RESURSELE ATRACTIVE

Utilizăm noţiunea de ,,resursă atractivă” în locul celei mai intens uzitate, de ,,fond turistic”, datorită semnificaţiei sale etimologice mai profunde: în vreme ce ,,fondul turistic” poate şi elemente ale infrastructurii, termenul de ,,resursă atractivă” trimite, invariabil, numai la acele elemente ale peisajului, preexistente, ce sunt înzestrate cu atributul atractivităţii. Deşi, prin aport antropic pot apărea noi resurse, fenomenul turistic debutează întotdeauna de la cele existente. În funcţie de particularităţile lor genetice, resursele atractive îşi grupează obiectivele în două categorii majore: 1. obiective atractive aparţinând cadrului natural; 2. obiective de provenienţă antropică.

OBIECTIVELE APARŢINÂND CADRULUI NATURAL
Se caracterizează printr-o mare diversitate genetică, dimensională şi fizionomică. Prin intermediul lor se includ în sfera atractivităţii şi activităţilor recreative atât elemente concrete, materializate ale mediului geografic (relief, ape, structuri litologice, vegetaţie) cât şi însuşiri ale acestuia (cele climatice, îndeosebi). De altfel, cadrul natural îndeplineşte concomitent un dublu rol şi anume cel de suport material al tuturor activităţilor din domeniul turismului, precum şi cel de motivaţie esenţială a acestora când frumuseţea sa determină constituirea fluxurilor turistice. Referitor la implicarea naturii în turism constatăm aspecte dintre cele mai variate, de la o participare simbolică, greu sesizabilă, de fundal al diverselor activităţi la o implicare complexă, polivalentă, ea devenind, prin intermediul componentelor proprii, un obiectiv propriu-zis. Introducerea în exploatarea economică, prin intermediul turismului a cadrului natural îmbracă forme nuanţate, care îşi au, fără excepţie, originea în ceea ce turistul aşteaptă practic de la natură. Or, cum preferinţele masei de vizitatori sunt extrem de variate se înţelege de la sine că gama de exprimare a participării cadrului natural va fi asemănătoare. Astfel, o mare parte dintre turiştii proveniţi din mediul urban, stressant şi tracasant, preferă o natură nemodificată, virgină, exotică, în mijlocul căreia să se regăsească pe ei înşişi, printr-o evadare temporară. Dar, pentru a ajunge, a pătrunde în intimitatea ei, pentru a-i admira valenţele în deplină securitate şi confort este nevoie, în primul rând, de căi de acces moderne. Or, construirea acestora înseamnă o primă modificare de proporţii a cadrului natural. Pe de altă parte , există numeroase componente ale cadrului natural care în stare brută sunt inaccesibile turiştilor de rând, unde punerea în valoare a resursei atractive înseamnă intervenţii de
Macro structuri Relief Forme majore şi minore

Structuri geologice inedite

Climat

Hidrografie

Vegetaţie

Faună

Resurse aparţinând cadrului natural RESURSELE ATRACTIVE

Resurse de provenienta antropica

Edificii şi instituţii cu funcţie atractivă

Activităţi şi evenimente cu atribute atractive

amploare în chiar structura obiectivului (amenajarea peşterilor, cheilor). Strategia ce guvernează astfel de acţiuni rămâne cea a neafectării (sau a modificării minime) a trăsăturilor iniţiale ale peisajului, cu asigurarea menţinerii unui echilibru dinamic menit a proteja şi conserva obiectivul. Impactul uman, indiferent sub ce forme sau intensitate se manifestă, adaugă sistemului o cotă în plus de acţiune şi reacţiune. Efectul său perturbator este suplinit - atunci când turismul nu vizează exclusiv valorificarea economică - de posibilitatea controlului şi intervenţiilor ameliorative. Punerea în valoare a unor însuşiri atractive ale mediului nematerializate spaţial, cum ar fi topoclimatul subteran, prezintă o mare sensibilitate sub aspectul exploatării, însăşi prezenţa fizică a omului riscând să le perturbe, să le diminueze importanţa recreativă sau curativă. În astfel de cazuri creşte importanţa selectivităţii tipurilor de exploatare şi a reglării stricte a impactului antropic. Principalele grupe de obiective aparţinând cadrului natural sunt: relieful, hidrografia, climatul, vegetaţia, fauna, structura litologică şi factorii cosmici.

Relieful
Se instituie în cea mai bogată şi variată resursă atractivă a globului terestru. El alcătuieşte coloana vertebrală a oricărui peisaj, el îi creionează personalitatea. Lui îi revine sarcina unui factor omniprezent, chiar şi atunci când activitatea principală are alte origini, prin cadrul oferit tuturor activităţilor recreative. De asemenea, elementele reliefului sunt implicate în creionarea trăsăturilor atractive ale altor elemente ale cadrului natural, de ordin hidrografic, climatic sau biotic. Influenţa este însă reciprocă, resursele atractive ale reliefului îmbogăţindu-se prin aportul acestora. Importanţa reliefului pentru turism este ilustrată înainte de orice prin numărul apreciabil al formelor care, la nivel individual sau al asocierii peisagistice, etalează atracţii multiple. Dintre aceste forme menţionăm: abrupturile, crestele, pasurile şi trecătorile, cheile, defileele şi canioanele, craterele şi conurile vulcanice, văile, ţărmurile, câmpurile cu dune sau doline, ponoarele, ravenele, peşterile, meandrele etc. Dintre peisajele rezultate din asocierea unor astfel de forme subliniem atractivitatea reliefului carstic, vulcanic sau glaciar. Abrupturile muntoase devin obiective turistice de mare importanţă în psihologia turiştilor prin etalarea pe verticală a versanţilor, măreţia şi grandoarea lor. Ele întrerup brusc o continuitate firească a peisajului erijându-se într-un obstacol în calea paşilor şi privirilor. Se poate insista mult asupra rolului înălţimii abrupturilor în cuantificarea atractivităţii lor. Cert rămâne faptul că

trasarea unei limite inferioare sau superioare între care acesta devine obiect al interesului călătorilor este greu de realizat. Ea are valori diferite în accepţiunea fiecărui turist, iar resorturile acestei variabilităţi sunt de natură psihologică. În general, puterea de atracţie creşte proporţional cu înălţimea luată ca diferenţă de nivel între baza şi fruntea versantului şi nu ca altitudine absolută. Astfel, abrupturile cu înălţimi de câteva mii de metri ale Himalaiei, Anzilor, Cordilierilor sau Alpilor sunt repere superioare în vreme ce cornişa falezelor litorale ale malurilor înalte exprimă, dimensional, postura lor inferioară. Deosebit de frecvente sunt abrupturile în zonele carstice unde au rezultat fie prin aportul structurii, fie prin denudare diferenţială. Versanţii masivului Piatra Craiului, Bedeleului, Platoului Poeni sau ai masivelor izolate din Trascău-Metaliferi dau peisajului o notă puternică de austeritate şi măreţie. Cu nimic mai prejos sunt pereţii verticali ai unor masive izolate cu statut de inselberguri ce răsar în perimetrul suprafeţelor întens aplatizate de mai joasă altitudine ale lumii (mogotele carstului tropical din China de Sud, Noua Guinee, Cuba, Jamaica; humurile din poliile carstului dinaric: masivele cristaline Tassili şi Tibesti din nordul Africii etc.). În aceeaşi categorie putem include abrupturile laterale ale podişurilor de tip ,,mesas” din America de Nord sau ale sierrelor din podişul Braziliei (Espinhaco, Bandeira, Borborema) sau Guianei (Roraima) unde brusca desfăşurare pe verticală a flancurilor înviorează peisajul de altfel monoton în desfăşurarea sa. Pe lângă covârşitoarea masă a turiştilor de rând, abrupturile atrag o categorie aparte de iubitori ai naturii şi anume, alpiniştii. În funcţie de gradul lor de dificultate, traseele alpine alese pentru practicarea celui mai temerar dintre sporturi sunt ierarhizate de la I la VI, fiecare grad având două variante, A şi B. Cunoscute pentru dificultăţile lor sunt abrupturile munţilor Himalaia (Everest, Kanchenjunga, Dhaulagiri, Annapurna), Karakorum (Nanga Parbat, K2) sau Alpi (Materhorn, Eiger) pe care s-au efectuat ascensiuni de notorietate. În ţara noastră, deşi lungimea traseelor este mai modestă, alpiniştii parcurg sectoare cu dificultăţi asemănătoare în Piatra Craiului, Bucegi, Făgăraş sau Hăşmaş. Integrarea abrupturilor în circuitele turistice se realizează diferenţiat, în funcţie de poziţia lor în cadrul arealului sau regiunii turistice, de potenţialul atractiv, infrastructura existentă, perspectivele afirmării regionale etc. În majoritatea cazurilor, pentru turism ele joacă rolul unor obiective de fundal ce menţin trează atenţia cătorului, îl reconfortează. Exceptând, desigur acele forme care prin spectaculozitate deosebită (Eiger, Materhorn) au devenit puncte de atracţie de sine stătătoare. În afara alpiniştilor încercaţi, zestrea atractivă a abrupturilor este apreciată prin contemplare de la distanţă şi mai puţin prin percepţie directă, prin parcurgerea lor. Din această cauză acţiunile de amenajare propriu-zisă, extrem de costisitoare, sunt singulare şi le vom întâlni concentrate în vecinătatea unor astfel de obiective. Crestele şi piscurile muntoase reprezintă, din punct de vedere fizionomic, linii şi puncte de intersecţie a unor versanţi, adesea extrem de înclinaţi, ce populează vaste regiuni montane şi le atribuie un aspect de bazar morfologic, plin de pitoresc şi spectaculozitate. Cu cât piscurile sunt mai înalte şi mai izolate, mai singulare în peisaj, cu atât individualizarea lor creşte şi se impun atenţiei vizitatorilor. Ascensiunea pe un astfel de pisc oferă posibilitatea unor priviri panoramice asupra regiunilor înconjurătoare, insuflând omului sentimente înălţătoare, de reală satisfacţie sufletească. Şi în acest caz, dar mai pregnant decât în situaţia abrupturilor, ceea ce contează nu este altitudinea absolută ci diferenţa de nivel între fondul peisajului limitrof şi masivul izolat. Cunoscute sunt atributele atractive ale martorilor de eroziune diseminaţi în zona podişurilor vechi ale Europei sau Americii de Nord (piscuri alese frecvent de locuitorii aşezărilor apropiate pentru edificarea unor castele sau mănăstiri - Salzburg, Lourdes, San Marino, Monte Casino) unde altitudinea absolută este modestă, dar, prin energia de relief, rolul punctelor de belvedere creşte. O situaţie similară întâlnim şi în cazul Munţilor Măcin cu înălţime echivalentă unor dealuri (476 m) dar înscrişi în peisajul domol şi jos al Dobrogei printr-o treaptă ce se impune privirilor admirative.

Caucaz sau Himalaia. Unele creste nu sunt decât reminiscenţele unor vechi structuri vulcanice (Creasta Cocoşului.cât mai ales de natură funcţională. Relieful muntos al Himalaiei. de zestrea lor recreativă. au la origine un complex de factori modelatori.7 000 m. respectiv din Pirinei. din Gutâi) sau cristaline (creasta nordică a Făgăraşului) cizelate de agenţii exogeni într-o multitudine de ipostaze la scara reliefului de detaliu. Amenajarea turistică este în strânsă concordanţă ci locul şi rolul crestelor şi piscurilor în conturarea patrimoniului de atractivitate al regiunii date. în majoritatea cazurilor. Frejus şi Brenner).Piatra Cetii sunt fragmente ale unor platoşe calcaroase fragmentate şi dislocate de puternice intruziuni ofiolitice. Situaţia cea mai favorabilă sub acest aspect o întâlnim în cazul crestelor şi piscurilor bine înscrise în relief prin unicitatea lor. Gotthard. dimensiuni impresionante. Rodna. un peisaj cu funcţie turistică. 1 033 m). în funcţie de potenţialul lor poziţional în raport cu marile axe de circulaţie şi arealele de concentrare a cererii turistice. de o mare diversitate. situate în interiorul lanţurilor muntoase stau . punerea în valoare ridică probleme mai greu surmontabile. Alpi. Facilitarea accesului a determinat amplasarea cu predilecţie a căilor de transport rutiere sau feroviare.Cu atât mai mult creşte sfera de interes pentru vârfurile şi piscurile de mare înălţime din toate grupele montane ale globului devenite ţinta unor abordări frecvente.. Pirinei (Pas de la Casa . În construirea acestora sectoarele cu dificultăţi morfologice au fost fost depăşite prin construirea unor tuneluri (Simplon. Mont Blanc.în Alpi). St. Tipul de turism stimulat de prezenţa crestelor şi piscurilor montane este drumeţia de scurtă sau de lungă durată. văile sub formă de U etc. Simplon.2 406 m). Ele pot apărea în peisaj ca forme unitare bine individualizate. Ele vor atrage un anumit aflux de vizitatori şi vor impune edificarea unei infrastructuri specifice (ambele fenomene fiind facilitate de umanizarea mai intensă a regiunilor joase şi mai puţin fragmentate). atât ca lungime. Crestele ascuţite pot avea. Parâng. cu linii domoale. Dimpotrivă. Dar această concentrare nu este dictată. Carpaţi (Predeal. ci de facilităţile acordate accesului dintr-o regiune în alta prin reducerea dificultăţilor de ordin morfologic sau altitudinal.deşi astfel de însuşiri sunt prezente deseori . Incrustaţiile morfologice. Pasurile şi trecătorile joacă un rol decisiv în concentrarea fluxurilor de turişti. Crestele şi piscurile devin obiective de sine stătătoare în contextul unui relief limitrof uniform. numeroase creste de mari dimensiuni. edificarea bazei tehnico-materiale şi terminând cu amenajarea propriu-zisă a obiectivelor. Bernard . morenele. sau se pot grupa generând complexe de custuri pietrificate cum sunt cele din Făgăraş.în umbra” unor obiective de mai mare interes sau alcătuiesc.2 478 m altitudine. Anzilor şi Cordilierilor se detaşează tocmai prin afirmarea unor astfel de aliniamente de sute de kilometri lungime şi înălţimi cuprinse între 4 000 . cum este cazul Pietrei Craiului. prin însumare. la rândul lor. pe anume direcţii preferenţiale. Observăm deci că atribuţia lor este mai puţin de ordin atractiv . pornind de la drumurile de acces. Pentru crestele şi piscurile din marile sisteme orografice. Un rol major în afirmarea înfăţişării actuale a crestelor muntoase de mai mare altitudine a revenit fenomenelor glaciare ale căror reminiscenţe turiştii le pot admira materializate în trupul pietrificat al munţilor: căldările circurilor. la noi în ţară. cât şi ca altitudine. Renumite sunt în contextul turismului european pasurile munţilor Alpi (St. Aşa este cazul Crestei Cocoşului din Gutâi ce domină un peisaj de platouri şi măguri vulcanice de mică altitudine sau al culmii Bedeleului ce se ridică din mijlocul unor dealuri a căror înfăţişare este departe de a trezi un interes major din partea vizitatorilor. Retezat. . Aceasta deoarece ele se interpun crestelor sau masivelor greu accesibile (pasurile) sau se desfăşoară de-a lungul fierăstruirilor hidrografice (trecătorile). Culmea calcaroasă a Bedeleului sau creasta ascuţită Pleaşa Râmeţului . iar creasta semeaţă a Pietrei Craiului a apărut prin sculptarea flancului vestic al unui sinclinal suspendat. Frejus . puţin fragmentat.

Ele nu sunt altceva decât nişte chei mai evoluate (deşi se întâlnesc defilee care în formarea lor n-au trecut prin stadiul de cheie!). Salween sau Irrawadi sunt mai puţin cunoscute şi vizitate. Sculptarea lor se datorează realizării prin epigeneză. Cheile aflate într-o etapă de evoluţie mai avansată au pereţii mai evazaţi. abrupturile laterale găzduind adesea abriuri şi peşteri. Someşului.). Crişului Repede etc. campinguri etc. cea mai sălbatică.Datorită poziţiei lor privilegiate. surplombele. canionul râurilor Yosemite şi Yellowstone. a erijării frecvente în diferite puncte de belvedere asupra împrejurimilor. cornişele. Etalonul superior în acest sens ni-l oferă fluviul Colorado care şi-a sculptat. îndeosebi de-a lungul Oltului. încântător şi inconfundabil. ţancurile. Plaiului sau Bogăi din Munţii Bihorului unde profilul transversal este atât de îngust încât accesul omului este deosebit de dificil. În aceeaşi regiune a podişurilor interioare nord-americane se dezvoltă alte sectoare de canioane intrate în atenţia iubitorilor de natură (Bryce Canion. Jiului. Cheile. respectiv cheilor şi defileelor. în arealul multor pasuri s-au edificat baze turistice intens solicitate (hoteluri. adică faza de sculptare propriu-zisă a îngustărilor morfo-hidrografice când firul apei (şi albia minoră) se suprapune unui talveg permanent inundat. fenomen în a cărui matrice fizionomică apariţia pereţilor cu o mare declivitate şi fragmentare morfologică este o condiţie sine qua non. Canioanele reprezintă expresia supremă a unei evoluţii morfologice de amploare. într-o stivă de formaţiuni geologice mezozoice şi paleozoice tubulare. Rezultă astfel o asociere fertilă de trăsături cu funcţie atractivă. de până la 6 000 de m. terasei de luncă. împreună. un peisaj al văilor de acest tip. Defileele rezultă prin amplificarea în timp sau în intensitate a acţiunii de adâncire şi lărgire a văilor de suprafaţă. Cheile reprezintă prima treaptă. întreaga mişcare turistică în Asia de Sud şi sud-est având intensităţi reduse. poliţele. Farmecul văilor oarbe constă în . de potenţialul ei denudativ şi duritatea rocii masivului traversat. Oltului. defileele şi canioanele îşi întregesc potenţialul atractiv cu însuşiri aparţinând altor elemente ale cadrului natural cum ar fi structurile litologice inedite (Grand Canyon). etc. Crişului Repede. antecedenţă. Cheile. Acolo unde structura litologică prezintă alternanţe de strate cu o duritate diferită au rezultat fenomene aparte. precum cele ale cheilor Oşelului. dar verticalitatea acestora se păstrează prin retragerea paralelă cu ei înşişi a celor doi versanţi. a văilor de acest tip. una dintre cele mai importante grupe de obiective aparţinând cadrului natural. Ritmul accelerat al adâncirii şi captările carstice realizate în perimetrul unor chei a dus la apariţia spectaculoaselor arcade şi poduri naturale (cele mai cunoscute fiind Podul Natural de la Grohot şi cel din Cheile Râmeţului). între două regiuni geografice. izolat. unde pereţii îşi păstrează dispunerea în plan vertical dar ei se îndepărtează în plan orizontal făcând loc unei albii majore şi.). Trecătorile se suprapun sectoarelor de îngustare hidrografică.. Deşi au o adâncime mai mare. captare subterană sau subsidenţă periferică a unor străpungeri morfohidrografice de amploare. Fiecare dintre aceste forme cumulează un evantai larg de trăsături recreative. defileele şi canioanele alcătuiesc. ca durată şi intensitate. O participare activă au la întregirea fondului turistic şi alte tipuri de văi cum ar fi. Arieşului.5 km. pietrele suspendate etc. Ele abundă în Carpaţii româneşti. cu o lungime de circa 2. Versanţii canionului se aseamănă unui bazar inextricabil de forme de detaliu unde pilierii. Există cazuri. vegetaţia şi fauna endemică sau relictă. din aceiaşi pereţi se revarsă în râul colector izbucuri sau se rostogolesc cascade. o vale în trepte. Pline de farmec sunt defileele Dunării (astăzi cotropite de apele lacului de baraj hidroenergetic de la Porţile de Fier). Mureşului. sunt la ele acasă. moteluri. în special. Înălţimea abrupturilor laterale este dependentă de ritmul şi intensitatea adâncirii văii. Ca să nu amintim de ineditul vegetaţiei şi specificitatea faunei multor sectoare devenite adevărate nişe ecologice indispensabile conservării unor relicte faunistice sau floristice. din ce în ce mai apropiate pe măsură ce coborâm spre talveg. canioanele fluviilor Brahmaputra. văile oarbe şi sohodolurile din regiunile carstice. de o mare atractivitate.

dispariţia bruscă a cursului de apă în adâncurile masivelor de calcar. Nu lipsesc şi din alte regiuni ale globului unde se realizează cele două condiţii genetice principale: existenţa rocilor friabile şi precipitaţiile abundente în intervale scurte de timp. forestieră etc. Nimic din zbaterile morfogenezei. Consecinţa acestei evoluţii este apariţia unui relief extrem de fragmentat. valea rămânând (în funcţie de vechimea captării) într-o involuţie evidentă. una dintre valenţele principale ale fenomenului turistic: aceea de a valorifica eficient suprafeţe improprii altui mod de folosinţă (agricolă. Un farmec aparte îl au formele reziduale constituite din roci dure ce se ridică semeţe deasupra substratului geologic predominant. Munţii Aninei. turnuri. Podişul Mehedinţi. gresii şi conglomerate sunt intens erodate rezultând vestitele bad-landsuri (pământuri rele). Ţarina. Ele fragmentează terenul.). Gârdişoara etc. Regiunile carstice din Apuseni. Aici argilele oligocene. Coiba Mare etc. desfăşurate pe mari suprafeţe.prăpăstii” spre care se îndeamnă furibund pâraie şi râuri dornice de subteranizare imediată.. Spectaculozitatea craterelor şi conurilor constă în fizionomia lor specifică. cu abrupturi. Mniera. de activităţi de acest gen. Ponoarele sunt forme specifice reliefului carstic. Sohodolurile amintesc prin înfăptuirea lor de vechi reţele hidrografice subaeriene dispărute undeva spre obârşie prin dezorganizare carstică. Groapa Ruginoasă din Munţii Bihorului. cu o funcţie polivalentă. odihnitor. Ravinările confirmă. Fenomenul în sine atrage mulţi turişti prin atmosfera de mister creată de această penetrare în lumea tenebrelor a râului sau prin abruptul treptei antitetice la baza căruia este localizat sorbul în cauză. din eforturile apei de a-şi tăia drumul prin fruntarii de piatră. nisipuri. O altă regiune cu astfel de forme se află în Munţii Stâncoşi unde este localizat Parcul Naţional Badland. Totul înspre deplina bucurie a sufletului. În preajma lor sentimentele privitorului sunt contradictorii: austeritatea cornişelor stâncoase îndeamnă la priveghere sporită în vreme ce lunecarea apelor înspre sipetele necunoscute ale adâncului stârneşte curiozitate. însăşi prin topicul adoptat. în ultimul caz îşi fac apariţia o suită de forme ciudate (concreţiuni grezoase) scoase la iveală din depozitele moi şi sculptate de apă şi vânturi în cele mai surprinzătoare chipuri. Craterele şi conurile vulcanice sunt localizate numai în anumite regiuni geografice afectate.) ce alimentează sisteme endocarstice de amploare generatoare de peşteri reprezentative. cunoscute şi apreciate pentru peisajul lor insolit sunt Râpa Roşie de lângă Sebeş. La nivel mondial se impun atenţiei marile ravinări din Podişul Preriilor. poate deveni un reper de marcă pentru cererea turistică. respectiv din bazinul râului Missouri. Splendide sectoare de văi oarbe apar în carstul Apusenilor (Valea Cetăţilor. precum şi în Zion National Park sau în zonele marilor canioane. spre aval de punctul de captare. Dacă în primele două exemple amploarea procesului de ravinare stârneşte priviri admirative. Ravinările exemplifică revelator modul cum un fenomen natural. cu intercalaţii subţiri de marne. putând să apară ca doline-ponor (cum este cazul ponorului Peşterii de la Tău din Vlădeasa). printr-un sorb impenetrabil pătrund apele (ponorul Vânătara din Trascău) sau ca impresionante portaluri dincolo de care se desfăşoară peşteri grandioase (Cetăţile Ponorului. În ţara noastră astfel de obiective. din Podişul Karst sau din Causses ne întâmpină frecvent cu astfel de tronsoane de binecuvântată rememorare a evoluţiei naturale. Peisajul lor este molcom. areale şi de profunzime. din . neîntâlnită la alte tipuri de edificii muntoase. Ravinările sunt efectele proceselor erozionale intense. Prina ceasta el devine o ramură economică complementară de mare importanţă în organizarea şi utilizarea spaţiului geografic. Fizionomia lor este nuanţată.). Grădina Zmeilor din Podişul Someşan etc. Ponoarele apar aşadar ca pronaosuri ale templelor subterane naturale . Tocmai această funcţie le atribuie şi însuşiri turistice. cu efecte negative asupra integrităţii acestuia. în trecut sau în prezent.sau preludiul marilor aventuri subpământene ale apelor. care prin prisma interesului antropic este catalogat ca un dezechilibru al peisajului. de disoluţie. creste şi văi în miniatură. concretizate în spălarea rapidă a depozitelor friabile indiferent de vârsta şi grosimea lor. formează adevărate .am numit peşterile . morfo-hidrografică. ca faleze abrupte la baza cărora.

îi datorează omenirea conservarea în întregime a unui oraş antic -Pompei-. sau Kamceatka. Spectaculoasele erupţii ale Etnei atrag numeroşi turişti. plajele etc. activităţile vulcanice fiind imprevizibile ca desfăşurare sau amploare. pe ţărmurile Mării Roşii. Dunele şi câmpurile de dune caracterizează peisajul multor regiuni deşertice ale globului. cu aspect circular. Frumuseţea atolilor este indiscutabilă. Adică stârnesc acele motivaţii psihologice pentru care practicarea turismului însemnă recreere adevărată.muntele de sare de la Slănic. Dunele diversifică morfologic suprafaţa deşertului generând un peisaj vălurit. Fără a se institui în obiective de sine stătătoare. Pentru Africa. ape termale şi minerale etc.loess sau gips) meandrele. în Indonezia. barcane. deşerturile peninsulei Arabia. Asemănătoare atolilor sau edificiilor vulcanice. Oceaniei. Kilaulea). mofete. dunele au coeficientul lor de atractivitate în cadrul unui peisaj deşertic inedit. ele sunt rodul unor activităţi de acumulare şi nu de distrucţie. dune parabolice) şi se asociază spaţial generând câmpuri de dune extinse pe sute sau mii de km2 în Sahara.detaşarea lor faţă de relieful limitrof şi. Indiei. se poate practica cel mai spectaculos turism subacvatic din lume. Atolul devine astfel o insulă cu miez lichid. Erupţiei catastrofale a Vezuviului din anul 79 e. Printre alte forme ale reliefului de suprafaţă. Mauna Kea. ascunsă şi protejată de formaţiunile coraligene. înfăţişările antropo sau zoomorfe de tipul Sfinxului din Bucegi. nu rareori. inelare. O acumulare ce îmbracă forme variate (valuri de nisip. ţinându-se seama de posibilele consecinţe ale erupţiilor. în special cele litorale. devenit actualmente un mare muzeu în aer liber. Citlatepetl. Farmecul edificiilor vulcanice rezultă şi din dinamismul evoluţiei vulcanilor activi. chiar dacă activitatea organismelor cu schelet calcaros n-a dus la apariţia atolilor. Însăşi istoria activităţii unor vulcani constituie o sursă de mare interes. exotismul lor atrage şi încântă. în centrul cercului izolând un ochi de apă sub forma unui lac în mare sau ocean. Le putem întâlni şi în zonele temperate ale globului. Un loc aparte revine Marii Bariere de Corali din partea estică a Australiei unde. Paricutin) sau se ridică din străfundurile oceanului Pacific în insulele Hawaii (Mauna Loa. arcadele şi podurile naturale) sau disoluţiei (forme apărute în sare . Aici. Moşul din Călimani. forme aparte ale eroziunii (pietrele oscilante. unde erupţia vulcanului Krakatoa a intrat în legendă. Această regiune reprezintă un veritabil paradis al faunei marine. Colima. Cu totul alta este situaţia în ceea ce priveşte vulcanii stinşi (termenul vizând formele situate în zonele lipsite de orice posibilitate de reactivare) unde semeţiei conurilor. Din această cauză amenajarea turistică în zonele cu astfel de forme are caracteristicii aparte. cu o putere de atracţie notabilă. fizionomiei interesante a craterelor se adaugă numeroase fenomene post-vulcanice exploatate turistic (emanaţii gazoase. pe platformele litorale cu ape calde şi puţin adânci vieţuitoarele marine construiesc edificii unice. ştiute fiind efectele asupra unor aşezări umane. din fenomenele actuale ce au loc în interiorul vulcanului. Bazele vor fi amplasate dincolo de limita siguranţei maxime. auster prin lipsa vegetaţiei şi aflat într-o continuă metamorfoză fizionomică. Vom întâlni astfel de areale pe litoralul peninsulei Florida. ca de altfel conurile măreţe ale edificiilor ce compun Sierra Vulcanica Transversal din Mexic (Popocatepetl. Australia. deşi contemplarea acesteia însemnă adesea o nesiguranţă în plus. vulcanii Kilimandjaro şi Kenya sunt repere de prim ordin sub raport peisagistic şi turistic. o oglindă în apa căreia se reflectă palmierii ce acoperă porţiunile emerse. Caucaz sau Parcul Yellowstone). Staţiunile Tuşnad şi Balvanyos din Carpaţii Orientali valorifică tocmai aceste resurse atractive ale munţilor Harghita şi Ciumatu. . iar vulcanul Fuji din Japonia a devenit muntele sfânt al japonezilor.). Atolii sunt formaţiuni coraligene specifice zonelor intertropicale ale lumii. Restricţii de alt ordin acţionează însă în astfel de regiuni astfel că implantarea unor baze turistice în deşerturi rămâne cu totul şi cu totul incidentală. Acelaşi rol îl au vulcanii în Cordilierii nord-americani. mai amintim: vulcanii noroioşi (prezenţi în Subcarpaţii Româneşti.n. cu depozite nisipoase şi vânturi cu direcţii predominante.

Primul dintre ele ar fi statutul lor aparte ca forme de relief ceea ce le conferă o individualitate certă în raport cu elementele peisajului subaerian. Ineditul formei în sine provine din desfăşurarea sa tridimensională. . majoritatea elementelor de detaliu ce alcătuiesc sistemul morfodinamic subteran nu-şi au corespondent în peisajul de la exterior. cu totul şi cu totul aparte. (în sectoarele cu platformă continentală abruptă şi îngustă) fiind spălat rapid de valuri. Oricare altă formă de relief (conurile vulcanice. Locul peşterilor în zestrea turistică a multor regiuni şi ţări . Mediu a cărui percepere vizuală sau acustică se transformă adesea într-o fertilă sursă de revelaţii atât de necesară actului recreativ.). Căutarea acestui inedit estetic. a înfăţişării grandioase nu posedă o alcătuire atât de nuanţată. Peştera nu este doar un . cheile etc. Lăţimea. posesor al celor mai surprinzătoare însuşiri. lungimea. Speleotemele.Dintre aceste forme un rol decisiv revine plajelor adică acelor sectoare acoperite cu nisip ale litoralului mărilor şi oceanelor din regiunile temperate şi calde ale globului. în marea lor diversitate fizionomică şi structurală. deşi peşterile intrate deja într-o exploatare organizată nu-şi dezmint atractivitatea şi eficienţa. abrupturile munţilor.atmosferei” subterane. ea fiind înnobilată cu o importanţă mult mai mare. În aprecierea acestor parametri se ţine seama de existenţa şi menţinerea naturală a stratului de nisip. respectiv cele constituite din depozite solubile. numeroase minerale. mergându-se până la aprecierea ei ca mediu morfogenetic particular. investiţii deosebite posibil a fi făcute în special de ţările dezvoltate. pentru a putea fi valorificată. Puternica atracţie exercitată de peşteri asupra vizitatorilor se datorează resurselor lor recreative multiple ca număr. respectiv ca o replică subpământeană a peisajului terestru. cel subteran. Înţelegem prin aceasta nu atât climatul sau microclimatul culoarelor sau diverticolelor săpate în piatra solubilă.nu este încă apreciat la adevărata sa valoare. lacuri şi cascade subterane • vestigiile paleontologice şi arheologice. * râuri. Pe lângă ineditul peisajului său morfologic. cu forme şi culori dintre cele mai atrăgătoare. Dintre acestea enumerăm: • mărimea şi forma cavernamentului • prezenţa speleotemelor. Peşterile. bogate ca răspândire şi concentrare adesea pe suprafeţe deosebit de restrânse. se formează numai în condiţiile particulare oferite de galeriile din calcare: asocierea pe suprafeţe restrânse a formelor de cele mai diferite origini este şi ea proprie cavităţilor endocarstice. aportul antropic fiind costisitor şi nu totdeauna eficient. lăţimea şi înălţimea primind în subteran o consistenţă concretă. Considerarea peşterii ca o formă oarecare de relief este astăzi depăşită. în principal calcaroase. altul decât cel cunoscut la suprafaţa pământului.gol” subpământean. lungimea şi calitatea nisipului plajelor sunt elemente de bază luate în considerare la edificarea infrastructurii din zonele litorale. Statutul de excepţie al peşterii între celelalte forme de relief datorează mult structurii sale complexe. Plaja nu este atât un obiectiv turistic cât un accesoriu indispensabil desfăşurării celui mai răspândit şi mai intens mod de recreere şi refacere cunoscut actualmente: cura heliomarină.între care şi ţara noastră . În al doilea rând. sunt un atribut exclusiv al endocarstului. Şi nu în ultimul rând ele alcătuiesc o zestre atractivă care necesită. răspândirea lor afectează numai anumite regiuni ale scoarţei terestre.. constituie unul dintre mobilurile esenţiale ale penetrării omului modern în străfundurile masivelor carstificate. ci este expresia materializată a unui sistem de evoluţie. în ciuda dimensiunilor fără precedent. De asemenea. * climatul cu valenţe curative • gheţarii fosili etc. ci ansamblul de factori care concură la instaurarea în interiorul acestora a unui mediu insolit.. peştera îşi atrage vizitatorii şi prin câteva elemente aparţinând . Deşi posedă un potenţial atractiv de excepţie analiza noastră nu le-a abordat cu prioritate din mai multe motive.

