You are on page 1of 6

TITRAREA SPECTROFOTOMETRICA

DETERMINAREA Fe3+ CU TIRON (SAREA DISODICA A ACIDULUI 3,5 PIROCATECHIN DISULFONIC) Analiza tritrimetrica este o metoda de analiza cantitativa des utilizata in practica de laborator. Astfel, pentru determinarea unei specii chimice – un acceptor (A1) sau un donor (D2), aflata intr-o solutie, i se adauga o alta specie chimica – un donor (D1) sau respectiv un acceptor (A2), capabila sa transforme specia initiala in conjugata Echilibrul unui astfel de proces este: A1 + D2 ←→ D1 + A2 donor complex – acceptor conjugat. Atunci cand echilibrul metionat anterior este puternic deplasat catre dreapta, spunem despre reactie ca este practic cantitativa, iar intreaga cantitate a speciei care se determina este practic tranformata in conjugatul sau. Daca se cunoaste concentratia speciei din solutia cu care se titreaza, masurarea volumului solutiei de titrant adaugat pana la transformarea cantitativa a speciei de titrat in conjugata sa permite calcularea concentratiei speciei de determinat, cu alte cuvinte permite determinarea cantitativa a speciei de interes. In acest scop este necesar sa se apeleze la o metoda de indicare a momentului in care a fost adaugat volumul solutiei de titrant necesar transformarii cantitative a speciei de determinat, moment denumit in titrimetrie punctual de echivalenta. Reprezentand grafic variatia concentratiei unei specii chimice implicate in reactia de titrare, pe parcursul titrarii, in functie de un parametru experimental adecvat, se obtin curbele de titrare. In cadrul titrarilor spectrofotometrice curbele de titrare se obtin prin reprezentarea pe ordonata a absorbantei in functie de volumul solutiei de reactiv de titrare adaugat, mentinandu-se in acelasi timp lungimea de unda si grosimea stratului solutiei constante. Spectrofotometria de absorbtie este o metoda larg utilizata in analiza cantitativa, atat in determinari directe cat si ca metoda indirecta, caz in care se determina punctul de echivalenta al unei reactii chimice in care una sau mai multe componente participante la reactie prezinta o banda de absorbtie in domeniul spectral in care se fac masuratorile. (1) unde cuplurile 1 si 2 pot fi de tip acid – baza conjugata, reducator - oxidant conjugat, sa.

1

La baza metodelor spectrofotometrice de analiza sta legea lui Beer conform careia absorbanta unei probe este direct proportionala cu concentratia speciilor absorbante.

A=
unde: A = absorbanta c = concentratia, M

ε⋅ c⋅ l

- ε = coeficient molar de absorbtie
l = grosimea cuvei Determinarea punctului de echivalenta al unei reactii generale de forma:

AB + Y

AY + B

se poate face (in cazul in care componentele la echilibru prezinta benzi de absorbtie) masurand variatia absorbantei solutiei la titrarea componentei AB cu reactivul Y, mentinandu-se lungimea de unda si grosimea stratului de solutie constante. Precizia deteminarii punctului de echivalenta si implicit precizia metodei este conditionata de o serie de factori:  Reactia sa fie totala, deci echilibrul (1) sa fie complet deplasat in sensul formarii compusului AY.  In cazul titrarilor spectrofotometrice precizia este conditionata in plus si de numarul componentelor partcipante la echilibru, componente care prezinta benzi de absorbtie in domeniul in care se fac determinarile. In general, cazul ideal de aplicare al metodei este cel in care numai o singura componenta prezinta benzi de absorbtie, determinarea in aceste cazuri fiind afectata de erori minime. Reprezentarea grafica a dependentei absorbantei unei solutii in functie de volumul de titrant adaugat in situatia in care doar o singura componenta prezinta banda de absorbtie la lungimea de unda la care se fac determinarile, conduce la urmartoarele cazuri distincte si anume: A.1. Compusul titrat si produsul de reactie incolor; titrant colorat A.2. Titrantul si produsi de reactie incolori; compusul titrat colorat. A.3. Titrantul si compusul titrat incolori; produsul de reactie colorat.

2

Aspectul dependentei A = f(V) va fi in aceste cazuri este prezentat in figura 1.

A

Ve

V (cm3)

A.1. Titrantul colorat, componenta titrata si produsul de reactie nu absorb.

A

Ve

V (cm3)

A.2. Titrantul si produsul de reactie nu absorb; componentul titrat colorat.

A

Ve

V (cm3)

A.3. Titrantul si componentul titrat nu absorb, in timp ce produsul de reactie este colorat.

3

Figura 1. Tipuri de curbe de titrare spectrofotometrica Dupa cum se vede din curbele de titrare, punctul de echivalenta se obtine prin trasarea unor drepte asimptote la curba A = f(V), precizia fiind conditionata in acest caz atat de coeficientii molari de absorbtie cat si de acuratetea trasarii graficului. Metoda titrarii spectrofotometrice se poate utiliza cu rezultate bune in cazul determinarii ionuilor ferici dintr-o solutie, folosindu-se drept titrant o solutie de tiron (sarea disodica a acidului pirocatechin disulfonic), determinarea incadrandu-se in tipul A.3. mentionat mai sus. Ecuatia reactiei chimice care sta la baza determinarii este :
OH OH Fe3+ +
-O S 3

[Fe(tiron)1]+ SO3-

La pH = 1,5 se formeaza complexul albastru Fe(tiron) 1+ a carui constanta mare de formare atesta o legare practic totala a fierului trivalent in complex. Raportul de combinare Fe3+ : tiron este de 1 :1 pentru o reactie de complexare condusa intr-o solutie avand pH=1,5. La λ = 620 nm banda de asborbtie a complexului nu este afectata de absorbtia altei comonente prezente. Subliniem faptul ca functie de aciditatea mediului poate avea loc si formarea altor doi complecsi cu doua si trei molecule de tiron legate la atomul central de fier. Pentru evitarea formarii acestora este indicat controlul pH-ului solutiei, acest trebuind sa fie egal cu 1,5. Pentru titrarea spectrofotometrica a Fe3+ cu tiron se lucreaza la lungimea de unda de 620 nm, lungime de unda situata in apropierea lungimii de unda corespunzatoare maximului de absorbtie (fig. 2 ). A

500

600

700

λ (nm)

Figura 2. Spectrul de absorbtie al complexului fierului trivalent cu tiron.

4

([Fe3+] = 5⋅ 10-3 M, [Tiron] = 5⋅ 10-3 M, pH = 1,5)\ APARATURA Masuratorile se fac cu un spectofotometru Spekol, prevazut cu dispozitiv pentru titrarea specrofotometrica TK, agitare automata si cuva de titrare de 30 ml. Titrantul se adauga in cuva cu ajutorul unei microbiurete. MOD DE LUCRU In aceasta lucrare se va determina spectrofotometric cantitatea de fier primita intr-o proba de analizat, avand la disapozitie o solutie de tiron de concentratie cunoscuta (mol/dm3). Lucrarea practica va cuprinde doua etape, si anume : intr-o prima etapa este necesar sa se determine factorul de corectie volumetric al solutiei de tiron, pentru ca ulterior sa se determine prin titratre spectrofotometrica cantitatea de fier trivalent primita pentru analiza cantitativa. Pentru determinarea factorului de corectie al solutiei de tiron se ia cu ajutorul unei pipete de 2 ml, 1 ml solutie de fier trivalent de concentratie cunoscuta si se introduce in cuva de titrare. Titrarea se efectueaza conform procedurii mentionate mai jos pentru analiza probei de Fe3+ , iar factorul de corectie al solutiei de tiron este dat de relatia: Ftiron = VFe3+ ⋅ FFe3+ / Ve FFe3+ = factorul solutiei de Fe3+ Proba de Fe3+ care urmeaza sa fie analizata se pipeteaza in cuva de titrare. Se adauga apa distilata astfel ca volumul solutiei in cuva sa depaseasca orificiul circular al suportului cuvei. Prin aceasta diluare, pH-ul solutiei obtinute se incadreaza in domeniul optim pe seama aciditatii solutiei ferice. Se conecteaza aparatul la retea si dupa timpul necesar pentru intrarea in regimul normal de lucru (cca 5 minute) se trece la efectuarea masuratorilor. Se fixeaza lungimea de unda la λ = 620 nm, valoarea la care se vor efectua masuratorile de absorbanta.

5

Se regleaza transmitanta 0% pe pozitia inchis a aparatului. Se regleaza din butonul corespunzator transmitanta 100% pe pozitia deschis, avand cuva cu solutia de analizat in adaptorul de titrare. Se incepe titrarea, adaugand cu ajutorul unei microbiurete, din 0,1 in 0,1 ml solutie de tiron 5⋅ 10-3 M. Dupa fiecare noua cantitate adaugata se agita circa 1 minut si se citeste absorbanta corespunzatoare. Se fac citirile pana in momentul in care la patru adaugari succesive de solutie de titrant valoare citita a absorbantei nu se mai modifica. Se traseaza pe hartie milimetrica dependenta A = f(V) si se determina volumul de echivalenta, ce corespunde intersectiei tangentelor trasate la curba obtinuta in urma reprezentarii grafice. PRELUCRAREA DATELOR Calculul cantitatii de fier trivalent primita in proba se face astfel: 1000 ml soutie de tiron 5⋅ 10-3M ………………..5⋅ 10-3⋅ 55,85 g Fe3+ Ve⋅ Ftiron ……………………………………………x g Fe3+ X = 5⋅ 55,85⋅ 10-3⋅ Ve⋅ Ftiron / 1000

6