Steaua fără nume

Mihail Sebastian
ACTUL 1..4
SCENA I ŞEFUL - UN ŢĂRAN SCENA II ŞEFUL - PROFESORUL SCENA III ŞEFUL - ICHIM - ŢĂRANUL (la ghişeu) SCENA IV ŞEFUL - DOMNIŞOARA CUCU SCENA V D-ra CUCU - ELEVA SCENA VI D-ra CUCU - ELEVA - PROFESORUL SCENA VII D-ra CUCU- PROFESORUL SCENA VIII ŞEFUL - ICHIM SCENA IX ŞEFUL - PASCU SCENA X ŞEFUL - PASCU - PROFESORUL - apoi D-ra CUCU SCENA XI ŞEFUL - PROFESORUL SCENA XII ŞEFUL - PROFESORUL - ICHIM SCENA XIII PROFESORUL - ŞEFUL - CONDUCTORUL - NECUNOSCUTA SCENA XIV ŞEFUL - PROFESORUL - NECUNOSCUTA ACTUL II SCENA I PROFESORUL - NECUNOSCUTA SCENA II PROFESORUL - D-ra CUCU - UDREA SCENA III PROFESORUL - NECUNOSCUTA SCENA IV PROFESORUL - NECUNOSCUTA - UDREA SCENA V NECUNOSCUTA - PROFESORUL ACTUL III SCENA I PROFESORUL - MONA SCENA II MONA - ELEVA SCENA III ELEVA - ŞEFUL - GRIG SCENA IV ŞEFUL - GRIG SCENA V GRIG - MONA SCENA VI GRIG - MONA - PROFESORUL SCENA VII GRIG - MONA SCENA VIII GRIG - MONA - D-ra CUCU SCENA IX MONA - D-ra CUCU SCENA X MONA - GRIG SCENA XI MONA - GRIG - UDREA SCENA XII MONA - GRIG - UDREA - PROFESORUL

SCENA XIII MONA - PROFESORUL SCENA XIV PROFESORUL – UDREA

Piesa "Steaua fără nume" a fost prezentată pentru întâia oară în seara zilei de 1 Martie 1944 pe scena teatrului Alhambra cu următoarea distribuţie în ordinea intrării în scenă:
ŞEFUL GĂRII Marcel Anghelescu UN ŢĂRAN I. Şerbănescu PROFESORUL Radu Beligan ICHIM C. Iordănescu D-RA CUCU Nora Piacentini O ELEVĂ Nineta Gusti PASCU N. Tomazoglu CONDUCĂTORUL G. Basmagian NECUNOSCUTA Maria Mohor UDREA V. Brezianu GRIG Mircea Şeptilici DIRECŢIA DE SCENĂ Soare Z. Soare DECORURI Mircea Şeptilici

ACTUL I
Gara mică în provincie. Biroul şefului de gară, care este în acelaşi timp "birou de mişcare, telegraf, "cassa de bilete". In peretele din fund o fereastră dublă, iar mai la dreapta o uşe cu geam şi uşa cu fereastra dă în spre peron. Se văd prin ferestrele afumate, peronul gării, doi stâlpi de felinar, linia ferată, câteva vagoane de marfă, trase undeva mai departe pe o "linie moartă". Intre fereastră şi uşe, fixată în perete, un orologiu mare, în fund, arătătoarele înţepenite în cadran, arătând 3 şi 12 minute. In peretele din stânga, o ferestruie mică, pătrată, de ghişeu, răspunzând de sigur în sala de aşteptare, pe unde se cumpără şi se vizează biletele. In restul încăperii, mobilă şi ustensile adecuate. Un aparat telegrafic, frâne, telefon etc. Pe pereţi un mers al trenurilor şi diverse tabele şi avize ceferiste. La ridicarea cortinei nu e nimeni în scenă. Telefonul sună, aparatul telegrafic bate, amândouă fără răspuns, cine ştie de când. Uşa dinspre peron larg deschisă. O locomotivă manevrează undeva pe o linie secundară gâfâind şi suflând din greu. O voce se aude strigând somnoroasă, fereşte linia, fereşte linia. Un ţignal ascuţit, ca un nechezat de mânz, sgomot de tampoane etc. Intre timp telegraful şi telefonul sună mereu.

SCENA 2ŞEFUL - UN ŢĂRAN

Intră şeful, cu chipiul pe cap, un fanion în mână. Merge spre aparatul telegrafic. Se uită la banda de hârtie, o rupe, şi pe urmă apasă pe mânerul aparatului telegrafic, care' amuţeşte. Se îndreaptă spre telefonul din perete, întoarce de câteva ori manivela, ridică receptorul. ŞEFUL Allo, allo... (Nu răspunde nimeni probabil. Acroşează De afară se aude un nou şuerat de locomotivă. Şeful merge spre uşă şi din prag strigă, cu mâna pâlnie la gură, peste linie): Ichim! Ichim! Să fii cu ochii în patru când o trece acceleratul. Vezi. de raţe şi de gâşte. Să nu-mi calce vreuna, că te pui s'o mănânci... Ş'o plăteşti. (îşi scoate chipiul şi-l pune în cuier. Merge spre masa telegrafului şi ia loc acolo şi citind încă odată banda ruptă adineaori din aparat. Pe uşe intră un ţăran). ŢĂRANUL Dacă nu vă e cu supărare. ŞEFUL {Sever): Ce pofteşti d-ta? ŢĂRANUL Un belet pentru. ŞEFUL Treci la cassa de bilete. ŢĂRANUL Păi io ziceam că. ŞEFUL Treci la cassa de bilete, n'auzi? (Se ridică de pe scaun şi vine spre uşă): Aici intrarea e oprită. Scrie şi pe uşe. (închide uşa): Intrarea particularilor oprită. Strict oprită. (Ţăranul a rămas afară pe peron, în faţa uşii ce i s'a închis în nas şi o clipă rămâne acolo, ca şi când ar silabisi avizul. Pe urmă trece spre stânga, spre faţa ferestrei şi dispare. Şeful a revenit la birou. Abia s'a aşezat, că se şi aud ciocănituri în ferestruica din stânga. Şeful ridică oblonul ghişeului, apare capul ţăranului). ŞEFUL Ce pofteşti d-ta? ŢĂRANUL Să-mi daţi un belet pentru. ŞEFUL (Scurt): Mai târziu. (Vrea să tragă în jos ferestruica). ŢĂRANUL Nu-i aicea cassa de belete? ŞEFUL Aicea e. Dar nu e deschis. ŢĂRANUL Păi parcă ziceaţi. ŞEFUL N'auzi omule că nu s'a deschis. ŢĂRANUL Şi când se deschide? ŞEFUL Scrie afară. (Trage ferestruica pe jumătate, pe urmă citeşte un bilet lipit pe geamul ghişeului): "Cassa de bilete se deschide jumătate oră înainte de sosirea trenului". ŢĂRANUL

(întroducându-şi capulpe sub ferestruică): Şi trenul când soseşte? ŞEFUL Scrie afară. (Trage definitiv oblonul ghişeului. Se aşează iar la birou. Pe peron se vede trecând prin faţa ferestrei silueta profesorului, care, o secundă mai târziu apare în faţa uşii, parcă ezită puţin, ridică privirea spre -probabil - orologiul peronului, se uită la ceasul lui de mânaşi pe urmă deschide uşa).

SCENA 4ŞEFUL - PRO FESORUL
Profesorul 30-32 ani. îmbrăcat curat, chiar îngrijit, dar modest. PROFESORUL Bună ziua. ŞEFUL (Cordial): Aaaa! Am onoarea, dom' profesor. Lume nouă. PROFESORUL (Din prag): Voiam... ŞEFUL Intră, intră te rog. PROFESORUL Voiam. voiam numai să întreb. ceasul de afară de pe peron. merge înainte? ŞEFUL Uneori. Alteori rămâne în urmă. PROFESORUL Aşa gândeam şi eu. fiindcă. ŞEFUL (Arătându-i un scaun): Da ia poftim. Nu iei loc? PROFESORUL Nu, mulţumesc. Intrasem doar să văd cât e ceasul. (Se uită la orologiul din perete): 3 şi 12. Nu se poate. (Se uită la ceasul lui de mână). ŞEFUL De ce? Cât e la al d-tale? PROFESORUL 7 fără 20. ŞEFUL Păi aşa o fi. (Se duce spre orologiu şi întoarce cu degetul minutarele): Le mai aşez şi cu mâna. că dacă ar fi să mă iau după ele. PROFESORUL Dar atunci. atunci d-ta nu ştii niciodată cât e ceasul. ŞEFUL Ei asta-i... Cum să nu ştiu? Când trece 747 dinspre Câmpina, e 8. Când vine 115 dinspre Sinaia, e 8,20: când se încrucişează 63 cu 97, e 12 şi 5. Când vine d-ra Cucu, e 7. Şapte precis. PROFESORUL Şi dacă întârzie? ŞEFUL Cine? D-ra Cucu? N'o cunoşti. PROFESORUL Nu. Trenul. Cum ştii d-ta când întârzie trenul?

. Personalul. ŞEFUL (Dojenitor): Nu te mai laşi de cărţi dom' Profesor.. Când ieri dimineaţa mi-a venit înştiinţare dela Bucureşti. PROFESORUL (Preocupat. M'au lăsat lefter al dracului. Aştept. PROFESORUL Pascu. Că chiar îi ziceam: ce te sculaşi femee cu noaptea 'n cap. de fapt nu aştept. dar nevastă-mea i-a dat nu ştiu ce... PROFESORUL E o carte mai. dar ştii lefter. să-i cumpere dela Bucureşti. bunăoară astăzi. că-mi era somn. Am fost azi noapte la Judecător la un poker. să baţi capul omului. că nu se mai găseşte. ŞEFUL Fac prinsoare că iar e vorba de o carte. nişte panglici. cu magazinul general. ŞEFUL A! Omul nostru. O comandasem de mult din străinătate. Şi atunci am rugat pe Pascu. încă din astă iarnă..ŞEFUL Dar ce zor am să ştiu? Pe mine mă găseşte totdeauna aici. la datorie. . ŞEFUL Care Pascu?. mai deosebită. Vine la timp? ŞEFUL De ce? Pleci undeva? Aştepţi pe cineva? PROFESORUL Da. I-am dat lui Pascu să-mi aducă ceva dela Bucureşti. L-am văzut azi dimineaţă când a plecat. de pe uliţa veche. PROFESORUL Totuşi. nişte ace. dela librari. ŞEFUL Pe cine? PROFESORUL Adică. PROFESORUL (Ca şi cum s'ar scuza): Da. uitându-se la ceasul din perete şi pe urmă la al lui): Numai de n'ar întârzia. Cum să-ţi spun eu? mai rară. Vezi.. PROFESORUL Prin urmare n'ai vorbit cu Pascu? ŞEFUL Eu nu.. Credeam că nu mai vine.. că a sosit. PROFESORUL (Parcă puţin neliniştit): Ai vorbit cu el? Ţi-a spus că se întoarce diseară? ŞEFUL N'am prea vorbit. ŞEFUL Dar de ce? E o chestie importantă? PROFESORUL (Evasiv): Da.

Venişi la gară să-i ieşi înainte. Să mai iei o ţuiculiţă. ŞEFUL Dar de ce? PROFESORUL La mine acum e 7 fără 14. ŞEFUL Dar de ce să te duci? Mai bine stai aici să vezi cum trece rapidul. PROFESORUL Care rapid? ŞEFUL Automotorul. Uite. chiar azi noapte. "Băiat bun Profesorul . cum avem?. ŞEFUL Ba chiar aşa e. ŞEFUL E plin de coconet şi de domnişori spilcuiţi. sau la grădină. bravo! îmi plăcuşi. sau la bodegă. nu. Da' noi. PROFESORUL (S'a uitat din nou îngrijorat la ceasul lui apoi la cel din perete): D-le Şef! Eu cred că ceasul d-tale stă. dacă într'un târg ca al nostru.dar are un cusur. PROFESORUL O aştept de atâtea luni... Să mai schimbi o vorbă. noi intelectualii. am treabă. PROFESORUL Nu. PROFESORUL Aşa? Atunci. (Merge spre ceas şi pe urmă mişca limba cea mare a orologiului): Cum trece vremea domnule! PROFESORUL Mai e mult până vine personalul? ŞEFUL Mai e. Nu te vede omul la cafenea. da. . Nu te mai saturi de ele. stăteam de vorbă cu judecătorul şi farmacistul.. PROFESORUL . PROFESORUL Exagerează.zicea Lascu farmacistul . ŞEFUL Zău!. că e frumos. Da. toată ziua cu nasu 'n cărţi".ŞEFUL Şi n'ai avut răbdare să ţi-o aducă acasă.. Să mai faci un pokeraş. ŞEFUL Ei. ŞEFUL Patimă mare cărţile. dom' Profesor. Intâiu trece rapidul. Cum zicea şi d-ra Cucu. PROFRSORUL Nu prea am timp. Se duc la Sinaia să joace la ruletă. patimă mare. Mai am timp să mă duc şi să mă întorc. atunci am venit prea devreme.

Că m'aţi pus eri de-am plătit raţa. ce să-ţi fac. ŞEFUL 500? (Deschide un sertar. că vine cucoana lu' domnu Lascu. aducându-şi aminte. ŞEFUL De. (In momentul acesta se aud bătăi în ferestruică). Aproape în acelaş timp pe peron. dinspre stânga. mai mult pentru el): Şi barem s'o fi mâncat. îl închide la loc): Ichim! N'ai tu nişte bani mărunţi până mâine. ŞEFUL Până unde? ŢĂRANUL Până la Jirovăţ. care voia să cumpere un bilet. parcă era unul adineaori. ridică oblonul. Ichim. (Ridică din nou oblonul): Ce vrei. unde a dispărut. Ia vezi. Profesorul şi îchim se întâlnesc cam în dreptul uşii. că e zi 'ntâi şi primim leafa. Cât ziceaţi? ŞEFUL 380. Regulamentul. Profesorul dispare prin stânga. (îşi trage capul înapoi şi lasă jos oblonul): Ascultă. ICHIM N'am. Ba stai. Câte parale face? ŞEFUL 380 cu clasa 3-a. Regulamentul înainte de toate. 500 a zis cucoana. magazionerul.ŢĂRANUL (la ghişeu) ICHIM (Din prag): Dom' Şef! A zis cucoana să-mi daţi bani. se uită înăuntru şi pe urmă-l închide): Să lase pe mâine. ICHIM (Mormăind. se mai uită odată înăuntru. a mai deschis odată sertarul şi pe urmă. omule? ŢĂRANUL (Introducându-şi capul): Păi să-mi daţi un belet. aia de-a călcat-o acceleratul. Mă 'ntorc (Iese). Ce să cauţi la Jirovăţ? ŢĂRANUL .ICHIM . ŞEFUL (S'a căutat prin buzunare. că se duce la târguit. parcă s'a întors. Ichim. ICHIM Dom' Şef. ŞEFUL Cât? ICHIM A zis că cinci sute.Las'că mă întorc. SCENA 7ŞEFUL . îchim se opreşte în faţa uşii rămasă deschisă. Nu ajunge. că dumneaei se duce în târg şi că mâine nu poate. ICHIM A zis c'acum. în vizită. să trăiţi dom' Şef. 509 lei. scoate capul şi strigă): Ei! Nu e nimeni la bilete? S'a deschis cassa. ŞEFUL Mai bine să-ţi dau un bilet pentru Imoasa. ŞEFUL Ei drăcie. (Deschide încă odată sertarul. cu un cărucior ceferist. Ori vrei a doua? ŢĂRANUL Ba m'a ferit Dumnezeu. se duce spre ferestruica ghişeului. se vede prin fereastra îchim.

(Şeful nu-lmai lasă să termine şi trage oblonul). Prin fereastra se vede trecând pe peron. ŢĂRANUL Aha! Care vasăzică. îl stampilează la maşină. ŞEFUL (A luat banii şi aproape instantaneu a lăsat oblonul în jos): Dă-i cucoanei banii. şi şase şi 9. D-ra CUCU Bună ziua. ICHIM Am înţeles. Te dai jos la Jirovăţ. îţi faci treburile acolo şi p'ormă a doua zi te urci în tren şi mergi mai departe.DOMNIŞOARA CUCU Telegraful bate. Se aud bătăi în oblonul ghişeului Şeful ridică oblonul)... şi patru... trebue alţi bani? ŞEFUL Nu. ŞEFUL (Bătând în geam): Săru'mâna. . dom' Şef. ŢĂRANUL (Numărândbanii): 400. ŞEFUL Nu-i nimic.. II vizezi pe ăsta la gară. d-ră Cucu.. (Iese. la Imoasa. dinspre stânga. ŞEFUL Ce mai e? Ce mai vrei? ŢĂRANUL Da' dac'o fi să plec la Imoasa. ŞEFUL (Tâindu-lscurt): Atunci să-ţi dau pentru Imoasa. Ichim. ŢĂRANUL Da' ce să fac la Imoasa? ŞEFUL Nu zici că ai un cumătru? ŢĂRANUL Ba am. continuându-şi plimbarea pe peron). SCENA 8ŞEFUL . (Trece prin faţa uşii spre dreapta. îşi ia căruciorul şi dispare pe peron în dreapta. (A şi scos un bilet din raftul cu cartoane. 500. domnu Ispas. şi i-l dă): 509 lei.. Şi am un cumătru la Jirovăţ de are prăvălie. d-ra Cucu. ŞEFUL Da' la Imoasa n'ai niciun cumătru? ŢĂRANUL Ba am şi acolo.. că eu de felul meu. Şeful urmăreşte panglica hârtiei.Păi am nişte opinci de vânzare. ŞEFUL Atunci ce mă mai ţii de vorbă. ŢĂRANUL 509? Păi eu aveam treabă la Jirovăţ. Scoate banii şi pleacă sănătos.

d-ră Cucu? Mai întâi n'a fost rapidu. D-ra CUCU Dac'o prind. iar d-ra Cucu pe peron. ŞEFUL Da' de unde. muta minutarul la 7 fix): Cum trece vremea dom'le! (Iese pe urmă în prag): Cald! Cald al dracului domnişoară Cucu. o dau afară din şcoală.ŞEFUL (Se ridică dela masă. ŞEFUL Prea eşti aspră. d-le Ispas? Ţi-a călcat ieri rapidul un curcan? ŞEFUL Cum? D-ra CUCU Aşa mi-a spus azi dimineaţă. Pe aia o călcase un tren de marfă. Nu e nimeni. Era raţă. intră în birou): O elevă! ŞEFUL O elevă? D-ra CUCU Mi se pare că e Zamfirescu. ' D-ra CUCU Ba aici. M-me Voinea. (Toată această convorbire a avut loc în fundul scenei. Şeful fiind în pragul uşei. S'a înserat şi uite ce zăpuşeală. Să n'o sperii. în faţa uşii). se apropie de orologiul din perete. (Iese pe peron şi se uită în dreapta şi în stânga cu un aer de prefăcută indiferenţă. Zamfirescu dintr'a şasea. D-ra CUCU Dar ce-am auzit. la şcoală. parcă-i mai răcoare. D-ra CUCU . Parc'am fi în Iulie. A făcut-o nevastă-mea pe varză. cu ciocul sur. O minune! D-ra CUCU Da parcă tot a fost o chestie cu un curcan? Sau curcă era? ŞEFUL Ei! Acu trei săptămâni. de Ştiinţe Naturale. Ţi s'a părut. ŞEFUL Treci după uşe. azi la prânz. la gară. ŞEFUL Aşi. să nu te vadă. Şi pe urmă nu era curcan. după Rusalii. Pe urmă se întoarce): Aşi. D-ra CUCU (Cu o mişcare bruscă de alarmă. că-i spusese dirigintele. în cancelarie. D-ra CUCU (Se trage pe lângă perete şi duce degetul la gură): Ssst! ŞEFUL Lasă-mă pe mine să văd. Ţi se pare. A fost acceleratul. Zicea c'a aflat bărbatu-său dela poştă. la d-ta. D-ra CUCU Ia te uită cum exagerează lumea! ŞEFUL O raţă pestriţă. Nici n'ai zice că suntem în Mai.

să cureţe linia. şeful dispare din dreptul ferestrei spre stânga. Le place să se sgâiască la ferestrele vagoanelor şi să-şi facă semne cu bucureştenii. De când l-au pus in circulaţie. Câteva secunde după trecerea monstrului. face un pas înapoi şi scoţând numai vârful nasului afară. Nu ne trebue. Salut... D-ra CUCU Tren de pierzanie. îmi pare rău când îl văd aşa. dar în prag tresare. să se împotmolească p'aici pe la noi. Şi eu stau cu mâna la chipiu. (Sună telefonul).(Ritos): O dau afară. Un sgomot ritmat de roţi şi pistoane creşte. pe linia Făurei. hai la gară. trece prin fund. ŞEFUL (Ridicând receptorul): Allo!. I-aşi da pe toţi jos din tren şi le-aşi pune lopata în mână. D-ra Cucu dă să iasă şi ea pe peron. Se aude doar sgomotul roţilor depărtându-se. vindicativ): Nu dă Dumnezeu o iarnă cu zăpadă mare. Şeful se întrerupe): Iauzi-l că vine. Prin fereastră se vede din spate.. devine asurzitor: cu o iuţeală de fulger şi cu un ţipăt scurt de locomotivă. ŞEFUL Ba eu drept să spun.. Ce-ar mai fi dac'ar opri? D-ra CUCU (Indignată): Să oprească? N'avem nevoie. Da.. D-ra CUCU Las'că ştiu eu ce le place. Miroase a parfum când trece.. Ei. ŞEFUL Tren de lux. trenul automotor.. Plin de jucători de ruletă şi femei. D-ra CUCU Nu ştiu a ce miroase.. . linia întâia... Eram de serviciu la Deduleşti. {închide telefonul): Vine automotorul de Sinaia. (se aude de departe un şuerat ascuţit. Sgomotul trenului se apropie. Nu se uită el la noi. Toate fetele şi-au pierdut capul. d-ră Cucu. Eu l-aşi pune să treacă noaptea şi cu perdelele trase.. ŞEFUL Asta aşa zic eu. se apropie. (După o secundă. (Ia din cuier chipiul şi-l pune pe cap).. .. D-ra CUCU Aşa le-ar trebui. dar într'un oraş cum se cade n'ar trebui să se permită. Am pus şi afiş la cancelarie. D-ra CUCU Automotorul ăsta e un scandal. nicio mişcare. Linie inundabilă. I-a dat drumul dela canton. şi 'ntr'o toamnă. numai cum îmi sboară prin 'naintea ochilor. ŞEFUL Ehei! Câte d'astea am văzut eu. (Iese pe peron. ŞEFUL Ei! Le place şi lor că. Ce e desmăţul ăsta? Una.. e mai răcoare. două.. aşa cam prin Noemvrie. nu mai am linişte în cursul superior. rămâne într'o atitudine încordată de pândă. ŞEFUL Şi nici măcar nu opreşte la noi. şeful. D-ra CUCU (Reprobatoare): Stai cu mâna la chipiu? ŞEFUL Ce să fac ? Regulamentul!. salutând smirnă.a văzut ceva.. uşoare. Am spus de o mie de ori că nu e voie să vie la gară.. acum vreo 20 de ani.

care a rămas în faţa uşii şi-i face semn cu degetul): Prin urmare. Unde ti-e numărul? ELEVA (Inocentă şi speriată): Numărul? D-ra CUCU (Apucând-o de mâneca stângă a şorţului): Da. dar se opreşte în prag): Pardon. .ELEVA . Intră şi ea. Ia vino aici domnişoară.. Mai aproape! Mai aproape.ELEVA D-ra CUCU (Făcând un pas pe peron): Zamfirescu! (Formidabilă): Stai pe loc.. D-ra CUCU Stai. n'auzi? (O împinge înăuntru. de astea-mi eşti d-ta? Aici îţi faci d-ta veacul? La gară. a căzut. numărul. (Vrea să plece).PROFESORUL PROFESORUL (Deschide uşa. D-ra CUCU Taci! (Răspicat): Ce cauţi aici? ELEVA Dom'şoară vă rog. D-ra CUCU Şi unde e? ELEVA A. D-ra CUCU Taci! Nenorocito. Zamfirescu! ELEVA Dom'şoară vă rog. Să n'aud o vorbă. dă să intre. domnu Miroiu. D-ra CUCU L-ai prins în copci. ai? La gară! ELEVA (Pierdută): Domnişoară. trage uşa): Ce cauţi aici? ELEVA (Pe jumătate moartă): Dom'şoară vă rog. Zamfirescu. Stai să vezi cu ochii d-tale.SCENA V D-ra CUCU .. D-ra CUCU Taci! (Din dreapta se iveşte Ichim împingând căruciorul lui ceferist. D-ra Cucu cu un gest scurt îi arată elevei uşa biroului): Intră înăuntru. Abia îndrăsneşte să se apropie de teribila d-ră Cucu.. n'auzi? (Prin fereastră se vede ivindu-se din stânga o fată de şcoală în uniformă. stai. (Fata ezită): Intră înăuntru. a. Te faci că nu ştii? Ce număr ai? ELEVA 218. D-ra CUCU Taci! (Caută în buzunărelul de sus al şorţului şi scoate de sus un petec de stofă): L-ai prins în copci! Şi de când porţi d-ta gamenul pe o ureche? Şi şorţul pe talie! (Cu fiecare cuvânt îi corectează ţinuta): Unde te trezeşti? La bal? SCENA VI D-ra CUCU .

Zamfirescu? ELEVA Să vedeţi. poate că n'a ştiut. Să vedeţi. Poruncitor): Ce scrie în afiş. domnule profesor. D-ra CUCU Ce să răspundă? Ce să răspundă? (Către elevă): Poftim. Brusc. D-ra CUCU (Cruntă): Ei ? PROFESORUL (Mai slab. D-ra CUCU Taci! (cătreprofesor).PROFESORUL (Intrând): S'a întâmplat ceva? Ce s'a întâmplat? D-ra CUCU Ce s'a întâmplat? Mă mai întrebi ce s'a întâmplat? (Cu un calm sdrobitor): Adineaori a trecut automotorul şi am prins-o pe dumneaei (gest acuzator) pe peron. î n orele când trece automotorul". dar mai ales. D-ra CUCU Taci! PROFESORUL Dac'o întrebi. Zamfirescu? ELEVA (Ca o lecţie): "E interzis elevelor din cursul inferior şi mai ales din cursul superior. PROFESORUL Poate. Zamfirescu? N'am pus afiş la şcoală. D-ra CUQU Mai ales? ELEVA . dom'şoară.". răspunde.. ELEVA (O licărire de speranţă). las-o să răspundă.. D-ra CUCU Mai ales! ELEVA . N'a ştiut? Cum n'a ştiut? (Către elevă): Cum n'ai ştiut. s ă se plimbe la gară ziua sau seara. mai neconvins): Ei? D-ra CUCU Ce cauţi la gară. negru pe alb? Nu l-ai copiat pe caiet de 75 de ori? Nu l-aţi învăţat pe dinafară în ora de educaţie? (Schimbare de ton. ELEVA (Năucită): Ce să răspund? D-ra CUCU Ce cauţi aici? De ce ai venit? . PROFESORUL (Blând): Chiar pe peron? D-ra CUCU (Sdrobitor): Chiar pe peron.

. O scrisoare. D-ra CUCU Ce desordine! Ce scandal! Când eu strig în conferinţă că se duce şcoala de râpă. PROFESORUL (Care a rămas singur cu eleva): D-ră Zamfirescu. simplu): Nu-i aşa? ELEVA (Isbucneşte în plâns). Vreau să spun tata. D-ta taci şi stai cu nasul în cărţi şi-ţi vezi de stelele şi cometele dtale. (Ca un dureros reproş personal): Se poate. Pleacă. să spui d-ta. modest): Studiez. Adică o mătuşă a mea. este.. Mama. D-ra CUCU Plângi Zamfirescu. da un colet. Ne mai faci de râsul târgului. dar teza d-tale pe al treilea. că Orion este o planetă? Că Jupiter este un satelit? Şi Cometa lui Halley o stea căzătoare? D-ra CUCU (Intorcându-se): Nu e nimeni. (Ii arată uşa cu un gest neiertător.. O ia spre stânga. este mizerabilă. Să-ţi spun eu de ce ai venit. Pentrucă-ţi place să vii la gară. domnişoară.. D-ra CUCU Studiezi?! De asta eşti d-ta profesor? Ca să studiezi? PROFESORUL Cred că da.ELEVA Să vedeţi dom'şoară. Te dau afară... Ne socotim noi mâine dimineaţă. inadmisibilă. Să te duci drept acasă. nu e poate momentul să ţi-o spun. D-ra CUCU Şi între timp elevii şi elevele îşi fac de cap. Stai! Stai să nu te vadă cineva. Pleacă repede.. Iţi place să te uiţi când trec trenurile. (Omeneşte. D-ra CUCU Taci! Şterge-ţi ochii. pe lângăfereastră şi dispare câteva secunde).PROFESORUL D-ra CUCU Ai văzut d-le profesor de matematici? PROFESORUL (Timid): Am văzut. Un colet.. (Iese pe peron şi se uită atent în dreapta şi 'n stânga. PROFESORUL (Ca sa pună capăt sbuciumului): Nu te mai osteni. ELEVA (Intre lacrimi şi sughiţuri): Dom'şoară vă rog. PROFESORUL D-ră Cucu.. la cosmografie. Ce desmăţ! Ce perversitate! .. Ai să vezi tu mâine după conferinţă. (Fataplângând face un pas spre uşă).. Du-te acasă. SCENA VII D-ra CUCU. D-ra CUCU (Intransigentă): Nicio domnişoară Cucu. Plângi că ai de ce plânge. d-ta taci. PROFESORUL (Timid. Zamfirescu Eleonora. Fata iese plângând mereu).

de a fugi. în timp ce ultimele vagoane trec şi dispar): II terminarăm şi pe ăsta.PROFESORUL Perversitate ? Exagerezi. necunoscutul. atunci sămi dai voie să-ţi spun. Vocea profesorului. se vede un vagon sau două. Trenul se pune din nou în mişcare. care trece cu căruciorul. fund. D-ra CUCU (Severa): Domnule Profesor. într'un ritm descrescând. PROFESORUL Nu la nămol. Vine personalul. ŞEFUL (Apărând o secundă în prag): Personalul. Se aude vocea lui "Unde e glasa tria?". dacă astea sunt lecţiile pe care d-ta le dai elevelor... ICHIM II terminarăm. pe urmă din ce în ce mai repede. D-ra CUCU De a pleca? De ce să pleci? Unde să pleci? PROFESORUL In altă parte. ŞEFUL (Din prag. SCENA 14 ŞEFUL . Ichim. (Iese si ea pe peron). până se opreşte. Un şuerat. încet. D-ra CUCU (Singură în scenă): Auzi d-ta. depărtarea. în orele d-tale. greoiu.... dă-mi voie să-ţi spun... Ichim. D-ra CUCU (Plat): Ce depărtare ? PROFESORUL Este dorul de a pleca. (Se aude un şuerat de locomotivă şi un sgomot de tren). "Domnu Pascu"! "Nu l-ai văzut pe d-1 Pascu?". Ţăranul care aleargă să-şi găsească vagonul. gara este. Prin fereastra şi geamul uşii. foarte serios): D-ră Cucu! D-ta ai fost vreodată la mare? D-ra CUCU Am fost la nămol. intră pufăind în gară. Sgomot de tampoane. mai puţin formidabil ca automotorul. In altă lume. Necunoscutul? Depărtarea. Locomotiva trece şi dispare în dreapta. D-ra CUCU Exagerez? Poţi d-ta să-mi spui ce caută fata asta la gară? PROFESORUL (După o tăcere de o secundă. Paşi şi voci nedistincte.. trenul personal. La mare ai fost? D-ra CUCU (Bănuitoare)-: Ce vrei să spui cu asta ? PROFESORUL Intr'un târg de provincie ca al nostru.ICHIM Din stânga. Mişcare pe peron. la Tekirghiol. (Iese precipitat). dom' şef. marea. PROFESORUL (Cu o tresărire de emoţie): Vine. Este portul. ŞEFUL .

îl pune în cuiu. SCENA 15 ŞEFUL . (Iese în prag. ŞEFUL Intră. PASCU Ce tot stai să vorbeşti! Aici e raiu. PASCU Cucoana-i aici? ŞEFUL E în târg. spre stânga). (Pascu-şi lasă o parte din valize afară şi intră înăuntru cu una singură). Numai să găsesc. ŞEFUL Asta e pachetu nevesti-mi? PASCU Nu. ŞEFUL Bine-ai venit domnu Pascu. ŞEFUL Că bine zici. siluete de călători cari se îndreaptă spre ieşire. Adineori a plecat. se uită în dreapta şi în stânga pe peron): Dom' Profesor! Dom' Profesor! Ia. nu. profesorul. E al lui domnul Miroiu. Ichime. Că era adineaori pe-aici. şeful intră în birou. PASCU Ia să vedem (deschizând valiza). pe peron oarecare forfoteală continuă. ca la noi. Raiul pe pământ. (Către Pascu. ŞEFUL De! Nu-i ca aici. oprindu-se în prag): Salutare domnu şef. carte! dar ce fel de carte? (Misterios): Ştii câţi bani costă? 22 de mii de lei. (Ichim dispare spre stânga.PASCU PASCU (Incărcat de valize. (Scoate din valiză un pachet). îşi scoate chipiul. I-am adus tot ce mi-a spus. ICHIM Adevărat.Să mai treacă şi acceleratul de Braşov şi am scăpat. vezi. intră. ŞEFUL Ce se mai aude în Capitală? PASCU Cald. unde-i domnu Miroiu. ŞEFUL Câţi? . PASCU Carte. PASCU Aveam o vorbă cu dumneaei. Cald al dracului. PASCU (Tainic): Dom'le Şef! Ce crezi d-ta că e în pachetul ăsta? ŞEFUL Păi ce să fie? O carte. C'am avut atâtea. reintrând): Te aştepta.

PROFESORUL (Încet îngrijorat): Ai adus? PASCU (Intin%ându-ipachetul): Poftim. ŞEFUL Fugi d'acolo. (Ichim vine din stânga. îmi pare rău că nu e nevastă-mea aici. Auzi d-ta? 22 de mii. dom' Şef. Da. (Explicând repede): A fost profesorul aseară la mine şi mi-a numărat în mână 22 de mii de o mie. ca şi cum ar căuta o anumită pagină. (Se uită la pachet. zău. Şeful şi Pascu schimbă priviri intrigate). Nu se poate.PASCU 22 de mii. apare d-ra Cucu. afară. Aici erai? Credeam că n'ai venit? PASCU Se poate. pe urmă la cei doi.. ŞEFUL 22 de mii! SCENA 16 ŞEFUL ..apoi D-ra CUCU PROFESORUL (Vine grabnic din stânga. ŞEFUL (îngrijorat): Dar ce carte să fie? PASCU Păi ştiu eu? Cum mi-a dat-o librarul din Bucureşti. trece prin faţa ferestrei.) . rămâne o secundă nemişcat). PASCU (Scoţând din validă un alt pachet): Uite şi pachetul cucoanei d-tale. pe peron.. Nu vezi câte bagaje am? ŞEFUL (Ieşind în prag): Ichime! Ichime! Ia pune mâna pe geamandanul lui domnu Pascu şi du-l la trăsură.PROFESORUL .PASCU . un anumit lucru. ŞEFUL Bravo! Să trăeşti. In acel timp. să nu le 'ncurc. PASCU Las-o pe altădată. PASCU Invălmăşeală mare. aşa i-am adus-o. că acuma sunt grăbit. din dreapta.. Pe urmă trecând spre stânga. PASCU Pe ochii mei. la trăsuri. dom' Profesor? PROFESORUL Te-am căutat pe peron. că te opream la masă. 22. Avem o raţă pe varză o minune! A rămas dela prânz. la lumină. ia geamandanele lăsate pe peron în faţa uşii şi dispare tot în stânga. Mulţumesc. Mulţumesc. intră): Domnu Pascu. desface repede pachetul şi scoate de acolo un volum mare. L-am învelit în hârtie albastră.. pe care-l râsfoeşte cu înfrigurare. pe peron.. mi-era şi frică. PROFESORUL (Luândpachetul. aproape de fereastră.

. Vă salut. ŞEFUL II iau. parcă l-ar fi strigat cineva din somn): Cum? (Privire vagă. D-ra CUCU Mă duc şi eu. PROFESORUL Cufundat în lectură. năucită. ŞEFUL (Încet): D-ră Cucu! Ştii d-ta ce carte citeşte profesorul? D-ra CUCU De unde să ştiu? (Cu dispreţ): O carte de-ale lui. Dar am o rugăminte. D-ra CUCU Dacă vezi o elevă de-a noastră. ŞEFUL Ştii cât costă? Ştii câţi bani a dat pe ea? (Tăcere pentru a-şi pregăti lovitura). Ai vândut fetelor dintr'a opta ruj de buze. de câteva clipe lumina a început să scadă): Domnule Miroiu. Vând de toate şi la toată lumea. Eu sunt magazin general. explicaţiunî): Mi-a spus Pascu că el i-a adus-o dela Bucureşti. ŞEFUL Pe ochii mei (Repede. D-ra CUCU (Speriată): Nu mai spune. salutare. ia-i numărul. apoi se reîntoarce la cartea lui). 22 de mii de lei. (Ameninţătoare)-: In conferinţă! PASCU Imi pare rău. Eu sunt magazin general. Să pofteşti mâine la magazin. M'am dus. D-ra CUCU Nu mai calc în magazinul d-tale. Pe urmă abia tresare. se întunecă. dom' Profesor Miroiu? Nu veniţi în târg? Vă duc cu trăsura. Vă salut. Am adus noutăţi. dom' Pascu. ŞEFUL Salutare. 22 de mii. ŞEFUL La ordin. (Pascu pleacă prin stânga). E absorbit de lectură). PASCU Am plecat. o clipă nu aude nimic. Mă duc. domnule Ispas. ŞEFUL 22. Şi uite. Dar nu mai stai la acceleratul de Sinaia? D-ra CUCU Nu că e târziu. PASCU Păi de! domnişoară Cucu. (Intr'adevăr.PASCU Săru' mâna d-ră Cucu. 22 de hârtii de câte o mie. Mergi în oraş? (Profesorul nu aude. PASCU (Schimbă o nouă privire nedumerită cu şeful şi ridică din umeri): 22 de mii. D-ra CUCU Las' că discut eu cazul d-tale.

Lasă-mă pe mine. PROFESORUL Nu. parcă ar pleca. cu oarecare nelinişte): Am de lucru. Şeful îl priveşte în tăcere câteva secunde. îl descos eu.PROFESORUL Profesorul a rămas lângă fereastră cu totul cufundat în carte.. Am de citit. ŞEFUL Tocmai d'asta zic şi eu. cum ar trezi pe cineva din somn. SCENA 18 ŞEFUL .. ia şezi. Ei.. îl bate pe umăr): Dom' Profesor? Să-ţi aprind lampa. Acuma pică acceleratul şi ne găseşte cu felinarul stins. dom' Profesor? PROFESORUL (Tresărind): Cum? ŞEFUL . năuc): Cum? ŞEFUL Zic. şi nu te turbură nimeni. dar cercul galben de lumină al lămpii îl atrage. o răsfoeste înfrigurat). Iţi aprind lampa.. cu abat-jour depe birou): Mergem împreună mai târziu. ŞEFUL (Încet.. Te duc eu în oraş. Şi aprinde felinarul pe peron. ŞEFUL Nu e lucru curat. (Reintră. ŞEFUL In cancelarie? Ce-o să fie în tot târgul! D-ra CUCU Eu nu mai stau. S'a întunecat. Lumina a scăzut şi mai mult. nu vede pe nimeni. Nu aude nimic. (Trece prin faţăferestrelor. să-ţi aprind lampa. (Aprin%ând o lampă de petrol. PROFESORUL (Tresărind. PROFESORUL (Puţin năucit. şezi.. deschide cartea din nou. ŞEFUL Dar de ce? Stai aici liniştit. ŞEFUL (Oprind-o): Nu. ŞEFUL (Se îndreaptă spre uşă şi strigă din prag): Ichim! vezi de lampioane.. PROFESORUL (Strângând în mâini cartea. Nu. nu mai stau.. La revedere. că mă duc. (O ia repede spre stânga): 22 de mii.D-ra CUCU E nebun. pe urmă se apropie de el. D-ra CUCU (Făcând un pas): Stai că-l întreb. domnu Ispas.. dispare.. ezită. D-ra CUCU 22 de mii! Ce-o să fie mâine în cancelarie. Cu binişorul. se apropie de profesor şi se uită peste umărul lui în carte): Frumoasă carte.

Zic. Nişte planşe. dom' Profesor. dar. Mă duc. se ridică): E târziu. ŞEFUL (Dojenitor): Păi vezi! PROFESORUL Dar mâine e întâiu. cine să ştie? Nu stau toată ziua aici la gară? 22? PROFESORUL (Simplu): Da.. ŞEFUL Patimă mare. Economii.. ŞEFUL (Schimbare de ton): Dorn' Profesor! Să nu te superi că te'ntreb. ŞEFUL Păi nu e mult? PROFESORUL Este. (Cu alt ton): Da barem face? Ce scrie în ea? Despre ce e vorba? PROFESORUL (Bănuitor. iau leafa dela liceu. de ani de zile aştept. A d-tale are poze? PROFESORUL Da. PROFESORUL . frumoasă cartea pe care-o ceteşti? PROFESORUL (Evasiv): O carte veche. cu atât îs mai ale dracului.000 ai dat pe ea? PROFESORUL De unde ştii? ŞEFUL Păi dacă n'oi şti eu. te întrebi? de unde? PROFESORUL Am strâns.. ca omu. Adică nu. ce era să fac ? Aveam nevoie de ea. ŞEFUL De! Cărţile ca vinul. lecţii particulare. Aveam şi eu una mai de mult. (Puţin jenat) şi m'am şi împrumutat. ŞEFUL Ce-o să spue lumea în târg? PROFESORUL Ce să spue? ŞEFUL Păi de! 22 de mii sunt bani. ŞEFUL Aşteaptă. frate. cu poze. E adevărat? PROFESORUL Ce? ŞEFUL 22. că mergem împreună. Numai să treacă acceleratul şi închid prăvălia.. Şi. Cu cât îs mai vechi. nişte hărţi. şi plătesc. Tu! ce poze!.

De unde să am? PROFESORUL Dar o bucată de hârtie. ŞEFUL Raţele le-ai închis? ICHIM închis. Şi pe urmă-mi ţine locul Antoniu. I-a dat drumul dela canton.PROFESORUL .. ŞEFUL Le-ai numărat. ŞEFUL (Trecând peste aceasta chestiune penibilă): Bine. la 11. n'ai cumva o lupă? ŞEFUL O lupă? Da de ce? PROFESORUL îmi trebue mie. Nu lipseşte niciuna? ICHIM Lipseşte aia de-aţi mâncat-o dv. Până la noapte. ICHIM I-auzi-l cum şueră. Tocmai bine arde nană dimineaţa. PROFESORUL (Care din nou se cufundase în cartea lui): Cum? ŞEFUL Zic. dom' Profesor. cu un baston de lampagiu fi se opreşte în fata felinarului). ŞEFUL N'am. ŞEFUL Gaz e destul? Te-ai uitat bine? ICHIM E plină dom' Şef.35 nu mai am niciun tren.ICHIM ŞEFUL (Ieşind în prag): Ichim! Ai şters lampa? ICHIM (Pe peron aprinzând lampa): Şters. ŞEFUL (Reintră în birou. îşi ia chipiul din cui): Vine acceleratul. Peronul aproape nu se mai vede prin fereastră. impiegatul. (Un şuerat depărtat de tren). vorba vine. SCENA 20ŞEFUL . . Se desluşeşte totuşi umbra lui Ichim. (Intre timp lumina a scăzut mult.. care apare din stânga. la prânz. Şi am plătit-o eu.închizi ? ŞEFUL Adică. PROFESORUL (Preocupat de cu totul alte lucrări): Domle Şef. că numai eri am turnat. bine. vine acceleratul.

. Cineva deschide uşa. Din când în când îşi duce mâna dreaptă la ochi şi se uită în carte. coniţă. trecând prin faţa ferestrei): Aicia sunt. foarte decoltată. Şuerat ascuţit de locomotivă. dela dreapta la stânga (în sens invers decât cele două trenuri precedente).ŞEFUL Câtă vrei...NECUNOSCUTA Sgomot de tren se apropie mereu mai puternic. Profesorul tresare. NECUNOSCUTA Ce? ŞEFUL Biletul. Din când în când notează cu febrilitate ceva pe hârtie. (Din întunericul peronului se desprinde brusc o arătare albă. ŞEFUL Atunci trebue să plătiţi. Vocile vin din semiobscuritatea peronului): Un călător fără bilet. ca prinţi un ochean. SCENA XIII PROFESORUL . (Iese pe peron şi trage uşa după el. Privire încremenită). ŞEFUL (De pe peron. PROFESORUL Stă mult? ŞEFUL Aşi! Nu urcă nimeni. Poftim (Ii dă de pe masă o foaie de hârtie): Eu mă duc să primesc acceleratul şi mă 'ntorc. un voal albastru în cealaltă. E conductorul trenului. roţi. ŞEFUL (Erarhic. nu coboară nimeni. ŞEFUL Poftiţi aici la lumină.. . (Către călătoare): Aveţi bilet? NECUNOSCUTA N'am. Pentru prima oară ridică cu adevărat ochii în carte. Ce s'a întâmplat? CONDUCTORUL (A dispărut din prag. CONDUCTORUL (Din prag): Domnu Şef! Domnu Şef! (Profesorul tresare. Un sgomot de tampoane ciocnite şi pe urmă câteva secunde de tăcere completă. cu braţele albe. Se aud apoi paşi grăbiţi pe peron. ŞEFUL Unde e? CONDUCTORUL Daţi-vă jos. în rochie albă de seară. Prin geamul uşii şi prin fereastră se vede cum intră în gară.ŞEFUL . E o femee tânără. Daţi-vă jos. superior): Lasă-mă domnule să întreb. ridică capul). trenul accelerat. O poşetă într'o mână. tampoane etc. Mă şi 'ntreb de ce mai opreşte. Nu vrea să se legitimeze. aveţi bilet ? CONDUCTORUL N'are.CONDUCTORUL . aplecat peste carte. Profesorul rămâne la masă. Vagoane cu ferestre luminate defilează în viteză descrescândă până ce trenul se opreşte. NECUNOSCUTA (Intrând): Ce vreţi cu mine? De ce m'aţi dat jos din tren? ŞEFUL (Intrând după ea): Dv. Nu vrea să plătească. Ochiul roşu al locomotivei dispare repede spre stânga.

