You are on page 1of 4

Contabilitatea stocurilor

Problematica stocurilor este abordată în mod direct prin Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 2 Stocuri iar alte standarde fac referire direct sau indirect la stocuri. Principalele tipuri de stocuri deţinute de o întreprindere sau destinate utilizării în producţie sau destinate vânzării, fie în acelaşi stadiu în care au fost procurate, fie după ce au suferit o prelucrare. Prin urmare, obiectul tranzacţiilor desfăşurate în cadrul unui ciclu de exploatare îl reprezintă stocurile. Ciclul de exploatare cuprinde tranzacţiile cu caracter curent şi repetitiv dintr-o întreprindere, fiind definit ca aceea perioadă de timp dintre achiziţia activelor destinate producţiei şi realizarea lor, triada aprovizionare – producţie – vânzare reflectată în obţinerea de numerar sau de echivalente de numerar. Stocurile sunt active:  Deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activității;  În curs de producţie în vederea unei vânzări în aceleaşi condiţii ca mai sus; sau  Sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite de producţie sau pentru prestarea de servicii. Stocurile sunt bunuri sau servicii care, în mod normal, se transformă în disponibilităţi băneşti în decurs de un an având, din acest punct de vedere, atributul de active curente. De exemplu:  Materiile prime şi materialele cumpărate participă la un singur ciclu de producţie şi îşi transferă în întregime valoarea lor asupra bunurilor rezultate din procesul de producţie (produse finite) care, prin vânzare, se transformă în disponibilităţi băneşti;

Funcţia economică Conturile de stocuri furnizează informaţii privind existenţa şi mişcarea stocurilor (materii prime şi materiale consumabile.  Se debitează cu intrările de stocuri provenind din:  Achiziţii de la furnizori. producţia în curs de execuţie. Stocurile destinate producţiei se regăsesc total sau parţial în compoziţia materială a produselor rezultate din procesul de producţie. În situaţia în care sortimentul este gestionat prin mai multe depozite se creează analitice pentru fiecare depozit sau gestiune. Funcţia contabilă a conturilor de stocuri este de activ (A).  Mărfurile cumpărate se transformă prin vânzare în disponibilităţi băneşti într-o perioadă de mai puţin de un an. Conturile de stocuri Stocurile sunt evidenţiate în contabilitate cu ajutorul conturilor sintetice din Clasa 3 – Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie delimitate pe cele şapte grupe: 30 Stocuri de materii şi materiale 33 Producţia în curs de execuţie 34 Produse 35 Stocuri aflate la terţi 36 Animale 37 Mărfuri 38 Ambalaje Aceste conturi se pot diferenţiaşi pe analitice corespunzătoare sortimentelor. produse finite şi mărfuri şi avansuri pentru cumpărări de stocuri). în forma lor iniţială sau într-o formă transformată. . articolelor de stocuri.  Producţie proprie.

Se debitează cu costul standard al producţiei vândute.  Soldul final este debitor şi reflectă:  Valoarea stocurilor şi serviciilor aflate în cadrul întreprinderii la un moment dat. ca în schema de mai jos.  Alte ieşiri de stocuri. soldul debitor sau creditor al contului Variaţia stocurilor se preia la rezultatul exerciţiului. minusuri cantitative la inventariere. După funcţia contabilă. Contul 711 Variaţia stocurilor se utilizează pentru evaluarea corectă a costului de producţie aferent veniturilor din producţia obţinută. La sfârşitul perioadei. după natura lor:  Venituri din vânzarea produselor finite. reluate în fabricaţie şi cu diferenţele de preţ favorabile calculate şi repartizate. calculate şi repartizate. de capitaluri proprii. Cont de profit şi pierdere  Cheltuieli de exploatare. plusuri cantitative la inventariere sau aport în natură al acţionarilor la capitalul social. Se creditează cu costul standard al producţiei finite sau în curs de execuţie şi cu diferenţele de preţ nefavorabile.  Donaţii. Donaţii. este un cont bifuncţional. Se observă că profitul se obţine tot ca diferenţă între veniturile din vânzarea producţiei şi cheltuielile corespunzătoare.  Variaţia stocurilor:  Soldul creditor reprezintă valoarea la cost de producţie a stocurilor fabricate în perioada curentă şi nevândute.  Se creditează cu valoarea stocurilor ieşite prin:  Consum tehnologic în activitatea de exploatare:  Vânzare la terţi. Şi  Alte intrări de stocuri.  Soldul debitor reprezintă valoarea la cost de producţie a stocurilor fabricate în perioada anterioară şi vândute în .  Aferente producţiei obţinute (nevândute şi vândute).

perioada curentă. .