CiurPonor. etc. Sentimentul de admiraţie insuflat privitorilor de desfăşurarea ciclopică a edificiilor endocarstice porneşte de la o întrebare firească şi anume: care sunt procesele răspunzătoare de geneza acestor adevărate bulevarde cotropite de întuneric? cât timp i-a trebuit apei ca să dizolve şi să transporte mase de calcar incalculabile? Săli cu dimensiuni remarcabile. Pierre St. cu lungimi de peste 300 m şi înălţimi ce depăşesc 100 m. Arcadele masive ale intrărilor în peşterile Gheţarul Vârtop. Atributul sacralităţii acordat de antici cavităţilor posesoare de astfel de încrustaţii morfologice îşi are acoperire plauzibilă: frumuseţea palatelor subterane împodobite cu stalactite. fermecător care atrage pe curajoşi şi alungă pe cei fricoşi. de individualizare a cavităţilor subterane şi forme rezultate în urma acţiunii antagoniste acesteia.. Coiba Mare. noapte învăluitoare şi perfidă care dă grandoare uneia dintre cele mai frumoase aventuri omeneşti”. Tăuşoare etc. un edificiu arhitectonic insolit. care îmbină în liniile sale nenumărate stiluri constructive promovate de agenţii modelatori. în primul rând de amploarea cavernamentelor multor peşteri. ale Peşterii Vântului. în actul speoturistic. hieroglifele de coroziune. Topolniţa. Analizând modul de participare al . Veterani).. stalagmite sau coloane depăşeşte adesea pe cea a templelor edificate de mâna omului şi dedicate diverselor divinităţi. şi anume: forme aparţinând acţiunii de sculptare. Lor li se adaugă galeriile largi şi înalte specifice peşterilor străbătute de râuri cu potenţial de denudare apreciabil (Cetăţile Ponorului.Unul dintre aceşti factori este întunericul absolut ce domneşte în adâncurile peşterilor. Martin). În toate aceste cazuri întregul cavernament se reduce la ogiva impresionantă a unor săli uriaşe terminate cu diverticole nesemnificative. Peştera Vântului. O pecete deosebită şi-o pune. Epuran etc. În acelaşi context se impune varietatea morfologiei majore şi de detaliu a peşterilor. ca să nu amintim de spectaculozitatea avenelor ce facilitează accesul în Gheţarul Scărişoara. Comarnic. Cetăţile Ponorului. . Dar nu numai sălile se erijează într-un element spectacular demn de reţinut. Cioaca Brebeneilor sau Gheţarul Zgurăşti. Al doilea element caracteristic pentru atmosfera subterană este acustica deosebită. marmitele. Aggtelek (Ungaria) etc. La nivel mondial.noapte a visului profund. asupra impresiei vizitatorilor imaginea-şoc a unei grote redusă la o mare sală subterană (Focul Viu. particularitate valorificată sub aspect turistic prin amenajarea unor săli de concerte în subteran cum ar fi cele din Peştera de la Româneşti din Munţii Poiana Ruscă. septele de coroziune. conurile de dărâmături sau blocurile suspendate. nord-american (Mamouth Cave). adică prin raportare la liniştea desăvârşită întâlnită în numeroase sectoare de galerii fosile.). Ciur-Ponor. Ea poate fi pusă în evidenţă prin contrast. cubanez sau chinez.interioarelor” peşterior la constituirea zestrei atractive se pot delimita două grupe majore de obiective. Jeita (Liban). devin astfel un fericit preludiu pentru ceea ce urmează să dăruiască sufletului peştera respectivă. enigmatic.. Întuneric căruia Jean Baures îi dă o superbă definiţie . Fundata. Şura Mare.. unele dintre cele mai impresionante din lume. De mari proporţii sunt şi sălile sistemului Zăpodie. Atributele morfologice de excepţie sunt date.Emil Racoviţă” din Peştera Vântului). speleotemele. pirineean (Av. Eisriesenwelt). Formele generate în etapa de sculptare a golurilor endocarstice alcătuiesc aşa-numita morfologie austeră compusă din meandre (celebre sunt meandrele . O impresie favorabilă lasă şi dimensiunile largi ale intrărilor în peşteri. Este de ajuns ca un gol subteran să aibă dimensiuni apreciabile pentru ca fascinaţia indusă vizitatorilor să fie deosebită. Munticelu. se găsesc în Peştera din Valea Firei din Munţii Apuseni. Marea atracţie a lumii subpământene este motivată de prezenţa formelor de depunere. Topolniţa. hornurile. în ultimă instanţă. avem numeroase exemple din carstul alpin (Holloch. Orice cavitate subterană este. Mai ales acolo unde ele nu sunt secondate de desfăşurări asemănătoare ale cavernamentului sau de alte însuşiri recreative. Referitor la acustica peşterilor se impune menţionării rezonanţa lor unică. de depunere şi acumulare. Şura Mare.

Topolniţa. Când apele de prelingere conţin minerale argiloase. neexistând practic sectoare concreţionate unde să nu-şi facă apariţia. Stalagmitele devin. Dimensiunile lor variază de asemenea în limite largi. Pojarul Poliţei etc. Peştera de la Valea Stânei). prin creşterea continuă a formei. În ţara noastră remarcăm o mare concentrare a baldachinelor în peşterile din munţii Sebeş (Şura Mare. o replică.fanion” în Huda lui Păpară. dar ele nu lipsesc nici din peşterile Munţilor Apuseni (Osoi. stalgmitele. torpile (Peştera Vântului) sau clopote (Peştera Urşilor de la Chişcău). Stalactitele îmbracă forma unor ţurţuri pietrificaţi dezvoltaţi de sus în jos. prin dependenţa lor faţă de punctele de picurare. Prezenţa coloanelor în peşterile României este cu totul remarcabilă. şi au grosimi variate. o conexiune dintre o stalactită şi o stalagmită (în cazuri de excepţie ele pot rezulta printr-o creştere exacerbată a uneia sau alteia din cele două forme). Paleta formelor este şi aici nuanţată: stalagmite-lumânări. cu un colorit cuprins între albul imaculat şi maroniul sau roşieticul datorat impurităţilor de diferite origini. cele de peste 4 m înălţime din peştera Racoviţă. Măgura. Curgerile stalagmitice împodobesc pereţii înclinaţi moderat şi planşeele galeriilor. punându-se în evidenţă planşeele suspendate cum sunt cele din peşterile Tăuşoare.Principalele tipuri de speleoteme care încântă privirile cu vraja lor pietrificată ce pot fi întâlnite în peşteri sunt: stalactitele. anthoditele etc. Ulterior. tronconice. densitatea lor în Galeria Coloanelor a Topolniţei etc. Urşilor de la Chişcău) sau Banatului (Ţolosu. scurgerile stalagmitice pot fi considerate alfa şi omega concreţionării în peşteri. cu diametre de câţiva milimetri şi lungimi de până la 2 m. Onceasa sau Bonchii. coloanele. Baldachinele sunt formaţiuni de tavan şi perete rezultate prin depunerea areală a calcitului pe proeminenţele stâncoase. la reactivarea hidrologică a acestei albii suportul friabil poate fi înlăturat. . Gheţarul Vârtop. În cazuri de excepţie pot atinge 5-7 m lungime. dinspre tavanul galeriilor şi sălilor înspre planşeul acestora. arenacee sau sub înfăţişare de domuri stalagmitice masive. suprafeţe însemnate din galeriile fosile. coralitele. suprapunându-se unui substrat friabil. Peştera din Valea Firei). Unele formaţiuni stalactitice au configuraţii curioase cum ar fi stalactitele-macaroane numite şi stilolite. rezultând suprafeţe ondulate policrome. Cine poate uita mulţimea pilierilor calcitici din Sala Pădurii Împietrite a peşterii Osoi. izolat sau grupate. Vârfuraşul. În funcţie de compoziţia carbonaţilor şi a impurităţilor întâlnim scurgeri de calcit sau montmilch. drapeiile.. iar în cel atractiv o punte de legătură între planşeul şi tavanul galeriilor endocarstice. Anemolitele se dezvoltă pieziş iar stalactitele bulboase apar ca forme masive cu fizionomii aparte. iar lungimea variază între câţiva centimetri şi 1-2 m. Printre exemplele ilustrative de la noi din ţară menţionăm Peştera Urşilor de la Chişcău. curgerile stalagmitice. Pojarul Poliţei. coloanele din montmilch ale peşterii Vârfuraşul. acestea se depun odată cu ionii de calciu. de mare frumuseţe. Din această cauză aria lor de răspândire este foarte largă. oxizi de fier sau mangan. conice. ajungând la 7 m înălţime (cazul stalagmitei din Peştera Tecuri). Cloşani etc. nisipos sau bolovănos. îndeosebi. în perioadele ploioase. a stalactitelor.. Ponorici-Cioclovina. Când depozitele calcitice ocupă albia fosilă a galeriilor. Ele se dezvoltă perpendicular pe linia peretelui. Coloanele reprezintă. sub topicul de . baldachinele. în plan morfologic. dezvoltată de această dată de jos în sus. când scurgerea şi depunerile calcitice se orientează preferenţial pot rezulta forme de tip paraşută (Gheţarul Vârtop. Ele nu sunt altceva decât crustele provenite din depunerea calcitului de către apele de percolaţie ce acoperă. . De altfel. Le regăsim frecvent. În cazuri particulare. Ca de altfel şi dimensiunile lor. cristalictitele. În general configuraţia lor este cilindrică sau conică.Palmierul” din Peştera Cubleş. Moanei. Martel. Se întâlnesc în majoritatea peşterilor lumii afectate de procese de depunere. Ponor-Plopa). ataşate structural pereţilor înclinaţi. ea devine suspendată iar marginile inferioare intens crestate seamănă unor franjuri pietrificate. Draperiile sau vălurile sunt cruste calcitice ondulate.

Ca peşteri foarte bogate în coralite menţionăm Peştera lui Ion Bârzoni şi Peştera nr. Micula etc. aşa cum au fost cele din Peştera Fagului (distruse azi în mare parte). Conul de apă solidificată ocupă întreaga suprafaţă a unei vaste săli de 60 m lungime şi . ce încrustează colţurile mirifice de galerii endocarstice. triunghiulare. s-au creat şi conservat condiţii prielnice acumulării şi perpetuării multianuale a depozitelor glaciare. în Rezervaţia Mică prezintă interesante fenomene de plasticitate şi stratificaţie. Cu totul alta este situaţia peşterilor cu gheaţă într-un climat care prin parametri săi este impropriu formării şi menţinerii gheţii perene cum este cel al ţării noastre. peană etc. gheaţa subterană. al cărei depozit glaciar este cel mai masiv din sud-estul Europei. Peştera cu Corali (din Retezat) etc.florile de piatră”. Numărul limitat al cavităţilor posesoare de astfel de forme le face cu atât mai valoroase sub aspect atractiv. Nici o altă formă endocarstică nu a stârnit atâtea priviri admirative şi atâtea întrebări precum helictitele. adică a ceea ce natura a creat mai pur şi mai sensibil. situat în vecinătatea peşterii Cetăţile Ponorului. Anthoditele au o răspândire limitată la câteva peşteri şi anume: Tăuşoare. în zonele subpolare sau la altitudini superioare limitei zăpezilor permanente. cu apa lor limpede şi imobilă. Sunt alcătuite din monocristale de calcit şi aragonit. Tecuri. Al doilea bloc de gheaţă ca mărime din ţara noastră (peste 30000 m3) se află în profunzimile avenului numit generic. Tecuri sau Pojarul Poliţei. Ea pune în evidenţă ritmul acumulării gheţii în cei peste 3000 de ani ai blocului cu un volum de peste 75 000 m3. Helictitele. Este de ajuns să menţionăm spectaculozitatea falezei translucide a Gheţarului Scărişoara cu o înălţime de peste 27 m care. astfel de acumulări de apă solidificate nu sunt o noutate. Un alt atribut turistic al cavităţilor subterane se află înmagazinat în depozitele de gheaţă fosilă cantonate în anumite peşteri. se formează primăvara şi toamna splendide stalagmite de gheaţă cu înălţimi de până la 2-3 m şi cu forme dintre cele mai curioase.62 din Valea Cernei. Totuşi datorită unei asocieri de particularităţi morfologice şi topoclimatice ale câtorva cavităţi. creşterea pe orizontală. fiind constituite din baraje rectilinii sau sinuoase. ele sunt alcătuite din gipsul depus în mediul subteran sub forma unor rozete cu petale revărsate spre în afară. numite adesea şi excentrice. Baia lui Schneider. În aceeaşi peşteră. Ponoraş. Pojarul Poliţei. Prin ea însăşi existenţa gheţarilor fosili devine un obiectiv de mare interes pentru vizitatorii peşterilor respective. cupă. Asocierea monocristalelor generează jerbe ramificate de mare efect asupra privitorului. După fizionomia barajelor şi condiţiilor genetice se deosebesc variate tipuri: etajate. oblică sau de jos în sus înregistrându-se frecvent. Şugău. din care cauză îmbracă adesea un aspect dendritic. Popovăţ. Gheţarul Borţig. Desigur. Cauza acestui interes fără egal derivă din misterioasele lor depuneri spaţiale. Apă care îşi lasă şi ea prinosul mineral pe pereţii cuvetei sub înfăţişarea unor firave cristale şi a calcitului flotant. în contraforturi. Cristalictitele au faima celor mai fragile şi diafane formaţiuni subterane. Zeicu. cu orientări diverse. cu orientarea agregatelor cristaline spre toate direcţiile posibile. Cloşani. Sfidarea gravitaţiei pare a fi principala lor preocupare. dreptunghiulare sau în trepte. Aşa cum ne-o spune şi topicul adoptat . Le mai întâlnim în Rezervaţia Mare a Gheţarului Scărişoara. Farmecul lor derivă numai parţial din amploarea barajelor (ce pot ajunge până la 1-2 m înălţime în Comarnic sau Peştera din Valea Firei. Ele se aseamănă unor cuiburi concreţionate unde apele de picurare sau prelingere se acumulează generând lacuri insolite. Rolul decisiv în geneza lor revine forţelor capilare ce facilitează deplsarea antigravitaţională a particulelor de apă încărcate cu ioni de calciu. prin fizionomia şi modul său de acumulare se constituie într-un inedit factor de atracţie turistică. Pe lângă acest element. dar şi la 19 m cum este exemplul unui gur din China) el datorându-se mai ales ineditului micilor lacuri găzduite. Mănunchiuri încântătoare de helictite se dezvoltă în Peştera din Cioaca Brebeneilor. Coralitele apar în morfologia de detaliu a golurilor carstice sub forma unor structuri ce amintesc de coralii mărilor tropicale. Micula şi Peştera Vântului..Gururile sunt bazinele ce populează planşeele sălilor şi culoarelor subterane. pâlnie.

Niaux şi Lascaux. În Peştera Urşilor de la Chişcău s-a descoperit un schelet în conexiune anatomică. iar privitorul soarbe adânc din . Lumea subterană. cu o mare bogăţie de forme inedite. Astfel. Vetrele de locuire din Peştera de la Groşi din Munţii Trascăului. În primul rând orice peşteră care este vizată să fie deschisă accesului vizitatorilor presupune o amenajare cu grade de complexitate diferite. coloanele de bazalt ale masivelor Detunata Goală şi Detunata Flocoasă sunt repere de seamă ale circuitelor turistice prin partea nordică a Munţilor Metaliferi. Ursus spaeleus. în relieful galeriilor. lucru rar întâlnit.extrem de sensibil. numeroase stalagmite translucide. Micula. Se naşte astfel o aureolă în irizarea căreia atmosfera galeriei se umple de tainice mistere. Într-un astfel de mediu prielnic s-au conservat mari cantităţi de rămăşiţe osteologice ale ursului de cavernă. şi liniştea evolutivă specifică sectoarelor fosile. Tot ca structuri geologice de mare rezistenţă peisagistică menţionăm klippele din Trascău-Metaliferi. din Slovacia şi Eisriesenwelt din Austria. îndeosebi în plan local. Farmecul inegalabil al acestui depozit de gheaţă este dat de reflectarea de către aceasta a razelor de soare ce cad la un anumit ceas al zilei. ci şi un proces muzeu al vestigiilor antropice indiferent dacă acestea provin din îndeletnicirile lui sau preocupările sale artistice. din aceeaşi perioadă cu cele realizate pe şevaletele pietrificate ale Altamirei. Integrarea peşterilor în sfera turismului prezintă câteva aspecte neîntâlnite în cazul obiectivelor de alt gen. Revelaţii deosebite îi încearcă şi pe cei dornici de a vizita Gheţarul Focul Viu din aceeaşi zonă a Munţior Bihor. depozitate unelte şi vase (Peştera Moanei) sau exersate virtuţile artistice ale omului primitiv. s-au mai păstrat. Atractivitatea lor provine din unicitatea repartiţiei spaţiale. Trois Frères. Igriţa. Combarelles. prin caracteristicile sale fundamentale. iar într-unul din diverticolele ei se înalţă. Ciucaş sau Ceahlău. situat în versantul stâng al Arieşului Mic devine un punct de interes prin cochiliile de gasteropode concentrate într-un număr foarte mare în stratele geologice de suprafaţă. uniformitatea factorilor climatici. dispărut din fauna ţării noastre acum 10 000 . construirea potecilor de acces şi terminând cu măsurile de protecţie a unui ecosistem . unde calcarele fragmentate şi dislocate sunt diseminate . Gaura Chindiei. Peştera din cariera Cuciulat din Podişul Someşan adăposteşte cele mai frumoase picturi rupestre din România. dar prin funcţionarea permanentă a obiectivului turistic se amortizează rapid.. a omului primitiv. Putem chiar afirma că . gropile de gestaţie. Dacă în cazul unei cascade sau al unui abrupt este suficient a construi o cale de acces modernă până în apropierea obiectivului. Structurile geologice inedite se erijează adesea în puncte de mare concentrare a cererii turistice.cel endocarstic . pentru Munţii Apuseni. Dealul cu Melci. Onceasa. Peştera Liliecilor din Dobrogea. urmele de gheare întipărite în argila planşeelor şi pereţilor. De la puternicul carnivor.15 000 ani. În partea răsăriteană a sălii se desfăşoară un lac îngheţat. Dintre peşterile cu gheaţă celebre ale Europei amintim Peştera Demanovka. peşterile cer infinit mai mult. Peştera Muierilor de la Baia de Fier etc. atestă coabitarea strânsă între om şi lumea subterană. jucând rolul unor condiţii cu totul şi cu totul de excepţie. descoperite în peşterile Măgura. Peştera devine aşadar nu numai un muzeu natural.el s-a dovedit ideal pentru transmiterea mesajelor în timp. În peşteri au fost adăpostite comori (cum o relevă tezaurul hallstattian descoperit în Cioclovina cu Apă).. Investiţiile sunt mari. s-a constituit într-un mediu propice conservării vestigiilor paleontologice şi arheologice. fizionomia insolită etc. grandoarea desfăşurării. Începând cu obligativitatea iluminatului.52 m lăţime.în comparaţie cu mediul subaerian . au fost amenajate necropole (precum cea din peştera Topliţei de Vida). Mult mai rare şi mai valoroase sunt vestigiile ce amintesc de trecerea prin peşteri. barrenshlifturile (suprafeţe lustruite prin frecarea repetată cu blana a excrescenţelor stâncoase) etc. graţioase.focul viu” al nemaivăzutului. ca etapă în devenirea sa istorică. în funcţie de particularităţile peşterii în sine. în primul rând.

El generează . Structuri geologice de mare amploare.. În consecinţă structurile carbonatice apar ca masive izolate ce diversifică peisajul şi-l înnobilează din punct de vedere estetic.starea” lor de desfăşurare. California unde curentul rece omonim determină inversiuni termice şi o stabilitate pronunţată a ariilor anticiclonale ceea ce explică lungimea sezonului turistic în zonă. Canioanele nord-americane şi cele himalaiene sunt adevărate ferestre deschise spre interiorul scoarţei terestre. determinând sedentarizarea temporară a turistului în locul de sejur. frecvenţa şi durata timpului frumos sunt mai reduse datorită proceselor convective şi ascensiunilor orografice ale maselor de aer.. rezultă din relaţiile ce se instaurează în cadrul operaţiunii de punere în exploatare între diversele obiective apropiate. începând de la produsele atractive la infrastructură sau produs turistic. Diferenţa. ridică la cote superioare valoarea potenţialului. la nivelul psihologiei individului. reduc importanţa climei la . întotdeauna pozitivă. catalizând sau dimpotrivă. atenuând intensitatea radiaţiei calorice în orele amiezii. sau de pe faţada estică (Marea Caraibilor). Aceasta în ciuda faptului că toate celelalte elemente implicate în satisfacerea nevoii de agrement sau cură sunt funcţionale. dar şi numeroşi cercetători. inhibând derularea acestuia.timpului frumos” sunt implicate o serie de elemente climatice cum ar fi nebulozitatea. formele de relief constituie asociaţii peisagistice de mare relevanţă atractivă. Pirinei. Marea Roşie). totuşi.. supuse influenţei maselor de aer vestic. cele sub formă de zăpadă au un efect contrar. fiecare din ele cu o funcţie recreativă proprie. prin inconvenientele sale. La scară regională. Cordilieri sau Himalaia. stimularea opţiunii turiştilor pentru cât mai multe din elementele ofertei etc. prin eliminarea monotoniei turistice.în masa unor depozite mai friabile. Există diferenţieri nete între valorile înregistrate pe faţadele vestice ale continentelor. dar şi pentru fructoasa desfăşurare a excursiilor montane. sub diverse forme derularea activităţii turistice. că impactul climatic în turism se manifestă. un prag peste care opţiunea turistului trece rareori. diversificarea ofertei. climatul impune . în zonele montane. temperatura aerului. respectiv când este constituită din nori subţiri (din grupa Cirus) joacă un rol pozitiv. atunci când nu se manifestă excesiv. fluviatil. împiedicând.atmosfera” favorbilă sau nefavorabilă actului recreativ. un stress în plus. vânturile etc. Pentru regiunile montane. Constatăm astfel. Agenţii modelatori ai reliefului le-au deshumat şi sculptat aducându-le un spor de diversitate fizionomică. norii în formaţiuni izolate. În masivele mai înalte vremea frumoasă creşte ca durată în fâşiile situate deasupra plafonului obişnuit de nori. ce stimulează o nebulozitate ridicată şi litoralele unor mări intracontinentale (Marea Mediterană. De asemenea. frecvenţa precipitaţiilor şi starea lor de agregare. uşor de denudat. vremea urâtă devenind. În definirea . Nebulozitatea este factorul ce influenţează direct durata strălucirii soarelui. vulcanic. dar şi un substrat aparte utilizat cu intensitate . Majoritatea absolută a turiştilor.timpul frumos” a cărui frecvenţă şi durată este definitorie pentru recreere într-o regiune dată. deosebit de spectaculoase apar în Alpi. O excepţie o constituie. Anzi. Deosebim astfel anumite tipuri de relief (carstic. parametru vital pentru cura heliomarină din regiunea litorală. Frecvenţa şi intensitatea precipitaţiilor este şi ea o consecinţă imediată a nebulozităţii. unde durata strălucirii soarelui este maximă. litoral) unde asocierea diferitelor elemente. Ele generează nu numai o stare benefică turismului. Dacă precipitaţiile lichide sunt un factor nefavorabil. Clima Dacă relieful asigură suportul material al tuturor activităţilor recreative. pe plan psihologic. Apare astfel acel coeficient de armonie care exprimă diferenţa înregistrată prin cumularea valorii obiectivelor luate ca entităţi de sine stătătoare şi cea a peisajului care le înglobează. ridică valenţa estetică a peisajului.. Timpul ploios adaugă. Nebulozitatea. în primul rând.

vânturile puternice aduc prejudicii actului recreativ. Ea interesează. troienesc potecie devenind o sursă de risc potenţial. menţionăm efectele negative ale ceţii dense şi poleiului. au o influenţă contrastantă. temperaturi optime. două trepte altitudinale nefavorabile turismului: cea situată la peste 1 200 m. cât. şi cea din baza depresiunilor. Dincolo de aceste valori. Vânturile. cele două tipuri de climă specifice anotimpurilor extreme: vara şi iarna. cu o radiaţie solară puternică. Climatul de iarnă este definit prin temperaturi scăzute. precipitaţii sub formă de zăpadă. mai ales pe crestele muntoase. determinând anumite tipuri de climat şi o ierarhie a importanţei acestora pentru turism. De aici. brizele marine sau montane au un puternic rol moderator. Este climatul curei heliomarine şi drumeţiilor montane. ca urmare. altitudine şi expoziţia versanţilor. Interdependenţa dintre elementele meteorologice şi variabilitatea lor în spaţiu şi timp a condus la necesitatea calculării unui indice climato-turistic. precum şi influenţa unor factori locali. durata strălucirii soarelui creşte. în altitudine. la poalele munţilor faţă de piscurile înalte. etc. În această periodă se desfăşoară în toată plenitudinea sa turismul din zona preorăşenească. Se detaşează. şi denumirea de . frecvente în acest anotimp. faţă de care turismul se adaptează prin amplificare sau restrângere. Menţionăm că o grosime excesivă împiedică însă alte forme ale turismului (în principal drumeţiile) şi buna desfăşurare a accesului în teritoriu. Se consideră că pentru practicarea turismului de iarnă într-un mod eficient durata stratului de zăpadă trebuie să fie mai mare de 90 de zile.. Resursa capitală a climatului hivernal sub aspect turistic este zăpada. unde spulberă zăpada. adică perioadei cele mai optime pentru călătorie. tipul de turism practicat este cel recreativ şi mixt (curativrecreativ-cultural). Perioadele toride de vară. Astfel. Parametrii meteorologici analizaţi acţionează. care împiedică circulaţia vizitatorilor în condiţii de siguranţă. prin durata menţinerii şi grosimea stratului său. Majoritatea turiştilor alocă recreerii timpul şi resursele proprii vara.).pentru variate tipuri de agrement (schi. El este minim în sudul zonei temperate şi maxim la latitudini polare. în primul rând. Climatul estival se caraterizează printr-o nebulozitate mai redusă. Fenomenele de ceaţă. din punct de vedere termic. vânturi puţin frecvente şi reduse ca intensitate. atât pe ţărmul mării (spulberând nisipul plajelor. în funcţie de durata şi intensitatea lor. el fiind sinonim cu ieşirea la iarbă verde într-o zi cu timp frumos. Dimpotrivă.aurul alb” acordată zăpezii în Canada. legate parţial de prezenţa celor susmenţionate. Temperatura aerului intră în calcul numai în situaţia manifestării sale excesive. cu temperaturi scăzute datorită inversiunilor termice. Se remarcă. mersul elementelor climatice prezintă sensuri diferite: în timp ce valorile temperaturii scad. În acest caz. Indicele climato-turistic. insolaţie mare. climatul estival va prezenta un larg evantai de particularităţi. O . cu un climat aspru. temperatura aerului are repercusiuni negative asupra turismului. Dintre alte fenomene climatice. nebulozitate accentuată. pentru regiunile temperate. poate. duc la creşterea nebulozităţii la altitudini mici (sub 1 000 m). patinaj etc. Durata stratului de zăpadă variază în funcţie de latitudine. Grosimea stratului de zăpadă este un factor de mare importanţă în practicarea sporturilor de iarnă. sunt tot atât de nefavorabile activităţilor de recreere ca şi intervalele geroase de iarnă. agitând suprafaţa mării). în majoritatea absolută a cazurilor. mai ales în zona litorală. de scurtă durată. În funcţie de desfăşurarea în latitudine şi altitudine a suprafeţelor. unde joacă rolul şi de agent de transport şi dispersie a aerosolilor. într-o strânsă interrelaţie. săniuş. Durata maximă a timpului frumos în acest anotimp explică de altfel vârful absolut al cererii turistice. cu temperaturi de -15°C. pe versanţii sudici în raport cu cei nordici.

temperatura şi durata precipitaţiilor într-o regiune dată. Fig. D = durata precipitaţiilor din timpul zilei (considerând că o oră cu ploaie valorează cât 5 ore cu soare). Indicele climato-turistic în luna ianuarie (După Fărcaş I. se individualizează trei tipuri de climate suprapuse la tot atâtea tipuri de relief: munte. dar şi unele activităţi turistice strâns legate de mersul acestora. S = durata strălucirii soarelui (în ore). suficientă însă pentru o apreciere de ansamblu. desfăşurate în . T = temperatura medie lunară (în zecimi de grad). Benţe D. Analizând valorile obţinute. De remarcat că existenţa celor trei climate susmenţionate favorizează teritoriile unde ele sunt prezente sub aspectul diversităţii formelor de manifestare ale elementelor meteorologice. 3. deal (podiş) şi câmpie. cum sunt cele ale ţării noastre. Durata sezonului de vară este sub 200 zile (lunile V-X). apar premisele optime sezonului de iarnă. pe măsura creşterii în altitudini.expresie a acestuia ne-o oferă Clausse şi Guerault (după Fărcaş şi colab. 1968) care iau în considerare trei elemente principale şi anume: durata strălucirii soarelui. În schimb. la latitudini temperate. tipul precipitaţiilor) ceea ce conferă rezultatelor o valoare relativă.. 1968) Climatul de munte se întâlneşte la altitudini de peste 700 m. la altitudini coborâte şi sub 120 zile la altitudini superioare (VI-IX). în caracterizarea climatică a unei regiuni sau areal turistic nu se iau în considerare o serie de elemente implicate direct în mersul vremii (vânturile. Trifa P. După autorii menţionaţi. pe care le asociază în următoarea formulă: I S  T  5D 5 unde: I = indicele climato-turistic.