ŞEFUL Sigur. Şi amenda. ŞEFUL Dacă n'are cu ce. ŞEFUL Cui. domle ce spune. NECUNOSCUTA Dumnealui ŞEFUL (Conductorului): Auzi. că a plătit. Eu n'am timp. NECUNOSCUTA Am plătit. ŞEFUL Şi cu asta vrei d-ta să călătoreşti? NECUNOSCUTA E tot ce am. ŞEFUL Cum? NECUNOSCUTA Da. CONDUCTORUL Vorbă să fie. NECUNOSCUTA Unde aici? ŞEFUL . (Către Conductor): Urcă-te domle în tren şi dă-i drumul. (Către Conductor): In ce clasă ai găsit-o domle? CONDUCTORUL întâia. Am plătit. PROFESORUL (Timid. să stea acasă. Uitaţi-vă ce mi-a dat. ŞEFUL Poftim! Umblă cu clasa întâia. Am uitat să le schimb.CONDUCTORUL Şi amenda. ŞEFUL (Cercetându-le): Ce e asta? {Citind): "Cazinoul din Sinaia" "Bun pentru lei douăzeci. Se închisese singură într'un compartiment si nu voia să lase pe nimeni înăuntru. făcând un pas): Dacă n'are cu ce. Plăteşti sau nu. (Nedumerit): Ce sunt astea ? NECUNOSCUTA Fise dela Cazinou. Dumneaei rămâne aici. Bun pentru lei o sută. o doare capul şi n'are bilet. Nu sunt bune? ŞEFUL Ia ascultă doamnă. îţi atrag atenţia că aici te afli într'un birou public. (Ii întinde şefului câteva fise rotunde). în grabă. Sunt dela ruletă. bun pentru lei douăzeci". Trenul nu aşteaptă. NECUNOSCUTA (Simplu): Mă durea capul.

Eu sunt accelerat. în gară. Regulamentul! Trebue să facem un proces-verbal. ca si cum ar vrea să se disculpe. ŞEFUL (Jignit): Daţi-mi voie. NECUNOSCUTA Fără mine nu pleci. CONDUCTORUL (Scoţându-şi ceasul din buzunar): Am patru minute întârziere. dar să şi protesteze împotriva acestei sechestrări): Doamnă. Că ce să facem cu dv. tăindu-i drumul): Să nu faci un pas: fără mine nu pleci. ŞEFUL Doamnă!.Aici. Ce vreţi dela mine? Banii? Viaţa? CONDUCTORUL (Încet către Şef): E nebună. NECUNOSCUTA (Către Conductor. Nu mai pot să stau. în plin câmp. aici? NECUNOSCUTA Atunci de ce m'aţi dat jos din tren? ŞEFUL Pentru o formalitate. eu nu sunt. NECUNOSCUTA (Speriată. M'auzi? (Cu o mişcare bruscă se aşează în faţa uşii drept în prag): Nimeni nu iese de aici fără mine. coniţă. Datoria. ŞEFUL Lasă-mă pe mine şi la primul moment şterge-o. Aici nu e câmp. (Către necunoscută): Doamnă! Ne-aţi înţeles greşit. NECUNOSCUTA (Exasperată. bănuitoare): Proces! Mie ? Proces! ŞEFUL . NECUNOSCUTA Nici nu mă gândesc. NECUNOSCUTA In plină pădure. Noi n'avem de gând să vă oprim aici. Mă daţi jos din tren în plină noapte. eu. strigând): Ce vreţi? Ce vreţi? PROFESORUL Doamnă. PROFESORUL (Timid. NECUNOSCUTA Ce nu eşti? Ce nu eşti? Nu v'ar fi ruşine. Trei bărbaţi şi o singură femee. CONDUCTORUL Coniţă. NECUNOSCUTA Frumoasă formalitate! ŞEFUL Ce vreţi.

Verbal. Numai aşa de formă. Scriem pe hârtie cum s'au petrecut lucrurile, semnaţi şi gata. NECUNOSCUTA (Mereu bănuitoare): Şi pe urmă? ŞEFUL Pe urmă plecaţi. NECUNOSCUTA Cu trenul sta? ŞEFUL Sigur. Vă aşteaptă. NECUNOSCUTA (După o secundă de îndoială, în care timp i-a privit pe toţi trei bărbaţi): Atunci, atunci să semnez mai repede. Unde? ŞEFUL Poftiţi aici, la masă... (Ii oferă un scaun. Femeea mereu cu aceeaşi expresie de prudenţă, de teamă, de nelinişte, se deslipeşte de uşă şi vine spre locul indicat. Şeful face semn cu mâna conductorului să iasă. PROFESORUL (Care abia acum înţelege stratagema, vrea să protestele): Domnule Şef. Nu se poate. ŞEFUL (Încet, energic): Domnule Profesor, d-ta să nu te amesteci. Astea-s chestii de serviciu. (Conductorul iese tiptil, neobservat): Luaţi loc! Aici! PROFESORUL (Vas'oprevină): Doamnă! Doamnă! ŞEFUL (Împiedecându-l): Să vă dau o hârtie şi un toc. Să redactăm. şi pe urmă să semnaţi. NECUNOSCUTA Semnez orice. dar mai repede. ŞEFUL Numai decât. Numai decât. (Trenul a pornit între timp. In prima clipăfemeea nu fi-a dat seama. Se aude fueratul locomotivei). NECUNOSCUTA (Tresărind):Ce e asta? (Sgomotui roţilor fi al tampoanelor se accentuează. Femeea se ridică brusc în picioare, cu o mişcare de spaimă, aleargă spre uşă cu un ţipăt): Ce e asta? (In prag se opreşte o secundă, privind buimăcită vagoanele luminate, care defilează spre stânga din ce în ce mai repede. Se rupe din această scurtă încremenire şi aleargă pe peron după tren. Rochia ei albă se vede trecând prin faţa ferestrei. Ultimul vagon se vede de asemenea prin fereastră, dispărând. Se aude de-afară strigătul ei disperat): Opreşte. Opreşte. (Un nou şuerat de locomotivă îi acoperă vocea).

SCENA 24ŞEFUL - PROFESORUL - NECUNOSCUTA
Câteva secunde de nemişcare. Se mai aude doar sgomotul trenului depărtându-se. Pe urmă rochia albă se vede trecând pe peron prin faţa ferestrei dela stânga spre dreapta. Cu o expresie de oboseală, de tristeţe, de disperare, femeia apare în prag. NECUNOSCUTA (Uitându-se buimăcită la cei doi bărbaţi şi pe urmăfixându-l pe şef, fără violenţă): Canalie! ŞEFUL (Ridică din umeri): De! Doamnă.

NECUNOSCUTA (Mai mult pentru ea): A plecat... ŞEFUL N'am ce face. Datoria. Regulamentul. NECUNOSCUTA (E sfârşită de oboseală, intră înăuntru, face câţiva paşi, cade pe scaun): A plecat. ŞEFUL (Instruind afacerea): Numele dv. Doamnă. NECUNOSCUTA (Ridică spre el o privire nedumerită, absentă) ŞEFUL Trebue să încheiem procesul-verbal. Numele, domiciliul, vârsta, profesiunea. NECUNOSCUTA (Nu răspunde, n'a auzit, nu vede). ŞEFUL (După o pauză): Faceţi rău că nu răspundeţi. Eu proces-verbal trebue să închei. Mă obligă regulamentul şi dacă nu răspundeţi, voiu fi silit să m'adresez poliţiei. (Cu intenţie): Avem poliţie aici, măcar că suntem în câmp, cum ziceaţi adineaori. PROFESORUL (Se aproprie de ea mişcat): De ce nu răspundeţi? Doamnă? Cum vă cheamă? NECUNOSCUTA Lasă-mă. Lăsaţi-mă. PROFESORUL Cum vă cheamă? De unde veniţi? NECUNOSCUTA Lăsaţi-mă'ţi, spun. Sunt obosită. PROFESORUL Poate aveţi un act. O legitimaţie. NECUNOSCUTA (Întinzându-i poşeta cu un gest de nesfârşită oboseală): Nu ştiu. Caută. Vezi şi d-ta ce găseşti. PROFESORUL (In poşeta, face un pas spre rampă, urmat de şef deschide caută, scoate unul câte unul diverse obiecte, pe care k dă şefului să le ţină): O sticluţă cu parfum. ŞEFUL (Mirosind în aer): Miroase grozav. PROFESORUL O batistă. un ruj de buze. O tabacheră cu două ţigări. ŞEFUL (Mirosindţigările): Ţigări străine. PROFESORUL (A golit poşeta): Asta e tot. ŞEFUL Niciun act? PROFESORUL

Niciunul. ŞEFUL Nicio hârtie? PROFESORUL Nimic. ŞEFUL (După un moment de reflecţii): Eu îl anunţ pe Dincă, comisarul. Aici nu e lucru curat. PROFESORUL (Întorcându-se spre necunoscuta care a rămas pe scaun în aceeaşi stare de prostaţie): Doamnă, vă rog. In propriul dv. interes, vă rog mult, faceţi un efort. răspundeţi. Aduceţi-vă aminte. Cine sunteţi? De unde veniţi? Unde vă duceţi?
???

NECUNOSCUTA (Ridică ochii spre el, îl priveşte absentă, se ridică în picioare): Mă duc... (Cu bruscă hotărîre porneşte spre uşă): Mi duc să mă omor. Mă arunc pe linie. (Iese repede, dispare, în întunerec). PROFESORUL (Turburat): Doamnă! ŞEFUL E nebună rău. PROFESORUL Se întâmplă o nenorocire. Trebue s'o salvăm. ŞEFUL Fii liniştit. Nu e niciun tren la ora asta. PROFESORUL (A ieşit pe peron): Doamnă! Doamnă! (Se întoarce) Nu ştiu unde e. E prea întunerec. N'o văd. ŞEFUL Nu te mai frământa dom' Profesor. Nu-ţi spun că nu i niciun tren? (Strigând din prag): Ichime! Ichime! Vezi că e o femee pe linie. VOCEA LUI ICHIM (Din depărtare): Fereşte linia, fereşte linia. ŞEFUL (Adulmecând aerul): Şi miroase, domnule, a parfum de mi-a umplut toată gara. Să vie nevastă-mea acum, atâta-mi trebue. (Cu alt ton după o secundă): E din lumea mare. Te-ai uitat la ea. PROFESORUL (Cu emoţie): E frumoasă. ŞEFUL Te-ai uitat ce rochie are? Braţele goale, gâtul gol, spatele gol. Pe jumătate desbrăcată. PROFESORUL E foarte frumoasă... (Plin de nelinişte): Numai de nu s'ar omorî... ŞEFUL Deocamdată nu poate că n'are tren. Tii! Mare bucluc. Tocmai mie să mi se întâmple una ca asta. Nu putea domle s'o dea jos la Câmpina sau la Breaza! PROFESORUL Dumneata eşti de vină. Trebuia s'o laşi să plece. ŞEFUL

Nu puteam domle Profesor. Se opune regulamentul. (Iritat): Şi pe urmă, adică ce?... Pentru că miroase a parfum, pentrucă vine dela Sinaia, pentrucă umblă desbrăcată şi pentrucă joacă la ruletă, să-şi bată joc de calea ferată şi de gara mea? PROFESORUL Şi dacă se omoară? ŞEFUL Bocluc mare. Anchetă, rapoarte. Mă dă la gazetă. După 23 de ani de carieră. VOCEA LUI ICHIM (Mai de aproape): Fereşte linia. ŞEFUL (Ieşind repede în prag): Ai găsit-o Ichim! VOCEA LUI ICHIM Aicia-i dom' Şef. ŞEFUL Ce face? VOCEA LUI ICHIM Stă pe linie Si trage din ţigare. PROFESORUL (Iese repede îngrijorat): Doamnă!... (Dispare în întuneret). ŞEFUL (Din prag): Coniţă!... Doamnă! Veniţi aici la lumină. Degeaba staţi pe linie. Până la 11,35 nu e niciun iun să vă calce. NECUNOSCUTA (Se reîntoarce, urmată de profesor): Ce vreţi cu mine? De ce m'aţi chemat? De ce nu mă lăsaţi în pace. PROFESORUL Doamnă. noi vă vrem binele. NECUNOSCUT Am văzut. PROFESORUL Afară e răcoare, e umed, s'ar putea să răciţi, sunteţi îmbrăcată aşa de. aşa de subţire. NECUNOSCUTA (Işi strânge umerii, înfiorată): Mi-e frig. PROFESORUL Vedeţi. ŞEFUL Nu e mai bine aici? Aveţi scaun, aveţi lampă. Mai stăm de vorbă şi ne trecem vremea. NECUNOSCUTA (Cu un gest de oboseală, de indiferenţă): La urma urmelor. (Se aşează pe scaun). ŞEFUL Aşa. (După o secundă): Prin urmare, pe dv. cum vă cheamă? NECUNOSCUTA (Repede): Iar începi? PROFESORUL Doamnă, înţelegeţi. Vă implor să înţelegeţi. dacă întrebăm, dacă insistăm, e pentrucă vrem să vă venim într'ajutor. NECUNOSCUTA N'am nevoie. PROFESORUL Sunteţi enervată. înţeleg. Nu vreţi să ne răspundeţi. Şi asta înţeleg. Uite: nu vă mai punem nicio întrebare. ŞEFUL

NECUNOSCUTA Crezi că s'ar putea? ŞEFUL De ce să nu se poată? Dăm o telegramă. NECUNOSCUTA Telefon? PROFESORUL Evident. o rudă.. Vreţi să mă băgaţi în bucluc. ori la Bucureşti. dacă nu e acolo. ŞEFUL Nu v'am spus că nu e niciun tren până la 11. Sau poate. PROFESORUL Si probabil vă duceţi la Bucureşti NECUNOSCUTA Probabil. La hotel Palace. Dar îngăduiţine măcar să ghicim.Zău. Doamnă!. şi procesul-verbal cum îl scriu? PROFESORUL (Scurt): Dă-l încolo de proces-verbal. sau. PROFESORUL Dar de ce să vă omorîţi? ŞEFUL Si de ce tocmai aici? Nu e păcat? Sunt şi eu un om cu familie. Nu vreau.35? Bine. NECUNOSCUTA (Ideea i se pare bună): Crezi? PROFESORUL Sigur. un prieten.35. PROFESORUL Ei bine. (Către necunoscută): Nu vă mai punem nicio întrebare. Atunci chemaţi Sinaia. la Cazinou. probabil veniţi dela Sinaia. (S'a răsgândit brusc): Nu. cineva pe care să-l anunţăm de situaţia în care vă aflaţi. rapoarte. Nu pot. PROFESORUL (Cu elan. Mai bine mă omor. Mai bine mă arunc înaintea trenului. Dv... ori la Sinaia. NECUNOSCUTA Bine.. Anchetă. Am să mă omor La 11.. ŞEFUL . NECUNOSCUTA Probabil. ŞEFUL (Mergând spre telefon): De cine trebue să întreb? NECUNOSCUTA De. cu emoţie). cu greutăţi. Daţi-ne o adresă. o indicaţie. Aştept. un nume.35? NECUNOSCUTA 11. trebue să aveţi pe cineva. atunci.. (arătând telefonul din perete): Chemăm la telefon.

NECUNOSCUTA Mâine dimineaţă? Nu aştept până mâine dimineaţă. NECUNOSCUTA Serios? Aţi observat? PROFESORUL Trebue să trăiţi. sunteţi tânără. PROFESORUL Liceu. că eram la Bucureşti după treburi în ziua aia. sunt slujbaş sărac.. ŞEFUL (Jignit): Cum în câmp. spital. ŞEFUL Şi încă pe mine nu mă numărase.246. (După o clipă): E un hotel? ŞEFUL . PROFESORUL Vă vom da noi bilet.. NECUNOSCUTA (Uitându-se de jur-împrejur): Unde? Aici? PROFESORUL Veţi pleca.247. ŞEFUL Ai bani? PROFESORUL (Încurcat): Acuma nu. Gară mare. Comună urbană.245 de locuitori. Doamnă? Cum în câmp? Daţi-mi voie? Sunteţi într'un oraş. Dar mâine dimineaţă iau leafa. desmeticiţi-vă. NECUNOSCUTA Ce oraş? ŞEFUL îmi pare rău. Judecătorie.Uite. PROFESORUL Doamnă. (Gânditoare): Dacă rămân aici în noaptea asta vom fi 8. NECUNOSCUTA 8. Alungaţi gândul i ca absurd. de ce m'aţi dat jos din tren. Aici în câmp. sunteţi frumoasă. PROFESORUL (Cu puţină amărăciune): 8. Trebue să plecaţi NECUNOSCUTA Dacă trebue. linii multe. ŞEFUL 8. ŞEFUL Care noi? PROFESORUL Eu.000 de locuitori. ŞEFUL Fiindcă n'aveaţi bilet. (Către Şef): Cu d-ta 8.245 la ultimul recensământ. treziţi-vă. dar vă dau eu din buzunarul meu un bilet până la Câmpina şi acolo faceţi ce ştiţi.

NECUNOSCUTA Dar n'am bani. mă plictisiţi. N'are să se mai termine niciodată? N'are să se mai facă niciodată zi? PROFESORUL Ba da. MECUNOSCUTA Nu mănânc raţe călcate de accelerat.. doamnă. O minune! A călcat-o ieri acceleratul. n'o cunoaşteţi pe nevastă-mea. PROFESORUL Nu-l ascultaţi. NECUNOSCUTA Nu pot. II plătim mâine. NECUNOSCUTA (Agitată): Ce noapte! Ce coşmar. Dar trebue calm. mi-e foame. să nu ne vadă nevastă-mea. Aicea vine nevastă-mea. (Către Profesor): Ce-ar fi s'o ducem la spital? Zicem că a avut un accident. ŞEFUL Adevărat. doamnă. Nu ştie ce vorbeşte. PROFESORUL Asta n'ar fi nimic. ŞEFUL Atunci la poliţie. Dar e nişte raţă pe varză. nu mai pot. PROFESORUL Îngrijorat din nou): Doamnă. unde vrei s'o ducem.. (Lăsându-se să cadă pe un scaun): Eu mă culc aici. zău aşa. să spuneţi cum vă cheamă? NECUNOSCUTA Mă plictiseşti. ŞEFUL N'oi fi ştiind. ŞEFUL Ce are aface? E o minune. Era aşa de bine. Fără acte numai la poliţie vă primeşte. Stingeţi lumina.. ŞEFUL Să vă dăm ceva de mâncare. Aşi vrea să dorm. . că-mi aprind paie în cap. în centru.3 5? Aşi vrea să se termine. De ce nu m'aţi lăsat afară pe linie. Mi-e frig. mi-e somn.. (Recunoscutei): De ce n'oţi fi vrând. NECUNOSCUTA (Din nou exasperată): Mă plictiseşti.. Aşi vrea să mor. dar fără acte. Numai că nu ştiu cum să facem. Şi fără acte nu se poate. rămasă de la prânz. NECUNOSCUTA (Cu desgust): Unde? Ce? ŞEFUL Mare lucru n'avem. Mai e mult până la 11.Se poate să nu fie? Hotelul Monopol. răbdare. NECUNOSCUTA La spital? Nu merg la spital. ŞEFUL Vai de mine! Aicea nu se poate. dar n'aveţi acte.

eu plec de acasă. Primiţi? NECUNOSCUTA (După un moment de tăcere): E departe? PROFESORUL La zece minute. explicativ): La Udrea.. Eu mă duc să dorm la un coleg. unde? Aicea nu. o singură cameră... Aveam de cetit.. dac'aţi vrea... nu ştiu dacă trebue. (Către Şef. PROFESORUL Şi mâine dimineaţă.. Peste noapte... profesorul de muzică. Să mergem. observă pe birou cartea profesorului): Dom' Profesor. vedeţi. Numai până se face ziuă. Se văd prin fereastră trezind spre stânga).. PROFESORUL (Arătându-i drumul spre uşă): Pe aici. NECUNOSCUTA Bine.. pe linie nu. şi rămâneţi acolo singură... Nu ştiu dacă pot. unde.. Se vede prin fereastră trecând).NECUNOSCUTA (Se ridică în picioare.. PROFESORUL Doamnă. ŞEFUL Vă mai veniţi în fire. veţi pleca. Mi-e somn. PROFESORUL Mâine dimineaţă totul va fi mai simplu. ŞEFUL Facem procesul-verbal. PROFESORUL (Cu un fel de spaimă): Cartea! (O ia în mâini.. dar până atunci vă odihniţi. dacă vreţi.. (Către necunoscută): Vă rog să aveţi încredere în mine. E iar în culmea disperării}) Atunci unde. pe aici.. ŞEFUL Bună idee.... (Iese în prag): Domnu Miroiu! PROFESORUL (Întorcându-se): Ce e? Ce vrei? ŞEFUL Ti-ai uitat cartea. eu am o locuinţă modestă. ce vreţi cu mine.. Vă rog să primiţi... PROFESORUL (Scurt): Lasă procesul-verbal. ŞEFUL Patimă mare.. Vom găsi bani. Patimă mare!. ŞEFUL (Rămas singur în scenă.. (Profesorul pleacă grăbit. (Necunoscuta iese urmată de profesor. CORTINA ACTUL II . la un sfert de oră de aici. dom' Profesor. o deschide în neştire): Şi aveam de lucru în noaptea asta.

dar chibritul nu ia fot): Nu vrea să se aprindă. când o fi gata uzina. strada e pavată.NECUNOSCUTA Tăcere. NECUNOSCUTA Ce întuneric! Ce străzi! M'am lovit de toţi copacii. Abia la toamnă. NECUNOSCUTA (Urmându-l): Am ajuns? PROFESORUL Da. Un altul îi răspunde din depărtare. NECUNOSCUTA Nu e lumină electrică? PROFESORUL Nu. O uşă de intrare în dreapta. (Caută bâjbâind): Numai să găsesc chibriturile. Câte pietre! Câţi bolovani ! (Rămasă în ciorapi. debaras). uşa se deschide. planul II. scăzută). SCENA I PROFESORUL . Suntem acasă. înstelat. Masă. rotund. De altfel. Sunt sdrobită. pe aici. PROFESORUL (Intrând): Pe aici. NECUNOSCUTA Nu se pavează niciodată? PROFESORUL Ba da. dar aici pe la noi. dând spre o mică grădiniţă înspre stradă.. In peretele din fund. Interior de celibatar. dar sărăcăcios. în centru. Poate. în aceiaş seară. cu abat-jour alb. Adică de fapt este. Prin fereastră se vede un cer senin de vară. NECUNOSCUTA Nu aştept eu până atunci. la profesor. Duce spre o altă încăpere (bucătărie.. Pe masă. scaune. In depărtare silueta albastră închis a munţilor.. în provincie.. (Işi aruncă din picior un pantof. PROFESORUL (A găsit cutia cu chibrituri. Lampă de petrol. O alta uşă în stânga. pe jos. care dă o lumină mică. cărţi sunt cam peste tot. . la anul. oficiu. PROFESORUL (Ridicând un pantof de jos): De fapt. pe scaune.Acasă. prin mahala. • 1"toate gardurile. La ridicarea cortinei scena e goală. desperechiat. dar nu i-a dat încă drumul. Umezeală mare. PROFESORUL (A reuşit însfârşit să aprindă un chibrit): îmi pare rău doamnă. (Pune cu mare grijă cartea pe masă). NECUNOSCUTA (Lăsându-se să cadă pe un scaun): Nu mai pot. planul I. fereastră dublă. îmi pare foarte rău (A aprins lampa. Un câine latră pe undeva. întuneric. Un raft cu cărţi. îşi freacă talpa piciorului). Totul e curat. de porţelan. un divan. pe urmă pe celălalt): Mi-am rănit picioarele. Se aude din dreapta o cheie răsucită în broasca. NECUNOSCUTA Ce întuneric! PROFESORUL O clipă şi aprind lampa.

ori o faci mai mare. NECUNOSCUTA E prea întuneric aici. Trece lume pe stradă. NECUNOSCUTA Oribil! PROFESORUL Nu vă place? NECUNOSCUTA Ba da. Totdeauna. Se vede. Ce lumină chioară. Fiindcă nu ş tiu dacă v'am spus. trăesti d-ta. Că azi e Miercuri. NECUNOSCUTA Nu era nevoie să-mi spui. NECUNOSCUTA Ei şi? PROFESORUL Nu trebue să se ştie că sunteţi aici. eu sunt profesor. NECUNOSCUTA Nu trece nimeni. NECUNOSCUTA Şi d-ta nu te-ai dus? PROFESORUL Nu. Dar nu e bine. E foarte. Numai să ştiţi că nu e bine. Nu poţi s'o faci mai mare? PROFESORUL Ba da. NECUNOSCUTA Atunci stinge.NECUNOSCUTA Ghinionul meu! Am venit cu un an prea devreme. Ori o stingi. dar pentru mine. NECUNOSCUTA Şi dacă e Miercuri? PROFESORUL Miercuri şi Sâmbătă e cinematograf. (Ridica fitilul lămpii: lumină mare). Nu mă duc niciodată. PROFESORUL După ce? NECUNOSCUTA . PROFESORUL (Căutândcelălalt pantof): Nu văd celălalt pantof. Nu ştiu unde este. Nu pot s'o sufăr aşa. PROFESORUL Da. Iartă-mă. Dar mai târziu dă drumul dela cinematograf. Se vede din stradă. Nu e frumos. e tot ce-mi trebue Şi nici nu e departe de şcoală. PROFESORUL Cum doriţi. NECUNOSCUTA (Se ridică în picioare şi aruncă o privire circulară asupra încăperii): Aici locueşti d-ta? Aici. PROFESORUL Nu. Strada e pustie. PROFESORUL Acuma. frumos.

aici. NECUNOSCUTA De unde ştii? PROFESORUL . vă conjur. (Merge spre fereastră). NECUNOSCUTA Vrei să spui că eu sunt singura femee. NECUNOSCUTA Care Chiroiu? PROFESORUL Chiroiu dela Percepţie. (Privire circulară asupra întregei încăperi. ca un obiect în plus): Groaznic! Parcă tot era mai bine afară! Cel puţin să deschidem fereastra. PROFESORUL (Speriat): Nu! NECUNOSCUTA (Mirată): De ce? PROFESORUL (Foarte îngrijorat): Nu v'am spus? O să dea drumul la cinematograf. dacă n'ar fi fost împrejurările cu totul neobişnuite în care v'am întâlnit. Prima femee care intră în casa asta? PROFESORUL Doamnă. NECUNOSCUTA Ce tânăr eşti! Sau ce bătrân! PROFESORUL Doamnă ! vă rog. NECUNOSCUTA La d-ta. Un om cu răspundere. NECUNOSCUTA Ei şi? (Deschide larg fereastra). PROFESORUL Tocmai de asta. Trece lume pe stradă. Sunt după perdele. privire în care e cuprins şi el.După tot. Casa albă cu gard de lemn ţi viţă sălbatecă. Un profesor. vă rog să credeţi că n'aşi fi cutezat niciodată. dela Chiroiu. NECUNOSCUTA Vrei să spui că nu primeşti niciodată? PROFESORUL Sunt un om serios. NECUNOSCUTA (După ce s'a uitat în strada): Aşi! E întuneric. NECUNOSCUTA Nu fii copil. PROFESORUL La ora asta. PROFESORUL Vă vede de peste drum. nu e nimeni. O să vă vadă. n'a venit niciodată o femee? PROFESORUL Doamnă! Cum vă puteţi închipui. O femee. plecaţi dela fereastră.

NECUNOSCUTA Nu văd nimic... doamnă. Vişan dela Regie. (Cu urechea aţintită spre stradă): Toată lumea doarme..străin. mai e Atanasiu. NECUNOSCUTA V'aţi împrietenit?. gris... NECUNOSCUTA Ce de lume! PROFESORUL Nu glumiţi. NECUNOSCUTA (Cu o mică tresărire): Ai şoareci? PROFESORUL Unul singur. Ne-am împrietenit. Şi Lascu. Ce e sgomotul ăsta? PROFESORUL Ce sgomot? NECUNOSCUTA Nu auzi? Un fel de scârţâit. NECUNOSCUTA O! (Cu oarecare spaimă): Printre cărţi? PROFESORUL Nu vă temeţi. Pe mine mă cunoaşte. Ei nu se duc la cinematograf? PROFESORUL Ba da. Nu aud nimic.. mai ai şi alţi prieteni? PROFESORUL . Judecătorul. cu ochii rotunzi.. Spune-mi. NECUNOSCUTA Azi e Miercuri. Şi din somn ne vede. Ii place să se plimbe printre cărţi. dar a rămas bătrâna. NECUNOSCUTA Care Atanasiu? PROFESORUL Casa de alături. Vine uneori pe aici noaptea. Niciun foşnet. Astă seară nu vine el. PROFESORUL Chiar dacă doarme. (După o secundă): Ba da. m-me Grigorescu. (Arătând spre uşa din stânga): Parcă ar veni de acolo. NECUNOSCUTA (Acelaşi joc ca mai sus): Niciun sunet. mama lui m-me Chiroiu. când stau mai târziu. II cunosc. NECUNOSCUTA Cum îl cunoşti? PROFESORUL E un şoarece mic. Şi nu sunt numai ei. E şoarecele. cu trei geamuri la stradă şi Maltopol ş i Vişan. când citesc sau am de lucru. ca un ferestrău mic...Totdeauna sunt după perdele. Nu vă speriaţi. casa galbenă. E tot târgul la ferestre. cu copiii şi servitoarea. Simte că e cineva . cu uluci.. PROFESORUL A! Nu e nimic.

Sigur. ca şi cum n'ar îndrâsni să se apropie): Aşternutul în dulap. Stai să văd. Adică nu. E o stropitoare. foarte interesant om. NECUNOSCUTA Foarte ingenios. timid. NECUNOSCUTA Nu te mai frământa (Dispusă să se mulţumească cu orice): O chiuvetă e? PROFESORUL (Încântat): Asta da. am transformat-o. A oprit-o dela uzină. dela tren. dela gară. Eu vă las.Sigur. e târziu. sau i se face sete? PROFESORUL . Şi dacă cineva vrea să se spele.. Era o cămară. PROFESORUL îmi pare rău. dacă vreţi să vă spălaţi.. Colegul meu. NECUNOSCUTA Atunci e bine. Aş vrea. E compozitor. nu e ceea ce se cheamă odaie de baie. o stropitoare de grădină. Mare talent. Un fel de duş. La el mă duc să dorm noaptea asta. la ora şase. E târziu.. NECUNOSCUTA (Arătând spre uşa din stânga): Acolo e odaia de bae? PROFESORUL Da. Trebue să dormiţi. De altfel e timpul să mă duc. NECUNOSCUTA Aşi vrea. Pentru cine să lucreze. PROFESORUL (Mirat): Nu curge? (Aducându-şi aminte): Sigur că nu curge. o să vedeţi! NECUNOSCUTA Duş e? PROFESORUL Da. NECUNOSCUTA De ce? PROFESORUL Fiindcă uzina nu lucrează noaptea. PROFESORUL Găsiţi un ştergar curat dincolo. NECUNOSCUTA Nu mi-e somn... Mi-a trecut. dar cum eu mănânc în oraş. NECUNOSCUTA (Cam decolată): Are dreptate. seara. profesorul de muzică. am. Patul de colo (arată cu degetul spre dormeză. Aş fi vrut. (Pritindu-se): Sunt plină de funingine. PROFESORUL Totuşi. Insfârşit. (Ieseprin uşa din stânga şi se întoarce după câteva secunde): Nu merge apa. NECUNOSCUTA Cum a oprit-o! PROFESORUL Totdeauna o opreşte. agăţată de perete şi o sfoară. Pe Udrea. un fel de bucătărie.

Din curte.. cu degetul arătător ridicat în sus). NECUNOSCUTA Şi ăsta? PROFESORUL Copernic. Voci. Vă aduc cu stropitoarea. dar. au murit. NECUNOSCUTA Lasă. o priveşte. unde se opreşte câteva clipe. NECUNOSCUTA Ii cunoşti? PROFESORUL Ii cunosc. PROFESORUL De ce? Nimic mai simplu. E probabil un gardist de stradă. a pus-o acolo cu mare grijă.. Câteva sute de ani. O despachetează. (Intră repede în odaia din stânga..Avem fântână. uneori. Vine din nou în centrul scenei. Mă gândesc la ei. Da. se aude roata puţului. (Fără ironie): E destul de cunoscut. NECUNOSCUTA .. E Kepler. Pe urmă alta. PROFESORUL Nu. zăreşte pe masă (stânga planul I) cartea împachetată. nu trebue. nu cu mai multă curiozitate decât le deschisese pe celelalte. se întoarce cu o stropitoare de grădină în mână şi traversează scena): Imediat. NECUNOSCUTA (privindu-llung): Ce om ciudat eşti d-ta. trece plin faţa rafturilor cu cărţi... cu aceeaşi privire căutătoare şi amuzată. Profesorul tresare şi rămâne o clipă atent. NECUNOSCUTA Şi de ce-i ţii aici? PROFESORUL Aşa. Vă aduc eu apă dela fântână. într'o clipă. PROFESORUL Tot ce se poate. le deschide o secundă. care s'a trezit. continuând să inspecteze încăperea. o deschide. NECUNOSCUTA Cum spuneai că-l cheamă pe ăsta? PROFESORUL Copernic.. încearcă cu mâna arcurile divanului. (Fluier) (Se aude de departe un şuerat lung.. PROFESORUL A dat drumul dela cinematograf. De afară. ce om ciudat. Femeia scoate din raft o carte. NECUNOSCUTA Rămasă singură. Au murit de mult. ne uită cu atenţie la mobilă.. (După o secundă): Aud paşi.. subţire. In acest moment uşa din dreapta se deschide). femeia priveşte cu oarecare curiozitate în jurul ei. NECUNOSCUTA Parcă am auzit de el. le pune la loc. (Iese prin dreapta). din i ni ir. pe care profesorul la venire. scârţâitul lanţului. (Într'adevărparcă se aude un sgomot nedistinct de paşi şi voci).

profesorul de muzică. NECUNOSCUTA Şi asta cine e? PROFESORUL O colegă. (Femeea se dă deoparte şi se lipeşte cu spatele de perete. NECUNOSCUTA Şi mai cum? PROFESORUL Marin. la dreapta ferestrei. N'are unde să fie în altă parte. coboară mult fitilul. la o parte. NECUNOSCUTA E iubita d-tale? . într'o atitudine simetrică la stânga. Se apropie. Plecaţi din dreptul ferestrei. VOCEA D-rei CUCU E acasă. Între ei amândoi este fereastra larg deschisă. PROFESORUL (Repezindu-se la lampă. Vin încoace. NECUNOSCUTA Marin Miroiu. răsunând pe caldarâm). Nu e urît.. Profesorul este şi el cu spatele la perete. Strigă-l! VOCEA LUI UDREA Miroiu! Miroiu! NECUNOSCUTA (In şoaptă): Miroiu te cheamă? PROFESORUL (Idem): Da. aproape stingând de tot. NECUNOSCUTA (Mereu în şoaptă): Cine e ăsta? PROFESORUL (La fel): Colegul meu. nu auzi? Nu eşti acasă? VOCEA D-rei CUCU Ce-l mai întrebi? Sigur că e acasă.Nu aud nimic. VOCEA D-rei CUCU (Din stradă): Iţi spun că am văzut lumină. Profesoara de fizico-chimice. PROFESORUL (In şoaptă): Vedeţi? V'am spus să nu deschideţi fereastra. (Paşii s'au oprit). pe urmă în şoaptă): Ssst! Pe strada noastră. VOCEA LUI UDREA Miroiu! Deschide! Eu sunt. NECUNOSCUTA Şi ce vrea? PROFESORUL Nu ştiu. cu cerul albastru. VOCEA LUI UDREA Miroiu. Între timp paşii se aud mai tare. Şi fereastra e deschisă. plin de stele..

Până văd ce vor. PROFESORUL (Alarmat): Capul jos! Capul jos! (Femeea apleacă capul în timp ce trece în dreptul ferestrei). NECUNOSCUTA Atunci ce caută aici la ora asta? (Bătăi violente afară în poartă). (Face un pas. Profesorul face un pas. (Bătăile continuă. (Către necunoscută în şoaptă): Ce ne facem? NECUNOSCUTA Nimic. Trebue să le deschidem. NECUNOSCUTA Să nu mă ţii mult că mi-e somn. trebue să dispăreţi. Trei minute. Să vie.. PROFESORUL Şi să vă găsească aici? NECUNOSCUTA De ce nu? PROFESORUL Pentru nimic în lume. să ştii! PROFESORUL Treceţi dincolo. se apleacă peste pervaz şi strigă).. (Arătând uşa din stânga): Un moment. Am auzit.. Până mă scap de ei. trebue să vă ascundeţi.. (Către necunoscută): Doamnă. NECUNOSCUTA Deschide-le. (Scoţând din nou capul pe fereastră. E cu neputinţă. PROFESORUL Parcă ziceaţi că nu vă mai e. PROFESORUL (Afolat): O să scoale toată mahalaua. NECUNOSCUTA ( A ajuns lângă uşă): Să nu mă ţii mult. NECUNOSCUTA Bine dar. NECUNOSCUTA E logodnica d-tale? PROFESORUL Nu am logodnică. Bătăi în poartă). NECUNOSCUTA Eu pe fereastră nu săr. îndată. spre uşa indicată). PROFESORUL Un moment..PROFESORUL (Jignit): Doamnă! vă rog.. îndată. (Iese.. vine în dreptul ferestrei. NECUNOSCUTA Ei! Mi s'a făcut din nou. Vin. fiindcă iar se aud bătăi): Vin.. PROFESORUL (Zăpăcit de tot): Cinci minute. PROFESORUL .

(Ia loc pe un scaun): Domnule Udrea. aş vrea să ştiu. PROFESORUL Lasă că-mi povesteşti mâine. uitându-se dezolat. auzi! E întuneric aici. "boem" de provincie. PROFESORUL . nu te supăra.. (Gata să povestească): Să vezi. D-ra CUCU (Severa): D-ta te speli noaptea? PROFESORUL Da. frumos de tot.. trage pe nas de câteva ori): Nu. Aruncă repede o privire de jur-împrejur şi pe urmă se grăbeşte spre uşa din dreapta). trage pe nas): Miroase a ceva. ai cuvântul. D-ra CUCU (Aplecându-se peste pervazul ferestrei.. Aici. A fost frumos.... intrigată).. PROFESORUL Nu simt nimic. miroase în aer): Dar ce e mirosul ăsta aici? (Adulmecă bănuitoare aerul. (Udrea ia şi el loc. Eu am fost la cinematograf. însfârşit. la ora asta.(Se duce la fereastră): Acuma! Acuma! (Merge spre lampă ridică fitilul.. când cu mare nelinişte spre uşa din stânga). PROFESORUL D-ră Cucu. e gata să se împiedece de stropitoarea rămasă lângă uşă): Ce e cu stropitoarea asta cu apă aici? PROFESORUL (încurcat. (Necunoscuta a închis uşa la loc. El. (Face câţiva paşi prin odaie. Grădina. venind după ea): Vroiam. In grădină nu miroase. PROFESORUL (Impbrând): Vă rog! vă rog.D-ra CUCU .. D-ra CUCU Cum nu simţi? Miroase de te ameţeşte. Singur profesorul a rămas în picioare între ei. a parfum. se face din nou lumină mare. PROFESORUL Poate florile. când spre celălalt. D-ra CUCU ( A înaintat în centrul încăperii. S'o luăm încet.. Voiam să mă spăl.50 de ani. s'a oprit. uneori. Acum. fără exagerare caricaturală însă. cărui fapt datorez. profesorul iese prin dreapta. e târziu. înţelegi. intrând): Păcat că n'ai fost la cinematograf.. D-ra CUCU Să nu ne grăbim. UDREA (Cam jenat): Să vezi. când spre unul. UDREA (45. SCENA II PROFESORUL . E fereastra deschisă.. câteva clipe scena rămâne goală). NECUNOSCUTA (Deschizând uşa din stânga): Să nu mă ţii mult.UDREA D-ra CUCU (Intrând prin dreapta.

PROFESORUL O chestiune gravă? Nu înţeleg nimic.. D-ra CUCU (Tăindu-l scurt): Lasă-mă pe mine. Şcoala nu doarme. PROFESORUL Udrea. la cinematograf dau peste domnişoara Cucu. D-ra CUCU Dar de ce mai repede? D-ta trebue să înţelegi.. dacă pun în joc numele meu.. D-ra CUCU Foarte rău. că dacă eu.. dar nu la ora asta. PROFESORUL Ba da. închizătoare): Domnule Miroiu! Să nu încerci să negi că-i de prisos. Ca să nu vorbească lumea. Vede tot! PROFESORUL (Neliniştit): Ce vrei să spui? D-ra CUCU Las'că vezi d-ta îndată. Dă-mi voie. la cinematograf. (Către Udrea): Vorbeşte.(Nervos): Udrea. te Rog. PROFESORUL Nici noaptea? D-ra CUCU Nici! Şcoala veghează. Tatovici dintr'a patra B. dar dacă nu mă lăsaţi. (Către Profesor. răspicat): E adevărat ce am aflat? . Şapte fete am prins în sală. PROFESORUL Vorbeşte Udrea. (Lui Udrea autoritară): Dă-i înainte. Şi acolo am întâlnit-o pe D-ra Cucu. UDREA (Paranteză): Tocmai de asta m'a luat cu dumneaei. D-ra CUCU (Continuând): Trebue să fie la mijloc o chestiune foarte gravă. Ulmu dintr'a şasea. D-ra CUCU Te faci că nu înţelegi. domnule Profesor. D-ra CUCU (Isbucnind): Da! Pe mine. scurt. eu. mai repede. (După o secundă. Să nu se compromită. (Reluând firul): Cum vă spusei. UDREA Vorbesc. domnule. domnule profesor. eu cred. Pe d-ta nu te interesează ordinea şi disciplina. UDREA Ei. PROFESORUL (Întrerupând enumerarea): D-ră Cucu.. şi cum îţi spusei.. reputaţia mea. Repede. Fiindcă tot eu săraca trebue sa fac poliţie şi la gară şi la grădina publică. UDREA Ei!. Şcoala ştie tot. domnule. (Numărându-le pe degete): Iliescu dintr'a cincea. si la cinematograf. pentru Dumnezeu. şi intru în casa unui bărbat neînsurat noaptea?. D-ra CUCU Sigur.

Ii dau înapoi.. şeful gării? PROFESORUL Ce ţi-a spus? D-ra CUCU E adevărat că d-ta. D-ra CUCU (Triumfătoare. La frizer te tunzi odată în două luni. PROFESORUL (Trecându-si mâna prin pâr): Chiar săptămâna trecută. când cineva. te cunoaştem. (sublimând): d-ta. D-ra CUCU Şi dacă-i dai înapoi?! Crezi că e deajuns? Crezi că asta e tot? PROFESORUL Nu văd ce ar mai fi. Nu mi-a spus nimic. un profesor! dă 22 de mii de lei pentru o carte. PROFESORUL De unde ştii? D-ra CUCU Mi-a spus M-me Luiza. asta nu e lucru curat.PROFESORUL (Cu nelinişte crescândă): Ce ai aflat? D-ra CUCU E adevărat ce mi-a spus Ispas. La birt ai rămas dator 8oo de lei încă de pe luna trecută. pe furiş.000 de lei? UDREA Ba da. D-ra CUCU Banii d-tale? Care bani? Ce fel de bani? Că... . D-ra CUCU (Teribilă): Din fondul serbării! PROFESORUL Mâine iau leafa. D-ra CUCU Nu vezi? (Sentenţios): Domnule Miroiu. PROFESORUL Nu ţi-am spus. cu spaimă. De şase ani le porţi tot pe astea. către Udrea): Ei! Acuma vezi? UDREA N'am ştiut nimic.. (Către d-ra Cucu. spre uşa din stânga. PROFESORUL De ce? Eu cu banii mei fac ce vreau. ai plătit 22 de mii de lei o carte pe care ţi-a adus-o astăzi Pascu dela Bucureşti? PROFESORUL (Care a fost torturat de acest interogator şi a privit mereu. slavă Domnului. se luminează uşurat): Da. D-ra CUCU Haine nu ţi-ai mai făcut de când te-am apucat. explicativ): Din fondul serbării. că am fost pe la ea. dar nu mi ai împrumutat tu 3.

PROFESORUL (Uitându-se la hainele pe care le poartă): Sunt curate. refuzi să mi-o dai? să mi-o arăţi. Spune tu Udrea. Şcoala trebue să ştie. care nu arată nimic). D-ra CUCU Şi ştii ce-am auzit? (Veninoasă): Că-ţi cârpeşti singur ciorapii. (Cu altă voce): Unde e cartea? PROFESORUL Ce carte ? D-ra CUCU Cartea! Cartea pe care ţi-a adus-o Pascu. D-ra CUCU (Lui Udrea): Până mâine dimineaţă? Crezi d-ta că aş fi dormit până mâine dimineaţă? (Lui Miroiu): Nu domnule Profesor. trebue să afle. 22 de mii de lei pe o carte. d-le Profesor. Stai domnişoară Cucu. şi ciorapii. PROFESORUL De ce? D-ra CUCU Cum de ce? Ca s'o văd. (Gest vag. Unde e? PROFESORUL E aici. PROFESORUL Ei bine. Şi eu. PROFESORUL Nu se poate. Pantalonii poate şi-i calcă singur. D-ra CUCU S'o văd. PROFESORUL (Rănit. Nu era nevoie să vii pentru asta în plină noapte. îndurerat): Asta e o infamie!. Şi atunci. PROFESORUL . Ai răbdare până mâine dimineaţă. d-ră Cucu. Misterul ăsta trebue să se lămurească imediat. Şcoala. nu e o nebunie? PROFESORUL Poate că da. dar cămăşile. D-ra CUCU (Care nu ţine seamă de protestări): Las' că ştiu eu ce vorbesc. dar e nebunia mea şi nu datorez nimănui nicio socoteală. D-ra CUCU Nu se poate?! Vrei să spui că. Pe loc. te întrebi. sunt bune. Şi oraşul. D-ra CUCU Şi cămăşile! PROFESORUL O infamie! (Privind mai mult spre uşa din stânga): Nu trebue să credeţi. ai aflat. UDREA Asta nu e adevărat. D-ra CUCU Te înşeli. UDREA Aşa i am spus şi eu.

Poate nu-ţi dai seama de gravitatea situaţiei. PROFESORUL Nu era nevoie. Domnişoară Cucu. dar mâine dimineaţă. D-ra CUCU Domnule Udrea! In casa asta se petrec lucruri mari. D-ra CUCU Iţi mai pun o singură întrebare.. nu. PROFESORUL Să iasă.(Mai mult timid. ca şi cum ar spune: De! Ce săfac?). ce tot dregi de te închizi mereu singur în casă. E noapte. Profesorul speriat. ridică din umeri). e târziu. PROFESORUL Nu. (In agitaţia ei a ajuns . D-ra CUCU . să iasă. domnişoară Cucu. domnu Udrea? UDREA Am auzit. D-ra CUCU Ai auzit. Eu voiu aduce cazul în faţa conferinţei profesorale. Dar acum o să iasă la lumină. decât provocator): Da. Refuz.în faţa uşii din stânga. D-ra CUCU Domnule Miroiu. Ce e cartea asta? De cine e? De unde vine? Ce scrie în ea? Ce gânduri ai cu ea? De ce ai cumpărat-o? PROFESORUL (Tace. dar mai întâiu. dar d-tale nu ţi-e somn? D-ra CUCU Mie nu mi-e niciodată somn. PROFESORUL Domnişoară Cucu. nu acum. D-ra CUCU E ceva suspect aici. PROFESORUL . A m vrut să stau de vorbă cu d-ta. UDREA De pură colegialitate. D-ra CUCU Cu alte cuvinte mă dai afară. ca un gest de colegialitate. domnişoară. ziua şi noaptea. PROFESORUL (Acelaşi joc): Suspect! Cum suspect! D-ra CUCU De mult e tot oraşul cu ochii pe d-ta şi se întreabă ce tot faci. îi barează drumul). D-ra CUCU Taci? Nu spui nimic? PROFESORUL (Gest cu mâinile.

D-ra CUCU Bine. UDREA Nu pot. da. D-ra CUCU Nu e niciodată prea târziu. SCENA III PROFESORUL .Totuşi e târziu. da' lasă-mi poarta deschisă. VOCEA D-rei CUCU (De afară): Domnu Udrea! UDREA Viu! Viu! (Cu vocea scăzută): Mă întorc. NECUNOSCUTA . PROFESORUL Atunci întoarce-te. d-le Udrea. apropiindu-se de el.. (Iese furtunos prin dreapta. E jenat şi buimăcit. domnule? Vii! UDREA Gata sunt.NECUNOSCUTA Profesorul rămâne câteva clipe singur. Cum pofteşti. Iţi mai pun o singură întrebare. Mă întorc.. PROFESORUL Da. Necunoscuta intră cu precauţie. (Iese repede). Vino. Trebue să conduc scorpia acasă. PROFESORUL (Întrerupând): N'o pune că nu răspund. ca să se convingă că cei doi au plecat într'adevăr. PROFESORUL (Întrerupând): Nu-i adevărat. Nu-i nimic adevărat. NECUNOSCUTA ( A ajuns lângă el. PROFESORUL (Repede. pe urmă îl priveşte lung pe profesor. UDREA Bine. îl apucă cu mâna de bărbie şi îi întoarce uşor capul. Aruncă o privire de jur-împrejurul camerei. Udrea placid se ia după ea). (După o secundă): E adevărat că. Să mergem. tainic): Udrea! Rămâi. ca să nu mai bat. Uşa din stânga se deschide binişor. întâiu în profil şi pe urmă înapoi): E adevărat că nu te-ai tuns de două luni? PROFESORUL Ai auzit? NECUNOSCUTA Tot (Gest decolat din partea profesorului): Nu puteam să-mi astup urechile. Numai să nu-ţi pară rău. Am nevoie de tine. Am să-ţi spun ceva. VOCEA D-rei CUCU Ce faci. Ascultă cu urechea aţintită spre stradă.

pun deoparte. de astronomie. o visez. absorbită. fără grabă. care rămânând pe loc. deschide cartea. NECUNOSCUTA Un noroc? PROFESORUL De ani de zile o caut. Dă-mi cartea. De matematici. E un noroc că am găsit-o. i-a urmărit tot timpul cu privirea şi-i dă cartea. anticari. fac economii. (Vne şi el-lângă masă.Ascultă. PROFESORUL (0 priveşte un lung moment. în tăcere. se duce la masă. NECUNOSCUTA Cât de veche? PROFESORUL Vreo sută cincizeci de ani. Pe urmă. n'am să povestesc nimănui. ia deacolo volumul misterios. dau lecţii. Acum pot să verific. pentru o oră. apropie lampa şi rămâne câteva clipe aplecată asupra ei. Unde n'am scris? pe cine n'am întrebat? Librari. NECUNOSCUTA (Minunându-se): Ţţ! Ţţ! o sută cincizeci? PROFESORUL Mai mult chiar. atentă. NECUNOSCUTA De asta e aşa scumpă? PROFESORUL (Pasionat): Nu e scumpă. o am. Te rog. cu un gest simplu). O am. ia loc pe scaun. D-tale îţi spun. (Cu elan): Dar acum o am. Vreau s'o văd. NECUNOSCUTA (Continuând enumerarea): Iţi cârpeşti singur ciorapii. se întoarce spre necunoscută. NECUNOSCUTA (Ia cartea. NECUNOSCUTA Nu vrei să-mi spui? PROFESORUL Ba da. o aştept. Dar n'ai să spui nimănui? NECUNOSCUTA Nimănui.. E eftină. N'am să văd pe nimeni. Sunt aici pentru o noapte. De ani de zile strâng bani. Pe urmă ridicând capul): Nu pricep nimic. PROFESORUL Da. NECUNOSCUTA Ce să ştii? PROFESORUL (Tace o secundă ezitând). nu te cunosc. 1763. merge spre raftul cu cărţi. (Profesorultace): Nu se poate? Nu vrei? (profesorultace): Nici mie? Nu mă cunoşti. Uneori. PROFESORUL Niciodată? . pot să ştiu. Arată-mi-o. PROFESORUL Ţi-am spus. E o carte veche. întoarce copertă şi arată cu degetul): Upsala.. Goteburg.

(Gest spre fereastra deschisă). NECUNOSCUTA (Puţin. . dar am găsit-o aici. foarte puţin speriată): Se înţelege. PROFESORUL Nu mă crezi? (Ridicând o hârtie de pe biroul lui): Uite-o. NECUNOSCUTA Nu spui că ai găsit-o? PROFESORUL Am găsit-o. O vezi? NECUNOSCUTA O văd. azimutul şi distanţa zenitală. Linia asta e axa lumii. NECUNOSCUTA (După ce l-aprivit o secundă drept în ochi): Unde? PROFESORUL (Simplu): In cer. PROFESORUL (Arătând cu creionulpe-hârtie): Uite. Steaua pe care am găsit-o eu. NECUNOSCUTA Spunea-i că e în cer. PROFESORUL Nu. PROFESORUL (Se uită spre uşa. pe hârtie. NECUNOSCUTA (Copilăreşte): Nu te cred. NECUNOSCUTA Pe hârtie? Cum pe hârtie? PROFESORUL Sigur. e aici. PROFESORUL îmi făgădueşti? NECUNOSCUTA Iţi jur. (Indicând cu vârful creionului un punct pe hârtie): Aici e. NECUNOSCUTA Eu credeam că. PROFESORUL Aici sunt coordonatele orizontale. se înclină spre ea şi spune şoaptă): Eu am găsit o stea. PROFESORUL Asta-i cerul. Cercul ăsta e ecuatorul (ridicând o clipă capul şi privind-o): Ecuatorul ceresc. dar mai bine arată-mi-o afară. se înţelege. că acolo nu se vede. Am calculat-o. spre fereastră. la stânga. Aici e sfera.NECUNOSCUTA Niciodată. la dreapta pe urmă cu un fel de teamă. pe cer.

NECUNOSCUTA Nu înţeleg. Nu m'ar mira să se spună într'o zi şi despre mine că sunt nebun. NECUNOSCUTA Stelele negre! PROFESORUL Astronomii de şcoală. Mi-e somn. Un moment am crezut că Herschel . astrolog. NECUNOSCUTA (Arătând spre portretul din perete): Nici el? PROFESORUL Nici. singurul. Mi-o arăţi mâine dimineaţă. Singurul care ar fi putut. NECUNOSCUTA (Cu îngrijorare crescândă): Despre d-ta? PROFESORUL Băieţii din cursul superior şi acum spun: nebun. Eu simt că e ceva adevărat în teoria lui despre stelele negre. Acuma trebue să spun. Vreau să dorm. II numesc. NECUNOSCUTA (Cu anumită îngrijorare): Nebun? PROFESORUL Da.. PROFESORUL Cum mâine dimineaţă? Mâine dimineaţă nu se vede. La Herschel era o stea dublă. De îndată ce un om are o viziune mai largă. NECUNOSCUTA . PROFESORUL E un catalog ceresc. de universitate. nebun. Acuma trebue să vorbesc.dar nu. sigur. era el. (0 duce cu el la fereastră): Vezi Ursa Mare? NECUNOSCUTA Nu văd nimic. NECUNOSCUTA (Începe să-i fie de-a-bineleafrică): Mie mi-e somn. Cu totul altceva. îşi bat joc de el. Lasă. PROFESORUL Ce nu înţelegi. NECUNOSCUTA De ce? PROFESORUL Fiindcă avea destulă îndrăsneală. un atlas.. Nici Hiparch. Uite ( o apucă de mână): vino cu mine. şarlatan sau. Catalogul lui Van Mersch. NECUNOSCUTA Van Mersch? PROFESORUL Steaua mea nu se află pe niciun catalog de stele. nici Ptolomeu. Dar mai ales nu înţeleg ce legătură are steaua. NECUNOSCUTA Multe. cu cartea. PROFESORUL Nu. nici Kepler. devine astrolog. l-au numit totdeauna diletant. Acuma nu.

NECUNOSCUTA Ce ursoaică? PROFESORUL Te uiţi prea jos. frate? De ce nu mi-ai spus că nu eşti singur? PROFESORUL N'am avut când. Balaurul. e capul dragonului. Nu spuneai că e o fântână? (Profesorul face un pas spre ea. cu alt ton): Intră. mă duc până în curte. UDREA . PROFESORUL (Întorcându-se brusc): Unde te duci? NECUNOSCUTA Mă. Intră. Uite (arătând cu degetul): Sunt şapte stele. lângă mine. (Lui Udrea. D-ta eşti d-l Udrea. Vreau să mă plimb. Vreau să iau apă dela fântână. ceea ce o sperie şi mai mult): Să. PROFESORUL (Febril. nu. PROFESORUL Nu. Ultimele trei sunt coada ursoaicei. dar eu te cunosc. SCENA IV PROFESORUL . Ar vrea săfugă). NECUNOSCUTA Ce balaur? ( E foarte speriată. NECUNOSCUTA (Agitat): Domnule! Ce bine ai făcut că ai venit. UDREA (Foarte jenat): De ce nu mi-ai spus. Udrea. Le vezi? NECUNOSCUTA (Ezitând): Nu.. NECUNOSCUTA Ce dragon? PROFESORUL Dragonul.UDREA Uşa din dreapta se deschide.NECUNOSCUTA . Sunt patru şi-trei. UDREA (Încremenit): Doamnă!. Intră te rog. mi-e sete.Ce-are aface? Mi-o arăţi pe hârtie. femeea se întoarce scurt spre noul venit. Se desprinde uşor de lângă el şi face cu multă precauţie un pas spre uşa din dreapta. PROFESORUL (Către femee. de asta n'o vezi. Apare Udrea. PROFESORUL Să te plimbi? NECUNOSCUTA Mi-e. Stai aici. calm): Te-ai speriat! îmi pare rău.. La sgomotul uşii. D-ta nu mă cunoşti. aproape răstit): Cum nu. Acolo unde priveşti. să nu te iei după mine că strig. nervos.

(Spre Necunoscută. să n'o răstoarne cineva. (Se împiedecă de stropitoarea rămasă lângă uşă): Ce-o fi asta? PROFESORUL Stropitoarea.. dar se mai întoarce odată spre Udrea. PROFESORUL Şi iar Alegro. Udrea. De ce să nu găsească. teribil de încurcat): Doamnă. vă rog să credeţi. pe ultima ei replica): Sigur. Hai. Andante. Dar de ce mă întrebaţi pe mine? întrebaţi-l pe el.. căci întrebarea e prea neaşteptată): Am văzut-o.. UDREA De mine? (Profesorul a intrat cu stropitoarea în odaia din stânga. domnule. fireşte. UDREA De ce? . e şi un dragon? Un balaur? UDREA Este. că el ştie mai bine.. Necunoscuta profitând de faptul că a rămas o clipă singură cu Udrea. Alegro. UDREA (Simplu): O fi găsit. avem nevoie. dacă aş fi ştiut. NECUNOSCUTA D-ta ai văzut vreodată Ursa Mare! UDREA (După o secundă de tăcere. Stai s'o iau de-acolo.. UDREA O simfonie în patru părţi. să mergem.. NECUNOSCUTA E pe cer? UDREA Dar unde să fie? Pe cer. NECUNOSCUTA Da. Tot el mi le-a arătat şi mie. NECUNOSCUTA (Repede): Domnule Udrea! UDREA Vă rog. care e tot în prag): Intră. UDREA Unde? PROFESORUL La tine acasă. Eu n'am scris o simfonie? NECUNOSCUTA Ai scris o simfonie? PROFESORUL (Intrând din stânga. E astronom. Dorm şi eu la tine. NECUNOSCUTA Şi. n'auzi? Avem nevoie de tine. Ţi-am spus că e compozitor. (Ia stropitoarea şi străbate scena spre uşa din stânga... se apropie de el). Ştii ce spune? Că a găsit o stea. Scherzo. NECUNOSCUTA Astronom?.

UDREA Stai. NECUNOSCUTA Nu vreau să dorm. UDREA Dar cine e Doamna? PROFESORUL Asta nu ştiu nici eu. NECUNOSCUTA El o ştie? UDREA I-am cântat-o.PROFESORUL Lasă că-ţi spun eu pe drum. Avea dreptate scorpia. E lungă. E târziu. UDREA Şi doamna? PROFESORUL Doamna rămâne aici. De ce vă grăbiţi? PROFESORUL Pentrucă ţi-e somn. Noapte bună. Vino. vorbeşte-mi despre simfonia d-tale. NECUNOSCUTA Nu vreau să rămân singură. Aici se întâmplă lucruri mari. nu mai dormim în noaptea asta. E frumoasă? UDREA Păi să spună el (gest cu capul spre Profesor). NECUNOSCUTA Plecaţi? De ce plecaţi? PROFESORUL Pentrucă e târziu. Domnule Udrea. PROFESORUL Să ştii că dacă ti-o cântă si d-tale. PROFESORUL Lasă. că m'am zăpăcit de tot. NECUNOSCUTA Cum? UDREA Din gură. UDREA . UDREA De ce? PROFESORUL Pentrucă n'are unde dormi în altă parte. Pentrucă trebue să dormi. UDREA Asta aşa e. frate. Iţi explic eu.

UDREA Tocmai. Intâiu intră alămurile (Gest de dirijor spre alămurile din fund dreapta. Alămuri şi suflători. UDREA Dă-mi pace.V-am spus. doamnă. ale unei imaginare orchestre): Pam . că la urma urmelor ce-mi trebue? Opt viori. dela fanfară. o violă. E târziu. PROFESORUL Dar nu ţi le dă.pam . domnule! (Către Necunoscută): Până la scherzo. Are patru părţi. Tot n'am făcut nimic. Scherzo.pam. un contrabas. dar la scherzo. UDREA Lasă-mă frate. Autorităţile locale.pam — pam . (Către Necunoscută): Să vedeţi.pam . Eu voiam să cânt simfonia cu orchestra liceului. nu se poate? UDREA Doamne fereşte. domnule. Nu vrea să mi le dea. NECUNOSCUTA Are orchestră? UDREA N'are.pam . două violoncele. direcţia liceului. şi d-ra Cucu. Se găseşte. Asta-i principalul. Alegro. Şi să vă spun de ce. (Dirijează cu amândouă mâinile . PROFESORUL Udrea! E târziu. PROFESORUL Lasă. corn englezesc. NECUNOSCUTA Cine? UDREA Toată lumea. ar merge. fără corn englezesc sunt mort. PROFESORUL Şi iar Alegro. Hai să mergem. Andante.. Dar să zicem că mi le dă. NECUNOSCUTA Şi fără. dar puteam s'o organizez. NECUNOSCUTA De ce? UDREA Pentrucă îmi pune beţe în roate. Pe urmă viorile. NECUNOSCUTA De ce? UDREA Pentrucă n'am corn englezesc. nu vezi că doamna se interesează de muzică? NECUNOSCUTA Şi nu s'a executat niciodată? UDREA încă nu. Să vedeţi.. UDREA Stai. Udrea. cum ar merge. iau dela batalion.

pam .ti .du -du . frate. UDREA Ce folos! Dacă n'am corn englezesc.ti . E frumos. Şi acuma intră cornul englezesc. O mie de ani aştept .dum. dar e scump. UDREA Nu-i aşa? (Reîncepe execuţia.ti! Tim tim! NECUNOSCUTA (Admirativ): Partea asta dela urmă!.du .. .. NECUNOSCUTA Nu se poate să pui altceva în loc? Alt instrument? UDREA In ruptul capului.viorile din imediata lui apropiere.dum! Tu -du .du . vreo 4. PROFESORUL (Jenat): Udrea! UDREA Lasă-mă.ti . NECUNOSCUTA Şi nu se găseşte de cumpărat? UDREA S'ar găsi la Bucureşti.ti .ti . UDREA Am pus eu ceva bani deoparte din leafa mea. Numai s'o vadă.pam .ti .dum. într'o mişcare mai rapidă): Tu . dar până la 30 de mii mai e.500.ti . Tu . dar. Am scos şi o listă de "subscripţie. NECUNOSCUTA 30 de mii.ti . UDREA Nu-i aşa! PROFESORUL (Sincer): E adevărat.pam . NECUNOSCUTA (A luat lista de subscripţie din mâna lui Udrea şi o priveşte): Domnule Udrea.ti . NECUNOSCUTA Ai mulţi subscriitori? UDREA Până acum unul singur. (Scurt): Tim . Tu du .du .dum! Ti . de astădatăfără explicaţii): Pam .dum! Tu .dum!. (Scoate din buzunarul interior al hainei o hârtie. i în mi bemol major.pam -pam.du .ti . o despătureşte şi începe să citească): "Listă de subscripţie pentru achiziţionarea unui corn englezesc. Staţi s'o vedeţi.du . NECUNOSCUTA D-ta? PROFESORUL (Stingherit): Da. Mai bine mă lipsesc.du .şi fără corn englezesc nu cânt.ti .pam .ti . (Arătându-l pe Profesor): El..du -du .ti.ti .pam .ti . Vreo 30 de mii. (Gest spre fund stânga): Ti .. a maestrului Radu Udrea". în vederea executării în prima audiţie a simfoniei Nr.tim! NECUNOSCUTA E foarte frumos. aş semna şi eu. Tu .

Vin şi eu după tine. ia-o înainte. auzi? . e şi el gata să iasă). UDREA (Reintrând şi el): Ce şoarece? NECUNOSCUTA L-am auzit. Am ajuns de râsul târgului.. E târziu. Şi el. Să-mi laşi poarta deschisă. Noapte bună. la Comitetul şcolar. PROFESORUL (După ce a privit-o un timp în tăcere. PROFESORUL (După ce şi-a luat cartea de pe masă): Noapte bună. NECUNOSCUTA Bine. Noapte bună. PROFESORUL (Dojenitor. doamnă. se întoarce spre Udrea): Udrea.. UDREA Cum si eu? PROFESORUL Lasă că-ţi explic eu. Iei cartea cu d-ta? PROFESORUL Da. NECUNOSCUTA (Scoţând un ţipăt): A! PROFESORUL (întorcându-se din prag): Ce s'a întâmplat? NECUNOSCUTA Şoarecele. Asta nu. Mâine dimineaţă avem şcoală. Vrei să întârzii? Vrei să ai de-aface cu d-ra Cucu? UDREA Nu. NECUNOSCUTA Şi d-ta? PROFESORUL Da. A mişcat. coniţă! Se poate? Cum vă închipuiţi? Eu v'am arătat-o numai aşa. (Udrea a ieşit. Vreau s'o răsfoesc puţin înainte de mă culc. UDREA (Către Necunoscută. scuzându-se oarecum): Adevărat.UDREA (Luându-i-o repede înapoi): Vai de mine. către Udrea): Vezi? vezi? UDREA Pe unde n'am umblat? Cui n'am cerut? La Primărie. NECUNOSCUTA Noapte bună. la Sfatul Negustoresc. doamnă. Hai să mergem. E foarte târziu. Zice lumea că sunt nebun. NECUNOSCUTA Mă lăsaţi? UDREA De! Trebue. PROFESORUL Atunci? Hai să mergem.

PROFESORUL D-ta. Noapte bună. PROFESORUL Ce pantofi să pui!. Nu vreau să pleci până nu-mi arăţi. PROFESORUL Am vrut să ţi-o arăt adineaori. Mi se întâmplă destul de rar. Vorbeai cu atâta. bine. PROFESORUL (Cu un fel de decolare): Dacă nu plouă! NECUNOSCUTA (Explicându-se.. steaua d-tale.UDREA Bine. dar mi se întâmplă câteodată. Nu ştiam că există. cu atâta pasiune.niciun şoarece. . nu le vezi? NECUNOSCUTA Nu am timp.. Ce vrei? NECUNOSCUTA Nu pleca. nu auzisem niciodată de Ursa Mare. Dar la stele.PROFESORUL PROFESORUL (Se apropie de ea): N'ai auzit nimic . la stele d-ta nu te uiţi. dar te-ai speriat. Uneori. PROFESORUL Nu ai timp? Dar ce faci? NECUNOSCUTA Sunt foarte ocupată. (Mai mult pentru ei): Nu mai pricep nimic. PROFESORUL Ocupată cu ce? NECUNOSCUTA . PROFESORUL Te rog să mă ierţi. scuzându-se): Ca să ştiu cum să mă îmbrac.. PROFESORUL Atunci.. SCENA V NECUNOSCUTA . ce-i cu d-ta. nu-i aşa? NECUNOSCUTA (Recunoaşte din cap). PROFESORUL Nu ştiai? Cum nu ştiai? N'ai văzut-o niciodată? Niciodată? NECUNOSCUTA Nu-mi aduc aminte. nu te uiţi niciodată pe cer? NECUNOSCUTA Ba da.. Ce pantofi să pun. dacă nu plouă. (Iese). NECUNOSCUTA Mi-era frică de d-ta. Ca să văd dacă-i înourat.. NECUNOSCUTA Şi pe urmă.

NECUNOSCUTA De unde ştii? PROFESORUL Pentrucă le cunosc. NECUNOSCUTA A! scara sunt şi mai ocupată. Pe cer stelele clipesc acum mai puternic. cuprinsă toată în cadrul ferestrei). de sute de mii de ani. Acum trebue s'o vezi. Se desprinde mai ales printre alte stele mici. (In extaz): Ce frumos e! (După o mai lungă tăcere): Ce mari sunt stelele! Mari si albe. .Nu mă mai întreba. La stânga.. lumina albastră a nopţii e destul de limpede. NECUNOSCUTA (cu un gest viu. le văd. E de mii de ani.. pe cer. PROFESORUL Dar seara. PROFESORUL E îngrozitor! Bine. Intr'adevăr. patru şi trei. Spuneai că sunt şapte stele. Lângă mine. A treia şi a cincea sunt roşii-rubinii. Ursa Mare.. PROFESORUL Nu sunt albe. PROFESORUL E ca o ursoaică adormită pe labele dinainte. NECUNOSCUTA Cu roţile în sus! Mi se pare că văd. PROFESORUL (Vine din nou la fereastră): Vino aici. Da! zău că văd. Nu am o zi liberă. aici şi d-ta n'ai văzut-o? NECUNOSCUTA (Cu un fel de uimire copilărească): De sute de mii de ani! Arată-mi-o si mie... dar ce fel de viaţă duci d-ta. cu roţile în sus. NECUNOSCUTA Le cunoşti pe toate? PROFESORUL Nimeni nu le cunoaşte pe toate. dacă nici Ursa Mare n'ai avut timp s'o priveşti. De-asupra Ursei Mari. A patra e albastră. NECUNOSCUTA Nu? PROFESORUL întâia e galbenă. Şi a doua. Nici nu ştiu unde mi-e capul. Un car răsturnat deasupra cerului. PROFESORUL La stânga? NECUNOSCUTA Da. arătând pe cer): Dar steaua de-acolo o cunoşti? PROFESORUL Unde? Care? NECUNOSCUTA O stea mică. Ursa mare. Carul Mare. NECUNOSCUTA Carul Mare? (In odaie.. Lângă a şasea stea din Ursa Mare. şi trei. patru.

nevăzută. Eu văd mai departe. NECUNOSCUTA Cum o cheamă? PROFESORUL Nu ştiu. NECUNOSCUTA Atunci de ce nu se vede? PROFESORUL Pentrucă e prea departe? NECUNOSCUTA De ce nu te uiţi cu un ochean? Cu o lunetă? PROFESORUL Niciun ochean nu străbate până acolo. NECUNOSCUTA Păcat. E Alcor. Drumul pe care-l străbate de mii de ani în întunerec. Te felicit. NECUNOSCUTA . PROFESORUL Ar trebui să se abată puţin din drumul ei. Ii urmăresc drumul. nebănuită. NECUNOSCUTA De ce? PROFESORUL Pentrucă n'am găsit un nume potrivit. NECUNOSCUTA Dar eşti sigur că e acolo. Ştiu unde se află. necunoscută. Vega ar fi fost frumos. NECUNOSCUTA Alcor? PROFESORUL Acolo e şi steaua mea. Mult mai departe. Alcor şi Vega. NECUNOSCUTA Şi nu se va vedea niciodată? Niciodată? PROFESORUL Niciodată. NECUNOSCUTA (Mirată): Vezi. PROFESORUL Trebue să fie. PROFESORUL Când închid ochii. îmi trebue un nume de două silabe. Un nume. Steaua pe care am găsit-o eu. Ii cunosc orbita. Nu i-am dat încă niciun nume. NECUNOSCUTA Ce drum? PROFESORUL Drumul.PROFESORUL Ai ochi buni. Trebue să fie un nume care să meargă împreună cu Alcor.

. NECUNOSCUTA Atâţia oameni trăesc fără s'o vadă. Nu m'am gândit niciodată. Ai fi fost în stare să. (Un nou şuerat. Ce este asta? PROFESORUL Ştiu eu? Un tren.. (Moment de tăcere. muream fără să văd Ursa Mare. PROFESORUL Atunci? . PROFESORUL Ar fi fost păcat. NECUNOSCUTA Tresărind uşor. Se aude din depărtare un şuerat de locomotivă).. NECUNOSCUTA Deasupra Ursei Mari? PROFESORUL Deasupra Ursei Mari. parcă mai de departe. A trecut. NECUNOSCUTA Poate trenul meu.Şi-atunci? PROFESORUL Atunci ar străluci acolo (arată cu mâna): drept acolo. NECUNOSCUTA Şi nu se poate? PROFESORUL Nu! NECUNOSCUTA De ce? PROFESORUL Pentrucă stelele nu se abat niciodată din drumul lor. Un tren de noapte. PROFESORUL Li se pare că trăesc. Când te gândeşti că dacă muream astă noapte. PROFESORUL Ai fi fost în stare. Dacă rămâneam acolo pe linie. Nu cred. Lângă Alcor. NECUNOSCUTA II auzi ? Trece. (Nu îndrâsneşte să pronunţe cuvintele).. NECUNOSCUTA Să mor? Poate că da. PROFESORUL De ce? NECUNOSCUTA Ştiu eu? PROFESORUL Eşti nenorocită în viată? Foarte nenorocită? NECUNOSCUTA Nenorocită?.

Ursa Mare e totdeauna nouă. . dar cel puţin de astădată am văzut ceva nou. se cheamă.. indiferentă. moarte. ca într'un târg în care nu curge apă. PROFESORUL Ai dreptate. nu arde lumina şi unde nu opresc trenurile rapide. în care numai noi în marea noastră singurătate.seri în care tot cerul e plin de semne şi de chemări. auzi cum freamătă păduri şi oceane . aceleaşi cuvinte.. dacă asculţi bine. NECUNOSCUTA Ar trebui să încerci. Pentrucă nicio stea nu se abate niciodată din drumul ei NECUNOSCUTA E păcat. toată disgraţia de a locui pe o biată planetă mizerabilă. Pe urmă îmi trece. vie. Sunt seri când e rece. Şi atunci parcă simt toată umilinţa. de pe o stea pe alta. Cine ştie? PROFESORUL Sunt seri când tot cerul mi se pare pustiu. poate. PROFESORUL Te vei reîntoarce şi de astă dată. atentă. Pe urmă îmi trece. fiinţe care nu s'au văzut niciodată. ne sbatem pe o planetă de provincie. aceleaşi gesturi. Astă seară ai fugit.. când o simt aici la fereastră. (Se întoarce la fereastră): Ursa Mare. . când pe ultima stea. aşa de atentă. NECUNOSCUTA Am mai fugit eu de câteva ori. cu stele reci. într'un univers absurd. NECUNOSCUTA Chiar şi pentru d-ta care o cunoşti aşa de bine? PROFESORUL Chiar şi pentru mine.fantastice păduri şi fantastice oceane. protectoare.. să fug. NECUNOSCUTA Da. Dar sunt seri când tot cerul foşneşte de vieaţă. se caută. NECUNOSCUTA (Încet. pe lângă care marile stele trec fără s'o vadă. e trist. de disperare. încât dacă aşi striga mi se pare că m'ar auzi. NECUNOSCUTA De ce? PROFESORUL Pentrucă nimeni n'a trecut niciodată de pe o stea pe alta. Uneori îmi vine să urlu de plictiseală. ca şi cum după o planetă pe alta. NECUNOSCUTA Fără s'o vadă? PROFESORUL Dar sunt alte seri. să plec. se presimt. cu teamă): Şi se găsesc? PROFESORUL Niciodată. Mereu aceiaşi oameni. Uneori îmi vine o poftă nebună să trântesc uşa. depărtată. PROFESORUL Totuşi.NECUNOSCUTA Mă plictisesc. Dar m'am întors.

grădiniţă simplă de provincie. care se numeşte viaţa noastră. Îl îmbrăţişează. Ca noi. nu se opreşte nicio-lată din drumul ei. mai luminoase. crezi că sunt si acolo oameni. tot. Aventura asta ridicolă. PROFESORUL Da. albă. Sau pe steaua mea fără nume. SCENA I PROFESORUL . se împlineşte. sau pe Steaua Polară. devine luminos şi transparent.MONA . PROFESORUL Oameni. devine uşor. nu ştiu. visele noastre căzute . Cel puţin ştii că nu eşti singur sub bolta asta imensă. tot. . PROFESORUL Mona! Ce nume frumos. NECUNOSCUTA Sau pe steaua d-tale fără nume. care aseară în întunerec nu se vedea şi care luminează totul. se repetă altfel. Tot ce încercăm fără să isbutim nici pe jumătate . PROFESORUL Cum te cheamă.gesturile noastre zadarnice. Dar poate fiinţe mai uşoare.în gara aceea afumată. NECUNOSCUTA Crezi. NECUNOSCUTA Eu sunt o stea care se opreşte. în altă lume. Mona. nu cred.. Oameni ca noi. tot ce aici e întunecat şi opac. Poate că acolo tot ce aici e greoiu şi apăsător. NECUNOSCUTA Poate că viu din altă lume. am crezut o clipă că vii din altă lume. Parcă ar fi un nume de stea. nimic nu e propriu-zis schimbat şi totuşi în lumină. Interiorul e tot atât de modest. . CORTINA ACTUL III Acelaş decor. parcă e altă casă. Dar e frumos.tot ce am fi vrut să cutezăm si n'am cutezat. a doua zi dimineaţa. intrând acolo. se simplifică. mai plutitoare. NECUNOSCUTA Mona. PROFESORUL Nu. că undeva. în Ursa Mare.. să iubim si n'am iubit. sau pe Vega. Lung-lung sărut. ( E foarte aproape de el.. în altă constelaţie. Pe urmă se desprind unul de altul şi se privesc în tăcere..când te-am văzut. (cu o schimbare de ton.privind-o): Când te-am văzut astăzi seara. se împarte. dar acum se vede' prin fereastra deschisă grădiniţa din faţă. (Străbătut de un gând revelator): Dar e un nume de stea Alcor şi. strălucitoare. sub acelaş cer. PROFESORUL Pentrucă nicio stea nu se abate. NECUNOSCUTA De unde ştii ?. nu.. limpede. dar cu alt noroc.PROFESORUL E puţin trist. dela început.

Pe braţul stâng un buchet de flori de grădină. speriat. (Râde lung. se întoarce spre interior. Casa cu uluci. PROFESORUL Mona. De afară din curte se aude glasul Monei. nu te gândeşti? In rochia asta. MONA N'are decât. îndată. Profesorul intră repede din stânga. Chiroiu dela Percepţie. tot târgul. cămaşă cu mânecile suflecate până la cot.. Ce mai încolo 'ncoace. înţelege. PROFESORUL Mona. (Râde). PROFESORUL . PROFESORUL (Dezolat. E în aceeaşi rochie de seară. PROFESORUL (Se întoarce tresărind): Unde ai fost? MONA In curte. PROFESORUL (Alergând spre fereastra): Mona! Mona! MONA (De afară): Daa! PROFESORUL Nu mai cânta. dar te vede. cântând. copilăresc). se apleacă din nou peste pervazul ferestrei şi strigă): Mona! MONA (Intră prin dreapta. pentru Dumnezeu. O frază-două. Vino înăuntru. mai mult fredonat (fie şi fals). Mă dă afară din învăţământ (şi ca şi cum aceasta reflecţie ar trezi în el o nouă alarmă.. Nu trebue neapărat să cânte frumos şi nu trebue mai ales să cânte o romanţă întreagă cu cuvinte. Tot judeţul. PROFESORUL Dar bine. Are în mână un prosop cu care tocmai se şterge pe faţă. PROFESORUL Mona! MONA Şi Atanasiu. MONA Ştiu. Sunt pierdut. Nu râde că te aude. fii cuminte.. de toate colorile): Nu striga că te aude. Uşa din stânga. disdedimineaţă! Să te vadă toţi vecinii? MONA (Cu elan): Toată strada. Şi Lascu.. nu râde. MONA Du ce? Nu-ţi place? PROFESORUL Ba da.. MONA îndată. Continuă să se şteargă pe obraz cu prosopul. Te aude de peste drum dela Chiroiu. ce dă spre baie. mormăind de unul singur): Sunt pierdut.. să culeg flori. dintr'un cântec oarecare şi întrerupt pe alocuri de un râs copilăresc. Mă dă afară.Scena e goală. (Fredonează iar). e fără haină. deschisă. trei geamuri la stradă.

PROFESORUL Nu. Că nu e adevărat.(Dojenitor): Mona! MONA Sunt fericită dragul meu. atâta lumină. sunt cele mai frumoase flori din lume. Florile! Viaţa! Casa! PROFESORUL (Cu o ridicare din umeri): Casa! (Ca şi cum ar spune: Să nu mai vorbim de ea). Parcă toate ridică deodată capul şi spun. MONA Aseară. te rog. Şi tu. MONA Frică? PROFESORUL Da. MONA Deschide-i. Si florile astea. MONA . MONA De ce? PROFESORUL Mi-e frică. E atâta soare. PROFESORUL Mona. Casa. Bună dimineaţa! PROFESORUL Bună? dimineaţa Mona! MONA Bună dimineaţa Marin! PROFESORUL Ce frumoasă eşti! MONA Nu eu. Ia vino aici. Şi ce noapte! PROFESORUL (încet): N'am s'o uit niciodată. PROFESORUL Aseară spuneai că e oribilă. uite. Ce drăguţ eşti.. Marin. Şi eu. MONA Zău că eşti drăguţ. Dar de aseară până acum a trecut o noapte. Mă auzi? Fericită. Mona! MONA Totul s'a schimbat de atunci.. MONA E fermecătoare. Fericită. Mai aproape Ce fel de ochi ai tu? PROFESORUL (A închis repede ochii): Fără culoare. Că nu eşti aici.

PROFESORUL Un vas? (Caută cu ochii prin odaie): Da de unde să-l iau? (Îşi aduce aminte): A! da. îmi venea bine.Nu sunt aici? Eu? (Râde. MONA Vinete? Vreau şi eu. Complimente acasă. Râs tânăr. nu fii prost. (Se întoarce dela fereastră): Te-a văzut! (Pune decolat vasul pe masă). Ar trebui să mă schimb. într'un târg ca al nostru. tu nu poţi să rămâi aşa. PROFESORUL Mona. MONA Cine era? PROFESORUL M-me Grigorescu. Sărut mâinile. domnu Miroiu. nu mă auzi? Nimic din viaţa mea n'a fost vreodată mai adevărat decât dimineaţa asta. de unde ridică un vas cu care rămâne în mână). PROFESORUL Să lăsăm gluma. Asta e o dovadă în plus. PROFESORUL Sărut mâinile. în plină zi. PROFESORUL Sssst! MONA Mi-e foame. MONA A! Mama lui m-me Chiroiu. PROFESORUL (Încet. Haide. MONA Nu-mi venea bine? Vrei să spui că nu-mi venea bine? PROFESORUL . că sunt aici. MONA Asta aşa e. sărut mâinile. aproape disperat): Mona! Mona! (Către femeea din stradă): Sărut mâinile. MONA Cu atât mai bine. (Tandră): Că e adevărat. Ştii ce? îmi pun din nou pijamaua ta de astă noapte. O VOCE GROASĂ DE FEMEE (Din stradă): Bună dimineaţa. PROFESORUL Să ştii că te-a văzut. clar). Dar bine dragul meu. MONA Cine e? PROFESORUL (Speriat): Sssst! (Către femeea din stradă): Da 'ncotro aşa de devreme? VOCEA La piaţă că mi-a spus m-me Maltopol că e nişte vinete. Deschide ochii şi dă-mi repede un vas să pun florile. în rochia asta. (Merge spre fereastră şi se apleacă peste pervaz spre curte. Mona.

PROFESORUL Şi n'ai să te plimbi în pijama pe stradă. PROFESORUL Până când? MONA Toată viaţa. MONA Care Pascu? PROFESORUL Pascu. un trenchcoat. MONA Nu-i nimic. . Magazinul General. Numai să-mi aduci un sandvich că mi-e foame. De acolo mă reped până la Pascu. (îşi caută haina. MONA Aici ai şi tu dreptate. PROFESORUL Toată viaţa în rochia asta? MONA Da. nu glumi. Iţi aduc. Ca să poţi ieşi din casă. PROFESORUL (Disperat): Mona! MONA Lasă-mă pe mine. Nu e timp de glumit. O cos. dar mă duc să iau nişte bani. Orice. Uite. cu cravata. e târziu (se uită la ceas): au! Opt fără zece! Oi 21 întâia n'am clasă. PROFESORUL Bine. începe să se îmbrace zăpăcit şi stângaciu). (A terminat cu haina. Mi-ar trebui o rochie. t oricum. Trebue să găsesc ceva acolo. Trebue să ii im din situaţia asta. Eu rămân aici. Aşa. Nu te pricepi. De altceva nu am nevoie.Era cam ruptă. cravata). Ce ar fi să împrumutăm dela o vecină? Dela M-me Maltopol Dela m-me Lascu. MONA întâiu? PROFESORUL Şi se plătesc lefurile. MONA Stai! PROFESORUL (S'a oprit în prag): Ce e? MONA Vino aici! Nu-mi place cum ţi-ai făcut cravata. (Ii reface cu atenţie şi tandreţe cravata): Stai cuminte. că ii c întâiu. îşi ia repede pălăria din cui şi dă să iasă). MONA Da de ce să ies? Nu vreau să ies. dar acum am fugit. eu mă reped până la Liceu. Cum e m-me Lascu? Grasă? PROFESORUL Mona. (Îlpriveşte o secundă): Marin! PROFESORUL Da. (Şi-agăsit haina şi cravata. O rochie.

intră timidă. ELEVA (Repede): Nu se poate. bătaie care se repetă după o secundă. numărul cusut pe mânecă. PROFESORUL Da. MONA (Rămâne o clipă privind lung spre uşa prin care a ieşit eh Un zâmbet de tandreţe. Mă mir că nu l-ai întâlnit.puţin ameţit): Nu. nu te arăta la fereastră. cu mare grijă. (Îl mângâie uşor pe obraz şi pe urmă se sărută lung). (Iese). MONA De ce? ELEVA Fiindcă. pe divan. SCENA II MONA . cu ghiozdanul de şcoală în mână.MONA Eşti drăguţ. (lese dar n'a închis bine uşa si se întoarce): Mona. ţinută reglementară). PROFESORUL (Se uită cu disperare la ceas): Mona. fii cu băgare de seamă. undeva. Uşa se deschide uşor şi cu mare băgare de seamă. domnu Miroiu. nu cânta. le găseşte şi fredonând începe să le pună în vas. eu credeam. iar nu aude. Mai ales nu cânta. Nu cânta. ELEVA . A uitat unde le-a lăsat adineori. Caută florile. MONA Nici eu pe d-ta. Se aude o bătaie slabă în uşa din dreapta. Pe urmă trece pe lângă ei. şi voi sunteţi drăguţi. (Mona se întoarce brusc. (dă să plece). (Ia vasul. fereastra.. fredonând mereu. Chiar acuma a ieşit din casă. Nu ieşi în curte. Eşti foarte drăguţ. de emoţie. eleva. Asta mi se poate să fie adevărat.. (Se întoarce cu spatele şi se rezeamâ cu capul în uşă.. nu vă cunosc. tresare. eşti foarte drăguţ. MONA Aici locueşte. domnu Profesor Miroiu nu-i acasă. ca şi cum i-ar mângâia pe sub bărbie): Şi voi. cu un gest de amiciţie.ELEVA ELEVA Vă rog. ale lui Keppler şi Kopernick. întoarsă cu spatele. aplecată asupra vasului cu flori. Fata când o vede din faţă. pe un scaun. portretele din perete. (ceva mai degajat): fiindcă eu pe dv. Şi totuşi aici locueşte. PROFESORUL (După ce s'a desprins de ea. MONA Chiar dacă e opt fără cinci. MONA Ce credeai domnişoară? ELEVA Credeam că locueşte aici.. trece în baie ca să pună apă. Se întoarce. cărţile. visătoare): Şi eşti aşa de drăguţ. îi luminează toată privirea): Eşti un prost. MONA (Cu tonul lui): Nu râde. E şi mai încurcată acum): Vă rog să mă iertaţi. credeam. să ştii. (Priveşte de acolo încă odată toată încăperea. e opt fără cinci.

ELEVA (Oprindu-se): Vă rog. A zis că mai întâiu să aştept conferinţa şi atunci eu am dat fuga până aici. MONA E profesorul d-tale? ELEVA Da.. MONA (După o secundă de tăcere): Domnişoara. eu . (Deodată o prididesc lacrimile): Mă dă afară din şcoală. Fata a scos cartea şi o răsfoieşte repede. da. voiam să-l rog. ca şi cum ar spune: "Săfim serioşi'): A! nu.. (Deschide ghiozdanul şi caută cartea. Mona se apropie şi urmăreşte cu viu interes. MON A Ce noroc ai. Adică. (repede): Nici nu m'a lăsat să intru în şcoală. mă duc. MONA Aveai treabă cu el? ELEVA Aveam... Cosmografia.. .. (Pune mâna pe clanţă. MONA Cunoşti bine pe d-l Miroiu? ELEVA II cunosc. MONA Ce lecţii aveţi? ELEVA Despre. vorbeşte. să. MONA Nu-i. MONA . MONA Aveţi şi astăzi oră cu el? ELEVA Avem... atunci eu mă duc. legile lui Keppler. să-l rog pe domnu Profesor Miroiu... dacă ziceţi că nu-i acasă. staţi să mă uit. .Nu. ( s e întrerupe): da' dacă nu-i acasă. ELEVA Da de ce? MON A Un profesor ca el! Vorbeşte aşa de frumos! ELEVA (Fărăprea mare entuziasm): Da. MONA Cine? El? ELEVA (Cu puţin dispreţ. ELEVA Atunci.. (Din nou îngrijorată): Domnişoara Cucu. că eu am venit pe strada Unirii şi d-lui o fi dat colţul pe Cuza-Vodă. C'am uitat.. Ora patra. deschide). după ce şi-a muiat degetul pe limbă): Despre.

. Aşa de ameţitor de frumoase. mişcarea se face în sens direct" (Se opreşte din citit): Ce frumos e! ELEVA Zău ! MONA (Citeşte mai departe): "Ariile descrise de raza vectoare a soarelui. cu mama şi cu tanti. ELEVA Vă râdeţi de mine Doamnă. Un domn. Aveţi o rochie aşa de. MONA (Tresărind): Un domn? ELEVA Vai! Ce elegant e! MONA . MONA Nu. (Se repede la fereastră şi se uită afară. MONA (Se uită câteva secunde în carte cu mare atenţie. sunt proporţionale cu timpurile întrebuinţate spre a le descrie".. (Ii dă cartea). Şi nici la Bucureşti. aşa de . de unde veniţi? (Din strada se aude un sgomot de automobil.. C'am fost la Bucureşti. Cineva poate fi fericit într'un şorţ ca ăsta. Pe urma citeşte): "In mişcarea lui aparentă în jurul pământului. (Explicativ): Domnu Ispas dela gară. Lăsaţi-mă să mă uit bine la ea. vă râdeţi de mine. La poartă. (Privind-o): şi ce bine-ţi stă şorţul ista. Pe urmă oarecum decepţionată): A! e domnu Ispas.Keppler! (Privire scurtă spre portretul din perete): Mă laşi să văd si eu? ELEVA (Puţin mirată): Vă rog. (Se uită cu aceeaşi privire fascinată la miraculoasa rochie): Da. (Nu găseşte cuvântul). dar dumneavoastră iertaţi-mă că vă întreb. Nu-i aşa că-i minunat. (Din nou interesată): Ba stai! Că mai e cineva. ELEVA (Fascinată): Niciodată n'am văzut o rochie ca asta.despre lucruri aşa de frumoase.. acum doi ani de Paşte. MONA Ce noroc aveţi.. MONA . Crede-mă că nu. ELEVA Numai de trei ori pe săptămână.. aici la noi. ca să povestesc şi fetelor la şcoală.. Pământul fiind într'unul din focare. soarele descrie o elipsă. d-ta şi colegele d-tale că-l puteţi asculta vorbind în fiecare zi. E minunat. Fata tresare surprinsă): Ce-i asta? (Sgomotulse apropie): In automobil? Pe strada asta? MONA (Care nu dă importanţăfaptului): Nu se poate? ELEVA A oprit aici. ELEVA Doamnă. Iţi stă bine şi frumos. ELEVA (Sceptică): Da.. MONA (Cu o vagă amărăciune): Aşa de.

ŞEFUL N'auzi domnişoară? Domnu Miroiu nu-i acasă? ELEVA (Tresărind): Cum? Nu. GRIG (Către Şef): Dumneata eşti sigur că doamna. frate. profesorul. Nu e. d-lui zicea că se duce să doarmă la Udrea (Cu subînţeles): Mă'nţelegi!. tânără. domnişoară. d-ta eşti de mult aici? ELEVA (Fără să-şi ia ochii dela Grig): De adineauri. frumoasă.. (Zărind-o pe elevă): Domnul Miroiu nu-i acasă. Vine dela volan.(Îngrijorată): Elegant? (Vine şi ea spre fereastră. A plecat cu el. doamna de care ţi-am vorbit.. în lumina asta. Datoria înainte de toate.. puţin blazată poate. Şi asta se vede.. Poate că la Bucureşti nu s'ar vedea aşa de direct. ŞEFUL (In continuarea unei discuţii): Şi cum-vă spusei. urmat de Grig. repede.GRIG Intră şeful gării. Nici n'a auzit. GRIG împreună ? ŞEFUL Adică. (Către elevă): l-ascultă. La domnu Miroiu. privire spre uşe. la o masă de baccara. domnişoară? ELEVA (Nu-şi poate lua ochii dela Grig. Tată să-ţi-fie. Dar obişnuinţă veche de a umbla cu bani mulţi. blondă. în camera de baie. în rochie albă. Meserie neprecisă. spre fereastră şi pe urmă.. ŞEFUL Şi când ai intrat n'ai văzut o doamnă? GRIG O doamnă. firească. soră. aseară. parcă e un exemplar din altă specie umană. .. e aici? ŞEFUL Sigur. E un om care la volanul unei maşini. nici nu răspunde). trăgând uşa după ea). dela mine. de a-i cheltui la fel de uşor. Gesturi sigure (fără ostentaţie însă). eleganţă simplă. ELEVA (Din ce în ce mai intrigată): Care el? SCENA III ELEVA . (Privind curios şi amuzat decorul): S'ar putea să fi petrecut ea aici o noapte? Aici? ŞEFUL Dacă vă spun. Om de afaceri. GRIG (Mai mult pentru el): S'ar putea?.. Regulamentul. dar aici. gris deschis. Poartă un costum sportiv de dimineaţă. aruncă o privire spre stradă şi tresare cu un mic ţipăt): El e! ELEVA Cine el? MONA (Are o secundă de editare.. de a-i câştiga uşor. dela gară.. Au plecat împreună. se simte la el acasă.ŞEFUL . într-un mare hall de hotel. Grig e "bucureştean". (Intransigent): Nimic! Regulament.... dispare în stânga.

Uitasem. ŞEFUL Şi unde e? ELEVA Eu. GRIG Nu. de apropierea lui şi de întrebarea lui scurtă): Eu. ŞEFUL Acolo? (Face un pas spre uşe). adică nu. Nu s'a mai pomenit. SCENA 69ŞEFUL . Am văzut-o. Dacă s'a mai pomenit! GRIG Adevărat. s'o chemăm înăuntru. arătând uşa din dreapta): Acolo..GRIG GRIG (Care a privit mereu spre uşa din stânga. dumneata eşti convins că doamna e doamna pe care o caut eu? ŞEFUL Mai e vorbă? înaltă. (Nu mai poate minţi): Ba da. ŞEFUL Cu asta voia dumneaei să plătească biletul. Lasă. GRIG . (Cu un gest scurt. Nu? GRIG (Cu un zâmbet): Ba da. GRIG Da sau nu? ELEVA (Şi mai buimăcită. ŞEFUL Eu de asta zic. le priveşte): Fise dela ruletă. la faţă. Semnalmentele corespunde. GRIG (Le ia. S'o chemăm înăuntru şi să-i tragem procesul. Staţi să vedeţi. GRIG (II opreşte calm): Lasă dumneata. S'o vedeţi şi dv. blondă. (Se scotoceşte prin buzunarele vestei şi scoate de acolo cele câteva fise de joc de aseară): Poftim. Corespunde. rochie albă. ŞEFUL Şi p'ormă. (Merge spre uşe şi rămâne în faţa ei). fără să participe în ultimele replici. ŞEFUL Păi nu? Păi nu era locul să-i tragem un proces-verbal de contravenţie? GRIG Ba era. (Face un pas spre uşe).ELEVA (Buimăcită că el. fără măcar să le audă): Domnule Şef... eu. să vedeţi. îi vorbeşte): Ba da. care n'a văzut-opână acum.. ŞEFUL Şi mai e ceva.

Nu ţi-am plătit la gară? Şi biletul şi amenda? ŞEFUL (Cu regret): Ba aţi plătit. Tu? GRIG N'am dormit deloc.MONA Grig l-a petrecut pe şef până în prag. pune mâna pe clanţă şi deschide. E puţin jenată. Nu erai. ŞEFUL Da. GRIG Bună dimineaţa Mona. De cinşpe ani n'am mai tras un procesverbal. păşeşte spre uşa din stânga. Nu zici că voia să se omoare. da nu avea acte. GRIG Păi vezi? Aseară trebuia. dar nu prea mult. Rămas singur. Am luat repede o baie. repetă gestul. pe urmă foarte calm. Eu totdeauna te găsesc. MONA Şi m'ai găsit. Mona iese în sfârşit de acolo. se întoarce. Dar acum lasă-mă. se uita o secundă sau două. Se privesc în tăcere unul pe altul câtva timp. credeam că eşti acolo. . Nu şi nu că ea se omoară. tare-mi pare rău. Am stat la joc până la cinci dimineaţa. Am fost în serie mare. MONA Nu eram. m'am schimbat şi am pornit să te caut. se opreşte în faţa ei. (Iese). O ocazie ca asta nu se mai nimereşte. GRIG Ai dormit bine? MONA Mulţumesc. (Se opreşte în prag): Tiii. GRIG (Luându-l de spate şi împingându-lspre ieşire): Iţi mulţumesc domnule Şef. GRIG Nu. nu. Vă salut.Acuma-i târziu. iar când vede ca ea nu răspunde. MONA Cine ştie? Poate că de astădată. MONA Bună dimineaţa Grig. GRIG După cum vezi. Nu intră. GRIG (Nu prea îngrijorat): Ce vorbeşti? ŞEFUL Piiiii! Ce-am tras cu ea. Dacă nu eram eu. Rămâne locului. ŞEFUL Am onoarea. Pe urmă m'am dus la hotel. SCENA V GRIG . cu un vag surâs amuzat. Eşti un om de ispravă. chemând-o pe Mona. dar face semn cu degetul arătător. Lasă-mă singur.

Atunci.GRIG (N'a dat atenţie): Intâiu crezusem că ai schimbat numai camera. MONA Eşti foarte inteligent. Simpatic şeful gării. MONA Ai mulţi informatori. dar portarul mi-a spus că nici nu te văzuse prin hotel şi că. tipul dela bar. GRIG Am telefonat la Bucureşti. Atunci mi-am închipuit că ai trecut peste drum la Caraiman. MONA Tu? GRIG Eu. Jean. GRIG Fiindcă după cinci minute mi-am adus aminte că n'aveai un ban în poşetă şi că probabil te-au dat jos pe undeva în vre-o gară. MONA Ştiu. GRIG Ii plătesc bine. MONA Eroare. MONA Grig! . Până aici. MONA Aşa da. Nu erai nici acolo. MONA întocmai. Dar cineva din hall te zărise coborând scările spre gară. MONA îngrijorat? GRIG Foarte. de altfel. Nu. Sosise regulat. din gară în gară. GRIG Şi la gară. te văzuse urcându-te în accelerat. MONA Daa.acasă. părăsind tonul de glumă de până acum): Mona!. Am telefonat la gară să văd dacă trenul nu avea întârziere. M'am urcat în maşină şi am pornit-o metodic. GRIG Timp de cinci minute. MONA Nu te recunosc. Eroare. chelnerul. GRIG Exact. nici nu avea camere libere. Nu veniseşi. GRIG Sunt.atunci am început să fiu îngrijorat. GRIG {După o secundă de tăcere.

MONA (Cu o mică tresărire): A! GRIG Dar de ce întrebi? MONA ( A rămas o secundă pe gânduri): Nimic. Până la cinci. GRIG (Brusc. Mă gândeam la superstiţii. formidabilă. MONA Niciuna. MONA (Interesată): Cam pe la ce oră? GRIG Ştiu eu? Cam pe la 12. MONA Şi după ce-am plecat eu? GRIG Am început să câştig. Deloc. El o apucă uşor de umeri): Mona! Eşti supărată pe mine? MONA Nu. Am şi eu superstiţiile mele. MONA Foarte normal. să stai în spatele meu şi să-mi vorbeşti şi să mă'ntrebi şi să mă sâcâi şi să-mi ceri bani. GRIG Deloc. GRIG Apropiindu-se şi mai mult de ea): Mona! (Niciun gest din partea ei. MONA Imediat? GRIG Nu. deloc? . De asta nici n'am putut să mit ridic dela masă. iritat): Ţi-am spus de atâtea ori. GRIG Recunoaşte că eu personal. GRIG (Mai potolit): Vezi? Vezi ce'nţelegătoare eşti acum? (Din nou iritat): Mai ales că pierdeam. Şi-am intrat într'o serie fantastică.GRIG Recunoaşte că cearta noastră de aseară a fost o prostie. Ceva mai târziu. când joc. MONA O mare prostie. Până dimineaţa. MONA Vezi? Ţi-am purtat noroc. Eram într'un ghinion negru. Ce vrei? Sunt jucător. că nu-mi place. n'am avut nicio vină. GRIG A in început să câştig.

Mi-e somn. Hai. GRIG Singur? Cum singur? MONA Uite aşa. ironic): Aici? MONA Da. N'am dormit toată noaptea. GRIG (Ceva mai răstit. Ea-l lasă): Şi acuma hai să mergem. GRIG Eşti o fată delicioasă. MONA Unde? GRIG Cum unde? Maşina-i afară. Da. Tu. Grig. GRIG Unde? MONA Aici. ceva mai serios): De ce? MONA Pentrucă. MONA (Simplu. Hai să mergem.. GRIG Fată dragă. (O sărută pe obraz cu oarecare neglijenţă. Plecăm.. n'ai să'nţelegi. sau prea devreme pentru glume. pentrucă.MONA Absolut deloc.. GRIG Nu mergi? Dar ce faci? MONA Rămân. Nu. GRIG Cum? MONA Eu nu merg. simplu şi grav): Ascultă. Ai văzut vreodată Ursa Mare? GRIG Ursa ce? MONA Ursa Mare? GRIG . GRIG (Gestcircular.. (Cu o schimbare de ton. MONA Pleci singur.. Vino. e prea târziu. Ar fi mai bine să nu pui întrebări şi să io duci. N'ai să'nţelegi. fără violenţă): Nu.. Grig. singur.

GRIG Ursa Mare probabil. GRIG Dar comodă. De atâtea ori am vrut ml fug şi n'am ştiut unde. mă auzi? Totdeauna. Trebue neapărat să dormi. că nu mi-a plăcut. Ducem o viaţă tristă. florile astea. totul se luminează pentru mine. nu-ţi dau voie. GRIG Noi doi? MONA Noi şi toată lumea noastră. oricâţi bani am avut. Abia astă noapte am aflat. Dar ţi-a stat bine. GRIG Dar bine. Da. pătrunjel şi păstârnac? MONA Grig. GRIG Florile astea? (Se uită o clipă la florile din vas): Iţi plac ţie? MONA Sunt minunate. Grig. MONA Dar eu nu. tu delirezi. MONA Da. MONA Nu. O sfâşietoare descoperire. casa asta. . stupidă. Eu am făcut o descoperire. Astă noapte. Ai băut. Mie nu mi-a plăcut niciodată. GRIG Nu ţi-a plăcut. E atâta soare azi dimineaţa.Eşti nebună. GRIG Fetiţo. GRIG Mona. Noi nu suntem fericiţi. te-ai uitat la zarzavatul ăsta din oală? Morcovi. Grig. S'a întâmplat ceva cu tine astă noapte. Aici. Uite. Sunt nebună. MONA (Cu emoţie): Grig! Asta-i drăguţ. Totdeauna. Asta-i cel mai drăguţ lucru pe care mi l-ai spus de când te cunosc. oricâte rochii. dragul meu. tu trebue să te culci. oricâte bijuterii. De atâtea ori am plâns şi n'am ştiut de ce. Nu suntem. nu ştiam bine ce. MONA (Cu un uşor zâmbet secret): Poate. MONA Martor îmi eşti tu. Pot fi şi eu nebună.. totdeauna am simţit că-mi lipseşte ceva. dac'ai şti ce limpede văd. MONA Se poate. Ursa Mare.. GRIG Asta ştiam de mult.

dimineaţa. în zori. Ca un abur. ca şi cum ar fi o întrebare capitală): Mona! Te-ai spălat tu la fântână? MONA Da. Frică să deschizi ochii. uitându-se cu atenţie şi ironie la lucruri): E minunat! E fantastic. te-ai spălat tu în curte. GRIG Tu? MONA Eu.. Nu ştii ce vorbeşti. nici una mai mult. îmi place. nu sunt destul de fragile. la 26 grade şi 5 linii. ca o respiraţie şi toate astea de ce? Ca să te găsesc într'o zi. . (Mona zâmbeşte. leşinând cu o sorcovă în braţe? MONA Taci. M'am spălat afară la fântână. Liliacul alb în Ianuarie nu e destul de alb. într'o infuziune de lavandă. una seara. nicio linie mai puţin. M'am spălat acolo. aduse cu avionul.GRIG Cum? Nota la florar se ridică în fiecare săptămână la zeci de mii de lei. (Scoate afară stropitoarea şi i-o arată): Şi sistematică. una dimineaţa. GRIG (Foarte serios. Violetele de Parma în Decemvrie. dar deschide-i. într'un mizerabil târg de provincie. Mona şi uite-te bine la coteţul ăsta în care te sbaţi cu frumuseţea ta de prinţesă. EI pune la loc stropitoarea şi pe urmă închizând uşa): Aici ţi-ai făcut baia? MONA Nu. GRIG Tu. GRIG Cum? MONA Da. Nu zău? Ai dormit iu pe salteaua asta găurită? MONA Taci. (A ajuns lângă uşa din stânga): Şi aici ce e? (Deschide şi aruncă o privire înăuntru): A! Sala de baie. Foarte modernă. GRIG Ai stat tu la masa asta şchioapă? MONA ((jignită): Nu e şchioapă. a fost divin. GRIG Recunoaşte că ţi-e frică. la fântână? MONA Da. GRIG Dar nici mult nu-i lipseşte. care la Bucureşti iei două băi pe zi. A fost. Florile cele mai palide nu sunt destul de palide pentru tine. vie. GRIG De ce să tac? Pentrucă nu vrei s'auzi? Pentrucă ti-e frică? MONA Pentrucă e zadarnic.. (Păşeşteprin odaie. E o fântână în curte. N'ai văzut-o când ai intrat? O fântână curată şi lanţ. Apa rece. Florile de seră cele mai scumpe se ofilesc în camera ta într'o secundă.

GRIG Cum? MONA Da.GRIG Bine. dragul meu.. (Venind spre el şi întinzându-ii mâna): Daţi-mi voie. A fugit. Numele meu este Miroiu. Şi o regăsesc aici. cu o rochie de damă pe braţul stâng): Mona! am adus. scoasă din minţi. îmi pare cu atât mai bine.MONA . cu cât am unele întrebări de pus. PROFESORUL . Marin Miroiu. ameţită. SCENA VI GRIG . pun întrebări. ori nu sunt.. (Către Miroiu): Domnule. Ce i-ai făcut. Şi dacă sunt.. dar atunci e grav. sunt. sunt.. GRIG Da. PROFESORUL Domnule. MONA Grig! PROFESORUL Sunteţi prea aspru. domnule? (Ca şi cum deodată ar descoperi adevărul): I-ai dat de băut. Ce s'a întâmplat? Fiindcă ceva s'a întâmplat. PROFESORUL (Intre jenă şi cavalerism): Domnule. Nu eşti singură? GRIG (Cam agresiv): După cum se vede.. GRIG îmi pare bine. GRIG Fata asta care zice că e sora mea şi pe care o reneg. MONA Cât se poate de grav. PROFESORUL (Către Mona): Cine e domnul? MONA E. onorat. E foarte grav. abia exprimat): Grig. te rog sămi explici ce s'a întâmplat azi noapte aici? MONA (Cu un strigăt.PROFESORUL PROFESORUL (Intrând repede. MONA (Voindsă-loprească): Grig? GRIG (Către Mona): Eu ori sunt frate. (Se opreşte scurt): Mă iertaţi.. în casa d-tale. GRIG Fata asta a plecat aseară de lângă mine. (Scurt): fratele meu. delirând. E fratele meu.

sigur. îţi cer iertare. MONA Grig. că Mona. nu?. e datoria dv. sângele apă nu se face.... înţeleg prea bine. Dar nu! D-ta eşti o conştiinţă. într'un moment aşa de solemn. consimţământul. a unui don-juan fără scrupule. GRIG (Isbucnind): Dar ce s'a întâmplat. GRIG înainte de a vă da consimţământul meu. fiindcă.. indignarea. daţi-mi voie.Domnule. GRIG . de frate. PROFESORUL Evident. (Către Profesor): Tinere. pentru numele lui Dumnezeu! vorbeşte odată! vorbiţi odată! PROFESORUL Domnule! am onoarea. GRIG "Mona"? Ii spui pe nume? PROFESORUL (jenat): Acum. a unui seducător primejdios.. MONA (Afolată): Dumnezeule! GRIG Mâna su. a căzut pe mâna unui vulgar craiu. Eu mă temeam că sora mea. vreau să spun. MONA (Încet dar fierbând): Şi dumneata un imbecil. nu fi absurd. La urma urmelor. (întorcând o secundă capul spre ea): Biata mea soră.. Dar vă asigur că eu. PROFESORUL Da. (Luând repede şi eroic hotărârea): Vă rog să-mi faceţi cinstea de a-mi acorda mâna surorei dv. neliniştea. după tot ce s'a întâmplat. înţeleg. PROFESORUL Şi pe mine. De ce nu mi-ai spus? (Către Profesor): Domnule. (Către ea): Ascultă. d-ta asta vrei dela mine.. dacă nu mă'nşel.. cererea d-tale... GRIG Ai îmbătat-o. GRIG Te rog să nu mă insulţi. Cu ce? De ce? PROFESORUL Domnule...puţin pe nepregătite. ăsta-i un om de onoare. (O clipă de suspensie. cum puteţi crede? GRIG Ai îmbătat-o. GRIG N'aşi putea să dau un răspuns imediat. Mona. până sezisează situaţia): A! Dar bine. atunci lucrurile se schimbă. mă ia-drept să-ţi spun .

a venit aici.(Scurtă privire spre Mona): E colosal. Şi nu trebue să credeţi că dacă prin.273 de lei. scoate câteva bancnote cu stângăcie şi le vâră la loc): Azi e întâiu. dar sigură.273! Ea e o fată ordonată. Sunt profesor definitiv. o situaţie. Cât p'aci să uit. PROFESORUL Nu. eu uit tot ce ne desparte. strângătoare. Am trecut pe la Pascu. eu am o carieră. GRIG (Luând el rochia): Ce-i asta? (O ridică de mânerul agăţătoarei). Mona. (îngrijorat): Nu-ţi place. GRIG Admirabil. PROFESORUL Chiar adineaori am fost pe la şcoală şi i-am luat. GRIG Fără reţineri? PROFESORUL Fără. Are tot ce-i trebue. (Aruncă rochia repede pe un scaun). în ce casă. o oribilă rochie "degata". printr'o împrejurare năucitoare. n'are. (Întinde rochia. (Aducându-şi aminte): Uite. Dar nu acum. Trebue să mă duc şi la şcoală. eu am uitat. Dar vedeţi. (Bagă mâna în buzunarul hainei. la mine. Altceva n'am găsit. PROFESORUL Fiindcă dacă nu-ţi place. Mona? MONA Ba da. trebue să ştiu şi eu pe ce mâini o las. că n'am timp. GRIG (Către Mona): Definitiv! PROFESORUL Cu o gradaţie. cu agăţătoare). MONA (Către Grig încet): Eşti grotesc. Arc flori. Aşa m'am înţeles cu Pascu. MONA (Încet): Eşti odios. (Încet lui Grig): Eşti odios. îmi dau seama că Mona vine dintr'altă lume. Arc fântână. 11. PROFESORUL (Stingherit): O! casa. am oră dela 9-10. GRIG N'am nimic de spus. GRIG Frumos! PROFESORUL O leafă mică. E foarte frumoasă. MONA (I-o ia din mână): Lasă. Din cu totul altă lume. o primeşte înapoi. (Către Grig): Ştiţi. 11. rochia. PROFESORUL înţelegi? Nu poate să iasă în oraş aşa cum este. (Către Profesor): înainte de a vă da consimţământul şi binecuvântarea. I-am spus şi aseară. GRIG .

Se apropie acum de masă şi-l aruncă uşor. Nu-l cunoşti. Tu nu eşti ridicol si n'ai să fii niciodată. GRIG Are o taină? MONA L-ai văzut rău. E stângaciu. .. (A ajuns lângă uşe): eu mă 'ntorc! (Iese).Aa! Atunci du-te. ( A făcut un pas spre uşe): Aa! Unde mi-e capul? (Scoate din celălalt buzunar al hainei un pachet învelit în hârtie): Uite Mona. aşa. GRIG Are haz băiatul. e prost îmbrăcat. Să ştie că nu viu. cu eleganţa ta ireproşabilă. GRIG (După o mai lungă tăcere. aici. MONA (Ridicare din umeri. E simpatic. Grig. fiindcă ăi crezut că-ţi baţi joc de el în faţa mea? Ce milă mi-e de tine.. GRIG L-am văzut.. GRIG (După ce a privit-o lung în tăcere): Prin urmare.MONA Mona a rămas în mână cu pachetul care i l-a întins profesorul şi pe care ea l-a primit maşinal. (coborând mult vocea): se întâmplă un lucru miraculos. de absenţă. SCENA VII GRIG . M'ai înşelat. către Grig): Ceva de mâncare. MONA N'a mâncat nimic de ieri. PROFESORUL Dau o fugă pân'acolo şi mă 'ntorc. GRIG M'ai înşelat cu prăpăditul ăsta. prea sunt. cu cravata ta perfectă. tăios.. în plină zi. GRIG (Îndârjit): Sper! MONA Dar nici n'ai să cunoşti marea lui taină. Prea sunt. Că lecţia tot n'o fac. e timid. MONA Te rog să nu vorbeşti despre el. Cu zâmbetul tău sigur. Nu-i şade bine. Să puie pe altul în loc. (Şi deodată. fără ironie): E ridicol. (Întoarce capul spre fereastră): când se face seara. MONA Ridicol? De ce? Fiindcă ti-ai bătut joc. Ce milă mi-e de tine. Dar măcar să le spun. nu afirmă). îi dă pachetul şi pe urmă explicativ. Nici n'aşi fi în stare. gest care nu neagă. foarte serios): Mona! Vrei să rămâi cu el? MONA Da. MONA L-ai văzut dar nu-l cunoşti. I-e foame săraca. (Se întoarce. Dar când se face seara. cu un gest de oboseală. la fereastra lui.

GRIG (Violent): Nu sunt delicat. la Sinaia şi pe urmă la Bucureşti? şi ce să spun? că m'ai lăsat? că m'ai lăsat pentru un tip caraghios. Am cheltuit o avere. Măcar odată. Ţi s'a urît. nu-ţi dau voie! GRIG (Ridicândmereu vocea): Ce nu-mi dai voie? Ce nu-mi dai voie? Am trăit trei ani cu tine.. GRIG Cred că da. Florile. Vrei să schimbi. MONA Nu. pentru cinci minute. Dar vreau să rămân. GRIG . MONA Eşti delicat. GRIG Cum? MONA Pleacă dela fereastră şi nu striga. Tuturor ni se urăşte. Te aud vecinii. fântâna. Până acum a fost foarte amuzant. Un fel de excursie. Cele cinci minute trec.. MONA (Protestând vag): Ba nu. Şi n'am de ce să fiu. Hai acasă. GRIG Care Chiroiu? MONA Chiroiu dela Percepţie. să mă 'ntorc singur. care are o taină. GRIG Ba da. MONA Nu striga. Te aude dela Chiroiu. stropitoarea. Dar bagă de seamă. Te'nţeleg foarte bine. GRIG (Montându-se): Nu? Şi eu ce fac. Ce nostim e! Dar acum.GRIG Te-ai gândit bine? MONA Nu. GRIG Ce vecini? Care vecini? MONA Nu striga. GRIG Mona! eu te'nţeleg. MONA Crezi? -. şi la fereastra căruia se întâmplă noaptea miracole? MONA Grig. Toţi vrem să schimbăm. Toţi ne plictisim. Şi nu vreau să fiu. Un fel de escapadă. Te-ai plictisit. Nu m'am gândit deloc.

speriată ca de un simptom grav al unei maladii pe care nu şi-o cunoştea. tu eşti un animal de lux. vorbeşte cu o sinceră uluire): Tu eşti o provincială. cu precipitare. îmbrac-o. MONA (Ii rupe rochia din mână şi-o aruncă din nou pe undeva): Mă plictiseşti. cum vei fi tu peste un an? Poate cinci? încerc să-mi imaginez şi mă cutremur.D-ra CUCU GRIG (Care e din întâmplare cu privirea spre uşe.MONA . din multă lene. Eşti.(Încremenit): Mona! Mona! (Vine spre ea.de mai sus . GRIG Te cheamă Cucu? D-ra CUCU Ştii că eşti obraznic? (Către Mona): De unde mă cunoşti? . îi prinde imaginea instantaneu): Uite! Asta vei fi. asta vei fi. GRIG Mona. nu trebue să te superi. n'are nicio importanţă.iar acum. domnişoara Cucu). (Vine repede spre d-ra Cucu): Stai pe Ioc. e jenată): Lasă-mă. Eşti un argument şi vii la timp. SCENA VIII GRIG . doamnă! D-ra CUCU Pardon! Domnişoară. Ştii ce vei fi? (In clipa aceasta uşa din dreapta se deschide şi intră. (Cu profundă decolare): Eşti nevasta lui Miroiu. Mona. Dumneata nu eşti o persoană. GRIG Ce-ţi mai lipseşte? Rochia poate. domnul e nervos şi are vervă. GRIG Doamnă sau domnişoară. GRIG Eşti nevasta lui domnul Miroiu. GRIG Cucu? O cheamă Cucu? D-ra CUCU (Către Mona): Da de unde ştii d-ta cum mă cheamă? MONA Te cunosc. Ai ticuri de provincială. (Arătând-oMonei): Uite. Stai pe loc. ca totul să fie complet. Ţi-e frică de vecini. Mona. Când te-ai schimbat? Tu nu mai eşti Mona. MONA Lasă-mă să-ţi spun. MONA (Care şi ea a fost surprinsă de strigătul ei de respectabilitate provincială . (A luat rochia de unde o aruncase ea adineori şi o ridică prezentând-o): Ia uite ce frumoasă e. din oarecare fantezie. Ţi-e frică de ce-o să spuie târgul. D-ra CUCU (Sufocată de indignare): Domnule! MONA Domnişoară Cucu. Eşti făcută din puţin parfum. îmbrac-o repede. Tu crezi că toate astea vor rezista aici? Te gândeşti ce vei fi tu.

GRIG Te superi? Eşti orgolioasă. E o eroare. GRIG (Către Mona): Vezi? Nici nume n'are. ai fi fost altceva decât domnişoara Cucu? D-ra CUCU Domnule. Eu atâta-ţi spun. (începând o frază): D-ră Esmeralda. D-ra CUCU Nu mă cheamă Esmeralda. ca tine. Şi totuşi a avut şi ea un nume. MONA Grig. Stai că ştiu. o secundă din viaţa ei. GRIG Stai. D-ra CUCU Domnule! Te poftesc! GRIG Poate că a fost şi ea cândva. D-ra CUCU N'auzi domnule că nu mă cheamă Esmeralda? GRIG Da cum te cheamă? D-ra CUCU (Demna): D-ra Cucu. GRIG Foarte rău. GRIG D-ră Esmeralda! . să faci bine să nu te amesteci în viaţa mea particulară. te rog. Nicio silabă mai mult. d-ra Cucu şi nimic mai mult. Mona. o Monă. A fost şi ea tânără. D-ră Esmeralda. dar iţi închipui că dac'ai fi dus viaţa domnişoarei Cucu. un minut. dar l-a pierdut. Esmeralda. D-ra CUCU A fost? Cum "a fost"? GRIG Sau poate mai este dar nu se vede. GRIG Filofteia? D-ra CUCU Nu te-astâmperi? GRIG Eulampia? D-ra CUCU (Către Mona): Ăsta-i sărit.GRIG Cucu şi mai cum? D-ra CUCU Lasă-mă domnule în pace.

D-ra CUCU (Formidabilă): Nu mă cheamă Esmeralda. de s'adună toţi copiii din mahala. Dar te rog. D-ra CUCU La fântână? Rău mi se face! Eu la fântână. d-ră Esmeralda. Mona se apropie de ea. Am venit să văd ce se petrece.D-ra CUCU D-ra Cucu a rămas la fereastră. Grig? Vezi că apa de fântână nu strică. MONA D-ră Cucu! (O atinge uşor pe umăr): D-ră Cucu! (D-ra Cucu se întoarce. domnule! MONA Vezi. (Se uită pe fereastră): Ia te uită! (Strigând peste fereastră afară): Georgică! (Către ei. fă-mi plăcerea şi lasă-mă să-ţi spun aşa. Lungă tăcere): Aşa se spunea. d-ta ai fost frumoasă? D-ra CUCU (Tăcere. D-ra CUCU Şi la urma urmelor să-mi daţi pace. Sunt cinci-şase (Claxonul): Ei! N'auziţi? Daţi-vă jos! (Claxonul): îmi strică radiatorul.. SCENA 83MONA . GRIG Ce se petrece? D-ra CUCU Duduie. GRIG Ştiu. MONA Cine spunea? D-ra CUCU (Plină de amintiri): Ei! MONA Dar M-me Chiroiu. n'auzi? GRIG (Care se uită şi e l p e fereastră): Ei! (Către Mona): S'au căţărat pe maşină. explicativ): Georgică a lui Vişan dela regie. n'am pus în viaţa mea un strop de apă pe obraz? GRIG Dar cu ce te speli? D-ra CUCU Cu lapte de castraveţi. a fost frumoasă? D-ra CUCU Cine? Spălăcita aia? MONA Dar m-me Lascu? D-ra CUCU . o priveşte o secunda şi abia pe urmă cutează): D-ta. lăsând uşa deschisă). Mona ezitând. Salut secunda de frumuseţe şi de graţie care s'a pierdut.. privind spre stradă. (lese grăbit. Şi pentrucă te speli dimineaţa la fântână. eu salut în d-ta ceva care ar fi putut să fie. N'am venit aici să glumesc. (Către Mona): D-ta cine eşti? (Arătându-l pe Grig): Dumnealui cine e? De unde veniţi? Ce căutaţi? Ce vreţi? Şi automobilul de afară ce-i cu el? L-ai oprit în mijlocul uliţei. (S'aude claxonul): Georgică! N'auzi? Pleacă d'acolo! (Claxonul): Georgică. Domnule. tot târgul. Eu. pentru c'ai rămas aici.

emoţionat în voce): D-ră. discret. D-ra CUCU Era. MONA Trist? E atâta soare! Atâta lumină! D-ra CUCU Astăzi. MONA Poţi să-mi spui oricum.. MONA (Pe gânduri): E aşa de drăguţ. să n'adormim! MONA Şi nu e nimeni? nimeni? D-ra CUCU Tot eu sunt mai bine 'n târg. (Tăcere): Era aşa drăguţ. cu ceva simplu. după o nouă tăcere. E fericit. Pe urmă.Să vorbim.. D-ra CUCU Cu cărţile lui. D-ra CUCU Miroiu? MONA Marin. Sunt şi una şi alta. Dar când plouă? MONA Plouă? D-ra CUCU Păi da.. SCENA 84 MONA . Cum vrei s'o iei. (Iese uşor. MONA Să plec? De ce? D-ra CUCU E trist. târgul. MONA Dar. Destul de des. D-ra CUCU Drăguţo! Eşti prea frumoasă... Ai spus "era". sau doamnă.pe uşa lăsată deschisă de Grig). dac'aşi rămâne şi eu? D-ra CUCU D-ta? Vrei să rămâi aici? (Gest care arată casa. Şi iarna! (Gestdecolat): Parcă sunt douăzeci de ierni într'una singură.. MONA Dar el? D-ra CUCUC Cine "el"? MONA (Gest vag spre masa de scris). tot. Pleacă.GRIG .

Trec câteva secunde. Fiindcă. Mona.. Fericiţi sunt ăştia care rămân aici.. fericire. GRIG Mona! Vii? MONA Vrei tu? GRIG Tu nu vrei? MONA Nu ştiu. Simt că dacă mă chemi am să viu cu tine. GRIG De ce nu rămâi atunci? MONA Fiindcă n'am curaj. MONA Şi dacă nu-mi trece? Grig? Ne iubim noi? Suntem noi fericiţi? GRIG Draga mea. Grig. Care nu-i al meu. noaptea care a trecut. rămâne în prag şi o priveşte. Ce vrei mai mult? E deajuns. nu mai sunt femeea pe care o cunoşti şi pe care ai venit s'o cauţi..când îi deschid. Vorbe. Iubire. N'am destul curaj. îşi ia poşeta.. Ar fi fost mai bine pentru amândoi. Nu e genul meu. Grig reintră.. cu mine s'a întâmplat ceva. Crede-mă. Grig.. Te iubesc? Mă iubeşti? Nu ştiu.. Noaptea asta. maşinal.. vii? MONA Şi mai e ceva. GRIG Lasă. Şi toate capetele se întorc după noi. Am un automobil afară. scoate o oglindă şi se uită în ea.Mona a rămas cu privirea în vag. o deschide. eu nu sunt. să dispari.. Dar dac'ai vrea tu să m'ajuţi. Grig? Dacă m'ai lăsa să'nchid ochii -şi pe urmă. Noi n'avem timp să fim fericiţi... aranjându-şi puţin părul. fără ca ea să-şi dea seama. Te culci şi-ţi trece. să nu fii aici. de ce ai venit. Dar îmi pare rău. fără să dea atenţie gestului. -Haide. întrebuinţezi un vocabular pe care nu-l înţeleg. MONA Păcat. Nu mai ştiu.. tu nu eşti gelos? GRIG Gelos? De ce? MONA (Puţinjenată): In sfârşit. Dar când intru cu tine în hall la Athenee Palace. Abia avem timp să trăim bine. A lor e împărăţia cerului. MONA Crezi? GRIG Cât despre fericire. Pe urmă. GRIG Eu nu sunt un om care dispar. MONA Eşti cinic. GRIG . GRIG Sunt grăbit. sunt bucuros că eşti la braţul meu.

E adevărat? GRIG Ce să fie adevărat? UDREA (Tot către Mona): Domnul cine e? GRIG Sunt. MONA Nu în lună. Tu ştii că eu sunt în stare să cârpesc pe un tip care se uită cu coada ochiului la tine într'un restaurant. gelos pentrucă femeea lui s'a culcat într'o noapte cu cineva.. UDREA ( A înţeles): A!.. de astădată nu sunt gelos.Vrei să spui că. ( E a tace): Ei bine. în lună. Dar de astădată.UDREA UDREA (Intrând repede): Doamnă! Coniţă! GRIG (Către Mona): Ăsta cine mai e? UDREA (Fără să-i dea vreo atenţie. MONA Grig! Taci. ştiu eu?. am impresia că tot ce s'a petrecut. e extraordinar! Una ca asta nu mi s'a mai întâmplat. Ii vei spune d-ta. n'a fost aici în lumea mea. (Gest uşor cu capul spre Grig). Marin? MONA Trebue să-i vorbeşti. GRIG Fie şi în Ursa Mare. eu n'am curajul.UDREA . în Ursa Mare? MONA Eşti un filosof. UDREA Plecaţi? De ce? MONA Plec. Vine şi el în urmă. în lumea noastră. E straniu dar e aşa. la liceu. Dar poate fi un om rezonabil.? serios.GRIG . Domnule Udrea. cum zici tu. eu plec. Fiindcă eu. UDREA Nu vă mai întoarceţi? Niciodată? MONA Ştiu eu ?. departe. (După o pauză): Şi. Uite. In Ursa Mare. SCENA 86MONA . Mona! Pe cuvântul meu de onoare că nu simt niciun pic de gelozie. Să-l faci să înţeleagă. că undeva. Mona? Adevărat.GRIG . tot ceea ce pretinzi tu că s'a petrecut. SCENA 86MONA . Grig.PROFESORUL PROFESORUL (Intrând fericit): Mona! . Nu vreau să te jignesc. mereu către Mona): E adevărat? M'am întâlnit cu Miroiu.

MONA Dacă vrei tu. îmi trebue. (Pe urmă. Mare talent. A scris o simfonie. PROFESORUL (Gest spre rochia adusă de el): Bine. vorbind). se tot caţără pe automobilul meu.. (Vocea se pierde. (Ies amândoi. eu nu pot să rămân aici. Mona şi Profesorul au tăcut. Andante. Alegro. PROFESORUL Mâine? MONA Mâine.. PROFESORUL Mona! MONA Dar mă voiu întoarce. PROFESORUL . Vino şi stăm de vorbă. maestre. depărtându-se prin grădină): Să vedeţi. Dar nu e deajuns. Pân'la Scherzo ar merge cum ar merge. PROFESORUL Când? MONA Repede. Să vedem... PROFESORUL (Cu nesfârşita tristeţe): Şi iar Alegro. se stinge.. că dracii ăia de copii. ca şi cum a r f i ascultat vocile ce se depărtau).. Aveai dreptate. dar. scurt): Nu-ţi place? MONA Ba da. PROFESORUL (Tresărind): Pleci? MONA Deocamdată. PROFESORUL (După ce s'a uitat la toţi trei cu oarecare presimţire în glas): Mona! MONA (După o nouă tăcere): Grig! Domnul Udrea e profesor de muzică şi compozitor.MONA Marin! (Tăcere stânjenită). nu cred.. Poate e ceva de făcut. SCENA XIII MONA . pam — pam — pam — pam. GRIG Foarte bine. Scherzo. d-voastră. Să-ţi povestească. am nevoie de atâtea alte lucruri. VOCEA LUI UDREA (De afară. întreabă-l. întâiu intră alămurile. vezi.. aşa.. plec să. UDREA In patru părţi.PROFESORUL MONA Marin. Vino cu mine în stradă. în rochia asta. UDREA (Protestând): Doamnă... Şi atunci. Dar dela Scherzo încolo. Are nevoie de un instrument..

UDREA . N'am să te mai văd niciodată. Aici. Eu voiu fi totdeauna aici. poate într'o Duminecă. Profesorul. Mona! Simt că încep să mă trezesc. m'am oprit din fugă . (Iese uşor în timp ce el a rămas cu privirea spre cer. cu glasul scăzut): Mona (De afară se aude motorul maşinei. care porneşte. De câteva ori mi-am spus: Dac'ar fi adevărat? Dacă s'ar putea să fie adevărat? Uite şi adineaori. Nimic n'ai fost adevărat. vine cu volumul spre centrul scenei.fugeam. Am să viu. MONA Marin. spre Ursa Mare. Ce întrebare? PROFESORUL Să te-aştept la gară? MONA Nu. Ii repetă din nou numele. îl deschide). Pleci şi nu te mai întorci. e o stea. dar ştii că e acolo. MONA Ce înţelegi? PROFESORUL De douăsprezece ore trăesc într'un vis absurd.UDREA PROFESORUL (Întorcându-se): Mona! (Abia acum îşi da seama că ea a plecat. Pe urmă merge fără grabă spre raftul cu cărţi. acolo sus. spre Alcor. spre steaua Iui nevăzută). poate. PROFESORUL Să te-aştept? MONA Sigur. o stea care de astă noapte poartă numele meu. lângă Alcor. Tu n'ai văzut-o niciodată. MONA Nimic? (Îlsărută): Nici sărutarea asta? PROFESORUL Te duci. Doamne! numai de nu m'aş trezi. Nu la gară. SCENA XIV PROFESORUL . nemişcat. Duminecă. pe stradă. In fiecare seară. urmăreşte sgomotul. PROFESORUL (După ce a privit-o): înţeleg. Aşteaptă-mă aici. pleacă. Duminecă. PROFESORUL Când? MONA Mereu. M'am oprit deodată şi am pus mâna pe mine. scoate de acolo atlasul lui Van Merch. se depărtează. Cel mai absurd dintre visuri.Poimâine? MONA Ştiu eu? PROFESORUL Atunci. MONA Da. Mona.

dar pe urmă din ce în ce mai atent. dar trebue. notează din nou. începe să citească. eu. Profesorul se aşează la masă. acuma tu ce faci? PROFESORUL Am de lucru. nu se mai întoarce.. Tace încurcat. Ea a semnat.. Dar banii. el i-a dat. Vezi. cu oarecare absenţă parcă. în timp ce foarte încet se Iasă cortina). UDREA Bine (Se depărtează spre uşe). Udrea. CORTINA . (Udrea a ieşit. UDREA De unde? De unde ştii? PROFESORUL Pentrucă nici o stea. (Şi instinctiv îşi dă seama că asta n'arfi trebuit să spună. Toată lista.. Am mult de lucru. PROFESORUL Ştiu. deschide atlasul. nu se întoarce niciodată din drumul ei. E nemaipomenit! A semnat tot.. dar. te rog lasă-mă singur.. Toţi banii. UDREA (După o nouă tăcere): Şi acuma. Ea cu mâna ei.. e absorbit de lucru. mai interesat. se uită cu lupa. PROFESORUL (Mergând spre masa lui de lucru): De aseară vreau să citesc cartea asta şi n'am avut timp. Marine. ea. Notează cu febrilitate ceva pe hârtie. Pe urmă cu stângăcie): Ascultă. nu te supăra.(Intrând sgomotos): Marine! E de necrezut. mi-e greu să-ţi spun.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful