica la scaderea saturatiei; c. nu este o regula.

126. Debitul de curgere eterogena printr-o roca, sub aceeasi cadere de presiune, este: a. mai mare daca apa si titeiul curg mpreuna;

b. mai mare daca numai apa curge; c. mai mare daca numai titeiul curge;

d. depinde de vscozitati si de umidivitate. 127. Discontinuitatea unei faze conduce la: a. scaderea debitului pentru acea faza;

b. scaderea debitului pentru cealalta faza; c. scaderea ambelor debite. 128.O valoare mare a indicelui structural de dificultate duce la: a. cresterea permeabilitatilor

b. scaderea permeabilitatilor relative.