Rolul climei nu se reduce numai la creionarea atmosferei de desfăşurare a activităţilor turistice. 1970). Clima ca resursă atractivă. Se apreciază că valorile cuprinse între 0-10 sunt favorabile (spre exemplu. anotimpul optim este vara când. În zonele joase. Pentru ţara noastră valorile indicelui climato-turistic au fost calculate de către I. central-transilvănean. temperaturile medii depăşesc 0°C. clima ecuatorială. îndeosebi pentru fluxurile turismului curativ. a Australiei sau Indochinei. Pe lângă marea sa constanţă. Aceşti factori concură la afirmarea talasoterapiei. asemănătoare celei din zona deşerturilor reci ale Antarcticei. Tassili) se înregistrează o circulaţie turistică minimă. Climatul de adăpost este propriu unor areale a căror configuraţie morfologică a condus la manifestarea. La scară globală. Climatul subteran se întâlneşte în peşteri sau cavităţi artificiale şi este definit de o constanţă remarcabilă a temperaturii. Amplitudinea redusă a oscilaţiilor climatice conferă acestor arii un coeficient superior de atractivitate. sud-vestic.lunile decembrie-aprilie. la Constanţa. Climatul de deal şi podiş se caracterizează prin creşterea sezonului de vară la 240 zile (III-XI) şi reducerea celui de iarnă la lunile ianuarie şi februarie. într-un ciclu anual. celelalte tipuri climatice relevă fiecare în parte însuşiri turistice diferite. Mecca. iar cele ale umidităţii relative de numai 3%. Fărcaş şi colab. Moneasa sau Stâna de Vale sunt situate în astfel de depresiuni. Sezonul de iarnă este limitat iar importanţa zăpezii (în lipsa denivelărilor morfologice) scade. ca un obiectiv de sine stătător. iar în regiunile cu o climă subtropicală. Măsurătorile topoclimatice îndelung efectuate în unele peşteri (Peştera cu Apă din Valea Leşului. cu o durată de strălucire a soarelui de 16 ore. Astel.umbra” circulaţiei dominante a maselor de aer. climatului subteran şi climatului litoral. Australiei centrale. valoarea indicelui este 9). continental sudic. ceea ce duce la creşterea numărului turiştilor pe coastele Americii Centrale şi de Sud. Varianta sa cea mai expresivă este climatul litoral maritim. fără denivelări de amploare etc. Menţionăm că nu toate peşterile au un astfel de topoclimat. climatul subteran se impune ca factor terapeutic de prim ordin prin ionizarea puternică a aerului (aerosoli). ci numai cele cu o morfologie specifică (cavităţi cu o singură intrare... valorile medii ale temperaturii au o amplitudine maximă de 0. Astfel de trăsături sunt cele aparţinând climatului de adăpost. participarea climatului la zestrea lor turistică fiind recunoscută. Pentru climatul tropical cu două sezoane (umed şi uscat) activităţile turistice se practică în perioada secetoasă. Cantitatea de aerosoli din cavităţile subterane ale vechilor saline explică apariţia sanatoriilor subterane pentru tratarea afecţiunilor respiratorii (astm bronşic). spre exemplu) relevă faptul că. respectiv de unele obiective antropice. (1968. prin anumite trăsături. Avem în vedere depresiunile închise. cu unele mici excepţii (Valea Nilului. umidităţii sau circulaţiei aerului. Vatra Dornei. durata sezonului turistic scade sub 100 zile (I. în iulie. 1970). pentru câteva luni. fără rigori deosebite. în perioada primăvară-toamnă. Clima tropicală oceanică are în vâturile de vest şi alizee factorul moderator sub aspectul reducerii temperaturilor mari şi aridităţii. . În regiunile subpolare. Groenlandei şi părţii de nord a Eurasiei. în absenţa precipitaţiilor. La polul opus se situează climatul tropical continental.8°C. Fărcaş şi colab. la o temperatură medie multianuală de 27. nord-vestic. Staţiunile Borsec. ea se impune. datorită umidităţii şi căldurii excesive atrage puţini vizitatori interesaţi de flora sau fauna. Climatul litoral asociază duratei lungi de strălucire a soarelui insolaţia puternică (ultraviolete) şi aerosolii în cantităţi sporite. Climatul de munte are două subtipuri caracteristice: alpin şi subalpin.4°C. Asiei centrale etc. Climatul de câmpie are o durată a sezonului de vară de peste 240 zile. căreia i se adaugă alte cinci nuanţe: continental estic. anumite culoare de vale sau platouri aflate în . În aceste regiuni.). a elementelor meteorologice. deşertic şi semideşertic al Africii.

minerale şi termo-minerale. Budapesta sau Belgrad. prin microclimatul şi peisajul specific reprezintă o fâşie vizată de turismul sfârşitului de săptămână. Principalele forme de prezenţă a hidrografiei în turism sunt: > reţelele fluviatile (de suprafaţă şi subterane). > cascadele. Sena pentru Paris. Malurile apelor. > izbucuri şi gheizerii. particularităţile fizico-chimice sau dimensiunea acumulărilor acvatice. Hidrografia Alături de relief.) intens amenajate şi utilizate atât pentru navigaţia de agrement. Ca urmare. incluse apriori în structura firească a oricărui peisaj. rolul turistic al hidrografiei nu se rezumă numai la atracţia în sine. înot sau peisaj. Valoarea turistică a majorităţii lacurilor este strâns dependentă de geneza lor. cât şi pentru transportul turiştilor dintr-o parte în alta a aglomeraţiilor urbane. indiferent de mărimea şi importanţa lor devin o resursă turistică de prim ordin prin: geneza efectului de margine. se au în vedere acele râuri sau fluvii bogate în peşte sau care oferă condiţii optime desfăşurării regatelor nautice. > apa mărilor şi oceanelor. inclusiv a transporturilor. ci şi la aportul său ca element indispensabil funcţionării infrastructurii. Spre deosebire de apele curgătoare.) incluse. diversificarea valenţelor peisagistice etc. hidrografia se instituie în principala sursă de atracţie turistică aparţinând cadrului natural. Strasbourg. creşterea adâncimii apei fiind un factor restrictiv în practicarea înotului. acumulările lacustre se individualizează mai pregnant. limanele sau lagunele ca domenii ale pescuitului şi canotajului etc. de mare spectaculozitate. Mamouth Cave. Pe lângă apele curgătoare de suprafaţă. prin amenajări ce facilitează navigaţia subterană. Tamisa pentru Londra etc. Un loc aparte revine reţelelor hidrografice ce străbat marile oraşe (Dunărea pentru Bratislava. posibilităţile oferite agrementului prin înot sau pescuit. semnalăm prezenţa râurilor endocarstice ce străbat peşterile de mari dimensiuni (Punkva. Elementele hidrografice posedă atribute pitoreşti înmagazinate în sistemul lor de organizare. lacurile carstice prin ineditul alimentării hidrologice. în exploatare de tip turistic. De exemplu. Rinul pentru Zürich. lacurile sărate prin posibilităţile lor curative.orientând opţiunile turiştilor şi oferta dinspre trăsătura recreativă spre cea mixtă (curativrecreativă). Un alt criteriu ce influenţează opţiunile cererii este adâncimea şi viteza apei. Reţelele fluviatile. lacurile glaciare şi vulcanice se impun prin pitorescul peisajului limitrof. Configuraţia şi morfologia de detaliu a malurilor are un rol major în orientarea preferinţelor pentru un sector sau altul al acestora. De altfel. > lacurile.Viena. Postojna etc. canotaj. În consecinţă. Lacurile. Astfel. vor fi preferate sectoarele cu un curs domol şi cu adâncimi de până la 2 m. tronsonul meandrat al unor râuri se impune prin spectaculozitate. Cetăţile Ponorului. zestrea lor turistică este mai bine creionată şi constă într-o serie de atribute legate de pescuit. > apele termale. în unele cazuri. . Pentru turismul sportiv axat pe pescuit sau canotaj.  gheţarii.

Lacurile de mare extensiune. pe lângă zestrea curativă a apelor bogate în săruri. limane maritime) cum ar fi Amara. SUA). Lehman şi Bodense în Elveţia. mai abrupt şi cu plaje foarte înguste). Lacu Sărat. a talasoterapiei. Techirghiol. pitorescul cascadelor are la origine amploarea căderii deşi înălţimea pragului este modestă. În carstul României sunt cunoscute izbucurile intermitente Călugări (cu dublă intermitenţă) şi Bujorul (cu intermitenţă simplă). în special prin fenomenul de heliotermie. Apele termale şi termominerale sunt cantonate la mai mari adâncimi şi ajung la suprafaţă fie prin izvoare localizate pe dislocaţii profunde. Pentru ţara noastră. Iquaçu. Deşi apa marină este un accesoriu indispensabil actului recreativ. Niagara. de mare importanţă în acest domeniu sunt lacurile sărate născute. Gheizerii sunt izvoarele fierbinţi care. Coştiui. este Lacul Ursu de la Sovata. Slănic Prahova. Tăuz. Astfel. Se asociază peisagistic cu abrupturile laterale ale văilor. Ocna Sibiului. Cum atributul spectaculozităţii lor este conţinut în revărsarea şi acustica valurilor de apă. încă un element de mare importanţă terapeutică: nămolul sapropelic. jucând rolul unor adevărate mări interioare. urmând-o. Celebru este gheizerul Old Faithful (Bătrânul credincios) din Yellowstone Park ce-şi aruncă apele. datorită presiunii interne. Izbucurile apar în zonele carstice sub forma unor izvoare cu un debit apreciabil. Azore) sau sezoniere (mai îndelungată în cazul Mării Mediterane. Victoria. În alte situaţii. Remarcabil. cu versanţii cheilor sau obârşiile unor văi de recul. sau mai restrânsă în cazul Mării Negre). Yosemite etc. În peşterile de mari dimensiuni se întâlnesc lacuri subterane pe suprafaţa cărora se navighează spre profunzimile galeriilor. Alte lacuri sărate. pentru Uganda) devin poli de atracţie majoră a turiştilor. Yellowstone etc. Turda. Antilele Mari. Climatul de ansamblu al regiunii poate conduce la o utilizare permanentă a însuşirilor recreative ale apelor marine (Florida. În această situaţie sunt cascadele Victoria (Zambezi). cu o regularitate maximă. fie prin foraje. Cannes. Telega). ţărmurile joase sunt preferate celor înalte datorită plajelor larg dezvoltate (ţărmul mediteraneean în sectorul Nisa. Se întâlnesc frecvent în regiunile cu activitate vulcanică intensă (Islanda. Cu o mare forţă atractivă sunt înzestrate izbucnirile arteziene (de tip vauclusian) sau intermitente (cu simplă sau dublă intermitenţă). între Satu Mare şi Timişoara. Cernei. Mangalia posedă. născute în urma unor procese naturale (ascensiunea apelor sărate şi acumularea lor la suprafaţă. Astfel. situate în ţări fără ieşire la mare (Balaton. Izverna etc. Începând de la latitudinile mijlocii şi până la ecuator. rezultând adesea o mineralizare dependentă de compoziţia chimică a substratului geologic în care este cantonat acviferul sau pe care-l străbat în ascensiunea apelor spre suprafaţă. concretizată în desfăşurarea pe verticală a căderii de apă. apa mărilor şi oceanelor participă la realizarea curei heliomarine. Apreciată la adevărata sa semnificaţie. Kamaciatka. participarea acestui complex la alcătuirea zestrei turistice mondiale este deosebită. în perimetrul vechilor mine de sare (Ocna Şuştag. Roşiei. Ocnele Mari. În ţara noastră. în Ungaria. la peste 80 m înălţime. ţâşnesc cu intermitenţă la înălţimi apreciabile. în majoritatea lor. cascada Angel din Venezuela se situează în fruntea ierarhiei mondiale (circa 1 000 m înălţime). Fără prezenţa acesteia. Sovata. Termalismul lor determină o dizolvare rapidă şi masivă a sărurilor. Apa mărilor şi oceanelor intervine în turism prin intermediul complexului morfo-hidroclimatic al litoralelor. Pe acest sistem de falii adânci ies la . Izbândiş. considerăm includerea lor la această grupă de obiective ca justificată. Cascadele sunt elemente morfo-hidrografice reprezentând mari căderi de apă peste pragurile reliefului. Ocna Dej. este factorul definitoriu al valorii lor atractive. Taşaul. Ciad. turismul estival al litoralelor din întreaga lume ar fi de neconceput. cel mai important acvifer termal este plasat în subsolul Câmpiei şi Dealurilor de Vest. Galbenei. valoarea turistică a rivierelor depinde şi de morfologia sau clima lor. la mare distanţă cascadele râului Potero (226 m). situându-se pe o poziţie de vârf între celelalte forme de organizare hidrografică sau peisagistică. Dimensiunea. în comparaţie cu ţărmul Coastei Esterel.

2 800 mg/l) depăşeşte cu mult apele minerale similare din alte ţări (1600 mg/l la apele minerale din Franţa sau Germania). Pucioasa. Slănic. Astfel. Malnaş. Felix). 3. Călimăneşti-Căciulata). alcalino-feroase (Covasna. rezerve mari de ape termale par a fi localizate în subasmentul Câmpiei Române. câteva solfatare cunoscute. Lipova. Conform datelor unor foraje recente. Principala funcţie turistică a apelor termale şi termominerale este cea curativă (în tratarea. Biborţeni. apele minerale din ţara noastră se clasifică astfel (Aurelia Susan. Sovata. Pentru alte continente. Govora. Filipine. • pentru cura externă (Covasna. Tămăşeni etc. Ape sulfuroase (Băile Herculane. Acvifere termale întâlnim şi în Munţii Apuseni (Moneasa. Vâlcele). Govora. Ape carbogazoase • pentru cura internă (Borsec. Geoagiu. Călimăneşti. a afecţiunilor reumatismale. Borsec etc. Vaţa de Jos) sau în Carpaţii Meridionali (Băile Herculane. Slănic Moldova. O urmează. remarcabilă este concentrarea de izvoare termale în parcul Yellowstone (cca 3 000). Gama afecţiunilor tratate este extrem de largă. Bălţăteşti.suprafaţă apele termale de la Marghita. Slănic Moldova). Dintre staţiunile turistice de mare notorietate localizate lângă astfel de resurse menţionăm: Karlovy-Vary. Suedia (7). Japonia. Bilbor. răsfrântă pozitiv în contextul utilizării lor în cura internă (cea mai frecventă) sau externă. la Covasna. Homorod. se afla cele mai concentrate mofete din Europa (97-98% CO2). Olăneşti). Ape alcaline şi alcalino-feroase • alcaline. la mare diferenţă. În privinţa răspândirii tipurilor de ape minerale susmenţionate. 8. Ocna Sibiului. Tinca. Vâlcele. 7. Ape clorurate-sodice (Techirghiol. respirator. • atermale (Călimăneşti. Olăneşti. Izvoarele Mircea şi Breazu de lângă Iaşi). piscine). situându-se pe primul loc între statele europene. Rogonska Slatina (Iugoslavia). digestiv. Ape feruginoase (Tuşnad. dar se extinde exploatarea recreativă (ştranduri. cardiovascular. Buziaş. Govora. Herculane. Călimăneşti-Căciulata. România posedă peste 3000 izvoare cu ape minerale (cărora li se adaugă alte numeroase surse neinventariate). 2. iar în masivul Puciosul (Turia). 9. pe primul loc se situează cele carbogazoase. Sângeorz. Oradea.). îcepând de la cele ale aparatului locomotor (reumatism degenerativ sau inflamator). Săcele. Ape sulfatate (Ivanda. Bixad). Marianske Lazne (Cehia). Covasna sau Tuşnad . Asociate adesea cu apele minerale sunt mofetele şi solfatarele. China etc. Lipova. Ape radioactive (Sângeorz Băi. Sărata Monteoru.) 5. neurologic. • alcaline. ale aparatului locomtor). Prahova etc. Mangalia etc. boli metabolice etc. Bodoc).Ungaria (447). Cehia şi Slovacia (57). atât din punct de vedere genetic. Apele minerale alcătuiesc o categorie aparte de resurse. Germania (165). cât mai ales a funcţiei turistice. urmate de cele clorurate sodice şi sulfuroase. Vatra Dornei). Cantitatea de CO2 conţinută în apele minerale din ţara noastră (Borsec. Olăneşti. carbogazoase (Tinca. Repartiţia apelor minerale relevă concentrări ale resurselor în anumite ţări şi lipsa lor pe suprafeţe vaste. Buziaş. Vaţa de Jos). prin cură externă. Importanţa lor atractivă constă în încărcătura minerală pe care o conţin. 1980): 1. În funcţie de principiul lor terapeutic. 4. Italia (264). Ape iodurate (Călimăneşti-Căciulata. Timişoara sau Teremia. Bazna. Franţa (1200). Arad. .) 6. Ape oligominerale • termale (Băile Felix.

Gheţarii reprezintă acumulări de apă solidificată. râuri. umede. din oaze. o funcţie turistică apreciabilă o au pădurile. practic. Compoziţia asociaţiilor vegetale. cu o tentă majoră a recreerii. subtropicale sau temperate.Spre deosebire de apele de suprafaţă. lacuri. De altfel. nord-estul Australiei. piscurilor muntoase înalte sau a unor cavităţi subterane de excepţie. oceane etc. a căror exploatare se poate intensifica datorită prezenţei lor continue şi. a căilor de acces sau litoralelor. constituie o atracţie doar pentru cei care se încumetă să înfrunte climatul excesiv de cald şi umed şi riscurile inerente junglei. mai restrânse ca suprafaţă. Curba atractivităţii scade dinspre păduri către pajişti. > ritmurile evoluţiei anuale. prelungind mult sezonul recreativ la altitudinea de maximă persistenţă a limbilor gheţarilor. > dimensiunile şi vârsta anumitor plante. Filipine. musonice. Dacă prima asociaţie favorizează drumeţiile lungi. Rolul lor turistic este în primul rând. de mare extensiune. parcuri. mări. Indochina. La nivel mondial varietatea tipurilor de pădure atinge parametri notabili. turismul curativ de medie şi lungă durată ce valorifică apele termale şi minerale. cu reperul median al pădurilor-parcuri din savană sau din zonele mai intens umanizate. Rolul turistic al vegetaţiei este conţinut în : > compoziţia asociaţiilor vegetale. Pe de altă parte suprafeţele multor gheţari alpini se transformă în terenuri ideale pentru schi. foioasele şi răşinoasele. turismul de recreere sportiv etc. turismul de medie şi lungă durată în zona litoralelor. de-a lungul râurilor (pădurile-galerii). Asia de Est. de ordin peisagistic. cele din a doua categorie oferă un grad ridicat de ozonificare a aerului. aceasta din urmă poartă pecetea majoră a substratului material pe care se dezvoltă şi a condiţiilor termice si pluviometrice specifice regiunii respective. în ciuda bogăţiei în specii şi a etajării pe mai multe nivele. inepuizabilă. Se întâlnesc în vestul Indiei. tropicale. clima şi vegetaţia. Pădurea ecuatorială din Amazonia.. la scară majoră. . Pe lângă asociaţiile forestiere regionale. În zona temperată pădurea se distinge prin două asociaţii dominante. > efectul de margine şi efectul de insulă. Cunoscute sunt asociaţiile regiunii biogeografice chino-japoneză unde speciile tropicale şi subtropicale se întrepătrund cu cele temperate. Vegetaţia Trei elemente ale cadrului natural formează un triptic la nivelul căruia ele se intercondiţionează inseparabil: relieful. valorificarea apelor minerale şi termale are o limită critică a cărei depăşire poate duce la epuizarea zăcământului sau la deprecierea calitativă a acestuia. proprii regiunilor reci ale globului. Pădurile musonice sunt mai puţin ostile accesului uman. începând cu pădurile ecuatoriale. > prezenţa unor plante cu modificări teratologice. se manifestă polivalent in alcătuirea zestrei turistice. > elemente de ordin spiritual legate de existenţa vegetaţiei. > vegetaţia ca ecotop. > prezenţa unor plante endemice şi relicte. Dintre tipurile de turism influenţate în desfăşurarea lor de prezenţa hidrografiei menţionăm: turismul de scurtă durată pe malurile râurilor şi lacurilor. Particularităţi asemănătoare relevă şi pădurea tropicală umedă din America Centrală. Zair sau Indonezia.

raportului existent între diferitele ei componente (vegetaţia forestieră sau ierboasă) şi modul de receptare a acestora de către turişti. Înflorirea cactuşilor în deşerturi şi semideşerturi este un eveniment de la care mulţi admiratori ai culorilor vii nu concep să lipsească. ritmurile evoluţiei naturale constituie ele însele motivaţii ale atractivităţii. Pentru turismul zonelor preorăşeneşti valoarea marginii pădurilor adiacente este dată de lungimea şi configuraţia ei. Importanţa acestui element se reflectă şi în tendinţa infrastructurii de a se implanta în perimetrul său.Ca element peisagistic. Floarea de colţ (Leonthopodium alpinum) îşi are domeniul predilect pe versanţii abrupţi ai crestelor calcaroase. Astfel Nymphaea lotus thermalis de la Băile 1 Mai este un relict terţiar al cărui biotop actual se află în Delta Nilului. respectiv cel ploios asigură dezvoltare de ierburi vegetale. prin cura de aer ozonificat etc. În toate situaţiile menţionate acţionează . Apele izvoarelor termale i-au asigurat conservarea de-a lungul perioadei glaciare.. Garofiţa (Dianthus). Allium obliqum sunt câteva specii de plante endemice din Carpaţii româneşti. în regiunile subpolare şi temperate reci. Vegetaţia devine un obiectiv turistic de prim ordin prin plantele endemice şi relicte pe care le conservă. În peisajul nostru. strugurii ursului (Arctostaphyllos uva-ursi). Dimpotrivă. anotimpul cald. Pajiştile au o valoare turistică mai redusă. impunându-se doar prin policromia lor în perioadele de înflorire..Molidului candelabru” de la Tiha Bârgăului este binecunoscut. Perioada de înflorire a diverselor specii de ierburi transformă pajiştile dealurilor şi munţilor noştri în adevărate tapiţerii meşteşugit lucrate. o vârstă seculară ating stejarii. de echilibrare totală faţă de chingile stressului cotidian. În prima situaţie mutaţiile genetice au condus la apariţia unui exemplar de fag cu frunze necăzătoare. Baobabul savanelor. . şi a . şi vor fi căutate de asemenea de turiştii buni cunoscători ai florei diverselor regiuni. Astfel.. iar suprafeţele împădurite ambianţa necesară recreerii propriu-zise. unde pajiştile oferă posibilităţi multiple de campare. Pentru covorul vegetal al regiunilor cu climă divizată în sezoane. conform căreia schimbarea bruscă a însusirilor peisajului atrage după sine o creştere a interesului manifestat de călatori. Marginea pădurii devine astfel o fâşie predilectă de concentrare cu caracter temporar a turiştilor. O altă categorie de elemente ale vegetaţiei forestiere se impune prin vârsta sau dimensiunile unor exemplare. Plantele endemice ocupă un anumit ecotop. Astfel. Alte plante prezintă interes prin adaptarea lor la condiţiile ecologice ale ţării noastre. eucalipţii sau cedrii Libanului prin supleţea şi înălţimea acestora. iarna sau în sezonul uscat al savanelor. În regiunile temperate sau tropicale cu două sezoane.Fagului împăratului” de la Muncel. Sequoia gigantea atrag prin grosimea fără precedent a trunchiurilor (având şi o vârstă de până la 6000 ani). pădurea atrage vizitatorii prin sentimentul ce-l induce de întoarcere în natură. Fenomenele teratologice din lumea plantelor pot genera modificări în fizionomia sau desfăşurarea ciclurilor vegetale. prin posibilităţile oferite peregrinărilor îndelungate. liliacul ardelenesc (Siringa josikea) sau castanul dulce sunt specifice unor climate mai blânde. rolul şi funcţia turistică a vegetaţiei se estompează la minimum.Efectul de margine” şi . La Întregalde (Munţii Trascăului) ea este o raritate prin altitudinea record (sub 600 m) la care o găsim în sudestul Europei.. ambele procese neîntâlnindu-se la speciile respective. . precum şi de compoziţia în specii a vegetaţiei dominante.. la noi în ţară ocupând areale în sud-vestul ţării în depresiunile cu un microclimat de adăpost. dar şi în condiţiile climatului actual. anotimpul de vară oferă posibilitatea unei expozii vegetale ce înnobilează prin policromia şi armonia sa peisajul auster. de obicei rar întâlnit. iar în cea de a doua la un molid excesiv de ramificat.efectul de insulă” sunt subordonate prezenţei vegetaţiei în teritoriu.legea contrastului” fizionomic şi structural. pe Valea Arieşului. Cazul . Pentru protejarea acestora s-au înfiinţat rezervaţii forestiere sau floristice. atmosfera de intimitate a actului recreativ.

într-un domeniu de recreere preferat. a vitezei vânturilor sau radiaţiei solare. pinguinii sau renii. Constatăm încă o dată reacţia paradoxală a cererii turistice orientată spre unicitate. compusă. Relaţia pădurii cu cererea turistică este strâns dependentă cu raporturile spaţiale dintre aceasta şi elementele infrastructurii. fauna este elementul cel mai mobil. morsele. Ca o consecinţă a acestei reflectări anumite elemente primesc o încărcătură emoţională aparte. Descinderile în zonele polare nu pot fi imaginate fără a admira urşii albi. devenind o sursă de certe atracţii. Pentru a facilita cunoaşterea lumii animale din regiuni îndepărtate. iar prin mijloace specifice (sere) prezintă vizitatorilor specii aparţinând altor regiuni biogeografice. într-o proporţie mai mică sau mai mare. zebre sau gazele. îndeplineşte în turism o funcţie polivalentă. dar şi pentru construcţia unor baze de cazare permanente. Dacă . explorarea pădurilor tropicale fără a cunoaşte fauna exotică ce le populează etc. ea se evidenţează prin diversitatea sa structurală.insulei” despădurite. de regulă. extrem de variate de la un tip de relief la altul. ca parte integrantă a unor biocenoze terestre. într-un spaţiu limitat. fapt ce se răsfrânge asupra modului de integrare în grupa atracţiilor turistice şi a exploatării propriu-zise. focile. Astfel. căutând luminişurile unor pajişti. prin efectele de margine şi insulă. vizitatorul încearcă să evadeze dintr-un univers pe care anterior şi l-a dorit. Prezenţa pădurii devenind copleşitoare. ca simbol al întoarcerii omului în peisajul originar. > diminuarea poluării sonore (cu circa 20%). Pădurea trebuie asociată.. Conexiunea perpetuă dintre om şi vegetaţie se reflectă şi pe plan spiritual. Teiul lui Eminescu din Copou şi gorunul lui Horea de la Ţebea sunt repere vii pe orice ghid turistic al localităţilor sus menţionate. Astfel. la rândul lor. din numeroase alte specii de plante în care îşi găsesc condiţii optime de vieţuire multe specii de animale. a . inclusiv pe plan turistic. noutate. unei biocenoze de mare complexitate. lipsit de traumele alienării moderne. Fauna Dintre toate componentele mediului natural. călătoriile în savană fără a întâlni turmele de elefanţi. poienilor şi rariştilor din interiorul codrilor. inaccesibile majorităţii turiştilor de rând. va căuta să valorifice pentru sine acest atribut. Legate de prezenţa vegetaţiei se impun menţionării două modalităţi de diversificare a ofertei recreative din marile metropole şi anume parcurile şi grădinile botanice. raritate.efectul de insulă” conform căruia arealele de maximă concentrare a vizitatorilor vor coincide. grădinile botanice concentrează. Dacă prin cumulul de însuşiri prezentate pădurea reuşeşte să se impună direct ca un domeniu turistic important. pe lângă esenţele lemnoase. rinoceri. de obiectiv propriu-zis şi de mediu propice unui agrement fructuos. ea îşi sporeşte şi indirect atractivitatea prin: > influenţarea topoclimatului prin creşterea umezelii. > purificarea aerului datorită proceselor de fotosinteză şi eliberarea de oxigen şi aerosoli. de la o regiune climatică la altă regiune. Pădurea. Suprafaţa spaţiilor verzi din vatra oraşelor tinde să crească. de informare. vulpea polară. Ea joacă rolul terenului optim pentru instalarea corturilor.. Concomitent. asociaţiile forestiere amplasate la o distanţă mai mică de 50 km de marile oraşe se constituie. Deşi efectul de margine nu se rezumă la contrastul peisagistic dintre terenurile cultivate sau pajiştilor cu pădurea (întâlnindu-se şi în cazul malurilor apelor curgătoare sau al lacurilor) în primul caz el se manifestă mai evident şi are desfăşurare spaţială mult mai largă. estimările specialiştilor vizând 40 m2 spaţiu verde pe locuitor. vegetaţia şi flora unor teritorii vaste. Turismul de cunoaştere. Fiecare în parte. > armonizarea liniilor peisajului prin mascarea fragmentării de detaliu a reliefului etc. vor participa la diversificarea atractivităţii de ansamblu.Suprafeţele ocupate cu păduri întinse generează şi . s-a recurs la infiinţarea grădinilor zoologice şi a acvariilor. scăderea temperaturilor excesive.

sturioni). Pescuitul sportiv îşi are. râsul). de agrement. s-au înfiinţat fondurile de vânătoare şi parcurile naturale unde riscul decimării faunei şi a dispariţiei unor specii valoroase este înlăturat. Speciile de animale vizate diferă de la o regiune la alta. În zonele polare ţintele predilecte sunt urşii polari. chiar dacă valoarea lor atractivă este indiscutabilă. in accepţiune minimalizatoare chiar fundalul de desfăşurare a actului recreativ. pe care-l scot din anonimat. în totalitatea sa şi în mediul propriu de viaţă nu poate deveni un obiectiv turistic (datorită şi mobilităţii sale) prin organizarea grădinilor şi acvariilor. de asemenea. a căror valoare alimentară este mai ridicată (păstrăvi. fie prin organizarea fondurilor şi parcurilor.fauna. se întâlneşte şi ocupaţia similară. prin înmulţirea şi localizarea animalelor căutate. Pentru facilitarea recreerii de tip cinegetic. fie prin instituirea unui statut de protecţie absolută acelor specii ameninţate cu dispariţia (declararea lor ca monumente ale naturii). N S . Se are în vedere vânătoarea şi pescuitul. de mediul în care au apărut şi s-au dezvoltat. Şi în acest caz sunt vizate anumite specii de peşti. Ele fac parte integrantă din matricea unui peisaj care constituie. ci dimpotrivă. Eficienţa turismului cinegetic este dependentă de densitatea vânatului într-o regiune dată. în taigaua siberiană şi canadiană animalele cu blănuri preţioase (hermina. > peisajul regiunilor vulcanice. înnobilându-l estetic şi funcţional. Sensibilitatea sa deosebită la impactul antropic impun însă măsuri severe de control a vânătorii şi pescuitului. precum şi acvariul din Constanţa sunt obiective căutate de mulţi vizitatori ai oraşelor respective. Dintre cele mai cunoscute peisaje turistice amintim: > peisajul carstic. Îmbinarea relaxării cu avantajul economic sporeşte importanţa sa. turismul de recreere şi cunoaştere. vegetaţiei sau faunei nu pot fi desprinse. indiferent de regiunea în care acestea se desfăşoară. Fauna susţine. grupa sa de practicanţi desfăşurându-se în perimetrul acumulărilor lacustre sau de-a lungul râurilor şi litoralelor. de colaborare. Peisajele turistice Obiectivele turistice aparţinând reliefului. > peisajul munţilor înalţi. jderul. dar şi pentru menţinerea sub control a vânătoarei. climei. dar acest aspect nu influenţează eficienţa sa. acest deziderat este atins cu prisosinţă. hidrografiei. Trofeele prezintă una din motivaţiile esenţiale ale practicării sale. pe acelaşi teritoriu. respectiv prin concentrarea spaţială a diverselor specii şi localizarea lor într-un areal bine definit. Ea se calculează după formula: D unde: N = numărul animalelor de interes cinegetic. Turismul cinegetic este practicat de o anumită categorie de participanţi. Apar astfel peisajele turistice în structura cărora elementele componentelor se conectează prin relaţii armonice. asadar. în natură sunt foarte frecvente cazurile când atracţii turistice de origine diferită coabitează strâns. în pădurile de răşinoase ale munţilor înalţi urşii sau cerbii. iar în savană leul sau elefantul. Turda sau Bucureşti. S = suprafaţa în hectare a fondului de vânătoare. relativ redusă numeric. Implicarea faunei în turism este mult mai pregnantă şi mai directă în cazul anumitor forme de practicare ale acestuia. ci obţinerea unor bunuri alimentare sau industriale (vânătoarea de balene. dar a cărei finalitate nu este recreerea participantului. Obiectul principal al recreerii îl constituie prezenţa şi vânarea animalelor mari sau a celor cu blănuri preţioase. spre exemplu). detaşându-se în context teritorial. samurul. Mai mult. Pe lângă vânătoarea cu caracter sportiv. Grădinile zoologice din Oradea.

prin îmblânzirea liniilor fizionomice. datorită asocierii a numeroase elemente morfologice de suprafaţă (abrupturi. Antropizarea a generat peisajul de tip .spaţiu mioritic” răsfrânt adânc în psihologia poporului român. ceea ce ridică mult eficienţa actului recreativ. În cazul unor vulcani activi. Pentru ţara noastră întreaga fâşie a lanţului vulcanic din interiorul Carpaţilor este cuprinsă în sfera acestui peisaj. izbucuri. platourile de lave. Resursele peisajului carstic se adresează turismului de recreere şi. Lacurile de diverse origini (glaciare. înalte şi joase. ca factor esenţial al turismului hivernal. craterele. dalmatine. de la apa lacurilor sărate din Podişul Transilvaniei la apele termale din Dealurile de Vest. Peisajul regiunilor deluroase se carcterizează prin atenuarea contrastelor şi fragmentării morfologice. dar are şi consecinţe negative în ceea ce priveşte accesul şi siguranţa infrastructurii în vecinătatea acestora. sportiv. Ca rezultat al activităţilor post-vulcanice apar mofete şi solfatare. ponoare) sau subterane (peşteri şi avene). Acesta din urmă exploatând apele termale ale acviferelor subterane (precum cele de la Moneasa sau Geoagiu) sau climatul subteran al unor peşteri. devin arabescurile unei construcţii grandioase. floristice şi faunistice). chei. radiaţia solară îndelungată. skjars. Apa sărată a mării. defilee. fizionomic. Ţărmurile joase sunt favorizate datorită unei dezvoltări largi a celui mai utilizt accesoriu în turismul litoral . Alternanţa culmilor cu văile generează acel . Apar ape minerale. vegetaţia contrastantă ca şi compoziţie şi desfăşurare. estuare.. între care se detaşează cele aparţinând reliefului. nămolurile lacurilor sărate din vecinătate. Vegetaţia şi fauna sunt corelate altitudinal şi latitudinal pentru fiecare regiune în parte. dar şi întinderi de ape dulci din categoria iazurilor. Piatra Craiului sau Podişul Mehedinţi sunt doar câteva dintre peisajele dezvoltate pe roci solubile din ţara noastră cu o valoare turistică recunoscută. fac din munţii înalţi un domeniu al turismului de recreere larg şi intens desfăşurat. cu rias. conurile. de cel descris anterior. climatice (climat subteran.Subliniem îndeosebi prezenţa deltelor. atmosfera încărcată cu aerosoli. Exploatarea turistică a unui astfel de peisaj aşează în prim plan turismul curativ şi abia pe plan secund cel recreativ. . Peisajul munţilor înalţi se remarcă prin spectaculozitatea arhitecturii sale. hidrografiei şi climatului. Locul crestelor ascuţite este luat de interfluviile largi. iar în hidrografie resursele de ape minerale şi lacurile de crater. Râmeţ-Întregalde din Trascău. hidrografice (lacuri. Varietatea litologică. fauna de interes cinegetic. de baraj natural sau antropic). În morfologie se impun cupolele.parc” provenit din menţinerea insulară a vegetaţiei naturale în perimetrul unor arii cultivate sau construite. predominant de origine glaciară. Regiunea Padiş-Scărişoara din Munţii Bihorului. Scăriţa-Belioara din sud-estul Masivului Gilău . îndeosebi clorurate sau carbogazoase. cu resurse turistice foarte variate (hidrografice. cu limane. > peisajul litoral.Muntele Mare. piscuri şi abrupturi cu un consistent impact psihologic asupra privitorilor. cascadele şi repezişurile însufleţesc peisajul auster. dar şi a mărilor interioare. Peisajele carstice relevă o complexitate aparte. şi mai ales. Peisajul regiunilor vulcanice diferă. Peisajul litoral are o mare diversitate de resurse. zăpada. asociaţii peisagistice complexe. zestrea turistică poate creşte prin manifestările spectaculoase ale erupţiilor. climat de adăpost). Sunt bogate resursele atractive de origine hidrologică. fragmentarea excesivă şi sistemul de modelare au condus la apariţia reliefului de creste. delte sau lagune.> peisajul regiunilor deluroase. La contactul uscatului cu marea au rezultat diferite tipuri de ţărmuri.. ale vegetaţiei (plantele calcofile) şi fauna. parţial celui curativ. ridică la cote superioare ponderea recreativă şi curativă a acestui tip de peisaj răspândit la bordura continentelor.plaja. tectonice. În regiunile deluroase se dezvoltă un turism polivalent cu tente recreativ-curative mai pronunţate. Formele de detaliu. Densitatea obiectivelor de larg interes turistic poate atinge valori impresionante. râuri subterane). vulcanice.

fără riscul de a greşi. în continua sa devenire creează noi valori. Însuşirea recreativă şi-au câştigat-o însă în timp. îndeosebi la produsele cu aceeaşi destinaţie. Aceasta deoarece nu toate obiectivele produse de mâna omului impresionează în acelaşi mod vizitatorul. adică n-au fost edificate în acest scop. o implicare a esteticului. > ineditul. de a plonja cât mai adânc în propriul său trecut într-un veritabil remember ontologic plin de posibile revelaţii şi satisfacţii spirituale. aportul uman la diversificarea zestrei turistice se multipică şi diversifică ajungând astăzi. pe măsură ce avansăm pe scara civilizaţiei. Principalele atribute recreative ale obiectivelor de provenienţă antropică au la origine următoarele însuşiri: > vechimea obiectivului. indiferent de dimensiunea şi fizionomia acestuia. au îndeplinit alte atribuţii (economice. resursele turistice aparţinând mediului natural aveau o pondere absolută. > dimensiunea. omul şi-a satisfăcut nevoile recreative şi de cunoaştere prin contemplarea peisajului înconjurător. > unicitatea. Ulterior. În această perioadă. > funcţia. devenind un obiectiv turistic propriu-zis. Încă de la începutul afirmării sale ca specie cu trăsături superioare. Alpilor sau Carpaţilor. Numai astfel ne putem explica atracţia exercitată de uneltele de silex sau de os. a forţei care reuşeşte să surmonteze influenţa vechimii ca atribut valoric. atât de simple în alcătuirea lor. Fără a lua în considerare că prin transformarea tot mai accentuată a mediului natural într-un mediu geografic puternic umanizat multe din valenţele recreative sunt afectate sau distruse. devine adesea o sursă de real interes pentru privitori. În general se constată că perfecţionarea şi diversificarea obiectelor devenite pretext de admiraţie se substituie frecvent vechimii pentru a le scoate in evidenţă. Putem de asemenea prevedea. Omul epocii actuale resimte nevoia interioară. Este necesară încă din acest punct o precizare clară: apariţia lor ca obiective de interes turistic nu poartă întotdeauna pecetea premeditării. în aproape toate ţările lumii. Apare concomitent. înnobilându-şi ambientul în strânsă corelaţie cu creşterea sa numerică şi ridicarea standardului său de civilizaţie. culturale etc). Unelte concentrate în colecţii şi muzee risipite în toate continentele. prelungită până în antichitatea timpurie. ci dimpotrivă. sunt finite. că ponderea obiectivelor create de om se află într-o ascendenţă evidentă în comparaţie cu frumuseţile naturii care. Picturi naturiste. ajungând adeseori ca ea să prevaleze în comparaţie cu vechile atribuţii. Vechimea unui obiectiv construit de mâna omului. fără a se putea stabili cu rigurozitate o relaţie directă de proporţionalitate. zestrea turistică antropică reprezintă o însumare de elemente cu funcţie recreativă create de omul însuşi. în majoritatea cazurilor. surprinzând în simplitatea lor un univers demult dispărut: cel dominat de lupta pentru existenţă. acută. de sceptrul vânătoarei şi a totemurilor. cantitativ. să fie hotărâtoare.RESURSELE ATRCTIVE DE PROVENIENŢĂ ANTROPICĂ Spre deosebire de resursele atractive aparţinând cadrului natural care sunt un dar al naturii. (Podoabele giuvaergiilor din evul mediu prin rafinamentul lor artistic ridică mult cota valorică în comparaţie cu obiectele antice cu menire şi compoziţie asemănătoare). . pentru anumite regiuni terestre. Efectul atractiv al vechimii se diminuează odată cu apropierea de vremurile noastre. strategice. dar care au asigurat omului preistoric supravieţuirea şi progresul. O adevărată călătorie prin tunelul timpului înspre originile sale. Aceleaşi motivaţii ne fac să stăruim cu privirile asupra picturilor ce împodobesc din abundenţă pereţii abriurilor şi peşterilor de la poalele Pirineilor. În schimb omul.

unicitatea sau ineditul unor obiective de origine antropică rămâne apanajul turiştilor bine informaţi. funcţiile anterioare sau actuale ale anumitor edificii poartă o încărcătură atractivă cu o tentă specifică. Unicitatea poate rezulta fie dintr-o acţiune deliberată a creatorului . Iar arta reprezintă pentru turism un izvor de apă vie. turnurile de televiziune din Moscova şi Toronto depăşesc 500 m înălţime. În mod similar putem include pe aceeaşi listă bogăţia în exponate a Louvrului sau Ermitajului. mai impozant. oţelul. reprezintă principala sursă a ineditului din lucruri. Astfel.cărţi.autor al unui singur produs. reprezintă exemple ale unor realizări de excepţie în materialele respective. Aceleaşi valenţe le putem descifra şi în ceea ce priveşte tipul materialului utilizat în ridicarea unor edificii de referinţă (lemnul. indiferent dacă o desluşim în arhitectura clădirilor.din beton armat) etc. cât mai ales prin şansa ce o oferă . în numărul de proiecte elaborate. Catedrala din Chartres este celebră prin asocierea celor două turnuri diferite ca arhitectură şi înălţime. Întreaga artă mondială îşi are şi ea rădăcinile adânc înfipte în această pătimaşă tendinţă. mai puţin prin arhitectura sau dimensiunile lor.concentrate în colecţii şi muzee. Obiective unice sunt statuile (cel puţin prin prisma subiectului reliefat) şi casele memoriale dedicate unor personalităţi distincte. (Avem în vedere nu o individualizare dimensională. Domul din Milano prin stilul constructiv şi mulţimea statuilor ce-i împodobesc exterioarele. defilarea gărzii engleze prin ceremonialul ce o însoţeşte etc. fără copii sau variante . A reliefa ceea ce nu a mai fost reliefat. dimensiunea acestora este un atribut accesibil tuturor . înălţimea de excepţie a barajelor Rogun (din aroncamente) şi Grande Dixence (Elveţia . uşor de evaluat sub aspect atractiv. monumentalitatea Statuii Libertăţii din New York sau a piramidelor din Mexic şi Egipt. a personalităţilor care au contribuit la definitivarea aspectului ei actual etc. Astăzi castelele Văii Rinului. Arhitectura din sticlă şi beton armat a Centrului Pompidou din Paris. ustensile . ci singularitatea efectivă a produsului în sine). a perioadei cât a durat construcţia. Bastilia sau Turnul Londrei au devenit puncte de focalizare a cererii turistice. mai frumos. În sfârşit. betonul armat). silueta zveltă a Turnului Eiffel durată din oţel. sticla. Aidoma elementelor cadrului natural. maxime sau minime. ca resursă atractivă.25 m este un unicat mondial. Regata Storica este singulară prin fastul şi grandoarea ei. piatra. Sears Tower din Chicago este cea mai înaltă clădire din lume. Dar şi Turnul din Pisa prin înclinarea sa maximă faţă de planul verticalei locului cu circa 4.Vechimea elementelor atractive antropice pune în mişcare stimuli psihologici al căror efect este cu atât mai mare cu cât masa de turişti este mai bine informată. iar crearea atmosferei locului lor de provenienţă mai inspirat creionată. unelte. a construi mai durabil. O altă însuşire turistică a obiectivelor de provenienţă antropică provine din ineditul lor fizionomic. capitala statului New Mexico. cetăţile San Marino şi Poenari se impun pentru totdeauna în memoria turiştilor şi prin poziţia lor insolită.fie prin distrugerea sau dispariţia obiectelor de acelaşi gen. Astfel. şi în acest caz intâlnim exemple aparţinând ambelor extreme dimensionale. de asemenea. Versailles rămâne cel mai impozant castel francez. este dat şi de locul ales de om pentru amplasarea edificiilor sale. Ineditul poate rezulta şi din neterminarea unor proiecte cum este cel al Domului din Strasbourg unde unul dintre cele două turnuri n-a fost construit. pe pânzele expuse în colecţii şi muzee. clădirea Centrului Comercial din Santa Fe. poziţional sau structural-compoziţional. Este de ajuns a cataloga cu acest atribut o realizare antropică pentru ca ea să intre definitiv în sfera de interes a turiştilor. ridicată din lut modelat. o sursă notabilă de atractivitate. La polul opus regăsim obiecte miniaturizate . edificii sau activităţi umane înmagazinează. Ineditul. castelul Chenonceaux prin situarea sa desupra râului Cher. splendoarea albastrului de Voroneţ şi Chartres. castelele Foix. Dacă vechimea. construirea castelelor medievale pe promontoriile stâncoase ale văilor sau munţilor era motivată în vremurile date prin raţiuni de apărare. Unicitatea anumitor obiecte. cu ocazia marilor evenimente culturale şi artistice etc. Fizionomia diferită este rodul veşnicei tendinţe a spiritului uman spre originalitate şi depăşire de sine. Lourdes sau Salzburg.

În consecinţă vestigiile de acest tip se păstrează rareori într-o formă ce poate sugera dimensional sau fizionomic vechea construcţie. cetăţile. Astfel. Pomeral sau Viera.rememorării unor bogate file de istorie scrise între zidurile lor. Palatul Buckingham). În aceeaşi regiunese află celebrul Men-er-Hroec’h cu înălţimea de peste 10 m şi Masa Negustorilor. Din această grupă de obiective menţionăm: castrele. O situaţie aparte. cu înălţimi de până la 3 m. Praterului etc. Zidul şi porţile de intrare în castrul roman de la York se conservă aproape în toată integralitatea lor. construite pentru a diversifica oferta atractivă a unor centre sau regiuni cu o cerere turistică majoră. simbolul ei atrage numeroşi turişti. prinse în matricea construcţiilor ulterioare. la Almeria. construit în trei etape. şi anume: • edificii şi elemente cu funcţie turistică. cel mai mare castru din Dacia. castelele. Deşi extrem de numeroase. În Bretania complexul de la Carnac Menec este format din aproape 3000 menhiri şi se extinde pe o distanţă de peste 4 km. forturile. Un număr apreciabil de menhiri se află în Bretania. Rămăşiţele sale se mai pot identifica în scurte sectoare de ziduri. Casa Albă. Construcţia lor datează din perioada de expansiune a acestuia iar funcţia iniţială s-a constituit adesea într-o cauză a distrucţiei avansate: popoarele aflate in conflict cu romanii vizau înainte de orice distrugerea fortificaţiilor. forificaţiile etc. o şosea modernă şi un parking auto integrând acest ansamblu în sfera turismului regional. şi s-a crezut că au avut iniţial un caracter religios şi simbolistic. Castrele romane împânzesc limesul roman din Britania până în Asia Mică fiind edificate în scopuri militare. Căutarea urmelor strămoşilor noştri ne îndeamnă spre . ele se regăsesc însă în toate arealele umanizate ale globului ca o dovadă a continuităţii şi creativităţii spiritului omenesc.n. şi îmbracă trei forme distincte: menhiri (blocuri de piatră necioplite înfipte vertical în pământ). favorabilă. castrele romane de pe teritoriul patriei noastre ne oferă prea puţin din înfăţişarea lor de odinioară. O vârstă şi funcţie asemănătoare o au construcţiile megalitice din Anglia. Se observă constituirea ei din două grupe de obiective. Megaliţii sunt prezenţi şi în nordul Spaniei. Deşi în număr mai restrâns. împrejmuind centrul oraşului actual. între care se detaşează ansamblul de la Stonehenge..n. răspândite cu predilecţie în regiunile de afirmare a marilor civilizaţii. • activităţi antropice cu funcţie atractivă. şi cromlechiuri (menhiri dispuşi în cerc sau semicerc). cea mai recentă fiind cuprinsă între anii 2100-1900 î. Structura zestrei turistice de provenienţă antropică este de mare complexitate. Edificiile istorice Însumează o gamă variată de construcţii aparţinând mileniilor şi secolelor demult apuse. Construcţiile megalitice Îşi au originea în trecutul îndepărtat al comunităţilor umane din vestul Europei. În ciuda simplităţii construcţiei. construit la Apullum (Alba Iulia) a fost în întregime distrus de fortificaţiile medievale ridicate pe Dealul Cetăţii. un dolmen granitic cu urme de sculpturi. Datează dinainte de anul 3000 î. cercetările moderne confirmă rolul său de observator astronomic.e. culturale etc. Anglia şi Spania.e. În mod similar se înscriu în circuitele turistice sediile politice (Palatul ONU din New York. dolmeni (blocuri sau plăci de piatră orizontale sprijinite pe doi menhiri). o relevă obiectivele cu funcţie turistică propriu-zisă din categoria Disneyland-urilor. ca puncte întărite la graniţele imperiului. ştiinţifice.

Tirolului. porţile masive. pe astfel de fortificaţii. în primul rând. Fort Worth. pe un pisc asemănător. Amboise. Caterina de Medici construieşte galeria principlă din Castelul Chenonceaux. contraforturi. a fantomelor. Râşnov (Cumidava). Heidelberg sau Hradcany. Buciumi. indiferent dacă sunt reprezentate prin elemente arhitecturale sau prin mobilier. Muzot. Germaniei. parcuri sau grădini. Pe măsură ce ne apropiem de vremurile noastre. O astfel de localizare vom întâlni în cazul castelului Foix. în America. Cheverny. pe falezele surplombate ale unor versanţi abrupţi precum castelele Văii Rinului. în statele interioare ale SUA. Ludovic al XIV-lea. Forturile au jucat un rol asemănător castrelor. Un pitoresc indiscutabil caracterizează şi amplasarea castelului Lourdes din aceeaşi zonă a Franţei. Castelele sunt locuinţe fortificate ale seniorilor feudali răspândite de la Atlantic până la Pacific şi. în sensul de avansare al colonizatorilor. Angers). Funcţia strategică dispare înlocuită fiind de cea artistică sau politico-administrativă. picturi. sub raport stilistic. Ontario. strategic şi logistic. Vechimea lor descreşte de la est la vestul Americii. unde va fi şi înmormântat (în basilica St. castele ţâşnesc din peisajul arid al Spaniei sudice sau se oglindesc în undele limpezi şi reci ale lacurilor elveţiene. majoritatea castelelor apar ca edificii puternic întărite. în care războiul era legiferat ca mijloc de rezolvare a tuturor diferendelor. la care predominante nu sunt virtuţiile strategice ci cele artistice. Porolissum. cu ziduri. Pirineilor ci în mijlocul unor domenii întinse. John. cele 17 castele din Valea Loirei risipite între Angers şi Burges (între care Chambord. primeşte la Chambord pe Molière etc. Sunt frecvente în Noua Anglie. . Castelele înconjurate de aura misterului. Datând dintro perioadă de mare fărâmiţare statală. Spre deosebire de castre şi forturi. elemente de habitat. Gherla. O altă categorie de castele sunt cele construite în locuri de vânătoare. Elveţiei sau Cehiei. Potaisa (Turda). La noi în ţară castelul Bran sau castelul Huniazilor domină şi ele peisajul înconjurător. Hubert). Chenonceaux. Ele sunt. şanţuri periferice şi poduri mobile. Românaşi. Castelele fortificate sunt mult mai spectaculoase în aşezarea lor pe piscurile colinelor sau munţilor. Leonardo da Vinci îşi petrece ultimii ani la Amboise. Prealpilor. ci şi o grijă deschisă prntru decoraţiile interioare. Blois. Faima acestor castele este întregită de istoria lor zbuciumată şi aureolată de trecerea prin incintele lor a unor mari personalităţi. Quebec. Ele nu vor mai fi amplasate pe promontorii stâncoase.castrele de la Micia (în apropierea Devei). Ilişua. amplasat pe versantul sudic al Pirineilor. Fontainebleau. Arhitectura forturilor este tributară funcţiei lor de apărare. în primul rând. ci al spiritului. Breţcu. edificii cu funcţie de apărare propriu-zisă. pe litoralul californian etc. indirect. palisade şi crenelurile. Căşei sau Orheiu Bistriţei. populează insulele britanice (Warwich). edificiile de acest tip cresc în monumentalitate şi somptuozitate. Din această grupă fac parte. prin Andorra. creneluri. castelul îşi asocia. Stolzenfels sau Sforza sunt tot atâtea castele înscrise pe hărţile turistice ale Franţei. Replica sa spaniolă este castelul Urgel. unde penetrarea spre interiorul uscatului s-a sprijinit. Francois Villon vizitează în peregrinările sale Blois. mai recent. situat pe drumul care leagă Franţa de Spania. tapiserii etc. turnuri de apărare. Olteni (Covasna). mai elevată. Castelul medieval face loc palatului înconjurat de parcuri şi grădini. iar Regele Soare. în cazul castelelor diversitatea creşte. Sunt specifice îndeosebi continentului nord-american. Fort Lauderdale etc. construite de feudali in interiorul proprietăţii. ca dovadă fiind nu numai arhitectura lor mult mai bogată. În general ele se impun prin masivitatea zidurilor incintei. Cum aceştia exercitau asupra regiunilor din jur o autoritate politică şi administrativă. dar într-o perioadă istorică mult mai recentă. dar şi castelul din Salzburg edificat pe culmea unei septe stâncoase modelată de apele Salzachului. Însăşi toponimia multor aşezări este edificatoare în acest sens: Fort St. Bologa. Castelele din această categorie nu sunt durate sub sceptrul sabiei. şi atribuţii de sediu. numărul mare al turnurilor de supraveghere. Gilău. cu o accesibilitate remarcabilă.

Versailles (construit între 1643-1715).Călătoria la Troia o faci de dragul Iliadei. Cazul castelului Peleş sau al Palatului Cotroceni. Buckingham în Marea Britanie sunt de notorietate. îndeosebi sub forma zidurilor. De altfel. De asemenea. . şi mai puţin al necesităţii efective. Apariţia cetăţilor ca forme de habitat de mare vitalitate încă din antichitate ne-o confirmă nu numai vestigiile rămase în vetrele vechilor civilizaţii. în perioada funcţionării lor ca habitat. datorită colonizării mai recente. . Schliemann în abordarea ştiinţifică a descoperirilor uluitoare de pe colina Hisarlâk. Tomis. din apropierea municipiului Alba Iulia are o suprafaţă de peste 20 ha. ci în rememorarea istoriei lor uneori deosebit de palpitantă. Există frecvente situaţii când puterea lor de atractivitate este susţinută de istoria desfăşurată între zidurile roase de vreme sau de valoarea decoraţiilor interioare. cu atât resursele atractive ale multor obiective sunt mai intens exploatate. Cetatea hallstattiană de la Teleac. cu cât acesta este mai ridicat. Acesta vrea să vadă locul unde s-a purtat îndelungata luptă din pricina Elenei. ca de altfel majoritatea vestigiilor arheologice de orice natură. în primul rând. În raport cu acestea cetăţile se detaşează prin creşterea gradului de complexitate constructivă. Histria. alături de castele. în perimetrul oicumeniei Euro-Asiatice. mormintele unde sunt înhumaţi eroii ce şi-au pierdut viaţa în această luptă”. Tirint. în ţara noastră. şi mai puţin de construcţia ca atare. În America. Se impune totuşi o precizare: în antichitate cuvintele cetate şi oraş (ca forme de habitat) nu erau sinonime. vârsta castelelor este mai redusă. Sunt renumite cetăţile greceşti înfiinţate în perioada marilor colonizări pe ţărmurile Mediteranei şi ale Mării Negre (Gela. Sublinierea anterioară este cât se poate de motivată. Apariţia unuia era de neînchipuit fără construirea celeilalte. castelele se constituie ca obiective turistice de real interes pentru o pondere majoră din cererea turistică. farmecul descinderii la Troia alimentându-se mai puţin din conturul măcinat de intemperii naturale şi antropice ale zidurilor succesive ce se ridică unul pe ruinele celuilalt în cele nouă etape de construcţie a cetăţii. apelor. Cetatea Troia ne aminteşte însă. în acest caz. Calatis) ale căror ruine au fost deshumate. prin funcţiile multiple şi prin concentrarea. bastioanelor şi şanţurilor periferice. relevă importanţa creşterii gradului de culturalizare al masei de turişti. Pe teritoriul ţării noastre. Încă o dată cetatea de pe malul Helespontului. de asemenea că faima atractivă a multor cetăţi sau vestigii arheologice nu constă în elementele de ordin arhitectural deshumate sau conservate încă în peisajul locului. Ca urmare. aşezare nevoită permanent a se apăra. În funcţie de mărimea lor şi bogăţia zestrei interioare. O vârstă asemănătoare are şi cetatea descoperită la Ciceu-Corabia în judeţul Bistriţa Năsăud. cât mai ales din reverberaţiile produse în suflet de remorarea capodoperei lui Homer. se situează în fruntea obiectivelor turistice de rezonanţă istorică. de existenţa unor edificii asemănătoare mult anterioare colonizărilor greceşti. datorită transformării lor în reşedinţe oficiale. Pentru acelaşi motiv regele perşilor Xerxes sau Alexandru Macedon se abat din drumul lor pentru a vizita Troia. vegetaţiei etc. iar oraşul locul de reuniune. menţionează cunoscutul savant Rudolf Virchow. mentorul norocosului H.adevărate opere de artă prin liniile şi coloritul lor natural. Ea va fi cucerită tocmai de către armatele polisurilor greceşti reunite în expansiunea lor spre bazinul Mării Negre. edificiile din categoria catăţilor au fost construite încă din preistorie. populează încă dinainte fantezia călătorului. a unei populaţii mai numeroase. şi anume din prima epocă a fierului. ci şi rezultatele săpăturilor arheologice întreprinse. apar fortificaţii. Actualmente. feniciene sau romane. Hradul în Cehia. unele castele şi palate sunt scoase parţial sau total din circuitul turistic. Troia demonstrează. se pare că ele sunt mai degrabă rodul nostalgiei proprietarilor după un continent pierdut. Schonbrunn sau Buckingham sunt trei exemple mai ilustrative în acest sens.. Cetatea este expresia concentrată a aşezării antice sau medievale. Micene. prin istoria sa epopeică. oferta atractivă creşte prin contribuţia reliefului. domiciliul şi sanctuarul acestei asociaţii. cetatea era asociaţia religioasă şi politică a triburilor. Chipurile cărora poetul le dă viaţă ca printr-o vrajă. în contextul unui peisaj spectaculos. Cetăţile. valuri de pământ şi şanţuri de apărare.

) şi se continuă în dinastiile următoare (Han. Cetatea Albă). Cetăţi a ridicat Ştefan cel Mare în Moldova. Sectorul de zid mai recent porneşte de la Marea Bo Hai pe la nordul capitalei Beijing ajungând în Mongolia interioară. etc. Prejmer . Devenirea în timp a edificiilor a dus la înlocuirea cetăţilor dacice distruse în timpul cuceririi romane cu cetăţi noi care.n. centrul său politic. Suceava. Veneţia a apărut ca o cetate lagunară.. Sibiul. Orhei. administrativ şi militar. În acest scop sunt preferate cele mai inaccesibile terenuri. Astfel. Finiş. Alba Iulia. Cluj-Napoca. Sarmizegetusa Regia. Palmira. Bistriţa sau Baia păstrează în arhitectură numeroase relicve ale cetăţilor de odinioară. Kievul a fost iniţial o aşezare fortificată. etc. Uriaşul edificiu porneşte din nordul Peninsulei Liaodong şi se orientează spre vestul ţării. Genova. imposibil de escaladat cu mijloacele evului mediu. amplasată pe un pisc ocrotit din trei părţi de abrupturi de peste 100 m înălţime. cu o concentrare remarcabilă în Transilvania unde îşi avea capitala. cel otoman. Braşovul. Acest aspect influenţează pozitiv acţiunile de integrare turistică în circuite specifice. la intersecţia sau pe axele de intensă circulaţie (Babilon. bastioanele şi contraforturile se înmulţesc. Sui. de la o regiune la altă regiune. Bologa. Sibişel. iar Parisul s-a răsfirat în jurul Insulei Cetăţii (Ile de la Citè).. Făgăraş. Viena. Sighişoara. Petersburg a urmat aceeaşi cale începând din 1703. Cetăţile feudale se impun prin masivitatea şi fortificaţiile lor. cetăţi de piatră. Damasc). Ming). Funcţia de apărare îndeplinită de majoritatea cetăţilor antice şi feudale a dictat o dispoziţie spaţială preferenţială: de-a lungul frontierelor diferitelor state din vremea aceea (aşa cum se remarcă în cazul Moldovei).cetate lacustră”. iar Târgovişte pe drumul spre munţi. până în provincia Gansu. de-a lungul marginii răsăritene a moşiei sale (Soroca. Homorod. Buda. la rândul lor. Specifice pentru Transilvania sunt . La Sarmizegetusa Regia se mai pot admira pe lângă vestigiile vechilor fortificaţii şi patru sanctuare localizate în cadrul .. în epoca feudală.Puternica dezvoltare a statului dac este oglindită şi în numărul mare de cetăţi răspândite între Bug şi Tisa. cu o lungime de peste 5 000 km. Turnu Roşu. Bucureştiul moşteneşte topicul atribuit iniţial cetăţii lui Bucur. Rupea. St.cea mai bine păstrată -. Debutul construcţiei are loc în timpul dinastiei Qin (247-206 î. Cadiz. Qi. pe malurile fluviilor şi mărilor intens navigate (Constantinopol. Veneţia. A fost edificat în timpul dinastiei Ming. Sânpetru. Cel mai important obiectiv din această categorie este Marele Zid Chinezesc. Timişoara o . Feldioara. Fortificaţiile îmbracă forme diverse de la o epoca la alta. Piatra Roşie şi Blidaru. Din această centură de apărare făceau parte cetăţile de la Costeşti. Cristian. cetăţi). Ardud etc). consecinţă a creşterii nevoilor de apărare în urma apariţiei artileriei de asalt. La Rochelle. Alba Iulia. Zidurile cresc în grosime şi înălţime. Craiova a fost cândva . Agnita etc). dar şi a îmbunătăţirii tehnicilor şi mijloacelor constructive. O altă cetate dacică este cea de la Cugir în interiorul căreia a fost descoperit un mormânt princiar dac şi un tezaur bogat aparţinând aceluiaşi personaj. care să ofere o protecţie naturală suplimentară (cum este cazul cetăţii San Marino. Aşa cum este cazul cetăţilor de la Piatra Craivii. Neamţul suportă atacurile unui imperiu. Deva. Includem în această grupă de obiective zidurile şi turnurile în măsura în care ele nu sunt părţi constructive ale unor ansambluri arhitecturale analizate deja (castele.e. Ca de altfel şi alte mari oraşe ale Europei ce au avut ca sâmbure arhitectural incintele întărite ale cetăţilor antice sau medievale. Moscova şi-a lărgit în mai multe etape perimetrul construit. Dubrovnik) etc. începând de la fortăreaţa Kremlinului. Cetatea de pe malul Bosforului (Constantinopolul).incintei sacre”. amplasată în Munţii Orăştiei era înconjurată de o serie de cetăţi care aveau menirea apărării drumurilor de acces spre capitală. Astfel.cetăţile ţărăneşti “ stăpânite şi apărate de obştea sătească (Câlnic.. vor fi substituite cu alte construcţii. aflat la zenitul gloriei sale. singura construcţie pământeană ce poate fi zărită de pe Lună. Zidul Chinezesc rămâne cea mai grandioasă realizare antropică de la începuturile omenirii . pământ sau lemn au împânzit în aceeaşi perioadă Transilvania (Vurpăr.Cetatea Băniei”. Brăila şi-a ridicat crenelurile pe malurile Dunării.

în vreme ce stupele. Dar exemplul ocrotirii de către turci a catedralei Sf. unde să poată comunica nestingherit cu divinitatea. un templu. este mult mai mare. în labirinturile ei întunecate omul şi-a înfiripat primele altare de cult sau urne mortuare. Se constată. În strânsă dependenţă cu varietatea religiilor tradiţionale. Nicolas. sinagogile) mănăstirile. sanctuarele. catedralele (moscheile. ce a jucat un rol de prim rang în istoria politică a Angliei medievale. Acropole sau Delfi. statui. să-şi clădească anumite adăposturi intime. pe toate continentele şi în toate statele. de fapt un castel construit în secolul XI. Din monumentele de odinioară fluviul de turişti ai zilelor noastre mai pot admira coloanele templului . Un loc mai aparte îl are Turnul Londrei. Sofia în chiar centrul imperiului lor sau a catedralelor din Moscova de către comuniştii sovietici dovedeşte că fanatismul religios sau ateu a avut limitele lui. Trofonicos. bisericile. La început această funcţie a îndeplinit-o peştera. au suferit invariabil mari distrugeri. mausoleele şi cimitirele. de la Lanterne). În interiorul său se află mai multe altare. Majoritatea acestora au atribuţii în ceea ce priveşte practicarea cultului religios. edificiile religioase au fost parţial ocolite de astfel de riscuri. importantă fiind . Aşa sunt sanctuarele de la Dodona. York. Turnurile de apărare şi pază sunt ataşate. dar numărul lor. încă din zorii conştiinţei sale. revelaţia divină. de înmormântare. mai bogată. Exceptând situaţiile când forţele aflate în conflict aveau religii diferite (musulmanii cu creştinii) sau aveau concepţii antireligioase (ideologia comunistă). Din grupa edificiilor turistice cu funcţie religioasă fac parte: templele. ca urmare. Chaine. în cele mai frecvente situaţii.până astăzi şi constituie unul dintre obiectivele turistice fără vizitarea căreia orice excursie în China nu şi-a îndeplinit menirea. conform vestigiilor scoase la iveală de săpăturile arheologice. Spre deosebire de castele sau cetăţi care. incinte delimitate prin pietre de hotar sau ziduri. Ulterior. cu gradul de dezvoltare al societăţii etc.. unor edificii de mare amploare făcând corp comun cu sistemul de fortificaţii al cetăţii sau aşezării respective. o răspândire generalizată a obiectivelor turistice din această categorie. În interiorul limitelor acestuia sunt amplasate construcţiile cu destinaţie religioasă şi. pe toate planurile. la prezicători. Delos. templele. Olimpia. apărându-ne astăzi ca obiective izolate. iar Bastionul Croitorilor din Cluj Napoca un punct întărit al incintei oraşului. Epidaur. arta adevărată supravieţuindu-i. În acest caz noţiunea de turn este improprie fiind atribuită unui ansamblu arhitectural de tip castel întărit cu mai multe turnuri interioare. impozante. Didyna. Edificiile religioase Au o răspândire. dedicat lui Apollo.sursa” care producea. Datorită masivităţii lor ele au rezistat mult mai bine distrucţiei de-a lungul timpului. a templelor aztece sau incaşe de către conchistadori sau a lăcaşurilor de cult din estul Europei de către regimurile comuniste se înscriu între aceste excepţii. Turnul Chindiei din Târgovişte este o reminiscenţă a vechii cetăţi de scaun a Ţării Româneşti. densităţi mai ridicate constatându-se acolo unde societăţile umane s-au consolidat mai timpuriu şi au avut o creativitate. omul căutând. componenta mistică a sufletului său l-a condus la edificarea şi diversificarea fără seamăn a edificiilor cu o astfel de funcţie. mausoleele (piramidele) sau cimitirele îndeplinesc o funcţie ritualică. vechimii şi intensităţii populării teritoriului. După menţionările lui Herodot. cel puţin asemănătoare cu a construcţiilor din grupa precedentă. în Grecia antică existau 18 sanctuare. De multe ori construcţiile erau sumare. Terenul acestui vestit oracol avea o suprafaţă de 130x190 m şi era închis cu un zid şi mai multe porţi. 1. unde Pitia îşi formula prezicerile. Patras. Eleusis. Pamiers. Astfel de atribute sunt caracteristice celor trei turnuri din La Rochelle (St. Distrugerea bisericilor creştine de către turci în Evul Mediu. Niciunul nu putea rivaliza cu sanctuarul din Delfi. Sanctuarele reprezintă suprafeţele de teren dedicate zeilor. în perioadele de conflagraţie. în primul rând.

o pagodă cu şapte nivele). imboldul principal în construirea unor edificii de mare amploare şi originalitate. În Valea Nilului speos-urile sunt parţial eclipsate de marile temple ridicate la suprafaţa pământului la Karnak (unde se află cea mai extinsă suprafaţă cu caracter religios din lume). ce risca să le inunde. Tot în India se află templele subpământene de la Ellora. Lushan. Unele păstrează reminiscenţe ale vechii arhitecturi pe piloni de influenţă malaeziană. fildeş şi aur. Astfel. în sensul accesului pe Acropole. în Japonia sunt binecunoscute templele din Nara (Todaiji . Datong. Coloanele de mari dimensiuni. Longmen). Alte temple. o clădire ce adăpostea ofrandele cetăţilor). . Fiecare sanctuar îşi avea templul său. Teba. Tradiţia acestor temple se extinde şi în Afganistan (Bamiyan). Itsukusima etc. Izumo. a zeilor”. cu superbele sale cariatide. iar in lumea musulmană cu a moscheielor. dar cu o construcţie mai complexă sunt speos-urile egiptene din Valea Nilului. Ea se menţinea insă înfloritoare în India. indiferent dacă ne referim la cel continental sau insular. Datong. Remarcabile opere de artă arhitecturală. templele au fost mutate pe platoul stâncos de deasupra oglinzii lacustre. unde acelaşi Fidias sculptase o statuie impozantă a Atenei. împânzesc intregul spaţiu elenic. ţări în care expansiunea şi consolidarea budismului îi asigura suportul religios. ca obiective turistice. Construirea templelor este substituită. Parthenonul. sunt templele Mudhera. au luat fiinţă renumitele temple subterane (speos-uri) din insula Elephanta.statuia de lemn. devenite obiective turistice de prim rang. În Japonia abundă sanctuarele shintoiste. d’Ajanyanti. Datorită lacului de acumulare de la Assuan. Mysore în India. cel mai mare sculptor al antichităţii..grotele celor o mie de Buda. Tot aici era un templu al Herei.casă a divinităţii. Samotrace (templul lui Zeus) etc. Nagoya. iar tavanul lor se sprijină pe statui şi coloane. China şi Japonia. în Nubia Inferioară. cele mai bine conservate şi vizitate de turişti aparţin complexului arhitectural al Acropolei ateniene. mai ales în China (la Dunhuang . Kanarak. este templul zeiţei Nike Apteros (în stil ionic). Asia centrală şi. la Olimpia se află templul lui Zeus. de 12 m înălţime a lui Zeus. imaginând pe Rhamses al II-lea şi trinitatea egipteană Amon-Ra. sfincşii şi statuile abundă întru via contemplare şi nedisimulatul interes al vizitatorului.lui Apollo. Der-Wara. sălile grandioase.caverne ce adăpostesc grandioase edificii. tezaurul atenienilor (prin tezaur înţelegându-se in Grecia antică. Alte vestigii din această categorie sunt la Delos (templul Artemidei). Siva şi Vişnu. pronaos şi sanctuarul) şi un mare număr de statui de până la 10 m înălţime. Dependenţa omului de grota ancestrală şi reflectarea ei în planul mitic ne-o ilustrează tendinţa sa de a-şi săpa cu propria sudoare . sunt prezente pretutindeni în Grecia.. la Delfi. ale Tolosului (o rotondă cu 20 coloane dorice). unde Fidias. Napata. Astfel. Pandan-Lena. Luxor. ca o încununare a desăvârşirii stilului doric. odată cu trecerea la credinţa creştină. în preistorie. Cunoscute sunt templele de la Abu Simbel. Existau însă numeroase sanctuare ce adăposteau un număr mai mare de temple. de o monumentalitate deosebită. mai pot fi admirate incinta şi coloanele templului lui Apollo şi Neoptolem. Urmează Erechteionul. Indra. Jiangling. Ise. decorate cu picturi parietale. dedicate zeului Phre şi zeiţei Hator. în Europa cu cea a bisericilor. Iniţial. funcţia templului a fost atibuită peşterii unde omul primitiv şi-a amenajat primele altare. templul lui Hefaistos şi. din aceeaşi categorie sunt localizate în insula Salcette. înălţase una dintre cele şapte minuni ale lumii . dintre cele mai cunoscute fiind cele de la Nikko. Ele poartă numele zeilor cărora le-au fost dedicate: Kailasa. Templele erau considerate ca o . situată pe ţărmul vestic al Indiei în apropierea oraşului Bombay. Dintre toate construcţiile greceşti cu funcţie religioasă aparţinând antichităţii. iar in China la Nanjing. Mai . Mhar. Phre şi Phtha. Ruinele lor. cu dimensiuni apreciabile.acolo unde natura n-a sculptat goluri endocarstice . Statuile au dimensiuni ciclopice şi sunt dedicate lui Siva sau trinităţii indiene compusă din Brahma. Templele. mai mult sau mai puţin pronunţate. Ele sunt săpate în granit. Luoyang. Primul. Kyoto. Acest atribut a constituit forţa motrice.tinere” ca templele subterane indiene. 2. Khajuraho. Visnacarna. în Tibet etc. Templul lui Phre are trei încăperi (naos. dedicat lui Poseidon şi Atenei.

unde întâlnim toate tipurile constructive. Feldioara. zis Horea. de o mare valoare arhitecturală şi turistică se dovedesc a fi bisericile din lemn răspândite în Maramureş. Sibiu (biserica Sf. specifice. formate din basoreliefuri inspirate din istoria . Bisericile sunt edificii religioase specifice spaţiului euro-american unde creştinismul. sub diferitele lui variante. Şi nu numai. Un exemplu în acest sens este biserica evanghelică din Sebeş. Cisnădioara (1223). Biertan. bisericile din peninsula balcanică şi Italia .). Axente Sever. Templul lui Quetzalcoatl şi templul Broaştelor din Teotihuacan. considerate a fi printre cele mai vechi din arcul Carpaţilor. Maria. Cincu (sec. maiaşii sau incaşii). locuitorii au înălţat una dintre perlele vechii noastre arhitecturi: o biserică al cărei turn. construită în anul 1503 de către portarul Sucevei şi mare dregător al lui Ştefan cel Mare. Sălaj sau Munţii Apuseni. toltecii. Saschiz. XIVXV). iar sistemul de fortificaţii a fost întregit în secolele următoare. Turlele lor. obiective răspândite din nordul Scandinaviei până în Sicilia. se află mormântul lui Luca Arbore. Hărman (1290). Astfel. La Densuş. contraforturi sau turnuri ale căror vestigii se înscriu printre elementele actuale de ordin atractiv. unde influenţa arhitecturii populare moldoveneşti este decisivă. Râmeţ. Angkor Thom şi Angkor Vat din Angkor (Cambogia). Temple impozante au înălţat şi vechii locuitori ai Americii (olmecii. precursor sau tovarăş de suferinţă şi creaţie al lui Nicola Ursu. XIII). exemplu elocvent al marii descătuşări creatoare ce a zămislit Voroneţul sau Moldoviţa. unul dintre cele mai reprezentative monumente ale stilurilor romanic şi gotic timpuriu din Transilvania. din Alaska în Ţara Focului. Fortificaţiile puteau înconjura biserica propriu-zisă sau puteau îmbrăca forma unor curţi domneşti întărite. de o supleţe şi înălţime apreciabilă în raport cu suprafaţa de susţinere. zidit în totalitate din piatră. Sub aspectul vechimii. cel mai de seamă monument funerar de stil gotic din Moldova. 3. Acoperit de junglă mai multe secole este redescoperit cu un mare număr de statui şi 1460 panouri decorative de peste 5 km lungime. Revelatoare pentru importanţa turistică a bisericilor.leagănul creştinismului european . Scheii Braşovului etc. templul Soarelui din Machu Pichu sunt exemplele cel mai ilustrative dintre multe altele existente. Acesta din urmă a fost construit în secolele VIII-IX iar destinaţia sa precisă este incertă: templu funerar. în incinta cărora stăpânul feudal să înalţe un lăcaş de cult. respectiv cu ziduri. se ridică zvelte spre cer nemurind geniul meşterului anonim. În pronaosul acestui lăcaş de cult. s-a răspândit rapid. funcţia îndeplinită etc. În acelaşi stil şi din acelaşi material sunt construite bisericile din Sântămăria Orlea. adică după debarcarea lui Columb pe continent. Streisângiorgiu. Altarul acestui edificiu este decorat cu picturi şi sculpturi din secolul XVI aparţinând ucenicilor lui Paul din Levoca (Slovacia). XIII). are aspectul unei prisme triunghiulare cu unul din vârfuri prelins în infinitul albastru. Sunt . interioară şi exterioară. marele constructor de astfel de lăcaşuri pe Valea Arieşului. Ca exemple notabile menţionăm templele Wat-Arun din Bangkok. religia şi filozofia epocii respective. începând din Mexic şi până pe platourile andine. XIII). ridicându-şi lăcaşuri de cult adecvate. aztecii. decoraţiile interioare.Influenţele indiene şi chineze s-au răspândit în sud-estul Asiei din Birmania până în Indonezia. sec. loc de pelerinaj sau edificiu dedicat cultului familiei regale locale. grandoare). şi o gamă extrem de variată de stiluri. ridicate începând cu secolul XVI. susmenţionate. cum ar fi stilul constructuv. utilizând piatra castrelor romane din vecinătate. Alte biserici au fost întărite cu fortificaţii. este exempul ţării noastre. Rotbav (sec. Codlea etc. Cisnădie (sec. Faima ei derivă de la pictura murală. Luca Arbore.se situează mult înaintea celor din America. Alăturat bisericilor din piatră. dar şi prin însuşiri particulare. sunt bine cunoscute bisericile din piatră din Ţara Haţegului. Bisericile atrag masa de vizitatori printr-o serie de atribute comune tuturor construcţiilor antropice (vechime. XIII). Biserici fortificate întâlnim şi la Cristian (sec. Înălţarea ei a avut loc în prima jumătate a secolului XIII. Aceasta este situaţia bisericii Arbore din nordul Moldovei. templul Borobudur din insula Djava etc.

Gârda de Sus în Munţii Apuseni etc. dar şi prin mozaicurile executate din marmură. El apelează la arcuri elipsoidale care fac posibilă fuziunea volumelor. Influenţele romanice pătrund şi în Germania. Hălmagiu. Polonia (Cracovia). Cupşeni. Întreaga artă a bazinului mediteraneean este chemată să înalţe un edificiu fără seamăn. Anglia (Durham şi Ely). având formă de creuce latină. Densuş. pictura s-a realizat în secolul XVII. La Lichtenfels. Iacob. două turnuri de 75 m înălţime. aur argint şi pietre preţioase. clasic. Superbe mozaicuri interioare sunt prinse într-un fond aurit al pereţilor şi cupolelor. Monreale etc. Susenii Bârgăului. Spania (Santiago de Compostela). Clouny). Vad. Nicula. Limburg sau Speyer. înainte de orice. O exuberantă decoraţie rezultată dintr-un amestec de stiluri îşi etalează culorile şi întruchipările. arhitectura proprie. Valenţe turistice dificil de apreciat posedă basilica San Marco din Veneţia a cărei înălţare începe în secolul X şi a concentrat un aport substanţial. capodopera stilului gotic. Sălişte. vizibile în fizionomia artistică a catedralelor din Mainz. stilul constructiv (romanic. Tot în Italia. în timp ce în alte lăcaşuri de cult. Catedralele sunt caracteristice spaţiului european şi american unde creştinismul îşi are majoritatea absolută a adepţilor. Catedralele. Dintre bisericile celebre din Europa menţionăm Sainte Chapelle din Paris. Libotin din Maramureş.Ierusalimul occidentului”). abandonând tradiţia. cuceritorul oraşului. Dragomireşti. unde stilul romanic a înflorit. Astfel. sculptural şi pictural introduc şi bisericile San Ambroggio din Milano. Croaţia (Dubrovnik) etc. intrând în ea călare). Rieni. în bisericile din Remetea. Aceluiaşi stil romanic. se află catedralele din Pisa. vitralii şi adăpostind mormântul Sf. în lume. sculpturi. Bulgaria (Sfânta Sofia din Sofia). cu puternice influenţe bizantine. Valoarea turistică a catedralelor o dă. Valori artistice create în alte locuri (cai de bronz aurit aduşi de la Constantinopol. pe plan arhitectural. coloane de marmură policromă egiptene etc. Sat-Şugatag. Arles sau Vezelay (Franţa).. baroc.binecunoscute bisericile de lemn din Şurdeşti. 4. neogotic).. Catedrala din Santiago de Compostela a devenit centrul unui mare pelerinaj (. Feleac vom putea admira fresce pictate în secolele XIII-XIV. Ocna Sibiului. numeroase porţi. capele. bisericile din Perigueux (secolul XII). iar relaţia între arhitectura interioară şi cea exterioară nu este obligatorie. Sighiştel. material şi spiritual. moscheile şi sinagogile alcătuiesc o grupă importantă de edificii religioase în care grandoarea şi complexitatea arhitecturii atinge apogeul. la baza căreia se află 40 ferestre a căror lumină dau impresia că . împodobită cu 1. Elementele inedite. cunoscute prin arhitectura lor. Apare aici un adevărat gotic transilvan în lemn de mare forţă sugestivă. Ea a fost construită între 1243-1248 şi pare a sfida. gotic.134 vitralii. construită în stil romanic în secolul XI. O altă atracţie a bisericilor constă în pictura interioară sau frumuseţea icoanelor găzduite. prin liniile sale de o mare îndrăzneală. precum şi cea din Kondopog (Ucraina) a cărei înălţime (70 m) o situează pe primul loc. între bisericile din lemn. Moisei. rococo. îi aparţin catedralele San Vitale şi Sant Apollianaire Nouvio din Ravena. Franţa (Angouleme. O capodoperă indiscutabilă este basilica Sfânta Sofia din Constantinopol (Istanbul) construită de către împăratul Iustinian în anul 537 şi care a fost ocrotită de cuceritorii turci (deşi sultanul Mehmet al II-lea.. Agriş sau Cizer în Sălaj. Biserica de lemn din Şurdeşti se încadrează în tipul construcţiilor cu pridvor şi este una dintre cele mai înalte realizări din lemn din Europa având 54 m înălţime. Făgăraş etc. Florenţa (San Miniato al Monte). orice echilibru constructiv. lângă oraşul german Bayreuth. cum ar fi cele de la Onceşti. sidef. . vestitul arhitect Neuman conduce în a doua jumătate a secolului XVIII lucrările de înălţare a unei biserici în stil rococo în care. a profanat-o. Fildu de Jos. Vidra. reuşind spectaculoase ornamente şi efecte de lumină. Lazuri. formele diferă în funcţia lor. Libotin.întreaga construcţie este suspendată de cer cu un lanţ de aur” (Procopiu).) sunt transferate la Veneţia pentru a împodobi basilica ce ocroteşte relicvele sfântului Marcu. Worms. Almaşu Mare. Aparţine stilului romanic în care senzaţia de dilatare a spaţiului interior este evidentă şi datorită unei cupole cu diametrul de 33 m şi o înălţime de 45 m.

Pitagora). Edificiile baroce sunt ridicate în Spania (Salamanca. francezi şi germani. un curent artistic răspândit îndeosebi în Franţa şi Anglia. York. reprezentate prin numeroase edificii de tip catedrală. 48 m lăţime şi 69 m înălţime. Freiburg (Germania). Reims şi Amiens (Franţa). desfăşurată de-a lungul secolului XIII. între care nu lipsesc ntruchipările celor şapte arte liberale (Gramatica. În Spania barocul se afirmă ca o artă naţională . XI. Clasicismul. Dialectica. Construcţia ei începe în anul 1675. fără unitate arhitecturală (. bronz sau stuc. mulţimea basoreliefurilor şi picturile lui Fra Angelico. Siena.o capodoperă a falselor capodopere” Fousillon). Armonia proporţiilor. Milano..Construcţiile în acelaşi stil au fost prezente şi în ţara noastră. respectiv chipurile unor iluştri exponenţi ai lor (Aristotel. până în anul 1858. 143 m înălţime susţinută de 868 coloane de marmură. fiind o operă eclectică. Turla din dreapta intrării. Leon. Chartres. o cupolă de mari dimensiuni şi numeroase coloane corintice. numeroase arcade. Orvietto (Italia). Cantebury. Ulm. unde se desfăşurau adunările publice sau se încoronau regi sau împăraţi (Henric IV şi Napoleon Bonaparte). Pentru Italia expresia de vârf a artei barocului o întruchipează catedrala San Pietro din Roma. începută în anul 1605. În sfârşit. având 130 m lungime. Viena. Sub influenţa Renaşterii italiene. cu numeroase întreruperi. Sevilla (Spania). Retorica. se află în prima capelă din dreapta intrării. Rusia. iar la Herina şi Cisnădioara găsim două biserici asemănătoare. cea mai vastă construcţie religioasă din lume: 15 160 m2 suprafaţă. Poate adăposti 6 500 persoane. Madrid). Cluj-Napoca etc. În Italia centrul arhitecturii gotice se află la Siena unde Jacopo della Quercia definitivează în acest stil construcţia domului. Braşov.stilul chiurriugueresc (de la arhitectul Jose Chiurriuguero) . puritatea liniilor şi eleganţa bogatelor ornamente i-au dus faima pe toate meridianele. prin cele două turle inegale ca înălţime şi diferite ca stil constructiv. Germania. în primul rând în Transilvania unde. Catedrala romano-catolică din Oradea poartă şi ea pecetea acestui stil. fineţea sculpturilor. sub directa supraveghere a arhitectului Cristopher Wren.albastru de Chartres" despre care poetul Paul Claudel spunea: "iată paradisul terestru!”. Cicero. Odată cu operele literare sau cinematografice care au ales-o ca loc de desfăşurare a unor acţiuni palpitante. Austria. Portalurile faţadei principale sunt bogat ornate cu sculpturi şi scene biblice. Aritmetica. mai . barocul şi clasicismul. În perioada de consolidare a manierei respective. operă a mai multor generaţii de arhitecţi italieni. Durata îndelungată a construcţiei a favorizat influenţarea puternică a goticului de către baroc îndeosebi. Chartres este renumită şi prin marea suprafaţă a vitraliilor care atinge incredibila cifră de 2 500 m2 unde abundă cunoscutul . Geometria. Pieta. Un albastru mai dens decât cel al Voroneţului dar făra a-l egala pe acesta în ceea ce priveşte luminozitatea interioară. Dintre monumentele aparţinând acestui stil menţionăm: Notre Dame de Paris. Linz. Astronomia şi Muzica). în arhitectura europeană apar două noi curente. contraforturi etc. Paul din Londra. Clădirea are 148 m lungime şi 91 m înălţime. Salisbury. Construcţia edificiului debutează în timpul domniei ducelui Gian Galeazzo Visconti (1378-1402) şi se continuă. Nava centrală şi cupola sunt opera lui Michelangelo a cărui celebră statuie. Koln.transpus ulterior în spaţiul latino-american. este înălţată catedrala romano-gotică din Orvietto cunoscută prin policromia mozaicurilor. un farmec aparte rezervă catedrala privitorilor săi sub aspectul arhitecturii. Burgos. O altă capodopera a goticului francez este catedrala din Chartres ridicată pe vestigiile unei biserici romanice între anii 1194-1260. Rămâne cel mai important obiectiv turistic al oraşului Milano. Numeroase superlative întruneşte însă Domul din Milano.. Se remarcă printr-o desăvârşită unitate stilistică. Londra (Anglia). are ca întruchipare de marcă cunoscuta catedrală Sf. Posedă 2300 statui. la Alba Iulia s-a construit o basilică cu trei nave dezolată apoi cu o catedrală gotică. Catedrala Notre Dame a fost construită în etape succesive între 1163-1345 şi a îndeplinit iniţial funcţia unei adevărate instituţii statale. travertin. Se detaşsează aici numărul apreciabil de figuri sculptate. în sec. Cracovia. Mai numeroase şi mai variate constructiv sunt însă catedralele gotice. Praga.

22 m lăţime). capelele şi porţile sunt monumentale. eminamente gotică. dar şi din prezenţa orologiului astronomic celebru prin exactitatea mecanismului său. 45 m lăţime.înaltă (115 m) şi mai masivă se ridică sub formă dreptunghiulară mult deasupra acoperişului pentru ca în continuare să treacă într-o formă prismatic-octogonală. printre monumentele gotice de mare atracţie se inscrie catedrala din Canterbury. înălţată mai târziu cu patru secole. vechea capitală a Castiliei. de la bază până la vârful fleşei. În Anglia. În faţa porţii principale se află mormântul lui Cristofor Columb iar în interior picturi de Jordaens. Ferestrele sale sunt acoperite cu cele mai vechi vitralii engleze (sec. Turla din stânga. Cupolele. cunoscut sub numele cavaleresc de Cid Campeador. În interiorul ei se afla mormântul lui Rodrigo Diaz de Bivar. datorită şi primului său arhitect. Ea se aseamănă mult cu cea din Amiens. orfevrieri.o uluitoare eflorescenţă a artei gotice”.. picturile lui Murillo. Valdes Real şi Murillo. Influenţa ordinelor călugăreşti şi a maeştrilor veniţi din Franţa au transformat oraşul spaniol Burgos. este mai scundă (106 m înălţime) şi renunţă la tiparul dreptunghiular. Brodarea impunătorului turn este completă. meşteri în vitralii şi feronerie şi-au risipit prinosul de talent într-un edificiu remarcabil.cele mai frumoase din lume”. între anul 1205 şi sfârşitul secolului XV. venit din această ţară. într-un oraş gotic de primă rezonanţă. fapt explicat de specialişti prin originea franceză a primului său arhitect. Domul din York pare o copie fidelă a catedralei Notre Dame din Paris. Trăsătura tipică a goticului englez o întâlnim la catedrala din Salisbury. în suita construcţiilor gotice din Franţa. iar cea din dreapta trădând un amestec de stiluri de la gotic la baroc... Turiştii vin la Burgos pentru a admira monumentalitatea porţilor decorate cu statui şi basoreliefuri (cunoscut este cel numit . Construcţia sa datează din anul 1401. Catedrala Westminster din Londra impune goticul englez prin dimensiune (156 m lungime. un turn înalt în centru şi o faţadă de mare bogăţie sculpturală. Are 140 m lungime. În Germania port-drapelul construcţiilor religioase revine catedralei din Köln construită între 1248-1880. edificată între 1175-1503. El Greco etc. interesul de care se bucură în rândul turiştilor datorându-se şi istoriei zbuciumate. XII-XIII). etalată îndeosebi pe înălţime şi prin elementele arhitecturii de detaliu care conservă formele ogivale. timp în care 65 arhitecţi. 50 sculptori şi numerosi pictori. Impresionează aici puternica luminozitate asigurată de cele 862 vitralii şi 60 rozase de mari proporţii. Construcţia vestitei sale catedrale începe în 1221 şi a durat trei secole. Lungimea mare (154 m) şi ridicarea părţii vestice mai târziu. goticul pătrunde în primul rând în Transilvania. Biserica Neagră din Braşov este rodul unor generaţii de meşteri localnici care au construit-o între 1380-1480. .şi-a derulat edificarea de-a lungul multor generaţii. Guillaume din Sens. Gautier consideră catedrala din Burgos ca una dintre . iar decoraţiile abundă. Pe primul loc într-o astfel de ierarhie se situează catedrala din Ulm (161 m) a cărei construcţie începe în anul 1337 şi se sfârşeşte în secolul XVI. Jordaens. îmbrăţişând o formă poliedrică. Influenţele franceze se resimt puternic. în altă manieră. 76 m lăţime). Influenţa catedralei din Chartres se vădeşte nu numai în mulţimea vitraliilor ci şi în arhitectura celor două turle..intrarea Mântuitorului în Ierusalim”). Este a doua clădire din lume (156 m) executată în întregime din piatră. care a ales-o ca loc de încoronare a multor regi. De mare valoare este şi decorul flamboiant al marelui portal de la intrarea principală. Nu fără motiv Th. ctitorie a regelui Henric al III-lea (1220-1270). creează impresia unui edificiu compus din două biserici. Un loc aparte îl ocupă.catedrala din Leon . . Este cea . Cea mai impozantă catedrală gotică din Spania se află la Sevilla (116 m lungime. mai veche. cea din stânga intrării. La noi în ţară. catedrala din Strasbourg (142 m înălţime) a cărui atracţie derivă şi din asimetria produsă de neridicarea celei de a doua turle. întruchiparea celor mai nobile idealuri ale evului mediu spaniol.La Pulcra Leonina” .

Novgorod. elementele gotice sunt transfigurate în plan simbolistic unde sunt asociate celor neogotice sau celor provenite printr-o filieră folclorică. în care sunt sintetizate influenţe apusene şi orientale. Lima. Buenos Aires. Uspenski). în secolele XV-XVI a înflorit o artă constructivă de mare originalitate.numai într-o singură provincie a României. producătoare de bunuri şi atracţii turistice (articole de artizanat. mănăstirile sunt şi habitate caracteristice. Catedrale monumentale se înalţă la Kiev (Sfânta Sofia). 37 m lăţime şi 65 m înălţime). Dar mai cu seamă în Bucovina şi Subcarpaţii Moldovei unde. Sinagogile sunt edificii religioase ale lumii semite diseminate în Israel (Ierusalim. Moscheea Selimiye din Edirne. Pe lângă funcţia religioasă propriu-zisă. Petru Rareş. Modernismul poate fi ilustrat elocvent în arhitectura catedralei ridicată de celebrul arhitect Oscar Niemeyer în Brasilia. Sub oblăduirea unor voievozi iubitori de artă pură precum Ştefan cel Mare. . hramuri. prezente în toate provinciile istorice ale ţării noastre. Moscheea El Mansur din Marakech. Santiago de Chile. inedită şi spectaculoasă. Mănăstirile alcătuiesc ansambluri arhitectonice centrate în jurul unui edificiu de cult din categoria bisericilor sau catedralelor. moderniste etc. în raport cu cele ale catedralelor menţionate anterior sunt modeste: 25. iar faţadele au un bogat decor sculptural. va insista asupra valenţelor atractive ale mănăstirilor româneşti.5 m lăţime. Se înalţă astfel falnice catedrale la Mexico City. 5. moscheile Bibi-hanâm şi Sir-dor din Samarkand. În America Latină cuceritorii spanioli şi portughezi pun bazele unei arhitecturi de destinaţie religioasă menită a înlocui vechile temple aztece sau incaşe. Moscova (Vasile Blajenâi. Sao Paolo.). în Moldova de Nord sau Bucovina se găsesc picturi de acest gen. în răsăritul continentului înfloreşte arta rusă şi a slavilor de sud. Leon. Isaak). A rezultat o structură de tip arborescent. Suzdal. Rio de Janeiro etc. Bogota. Edificiile religioase mai recente aparţin celor mai diverse stiluri şi maniere (neogotice. Moscheile se instituie în edificii religioase reprezentative pentru lumea islamică. manuscrise. Le vom întâlni sub formă de vestigii. adunând în chiliile lor valori de prim ordin (tipărituri. Moscheea şahului din Isphan (Iran). Biserica Sf. Caracas. Moscheea lui Mohamed de la Medina etc. trei nave şi cor poligonal. construită la sfârşitul secolului XIX.mai impunătoare construcţie gotică din România (89 m lungime. În cazul catedralei Sagrada Familia din Barcelona. şi în vechile teritorii cucerite de musulmani în Europa sau Africa. pelerinaje).). În îndelungata lor existenţă au devenit frecvent centre de cultură şi învăţământ. Mihail din Cluj-Napoca a fost ridicată în diferite etape între 1350 şi 1487. Este singura construcţie gotică din ţară cu secţiune de tip hală. Paralel construcţiilor gotice sau celor aparţinând barocului din Europa apuseană. Dimensiunile edificiului.5 m lungime şi 10. moscheile Ibn Tulun şi AlAzhar din Cairo. Petersburg (Kazan. În turnul său ocroteşte cel mai mare clopot din ţară. Tel Aviv. Moscheea Omeazilor din Damasc (705715). Un element de atracţie al moscheilor sunt minaretele. turnuri de o supleţe şi înălţime remarcabilă destinate chemări credincioşilor la rugăciune. Marea Moschee din Cordoba (785 e.). căreia i-a conferit o volumetrie de ansamblu tronconică. Cunoscute prin măreţia şi mozaicurile lor sunt: Kalean din Buhara. Frumuseţea fără seamăn a frescelor exterioare fac din Voroneţ o capodoperă a artei arhitecturale naţionale. ci dimpotrivă. Pe treapta superioară oricărei ierarhii valorice naţionale se situează mănăstirea Voroneţ a cărei biserică a fost ridicată în decurs de numai patru luni ale anului 1488. Extrem de picturale şi pline de atracţie sunt minaretele Moscheii Albastre din Istanbul. Minaretul moscheii Kalean din Buhara are o înălţime de 46 m şi o scară în spirală ce duce spre vârful evazat ornamentat cu desene geometrice. cărţi vechi etc. St..n. Menţiunea UNESCO conform căreia . Dar unitatea stilistică îi conferă masivitatea derivată şi din elansarea turlei şi proporţiile bine calculate. Orice prezentare a obiectivelor turistice din această categorie nu va putea ocoli. Haifa) dar şi în numeroase alte ţări europene unde diaspora evreiască a fost sau este numeroasă. Vladimir. Sf. Decoraţiile interioare sunt de vârstă mai recentă şi aparţin barocului sau neogoticului.

a fost înălţată în anul 1609 prin grija lui Anastasie Crimca. în perioada domniei Movileştilor.care nu mai există în nici o altă ţară” spune totul despre unicitatea lor. Biserica este înconjurată cu ziduri înalte de 7-10 m lăţime şi puternice turnuri de apărare. Tehnica desenului şi aplicării culorilor se menţine la cote înalte. conservând. Probota. Biserica are un plan treflat. Lungimea sa (32. Un popas la Voroneţ devine astfel un fericit pretext de a percepe materializarea concretă a geniului creator al românilor. diavoli amintind spahii şi ieniceri. refăcute şi fortificate şi alte mănăstiri cum ar fi Humor. Alte mănăstiri moldoveneşti de real interes pentru vizitatori sunt Golia şi Galata din Iaşi. mitropolitul Moldovei. Arnota. un vechi edificiu similar distrus de o alunecare de teren.Judecata de Apoi” pe drept cuvânt inclusă între bijuteriile artei mondiale. pe un loc privilegiat sub raportul atracţiei şi interesului turistic. Asemănarea cu frescele mănăstirilor bucovinene o aduce pridvorul pictat cu coloane sculptate în torsadă.8 m) o situează în fruntea construcţiilor moldoveneşti de cult. În decoraţia pereţilorse renunţă la compoziţiile de mare amploare în fvoarea unor teme restrânse. Sculptura în piatră pune în evidenţă prezenţa motivelor renascentiste şi baroce adaptate tradiţiilor locale. Incinta mănăstirii alre laturi de 100 şi 104 m lungime. respectiv biserica ctitorită de Neagoe Basarab în anul 1517 se situează. tulburătoare. începând cu Mănăstirea Dealu (unde a fost înmormântat capul lui Mihai Viteazul). artistică şi turistică a monumentului. temele religioase fiind asociate reprezentării chipurilor unor demnitari sau figurii meşterilor principali. Unitatea ansamblului. Argeş. Mănăstirea Hurez. iar legenda meşterului Manole. este cel mai reprezentativ monument ridicat sub domnia acestui prim iluminist al culturii române. Construcţia se detaşează prin supleţea rezultată din raportul dintre înălţimea mare şi lăţimea redusă a construcţiei. pentru a reduce diametrul interior al turlei. domni şi domniţe. de departe. personaje biblice etc. Hurez sau Tismana. prin măiestria desenului şi armonia cromatică.Asediul Constantinopolului” se remarcă prin tumultul şi veridicitatea reprezentării. iar în colţuri patru turnuri masive. Mănăstirea Dragomirna. Polovragi. monumentalitatea viziunii şi expresivitatea execuţiei o înscriu la loc de frunte între toate realizările similare. într-un pelerinaj al evlaviei şi rememorării. bolta modovenească. Neamţ. Un aspect clasic de cetate întărită îl relevă Mănăstirea Suceviţa edificată între 1581-1586. În cadrul complexului medieval de la Curtea de Argeş¸ mănăstirea Argeşului.. În arhitectura de detaliu se observă o sinteză fertilă a numeroase influenţe venite din întreg spaţiul spiritual românesc. Stilul este bizantin dar fiorul artistic rămâne realitatea autohtonă. În Muntenia şi Oltenia există de asemenea un . în anul 1532. Mănăstirea Moldoviţa este o ctitorie a domnitorului Petru Rareş care rezideşte. Mănăstirile din Transilvania sunt mai puţin numeroase.brâu” al mănăstirilor ce incinge zona de interferenţă a subcarpaţilor cu munţii. mii de români de pretutindeni. Capriana din Basarabia. Detaliile arhitecturale trimit înspre influenţe orientale. Pictura interioară se impune prin realismul său. cu nimic mai prejos Voroneţului sau Moldoviţei. cu un pridvor în arcade susţinut de 10 coloane decorate. Fresca . vitregia vremurilor şi confruntările religioase permanente dintre ortodoxism şi catolicism diminuând forţa creatoare a . puternica lui originalitate. Picturile exterioare îndeosebi au transformat biserica intr-un imens şevalet de culoarea văzduhului pur . Agapia şi Humor etc. ca element de mare originalitate. ca motiv decorativ. Pătrăuţi. Bistriţa sau Putna. ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu. Monumentalitatea este însuşirea ei de bază. cea din urma ocrotind mormântul voievodului spre care se îndreaptă... constructorul său. Pictura exterioară ridică mult importanţa istorică. la nici o altă biserică autohtonă.acel albastru inimitabil . ceea ce conduce la o mare varietate a subiectelor surprinse. cu arcuri diagonale deasupra cheilor arcurilor mari. În timpul domniei lui Ştefan cel Mare au fost ctitorite. Celebră este vasta compoziţie . Răsucirea ornamentelor turlelor şi a unor coloane interioare nu se regăseşte.populat cu îngeri semănând leit bravilor feciori moldavi. Cozia.

cenotaful lui Ludovico Moro şi Beatrice d’Este. din nordul Italiei. întrun timp nedefinit. piramidele şi cimitirele. placată cu aur şi pietre preţioase. Grand Chartreuse. reliefuri în marmură etc.ambelor curente.precum si biserica în stil gotic (excepţie făcând totuşi faţada acesteia construită in stil renascentist). începând din anul 1496. Atractivitatea tuturor acestor obiective.dovadă fiind şi conservarea lor . Nicula sau Rohia. Întâlnim totuşi câteva vechi mănăstiri ortodoxe. La nivelul continentului european. mănăstirile sunt extrem de răspândite. statui. În secolul XIII întregul comlex se fortifică primind o înfăţişare apropiată de cea de azi. Din această grupă fac parte stupele. dar şi în simbolul material al perenităţii în lumea concretă a unor personalităţi de excepţie. fiind lăcaşuri destinate satisfacerii nevoilor spirituale de acest gen pentru o populaţie numeroasă. Coreea (Phenian). mausoleele. În peisajul est-european locul stupelor este luat de tumulii tracici. tumulii. valorificată intens printr-o infrastructură turistică modernă. coloane sau porticuri. după moartea regelui. stupele chineze de la Xi’an şi Sagyesi. Sfârşitul lucrărilor va fi consemnat abia peste un secol. În ele nu se practică (decât cel mult o dată. Piramidele au aceeaşi funcţie ca şi mausoleele. Expresia superioară a artei de sorginte funerară o constituie mausoleele (topic provenit de la regele Cariei. mausoleul ducelui Visconti. în anul 708. melanjul arhitectural îi conferă o activitate deosebită. stupa Shwe Dagon din Rangoon. sub raport arhitectural şi constructiv. o capelă înlocuită în secolul X de o biserică carolingiană. Mănăstirea Mont Saint Michel este rezultatul amplificării în timp. Pavia şi Monte Casino (Italia). III î. la înhumare) cultul religios. între 1023-1034. Curtea mănăstirii este delimitată de galerii cu arcade decorate şi numeroase chilii monahale. Mănăstirea Rila îşi ridică turlele în mijlocul unui peisaj sălbatic. dar neplacate. cum ar fi cele de la Râmeţ. în ciuda mesajului trist pe care-l transmit. placate cu sculpturi. China. Mausol. Ea se impune prin masivitate. mausoleul din Hirmayun din New Delhi). constă de obiecei în arhitectura construcţiilor. În ţara noastră mausoleul de la Mărăşeşti cinsteşte memoria sutelor de mii de ostaşi români căzuţi în primul război mondial. Paris etc. Pe acest promontoriu se înalţă. la 1497. principalul lor atribut venind din remarcabilele colecţii de icoane pe lemn şi sticlă. Cadrul natural insolit. Rila şi Nesebar din Bulgaria. movile de pământ asemănătoare. de un edificiu romanic. devenită ulterior fortăreaţă şi un puternic centru al culturii bulgare. istoria zbuciumată a edificiului. Dubrovnik (Croaţia). Mănăstirea Pavia. India (Taj Mahal din Agra. Sofia. rigoare şi grandoare .n.). stupele din Sarmath şi Amaranti (India). Dintre stupele renumite amintim: marea stupă a lui Aşoka din Sanchi (Sec. un somptuos monument de acest gen la Halicarnas. Dacă obiectivele analizate nu au avut ca funcţie iniţială practicarea cultului religios.e. Întâlnim astfel de construcţii în Grecia antică. Nara (Japonia) etc. dominat de munţii Rila Planina (2 925 m). Printre cele mai vechi edificii din această categorie se înscriu stupele sau dagobele. există o altă grupă de edificii care au menirea de a adăposti rămăşiţele pământeşti ale anumitor personalităţi sau chiar oameni de rând. Este ctitoria unui boier (Kreliu) din anul 1335. a fost edificată prin contribuţia arhitecţilor Giovani Antonio de Amadeor şi Guifort Solari. movile de pământ de mari proporţii. Interiorul bisericii adăposteşte picturi datorate lui Ambrogio Bergognone. Aşa sunt mănăstirile de pe Muntele Athos (Grecia). din vechile fresce păstrându-se doar fragmente. a edificiilor localizate pe un inselberg semeţ scăldat de apele Oceanului Atlantic în largul golfului Saint Malô. Aceasta va fi substituită. Rusia (mausoleul din Kremlin). a cărui soţie a ridicat. Complexul arhitectural din Pavia include Palatul Ducal reşedinţă a ducilor Visconti şi Sforza . Cluny şi Mont Saint Michel (Franţa). devenit una dintre minunile lumii antice). dar arhitectura lor îmbracă trăsături particulare. Galeriile susţinute de arcuri şi coloane sunt pictate de renumiţi artişti bulgari. Japonia (mausoleele shogunilor din Nikko si Edo). astfel că ele s-au conservat mai precar sau sunt confundate cu alunecările de teren monticulare.

În alte cazuri ele atrag prin valenţele arhitecturale ale mormintelor cum este cazul Cimitirului monumental din Pisa. Există două regiuni terestre unde . din cauza distrucţiei. iar lungimea bazei 232.. Alt centru cu piramide fastuoase este Teotihuacan. construcţii a căror .L.). Bellu etc.. Ca exemple menţionăm.după susţinute eforturi paginile cunoaşterii umane din vremea respectivă (triunghiul piramidei cu laturile 3:4:5:.n. platforma superioară jucând rolul observatrului astronomic. cu Piramida Soarelui (235 m lungimea şi 65 m înălţimea). valorile ating doar 137. la fiecare 52 ani o nouă piramidă peste cea veche.8. Piramida Lunii etc. ele sunt înfăşurate într-o aură misterioasă menită a ascunde locul anumitor încăperi. Iar atunci când viaţa şi moartea sunt privite cu seninătate şi umor. Maramureş. când această civilizaţie a atins pragul superior al înfloririi sale. greu de identificat chiar cu sprijinul mijloacelor tehnice actuale. Cimitirele reprezintă o categorie de obiective a căror atractivitate constă în dornţa de reculegere şi rememorare lângă mormintele din incinta lor. unor personalităţi de exepţie. În anul 1839 arheologul american J. Steffens descoperă primele indicii ale existenţei lor. Piramidele maya din America Centrală datează din secolele V-VIII e. mai ales.2 respectiv 237.efectul de piramidă” etc.de-a lungul mileniilor.2 m. ridicate între anii 2613-1494. Multe secole după cucerirea spaniolă obiectivele au fost ascunse în păienjenişul junglei tropicale. Kefren (Khafra) şi Mikerinos.5 m. şirul lui Fibonacci. Remarcabile sunt piramidele de la Chichen Itza. precum a făcut-o Stan Pătraş şi ucenicii lui la Săpânţa. Piramidele egiptene sunt concentrate. Cimitirul Vesel devine un punct de atracţie de rezonanţă internaţională.moda” piramidelor ca lăcaşuri de înhumare a atins apogeul: Valea Nilului şi America Centrală. la Gizeh. o suburbie actuală a capitalei Cairo. Arlington. . rezultând un monolit arhitectural cu 8-10 straturi suprapuse. Armonia acesto edificii se explică prin sintetizarea tuturor cunoştinţelor tehnice ale antichităţii şi materializarea lor cu o precizie geometrică. Mai mult. sau de desfăşurare a unor ritualuri. cimitirele Père Lachaise.desfoliere” arată cum mayaşii edificau. coordonatele sistemului solar. Marea piramidă pare a fi o enciclopedie din filele căreia se pot extrage . Ansamblul de la Gizeh cuprinde faimoasele construcţii funerare ale lui Keops (Khuful). . Marea piramidă a lui Keops avea iniţial o înălţime de 148.. Astăzi. forma şi dimensiunile Pământului. O caracterisitcă a piramidelor mayaşe sau aztece este dispunerea lor sub formă de trunchi de piramidă. aparţinând desigur.

Amfiteatrul din Pompei are aceeaşi formă ovoidală (135/104 m) şi o capacitate de 12 000 locuri.. unde se adunau înţelepţii cetăţii pentru a purta fertilele lor dialoguri. a cărui ridicare se realizează între anii 75-80 e. stadioanele. funcţia iniţială care. în sudul Franţei (Nîmes. în Londra) şi. Beziers. De la forma liniară sau semicirculară (cel mult) a vechiului teatru se ajunge la cea circular-ovoidală a amfiteatrelor.n. Amfitatrele romane de acest tip se păstrează încă. arena în care aveau loc luptele şi culisele plasate sub tribună sau arenă. Micene etc.coamă”. ca de altfel multe alte amfiteatre. unele prin arhitectura insolită (stadionul olimpic din München are o formă inedită derivată din desfăşurarea acoperişului său sub forma unor pânze de păianjen imaginate de Otto Frei). Multe din aceste construcţii se impun prin grandoare (Maracana. iar arena din Raleigh (SUA) relevă rolul estetic al formelor curbate. în oraşele peninsulei italice. are o lungime de 142 m şi o lăţime de 38 m fiind înconjurat pe trei laturi de o galerie sprijinită pe coloane. În general.e. au o formă liniară sau uşor curbată. în timpul împăraţilor Vespasian şi Titus. este substituită azi de amfiteatrele universităţilor sau centrelor culturale de pretutindeni.n. a masvităţii în arhitectura cu destinaţie culturală sau sportivă. cât şi din exercitarea funcţiei lor iniţiale. în sfârşit. Colosseumul. Din punct de vedere arhitectural. prin ea însăşi devine o sursă a interesului turistic. Lujinscki din Moscova. Romei sau forumul din Pompei ne oferă o imagine elocventă asupra a ceea ce a reprezentat . cuprindea tribunele pentru spectatori. Atributele atractive ale edificiilor culturale sau sportive provin din arhitectura lor. din Rio de Janeiro. Teatrele apar de asemenea în antichitate şi au dimensiuni notabile datorită destinării lor ca loc de practicare a actului cultural în aer liber. Pragul superior atins în înălţarea acestui tip de construcţii este cel al Colosseumului din Roma. fiind printre cele mai vechi din lume. Olimpia. operele. amfiteatrele au costituit un model pentru edificarea stadioanelor moderne. cel mai bine conservat dintre toate edificiile de acest gen. Amfiteatrele reprezintă o ridicare. Desigur. paralel cu abandonarea celor tradiţionale. Pamplona) unde se desfăşoară vestite coride. începând cu Atena şi continuând cu Epidaur. A fost construit în anul 80 î. altele prin tradiţia competiţiilor organizate (Wembley. colecţiile şi casele memoriale. în funcţie de topografia terenului în care sunt sculptate sau amenajate. Unele amfiteatre mai importante puteau fi transformate în bazine cu apă pentru spectacole navale.. universităţile. destinate luptătorilor sau cuştilor pentru fiare. Arles) şi Spania (Granada. adesea insolită. Intrarea se realizează prin 80 de arcade susţinute de coloane. În ferestrele arcadelor erau expuse numeroase statui. în antichitate. Forumul din Pompei. ionic la mijloc şi corintic la ultimele două nivele. modificarea în timp a însuşirilor actului cultural şi metamorfozele spiritului uman au condus la apariţia unor noi tipuri de edificii culturale. Agora sau forumul este o însumare de elemente arhitecturale care delimitează o incintă în care. Agora Atenei. Dimpotrivă.. Le întâlnim în toate oraşele mai importante ale polisurilor greceşti. San Siro din Milano). teatrele.Edificiile culturale şi sportive Îşi păstrează. se desfăşurau principalele evenimente din viaţa aşezării. Vechea agoră grecească. Din această grupă fac parte următoarele tipuri de obiective: agora sau forumul. la cote superioare. . Sagunto. În incinta sa existau numeroase statui şi o tribună pentru oratori. Are o formă eliptică (188/156 m). Ea avea o formă dreptunghiulară sau pătrată şi era înconjurată de construcţii impunătoare. stadionul Universităţii Yale din New Heaven prezintă un acoperiş sub formă de .piaţa” centrală a vechilor metropole sau oraşe. pe lângă cele sus menţionate. amfiteatrele. muzeele. Etajarea coloanelor pune în evidenţă succesiunea celor trei stiluri ale arhitecturii antice: doric în bază. în majoritatea cazurilor. o înălţime de 55 m şi o capacitate de 55 000 locuri. iar pe a patra latură de templul lui Jupiter. răspândite pe toate meridianele globului.

Dintre exponatele celebre menţionăm statuile Venus din Milo şi Victoria din Samotrache. o discrepanţă notorie între bogăţia. Muzeul Louvru este găzduit de palatul omonim a cărui construcţie începe în anul 1546 şi se termină în secolul XIX în timpul domniei lui Napoleon al III-lea. Gericault. varietatea şi valoarea exponatelor muzeelor unor ţări care au avut colonii sau dispun de o forţă economică de anvergură şi muzeele statelor mici şi sărace. opere de artă prezentate spre vânzare. Musée Royale des Beaux Arts (Bruxelles). obiecte de artă şi mobilier. franceze. Există însă şi lăcaşuri de cultură muzicală unde aportul arhitectural în creionarea atracţiei turistice este mai substanţial. . Se remarcă. numai la zestrea acesteia. În primul caz ele au acumulat. precum şi anumite piese intrate în patrimoniul ţărilor respective din exterior. sculptură. de asemenea. Degas.Clădirile operelor actuale atrag un număr mare de vizitatori dornici de a rememora traiectoria artistică a unor artişti celebri. cum este cazul operei din Viena. spaniole. iar cele locale din perimetrul aşezării gazdă. Faima universităţilor constă atât în zestrea lor materială (arhitectura clădirilor. adresându-se celor interesaţi de resorturile intime ale creativităţii umane. Cu cât celebritatea şi numărul acestora a fost mai mare cu atât blazonul instituţiei în sine este mai înnobilat. Muzeele aparţin.) Tipologia muzeelor este dintre cele mai variată. 1 183 în Franţa. totuşi. iar în al doilea şi-au adjudecat. Astfel. În general. statui de sclavi de Michelangelo. Faima unor muzee engleze. Rembradt. Ermitage (St. Heidelberg (1386). grupei edificiilor culturale. districtuale) vor dispune de exponate recoltate dintr-o regiune dată. în puncte de atracţie majoră pentru toţi cei care le-au frecventat sau pentru cei dornici de a-şi înnobila spiritul savurând din atmosfera lor. de-a lungul secolelor. Dintre muzeele de artă renumite ale lumii menţionăm: Louvru (Paris). De altfel. Metropolitan (New York) etc. repere constante ale cererii turistice. Exemplul operei Scala din Milano. Rubens. Ravena (1130) urmate fiind de universităţile Sorbona (1200). Petersburg). valoarea lor turistică sporeşte prin însuşirile arhitectonice ale clădirilor ce le adăpostesc (palatul Louvru. Paris sau New York. lasă locul deplin trăirilor interioare. muzeele regionale (judeţene. Cele mai vechi edificii din această categorie apar în Italia evului mediu: Bologna (1119). În anul 1970 în întreaga lume existau circa 18 000 muzee (6000 în SUA. Ca urmare. Delacroix. Ingres. British Museum (Londra). Muzeul are şase secţii mai importante: arhitectură greacă şi romană. prin însăşi arhitectura lor modestă. Dimpotrivă. muzee. o construcţie anonimă în arhitectura oraşului. biblioteci. americane sau ruseşti nu este străină de aspectele sus menţionate. Praga (1348). unele edificii de acest gen. ale ştiinţelor naturii etc. Ca focare de aleasă cultură. pictură. Cracovia (1364). Rijks (Amsterdam). Galeriile Tretiakov (Moscova). Köln (1388) etc. Palatul de Iarnă). Monet. Universităţile au constituit. inclusiv prin licitaţii publice. antichitatea orientală. ele s-au instituit . Ufizzi (Florenţa). codul lui Hammurabi. Extrem de bogate sunt exponatele sălilor de pictură aparţinând lui Leonardo da Vinci (Mona Lisa). fragmente din frizele Parthenonului. Rousseau. Veronese. prin destinaţia bunurilor înmagazinate. Viena (1365). În anul 1989 este adăugată piramida de sticlă (arhitect Jeoh Ming Pei) din curtea interioară ce joacă rolul de intrare principală. lucrări de artă de mare valoare aparţinând statelor subjugate. Construcţiile devin adesea doar pretexte ale satisfacerii nevoii de recreere spirituală realizată în plan mental. istorice. muzeele naţionale vor concentra valori artistice de la nivelul întregii ţări. Titzian. dar fără a se limita. sistematizare şi conservare ale organizatorilor. În unele cazuri. valoarea şi mărimea muzeului este strâns corelată cu posibilităţile de colectare. antichitatea egipteană. adeseori prin rapt colonial. întâlnim muzee de artă. Prado (Madrid). ştiut fiind că traficul cu astfel de opere este deosebit de intens. Modigliani etc. Vatican (Roma). încă de la înfiinţarea lor. Cambridge (1209) şi Oxford (1214). 972 în Italia etc. etnografice. este elocvent în această privinţă. parcuri. fără nici o însuşire deosebită. stadioane) cât mai ales în moştenirea spirituală datorată marilor personalităţi care au studiat sau activat în fiecare din ele.

Bruegel.7 milioane. Casele memoriale sunt edificii cu funcţie turistică de o mare varietate a atracţiei. Se detaşează prin valoarea lor secţiile cuprinzând arta şi cultura rusă. chineză (statui din Grota celor o mie de Budha de la Mo Gao). artistice. oceanografice). culturii. etnografia. Titzian. Ribera. botanice. într-o clădire ridicată în stil neoclasic. prezentat parţial în Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti. Numărul total al exponatelor muzeului depăşeşte 2. Astfel de muzee au proliferat în numeroase oraşe europene (Amsterdam. Gauguin). Într-o anumită fază a acumulării valorilor de artă. monezi şi medalii. 10 000 incunabule. Un real interes prezintă îndeosebi pentru turiştii străini. hărţi. 70 000 manuscrise. evul mediu şi etnografie. deşi valoarea lor poate fi deosebită. Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj Napoca etc. 230 m lungime. engleză. Muzeele istorice se axează îndeosebi pe prezentarea obiectelor descoperite prin săpături arheologice (Muzeul de Arheologie din Florenţa) a documentelor şi obiectelor legate de anumite evenimente sau personalităţi politice (Muzeul de Istorie al României. celor din domeniul artei. Apar astfel muzee dedicate unor ocupaţii. Varietatea şi profunzimea culturii noastre populare situează România printre primele ţări din lume în ceea ce priveşte potenţialul atractiv etnografic. 140 m lăţime şi 22 m înălţime. Pe lângă muzeele cu profil complex. paleontologie etc. El înglobează o bibliotecă de peste 5 milioane de cărţi.Cehia. sculptura. cum ar fi picturile (National Gallery din Londra). Cunoscute sunt Museum of Science din Londra. Palatul are. Muzeul Ermitage este amplasat în clădirea Palatului de Iarnă construit de arhitectul italian Rastrelli între 1754-1762. Corrot. Muzeul Tutunului din Bergerac-Franţa etc). Pot înmagazina referinţe privind personaje politice. Frecventate de turişti sunt şi muzeele dedicate ştiinţelor naturii (zoologice. Jordaens). Muzeul Căilor de Comunicaţie din Berlin. Atracţia lor o constituie statuile şi grupurile statuare ale marilor personalităţi din diferite domenii ale artei. există numeroase instituţii din aceeaşi categorie profilate pe expunerea unor anumite valori artistice. Muzeul Spaghetelor din Imeria . unde adevăraţi artişti au înlocuit marmura sculpturior cu ceara. sportului etc. Renoir. Extrem de valoroasă este colecţia de mumii egiptene. greceşti şi romane. Numărul exponatelor este limitat. antichităţi orientale.). stampele. aurăritul (Muzeul Aurului din Brad). unor obiecte mai mult sau mai puţin rare (Muzeul pantofilor din Gottwaldow . olandeză şi flamandă (Rembrandt.British Museum a fost înfiinţat în anul 1753. indiană etc. Primul muzeu de acest gen a fost fondat de către Madame Tussaud la Londra. Acest muzeu insolit cuprinde trei secţii majore şi anume: cea dedicată personalităţilor politice. din Elveţia. muzeele etnografice ce pun în valoare fondul arhaic al culturii fiecărui popor. cum ar fi pictura. Murillo). Tintoretto). spaniolă (El Greco. Specificitaea muzeelor poate merge şi mai în profunzimea lucrurilor. mai ales cele etnografice. Spre deosebire de muzee . Grigore Antipa şi Muzeul Geologic din Bucureşti etc.). Muzeul de Oceanografie din Monte Carlo. Muzeul Păpuşilor Delhi. Velasquez. Rubens. culturale etc.).instituţii ce înglobează fie o mare complexitate de exponate.Italia. sculpturile. Muzeul Tehnicii Populare din Sibiu. arta italiană (tablouri aparţinând lui Leonardo da Vinci. complexe. cum ar fi fabricarea ceasornicelor (Muzeul Ceasurilor din Ploieşti). geologice. politicii. În general ele apar ca urmare a unor iniţiative particulare. fie o bogăţie de exponate din aceeaşi categorie. Muzeul Militar etc. pe baza căreia francezul Champollion a descifrat hieroglifele egiptene etc. Însumează 1057 săli desfăşurate pe o suprafaţă de 9 ha. Muzeul are 12 secţii (manuscrise. cu adăugirile ulterioare. Ele înglobează un cumul de obiecte şi mărturii despre viaţa şi personalitatea celui care s-a născut sau a locuit în respectivul . Chenoceaux etc. Ca exponate de referinţă amintim piatra de la Rosette. Dürer). culturii şi sportului şi o secţie ce oglindeşte personalităţi nefaste ale istoriei mondiale. germană (Holbein. Pentru ilustrarea comorilor de arhitectură populară s-au înfiinţat secţiile muzeale în aer liber. colecţiile se axează îndeosebi pe anumite domenii. colecţiile pot avea şi un caracter heteroclit. franceză (David. Din această categorie fac parte şi muzeele figurilor de ceară.

. Edificiile economice cu funcţie turistică Activităţile economice. Telekiana din Târgu Mureş (1802) etc. manuscrisele originale. de a înzestra obiectivele cu destinaţie economică primordială cu însuşiri fizionomice deosebite. Casa memorială Avram Iancu din Vidra de Sus. Ca urmare. dezideratele pragmatice cu valenţele estetice (. Spania (Alcantara.utilul cu frumosul”). acordă acestora o atractivitate ce poate fi exploatată în plan turistic.. în diferite grafii şi stiluri. ca elemente de artă constructivă. Cahors. Vaisson la Romaine. podul din Cordoba sau de la Cangas de Onis). Avignon (Franţa). Renumele Bibliotecii din Alexandria s-a transmis în timp atât prin valoarea şi numărul exponatelor sale cât şi prin odiseea edificiului în sine. Nu se poate omite nici faptul că la înregistrarea atributelor lor de sorginte turistică un aport însemnat şi-l aduc unele elemente ale cadrului natural. Latura estetică a podurilor romane era amplificată prin decorarea lor cu coloane. XVIII).. Casa memorială Mihai Eminescu din Ipoteşti. La noi în ţară sunt cunoscute Biblioteca Academiei Române. > canale. precum şi cunoaşterea rolului bolţilor în stabilitatea edificiilor. incunabulele. Acum apar adevărate bijuterii de artă constructivă cum sunt cele de la Carcassone.Costius” de peste Tibru). > tunele şi metrouri. instituţii şi expoziţii economice. Precursoarele podurilor de astăzi sunt punţile realizate între un mal şi altul din trunchiuri de arbori sau frânghii împletite. .edificiu. pentru optima lor desfăşurare. stăpânind tehnica prelucrării pietrei şi dozării lianţilor. Cherchell).. Sospel. au împânzit marele imperiu cu astfel de realizări ce dăinuie în unele locuri. > baraje şi lacuri de acumulare. Primele poduri. Din cele mai vechi timpuri şi până azi realizarea acesteia a îmbinat. Între obiectivele economice cu funcţie turistică amintim: > poduri şi viaducte. la datorăm romanilor care. zestrea atractivă a multor edificii din această grupă trebuie căutată în arhitectura. Podurile şi viaductele surmontează. Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia (sec. Mult mai bine conservate sunt podurile romane din Italia (. statui sau turnuri fortificate. Cordoba (Spania). . Prezintă mare interes cărţile rare. concomitent cu intensificarea circulaţiei şi comerţului.Aelius”. edificarea unei infrastructuri specifice. presupun. manifestată permanent. Merida. > turnuri. casa memorială Liviu Rebreanu din Prislop etc. În unele situaţii construcţiile în sine posedă o valoare arhitecturală recunoscută. Încercarea omului. până astăzi. grandoarea sau ineditul amplasării lor spaţiale. pod din care se păstrează doar câteva vestigii.. Franţa (Saint Chamas. în înţelesul actual al noţiunii. printr-o succesiune de 20 piloni uniţi cu arcuri. strâmtori marine sau fragmentări profunde ale reliefului. > sediile unor firme. Numărul şi importanţa podurilor creşte în evul mediu. discontinuităţile impuse de desfăşurarea unor reţele hidrografice. Orthez. în majoritatea cazurilor. Bibliotecile reprezintă o concentrare masivă de documente scrise pe diferite suporturi materiale. întinderi lacustre. în domeniul rutier şi feroviar. > apeducte. pe Guadiana. îşi poartă vizitatorii pe urmele acestor embleme ale conştiinţei neamului românesc. indispensabile continuităţii şi afirmării civilizaţiei umane. la Drobeta-Turnu Severin. pe Tajo. Limburg (Germania).Fabricius” sau . Una dintre ele este opera lui Apollodor din Damasc şi a unit malurile Dunării. ele însele de un pitoresc aparte.

Tot în evul mediu se înalţă vestitele poduri comerciale din Veneţia (Rialto). Primul pod metalic este Podul Artelor din Paris.1): Ţara SUA SUA China SUA Mozambic Anglia Danemarca Canada India China Nr. unde obştea sătească se aduna pe timp ploios. 1. O notă de pitoresc incontestabil o introduce tendinţa de suspendare a întregului pod sau a unor sectoare principale. Wurzburg sau Roma (San Angelo) trădează influenţele baroce sau clasice etc. Florenţa (Ponte Vecchio).2 3. în mare număr. Deosebit de pitoreşti sunt şi podurile peste fiordurile norvegiene la care traveele basculante sunt înlocuite cu transoanele curbate deasupra şenalului navigabil. sub forma unei galerii acoperită cu şindrilă.9 Anul inaugurării 1904 1935 1936 1934 1887 1937 1859 1900 1905 În ţara noastră. Podul Saligny de la Cernavodă măsoară 1. . în regiunea Năsăudului. iar podul nou. podurile de la Chalon sur Saine.Pont Neuf” cel mai vechi pod parizian peste Sena . iar în faza de proiect podul ce va lega Sicilia de peninsula italică la Messina (3 320 m). Un model aparte de poduri este cel basculant compus din una sau două trevee a căror ridicare are menirea de a facilita trecerea navelor.9 3. O revoluţie adevărată se produce în construirea podurilor odată cu introducerea armăturilor metalice şi betonului precomprimat care permite construirea unor edificii de mare amploare şi spectaculozitate. Americii sau Asiei. În construcţie se află podul Akashi din Japonia (1 780 m). crt. recordul mondial deţinându-l construcţia ce uneşte malurile canionului râului Arkansas (321 m). 9.. 9. 10.şi podul din Toulouse sunt ridicate în stil renascentist. Bath (Pluthney Bridge).6 3. are o lungime de 1. Între podurile tradiţionale. Astfel. Cele mai lungi poduri şi viaducte din lume sunt (tabel nr. urmat de Verazzano Narrows (New York. 7.59 km şi a fost inaugurat în anul 1987. suspendare realizată prin cabluri de susţinere ancorate la extreme sau de pilonii centrali.5 3. construite din lemn. cu o deschidere de 79 m. 6.3 7. înălţat între anii 1802-1804. Tunelele sunt lucrări de artă întâlnite frecvent în regiunile muntoase şi colinare ale Europei.0 6. 1 298 m) şi podul de peste strâmtoarea Bosfor (1 074 m). iar cel mai mare se află la Chicago. 5.0 2. Multe dintre ele erau prevăzute cu metereze şi fortificaţii. Denumire Great Salt Lake Huey Long Bridge Nanjing Bay Bridge Pod peste Zambezi Firth of Tay Storstrom Victoria Pod peste Sono Pod peste Hunang He Lungime (km) 19. 4. amintim cele existente în trecut. Au menirea de a scurta traseele căilor feroviare şi rutiere şi de a surmonta pragurile altitudinale ridicate în calea acestora de barierele orografice.7 6. ci prăvăliile negustorilor. Stilurile diferitelor epoci îşi pun pecetea şi asupra liniilor podurilor. paralel cu cel menţionat. Peisajul marilor . apreciată de la oglinda apei. Paris (Notre Dame) în arcadele cărora nu mai apar statuile antice sau redutele medievale.66 km şi a fost dat în folosinţă în anul 1895. Un alt parametru de interes turistic este şi înălţimea podurilor. Cel mai cunoscut pod basculant este Tower Bridge din Londra. 3.2 3.Lucerna (Elveţia). O succesiune remarcabilă de poduri şi viaducte se desfăşoară pe autostrada MentonGenova ce însoţeşte litoralul mediteraneean. Recordul îl deţine podul Humber din Anglia (1 410 m). 2.

5 . metroul din Bucureşti se înscrie între realizările notabile pe plan mondial. Tunelele cu cele mai mari lungimi sunt (tabel nr. canalul actual. 7. Metrourile se aseamănă mult cu tunelele. Roma (1955). fiecare cu o entitate stilistică proprie.825 19. Construcţia sa a început în urmă cu 5000 ani. Rio de Janeiro (1972).731 18. Beroy).tunele. Hokaido şi Honshu M. Viena (1902). lăţimea la bază 70-125 m. Denumire Seikan Laerdal Daishimizu Simplon II Simplon I Kanmon Appenino Saint Gothard Sargento Lotschberg Ţară Japonia Norvegia Japonia Elveţia-Italia Elveţia-Italia Japonia Italia Elveţia Peru Elveţia Amplasament Intre ins.536 Anul inaugurării 1988 2000 1979 1921 1906 1975 1929 1881 1977 1913 În anul 1993 a fost dat în folosinţă tunelul pe sub Marea Mânecii ce leagă Franţa de Anglia. iar adâncimea 15. 5.5 00 22. Tokio (1927). Moscova (1935). Pas de la Casa (în construcţie. 10. Are cea mai mare lungime din lume (580 km) şi 483 staţii. Panama. numeroase canale. Rolul lor economic este de necontestat.003 14. Rin-Main-Dunăre. diferenţierile provenind din amplasarea celor din urmă în subasmentul marilor metropole şi din apariţia staţiilor intermediare cu arhitectură dintre cele mai interesantă. devin o sursă de agrement specifică.e. fiind un obiectiv turistic de prim ordin al capitalei României.Scandinaviei Tokio-Niigata Munţii Alpi Munţii Alpi Honshu-Khyshu Bologna-Florenţa Munţii Alpi Munţii Anzi Munţii Alpi Lungime (m) 53.600 18. în totalitate sau pe sectoare. Frejus (între Franţa şi Italia). Metroul din Londra are o desfăşurare de peste 381 km lungime (din care 196 km galerii subterane). Kiel. Budapesta (1896). 6. Marele Canal Chinez. cu toate tehnologiile actuale este departe de a înlătura in totalitate noxele rezultate din arderea carburanţilor.850 24. fără succes să-l edifice. VI-V î. Facilitând circulaţia navală canalele vor înlesni concomitent circulaţia turistică. Ferdinand de Lesseps reia de fapt iniţiative vechi dând în folosinţă. Iar în contextul trasării lor printr-un peisaj pitoresc atractivitatea lor creşte mult. 2. Bucureşti (1979) etc. Metroul din New York leagă insulele Manhattan şi Long Island pe sub fluviul Hudson. cu o lungime de 38 km. În secolul XIX. 3. când faraonii Sesostris şi Nechao încearcă. Madrid (1912). Prin varietatea şi frumuseţea arhitecturii staţiilor sale. Între cele mai cunoscute canale din lume se impun: Suez.n. între Franţa şi Spania) etc. Canalele sunt fâşiile albastre născute din dorinţa şi interesul uman de a lega două sau mai multe întinderi de apă între ele. Corint.510 15.280 19. Berlin (1902). în anul 1896.700 14. acestuia adăugându-i-se însă şi o importanţă turistică demnă de subliniat.) trasează un canal între Golful Suez şi Nol. Paris (1900). 4. Este amplasat la medie şi mare adâncime (16-65 m). Metroul din Paris măsoară 233 km şi se remarcă prin adâncimea redusă şi frumuseţea viaductelor peste Sena (Austerlitz. deşi aerisirea lor. Canalul Suez desparte Asia de Africa legând Marea Mediterană de Marea Roşie. New York (1868). Dintre tunelele rutiere amplasate în regiuni pitoreşti menţionăm tunelul Laerdal din Norvegia (24. Lungimea acestuia este de 161 km. În funcţie de anul inaugurării.2): Nr crt 1. intens iluminate este feeric. Darius I (sec. 9. 8. Mont Blanc (între Elveţia şi Franţa). Dunăre-Marea Neagră. şi nu în ultimul rând.5 km lungime – cel mai lung tunel terestru din Europa). principalele metrouri din lume sunt amplasate in Londra (1863). Chicago (1892).

În ţara noastră romanii au construit apeducte subterane ale căror vestigii au fost deshumate la Sarmizegetusa. de a pune în mişcare prin forţa apelor acumulate. în Franţa. Denumire Rogunsk Nurek Grand Dixence Inguri Valant Kishaw Guavio Mica Saianskaia Chicosen Ţara CSI CSI Elveţia CSI Italia India Columbia Canada CSI Mexic Tipul pământ pământ beton baraj în arc baraj în arc aroncamente aroncamente aroncamente baraj în arc aroncamente Înălţime (m) 325 317 285 272 262 253 250 242 242 240 Lacurile de acumulare au rolul stabilit iniţial. 300 m lăţime şi 12. Astfel. Atracţia exercitată asupra turiştilor se datorează. irigaţii. Turismul găseşte în regiunea acestora un loc ideal de practicare prin afirmarea sporturilor nautice. Canalul Suez se inscrie cu o axă turistică majoră în bazinul răsăritean al Mării Mediterane. Istria sau Adamclisi. având o largă răspândire îndeosebi în regiunile muntoase străbătute de reţele fluviale cu debite mari. primele 10 baraje din lume sunt (tabel nr. de aprovizionare cu apă a localităţilor. a pescuitului sportiv sau a altor activităţi de agrement. Traseul canalului intersectează o regiune pitorească. A fost inaugurat la 25 mai 1984. între Agigea şi Cernavodă. Pe plan mondial cele mai mari lacuri de acumulare sunt (tabel nr.e. După înălţimea lor. economică şi turistică. configuraţiei şi pitorescului lacului de acumulare din amontele acestuia. 7 m adâncime) traversează Dobrogea de la est la vest.adevărate oaze economice şi turistice . înălţimea totală atingând 49 m. iar pe de altă parte. Este opera aceluiaşi Ferdinand de Lesseps şi are următoarele dimensiuni: 81 km lungime. masivitatea barajelor de greutate construite din beton sau aroncamente (Izvorul Muntelui. Canalul Panama străbate istmul omonim legând oceanele Atlantic şi Pacific.n. cu o lungime de 728 m A fost construit în timpul împăratului Traian (98-117 e. 6. edificat în anul 20 î.4): . din care nu lipsesc masivele muntoase (Culebra) sau lacurile (Gatun şi Miraflores). Porţile de Fier. Barajele şi lacurile de acumulare sunt obiective cu funcţie dublă. 1. respectiv în cel al Mării Roşii şi ţările aferente. se află apeductul Pont du Gard. pe de o parte formei. regularizarea scurgerii etc.3): Nr. Canalul Dunăre-Marea Neagră (64.2 km lungime. îmbinând resursele peisagistice cu cele antropice. 3. Apeductele apar ca şi construcţii monumentale moştenite din antichitate când transportul apei de la mari distanţe a necesitat edificarea unor aducţiuni de mari proporţii. 10. De mare notorietate se bucură apeductul roman din Segovia (Spania). 4.) din peste 20400 blocuri de granit dispuse sub formă de arcuri şi piloni. fiind o verigă a căii fluviale dintre Marea Neagră şi Marea Nordului.5 m adâncime. crt. 5.n. Ele se constituie în poli de atracţie regională. El traversează valea râului cu acelaşi nume având o lungime de 275 m.m. 8.faţă de nivelul oceanelor a impus construcţia a numeroase ecluze duble. 120 m lăţime maximă. 9. Beliş) concurează cu liniile suple ale barajelor arcuite (Vidraru. Poziţia mai ridicată a lacurilor respective . La Nîmes. turbinele generatoarelor electrice. Floroiu). Înălţimea şi lungimea barajelor sunt două elemente strâns corelate cu puterea lor de atracţie. 2. Se prezintă ca o construcţie triplu etajată. Funcţionează şi astăzi când menirea sa iniţială este mult depăşită de cea turistică. 7. Poate deveni un domeniu turistic de prim rang prin edificarea unei infrastructuri de profil pe malurile sale. dimensiunilor şi poziţiei spaţiale a barajului.

Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

Denumire Owen Falls Bratsk Assuan Kariba Akosombo Daniel Johnson Krasnoiarsk W.A.C. Benett Zeya Cabora Bassa

Ţara Uganda CSI Egipt Zimbabwe-Zambia Ghana Canada CSI Canada CSI Mozambic

Capacitatea (mld.m3) 204,8 169,3 169,0 160,4 148,0 141,8 73,3 70,3 68,4 64,0

Turnurile au atribuţii polivalente, metamorfozate în timp într-o gamă variată de ipostaze. De la obeliscurile egiptene ca simboluri religioase, la coloanele triumfale ale antichităţii romane, de la minaretele islamice la clopotniţele creştine (vezi celebrul turn din Pisa), de la foişoarele evului mediu la farurile porturilor - imaginea turnului a îmbrăcat meniri diverse menţinându-şi însă specificului: etalarea pe verticală a siluetei construcţiei. În consecinţă, nu se greşeşte încadrând edificii din această grupă la categoriile de obiective analizate anterior, din punct de vedere economic şi, evident turistic, ieşind în relief două tipuri de turnuri şi anume: farurile şi turnurile de televiziune. Farurile apar încă în antichitatea timpurie odată cu intensificarea circulaţiei maritime în bazinele limitrofe oicumenei. Ca prototip al tuturor construcţiilor destinate orientării navigatorilor rămâne Farul din Alexandria, una din cele şapte minuni ale lumii antice, ridicat în timpul domniei lui Ptolemaios al II-lea (283-246 î.e.n.). El a fost ridicat pe insula Pharos, avea 140 m înălţime iar lumina sa era vizibilă de la 60 km. A dăinuit până în anul 1375 când, în urma unor cutremure a dispărut definitiv. Astăzi litoralele maritime ale lumii sunt împânzite de astfel de construcţii singuratice rămase ca relicve ale unui timp revolut, noile tehnologii de orientare (radar, infraroşii) scoţându-le din uzul general. Mult mai pitoreşti şi mai atrăgătoare, datorită şi locului lor de repere inconfundabile în topografia marilor metropole, sunt turnurile de televiziune. ŞI în cazul acestora există un prototip: Tour Eiffel, construit pentru a celebra Expoziţia Universală din anul 1889. Demolarea sa ulterioară a fost îndepărtată prin amplasarea unor staţii de radio şi telecomunicaţie. Înălţimea turnului depăşeşte 320 m iar greutatea sa atinge 7 175 t. Printre turnurile de televiziune cu înălţimi apreciabile menţionăm Turnul Ostankino din Moscova (537 m), turnul de televiziune din Berlin (365 m), turnul de televiziune din Montreal etc. Dotarea acestor turnuri cu ascensoare, platforme de regrupare şi unităţi de desrvire în rotaţie faţă de axul de susţinere, le transformă în puncte ideale de ,,belvedere” asupra împrejurimilor. Tour Eiffel a devenit o emblemă (e drept, adeseori contestată) a Parisului, fiind vizitat până în prezent de peste 300 milioane persoane. Sediile unor întreprinderi, firme sau instituţii din domeniul economic atrag , prin directă dependenţă cu valoarea artistică înmagazinată, un mare număr de admiratori. Avem în vedere, în primul rând marile complexe expoziţionale (Montreal, Osaka, Torino, Brno, Sevilla), clădirile burselor din Londra, Paris, New York, Amsterdam; centrul tehnic General Motors din Detroit, aerogările din New York sau Paris (Orly); fostul sediu al CAER din Moscova etc. Liniile îndrăzneţe ale arhitecturii, soluţiile ingenioase găsite de arhitecţi, tentaţia originalităţii creatorilor fac din toate aceste construcţii un prilej de întâlnire a turiştilor cu ineditul şi frumosul.

Monumente, statui, plăci comemorative
Alcătuiesc o grupare aparte de obiective turistice de provenienţă antropică, a căror edificare este legată de nevoia elogierii şi comemorării unor personalităţi şi evenimente istorice, culturale, artistice. Pentru a elimina orice confuzie precizăm că în categoria monumentelor (termen uzitat frecvent pentru a defini totalitatea vestigiilor istorice, religioase, culturale de excepţie sau elemente rare ale cadrului natural) includem doar acele realizări simbolice menite a rememora şi perpetua în timp, imaginea şi trăsăturile oamenilor şi evenimentelor de rezonanţă în spiritualitatea unui popor. Din această grupă fac parte arcurile de triumf, coloanele (obeliscurile), grupurile statuare, statuile şi busturile, plăcile comemorative etc. Arcurile de triumf au cunoscut o înflorire remarcabilă în lumea romană unde marile victorii ale împăraţilor prilejuiau arhitecţilor ridicarea unor astfel de monumente. Tradiţia ridicării arcurilor de triumf datează din perioada republicii, fără ca vreunul dintre acestea să se păstreze până azi. De asemenea, primele construcţii din vremea imperiului, arcul dedicat bătăliei de la Actium şi Arcul Partic al lui Augustus, au dispărut ca urmare a transformărilor arhitectonice ale Forului Roman. Astăzi turiştii pot admira Arcul lui Titus, ridicat în urma victoriei asupra evreilor în anul 81 e.n. Arcul lui Traian de la Benevento, Arcul lui Septimius Severus, Arcul lui Constantin cel Mare, Arcul lui Galerius de la Salonic sau Arcul lui Tiberius din Orange. Caracteristica fundamentală a tuturor acestor edificii, derivată din însăşi funcţia lor de celebrare, este decorarea pilaştrilor şi frontispiciilor cu scene în relief, inscripţii dedicatorii, panouri decorative. Un interes major pentru turiştii români îl stârneşte Arcul lui Constantin, înălţat în anul 315 şi decorat cu numeroase scene ale luptelor lui Traian contra dacilor (remarcabile sunt cele patru statui de daci sau scena în care Traian primeşte o solie a acestora trimisă de Decebal). Moda arcurilor de triumf s-a transferat în perioada modernă. Astfel, Napoleon Bonaparte iniţiază construcţia Arcului de Triumf din Place de l’Etoile, ce va fi terminat abia în anul 1836. Stilul construcţiei este academic, cu reminiscenţe baroce sau clasice romane. Masivitatea sa este deosebită (50 m înălţime, 45 m lăţime) depăşind cu mult edificiile romane asemănătoare. În Piaţa Tuilleries din Paris, se află Arcul de Triumf Carrusel, iar în Place de la Defence arcul modrn cu acelaşi nume. Monumente similare s-au construit la Bombay (Poarta Indiei), Bucureşti, Phenian etc. Coloanele ca monumente glorificatoare îşi găsesc primele ilustrări în arta antică indiană (coloana cu inscripţii a lui Asoka, din sec. VII î.e.n., de la Nandangarh). Cea mai cunoscută realizare din acest domeniu rămâne însă Columna lui Traian, păstrată aproape intactă în forul construit de către învingătorul dacilor. Înălţimea monumentului este de 38 m, corpul său cilindric fiind înfăşurat într-o friză spiralată de 200 m lungime, cu 165 scene şi peste 2500 personaje. Statuia lui Traian ce aureola monumentul s-a distrus în evul mediu, fiind înlocuită în sec. XVI cu statuia Sf. Petru. Temele ilustrate, de o bogăţie inegalabilă, sunt inspirate din cele două războaie purtate de romani împotriva dacilor. Ca autor al columnei este considerat arhitectul Apollodor din Damasc. Pentru români scenele columnei reprezintă prima carte de istorie a naşterii neamului. Tragismul înfrângerii dacilor este compensat de demnitatea acceptării acesteia. Pe nici un alt monument roman, nu este ilustrat cu atâta admiraţie. Coloana lui Marcus Aurelius are ca model Columna lui Traian. Este terminată în anul 193, iar destinul celor două statui din vârful său (a împăratului şi Faustinei) este asemănător celor dintâi: sunt înlocuite în evul mediu, eminamente religios, cu statuia Sf. Pavel. Reliefurile ce o împodobesc ilustrează războaiele împăratului cu germanii şi sarmaţii. Printre columnele de mare rezonanţă istorică şi turistică menţionăm Coloana Vendôme din Paris, dedicată lui Napoleon şi Coloana din Trafalgar Square, atribuită amiralului Nelson. O replică modernă, românească, adusă capodoperei numită Columna lui Traian, ca o dovadă că ceea ce s-a zămislit din unirea romanilor cu dacii este nemuritor, este Coloana Infinitului de la Târgu Jiu, opera marelui Brâncuşi.

Grupurile statuare, statuile şi busturile au ca obiect al celebrării personalităţi şi evenimente de excepţie. Mari conducători de popoare şi oşti, mari creatori în cultură, artă sau ştiinţă, învingători în explorarea pământului şi spaţiului, în marile competiţii sportive etc., sunt de regulă imortalizaţi în veşnicia bronzului. Statuile şi busturile lor înnobilează localităţile în care sau născut sau locurile prin care au trecut. Există şi statui cu valoare de simbol, în care se elogiază fapte şi trăsături umane (statuia ostaşului necunoscut), după cum există statui înfăţişând personaje sau subiecte mitologice (Sf. Gheorghe omorând balaurul, Laocon şi fiii săi) etc. De mare căutare în rândul turiştilor se bucură statuile ecvestre: statuia lui Petru cel Mare din Sankt Petersburg, statuia condontierului Colleoni din Veneţia, statuile lui Mihai Viteazul şi Matei Corvin din Cluj-Napoca etc. Grupurile statuare îşi propun reliefarea fie a unui eveniment deosebit (bătălii, jertfe, iniţierea unor direcţii noi în cultură sau artă), fie o succesiune de evenimente. Exemplele sunt foarte numeroase, noi reţinând în această grupă monumentele ostaşilor români de la Păuliş sau Carei; monumentele de la Moisei; grupul statuar al Milenariului din Budapesta; Şcoala Ardeleană din Cluj-Napoca; monumentul mişcării husiste din Praga etc. Atracţia statuilor sau grupurilor statuare este conţinută în primul rând în valoarea lor ca opere de artă, în monumentalitatea şi ineditul construcţiei în sine. Acesteia i se adaugă însă şi zestrea atractivă de origine subiectivă, legată de personalitatea şi renumele celui care le-a dat viaţă. Dacă celebrele opere ale lui Phidias nu s-au păstrat (statuia lui Zeus din Olimp, statuia Atenei de pe Acropole), cele ieşite de sub dalta binecuvântată a lui Michelangelo, Rodin sau Brâncuşi dăinuie încă. Dintre statuile şi grupurile statuare asaltate de turişti în marile metropole menţionăm în primul rând Statuia Libertăţii din New York, un simbol statuar al lumii libere şi descătuşării conştiinţei umane; grupul statuar din Piaţa Spaniei din Madrid ai cărui protagonişti sunt, în primul rând Cervantes şi eroii săi, Don Quijote şi Sancho Panza; statuia regelui Vaclav din Praga; statuile împăraţilor romani din Forumul Roman; statuia lui Churchill din faţa Parlamentului britanic etc. Plăcile comemorative transmit vizitatorilor ce practică turismul cultural, mesaje despre personalităţi şi evenimente care au trăit sau care au avut loc în punctul respectiv. Ele se aplică unde mărturiile mai consistente lipsesc, fără a se putea realiza un muzeu (placa din satul Târlişua amintind de naşterea acolo a romancierului Liviu Rebreanu), sau contactul cu locul respectiv a fost episodic (trecerea lui Mihai Eminescu prin Blaj etc.). Plăcile comemorative premerg adesea acţiunile de înfiinţare a unor colecţii sau muzee, respectiv de ridicare a unor busturi sau statui.

Edificii cu funcţie turistică propriu-zisă
Din această categorie fac parte acele realizări umane destinate a înfrumuseţa, a crea o ambianţă reconfortantă, a înnobila peisajul. De asemenea, tot din această grupă fac parte anumite edificii cu funcţie recreativă, de desfăşurare a actului turistic în sine. Ambele grupe de obiective sunt legate strâns de desfăşurarea fenomenului turistic pe care-l stimulează şi promovează. Dintre obiectivele cu o astfel de funcţie, amintim: > parcurile de recreere; > parcurile de agrement; > cazinourile; > fântânile. Parcurile de recreere reprezintă insule de vegetaţie în vatra unor mari metropole, unde cetăţenii acestora regăsesc atmosfera necesară destinderii şi recreerii. Au suprafeţe variabile, în funcţie de presiunea ,,foamei de terenuri” pentru construcţii, şi de tradiţia ataşamentului faţă de natură al poporului respectiv. Fiecare din marile oraşe deţine unul sau mai multe parcuri de acest tip (Hyde Park, Cişmigiu, Fontainebleau). Amintim de asemenea, parcurile de vânătoare ale castelelor (Versailles, Chambord, Chenonceaux).

. tradiţia spunându-şi adesea cuvântul (cazinourile din Monte Carlo. > festivalurile artistice. Fântânile au atribuţii eminamente decorative. când natura se trezeşte la o nouă viaţă. Apar în marile staţiuni turistice. de reluarea ritmică a unor vechi trăiri şi obişnuinţe. fântâna din mijlocul lacului Geneva.Târgul de fete” de pe muntele Găina. > alte manifestări (festivităţi. > hramurile şi pelerinajele religioase. Kyoto. El prilejuia. întâlnirea locuitorilor din toate cele patru zări ale Apusenilor.Parcurile de agrement presupun edificarea. încadrate cu porticuri sau statui.Disneyland”-uri construite în SUA (în Florida şi California). Baden-Baden.). Spania etc. înflorirea liliacului la Ponoare în Podişul Mehedinţi. sporind frumuseţea şi farmecul marilor pieţe sau parcuri. În ţara noastră. Din această grupă fac parte cele 11 . Carnavalurile impresionează turiştii prin exuberanţa lor. o dată pe săptămână.. Unul dintre cele mai vechi evenimente de acest gen este carnavalul de la Nisa. > carnavalurile. Dintre fântânile renumite menţionăm: Fontana di Trevia din Roma. sărbători etc. a unei infrastructuri de agrement. Japonia. Târgurile şi expoziţiile devin. Astfel de activităţi şi manifestări umane sunt: > nedeile. a cireşului şi crizantemelor este motivaţia sărbătorilor sakura şi kiku pentru japonezi. a cărui primă consemnare datează din anul 1294 când. În general. Carol al IIlea de Anjou a asistat la o serbare populară plină de culoare şi veselie. Nedeile sunt evenimente cu adânci rădăcini în tradiţiile popoarelor. în perioada desfăşurării lor. ce se desfăşoară la începutul fiecărui an. dar şi pentru a realiza legături sufleteşti. Germania.. centre de polarizare a turiştilor nu atât prin activităţile comerciale desfăşurate. Activităţi umane cu funcţie turistică Pe lângă obiectivele turistice analizate anterior. fântânile de la Versailles. într-un cadru cât mai apropiat de natură. ce are loc în a doua jumătate a lunii iulie a fiecărui an. prin cununii între tineri.potenţialul atractiv de origine antropică înglobează şi o serie de activităţi şi manifestări nameterializate spaţial. concretizate în peisaj printr-o materializare certă . în Gracia fiind împrejmuite cu coloane ionice. Madrid etc. Aproape fiecare floare are nedeia sa: înflorirea narciselor adună oamenii la Negrileasa. Nisa. pentru a-şi schimba produsele între ei. în primul rând. Alt carnaval celebru este cel de la Rio de Janeiro. cât prin atmosfera inedită şi noutatea produselor expuse. Franţa. Cazinoul din Constanţa este un exemplu de acest fel.). Salt Lake City etc. > competiţiile sportive. extinderea acestora a condus la apariţia unor adevărate oraşe ale agrementului (Las Vegas. ele se desfăşoară primăvara. parcul Prater din Viena posedă numeroase mijloace şi instalaţii menite unei activităţi de agrement cât mai variată. Cazinourile sunt adevărate instituţii de agrement şi distracţie. prin acea descătuşare de energie şi imaginaţie atât de necesară actului recreativ. axate pe consum turistic rafinat. În consecinţă ele vor deveni o sursă a interesului turistic doar în anumite intervale temporale. În Statele Unite. în Munţii Apuseni. Atlanta. prilejuite de succesiunea ciclică a anotimpurilor. unde întreaga lume fabuloasă a lui Walt Disney este reînviată spre deliciul milioanelor de vizitatori de toate vârstele. Că aceste manifesări pot avea încărcături şi de alt ordin ne-o dovedeşte . cu adevărate pelerinaje florale la Tokyo. > târgurile şi expoziţiile. Fântâna cu Nouă Guri din Atena.ceea ce le conferă şi atributul permanenţei . Cannes). Yoshimo sau Koganei. Au fost construite încă din antichitate. Washington. pe lună sau într-un an. Astfel. Karlovy-Vary.

indiferent de cultul religios practicat. Astfel. căutate îndeosebi de către tineri (New Orleans. acum ca şi odinioară. folclorice. de mare notorietate se bucură manifestările de la Cleveland (Marea Britanie). Bayreutul se animă in timpul festivalului Wagner. cinematografice) atrag o anumită fracţiune din vizitatorii ce practică turismul cultural. Foarte numeroase sunt festivalurile de muzică modernă . Hramul bisericilor şi mănăstirilor noastre (Râmeţ. Bethoven sau Schubert. ştiut fiind că fiecare etnie posedă un patrimoniu propriu. spiritual şi material.). turiştii proveniţi din afara teritoriului locuit de poporul respectiv. vor asimila acest patrimoniu ce va prezenta pentru el însuşirile unicităţii şi ineditului adesea absolute. Regata Storica (Regata Istorică) din Veneţia. Suceviţa etc. Bucureşti etc. pentru buna lor desfăşurare. Avem în vedere. mase enorme de oameni. de asemenea. Între cele din urmă.) şi au un pronunţat caracter comercial. Voroneţ. o gamă largă de activităţi umane greu integrabile în categoriile precedente. pârtii de schi etc. organizate anual (Tokyo. dar care au o forţă de atracţie deosebită. Acum. edificarea unei infrastructuri . Festivalurile folclorice pot avea caracter naţional sau internaţional. începând de la jazz la rock. Tismana.. Chiar şi manifestări cu caracter excentric pot deveni surse ale atractivităţii. între care numeroşi turişti. marile expoziţii cu tentă universală îşi aleg un pretext bine motivat (spre exemplu expoziţia mondială de la Sevilla din 1992. Brno. Ele sunt mai degrabă nişte bilanţuri ocazionale ale civilizaţiei umane de la care un turist avizat nu poate lipsi. a fost dedicată celor 500 de ani de la descoperirea Americii de Cristofor Columb).de pe urma căreia primul beneficiar este turismul. Resursele turistice de natură etnografică Ocupă un loc distinct în cadrul obiectivelor turistice de provenienţă antropică. Montoire şi Dijon (Franţa). . Festivalurile artistice (muzicale. aparţinând altor etnii. în general. în acelaşi scop turistic. spre exemplu. se concentrază un mare număr de turişti cu ocazia manifestărilor sportive de excepţie (olimpiadele de vară şi iarnă. Ca să nu amintim de . spre Mecca sau Medina slujitorii lui Alah şi Mahomed. desfăşurat în localitatea franceză Moncrabeau (tot aici. spre Roma. teatrale.schimbarea gărzii” la Palatul Buckingham. budist sau islamic se instituie în fenomene de rezonanţă internaţională. Un alt eveniment căutat zilnic de mii de turişti ce vizitează Londra este . Nicula. campionatele mondiale şi continentale. o defilare fastuoasă a uniformelor de epocă. Din această cauză. motivaţia fiind însă cu totul alta.hoteluri. Într-un mod similar. Berlin. o sărbătoare populară bavareză unde tradiţia şi carnavalul se asociază pentru a binedispune şi a încânta. Teruel (Spania) etc. ca şi în evul mediu. Covadonga sau Lourdes se îndreaptă milioane de creştini. pelerinajul religios constituie pentru turism o resursă de practicanţi şi de venituri apreciabile. în vreme ce pelerinajele spre marile citadele ale cultului creştin. San Remo.Octoberfest”. spre exemplu « Concursul mondial de grimase ».cununiei dogelui cu marea” este reluată an de an într-o atmosferă de un pitoresc inimitabil. baze de alimantaţie publică şi agrement. Hramurile şi pelerinajele religioase concentrează anual. Avem în vedere. turneele finale ale unor competiţii etc. Salzburgul este asaltat de zeci de mi de melomani în perioada de desfăşurare a festivalului Mozart. stadioane.. Ierusalim. Viena cu ocazia festivităţilor dedicate lui Johann Straus.). rezultat din evoluţia conştiinţei sale în timp şi a răspândirii populaţiei în spaţiu. Dacă târgurile sunt.. în primul rând prin specificitatea lor.Un număr mare de vizitatori se înregistrează la târgurile şi expoziţiile internaţionale. Astfel. fiinţează Academia mincinoşilor şi este ridicat « Monumentul încornoratului ») etc. .) este un pretext al polarizării regionale sau locale a turiştilor. Braşov etc. Există. Toate aceste manifestări presupun. în care tradiţia .

.cu băţul” din zonele calde. cu o imigraţie puternică. Folclorul liric adiacent păstoritului este de o mare profunzime ideatică. dintre văile şi culmile munţilor îşi are propriile trăsături reflectate în modul de edificare a stânelor. fierăritul. > aşezările. Între elementele atractive etnografice. pe plan mondial. materialul exploatat fiind ulterior transforamt prin prelucrare artizanală într-un foarte mare număr de . > obiceiurile.măsurişul” .din aceleaşi regiuni. pescuitul. Pentru unele dintre aceste ţări. îndeosebi a obiceiurilor. o importanţă majoră prezintă: > ocupaţiile şi meşteşugurile. iar obiceiurile legate de această ocupaţie dintre cele mai pitoreşti. Aceasta deoarece cultura populară veritabilă este apanajul vieţii rurale continue şi viguroase. jocurile şi cântecele populare. vânătoarea. creşterea animalelor. Creşterea animalelor îmbracă şi ea nuanţe multiple între ecuator şi pol. au o zestre turistică etnografică modestă. Franţa. jocurilor şi cântecului popular. faptul apare uşor explicabil: dezrădăcinarea populaţiei emigrate din matricea contextului naţional a coincis cu renunţarea la propriile tradiţii. date fiind fizionomia. o sombioză a materiei cu spiritul. momentul constituirii stânelor când are loc . Cultivarea pământului cu mijloacele şi tehnicile tradiţionale reprezintă de regulă o . Atractivitatea acestora este conţinută în modul lor de practicare.de mare efect peisagistic . Cultura . Însuşi sistemul de intercalare al culturilor pe o suprafaţă dată are repercursiuni favorabile asupra esteticii terenurilor în cauză. Germania etc. în modificările induse peisajului natural. pe terenuri răpite periodic junglei. relevă cu totul alte trăsături faţă de cultura plantelor cu plugul de lemn sau fier în arealele temperate. în vreme ce resursele cele mai bogate se află în ţările în curs de dezvoltare. > portul. în ustensilele folosite. perioada de înflorire. totul condus. policromia lor diferită. Nu este deci de mirare că ţări precum Marea Britanie..sâmbra oilor” de la Certeze sau Cămârzana din Ţara Oaşului sunt renumite în întreaga ţară. Ocupaţiile şi meşteşugurile relevă o mare diversitate tipologică atât la nivel naţional. cojocăritul. de la o regiune climatică la alta (cu totul aparte sunt ocupaţiile în zona de câmpie în raport cu cea montană. Exploatarea şi prelucrarea lemnului este o ocupaţie şi un meşteşug totodată. Astfel de ocupaţii şi meşteşuguri sunt: cultura plantelor. Australia. > arhitectura şi instalaţiile tehnice ţărăneşti..O altă caracteristică a resurselor etnografice este îmbinarea permanentă a edificiilor şi obiectivelor cu funcţie atractivă cu manifestările ce se desfăşoară într-un cadru oferit. SUA. ponderea sa minimă se regăseşte în ţările cele mai puternic industrializate şi urbanizate. frecvent. în practicile de exploatare pastorală a terenurilor. Apare aşadar. albinăritul. Canada. Modul cum populaţia rurală îşi asigură existenţa diferă de la un tip de relief la altul. cât. exploatarea şi prelucrarea lemnului. înspre pragul adevăratei arte. Este de ajuns să amintim. Destinul turistic al patrimoniului etnografic relevă astăzi situaţii aparent paradoxale. tropicale. mai ales. oraşul şi viaţa urbană au modificat condiţiile şi au îndepărtat omul de practicile ancestrale din care a rezultat folclorul. Or. pentru spaţiul nostru geografic.noutate” pentru turiştii ce se deplasează dintr-o regiune geografică în altă regiune. întreaga creaţie orală a poporului român. Obiceiurile prilejuite de . olăritul. cu tradiţii conservate şi îmbogăţite prin experienţa propriilor creatori. în regiunile calde în comparaţie cu cele temperate sau reci). se alătură culturilor în terase .. aurăritul. sisteme de irigaţii tradiţionale din sudul şi estul Asiei.o practică ancestrală în care se stabilesc riguros relaţiile între proprietari şi ciobani. Transhumanţa din zonele subpolare şi cele ale deşerturilor şi semideşerturilor calde şi reci. Inventarul uneltelor folosite este de asemenea foarte variat. în urma unor distilări milenare. în rezultatul final al activităţii umane. zestrea lor atractivă se multiplică în momentul în care ocupaţiile şi meşteşugurile devin pretextul afirmării unor alte manifestări etnografice. ca un filon aurit. de primele. De asemenea. Nimic nu este mai edificator în acest sens decât motivul Mioriţei care străbate.

. de la care s-a moştenit tehnica prelucrării ceramicii negre şi roşii. romanii.prisăcilor” din coşniţe traditionale este o fază ulterioară bărcuirii. Pentru unele comunităţi umane. Gheţari. Pentru adunatul aurului din aluviuni stau mărturie numeroase movile din luncile râurilor Arieş şi afluenţii săi. În timpuri apuse. Avram Iancu. dar cu un coeficient mai redus de atractivitate. În Maramureş localităţile unde se sculptează porţi sunt: Ieud. pe râurile de munte se practică . Maramureşul şi Munţii Apuseni sunt cele două regiuni-etalon pentru această ocupaţie. Casa de Piatră. În acest scop se utilizau ştiubeie din trunchiuri de copac. în primul rând. cu statut de complementaritate. Mara. în Munţii Apuseni meşteşugul prelucrării lemnului a devenit o sursă de existenţă. vinuri sau uleiuri. În zonale litorale inventarul creşte. Centrele comerţului cu blănuri din Canada sau Siberia atrag numeroşi turişti interesaţi în procurarea acestora. Cu atât mai mare este pierderea suferită prin distrugerea lor în ultimii ani ai comunismului. artizanii obiectelor de lemn. de la câmpie la poalele munţilor. Vadu Moţilor. Dacă în Maramureş populaţia s-a specializat îndeosebi în exploatarea şi sculptarea lemnului (renumite sunt porţile maramureşene). Cea mai veche formă de practicare este . indieni sau chinezii sunt tot atâtea seminţii la care ceramica s-a dezvoltat din necesităţi practice ajungând la performanţe artistice. transportul lemnului cu plutele anima multe din râurile carpatice. din punct de vedere turistic interesând îndeosebi cioplitorii în lemn (vechii constructori de biserici din care a făcut parte şi Horea) şi văsarii. Pescuitul a insoţit. la rândul ei cu stupăritul modern. Vânătoarea presupune şi prelucrarea şi valorificarea trofeelor. pescuitul devine o ocupaţie principală.bărcuitul” sau vânătoarea stupilor sălbatici. Amorfele greceşti sau romane conţineau apă şi cereale. lingura şi cornul de bărcuit. Botiza. aflate într-un stadiu incipient al evoluţiei civilizaţiei sau pentru anumite regiuni lipsite de alte resurse ea rămâne incă o ocupaţie de prim ordin. Slătioara. Au mai rămas doar şteampurile şi inventarul deosebit de bogat al uneltelor pe care această ocupaţie s-a sprijinit milenii la rând. .Ţara Moţilor” a fost şi este încă regiunea de referinţă a prelucrării tradiţionale a lemnului în România.. Olăritul este o practică veche la majoritatea popoarelor lumii. în special a blănurilor. La noi în ţară. descinzând din timpuri imemoriale. mai ales cele de răşinoase. care a fost înlocuită. Modul ingenios de construire şi amplasare a capcanelor. . vânătoarea ca sursă de procurare a hranei. în special acolo unde predomină esenţele uşor prelucrabile.răstocirea” (schimbarea cursului apei pe un anumit sector) pescuitul cu ostia. undiţa. Din punct de vedere etnografic interesează mai ales diferitele tehnici şi mijloace utilizate în timpul vânătorii. deşerturile verzi ale Siberiei şi Americii de Nord etc. dar şi o adevărată artă. cu renumitele centre locale de la Vidra.produse de uz casnic sau decorativ. Vânătoarea ca ocupaţie primordială a omului a inclus în sfera sa de exercitare teritorii şi populaţii numeroase.Cetăţile romane” de la Roşia Montană au fost o ilustrativă dovadă a vechimii şi amploarei la care ocupaţia a ajuns în Apuseni. ceea ce intră în apanajul câtorva iniţaţi. Specializarea pe ramuri este foarte riguroasă. Aurăritul a îmbrăcat două forme majore de practicare şi anume exploatarea aurului în subteran şi recoltarea lui din nisipurile aurifere. unde colonii uriaşe de albine sălbatice îşi amplasează stupii în nişele unor abrupturi stâncoase de zeci şi sute de metri înălţime. cu predilecţie la locuitorii din regiunile montane. Spectaculozitatea evenimentului este însă incontestabilă. Cu nimic mai prejos sunt tradiţiile poporului nostru în acest meşteşug ce se înscrie în continuitatea practicilor dacice. Vânarea acestora înseamnă. Giuleşti etc.. plasa. armele folosite pentru doborârea vânatului sunt adesea de mare originalitate.. O vom întâlni. mai ales. Aria sa de dezvoltare este largă. Avem în vedere junglele amazoniene şi central-africane. Constituirea .. efectuarea unui alpinism temerar şi o expunere inevitabilă la atacul a milioane de insecte. Astăzi el poate fi întâlnit în ţări ale continentului asiatic şi african. Grecii. . Şi în acest caz atracţia turistică este dată de gama tehnicilor şi uneltelor folosite. O astfel de practică poate fi întâlnită şi astăzi în Nepal. Astfel. Albinăritul este o îndeletnicire plină de lirism. Horea sau Albac. cu sacul. regiunile polare şi subpolare.

îmbinând elemente cu caracter economic. Săcel (Maramureş). vărăritul.). pe fondul general al limbii şi culturii româneşti comune. sunt punctate cu felurite datini ce diferă de la o zonă etnografică la alta. căiuţii etc. Obiceiurile familiale marchează principalele momente din viaţa omului şi se desfăşoară într-o succesiune logică de la naştere până la moartea acestuia.. obiceiurile de înmormântare sunt foarte vechi.Focul viu”. Corund (depresiunea Transilvaniei).). descântecele etc. o etnie de alta. Făgăraş.. . Vlădeşti (Vâlcea) etc.Tânjaua maramureşană”. maghiar şi ulterior german. . Moldova. . Horezu. viflaimul (cu elemente de teatru popular). Obiceiurile de nuntă sunt de o varietate fără seamăn. fără riscul de a greşi. Oltenia. Vadu Crişului.). se explică prin vechimea deosebită a populaţiei autohtone în teritoriu. mascotele de moşi şi babe puse de Anul Nou la casele fetelor sau feciorilor. Năsăud. În această categorie intră colindele religioase sau laice.. Ţara Moţilor. ursul. că fiecărei etnii îi corespunde o anumită particularitate a costumaţiei tradiţionale (costumul scoţian este total diferit de cel românesc sai tailandez). În consecinţă. dar şi prin apariţia unor fâşiitampon între diferitele comunităţi autohtone constituite prin penetrarea elementului alohton. Varietatea extraordinară a celor trei elemente etnografice în Transilvania.Sângeorzul”.. Bucovina. Câmpia Transilvaniei. ritualic şi folcloric într-un mare spectacol popular. juridic. Se poate concluziona. petrecerea propriu-zisă. . obiceiuri de nuntă sau înmormântare). apreciate de călători prin nota de inedit şi calitatea produselor rezultate.. Zona etnografică a secuilor s-a conturat după fixarea acestora la fruntariile de răsărit ale Principatului Transilvaniei. botezul este un prilej de ritualizare dar şi de petrecere şi veselie. Obiceiurile de primăvară au rolul de-a semnala reîntoarcerea naturii la viaţă şi reintrarea comunităţii în circuitul ancestral al muncii. jocurile şi cântecul popular. influenţele s-au . Între ocupaţiile cu tente arhaice. În cadrul obiceiurilor calendaristice de iarnă. Centre renumite sunt la Vama (Ţara Oaşului). într-o regiune cu o populaţie românească mai puţin densă. în toate ţările din Transilvania (noţiunea de ţară neavând un echivalent politic. Alte obiceiuri au menirea de a invoca forţele binelui în sprijinul comunităţii ameninţate (paparudele. cele mai conservatoare (jocurile de priveghi din Vrancea şi Maramureş. acele . care au condiţionat o dezvoltare mai închisă. bocitul. a comunităţilor româneşti.. Secuime. Maramureş. fiecare zonă etnografică având un costum şi manifestări proprii. ci sens de habitat şi entitate etnografică) folclorul s-a dezvoltat de sine stătător şi s-a conservat în toată diversitatea sa. Banat. fără diferenţieri zonale.Numărul mare al centrelor de olărit şi varietatea cereamicii rezultate atestă preocuparea şi talentul creator al artizanilor noştri. Sălaj. jocurilor şi cântecelor populare. dintre toate manifestările susmenţionate. sunt câteva dintre obiceiurile plaiurilor noastre pline de autenticitate şi pitoresc.Moşitul” noului născut cu ritualurile şi descântecele sale are un farmec aparte. Dobrogea. înmormântarea-nuntă pentru morţii tineri etc. fără influenţe din exterior. Rădăuţi. Ele sunt asociate ciclicităţii anotimpurilor (obiceiurilor calendaristice de iarnă sau primăvară). practicate încă în ţara noastră amintim cojocăritul.. Obiceiurile sunt manifestări creatoare ale spiritualităţii rurale în care diferitele evenimente din viaţa obştii sau individului sunt înălţate la statutul de simbol şi practică oraculară. Portul. strigatul peste sat. În România există adevărate comori ale îmbrăcăminţii. .rituri de trecere” ale lui Arnold von Gennep. torul şi ţesutul etc. în extrem de numeroasele sale zone folclorice: Ţara Oaşului. Codru. Există şi varietăţi în cadrul portului popular al aceluiaşi popor. evenimentelor familiale sau individuale (obiceiuri de naştere. Acolo unde astfel de bariere au lipsit.Măsuratul oilor”. Peţitul. diferenţiază un popor de alt popor. jocurile cu măşti (capra. Ele îşi propun să consfinţească trecerea de la o stare la alta. În majoritatea cazurilor. cele mai multe celebrează naşterea Mântuitorului (la creştini) şi venirea noului an. Băiţa de sub Codru. cununia. anterioare creştinismului (la români) fiind.

Deşi festivalurile folclorice internaţionale de la Cleveland.Tibet. Montoire. marea sa varietate (cu diferenţieri notabile adesea între o localitate şi alta) şi conservarea sa de excepţie până în zilele noastre. turlele zvelte ale bisericilor din Maramureş. scoţiene sau româneşti din America de Nord etc. pive. Porţile sculptate cu motive florale. A rezultat astfel un diapazon arhitectural nemaiîntâlnit. Pueblo-ul indienilor americani are trăsături particulare. Subliniem originalitatea absolută a folclorului românesc. Pentru întinsele ţinuturi stepice sau semideşertice întâlnim sate formate din aglomerări de iurte. bine individualizat. costumele. Costumele populare din Năsăud. nu ne dăm seama. Pamir. Dijon. o comuniune de edificii şi spiritualitate. populaţia este constituită dintr-un mozaic etnic fără precedent. Anatolia . Însuşi modul şi materialul din care sunt edificate gospodăriile şi anexele lor constituie o subtilă adaptare la timp.). Aşezările rurale din celelalte continente îşi aduc şi ele un aport propriu la constituirea zestrei turistice a regiunilor unde sunt situate.chetori” demonstrează că liantul între părţi disparate poate fi şi o idee ingenioasă. Locuinţele preistorice de la Troo (Franţa) ne amintesc faptul că perioada troglodiţilor a existat cu adevărat. unde ansamblurile româneşti au cucerit marile premii sunt edificatoare în acest sens. Sălaj sau Munţii Apuseni sunt o replică autohtonă a goticului exuberant vesteuropean. căruia creativitatea locuitorilor săi îi conferă un grad mai mic sau mai ridicat de specificitate. jocurile şi cântecele populare sunt o resursă de a cărei valoare excepţională. specifice Mongoliei sau Asiei Centrale.manifestat fără oprelişti ducând la o mai mare uniformitate etnografică (Moldova. Suedia. arhitectură etc. Ţara Românească). Şurele acoperite cu paie din Apuseni sfidează abundenţa lemnului prin durabilitatea acoperişului în sine. Resurse recreative mai bogate sunt conţinute în arhitectura de ansamblu a aşezărilor. Iglu-ul eschimoşilor din Groenlanda sau nordul Canadei va constitui întotdeauna un motiv de interes pentru călătorii din regiunile temperate sau calde ale globului. spaţiu şi eternitate.. Locuinţele aşezării de tip pueblo erau etajate. Într-o evoluţie milenară se distilează o filozofie proprie asupra habitatului dar şi asupra sensului existenţei umane. Oltenia sau Muntenia sunt repere unice pentru spiritualitatea ţăranului român. vâltori etc. expresie edificatoare a unui mod de proprietate asupra pământului şi a formei de valorificare a întinselor ţinuturi slab populate ale noului continent. Plină de pitoresc rămâne pentru continentul american gospodăria izolată de tip fermă sau haciendă. Lepenski Vir). din păcate. Habitatele umane devin obiect al atracţiei turistice datorită unor valori recreative clar individualizate sau prin atributele lor: vechime. în special. structură. acoperişul unei case alcătuind ograda celeilalte. ca să nu mai amintim de conservarea obiceiurilor şi tradiţiilor ţării de baştină (comunităţile germane din Brazilia sau Paraguai. Welpi sau Laguna Taos ele sunt locuite şi în prezent. din piatră. Instalaţiile tradiţionale (mori. Bucovina. Arhitectura populară relevă anumite particularităţi regionale. Ştiut fiind că în America de Nord. Acoma. iar construcţiile în . ea va conserva multe din elementele etnografice ale comunităţii de origine a proprietarilor. Din punct de vedere turistic. Pe podişurile înalte . ca expresie a unei concepţii anumite asupra frumosului şi utilului. din SUA. Aşezările umane sunt o chintesenţă a elementelor susmenţionate. O variantă a tipului respectiv o regăsim în regiunea marelui canion Colorado unde la Oraibi. deşi grotele din Andaluzia confirmă locuirea peşterii şi astăzi. Oaş. Europei sau Americii ale căror vestigii au fost scoase la iveală prin îndelungate săpături arheologice (Chatal Huyuk. Aşezarea rurală apare ca un tot unitar. Brazilia sau Turcia. În nordul . Mult căutate de turişti sunt aşezările antice ale Asiei. cele irlandeze. de o mare complexitate şi varietate. solare sau în spirală din Maramureş prevestesc explozia geniului brâncuşian. mai ales atunci când este construit în piatra fragilă a versanţilor canioanelor. amplasare în teritoriu. Arhitectura şi instalaţiile tradiţionale confirmă geniul artistului anonim.aşezările sunt construite grupat. a cărui dragoste de frumos şi perspicacitate practică s-a materializat în construcţii şi mijloacede producţie aparte.) sunt la rândul lor.

ceea ce nu este departe de opţiunea psihologică a oricărui vizitator. multe din gospodăriile unor astfel de habitate pot deveni unităţi de cazare pentru turismul de drumeţie estival sau hivernal. circuit. turiştii sunt grupuri de călători care “consumă produse şi cheltuiesc bani în altă ţară sau în alt loc decât în localitatea unde i-au agonisit şi care călătoresc în alt scop decât stabilirea sau desfăşurarea unei activităţi regulate”. Prin adaptare şi multiplicare funcţională. extrem de disputat atât în limba engleză. joacă rolul unor posibile avanposturi. Huang Ho). în ebraica veche. el având aproape aceeaşi semnificaţie: plimbare. la sate. În fine. METODE DE EVALUARE A POTENTIALULUI TURISTIC Fenomenul turistic. colibele construite din argilă şi lemn grupându-se sau răsfirându-se în funcţie de forma de relief. Principalele noţiuni ale geografiei turismului. călătorie. (Gange. fie pentru satisfacerea curiozităţilor. aflăm astfel localizarea spaţială a debutului activităţii de instruire. etimologic vorbind. în ultima instanţă. Pentru ţara noastră sunt cunoscute crângurile din Munţii Apuseni. cu inundaţii periodice. Brahmaputra. erau împrejmuite cu ziduri înalte cu scopuri de apărare împotriva invaziilor mongole. în timp ce creşterea animalelor conduce invarabil la dispersia gospodăriilor). În deltele şi luncile marilor fluvii. ofertă şi cerere turistică. precum şi interrelaţiile existente în geografia turistică. Experţii Ligii Naţiunilor consideră “turist orice persoană călătorind timp de 24 de ore sau mai multe într-o ţară care nu este ţara domiciliului său stabil”. turism. Turist şi turism. După A.Chinei vechi. trebuiau să efectueze călătorii pe continent (“grand tour”). aşezările sunt edificate pe piloni în vederea evitării inundaţiilor. Crângurile sunt o expresie concludentă a asaltului populaţiei asupra munţilor. utilizat la retragerea apelor în alte scopuri. cuvântul “tour” semnifica o călătorie de descoperire şi explorare a unor teritorii necunoscute. protejării de anumite animale periculoase. este definit de o serie largă de noţiuni şi precepte specifice. masive. Mekong. Varietatea tipurilor constructive este omniprezentă. Pirinei sau Anzi împestriţează verasanţii şi culmile munţilor umanizând un peisaj sever în liniile sale de ansamblu. Astfel. În Africa satele au trăsături arhaice. tipul de agricultură practicat (în zonele de cultivare a pământului aşezările sunt compacte. care înglobează principalele sale însuşiri. indiferent de regiunea în care se găsesc. iar utilizarea sa se datorează tinerilor britanici care. cât şi în limba franceză. Cum termenul englez derivă din limba franceză. Termenul de turist este. Desigur. iar turismul este. Noţiunile de turist şi turism sunt strâns intercondiţionate. cele mai intens utilizate în practica de fiecare zi. sunt: turist. întreaga sa încărcătură semantică are o mare importanţă teoretică şi practică în descifrarea şi ilustrarea esenţei fenomenului turistic. turistul reprezentând elementul motrice al întregului fenomen turistic. dar şi pentru a face o economie de teren fertil. în Africa de nord. Norval. fond turistic. recreere şi refacere prin călătorie. conform enciclopediei lui Littre. în ansamblul său. Uniunea Internaţională a Organismelor Oficiale de Turism (UIOOT) arată că “orice persoană care vizitează un loc. Iantzi. fie pentru umplerea timpului”. definiţia turistului a îmbrăcat formulări numeroase. turist este “fiecare călător care efectuează o călătorie pentru plăcere proprie. În savană satele au formă circulară. Satele-crânguri din Carpaţi. extrem de variate. altul .J. rezultatul activităţii de acest gen. Dimpotrivă. sub aspectul infrastructurii. Cunoaşterea sensului exact al fiecărei noţiuni. produs turistic. dar şi Indonezia sau Polinezia. întâlnim aşezări fortificate. grupate pe criterii de înrudire sau de proprietate asupra noilor terenuri de păşunat răpite pădurii. iar locuinţele au un aspect piramidal. magrebiană. apartenenţa la un trib sau altul. Deosebit de interesantă ni se pare însă şi ipoteza conform căreia. în procesul de instruire. în primul rând în Franţa. iar pentru turism.

Este una dintre categoriile de bază ale Geografiei . consumă produsul turistic). dar cu posibilităţi materiale superioare pentru majoritatea populaţiei. o dominantă a timpului nostru”) şi O. iar orice persoană care se deplasează într-o altă ţară decât aceea în care îşi are reşedinţa obişnuită. Turismul este un fenomen social-economic în continuă expansiune. generat de nevoia umană de cunoaştere. oamenii de ştiinţă care se deplasează frecvent utilizând timpul liber pentru a cunoaşte obiectivele atractive ale locului de destinaţie sau ale traseelor urmate.) ca suport în ceea ce priveşte domeniul de studiu al Geografiei turismului. pentru orice alt scop. Important este ca ponderea acestor activităţi să nu depăşească. persoanele respective nu vor efectua alt gen de activităţi economice. O mare diversitate de opinii şi controverse se înregistrează şi în ceea ce priveşte noţiunea de turism. Hunziker şi Krapf.F. Mai puţin se au în vedere elementele psihologice ale călătoriei în sine. persoana în cauză poate desfăşura în intervale scurte activităţi turistice. în intervalul de timp alocat odihnei şi recreerii. sportivii. Avem de a face cu o categorie aparte. Resursele turistice reprezintă totalitatea elementelor atractive ale unui teritoriu. se realizează un act turistic fără ca ele să părăsească respectiva localitate. Din această grupă fac parte oamenii de afaceri. de regulă în concedii şi vacanţe sau în zile de sărbătoare. deşi poate dura doar câteva ore). în funcţie de limitele statale ale deplasării.decât acela de reşedinţă.turismul este o formă vie a umanismului. De aceea orice limită de timp acordată activităţilor turistice este forţată: recreerea şi refacerea fizico-psihică sunt elemente pe care fiecare turist şi le reglează temporal în funcţie de necesităţi şi posibilităţi (vizitarea unui muzeu este prin ea însăşi un act recreativ. cu scopul principal al recreerii şi refacerii fizicopsihice. dar în perioada deplasării efectuează o serie de activităţi specifice turismului (vizitarea unor obiective naturale sau antropice. desfăşurate pe sute de kilometri pătraţi. Poser etc. De asemenea. unde prin deplasarea persoanelor dintr-un loc în altul. o coordonată de bază a contemporaneităţii. indiferent de originea lor şi de relaţiile dintre ele. Literatura de specialitate mondială cunoaşte o bogată nuanţare a noţiunii de turist: excursionist. artiştii. al căror număr este greu de estimat. cum o presupun majoritatea definiţiilor actuale) pentru un interval de timp nedefinit. Mai adăugăm acestora definiţia dată de către M. înţelegem prin turist orice persoană care se deplasează în afara domiciliului său (şi nu numai a localităţii de reşedinţă. ce trebuie delimitate de toate celelalte activităţi ce pot coexista sau pot fi practicate înainte sau după realizarea actului recreativ.. dar nu poate fi catalogată ca atare. care constă din călătoria în afara locului domiciliului stabil. Se observă că gama definiţiilor este extrem de variată incluzând elemente temporale (timpul deplasării). sau turiştilor ocazionali. ca durată şi intensitate. În consecinţă. Guyer Freuler. locul. a pseudoturiştior. Deşi par a avea aceeaşi semnificaţie. pentru orice alt motiv. în scop recreativ. altul decât acela de a exercita o activitate remunerată şi efectuând un sejur de cel puţin o noapte (sau de 24 de ore) poate fi considerat ca turist naţional. recreere şi recuperare fizico-psihică în condiţiile unei civilizaţii solicitante. sau destinaţia. ponderea celor destinate exclusiv recreerii şi refacerii. Substituirea localităţii de reşedinţă cu domiciliul persoanei care se deplasează este motivată astăzi de prezenţa marilor metropole. vizitator sau călător. Conferinţa ONU pentru călătorii internaţionale face distincţie între turişti (vizitatori temporari care stau într-o ţară cel puţin 24 de ore) şi excursionişti (vizitatori temporari care stau într-o ţară mai puţin de 24 de ore). altul decât acela de a exercita o profesiune remunerată în ţara în care pleacă este turist internaţional” etc. prin folosirea şi transformarea mediului geografic în mod corespunzător participanţilor la mişcarea turistică”). Cu totul alta este situaţia persoanelor care se deplasează de la domiciliul lor cu un alt scop decât cel turistic. în scopul odihnei. Rogalewski (1970) (“turismul este un fenomen spaţial. În caz contrar. cunoaşterii sau pentru satisfacerea unor dorinţe. Vandenborre (1968) (. Unele dintre acestea au fost deja enunţate anterior (E. înăuntrul sau în afara acestora. În sfârşit. se utilizează şi termenii de turist naţional sau internaţional.

bancare. sintetizată în formula: Pt  Ti i 1 n unde T1. fiind sinonim cu oferta turistică. Ele determină mărimea. reţeaua de servicii aferente turismului. vegetaţie. prima omiţând fondul turistic. respectiv valoarea intrinsecă a consumului turistic şi prin acesta a eficienţei economice.). Se deosebesc două grupe majore de obiective ce compun fondul turistic şi anume cele aparţinând cadrului natural (relief. a cărui . Infrastructura trebuie să creeze toate condiţiile de valorificare la maximum a fondului turistic.indice de ierarhizare al ariei de puncte de atracţie. Infrastructura turistică sau baza tehnico-materială este alcătuită din toate dotările tehnice şi edilitare necesare asigurării tuturor serviciilor reclamate de buna desfăşurare a fenomenului turistic. n .. Ia unde: Ii . structuri litologice. climat. în tot atâtea premise ale afirmării fenomenului în sine: de localizare şi de realizare.materie primă” se constituie. edificii religioase. respectiv exploatarea fondului turistic. pentru baza tehnico-materială lucrurile se simplifică. Repartiţia spaţială a infrastructurii relevă prezenţa unor areale de maximă şi minimă concentrare. faună) şi cele de provenienţă antropică (vestigii istorice.indice de accesibilitate. F . Unii autori (Aurelia Susan. Sintetic. intensitatea şi diversitatea fluxurilor turistice. muzee. respectiv a atractivităţii obiectivelor. Id . În acţiunea de estimare valorică. respectiv fondul turistic au funcţie de atracţie. monumente etc. 1980) includ potenţialul turistic. mijloacele de agrement şi tratament. Premisele de localizare. stând la baza apariţiei şi dezvoltării fenomenului turistic. de satisfacere completă a cererii şi realizarea unui consum turistic superior.. Potenţialul turistic (P) rezultă din asocierea spaţială a fondului turistic cu baza tehnicomaterială aferentă..). dependentă de opţiunea fiecărui turist. în vreme ce premisele de realizare permit transformarea premiselor de localizare într-un factor activ al turismului. căile de comunicaţie. iar cea de a doua baza tehnico-materială. T2.). infrastructura tehnică (reţele de energie electrică şi termică. el se poate exprima prin formula: P = F + Btm unde P . gradul ei de dezvoltare oferind posibilitatea unei aprecieri mai riguroase.turismului. Dimpotrivă.indice de dotare. ape. Ia . Astfel.calităţi”. O altă metodă de apreciere valorică a potenţialului de atractivitate al unei regiuni ne oferă I.potenţialul turistic. a cărui atractivitate este un element ce aparţine sferei subiective. Id . Tn reprezintă factori. canalizarea etc. apa potabilă. păduri. hidrografie. bazele de cazare beneficiază adesea de o infrastructură complexă.baza tehnico-materială Potenţialul turistic este un indicator de maximă importanţă. În cadrul bazei tehnico-materiale se includ capacităţile de cazare şi alimentaţie publică.. iar Btm . Iordan şi E. elemente cu valori turistice (relief. de polarizare a cererii.. etnografie etc. Datorită rolului său în desfăşurarea fenomenului turistic s-au încercat numeroase formule de estimare care s-au izbit însă de dificultatea aprecierii cantitative a unei . . Se observă că ambele formule au un caracter cu totul şi cu totul general. dimpotrivă lipsa infrastructurii denotă o valorificare turistică limitată sau neorganizată. medico-sanitare etc. Şandru (1970) propune următoarea formulă: P = Ii .fondul turistic. problemele cele mai dificile le ridică fondul turistic. Nicolescu (1971). I. serviciile poştale. prin cele două componente ale sale.

j) unde: Ti-j .numărul populuaţiei.venitul pe cap de locuitor. ne permite o ierarhizare a zestrei lor atractive etc. În final vom obţine. Însumarea valorilor potenţialului brut cu cele ale potenţialului de poziţie ne conduce la obţinerea expresiei potenţialului de atractivitate absolut (Pa): Pb + Pp = Pa Acestei valori i se va adăuga cea rezultată din aprecierea bazei tehnico-materiale. lm . Aceste însuşiri definesc particularităţile generale ale fluxului şi anume: direcţia.numărul de turişti ce se deplasează. Şandru (1970) propune următoarea formulă de calcul: PxTxI F  D m unde: P . C . D .dimensiunea pieţei turistice existente în aria de cerere. Pentru aprecierea circulaţiei turistice. înainte de orice. factorul antropic. Np .Considerând obiectivul turistic drept unitate etalon a potenţialului de atractivitate. Există tendinţa de a include în Np d2 .J. distanţa dintre cele două arii este elementul cu influenţa cea mai mare asupra valorilor circulaţiei turistice.atracţia ariei. regional. naţional sau internaţional.tipul de turism. Se utilizează de asemenea formule mult mai complexe. menite să exprime fluxurile turistice dinspre mai multe arii de provenienţă spre un număr oarecare de arii receptoare. el fiind decisiv doar la nivel particular. Fluxul turistic defineşte mişcarea în teritoriu a vizitatorilor dinspre ariile de provenienţă spre cele receptoare. în comparaţie cu potenţialul turistic care este o categorie statică.distanţa. Prin atribuirea de indici aparţinând primelor trei criterii se obţine expresia potenţialului brut (Pb).potenţialul turistic.distanţa dintre cele două arii.I. ca urmare expresia sa trebuie să fie exponenţială. T . Cocean (1984) preconizează o estimare cantitativă a însuşirilor sale turistice prin atribuirea de indici valorici. prin aceeaşi metodă. Ea include. posibilităţi materiale şi opţiune psihologică. În modelul gravitaţional al lui L. Astfel sunt modelele bazate pe legea gravitaţiei comerciale a lui W. > modul şi timpul cât satisface cererea turistică. Ti-j = f(Mi.grad de culturalizare a populaţiei. T . Di. Crampon se iau în considerare dimensiunea pieţei turistice şi distanţa dintre ariile de provenienţă şi recepţie a turiştilor. în al doilea rând. d . pentru obiectivul turistic luat în studiu o valoare care. în timp ce indicii acordaţi celui de al patrulea exprimă valoric potenţialul poziţional al obiectivului (Pp). prin raportare la cele ale altor obiective.indice de transport. conform căreia aria receptoare atrage clienţii direct proporţional cu pătratul distanţei: A unde: A . indicele de mobilitate.(0-10 puncte) pornind de la următoarele criterii: > modul în care obiectivul se constituie în unicat local. Mi . Produsul turistic înglobează totalitatea bunurilor şi serviciilor indispensabile bunei desfăşurări a activităţilor de agrement şi recuperare fizico-psihică. ca număr. > favorabilitatea sau defavorabilitatea punerii în valoare. j . Există cel puţin două inconveniente ale acestei formule şi anume: tipul de turism are o mai mică semnificaţie în aprecierea circulaţiei turistice globale.indice de mobilitate.distanţa dintre aria de plecare şi cea de sosire. este exprimat prin relaţia: lm = V  T  C unde: V . Di. > valenţele turistice înmagazinate în obiectiv. lm. I. ritmul şi intensitatea. P. Reilly. a acordării de indici pentru existenţa şi funcţionabilitatea elementelor acesteia. Avem de a face în acest caz cu o categorie dinamică.

prin atragerea şi reţinerea turiştilor în aria receptoare. este specificitatea şi originalitatea sa. sociali sau psihologici definesc un ansamblu cauzal în care apare şi se dezvoltă fenomenul turistic. prin amploarea sa. Tocmai de aici există riscul trecerii în plan secund a condiţionării sociale. Dacă produsul turistic implică oferta în realizarea consumului de profil. zonelor receptoare. sinonimă altor nevoi umane cum ar fi educaţia sau ocrotirea sănătăţii. tinde să se substituie – în mod abuziv . Şi invers. facilitează creşterea eficienţei economice în vreme ce fondul turistic se instituie în motivaţia principală a consumului. însuşire care şi-o menţine în totalitatea desfăşurării sale. prospectarea şi amenajarea spaţiului turistic etc). de pe o arie mai largă. infrastructura ca parte componentă a produsului. Piaţa turistică reprezintă aria de interferenţă a produsului turistic cu consumatorii săi. O caracteristică de bază a produsului turistic este reciclarea sa prin diversificare şi adaptare la preferinţele cererii. produsele artizanale din lemn pe Valea Arieşului etc. Tot neglijate sunt şi condiţionările geografice ale susţinerii practice a turismului (prezenţa resurselor atractive – materia primă a turismului fără de care practicarea sa este de neimaginat. Cu cât oferta este mai diversificată şi consistentă. Concluzia: turismul debutează ca . a unei părţi a ofertei turistice cu cererea. Tenta socială se amplifică de la o etapă la alta. infrastructura şi produsul turistic. Ea se suprapune. Piaţa turistică operează la rândul ei cu două concepte de bază şi anume oferta turistică (exprimată în acest caz prin produsul turistic) şi cererea turistică. Cererea turistică este elementul cel mai sensibil şi mai variabil dintre toate categoriile turismului. adică totalitatea elementelor care motivează şi facilitează actul turistic. El trebuie să aibă întotdeauna o expresie bănească. dar nu lipseşte nici de-a lungul drumurilor de acces sau chiar din aria emiţătoare (unde îmbracă forma bunurilor şi informaţiilor indispensabile oricărei activităţi recreative sau de refacere). O altă trăsătură. legată îndeosebi de aria de provenienţă (folclorul din Oaş. Însuşirile atractive ale fondului turistic. aparţinând cadrului natural sau de provenienţă antropică. cu atât va atrage fluxuri de turişti mai importante. financiară. Să explicăm sensul afirmaţiei anterioare: este evident că aspectul economic al turismului are un impact decisiv în receptarea fenomenului în sine. deşi în faza iniţială a amenajărilor turistice el trebuie să vină în întâmpinarea acesteia. În consecinţă. Actul recreativ. în general. economici. Prin această însuşire el îşi asigură o viaţă proprie. sociali sau psihologici. oferta turistică este o noţiune de mare semnificaţie.produsul turistic şi elementele fondului turistic. ele deservind actul turistic fără a participa direct la el. integrând în sfera sa categorii de persoane (cele antrenate în serviciile turistice) pentru care motivaţia iniţială lipseşte. incluzând fondul turistic. Cunoaşterea riguroasă a condiţionărilor interne arată că turismul debutează întotdeauna ca un proces social. Noi considerăm că din sfera produsului turistic fac parte doar acele elemente care se “consumă” şi se reciclează prin aportul economiei turismului sau a ramurilor care o servesc. economici. la rândul său. ne apare ca un proces bine structurat. sistemic. având drept coloană vertebrală o necesitate umană a cărei satisfacere implică derularea unor fenomene economice care-i diversifică valenţele şi-i lărgeşte sfera de impact la nivel social.însuşirii sale sociale (greu de estimat cantitativ). Condiţionările de ordin economic şi expresia bănească a consumului turistic îi acordă turismului o valenţă economică notabilă care. care-i măreşte consumul. Mărimea sa este o funcţie a unui ansamblu de factori demografci. reprezintă motivaţia fundamentală a fenomenului turistic şi nu un produs al acestuia. ceea ce generează confuzii. indiferent dacă îmbracă forma unei mărfi sau a unor servicii remunerabile. politici. natural sau antropic. Structura fenomenului turistic Factorii demografici.). ce include turiştii cu întregul lor cumul de opţiuni şi necesităţi recreative.

în armonie structurală. În acelaşi timp turismul implică existenţa unor peisaje într-un echilibru dinamic.omul. de altfel. Descompunerea la nivel de termeni de sine stătători a întregului act recreativ ne relevă faptul că un cumul de necesităţi recepţionate şi înmagazinate în timp de către individ şi societate integrează într-un circuit specific elemente ale peisajului şi infrastructurii economice având ca finalitate atât satisfacerea nevoilor în cauză cât şi anumite procese economico-sociale NEVOIA UMANĂ de recreere. Iată de ce considerăm aspectele economice ca un efect al actului turistic şi nu o motivaţie a lui. Prin întreaga sa desfăşurare. recuperare şi cunoaştere Venit OM Timp liber CĂLĂTORIE Fond turistic Infrastructura Produs turistic Consum turistic TURISM Economia turismului Se observă. (Fig. că prin turism omul caută să-şi conserve sau multiplice anumite valenţe fizice şi spirituale proprii afectate de brutalitatea raporturilor interspecifice şi degradarea treptată a mediului său de vieţuire. care devine un Homo turisticus. turismul devine astfel o acţiune de remediere.2) orice dezechilibru al acestora răsfrângându-se negativ asupra propriilor sale insuşiri. care nu a fost realizată de exegeţii ştiinţei în cauză. la o analiză mai atentă. şi necesitatea integrării geografiei turismului în grupa ştiinţelor aplicative din domeniul mediului înconjurător.fenomen social pe fondul unor condiţionări geografice indispensabile şi se finalizează (precum agricultura sau industria) cu o componentă economică importantă. protecţie şi conservare a celui mai activ element al mediului geografic . . Aceasta explică.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful