Universitatea din Oradea Facultatea de Arte Departamentul Arte Vizuale Sectia Restaurare-Conservare

Lect.univ.drd.Blinda Paul Conservarea picturii-curs

Conservarea picturii.Cauzele generale ale degradării bunurilor culturale

Activitatea de restaurare a bunurilor de artă are menirea de a opri pe cât posibil procesul de distrugere a patrimoniului artistic,promovând activităţi bazate pe cercetare,principii şi metodologii riguros ştiinţifice.În cadrul acestei activităţi au fost redate circuitului expoziţional numeroase opere şi obiecte de artă,care au beneficiat de un tratament ştiiinţific în cadrul laboratoareloer de conservare şi restaurare.Astfel au fost salvate de la degradare lucrări de artă de diverse genuri realizate în diferite tehnici şi materiale,picturi,sculpturi,icoane,panouri ornamentale policrome,desene,gravuri,tapiserii,covoare,broderii,costume,obiecte de ceramică,sticlă,metal,lemn şi fildeş -toate suferind o infinită varietate de forme de degradare dea lungul timpului.În toată acţiunea de salvare a operelor de artă, restauratorul are un rol important ,deşi există diverse controverse în ceea ce priveşte limitele până unde poate merge acţiunea şi intervenţia specialistului.În acest caz restauratorul este chemat să citească în structura intimă a operelor,dar şi să stabilească în acelaşi timp modalitatea prin care intervine asupra operelor,cu condiţia de a nu comite falsuri de ordin artistic,de ordin istoric,fiind obligat să păstreze cât mai mult din urmele operei de artă iniţiale.Din nefericire,până a se ajunge la condiţiile restauratorului,în perioada contemporană,omenirea a trebuit să plătească un greu tribut ignoranţei şi nivelului redus de cunoştinţe din domeniul principalelor ştiinţe exacte.Astfel se explică de ce se întâlnesc în muzee şi colecţii opere vechi spălate până la stratul de grund,repictate pe mari suprafeţe,aflate în procese de degradare datorită terapiilor greşite a restaurărilor necorespunzătoare.Pentru a opri inmulţirea rezultatelor deplorabile ale acţiunii restauratorilor amatori de ocazie,numeroase ţări au luat măsuri de îngrădire şi control,enunţând legi şi regulamente riguroase privind protejarea patrimoniului cultural- artistic. Valorile culturii devenind bunuri ale întrgii umanităţi,era firesc să apară tot mai multe instituţii şi comisii cu caracter internaţional care să analizeze,să indrume şi să intervină direct în activitatea care se referă direct la conservarea şi restaurarea patrimoniului artistic.Procesul rapid de dezvoltate economică în unele ţări are ca rezultat transformarea oraşelor, fără a respecta in unele cazuri caracterul lor istoric,desfiinţând mărturiile culturii rurale.Pornind de la această constatare,Conferinţa generală UNESCO, a adoptat recomandarea cu caracter internaţional cu privire la ocrotirea bunurilor culturale aflate în pericol de lucrârile publice sau private.Lărgirea
1

formată mai mult din amatori decât de specialişti.Restaurarea nu trebuie să facă opera de artă mai frumoasă.iar conservarea poate avea un caracter general.fiind realizate în tehnici şi materiale diverse care solicită cunoştinţe şi măsuri de conservare 2 .ca o măsură de forţă majoră.începând din Renaştere.apre restaurarea arheologică.în atelierul propriu realizată după reţete secrete 2. 3.Conservarea şi restaurarea sunt două acţiuni legate strâns înter ele.Cunoştinţele de conservare şi restaurare sunt de un real folos tuturor activităţilor culturale.conservarea este o operaţie de natură tehnică.Restaurarea implică o serie de măsuri.cercetătorii contemporani diferenţiază clar conservarea de restaurare.care în mediul rural desfăşoară o muncă de depistare şi conservare a unor vestigii ale culturii noastre.cadrului juridic are drept scop conservarea patrimoniului cu valoare istorică.care urmăresc să readucă opera într-o condiţie mai bună pentru a-i prelungi viaţa. Ce se înţelege prin conservare şi restaurare? Aşa cum defineşte Paul Coremans .Restaurarea artistică meşteşugăresacă este legată de constituirea marilor colecţii particulare .conservarea are unul preventiv.Restaurarea în unele cazuri poate fi parţială.în activitatea de conservare şi restaurare a monumentelor.acordându-se prioritate celei dintâi.Păstrarea şi protejarea aparent mai uşor de realizat.iar restaurarea este un minim de intervenţie chirurgicală.dar şi întreaga activitate de descoperire şi aplicare a celor mai potrivite mijloace pentru protejarea bunurlor culturale de acţiunea factorilor dăunători din natură sau din distrugerile produse de oameni. preocupaţi în primul rând de rezultatele estetice ale acţiunii întreprinse.cadrelor didactice . După teoria belgianului Paul Coremans.se definesc trei etape principale: 1.artiştilor .prin care se cerea ca părţile adăugate să fie puternic evidenţiate faţă de ansamblul operei.unde activitatea restauratorului a fost solitară.se găseşte într-o stare de degradare atât de mare .Ca o reacţie firească împotriva greşelilor care s-au comis împotriva patrimoniului cultural.opera de artă.implicând totodată cunoştinţe aprofundate de tehnică şi metodologie.decât de oprirea sau încetinirea procesului de degradare.care de multe ori era chiar accelerat în urma unei asemenea restaurări.Operele de artă în majoritatea cazurilor au un caracter complex.o intervenţie obligatorie doar în cazul când monumentul .Restaurarea apare astăzi în toate tratatele internaţionale. În opoziţie cu modul de gândire al veacului trecut.a vestigiilor culturii populare cu rol de arhive istorice.Dacă restaurarea are un caracter curativ.constituie cea mai dificilă problemă a activităţii muzeale.dar trebuie să-i asigure o rezistenţă îndelungată prin aplicarea unor intervenţii eficiente.încât este ameninţat cu distrugerea totală.urmărind prelungirea la maxim a vieţii unei opere . Conservarea cuprinde ansamblul de măsuri preventive.Această etapă este legată de apariţia persoanei restauratorului (în secolul XIX) .

a picturilor .contribuind la degradarea treptată a obiectelor. 2.Conservarea este în primul rând o problemă de cercetare ştiinţifică şi apoi de execuţie tehnică. Obiectele arheologice din lemn şi unele ţesături au rezistat în zone mlăştinoase (descoperirile din ţările scandinavice privind cultura vikingilor sau staţiunile lacustre din Polonia).în serie.forma .decorul şi coloritul lor. În muzee aglomerarea produce praf şi aer încărcat cu CO 2.artistic.inventivitatea.chimia.războaiele şi invaziile au dus la distrugerea lor mai mult decât calamităţile naturale sau trecerea timpului.iar acţiunea bruscă a noului mediu poate fi atât de puternică (textile.datorate sensibilităţii la manipulare.încât dacă nu se iau măsuri de precauţie acestea se distrug definitiv sau se alterează grav în timp scurt.dintr-o ţară în alta. Ştiinţele exacte.microbiologia etc sunt chemate să contribuie la cunoaşterea materială a operelor de artă.se deteriorează brusc dacă sunt aduse în mediul prea diferit.Obiectele etnografice.sunt astăzi părăsite de ţărănimea dornică de a folosi vase şi diverse obiecte gospodăreşti confecţionate industrial.istoric.fiind supuse astfel degradării imediate prin schimbarea bruscă a mediului.Acelaşi proces se produce şi în cazul picturilor. Două principii esenţiale stau la baza întregii activităţi de păstrare a bunurilor culturale.Circulaţia operelor de artă.Uimitor de repede se pierd sau se transformă doar acele forme de civilizaţie care au generat însăşi lumea contemporană.indiferent de tehnica şi suportul lor.La fel de bine au rezistat şi obiectele găsite în solul nisipos şi uscat al Egiptului.echilibrul amintit încetează.care reprezintă interes estetic. 3 .poate reprezenta în orice moment un pericol în ceea ce priveşte deteriorarea sau pierderea prin transport.hârtie).fizica.Conservarea are prioritate asupra restaurării.Atmosfera oraşelor moderne industriale este şi ea dăunătoare.în special în cazul picturii.Acelaşi lucru se întâmplă cu casele de lemn care sunt înlocuite de locuinţele moderne etc.sculpturilor etc.de pe un continent pe altul.Marea afluenţă de viztatori poate avea o influenţă negativă asupra vestigiilor trecutului.unele din ele prezentând reale calităţi tehnice şi artistice prin creativitatea .Temperaturile foarte scăzute din Munţii Altai au favorizat păstrarea sculpturilor din lemn şi ţesăturile de lână şi mătase existente azi în muzeul Ermitaj din Leningrad.arheologic şi ştiinţific.multiple.chiar şi picturile pe lemn sau pânză.veşmintele şi ţesăturile găsite la Fayum şi Antinoe-localităţi muzeu).dar incendiile.aclimatizate mult timp în mediul lor.frecvenţa mare de expoziţii .Când aceste obiecte au fost expuse unui alt climat.Operele de artă sunt în general alcătuite din materiale neperisabile.De aceea grija pentru bunurile culturale se află în atenţia generală a specialiştilor. În epoca modernă şi contemporană vestigiile arhitecturale au fost scoase la iveală din pământ şi apă .Bunurile culturale reprezintă obiectele materiale asociate cu tradiţiile culturale.anumite picturi realizate în tempera cu lianţi de clei de oase sau cu emulsii de gălbenuş de ouă.Aşadar acţiunea de cercetare atrage după sine munca în echipă a specialiştilor din diverse domenii. 1.

Aceste componente acţionează mai mult sau mai puţin negativ asupra obiectelor şi operelor de artă păstrate în spaţii închise .datorată schimbării bruşte de climat.Elementele care definesc climatul sunt: temperatura.ce duc la apariţia rapidă a bacteriilor.tind să ajungă la o stare de echilibru faţă de acest mediu.apă. din mediul rece al castelelor şi mânăstirilor.muşchi.în climatul muzeelor.Îngheţul din timpul iernii din ţările cu climat continental excesiv. umiditatea şi componenţa aerului Independent de natura operei de artă .până le transportă în laborator unde uscarea se face treptat printr-o absorbţie lentă.mai ales în zonele industrializate sau ţările tropicale şi ecuadoriale cu climat foarte cald şi uscat sau prea umed şi rece sau acolo unde sunt schimbări prea rapide de climă prin alternanţa vară-iarnă.neglijenţă etc Principa cauză a degradării construcţilor.După cum s-a mai amintit.a diverselor tipuri de ciuperci.în zonele cu climat foarte uscat cu variaţii mari de 4 .acţionează negativ şi asupra materialelor anorganice producând dezintegrarea pietrei şi ceramicii.se dezvoltă condiţii favorabile unor procese de degradare chimică .în spaţiul închis al unei peşteri.Cauzele generale ale degradării bunurilor culturale Cauzele principale de degradare ale operelor de artă sunt generate de procesele de îmbătrânire prin procesele naturale.specialiştii le păstrează în acest mediu ca primă măsură de menţinere a climatului.lipsa de aerisire poate duce la dezvoltarea microorganismelor.În anumite condiţii la temperaturi mai scăzute.intr-o serie de recipiente cu aer a cărei umiditate relativă descreşte progresiv sub control.când obiectele sunt păstrate în timp indelungat în anumite condiţii de umiditate .în sol.dar şi din cauza acţiunii umane prin restaurări neprofesioniste şi păstrării în condiţiile unui climat nefavorabil.hârtie.Picturile care au stat mii de ani închise în peşteri se alterează în contact cu aerul de afară.Neamţ.Deasemenea.În ţările situate în zona tropicală sau în spaţiile închise şi neaerisite .În cazul descoperirii obiectelor arheologice din lemn.vestigiilor arhitectonice care nu sunt adăpostite o reprezintă climatul.Altamira-Spania etc) .pentru a împiedica distrugerea structurii celulare.mormânt etc.a unei ciuperci distrugătoare Merulius Lacrymans.dăunează cel mai mult construcţiilor din piatră.capacitatea sa de adaptare la mediu este foarte ridicată.Ameninţarea insectelor xilofage apare mai ales în ţările cu climat cald.pericolul insectelor xilofage este mai ameninţător.lumina şi componenţa aerului.De asemenea aducerea unor picturi având ca suport lemnul şi a unor sculpturi în lemn deteriorate de insectele de carii.expuse sau depozitate în sălile muzeelor.Schimbarea bruscă a mediului.care sunt impregnate cu apă.licheni etc.statuilor.Astfel de condiţii au favorizat în România pătrunderea şi răspândirea odată cu restaurarea la mânăstirile Putna . Temperatura.umiditatea.fildeş.în care temperatura depăşeşte 25-30 grade C.a dus la înmulţirea acestor insecte xilofage.insectelor.textile).care atacă rapid tot ce este celuloză (lemn.şi umiditatea este mai mare de 70 %.Prima grijă a conservatorilor şi restauratorilor este să împiedice acţiunea distructivă a climatului.temperatură relativ constantă.a umezelii.deasemeni şi atmosfera creată de numărul mare de vizitatori are o influenţă negativă (peştera Lascaux -Franţa.os. Mitropolia Veche din Iaşi etc.În ţările cu climat cald .alge.

Influenţa microclimatului asupra stării de conservare a operelor de artă are un rol decisiv.Oxigenul deţine un loc important în acţiunea distructivă mai ales asupra obiectelor de metal neprotejate.temperatură de la nopţi foarte reci la zile excesiv de călduroase.pânză.asupra pietrei pe care o înnegreşte.Temperatura şi umiditatea rămân factorii climatici de care depinde viaţa operelor de artă.Schimbările zilnice de temperatură şi umiditate pot să apară chiar în muzeele înzestrate cu încălzire centrală şi aer condiţionat.Microclimatul intern creat artificial în muzeu are avantajul că poate fi stabilizat şi adaptat 5 .Lemnul folosit ca suport la picturile vechi se poate încovoia la uscăciune sau dilata la umezeală.Din această cauză nu se recomandă încălzirea muzeelor cu sobe alimentate cu lemne sau gaze naturale.în special la pictură.textile şi hârtie.unde temperatura creşte în 6 ore de la 2 grade C la 34 grade C.Acţiunea vântului devine un factor care dăunează monumentelor Pădurile care înconjurau mânăstirile.repetate zilnic.Efectul chimic distrugător al aerului sărat acţionează şi asupra aliajelor de aramă.Sunt cunoscute în acest caz monumentele de la Persepolis-Iran.sau al unei zone geografice ca de exemplu al Moldovei de Nord care diferă de cel al unei zone marine care are un grad ridicat de umiditate .umiditate. Picturile de şevalet realizate pe lemn.modificând şi coloritul picturilor în a cărei componenţă se află albul de plumb. un rol protector împotriva vântului l-au avut zidurile de apărare care înconjurau cetăţile şi mânăstirile.castelele şi oraşele aveau rol protector în acest caz.producând fisuri uşoare sau chiar desprinderea în întregime a picturii.fibrelor textile şi chiar asupra picturii.textilele şi hârtia sunt sensibile la umiditate.O serie de monumente arheologice de piatră de la Persepolis au suferit mai mult în cele 4 decenii de la dezvelirea lor .putând fi nociv prin elementele lui chimice.Hidrogenul sulfurat din aer acţionează asupra metalelor vechi (excepţie face aurul).Picturile mânăstirilor din nordul Moldovei s-au păstrat cel mai bine la Suceviţa şi Moldoviţa. Atmosfera zonelor învecinate mărilor nu este potrivită datorită conţinutului sărat al aerului.Deşi se cunoaşte faptul că minimum de umiditate este necesar pentru a ţine sub control sub aspect fizic anumite componente de natură organică.schimbare ce acţionează asupre stratului de preparaţie cu grund şi asupra peliculei de culoare.În acest caz.compoziţia aerului etc.Componenţa aerului este în acest caz un agent distrugător .a unei zone anumite în raport cu alta.Macroclimatul reprezintă totalitatea condiţiilor de temperatură.deoarece produc o căldură puternică locală şi inconstantă.în ţările cu climat tropical se produce o aşa zisă oboseală a operelor.unde zidurile incintei sunt încă intacte.Acţiunea mecanică a vântului a dus la consecinţe foarte grave asupra monumentelor.Aerul poluat pătrunde masiv şim în spaţiile închise ale muzeelor unde sistemele de purificare sunt costisitoare şi greu realizabile.fac monumentele friabile.dacă nu este asigurată funcţionarea permanentă a instalaţiilor.Inundaţia din 1966 de la Florenţa a avut urmări tragice datorate defrişărilor pădurilor începută în secolul al XVIII-lea.care să păstreze constantă temperatura şi umiditatea.În alte situaţii.Defrişarea pădurilor pe scară largă a avut repercursiuni grave asupra conservării monumentelor. decât în două milenii şi jumătate cât au stat îngropate şi ocrotite în pământ.dlatările şi contractările stratului extern al pietrei şi lemnului.

muzeu etc.caldă sau fluorescentă şi rece.lipsa rafinamentelor obţinute prin suprapuneri succesive ale culorilor transparente din pictura Evului Mediu.temperatura ideală ar fi de 17 grade C şi umiditatea de 58 %.La aceasta se adaugă monotonia redării culorilor prin reducerea nuanţelor.Procesul de degradare a luminii depinde de natura .intensitatea şi durata sursei de lumină.În marile muzee acest echilibru se menţine constant cu aparate speciale de aer condiţionat.iar cele de umiditate între 55% şi 65%.Dificultatea problemei constă în a împăca două acţiuni aparent contradictorii : pe de o parte folosirea luminii cât mai mult pentru a pune în valoare obiectul expus.crearea unui climat constant şi admiterea unor variaţii de temperatură între limitele de 15-24 grade C.Cel mai important factor de conservare este stabilitatea condiţiilor atmosferice.Pe de altă parte dezavantajul este că lumina artificială nu poate imita toate nuanţele luminii solare în care se cer văzute mozaicurile şi vitraliile catedralelor sau tonurile şi nuanţele operelor picturale.dar şi diferite tipuri de cerneală 6 .În ceea ce priveşte gradul de nocivitate a luminii.categoriile de substanţe şi materii ale operelor de artă care se alterează sunt : .În interiorul unei galerii de pictură.Sursa de lumină este de două feluri: cea naturală a soarelui şi cea artificială produsă de electricitate.Scoaterea noilor clădiri de muzeu din zona de concentrare şi aglomerare a oraşelor spre partea periferică cu spaţii verzi sau înconjurarea vechilor grădini de muzeu cu plantaţii.Prin urmare .Razele ultraviolete au cea mai mică lungime de undă şi produc cele mai puternice efecte spectrochimice asupra obiectelor şi în cazul picturilor.agent de degradare a bunurilor culturale Lumina poate aduce operelor de artă degradări tot atât de grave ca un climat nefavorabil.forma.proporţia şi distanţa de la care este văzut obiectul.Apărarea lucrărilor de artă şi a exponatelor de efectele luminii este cu mult mai grea şi delicată decât lupta contra umidităţii.pigmenţii şi materiile colorante.În cazul luminii solare cele mai dăunătoare sunt radiaţiile ultraviolete cele ultraviolete. cât şi măsuri de interzicere a amplasării unor surse de poluare.iar pe de altă parte ocrotirea obiectului de efectele distrugătoare ale acesteia.lumina rece fluorescentă este mai puţin distrugătoare.operelor de artă.deoarece lumina constituie în acelaşi timp condiţia esenţială a unei bune prezentări a exponatelor muzeale.Razele infraroşii au cea mai mare lungime de undă şi sunt dăunătoare prin acţiunea lor calorică.care duce la oboseala produsă de condiţiile din muzeu.În acelaşi timp se pot lua măsuri de replantare a spaţiilor verzi în prejma monumentelor de arhitectură.Lumina artificială oferă două mari avantaje : este egală şi mai puţin dăunătoare.În acelaşi timp lumina artificială poate fi dirijată.Baroc etc.dar şi de materia obiectului expus. Indiferent de natura sursei de lumină .lumina solară prin compoziţia ei prezintă ambele dezavantaje : acţiunea chimică şi calorică.dozată şi variată sub raportul calităţii şi cantităţi în funcţie de culoarea.Renaştere.Tendinţa actuală este de a crea astfel de microclimate dincolo de spaţiul închis al sălilor de muzeu prin diferite mijloace.Lumina electrică poate fi : incandescentă.De aici rezultă tendinţa evidentă a iluminatului artificial al muzeelor. Lumina . poate fi o soluţie de prevenţie.

pergamentul Materialele de natură anorganică sunt atacate de lumină într-o proporţie redusă.Trebuie cunoscută natura.Incompetenţa acestuia i se datorează operaţii de distrugere ca: -montarea suporturilor de pânză ale picturilor pe şasiuri de mărimi şi calităţi diferite -amputarea suporturilor şi modificarea formei tablourilor -rularea pânzei cu suprafaţa pictată spre interior -dublări necorespunzătoare -neglijenţe în transportarea tablourilor -repictările grosolane şi modificarea compoziţiei lucrării Toate aceste probe ale ignoranţei şi nepăsării umane s-au dovedit uneori mult mai nocive decât acţiunea distructivă a factorilor naturali.sunt de o importanţă istorică deosebită.Combaterea consecinţelor unor degradări implică decoperirea cauzelor care le-au provocat.-straturile subţiri de substanţe organice.Pentru protecţia împotriva razelor ultraviolete se folosesc filtre sau sticle cu preparaţie specială Pe lângă agenţii atmosferici de distrugere amintiţi.a picturii etc.coloranţi.De aceea la baza conservării şi restaurării nu poate sta decât o riguroasă cercetare ştiinţifică.pictată şi smalţul pe bază de sticlă pot să-şi modifice culoarea sub influenţa luminii.nu doar prin originea lor indepărtată .Sticla colorată. Conservarea picturii Pictura este una din cele mai vechi manifestări de artă plastică dacă se iau în consideraţie ansamblurile zugrăvite pe marile suprafeţe ale peşterilor .a fost omul .un alt factor care a dus la jertfirea multor capodopere de-a lungul secolelor.pielea.palatelor etc. 7 .lianţi.restauratorul improvizat.lacuri.sursa şi întinderea unor reacţii dezlănţuite din multiple cauze.iar pentru măsurarea luminii luxmetrul.verniuri. folosiţi în componenţa culorilor -fibrele textile indiferent de natura lor animală sau artificială -hârtia şi alte materiale ce au la bază celuloza -diverse categorii de materiale organice.acoperind interioare templelor. Umiditatea aerului este măsurată cu un aparat special denumit higrometru (umidometru).reglând astfel intensitatea luminii solare.dar şi prin faptul că stau la baza picturii de şevalet.Pictura rupestră şi apoi pictura murală (realizată pe suprafaţa zidită).răşini.monumentelor.În unele mari muzee există dispozitive electrice care dirijează automat închiderea jaluzelelor .Cunoaşterea trebuie să pătrundă până în intimitatea structurii moleculare a substanţelor ce intră în componenţa obiectului de artă.

în arta bizantină.De aceea o pictură trebuie privită în totalitatea structurii sale fizicochimice.Pentru a pătrunde tainele picturii şi a-i înţelege reacţiile la mediul înconjurător este strict necesară cunoaşterea materialului ei component şi a procedeelor meşteşugăreşti prin care a fost realizatăPrin această dublă cercetare se pot preciza următoarele date esenţiale: -autenticitatea sau contrafacerea picturii -intervenţiile ulterioare -delimitarea ariei geografice din care provine pictura -stabilirea meşterului.luînd în considerare următoarele elemente: -natura suportului -stratul de preparaţie (grundul) care poate varia în raport cu suportul -stratul pictural propriuzis determinat la rândul său de tehnica utilizată şi adaptată în funcţie de suport şi preparaţie (grund) -natura şi componenţa verniului protector Între toate aceste componente există o corelaţie şi interacţiune reciprocă.Pictura parietală rupestră este aşternută pe pereţii de stâncă acoperit uneori cu 1-2 straturi subţiri de preparaţie (ex: peşterile Lascaux-Franţa.gotică.Altamira-Spania.ca şi a celorlalte obiecte de artă.artistului vremii sau a atelierului de origine -aprecierea calităţii de ordin tehnic şi artistic ale lucrării -determinarea stării de conservare şi a cauzelor de degradare -stabilirea metodelor corespunzătoare de conservare şi restaurare Pictura are o structură constituită dintr-o serie de straturi cu însuşiri şi reacţii fizice şi chimice diferite.Pictura murală realizată pe pereţii de piatră cioplită sau de zidărie.materialul.conţinutul de idei.Murfatlar şi Corbii de Piatră) 2.care solicită o atenţie aparte Clasificarea picturii după natura suportului 1.acoperiţi cu multe straturi de preparaţie -tencuială(palatul din Cnossos-Creta .În studierea unei picturi.cercetarea este complexă şi priveşte deopotrivă.romanică.În România picturi rupestre se află la Basarabi.Tassili-Africa .valoarea estetică dar şi starea de conservare.renaştere până in epoca contemporană) 8 .

nucă.(pânza lipită cu maruflu-clei obţinut din secară) 5.Pictura pe pânză sau mătase este practicată în extremul orient şi sporadic în arta bizantină.Pictura în frescă unde după o tehnică specifică pigmenţii se dizolvă în apă şi sunt încorporaţi în apa de var 4.Pictura în guaşe unde se foloseşte ca liant al pigmenţilor de culoare guma arabică sau uleiurile de migdale 5.cleiul vegetal.Slovacia.suc de smochin.uşile.icoanele.tâmplele.România (Maramureş) 4.3.deosebindu-se prin suport.Cehia.Pictura pe papirus şi hârtie practicată din antichitatea egipteană până astăzi 6.pictura se împarte în: 1.vegetală sau animală.cânepă.Tot aici sunt cuprinse şi pictura de pe pereţii lăcaşurilor de cult construite din lemn.fierea de bou etc 7.Polonia.cleiuri de oase etc 3.piele realizată în lumea antică şi medievală pentru ilustrarea manuscriselor sau la împodobirea obiectelor de uz casnic şi a interioarelor luxoase (pielea de Cordoba-Spania) Clasificare după natura liantului Liantul este substanţa în care se dizolvă şi se leagă pigmenţii de culoare.sidef etc realizată în antichitatea asiatică.pictura se împarte în trei genuri de bază: 9 . uleiul de mac .pictura în tempera care poate fi realizată pe zid cu tencuială (pictură murală) sau pe suport rigid-lemn sau pânză (pictură de şevalet) care foloseşte în componenţa sa caseina (brânză de vaci degresată şi var).mobilierul şi unele elemente arhitectonice.africană 7.dar care prin funcţiunea sa se consideră pictută murală.lambriurile locuinţelor lumii medievale.prin procedura de maruflare.Pictura pe lemn în care sunt cuprinse tablourile.Pictura pe pergament.Liantul poate fi de origine : minerală.Pictura practicată pe fildeş.altarele.Pictura în encaustică sau cu ceară de albine 2.Astfel de picturi s-au păstrat în ţările scandinave.fiere de bou.În funcţie de aceste elemente.Pictura în culori acrilice Sub raportul concepţiei care se leagă direct de tehnica şi de locul pe care-l ocupă în spaţiul public .os .cleiuri din plante.Ulterior pictura pe pânză este aplicată pe pereţii monumentelor de lemn sau de zid.plafoanele.Pictura în acuarelă care are ca liant de bază guma arabică la care se adaugă alte ingrediente .gălbenuş de ou sau oul întreg.floarea soarelui etc 6.mierea de albine.Pictura în ulei unde liantul principal al pigmenţilor de culoare este uleiul sicativ de in .

Culegerea probelor şi înregistrarea straturilor de preparaţie din diferitele zone ale ansamblului 3.din compararea cărora cu alte lucrări se pot trage concluzii de ordin istoric şi artistic al celor ce urmează : a.etapele de zugrăvire şi intervenţiile ulterioare b.Lectura şi transcrierea tuturor inscripţiilor de pe peretele aflat în cercetare 6.Fotografierea scenelor în parte şi ordonarea materialului respectiv.peisaj.dar şi al tehnicii.fiecare scenă şi cadru primind un număr de ordine 5.tehnologiei de realizare .în funcţie de releveul întocmit 7.Cauzele distrugerii şi procedee de conservare Înainte de a cunoaşte factorii de degradare şi condiţiile de conservare a picturii în tempera.încadrarea picturii din punct de vedere istoric.determinarea artistului sau a echipei de meşteri care au colaborat la executarea simultană.Cercetarea straturilor de preparaţie care au constituit suportul pe care s-a aşternut stratul de culoare 2.succesivă a ansamblului c.cu o tematică aparte (portret.estetc.are carater monumental.pictura de şevalet în general de dimensiuni mai mici.al concepţiei.independentă de locul unde a fost realizată.se impune analizarea lucrării după următoarea ordine: 1.al formei şi conţinutului.Distribuţia iconografică înregistrată printr-un releveu foarte amănunţit.Analiza chimică a stratului pictural 4.1.este legată de textul pe care-l deserveşte Fiecare dintre genurile de pictură îşi are legile sale proprii sub raportul concepţiei.fiind destinată la dimensiuni reduse.al conceptului unui curent.şcolilor străine 10 .slujeşte monumentul pe care-l decorează 2.a materialeloe utilizate etc Pictura în tempera pe zid.natură moartă) 3.Fotografierea în ansamblu şi detaliu al zonelor deteriorate.inclusiv a celei murale.Pictura monumentală legată organic de structura unui edificiu şi de raportul intern al formei.destinaţiei.se supune arhitecturii.într-un anumit atelier şi influenţele atelierelor .particularităţile de tehnică şi concepţia autentică a fiecărui artist d.Miniatura care a avut un rol deosebit până la apariţia tiparului.notate pe releveu:Fotografierea în detaliu al diferitelor maniere de lucru particulare operei.

artişti.burlane.Studierea cauzelor de degradare a pigmenţilor se realizează la lumină razantă.atunci când monumentul este foarte degradat şi nu există soluţii pentru păstrarea picturii la faţa locului .care exercită o acţiune de distrugere de ordin fizic şi chimic a picturii.De cele mai multe ori această detaşare.cercetarea picturii murale se face vizual şi fotografic.care va lămuri cauza bolii de natură chimică. înseamnă deteriorarea ansamblului arhitectonic.aerisire etc.este necesară întocmirea unei fişe de sănătate .de ventilaţie.Dacă nu există nici un alt mijloc de păstrare pe loc .De aceea se impune ca restauratorul să cunoască aprofundat tehnicile vechi şi materialele utilizate în trecut de către diferitele şcoli de pictură.e.trebuie să se încerce mai întâi rezistenţa ei la umezeală.Se va cerceta apoi rezitenţa fiecărui pigment în funcţie de liantul folosit de meşterul pictor.Prin tatonare cu lovituri de deget se pot descoperi desprinderile de suport a straturilor de preparaţie.Când pictura este extrem de veche şi de deteriorată aceasta poate fi analizată la lumina ultravioletă.producând de multe ori înlăturarea straturilor de suport . Cunoaşterea cauzelor degradării Principalii factori de distrugere a picturii murale sunt legaţi direct de cauzele care contribuie la degradarea monumentelor de arhitectură.se pot trage concluzii cu privire la posibilitatea ca în cazul picturii murale lucrarea să rămână fără pericol in situ (pe loc ).Astfel sunt vizibile fisurile răspândite asemenea unei pânze de păianjen.este necesar luarea măsurilor locale.Când se studiază posibilitatea de extragere a picturii de pe suport.O mică parte a acestei zone de pictură va fi supusă analizelor de laborator.Apa de infiltraţie (streaşină.să fie detaşată pentru a fi protejată în muzeu.grund .dacă nu este făcută cu maximă responsabilitate.Alt factor de degradare a picturii murale şi a mobilierului cu stucatură policromă este fumul de lumânare.a picturii în sine.starea de conservare şi gradul de urgenţă al măsurilor ce trebuie luate dacă pictura suferă din cauze ce nu suportă amânare (umiditatea).biologică.Cel mai dăunător este umezeala.în care să fie înregistrate zonele degradate.acţionând chimic asupra pigmenţilor.înseamnă că a fost atacată de microorganisme sau de o eflorescenţă de săruri.Substanţele chimice care se produc din pricina acestor reziduri acoperă pictura cu un strat negru care-i răpeşte strălucirea coloritului.precum şi formarea stratului de salpetru (azotat de sodiu ). 11 .prin frecarea uşoară cu un tampon de vată umedă într-un colţ al lucrării.tencuială.apreciera calităţilor de ordin tehnic şi artistic ale picturii În afară de această cercetare analitică.in situ. În aceste cazuri .pod )poate avea consecinţe grave deteriorând stratul pictural .Dacă pictura prezintă pete cu aspect ceţos.Pictura este de asemenea sensibilă la poluarea aerului prin emanaţia gazelor din oraşele industriale.Această operaţiune trebuie socotită ca o măsură excepţională care nu se aplică decât în cazuri extreme .filtrată.Când pictura este degradată din cauza gradului de umiditate.Pe baza tuturor acestor observaţii amănunţite.apelând permanent la cercetarea chimică a pigmenţilor în laborator.care favorizează apariţia şi dezvoltarea unor microorganisme.

urme de praf.eboşa de culoare 6.În funcţie de starea picturii murale .fum etc Trăinicia picturii în ulei depinde de următoarele condiţii : 12 .Transferul picturii murale şi curăţirea Curăţirea de praf se poate realiza cu o perie moale cu foarte mare prudenţă.factori şi condiţii de degradare Analiza picturii vechi ca şi durabilitatea acesteia .repictări.pictura propriuzisă 7.verni original.fiind şi cea mai inofensivă.În general se incearcă curăţirea uscată cu miez de pâine .Durabilitate.fixarea stratului pictural şi de preparaţie 2.dar care dă cele mai bune rezultate.velaturi.arată grija pe care pictorii de altădată o acordau tehnicii meseriei lor şi confirmă calitatea superioară a materialelor pe care aceştia le foloseau.pentru a nu zgâria.al fumului de lumănare.datorită toxicităţii sale.Solventul în acest caz trebuie să aibă o concentrţie slabă.stratul de amorsă 4.Prima regulă de precauţie în utilizarea soluţiei este încercarea acesteia pe o porţiune redusă. retuşuri.suportul flexibil -pânza 2.stratul de încleiere preliminară 2.dar fără a afecta stratul de culoare.care este o soluţie chimică special preparată pentru dizolvarea şi îndepărtarea acestui strat de murdărie .În acest caz se va lucra cu prudenţă.preparaţia de grund propriuzis 3.sau pâinea prea moale poate antrena şi adera la stratul de culoare.detalii 8.desenul 5.de o mai mică importanţă a picturii şi nu în zonele foarte vizibile şi importante.glasiuri.al stratului de murdărie.dar care trebuie să fie folosită cu multă precauţie .În funcţie de grosimea prafului.deteriora stratul pictural.deoarece pâinea prea uscată poate zgâria suprafaţa pictată.Consolidarea .curăţirea se execută cu un solvent.O substanţă chimică recomandată este tetraclorura de carbon . Pictura în ulei.Succesiunea de straturi ce alcătuiesc o pictură ce urmează a fi conservată: 1.verni final de protecţie aplicat în timpul restaurărilor.frotiuri originale.se pot demara următoarele măsuri pentru conservarea ei: 1.care este foarte migăloasă.(în acest caz se poate folosi miez de pâine sau cartof).

răşină dizolvată cu terebentină .Tehnica preparării culorilor de ulei foloseşte doar uleiurile care sunt purificate şi înălbite într-o anumită perioadă de timp.sicativi etc.Vechii maeştri întrebuinţau ca materie liantă a culorilor.damar etc.ceară şi fără o prelucrare deosebită .care definesc opera. Introducerea lacurilor şi a balsamurilor de ulei contribuie la durabilitatea stratului pictural.Acolo unde apare adăugată ceara de albine alături de ulei şi răşină .depozitare Când se stabileşte gradul de durabilitate a unui gen de pictură.pigmenţii 3.aceasta trebuie dizolvată cu terebentină..in componenţa corora intră ceara de albine şi o serie de răşini naturale.damar etc).trebuie avut în vedere în primul rând materia liantă (care leagă particolele de material de umplutură la grund şi particole de pigment la culoare) a preparaţiei de grund şi a pigmenţilor din stratul de culoare.de nucă.tehnologiile de pictură 6.Procesul chimic al uscării uleiurilor grase nu se desfăşoară continuu.1.Compoziţia materiei liante a culorilor.Această compoziţie de ulei.) O cercetare ştiinţifică a uleiurilor brute şi a celor polimarizate şi oxidate prin diverse metode . fără nici un adaos de răşini (mastic.materialele care au constituit grundurile acesteia 2.Materialele colorante utilizate.după care procesul de uscare se opreşte. substanţe cu putere de legătură mai mare decât aceea a uleiurilor de astăzi.dar care se află într-o bună stare şi în straturile culorii nu se observă cracluri.Această teorie asupra procesului uscării uleiurilor grase se confirmă în practică.floarea soarelui . va produce un strat solid cu aspect mat.După aceea toate fenomenele de degradare care se produc.Există multe opere pictate executate la începutul sec.pigmenţilor 4.atât fizică cât şi chimică .toate modificările care se produc în straturile picturii sunt de natură fizică.uleiuri prelucrate printr-un procedeu complicat (fierberea pe foc lent sau oxidate la lumina soarelui şi amestecate cu diverse răşini –mastic.tehnicile. 13 .devine materia solidă care asigură trăinicia picturii.Modul de păstrare .de mac.Calitatea verniului protector 5.în proprietăţile lor liante.Metodele .(abia după 70-80 de ani evoluţia uscării uleiului din stratul de culoare incetează).ci doar o perioadă de timp de la pictare. în compoziţia culorilor de ulei liantul este uleiul gras simplu.Suporturile pe care a fost realizată.În alte cazuri.ceară. arată că există o deosebire esenţială a compoziţiilor acestora .al XIX-lea când materia liantă era compusă doar din ulei.Compoziţia materiei liante a culorilor de ulei este foarte variată în pictura de astăzi : uleiul de in care are prioritate datorită calităţilor sale .Cantitatea de ceară de până la 33% faţă de uleiul de in.terebentina.

contactul cu aerul şi lumina moderată o ajută.cele fizice pot avea până la un punct caracter reversibil.acesta poate fi lemnul sau pânzafiecare cu neajunsurile sale .mastic).al opacizării verniului.Din cauza scimbărilor prea bruşte de temperatură şi umiditate .Din această categorie unele procese sunt ireversibile .cum ar fi .poate favoriza apariţia anumitor degradări : apariţia lacunelor în stratul de culoare sau de preparaţie-pierderea anumitor zone .ferit de praf etc) În ceea ce priveşte suportul pe care este realizată pictura .La toate acestea se adaugă deteriorarea sub acţiunea mecanică şi fizică sub forma distrugerii.craclurile.fragilizări şi ruperi ale fibrelor textile de pânză.Aceşti pigmenţi intră în combinaţia chimică cu uleiul.desprinderile de strat pictural.umiditatea peste anumite limite.deteriorând tonul şi stabilitatea picturii.Îndepărtarea verniului de răşină este o operaţie dificilă. faţă de suportul rigid (lemnul).poate distruge stratul de culoare .Două condiţii esenţiale rămân : evitarea picturii de contactul direct cu aerul viciat şi intemperiile sale şi evitarea contactului cu lumina prea puternică.O modalitate de păstrare a picturii ar fi acoperirea cu un strat protector de sticlă care să-i asigure un fel de microclimat ideal constant (lumină.durabilitatea (ultramarinul şi pigmenţii din argile) 3.acolo unde există 14 .Procesele fizice produc modificări în structura fizică a picturilor pe pânză.până când stratul de verni se va deteriora .temperaturile extreme.În ceea ce priveşte pictura încă nevernisată cu stratul protector de verni (damar. 2.fisurarea şi craclarea stratului de culoare.se va înnegri (boala verniului)şi la operaţia de conservare va trebui înlăturat.Calitatea ţesăturilor de pânză destinate picturii diferă în funcţie de natura fibrei şi de tehnologia de fabricaţie.cum ar fi craclarea.reducând durabilitatea Principalele cauze ale degradării picturii pe pânză : lumina directă a soarelui .manipularea .Culorile care absorb umezeala din aer (hidroscopice).deformării suportului pânzei.prin detaşarea faţă de suportul pânzei.pot apărea modificări în ceea ce priveşte structura la suprafaţă dar şi în profunzimea straturilor succesive.Pânza fiind cel mai dificil şi fragil suport de pictură .aer.procese de exfoliere.la care se adaugă degradarea sub aspect biologic.dar şi de grund –preparaţie etc.Pigmenţii obţinuţi pe bază de plumb.mangan şi crom grăbesc uscarea uleiurilor şi întăresc în acelaşi timp startul de pictură în ulei.dar şi întinderi şi gonflări ale suprafeţei.Dintre aceste cauze .Precizări: 1.cobalt .Excesul de ulei din culori dăunează picturii prin îngălbenire .Procesul de degradare al picturii pe pânză acţionează la nivelul compoziţiei fizico-chimice şi al naturii componentelor materialelor sale.cum ar fi deformarea pânzei.dar şi prin distrugerea materialului textil organic al pânzei.temperatură.slăbesc stratul de pictură.transportul etc.al şasiului.Celelalte procese de degradare de natură fizică pot fi intr-o oarecare măsură reversibile.aerul viciat.umiditate.fragilizarea anumitor porţiuni din materia colorată sau grund.deoarece dacă nu este făcută corespunzător.velaturilor.ale glasiurilor.O pictură vernisată va fi protejată parţial o anumită perioade de ani .din anumite puncte de vedere.decolorarea straturilor de pelicule colorate.

diferiţi pigmenţi). un anumit grad de higroscopie în funcţie de compoziţia grundului.dar şi cel mai supus alungirii.. (Marc Havel .Tot aici Havel subliniază faptul că o preparaţie prea grasă în ulei este dăunătoare .Meridiane.29)Aceste efecte au consecinţe grave şi asupra stratului de grund şi culoare care duce la desprinderi şi cracluri .45-46).pe ambele feţe 2..iar un grund prea gras va împiedica adeziunea culorii .deoarece uleiul în exces migrează la suprafaţa culorilor.Degradările cauzate de dilatarea şi contractarea la variaţiile de umiditate ale atmosferei va duce la tensiuni diferite între stratul de culoare .Fibrele textile ale pânzei reacţionează permanent la variaţiile de umiditate.p.Astfel culorile rămân lipsite de liantul necesar.temperatură şi umiditate fluctuantă.făcând-o friabilă şi pulverulentă.trebuie ştiut că el provoacăfoarte repede unele cracluri caracteristice care se propagă în paralel cu fibrele (Marc Havel .Cât despre bumbac.să absoarbă uleiul din stratul de culoare.iar schimbările de umiditate fac suprafaţa fibrelor să difere (Marc Havel .adezivi sau lianţi care leagă particolele materialului de umplutură (cleiuri de origine animală.Grundul trebuie să asigure legătura dintre pânza ca suport şi stratul de culoare şi să reducă mişcările pânzei la interacţiunile din mediul înconjurător.Tehnica tabloului. 3.încălcându-se regula slab pe gras..săpun).Din cauza caracteristicii higroscopice a fibrelor de pânză .se produc aceste dilatări şi constrângeri ale suprafeţei .apa.făcându-le friabile.Un grund care este prea absorbant va slăbi culoarea de liantul necesar .Bucureşti.să migreze fondul absorbant al preparaţiei.În general compoziţia de bază a unui grund tradiţional cuprinde :materialul de umplutură (cretă.Degradările stratului de preparaţie sau grund poate avea efecte nedorite în trăinicia picturii.pp.Această compoziţie a grundului trebuie să fie apropiată ca reacţie la dilatarea şi contractarea la variaţiile de umiditate cu cea a pânzei şi a stratului de culoare.Acţiunea directă a apei este primejdioasă pentru 15 .Meridiane..Bucureşti.Pânza de in este materialul textil cel mai absorbant.Orice ţesătură depinde de starea higrometrică a atmosferei.iar culoarea devenea prea mată..30) 4.făcând să migreze.iar culorile erau secătuite de cantitatea necesară de ulei .O încleiere prea slabă a pânzei duce la obţinerea aspectului prea mat al suprafeţei..Principalele degradări ale pânzei ca suport flexibil în pictura de şevalet : 1.mai ales cu pictura în interior sunt alte cauze ale neglijenţei umane.lianţi de tipul uleiurilor sicative)..Corozivitate şi permeabilitate faţă de vaporii de apă şi gaze .În acest fel pânza era cuprinsă de prea mult ulei .Bucureşti.Tehnica tabloului.prin modificarea volumului fibrei şi frecarea mecanică dintre urzeală şi băteală.Deasemeni pânza ca suport flexibil al picturii necesită doar o preparaţie de grund subţire şi elastică pentru a reacţiona uşor la variaţiile de mediu ..creind o zonă îngălbenită.În acelaşi timp grundul trebuie să asigure buna adeziune a culorii prin reglarea absorbţiei liantului din culoare.Componenţa grundului cât şi compatibilitatea elementelor sale este definitorie pentru starea de conservare a picturii pe pânză.iar rezistenţa la rupere scade.sicativanţi(miniu de plumb)..Meridiane.p.datorată variaţiilor de umiditate.Deteriorarea rapidă la presiune şi ruperea în timpul deplasării sau a transferului pânzei atunci când acesta este scoasă de pe şasiu şi rulată sub formă de sul .grund şi fibrele textile ale pânzei cu urmări grave.Tehnica tabloului.plastifianţi (miere.

trebuie ca preparaţia să ofere o supleţe cel puţin egală.Alterări din cauza difuziei şi trecerii –migrării unei culori în altă culoare sau a penetrării unei culori spre suprafaţa exterioară.a proceselor termice care duc la aspectul de coajă de portocală şi craclări.şi a modului de preparare pentru a preveni pe viitor deteriorarea picturii.Degradarea verniului poate fi cauzată de alterarea chimică sau biologică .chiar dacă grosimea eitrebuie să fie destul de marepentru a nivela perfect suprafaţa (Marc Havel .datorat condiţiilor externe de climat atmosferic.îşi schimbă nuanţa iar straturile de glasiuri şi velaturi foarte subţiri dispar în timp.De aceea este nerecomandabilă spălarea cu apă a tablourilor vechi şi a celor ce prezintă cracluri.La aceste alterari se adaugă procese chimice de oxidare a peliculei de culoare.excesul de ulei din grund este supus descompunerii.a raporturilor cantitative dintre componentele grundului (materia de umplutură.din contactul cu anumiţi pigmenţi din stratul de culoare.antisepticul etc).p.Efectul acestor embuuri se se observă sub forma unor tonuri uşor albăstrii ca un abur.liantul de clei.Havel aminteşte faptul că dacă suportul este de tip flexibil.iar pigmenţii pe bază de plumb se alterează în amestec cu cele pe bază de crom.Unele deteriorări pot să apără din cauza mişcării suportului care a pierdut din elasticitate. 6. 16 .Bucureşti.apa.provocând înnegrirea grundului şi murdărirea tuturor straturilor picturii în ulei (degradare iremediabilă).uleiul. 7.uleiului de către un strat aflat dedesupt.Alte tipuri de degradări şi deteriorări ale verniului se datorează variaţiilor de temperatură şi de umiditate.se decolorează.Alterări ale stratului pictural din cauza naturii pigmentului care prin oxidare duce la modificări cromatice .îngălbenirea. din cauze ale combinaţiilor nepotrivite dintre pigmenţi.dar şi componenţei sale .Înnegrirea verniului se poate datora compoziţiei atmosferice şi iluminării nepotrivite.din cauza absorbţiei prea rapide a liantului . Deteriorări ale verniului se pot observa şi în urma reacţiilor chimice .prin modificarea nuanţei şi tonului de culoare.Tehnica tabloului.Culorile instabile la lumină.În ceea ce priveşte prepararea suporturilor de pânză M.lacurile de origine vegetală se decolorează în timp.care se văd prin mici fisuri sau pete albăstrui.O altă explicaţie a albăstririi verniurilor este umiditatea sau când pictura este mai rece la suprafaţa sa decât aerul din mediul înconjurător.stratul de culoare lipsit de elasticitate.Sub influenţa umezelii din aer.Meridiane.Se cunoaşte faptul că albastrul de Prusia se alterează în amestec cu galbenul de crom.transformându-se în strat pulverulent. datorate greşelilor de execuţie şi nerespectării timpilor de uscare dintre stratul de culoare şi vernisare.Alte tipuri de deteriorari vizibile la suprafaţa picturii sunt embuurile care se deosebesc prin micile suprafeţe de culoare mată .37)De aceea o deosebită atenţie trebuie acordată reţetelor de preparare a grundurilor .Îmbătrânirea verniului. 5.Alterări care apar în timp ca reacţii chimice .opacizarea şi matizarea verniului este de asemenea un alt factor de degradare .Pe de altă parte degradarea liantului poate face stratul de culoare mai friabil.sfărâmicios prin pierderea aderenţei la suprafaţa de culoare .Alterări ale stratului pictural din cauza înnegririi sau îngălbenirii liantului poate constitui un factor de degradare.

Restauro e conservazione dei dipinti. De Stat pentru Literatură şi Artă.Kiplik.1999 -Langlais.I.S.A.Sigma Plus.P.Kiplik.1977 .1953 -Knut.S..pastel si desen.Specialiştii din domeniul restaurării şi conservării operelor de artă .1952 -Kiplik.Pictura în ulei.Bucureşti. Grigore.Editura Meridiane.Cennino-Tratatul de pictura.În concluzie starea de conservare a unei picturi pe pânză depinde de mai mulţi factori care concurează. .2000 .I-Acuarela.Bucureşti.1952 . Meridiane.Editura Meridiane.I-Tehnica picturii vechilor maeştri .Bucuresti.1979 -Dionisie din Furna-Erminia picturii bizantine.D.Bucureşti.L.a patinei.dar şi a neglijenţei umane.Dicţionar de chimie.a intervenţiilor neprofesioniste.Bucureşti.S.Fabbri Editori.S.Bucuresti . Ed.Brandi.în funcţie de gradul de deteriorare şi degradare care se observă în funcţie de natura proceselor de alterare şi de fenomenul de îmbătrânire a operei.E.A.a modificărilor cromatice.D.D.Editura Sophia.Editura Sophia.1992 .Flamarion.D.L.I-Pictura monumentală.E.1966 17 .Bucureşti.-Materialele colorante ale picturii.Paris.Bucuresti.prin expertiza stării de conservare vor determina tipologia defectelor şi deteriorărilor.Kiplik.Teoria restaurarii.pentru a stabili metodele prin care opera poate fi salvată prin conservare.Xavier de-La technique de la peinture a l’huile.P.A.1964 .Editura Tehnică.tempera.1959 -Lăzărescu.Bucureşti.Bucuresti..Bucureşti.E.Havel. Cesare .1952 .P.1980 -Iuliania.2001 -Kiplik.Ed.Monahia-Truda iconarului.Deasemenea salvarea de la distrugere a operelor de artă are în vedere şi studierea fenomenului de îmbătânire ca proces evolutiv ce lasă amprenta timpului.I. Bibliografie: -Baroni.1952 .al degradărilor şi alterărilor care au survenit în timp.P..Dionisie din Furna-Carte de pictură.L.a repictărilor grosolane. Sandro.1996 -Bălănescu.E.L.a depunerilor de murdărie . Liviu..A.Cennini.Editor:Christine Westphal. Nicolaus.Pictura în ulei..Marc-Tehnica tabloului.Editura Meridiane.D.The restauration of paintings.

Giorgio-Vieţile celor mai de seamă pictori .1956 -Thompson.umiditatea.I.V.Editura Mitropoliei Banatului.D.1973 -Thompson.Editura Marineasa.scris de mână.Paolo şi Meridiane.Timişoara.A.-Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti.1986 Laura.Gilberte Emile-Restauration des peintures de chevalet.2000 din -Ştefănescu.Philippot-Conservarea picturilor murale.Bucuresti. cu tema : Cauzele generale ale degradării picturii în ulei pe pânză.1979 -Săndulescu–Verna.-Mâle.C.Office de Livre.-Materiale si tehnica picturii. Paris.Daniel.la care să anexaţi bibliografie de 4 autori.V.Meridiane.Bucuresti.Bucureşti.-The matetials and Techniques of medieval Painting.-Practica picturii în tempera.1943 -***.Editura Şcoala Superioară de Pictură Monumentala a Arhiepiscopiei Bucureşti.Dictionar de artă.Climatul :temperatura.lumina şi componenţa aerului 18 .1962 -Verona.Bucureşti.-Pictura-studiu tehnic.-Erminia picturii bizantine-dupa versiunea lui Dionisie Furna.Londra.Bucuresti.C.G.D.sculptori si arhitecti.1976 -Mora .Editura -Săndulescu –Verna.Editura Sophia.1998 Referat de 2-3 pagini.2004 -Vasari.Editura Meridiane.Editura Meridiane.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful